Î)ICŢIOîTAEUL LIMBII ROMÂNE ISBÎT 973-27-0166-8 ISBN 973-27-0165-X DICŢIONARUL LIMBII HO MÂNE SE ELABOREAZĂ DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN BUCUREŞTI, DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ SI ISTORIE LITERARĂ DIN CLUJ-NAPOCA SI DE CENTRUL DE LINGVISTICĂ, ISTORIE LITERARĂ ŞI FOLCLOR DIN IAŞI Academia română DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE (DLR) SERIE NOUĂ TOMUL X PARTEA A 3-A LITERA S SEMN -SÎVEICĂ 1990 EDITURA ACADEMIET ROMÂNE R 7 9 7 1 7, BUCUREŞTI, Calea Victoriei n r. 125 Redactori responsabili : IIQBGU IORDAN | Membru al Academiei Române |ALEXANDRU GRAUR| Membru al Academiei Române ION COTEANU Membru al Academiei Române Partea a 3-a a tomului al X-lea a fost elaborată în cadrul Sectorului de lexicologie şi lexicografic al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, de următorul colectiv : Dan BUGEANU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Elena CIOBANU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Valentina HRISTEA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Zorela CREŢA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Ion DĂNĂILĂ CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Elena CIOBANU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Ion DĂNĂILĂ CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Redactori: . Lidia IONICĂ FI LOLOG Lucreţia MAREŞ CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL, DOCTOR ÎN FILOLOGIE Rctiztri: Revizie finală: Tatiana ŢUGULEA ( 1ÎRCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Tatiana ŢUGULEA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Aurelia ULICT FILOLOG Ileana ZAMFIRESCU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Lueieţia MAREŞ CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRI NCIPAL, DOCTOR li\ FILOLOGIE Tatiana ŢUGULEA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Luiza SECITE CERCETĂTOR ŞTHNŢIF1C PRINCIPAL, DOCTOR In FILOLOGIE Zizi STEFĂNESCP-GOANGĂ CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Au fost consultaţi pentru etimologiile din acest tom : Alexandru GRAUR, membru al Academiei Române, Bucuroşii ; Grigore BRÂNOUŞ, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea din Bucureşti; Vladimir DRIMBA, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea din-Bucureşti; Theodor HRISTEA, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea din Bucureşti; Mari a ILIESCU, doctor în filologie; Glieorghe MIHĂILĂ, doctor docent, profesor, Universitatea din Bucureşti; Nicolf.e URSU, doctor în filologie, cercetător ştiinţific principal la Centrul de Lingvistică, Istorie Literală si Folclor din Iaşi. Pentru cmintele cu răspîndiie locală din porţiunea SEMN — SEMNICER a fost consultat Stelian DUMISTRĂCEL, doctor în filologie, cercetător ştiinţific principal la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor din Iaşi. Corelaţii: Oristina GHERMAN CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Redactori responsabili ai tomului al N-lea (partea a 3-a) : ION COTEANU ELENA CIOBANU Membru al Academiei Române Cercetător ştiinţific principal ION DĂNĂILĂ Cercetător ştiinţific principal, şeful Sectorului de lexicologie şi lexicogt a-iie de la Institutul de Lingvistică din Bucureşti SEMN -691- SËMN SEMN s. n. I. ]. Ceca ce se face sau se aplică pe un obiect, pe un animal etc. pentru a-1 deosebi sau a-1 recunoaşte de altele asemănătoare; marcă2 (2). V. Însemnare, crestătură. Şi puse c/o[ni]-riul pre Cain un semn cu[nij nimea să nu-|l] ucigă, cine va afla pre el. palia (1581), 25/14. Toii pămin-tenii, in vîrsiă de ÎS pin‘ la 50 ani sini chemaţi a se-înscrie in această miliţie, rărea spre sămn va purta pe braţul sting o corde roşu-albă. ar (1831), 5232/21. La urechile pitelor mari se fac uneori semne ca şi la oi. DAMÉ, T. 29, cf. resmeriţă, d. Fiecare stăpin îşi are semnele lui culcare însemnează oile primăvara spre a le putea cunoaxtc loamna cind le va lua de la cioban. diaconu, p. 38. Nu-i. puseră nici un semn la cap. STANCU, ş. 112, cf. DI., DM, M. D. ENC., DEX, A V 31, 26. □ Este creionul tău, îl recunosc după semn. + (Rar) Crestătură, pe răboj (I I). S1nl ca un' vechi răboj de lemn, Pe care-ncep să-mi recitesc înfringerile-n sens invers, Că-n suflet fiecare semn De pe răbnj se schimbă-n vers. minulescu, vers. 229. 4- (învechit) Tatuaj (1). Fetele îşi fac multe semne pe obraz, amfilohie, g. 165/5 2. Ceea ce constituie (sau este considerat ca) o probă (materială) a trecutului2 (M 1) (v. r e 1 i c v ă 2, vestigiu): ceea ce rămîne după cineva sau ceva, rezultat prin apăsare, prin atingere etc., pe locul pe care a stat, pe unde a trecut etc. (v. a m p r e. n t ă); urmă. Unde de să va prileji de să va fi pustiiI de nice să nor afla scrisori, nici bătrini, deci nu să vor şti cum au fost obiciria acelui loc, nice să nor cunoaşte nemică seamne. eustratie, prav. 19/13. Au stătut corabiia in ţara Candiei, pre muntele Ararat şi Lubar, unde se arată' une semne de acea corabie, n. costin, l. 60. Petrecerea romanilor in acest pămint, despre care se îndoia unii din istoricii cii noi, s-au adeverit prin descoperirea ■ ■ ■ antichităţilor purtătoare de semnele romane, fm (.1841), 2111/7, cf. cade. In urma noastră rămineau semnele a trei paşi. sahia, n. 6.1, cf. stoica, v?,v. 23. Talazurile încep să se potolească, mai păstrind totuşi în ele semnele cataclismului prin care au 1 recul, boc-za, c. o. 19, cf. di., dm, m. d. enc., dex. Şi cind focul se stingea, Vinlul tare mi-şi batea Şi cenuşa o sufla, Nici un semn nu răminea. balade, iii, 315. “v- F i g. Epoha in care trăim poartă semne însuşite şi vrednice de mirare (a. 1829). plr i, 28. Cetăţile elenice din Asia purta semnul urmărei anilor, aristia, plut. l2/14. Toate staţiile [metrouluij construite in timpul războiului.poartă semnele anilor in care au fost zidite. stancu, u. R.s.s. 19. Doresc să las in urma mea, tre-eind prin vrrme, un semn mai trainic decîl acea foarte strălucitoare dungă de foc cc lasă îndeobşte şi omul şi steaua, r iunie 1968,. 33. + S p e c. (Adesea urmat de determinări care arată provenienţa',' felul etc.) Ceea ce rămîne pe piele după vindecarea unei răni, a unei tăieturi, a unei bube, a unei boli etc., cicatrice, (rar) r a n ăJ (I), stigmat, (învechit şi regional) bel caznă, (regional) pup ăză (IA' 2); pată de culoare roşie-vinetie (evoluind piuă la galben) apărută pe piele datorită ieşirii slngelui la suprafaţă in urma unei lovituri (puternice), a unei muşcături, etc., echimoză, v i n ă t a i e, v i n c ţ e a 1 ă, (învechit) v i n ă t a r e; urmă. Şi descoperi coastele trupului şi seumnele piroaiclor arătă, coresi, ev. 127. Semne multe avea pe trup de la războaie, în cap şi la miini. neculce, l. 93, cf. i. golescu, c. M-a-mpuşcat in picior ş-acu am semnul, caragiale, o. i, 43. Armăsarul . . indaiă se scutură şi se făcu ca înlii, fără ca să se cunoască semn de rane. ispikescu, l. 28. Dar din efracţiunile ce comit se aleg cu zgîr'teluri şi cu semne,, stigmate care vor spune necinic originea acestei îmbogăţiri. bacalbaşa, s. a. ii, 212. Semnul din frunte c o bubă făcută de mama. brătescu-voineşti, p. 230, cf. resmeriţă, d., cade. Umărul gol arăta semnul dinţilor lui. c. petrescu, î. i, 98, cf. id. a. r. 122. Tala era numai semne şi răni ... de muşcăturile■ lor. voicu-lescu, p. i, 109, cf. id. poezii, i, 13. 1-u tăiat obrazul . . . N-o să-i■ treacă semnul niciodată, stancu, d. 148, cf. dl, dm. îl luară şi pe el şi fringhia udă săpă şi in carnea lui semnele sălbaiicc ale bătSii. barbd, g. 287, cf. m. o. enc., dex, ai.r n/ih 45. Semn de lăietufă. ALR n/i MN 21, 6 946/2, cf. ib. 6 946/27, 47, .228, 353. 365, 414, 531, 833. Nimeni fitul să nu-ţi puie, Nici pe line să se suie, Făr’ U-un tînăr sprlncenat Şi cu semne de vărsat, balade, ii, 259. Rana se vindecă, dar semnul rămîne. zanne, p. ii, 686. 3. Nume generic dat unor elemente anatomice (de obicei patologice) caracteristice de pe corpul unui om şi care pot constitui o trăsătură individuală a.acestuia. Dupre.semnele palmei omului, prezicea tnrturirea planetelor,; asupra soartei sale. asacht, s. l. ii, 119. Făta noastră va lua de bărbat pe acela, zise împărăteasa, care ii va ghici semnele ce are pe trup. ispirescu, l. 246, cf. resmeriţă, d. Eu cunosc pruncul. S-a născut cu semn. Trei stele, una-n piept, una-n spate şi alta-n frunte, voiculescu, poezii, i, 145, cf. alrm i/ih 77/156. Luaţi-mi-l şi-l îmbrăcaţi Şi de semne să-l cătaţi. balade, iii, 73. Chipurile mai dă departe, că mai dă-aproape semnele le vădesc, zanne, p. ii, 68. + (Astăzi rar; mai ales la pl.) Semnalment. Şi-ndată s-au ivit oniul pre seamne ce i l-au spus părintele, dosoftei, v. s. septembrie 1 lr/23. Acest Dosiadi este cu semnele acestea: stalul 2 a~şini . . ., la faţă curat uscăţiu, ■ . . nasul cocoşai, părul in cap, la sprincene şi mustăţi negru, cr (1833), 184-733. Dupre acele semne ea înţelease numaidecît că omul pre care îl căutau era Svidri-ghclo. asachi, s. l. ii, 38, cf. resmeriţă, d., scriban, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. Noi l-Om fi Văzut, Nu l-am cunoscut, Semne de ne-i spune, Lesne l-om cunoaşte. teodorescu, p. p. 92. Frunzuliţă, de dudău, N-aţi văzut puiuţul meu? Spune-mi, dragă, semnul său! Puiu meu-i cu pana verde; ochi-s negri negrişori. şez. iii, 19. + Mişgare involuntară, Convulsivă a unui muşchi al feţei, a ochiului sau mlncărimc a nasului, a podului palmei etc. interpretate, in credinţele populare, ca avind o anumită semnificaţie (bună sau rea). Trepelnic de semne omeneşti, paraclis (1639), 260, cf. resmeriţă, d. Inş'iră cărţi ... de semne, de descînlece, prohodul, i. botez, b. i, 15. ll strigă din poartă-şi-i ia o cheie a visurilor şi alia a semnelor corporale. id. ib. 16. 4. Obiect (de o anumită formă) care este aşezat Intr-lin anumit loc sau într-o anumită poziţie, pentru a delimita, a indica (v. indicator), a marca (v. marcaj 1), a jalona (v. j a 1 on) etc. ceva. Puseră pre /;ă[min)/u seamnele sale. psalt. hur. 64r/3. Şi lacov rădică sus se[m]n pre mormintu[l] ei. palia (1581), 143/17. Că moşia mea este siilpită De pre uric în seamne-nlărită, dosoftei, ps. 44/8. Şi este sămnu un st,îlpu de piatră, neculce, l. 8. Să o alegeţi [moşia] . . . şi să-i puneţi seamne, ca să să ştie (a. 1694). bul. com. ist. iii, 86. S-au găsit . . . şi locurile şi seamnele pre valea Muscelului (a. 1712). ib. 91. Şi au pus seamne dispre Jii, în clmp bolovan şi cu pielri deasupra (a. 1732). iorga, s. d. xii 223. Moşnenii din Prisăcas-au sculat cu pricină pentru seamnele moşii Prisăcii şi Şmărdăşleţului (a. 1732). bul: com. ist. ii, 249. Semrie-a-vem, şi-n miezuine le-au fost pus de mult bătrînii. goga, poezii, 103, cf. resmeriţă, d., cade. Dibui pe vatră cuţitul, pe care să-l înfigă semn, în mijlocul văpăii. GALACTION, O. 147, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 'v’ Semn de (sau, Învechit, în) hotar = piatră, stilp etc. care marchează un hotar sau linia de demarcaţie a unui teren, a unui teritoriu etc.; p. e x t. hotar. Cine va lua piiatra hotarului său măcar lemn, ce va fi sămnal hotar, de va fi ştiind că iasle sămn de hotar să va certa ca un fur. prav. 40. Ei muta pe furiş semnele în hotar a domnilor, buc.wna, 68/33. Bătrlnul arăta oşteanului in ce' locuri sînt semnele de hotar, sadoveanu, o, v, 620, cf. dl, dm, m. d. enc-, dex. <0* Fi g. Ei văd pesle-nlindcrea largă a şesului Semnele-adînci ale neînţelesului. horea, i>. 103. ♦ S p e c. (învechit, rar) Hotar. Numai semnele moşiii şi numele să-i dea înscris 5753 SEMN -69-2— SEMN ■ si /[a]/feril 15 plată şi le va mlucc caetca făcută (a. 1783). bul. com'. ist. hi, 101. 4 Ceea ■ cfc; serveşte- cuiva spre a nu uita ceva sau spre a. găsi ceva uşor. Ci. i. goi.escu,c-. Cinci se împlinea soroculpus de pitiar, el se înfăţişa cu valurile de pănură . .v şi o împărţea fără greş' fiecărei ijazde, după senmcle ce-şi făceau'. ' ag.îr6iceanu, s. 56. îndoi un semn Irt carte, o aruncă-alături. c. petrescu, î. i, 80. Lăsaţi-mă ... să-mi scot ochii şi să-i'pui semn la că păţii. G. M. ZAMfireşcu, si?. M. N. i, 71. Lingă el ■ . . avea volume .groaşe cu semne de hîrtie în ele. preda, r; 279, ci', dex. "Pili'sămn.. şe.z, i, .'285.. fU Fă-ţi un semn la batistă, să nu iii//. Senul ele carte = lîşie îngustă de mătase, ele carton, de piele etc. care se pune între paginile Viiei cărţi pentru a indica pagina la care s-a întrerupt lectura; (regional) zăloagă. Cf. dl, dm. Să presupunem că s-a luat ca temă decorarea unor semne de carte din hîrtie. gî 1968, nr. 929, 2/3. (Eliptic) îi scosese dintr-o carte..un semn de mătase pe care era brodat cuvîntul „Jim“. călinescu, o. i, 143, cf. dl, dm, dex. -v” E x p r. (Regional) A lăsa semn = a pune pe pieptul sau la căpătîiul unui copil nou-născut un fir roşu (destrămat dintr-o ţesătură) pentru ca, potrivit unei credinţe populare, acesta să ocrotească somnul copilului. Cf. udrescu, cl. 4- (Rar) Reper (I). li venea mai la încle-mînă să tină drumul după soare, după stele, şi cu atît mai uşor după semne de la uscat, tudoran, p. 180. + (Mai ales în legătură cu verbele „a da“, „a lovi“, „a nimeri”, „a trage“ şi precedat de prep. „in“ sau ,,la“) Loc marcat în care se trage cu arma; ţintă, (învechit) ţel, (regional) şaibă2 (4). Prea rar se înlîm-pla de nu nimere sămnul în care linte, drăc.hici, r. 1.52/14, cf. R12SMERITĂ, D., CADE, SCRIBAN, t>. Şi trage la semn cii car'abina şi cu. pistolul, căunescu, s. c. l. 75.' Privirea i se opri asupra unei. barăci, unde se trăgea ta semn. tudoran,. j\ 17, cf. dl, r>M. Poligonul de dat la semn avea citevu stive de cutii dc conserve, ba unu, g. 275, cf. m. b. enc., i:>ex: Acolo era o mulţime de cătune la puşcalc în {ăl (semn), reteganuj-, r. iii, 18. Şapte pisloalc-i umplea, Băga iarbă cu mina, Gloanţele cu strachina; Le ungea cu untdelemn, Ca să lovească la semn. maţ. i-’olk. 59. Cine chioreşte, la semn nu nimereşte. ZANNE, V. IV, 303. 5. (Rar) Inscripţie. Numai semnul arab lucea roş. eminescu,. r. ¡u 53. Fig. [Anul 1933] semn scris cu. soarele topit Al sîngelui munciioresc. brad, o. 69. 4-".(învechit, rar) Titlu (3)..Adusu-mi-au şi o cărţulie mică -în limba noastră românească tipărită şi deaca o am cetit, am văzul semnal el scris „Catehismul creştinesc“, şincai, hr, iii, 45/20. + (învechit, rar) însemnare (scrisă). Iară femeia vedea pe logoşii ceia că scria şi-i sămna cine b.ălasă.pre sfîntul şi grăia. . . că.. . la moartea lor vor fi qsindiţi. . .. Aceasta deacă. audzi fericitul cu d[u]/i[u]Z lui jD[u]m/i[e](/ză.j! să feace ca focul asupra lor. şi răsăpi seamnele lor cu puteare straşnică, dosoftei, v. s. octombrie 69r/13. 6: (De obicei cu determinări care arată felul) Simbol al unei meserii, al unui grad (militar), al unui rang, âl demnităţii, ăl puterii etc.; obiect care poartă sau reprezintă un asemenea simbol; însemn. Puseră seinnele (f 1 a m urile b 1938). psalt. 147. Şi pentru căci au ; omorît pe bour, aii luat domnii semnul pecelii lor de 'fac cap de bour (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 93/15, cf.' gheorgaciii, cer. (1762), 202. Stau la rînduiald lor şi cu. semnele boieriei lor pe mină. let. Iii, 321/30. Să puie:. : pre paveză semnul lui Alexandru, alexandria (1784), 42/3. Acolo este o cetate mică, intru care sini'.'.', lucruri din 'vechime;- strînsoare de arme, avuţie împărătească, coifuri, multe semne ostăşeşti, golescu, î. 53. Coliva pe care era zugrăvii chipul răposatului se ducea înainte de patru inşi cari aseminea purta şi semnele priiiţiei. cr (1832), 106?/14. Să va da fiecăruia i purta uh semn dislăpinirii, marca judeţului: recul. org. 125/11.. Se vede..., pe unele documente de pe la JHtiO un senin ele '-.fabrică:- iorga, c. r. ni, 180. -Elra... --l-a ţnvăţcd să ia de sub piatră.acele semne paterne [sabia şi încălţămintea], asistía., plut. 6/1. Mai multe semne militare cad î/i mi inii e dacilor, -xenopol, i. r. ], 92. Constantin Moruzi a liotăiil ca marele-agă să poarte, ca semn al slujbei sale, un toiag.de argint, bul. com. ist. iii, 127. Un locotenent cu semnul de medic la guler se ridică timid: c. petRescu, î. ii, 111. îl îmbrăcase' îndată cu strai scump şi-i dăduse semne de spătar al curţii, sado-veanu, o. xii, 109. Să se aducă aicea semnele împărăţiei ! porunci căpitanul, id. ib. 149. Domnul. . . înmina [postelnicului] un. toiag de argint — semn al dregăloriei. stoicescu, s. d. 93. Găsind acolo semnele domniei..:, se preumblau cu ele pe loale utilele oraşului, v.- rom. ianuarie 1966, 180, cf. m. d. enc. 7. Fenomen, fapt, manifestare etc. atribuită divinităţii ori altei forfe supranaturale şi care adesea este considerată (în superstiţii) un indiciu prevestitor; piază (2). Fă cu menre semn în binre şi vor vedea cei ce gilăluiesc merue. psalt. hur. 73v/10, cf. 66r/21. Puse într-înşii cuvente semnele sale şi mirurile sale în ţara lui Hamu. psalt. 220. învăţătoare, vrem de la line semne să vedeni. coresi, tetr. 26. Cum poale om păcătos aceste seamne să facă? id. ev. 166. Moişi şi Aron făcură toate seamnele şi minunile, po 214/5. Şi alte seamne ca farmecele lui făcea, moxa, 390/14. Nărodul. . . auclzise . . . c-au făcut acesta sămn. varlaam, c. 67. Rugară pre el seamne clin ceriu să le arate lor. n. test. (1648), 21r/l2, cf. 16r/18. Semn mare s-au arătat pre ceriu, că au strălucit despre miazănoapte ca un chip de om. simion dasc., let. 125. Nu s-au pomenit de seamnele ceriului, carile s-au prilejuit mainle de acestea toate răutăţi. M. costin, o. 165. Făcul-au ş-allc multe seamne pre la multe locuri, dosoftei, v. s. noiembrie 116v/27. Iară Ştefan plin de credinţă şi de puteare făcea minuni şi seamne mari întru noroci (a. 1688). gcr i, 283/38. Pohta omului ca la un semn să uită Ici X)[u]/n/i[c]zău. biblia (1688), [prefaţă] 6/15. Era de mirare a prăvi arătarea şi săiiinu ca acela, carele au fostu adevărat sămnu de peire a mulţi creştini, neculce, l. 42. S-au arătat un semn mare şi minunat spre ceriu (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 155/11. Săvîrşincl minuni şi seamne. minei ul (1776), 133r2/35. Ajulîndu-i şi îrilă-rindu-i cuvîntul cu seamnele pre arma învăţăturilor lui, fu izgonit înlunearecul drăcesc, varlaam — ioasaf, 6v/24. Un semn cumplit opreşte pe toii şi umple de spaimă inimile tuturor oştenilor, Un vullur să arată în văzduh ţiincl în unghiile sale ceale cumplite un bălaw prea marc. beldiman, n. i*, i, 106/10. Pre cîncl Tarchinius remiéca în. Toscania al doilea rezbel în contra romanilor, marc semn. . . s-a făcut, aristia, plut. 266/2. Magul, paza răzbunării, a cetit semnul întors, eminescu, o. i, 45. Ajutorul acesta, venit la timp, e primit ca un semn dumnezeiesc, vlahuţă, s. a. hi , 220. Nimic nu se înlîmplă fără ca să nu-şi arunce înainte semnele, prevestirile. AGÍRBICEAÑU, A. 381, cf. RESMERIŢĂ, D., cade. S-ar putea ca un şarpe, venii aşa din senin la casa lor, să fie un semn trimis de pricopseală. Voiculescu, p. ii, 252. I s-a arătat semn şi poruncă în vis. sado-VEANU, O. IX, 187, cf. SCRIBAN, D.j BOGZA, C. Ó. 57, dl, dm, dex;. -4 Fiecare dintre cele douăsprezece constelaţii ale zodiacului; zodie. Gromovnic ă lui Irădic impăral, carele an fost numărâtoriu de stele, are aceste semne şi aşa să începe: meseţ mart 1 — 2 berbece, paraclis (1639), 253. începutul revoluţiei şi al timpurilor se socoteşte de lă martie. . . cină este soarele drept semnul berbecului, geni'lie, g. 87/25, cf. 88/22, cade, scriban, d., dl, dm; dex. Semn zodiacal sau semnele zodiacului = a) fiecare dintre figurile simbolice alé zodiacului, reprezentînd cele douăsprezece Constelaţii corespunzătoare poziţiei soarelui îri ecliptică. Cf. res-MERiţă, d., der, m. d. enc.; b) fiecare dintre céle douăsprezece sectoare egale în care este Împărţit zodiacul şi îri care soarele se află timp de aproximativ o lună; zodie. Cf. culianu, c. 157, m. d. en«.. 8. (învechit; urmat de determinări care arată sensul) Crucea, ca simbol al credinţei Creştine. Şă-fi ridici sămniil cel' dc biruirc. DoSOi*r£i, rs. 38/5. Ai ridicat sen\n de biruinţă. mineiUl (1776),' 194r2/3. 5753 SEMN -693.- 5/ ochi-mi s-afintară, pe semnul mîntuinfei... . Prin care . a-hvinş barbari., creştinul Constantin, alexandrescu, m. 26; 'v‘ (Curent) Semnul crucii sau (învcchit) semnul, sfintei cruci == reprezentare, reproducere grafică, prin gest etc. a semnului (I 8). Iară sv[\]ntul sămnîndu-l cu sămnul sw[i]ni,ei cruci, zise . . . dosoftei, v. s. octombrie 89Y/9. Rîdeam de semnul, crucii, dar lingă moarte crez. alexandrescu, o. i, 295. Iar muma, de-al credinţei întăritor îndemn,. Mereu către icoană repetă-al crucii semn! demeţrescu, o.. .58. Părintele diii Boc/atu luă un. hirtei, închipui semnul crucii în. cei patru păreţi, agîr-biceanu, s. 132, cf. cade. Tata nu se îndemna acasă, printre ai săi, niciodată la vreo rugăciune, necum ta semnul crucii, blaga, h. 47. Cînd părintele făcu semnul crucii, .... oaia.... se. repezise. în patrafirul, aceluia. preda, m. 14. Străzile goale, fără puncte de sprijin, pereţi reci, semnul crucii pe fruntea măgarului Bal-thazar. cinema, 1968, nr. 3, 12, cf. alr i 582/194, 856. (Eliptic) Se închinară bătînd semnul rar, cuprinşi de evlavie, barbu, g, 31. (E x p.r.) (Curent) A-şi iace semnul crueii (sau, învechit, semn de pace) = a se închina. Să îmbracă, să găteşte Şi la grădină porneşte, In carea intrîml, îşi face Cugetului semn de pace. bărac, a. 45/4. Buimac de somn, cel ce credea că morţii nu se mai întorc. . ., îşi făcu semnul crucii, anghel, pr. 131. îmi făcui semnul crucii, hogaş., dr. i, 270, Cei care-şi fac semnul crucii înainte de a se aşeza la masă. teodoreanu, m. iii, 41. Ca să-şi facă semnul crucii după regulă, el şi-a sirius toate degetele tare. arghezi, s. vii, 35. + (Rar) Figură, imagine (a divinităţii, a unui sfint); p. e x ţ. icoană. Şi feace sv[\]nte vase şi sămnul D[o]mn[u]/ui nostru, dosoftei, v. s. septembrie 33'/16. Şi veţi pierde prc loţi cei ce lăcuiesc pămînlul înaintea feaţei voastre şi ve(i rădica seamnele lor şi toate chipurile ceate vărsate ale lor veţi piarde. biblia (1688), 122a/.54. Şi fruntea şi-o-nclină spre semnele mute. i-iorea, p. 20. 9. Tot ceea ce evocă o persoană, un lucru, un fapt? amintire. Să cer un semn, iubito, spre-a nu le mai uita? Te-nş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a la. emines.cu, O..I, 127, Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 10. (Şi în: sintagma semn grafic) Simbol (literă; cifră etc.) folosit în scrierea curentă a unei limbi naturale. 'Tot amăgea pre. . . Voiniceşti că au scrisori şi scriu în semne (a. 1739). bul. com. ist. iv, 77. Drept este ca fieşlecare sunet să-şi aibă semnul, neschimbat-şi. nemişcat, fm (1838), 23V37. Semnul acesta ( — ), o mică trăsură, este spre a intona silaba, aristia, plut. ii3/1S. Luaţi cu dinadinsul aminte la punctuaţia mea, păstraţi-o cu toată scumpălatea! . . . Să'nu uităm niciodată că semnele scrisului sini-roabele gîndirii noastre, caragiale, 0. vii, 426. Oamenii grăbiţi ., . încurcă deseori aceste două semne grafice, iordan, g. 44: Pe aceeaşi hartă am însemnat, cu diferite semne, diferite inovaţii curioase. puşcARiu, L. R. i, 34, Domnule tipograf. . :, semn cu semn, literă cu literă mi-ai refăcut manuscrisele în plumb. arghezi, s. vi, 19. Sînt limbi scrise cu alfabetul latin, însă cu unele semne suplimentare, pe care noi nu le .avem in. tipografiile -obişnuite, graur, n. p: 146, cf, dl, dm, m. d. enc., dex. *0» Semn de punctuaţie = fiecare dintre semnele (1.10) convenţionale (punct, virgulă etc.) care au rolul de a marca in scris pauzele, intonaţia, întreruperea cursului comunicării etc. Apoziţia determinativă nu se desparte prin nici. un semn de punctuaţie de substantivul pe care U determină, scl 1959, 126. Aplicăm metoda substituţiei reciproce la semnele de punctuaţie. 1. .rom. 1967, 58. Semnul întrebării sau semn de întrebare sau (învechit) semn întrebător iu (ori răspunzătorii! >■= semn de punctuaţie folosit în scriere pentru a marca intonaţia propoziţiilor sau a frazelor interogative; (astăzi rar) punct de întrebare, v. punct (II 2). Cf. văcXrescul, ap. rosetti — cazacu, i. l.r. i, 431. Iacă ce voia să zică acel semn de întrebare pus după afirmarea d-lui -Urechia. maiorescu, critice, 179. Porcul,... temător, îşi ţinu coada întoarsă în semn-de întrebare, ancjhel, pr. 95. Cu trupul. plecai. spre dreapta,... cu picioareli desfăcute larg, Avruni avea., aerul unui sămn de întrebare.hogaş, dr. j, 96, Sosesc din larg, misterioase, Ca nişte semne de-nlrebarc. minu--lescu, vers..46. Statura lui s-a proiectat pe zare.:,-.-Ca un fantastic semn de întrebare. t6pîrceanu> b. 99.-Semnul întrebării marchează caracterul interogativ ăl frazei, al propoziţiei sau -al echivalentelor acestora iordan,.l. r. 768. (Prin lărgirea sensului) Pornim! . .. . Şi-n urma noastră, marea îşi împleteşte respirarea Cu al sirenelor ecou *- Eternul nostru semn de întrebare!-minulescu, vers. 14. Nu pol gîncli fără semne de întrebare. teodoreanu, c. b. 178. Tot ce a putut el să născocească ... a fost un ton răstit ur-mal de.semnul întrebării.' arghezi, s.- vii. 21. Toate ziarele o publică, unele ca o curiozitate, cu semn de întrebare, bogza, a, î. 404: Sem-' nele de întrebare care însoţesc momentul- actual şi destinele filmului documentar îşi au o motivare firească. cinema, 1969, nr. 3,12. Dimitri, Ivan, Alexi, trei semne de întrebare în faţa existenţei, scînteia, 1969* nr. 8 177: (E x p r.) A pune sub semnul Întrebării = îl) a selndoi de adevărul unor fapte sau al unor afirmaţii; a pune sub observaţie; a suspecta. Fapt care îi- determina pe unii să le pună sub semnul întrebării, preda, r. 290. Puiieau sub semnul întrebării „unitatea“ şi „colaborarea per* feclă''. magazin ist. 1968, nr. 12, 67; b) (rar) a compromite. A neglija calitatea seminţei care se introduce în pămînl înseamnă că de la început se pune sub semnul întrebării nivelul producţiei din anul viilor, scînteia, 1969, nr. 8 192. Semnul exclamării sau semn ele exclamare (ori de exclamaţie), (rar) semnul mirării = semn de punctuaţie care se pune la sfirşitul propoziţiilor exclamative siu imperative, după o interjecţie sau, uneori, după un vocativ pentru a marca natura.exclamativă a comunicării; (astăzi rar) punct al mirării, v. p u n c t (II2). Cf. v. molin, v. t. 59'. Multiplica semnele de exclamaţie. Înmulţea cacofoniile, cocea, s. i, 280. Un întreit semn de exclamaţie .-. . exprimă intensitatea eu care este pronunţat cuvîntul. iordan, stil. 55: Semnele citării = semne grafice care se întrebuinţează atunci cind re-producenvÎHtdcmai uri text spus sau scris de cineva şi care sînt formate, de obicei, din două virgule succesive, orientate obişnuit, plasate înaintea textului reprodus (la piciorul din stingă al primului caracter.) şi din alte- două virgule succesive, orientate în sus, plasate după textul reprodus (la u nărui din dreapta al ultimului caracter); ghilimele* (învechit) aducătoare.' Cf. i>L, dm, der, m. d. enc.» dex. Semn diacritic = semn grafic format din punct, virgulă, accent etc. adăugat unei litere (deasupra ei, dedesubt sau lateral), pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectivă. Cf. der, dex. Semn moale — literă care indică, în scrierea limbii , ruse, caracterul palatul al consoanei precedente. Propunem eliminarea semnului moale din aceste cuvinte pentru a reda fidel pronunţarea. L. rom. 1967, 207, cf. Der, m. d. enc,, •dex. Şemn.lare = literă care indică, în scrierea limbii ruse, caracterul dur al, consoanei precedente. Cf. der, m. d. enc;, dex. + (De obicei cu determinări care indică domeniul) Simbol grafic folosit într-un anumit domeniu.de activitate. e semnul scoaterii 'şi se numeşte minus, şincai, î. 69/18. Semnul ,,0” . '. . se numeşte nula. petrovici, p. 23.1/9. Semnul“ ( o liniuţă orizontală) care se citeşte rriinus. climescu, a. 42, cf. tim. popovici, d. M. Umplea toată tabela ... cu tot soiul de semne matematice, hogaş, dr. ii, 124. Găsise cele cinci caiete . . ., cinci caiete de cifre, formule şi semne matematice, teodoreanu, m. iii, 33, cf. dl, dm. Expresia algebrică este formată din litere şi numere legate între ele prin semnele de operaţie ale algebrei, algebra viii, 25. Dacă se introduce şi semnul unui raport, atunci există numai un singur punct care împarte un segment în raportul dat. geometrie ix, 7. Să strălucească amprentele noastre, numai semne şi linii, sorescu, u. 65. Pe deasupra semnelor partiturii, într-o continuu elevată ţinută interioară, muzicianul... . vizează culmile înseşi ale muzicii, scînteia, 1969, rir. 8 201, cf. m. d. enc., dex. (Prin lărgirea sensului) Despre curteni se mai spune că sinl„răzeşii de mai tlrzin“ sau ,¡ţăranii proprietari in ..obşte“,, puni ndu-se semnul echivalenţei între 5753 SEMN -694- SfiMN curteni şi ţărani, stoicescu, c. s. 12. Se pune cu aiila dezinvoltură semnul egal intre cultură şi planul de în-casări, t iulie 1968, 73. Poate că într-un tratat viilor, eînd fizica va şti să anexeze şi viaţa, va exista, de asemenea, un capitol despre omul cu semn nega/iu. românia literară, 1968, nr. 8, 14/1. Semn convenţional = fiecare dintre simbolurile cu semnificaţie general acceptată, întrebuinţate pentru a marea pe hărţi, planşe, planuri etc., detalii planimetrice sau de relief şi, în special, obiecte care nu pot fi reduse la scară. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. (F i g.) 7'oată viata socială e plină de aceste semne convenţionale, ralea, s. t. ii, 151. Semn de circulaţie = fiecare dintre simbolurile întrebuinţate pentru a indica viteza, sensul de circulaţie, parcarea, staţionarea etc. cuprinse In legi, convenţii, regulamente sau prescripţii speciale privind circulaţia rutieră, feroviară, aeriană etc. Benzile de trecere a pietonilor, limitflloarele firelor de circulaţie, săgeţile indicatoare, semnele de circulaţie, semafoarele — toate acestea contribuie la estetica străzii, scînteia, 1966, nr. 6 930. Semn monetar = tot ceea ce se imprimă sau se gravează pe o monedă (1); p. e x t. monedă (1). O monedă, care pe o parie slringe la un loc toate semnele monetare vechi, iorga, e. i. iii, 41, cf. dl, dm, dex. + (Astăzi livresc) Cuvint. Tu nu vei avea trebuinţă de a-mi spune ceva; nimic, nici un fel de semn. hriso-YErghi, a. 28/14. In zădar ne batem capul, triste firi vizionarei Să citim din cartea lumii semne ce noi nu Iţ-am scris, eminescu, o. iv, 46. Cine doreşte să-şi facă gîndul său înţeles şi sentimentul său comunicabil, trebuie să-l traducă în sistemul de semne al tuturor, vianu, e. 25. Limbajul simbolizează, reprezenlîndu-le prin semne, obiectele din lumea exterioară, l. rom. 1967, 289. Spectatorul trebuie să lege înlăunlrul său subiectul, intriga, acţiunea, din afară nevenindu-i decîl semne şi semnalizări. cinema, 1968, nr. 6, IX. <0* Semn lingvistic = unitatea dintre un sens (v. semnificat 2) şi un complex sonor (v. semnificării 2). Semnul lingvistic e format din reunirea unei noţiuni cu un anumit număr de sunete, rosetti, s. l. 9. Seninul lingvistic este un raport de solidaritate dintre o unitate de conţinut şi o unitate de expresie, scl 1959, 284. In măsura în care izvorăşte din aspiraţia către ordine, claritate şi motivare a semnului lingvistic, etimologia populară se poal-, manifesta în limba oricărui subiect vorbitor, l. rom. 1967, 237, cf. m. d. enc., dex. II. 1. Tot ceea ce exprimă, reprezintă sau indică ceva diferit de sine Însuşi; manifestare, particularitate etc. după care poate fi recunoscut un obiect, un fenomen, un fapt etc. sau după care poate fi anticipată apariţia unui fenomen, declanşarea unui fapt etc., indiciu, (regional) semenişt e'1.' V. s i m p-t o m (8). Acesta va fi seinnul: iaca-i culcat în iasle. Acol[o} veţi ’afla pre el (a. 1600 — 1650). gcr i, 136/22. Adevărat aceastea sini seamne de domn şi de împărat a toată lumea, alexandria (1794), 78/13. In căutarea lui murindă natura a adunai, AIU un haracler prea mare, semne ce m-au sfîşiat. heliade, o. i, 450. Pînă cînd nu vom începe a ne cunoaşte greşalele, nu este semn de îndreptare. cr(1829), 262/22. Activitatea ce se vede în ei [in comerţ] e semnul de măsură prin care vor putea socoti gradul fiinţei unui norod (a. 1843). doc. ec. 783. Apărarea unor asemenea idei într-o societate.. este... un semn de boală morală, ghica, c. e. i, 183. Semnele ce au început a se ivi despre sosirea în bine a timpului în care să începem a lucra cu seriozitate (a. 1861). plu i, 192. Speram, după semne, s-avem zile frumoase de sărbători, caragiale, o. ii, 172. Semnele din bălrîni apucate prevesteau o iarnă grea. agîrbiceanu, s. 8. După toate semnele par a fi fost traci, părvan, o. 2, cf. resmeriţă, d., cade. Compar cu luar.c-aminte umbrele copacilor, să văd dacă sînt semne că se apropie zorile. camil petrescu, u. N. 341. Safta citise deseori semnele vremii, a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 49. Deodată începu să se clatinc pămînlul, să pîriie pereţii, ... să se arate semne de parcă ar fi sfîrşitul lumii. c. gane, tr. v. 143. (Băieţii] cunoşteau semnele de ploaie şi de vreme bună. sadoveanu, o. vi, 314. Domnule căpitan, nu cred să mai plecaţi in seara asta, uite... semne de furtună. BART, s. M. 14. Pentru Turcia, ca şi pentru restul Europei, mişcarea din Principate nu era decîl semnul prevestitor al războiului cu Rusia, oţetea, t. v. 199. Al doilea fi] e semnul persoanei a doua. cv 1949, nr. 4, 55. Rîsul neslînjenit îi conferea, un aer spiritual, ce anula o parte din semnele senilităţii, călinescu, s. 22. Se arătau acum, din mişcarea frunzei şi din unele şuviţe de nor . . ., semne de furtună, blaga, h. 55. De cile ori se pregătesc să vină [furtunile], păstorii iniţiaţi au lot felul de semne după care le prevăd, bogza, c. o. 57. Dacă ar renunţa şi la unele franţuzisme, inutile, care-i brăzdează poemele, ar fi un semn de bun augur, constan-•riNEscu,s. iii, 55, cf. dl, dm. Intre sprincenele negre i. se săpase semnul posomoririi. barbu, g. 9. Nu numai vocea, lusea, mersul ori vreun alt tic pol fi. semne de recunoaştere, v. rom. decembrie 1966, 43. Se vesteau primele semne ale toamnei, h. daicoviciu, n. 226, cf. ' m. D. enc., dex. Cînd se răstoarnă zestrea felelor mari, sămn este că au să se mările, şez. i, 17. (Cu determinări ca „bun“, „rău“, care arată natura prevestirii) Prccepu că e semn. bun. moxa, 432/24. Zicea mulţi că va fi acesta un semn rău, însă pă urmă s-au văzul că sînt băbeşti cuvinte, ist. ţ. r. 8, cf. i. golescu, c. Această împrejurare foarte naturală fu privită de Mural ca un semn rău. bălcescu, m. v. 79. Ce, candela icoanei s-a , stins in untdelemn? ■ . . De-a.j fi din astă tară, aş crede că-i rău semn. alecsandri, t. ii, 96. Se-hmulţesc semnele rele, se-mpuţin faptele bune. eminescu, o. I, 44. Aista nu-i semn buri după cil ştiu eu. creangă, p. 186. O doamnă din caretă... A pus a-ntoarcc caii zicind că e semn rău. macfdonski, o. i, 45. Această veselie a liberaţilor nu era un semn bun. bacalbaşa, s. a. i, 192. Dacii considerau furtuna ca un semn rău pentru ci. xenofoi., i. r. i, 66. Ne-a cintat cucul în dos, explică Ierotei, ăsta nu-i semn bun. agîrbiceanu, a. 65. Ii păru deodată că-i un semn rău. id. s. 106. Semne rele, cugetă el; arc să se schimbe vremea, hogaş, dr. ii, 75. Atunci era semn bun: avea să intre in venă. Numerile cu soţ ii. purtau noroc. c. petrescu, î. ii, 189. Cind nu-ţi mai poţi supraveghea nervii — semn rău. id. ib. 119. li semn bun cînd cade un măr? teodoreanu, m. iii, 352. Hangiul... se înfăţişă înaintea domnilor care-i făceau cinstea să-i aducă bun cişlig. Cai frumoşi, haine scumpe şi slujitori: semn bun, dobîndă grasă! sado-veanu, o. v, 585. E un semn. rău, izbuti să-i explice Lucu. vinea, l. ii, 152. Dacă s-a stabilit însă o înţelegere comună asupra elementelor de bază ale creaţiei, artistice, e semn bun. t ianuarie 1969, 77, cf. m. d. enc., dex. Cînd găina cîniă cocoşeşle nu e semn bun. şez. iii, 119. -£> E x p r. A da (un) semn (sau, rar, semne) de viaţă = a-şi afirma prezenţa, existenţa, ase m a n i-festa (1); a comunica din depărtare cu cineva, a face să se audă noutăţi despre sine. Emigraţia română răspindită in toate părţile Europei... a încetat de a da vreun semn de viaţă, voinescu ii, ap. ghica, a. 795. Eram doritor să mă fac cunoscut, să dau semne de viaţă. i. negruzzi, in plr i, 241. Nu te miră că nu ţi-am mai dat semn de viaţă, caragiale, o. vii, 144. Iţi dau semne de viaţă din capitala dacoromână, id. ib. 167. Nimeni nu îndrăzneşte să te şteargă dintre cei vii cit timp mai dai semne de viaţă, densusianu, l. 26. De-o lună Ştefan nu dă semn de viaţă, delavrancea, o. ii, 25, cf. cade. Cîncl a văzul că s-au cam încurcat lucrurile, n-a mai dat nici un semn de viaţă, camil petrescu, p. 3 ¡2 De trei ani n-a dai un semn de viaţă. c. petrescu, c. v. 228, cf. DL, dm. Ce-o fi cu Dumitru că nu mai dă nici un semn de viaţă, il mai 1965, 32, cf. m. d. enc., dex. (Cu schimbarea construcţiei) Vor să dea semne de viaţă neatîrnatp. GHEREA,ST. cr. ii, 79. + (Bar) Veste. Aşteptam cu nerăbdare un semn dc la Bucureşti. Dar nici o veste nu venea, blaga, h. 160. 'v- Loc. vi). (învechit) A da semn = a vesti. Dal-ai fricoşilor dc lire senine se fugă de faţa arcului, psalt. 114, Ş-au dat sămn că va verii D[uinne]ză;i pre păminl şi va lăcui cu oamenii, dosoftei, v.s. octombrie 69v/l 1, cf. mineiul (1776),102v1/37. 57S3 SEMN -695- SEMN 4- (Şi tu sintagmele semn caracteristic, semn distincl.ii>, rar, semn deosebitor.) Trăsătură caracteristică, notă distinctivă prin care o persoană, un lucru etc. se deosebeşte de altele.. Fieşcare slujbei are seninele sale ce o deosebesc. marcovici, d. 139/14. Acest fenomen... poale servi ca semn caracteristic al indivizilor animali şi vegetali. conta, o. p. 203. Melancolia ui virsla lui este semnul caracteristic al orfanilor, eminescu, p. l. 27. La-veneticul acesta. . . se inlrevedeau tocmai dimpotrivă, trupeşte şi sufleteşte, semnele unei înalte stirpe in cădere. m, i. caragiale, c. 49. în momentul cînd . . . impresia acustică e preludată de mintea noastră, care-i dă valoarea unui semn deosebitor . . ., am in/ral pe lărîmul fonologiei, puşcariu, l. n. i, 72. In cele ce urmează dau o listă, relativ bogată, de toponimice, grupate după aspectul lor morfologic ţi pe baza semnelor distinctive menfionate mai sus. iordan, t. 177. Semnul ei caracte- -rislic -eraun. săculeţ Iun-/ de pînză. călinescu, s. 17. Risul e-etern, e consubstanţial naturii omeneşti. Unii antropologi văd în el semnul distinctiv al omului de animal. halea, s. t. ii, 212. + (Rar) Criteriu. Rînduiala vremii se făcea după alte semne şi învoieli, voiculescu, p. i, 101. + Fenomen morbid, tulburare funcţională sau. senzaţie anormală resimţite de o fiinţă, care indică prezenţa unui proces patologic sau fiziologic in organism, simptom (I). Seamnelc nebunului (a. 1646). c.cr i, 123/13. Semnele cc'lc. . . cunoscătoare mai riainle ale frigurilor, ipocrat, 3r. Urmările şi- semnele prin care se arată fo boală|. înv. adev. 2. Vă voiu arăta ce iaste moartea, cârca iaste firea şi semnele ei. maior, p. 98. i Toate boalele au simtoamelc, adică semnele lor. epis-cupescu, practica, 118/11. Tot aceasta se nădăjduieşte a se face şi în. aHetrei sale galiţieneşli ce sînl lingă hotarul rusesc, unde s-a arătat semne de holeră, cr (1831), 36'/7. Aslct-i semn dc nioarte, zise Buzclug şi şezu iar pe laviţă, agîrbiceanu, s. p. 156. Din toi ce spusese cl şi din semnele pe care Ic avea, boala lui era grea dc lot. mironescu, s. a. 33. Boala se agrava şi Şerban, zdruncinat sufleteşte, dedea semne de alienaţiune. călinescu, ]’. 34. Spunea . . . că aş avea unele semne de gălbinare. sadoveanu, o. xvii, 282. Semnele unei otrăviri depind de felul otrăvii lua/c. belea, p. a. 148. AII semn timpuriu al bolii ulceroase este. periodicitatea, abc săn. 372, cf. d. med. <0* F i g. Pentru alegerea exemplelor ne-a fosl un singur semn patologic hotărîlor: întrebuinţarea cuvintelor pentru plăcerea sonului lor. maioresc.u, critice, 151. 2. Fapt sau lucru care arată, demonstrează ceva; dovadă. V. probă (1), pildă (2), m ă rturie (-4). Aceale loate au fosl umbra şi semnul venitul a Domnului nostru. po 7/1. C.ind va fi cămeşa copilului, cu singe, iaste de faţă sămn dc sodomie, prav. 211. Le-au pîrjolil părul cu un lier înherbintat, care semn trăieşte şi ' pînă astăzi în tcara Moldovei şi la Maramureş de se cehluesc . prejur cap. gvstratie i.onorĂTUi., let. i, a. 5/15. După. nişlc semne ce se văd, este vrednic de laudă (începutul sec. XVIII), mac. ist.i, 95/11. Făcea jerlue, semn adevărat. că era de a să găti spre sfinţire, amvilohie, g. 17/11. FI se folosea prea mult din semnele de cinste ce-i făcea englezii, pleşoianu, t. i, 6/5. I,e arăta semnele de dragoste şi dc frăţie, ch (.1830), 121V22. Nici întru o parte videa semn dc lăcuinfi omincşli pe acele locuri, drăghici, r. 38/25. Animalele ... simţesc şi adeseori înfăţoşează semne de giudecală. .r. cihac, i. n. 4/6. Am primii sem-nuri de a sa mari gălănlomie. kogălniceanu, s. 15. Acestea sînl blestemele ci, semnele slrăşniciei ei. vasici, m. ii, 3/8. Ne dau semne de prietenie din aceea întunecoasă ţară', id. ib. 48/22. Cei ce vor da semne de duh mai înalt....să se aşeze în şcoala naţională, recul. org. 355/8. Dar vai mie! că durerea care îmi pricinuieşlc ... Nu-i cu semne dc iubire pacinică şi măsurată, conachi, p. 82. FI vede in evenimentele cele mai simple nişte semne ale protccţiunii . . . zeilor, aristia, plut. i.xxi2/16. Sfiala lui o luă drept dovada statorniciei, măcar că era semnul nătărăiei. negruzzi, s. i, 25. Nu trece mult şi-l vedem venind în fuga. calului, semn de grabă mare. ghica, s. 321. Senine dc frăţie, dovadă de iubire, Le-a dat ea îndestulă in ziua dc amor. alexandrescu, m. 28. — Ce-i cocoraţia ceea? — Un sămn de cinste. alecsandRi, t. i, 84. Ugperion, ce din.genuni Băsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne şi minuni Care n-au chip şi nunic. eminescu, o. i, 177. Şi cunoscînd iapa că acesta este semnal pierderii fiului său, a şi pornit. în grabă să-l caute, creangă, o. 169. Scoţînd din sin . . .- un mănunchi de flori, bine mirositoare, i-l dele ca semn de iubire firească. tspirescu, l. 39. In fiecare însărcinare el vedea un semn de încredere din partea colonelului. bacalbaşa, s. a. i, .59. De. tăcui, E semn că vinovată fui? coşbuc, p. i, 299. Intr-un lîrziu vine şi mai-marele curţii, adică grăitorul, lol şchiopălînd, uri semn că e foarte ostenit. marian, nu. 486. Invidia, mărturisită ori nu, e totdeauna semn de inferioritate■ în plj< i, 245. Nici un om presupus mori nu trebuie să fie îngropat pînă ce nu să constată de către pricepător seninele sigure ale morţii. bianu, d. s. 484. Lelea. Maria începu să-şi înalţe capul după felul ei. Semn că se simţea birui/oare. agîrbiceanu, s. 160. Ocuparea Panoniei de cclţi trebuie să fie, după loate semnele, destul de veche, pârvan, g. 299. Ceea ce la copil este normal... la adultul care nu se poate slăpîni să nu imite este semn de slăbire a personalităţii. ibrăiLeanu, în plr ii, 330. Poate ca semn al ivirii bălrîneţii, amintirile de soiul acesta se deşteaptă, tot mai vii. m. i. caragiale, c. 72. Numai pe o ulicioară, lăturalnică, mici semne de viaţă: piei rarii care dregeaa pavajul, bassarabescu, v. 106. Intoleranţa măruntă e semnul unei sărăcii intelectuale, lovinescu, c. vii, 105. Se auzea iar cînlecul lăutarilor, semn că hora reînccpusc. hebreanu, r. i 141. Cînd Ic-o bate inimioara, felele să nu. se mire, Asta-i semn că de departe le-a sosii doritul mire. eftimiu, î. 30. Pretinde însă de la mine un cuvi.nl, un semn de admiraţie, camii, petrescu, p. 64. Cînd un. om îşi ironizează o durere vcchc . . . e seninul cel mai sigur că a devenii tare. c. petrescu, c. v. 153. Nu-mi pol dezlipi ochii de pe obrazul ei: fiecare culă e semnul unei mari suferinţe. vlasiu, d. 227. Unii oameni .. . văd în izolarea de veselie, sau în incapacitatea de veselie, semnul superiorităţii. teodoreanu, m. iu, 103. Îşi strînse buzcle-i subţiri, semn de mînic. voiculescu, p. i, 309. Vreau să-ţi dau un. semn de simpatie, sadoveanu, o. x, 58. Existenţa prepoziţiei este tocmai semnul exterior, al lipsei ele legătură . . . sau al unei legături mai slabe . ■ ■ între verb şi dcterminaliv. iordan, stil. 237. ll supăra mai edes că-i ghicea pe figură un semn de voinţă, arghezi, j.. 253. Scandalizarea in faţa poetici lui Arghezi, fiindcă vorbeşte despre păduchi, e un. semn. ele inexperienţă literară, călinescu, c. o. 47. Cinci un ■cuvin! străin apare,, intr-o limbă, în forma pronunţiei lui originale, este un semn că transplantarea lui este recentă. vianu, s. 98. Generozitatea şi risipa sini semne ele putere. ralea, s. t. ii, 222. Îşi închipuie că obrăznicia e semn de bărbăţie, jr. i.ovinescu, t. 8. înlre sprîncenc i st iviseră două culc grele, semnul unei nelinişti, tudor.an, p. 14, cf. dl. Sudoarea oamenilor pe Umple . . . nu-mi părea semnul trudei şi istovirii, preda, i. 89, cf. dl. Porneşte viului glasuri aurii, Semn c-a-ncepul culesul şi la vii. horea, p. 61. Complotul fusese, du/>ă loale semnele, alimentai clin afară. ist. lit. rom. ii, 268. Aria este, înainte de orice, semnul puterii omului, asupra haosului şi morţii, v. rom. ianuarie 1965, 150. Cel mai sigur semn e tronul ăsta. bănulescu, i. 66. Semn al unui zbucium cumplit, părul i-a albii pe la Umple, t mai 1968, 18. Comunicarea inlre generaţii c.a semn al faptului ele cultură nu cslc prezentă numai in lucrarea pe care o cităm, românia literară, 1969, nr. 52, 8/2. Sofisticarea rămînea un semn ele penibilă răminere în urmă. conţemp. 1969, nr. 1 175, 6/1. Expoziţia e un semn că arta creată pe meleagurile maramureşene simte nevoia unor confruntări ... cu opinia unui public mai larg. .scînteia, 1969, nr. 8 212, cf. m. d. enc., dex. Cine cerne toată ziua e semn că n-are gust să frăni'inl.c. z.anne, p. hi, 518. Gură cască, semn ele minte proastă, id. ib. ti, 190. ❖ Loc. adv. în (sau ca, ori, învechit, spre) semn (le (sau că) . . . sau (învechit) spre seninul . . . = pentru a arăta, a dovedi sau a întări (că)...; ca dovadă (că) ... (v. d o v a d ă), ca expresie a . . . (v. e x p r * - 5753 semn —096*« SEMN si e), ca probă (că)... In Ştefan voevod carele v-au făcui această mare facere ele bine spre semn de mulfemită. antim, o. 389. Toate noroadele au îmbrăţişat cile un color (fa:{ă) deosebită ca să poarte spre semn de jale şi-lînguire pentru moartea rudelor, cr (1833), 881/24. ■ Această pungă am putui apuca din corabie, pe care, iată,, ţi-o dăruim spre sămnul mulţămii-ii noastre. brăghici, n. 23/21. Innegrirea materiilor fecale... nu trebuie socotită ca semn de nepriinţă. rĂxu, d. 94/17. Cinci vama este clăschisă, să va rădica cile un steag. . . spre semn că numai intr-acele ceasuri pol v'eni cu mărfurile tor la vamă (a. 1842). doc. ec. 776. Spre semn de recunoştinţă. . ., mă voi sili a satisface dorinţa ce aveţi. chica, c. E. ix, 419. Dă paloşul să-l sărate, ca semn de pecetluirea jurămîntului. cjreangă, p. 207. Ridică minuţa dreaptă in semn de binecuvîntare. vlahuţă, s. a. iii, 349. Popuşoiul de cwind muşuroil işi ciuciuleşte frunzele pălite în semn de rugă de' ploaie, săm. i, 252. In semn de consideraţie pentru vizitator, ţine capul plecat. iorga, c. i. i, 155. Luă paharul şi-l ridică în sus în semn că vrea să închine, rebreanu, i. 36. Şi-a lipit, apoi, obrazul de capul miţei în semn de adio. ibrăileanu, a. 84. Dădu clin cap în semn de înţelegere, c. petrescu, c. v. 139. O trag pe mama de rochie, in semn că vreau să-i spun ceva. sai-ua, n. 50. Moş Gheorghe se riclica în picioare, pleeîndu-şi capul alb în semn ele smerenie şi aclîncă supunere, teodoreanu, m. i, 327. Cutai dădu din cap în semn că .înţelege asemenea lucru, sadoveanu, o. vi, 616. Pălăriile şi batistele flutură încă în bălaia vihtului, in semn de adio! bart, s. m. 14. Căulă din obişnuinţă un lemn sau o masă spre a lovi . în ele cu degetul în semn de „sănătate excepţională1''. călinesgu, s. 3!). Clătină clin cap, în semn că era de aceeaşi părere, pas, i.. i, 31. Doctorul îşi lăsă furculiţa pe farfurie şi, in semn de aşteptare, îşi aprinse o ţigaretă, vinea, l. i, 28, cf. dl. Ridica braţele în sus în semn de neputinţă. preda, i. 185, cf. ,dm. Unde-ţi lăsai tu palma in semn de mlngtiere Se-nfiora fiinţa ele-olravă şi ele fiere. horea, i'. 11.0. Demisionase. . . in semn de protest, ist. hi. noM. ii, 531. Unchiul Slavrache a surîs trist, elăti-nîncl capul în semn ele compătimire, v. bom. ianuarie 1965, 11. Tuşeşte în semn de convinsă neputinţă. T iulie 1968, 56, cf. M. D. ENC., DEX. 3. (Mai ales urmat de determinări care indică felul) Ceea ce reprezintă (în mod convenţional sau în virtutea unei corespondenţe analogice) un obiect, o fiinţă, o noţiune, o însuşire, un sentiment etc.; simbol, însemn. Au înălţat nu steaguri ele oaste, ci numai crucea, semnul păcci. antim, p. 3. Grecii deznădăjduiţi... scoaseră steaguri albe la porţi, semnul cel obicinuit al păcei. văcărescul, ist. 258. Semnul de moarte la dinşii este alb, ele bucurie — negru, amitlohie, g. 50/5. Scoase un cal îndrăzneţ, semnul tulburării ş-al războiului. PI.EŞOIANU, t. i, 244/7. Luînd de ciuguri fatal semnul diaconului, aiustia-, plut. 301/26. Negru semn de doliu ... a întins corbul plutind prin neguri, anghel, pr. 73. Crucea e semnul credinţei noastre strămoşeşti. gîiujeanu, n. 80. Cuvîntul a devenii semnul cel mai luir : ■ nos şi mai caracteristic al vieţii naţionale. în plr ii, 42‘J. Focul de revolver e semnul exterior al „patimii roşii“ a Tofanei. lovinescu, c. iv, 29. Stă cimpul sterp şi cere să-i semănaţi stejarul,' Nu grîu vrea mortul aprig, ci semnul neuitării. voicuxEsccr, poiszir, r, 44. In dreptul inimii le-oi pune, Ca semn al vremurilor noi, Garoafă roşie, beniuc, v. 103, cf. dl, dm. Ceasornicul, precum un ochi rotund..., In loc ele iris poartă, ieşită din străfund, Locomotiva — semnul de mers fără hodină. brad, o. 75. O cruce de lemn putred stă prăvălită alături, semnul cunoscut pentru galeriile părăsite, v. rom. ianuarie 1965, 90, cf. m. d. enc-, dex. <> E x p r. Sub (sau, rar, in) semnul (cuiva sau a ceva) = sub conducerea, protecţia, st'ndardul etc. cuiva sau a ceva, sub auspiciile (v. auspiciu), s ti b egida (v. egidă); în condiţiile..., în cadrul..., în virtutea...; dominat de'... Ultima perioadă a bronzului dacic se desfăşoară sub semnul influenţelor vestice: pÎryan, o. 29J, Ordine şi regrupare da, dar sub semnul solidarităţii organice a întregului popor, ralea, în plr ii, 337. Vara acelui an se vestea sub semnul ropotelor de grindină, c. petrescu, a. r. 5. Totul se află aici sub semnul marilor depărtări, bogza, c. o. 22. O dulce nesimţire. . . e cheia sănătăţii şi a tinereţii. In semnul ei vom învinge; fără hapuri, fără ape minerale. vinea, l. i, 28, cf. dl, dm. Această vastă operă s-a născut sub semnul unor condiţii vitrege, ist. lit. rom. ii, 481. Dramaturgul francez... şi-a începui cariera dramatică sub semnul teatrului numii absurd, v. rom. decembrie 1964, 128. Umanitatea înfrăţită sub semnul unei înalte morale, contemp. 1966, nr. 1 019, 2/7.-Stagiunea operelislică... a slal anul acesta sub semnul artei italiene. M 1968, nr. 4, 45. Anul 1968 a început sub semnul unor evenimente de importanţă istorică. gî 1968, nr. 928, 1/1. Nuvelele stau sub semnul unei profunde coerenţe stilistice, cinema, 1969, nr. 3, 20. Manca poporului romăn pentru înfăptuirea măreţului program de dezvoltare multilaterală a României pe drumul socialismului să se poată desfăşura şi mai departe sub semnul statornic al libertăţii, al suveranităţii şi independenţei, scînteia, 1969, nr. 8 166, cf. M. D. enc., dex. (Cu schimbarea construcţiei) S-aduc jertfa subt semnul înalt Al curcubeului magic, blaga, poezii, 98. 4. (Mai ales in legătură cu Verbul „a face* ) Gest, mişcare a unei persoane care exprimă un gind, o intenţie, o stare sufletească sau care comunică ori sugerează cuiva ceva. Făcu semn nimfelor, care îndată începură să eînle. pleşoianu, t. i, 69/12. Conrad face semn. să tacă. hei.iade, l. b. i, 12/2, cf. i. golescu, c. Chip n-a fosi a scoate clin gura ei cuvînl măcar, decît. prin nişte sămne duioase de-a înţelege, dbăgi-iici, n. 27/19. El n-aude, nici răspunde, Ce clin cap semne făcea. asachi, f. 133/9. S-aruncă la picioarele-i, îi face semn şi plînge. aristia, s. 23/13. îmi zîmbi, făcindu-mi un. semn de adio. negruzzi, s. i, 43. Ascultaţi! marea fantomă face semn... dă o poruncă! alexandrescu, m. 14. Ba parcă face semne cuiva din casă. alecsandki, t. i, 353. El face semn clin mină. . . ostaşii lui s-adună. bolintineanu, o. 189. N-au avut decît cu ochiul ori cu mîna semn a face Şi Apusul îşi împinse toate neamuri-le-ncoace. eminescu, o. i, 146. Toţi plîngeau şi nu se puteau dumeri despre semnele ce face mama lor. creangă, o. 9. I-a făcui semn să vie mai aproape-■ caragiai.,e, o. ii, 237. Atunci vulpoiul făcu un semn asupra lui şi îl schimbă în stană de piatră, ispirescu, l. 296. Nici c-un semn, nici cu nimic Ea nu-mi mustra tăcerea, coşbuc, p. ii, 268. El face semn în culisă. davila, v. v. 17. Şi, făcînd un semn din mină, iar voia să plece. d. zamfirescu, r. 9. De ce nu vrei să te iveşti. . ., Să-mi faci un semn clin mină ? iosif, patr. 59. Aprodul se cluce intr-acolo, se uită şi face semn clin cap că nu e. brătescu-voineşti, p. 66. Cel cu barbă sură. . . le făcu celorlalţi semn cu mina să-l urmeze pe scări. agîrbiceanu, A. 32. îndată a făcut un semn şi tulpina lucie s-a acoperit ele ghimpi, gîrleanu, l. 125. Un semn al arătătorului său cu inel ele ciur cuprindea, de mulic ori, întreaga lui gîndire. hogaş; dr. i, 148. Orbii ce-ajung să-şi cîşlige, La magice semne, vederea uitată. densusianu, l. a. .121. Făcu semn chelnerului, care începuse a ne da tî.rcoale, să vie la plată. M. i. caragiale, c. 94. La plecarea trenului, a făcut semn cu batista. bassarabescu, v. 220. îl opreşte însă prinlr-un semn chiar in clipa cînd pusese mîna pe minerul săbiei. lovinescu, c. iv, 77. Se uita la tribuna doamnelor căutîndu-şi soţia cu care schimbă cîteva semne, rebreanu, r. ii, 35. Un popă voinic ele la o masă de alături . . ., prinzîncl înţelesul semnelor făcute de chelner . . ., veni în faţa mea. mironescu, s. 121. Făcea semne ca să îndemne din cale . . . nişte soldaţi, topîrceanu, p. o. 113. Cînd faci bărbaţilor semne nu mai faci pe urmă atîlea mofturi, camil petrescu, t. ii, 34. Cunoscuţii se strigau de pe celălalt trotuar, făcîndu-şi■ semne. r,. petrescu, î. i, f 6. Mama a făcui semn unei' trăsuri. 5AH1A, n. 54. Fana ne-a cuminţit cu un semn ' ş-o lăsăm in pace pe bolnavă, g, m. zamfirescu, sf. m. n 44. 5753 SEMN -697- SEMN Mi-a făcut semn să uiu. vIssarjon, rs. 125. Profesorul face semn şi imaginea -dispare de pe ecran, vlasiu, ». 104.. Stă la fereastră, cu Blanşa lingă el fi ele acolo schimbă semne cu mama. teodoreanu, c. b. 75. A poprii c-un semn pe unchcş de la răspunsul pe care ii pregătea, .sadoveanu, o. xviii, 146. Mină ta Azi sau ieri semn de adio. flutura. pillat, p. 228. Făcu semn eu mina că Pala poale pleca la hodină. arghezj, s. vi, 14. Făensă cu ochii semn să fie liniştii, călinescu, s. 180. Formule sacramentale, semne magice, relaţii juridice, ■ ■ ■ totul are valoare convenţională de semnificaţie reprezentativă. halea, s. t. .n, 151. Oamenii se salută între ci ca sunete guturale, îşi fac unul altuia semne scurte cu mîna. bogza, a.. î. 138. Le făcură semn din cap că nu. stancu, ş. -60. Arăta prin semne că vrea să grăiască şi ei ceva. pas, l. i, 17. L-am întrebat prin semne de unde vine. h. lovinescu, t. 132. Patru oameni rămăseseră pe chei şi făceau semne de rămas ban. tudoran, p. 68, ci. .dl. Avea acea înfăţişare chinuită a surzilor care încearcă să înţeleacă din semne, preda, m. 99, cf. om. Atent la cel mai mic semn, îl-urmărea, x. popovici, se. 171. Se pun la cale prin semne fără grai Nunţi noi. labiş, P. 62. Şi-a tras şapca pe ceafă şi mi-a făcut semn să ieşim. lăncrănjan, c. ii, 119. Mi-a făcut iarăşi semn şi m-am repezit de i-am luat hîrlia care-i tremura în mină. v. rom. octombrie 1964, 66. O înţelese mai degrabă după semnele pe care i le făcea cu ovalul feţei. bănulescu, i. 170. ]Vu fi se pare anormal să faci semne picoliţei sau să-i povesteşti frizerului intimităţi. con-xemp. 1969, i)r. i 178, 1/6. Fă semn şoferului să nu pornească motorul, t ianuarie 1969, 41, cf. M. p. enc., dex. . Nainie le iese Văduva (cutare): Semn Ic semnu- ic.şle, Din gură grăieşte, teodorescu, p. p. 92. Badiul, măre, de-mi vedea, Semn cu ochiul că-i făcea Şi din gură miri zicea. ant. i,it. pop. i, 414. Împăratul de-l vedea, Semn ceauşului făcea, Jos cu toţii, se dedea, balade, ii, 82. / face semn soru-si şi-i şopteşte să nu vorbească. o. bÎrlka, a. p. i, 165. (Prin lărgirea sensului) Şi la un semn cc-l face crinul, ca printr-un farmec fiecare îşi scutură pe vini o foaie., angiiel, !. e. 46. Ciorile de pe biserică îşi fac semne cu colul aripii şi o asmuţă. teodoreanu, c. b. 103. Copacii Vin crengi îi. fac cu toţii semn să vie. al. philippide, a. 29. Poezia nu a contenii niciodată a-mi face semne, blaga, it. 168. Seăpînd din miilc-i de răni, Se-apropie de mine Iiiroshi-ma, Se-apropie şi se. înclină lin Şi-mi fa.ee semn. JEISELEANU, S. II. 8. 5. (Mai ales in legătură cu verbul „a da“) Senin (II 1) sau succesiune de semne cu o semnificaţie prestabilită (şi cunoscută numai de cei iniţiali),, pentru a declanşa (ori a întrerupe) o anumită acţiune, o anumită ripostă sau pentru a arăta că acţiunea a fost declanşată (sau oprită). V. semnal (5). Dal-al fricoşilor de tire semn să fugă. de fala arcului, psalt. 114. Au începui a da semne de război cu trîmbiţe, cu buciume si dobe (a. 1650 — 1675). gcr i, 192/2. Semnul cel prin Irîmbilă era gata ca să se dea. beldiman, n. p. i, 99/22. La un semn. hotărtt se arunca pe la spalele vrăjmaşului. mag. ist. ii, 55/27. La un semn dai, se deschise. . . fruntea de.suliţi a batalionului, bălcescu, m. v. 494. Fu bine. mă pricep A da semnul izbirii l-al soarelui apus. aristia, s. 64/30. Calerina elele încă o dată semnul derîs. bolintineanu, o. 443. La. un semn deschisă-i calea şl s-apropie ele cort Un bătjin. eminescu, o. i, 146. La semnul ce-şi deleră feroci se repeziră, ap. macedon-ski, o. IV, 24. La un semn s-alină jocul, coşbuc, p. i, 72. Aleargă trenul... Prin gări o clipă gîfîind petrece. -N-aşteaptă multă vreme semn să plece, iosif, p. 16. Valemul întoarse capul întîi spre un rind, apoi spre. altul, şi dădu din cap semnul (le începere, agîiîbiceanu, s. 201. La un. semn al colonelului,. . . îşi reluă locul. sahia, N. 75. Din tufişuri, ca la un semn, au pocnii toate puştile, cocea, s. i, 13. La un semn treceau deoparte şi aşteptau, voiculescu, p. i, 172. Ca la un semn, r/ispiudindu-se printre, aimcscni, cliclncrii serviră juica. vi nea , l. i , 23, cl. dl, dm. Şi c mult pînă la primăvară, cînd se întorc copacii, iar în sus., ca la un semn, învîrtin- du-sepe osia. lor .cle lemn. sorescu, u. 73, cf. dex. $ (Prin lărgirea sensului) Şi din all colţ al lumii aii urlet mai fiornic clele semn. .voiculescu,.P. i, .113. Cum au eled semn clinii, prietenul meu cuconul C.oslache a şi ieşit în cerdacul larg. sadoveanu, o. ix, 440.. — PI.: semne şi (învechit) semnări. — Şi: (învechit şi populai’) sămn s. n. .. — Lat. signnm. SEMN/Y vb. I. T r a n z. 1. (învechit) I. (Folosit şt a b s ol.) (Complementul indică obiecte sau fiinţe) A însemna. Şi Aron luîndu-le den mînulc lor şi se[m]/!ă cu sulă şi slei viţe[M elenlr-înscle. po 286/22. Iară sv[l]nlul sămnînctu-l cu sămnul sp[i]rrfd cruci, zise ... dosopxei, v. s. octombrie 89v/9. Tu să dai aceste cărţi şi i le-tui semnal, ist. ţ. r. .10. Samnă-n grindă, se spune pentru a-şi aminti ceva. zanne, p. iii, 176. ^ Bef 1. Fu omór mare şl muream numai noi, turcii, iară creştinii nice unul, alunce ne sămnăm şi noi de scăpăm, moxa, 373/27. 4" (Complementul indică obiecte) A sigila. întăriră mormîntul,' semnară piatra cu peceţile. tetraev. 253, cf. ddrf. 4- (Complementul indică monede xle metal) A fabrica. A semnat şi monctă cu inscripţiune buou. - ARISTIA, PLUT. 27/15. ' 2. (Complementul indică fiinţe, de obicei oameni sau părţi ale corpului lor) A înfiera (cu fierul roşu). Vo[m] sâ[m]na slugile Du[m]n«zeii[u]Zm' no[s]//[u] în frunţile /o[r]. N. test. (1648), 308v/13, cf. lb. Exp r. A semna (pe cineva) l i nas = a pedepsi cu stigmatizarea la nas (prin tăierea cartilajului care desparle fosele sau prin alt semn II). Cela ce va fura den casa stăpînului său lucru măcar eît ele puţin.. . . elenlăi să-l sămncaelze la nas de o parte. prav. 34. îndemna pe Ştefan Vodă. să-l semneze la nas. m. costin, ap. gîdf.i, 275. L-au semnal la. nas şi l-au dat la călugărie, ureche, ap. cade- 4- (Complementul indică semne înfierate) A aplica. La mulţi se afla cruce sămnală în frunte. moxa, 373/23. •%> R e f 1. p a s. Nu-s creştini, pentru ce. s-ciu sămned cruce în obraicle? id. 373/24.- 4" (Rar; complementul indică paşii) A . întipări. (Tranz. f a c t.) Semnîndu-şi paşii pe asfalt, Porni din. nou martirul nostru ele la un cap la celălalt anghel — io-sif, c. m. ii, 10. 3. (Complementul indică teren ori,' hotare etc.) A marca (4). Cela ce va lua piialra hotarului, sau măcar lemn, ce va fi sămnat hotar . . ., să va certa ea un fur. prav. 40. Să adeveriţi cu meqiiaşi buni den prejur, carii vor şti cil va ţinea acel loc, şi să-l semnaţi (a. 1694). bul. com. ist. iii, 86. II. I. (învechit; complementul indică fapte, evenimente etc.). A menţiona (în scris). Pre aceia urmînd şi chizninci, măcar că se află şi ele alţii semnale lucrurile ţării Moldovei, apucalu-s-au şi dumnealui Ureche a scrie începătura, simion dasc., let. 2. Acesta prea-cuvios de unde-i şi din ce părinţi s-au născut, istoria, nu ne sămnează. dosoftei, v. s. deccinbrie 69>'/25. Au legat să le elea Podolia Cameniţii, semnînd în scrisori şi hotarăle pe unele să fie (sfirşitul sec. XVII), mag. ist. ii, 12/22. Scriitorii au semnal numai unele întrebări ce Fagolti ... puse să le răspundă Berloldo (a. 1799). gcr ii, 170/31. -v- In tranz. Pentru rîndul lucrului despre Ţarigrad, ele pomenire maziliei semnezi măria ta cum să fie sănătate şi să fim înlr-un bun e/înd (a. 1657). iorga, c. i. n, 243. Cei ce vor fi sciis că o cheamă aşa nu vor fi fosl umblal înlr-acesle părţi; deci, precum ele la alţii vor fi auzii, nemaicercînel că amăruntul adevărul, ei au semnal aşa. c. cantacuzino, cm i, 11, cf' cihac, i, 252. 4- (învechit, rar) A iscodi. Tu socoteşti pre toate Neamurile de frale, Dar ele totdeauna Ţi-au zavistii cununa, Căci cînd le pui la masă, Semnează ce ai în casă. zilox, cron. 66. 2. (Complementul indică scrisori, acte, opere literare, artistice etc.) A-şi scrie numele (la sfirşit) în calitate de autor; a certifica punindu-şi semnătura; a iscăli, (rar) a pune iscălitura (v. pun e A II 4), a subsemna, a subscrie, (învechit) a subiscăli, (învechii, rar) asigna. Cf. neguligi, pkot. — pop., n. D. Cartea el-tale.. . are nevoie de o prefaţă semnală de un pedagog absolut. 5754 SEMNA -69S- SEMNAL caragiale, o. vii, 297. M(na ce-a semnal Sentinţa ce pe ţiu-i ta moarte-a condamnat. mau£oonski, o. i, 250. Mii de reţele semnase acuma mina aceluia, anghel, r>n. 90, cf. besmeriţă, t)., şăineanu, D. u., cADK. Semnezi un bon şi primeşti un aconto, c. petrescu, c. v. 158, cf. scrijban, o. Să vă semnez două cecuri ... Pe ce nume? ahghezt, i... 50. Ctnd Napoleon cade, Beyte semnează, împreună cu loji membrii Consiliului de Stat, o adeziune. vianu, b. u. 442. l-oilelonul. . . il dam drept traducere după cineva şi l-cim semnat: Ion Albu. blaca, h. 145. Secundul... esle dator să semneze un bon de ieşire. tudoran, o. 153, cf. dl dm. A şi pornit spic ziarul central... o declaraţie semnală de o mulţime de martori. preda, b. 310. Semnă cîleva chitanţe, apoi se întoarse, r. popovici, s. 81. Testamentul. . . mistic, adică semnal de testator. i>k. drept, 418- Scriu şi semnez aici aceste rime. v. rom. decembrie 1964, 97. Domnitorul trebuie să semneze actul dc abdicare in favoarea revoluţiei, t iulie 1968, 66. 1 ntimpinarea a fost semnată de 5 7 meşteri. G. barbu, a. v. 192, cf. m. D. enc., dex. A b s o 1. Nu şlia carie, nu ştia clcc.it să semneze, camil petrescu, v. N. 63. Semnă şi puse o ştampilă, stancu, ş. 78. E uşor să-ţi baji joc. . . cînd n-ai altă grijă decît să semnezi dc primirea salariului, vinea, l. j, 43. Cercetăm împreună mai departe chestiunea şi să semnăm împreună. I'Keua, R. 178. Semnaţi acum în cornelul meu. bănui.escu, i. 21.4. O F i g. S-a cerul poporului să-şi semneze cu propriul sînge hrisovul imprescriptibilelor sale drepturi asupra ţării. scînteia 1969, nr. 8 214. + (Complementul indică creaţii artistice; dc obicei literare) A elabora, a crea, a compune etc. scriindu-şi numele la sfirşit, iVi calitate de autor: a iscăli. Vom publica bucăţi de proză . şi poezie, semnate ele nume cunoscute, in plr ii, 191. Sînt oarecum primele poezii ialineşli semnale de un român. ist. lit. rom. i.i, 117, cf. l.rom. 1987, 201, GÎ 1968, nr. 935, 4/3. Volumul esle semnal de un ostaş bălrin şi încercai, magazin ist. 1968, nr. 11, 78. O Absol. Autorii stau şi lot pisează Privind ci m pi a unor albe coaie . . . Şi cugetă profund, apoi semnează. v. rom. ianuarie 1966, 40. + (Rar; complementul indică articole, cărţi, izvoare documentare, creaţii literare etc.) A publica (2) (in calitate dc autor); (rar) a iscăli. Călinescu a semnal ani cle-ci fîtulul o „cronică a mizantropuluiv. rom. iunie 1965, 6. □ A semnal, anul trecut, un volum (le versuri. + (Complementul indică activităţi umane, do obicei artistice) A realiza (:■)) (scriindu-şi numele la sfirşit, ca un semn al răspunderii). Regia artistică, a fost semnală dc artistul emerit. scînteia, 1969, nr. 8 215. 3. (Complementul indică contracte, tratate, convenţii etc.) A stabili, a fixa in scris (ccrtificind, prin semnătura celor împuterniciţi, valabilitatea celor convenite); a încheia. A creat o poziţiune dc neutralitate [principatului român) punindu-l sub garanţia colectivă a celor şapte puteri cari au semnal tractatul dc la Paris, ghica, g. e. n, 460, cf. ddrf, şăineanu2, besmeriţă., r>. Aţi semnat aici in mod solemn o convenţie. titui.kscu; d. 335. N-a semnat un contract,. PREDA, R. 346, cr. scînteia, 1969, nr. 8 097. III. I. (învechit şi regional) A arăta. Lada cu porun-citeţe pre groapa lui /7[ristjo|s| au se[m|nai. ro 7/8. Cînd săpă groapă, îngerul sămnă groapa (a. 1600 — 1625). gcr i, 65/3. ,v> Kefl. pas. I/emnu la poarlă să pune sura şî a dooa zî c praznicu. După l'emnu liăsla să sămnează armindenii- densusianu, ţ. h. 116. <0 R e f 1. Seamnă-se spre noi lumina feaţeei tale. psalt. hur. 3r/10. + (învechit, rar; complementul indică oameni) A desemna. Mai înuinte dc naşterea la te-am semnal şi te-am ales să fii mai mare întru israililcni (sfîrşitul sec. XVII), mag. ist. îv, 250 + (învechit;-complementul indică evenimente, fenomene ale naturii ele.) A prevesti Ml). Văzu un vultur deasupra lui Marcian de-şi lînsease arepile dc-l umbria. . ., pentru aceaiu cu-noscură că semneadză că va fi Marchian împărat, moxa, 368/7, cf. 359/15. H c f 1. p a s. Deci îinuira/ul. . . născu-i-se- un cocon prea frumos şi locma dc inlr-acca luminată frumuseţe, ce înfloriia asupră-i, se semna ce vrea să fie de dinsul (a. 1648). gcr i, 132/20. 2. (învechit) A însemna. [Apostolul Pa vel] ceartă puţinu şi seamnă că şi întru iadu fu de la £)[om]/m[l] spunrere. cod. vor'2. 69r/8. Miluiia amu omul şi prcuiul.,., şi cugeta vindecare să-i facă, ce de ţinerea ranelor biruiţi fură şi săinto.arsără iară îndărăt : aceasta amu semnează că trecu, coresi, ev. 392. Şi cînd aceasta văzură ţiii lu Israil dziseră unul cătră alatt: manahu, carea seamnă: ce e acesta? po 232/21. Iară pre celălalt fiiu. . . samnă cum că mai pe urmă îl voiu plirige, dc vreume ce . . . s-au oştit ieri. aethiopica, 10v/5 •♦•.A simboliza. Inorogul semnează, moartea, care goneşte să ajungă pre iot neamul lui Adam (a. 1654). gcr i, 166/9. Capul cel de buîr a hiarî vestiti semneadzî puliare ţării nesmintitî. dosoftei, în bv i, 240. + (învechit, rar; în forma sămrw ) A instiga. (Folosit absol.) Şi tămîiară acolo întru toate înaltele precum şi limbile care le-au mutat D[o]mnul de cătră ţaţa lor şi făcură împreunălori şi sămnară a urgisi pre D[o]mnul. biblia (1688), 2791/48. — Prez. ind.: semnez, pers. 3 (învechit) şi seamnă. — Şi: (învechit) sămiin vb. I. — V. $3inn. — Pentru sensurile II 2, 3, cf. fr. s i g n e r. SI'VIA'AI. s. n. 1. (Adesea urmat de determinări care arată felul) Semn (IL 1) sau succesiune de semne convenţionale cu o anumită semnificaţie, utilizate pentru-a transmite (la distanţă) mesaje (comenzi, avertismente, interdicţii etc.) pe cale vizuală sau acustică (v. s o m n II 5).; p. e x t. aparat, dispozitiv, instalaţie etc. care reprezintă sau care emite astfel dc (succesiuni de) semne convenţionale; semnificaţie reprezentată de astfel de (succesiuni de) semne. Cf. stamati, d. Semnalul înlre-prinderei era să fie tind Romul . . . ar fi îndoit poalele pur'pureci mante şi le-ar fi aruncat iară pre umeri. aristia, plut. 64/24. Preoteasa nu numai că auzi semnalul, dar îl şi văzu in zare. sion, i>. 139, cf. prot.— ppi\, n. n., pontbriant, d. M-a rugai.. .să-i dau de ştire. ... pr intr-un signal, lăcusteanu, a. 23. Fiecare episod al vieţii de vinăloare . . . avea cîntecul său consacrat şi tradiţional, ca semnalele mililăreşli. odobescu, s. m, 96. La un semnal, toţi sc ridică şi-l împresoară din toate părţile, caragiale, o. i, 76. Soldaţi de artilerie . . . trîmbiţind semnale de pe înălţimea aceluiaşi vechi turn. iorga, c. i. n, 212. Se auzea goarna . . . suntnd prelung stingerea. Atunci . . . ne-a povestit că semnatul acela însemna în oştire porunca stingerii tuturor focurilor. brătescu-voineşti, p. 34. în liniştea aceasta se auzi signalul limpede; . . . apoi trenul porni, agîbbiceanu, l. t. 410, cf. besmeriţă, d., şăineanu, d. u., cade. Auzise zgomotul eşapamentului şi semnalele sirenei. REBREANuj b. i, 153. Eu aş phca la ceh trei semnale. •roPÎBCEANU, p. o. 61. Un alt semnal, Noi tresărim Şi iar pornim, camil petrescu, v. 19. Un clopot sună muzical un semnal, iar ecoul metalic al toamnei. îl prelungi îndelung deasupra miriştilor, c. petrescu, s. 169. Semnalul electric a dat drumul altui torent de trecători. id. A. 324. Trenuri patinează în gări ... se aprind şi se sting semnale de toate culorile, id. î. i, 26. Tresar signale de gară. bacovia, o. 75. Dc ce-ţi aprinzi ca Un semnal De foc bengal Obrajii tăi de porţelan. minulescu, vers. 305. Un semnal prelung, trimbiţal dc un gornist, curmă firul povestirii, brăescu, o. a. i, 191. Uzina îşi trimetea semnalul în zăvoaiele Trocade-rului. klopştock, F. 156. Cind eram pe maidan şi auzeam semnalele de la canionul podului .. ., tresăream ca la o chemare de trîmbiţă. o. m. zamkirescu, m. n. ii, 236. Necunoscind datinile vinăloarel dc lupi, am aşteptat liniştit semnatul dc plecare, cocea, s. i, 9. Ca la un semnal, toate trăsurile porniră deodată, teo.dore.-vnu, m. ni, 310. Prietenul a şuierai semnalele cunoscute, la care dinele alerga nesmintit, voiculescu, i’. i, 68, ci. stoica, vîn. 23, scriban, r>. Ca la nn semnal, ieşi de undeva la ţărmul apei, iu (urnind, un (ouifir bălrin. SADOVEANU, E- 170. Şi iată de s-mnale Abia răsună 5755 SEMNAL — 699— SEMNAI. halta, Şi una după alia Trec roale infernale. c,Ăi,i-nescu, o. ii, 108. Mă line... după el, cu lacrimi tn ochi, sub ¡eroarea semnalelor... Tuci că nn pleacă! blaga, h. 71. Ca La an semnal,... cârti se deschid cu mişcări de fantoşe trase pe sfoară, halea, s. t. i, 276. Sergentul de cart tutuia mereu, in surdină, semnale: bogza, a. t. 312. Marfaral se mlădia, gonea din ce în ce. mai repede,, sunau semnalele cantoanelor, camilar, n. ii, 230. Căută în anuar casa lui... şi telefonă. Mac-mac-mac: semnalul de ocupai, vinea, l. i, 213. Repertoriul ciobănesc este alcătuit din semnale şi cîntece păstoreşti. alexandbu,i.m. 19. Aşteptaţi semnalul meu... Macheta roşie. Nu deschide/i focul deci! atunci. H. lovi-nescu, t. 280. Semnal topografic, dl. Semnalul plecării era uneori dat de un telefon, preda, r. 393, cf. d.m. In dimineaţă, bolta vibrează străvezie De-nlîile semnale şi-nlîile chemări, labiş, p. 303. Cale liberă . . . Semnale verzi in noapte, barbu, ş. n. 11. La care semnale va răspunde mai. întîi supraveghetorul unui tablou de comandă, cî 1968, nr. 935, 4/3. Intre scenă şi grupul, de regie tehnică oa funcfioiia un sistem de semnale optice şi sonore. T septembrie 1968, 14. Semnal rutier. m. d. enc. Semnal luminos, dex.^ Semnal de alarmă = instalaţie auxiliară de comandă a frfnării automate a unui tren, a unui metrou etc. montată în fiecare (compartiment din) vagon şi care, în cazuri extreme, poate fi acţionată de orice călător; avertizare sonoră declanşată prin punerea in funcţiune a acestei instalaţii. Pe la mijlocul kilometrului 2i, cleodală s-aude un.şuier, apoi semnalul de alarmă, trei fluiere scurte, şi trenul se opreşte, caragiale, o. i, 271. Cineva, nu se ştie din ce vagon, a tras semnalul de alarmă, id. ib. Tot mai des se auzea cile un „ura", cîle-un „vivat ‘ ridicindu-se ca un signal de alarmă, agîrbiceanu, a. 142, cf. resmeriţă, d. Ne-am urcat în tren fără lichele şi fără nici un alt bagaj deci! refrenul Semnalului de-alarn ă din perete, minulescu, vers. 269.. Doar semnalul de alarmă izbucneşte deodată, vinea, i.. n, 75, cf. M. Enc., dex. (E x.p r.) A (se) tra<|e semnului de alarmă = a (se) atrage atenţia asupra necesităţii dc a opri sau de a modifica desfăşurarea unei activităţi, a unui proces etc. care, dacă ar continua ca piuă atunci, nu ar duce la rezultatele scontate. S-a Iras semnalul de alarmă la timp şi lucrarea a fast sistată. H. lovi-nescu, r. 332. -O” (Prin lărgirea sensului) Acest „eu“ e absurd, căci nu spune nimic, p.l e lotuşi semnalul individual al emitentului, puşcauiu, l. r. i, 79. Animalul primeşte semnale de la fiară prin văz, miros, auz etc. graur, i. l. 38. + (Astăzi rar) Fluier mic de metal (folosit mai ales de militari sau de agenţi de circulaţie) eu care se dau semnale (I); semnal (1) dat cu acest fluier. Ţignal spunea că nu-i trebuie, pentru că, dacă şuieră cu el, făcătorul de rele ştie unde se află. sandu-al-dea, m. 26. S-auziră apoi pe punte ţic/nale, comenzi răsunătoare. DUNĂREANU, CH. 48, Cf, ŞĂINEANU2, f DRG 1 588, resmeriţă, d. 751, cade 1 148, 1 336. Sc înalţă dîrz In picioare şi fluieră lung din semnal, cocea, s. i, 36. Cădea cite o slea scurt urmărită de tignalelc imperioase ale gardiştilor, teodoreanu, m. ii, 49. JJin răscruciul sectorului, gardistul sufla din. figncil, vestind pretutindeni că acolo rezistă somnului o forţă. i\ constant, r. 150, cf. scriran, d. 1 366. Ţignalul domnului fii [Ier . . . punea ritm in haosul descărcării. ARGi-iEzr, s. xi, 75. Noaptea nu s-auieau decît ţignalele prelungi ale poliţailor. camilar, N. li, 135. Muri.in urma lui (ignatul unui poliţist, t. popovici, s. 24. Trăgea . . . din buzunarul cu ţignalul un carnet mare . . . şi scria. v. rom. •aprilie 1971, 49. 1. o c. v b. A da J-iţjual(iiI) = a semnaliza cu fluierul descris mai sus. Trică ... da fignale dintr-un dud. klopştock, i\ 141. J-'lăcăii dau noaptea fignale pe uliţă. nui.. pil. v, 175, cf. ai.r i 1 470/85. + (Popular; in formele ţignal, ticna!) Fluier făcut din .coajă de salcie, de tei etc., rar din tinichea, servind ca jucărie pentru copii. Ci. pamfilie, j. i, 67, n, 80, in, 40. Venise de acolo cu un ţignal, cu care îşi [ăeea de cap toată ziua. pas, z. i, 82, cf. alp, i 1469/508, 510, 596, 600, 614,704, 727,730. 839^842, a ix 1, 2, 4, 5. 4- (Neobişnuit; 1n forma ţignal) Sirenă. Alunei se deschid supapele tignaletor şi aburii ţtşnesc. v. rom. octombrie 1954, 106. + (Adesea cu determinări care indică felul) Oscilaţie electromagnetică utilizată pentru transmiterea la distanţă (foarte) mare a mesajelor. Apoi, prin semnale radio, aceste preţioase informaţii au fosl transmise observatoarelor radio, românia literară, 1969, nr. 33, 32/2. Pentru prima oară semnalele unui sălciii pot fi recepţionate />e pămînl cu antene portabile, contiîmp. 1969, nr. 1 182, 9/4, cf. m. d. f.nc. 4 S p e c. Sunet sau succesiune de sunete convenţionale de recunoaştere ale unui post dc radio sau de televiziune sau ale unei emisiuni a acestora. Cf. d m, m. d. enc., dex. 4- (Astron.; in sintagma) Semnal orar = emisiune fadio care dă ora exactă cu mare precizie, după anumite scheme de emisiune. Cf. der, dex. 2. F i g. (De obicei cu determinări care arată felul) Ceea ce marchează (şi adesea determină) începutul sau sfîrşitul unei acţiuni, al unui fenomen social, al linei epoci istorice etc. Iacă semnalul de demult aşteptat. asachi, i'. h. 50/15. Semnatul decadenţii lor se dedese. mag. ist. i, 5/28, cf. negulici. Dispariţiunea şefului, a fost semnalul desfacerii oştirii ivmâneşli chica, s. 113. Moartea lai Ion Vodă fu semnal, de pieire penl.ru trei miniştri, hasdeu, i. v. 169. Munţii se clatin, ceruri tremur, marea moare, E semnalul cel de luptă între-armiile de zei. f.minescu, o. iv, 136, cf. şăineanu'-. Articolul lăa era un semnal de luptă, in plr ii, 122. C.înlecul acesta îi cutremiiră sufletul, îi . păru signalul celei mai desăvîrşile învingeri. agÎrbi- 1 ceanu, a. 213. Pleoapele lui mari, ca două obloane, de i abia se ridicau. Era semnalul plecării, bassarabescu, v. ! 19, cf. cade. l'usese cel clintii semnal de vrajbă între j copii. c. petrescu, c. v. 98. Surorile aşteptaseră zadar-, nic de la ea semnalul păruielii. c. m. zami- irescu, M. n. i, 113. „Hiara“ a fosl adusă în sat . . . ca să dea socoteală cu limba scoasă . . . Fu ca un semnal că | puteam să ieşim în utili, blaga, h. 19. Dar niciodată j semnalul de alarmă al unei crize lwlărîloare nu binevoi ■ să răsune, vinea, l. i, 83. Alle fulgere impînziră ori-| zontul ...; sclipirile tor scurte păreau răsfrînte din mişcarca unor săbii, pe care comandanţii oştilor le agi/au îndemnîndu-şi luptătorii la atac. Ca şi cînd chiar ar fi aşteptat acel semnal, norii porniră, tudo-han, r. 436. A fost semnalul unui şir întreg de preocu^ pări şi de lucrări gramaticale, ist. lit. rom. îi, 36. Slrofutusul infantil constituie un semnal de alarmă. arc săn. 345. Apariţia tăbliţelor care anunţă oraşele constituie pentru mulţi automobilişli un semnal de atenţie deosebită, rl 1968, nr. 7 387. Este un lanţ continuu de manifestări, trezite după iniţialul semnal ibsenian. românia liteuară, 1969, nr. 16, 19/1, cf. m. D. enc., dex. '$■ E x p r. A (se) da semnalul (sau, învechit, semnal) =s= a (se) anunţa, a (se) comanda, a (se) determina începutul sau sfîrşitul unei acţiuni; a (se) începe o acţiune luînd iniţiativa, dind tonul. S-a dat semnalai de război, mag. ist. i, 254/10. O seamă dc oameni . . . deleră semnalul de război cu trâmbiţe, baciume şi lobe. il). ii, 56/6. Găsind toate [ormalilăţile împlinite dele semnalul strigind: aliezi NEGiuizzr, s. i, 40. Bastimentul cu vapor „l'rideric ‘ sla gala'a da semnalul dc plecare, pelimon, i. 255/5. Voi aţi dat semnalul la libertatea sa. ai.exanduescu, m. 28. Semnalul des-chidcrei adunării se dele prin tragerea clopotului celui mare. sion, p. 326. Dele semnalul aplaudării . . . şi toţi o aplaudară, alecsanort, o. P-. 231. Noi, socialiştii, vîslaşi destoinici pe valurile societăţii moderne, vedem semnele acestea şi dăm semnalul, bacalbaşa, s. a. ii, 33. La Sctinl-Gcrmain demult s-a dat Signal că s-a deschis de-acum morrnînlut. coşbuc, p. 1, 138. I.ogo-[ălul dă ţignal, pocncşle din harapnic, înjură, sandu-al-dea, a. m. 219. Dind semnal tnlregei cete, Cel din urmă-n fund dispare, iosif, pa'tr. 21. Vătaful dădu semnalul de plecare, căci mai aveau încă de colindai. agîrbiceanu, s. 203. Semnalul popasurilor ea îl dădea, fugind înainte şi aşezînclu-se pe cite o bancă, ibrăi- 5755 SEftÍNÁLÁ -ióé— éEMNÁLARÉ leanu, A. 155. Âgenlal de legătură îmi dă ... semnalul (ie retragere, camil petrescu, u. n. 357. Dau. semnalul şi pornesc cu nrdiile de crapi şi celelalte seminţii dunărene (lupă ci. voiculescu, x*. 1,22. După ce s-au discutat cete mai fanteziste planuri . . ., s-a hotărtt ca Jpsilunti să cgboare în Moreea şi să dea de acolo semnalul revoluţiei. oţetea, t. V. 126. Cînd se da semnalul pentru actul al doilea, intram şi eu. blaga, h. 1'4S. Suindu-se în hîrdău, a dat semnalul să fie traşi afară, bogza, a. î. 82, cf. dl, dm. Garda monarhului ... dădea semnal pristavilor să facă loc strălucitului cortegiu, barbu, princ. 117. S-a dat semnalul şi vîhătoarea a început. vîn. pesc. mai 1964, 2/3, cf. m. d. enc., dex. 4- (Rar) Semnalare (1). Indiferenţa unei părţi a publicului la semnalele criticii, cinema, 1968, nr. 1, VI. Dacă nu răspund semnalelor critice atunci ce aşteaptă specialiştii respectivi? scînteia, 1969, nr. 8 202. 3. (Fiziol.) Excitant sau stimul senzorial care declan şcază un reflex condiţionat. Cf. dl, dm, der, m. d enc., DEX. 4. (Şi în sintagmele exemplar semnal, număr semnal) Exemplar (nelegat) din tirajul tipărit al unei cărţi sau al unei publicaţii periodice pe care autorul sau redacţia îl citesc înainte de a permite difuzarea tirajului, în vederea depistării eventualelor scăpări sau erori tipografice şi a semnalării acestora într-o erată. Cf. DN3. - PI.: semnale. - Şi: (astăzi rar) signal (pl. şi, rar, signaturi dn2), (populai-) ţignâl, (regional) liensil (tdrg, pamfile, .t. i, 67, alb i 1 469/508, 600, a ix î, 2) s. n. — De a senm (după Ir. signal, germ. Signal). ■SEMNALĂ vb.'i. T r a n z. 1. A face să fie cunoscut prin atragerea atenţiei, prin scoaterea în evidenţă etc., a r e l e v a (1), a reliefa (2), a remarca, (rar) a semnifica (i); a aduce la cunoştinţa cuiva, a anunţa, a comunica, a informa, a 1 n ş ti i n ţ a; a arăta, a aminti cuiva în treacăt, în linii mari, a menţiona; (rar) a semnaliza (2), (învechit, rar)' a semnui (3). Termin semnalîncl din numi injustiţia şi prcjudiliul făcui naţiunei. ghica, c. e. ii, 409, cf. prot — pop., n. d. Vom seninafa numai că pretutindeni acest epitet de ,,alb“ este izolat, hasdeu, i. c. x, 158. Un singur punct ne permitem încă să semnalăm atenţiei cărturarilor noştri, maiorescu, critice, 9. Voi semnala aici principiile pe cari creştinismul le are în comun cu panteismul, conta, o. F. 387. Puţine din aceste codiri avem a semnala în istoria contimporană. odobescu, s. iii, 442. Repedea îmfiare a nărilor şi vioaia sclipire a ochilor lui semnala o inimă din cele nebune, un caracter pasional, eminescu, g. p. 8. Aci stă rolul criticei: să semnaleze imperfecţiile şi să recomande eliminarea lor. caragiale, o. v, 274. Apariţia cărţii ... va fi fost, poale, semnalată de stolnicul Constantin Cantacuzino. bul. com. ist. ii, 118. Cel mult s-ar putea vorbi de anormalitatea semnalată mai SUS. IBRĂILEANU, S. L. 17, CÎ. RESMERIŢĂ, D., CADE.: Orice membru al Consiliului Ligii Naţiunilor va' avea dreptul să semnaleze orice infracţiune, titulescu, d. 276. Medicul regimentului semnalează autorităţilor medicale superioare o boală ciudată, brăescu, o. a. i, 143. Refugiaţilor ... le semnala şi împrumuta recenta literatură rusească, tuodoreanu, m. iii, 44. Domul şi Cupola '. . . se cuvin semnalate prin ghidări miilor de vizitatori, oi’iîescu, a. m. 51.. Semnalează fără tntîr-zicre defectele ... pentru reparaţii.. arghezi, l. 278. Omul de lingă brişcă le semnala . . . locurile neprimej-diodse. călinescu, E. o. i, 120. Acest debut se cerea semnalat, pervessicius, m. iii, 61. Uri freamăt, un uşor zvon de paşi poate să semnaleze prezenţa prăzii. rai,ea, s. t. ii, 230. Nici un astfel de vestmînl, sau amănunt de vestmînl, nu a putut fi semnalat ca indiciu. bogza., a. î. 493. Ii semnalase prezenţa mea în local. stancu, n. A. x, 318. Fără a discuta, semnalez prezenţa în text a pluralului masculin, s. c. şt. (iaşi), 1956, 27, cf. dl, dm. Sini semnalate ... primele încercări poetice, ist. ut. rom. ii, 768. Este important de semnalat că ... această durere poale iradia la distanţă, abc săn. 341. S-a mulţumii mai ales să semnaleze, cu o metodă întru totul descriptivă, numeroasele infiltraţii ale folclorului în lirica noastră moderna, constantinescu, s. ii, 459. Vînatul este stîmit şi semnalai prin lătrături. vîn. pesc. octombrie 1962, 9. Semnalăm un procedeu specific terminologiei speciale. L. romJ 1967* 495. Participanţii la discuţii au semnalat ... şi o serie de dificultăţi. gî 1968, nr: 929, 3/4. Tr.ebuie să semnalăm însă că o minune s-a săvîrşit. cinema, 1968, nr. 2, 31. Semnalăm ca pozitivă organizarea . . . conferinţelor explicative: m 1968, m-. 5, 5. Existenţa în oraş a unor clădiri mai man a fost semnalată din a doua jumătate a veacului al XV-lea. G. barbu, a. v. 12. Subscriu întru lotul la cele semnalate, de corespondentul dv. contemp. 1969, nr. 1 178, 2/5. Se cuvine semnalat şi un alt aspect, scînteia, 1969, nr. 8 184, cf. m. d. enc., dex. Din bogata suită de achiziţii şi donaţii, mai[ semnalăm un document extrem de-valoros sub raportul istoriei " literare, rl 1977, nr. 10 266. <0* Refl. pas. Gr. Toci-leseu, căruia i s-au semnalat actele slave şi române d e la Braşov, n-a apucat a le tipări:-.bul. com. ist. ii, 180. Ni se semnalează legăturile de familie, iorga, l. i, 252. Deocamdată e linişte şi nu s-au semnalat nicăieri tulburări, rebreanu, r. ii, 142. I s-^au semnalai şi lui unele cazuri de regretabile şi reprobabile- acte de samavolnicie. cocea, s. i, 305. Cineva intră într-o cameră în care i s-a semnalat prezenţa cuiva, puşcariu, l. r. i, 44. "Se semnalează noi contribuţii ale medicilor la efortul pentru înfrumuseţarea capitalei, a. barbu, a. v. 125. Se semnalează doar cîLeva cazuri izolate, cinema, 1969, nr. 6, 9. Intr-un plan comun de măsuri .. . se semnalează necesitatea unor „instructaje urgente“. scînteia, 1969, nr. 8 192. -f Re ii. (Rar) A.'se remarca. Făcui cunoştinţă şi ca ... Andrei Mureşanu, ale căruia lucrări poetice începuse a se semnala, sion, p. 304, cf. cade. Tudor se semnalase în timpul războiului rus-turc din 1806—1812 prin iniţiativa, energia şi vitejia lui. oţetea, t. v. 136. 2. (Rai-) A observa (2). Legea reprezintă o calitate ce nu variază de la individ la individ spre a puica fi uşor semnalată, conta, o. f. 64. Sînt destul de perspicace spre a semnala platitudinea altora, dar în imposibilitate de a surprinde inefabilul meu. călinescu, c. o. 77. 3. (în dicţionarele din trecut) A da semnalmentele unei persoane. Cf. şăineanu2, resmeriţă, d. A semnala pe cineva poliţiei, cade. 4. (în dicţionare) A semnaliza (1). A semnata sosirea unei corăbii, şăineanu2, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d., m. d. enc., dex. - Prez, ind.: semnalez. — Şi: (învechit) sifiuaia vb. I. prot.—pop., n. d. - V. semnal (după fr. signaler). SEMNALÁBIL, - Ă adj. (Rar) Remarcabil: In provincie, la Craiova, scnmalabilă era „Revista Oltenia'.1. românia literară, 1969, m\ 26, 7/3, cf. dn2. - Pl.: scmnalabili, -e. — Semnala + suf. -bil. SEMNALARE s. f. -Acţiunea de. a. (se) se m-n al a şi rezultatul ei. 1. Atragere a atenţiei asupra urnii'fapt; a unui fenomen etc.., scoaterea lui în evidenţii spre a-1 face cunoscut, relevare, r e I i e f n r e, s ti b 1-i-, ni ere, (rar) remarcare; aducere la' Cunoştinţă a ceva, anunţare, c o m u n i c a r e; i n-Í o r marc, înştiinţare; arătare în treacăt, în linii mari, menţionare; (rar) Semnal (2), semnalizare (3), (invech.it) semnuire (2). Cf. semnala (1). în al treilea rind, ar veni semnalarea pentru înLîia oară ... a originii romane, iorga, b. ii, 561. Ministerul Comerţului Interior şi organele sale au datoria : . . să asculte semnalările şi sugestiile lueră- 5758 SMlftALÎSf SEMNARE lorilor clin comerţ, scînteia, 1953, nr. 2 756, cf. dl dm, ' Observaţiile cu privire la epitetul cromatic şi la cel sal ir ic, ca şl semnalarea compăreţi iilor ele tip homeric. L. noM. 1967, 278. Catalogul îşi are justificările lui, dintre care cea mai serioasei e cea a semnalării urnii întins material inedit, contemp. 1969, nr. 1 178, 8/2, cf. DEX. 2. (Rar) Semnalizare (1). Cf. semnala (t). j Cf. DEX. — PI.: semnalări. _ V. semnala. ,. SEMN AL Î ST, -Ă s. m. şi f. (Rar) Persoană calificată in operaţii de semnalizare (1). Se auzea prin popor că se primesc femei ca semnalisle si cuplâloar'e. con-temp. 1956, nr. 492, 3/4. ■ — PI. : semnalişii, -sie. — Semnal + sui. -isl. SEMNALIZ vb. T. T r a n z. 1. A emite, a transmite semnale (I) (la distanţă); a comunica prin semnale; (rar) a semnala (4). Cf. resmeriţă. D:, scriban, d., dl, dm, dn 2. Un avion ... îşi semndliza. manevrele de decolare şi avertizare, flacăra, 1969, nr. 3, 27. Arbitrul ele' tuşă.. . n-a semnalizat nimic, sportul, 1969, nr.' 658, 3/7, cf. m.d. enc., dex. 2. (Rar) A semnala (1). G. Călinescu semnalizează teritorii necunoscute romanului românesc şi le explorează apoi magistral, v. rom. octombrie 1964, 82. Apariţii meteorice, ele îşi demonstrează utilitatea, trecerea lor fulgerătoare semnalizînd existenţa 'fenomenului făiă a-i pătrunde şi a-i relevă întreagei semnificaţie omenească şi socială, contemp. 1969, nr. 1 168, 4/3. Spectatorul.. . să-i semnalizeze neîntrerupt marile, adevăratele probleme iile lumii noastre, cinema, 1969, nr. 6, 12. — Prez. ind.: semnalizez. — Semnal suf. -iza. — Cf. germ. si g n al is i cr en_ SEMNALIZARE s.f. Acţiunea de a semnaliza şi rezultatul ei. 1. Emitere, transmitere de semnale (1) (la distanţă); comunicare făcută prin semnale; (rar) semnalare (2). Mai mult succes avu telegraful cu semnalizări mute. c. petrescu, o. v. 182. Era instalată... în vederea semnalizărilor imediate pentru ateliere, arghezi, l. 260. ■ Un stop îi tăie calea şi un agent de circulaţie imită cu emfază înaintea sa nişte semnalizări savante de poliţist german, călinescu, o. i, 65. Clipeau neîntrerupt mii şi mii de lumini multicolore, semnalizări ale vaselor în mers. v. rom. octombrie 1955, 132, cf. dl, dm, dn 2. Aeroportul... nu avea faruri de. iluminare, era imposibil să decolezi noaptea de pe un astfel de imaş, fără semnalizări, barbu, ş. n. ii, 202, cf. M. D. enc., dex. + S p e c. (Telm.) Ansamblul operaţiilor de producere, transmitere şi recepţie a unui semnal (1), care indică, Ja distanţă, anumite comenzi sau ordine, date despre anumite situaţii normale sau anormale în funcţionarea unor instalaţii etc. Cf. ltr2, der. + (Concretizat) Instalaţie pe un aerodrom, la o cale ferată, intr-un port etc., cu ajutorul căreia se semnalizează (1). Cf. dl, dm, dex. 2. (Fiziol.) Activitate a emisferelor cerebrale prin care diferiţi stimuli, asoeiindu-se cu stimuli care declanşează anumite reflexe Înnăscute, pot deveni semnale <3) ale acestor din urmă stimuli, declanşînd aceleaşi reacţii. Orientarea... o dăm ascultătorilor noştri prin apelul la atenţiunea lor, prin semnalizare, puşcahiu, L. r. i, 119, cf. der. Orice cuvîni se realizează pe două planuri'. 1) al mesajului, 2) ai semnalizării., l. rom. 1967, 514. Spectatorul trebuie să lege înlăunlrul său subiectul, intriga, acţiunea, diiv afară neveninehi-i elecîl semite şi semnalizări, cinema, 1968, nr. 6, IX, cf. m. d. Enc., dex. . Primul sistem de semnalizare — activitate de semnalizare (2) legata de „semnalele directe“, adică de însuşirile optice, acustice, olfactive etc. ale obiectelor din realitate. Cf. der. Predomină funcţio- nal primul sistem de semnalizare, gî 1968, nr. 934, 2/5, cf. M. D. enc., dex. Al doilea sistem de semnalizare — activitate de semnalizare (2) specifică oamenilor, legată de cuvinte, denumite do Pavlov semnale ale semnalelor directe; limbaj. La om, în afara primului sistem de semnalizare, CLÎual naştere, în procesul muncii sociale, un al doilea sistem ele semnalizare, care permite gînelirea abstractă şi comunicarea reciprocă dintre oameni. GRAUR, I. L. 37, cf. DER, M. D. ENC., DEX. 3. (Rai-) Semnalare (I). însemnările de călăleţrie ale lui Bolliac rămîn pînă astăzi preţioase prin semnalizarea diverselor puncte ele interes arheologic, ist. lit. rom. ii, 339. — PI.: semnalizări. ....— V. semnaliza. SEMNALIZATOR, -OÂRE adj., subst. 1. Adj. Care semnalizează (1). Agonizau felinarele de la macaze, cu geamuri verzi şi roşii sau cu săgeţi albe pe matul vopsii al uncia din cele patru suprafeţe semnalizatoare, a. M. ZAMFIRESCU, M. D. J, 61, cf. M. D. ENC., DEX. 2. S. n. Instalaţie pentru semnalizare (1). Cf. m. p.. enc. + Indicator luminos folosit la autovehicule pentru a maica schimbarea direcţiei de mişcare.: Cf. dl, dm, dn 2, M. d. enc., dex. + (Rar) Semafor (2). Cf. dm, dn 2, dex. + .(Rar) Semafor (i). Cf. dl, dm, dn2, dex. 3. S. m. şi f. Persoană care semnalizează (Prin lărgirea . sensului) într-adevăr, lista de mîncare a lui nea Boilă poate fi întocmită după anume semnalmente vizuale şi olfactive, călinescu, c. o. 89. — PI..: semnalmente. — Şi: (astăzi rar) sUjniilment, .(învechit) signaliment (scriban, d.) s. n. — Din fr. siflnalement (după semn). SEMNARE s. f. Acţiunea de a s e m n a. 1. (învechit) însemnare (pe un obiect, a unei fiinţe). Cf. semna (II). Cf. LB; ISER. 2. Scrierea numelui (la sfîr.şit) pc o scrisoare, pe un act, pe o operă literară, artistică etc. în calitate de autor; certificare prin semnătură; iscălire, sybşenmare, subscriere, (învechit) subiscălire. Cf. s e m n a (112).^ Cf. NEGULICÎ, BARCIANU, ALEîi), \V., resmeriţă, d. în oarecare măsură, se poale S])itnc că şi semnarea cu pseudonim este o schimbare de nume. graur, n. p. 107. Prima mea acţiune profesională la Slarighiol a fost semnarea unor acte ele deces. l-t. lovi-NESCTJ, T. 352, cf. DL, DM, DN2, DEX. 3. Stabilire, fixare în scris a unui contract, a unui tratat, a unei convenţii etc. (certificînd, prin semnătura celor împuterniciţi, valabilitatea celor convenite); încheiere. Cf. semna (113). Se povesteşte participarea la revoluţie a unui pompier:., ca toate momentele ştiute, atentatul, semnarea constituţiei, călinescu, s. c. L. 5764 SEMNAT1 -702- SEMNĂTURĂ 77. O să mă întorc la Paris, a doua zi după semnarea păcii. h. lovinescu, t. 268. Dacă îmi reuşeşte şi obţin semnarea contractului, am bani. baranga, i. 215. Semnarea contractului de muncă, cinema, 1968, nr. 3, IX. Semnarea noii convenţii este apreciată în comentariile presei ca un act mai mult formal, scînteia, 1969, nr. 8 142. — PI.: semnări. — V. semna. SEMIYÂTl s.n.. Faptul de a senina. X. (învechit, rar; in forma sămnat) Însemnat1. Cf. ş e m n a ai). Numai cu sămnatul sv[i]ntei cruci s-au tămăduit, dosoftei, v. s. decembrie 70v/5# 2. (în dicţionare) Iscălit1. Cf. semna (112). Cf. Dai, DEX. — Şi : (învechit) sămnat s. ri. — Y. semna. SEMNÂT2, ~Ă adj. I. (învechit) 1. (Despre obiecte, fiinţe) însemnat2. Cf. semna (11). Şi neşte creştini iubitorj. de D[u]mn[e]zău culegîndu-i bucăţile sv[i]ntelor moştii le înfăşară şi le astrucară la loc sămnat. dosoftei, v. s. septembrie 37v/36. De omul semnat te fereşte. Cf. ZANNE, P. II, 733. $. (Despre oameni) Deosebit. Aceste cete împreunate Şi supt obraze chip mai semnate Din boierime, din tiegoţime. zilot, cron. 350. II. 1. (învechit) Menţionat (în scris). Cf. senina (II 1). Cf. LB. 2. (Despre scrisori, acte, opere literare, artistice etc.) Pe care autorul şi-a scris numele (la sfîrşit); certificat prin semnătură; subscris, subsemn t, (învechit, rar) subiscălit. Cf.. semna (II 2). Cf. polizu, barcianu, alexi, w. □ Există cîteva copii semnate ale manuscrisului. 3. (Despre contracte, tratate, convenţii etc.) Care a fost stabilit, fixat în scris (valabilitatea celor convenite fiind certificată prin semnătura celor împuterniciţi). Cf. s e m n a (II 3). Au valabilitate numai tratatele semnate. — PI.: semnaţi, -te. — V. semna. SEMNATAR, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f., adj. (Persoană) care (stabileşte, fixează în scris şi) semnează o scrisoare, un act, un tratat, o convenţie etc.; (rar) subscriiior, (învechit) semnător (2). Pentru executarea articulelor privitoare la România s-a trămis la 1857, la Iaşi şi la Bucureşti, şeapte comisari ai puterilor semnatare, ghica, c. e. ii, 460, cf. alexi, w. Semnatarii eventualului pact declară a nu-i aduce atingeri. titulescu, d. 496, cf. scriban, d. Pedeapsa detenţiunii pentru semnatarii ordonanţelor i se pare prea uşoară, vianu, l. u. 445, cf. dl, dm, dn 2. S-a distins, pe lîngă viitorul istoric, şi fiul cel mai mare, loan, . . . semnatar al cunoscutei petit ii din 1190. ist.,lit. rom. ii, 46. Părţile semnatare ale convenţiei de pescuit la Dunăre. ap 49. în jalba adresată Divanului ad-hoc din Moldova. . ., prim semnatar era Ion Roată din Vrancea. oî 1968, nr. 930, 1/1. Eu sînt, mereu,... semnatarul tuturor condamnărilor la moarte, românia literară, 1969, nr. 18, 17/3, cf. m. d. enc., dex. Prin această declaraţie, pregătită în comun . . ., ţările semnatare vor fi chemate să aprobe cele două documente, rl 1977, nr. 10 255. 2. S. m. şi f. Auto-r (al unei scrieri). însuşi pulsul uzinei, viaţa şi munca de jiecare zi. . . sînt teme abordate în producţiile lirice ale semnatarilor culeaerii. v. rom. ianuarie 1965, 190. Semnatara articolului dovedeşte o putere de concentrare a atenţiei remarcabilă, cinema, 1968, nr. 10, 39. Semnatarul „dramatizării“ nu pare să fi avut intenţia recompunerii teatrale, t februarie 1969, 42. — Pl.: semnatari, -e. — Şi: (învechit, rai) signatâr, -ă s. m. şi f., adj. alexi, w. — .I)e la semna (după fr. signataire). SEMNATOII, -OÂRE s. m. şi f. v. semnător. SEMiVĂTdR, -OARE s. m/şi f„ adj. 1. S. m. şi f. (In dicţionarele din trecut) Persoană care semnează (II 1), care notează (o- Cf. POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W. 2. S. m. şi f., adj. (învechit) Semnatar (1). Cf. lb. Nu avea aprobarea sinceră a nici uneia dintre puterile semnătoare. ghica, c. e. ii, 463. 3. S. m. şi f. Muncitor care efectuează marcarea obiectelor produse într-un proces de fabricaţie. Cf. nom. prof. 32, ltr 2. — Pl.: semnători, -oftre. — Şi: (rar, 3) semnător, -oare s. m. şi f. ltr 2. — Semna -f suf. -ător. SEMNĂTIÎRĂ s.f. 1. (învechit, rar; în forma săm-nătură) Sfat (1). în acest săbor s-au dat înainte cîteva sămnături si îndemnături (a. 1675). gcr i, 219/15, cf. 217/12. f 2." Numele unei persoane scris de propria mînă sub textili unui act oficial, al unei scrisori etc.; fel particular şi constant în care o persoană îşi scrie numele cu mîna; iscălitură, (învechit şi regional) subscriere, (învechit) subscripţie, subsemnătură, (învechit, rar) signatură (1), (rusism învechit) podpiscă. Cf. lb, i. golescu, c., negulici, polizu. Astfel s-ar realiza garanţia celor trei semnături (iscălituri) serioase.> agronomia (1861), 212/19, cf. prot.— pop., n. d.,' ba-ronzi, i. l. i, 212. Desfăcu cu o dulce silă scrisoarea . . ., se uită pe ea, şi faţa lui se adînci din ce în ce. Ajunse la semnătură, eminescu, p. l. 58, cf. ddrf, ^arcianu, ALEXI, W., ŞĂINEANU 2, RESMERIŢĂ, D., CADE. Cum a văzut hîrtia, Nae Gheorghidiu a examinat, pe gînduri, semnătura, camil petrescu, u. n. 69. Vă plîngeţi că semnătura e indescifrabilă? c. petrescu, o. p. i, 23. Luă biletul. . . dar rîndurile strîmbe, literele extravagante şi semnătura o intrigară, brăescu, o. a. i, 5, cf. titulescu, d. 167. Se obligă să obţie o audienţă la Paul Bourget şi să solicite . . . completarea cu dedicaţie a semnăturii autografe, teodoreanu, m. iii, 266, cf. scriban, d. Antipatic individ! -mi-am zis, şi m-am uitat la semnătură, călinescu, c. o. 133. Semnătura pictorului, abia văzută intr-un colţ, întregeşte şi autentifică Jabloul. bogza, c. o. 81. Eu credeam că-i semnătura dumitale aici. ii. lovinescu, t. 116. E scrisoarea ta? E scrisul tău? E semnătura ta? Recunoşti? baranga, i. 188. Scrise o declaraţie, pe care judecătorul o întări cu semnătura lui şi cu pecetea, tudoran, p. 344, cf. dl. îţi trebuia semnătura directorului, preda, r. 391, cf. dm. Hotăiirile luate... nu purtau, dc regulă, semnătura tuturor boierilor, stoicescu, s. d. 104, cf. dn2. Pe cererea mea de angajare e semnătura lui. T mai 1964, 47. Ne-am văzut semnăturile pe un stat de plată, cinema, 1968, nr. 3, 18. E semnătura dumitale aici, nu? scînteia, 1969, nr. 8 217, cf. m. d. enc., dex. <£* F i g. Făpturile toate ştiute şi neştiute, Poart-o semnătură, blaga, poezii, 148. <0> (Jur.) Act sub semnătură privată = act care poartă semnătura autorului neautentificată de o autoritate. Actul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani... trebuie să fie scris în întregul lui de acela care l-a subscris, hamangiu, c. c. 286. <0> E x p r.  purta semnătura (cuiva) = a avea drept autor (pe . . .). Articolele poartă semnăturile unor valoroşi specialişti în domeniul pedagogiei, gî 1968, nr. 933, 1/3. Cele trei cărţi. .\ poartă semnătura lui. m 1968, nr. 11, 25. Sub semnătura (cuiva) = avînd drept autor (pe . . .). Atunci cînd vom putea pune faţă în faţă englezul de ieri cu cel de azi sub semnătura celor mai interesanţi autori, nu ne vom mai teme de o asemenea beţie, românia literară, 1969, nr. 27, 22/2. 5770 sf.mneficativ —f03— SEMNIFICATIV -v” (Prin lărgirea sensului) Semnătura celei mai impor-fante firme de export... se bucura de respect în toată Europa, rebreanu, r. i, 46. Semnătura ii apărea rar şi atunci numai in josul unor articole de culise politice. C. PETRESGU, C. V. 62. 3. Faptul de a semna (II 2); (rar) iscălit1. După douăzeci şi patru de semnături, colonelul a lăsat tocul jos. sahia, n. 71. 4. (Rar) Angajament semnat (ca garanţie a respectării lui). Mica înţelegere... e fericită de a schimba, prin mijlocirea Argentinei, cu statele latino-americane, semnături preţioase, titulesgu, d. 777. — PI.: semnături. — Şi: (învechit şi regional) sămnătiiră s. f. alr sn iv h 986. — Semna -f suf. -ătură. SEMNE FICAT Î V, -Ă adj. v. semnificativ. SEMNICER s. m. v. semincer. SEMNIFICA vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică enunţuri, lucruri, fapte etc.) A avea o valoare simbolică, specifică, reprezentativă etc., a însemna, a indica, a reprezenta (4), a simbol i-z a, (învechit) a spune; tranz. şi intranz. (despre cuvinte) a avea semnificaţia (1)..., a exprima un anumit înţeles, a însemna. Cf. negulici. [Oricine] ştie ce semnifică a se supune şi a sta un popor întreg sub disciplina ostăşească, bariţiu, p. a. i, 480, cf. ARISTIA, PLUT. 165/27, PROT.— POP., N. D., PONTBRIANT, D., HASDEU, I. C. I, 297, ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., cade, scriban, d. Minusul chimic nu semnifică scădere, ci analiză, vianu, p. 104. [Cuvintele] pot semnifica şi un concept, şi contrariul lui. ralea, s. t. i, 183, cf. dl, dm, dn2, sfg iii, 112. nu mai voiau alt adevăr, acesta îi îndestula, semnifica sensurile convergente şi sigure ale vieţilor lor. românia literară, 1969, nr. 52, 4/3. Versul devine în asemenea clipe ceea ce a fost şi a semnificat întotdeauna adevărata poezie, scînteia, 1969, nr. 8 218, cf. m. d. enc., dex. 4* (Rar) A semnala (1) . Pînă şi această subtilă sau amară ironie surprinde şi semnifică prezenta unei mişcări, contemp. 1969, nr. 1178, 8/4. 2. (în dicţionarele din trecut) A notifica pe calea justiţiei, a aduce la cunoştinţă prin portărei. Cf. pontbriant, d. A semnifica o sentinţă, şăineanu2, cf. RESÂIERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. — Prez. ind.: semnific. — Şi: (învechit) signiîicâ vb. I. prot. — pop., n. d. — Din fr. signifier, lat. significare (după semn). SEMNIFICANT, -Ă adj., s. n. 1. Adj. (învechit, rar) Semniiicativ. Cit despre [epitetul] tufă-n pungă, nu aveam ce zice decît că e semnificant şi bine aplicat. F1LIMON, o. ii, 181. 2. S. n. Latura materială, exterioară a semnului lingvistic; complex sonor care constituie suportul unui sens (lexical sau gramatical); substanţă. între cele două planuri ale semnului (semnificant şi semnificat) nu există o coincidentă, scl 1959, 280. Semnul lingvistic este o entitate cu bază dublă, formată dinlr-un semnificant (substanţa) şi un semnificat (conceptul). l. rom. 1967, 291. (Prin lărgirea sensului) Fără dimensiunea logică a semnificatului, semnificantul nu mai stîrneşle emoţii estetice, cinema, 1968, nr. 7, 21. Dacă semnul lingvistic e arbitrar, semnul cinematografic e motivat, intre semnificat şi semnificant existind un raport natural, necesar, românia literară, 1968, nr. 12, 24/1. Problema se constituie, astfel, din ceea ce s-ar putea numi receptivitate fală de semnificantul acestor semnale, înţelese ca exprimînd laturile in confruntare ale mişcării istoriei, contemp. 1969, nr. 1 167, 8/7. — PI.: semnif icanfi, -te. ■ — Din (1) it. significante, (2) fr. signifiant (după semn, semnifica). SEMJVIFICARE s f. Acţiunea de a semnifica (1) şi rezultatul ei. 1. (învechit; astăzi rar) Semnificaţie (1). Nici o limbă în lume nu are un cuvînt destul de puternic ce să exprime dispreţuitoarea semnificare a numelui de franţuz, cu care unii bătrîni din Moldova porecliseră tinerii de pe la 1835. russo, s. 32. Nu a putut ajunge încă a distinge semnificarea cuvintelor celor mai elementare. GHICA, C. E. II, 476, cf. PONTBRIANT, D. Cuvîntul. . . se compune din două elemente, elementul fiziologi-co-acustic, sunetele, şi elementul psihologic, semnificarea. arhiva, i, 730, cf. ddrf, cade. + Valoare simbolică, specifică, reprezentativă etc. a unui enunţ, a unui lucru, a unui fapt etc.; ceea ce înseamnă sau reprezintă un enunţ, o idee, un fapt etc.; înţeles, semnificaţie (1), sens- (I 1), tîlc (2), (regional, astăzi rar) merchez (2). [Opera literară] are... semnificări ascunse. ralea, s. t. i, 128, cf. ii, 172. Acest lucru nu e făcut la modul sociologic, ci cu o tehnică a semnificării ce ridică comportamentul Măriei la coerenta unei reale viziuni asupra lumii, românia literară, 1969, nr. 29, 12/4. 2. însemnătate, importanţă deosebită a unui fapt, a unui lucru etc; semnificaţie (2). De o adîncâ semnificare e faptul că preşedinte al societăţii a fost ales tocmai acela dintre scriitorii noştri care.. . stă în continuă atingere cu poporul, vlahuţă, s. a. ii, 513. Semnificarea deosebită a acestor fapte stă acolo că regionalismul a însemnat, în cazurile citate, progres, nu regres. în plr ii, 373. Propaganda germană a dat acestui acord semnificarea unei noi orientări a politicii externe britanice. titulescu, d. 663. Primejdia turcească inspiră totuşi lui Tudor o serie de măsuri, care trebuie amintite în legătură cu această ameninţare, pentru a înţelege adevărata lor semnificare, oteţea, t. v. 277. Tăcerea dumitale .. . poate să aibă o semnificare, arghezi, s. xi, 58. — PI.: semnificări. — V. semnifica. SEMNIFICAT s. n. 1. (învechit, rar; în forma sămnifim cat) Semnificaţie (1). în limba tracică au în spetiet dacică putea Jnsămna şi mai strîmt inimicu, de la car1 o am căpătat noi împreună cu sămnificatul acesta. fm (1841), 299 2/26. ^2. Latura ideală a semnului lingvistic; sensul sau conţinutul semantic al unui semn lingvistic; concept. Numai semnificatul unui semn poate fi descompus în elemente simultane, în timp ce elementele semnificantu-lui sînt succesive, scl 1959, 280. Semnul lingvistic este o entitate cu bază dublă, formată dintr-un semnificant (substanţa) şi un semnificat (conceptul), l. rom. 1967, 291. <5> (Prin lărgirea senSului) Fără dimensiunea logică a semnificatului, semnificantul nu mai stîr-neşte emoţii estetice, cinema, 1968, nr. 7, 21. Dacă semnul lingvistic e arbitrar, semnul cinematografic e motivat, între semnificat şi semnificant existînd un raport natural, necesar, românia literară, 1968, nr. 12, 24/1. — Şi: (învechit, 1) sămnificăt s. n. -- Din fr. sigilii ie (după se.r.n, se.r.nifica). SEMNIFICATIV, -Ă adj. Care senvnifică (1), care •exprimă ceva in mod clar, explicit, net; care lămureşte, limpezeşte, scoate în evidenţă sau confirmă ceva; care este plin de înţeles, de tilc, de semnificaţie, elocvent, grăitor sau sugestiv, expresiv; revelator (1), (învechit) spunător, (învechit, rar) semnificant (1). V. s i m p t o m a t i c (3). Cf. negulici, prot. — pop., n. d. Elementele semnificative ale unui nume propriu giucau un rol foarte important, hasdeij, i. c. i, 93. „Eminens“ cuprindea dar pe atunci o imagine sensibilă foarte semnificativă, maiorescu, cr. i, 13. Ai un flăcău care are să facă onoare patriei . . ., adaogă ea cu un zîmbet semnificativ, i. negruzzi, s. i, 26, cf. şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Acest proces social evident a fost fixat în opere 5777 SEMNIFICAŢIE -$64— Semnificaţie literare atîl de semnificative, cam sînt „Ciocoii“ şi „Tănasc Scatiu“. lovinescu, c. iv, 10. Aruncă o privire semnificativă spre Miron Jnga. rebruanu, r. ii, 88. Către sfîrşit, s-a mai petrecut o mică şi semnificativă intimidare, camil petrescu, u. n. 108. încleştase pumnii pc cartuşieră, cu un gest mic, nervos, semnifica/in. G. m. zamfirbscu, m. D. ii, 348. Mă sfătuiau cu o clătinare din cap semnificativă, cocea, s. i, 73, cf. scriban, i). Semnificativă, din acest punct de vedere, este bucala „Zi Iunie“, vianu, a. p. 237. Apelul acesla, care se termină cu o semnificativă aluzie la puterea armatei ruseşti, gata de luptă, suna ca un manifest de război. oţetea, t. v. 210. Sărutarea din maşină era semnificativă. călinescu, o. i, 100. Poale puţin cam intenţionat senzaţională . . . [poezia] e lotuşi semnificativă. halea, s. t. i, 22. Traducerea lui Mica este semnificativă ş'i pentru gustul epocii, ist. i.it. bon. ii, 43. A răspuns prinţr-o tăcere mai mult decil semnificativă. beniuc, m. c. i, 240. losif, in cele mai semnificative bucăţi lirice pe care le-a zămislit, e un poci dcsăvirşil. constantinescu, s. iii, 262. A răspuns fata stîrnind rumoare semnificativă in adunare, preda, ît. 58. Sc supără... şi-i aruncă lui Andrei o privire semnificativă. t. popovici, s. 37. Vom cita aici numai cileva [fapte] mai semnificative, varlaam — sadovf.anu, 213. Publicarea din ce in ce mai frecventă a poeziei in paginile ziarelor de cele mai diferite profiluri este semnificativă. v. hom. februarie 1963, 183. Aceste fapte sînt deosebii de semnificative. L. rom. 1967, 512, cf. 216. Vizitele la Washington, Ottawa sau Moscova... prilejuiesc autorului comentarii semnificative, magazin ist. 1968, nr. 12, 55. O altă cercetare... a permis culegerea unor date semnificative pentru structura timpului liber al studenţilor, oî 1968, nr. 928, 4/2. Detaliile nu sini întotdeauna semnificative pentru întreg, m 1968, nr. 1, 18. Ştirile privitoare la Moldova sînt semnificative şi pentru Ţara Românească, c. barbu, a. v. 26. liste semnificativă, în acest oraş, păstrarea memoriei lui Călinescu. scînteia, 1977, nr. 10 905. <0> (Adverbial) l.n van îngerii. . . se uitau semnificativ la el. eminescu, n. 68. Zlee că-i col robă iese în lucruri. — Zice? întrebă, apăsind semnificativ Hiena Lipan. c. petrescu, c. v. 84. li mai de. scama dumitale, adaogă ea cu ironie, privind semnificativ înspre cucoanc. brăescu, o. a. i, 118. Colonelul tuşi aemn.ific.aliv. sahia, n. 81. li cuprinse, în treacăt, mina şi i-o strînsc semnificativ, sadoveanu, o. xii, 595. Membrii comisiei, s-au privii semnificativ. id. e. 163. E curios poate, dar e semnificativ că d. lorga s-a realizai tocmai în cărţilc care au mai putină, pretenţie. constantinescu, s. iii, 250. Acuma a picat, zise chelnerul semnificativ, preda, r. 451. Scenografia a colaborat semnificativ in spectacol, m 1968, nr. 4, 23. Prin fragmente semnificativ individualizate, spectacolul sc desfăşoară susţinut de participarea. . . actorilor. T ianuarie 1969, 98. (Glumeţ) Cînd, deguslînd din vinul cu-adînci semnificaţii,... Vom saluta prozodic explozia de soare? vulpescu, r. 151. 2. însemnătate, importanţă, valoare deosebită a unui lapt, a unui lucru etc.; semnificare (2). Să ne pătrundem de semnificaţia. . . realizărilor obţinute. •riruLEscu, d. 289. Cu timpul aveam să înţeleg că materia in care lucrează sculptorul are o semnificaţie asemănătoare cu aceea a limbii unui popor, pentru un poet. vl as iu, d. 352. Antichitatea a descoperit poeţilor secretul formei artistice care le permite să exprime experienţa lor sufletească in opere de semnificaţie universală. oţetea., b. 238. Se va reexamina întreg patrimoniul literar lăsat nouă de înaintaşi, reliefîndu-i-se semnificaţia. In plr ii, 656. Acest detaliu are o semnificaţie deosebită in viaţa lui. oprescu, a. m. 83. In natură, ora 8 dimineaţa nu are o semnificaţie deosebită, booza, a. !. 256, cf. 410. Semnificaţia acestei Iwtărtri devine excepţională, ll i, 118. In jurul acestora se organizează ierarhic, după semnificaţie, celelalte momente. T mat 1964, 73. Cuprinderea copiilor la şcoală cu un an mai devreme. . . are o deosebită semnificaţie social-peda-t/ogică. GÎ 1968, nr. 933, 2/4. Ne vom îngădui unele consideraţii cu semnificaţie teoretică şi practică imediată. contemp. 1969, nr. 1 165, 8/3. în biografia lui, transpare oarecum mefianţa contemporanilor, care nu puteau înţelege semnificaţia acestui geniu uriaş, românia literară, 1969, nr. 19, 19/1. — PI.: semnificaţii. —Şi: (Învechit) semnifica-ţiime, siţjnii'icălie s. f. — Din ir. .significatinn, lat. sifinificatio (după semn), SEMMFICAŢIUNE s. î. v. semnificaţie. SEMNiŞOR s. n. Diminutiv al lui semn; semmileţ. 1. CI. semn (I 3). Un voinicel nalt, Nalt şi sprîn-cenat Avtnd semnisor. teodorescu, p. p. 647. 2. Ct. stm n (I 4). Cf. cihac, i, 252. Un semnişor în carte, scribaî^, d. — PI.: semnişoare. — Semn + suf. -işor. SEMIVUÎ vb. IV. Tranz. 1. (Învechit, rar; tn forma să.vnui) A insemna; a înfiera; a cresta. Cf. GHEŢIE, R. M. 2. (învechit şi regional) A face semn (II 4). Cf. PONTBRIANT, D., T. PAPAHAGI, C. L., SFC IV, 141. <> (Cu complement intern) Semn le semnuieşte, Din gură grăieşte, teodorescu, p. p. 92. :i. (învechit., rar) A semnala (!). Cf. pontbriant, d. 4. (învechit, rar; în forma sămnuij A ipvestiga Cf. GHEŢIE, R. M. — Prez. iuci.: semnuiesc. — Şi; (Învechit, rar) sămniii vb. IV. — Semu -(- suf. -ui. SEMXIJÎRK s. f. (în dicţionarele din trecut) Acţiunea de a s e. m n u i şi rezultatul ei. 1. Executare a unui semn (II 4). Cf. semnui (2). Cf. pontbriant, ». 2. Semnalare (1). Cf. semnui (3). Cf. pontbriant, D. 3. Investigaţie. Cf. semnui (--!).' Cf. barctanu, alexi, w. — PI.: seTiuiiri. — Şi: să miluire s. f. gheţie, r. m. — V. semnui. SEMNUI.EŢ s. ii. Diminutiv, al lui sem n; s.emni-şor. Cf. pontbriant, o., cihac, i, 252. — PI.: se;: nuleţc. — Semn +■ şui. -uleţ. SEM PER VI RE S CE NT, -Ă adj. (Bot.; despre părţi ale plantelor) Care este totdeauna verde. E o plantă mică, lemnoasă, formînd periuţe..., ca frunze lari, pieloase, sempervirescenle. enc. agr. iii, 607, cf. m. d. BNC., DEX, — PI.: sem/.ervirescenţi, -le. — Cf. lat. s e m p e r virescens. SEMPITERN, -Ă adj. (Livresc) Nepieritor (2); continuu, permanent, perpetuu; (franţuzism) sempi-ternel. Cf. prot. — pop., n. d., alexi, w. O rînduială crudă împerechează intr-un ritm sempitern principiile antitetice ale existenţei. în plr ii, 460. Şi mai ales socot că nu voi fi oprit Cu cîinele să intru în sempiterna vatră, călinescu, o. ii, 202, cf. dn 2. Dăm, peste tot, de o uimire, de o umilinţă în faţa materiei sempiterne, de... o contemplare cuminte... a proceselor vitale. românia literară, 1970, nr. 76, 5/3, cf. dex. — PI.: semiilerni, -e. — Din lat. sempitemns. SEMPITERNEL, -Ă adj. (Franţuzism) Sempitern. Africa veche, sempiternelă. alas 30 xi 1930, 4/3, cf. sci. 1974, 44-7. . — PI.: sempiterneli, -e. — Din fr. sempiternel. SEMPLICITATE s. f. v. simplicitate. SEMPLITATE s. f. v. simplitate. SEMPLU, ~Ă adj. v. simplu. SEMPT s. n. v. semt. SEMPTEMBRE subst. sg. v. septembrie. SEMT s. n. (învechit, rar) I. Tagmă (1). La această jalbă a neguţătorilor tîrgoveţi din semlul bogasierilor.. ., arăt tale că astăzi, sculîndu-mă, singur m-am dus acolo unde să string salahorii (a. 1823). doc. ec. 278. 2. (în forma sempt) Unitate teritorial-administra-tivă a. unui oraş. în toamna lui ISIS ... Bucureştii au fost împărţiţi în sempturi sau raioane sanitare. o. barbu, a. v. 204. — PI.: semturi. — Şi: sempt s. n. — Din tc. semt. SEMUÎ1 vb. IV. I. T r a n z. (Prin Bucov. ; în forma sămui) A lua sau a da în primire. Cf. lexic reg. 108. 2. Intranz. (învechit) A raţiona (1). Cf. cuv. d. bătr. i, 301, şăineanu2, resmeriţă, d., scriban, d. — Prez. ind.: semuicsc şi semui■ — Şi: (regional) sămui vb. IV. — Scamă + suf. -ai. SEMUÎ2 vb. IV. 1. Tranz. (învechit) A stabili o asemănare pe baza unei confruntări, a unei comparaţii; p. e x t. a compara. Socotiiam să fie Andrei, şi loan, semuindu-i dnpre chipurile sfintelor icoane. MrNEiui. (1776), 28 VI/31, cf. i. golescu, c., valian, v. Noaptea acum dacă-mi vine, Cu un nor mi-o sămuiesc. mureşanu, p. 14/2, cf. hem 1 852. Acest fel de poezie . '. . dacă ar voi cineva să-l semuiască negreşit cu ceva din literatura elenă, odobescu, s. i, 50. "v1 Refl. pas. Puţine vom însămna din care apoi cele multe să vor putea sămui:. gram. mold. 5r/16. + (Prin nord-estul Olt.; complementul indică oameni) A recunoaşte (1). ciauşanu, v. 198. + Intranz. A semăna* (1). Mă silesc bine să-ţi semuiesc. i. văcărescul, p. 155/10. 2. Tran z. A lua drept altul (din cauza asemănării); a asemăna, a asemui, a confunda. Cf. jipescu, o.' 116. Ţoală oastea vorbea de îngerul Domnului... şi-l semuia cu străinul care venise la biserică, ispirescu, l. 171. L-am semuit cu fraie-său. ddrf. S-a uitat la dum- SEMUI AI,Á -706- áEÑAf neala de parcă le-ar fi semuil. ardeleanu, d. 132, c.f. cade. Pe urmă l-a mui semuil ínlr-un călugăr şchiop. VOIcut.escu, p. ir, 30. Lumea bună, eare-l ştia, a crezat că i s-a. părul şi că-l scmuicşle. argiiezi, s. xi, 24. Ei îl ştiau pe arendaşul lor becher şi se lemcou că portarul îl semuieşle cu altcineva, pas, l. i, 126. 3. T n t r a n z. (Neobişnuit; în forma sămiii) A simula, a se preface. Bălrîna s-a întors brusc şi sămu-ind că sc împiedică ca de un covor imaginar a rămas în mijlocul cabinetului văilîndu-se: „bătrîneţele, domnule director", anciiel, pr. 121. — Prez, ind.: scmuicsc. — Şi: sărnui vb. TV. — De la semăna. SEMUíÁLA s. i. 1. (învechit şi regional) Asemănare. Cf. I. GOl.EŞCU, C., MAT. DIALECT. I, 234. 2. (Regional: in forma sămuială: în expr.) Nici • sămuiilă de-stşitt = n-ai crede că poate exista o astfel de asemănare (incit se pot confunda). Cf. mat. dialect. i, 234. — Pronunţat: -mu-ia-, — Şi: (regional) sămuială s. f. — Senini2 -f- suf. -cală. SEMUIRE1 s. f. (învechit) Faptul ele a semn i1. Cf. s e m u i1 (2). Adecă tot omul înţelept daloriu iasle cu bun cuget şi cu semuire vie, fielecare lucru de folos, o, iubiţi celiluri! a socoti... (a. 1G92). gcr i, 97/19, cf. DDRF. — PI.: semuiri. — V. semui1. SEMUÍRE8 s. f. (învechit) Faptul de a (sc) s c.-m u i3. CI. semui2 (2). Cf. i. c-.oi.escu, c., valían, v. Că nici unul dinlr-aceşlia la glas nu să potrivea Şi măcar cîl ele puţină semuire nu avea. pann, e. i, 34/10, cf. BAItMANU, AI.EXI, W., RESMERIŢĂ, D. ^ I. O C. a (I V. Rupă semuire,!... = în raport cu..., potrivit cu... Boierii şi feciorii de boier se vor priimi în slujbă, şi priimesc feluri de comenzi, rînduile lor, după semuirea rangurilor cu care au fost cinstiţi, ixegui,. org. 458/3. I’c săinuire = după cit se pare. Are arap groaznic şi pe sămuirc se va intîmpla cenaşi. dioxiste, c. 197. — PI.: semuiri. — Şi: să muí re s. 1. — V. semui2. SEN s. in. Monedă divizionară japoneză val ori nd a suta parte dintr-un yen. Cf. dn;, dex. — PI.: seni. — Din fr. sen. SENÁL s. ii. v. şt'iial. SEiVAHJECHi' s. f. v. siiniiiieliie. SEXAMECHÎE s. f. v. siiniiiieliie. SEVAMICII ¡li s. f. v. .siiniiiieliie. SENAR s. n., adj. (Vers latin) care este format din şase picioare. Cf. der, d.n*, m. d. enc., dex. — PI.: senare. — Din lat. seniii'ius, [r. sénaire. SENÁT s. n. 1. Nume dat in trecut unor organrj consilii etc. politice eu diverse atribuţii (de conducere); (învechit) singlit; nume dat camerei superioare a parlamentului bicameral din unele state burgheze; instituţia respectivă; p. o x t. clădirea în care. îşi are, sediul această instituţie. Ceata senatului, adecă sfatului. dosoftei, v. s. septembrie 12'/29. Şi ieşind din beserieă eu lot senului, au intrat. in curţile domneşti - şi au şădzul în scabn. neculce, l. 321, cf. 258, cugetări, J, 94v/18. Acest crai nu putea face ritmică fără sinal. ist. cahol xii, 3' /10. Are Polonia siual din boierii cei mari şi din căpileniile cetăţilor, aaifilohie, g. 80/0. Senatul Clu- jul.ui în anul acesta au dai loc mineriţilor de au zidii biserica din uliţa Lupului, şincat, hb. ii, 80/21. Norodul.. . HI purure pe acela ş-aleeje, Au diclalor sau consul in sănal. budai-dei.ea.nu, ţ. 341, cf. id. lex. Sinului but.nn.ilor. bei.diman, n. p. i, 95/16. Duchii care era. ieri mai mari ai si natului, golescu, î. 83. Iii aşezasă un senal de 2.5 de persoane, afară de priri-tipii cei doi, carii ocîrmuia. molnar, i. 225/18, cf. lb. Senatul sau divanul dc Si de boieri să alegea din cei mai înţelepţi şi mai cuvioşi. piscupescu, o. 24/9. Curtea aceasţei capitale se compune de şase boieri senatori, al cărora cap csle locţiitorul banului au caimacamul, care fac sened au divan şi cîrmuiesc întocmai după legile domnului din Bucureşti, pleşoianu, c. 71/19, cf. i. c,olescu, c. Ocîrmuirea Haitei esle astăzi republicană cu senal şl cameră. An (1829), 442/6, cf. 247*/5, Să aşază. un senal legiuitor care chibzuieşte pentru prefacerea sau complinirea pravilii pămintului. cr< (1829), 152V18, cf. ib. (1832), 452/21, 80V36. (La Bucureşti] sini î nat lele oficii şi dregătorii: naltul divan sau senal. genilie, g. 215/14, cf. 24/19. De aici încolo planurile lui bonaparle toi mai mult sporea. Numele de „Mare“ care i l-au dat peste puţin senatul franţuzesc, cu edita mai bine i-au venit, fl (1838), 86V16. Dicaslerele mai înalte sini: ministeriul, senatul statului, bus, i. i, 124/18. Acel mare cuvînl a ministrului iXcker, pe care senatul franţozesc pagubă că l-au trecut cu auzi rea. . ., n-ar Ircbui să mai rămiie neauzit, fm (1841), 1221/20. Imperăloriul împarte puterea legislativă cu senatul cel compus din notabilităţile terii, laurian, M. iv, 36/16. Senatul municipale din Sibiu nici repetilcle resoluţiuni nu Ic-ct respectat, ba-riţiu, p. a. i, 395, cf. stamati, d. Un senat s-au înfiinţat subt a cărui nemijlocită îngrijire s-au aşezai. rom. i.it. 372V37. Face cunoscut coprinderea unei scrisori ce principele Daniel a trimis de ta Paris senatului muntenegriu. concordia, 83^/22, cf. poi.rzu. Un senat binevoitor şi supus, un consiliu de stat... iată în rezumai aspiraţiunile partidului zis al ordinei. ghJca, c. e. ii, 337, cf. 606, vrot. — pop., n. d. Senatul şi camera legiuitoare (a. 1866). uhicamul, vii, 239, cf. pont briant, d. Senat şi adunare aleg pe preşedinţi, bolintineanu, o. 175, cf. dduf. Turcii. . ., trec în Braşov pc care-l pradă cumplit (lucind în prinsoare întregul senal al oraşului. xenopol, r. r. iii, 97, cf. iv, 59. Reprezentaţiunca naţională se împarte în două adunări.: senatul şi adunarea deputaţilor, iia-MANGIU, C. C. XIX, Cf. BARCIANU, AI.EXT, W., şXlNEANU2. Trei parlicle se bal pentru ei, ca şi cum ei ar fi ca toţii• alegători la colegiul 1 de senal. iorga, in plr îi, 172. Să-şi aibă în senat pupitrul pc care capul să şi-l culce. ANGlIEL — IOS1F, C. M. II, 62, Cf. RESMERIŢĂ, D., cade. Senatul insulei [Rodos] ajunsese a alcătui legi de drept comercial şi maritim, bart, s. m. 47. Vechi liberal şi pe deasupra preşedinte al senatului, bogza, a. i. 377. Camera şi senatul s-au reunii în şedinţă solemnă, stancu, r. a. iv, 372. De la cameră şi senal începură a sosi reporterii, vinea, l. i, 326, cf. du, dn2. Intr-o traducere românească din sec. al X.VJII-lea, a unui document muntean..., traducătorii utilizează termenul de stnal. stoicescu, s. d. 22. Senului a iniţiat o revizuire a angajamentului american în străinătate. contemp. 1969, nr. 1 176, 9/2, cf. m. d. enc., dex. Hotărî senatul ţărei să-i mai deie graţie încă un an. RETEGANUL, P. V, 20, Cf. ALR SN 111 li 891/365. 2. (în Roma antică) Sfatul bătrinilor; (in timpii republicii) organul suprem al puterii de stat: (in timpul imperiului) consiliu consultativ cu rol politic minor. [Traian] La Boma cu mare triumf şi laudă tntorctndu-să, senatul romanilor l-au numii Dăţanul. cantemir, iir. 83. Solii dachilor cei la liama Irimişi şi in senal intraţi (a. 1810). gcr ii, 205/9. Cu loale aceslea senatul rîmlenesc urma pre toată ziua a da nouă pravile. pravila (1814), \ /14 Înştiinţarea lui Lenlul proconsul Iudeei către său aiul Rinudui (a. 1818). cat. m.vn. i, 638. Galerius Publicata. . ■ jăr’ de zăbavă un întors inimile sinatului către norod, golescu, Î-. 71. Au trimis 5804 SENATOR -707- SENATORIU soli la Roma cerînd lucrurile sale, in vreme dar cînd senatul să sfătuia pentru aceasta, ist. univ. ii, 13/3. IM anul 497 romanii războiesc Carlagina. . . şi, după mai. multe învingeri ale războitorilor, senatul Romii chemind înapoi jumătate din armia aceasta, cr (1834), 341/30. O zi-n Roma de senat Tot poporul dizbinat. asachi, p. 43/4. Insă senatul roman semeţ. . . strică pomenitul tractat, fm (1840), 672/ll, cf. valian, v. Senatul şi poporul aprinşi de un amor admirabile ieşiră spre a-l intimpina. aristia, plut. 160/1, cf. 86/27, antonescu, D. Acestea auzindu-le Trai an, face de îndată să se. decreteze, din partea senatului, Decebal ca duşman al poporului roman, xenopol, i. r. i, 107, cf. 161. Propunerile lui Antonius au fost aprobate de senat. pârvan, o. 82, cf. 69, şăineanu, d. u., cade. Chiar de la moartea lui August, senatul e pregătit la sclavie, lovit NESCU, C. IV, 67, cf. DM, M. D. ENC., DEX. 3. (Şi în sintagma senat universitar) Organ de conducere a unei instituţii de învăţămînt superior, format din profesori universitari, reprezentanţi ai organizaţiilor de masă şi ai studenţilor şi prezidat de rector. Cf. dm. Un nou act. . . va constitui obiect de discuţii în senatul universitar, scînteia, 1969, nr. 8 192, cf. dex. — PI.: senate şi (învechit, rar) senaturi (lb, i. golescu, c., cade). —Şi: (învechit şi regional) sănăt (alr sn iii h 891/365), sinât s. n. — Din lat. senatus, pol. senat, rus. ceHaT, fr. senat. SENATOR s. m. 1. Membru al unui senat (i); (învechit) singlitic. Seara se vor împreuna cu sfetnicii ce le zic senatori, şi se vor aşeza pînă a se săvîrşi seimul. simion dasc., let. 93. Şi să tot ruga sinatorilor, ca doar ar pute strica sfatul, neculce, l . 259, cf. 28. Senatorii. . . cu toţii la locul şi la scaunele sale să întoarsără. cante-mir, i. i. i, 40, cf. 21. Iară cînd s-au cunoscut că să săvîrşaşte monarhul şi auzind senatorii, ... au început a întră în poiată şi a săiuta mîna monarhului (a. 1757). r,cn ir, 53/25, cf. cugetări, i, 941/23, eustatievici, i. 36/9. Aceşti raguzei au sinatorii lor. amfxloiiie, g. 14/2, cf. CANTACUZINO, N. P. 157V/5, ŞINCAI, I1R. 111, I 212/38, 305/33. Judele cetăţii, bălrînul■ cetăţenilor.. ., senatorii, obradovici, d. 9/1.6. Senator din Peşta..., acest slăvii bărbat foarte înţelept arată ce sînt sărbătorile. ţichindeal, s. 76/17, cf. id. am. 29/18. Să să trimită cxclcnţii sale domnealui sinatorulai poliţele acelea în origlunal (a. 1811). doc. ec. 87. Nu numai că l-au făcut cneazu Roşiei, întîiul senator, feldmareşal. . ., dar încă l-au căsătorit cu o damă de rare haruri, l. asaciii, j. 22/12, cf. 36/15. Cîtc un sinator din toate maghistra-turile. golescu, î. 9. Sfaturile şi hotărîrile ceale înle-lepţile ale senatorilor, molnar, i. 256/16, cf. vîrnav, f. 281/4, lb. Curtea acestii capitale se compune de şase boieri senatori, pleşoianu, c. 71/17. Senatorii şi nunţii (deputaţii) după sf [întaj liturghie. . . s-au aşăzat în a lor camere, ar (1831), 4952/30. Fuseră trimişi în Grecia şi în Italia de jos trii senatori, fm (1839), 4'x/7, cf. VAL14N, v. Congresul. . . stă diri curtea senatorilor şi a deputaţilor, rus. i. ui, 263/28, cf. iser, 190. Cîţiva munţi de ai lor i s-au fost luai fără pic de drept şi s-au împărţit înlre familiile desenatori din Bistriţa, bakiţiu, p.a. i, 371, cf. iii, 121, stamati, d. După citirea acestei scrisori, cîţiva perjanici, însoţiţi de senatorul de la Zuzze, se duseră la Rogos. concordia, 833/40, cf. pouzu. Te vedeam profesor, deputat, senator. GHIC.A, c. E. i, 52, cf. ii, 368, prot. — pop., N. D., antonescu, D., pontbriant, d. Şi starea de miniştri sau cea de senatori Dă clrepl să nu plătească la stat ce sini datori, bolintineanu, o. 174. A fost ales primar al laşului... şi senator, maiorescu, cr. ii, 332. Domnul senator îl tratează cu cafea şi rom. caragiale, o. i, 29. Eu încă de mic dădeam semne c-am să fiu senator. BACALBAŞA, S. A. I, 3, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., şăineanu2. Acest fruntaş al vremii sale, scriitor vestii,. . . senator, iorga, c. i. i, 51, cf. 149. Senatorul Dumilrescu in adevăr îi arătase într-o vrane mare dragoste: bră-TESCU-VOINEŞT1, P. 187, cf. RESMER1ŢĂ, D. Pl/gU prefcct, deputat, senator, ministru plenipotenţiar, pre-zidînd o subcomisie de cooperare, m. i. caragiale, c. 158, cf. cade. Incinta gemea de lume, fiindcă veniseră şi senatorii să asiste la spectacol, rebreanu, r. ii, 181. Veniseră, invitaţi de tata, vreo cîţiva deputaţi şi senatori. camil petrescu, p. 253. Luă dejunul la senatorul Bogza. c. petrescu, î. i, 39. Elvira este astăzi soţia unui senator bogat, brăescu, o. a. i, 121. Acolo era în fiinţă messer doge ca cei şase sfetnici şi cu toţi domnii senatori, sadoveanu, o. xn, 334, cf. scriban, d. Era rudă cu doctorul Zănoagă, fost deputat şi senator, căli-nescu, s. 39. Nişte aventuri extrem de neplăcute... pentru nişte onorabili senatori, bogza, a. î. 377. A avut păduri şi moşii în judeţ.. a fost deputat, a fost senator. stancu, d. 373, cf. id. r. a. i, 214. Deputaţii şi senatorii îşi aruncă vorbe de chivuţe in obraz, pas, l. i, 149. Se, simţea dator să iasă deputat sau senator din toate felurile de alegeri. >vinea, l. i, 97. Toată viaţa a votat pentru domnul senator, h. loviNescu, t. 209. Se gîn-deşte să intre în viaţa politică, aspiră. . . la un loc de senator, ist. ut. rom. ii, 315. Să-i. verif ici Pe toţi: senatori, rude, sclavi, vulpescu, p. 60. Acte concrete pe care le săvîrşeştc zilnic ca profesor şi ziarist, ca senator şi ministru al educaţiei, contemp. 1969, nr. 1 175, 9/3, cf. m. d. enc., dex. <5* F i g. Ei ştiau să facă. . . din cocoşi claponi, senatori ai curţilor de găini, akghezi, b. 112. Nucii hăirîni. . ., respectaţi senatori ai lumii vege-. tale. . ., poartă în coroana largă şi generoasă. . . roadele meditaţiei lor de o vară întreagă, bogza, c. o. 379. 2. IVlembru al unui senat (2). Ostroavele tot cu senatorii Rîmului să cîrmuia. m.costin, o. 253. Şi de atunci s-au cîrmuit acea împărăţie tot cu sfatul sinatorilor pînă la Avgust Chesariu. n. costin, l. 102. Domiţian avînd în gînd a doua zi să-şi omoare şi împărăteasa şi prc alţii cîţiva din sinatori. cantemir, hr. 80. Numele ■ lunii aceşlia era pentru cinstea senatorilor şi altor oameni mari ai cetăţii Rîmului. filaret, m. mai 1/8. Pacea şi lomnealele între huni şi romani legale prin un senator. T. aaron, s. a. 25/18. Romanului deci popor Zise cesla senator, asachi, f. 44/2. Senatorii... fură numiţi patricii, aristia, plut. 62/2, cf. liv.2/21, prot.—pop., n. d. Cezar sc gîndea a porni împotriva lor, cînd muri sub cuţitul senatorilor, xenopol, i. r. i, 87, cf. 161.. — PI.: senatori. — Şi: (învechit) sinator s. nv — Din lat. senator, rus. ccnaTOji, fr. senateur. SE'VATOKESC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Senatorial. Cf. I. GOLESCU, C., VALIAN, V., PONTBRIANT, D. — PI.: senaloreşli. — Senator -f suf. -esc. SENATOREŞTE adv. (învechit, rar) în felul senatorilor, ca senatorii. Cf. pontbriant, d. — Senator + suf. -eşle. SENATORIAL, -Ă adj. Care ţine de senat sau de senatori, privitor la senat sau la senatori; (învechit) senatoresc. C . i. golescu, c., prot. — pop., n. d., antonescu, d., pontbriant, d., ddrf, şăineanu3, resmeriţă, d., cade, scriban, d. Victoria lui Cesar la Roma. . . se explică prin necesitatea de a înlătura influenţa aristocraţiei senatoriale, vianu, l. u. 369, Cf. DM, DW2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -ri-al. — PI.: senatoriali, -e. — Din fr. senatorial. SENATORÎE s. f. (învechit) Demnitatea, funcţia de senator (1); timpul cit o persoană exercită funcţia de senator. V. senatorii c. Cf. i. golescu, c., valian, v. Nu intîlneşti decîl. . . postulanţi de funcţiuni . . . de deputăţii, de senatorii, de primării, ghica, c. e. ii, 582, cf. pontbriant, d. Senaloria. nu-i de dînsul. I. NEGRUZZI, S. IV, 291, cf. BARCIANU. — PI.: senatorii. — Senator + sui. -ie. SENATtiRIU s. n. v. sanatoriu. 581q SENATORLÎG -708- SENILITATE SENATORLÎG s n. (Depreciativ) Funcţie, demni- j tale de senator (1). V. senat o rie. Unul dc-ai noştri... să intre în ecpaiaua scnalorlicului ! alec-SANDRI, T. 1 234, Cf. IOKDAN, L. li. A. 190. — Senator + suf. -lie. SENATRÎCE s. f. (Franţuzism învechit, rar) Soţie do senator (1). Doamna viitoare senatrice. i. negruzzi, s. iv, 270. — Pl.: senatrice. — Din fr. senatrice. . SENĂ1 s. f. (Farm.) Frunze, flori şi fructe uscate de siminichie, întrebuinţate ca purgativ şi ca diuretic. Cf. DM, DER, M. D. ENC., DEX. — Din tc. sena. SENĂ2 s. f. v. scenă. SÉNCER, -Ă adj. v. sincer. SENCERITÂTE s. f. v. sinceritate. SENCRÎTIC, -Ă adj. v. sanscritic. SENDROFÎE s. f. v. sindrofie. SENilIJC s. n, v, saudîc1. SENEÂŢĂ s. f. v. sîncaţă. SENECTÜTE s. f. (Livresc) Bătrineţe. S-a dus frumoasa juventute, Ne îndreptăm spre senectute. căli-NESCU, o. ii, 219. Se cade magistrului meu, Coleg neştiutor de senectute, libaţie... cu... amfore ample, cu nobile Vinuri, vulpescu, p. 52. Include şi o subtilă dramă a senectuţii, ceea ce face ca piesa să reziste eroziunii timpului, t noiembrie 1968, 88. Mi-a jost dat să mi-l apropii şi să-l alătur deplin inimii mele tîrziu, la anii senectuţii sale. românia literasă, 1970, nr. 100, 23/1, cf. DEX. — Din lat. senectus, -utis. SENEGALËS5,-A s. in. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Senegalului sau care ecte originară de acolo ; (la m. pi.) popor, naţiune care locuieşte în Senegal. Cf. sfc ii, 219. Protagonişti sint doi nigerieni şi o tînăiă senegaleză. cinema, 1968, nr. 12, 43. 2. Adj. Care aparţine Senegalului sau senegalezi' lor (I), privitor la Senegal sau la senegalezi, originar din Senegal. în cadru se află şi actorul francez de origine senegalezi. cinema, 1968, nr. 9, 28. — Pl.: senegalezi, -e. — Senegal (n. pr.)-(-sui. -ez. Cf.fr. sénégalais- SENEMECHÎE s. f. v. siminichie. SENESCENŢĂ s. f. Slăbire a activităţii vitale a elementelor celulare sau a organismelor în vlrstă; ansamblu de particularităţi fără caracter patologic specifice omului aflat în perioada bătrîneţii; îmbătrî-nire. Este... o schiţă pe care am voi-o citată pentru însuşirile ci de notaţie sobră şi de poezie a senescenţii. perpessicius, m. ii, 51. Autorul notează o tulburare particulară a manevrei. .. Somnul e bun. şi pot încă munci. Activitatea sexuală scade treptat. E senescenţa ' fiziologică, parhon, B. 69. Imbălrînirea, pe care o cunoaştem deopotrivă sub denumirea de sencscenţă, constă in schimbări organice progresiv defavorabile. ROMÂNIA LITERARĂ, 1969,. 11]'. 60, 32/1, cf. D. MED. — Pl.: senescenţe. — Din ir. sénescence. SENJBŞÂL 8. m. Ofiţer al palatului regal, care avea şi funcţia de şef al unei judecătorii subalterne in peri- oada feudală, în unele ţări- Cf. prot. — pop., n. d., BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. — Pl.: seneşali. — Din fr. sénéchal. 5EÎVÉT s. n. v. sinet. SENÉT s. n. v. «fneaţă. SENÉZ, -Ă adj. (Har) Care aparţine Sienei, privitor la Siena. Şcoala seneză a păstrat concepţia mai mult decorativă decil dramatică a picturii bizantine, oţetea, r. 277. — Pl.: senezi, -e. — Din it. senese. ( SÉNIC s. n. = sănec, sălnic. 1. = sănec (l). Cf. VÎRCOL, M. 2. = sănec (2). Cf. cade. 3. (Olt. şi prin nord-estul Ban.) Bucată dé plnză în care se pune cenuşa pentru a o strecura sau pentru a face leşie, cenuşar; pînză rară folosită ca sedilă3. Cf. cade, scriban, d. întinde senicu pe gard să se usuce. BOCEANU, GL., Cf. CIAUŞANU, V. 197, ALR SN IV h 1 225, gi.. olt. 4. (Prin nord-estul Olt.; în forma sclnic) Basma închisă la culoare (şi murdară). Cf. ciauşanu, v. Cu selnicu pe cap. id. ib. 5. (în forma selnic) Unealtă de pescuit asemănătoare cu leasa. Sclnicul, leasa şi coteţele, al căror rost de pescuit se bizuie pe închiderea totală şi permanentă a apelor, împiedicind libera circulaţiune a peştelui, sînt oprite în mai toate stalcle. atila, p. 132. — Şi: selnic, ţanec (alu sn iv h 1 225/2), ţîlnie (gl. olt.) s. n. — Cf. bg. ceitH RK. SEN ÎL, -Ă adj. I. (Despre acţiuui, manifestări etc. ajc oamenilor sau despre procese, stări etc. specifice oamenilor) Care ţine dc bătrineţe sau de senilitate, privitor la bătrineţe sau la senilitate, caracteristic bătrîneţii sau senilităţii; de bătrîn. Cf. barcianu, alexi, w.j şăineanu2. Sultani insignifieanţi sau imorali slăpincau un popor care trccea subit dc la vînjoasa bărbăţie la nwleşirca senilă, iorga, l. i, 389. Bietul bă!rin ■ ■ ■ zîmbea cu bietul lui saris senil, anghel, pr. ■62, cf. HESMjauŢĂ, n. Degenerescenta senilă este caracterizată prin atrofia elementelor nobile şi specifice ale ■ ţesuturilor şi. înlocuirea lor prin ţesutul conjunctiv. marinescu, p. a. 59, cf. cade. O seînleiere de vicleşug, o licărire de dor iuţi senile, cocea, s. i, 189. Miile de lectori activi — cei in care literatura devine viaţă, nu distracţie senilă — sînl tinerii, teodoreanu, m. iii, 168, cf. scriban, d. Soţia lui ... se slinse de marasm senil în nîrslă de 80 dc ani. călinescu, s. c. l. 165. Se obişnuia stilul facil şi de o puerilitate senilă al schimonosirii cpiyramatice. v. rom. noiembrie 1954, 152, cf. dl, dm. Măcar în literatură, naivitatea juvenilă este necesar să se controlczc pe sine, înainte ca să ajungă naivitate senilă, scînteia, 1962, nr. 5 418, cf. m. d. enc., dex. 2. (Despre oameni) Atins dc senilitate. V. d e c r e-p i t, j- a m o 1 i t. Toate i se păreau fără rost, pină şi viaţa lui ■ . ., ambiţiile deşarte ale tatălui său, un protopop senil şi zgircit. t. popovici, se. 463. Avocatul ... va deveni un senil lipitor de abfibilduri. v. rom. ianuarie 1965, 145. — Pl.: senili, -e. — l)in lat. seniliş, fr. senile. SENILITATE s. f. Stare patologică provocată de îmbătrinire şi caracterizată prin modificări structurale şi funcţionale de involuţie fizică şi psihică ale organismului. V. decrepitudine, r a m o -leală. Gl'. barcianu, alkxi, w., şăineanu2, bianu, o. s. Senilitatea lor n'u se mai poate înduioşa de trandafi- 5831 SENILI ZA -709- SENIN1 riile flori 'ce Ic poarlă un ram. firiăr in primăvară. AN01IEL, J»R.' 35, Cf. RESMER1ŢĂ, D., CADE. PolonillS este ■■ . . lin băl rin căzui tnl'r-o senilitate lidiculâ. lovi-nescu, s. 1, 300, cf. scriban, d. Cărunţeala mai accentuată a părului, abia ascunsă cu fum de luminare, şi zpircirca unui colţ de buză nesteau senilitatea, căli-nescu, o. i, 35. Unii autori . . . fac deosebire intre băirineţe şi senilitate, ultima fiind un fel de bălrî.neţe patologică şi, în general, precoce, parhon, b. 10, cf. dl. Invocarea senilităţii, şi a lipsei de înţelegere a noilor realităţi erau simple blufuri, r. popovici, s. 214, cf. dm, der. După ce joacă ultima scenă „eroică“, de şef al clanului, el recade in senilitate, în incapacitatea de a înţelege, românia literară, 1971, nr. 118, 8/2, cf. n. MED., M. D. ENC., dex. — Din fr. sénilité. seniijzA vb. I. R e f 1. (Livresc) A deveni senil (2). V. ramoli. Cf. bul. fii,, iu, 186. Acest pădurar care, dacă nu era nebun, atunci se senilizase înlr-afda, incit nu mai putea să lege un. gind ca lumea, românia literară, 1970, nr. 103, 7/1. — Prez. ind.: senilizez. — Senil + suf. -iza. SENILIZARE s. f. (Livresc) Faptul de a se seni- 1 i z a. V. r a m o li r e. (F i g.) Promptitudinea cristalizării nu e totdeauna semnul talentului, ba uneori duce la închistări şi manierism, adică la senilizare artistică precoce, gl 1961, tir. 364, 2/3. — Pl.: senilizări. — V. seniliza. SENIN1, -Ă s. n., adj. 1. S. n. Stare a cerului lipsit de nori (caracteristică timpului frumos), claritate, limpezime, (Învechit) senin cală; timp frumos, fără nori; p. e x t. bolta cerească, Înaltul cerului, văzduh (lipsit de nori); seninătate (1), (învechi t si regional) seninat1, (învechit, rar) senineafă (1), seninime. S-au ivit primăvara cu caldul şi cu seninul, varlaam, c. 30, cf. 160, st. lex. 174v/20. Răbdînd bărbăleşte vtnlurile şi schimbăturile seninului ceale împotrivă, dosoftei, v. s. februarie 69v/2. Şădea prioeghinà şi rugîndu-se către năllimea ceriului, fiind toată noaptea lună şi senin (a. 1691). gcr i, 288/21. După vreme bună şi sănin să vie vreme turburată. N. cosTiN, i.. 564. Acum este sănin şi se face nour., neculce, l. 264, cf. lb. La Par ma au încercai o vijelie foarte grozavă ... şi pe urmă au urmat o desăvîrşilă linişte şi senin, cr (1829), 572/18. Evropeu.l carele va veni în Eghipel in. timpul frumos să va mira de statornicul sănin a ceriului, ar (1831), 1082/12. Mina care a întins preste globul nostru acest măreţ acoperemînl de senin, marcovici, c. 73/10. O, luniţă! ... Ochii săi fieştecine în sus pironiţi îi ţine Ca să te vază pe line Răsărită în senin, pann, e. v, 111/16, cf. pontbriant, d. Şi-n zori seninul, pare mai vesel, mai curat, alecsan-dri, i>. i, 125, .cf. 129, cihac, i, 253. Luna limpede înflorea ca o faţă de aur pe seninul cel. adînc al cerului. EMiNEScu, n. 28. Era un senin pe ceriu ■ . . că-ţi venea să te scalzi pe uscat ca găinile, creangă, o. 214. Pe dealuri clasice s-arală fecioare in cămăşi de in Ce-n mîini cu amforele goale îşi umplu ochii de senin, mace-donski, o. i, 64. Cu senin şi cu lumină ziua se împodobeşte. beldiceanu, P. 53, cf. ddrf. Un nor ca muntele vecin Plulea-ntr-accsl imens senin, coşbuc, p. i, 176, cf. barciand. Cîtc-o stea clătinătoare Candcle-n senin şi-aprinde, săm. i, 183. După ploaie Mull mai limpede-i seninul, davila, v. v. 102, cf. şăineanu2. în văzduh e-alil albastru ! în senin c-alîla soare ! iosif, patr. 25, cf. tdrg. După o ninsoare cu viscol, urmă un senin ca sticla, brătescu-voineşti, P. 229. Sus, în seninul inall, începură să joace cîteva stele, agîrbiceanu, s. 97, cf. id. s. P. 115. Crucea bisericii străpungea seninul. gîrleanu, 1.. 103, ci. 138. Nici o pată de nor nu plutea peste seninul albastru, hogaş, dh. i, 270, cf. cade. .A patra zi e senin, dar gerul e îngrozitor, lovinksou, o. iv, 41, cf. viii, 172. Era alita linişte în cuprinsul seni- nului, că nu se clătina o frunză măcar, mironescu, s. a. 140, cf. 132. Cîmpiile de rouă rcsfrîng de mii de ori Seninul dimineţei ce-n purpură seînleie. eftimiu, c. 70. Era senin, toamnă, bacovia, o. 228. Porni-vom tineri ca. Albastrul imaculatelor seninuri! minulescu, vers. 11. Prin dumbravă se strecoară Vînt de vară, Şi cocorii, şir pribeag, în adînc senin plutesc, topîrceanu, o. a. i, 256. Azi-noaple a fost senin de ger, cu un tăiuş de lună nouă■ teodoreanu, c. b. 67. Din seninul sticlos pluteau abia vizibile steluţe de zăpadă, sclipind imaterial. c. petrescu, î. ii, 152. Era o linişte şi un senin adînc şi neprihănit. i. botez, b. i, 63. Se arată soarele în senin puţine ceasuri, sadoveanu, o. xiii, 999. Peste noapte s-a luminai seninul, pillat, p. 168, cf. 125. Din deal în deal se zărea cile un om prins în seninul nesfîrşil al zilei de vară. dan, u. 157, cf. scriban, d . Nu puteau . . . şă rabde captivitatea sub bolţile seninului albastru, aughezi, b. 123. Spre searăj aceleaşi neguri se realcătuiau din nimicul seninului, blaga, h. 217. Uneori a fost soare, senin, stancu, r. a. i, 62. Calm aparent de senin tropical, labiş, p. 364, cf. 218. Războiul începe întotdeauna duminica dimineaţa la zece Şi, dacă-i senin, pînă spre seară la şase pier cu duiumul eroi. vulpescu, p. 72, cf. m. d. enc., dex. Curai, luminat, ca argintul strecurat, ca soarelc-n senin, pop., ap. gcr ii, 343, cf. h iv 160, vi 15, xvi 15, teodorescu, p. p. 376. Peste toate, satele E senin ca laptele, doine, 181. Uncie lucră dragostea, E sărin şî vreme bună. ant. lit. pop. i, 146. Sub seninul cerului, La aripa norului . . ., Mare masă-mi este-ntinsă. balade, ii, 55. Tot încet şi cătălin, Ca soarele in sănin. folc. mold. i, 68. Nici de nor de vară să ie întristezi, nici de' senin de vară să ie înveseleşti, zanne, p. i, 55. După nor vine şi senin (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 343/26. -O- (Ca termen de comparaţie, cu aluzie la claritatea sau la culoarea albastră a cerului lipsit de nori) Luna ... se oglindea înir-un lac mare şi limpede, ca seninul ceriului, eminescu, n. 6. [Fluturii] albaştri ca seninul cerului, anghel — iosif, c. l. 124. Floarea ■ . . albastră ca seninul cerului, hogaş, dr. i, 17. Zambila mea din geam, albastră ca seninul, i. botez, b. i, 45. Cu feţişoara ca crinul Şi cu ochii ca seninul. alecsandri, p. p. 278. "v* F i g. Ochii ei de senin pe care amorul ... îi. însufleţea, heliade, l. b. i, 27/3. Ca în cămara la să vin, Să le privesc dc-aproape, Am coborîl cu-dl meu senin Şi m-am născut din ape. eminescu, o. i, 170. Şi-şi revărsa seninul inlreaga-i sărbătoare Pe inimile noastre, voiculescu, poezii, i, 13. ■v" Loc. adv. şi (rar) a d ;j. (Ca) din (Imn sau, rar, cîiiar) senin = (care are loc, se produce, apare) pe neaşteptate, dintr-o dată, fără veste; (care are loc, se produce) fără motiv; (regional) din seninat, v. seninat1. Moare omul de bucurie, ca şi de întristare, ca de un trăsnet clin senin, episcupescu, practica, xxvii/5, cf. 295/26. S-a pomenit că L-a trăsnit ca din senin, pann, p. v. iii, 23/12. Căzuse năpastie pe mine din chiar senin, că-mi ia moşia, ghica, c. e. i, 208. Celebrînd ca din senin o anlică „disciplină ecleziastică“. H as deu, i. c.. i, 162. Un om . . . n-a putut niciodată răsări deodată făcui gala, ca din senin, conta, o. f. 275. Şi eu remîind fără tovarăşi de ispravă şi. mai dîndu-mi şi părintele Isaia un pui de bale aşa, din senin, creangă, a. 81. De cum îneepu hora, fala cea frumoasă . . . veni ca din senin şi iară se prinse lîngă dînsul. ispirescu, L. 187. Eşti la vîrsta cînd fioruri Te-apuc-aşa, ca din senin, vlahuţă, s. a. i, 54. Prea a venii lovitura din. senin, prea e năprasnică, săm. iv, 3S4. Se uita la el, gîndindu-se . . ., cum intră cineva din bun senin în intrigi. D. zamfirescu, t. s. 44. S-a roşit aşa, din. bun senin, agîrbiceanu, a. 41. S-a iscat un vtrtej ca din. senin, gîrleanu, l. 14. Din senin şi fără cuvîni ... se mîniu foc pentru toată nimica, hogaş, dk. n, 134. Bălăi ... a suferit nenumărate, mai pe dreptate, dar mai mult din senin, hebreanu, i. 116. Şi iaiă că din senin îi pică pacostea asta. id. r. i, 98. Femeia .aceasta . . . vine aşa să-l execute, fără milă, din senin, să-l umilească, bassarabescu, v. 212. Parcă din senin am incepul să sufer in tot corpul, camil 5834 SENIN1 -710- SENIN1 petrescu, r. 11. Tar începi să-ţi creezi panică din senin / c- petrescu, c. v. 11. Îmi tuaşi băiatul la refec, din shnin. id. a. R. 1313. Din senin un clp/mt a-ncepul a ea.lc. d. botez, i>. o. 67. Se certau din senin şi sc luau la palme. o. m. zamfirescu, m. d. i, 31. Mi s-a părul, că oamenii . . . erau nespus de buni şi m-a apucat o bucurie din senin, vlasiu, d. 339, cf. teodoreanu, m. m, 188. S-ar putea ca un şarpe, venit aşa din senin, la casa lor, să fie un semn trimis dc pricopseală, voicu-lescu, r. ii, 252. Din senin, . . . pisica s-a îmbolnăvit. arghezi, s. vii, 11. Aducea vorba din senin de ea. căli-nescu, s. 449, cf. id. e. o. ii, 226. Izbea ca din senin, cu bastonul, pe oricc băiat, blaga, h. 78. Ca din senin m-a trăsnit, stancu, ş. 116, cf. id. K. A. iu, 264. De aici încânte începea zona tulbure ... a furtunilor şi uraganelor izbucnite din senin, tudoran, r. 433. El mi-a spus ■ ■ ■ aşa din senin că trebuie să ne despărţim. preda, R. 217. Rîdea din senin mult sau vorbea aiurea. t. popovici, se. 284. Se mohorăşle din senin, labiş, p. 113. A urmat o ciocnire cumplită şi scurtă, învolburată ca un vîrlej iscal din senin. v. rom. octombrie 1964, 16. Iar cînd Domnul cuvînta . . ., Cerurile strălucea, Norii din senin pierea, alecsandri, p. p. 28. Orbalţul c o boală ce se arată mai ales Ia cap; ca provine (lin senin (adecă fără pricină), şez. i, 116, cf. vn, 142. Omul cel necunoscut se ivi ca din senin înaintea ci. mera, l. b. 193. E x p r. (Regional) A tace tun pă sănin = a nu face nimic, udrescu, gl. + (Rar) Lumină; zi. Soarele . ■ ■ stătu pe loc, Incit trei zile n-a fost noapte, ci numai senin şi veselie, eminescu, p. L. 9. Încet se stinge în pădure Seninul zilei care moare, petică, o. 98. + (Rar) Sclipire, Incirc, strălucire. Că s-a schimbai alît de-alunci •' Seninul razelor •' de soare Şi faţa florilor din lunci . . . goga, poezii, 24. + (învechit) Paradis (!); cer. Atunci vom sta deasupra în. săninu plin de îngeri (cca. 1500). cuv. d. bătr. ii, 456/12. Femeia-i prototipul îngerilor. din senin, eminescu, o. i, 29. + F i g. Lipsă ele zbucium sufletesc, linişte, pace, mulţumire sufletească; expresie, fizionomie, privire etc. care arată o asemenea stare; seninătate (2), (îuvecliit, rar) semnează (3). Socoteala de stai turbură seninul a mullor prinţipi (a. 1694). fn 32. Dar seninul feţei voastre iotdeauna-i ascuns mie. asachi, s. l. i, 149. Dc-ar fi şi nelegiuita credincioasă ca şi tine, ■ . . mi-ar fi dai o minută cu senin de mîngîierc. conachi, p. 97. Această . . . inlîpi-plarc schimbă şirul gîndurilor mele şi-mi aduse seninul în suflet şi pc faţă. hogaş, dr. i, 46. 2. Adj. (Despre cer sau un echivalent al accstuia) Lipsit de nori (caracteristic timpului frumos); ci ir, limpede, (învechit) seninos, seninat3 (I). Cf. anon. car. Iar ochii rîdea ca ceriul sărin. budai-deleanu, t. v. 64, cf. id. lex., lb. Cerul fie-mi sănin, Mănos patriei pămînt. asaciii, s. l. i, 106, cf. ddtvf. Pe-ntinsele ape Să am un ccr senin, eminescu, o. i, 216. E-u flacără bolta senină, coşbuc, p. ir, 8, cf. alexi, w. Cerul e senin şi albastru, dunăreanu, cil 84, cf. tdrg. Nu-mi era îngăduit şi mie să plec . . . undeva ca cer senin, brătescu-voineşti, p. 17. Luna lui martie aduse cer senin şi soare, gîrleanu, n. 166. Zeul . . . e cerul senin, pârvan, g. Î51, cf. resmeriţă, n., cade. S-a ivit nisip mărunt de stele Sub limpezimea cerului . senin, pillat, p. 42. Un cer perfect senin şi albastra. bogza, A. î. 643, cf. id. c. o. 24. Dimineaţa, cerul fusese senin şi soarele galben şi rece. stancu, u. n. s. s. 46. Dar cerul e senin, şi apa albastră, tudoran, o. 65, cf. 109. Avionul îşi văzu de drum sub cerul care . . . era veşnic senin, preda, r. 280. Stau pe bancă şi contemplu arabescul crăcilor dezgolite pe cerul palid — senin de început de primăvară. scÎnteia, 1966, nr. 6 90S. Cerul acela senin, de sticlă, cinema, 1969, nr. 5, 7, cf. m. d. enc., dex. + (Despre zile, nop[i, vreme, timp etc.) Cu cer senin1 (2); lipsit de precipitaţii; frumos, (învechit) seninos. V. însorit, sorit, soros. Stupii să nu ţi-i ratezi pre. vreme scrină şi călduroasă, economia, 201/4. Dimineţile cele senine, luminoase şi frumoase. EPISCUPEscu, PRACTICA, 45/26, Se vede, cînd csle timp j senin, din depărtare (le 30 mile marine, asacht, l. 382/12. In nopţile senine Revibră pentru line. ari-cescu, a. R. 60/18. Fiind o zi sănină De strălucea cu lumină, bărac, ap. gcr it, 239/39. Un soare frumos, o noapte senină mă înveseleşte, negruzzi, s. i, 57. In veri printre steluţe le cală al meu dor . . ., Cînd noaptea c senină, alecsandri, p. i, 119. Deschid ochii şi privesc intr-o noapte senină cerul plin de stele, conta, o. f. 69. Să fii rumen şi voios ca răsăritul soarelui într-o zi senină, ispirescu, l. 52. E o dimineaţă senină şi răcoroasă dc pe la sfîrşilul lui august, vlahuţă, s. a. iii, 282. Melodiile cele atîl de frumoase . . . umpleau de o. armonie fermecătoare tăcerea nopţilor senine. în plr ii, 51. Noaptea era senină şi răcoroasă, sandu-aldea, d. n. 75. Noaptea-i mută şi senină, iosif, patr. 63. Vremea era mereu senină, călduţă, agîrbiceanu, a. 76. Nopţile senine, cu crai nou. gîrleanu, l. 128. Răcoarea nopţilor senine e cu alît mai mare, cu cil ziua a fost mai călduroasă, hogaş, de. i, 92. In grota nopţilor senine Nu mă ascult decît pe mine. al. philippi-de, a. 37. In senină zi de iarnă Vezi departe munţii m ari. topîrceanu, b. 26. Timpul era senin . . ., dar soarele rămăsese rece. G. m. zamfirescu, m. d. i, 124, cf. 106. Nopţile acelei toamne erau senine, sadoveanu, n. P. 271. F.ra o zi senină de aprilie, se vedeau în depărtare munţii albaştri, preda, i. 222. Nopţi grozav de liniştite şi senine, labiş, p. 171, cf. 86. Seri reci şi senine, cu o lună alîrnind uitată, v. rom. septembrie 1963, 13. Era o noapte senină, românia literară, 1969, nr. 31, 16/3. Dimineţile senine au numai ceaţa aceea străvezie, uşoară. scÎnteia, 1969, nr. 8 213. [Stelele] toate strălucesc, Lumea o înfrumuseţesc In noaptea senină, pop., ap. gcr ii, 328. + Care străluceşte; luminos, lucios, strălucitor. Şi tu, Doamne sfinte, îmi trimiţi lumină, De-mi luminezi faţa cu raza senină, dosoftei, ps. 53/6. Plutind pe arip i sînte printre stelele senine. eminescu, o. i, 35. Fală mare, -n zorii zilei Te-a vedea seninul soare Strălucind cu o cunună De albe mărgăritare. goga, poezii, 54, cf. dm, m. d. enc.., dex. + Fig. (Despre oameni). Lipsit de zbucium sufletesc, de griji, de frămîntări etc. ; liniştit, mulţumit; (despre figura oamenilor, despre expresia etc. lor sau despre manifestări ale lor) care exprimă, care trădează lipsă de zbucium sufletesc, de griji, de frămîntări, linişte, mulţumire; (învechit) seninos, (regional) seninat3 (1). Privirile sale dulci şi senine revarsă liniştea şi bucuria în iot universul, pleşoianu, t. ii, 79/9, cf. 92/27. Căutătura-i fă sănină Ca văpaia scinteioasă. asaciii, s. L. i, 80, cf. id. l. m. 9/31. Pe fruntea la sănină zăream caş-o cunună Din flori de primăvară, fm (1842), 1521/34. Şi lacrime fierbinte a lui faţă senină Atuncea inundă. aricescu, a. r. 72/1. O, lasă-mi capul meu pe sin, Iubito, să se culce, Sub raza ochiului senin Şi negrăit de dulce, eminescu, o. i, 179, cf. 20, id. p. l. 83. Davidică, flăcău de munte . . ., cu fruntea lată şi senină, creangă, a. 85. Să luăm o atitudine senină (a. 1897). plr i, 469. Sub scrinele-i surîsuri, ierni se schimbă-n primăveri. coşbuc, p. ii, 138. Pc fruntea ta senină Mindră stemă a Moldovei sus şi falnic va luci. davila, v. v. 52. Ochii, care totdeauna ardeau, de astă dată aveau privirea senină. D. zamfirescu, t. s. 85. Bălrîn frumos şi senin, iorga, p. a. ii, 43. Revăd figura senină, cu ochi albaştri şi buni, a filologului Sextil. anghel, pr. 165. [Bunica] căta la noi aşa de bltnd Senină şi tăcută. iosif, patr. 10, cf. 34. Pusei pc fruntea mea senină Cununi de crini mirositori, petică, o. 46. Despre cine se naşte intr-un ceas bun, sc zice că ursitoarele vin la el cu feţele senine, densusianu, în plr ii, 98. Ce ochi să rămii.e senini, cînd ai bunului Ştefan ard! dela-vkancea, a. 57. Luminiţa pe care o ţinea în mină îi lumina fala, gingaşe, senină, albă. agîrbiceanu, a. 84, cf. 299. Mi-a răsărit întotdeauna înainte, mult senină, in veşmint verde. m. i. c araci ale, c. 78. La toate suferinţele, fruntea lui a stal-veşnic senină, bassa-rabescu, v. 49. Cugetătorii cei mai senini s-au scoborît în arena instinctelor de rasă. loviniîscu, c. viii, 159. Te văd biruitoare, minunea mea senină, topîrceanu, p. o. 105, Chiar acest amănunt ■ nu izbuti să zdruncine 5834 SENIN1 -711- SENÎNĂTATE se/iina îndntare a lui Ion Ozun. c. petrescu, c. v. 31, cf. id. A. ît. 171. Chipul său senin-medilaliv ducea (jindul spre Orieni. călinescu, k. 6. Aprinsă ţl-c privirea sau senină? pillat, j\ 259. Un senin capriciu. blaga, H. 27. Bălrînelea aduce cu ea cuminţenia senină, experienţa profundă, halea, s. t. ii, 22. E înall, aproape chel, eu faţa senină, stancu, u. u. s. s. 87. Ii încredinţai că va rătnîrie în faţa. lor mereu aşa, cu zîmbciul senin al superiorităţii înnăscute, vinea, j„ i, 127. Poarlă acum pe fală o melancolie senină, h. lovjnescu, t. 405. înălţă o faţă senină, parcă proaspăt spălată. t. poi’ovici, se. 345. Ce-am mai păstrat din raza privirilor senine? labiş, p. 78. O fir/ură clasică încadrată de nişlc j)lete mari, negre; o frunte înaltă şi senină. românia literară, 1968, iir. 8, 12/2. Părintele ... îl asistă senin, neutru, t iunie 1968, 45. Decebal . . . arc din plin acea atitudine senină pe care i-o conferă mulţumirea că şi-a dus misiunea pînă la capăt, scînteia, 1969, nr. 8 210. Şi copiii şi-a aflat . . . Amîndoi senini la faţă. alegsandri, i’. p. 21. A avea fruntea senină, se spune despre cineva care nu a săvîrşit nici o faptă urîtă, reprobabilă. Cf. zanne, p. ii, 161. -v- (Adverbial) Toţi priveau posomoriţi, numai conferenţiarul vorbea senin. c. petrescu, î. ii, 116. *0“ (Prin lărgirea sensului) Şi cînd din lume mi-i duce, Mă vei odihni cu dulce în casa ia cea senină, dosoftei, ps. 19/17, cf. 58/18. Cînd se şi prefac supărările în paroxismuri periodice, cu slăbiri şi lăsări de răpaose senine şi liniştite, episcu-pf.scu, practica, 305/23. Care este mijlocul cel mai sigur carc stă în puterea omului de a petrece zile senine şi liniştite, fm (1841), 591/16. O! vîrstă-mpiedicoasă!. . . O! de izb'inzi senine, aiustia, s. 26/28. La ce-mi răsări fu, soare, şi cui trămiţi lumină . . . La ccla cc din leagăn nu are zi senină? mureşanu, p. 22/1. Produc în. celitor acea imj>rcsie senină, care es/e adevărata binefacere a arielor frumoase, maiorescu, cr. i, 317. l'aţa [mării] • ■ . csle senină, fără creţ. carariale, o. i, 160. Vai acelora care, pe orizontul senin al păcii, ,nu văd semnele prevestitoare ale furtunii, bacalbaşa, s. a. i, 33. Pe-accle vremi senine Artă şi minuni, erau. coşbuc, v. i, 319. Duhuri mîndre şi senine, Suflete neprihănite. da vila, v. v. 125. Nimic nu ştiu de line, senina mea iubire, cf/rna, p. 12. în jaru-mi e tăcerea senină, blîndă. petică, o. 290. Un colţ curai, senin şi liniştit nu e pe lumea aceasta? gîrleanu, l. 140, cf. id. n. 168. Dorm clmpiile-n lumină. Peste pacea lor senină Cade soarele-n apus. topîrceanu, P. o. 35. Sc leagănă senine fire de grîu cu spic copt. sahia, n. 22. în chilia lui strimtă ■ ■ ■ îşi pdrecusc anii cei mai senini ai copilăriei, cocea, s. i, 32. Sufletul ei senin nu se îndoieşte, arghezt, s. viu, 142. Na stat cuvinte de jale, ci cuvinte senine ale prieteniei şi speranţei, vianu, l. u. 543. Serbări senine înfloresc pe. uliţi, Şi arde cîntecul slăvind frumselea. blaga, l. u- 27, cf. id. z. 320. Timpuri de o idilică linişte, cînd totul era clar, senin, luminos, ealea, ît) plh u, 333. Ca pasărcu liberă, omul Dura viitorul senin. frunză, z. 12. Mi-am înjghebat justificări senine Cînd părăsisem drumul durei munci, labiş, p. 238. Trăieşte cîteva siiptămîni senine, ist. lit. rom. u, 510. Surîsul lui Brăncuşi aduce o undă senină, contjemp. 1969, nr. 1 175, 6/2. C.ÎI e vară şi lumină Eşti, viaţă, mai senină, mat. folk. 1 411. Anul nou cu bine, Cu. zile senine, Toi cu sănătate, folc. mold. i, 273. + (Har; despre privire) Pătrunzător (I). Vederile-mi senine Zăreau din fundul gropii. . . Un şir de viermi oribili. mackdonski, o. i, 50. ♦ (Har) Pătrunzător (2). Largile şi seninele vederi ale gloriosului împărat, sbieka, f. s. 200. 4- (Rar) Care exprimă sau sugerează o bună înţelegere a lucrurilor, claritate în idei etc. Fabula ce-ţi închin [c] scrisă cu o grabă mare, înlr-uti stil nu prea senin, donici, v. ii, 55/12. Niciodată nu. era mai mîndru decîl. atunci cînd putea să prindă în senina jormă clasică rece ceva din concepţiile unui romantism înflăcărat, iorga, p. a. u, 141.'-f (Rar) Pur3 (3). lira. aşa. de tăcută şi albă cimpia, era aşa de recc şi senin aerul, eminescu, o. p. 72. Dragostea noastră-i un picur senin Vin veşuicu-i ctulec de slavă! uoga, poezii, 137. + (Rar; despre sunete) Pur3 (7). Se aud cîteva sunele senine de chitară, m 1968, nr. 10, 15. — PI.: senini, -e şi (I, rar) seninuri. — Şi: (învechit şi regional) seri», -A, săuiu, -ă, sărin, -ă s. n., adj. — Lat. serenus, -a, -um. SENIN* s. n. (Regional) Slincă* (Bughea de Sus — Cimpulung). în. stingă piatră, în dreapta piatră, cil vedea cu ochii numai piatră, seninuri dă pielri! o. BÎRLEA, a. p. J, 162. — PI.: seninuri. — Etimologia necunoscută. SlîNflN vb. I. Tratz. (Învechit) A însenina; a lumina. Cf. budai-deleanu, i.ex., cihac, i, 253. -v> A b s o 1. Lună din ceriu, arată-te I Norma va veni. l-altar, O lună, săninează. asachi, n. 2/22. — Prez. ind. pers. 3: seninează. — Şi: săaiuâ vb. I. — V. senin1. SENINAbEI s. f. (învechit si regional) Seninătate (2). Să fim cu voie bună şi să păzim săninarca sufletului. vasici, m. ii, 63/29, corn. din bucureşti. — PI.: seninări. — Şi: săninăre s. f. — Senin1 + suf. -are. SENXNĂRE2 s. f. 1. (Prin Transilv.) Stincă (înaltă). Sute de alţi locuitori îşi căulaseră scăpare prin văgăunile şi seninarele munţilor, bariţiu, p. a. i, 375. La dreapta, ziduri numai din seninări. ap. cade. Intrarăm în limanul Cel minunai, cu seninări înalte, murnu, o. 162, cf. cade, sciuban, d., viciu, gl. 2. (Rai-) Lespede netedă Slînci carc îşi încalecă seni-nările lor. ap. tdrg, cf. scriban, d. — PI.: seninări. şi seninare. — Cf. s ă n i n a1. SKN1NÂT1 s. n. (învechit şi regional) Senin1 (1). [Albinele fără număr] se arată triste. . . cinci c zi bună şi sărinal calră ameazezi, după obiccaiul albinelor, nu se văd înaintea malchei jucînd. tomici, c. a. 87. Acum, o, Cecilio, te. văd strălucind, ca o stea în scninalul întunecat a. cerului, dacia lit. 266/16, cf. ţiplea, p. i>. 116. <0 Loc. a d v. (Regional) J)i» seninat = din senin, v. senin (1). Cf. bÎrlea, l. p. m. i, 75. Cine cred’e-ntr-un bărbat Tuie-o d'in serinat. r. i'A-pahagi, ar. 232. — Şi: (învechii) sărinal, (regional) serinât s. n. — V. seninii. •SENIIÎÂT8, -A adj. 1. (învechit) Senin1 (2). Aicca. anul arc numai 2 timpuri, de vară cl să începe de ta aprilie şi. pină la noiembrie supt un pururea seninat ceriu şi zile calde, ar (1829), 1961/26, ef. ddkf. + F 1 8- (Regional; despre oameni) Senin1 (2). Iar N. să tăi- nuia curai..., Luminat, Ca fala lui llrislos Senina!. pămfile, b. 49. 2. (învechit; mai ales în titulatura dală domnitorilor, înalţilor demnitari etc.) Preamărit. Dau această caile a mea cui să va cuvini a şli, mai vîrlos semnatului şi înălţatului craiului (a. 1655). iorga, s. d. iv, 32, A noastră. împărătească mărire am poruncit ca de mai sus numitul solul vostru să se arăte întru seninală şi preaînăllată a noastră împărătească Poartă. js\ cos-tin, let. ir, 104/7. l-au dat şi lit de domnie ...,■ iar llhil aşc-i era: săninalul domn al Ţării Moldavii. neculce; l. 212. Poate o seninată rcspubtică a nădăjdui cele ce au poflil (a. 1694). fn 24, c.f. cihac, i, 253. ■v> (Substantival) O seninală în frumoase şi vestite trebi iasle (a. 1694). fn 32. Craiul Franţei umblă trufaş cu Bonta, iar cu. o seninală vorbeaşte bine (a. 1694). ib. 34. — l’J.: senitiali, -le. — Şi: (invechil) săninal, -;i adj. — V. senina. SJBNINĂTATK 5. f. 1. Stare a cerului lipsit de nori (caracteristică timpului frumos), claritate, 1 i in- 5841 SENINĂTATE -712- SENIOR1 p e 7. i m e, (învechi l) senin cală; timp frumos, fără nori; p. ex t. bolta cerească, Înaltul cerului, văzduh (lipsit de nori), (învechit, rar) s e n i. n e a ţ ă (I) ; .senin1 (0, 0 nvechit şi regional) seninat1, (învechit, rar) senin'mie. Cf. budai-deleanu, i.ex., i. golesc.u, c., pontbwant, d. Soarele se ridica încet in seninătatea adînc-albastră a ccndui. emihescu, v. i>. 72. Se-ninătalea albastră, a cerului se răsfrînge în inima cea mai turburată, macedonski, o. xv, 87. Era alila să-ninătate şi linişte în natură, n. rev. r. i, nr. 2, 85, CÎ. ŞĂINEANU2, RESMEMŢĂ, D., CADE, SCR1BAN, D. Bălanul nu s-a spart, ci a pornii in sus, departe, tn fundul marilor seninătăţi, arghezi, s. vii, 63. Un orizont de o seninătate deplină, tudoran, p. 309. Era alila tăcere calmă, cttîla seninătate, incit ni se părea o ficţiune natura. aceea fascinantă, contemp. 1.969, nr. 1 177, 6/4, cf. m. X). enc., dex. ^ Fi g. Artele, literele, istoria. . . plutind In seninătatea slăvilor academice, u. i. cara-giale, c. 24. 2. F i g. Lipsă de zbucium sufletesc, linişte, pace, mulţumire sufletească; expresie, fizionomie, privire etc. care arată o asemenea stare; senin1 (I), (învechit şi regional) seni nave1, (învechit, rar) senineaţă (2). Amu este gala a întreprinde toate spre a-li inlitrna re-paosui deplin a inimei şi săninălalea ochilor tăi. asachi, p. R. 35/4. Mul/a. seninătate a duhului, ce da tuturor vorbelor şi lucrărilor ci un colorit zimbitori, aceste o caracteriza pe dinsa. fm (1840), 1251/!. Este epoca în care se pregăteşte d-a dreptul sănătatea vîrslei coapte şi seninătatea bătrinclei. brezoianu, î. 111/19. Lăsaţi-mă ce! puţin a crede că este o altă viaţă, a cărei seninătate nici un dor nu o turbură, bolintineanu, o. 345. F'igura-i. . . luă o bizară seninătate, caragiale, 0. i, 65. îmi iau rămas bun de la omul care răspîndeşlc ÎJi jurul, lui atîta seninătate sinceră, bacalbaşa, s. . a. i, 257. Seninătalea gravă a Saşei se întunecase in umbra unei melancolii dureroase, v. zamfirescu, h. 11. Seninătatea fetei talc mute, . . . Ele-o despoaie-n fiecare clipă, goga, poezii, 218. Eu nu visez acuma decîl seninătalea Ce-o dă a la privire, petică, o. 121. Ceea ce îl mihneşle mai mult decîl toate. . . e pierderea liniştii şi a seninătăţii de odinioară, brătescu-voi-neşti, p. 201. O seninătale . . . nesfîrşilă se desprindea din obrajii ei albi şi delicaţi, agîrbiceanu, a. 239. Răspînclca alila seninătate şi bunătate, rebreanu, r. 1, 56. Cu aceeaşi seninătale cu carc pregătea paturile pentru ceilalţi bolnavi, îşi aşternu şi lui un pat. mi-honescu, s. a. 129.. Îmi vine să surîd melancolic de seninătalea cu care glumeam atunci, ca.mil petbescu, u. N. 83. Păslrînd seninătatea adevăraţilor filozofi în faţa soarlci neprielnice, îmi povestea fapte extraordinare. cocea, s. i, 7. Se lăsase peste el şi o seninătate, o dezlegare de ţoale, o uitare de griji, voiculescu, p. i, 139. Seninătatea artistului care a ajuns în sfîrşit la adevărul suprem al artei, opuescu, a. m. 101. Noi, oamenii de rină, cînd suferim o înfrîngere, nu ajungem aşa dc curînd la seninătatea cea mare. călinescu, c. o. 1.53. Amăgitoarea seninătcile dc pe chipul lui Slroe. c. I'ETBESCU, a. k. 90. Catarsisul ar fi mai degrabă starea de echilibra şi seninătate sufletească pe care o trăim la sflrşitul spectacolului tragic, vianu, m. 57. El îşi păstrează seninătalea celui care nu are nimic de ascuns, vinea, i. . i, 250. Ceea ce voiam să subliniem ■ ■ ■ este metoda, duritatea şi seninătalea sa ştiinţifică. gonstantinescu, s. ii, 14. Chipul băiatului căpăta mai mallă seninătate, tudoban, p. 135. De ce am ajuns să-mi pierd seninătatea pe carc o aveam în copilărie în faţa morţii? preda, i. 57. Seninătatea lui, ionul, cran peste măsură dc jignitoare, t. popovicj, se. 168. Dispoziţia optimistă, veselia, seninătalea lăuntrică.. . . fac parte organic din fizionomia spirituală a poporului român. scÎnteia, 1966, nr. 6 933. Plecau spre casele lor pătrunşi dc o seninătate copilărească, românia literară, 1969, nr. 52, 4/3, ci. m! d. enc., dex. (Prin analogic) Seninătatea înaltă şi resemnată a acestei elegii sc datareşte, in marc măsură, ¡ciulin epitetelor sale. vianu, s. 33. (Prin lărgirea sensului) Prin. fulgerările acestor bărbaţi rari s-a ivii şi ne-a răsărit frumoasa Auroră ce ne prevesteşte fericitul prins mai seninos al regeneraţici noastre. geniuf., o. 219/33. Zile seninoasc şi liniştite in mijlocul chinurilor vieţii, marcovici, c. 15/8. — PI.: sminoşi, -oase. — Şi: săninos, »oás» adj. — Senin1 -f suf. -os. SKNIÓH1 s. in. (l’c lingă un nuinc de familie; 1n opoziţie cu j u u i o r) Tată) (considerat in raport cu iiul). Cf. stamati, i). Primul porţiei cunoscut al tui Ion Vodă este acel ce l-am descoperii şi cumpărai noi. ■ ■ la bucliinislut lgel senior, hasdeu, i. v. 236, cf. bar- CIANII, v., ALEXI, W., RESMEMŢĂ, O., ŞĂINIÎANU, D. U., CAPJi, SCRJBAN, O., DM, J>NJ, M. D. ENC.., DEX. — Accentuat şi: sénior. — Pronunţat: -ni-or. 584§ SENIOR8 -713- SENIORlE — Din lat. senior. SEMOR3, -Ă subst. 1. S. m. şi 1. (De obicei, urmat de numele de familie sau, mai rar, de prenume; astăzi rar) Termen de politeţe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat sau o femeie (de neam, cu funcţie înaltă etc.). V. d o m u. Au mers la Prut de s-au adunai cu Şeremcl şi cu sinior Sava. n. costin, let. ii, 113/;-!. Cu accasla sini a pofti pe diimfneata] pentru această scrisoare să să scrie de[a)su.pra la sinor Vi mi Ir ie Berco la Veneţia (a. 1779). FURNICĂ, D. C. 53, ef. GOLESCU, în CONTRIBUŢII, II, 26. Ţinea... cai şi oameni pentru partalul cărţilor de la Turnul Roşu la Sibii, prin purtarea de grijă a dumisale sinior Maluş, vameşul de acolo (a: 1811). doc. ec. 90, cf. stamati, D. Senora Tereza scuza pe ncpoală-sa care, zicea, că nu-i prea bine şi de aceea nu vine la masă. fm (1838), 45/1. Agraţiaţi-mă, signora, zise el. F (1870), 292. Căpitenia acelor neguţători, senior Federigo, ar fi dorit să apropie mai mult de sine puterea siăpînului Cetăţii Albe. sadoveanu, o. xii, 294. Sini doritor să aflu, signor postelnic, in ce chip işi fac aprovizionările răzeşii domniilor voastre, id. ib. xiii, 986. Vă aşteaptă o pereche de fazani, împreună cu o signoră numită moartea, barbu, princ. 51. Cind toată lumea da din colţ în colţ, a apărut el: signor Ro-dolfo. cinema, 1968, nr. 5, 17 O (Glumeţ) Sinior iepure, ţ-oi spune, Razim în mine nu pune. asachi, fabule, 94/3. 2. S. m. Stăpîn al unui domeniu feudal din apusul Europei, asupra căruia îşi exercita şi unele atribute ale puterii de stat;p. ext. nobil (I). Un sinior cum e coconul marchez ■ . . nu trebuie a-şi seca creierii cu studii deşerte, fm (1845), 2081/24. Văzu ... pe dona Elvira, nepoata şi fidanfata bălrînului senior, fili-mon, o. îi, 261. In conducerea unui stal cu organizare feudală prevalează voinţa regelui, ţâră ca seniorii vasali să piardă . . . dreptul de a dispune de provinciile lor. conta, o. v. 383. Un intrigant, ca să piarză pe un tînăr paj, îl denunţă pe nedrept seniorului, caraciale, o. iv, 53. In evul mediu au fost artişti caii îşi agoniseau traiul cu munca lor artistică, dar relaţiile lor cu seniorii, cu înaltul cler ... îi făceau un ţel de slugiservi ori vasali, gherea, sr. cn. m, 52. Seniorul care poseda castele bogate, servi supuşi ..., simţea nevoia de a avea şi poeţi, bacalbaşa, s. a. i, 248. Regii unguri. . . se întreceau a mulţămi pe cei credincioşi ..., întocmai precum făceau şi regii Apusului cu seniorii ţeodali din statele lor. xenopoi., i. r. ii, 161, cf. şăineanu2. Seniorii . . . Daciei bronzului sini înainte de ţoale mari agricultori. pÂhvan, o. 294. Este acolo un senior care, după ce aprinde o mănăstire şi măcelăreşte pe călugăriţe, vrea să se puie la masă. în i>us n, 300, cf. resmeriţă. u., cade. işi primeşte clienţii personal şi ceremonios, ca un senior pe invitaţii săi lao recepţie selectă, rebreaku, r. I, 203. Seniorii aceia semeţi, îmbrăcaţi în fier, îşi ţăceaa de cap. sadoveanu, o. ix, 220, cf. scriban, d. Unii seniori laici şi ecleziastici găseau avantajos să-şi asigure protecţia regală, oţetea, r. 76. Era dispreţuit ca un bandit, dar plătit ca un senior, arghezi, l. 51.. In evul mediu . . . seniorii Europei striveau domeniile lor şi erau s/tiviţi, la rîndul lor, de regi. vianu, t„. u. 468. Marii seniori ... se ciocnesc între ei în cadrul războaielor civile ţeudale. v. rom. ianuarie 1954» 199. Nu-i va îngădui acestui venetic . . . să-şi dea ţaţă de el acre de senior care-şi asumă, răspunderile şi plăleşlc. vtnea, i.. n, 227. Acest calmuc ... se dovedeşte a fi un emir oriental cu maniere de senior feudal, ist. ut. rom. ii, 368. Regele Lear ... poate ţi tragedia seniorului sărădil şi a vasalilor săi acdincioşi. t mai 1964, 72. Sini unii seniori bătrini, foarte bogaţi, v. rom. ianuarie 1966, 178, cf. der, m. i>..enc., dex. 3. S. î. -Soţia unui senior3 (2). Un intrigaul, ca să piarză pc un tinăr paj, ¡1 denunţă pe nedrept . .. că. ¡ace curte seniorei. uaragialjî, o. iv, 53. —Pronunţat: -ni-or. —PI.; seniori, -e. — Şi: (astăzi rar) sinior, -ă (scris şi signor; pronunţat şi si-nior), (învechit, rar) senor, -ă, sinor, -ă s. in. şi f., siniore (scris şi signiore stamati, d. ; pronunţat şi si-niore) s.tu. — Din ir. sei(|i>eur. — Sinior, siiliorc < it. sifjuor, signore. SEjVIOR3, -OAltĂ s. ■m. şi f., ad.j. (în opoziţie cil j uuio r) (Sportiv) care a .depăşit junioratul (de obicei peste 18 ani), Cf. di., dm, d.n2, m. d. enc. In ultimii zece ani doi juniori au fost promovaţi în lotul reprezentativ de seniori, sportul, 1975, nr. 8 124, cf. DEX. — Pronunţat : -ni-or. — PI. : seniori, -oare. — Din fr. senior. SENIORAL, -Ă adj. (Rar) Seniorial. Cf. ajlexi, w. Fusese in genere alît de alintat de fete cu intimitatea lor, încîl credea că are asupra lor un drept senioral, pe care îl putea transmite altora, călinescu, o. i, 133. Stăpînesc . . . castelele feudale, centre ale puterii senio-rale, pe care se aşază întreaga viaţă social-economică. v. rom. ianuarie 1954, 199. — Pronunţat: -ni-o-, — PI.: seniorali, -e. — Senior2 + suf. -al. CI. lat. seni orali s. SENIORÂT1 s. n. (în dicţionarele din trecut) Detn. nitate de senior2 (2). Cf. barcianu, v., ai.exi, w. — Pronunţat: -ni-o-, — Senior2 + suf. -al. SENIORÂT2 s. n. Virală a unui senior3; perioadă in care cineva practică un sport în calitate de senior3. Ajuns la senioral a cîştigal trei concursuri. — Pronunţat: -ni-o-, — Senior3 + suf. -al. SENIORIAL, -A adj. Care aparţine .seniorului3 (2), privitor la senior2, specific seniorului2, de senior2; ca un senior3; demn de un senior2; (rar) senioral. Pregătirile de vinăloare în curtea castelului seniorial. odobescu, ap. cade. Articolul din „Adevărul“ este 0 plală în adevăr seniorială, cauagiai.e, o. vii, 286, cf. barcianu, şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Prima noastră lege are să ţie o amnistie generală . . ., declară într-o zi Balolcanu cu o m'indrie seniorială, rebreanu, r. ii, 312, cf. scriban, d. Fixarea obligaţiilor feudale în bani a reslrîns arbilrariul seniorial, oţetea, r. 56. Tanti Calerina se înfipse seniorială pe un scaun. călinescu, o. i, 48. Burghezia franceză - ■ ■ devenise o clasă prosperă prin achizilionarea unora dintre pămin-turile ţărăneşti sau chiar a unor domenii senioriale. vianu, l. u. 165. Fiii lor părăseau castelele senioriale pentru a deveni, ginerii unor prozaici negustori, bogza, a. î. 490. N-ar mai ţi pulul urmări ca seninătate, din 1 iii na unei existenţe părăginite, dar senioriale, alunecarea. . . . unei epoci înspre obştescul ei sţîrşil. vine a, l. 207, cf dm. Problema morilor în aceste din urmă sale este legată de aceea a serviluţilor senioriale, panai-tescu, o. ţ. 129. Defel acordai ţinutei si aerului lui seniorial; togii sale albe, superb drapată pc o cămaşă roşie, contemp. 1969, nr. I 181, 10/1, cf. M. d. enc., dex. -v* (Adverbial) îşi întîrzia drumul micşorincl pasul, privind seniorial pesle oîr/urile gardurilor.,v. constant, r. 114. Scris şi: (rar) seignorial. camij, pktrescu, t. ii, 36. — Pronunţat: -ni-o-ri-al. — PI. senioriali, -e. — Din l'r. seifineuriai (după senior'1). SENIORIE s. f. 1. (Urmat de un adj. pos.) Termen revereiîţios cu care se adresează cineva unui mare senior2 (D- Sinioria sa (domnia sa) de la începutul sesici au dorit a ave prilej de a apăra purtările ocîr-muirei. aii (1829), 542/44. Senioria voastră, şăineanu2, cf. cade, scriban, t>. 2. Demnitate, funcţie do senior2 (2). Regina ţi-a dat ordinul calţavelci, conlia şi sinioria, lucrări deşarte 5SOJ SENIORITĂ -714- SENS toate. negruzzi,s. nr, 288, cf. resmeriţX, d.,scriban, r>. Premiile cinematografice . . . sini contestate cu. senioriile dobtiulite sub primul imperiu, cinema, 1968, nr. 7, 10, cf. m. i>. enc., dex. 3. Autoritatea, drepturile unui senior3 (3). Cf. BAJtCIANlf, ŞĂINEANU3, CADE, M. D. ENC. . j. Domeniu al unui senior3 (2). Cf. resmeriţă, i:>., scriban, n. Sub regimul feudalfiecare senior era, in principiu, stăpîn pe veniturile senioriei lui. oţetea, r. 82, Cf. DER, M. D. ENC., DEX. 5. Organ dc conducerc în unele oraşe-republici italiene in evul mediu; reşedinţa, clădirea acestui organ dc conducere. Ambasadorul Veneţiei din Con-stantinopolc . . . era linul a transmite signorici veneţicne ştirile cele mai pozitive, xenopol, i. e. iv, 26. Cercel este foarte bine primit dc signoria veneţiană. id. ib. v, 34. Senioria ţinea să onoreze solemn pe trimesul faimosului voievod, sadoveanu, o. xii, 334. Dacă-mi îngăduie senioria să-l răseumpăr, cu sirit gala a-l răscumpăra. id. ib. xni, 692. — Pronunţat: -ni-o-, — PI.: (4) seniorii. — Şi: (rar) siniorie (scris şi signorie; pronunţai şi si-nio-), (Învechit, rar) senorie (heliade, d. c. 67/5) s. f. — Din fr. sciyncurie (după senior).— Sini»rie< it. siijnoi'ia. SENIORITĂ s. f. (în Spania şi in unele ţări ale Americii) Domnişoară, fată nemăritată. în întunericul adînc dimprejur ni se înfăţişează . . . senorilele şi serenadele şi mandolinele şi loale bogăţiile ţării, petică, o. 256. Angliei evocă .'. . scnioritcle supravegheate de mature duene. lovi.nkscu, s. i, 6S. — PL: seniorite. — Şi: (rar) sonorită s. f. — Din sp. senorila. SliiVONIÂN,' -Ă adj., subst. 1. Adj. Care aparţine ultimului etaj al cretacicului superior, care sc referă la acest etaj. S-au descris şi depozite senoniene. on-cescu, g. 157. O subzonă externă formală din depozite paleogene . . ., apoi din depozite senoniene şi din şisturi negre. mc. i, 109. Flişul senonian e răspîndil în Car păţii Orientali, ltr3, ci. m. n. enc.., dex. 2. Subst. Ultimul etaj al cretacicului superior» care se caracterizează prin faună dc amoniţi, ¿demni ti, ccliinide, lamelibranhiate, gasteropode, corali ctc. Accst senonian este reprezentat prin marne cenuşii-ucr-zui, cu intercalaţii de marne roşii, foarte caracteristica, precum şi din intercalaţii, mai rare, de gresii calca-roasc verzui, cu biolil şi muscovit. oncescu, g. 157. în cadrul senonicinului se deosebesc, de jos în sus, patru etaje, i/rn3, cf. jder, m. d. enc., dex. 3. Subst, Seric de straturi geologice din senonian (2). — Pronunţat: -ni-an. — PL: (1) senonicni, -e. — Din l'r. senonien. SKNOK, -¡\ s. m. şi f. v. senior-. SENOlti!£ s. I. v. seniorie. SlvNOJUTĂ s. J. v. seniorii». SK;\’S s. n. T. 1; Conţinut semantic a) unui cuvlnt, al unc.i l'orrue sau al unei construcţii gramaticale; înţeles, semnificaţi c (I), accepţie, ti'ic (2), (învechit, astăzi rar) semnificare (li, (învechit) noimă (I), (învechit, rar) sămnilicat (v. semnificat :l). Pic aceşti goţi îi numeşte crivăţeni sau cu all sens (înţelegere) numeşte peştii. cantemir, hr. 271. Verbii „jertfeşte“ şi „învinse" şi-ar pierde atunci o parte din sensul ce trebuia să înfăţişeze îndată cu rostirea lor. i. pop, l. 32/7. Aci zicerea „virtute“' nu se ia in sensul riguros, aristia, plut. C.,/27. Ani observat de mut/e ori un fel dc con fuziune despre sensul ce fiecare le dă cuvintelor], chica, c. e, i, 278, cf. pontbjuant, d. Aşa unii caută să se lămurească in privinţa: sensatu^ cuvîntului „pesimism“. gilerea, st. cu. ii, 294. Sini o sumă de cuvinte . . . al căror sens etact ne scapă. In plr ii, 436. Această traducere corespunde sensului pe care-l are termenul. But., c.om. ist. v, 78. Na ştie pare-se sensul perfect conturai şi fără echivoc al acestui, cuoint. camil petrescu, p. 210. Alte cărţi din care să înţeleg mai bine sensurile legate de ctioinlul stil nu citisem. vi.asiu, d. 41. Păstra în el. destulă luciditate ca să dea ciwînlului „impresie“ numai sensul lui siriei, sadoveanu, o. xii, 534. Sensul lulpinei se reflectă asupra sufixului. puşcamu, i.. n. i, 25. Expresivitatea atîrnă înainte de ioale . . . de sensul cuvintelor şi al sintagmelor. iordan, stil. 19. „Urîl“ are la el sensul de murdar şi de mînjil. arghezi, s. vii, 164. O cercetătoare descoperă la mine verbul „a mimeliza“, cu sensul, zi.ee, de „a imita ', călinescu, c. o. 358. între aceste epitete există o apropiere de sens, vianu, s. 62. în accepţia populară euvîntul „inconştient“ are un sens peiorativ, ralea, s. t. ii, 12. Abia În timpul din urmă am înţeles sensul acestei denumiri, bogza, a. î. 398. Orice cuvînl. are un sens. graur, i. L. 90, cf. dex. Ce sens mai are azi cuvintul „carte“? vui.pescu, P. 35. în majoritatea lucrărilor de semantică se vorbeşte de multiplicitatea sensurilor uimi cuvînl. l. rom. 1967, 7. Procesul acesta de lărgire a sensului este unul din miracolele de tocite zilele din limbi, românia literară, 1969, nr. 38, 14/2. •$>Sens lexical = ansamblul reprezentărilor susceptibile dc a fi sugerate dc. un cuvjnt in cursul întrebuinţării lui in diverse situaţii; (rar) semantică (v. semantic 1), semantism. Cf. der, m. d. enc. Sens gramatical = înţeles , al unei forme flexionare sau al unei construcţii sintactice, legat de exprimarea unor categorii sau a unor raporturi gramaticale. Sensul gramatical nu este în fond decît. înţelesul lexical generalizat, sci. 1958, 34, cf. der, M. D. enc. Sens figurat = transpunere cu efecte expresive a imaginii sugerate dc un cuvînt dintr-un domeniu de reprezentare în altul. Astfel se înlîmplă cu loale judecăţile ce cuprind termeni întrebuinţaţi în sens figurat, conta, o. r. 87, cf. m. d. enc. ■%>• Loc. a d v. în adevăratul sens al cuvin* tului sau in sensul ccl mai adevărat (ori înalt, exact, pur etc.) al cnvîntuiui = cu adevărat, absolvit, exact, precis. Plouate, în adevăratul sens al cuvîntului, erau găinile, angiiei., pr. 94. Scriitorii, noştri au fost agitatori entuziaşti ... în sensul cel mai înalt al cuvîntului. ist. lit. rom. ii, 16. Valoare simbolică, specifică, reprezentativă etc. a unui enunţ, a unui lucru, a unui fapt etc.; ccca ce înseamnă sau reprezintă un enunţ., o idee, un fapt etc.; înţeles, semnificare (1), seumficaţic (1), tilc (2), (regional, astăzi rar) merchez (2), (învechit) signitate. S-au triimis această sfântă a mea poroncă, după sensul căria se va face urmarea (a. 1826). uniCARtuL, v, 32/5. Aci poeţii află mii dc sujete pentru versurile lor, aci le plac lor a le reciti şi a le înţelege sensul şi pocsia. uei.iade, d. j. 37/17, cf. ANTROi*. 38/13. Făcută întocma după sensul sistemei Morizonianu. veisa, î. 165/6. Uimit privea Cesarul la umbra cea din nouri ... 1 sc dcschide-n minte lot sensul dc tablouri A vieţii sclipitoare, eminescu, o. i, 63. Fără a fi un filozof în sensul specialiştilor, mintea lui superioară obişnuia să răscolească problemele mari. iouga, p. a. îi, 70. Acest fenomen nu poale fi fără un anume sens mai adiixe. pârvam, g. 296. Mustea în el uji sens nou a! vieţii, camil petrescu, o. i, 323. Nu luă scama însă la sensul ironic al gestului., c. petrescu, î. r, 15. Se străduia ... să smul;.ă din învelişul fiecărui cuvînl o taină, să interpreteze intr-un anumit senz scrisorile primite, o. m. zamfirescu, m. d. ii, 76. Din toată învălmăşeala asta . . . ieşea ceva, care dădea un senz pămialesc, iadului, popa, v. 215. Jiilmul lefigă formele, amplifică dimensiunile, dă un sens interior proporţiilor. vlasiu, D. 204, cf. sadoveanu, o. xx, 63. După cum. accentuăm cuvintul . . sensul frazei e cu toiul altul. I'UŞCARIU, l. r. i, 43. Noţiunile de munci? şi crcaţie capătă sensuri îmbogăţite şi transfigurate, in plr u, 65b. Scutură din umeri cu sensul că n-are nevoie. 5861 -1Í5- SfeN călinesgu, s. 47. Încercarea de a reconstitui sensul originar ai unei opere literare esle legitimă, vianu, l. r. 44.1)apă războiul Irecul an apărut o puzderie de lucrări, cate'se munceau să lămurească sensul a două milenii de civilizaţie. ralf.a, s. t. iii, 7. Noaptea 11 impinzesc dc mistere şi ii dau un sens. rogza, c. o. 9. Nu inţeleg semnele chineza, dar■ ilasl rafiile mă ajută să pricep sensul povestirii. stancu, ii. n.s.s. 153. Esle limpede că sensul fizic al mărimii . . . este tocmai acela al constantei radioactive. saxielevici, r. 96. Dacă nu indicăm unitatea folosită, rezultatul . . . na are sens fizic, cişman, Fiz. i, 9. Era frămîntal dc probleme mici, puţin importante, uneori chiar lipsite de sens. v. p.o.m. aprilie 1955, 154. Civilizaţia e, pentru el, o vastă carte deschisă, in care citeşte lacom, căutind să-i priceapă sensurile rlinlr-o sorbire, constantinescu, s. iii, 92. Cei de felul lui. Anton Lupan înfrumuseţează faţa pu-minlului şi înnobilează senspl vieţii noastre, tudoran, p. 65. Nu ştia măcar dacă doreşte să dea un. sens acestei descoperiri, t. popovici, se. 518. O, fapte, ce-atunci lunecarăţi prin preajmă-mi Retrăite în minte, sens nou căpătaţi! j.ABiş, p, 349. Expresia se poale calcula, are sens. algebra "vin, 153. li plăcea să le aducă pejoate la împrejurarea pe care o trăia in acel moment şi să le clea sensul pe care el îl voia neapărat, bănulescu, i. 220. Munca dirigintelui primeşte un sens mai adine, devine profund educativă şi socială. Gr 1968, nr. 934, 4/7. O interpretare plină de subtilitate şi sens. cinema, 19.68, nr. 5, 30. Sensuri noi . . . se descoperă mereu în opera erasmianâ. contemp. 1969, nr. 1 197, 10/1. A meditat profund la sensurile folclorului nostru, la expresiile sufletului popular, scînteia, 1969, nr. 8 179. Ridicată într-o vreme pe culmile înalte ale valorii, pentru o operă literară sensul era lotul, românia literară, 1970, nr. 66, 5/1. "v* Loc. a d v. în sensul că . . . = şi anume; cu alte cuvinte; adică. Credeam că acest, toc din naturalistul roman a fost pînă acum rău interpretat, în sensul că dacii ar fi locuit la început mai către apus. xenopol, i. n. i, 45. Acolo avem un adversar ... în sensul că interesul lui e ca-să revină cit mai repede, titulescu, b. 202. Nu cumva există un interes pe care cineva îl poartă familiei noastre, în sensul că doreşte ca relaţiile dintre lata şi fratele meu să se agraveze, preda, r. 34. Prejudicii aduse economiei piscicole, în sensul că peştii nu pot fi valorificaţi, vîn. pesc. .februarie 1964, 4/2. în sensul . . . = 111 ceea ce priveşte . . ., v. privi1 (4). Piesele au pus la încercare colectivele de interpreţi . in sensul profesionalizării. t ianuarie 1969, 105. 2. Teniei raţional; logică, raţiune1 (2); rost1 (III 3)» (popular) noimă (2). V justificare, moli' v a r e. Au e sens în lume? Tu, chip zîmbitor, Trăit-ai anume ca astfel să mori? eminescij, o. i, 40. Ce sens are organismul ăsta să trăiască, dacă odată va muri? agîrbiceanu, a. 177. N-are nici un sens să vii şi tu, nu vine nevasta nici unuia, camil petrescu, p. 261. Anul s-a isprăvit, iar tu Ma-ntrebi de sensul vieţii. călinescu, o. ii, 238. Un gindilor care confundă realul cu raţionalul înseamnă că găseşte oricărui delaliu, oricărui aspecl din realitate un sens, un rost, o explicaţie raţionată, halea, s. t. ii, 284. Aportul lui constă... în relevarea sensurilor dezvoltării istorice, ist. i.it. rom. ii, 50. Inima a început să-mi bală făcîrdu-mă să văd astfel adevăratul sens a! prezenţei mele acolo. preda, i. 39. <> L o c. a d j. şi a d v. Fărâ (de sau niei un) sens = (care esle) la tnlimplarc, fără rost (v. rost1 f H 3). Dar nu-şi puteau înăbuşi pornirea cure le punea pe buze cuvinte grele şi fără de sens. c. petrescu, î. i, 74. Îmi. dictezi dc un sfert de oră cuvinte fără nici un sens. iiaranga, i. 188. Perspectiva sumbră a unei vieţi fără sens. r mai 1964, 05, cf. dex. :t. Orientare in spaţiu a unei fiinţe sau a unui obiect (faţă de altul), direcţie, par t e (îl "3); s p e c. fiecare dintre cele două posibilităţi de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu, ordonat cu o singură dimensiune, a punctelor unei linii etc.; fiecare dintr.e celc două orientări posibile ale unei drepte.. Dacă două unghiuri. ... au laturile paralele una cu uita şi sînt îndreptate înlr-acelaşi sens, aceste două unghiuri vor fi dopotrioă. poenaru, F i g. Numele italiene, germane ... se prefăceau aşa incit, să sune latineşte; localităţile geografice erau preschimbate în acelaşi sens. iorga, o. i. ii, 70. Redactase proi.ec.lul său de legiune în sens mai favorabil pălării de jos. bul. com. ist. iii, 60. Determinarea sa, intr-un sens sau altul, atîrnă dc un nou factor, teodo-keanu, m. iii, 243. Numai rareori lanţurile de epitete manifestă un sens ascendent, vianu, s. 45. Trebuie să ştii şi în ce sens să acţionezi, preda, r. 255. In anii de început ai li Ier aiurii noi, nuvela a arătat că „se. transformă“ în raport cu tradiţia şi a indicai chiar sensul necesar al transformării ei. v. rom. decembrie 1964, 114. Se amine să avem întii în vedere sensul. în care poale evolua fiece elev în parte, oî 1968, nr. 932, 1/5. Sperăm că se întrevede in ce sens şi cu ce efecte intervine cultura estetică a subiectului, românia literară, 1968, nr. 3, 23/5. Soarta scriitorului de teatru poale să evolueze într-un sens defavorabil, t iulie 1968, 4. *v- Sens unic v. unic. Sens interzis v. interzis. Sens giratoriu v. giratoriu. -v" Loc. a d v. îritr-im anumit sens = privind lucrurile intr-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. Intr-un anumit sens, nu-ţi trebuie prea mult curaj, ca să alergi înainte, camil petrescu, u. n. 398, cf. dl, dm, m. D. enc., dex. îu acest sens = a) loc. a d v. cu privire la . . ., în această privinţă, în legătură cu problema în discuţie. In acest sens să se adeverească vorba nemuritorului naturalist, barascii, m. iii, >.'1/14. Părerea . . . exprimată în acesl sens . . . are toţi sorţii dc a fi confirmată, pârvan, g. 146. In acesl sens, am subliniat . . . comparaţia, vianu, a. p. 245. în acest sens, nu este inutil a reaminti concluzia călinesciană asupra volumului, tribuna, 1960, nr. 35, 2/2. Să vedem ce a întreprins., in anii din. nună, in acest sens, căpitanul portului, rănulescu, i. 134. In acest sens greşesc şi compozitorii. M 1968, nr. 1, .14. Paradoxală esle, în accsl sens. „consolarea*■ directorului. scînteia, 3 969, nr. 8 178; b) loc. adj. care se referă la problema in discuţie. Nu mi-a piis nimeni nici o întrebare in acest sens. preda, r. 252. în sensul . . = ¡i) 1 o c. p r e p. în direcţia . . ., in spiritul .... către, spre. Se ¡¡cate intimpla ca evoluţia să îndrepte paşii mersului ei în sensul dorinţelor noastre. xenopoi., i. R. J, 19. Idealul său dc transformare socială este ... in sensul evoluţiei economice, in plr n,158. încercările cc se făcuseră, de la Mi hai Viteazul încoace, în. sensul linei apropieri politice, iorga, g. i. i, 127. In sensul acestor vechi năzuinţe [primarii Sibiului] începură a lua măsuri potrivite, păcală, m. r. 57. Vom înţelege falsele sale judecăţi, în sensul exagerării valorii 5861 Sënsâî. SËMsÎËÎt unora şi diminuării allora. .constantinescu, s. iii, 223; I)) ioc. a cl v . şi adj. (care este) potrivit vederilor, părerilor cuiva. [Brineoveanu] era destul de tare penl.ru a-şi permite să tărăgăneze executarea unei porunci împărăteşti pînă-şi va procura alta, în sensul său. torga, i.. i, 348, cf. di,, dm, m. d. enc., D.KX. îi. (Astăzi rar) J. (La oameni şi animale) Simţ (1). Ci. ah (1830), 1711/48. Prin cete cinci sensuri a trupului cuprindem noi obiecturile din afară, antrop. 162/17. Obiecte . . . prezente sensurilor noastre, maio-rescu, L. 20. Şcoala stoicilor ... susţinea că toate ideile noastre au originea în sensuri, conta, o. f. 397. Evident că pentru cuprinderea lucrurilor nu se cere chiar o completă perfecţiune de sensuri, babeş, o. a. i, 4. 2. Şirnţ (2) Să cuvine a căuta adevărul, deacă spre aceasta nu ne ajută sensul înţelegerii, leon asachi, b. 45/15, li lipseau însuşirile esenţiale prin care se disting adevăraţii conducători: sîngele rece, perspicacitatea, sensul răspunderii, oţetea, t. v. 124. Arta încetează, de fapt, acolo unde se pierde sensul responsabilităţii artistice, contemp. 1969, nr. 1 166, 6/4. ❖ Sens practic = simţ practic, v. sim ţ. Ne-vaslă-sa, ca sensul practic al femeilor, da din cap ca înţelesuri, d. zamfirescu, v. ţ. 17. + (învechit, rar) Sentiment 0)- Ţintirea cea ele căpetenie a lucrărilor sale era de a ... deştepta in ii sensul libertăţei. asachi, l. 372/39. — PI.: sensuri. — Şi: (rar) scuz s. n. — Din lat. seusns, ir. sens. SJiNSÂL s. m. (Italienism învechit) Mijlocitor (2). C:f. STAMATI, V., GHTiŢlE, R. M., ENC. ROM., I. PANŢU, PR. 3, Al.EXI, W. — PI.: sensali. — Din it. scnsale. SENSĂaiÎNE s. f. v. senzaţie. SENSfBIL, -A adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre oameni, animale sau plante şi despre organe, părţi ori simţuri ale lor) Care este capabil (din punct de vedere fiziologic) de senzaţii, de percepţii; care reacţionează (cu uşurinţă sau exagerat) la senzaţii, la percepţii; p. e x t. care rezistă greu sau nu poate rezista la unele condiţii exterioare; simţitor (1). Adeseori cînd medicul orînduieşle bolnavului ca să facă oarecare mişcări, i se respunde că face destulă mişcare . . . mai ales femeile, care sînt sensibile, parab. 45/8, cf. pontbriant, d. Caii de munte ... cu piciorul subţire şi nervos, cu unghia fină şi sensibilă, hogaş, du. i, 89, cf. resmeriţă, d. Sculară clanţa, aprig, ea pe o mină. senzibilă. teodo-reanu, m. ii, 14, cf. SCBIBAN, d. Suferind de variaţiile climaterice, sensibil la frig şi la căldură excesivă, preferă viaţa din interior, comodă, constantinescu, s. ii, 40, cf. dl, dm, m. D. enc., dex. + Care, la cel mai mic contact cvi ceva, devine dureros, produce suferinţe fizice. Punct sensibil. + (Despre aparate, instrumente de măsură, maşini, etc.) Care reacţionează la cele mai neînsemnate variaţii ale unor agenţi externi, (regional) sensibilo« (I); care indică, înregistrează cele mai mici. valori, deosebiri etc.; lin. senzitiv (1). O balanţă mai trebuie să fie şi sensibilă, adică să se încline cu uşurinţă. PONT, T. 39, cf. niîSMEHlŢX, D., scriban, D. Electrometrul poale deci servi ca instrument sensibil de detecţie şi măsurare a radioactivităţii, sanielevici, r. 13. O altă condiţie importantă pe care trebuie să o îndeplinească o balanţă este ca ea să fie sensibilă, marian — ţiţeica, fiz. i, 87, cl. dl, dm. Pluta din pană de gîscăt sau cocean va fi dl mai sensibilă, vîn. pesc. februarie 1964,-9, cf. m. d. enc., dex. + (Despre materiale fotografice) Care are însuşirea dc a ii impresionat intr-o măsură determinată exact de radiaţiile din regiunea spectrului. V. s i m ţ i b i 1 (3). CI', i.tr2. 2. (Despre senzaţii, percepţii, fenomene etc.) Care poate fi sau este perceput ori cunoscut cu ajutorul simţurilor; care poale fi sau este înţeles (mai mult) pe cale intuitivă. Cf. antonescu, n. Orice noţiune este abstractă şi . . . na sc poale afla niciodată realizată în lumea sensibilă, maiorescu, critice, 24, cf. res-meriţă, D., scriban, d. Impresiile sensibile se asociază cu idei. vianu, A. p. 248. Simţul critic . . . îectifică divagaţiile după categoriile lumii sensibile, ralea, s. t. ii, 158. Capacitatea de a se exprima pe sine şi, o dală cu aceasta, de a exprima un întreg univers sensibil este o componentă a valorii artistice, românia literară, 1968, nr. 11, 27/1. Secretul constă în punctul de abordare al materiei sensibile mereu schimbat, contemp. 1969, nr. 1 178, 3/6. El nu spune că certitudinea sensibilă n-ar fi certitudine. românia literară, 1970, nr. 65, 14/1. + (Substantivat, n.) Domeniul lucrurilor, fenomenelor sensibile (Ï 2). Cf. m. d. enc., dex. + Care este suficient de evident incit să poată fi perceput, simţit, apreciabil, considerabil, evident, important, simţitor, (2), vădit; p. ext. specific, caracteristic (datorită evidenţei sale). El a împuţinat numărul toponimicelor înlr-un chip foarte sensibil, pârvan, g. 221. Sub simbol, adevărul cel mai abstract putea deveni sensibil, sadoveanu, o. xii, 11, cf. scriban, d. Epitetul ... nu poate fi considerai drept o notă sensibilă în portretul omului, vianu, a. p. 33. Ceea ce se numeşte „atmosferă“ intr-o operă literară este un element foarte sensibil în drama lui Schiller, id. u. u. 386, cl du, m. d. enc., dex. Producţia industrială în această ţară a marcat în aprilie şi mai sensibile scăderi. scînteia, 1977, nr. 10 905. <0* (Adverbial) In artă, generaţiunea nu are semnificaţia biologică a continuităţii vieţii sub forme aparent înnoite, dar sensibil aceleaşi. în pur ii, 279. Pentru piesele simple ale căror profile nu necesită tăieturi de material, cantitatea de material este sensibil apropiată piesei gala forjate. ioanovici, tehn. 112. A început să se susţină astfel că însemnătatea „Cugetărilor" a fost sensibil exagerată. VARi.AAM—sadoveanu, 212. Uneori se schimbă sensibil forma caotnlului. l. rom. 1967, 249. Doi tineri pianişti sensibil şi perfect coordonaţi ca intonaţie şi ritmică, m 1969, nr. 1, 22. Folosirea . . . formelor mecanice de mişcare a materiei ■ . . măreşte sensibil precizia în prelucrarea si durabili/alea produsului. contemp. 1969, nr. 1 175,' 8/4. 3. (Despre oameni sau despre firea, caracterul etc. lor) Care este capabil de o viaţă afectivă intensă, care trăieşte profund sentimentele, impresiile, situaţiile; care suferă excesiv din punct de vedere moral din cauza situaţiilor, atitudinilor etc. pe care le întîlneşte; p. e x t. care poate fi .uşor impresionat, care este emoţionat, mişcat2, înduioşat, incintat de . . ., emotiv, impresionabil; simţitor (3), (învechit) simţibil (4), simţicios (2), (regional) sensibilos (2). V. sus-, c e p t i b i 1. Pare foarte senzibil. O bucurie mare l-ar omorî, eminescu, n. 77. Cititorul sensibil îşi va schimba, fără voie, respiraţia şi va lua respiraţia ce o are poetul. ionescu-Rion, s. 317. Trebuie să fii delicat cu Tanţa, că ea c foarte sensibilă şi inimoasă! rebreanu, r. i, 242. Mai puţin sensibile la arta literară, ele citesc mai ales romane, ibrăii.eanu, a. 62. Sînl foarte sensibil la propunerea colegilor mei. titui.escu, n, 229. Cine ţi-a spus dumilale că, pentru a fi fericii, e interzis să fii sensibil? skbastian, t. 79. Un cu viril simplu, un suiis . . . pot dovedi uneori prezenţa unui suflet, sensibil. vi.asiu, d. 59, cf. scriban', D. Piriă şi bucătarul înţelegea să-i aducă ofrande . . . omagia la care Vania era foarte sensibil, teodoreanu, m. ui, 46, cf. iordan, t. 253. Macedonski ne apare ca. primul peisagisl urban, sensibil la poezia . . . îniinsclor aglomerări umane. vianu, a. p. 243. Al. Ciueurenca c sensibil, în ciuda aparentei apatii, călinescu, c. o. 294. Era sensibil şi. cutezător ca un paj. vinea, u. i, 281, cf. di.. Sensibil la latura tehnică a civilizaţiei, şi la confortul ei material. constantinescu, s. iii, 89. Profesorul era un om sensibil, fin şi cultivat, r. popovtci, s, 15. Eşti suficient de sensibilă şi inteligentă şi ai să reuşeşii fără prea 58C 4 SENSIBILE -fíf- SEÑSÍBILÍZÁ mul/e eforturi, r mai 1.968, 20. A fi diriginte înseamnă a fi sensibil la cerinţele şi nevoile colectivului. (¡î 1968, nr. 934, 4/5. Excelent regizor, sensibil şi (loial cu originalitate şi simţ inovator, cinema, 1968, nr. 10, 34. Studenţii în,filozofie sînl sensibili la o asemenea, modalitate. contemp. 1969, nr. 1178, 1/2; A situa ... pe ascultătorul sensibil în ambianta marii muzici a lui Jiach şi llaendel. scînteia, 1969, nr. 8 201. Un ciwint pozitiv pentru fotografii artişti prezenţi, martorii sensibili ai existentei noastre, românia, literară, 1977, nr. 26, 18/4. + (Despre manifestări, trăsături etc. ale oamenilor) Care exprimă, care trădează sensibilitate 0); (învechit) simţibil. Caracterul său, care e melancolic şi abulic de obicei,,devine vesel şi sensibil, rai .ea, s. t. ir, 14. Conferinţa din care vom cita relevă, dincolo de beţia uerbiajului, o fibră intelectuală sensibilă, v. rom. ianuarie 1965, 99. -f (Substantivat, n.) Ceea ce aparţine vieţii afective, lumii sentimentelor. Comparaţia lui Timinesca spiritualizează sensibilul, vianu, a. î*. 105. Nu cred într-o aria în afara sensibilului. românia literară, 1969, nr. 55, 26/1. XI. S. L (Muz.) 1. Treapta a şaptea a modurilor major şi minor, situată la o septimă superioară sau la o secundă inferioară faţă de tonică. Cf. scriban, d., DER, M. D. ENC., DEX. 2. Acord construit pe treapta a şaptea a modurilor major sau minor armonic. Cf. der, m. d. enc.., dex. — PI.: sensibili, -e. — Şi: (rar) senzibil, -ă adj. — Din lat. sensibilis, Ir, sensiblc, it. sensibile. SENSÎBILE adv. (Indică modul de executare a unei bucali muzicale) Cil simţire, cu înduioşare. Cf. n.\2, DEX. — Din it. sensibile. SENSIBILITATE s. :f. 1. Capacitate a omului de a Ii sensibil (t 3), de a avea o viaţă afectivă intensă, de a trăi profund sentimentele, impresiile, situaţiile; însuşirea persoanei care suferă excesiv din punct dc vedere moral la situaţii, atitudini etc. pe care le in-timpină; p. e x t. stare de impresionabili tale, dc emotivitate; simţire (4), (învechit) simţibilitate (2), simţiciune. V. s u s c e p t i 1) i 1 i t a t e. Cf. vîrnav, i„ 142v/t6, 1'ontbriant, d. Se făcuse de o sensibilitate care na era deloc extraordinară oîrstei lui. vlai-iuţă, s. a. ii, 49. Cu această sei.isibilil.ate . . . stă In legătură şi o patej-nică lăcomie. riulippide, t>. 280. S-a plîns de bărbatul ei, spuntnd că sensibUilalea firească i-e maltratată în căsnicia asta in fiece moment, rebreanu, b. t, 230, cJE. resmiîriţă, d. Eşti. de o sensibililale imposibilă. camil petrescu, u. n. 122. Prin ce miracol, mai ales, şi-a salvat frăgezimea sensibilităţii? cocea, s. i, 199. Fraţii erau oameni normali, cu o vaiielale de atitudini psihologice . . ., unii din ci poate ca o sensibililale prea acută, călinescu, e. 31. Clnd . . . acţiunea morală este executată din îndemnul firesc al omului şi manifestă armonia raţiunii cu sensibilitatea lui, spunem despre caracterul acestui om că esle graţios. vianu, l. u. 349. Recunosc lipul: robusteţe, optimism . . . şi ... aproape o loială lij>să dc sensibilitate, ii. i.ovi-neşcu, t. 334. Sensibilitatea lui freamătă dc simpatie mai ales in fala suferinţa celor umili, constantinescu, s. nr, 282, ci. dl. Înzestrat cu o scrisibitilate profundă ... a manifestai de timpuriu o mare pasiune pentru toate artele, v. rom. decembrie 1964, 155. Cu sensibililale de femeie a suportai durerea hărăzită unui bărbat, ib. ianuarie 1965, 196. Regizori ...a căror sensibililale . . ■ este în stare să traducă subtile vibraţii ale proceselor interioare, r iulie 1968, 10. Educatorul trebuie să se caracterizeze prin . . . sensibilitate., gî 1968, nr. 934, 4/5. O idee . . . poate fi o experienţă, (Iacă modifică sensibilitatea poetului, românia literară, 1968, nr. 11, 20/2. Pelicula suportă oricc, dar sensibilitatea omului, nu. cinema, 1969, nr. 5, 28, cî. m. n. enc,., dex.. + Capacitate a uuei opere, a uiiei creaţii artistice etc. dc a impresiona afectiv; ceea ce arată, trădează sensibilitate (1); receptivitate artistică. Alîta sensibililale delicată, nlîta duioşie . . ., mai rar se inlîlncsc într-o carie, bacalraşa, s. a. i, 231. Pe harta sensibilităţii moderne, curentele de artă s-au succedai brusc, in plr ii, 420. O sensibilitate febrilă domină literatura noastră feminină, constantinescu, s. U, 422, cf. DI,, DM, M. D. ENC., DEX. 2. Capacitate (fiziologică) a organismelor animale superioare, a unor plante, a Unor părţi ale lor etp. de a avea senzaţii (2), perccpţii, de a reacţiona (cvi uşurinţă sau exagerat) la senzaţii, la percepţii; p. ex t. mărime care exprimă capacitatea dc reacţie a unor organe de simţ; (învechit) simţibilitate (I), V. s i m ţ (1). Muşchii, spre a avea putere de mişcare, au trebuinţă de nevre, care să formează seau din crieri, din măduva spinării, şi nu numai dau muşchilor scnzibililate, dar încă înfăloşază sufletului şi impresiile de afară. ,T. CIHAC, I. N. 8/22. cf. EL. AN. 8, PROT.—-POP.. N. D., ANTONEscu, D., pontbriant, d. Trebuiesc experienţe, multă sensibililale a organului de percepţiune. conta, o. F. 64. Urechea dreaptă ... îşi recăpătase sensibilitatea. CARAGIALE, O. I, 128, C.f. DDTÍÍ1, BARCIANU, ALEXl, \V., ŞĂINEANU^, BIANU, D. S., RESMERIŢa., D. Faţă de clorofoniu ciinii dovedesc o sensibilitate mai ‘ mare decîl oamenii, babeş, o. a. i, 23. Poate că în acea singură clipă [a morţii] e concentrată toată sensibilitatea In creier, bart, s. m. 78. Cu pierderea deosebirii formale ... am pierdut şi sensibilitatea pentru deosebirea între „slare'- şl „mişcare'. PuşCAJttu, l. u. i, 5, cf. sc.RiBAN, d. Aceste tulburări sensitive privesc sensibilităţile taclilă, dureroasă, la căldură, frig, la presiune sau curent electric, parrón, o. a. i, 113. Calmează tuşea şi durerea prin scăderea sensibilităţii terminaţiilor nervoase. belea, p. a. 263. Căpătase o asemenea sensibililale încîl, chiar cînd adormea, percepea foiala ei în aşternut, v. rom. aprilie 1957, 76. 4-Predispoziţie a organismelor la diverse, boli. Trebuie teslală sensibilitatea bolnavului, auc săn. 328, ci. D. MED., M. D. ENC., DEX. 3. Capacitate a unui aparat, a unui instrument de măsură etc. de a reacţiona la cele mai neînsemnate variaţii ale unor agenţi externi, de a indica, cele mai miei valori, deosebiri etc.; p. e x t. mărime care exprimă această capacitate. SensibUilalea, adică regulatorul, trebuie să acţioneze la cele mai mici variaţii de iuţeală, soare, maş. 207. Plăcile . . . au o sensibilitate mai micâ. sanielevici, r. 218. Acest instrument măsoară cu mare sensibililale presiunea aerului atmosferic. TUDORAN, P. 605, Cf. DL, DAI, M. D. ENC., DEX. 4. însuşire a uimi material fotografic de a putea fi impresionat într-o măsură determinată exact de radiaţiile din regiunea spectrului. Cf. scriban, d. Sensibilitatea . . . unui strat fotosensibil se determină, în genere, prin. fotografierea . . . spectrului unei surse de lumină albă. vru2. + (Chim.) Mărimea concentraţiei unei soluţii în substanţa de analizat, care produce, în timpul reacţiei de recunoaştere, un efect situat la pragul perceperii senzoriale. Cf. M. n. enc., dex. — PI.: (rar) sensibilităţi. — Şi: (învechit) senziMIi-láte, s 'i(«|l*ilitâle (vîrnav, l. :142v/16, el. an. 8) s. f. — Din lat. sensibilitas, -alin, Ir. sensibilité. SENSIBILIZA vb. I. 1. T r a n z. şi r e i 1. (p a s.) (Rar) A (se) concretiza; a (se) materializa (1). Această abstracţiune generică se sensibilizează şi se deosebeşte de altele prin canini, maiorescu, critice, 25. Am rămas refractar la loală această lecţie de viaţă practică . . ., sensibilizată în lire sterline, galaction, o. 9. Îşi. alege termenii săi de comparaţie . . . din sfere cu loial eterogene fală de aspectele pe care vrea să le sensibilizeze. vianu, a. >. 246. Expresia n-ar mai putea sensibiliza ideea comunícala prin raportarea la obiceiul din care s-a născut, s. c. şt. (iaşt),1 1956, 68, cf. dl, dm, dex. 2. T r a n z. A l'ace să devină sensibil (! 3), să trăiască intens sentimentele, impresiile, situaţiile; 5867 SÈ&SIBÎLIZAf'ïf -718— Sentenţiona p. c x t. a impresiona; a emoţiona, a mişca (II 3) ; a înduioşa. Cf. barcianu, alext, \v., şăineanu3, res-memţă, d. Ne-a sensibilizai . . . generaliile în sens estetic şi naţional. în pur ii, 465. Tealrnl nostru se străduieşte să-i sensibilizeze pe copii, t ianuarie 1969, 79. Se desprinde conştiinţa creatorului cetăţean, a crealo-rulai-conmnişt, legat prin mii de fire de soarta ţării sa/c, sensibilizai piuă la sublim de chemarea ei. scîn-teta, 1969, nr. 8 212. Retina marelui public, sensibilizată de fantastica premieră selenară, a înregistrat mai curînd coincidenţele şi similitudinile de detaliu, românia literară, 1969, nr. 53, 22/1. 3. T r a n z. şi ref 1. (Med.) A avea sau a dobîncH sensibilizare (3). Ci. dl, dm, m. d. enc., dex. 4. T r a n z. (Complementul indică aparate, instrumente de măsură, sisteme tehnice, .obiecte etc.) A mări sensibilitatea (3) f aţă de acţiunea unui agent exterior. Betonul aparent, prin calităţile sale ca materie, poale fi sensibilizat prin zgrafitare. contemp. 1969, nr. 1179, 7/2. S p e c. (Complementul indică materiale fotogvalice) face sensibil (I 1). Cf. cade, SCRIBAN, D., DEX. — Prez. ind.: sensibilizez. — Din ir. sensibiliser. SENSIBILIZANT, -A adj. (Med.) 'Care sensibilizează (3) organismul. Alimente cunoscute ca sensibilizante: roşii, -căpşuni, fragi. abc săn. 345. — PI.: sensibilizanţi, -te. — Sensibiliza + sui. -arii. SENSIBILIZARE s. f. Acţiunea de a (se) sensibiliza şi rezultatul ci. 1. (Rar) Concretizare, materializare (1). Cf. sensibiliza (I). Cf. dl, dm, dex. □ Sensibilizarea unei idei. 2. Trăire intensă a sentimentelor, impresiilor, situaţiilor; emoţioriare, impresionare. Cf. sensibiliza (2). IJomo sapiens . . . simte mai adine nevoia de sensibilizare, de cultivare a nobilelor facultăţi subiective cu care se naşte, românia literară, 1968, nr. 11, 29/1. 3. (Med.)' Scădere a pragtilui de excitabilitate a unei structuri vii (eclulă, ţesut, organ, organism) sub acţiunea unor factori interni sau externi; creştere patologică a sensibilităţii (2). CF. di., dm, der, d. MED., M. D. ENC., DEX. 4. Creştere a sensibilităţii (3) unui aparat, instrument de măsură, sistem tehnic, obiect etc. faţă de acţiunea unui agent exterior. Cf. sensibiliza (4). Unele micromelre de precizie posedă . . . un şurub de sen.si.bi-tizgre. ioanovici, teun. 203, cf. ltr-, dkr, m. d. enc., dex. — PI.: sensibilizări.. — V. sensibiliza. . SENSIBILIZAT, -A adj. 1. Care a devenit sensibil (I 3); p. cxt. impresionat, emoţional, mişcai2; înduioşat.. Cf. sensibiliza (2). Ologul îşi scotea jelania tea!rată, Icgvsul şi drepturile din paializie, argu menii mi cu mucegaiul bălos al subsuorii, ridicată in văzut publicului sensibilizat, augiiezi, u. 64. 2. Care a devenit sensibil (1 1), dureros, producind-suferinţe la cea mai mică atingere. Cf. sensibiliza (3). Loc sensibilizai. 3. (Despre aparate, instrumente de măsură, sisteme tehnico, obiecte etc.) Care şi-a mărit sensibilitatea (3) faţă de acţiunea unui agent exlern (mai ales faţă de lumină). Ol’, sensibiliza (4). Peliculă fotografică sensibilizată. — PI.: sensibilizaţi, -te. — V. sensibiliza. , SEN SI Bl LI Z AT 011, -OAltE adj., s. in. I. Adj. (Rar) Care sensibilizează (I). Gindut despre nevoia ... sistematizării ideilor găseşte această imagine scnsibili-zaloare. vianu, a. i>. <98. 2. S. m. Substanţă care, adăugată In stratul foto-sensibil al unui material fotografic, măreşte sensibilitatea la anumite culori, îndeosebi la cele din marginea spectrului luminii. Cf. dm, dp, dn3, der iv, 364, M. D. ENC., DEX. — Pl.: sensibilizaiori, -oare. — Din fr. sensibilisateur. SENSIBILÔS, -OÂsA adj. (Prin nord*vestul Munt.) 1. (Despre aparate, instrumente de măsură, maşini etc.) Sensibil (I 1). Poarlă-te frumos cu moloru ăsta că e foarte sensibilos. udrescu, ,gl. 2. (Ironic) Sensibil (I 3). Prea e sensibiloasăşi ea, îi sare ţandăra din nimic, udrescu, gl. — Pl. : sensibiloşi, -oase. — Sensibil -f suf. -os. SENSIBLERIE s. f. (Franţuzism) Sensibilitate (1) exagerată, afectată. Am trebuit să pun capăt sensible-riei mele absurde, sion, i>. 372. A izbutii să condenseze in aşa-zisa ,, Moarte a lui Abel“ toţi atomii cle sensiblerie bolnavă care pluteau în aerul viciat al epocii. arhiva, ii, 693. Autorul confruntă sensibleria aristocratică cu suferinţa adîncă şi reală a ţăranului, vianu, l. u. 55. Volumul . . . decepţionează astăzi prinlr-o falsă impresie de sensiblerie, gl 1958, nr. 200, 3/5. — Pl.: sensiblerii. — Din fr. sensiblerie. SENSITOGRAmA s. f. Clişeu sensitometric. Cf. DN3. — Pl.: sensilograme. — Din fr. seusUo(|i'uinnie. SBNS1TOMÉTRIC, -A adj. Care aparţine sensiţo-metriei sau sensitometrului ; privitor la sensitometrie sau la sensitometrii. Cf. m. d. enc., dex, dn3. — Pl.: sensilometrici, -ce. — Din fr. sensitoiiH'tii(|ue. SENSITOMETRIE s. f. Ansamblu dc metode folosite pentru determinarea sensibilităţii materialelor fotografice în raport cu intensitatea şi compoziţia spectrală a radiaţiei luminoase, cu durata şi caracterul expunerii, precum şi in raport cu modul de prelucrare a materialului. Cf. ltr", m. d. f.nc,., dex, dn1: — Pl.: sensitometrii. — Şi: srnzltumetrle s. f. n. med: — Din fr. seiisitoiiielrie. SEN SlTOiUICTIUJ s. n. Instrument pentru determinarea sensibilităţii materialelor fotografice in raport cu durata de expunere. Se deosebesc: sensilometre cu timp de expunere constant şi sensilometre cit iluminare constantă, ltr-, cf. m. d. enc., dex, dn3. — Pl.: sensilometre. — Din fr. sensitoinètre. SKft.SÔniUtf subst. v. seiizurin. sentéaiiiAr subst. sg. v. septembrie. SENTÉVIIMUIÏ subst. sg. v. septembrie. SENTEiWL.VJ' s. n. v. sentiment. SEiVTÉNCI(ÎS, -OAsA adj. y. seutejţioj. SlîMÎiNŢĂ s. r. v. sentinţă. SENTIÎNŢIE s. f. v. sentinţă.' SENTENŢIONA vb. : T. Tranz. (Neobişnuit) A exprima în mod sentenţios (1). Paginile de proză aveau mai mulle titluri, succesiv adăugate, fiecare sentenţio- 5885 SENTENŢfOg - AS- SENTIMENT nîndu-şi mirarea, ironia sau dezgustul pentru titlul precedent, teodoreanu, m. iii, 97. — Pronunţat: -ii-o-, — Prez. ind.: sentenţionez. — De Ia sentenţă. . SEMTEN'l'ldS, -OASĂ adj. 1. (Despre opere literare, limbă, mod de exprimare, stil etc.) Care conţine senr tinţe (2), maxime, aforistic (v. g no m i ,c); p. e x t< de o gravitate afectată; care esţe (prea) Înflorit, Încărcat, pretenţios, savant (4), preţios (3) Cf. i. go-leşcu, c. Stilul ¡or e serios, sentenţios şi plin de reflecţii'filosofice. mag. ist. i, 7/19. Astă à lor vorbire sentenţioasă, adecă laconismul, era mai mult un studiu de filozofie., aristia, plut. 133/20, cf: prot — pop., N. D., A.NTONESCU; D., PONTBRIANT, D., BARCIANU, V. Iar mă ucizi cU principii generale şi cu fraze sentenţioase! I. NEGRUZZI, S. V, 18, cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU2. Acel stil sentenţios şi banal, iorga, l. i, 100, cf. res-meriţă, d., cade, scriban, D. Caracterul sentenţios al prozei maioresçiene este incontestabil, vianu, a. p. 95. Au-case frumoase, pe care Ie-împodobesc... cu inscripţii sentenţioase, id. l. u. 382. Capodopera satirei ideologice sentenţioase este „Glossa“. călinescu, c. o. 398. Ultima poezioară exprimă chiar sub formă sentenţioasă explicaţia înfrîngerii. v. rom. octombrie 1954, 212. Pulsul unui stil... tradus parcă prin formule sentenţioase. ist..lit. ¡rom. ii, 690. Ctte o replică are sonoritatea sentenţioasă a lui Bolintineanu. cinema, 1968, nr. 7, 5. Lapidarele . reflecţii sentenţioase s-au difuzat, ca lip literar, îndeosebi din „contextul tragediilor lui Seneca. românia literară, 1969, nr. 22, 20/1, cf. m. p. enc., iSkx . : ; 2. (Despre cţameiji) Care se exprimă prin maxime, prin sentinţe (2); care.manifestă o gravitate afectată, care foloseşte un ton emfatic, pretenţios (In exprimare). Ţaţa Tinca, femeie sentenţioasă..., fusese măritată in fr; seiîteiieieiix. Cf. lat. sent e n t i o s ti s- SENTEXŢlOZITÂTJî s.f.'(Rai') Însuşirea de a fi sentenţios (I). Se piirta cu o simplitate remarcabilă . . ., infatuarea lui tipică' HCidindu-sè numai tnlr-o oarecare x.'ntenţioiitale a frazei, câlines cu, b. i. 401. Cileodală însă gustul definiţiilor categorice, de o scntehţidziţale jovial profetică, iui ne mai permite să separăm ce e anodin de ce é substanţial, românia literară, 1970, nr. 79, 9/3. . — Pronunţat.: -ţi-o-, — Sentenţios f silf. -Hale. SENTfiŢlE s, f. v. sentinţă. ■ SENTIMENT s. n. (Adesea urmat de. detefmînărl care indică' natura, .felul) 1. Proceş, stare, atitudine^ manifestare afecti vă specific umană, mai ddrabiia. şi mai complexă.decit emoţia, reprezen’tlnd reacţiai(pozitivă. sau negativă a) individului faţă «Je aite fiinţe,' faţă de obiecte şi de fenomene sau faţă de,sine îiţşuşiţ simţire (4), simţăinînt.(l), (învechit), simţiciurie (â)» (Învechit, rar) sens “(II 2). Avea*o4nimătişQ de.lifanălşi plină de răutate,ca şi sirienile...,şlia prea cu iscusinţă să-işi ascunză senlimenlurile ei cele amăgitoare. • pleş-OIanu, ' t. i, 146/6. Tot acele sintimente p-aniîndoi ne-a, însufleţit. heliade, o. i, 417. Aceasta dovedeşte senlimeniurils. sale cele-nobile şi bunăvoinţă ce are.peniru patrjd noastră. cr (1829), 13/2. La această spăiminlăloar&->.-privelişte cei aleşi . . ., chiar în -sinal fericirei -lor, nu -să-spot dpăna . de un sentiment de cutremur.marcovici*:fc. 115/16, Sufletul esle şi stă in singe aşa precum s‘Iau intr-insul' toate celelalte simţiri şi sentemeniuri. .veisa', ;i.. 23/16v’ Se viptuiă.cu Carne de cal şi lapte de capră',;-streini . '.,-, sentimentelor ominirei. săulescu, hr. i, 236/24. S,îhţl foarte recunoscător de toate sentimentele ce. drăţi- penlrii mine (a. 1836). plr i, 38. După • deosebitele scbpuri 'alţ, poetului .sau ale oratorului.. ,, stilul să lucreze-asupra, fanlaziii ori asupra sentimentului, fl (1838),. 122/^1. Sintimentele... nici vremea, nici depărtarea hu leîp'ot schimba, iirisoverghi, a. 29/4. Ist giune. mărinimos, pascar de meserie, dar de'sentiment nobil.AiSACHi,,ivişi.. 34/14. Sintimentul vitejiei dominează preiutindetiea,.' mag. ist. i; 252/10. Am socotit ca săite. văzxu-senţilfâţjlţ bune, Cu minte, cu simţiri întregi: şi cu:înţelepcţţihfi, pann, e. iii, 62/1. Cercările -poetice..., sînt' pliiie -ăşi sentiment patriotic. russo,;s. 153. Va păstra sentimentul, unei-vii recunoştinţe, au (1854), i1/39,^ Virtuoşii filozofi ...n-au expremal pre deplin sintimentul după nobila lor dorinţă, abistia,. plut. XXXVIII2/.17..- Feodfllitalea. consistă pare^mi-să. .. în sentimentul de un devotament-sublim unei idei generoase, rom. .lit.^QO1^. Qar. isi, donin, -din nenorocire, nu era pătruns .nici dc . senii-, menlele măreţe; a unui patriot, calendar (1856), 81/17. Inima îşi.dezvăleşte \sintimenlui. său ascuns, negruzz*, s. ii, 13.- Acelaşi sentiment de temere a dictai asemenea precauţiuni. ghica, c. E. i, 78. Oricare-sintimeriie-înqiţe, generoase, Ne par ca nişte basme de povestit, frumoase.. alexandrescu, o. i, 86;'Boieru&despre care c vorba sg -distingea prin sentimentele lui frumoase. sion,v. p. i,63>. Această magică panoramă..,.. deşleptind intr-insul, cele mai melancolice şintemenle,. eilimon, o „ ii, .336., Sfor? ţările zadarnice... produc în noi... seniiriieniul" îndoielii. conta, o. p. 114. Ştam pe loc, cuprins de uhvag sentiment de frică, câbagiale, o. i, 127. El o' contemplă cu un sentiment de nespusă adoraţie, vlâhuţă, s. a; Hţi 131. A venit. .. să'-şi ia rămas buri. Ce ciudat serilinienl a-ndurat! bacâlbaşa, s. a. i, 168. Ar trebui sa pricepi că la mine e un sentiment puternic care nja leagă de dumneata, d. zamfirescu, r. 41.. Sentiriientele^’hu se învechesc şi-şi păstrează totdeauna , parfumăl Ion anghel, pr. 152. Andrei îi privea cu sentimentul 'cu c’die ic uiţi la uri portret al tău însuţi de cîţiva ani din urmă'.' brătescu-voineşti, P. 20.8,' Sudorile începuseră să-i-, . [¿urgii] nii de teamă, ci..- de itri sentiment îiedeiluşif. agîrbiceanu, s. p. 120. Dinti-un sentiment de milă 'nu-in-arii atins de una, măcar, din aceste 'flori ? hogaş,' dr, i', 83. Sentimentele mele prea deosebite pentru ii ¿răii. o invenţie a ei, de circumstanţă. ibhĂtliîajv’U, a. 85: Inipă*-ralul lăsa să se vadă un sentiment (le nemulţumire sini-de. nelinişte, lo vinescu. e. iv, 82. Să abuzeze de senii? menlele femeii iubite... i se părea. . .ruşirios, re--breanu, n, x, 22. lin sentiment‘de adincă evlavieY ..' nici încovoia cucernic lingă blîndul şi cucerniciti'moşneag: oalaction, o. 92. Unul dintre comeseni. ' m-a.consi- derat' cu oarecare admiraţie şi din avut impresia-că-şi-ceilalţi -împărtăşesc aceleaşi sehtimetile, camil petres6u, u: n. 189, Amîndoi avură un ' sentiment de jenă.. n. petrescu, î. ii,'247. Ei simLe cald, un sentiment, de. frate, Cu cel eliberat, cu cine-i rob. p.. < botez,. P: s,. '21. . Fac apel la seniimenlele,dumneavoastră-,camaradereşti* Sentiment -720- SENTlMENfAL brăescu, o. a. i, 231. în sentimentul acesta de sinceră compătimire... a scăpărat, un moment şi fără veste, Îndoiala, o. m. zamfirescu, m. d. ii, 26. Pe dnim'întîineam muncitori care. mergeau La lucru şi mă năpădea un sentiment de linişte, vlasiu, d. 30. în mine rămăsese intact numai sentimentul amiciţiei, sadoveanu, o. xviii, 470. Trebuie să-i fi povestit de-a fir a păr totul, totul, toată suita sentimentelor ei. mihăescu, d. a. 211. Ciñe vorbeşte o face pentru a-şi împărtăşi gîndurile, sentimentele şi reprezentările, vianu, a. p. 15. Probabil că un sentiment de răzbunare pentru ostilitatea categorică a fiarelor l-a făcut pe om'vînător. abghezi, s. viii, 34. Observai că starea fiziologică ce se numeşte apetit... fusese înlocuită cu un alt sentiment ciudat, călinescu, c. o. 11. Acest sentiment primar... ţi 'se comunică copleşitor, cînd stai In faţa tabloului, blaga, z. 310. Gîndirea înseamnă şi o inhibiţie a sentimentelor, halea, s. t. ii, 185. Această bruscă încăierare cu sentimentul datoriei nu linea mult. vinea, i., i, 8. Sentimentul naţional al scriitorului a fost conştiin(a de sine a unei unităfi spirituale, constanti-nescu, s. iii, 82. Ţi-au rămas necheltuite sentimente de devotament faţă de familia ta. preda, î. 75. [î|/ repolla sentimentul de timiditate şi nesiguranţă car-e-l cuprindea, v. popovici, s. 112. Un sentiment lurbure.il slăpînea. barbu, pring. 27. Un sentiment ascuns de suferinţă şi de ură îl macină lăuntric, v. rom. octombrie 1964, 85. Am înţeles mai bine decît oricînd că sentimentele mele pentru dumneata sint adevărate şi profunde, t august 1964, ’56. Aşa cum ne dăruim gîndurile, vorbele, sentimentele, Să ne dăruim unii altora parfumuri, batiste. sorescu, s.. 15. Păstrez pentru dumneata un sentiment deosebit, v. rom. ianuarie 1965, 53. Ameţiţi de senti-me/ite, Pe gură şărutam studente, vulpescu, p. 101. Jubirm e un sentiment sublim, t mai 1968, 17. El nu e cămătarul avid care striveşte o inimă pură, plină de sentimente nobile, cinema, 196,9, nr. 5, 38. Nimeni n-are de glnd.... să persifleze sentimentele materne. scÎnteia,,:, 1969, nr. 8217. Este un sentiment colectiv cqre se manifestă internaţional prin voinţa de pace şi de colaborare intre popoare, românia literară, 1969, nr. 34, 3/2, cf. m. d. enc., dex. <£> L o c. a d v. (Familiar şi adesea peiorativ) Cu sentiment = cu pasiune, v. p a s i u n e (3). Cinta încă binişor la pian şi cu sentiment. beniuc, m. c. i, 311. Cel care urlă mai adevărat, mai cu sentiment, ciştigă. h. lovinescu, t. 256. (Familiar şi adesea peiorativ) Eără sentiment = cu indiferenţă, indiferent;/rece (2). Flaşnetarii... învîrt fără sentiment o biat flaşnetă, ionescc-rion, s. 238. 2. Capacitate'a individului de a simţi, a presimţi, a aprecia, a înţelege ceva (pe cale instinctivă); p. e xt. (adesea In construcţii cu verbul „a avea“) opinie, impresie sau convingere care se fundează pe o apreciere subiectivă, pe afect, intuiţie e£c.; faptul de a-şi da seama de ceva, conştiinţă, senzaţie (3); simţire (3). Cf. i. golescu, c., valían, v. Este greu de înţeles cum o familie patriarhală, unită intr-un singur gînd, sentimentul nenorocirii sale, au âgiuns la comedia limbis-tică. russo, s. 44. Instrucţiunea publică... trebuie să aibă de scop a împlînta în inima tinerilor sentimentul de justiţie, ohica, c. e. i, 187. Avea sentimentul că Ana a intrat in viaţa lui intimă, că-l observă, vlahuţă, o. a. iii, 79. S-a deosebit ca judecător prinlr-un mare sentiment ăe dreptate (a. 1892). plr i, 241. Arnîndoi aveau sentimentul că au stricat tot ce au pus la cale pînă acum, tmpreiină. agîrbiceanu, s. 28. Ca să-i dau sentimentul siguranţei, am luat un ton aproape vesel, ibrăii.eanu, a. 89. Voi-bi... cu sentimentul că se izbeşte intr-o rezistenţă stlncoasâ. c. petrescu, c. v. 347. Avea sentimentul câ nevasta lui se sacrifică exclusiv pentru el. teodo-reanu, m. iii, 399. Slam ... plini de sentimentul enormei nulităţi pe care o reprezentau cei doi oaspeţi. voir.uusseu, p. i, 314. Sentimentul naturii apare în proza românească o dată cu Alccu Russo. vianu, a. p. 73. Sentimentul valorii lor personale, oţetea, r. 320. Dacă t cinte rpretezi mişcarea, ai sentimentul clar că tu ie ridiei cu pămîntul. călinescu, b. i. 6. Zidăriaşi tencuiala nu pot deştepta sentimentul de veşnicie, id. s. 113. Plim- bările nu-mi erau învăluite în acel sentiment de securitate ce ţi-l dă convieţuirea cu semenii, blaga, h. 79. Sentimentul pluralismului acestui univers se reduce la o înţelegere prealabilă a multiplicităţii, halea, s. t. ii, 294. Am avut sentimentul că asist la o ultimă iiodple a lumii, bogza, a. î. 278. Văd că aveţi un apetit grandios; vine din sentimentul datoriei îndeplinite, vinea, Li i,143. Natura cu aspectele el multiple şi sentimintul cosmic al peisajului se răsfrtng într-o >excepţională forţă de creaţie lirică, constantinescu, s. ii, 7. Astăzi... am sentimentul că, trezeşte dragoste. V. amoros. Stanţele.. .< însemnează însă şi o speţie de poezie sentimentală, heliade, o. ii, 172, cf. i. aoLEscu, c., stamati,-d. El nu încetează de a giuca o comedie sentimentală cu damele, tot acea comedie şi iar aceea de cînd îl ştiu. rom. lit. 1263/34. Trădarea începută cu atita fineţe de Duduca şi Păturică din zi în zi lua aspectul unui amor sentimental, filimon, o. i, 142, cf. prot.—pop., n. d. Scrie „Steluţa“, unica lui poezie sentimentală, cu versuri nemuritoare (a. 1896). plr i, 456. O sentimentală Romanţă uitată şi fără cuvinte Se pierde in noapte, petică, o. 57. Ce dedicaţie frumoasă, sentimentală, se gîndi să scrie pe foaia albă l agîrbiceanu, a. 137. Mîine-poimline va fi un adevărat erou de roman sentimental, hebreanu, i. 129. I.asă-mă în pace cu atenţiile d-tale sentimentale ! ibrăileanu, a.. 109. Are un început de idilă sentimentală, lovinescu, c. iv, 115. O ploaie de priviri sentimentale S-abat asupra frumuseţii tale. topÎrceanu, p. o. 61. Trecuse de la bucăţi moderne la cîntece sentimentale, languroase, camil petrescu, p. 279. Dragoste scurtă..., ţără complicaţii sentimentale. brăescu, o. a. i, 4. Mî-am închipuit că e la mijloc, ca de obicei, o chestie sentimentală, voiculescu, p. ii, 205. Este un roman de aventuri eroice şi sentimentale, vianu, l. u. 52. îi povestea toate nefericirile ei sentimentale. t. popovici, se. 475. Romanţele sentimentale de multă vreme ne fac haz. labiş, p. 337. Mici neînţelegeri sentimentale. cinema, 1968, nr. 8, 10, cf. m. d. enc., dex. *v> (Adverbial) Acum sînt chinuit sentimental fiindcă iubesc o femeie care mă înşeală, vlasiu, d. 294. 2. Stăpîuit sau determinat de sentimente (1) frumoase, duioase, nostalgice etc., de afect mal mult decît de raţiune ; care exprimă, care trădează asemenea sentimente sau, p. e x t., o sensibilitate exagerată (şi adesea afectată); (rar) sentimentalist. Stilul va fi..... plin, înflorii, elegant, puternic ..., patetic, sentimental. fl (1838), 122/23. Nevestele noastre, slabe de nevre, sentimentale şi cu constituţie gingaşă, vasici, m. ii, 95/14. Cînd rea şi nesuferită, cînd sintimentală şi cochetă, s-aprinde şi se alintă ca o copilă brudnică. negruzzi, în ph. dram. 473. Ce tot înţelegi tu că-ţi plac frazele sentimentale, dar numai prin cărţi, nu şi aiurea? ap. ghica a. 89. [Muz ei] italiană ... e mai sentimentală. alecsandri, p.1 i, -289. Este prea sentimental. 5890 SÈNTIMENTALIS m -721— SENTIMENTALITATE bolintineanu, o. 432. Cele mal.d(s; arate imfă/echeri intre stările intelectuale şi intre dispoziţiile sentimentale se pot produce în acelaşi individ, maiorescu, cr. ii, 161. Trebuiau să răstoarne impresia ce preotul ob[inuse cu elocuenfa-i sentimentală, caragiale, o. i, 35. Această senzualitate este simţitoare şi sentimentală, philippide, p. 280. S-a cheltuit.,. energie intelectuală şi sentimentală. în plr ii, 45. Fără a înăbuşi spontaneitatea sentimentală, a dat literaturii româneşti ctieva din cele mai mari pagini ale.ei. iorga, p. a. ii, 145. Această .. . părere ...., din pricina ideii sentimentale ce cuprinde, are totuşi mai intii sprijinul coincidenţii, brăţescu-voineşti, p. 337. Să mă trezească din toropeala sentimentală in care mă. cufundasem, hqgaş, dr. i, 281. Prin studiul heredi-tăţii... determinăm tipul,biologic al unui ins ..., înclinările lui sentimentale. marinescu, p. a. 73. O foarte inteligentă domnişoară, păcat că prea .poetică şi sentimentală. c. petresctj, î. i, 113. Fata..., — sentimentală şi proastă ca orice profesionistă, cînd se prinde în cursă. o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 18. Aceşti tineri membri ai partidului muncitoresc / ăşeau dintr-o lu-ne sentimentală în altă lume. vlasiu, d. 321. Caragiale a fost un om profund gîndilor şi profund sentimental. sadoveanu, o. vi, 321. Atitudinea sentimentală a subiectului vorbitor... copleşeşte sensul propriu-zis. iordan, stil. 13. Clientul e sentimental: lăcrimează. arghezi, b. 107. Era sentimental pină la spasm şi simula indiferenţa, călinescu, c. o. 155. Inviau în noi dulceţi sentimentale culese din Alecsandri şi Bolinti-neanu. blaga, ii. 111. Cu toată luciditatea sa cerebrală, există în d. Topîrceanu un fond sentimental, ralea, s.t.i, 62. Nusînt un om sentimental, bogza, a. î. 5'9. Oh, e foarte sentimentală, nici nu,ştii. vinea, l. i, 219. Romantic, prin atitudine sentimentală, Iosif îşi are sursa inspiraţiei în liricii moderni germani, constantinescu, s. iii, 262. Să nu fim senlimenţali! tudoran,' p. 60. Un zălud poet sentimental, labiş, p. 57. A intuit bine.... dînd desenelor o turnură sentimentală şi candidă. contemp. 1969, nr. 1 17'8, 3/6, cf. m. d. enc., dex. Leul cel laş nu e chiar laş, fiindcă e inteligent şi sentimental. românia literară, 1978, nr. 1, 17/4. (F i g.) Din agonisirile sale ce au cîştigat din bunul patriii să facă vreun monomeni santimentcţl, precum o casă pentru săraci. mumuleanu. c. 26/3. .Circiuma, camera separată... şi viorile sentimentale care se aud din Ipcal. vinea, l. i, 172. -O* (Adverbial) A cîntat .sentimental' ’,,serenada lui Schubert“. ibrăileanu, a. 99. Cînta la pian cu talent de amator nu prea grozav., dar sentimental, brăescu, a. 184. Construim sau contemplăm... imagini poetice pentru a înţelege mai mult şi pentru a trăi sentimental mai puternic, vianu, m. 56. Judeci sentimental. Toate lucrurile au o cauză. t. popovici, s. 125. Autorul înclină sentimental spre trecut. scînteia, 1977, nr. 11 004. (Flg.) Şi pe publice,,terase Plîng viori sentimental. bacovia, o. 137. •v',- (Substantivat) E teoreticianul melodic, cînd nu e sentimentalul exclamaţiilor multe. iorga, p. a. ii, 29. Negreşit un bucureştean rafinat ar şti să-şi dea seama că joacă pe sentimentala, brătescu-voineşti, p. 242. Eu., care slnf un sentimental, uite-aşa ceva am visat pentru căsnicia mea. rebreanu, r. i, 59. Jl socotea un om slab, dezarmat şl încă mai rău decît toate: un sentimental, c. petrescu, a. 359. Mucenicul idealului său a fost în fond un tandru, ,un timid, un sentimental, românia literară, 1969, nr. 39, 4/3. — PI.: sentimentali, -e„— Şi: (învechit) santimentâl,-ă, sintlmentiil, -ă adj. — Dinii* sentimentul, lat. sentimentalii. — Stn-tlinental: prin apropiere de simţ, simţi. SENTIMENTALISM s. n. 1. Manifestare, atitudine, tendinţă proprie omului sentimental (2) ; sensibilitate excesivă (şi afectată); exagerare (afectată) a sentimentului; sentimentalitate. La dînsul... toate gîndirile poartă marca unui sentimentalism plingător, duios. bacalbaşa, s. a. i, 232. Cu acest sentimentalism,., stă în legătură şi o puternică lăcomie, philippide, p. 280. După accesul de sentimentalism, urmă accesul de dezgust şi de furie. d. zamfirescu, r. 199. Această . epidemie de sentimentalism exasperat... a fost variată de o notă nouă,, anghel, pr. 184. Sentimentalismul fotografia artistică şi melodrama, iată ce gustă publicul din marii scriitori. în plr ii, 430. Nu cunosc nici măcar din nume astfel de sentimentalisme romantic» / rebreanu, ■ R. i» 22. S-ar părea că în literatură... are oroare de sentimentalism, topîrceanu, in plr ii, 410. Ne-a cîntat cîteva bucăţi nemţeşti, de un sentimentalism luminos şi catifelat, camil petrescu, u. n. 193. Era o prostie ! Un sentimentalism burghez, moştenit de la tine., c. petrescu, o. p. ii, 267. Am devenit de un sentimentalism nemaipomenit, călinescu, s. 86. Sentimentalismul, iată ce se găseşte rar în Franţa, ralea, s. t. iii, 131. Ce-s sentimentalismele astea? se întrebă căpitanul, mînios şi ruşinat, camilar, n. i, 156. Poezia... se rezolvă în pur sentimentalism, constantinescu, s. iii, 5, cf. dl. Simţi că iricepe să se enerveze din pricina acestui sentimentalism nepotrivit, t. popovici, se. 86, cf. dm. Se complăceau într-un sentimentalism steril, manifestat în poezie printr-o abundenţă de diminutive şi de lamentaţii, varlaam—sadoveanu, 142. Nu sînt victima sentimentalismului, t iunie 1964, 68. Nici idila, nici sentimentalismul duios... nu mai erau la modă. v. rom. ianuarie 1965, 108. Nimic nu-l exaspera mai tare... decît dîra sentimentalismului romantic în proză, românia literară, 1969, nr. 56, 8/2. Toate romanele scrise în acest răstimp sînt dominate de romantism, cu predilecţie pentru sentimentalism şi mistere. scînteia, 1969, nr. 8 178, cf. m. d. enc., dex, dn3. 2. Curent literar preromantic din literatura europeană, apărut la sfîrşitul sec. al XVIII-lea, care împleteşte filozofia luminilor cu iiiteresul crescut pëntru latura afectivă a psihologiei umane. Cf. der, m. d. enc., bEX, DN3. — Pl.: (1) sentimentalisme. — Din fr. sentimentalisme. SENTIMENTALI ST, -Ă adj. (Rar) Sentimental (2). Acest filozof sentimentalist uită să descopere că reciproci-, lalea nu-i tiranie, rom. lit. 260V16. Descrierea pădurii este făcută uneori în imagini sentimentaliste, molatice. IST. LIT. ROM. ii, 225. — PI: sentimentalişli, -sie. — Din fr. sentimentaliste. i SENTIMENTALITATE s. f. Caracter sentimental (2) al unei persoane, al unei atitudini, al unei opère etc. ; stare a unei persoane sentimentale (2) ; predispoziţie spre sentimentalism (1) ; p. e x t. sentimentalism (1). Am dori de la dumnealui... mai puţină simtimen-talitate şi mai mult natural, kogălniceanu, în contribuţii, i, 8p. In politica internaţională hu sentimentalitatea, ci reflecţia... trebuie să dicteze, maiorescu, d. i, 22. Se va îneînta pe deplin de sentimentalitatea ... lui Eminescu. în plr ii, 147. Un suflet de sentimentalitate lacomă şi absorbantă, iorga, l. ii, 232. ’ în „Dumbrava minunată“ ..., e sentimentalitatea, e atitudinea noastră faţă de lucrurile noastre, ibrăileanu, s. 5. Amîndouă [fetele] făceau ca pulsul lui Jim să bală răscolit de vagi sentimentalităţi, călinescu. c. n. 86. Tinerelul german se recunoştea mai cu seamă in acea sentimentalitate, în acea exaltată viaţă interioară. vianu, l. u. 227. Viaţa sa sufletească e făcută mai ales din sentimentalitate şi impulsivitate, halea, s. t. ii, 60. Ce departe sînt de animalul pur şi idiot de sentimentalitate care eram la douăzeci de ani ! vinea, l. i, 288. Lipsit de orice sentimentalitate..., întreprindea orice peRtru bucuria pîngăririi, iar nu pentru voluptatea legăturii cu o femeie, v. rom. februarie 1956, 55. Este un poet de sensibilitate pură,... de transpoziţie a sentimentalităţii pe un plan mai vast. constantinescu, s. ui, 57. Are ... sentimentalitatea uşoară a celor de jos. ist. lit. rom. ii, 148. Asistam la un adevărat potop de lirism trandafiriu, de sentimentalitate dulceagă, cinema, 1968, nr. 8, 10. Ceea ce in viaţă e sentiment, in poezie nu e, adesea, decît sentimentalitate, contemp. 1971, nr. 1 296, 3/1, cf. m..d. enc., dex, dn3. 5893 SENTIMENTALIZA -122- Sentinţă , ' — Pl.: sentimentalităţi. — Şi: (învechit) simtimen-talitâtç s. f. — Din fr. sentimentalité. — Sini (¡mentalitate : prin apropiere de simt, simfi. SENTIMENTALIZA vt> .1. îranz. (Folosit şi a h sol.) (Bar) 'A prezenta în mod sentimental (2); a lace să capete Un caracter sentimental. Muzica sentimentaliza Obositor, — Dor de tine, şi de altă lume. bacoVia, o. 51. E dt: presupus că spiritul critic şi autocritic, Sentimentalität în inima Moldovei, nu va rămîne doar în amintirea -.'unui poet, peste cîleva decenii: v. rom. februarie 1964, 205. Şedeau nu numai noaptea sdb scilcîm, ci cutreierau dcsculţi, seritimentalizînd şi jiirindu-şi unul altuia dragoste pină la mormînt. călinescU, e: 59, cf. di., dm. Ochiul e sentimentalizat la maximum, cimema, 1989, ar. 4, 34, cf. dex, dns. — Prez.: ind. : sentimentalizez. — Sentimental + suf. -iza. . SENTIMENTALIZĂRE s. f. (Rar) Acţiunea de ■ a sentimentaliza. Sublinia . . . caracterul convenţional al piesei,. . . împiedicînd sentimentaliza/ea spectatorilor.. t septembrie 1968, 96. Cenzurează auto-înduioşarea, -senlijnenlalizarea compasivă, aureolarca mizeriei, ib.. mai -1969, ,6.1, cf. dex. ■ — PI.': senlimantalizări. — V. sentimentaliza. SENTINE s. f. v. santinelă. SENTINELĂ s'. f. v. santinelă. . SEjV.ŢţjVŢĂ .ş. f. 1.. Hotărîre prin carc. un tribunal sau p comisie de arbitraj, de, judecată etc. rezolvă (in primă instanţă) o pricină (l 1), (regional) proces (l 1) ; p. gener. hotărîre, decizie,^ Cu o mărturie numai sentenţiia vinovatului cea de.pedeapsă a 'să da. cante-mir, i. i. i, 5,0. Cetind epistola, împăratul ş-a trimis sen-tenţh sd pedeli Uită cu bală ăe aur. şincai, hr. i, 192/31. De se va da seniénlie de ■ vărsare de sînge împotriva mai-marilor terii aceră,. pot face recurs, id. ib. 271/20, cf. BUDÀi-DELEANU, Ï.EX., ‘f. golescu, c. 'Guvernatorul au întărit sentenţia ce au căzut de là giudecătoria curţii.-ah (1820), 821/!î2. Rămînea cîteodală pe ioatü viola lor închişi fără să-şi fi auzii pricina şt sentenţia de robire. FM (1838), 35/2. Prin sentenlia încheiată de Divanul domnesc.dreptul şcoalelor cîştigal au rămas pină astăzi -ncadus întră' plinire, asachi, i. 7/19. Sentenţia giudecăţei t'-oşindi să i se ardă seri petele, id. !.. 111/41. Consullatipa ia în băgare de seamă toate senlenţiile supuse la întărirea domnului, regul. ohg. 553/7, cf. negulici, poî.izu. l-a judecai şi le-a subscris sentinţa. pei.imon,. I. .133/25. La înfăţişarea actului de învoială sau a sentinţei arbitrale, ministerul finanţelor va libera fostului clăcaş acL.de proprietate, giiica, c. e. i, 227. Pînăce dobîndeşte. . . o sentinţă definitivă a mai trecut un an. icl.'ih, ii, 52/ Rudele şi-amicii, cei cu influinţă, . . . Mai muiară.-n çîtoà aspra ei sînlinţă. mtjreşanu, p. 2Ş1/11, cf. Alex an DR es cu, m. 377. Sentinţa de moarte se pronunţase, sion, i\ 18.6, .cf.,prot. — pop., n. d. Publicul numeros aşteaptă cit nerăbdare ca un. judecător aspru, care are sa-ş'i dea sentinţa, alecsandri, o. p. 131. Sentinţele lor silit ordonate de ministru sau de uii favorit i/ei'iempi. BOLiNTiNEANU, o. 259. Tocile cărţile de judecată sini pronunţate de judecătorii de pace,'toate sentinţele de tribunale, ma'îorescu, l. 45. Vă prea grăbiţi cu sentinţa, răspunse ca. gravitate un advocat (a. 1876). plr i, 321. Pai e cţit aştepta sentinţa de maartç: eminescu, n. 75. P-al său părinte, Hugo l-ascultă cu răbdare Sentinţa cea de moarte rostind cu-nverşunare. macedonski, o. i, 248. ' Prinlr-o sentinţă foarte bine motivată, a respins acţiunea, vi.ahuţă, d. 34, cf. ddkf. •• „La muncă silnică pe 'viaţă ‘ b'u a juraţilor sentinţă. demetrescu, q, 85, cf. jîarcianu, alexi, w., şăineanu2. O sentinţă de moarte iii bloc era repede decretată, anghel, pr. ilO. Zilele IreceaU şi sentinţa nu mai venea, re-breanu, i. 148. Citi sentinţa Curţii marţiale a diviziei. id. P. S. 23, Cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂ.INEANU, D. U., CADE. Senatul îşi rostea sentinţa, lovinescu, c.iv, 84. Domnia-sa a vrui ca sentinţa să fie la adăpost de orice Critică. titUlescu, d. 232. Te-a osîndit nevinovat la moarte, Rostind sentinţa-i. topîp.ceanu, p. o. 145. I-a căutat. . . procuri şi copii de sentinţe, c. petrescu, o. i\ i, 27. Era însărcinată să execute sentinţele şi să ne bată. brăescu, v. 28. Vor asculta sentinţa şi1 se vor duce la ocnă. o. m. zamfirescu, sf, m. n. i, 80. lată cele două coloane în marmoră roşie de unde se proclamau sentinţele de moarte, cocea, s. i, 78. Lăsam redactarea sentinţelor pe seama grefierului, id. ib. i.90, cf* scriban, d. Căsătoria a fost desfăcută prinlr-o sentinţă de divorţ. cod. pen. r. p. r. 468. Mă simt parcă vinovat şi eu de coduri, de sentinţe, de închisori, arghezi, b. 10. Sentinţa nu putea fi decit decapitarea, id. s. xv, 13. Înainte de pronunţarea sentinţei de despărţire s-a instalat la Pipera. călinescu, s. 78. Sentinţa tribunalului rămînînd definitivă, se dispuse scoaterea în vlnzare a averii, id. ib. 174. Persoanele împotriva cărora s-a pronunţat o sentinţă definitivă, vianu, l. u. 205. Nu poate să surîdă acolo. . ., unde se pronunţă sentinţele de moarte, ralea, s. t. i, 352. Oricare ar fi sentinţa, procurorul face întotdeauna apel. bog za, a. 1. 489. Sentinţa o să vină, Oricare-o fi, totuna, labiş, p. 80, cf. pr. drept, 876. In ce ne priveşte, sentinţa ni se pare de autoritatea Casaţiei, varlaam —sadoveanu* 223. Sentinţa a fost deosebit de aspră. ist. lit. rom. ii, 508. Dosarele judiciare ascund destule sentinţe a căror justeţe e discutabilă. v. rom. mai 1963, 13. Instanţa a acordai aminarea pronunţării sentinţei aproape două luni. rt. 1967, nr. 7 042. Se află în curs de pronunţare sentinţa în procesul, intentat unui grup de patru tineri. scÎnteia, 1969, nr. 8 192, cf. m. d. enc., dex, alb sn iv li 995. ^ F iEl, care se întîlnea mereu cu el însuşi într-o oglinjoară de fală, nu mai 'putea suporta sentinţa oglinzilor, teodo-reanu, m. u. 204. + Punct de vedere, 6pihie, judecată, apreciere, părere (cu caracter de concluzie). Ca întru citita mulţime ele senlenţii să nu fie ceva meslecare, în mai multe capete Şi întrebări s-au osebit (a. 1809). bv iii, 2. Deşi ştie pruncul senleriţiile ceale mai- formoase a Ie spunelotus nu le ştie întrebuinţa, petrovici, -p. .130/15. Acestea loale sentenţii şi cele mai multe nimic nu adeverează. antrop. 237/11. Domnilor filologi -ai românilor! Cină vă veţi da sehlenlie fixă pentru limba noastră? fm (1842), 82/2. Starea şcoalelor din această tară . . . se pocite delinia uşor în cîleva senlenţii. bakiţiu, p. a. i, 452. De-a purure cu frică sentinţile să-nchei, Să nu jigneşti prin ele vreo persoană mare. NEOnuzzi, s. ir, 253. Un impiegat. : . cu uri Ion de comandament pronunţă o sentinţă în limba lui. ghica, c. e. ii, 351. Vorbea măsurat, dădea sentinţe definitive, îmi destăinui că-l pasionează numai sportul, c. petrescu, s. 164. Să punem în vitrina actualităţii suflete, frămintări, fapte... care... s-ar putea să modifice unele sentinţe rostite pină acum. in plr ii, 499. Vestitul naturalist... recunoştea " prin această sentinţă caracterul oarecum natural al stilului, vianu, a. p. 20. Urechilor mele uluite rar tc-a fost dat să audă o mai gravă şi mai naivă sentinţă. în plr ii, 623. O sentinţă definitivă' însă, despre grupa acvilelor de stepă, nu e.sle încă admisibilă. LiNŢiA, p. ii, 183. Şi, în timp ce sugerează în imagini. . . cortegiul de nenorociri abălyle asupra poporului. . ., ■ poetul rosteşte şi sentinţa, v. rom. ianuarie 1954, 163; Trude Resch îşi rostea sentinţa cu vocea ei şlefuită. vine a., l. ii, 167. Mă surprind uneori dînd sentinţe: spectacolul e prost, filmul e penibil, cinema, 1.968, nr. .6, 13. Întrebări pe jumătate formulate, sentinţe critice topite în nedumerire . . . compun 'fondul acestui discurs cinematografic, contkmp. 1969, nr. 1 178, 5/4. Sentinţele nescrise le dă publicul, cinema, 19G9, nr. 6, 10. Actul critic. . . nu mai înseamnă o sentinţă impersonală, pronunţată în funcţie de criterii obiective şi stabile. românia literară, 1969, nr. 54, 5/1. i 2. Gtndire formulată concis, exprimincl un prin' cipiu etic, o normă de conduită etc,; aforism, adagiu’ dicton, maximă. Din carea une senlenţii (putea-le-am dzice, cuvinte alease), . . ■ din tîmpla priieliirului tău £898 SENTINŢIE -723- SENZAŢIE priceapere născîndu-să. cantemir, i. i. i, 4. Să. ne fie noaă -totdeauna în minte acea prea luminată şi dectl (oi aurul mai scumpă la preţ sentcnţie a lui Oraţie. ■jichindeal, F. 210/23. Ne învăţăm după înţăleapta s-enicnţib din părţile altora. sXulescu, hr. i, 1/11. Unii nor să scoată numai frumuseţea şi eufonia din sentenţiile streine, alţii numai înţelesul (a. 1838). plr i, 64. Începuse cuvîntarea cu sehtenţa sacră: din tinerejele mele multe patimi se lupta cu mine. bariţip, p. a. i, 514, cî. stamati; D. Esiod mult profita, prin senlenţe, în scrierile sale. aristia, plut. 3/10. Vorbea tot în senfenţe! — Bogatul. să nu asuprească pe cel sărac. ghica, s. 324. Vorbea lotdauna cu sentinţe religioase. SIONy P. 130, Cf. PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D. Păstrează înţeleptele-ţi sentinţe pentru copiii tăi. bolin-tineanu, o. 364, cf. şăineanu *i Repetă . ■ • Sentinţa pe care o avusese de mult gata . . . „Adevărata fericire e în noi înşine“, agîrbiceanu, a. 137, cf. resmeriţă, d., Cade. Intr-un veac s-au măcinat numai sentinţe patriotice deşarte. ŞADQVEANU, Oi XVII, 55, cf. SCRIB AN, D. Portretul artistic;'. . N-ar fi complet dacă n-am considera în el pe moralistul făuritor de sentinţe şi maxime. viiÎKui a. p. 162: Vorbeşte rar.. . şi atunci in sentinţe. ■ arghe'zi, L. 265. Bărbaţii luptau cu chefalii şi cleanii proaspeţi, rostind senlenţe despre cumpătare, baiîbu, princ. 141. „Din pricinile mici mari. gilccve să scornesc . . .“, spune Gantemir într-0 sentinţă. varlaam —sado-veanu, 126. Poetul e în stare să dea aceă sonoritate memorabilă sentinţelor, ist.’ ut. bom. ii, 201. Reflecţii ixprimate . . . prin sentinţe şi aforisme lapidare, ib. 393. Ironist şi umorist, el procedează ca un amator de citate, numai că sentenţiile sale nu sîni din cărţi. v. rom. decembrie 1964, 87. Emite . . . sentinţe foarte generale despre , folosul cumpătării şi muncii, contemp. 1966, nr. 1 019, 3/4. Gîndcşle cu predilecţie în aforisme şi în sciiiinţc. românia literara, 1;969, nr. 22, 20/1, cf. M. *D. ENC., DEX.' —"PI.: -sentinţe şi (rar)-sentinţi (iordan, i.. h. a. 68). — Şi: (astăzi rar) sentcnţie, (popular) săntinţă (alr sn/ţv h 995), (învechit şi regional) sentenţă (b. - h 9!95/liW), (învechit) sentinţie, sinfinjă, (regional) săritănţu (:b: h 995/76), sătănţie (ib. h 995/36), sătin |ft (ib. h 995/172), şetinjă (ib. h 995/235), (învechit, rar) sun te ţie s. f. — Din lat. sentenlia, Ir. sentenee. SKVTÎVŢIK s. f. v. sentinţă. SEiYjER, -Ă adj. v. sincer. " SENŢERETAte sV f. v. sinceritate. SEiVIJNE s. f. v. sărnne, ŞENV1CI s. ii. v. .sandvi?. SENVIŞ s. n. v. sandviş. SKNZ s. n. v. sens. '■ SENZAŢIE s. f.'l. (Adesea in construcţii cu verbele ,,a face“, „a produce“) (Ceea ce provoacă o) impresie: puternică, şocantă; (ceea ce constituie un) prilej de emoţii violente. Prin nouţ şi frapantul efect al unor mijloace himice . . . făcu cea mai ■ minunată sensaţie. vasici, M. i, 11/19. Calitatea să de preot brtpdox produse mare şeiuaţie. bolintISîeanu, o. 269. Sosirea mea produce sensaţie. cah.Mt.iale, o. i, li. Orice dorinţă de a face sensaţie prin descoperiri . . . inedite. . ■ trebuie exclusă, bul. com. ist. i, 97. Senzaţia. . . se afla totuşi în posl-scriptum. reBreanu, i. 87. Sensafia' serii a ■ fost Nadină în „dansul apaşildr“, ultima noutate pari-siariă. id. r. i, 265. >k adus o veste-n goană Şi-a făcui ■: senzaţie, topîrceanu, b. 46. Pagina era gala, aproape culeasă, cu clişee fotografice şi facsimile, care ar fi produs senzaţie, camil petrescu, p, 212. Căruciorul cu îngheţată făcea senzaţie, bogza, a. î. 594; Servitoarea aduse pe tavă o. gîscă bine rumenită şi dé o mărime care făcu senzaţie, vinea, l. i,: 283. O vietate a oceanului, autentică fi nu fără istorie, mi-ani zis că o să facă puţină senzaţie, tudoran, o. 35. O trăsură trecînd la două zile o dată producea senzaţie, călinescu,; c. q. 24. Această lovitură de teatru a 'produs senzaţie în lumea întreagă. scînteia, 1969, nr. 8 104. Această întîmplare a produs 0 asemenea senzaţie, î.ncîl fostul suferind a fost primit de domnilor, înlr-o audienţă specială, o. baHwu, a. v. 255, cf.- m. Di enc., dex. <0> Í, O c. adj. De (mare) senzaţie = senzaţional (1). Mai era şi'ó întîmplare de sensaţie. caragiale, o.'ii, 309. S-a petrecut. . . un incident de mare sensaţie. id. ib'. iv, 444. Nu-şi deschide gura decît penlr-o minciună de senzaţie. vlahuţ-X, s. a. n, 106, cf. 464. ¡Politicp însă e mai fecţindg, în evenimente de senzaţie .(a. 1,896). plr i, .418. Q literatură de. senzaţie., -y.. rom. septembrie 1954,. 188,. cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. . , 2. Proces psihoflziologic priii' care únele însuşiri izolate',ale obiectelor şi fenomenelor din luAieâ Înconjurătoare sint refleetate in mod nemijlocit,ca'urmâre . a acţiunii lor asupra organelor dé simţ; stare; pe eâVe ó provoacă acest proces (sau, p. ext., o anumită trăire Sufletească); p. ext. simptom (1). Noi price peţi tóate simsaţiile de durere sau plăcere, brezoianu, î. 107/29, cf. negxjlici, si'amati, d., prot. — pB’p., n; d., pontbrtant, D. O necxpriniabiîă sensaţie mă domina. bolintineanu, o. 276'^ Nervii optici îmi prochic în creieri o impresie prin care mi se pune în lucrare conştiinţa şi care îmî dă ideea cercului desemnai (sensáfiiih'é ). maicirescu, l. 18. Orice senzaţiirhe . 'producé‘'ó încordare. . . în sistemul‘nervos, conta, o. f. 125. Sp'e'r insă că pînă vinerea viitoare' o să-mi revie facultatea de control exact al sensciţiunilor. carA'giale,'o'. vii, 449. Auzi ... o apă repede şi puternică, ce parcă riurñai cu acest vuiet al ei îţi dă ó senzaţie de răcoare.'v lahuţă, o’.'A. iii, 32. Simlimenlul iubirei omeneşti este el oaie numai din porniri, din senzaţii erotice? gherea, 1 st. . CR. ”i, 245. Nu mai avea vibrarea multiplă şi corñplelS'a sen-saţiilor. d. zamfirescu, v. ţ. 39, cf. saiñéanu2. îmi aduc aminte de mine, de omăt’ setos de'•senzaţii, care. umbla liber ...prin muzee, anghel, pr. 105'.' Situaţii noi şi neaşteptate presărate cu. cuvinte de spirit care să lé poată procura [spectatorilor] •seniăţiv picafnte şi neaşteptate. In plr «, 230. Lumina albă, fiind asociată poale cu zăpada, dă sensaţia de frig. ibrăileanu;- a. 16. Senzaţia ţine numai de fiziologie şi psihqlqgie. în plr ii, 322, cf. resmeriţX,. p. Niciodată. . . insomnia nu i-a părul mai mulţumitoare, mai dătătoare de noi senzaţii ca atunci, ardeleanu, u. d.. 101. E plină de poezie pagina in care Cercel descrie sensaţiilc ciobanului la vederea lucrurilor noi. lov'inescu, -c. tv,' 40. Trenul singur Ne poartă nerăbdarea-mută, . Şi.setea noilor senzaţii, minui-escu, Vérs. 119. Co'nslaţi, 'atiiigînd, că un corp e vin, numai din scrîsaţiă de circulaţie'.': caSîil petrescp, p. ”317. Degetele slabe cipăsarS limpíele 'sa alunge senzaţia de sfîrşeală. c/petríescu, î. i,'203: Ce inedite şi lubrice sensaţii vor fi inceî'cat femeile de-acolO. i. botez, b. i, 74. Uneie ihsecl'e du 'senzaţii chiar diipă ce sint decapitate, bart, s. m. “78. Ele . răiriîn simple sensaţii, fără percepţia' corespunzătoare. ióRdán; éíih. 279, cf. scriban, d. Colorile luminii nu sîht decit.senzaţii asupra ochiului nostru, produse'de 'di'verselitlungimi de undă. enc. 1*ehn. i, 99. Senzaţiile gustative şl olfactive se prezintă mai loldeduna în unităţi greu de analizat. viANu, s. 30-. Impresionismul este éfeciul linor Seiiza-ţii bruşte şi repezi; opreSctj, a. M. 17: Mă lua din capul pieptului şi plnă-n ceafă oJsenzaţie de slăbiciune. bi,agâ, ii. 1-11. Materialul prelucrate apró’ape'éxclitsiV 'din domeniul senzaţiei; ramía? s.; t. iii, 227: ■Númdi cu ajutorul senzaţiilor-ómuTpoale să cunoască’ lumia exterioară şi să se orientezé'in ea;'ifíupiA dé clasX, 1953, nr. 9, 109. O senzaţie "dé bucurie îl stăpîheă: v. rom. septembrie 1955, 143. Ochiul ommesc închis :percepe 'o senzaţie de lumină', saniéleviói, r. 232: :[Fizieiamll] nu se ocupă. . . de senzaţii, luate ca atare, fiindcă ţin 1 de domeniul fiziologiei, ci se sertitţte de ele num'ai :ka 5906 SENZAŢIONAL — 724 — SENZIBILITATE să-şi facă o idee obiectivă . ■ . despre lumea exterioară. cişman, fiz. i, 7. O sertzafie de gol in stomac, vinea, l. ii, 102. Dacă senzaţiile noastre sint mereu noi, dîn-■du-ne iluzia că sîntem o succesiune de euri, eul nostru éste permanent in structură, constantinescu, s. ii, 522. Se simţi fulgerai de o senzaţie tare, zguduitoare. vornic, p. 77. Această senzaţie este însoţită de dureri abdominale, abc sXn. 351, O fetişcană foarte sănătoasă şi foarte, obişnuită se lasă trecător sedusă de moda senzaţiilor tari. t decembrie 1964, 44. Dorinţa psihică... îşi dă silinţa să schimbe condiţiile exterioare, mai iales cînd acestea devin senzaţii distincte. (zgomote etc.). românia literară, 1968, nr. 12, 4/3, cf. m. d. enc., dex. . 3. Ilnpresié bazată pe o apreciere subiectivă, pe afect, pe intuiţie; p. e xt. sentiment (2). V. păreri (2). Sufletul coprins de, o sensaţiune plină de pietate se simţea atras către rugă i ghica, c. e. ii, 569. Avu deodată senzaţia că merge alături de-o străină, de fiare nu înţelegea.pentru ce se mai simte atrasă să o mingiie. aqîrbiceanu, ş. 337., Ne-am luat adio..', de la priveliştile, tcare ne dăduse, puţin sensaţid şi a eternităţii şi a vremelniciei. ibrăileanu, a. 83. O săptămînă după . ce o vedeam ... aveam o senzaţie de vindecare, camil petrescu, u. n. 182. în mijlocul verii'avu senzaţia de iarnă, cu trosnetul lemnelor, c. petrescu, î. ii, 243. Cei,care ucid în răsboi n-auşensaţia crimei, teodoreanu, m. iii, 362. Avea in sfirşit o senzaţie de proprietate liniştită, demetrius, a. 100. Senzaţia unei compasiuni iotal{ţcir,e şi-a găsit o expresie amplă în două din cele niai frumoase poeme, constantinescu, s. iii, 53. Atunci avu senzaţia că prezentul este nimicul, preda, r. 337. Simţea faţă de omul acesta o ciudată senzaţie de vinovăţie. t. popovici, ş. 5Q. Senzaţia.... că sé străduieşte zadarnic să creadă in ce spune, t mai 1964, 98. Avea doar senzaţia, că se plictiseşte, cinema, 1968, nr. 2, 18. Nimic diletant, in. ciuda aparenţei de imprpvizaţie de pe alpcuri, menită, să dea senzaţia jocului spoiiţan şi a inspiraţiei fără efort, conţsmp. 1969,, nr. 1 178, 3/5. Asemenea versur.idau senzaţia cel mult a unei parade lexicale de tip pseudo-dadaist. scînteia, 1969, nr. 8 1§3, Cf. DEX. . ■ ■ — Scris şi: sensaţie. — PI.: senzaţii, -r- Şi: (învechit). senzaţlnne (scris şi: sensaţiune), sensaciúne (lau-■rian, în contribuţii,-n 187), ¡«imsâţie, slmsajiúne (ap. ursu, t. ş. 276) Sv Í. — Din lat. sensatio, ír. sensation. — Simsáfie, slmsaţlunc: prin apropiere de siir.ţ, simţi. SENZAŢIONAL, -Ă adj. 1. Care ,(prin caracterul ieşit, din comun) face senzaţie (1) ; care produce o impresie puternică asupra cuiva, care provoacă o , mare surprizg, un interes deosebit; (despre literatură,1 articole publicistice, filme etc.) care înfăţişează, prezintă evenimente ce produc o impresie puternică; care -are o importanţă co,vlrşit0are, -excepţională; de (mare) senzaţie, v. senzâţie .(,1). Azi dimi- i neaţă, întreagă strada Fidelităţii, a fost viu emoţionată de o s$nsaţională dramă pasională, caragiale, o. ,ii, 118. Eşi nuilt mai uşor.., să interesezi pe /cititor cu astfel d& faple senzaţionale şi excepţionale. In plr ii, 112.. Senzaţionale fapte ori indiferente lucruri, anghel, fr. : 103. Ceramica Transilvaniei—ne dă ceva senzaţional în plus. pârvan, o. 677. Rămîn căutaţi scriitorii uşurei sau fabricanţii de literatură senzaţională. în plr ii, 380. Cobori scara ca şi cînd ar, fi aflat ştirea cea mai senzaţională. REBREANU, R. II, 81. ,Atunci eram îngroziţi, ceteam.fără oprire detalii senzaţionale, camil peţrescu, u. n. 330. Veni repede, cu schime misterioase, anunfînd o senzaţională descoperire, c. petrescu, ¡c.v. 17 .Am uimit asistenţa.,, făcînd roata gigantică, număr senzaţional pare ilustra educaţia sportivă a şcoalei. brXescu/o. a. -ii, 119. Comisarul... aştepta, convins că — pînă la ¡urmă— ucigaşul se,va lepăda de. diavolul din el şi va face mărturisiri senzaţionale., o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 66. în viaţa de provincie evenimentele -senza- ţionale nw dau ghes la uşa.omului., cocea, s. i, 184. Ar fi de dorit veşti mai senzaţionale, teodoreanu, m. ii, 416. Fără voie, am.făcut în adevăr, o descoperire senzaţională< voiculescu, p. ir, 180. Cine reproduce povestirea unei înlîmplări auzite alunecă pe o . pantă firească, intensificînd situpţiile senzaţionale, vianu, e. 305. Nici una din aceste mişcări. ■ . .n-a avut mai senzaţionale urmări. oprescu,-,a. m. 33. Publică în revista sa un document senzaţional, sadoveanu, e. 156. Numărul cel mai senzaţional din Luna Parc e neaşteptat. arghezi, b. 74. în timpul acestei.urmăriri senzaţionale, clasa striga „cucurigu", „miarlau“. cXlinescu, o. i, 87. Fapta .noastră era cea dinţii, prefigurare a senzaţionalelor experienţe futuriste de mai,ttrziu. blaga, h. 33. Femeile spaniole sînt articolele cele mai ,senzaţionale ale .exportului de specific naţional iberic., ralea, s. t. i, 320. Ce\e mai sensaţionale lycrurj. sînt cu putinţă, bogza, c. o. 43. După anunţarea unei veşti atît de senzaţionale, emisiunea- se întrerupse, stancu, r. a. iii, 30. Asistăm la cîteva scene ale unui film senzaţional, v. rom. noiembrie 1954, 7,5. Nu trebuie să te,aştepţi ţa nimic senzaţional. vinea, ,l. i, 104. Iulia doreşte să se întîrfiple iui eveniment senzaţional, extraordinar. H. lovineşcu, t. ,257.. Peste ea lunecă seria, de admirabile , imagini descriptive, dar prea senzaţionale., constantinescu. s. iii,. 97. O tînără cercetătoare... :a făcut o descoperire senzaţională, preda, r. 491. Culmea ufiei. senzaţionale cariere, cinema, 1968, nr. 5, 25. N-a putut da nici un fel de, explicaţie ■ cu privire la această senzaţională dispariţie, t iulie 1968, 36. Nu numai in tehnică s,c fac descoperiri senzaţionale, gî 1968,, pr. 931, ,4/6. Aici stă şi una,dintre principalele deosebiri între literatura fantastică şi literatura de aventuri, literatură senzaţional6.. comtemp. 1969, nr. i 167,. 3/2. Ambii jucători depun, eforturi extraordinare., făcînd un joc senzaţional. scînteia, 1969, nr. 8 192, cf. m. p. enc.,.dex. <Î> (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de“, exprimă ideea de superlativ absolut) Senzaţional de, -importantă ar;, fi lectura, ... dacă ar putea fi asigu-,rcttă_şi .ţn alt chip. pârvan, o. 288. ^ (Substantivat, n.). Element, .fapt,., eveţiiment eţc. senzaţional (1). , Presa, în goana ei după noutate .şi senzaţional, iubeşte : cuvîntul cel mai nou şi mai impresionant., puş.cahiu, l. r. i, 386. Gustul pentru senzaţionale; in creştere. ralea, s. t. i,.147. Un zjiar care.combină ideolpgia cu senzaţionalul, bogza, a. î. 441. Este o acumulare de senzaţional, ... provenită. exclusiv din infi<ţelilatea femeii iubite, constantinescu, s. i, 209. Prin... senzaţionalul naiv al intrigii, „Baba Htrca“ a inaugural un gen cu posteritate bogată, ist. lit. rom. ii, 618. Să medităm ... fără predilecţie facilă pentru senzaţional, oî 1.968, nr. 934, 3/3. Senzaţionalul cuprinde elemente de mister şi de surpriză explicabile prin pauze naturale.-conţemp. 1969, nr. 1 167, 3/2. Opera sa în proză, care denotă o inventivitate fără pereche la. noi, dă senzaţionalului o organicitate desăvîrşită. românia literară, 1970, nr. 79, 4/4. . ..., . , / . 2. (Rar) Senzorial, lluziunile senzaţionale sint acelea produse de reprezentări vii exterioare. ■ conta, ,q. f. 477. Materialul seiisaţional se transformă în uzina creierului tn material intelectual, lovineşcu, c. viii, 19. — Scris şi: şensaţional. — Pronunţat: -fi-o-. — PI.: senzaţionali, "'-e. — Din fr. sensationnel. SENZAŢIONAlÎSM s. n. (Rar) Caracter senzaţional (1). După ce am descoperit'aceste lucruri ... de un senzaţionalism. crincen ... ai/i stat împietrit, fără voce. bo<|za, a. î. 197. — Pronunţat: -/t-o*. — Senzaţional + suf. -ism.. . SENZAŢI1ÎNE s. f. v,. senzaţie. ■SENZiBIL, -Ă adj.: v„. sensibil. SENZIBILITATE s. f. v. sensibilitate. 5911 SENZITIV —725 — SENZUAL SENZITÎV, -Ă adj., s. f. 1. Adj. Care are proprietatea sau facultatea de a simţi; care se raportează la senzaţii (2) ; care are legătură cu producerea senzaţiilor (2) sau cu receptarea stimulilor externi sau interni, senzorial, (rar) senzaţional (2). Cf. prot. — pop., N. d. Scaunul tuturor facultăţilor senzitive ... este tn creier, conta, o. f. 43, cf. barcianu, ALEXI, W., ŞĂINEANU3, RESMERIŢĂ, D. Aid, Ca şi la îmbolnăvirea altor organe, intră tn joc nervi sensitivi. \V Babeş, o. a. i, 17. Distingem două categorii de nervi: sensitivi şi motOri. enc. agh. iv, 157. Turburări sensi-tive. parhon, o. A. i, 113, cf. dl, dm. Nervi care transmit la scoarţă impulsuri senzitive, abc săn. 324. Ştiuca posedă, organe senzitive speciale. vÎn. pesc. august 4864, li. îp. regiunea capului, se află numeroşi buloni. .. formaţi (Substantivat) Numai un suflet de sensitiv ţa al lui Luchian poale să surprindă eu atîta adevăr farmecul misterios ce împresoară viaţa unei flori, Ângiiel, pr. 169. + Care se caracterizează printr-o sensibilitate (1) excesivă. Femeia e fiinţa mai mult sensitivă şi sentimentală, ibrăileanu, s. l. 45. Avea tn el ... o incisivitqte şi o prietenie glacială care-i închideau sufletele senzitive, lovinescu, s. i, 251. (Substantivat) Figura acestora din urmă este aceea a unor mari spnzitivi., mărtiirisindu-şiy sentimentele cele mai intime. vianu, l. u. 452. Ca să înţelegi. obiectivul şi liricul, blazatul şi entuziastul, senzitivul şi cerebralul, trebuie să ai cite ceva din ei toţi.ralea, s. t. j, 40. Iosif e un senzitiv; deşi lin real temperament poetic, e o sensibilitate minoră, constantinescu, s. iii, 262, cf. contemp. 1969, nr. 1 176, 3/3. , ,2. (în sintagma) Mimoză senzitivă (şi substantivat» f.) = varietate de mimoză, cu frunzele penate, foarte .sensibile, care, la cea mai mică atingere, se strîng, cu florile mici, roz, dispuse tn capitule, adesea cultivată .ca plantă ornamentată; iiiimoză, (rar) simţitoare, (v. simţitor i) (Mimosa pudica). Turcia din Europa prezintă o mare asemănare cu planta numită şensitiva. hasdeu, i. v. 127, cf. ddrî', barcianu, ALEXI, W., PANŢO, PL., CADE, RESMERIŢĂ, D., DN2, DEX. ~ — Scris şi: sensitiv. — PI.: senzitivi, -e. ■— Din fr. sensittl. SENZITIVÎSM s. n. (Livresc) Sensibilitate emoţională exagerată. Cf. d. med., dn3. . : — Senzitiv-}- suf. -ism. dl, dm. Cu material extrem de sumar, cules din experienţa senzorială directă, neorganizată, scriitorul reuşeşte să evoce nota generală a unui tablou sau portret. contribuţii, i, 207. A întrunit laolaltă ... o bogăţie uimitoare de recepţie sensorială. v. rom. iunie — iulie 1963, 431. Nervi care transmit la scoarţă impulsuri senzitive, senzoriale, abc săn. 324. Organele senzoriale din porii senzitivi ai capului percep nu numai vibraţiile produse de deplasarea nălucii, clar şi pe acelea, produse de mişcarea proprie specifică tipului de năluci folosit, vîn. pesc. august 1964, 11. Aceste Organe senzoriale sini caracteristice peştilor, ap 28. Organele senzoriale dispţin de o relativă acuitate. GÎ 1968, nr, 934, 2/5. In afara facultăţii omului de a percepe impresii din lumea exterioară cu ajutorul organeldr senzoriale, mai există, bunăoară, bunul-simţ. contemp. 1969, nr. 1 200, 2/6. Lipsită de prezenţa senzorială a lucrurilor, noaptea le creează din nou prin puterea gtndului. românia literară, 1969, nr. 31, 19/3. Structura imaginii artistice nu este pur raţională ci, tn acelaşi timp, afectivă şi concret sensorială. ib. 1970, nr. 66, .5/3, cf. m. d. enc., dex. <0* (Adverbial). Atît prezentul cit şi trecutul se alătură fizic, senzorial, în acelaşi spaţiu. cinema, 1968, nr- 5, VI. — Scris şi: Sensorial. — Pronunţat: -ri-al. — PI.: senzoriali, -e. — Din fr. sensoriel. SENZORIALÎSM s. n. (Rar) Senzualism (2). Sen-zorialismul ţine, deci, locul lirismului, lovinescu, s. i, 449. — Pronunţat: -rl-a-, — Senzorial + suf. -işm. . SENZORI ALITĂTE s. f. Calitate, însuşire şa ceea ce este senzorial; caracter senzorial. De la,iehniea conduitei nobiliare a moştenii arta modernă şi înclinaţia către decorativism, adică către senzorialilatea pură, ferită de elemente morale, ralea, s. t. i, 152. Filmai este o artă a vederii,, o artă de extremă senzorialitate. cinema, 1969, nr. 4, 15. Cuvintui comunică sensuri şi, în acelaşi timp, tulbură prin .senzorialilatea ţipătului. românia literară, 1969, rir. 27, 25/3. — Pronunţat: -ri-a-.>. — Senzorial -f suf. -itate. SENZORIALlZĂ vb. I. Refl. (Rar)  căpăta un caracter senzorial. La Rimbaua imaginaţia... nu-şi mai are secliul într-o zonă, vagă a sufletului, ea trebuie să se senzorializeze, să devină un mod de percepţie halucinant., românia literară, 1969, nr. 35, 4/2. — Pronunţat: -ri-a-, — Pree. ind. pers. 3: senzoria-lizează. — Senzorial. -f suf. -iza. SENZtfRIU subst. Punct cerebral considerat de unii filozofi şi psihologi ca centru comun al: tuturor senzaţiilor (2). Prin acestea mutări, făcutele apăsări în nervi se poartă printr-înşii ptnă la sensoriu. antrop. 163/4, cf. antonescu, d., scrib an, d. Au arătat care este contribuţia senzoriului inferior, a simţului tactil şi termic, a mirosului şi gustului,1 a sensaţiilor: organice. vianu, a. p. 42. Fi g. Năzuieşte către o organizare socială alcătuită după normele sensoriumului' nostru estetic, românia literară, 1970, nr. 66, 23/3. — Scris şi: sensoriu. — Şi: (rar) sensârlum subst. — Din lat. sensorlum, fr. sensorlum. SENZUAL, - Ă adj. (Despre Însuşiri,; funcţii, temperamente, sentimente, acţiuni etc. ale oamenilor) Care ţine de simţuri, care se refeşră la simţuri, determinat de. simţuri; care desfată simţurile; (despre oameni) care este. predispus,,. Înclinat spre erotism, spre plăcerile trupeşti, dominat de simţuri; (Învechit) simţual. Acesta trebui să fie capul unui ucis, pe carele furietica putere a neinfrînatelor patimi senzuale l-a ’> SENZITOMETRÎE s. f. v., sensitometrie. SENZORIĂL, -Ă adj. Care- priveşte organele de simţ; care se realizează prin simţuri; care are legătură cu producerea senzaţiilor (2) sau cu. receptarea stimulilor externi sau interni, senzitiv (X), (rar) senzaţional (2). Sînt aceste acţiuni egoiste? Dacă sînt pornite, ca de ordinar, din im puise senzoriale sau perceptive .. :, atunci ele nu- sini ... nici egoiste, nici altruiste, arhiva, ii, 668, cf. barcianu, alexi, w. Trans-figurâreă realităţii e senzorială, nu afectivă şi antropomorfică. ibrăileanu, s. l. 117. Doctorul continuă explicările despre supraexcitabilitatea senzitivă şi senzorială. şart, s. m. 109, cf. scriban, d. Sentimentul ptisagiului lui Saddveanu este întregit din date senso-riale, directe, vianu, a. p. 227. Receptivitatea sa senzorială se limitează la dateli simţurilor, fără să fie întregite de imagini, ralea, s. t. iii, 227. Im bază întregii curioaşteri stă cunoaşterea senzorială, lupta de clasă, 1953, nr. 7,153. Nu ştiu ce putere senzorială, a văzului şi a auzului, . . . integrează ^natura-peisagiu într-o viziune umanizată, constantinescu, s. ii, 346, cf. 5920 SENZUALlCEŞTE _726~ SENZUALITATE ■■’■făcut, se savltşească uliii cruzimi. albIneţ, m: 21/8. : Funcţiile’anirnale, să ti a vieţii Sufleteşti, se pot împărţi ■În funcţiile gitt&uale"’ '■( sensuales ) şi a mişcării de voie - (motus voluntarii),'cărora se adaoge funcţiile sufletului. antrop. 149/13, cf. stamati, d: Aceste naţii înzestrate <1-6 imaginaliune foarte Vie, de simţiri sensuale foarte ■ deliciile: barasch, L F: 5/2, cf. calendar (1858), 15/22. Pe faţa Uciiuţii observa adese semne .. .iii urma emo- '.jiunilor ce produc plăcerile sensăale precipitate şi excesive. sxon, p. 138,- cf. 'Prot. — pop.,n.d., pontbriant, d. De o. natură mult mai puţin senzuală decil porumbiţa lui, el rămase numai cu' convingerea teoretică cum că ■ o iubeşte. "Èminescu, p.'l. $5: Se Scriau cronici ’■. .. cum ■ a ştiu! ,. . să devie soţul'... acestei bălrtne senzuale, vla-Bti.ŢÎl, d.'7. Vfàfà’lut seniuMă se continuă, ionescu-bi-'Otf, s, 303. DragOslia,' cliiar 'cea' senzuală, . . . esle "¡MYnslihc'l social. In plr ii, 63. 1Pari un fauri senzual, '■’ccCrè ride" ir'ànic de 'înţelepciunea acestui areopag de, artişti'şi ele' cugetători, cocea,'si'i, 95. Pe ecran, cele doüçi. ‘variante' atë_ 'Majei răspîndesc o vrajă senzuala provocatoare. ‘VLA'sttr, D. 104,'cf/ scftiBAN, D. Impresio-n.işlii sihzuali : . voi’’să' reprezinte viaţa sub aspectele ■ 'ei dinamice: oprescu, %. m. 17. Era superficial s’emual cţnd nu .era ocupat, călinescu, b. i; &7. [Rabelais] ' fcmperam'ent seitiual şi‘de o mare vildlMate; .". : expri-mindu-se pe sine, şi-a exprimat epoca, vianiv's! 130-. Biografii 11 prezintă ... blind, lişbr abulic, '-senzual. halea ^.s. T. ii, 281. Cînd natura reintră in somnul de iarnă ¡vh somnola şt apriga dorinţă 'senzuală ’d 'fainului, ba'aţipi -şi Obsesii nimfelor, constanTinescu'; s. iii, 61, cf. dl, DM. Dragostea nu esle voluptatea senzuală. ist. lit. rom. ii, 460. Arta barocă este înclinată spre -, un misticism ... senzual şi-nu ascetic.'u 1968, nr. 3, 45. S-a obiectat că aş da înlîietale unui conflict de ordin sirizual/b'inÉUA, 1W8, -ţii-. 7, VII.' Era'foàiie éiïli, înzes-'il'Wl'iu\vri: deosebit^üüp p'6'etic, foarte sensuat, foarte 'muîicalr'T ianuarie >1969^ 2. Fastitl ofeţiilor ...îl preo-(cupă üôaj àtît cît vede'în el o posibilitate de -amplificare 'a-ţrâiril ieniuale." RéM;HiiA literară, 1970,' m\ 65, ■:8/3j.éf. m.';'d. enc., deX: (AdverBial) O pnvi, experl: ■ Şi, sirizqàl?'fli''ÿct$‘'ptnă jos: cĂtiNEseu, s. 178. Taïïlhul '•¿ad’àrfi 'âonliûiïlj''senïu&V vorbind, multe elemente decorative. ralea,'s.: t. i, 13: Femeia zîmbeşle senzual. v. rom. octombrie 1953, 79. + Care exprimai'trădează,: ■ senzualitate (1); lasciv, provocator (I-)y!,-Vbliiptuos. Avea gură largă, senzuală. agSrbicjîanu, a. 90. Buzele- H≤\(/r0'asiy-'iiiŞnic umede şi sehzââîc.'ii,’ ■ ’ liZ; Toate dansurile' au începul'să ia o alură erotică şi ■ s'ensdală incii.uneori-ţi-e ruşine să priveşti pe dansatori. feBRE^isiü, r. î, 252> Obidi îmi sini atraşi di gura lui ' ■ ’.’cărnoasă şi's'enzuală. c.‘ PÈTiœsctr, î. % 217: ■ Blizilc fi erau groase, senzuale, nasul însă mic, cu. nările ■cva-' ' zat'e ca ale imtii-ctimăsar.- călinescu,-s. 68. Orchestra■ turcească începuse o melodie monotonă şi seniuaiă.. CAMIL PETRESCU, o. in, 91. Matilda se lichifiâ-îh ritmul uhûi tango leşinat şi senzual, vinea, l. i, 224, cf. dl, ‘‘‘DM'.tâmsliăui săuis’ertz'ual şi:naiv e‘o şigălnlcie prozodică., •■'is'K iiiT; ROM.-i-Hj 17.4. Melosul-conţinea cêüa senzual —[ " tipic, arleistmienlale: . contemp. : 196.9, ¡ni. 1 207, 7/3, ef.'SM. I); 'BNO.., ' DBX. ' :- , , . ■■ •-.Scris şi: sensuul: — Pronunţat: -zu-aL — PI.:; ' - senzuali? *e-. ... ■■■■■ ', —,l)in lat. smisunlis, ir. sensuel. ■'.■ -SENZ^UALICEŞTE' adv. (învechit, ¡-rar). Iii .'mod senzual, cu senzualitate. Cf. ipoktbriant, d. Sciiis; şi: -semimliceşle.—Proaunţat^ *îu-a-, — Şcnzual.Hh‘Suf^,-?ice.şfc. ? ! ..vei.: ,;SEN:ZUAI/ÎSM- sv n'.T:;l'. însuşirea de à fi senzual; ‘.Ţ(in ' special) 'înclinare spÿé satisfacerea, spre desfăta-'‘r'eă,>im|MH16r;',incliMţîe spre crotisrii, spre plăcerile' '■ trudeştisenzualitate (1), (fer) sextialism,'’ '(învechit) - ‘ srriiţualismi'si'm'ţtiâlitate.'iN'it e dalâr -numai a -combale ' -i/ceste metehne alé'copilăriei, lenta, ‘pisma. :şi tot '"■ ceea ce numim sursualism; ci incă pilda uHtd.'BKEioiAHV, î. -‘134/1.- Lumea’,petrece cu ’plăcere in acesţe brilante ■ * „fêtes", căre se dă in folosul păliihaşilor ; aşadar ideile filantropice au-ştiut să’pătrunză chiar în mijlocul seri-sualismului.: barăsch, i.; f. 10/26, cf. resmerîţă, d., şăineanu, d. u., cade. Compatrioţii noştri... par să fie:.’, de un vulgar şi'aprig sensual'ism. camic pe-trescu, v. n. 71. Înţelegerea estetică pentru sensualis-mul vieţii de toate zilele, un anitme realism frizînd trivialitatea apar in poezia barocă. cXxinescu, . c. o: 201. In nuvelă... talentul său‘îmbină o originală împerechere de senzualism şi mistică poezie. constantineScu, s. iii, 39. Mulţimea electrizată de uriaşul ritm al sensua-lismului, parcă se grăbeşte la Saturnalii.\isac, o. 330, cf. DL, DM, M. D. ENC.j DEX. ' ' 2. Concepţie gnoseologică potriVit căreia^ toate cunoştinţele pro.vin, In'ultimă analiză, 'dinsenzaţii (2) şi sé reduc, tn esenţă, la asociaţii 'de'sehzaţ’ii';.'’(rar) senzorialisin, Cf. pontbriant, d:,’ â.Ăinë'ànu^' res-meriţă, d. Şîntem năvăliţi de aci'aslă boalâj siib diferite forme, din tocite părţile.Sub'’formei- stibiectivis-mului iroiiist, din Anglia ;. şhawisnml :. '. ; 'jstib' fortna. senzualismului dezmăţat . şi expj'is’ionişmulhi: german. jn plr ii,"'451, cf. àADE,"Scriban, d. Ioan Cantacuziho . ., ca şi'.alţi poeţi ai vremii, face . '. . ’concesii senzualismului. I ST. LIT. ROM. II, 182, cfJ. DN2, ni. D.‘: ENd.,1'DÈX. ' '. — Scţis şi: 'sensualişni’.' — Pronunţat: '-zuia-‘.ţv , — Din • Ir. seiisuâlis'nïe. ^ . ’’ 1 [ SEi\ZUALÎST, -A adj., s. f. 1. Adj. Care aparţine senzualismului (2), privitor la senzualiSrn, specific sen.ztiaiismuhii. Istoria nalurei à fost, la aceşti oameni scnsualiş’ti, istoria zeiasçâ. 'baîîasch, m. i,: 21/6, cf. RIÎS.MERIŢĂ, D.,' ŞĂINEANU, D. U., Çk'uÈ, SCRIB AN, D. Stendhal este elevul filozofilor sehzualişli din descendenţa lui Locke. viANU, l. u. 453. Critica cunoaşterii pejtcniciuri scniualisli:"blaga, ,gv. llï'i cf. dl, pin. A fosl niilril : din adolescenţă .. cu ideile gînditorilor scnziiăiişti. ROMÂNIA LITERARA, 1969,. II}'.. 54, . U'.,.,CA:pE. S(.ni prezenţi . ... senziiălislul şi' maierialislul Lamiltrie ■ . inalerialistuţ. Holbach, blaga, g. 111, cf.: iîl; dm, M. I). ENC.., DEX. ... . : • . • , — Scris'şi: seitsualisl.' ■- ProiiUhi'at: -zu-ă-, Pl.: scnzualişti, -sic. . ' ‘ — Din , [r. senşualiste. SENZUALITATE s. :f. 1. Jnsuşirfea "île’a fi senziial; (in special) Înclinare spre satisfacerea/ spi-eidasfătarea simţurilor; înclinaţie spre erotism, spre plăcerile trupeşti; 'senziiaïisin (1), (rar) sexuaüsm, .(Învechit.) simţualism, simţualitatc. Minccirea cărnei miill favo-r-eşle instincturile animale, iăt -.mqi.cu • eappă ^senptiali-:.tatea. âlbineţ, m. 11/4.-Prin nas. şp.descopere slab,ieiu--¡nea - sau energia:. > ., o sensnalitale covitşţloare.,. sau supunerea păţimitor la o .voinţă ■ ¡nai tare -degîţscle....vis. 133/10.. Sensiialilalea .:esje genunea,.in care (ilîlca s.uflçte - să acufund&şi se pierd..calendar (1853), 15/24,.cf.,prot. — POP., N. D.,. ANTONESCU, D., P0NTBHI4NT.) D. QtfSCUţi In atmosfera . nesănătoasă a. ¡senzualităţii precocg. 'ba- ■ calbaşa,.s..va<’i, 25,3.. Corpaâ e batjocorit In giaţeşlalţa i- frumuseţii '.ipiin. trăsături de semualilfite şi,■ libertinaj (a. 1889). plr i, 3'91j ci. ddrf, barci-anu, .'Alex^-.w., şăi-neatîu3, , resmeriţă-, SenzualUalça- i o notă a unui suflet feminin cu.multjnai complicat, lovi-nescu,. s. i, 342. Am .văzut cum muşii dintr*un fruct cil sebisualitale: c.^ETREsaxjyl. u, 156, cf. scRiBAN, D.. Ioa-nide :nu merse niciodată mai departe cu,.4,maginajia in materie-'deisenzualitate. CĂUNESCU-, s. ,N-are nici viţii şi nici ’perversitate, dar:arc.o $enzilalilaie ordinară şi o perspectivă morală limitată. viANto,. L., U- 110. 1Dacă‘ raţionalismul'(ioinină inteligenţa, franceză, senzua- 5924 SEPA -727- SEPARARE litátea îi determină' sufletul, hálea, s. t. iii, 130. Un fel de senzualitate vulgară se desprindea din întreaga ei fiinţă. v. rom. septembrie 1955,'96. Si inii pentru ei tandreţea ‘Hpsilă de sens uali tale pe care o poţi avea pentru bărbaţi demetrius, a. 281. Sini acolo eltmentele unui mic roman-social şi psihologic... de poet. rafinai al senzualităţii, constantinescu, s. i, 13# cf. v. rom. ianuarie 1957, 167, pi, dm. Investită cu atributele unei tinereţi biologice, ale unei senzualităţi naturale şi pure, 'ea e lipsită de luciditatea şi gîndirea specifice generaţiei sale. t iunie 1964, 73. O sen.zualit.alc care vrea să pară cu totul firească, cinema, 1968j nr. 5, 24. Senzualitatea şi concupiscenţa sînt îhtr-o continuă tensiune, pină la sublimare, cu vocaţia metafizică, ‘r septembrie 1968, '60.' O înlilnirc incidentală : . . declanşează o violentă , criză erotică, pe cafe senzualitatea... o amplifică pînă la 'exasperaré. 'romX.Nia literară, 1969, nr. 34¡ ’21/2, cf. M. d. enc., dex. + Ceea ce exprimă,’trădează senzualitate (Ï). Igiena s-ar josciori ea slujindu-se cil lirhbâ şimiualităţii? man. sXÑií. 39/15. în aceste patru vorbe.era . . . atita sensualitafi falsă, incit Mâţei . ■ ■ îşi. rivihi.’ p. zam.firescu,'. v. ţ. 154: 2. Sensibilitate seniorială. Va fi mpi ■ atras spre sensualilalea calelor, majorescu, critj.ce, 29. Adela mînîncă, puţin şi..pe a[fseh dar cu,,poţţp. Are senşualila-tcq fană. , frailean u, a.: 87.. E.sie. aici mişcare, -.agitaţia care întăreşte spiritul, dar fără senzualitatea muzicii moderne, călinescu, c. o. 42, cf. dl, dm. Putem distinge -refuzul der.a 'accepta -'sirviiuţtic-'ungi./ senzualităţi picturale, prea subordonate cînlcculuv.de sirenă al culor-ii în şine, contemp. ,1969;’ nr. .1 172;*.7/3:;dVe'• izbeşte, de la început, . -155'. Numai noaptea iepurele se apucă să roadă coada cocâşului şi tovarăşii sînt scara separaţi; arghezi, s. xvin,114. [Dreptatea] există Inca rnai înainte de noţiunea de libertate. I mp retină, ele îndeplinesc adevăratul progres, în timp ie, separate lina de alta, ele pot fi- originea unor mari ..inconveniente. ralea, s. t. iii, 75. Poţi iu să sepdri ideea de colectivizare a agriàiïlturii de ideea ‘cbnslruirii socialismului ? preda, r. 253. Scrisul 'acesta ... o separă brutal, pentru o clipă, de tot cè era viaţa ei. t. popOvici,' se. 250: Chirurgia trebuie cu totul separătă de boli ' interne. T august 1964, 78. I se pare'că ziduri, groase de. plută Û sepdr’ă de restul umanităţii, v. rom: octombrie 1964, 67. Au reuşit să-şi1 formeze un mediii intern pfopriu, oarecum separat de apă. ap 11. Ţreţhie să' degajăm trăsăturile distinctive. ale lucrurilor, pentru a putea sépara un lucru.de cţlălalţ. l. rom. 1967, 291, cf. cinema, 1969, nr. 4, 5. Artistul separă, intr-un proces îndelungat de 'esenţializare, ceea ce este „purtător de semnificaţii“ de ceea cé' '„exprimăinstantaneul şi accidentalul“. contemp; 1969,'nr. 1166, 6/3, cf. m. d. enc., dex. Re i'l. Cu cil aceste făşii de fibre ,se de'zpoltedză, cu alîl ele se s.eparează de masa cerebrală, conta, o. ,f. 54. S-a şcparal de grup', dsr. ”0” il cil. pas. Să separează spre a'lntrfl în nouă combinaţii, caiet,'65v/15. înţălesul de conjuncţie; s-a separat din ce în 'ci niki mult de acel de prepoziţie, philippide, p. 52. Un scaiïn ... era .. ."tiji obiect'ale' c&ruV. seléuri 'si separau. -prbdÀ, r. : 269. Gazele se pot separa prin distilare şi dau àst-fd gazul de iluminai (gazul aerian), geologia, 37. 4-Refl. (Rar) A se izola de viaţa socială: Francezul preferă să se închidă în casă, să se separe, să se ascundă. halea, s. t. hi, 13,4-, - ■■ ■ i , : fi. '.Refl-i Spe.G,' (Rar; despre -persoane .de.sex opus) A se despărţi; .p; ejx-t:- (despre soţi) a.-divwţa-Cf.>'CAi?T3, DM,'M. ». ENC.j.DEX..a S*a separa} -de. ca a doua zi. R e f 1. reci.pr. Dorea să ne.- separăm pentru lotdeaima. S*an separat prin proces. , 3. 'R'èfl. (Neobişnuit; despre organe législative) A se dizolva. Reichstagul s-a separat, ap. iordan, L':'R. a. 182. ' ■ ' ' — Prez. 'hid.: separ şi. (învechit) separéz. — Din fi, séparer, lat: separare. SIîI’ARABIX,, -Ă adj: Care se poate separa (1), care poate fi separat, despărţit, izolat; care poate'fi desprins,, detaşat; care poate' ii: diferenţiat; distins, délimitât. Çi. stAmati, d., prot. — pop., n.; d., anto-NESÇU, 'D.,'bARCIANU, V.,, ALEXJ, W., ŞĂINEANU2, BliS-meriţĂj.d., CADEj scriba-n, d:, de, dm. Prefixe'sepa-rçbile şi nesepaiabile. L. RQjr. 1967,. 4.80. Ne rămîne să înţelegem.. . întrepătrunderile dintre eseu şi poezie, citit de~profun.de.şi de greii sepai.cib.ilc in cartea. dCfalii. romAnia li-çijrarX, 19G9ţ’nr. 38, ,9/1, cf. m. d. enc'., ,PEX. .. “'t ", .. .. ' — P). :. .scpârdiilii. — Din fr. scj)arabin, lat. separrfliilis. SElţAIiAHE s! i.. Acţiunea de a (se) separa şi rezultatul ci. ■ I. încetare de a.mai fi împreună..(cu ciuev.a, sau eu ceva)', d e s :p ă r ţ i r>e, i* o 1 à r e, ' (rar), segregare (l) ; desprindere,- detaşare, izolare (ca..-clement independent) dintr-uii ai-isamblu;- împărţiremai multe elemente ori' in elementele " constitutive ale ansamblultii; d e-s Compunere, divizare, trâ-c ţ i o na r e, s-cindate; distinger.ej"i.. diferenţiere (de cineva sau de ceva); separaţie (1). Gf. "s e p a r a (1). Obiectele gindirii; . .- se pol. privi -împreună şi se pot deosebi fost desprins, detaşat, izolat ifca element independent) dlntr-un ansamblu; care .este independent (de cineva sau de ceva), distins, diferenţiat (de cineva sau de ceva); care a constituit o separaţie (1), o deli-îTiitare, o. diferenţă. Acei trei .Cpnşilieri au fost apoi combătuţi: cu alte voturi separate .de cătră consilierii de la curte, bariţiu, p. a. iii, 119, cf. stamati, p. Puterea noastră de .apărare, n-ar fi mult mai serioasă dacă s-ar compune din ,corpuri separate, ghica, c. e. ii, 392, cf. prot.—pop., n. p. Un capitol... conslituă in acelaşi , timp un corp separat şi nedependinte. has-. deu, i, c. i, .VIII, ,cf. barcianu, :V. Această figură ... . se reproduce.. ., ca perceţjţiune separată, conta,., o. f. 58. Nu.e deioc adevărat că artiştii mari şi-au creqt p lame separată, ionescu-rion, c. 105, cf. pont, f. 239, alexi, w. Domnul director ţe va primi in cárrtera separată. AGÎRBICEANU, S. P. 166, cf. şilNEANU2. Notarul. . . pregătise pentru Titu o odăiţă burtă, cu intrare separată. he.breanu, i. 313. ,Pri.n testamentul pe care-l pun în-tr-un plic separat, iţi las toată averia inéti'.' teódoreanu, m. iii, 384. Scrisul lui Zarifopol. . . ar merita o cercetare separată, vianu, a. p. 308. De-aiă ai şi clădit un şir de camerc.-s.cparale. arghezi, l. 31. Sînt filozofi a căror doctrină e separată de viaţă lor. ralea, s. t. i, 86. Sint închişi intr-o cameră separată ore întregi. BÓózA, a. î. 192. Circiuma, camera separată,' -vinul, căldura, singurătatea... şi divanul lat cu scoarţe olteneşti. vtnea, l. i, 171. Dezvoltarea separată a limbilor înrudite duce ¡la originalitatea.... fiecăreia din aceste limbi, magrea, >. 19. Casa găzduia, în două odăi separate, ginduri şi întimplări din două lumi. vornic, p. 179,'iVoi avem d cameră, separată pe care n-o folosim. t iunie 1964, 33, cf. abc sân. 326. Propunem folosirea consecventă a liniuţei de unire pentru a marca intr-jun ■ fel diferenţa dintre cuvintele separate, şi cele care- se pronunţă împreună, l. rom. 1967, 207. însuşiri separate " şi răzleţe, cinema, 1968, nr. 6, 18. Cunoştinţele de tehnologie... sint predate fragmentat în 4—5 discipline separate. GÎ: 1968, nr. 933, 4/1. Bărbierii au alcătuit o breaslă separată, g. barbu, .a. v. 29, cf. ri. -1969, nr. 7 769, dex. Li-o dat la fiicari odăii seperată. o. bîrlea, a. p. ii, 42. . <5> Pace separată = pace pe care o Încheie un. stat: In mod izolat, fără aliaţii săi de război. Umblau şi. unele zvonuri.desjre o eventuală pace separată . între ,România şi Puterile Centrale. blaqa, H. 216. Ii reproşară... pacea separată, pas, z. iv, 132, cf. dl, dm, dex. <0> È x p r. A face opinie separată v. opi nie. + (Adverbial) în mod independent,-izolat. fílmele... tăindu-le in bucăţi, ficcare parle trăieşte separat, ghica, c.. e! ii, 586. Inteligenţa noastră percepe separat, nu numai ideile generale,, ci şi imaginile individuale. conta, o. f. 59. Multe din expresiile izbitoare, cită vreme le^am considera separai, .ar. dobindi noi... justificări, vianu, a.¡ p. 259, Cind însă, poetul .studiază rimă. separat, ca o valoare in sine, se întîmplă un fenomen foarte neplăcut: poemul devine un pretext pentru rimă, un subaltern al ei. cXlinesçu, q. o, 53. A percepe separat înseamnă a, nu confunda, deci q. percepe just. halea, s. t. ii, 293. în englezeşte toate cele trei nume se .scriu separat şi cu iniţială majusculă. graur, n. p. 26...Prin izolare analilipă, expresia .se poale studia separat. constanţinescu, ; ş. i,\ 130'. .,#« mai avea de ccjsă se cu.lçe sepqrál. preda, ,i. 212. [Fonologia] consideri funcţia sunetelor vorbirii separat de realizarea lor articulatorie. L. rom. 1967, 290. Fiecare noţiune in parte, tratată separat îhlr-o oră, este legată de celelalte noţiuni. GÎ 1968, nr. 932, 3/2. Separai se face un sos de muştar cu óu. s. marin, c. b. 18. FiiCari ficior si ăoarmi seperat. o. bîr£ea, a. p. ii, 42. — Pl.: separaţi^ -te. — Şi: (regional) seperăt,-ă1 âdj. — V. separa. - SEPARATISM si n. Tendinţă de ,a se separa de o majoritate, de un grup social constituit, izolare; mişcare, curent carè susţine o separare de ordin politic, autonomia faţă de un stat (ori In cadrul lui). V. sectarism. Acéa adresă ... ‘.era... o lovitură piezişă dată separatismului. BAHţţro, p. a. ii, 48, cf. PROT. —POP., N. D., AL^ŞXI, . ŞXlNEANU2, RESMERIŢÂ, d., cape, scriban, d., pl, dm, De ce să făcem noi separatism aici? lXncrXnjaK,( c. iii; 474, cf. m. d. enc., pex. + Stare de separâre, de autonomie (politică). Ambiţiunea dé domnie... poate foarte bine să aducă separatismul la cea diniiï'Ocaziunè.' g'híc'a, c. E. i, 35. Scrie intr-un .capitol... despre literatura roinănă in întregii!, ei, nesocotind vremelnicul separatism politic. îs,f.'lit. róm. ii, 45. — Din "fr. .séparatisme. SÉPARATÍST, -A adj., s. ni. şi f. l. Adj. Care ap-ar-ţine’ separatisiiiului, privitor la separatism ; care susţine separatismul. I-ăm făcut să înţeleagă trebuinţa d-a nu fi ultraromăni separatişti. bXlcescu, ap. ghica, a. 564. Nici vreo accentuare a spiritului separatist între munteni şi moldoveni nu era de temui: maiorescu, p. i, 13. însufleţit de un spirit separatist, protestă contra actului de unire, iorga, l. ii, èl, cf. cape. Sintem fiii unei burghezii... separatiste, galactîon, o.. 337, cf. pl, pm. Canadienii francezi separatişti au atentat la diverse simboluri ale prezenţei britanice, românia literară, 1970, nr. 65, 32/2, cf. m. p. , enc., pex. 2. S. m. şi f. Adept al separatismului. în marea luptă pentru unire, deputaţii fă/ani au rezistat la toate încercirile separatiştilor..KOGki,mcBAT9,v, s. a.;222. Era vorba a apăra unirea în contra separatiştilor, maio-sHescu, p- i, 329, cf, ALEXij w., şXinkanu2, Se,.puse in fruntea separatiştilor răzvrătiţi ai laşului, hogaş, pr. ii, '43, cf. :resmeriţX, pi., cape, scriban, p., pl, PM, M. Di ENC., PEX. . • — PI.: separatişti, -ste. — Din fr. séparatiste. SEPARÀTdR, -OÂRE adj., s. n. I. Adj. Care separă (1), desparte, izolează, delimitează; deşpărţitor, izolator. Cf. gheţie, R. m., pl, dm. Este anume trasarea unei puternice linii separatoare între factura diferitelor genuri literare din trecut şi a celor corespunzătoare ăslăzi. românia .literară, 1969, , nr. 28, 19/Í, cf,; m. D. ËNÇ., PËX, dsr. . 2. S. n. (Tehn.) Aparat, dispozitiv sau maşină care seryeşte la curăţirea unei substanţe de altele sau la 5933 separaţie ■¿-7Ï9- SEPIE separarea (fizică a) unuia sau a mai multor componenţi dintr-un amestec, de corpuri (solide, lichide sau gazoase). Arborii ' turbinelor cu aburi..ai separatoarelor ccntrifuga,le,.. . se rotesc cu iuţeli foarte mari. soare, maş. 71- Operaţia de. separare a . firelor-, .v: se ■face-,cu ajutorul unei maşini .denumită separator de fire, IONESCU-MUSCEL; FIL. 281, Cf. DT, LTR2; DER, d. med., m. D. enc., DEX. & Separator de lapte — aparat centrifugal folosit pentru separarea .smintinii din lapte. Cf. M. D. ENC.,. DEX. 3i S.'n . Aparat electric folosit pentru conectarea şi deconectarea' vizibilă â unui circuit electric manevrabil numai dacă circuitul este întrerupt; (rar) secţionor. 'Cf. M.'D. ENC., DEX. ' ' ;; ■ •' ' U- PI.: separatori, >-oare-, 'v.. —“Din fr. separateur. • - SErARÂŢIE s. f, 1. Faptul de a separa (1); încetare de a, mai fi împreună, (cu cineva sau cu. ceva), despărţi re, izolare, (rar) . s e g r a,r e (i) ; desprindere, detaşare; izolare (ca elem.ent independent) dintr-un ansamblu; înipărţire in mai multe elemente ori Iri elementele constitutive ale ansamblului, d e s c o m-punere, divizare, fracţionare, scindare; distingere, diferenţiere (de .ciriqva şaţi de ceva); separare (1); p. ext. ceea ce separă (1). Separa/ia organică' producătoare, caiet, 87r/l 1. Se poede ţotdauna opera intre diferiţi Corpi o separaţie prin ţâre s.e caracterisă.ameslfcâlur.a. marin/ pr!i, XII/32.. Aceasiă ' separaţiune a. ffuidilor să. fie riumăi rezultatul, afinităţii .. ..făr.a ca nici o combinaţiune să se fi săoirşii. id. f, 348/27, cf, stam'ati, pi., antoneşcu, ii., prot. —pop., n. ţ>^ Dunărea... se dioide in două braţe...., avlnd amSele in Appllqniu puniul lor de separaţiune acolo \unde locuiesc.tţaqii. hasdeu, i.'c.i,'281. Lii\iad.ţ sepa-raţiiine intre umbră.şi luminp. este uri cţrc^mar.e perpendicular pe liriia care uneşte centrul soarelui şi cfl pămţii-jiilui. draghiceanu, c. 86. Naţiunile,'. f prin încrucişare, emigrafiune, separaţiune,pot da naştere ,(a ginţi, conta,, o, ,f. 233.. Sufletul dar ..'urmează aceleaşi legi şi... atunci clnd separaţia intre el şi corp e făcută,' nu mai păslreazădin.stţigţa lui... nici,o qoţţifne, conştientă. MACEDONSKI, O. IV, 147, cf, .BARCIANU, ÂLEXI, W., şXineanu 2, resm-erijI, d., cade. Să şe facă ţip, protest contra separafiunii provinciilor romane. tituLescu, D. 126. Am creţul că nu se impune q separaţie intre diversele toponimice, pe care le discut, după' natura tocurilor respective, iordan, t. 16, cf. scriban, d._ Mafii ne-buni . sini conştienţi de separaţiile dintre . fizic şi Metafizic. călinescu, c. o, 15. Poemele homerice sint anterioare doctrinei clasice a separaţiei stilurilor.. .Vianu, l. u. 46. Ca fiinţe conservatoare, ele [femeile] continuă aristocratismul, cu sepăraţiunea lui strictă, de clasă. ralea,s. ţ... i, 152. Granitul de GreqiM:eţe spre separaţii mai bazice de diorite. oncescu, g. ii. ‘Trag gardul de separaţie,.# curţii*şi pe .urmă discutăm peste zaplaz. ii, martie 1§61, 7. (Jur). Separaţie (sau separaţiune) d,e patrimoniu, v. p a t.r i m o n i u, (1). Separaţie de bunuri = (în unele state) regim matrimonial caracterizat prin aceea că femeia îşi păstrează libeifa dispunere de bunurile sale adus6 în‘căsătorie pentru susţinerea sarcinilor acesteia. Cf. scriban, d., dl, DM, m. d. enc., dex, os3. Separaţia puterilor' = principiu fundamental de organizare a statului1 burghez, potrivit 'căruia în stat există trfei puteri (legiuitoare, executivă şi judecătorească), exercitate de organe diferite, avlnd o1 aliurnită1 interdependenţă şi dreptul ‘ de control reciproc. Cf: dl, i>M, m: d. enc\; ¿¿x. Separaţie de domiciliu = dispensă, premergătoare divorţului, prin care se acordă soţilor dreptul de a avea domicilii legale diferite. Cf. dl,-dex. , 2. S p e c. Despărţire (intre soţi); p. e x t. divorţ. ■ Cf. cod. ,pen. h, v, r, 477,483. Bucuriile pe care. le avusese în. acest,) concediu împreună-, cu ea nu-.i fură atinse şi începu. .. să se gîndească la aceste bucurii cil intenţia lucidă de a opera o separaţie al cărei rezultat să fie re~ stabilirea tuturor raporturilor anterioare sosirii lui. PREDA, R, 447, Cf. DSR. — PL: separaţii;. -- Şi: separaţUine,. (învechit) se-părăciune (stamati, d.) s.f. , — Din fr.. séparation, lat., separatio, -onis. . ŞEPARAŢIliNE ş. f. v. separaţie. SEPARÉ s. n. v. .separeu. ŞEPARÎU- s. n. Caţrţeră, despărţ-itură, loc izolat într-îin restaurant, intr-o grădină de vară etc. Acest loc de petrecere e o crişmă, amplificată c-un fel de lanţuri de chilii.; separeurile, teo,dorean.u,, iii., iii, 179. Hoteluri "ascunse, şi separeuri, cu şampanie, arghezi, l. 243. Dacă POmponescu ar fi ieşit din separeu şi ar fţ ..dai locul altui ministru,, masa ar fi continuat, nestingherită. călinescu, B. i. 404. Pe cind mergea grăbii, pe coridor, se deschise larg o uşă de la separeu, ştancu, r. a. iv, 212. înlr-un separeu,la Flora... ţinea. f.-, înmiţiă o cupă de şampanie, pas, z. ii, Í43, cf. dl, dm, dn2, M. D. ENC., DEX. , — PI. : separeuri. — Şi : separé s. n. dn2, dex. — Din fr. séparé. SEPĂRĂcrdfliE s. f. v. separaţie. SEPATÜRA s. f. v. săpătură. SEPEMt, -Ă adj. v. separat. SËPET s. n. v. sljiet. SEPETÁR s. m. v: sipetar. SÉPIA s. f. v. sepie. - ■ l; SEPIE s.' f. Iv ii Specie de cefalOpOd-răpitor din mările temperate şi calde, cu corpul oval, avlnd în jurul gurii opt'toraţe scurte şi două lungi, prevăzute cu ventuze, şi cu o cochilie calcaroasă internă; cînd eşte atacată, emană un liçljid negric}os,; Car.e tulbură apa, /Sepia, officinălis )..Cf. i. «oLÉseu, ,c.., valían, v., .PONTBRIANT, p., BARCIANU, ALEXI, >V., ŞĂINEANU 2. Vasta... turmă de bestii s-du selecţionai,...........prefă” cţndu-se in ... sepie ce aruncă, un nor de cerneală. ANGHEL, PR. 74, cf. RESMERIŢĂ, D., NICA, L. VAM. 222, cade. ,Trec prin lume singură şi sumbră, Ca sepia. .cazimîr, l. u. ..94. Nici sepia de aur, nici miezul de smochină... nu erau bune iSnimit ! klopştock, f. 283, cf. scriban, d. în viaţă am fost plin de contraste,... O sepie stropind cu tuş, Un alb, pe mare, pescăruş. c£-linescu, o. ii, 228, cf. énc. agr. Ce bine e cîteodată să-ţi învălui partenerul de discuţie în fum. — Ça sepia duşmanul, beniuc, m. c. i„ 443, cf. dl, dm, der, m. d. enc., dex. F i g. Zările înţenuşali, pe care o sepie colosală le împroşcă cu cerneală indigo. flacXra, 1969, nr. 4, 19. «O» Os de.sepie sau, învechit, osul sepiei ~ cochilia internă rudimentară a sepiei, Oval-alun-gită, turtită, cu aspect spongios; seplon. Ia osul sup'iei şi.... freacă ... să se curăţe (a, 1833). orecu, p. 396- Foloseşte Iq această boală ... osul de sipie (o vie-tatx de. mare). cornea, e. i, 36/20, cf. m. d. enc, 662. 2. (în fOrma. sepia ) Substanţă colorantă, brună, secretată de sepie (I I) sau fabricată pe cale artificială şi folosită pentru desen şi pentru laviu; culoare TO-şie-brună; p. e x t. desen, laviu lucrat cu această culoa->re» .Cf.., BARCIANU, ŞĂINEANU 2, RESMERI-ŢĂ, D., CADE, scriban, d. Scotea un cui din foc la fiecare minut ca să dea bradului ali> o structură sepia de velur, arghezi, b. 42, cf. dl, dm, der. Momentul trebuie imortalizat pe două cărţi poştale, sepia, a zece lei -bucata, t iulie 1968, 23. Alături de picturi, un important număr de desene ■ tn tuş şi sepid\ permit să se studieze, in însăşi scrierea ■ intimă a artistului, punctele lui de plecare, scînteia, 1969, nr.; 8 201. Frumoasele stampe, cu tonuri calde de 5944 SŞPION -730- septbnar sepia . . avizează spectatorul asupra timpului şi spaţiului istoric, t ianuarie 1960, 92, ef. m. t>. eng., dex. 3. Pulbere obţinută prin măcinarea cochiliei de sepie (I I) şi folosită în tehnica dentară ca substanţă abrazivă - pentru polizarea lucrărilor protetice. Cf. D. MED. II. (Bot.; învechit, rar) Buberie (Scrophularia nodosa). Cf. ş sg. -v. septembrie. SEPTEMBRE subst. sg. v. septembrie. SIîPTÎîMBRÎIÎ"subst sg. A noua lună a anului, care urmează' după august; : (învechit şi popular) răpciune, (popular) vinîcer. 'In luna Iii septevie .. . se ■ obirşaşte creaşlerca poamelor şi culesu lor. ro 256/12. Oft a lui septevrie. vablaam, 'c. 504. Luna lui septevri ■ (a. 1661). iorga, s. d’. v, 35. León IV.în 8 zile alé lui septemvrie‘a murit in vârstă de 30 de ani. şincai, hr. i,. 143/24.’ ‘Dă la zit int'ii 'a lui septemvrie este trebuinţă dă a datfri cailor (a.;Î8î4). doc., ec. 163. Am cheltuit . cit cim' "şăzul i luni, Jd zile iii Iaşi de ia măi păr’ la săplenwrt (a. 1820). bul.’ cóm. ist.'iv, 148! De la 1823 septemvrie 13is-ău dat voie 'a deşchide el fabrică ■ (a. 1824). doc. ec. 338.‘Vremea timpului verii, cesc-nce- . pe de la iunie in zece şi ţine pin’ la septemvrie in zece, este '’premia cea mai călduroasă, epíscupéscu, practica, . 12/2. O politie . . . faimoasă penlru lupta marină clin 2 septemvrie, aşa’chi, i.. 841/27, cf. valían, v. O scrisoare diÁ''sepiembre a călătorit şaptezeci şi cinci ele zile plnă să a jungă în miinile portarului meu. ghîcâ, c. e. ii, 455. Zilele luí septembre:sion, p. 201, cf. ponîbriant, D. Se opri asupra ştirii de preliminări de pace (seplenxbrie 1829). bolintineanu,’ o. 253. O noapte de septemvrie limpede ca sticla carată, caragiale,-. o:-i,-73. Era prin ■septembre şi se' pregătea de., zor să-şi treacă examenul de bacalaureat: vlahuţă, s. a. ;i.i, 45. Era o zi galeşă de sfirşit de septemvrie: GALAeTWi, o. 98. Septemvrie veni c.Uiccr palid ¡şi-mopţi clare cani na mai ‘fuseseră de mulle ''toamne, c. petrescu,4..I, 125. Tremur'austelele-cerului de septembre. teodoreanu, M. iii, 31.-După cîlevd zile, la începutul lui septeinvrie, tiu slal ploile, sadovbanu, o. ■XVII, 198. Iată o ckrté poştală.ilustrată 'din 1 septembrie. 1899. g&linescu c. o. ¿9. Pe la-începutul lui séptémbri'é, ’ plecam spre Viena. blaga, h. 252.'.: intr-o dimineaţă fază şi'violetă de început, de septembrie, ó şalupă ne ■ poartă printre niit'de vapiare acostate■. ralea, s. t^i, 265. Intr-o amiază de septembrie... s-a pomenit... cu nenea Pache. vine a, l. i, 101. Era prin toamnă, prin septembrie, preda, r. 171. Prin aerul înceţoşat al dinii* neţii de septembrie pluti o clipă un filftit ţiuitor. •r. popovicr. s. 341. Noaptea de septembrie avea o limpezime strălucitoare, barbu, g. 64. Această existenţă neverosimilă s-ar fi ttrîi pînă în septembrie, v. rom . ianuarie 1965, 7. Au roit albinele 'in septembrie şi şi-au făcut stupi. banúlescu, i. 41. Acţiunea se petrecea după un an..., la începutul lui septembrie: t iulie 1968, 44. Filmul va fi gata la mijlocul lui septembrie. cinema, 1968.,: nr. 7, 28, cf. românia literară, 1970, nr. 37, 19/3, a ix 4, 5, lexic reg.. 56, udrescu, gl. — Şi: septemvrie, (popular) septembre, (învechit şi regional) septémvre (pontbriant, d., alrm sn ii h 605/352), (învcchit) septevie,, septévri, septevrie, săptemvri, (regional) septembăr (alr i 208/24, 35, 75, 131, 141, 174, 217, 223, 360), séptember (alrîi sn ii h 605/325), septembiăr (alr i 2b8/273), séptcmvire (ib.. 208/837), seetémbar (ib. 208/5, 12, 18, 49, 77, ,576), sectémber (ib. 208/87, 10Ó, '103,160, 1'64), sectcni-bir (ih. 20é/385),f sectcnibre (ib. 208/59, 15Í3, 53.0, 675, 677; 695;, Alrí¿ feN n h 605/705, '876), septembrie (Alr i 208/727),' sectémveve ‘ (ib. 208/30, 61, 720, "865, 9Í0, 986, 900), sectémvrár (ib. 208/170), seelcnivre (ib. 208/69,109, 118, 122, 200,.„214, 2)5,.370, 378, ai.r.m sn ii h 605/414, 5.31, 537, 872), scctcmvrie '('Álii i 208/1, ‘268, ai.rm sn ii h 605/812), sécteinvrü (alr i 208/512), secténber, (ib. 208/112), semptémbre (ib. 208/679), sentémbíá- (ib. ‘ 208/283), sentembrie"(ib. 208/772), setémber (ib. 208/255, 270,: 285), sctem'bre (ib..208/186), sáccémvire (ib. 208/840), saptémber (ib. 208/229, 259, 32ÓX săetcinbăr (i,b. 208/129,218), sactémbre (ib. 208/614), sáetémbri (ib! 20.8/516, 538),' saetéinvrc (ib. 208/65, 418), şăeteinvrt (¡b. 208/Ş10, '518, '554), sáptémbar (ib. 208/40, 573)j sáptémÍM (ib. 208/5Í0, 518, 554), sffptfemfere (ib.-208/815, 850, 855, lkxic reg. 56), iaptéinvire (alb i 208/594), săptemvirie (ib. 208/522), săpteinvre (ib. 208/381, 412, 532, 542), sfetémbre (ib. .208/526) sühst. sg. — Din slavonul ,c!iiTei«»|)HH, ngr. oert-ré. Ppioţ-' SEl’níMTníO s. n. v. septentrión. SEPTENTRIÓN «, n. v. septentrion. SEPTEJITRIONÁL, -Ă adj. v. seplentrional. SiEPTEiVIVÍR s. ni. (La romani) Fiecare dintre cei şapte preoţi însărcinaţi cu organizarea serbărilor date în cinstea zeilor. Cf. cade, dm, dex, dn 3. .— PI.: septemoiri. — Dip laţ. septemvir. SEP.XÉSIVIRE sübst. sg v. septembrie. SEPTÉMVRE subst. sg. v. scplcmbrie. SEl’TÉilVRÍE subst. sg. v. septembrie. .^EPl'EJVÂl, -A adj. Care durează şapte.ani, care se exercită timp de şapte ani; carp,se reia.la fiecare şapte ani. Cf. i. epi-Escu, c., ER0i-.r-P0P., n., d., pontbriant, D.,-.CpSTII>ÍEíjGU, I.M, ŞARC.IANU, AI.EXI, W., CADE, SCRIBAN, p., SCL 1960, 250, DN Ş. Planul septeaal. . ■ pune accen-,lul pe industrie. Flacăra, 1969, nr. 3, 29, cf. dex. -V (Substantivat, n.) Plan (industrial, economic, cultural etc.) elaborat sau conceput pentru o perioadă de şapte ani. VA. dn3, dex.. . ■— .Pi-.: seplqnali, -e. ■ — Din fr, septenuai, lat.- septennalls. "SEPTENÁRj. -Ă adj. 1. dare priveşte o perioadă de şapte zile sau de şapte ani; care durează şapte zile sau şapte ani. Cf.' drlu, prót. — pop., n. d., costíKéscu, I.M, DN2, DEX. 5964 SÈPTENtP.TÉ -1H- SEPTIMĂ1 2. (Despre versuri) Care este compus din şapte picioare şi jumătate. Cf. oblu, lm, dn2, dex. — PI.'-, septenari, -e. — Din lat. septenarlus, fr. septénaire. SEPTENTRIE s. f. y. septentrion. SIiPTENTRlO s. n. .y. septentrion. SKPïEXïHI ÔÎV s. p. sg, (Myresc) Nord, Rumânii de Ardeal. . . poartă haine de la umere pinü peste tot trupul tmbrăcaţ; ne fac mare învăţătură portului... de la septemtrijn [adecă părţile ce sînt aproape de miază-noapte], n. costin, ap. ®cr ii, 3/26, cf. i. golescu, c. Miazănoapte este punctul drept dintre apus şi r[ăsărit] în .contra mezizilei. (nord — septemtrion ). oenilie, o. 67/4. Răsăritul se numeşte şi est.sau orient ;. . . .miazănoapte, nord sau septentrie. id. p. 1/20. Nord sau septentrion. romano, b. i. 38/10, cf. NEGULICI, STAMvn, 1)., PROT. — PPP., N. D., PONTBRIANT, d., severin, s. 24. Acel aprig şi neîmpăcat caracter de şcoborîtor din ¡vikingi, în acelaşi timp eroi şi piraţi ai septentrionului ceţos, halea, s. t. iii, 254, cf. dn2, dex. F i g. Avea grijă, totuşi, să consulte impresia generală şi, de era defavorabilă, atunci brusc, spirala îşi muta direcţia de la septentrion la meridian, călinescu, b. i. 56. — Pronunţat: -tri-on. — Şi: (învechit) septenţriq (negulici) s. n., septentrie, şeptentriune .(pontbri-s. f., septemtrio (ap. ursu, t. ş. 243), septemtrion, a NT, D.) septiintrion s. n. 1 — Din lat. septentrio, -onis, fr. septentrion. SEPTENTRIONAL, -Ă adj. Care este situat, in raport cu un punct, o regiune etc., la.(sau în, spre) nord; care provine (sau este originar) din nord; care aparţine nordului, popoarelor din nord; boreal, nordic, Cilaria, oraş al insulii Ciprului, în partea septentrională. pleşoianu, t. i, 256/12. Partea septentrională era numită Dauniaria şi cea meridională Poceliana. id. ib. iţ, 205/3, cf. i. golescu, c. Umblă, să încongiure. polul sentemlrional pînă la 80 grade, geniue, g. 56/22.. Aceste vite. . .. (afară numai de acele ce.se aflăjţn inşulile seplantrionale) unite .prin oarecare caracterùri,. . . adunate la un loc, fac' un soi. i. ionescu, v. 39/7, cf. ne-gulici. Avuseră curagiul de a'călători şi th America septemtrională. bariţiu, p. a. ii, 66, ef. stamati, d. La locuri puse încă mai mult spre pol, adică care sînt puse dincolo de. lăţimea geografică (septemtrională sau meridională) ..., acolo nu se mai socoteşte deose-' birea zilelor şi a nopţilor dupe. ore. barasch, m. ii, 61/6. Cu zicerea ipertoreeni Eraclide semnifică. . . popoare foarte septentrionale, aristia, plut. CL11I/22, cf. poLizu. Cam se. face.. . că, la o latitudine al.il de septentrională. .., çlirjia să fie aşa de dulce? ghica, s. 55Ô, , Tr.eciirăm mai multe văi şi dealuri ce formează coasia septentrională a Car pajilor, sion, p. 301, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, d. Is'i-a lăsat.o meii-ţ iurte despre regiunile noastre, după ideile pe giumătate ... ale călătorilor septentrionali din acea epocă. HASnEu, i. c. i, 150. Cele două zone temperate sînt cuprinse. între fiecare tropic şi cercul polar vecin; una în emisjerul boreal, coprinde jările situate între tropicul cancerului şi cercul polar arctic: esté zona temperată septentrională, drăghiceanu, c. 54, cf. bahcianu, alexi, w., şăineanu2, Aminteşte încă şi de ultima epocă a bronzului septentrional, pârvan, g. 546, cf. resme-' riţă, d., cade. An început, a se ivi zori in Europa septentrională. SADOVEANU, O. IX, 341, Cf. SCBIBAN, D. Un modern. . ., cunoscător al culturilor septentrionale. . ., cutreieră drumurile Europei.. ciLiNESOU, c. o. 167. ' La N de marginea septentrională a sinclinalului miocen . . -. s-au descris şi depozite senonicne. oncescu, g. 157, . cf. dl, dm, dn-, .m. d. ENC., dex. + (Substantivat) Persoană carc face parte dintr-o p6pulâţie care trăieşte In regiunile de nord ale globului. La septentrionali capul nu capătă caracterul definitiv decll cu timpul. Ralea, s. t. i, 271. — Pronunţat: -tri-o-, — Pl.: septentrionali,- -e. — Şi: (Învechit) septentriunâi, -ă (pontbri.Vnt, d.), septeimriomil, -ă, septantrionăi, -ă adj. — Din fr. septentrional, lat. septentrionali«. SEPTENTRIUiV'AL,, -Ă adj. v. septentrional. SKPTIiNTHlÜiVE s. f.v. septentrion. SEPTÉT s. n. (Muz.) I. Compoziţie muzicală întocmită pentru şapte voci sau şapte instruhiente. Cf.' TIM. POPOVICI, D. M., DM, DN2, DER, M. D. ENC., DEX. 2. Formaţie muzicală alcătuită din şapte voçi sau şapte instrumente, care execută Împreună o compo: ziţie muzicală. Cf. dm, dn3, der,' m. ' ii. enc., dex. — PI. : septete. — Din germ. Septett. SEPTÉVIE subşt. sg. y. septembrie. SEPTÉVRI subst. sg. v. septembrie. ;SEPTËVRIE subst. sg. v. septembrie. SËPTIC, -A adj. Care este infectat de microbi, care este de natură microbiană; care provoacă o infecţie microbiană. Cf.. alexi, w. O plagă este septică cînd este năvălită de microbi, biânu, d. s. Provocatorul scarlatinei este u/j streptococ... aparţinînd marelui grup de streptococi septici, babeş; o. a. i, 271, cf. scriban, d. Septicemia e caracterizată prin prezenţa de germeni in sînge, prin existenţa unui focar septic.' ltr2 xv, 556, cf. dm, dn2. Scarlatina septică este '■ însoţită în general de complicaţii supurate, aiîc sân. 321. Prezenta unui focar septic în care germenii 'se multiplică, d. med. 534, cf. m. d. enc., dex. Atmosfera acestor sanatorii este atit de septică ca si o sală de operaţie. m. 1977,nr. 10 314. ' ' ’ •• Pl.: septici,-ce. — Din fr. septique. SEPTIC RïlÎE s. f. 1. Infecţie generalizată provocată de pătrunderea In singe a germenilor proveniţi de la un focar de infecţie; piemie. Etiologia şi simptomele septicemiei sînt cunoscute, arhiva, ii, 226, cf. bianu, d. s. Septicemia stafilococică . . . este produsă de infeejia cu microbi, enc. vet. 677, cf. .ygrec, m. n., scriban, d. Moare briisc. . . de septicemie; făcîrid o operaţie, s-a. tăiat la un deget cu scalpelul, sadovbanu, e. 242. Septir cemia e caracterizată prin. prezenţa de germeni in sînge, prin existenta, unui focar septic, ltr2. Moartea se pro-■ duce .. . prin peritonită generalizată şi scpticemie'sBKLEa., p. a. 173, cf. dl, dm, dn2. Puroiut. . . constituie punctul de plecare a unei septicemii, abc săn. 7, cf. d. med.- 2. (Med. vet.; în sintagma) Septicemie hemoragică = holeră, pasteureloză. Aceşti iepuri- au sucombat prin asociaUunea bacteriană în urma septicemiei emoragice. babeş,‘o: a. i, 99, cf. DSR. — Pl.: septicemii. — Din fr. scpiiefmip. SEPTICTT.-VÏE s. f. Toxicitate a microbilor. Cf. DEX, DN3. — Din.fr.-septicité. ■SÉPTOÏA1 s. f. (Muz.) Interval cnprins intre două sunete'ale gamei aflate la distanţă de şapte trepte; treapta a şaptea de la o treaptă dată. Cf. stamati, d., prot. —pop., n. d. Celălalt cînlâ. . . terţa şi septima acordului, alexandru, i. m. 135, cf. dn3, der. Intervalul de septimă mare.u 1968, nr. 2, 19. Semilonul formează — în mod strict — un element de construcţie de bază ( = septimă mare, nonă mică), ib. 1969, nr. 12, 13, cf. m. d. ENC., DEX. ’ —' Pl.: septime. — Din germ. Şeptime. Cf; it. s e t t i m a. 5978 SËPTIMÀ2 -.732- . SÉPTIMÂ2 s. f. Una dintre poziţiile de apărare la scrimă. Cf. dn2, dex. , — PI: septime. — î)in i'r. septime. SEPTOGÉN,?Ă,adj. (Despre bacterii,) Care produce infecţii, putrefacţii. Cf. dn2, dex. — Pl.: septogeni, -c. s — De la scptic, după modelul lui gazogen. SEPIOIJÉT s. n. Grup ,de şapte note de .durată egală cu aceea a patru note obişnuite. Cf. dn2, dex. — Pl.: sepiolete. — Din fr. septolet. SEPTUAGENAR, -A adj., s. n. şi f. (Persoană) care a atins (sau’ a depăşit) vîrsta de şaptezeci de ani. Vedem contingente de copii şi .rezerve de. femei şi de septuagenari; cite suflete, atîţia soldaţi ! chica, c. e. ii, 381, cf. prot.— pop,., ,n. pv barcianu, alexi, w. Condeiul căzu din 'mina septuagenarului'... cînd 'èl era însufleţit de astfel -de sentimente dereclinoştjriţă. iorga, l. i, 269, cf. cade, şcribÂn, d. Tanti Mali,‘fàtà septuagenară a Iachii, aproba tocmai din cap. căliîjeşcu, o. i, 51. Bătrtni septuagenari., petrec nevinovaţi şi jovial. halea, s. t. ;ii 274. „Să nu crezi că nu s-ar găsi amatori“, zicea septuagenara, beniuc, m., a. i, 310. Vă puteţi închipui,. .. ce s-q ales din septuagenarul Roro. vinea, l. i, 391. Poetul,septuagenar publică .. .traducerea primelor cînturi, ist. lit. rom, ii, 315. Nu .sint capabilă să găsesc un cuvint mai aproape de. adevăr pentru o.septuagenară. cinema, 1968, j>r..7, 30. Există un pdeyăral cult pentru acest venerabil septuagenar. M 1968, nr. 12, 32. Prima lucrare .... a compozitorului septuagenar. .. a beneficiat; de o tălmăcire viguroasă. sqÎnţeia, 19.Ş9, nr. 8 211. Te simţi ruşinos de bătrţn in faţa venerabilului septuagenar. cinema, 1969, nr. 9, 46. '¿oi septuagenari,''un copilaş, de doi ani, trei servitori ucişi din greşeală, românia literară., 196è, nr. 63, 32/1, cf. m.'d; enc., nţx. . ..' ! ~ Pronunţat: -tu-a-. — Pl.: septuagenari, -è, — Din fr. septuagénaire, lat. septuagenarius. SEPULCRAL, -Ă adj. (Livresc) 1. Care aparţine ¡mor-mintului (I 1), privitor la mormlnt; funerar, (livresc) mormîntal (1). Cf. i. golescu, c., neguuci. Inima ta. ... r&mase rece' ca piatra sepulcrală. vilimon, o. i, 327, cf. prot.—pop., n. d., pontbriant, d. In regiunea occidentală a oraşului... se conserva pină mai deunădzi o piatră sepulcrală. hem 1 697, cf. lăcus-teanu, a. 268, barcianu, alexi, w. Se păstrează obiceiul de a se acoperi mijlocul pietrei sepulcrale cu un covor de flori decorative, iorga, c. i. iii, 38. Cele din urmă roşii curcubeie Se fring pe-o albă cruce sepulcrală. goga, poezii , 351. Complexul sépulcral se ascundea sub o mare movilă de pămtnt. pârvan, g. 371, cf. şăineanu, d. u. Dau floarea lor de mărgean alb, otrăvită de, un parfum sépulcral. arghezi, s. viii, 247. Relicvele, cele mai multe sepulcrale...., arată un nivel artistic superior, căli-nescu, c. o. 160, cf. dl, dm, m. D. enc., dex. ■$> Tăcere (sau linişte) sepulcrală = tăcere (sau linişte) deplină, totală, absolută, ca de mormlnt (X 1). E-o tăcere sepulcrală. anghel— iosif, c. m. i, 65 .Fără să presimtă simpatiile noilor veniţi..., cerea o linişte sepulcrală. lovinescu, m. 48, cf. şcribÂn, D. Seara... se coboară in acest iad al vechiturilor ceasuri .de linişte sepulcrală. ralea, s. t. i, 299. <0> (Substantivat, n). Încep să se scrie poeme care aduc o infuzie de gotic şi sépulcral încă neobişnuită la noi. v. rom. ianuarie 1965,106. + Asemănător, specific unui mormlnt (I 1), care esţe ca Intr-un mormlnt; p. e x t. extrem de întunecat. Im ce bun ... să păstrezi o bucată de soare în tine ca un diamant în întunecimile sepulcrale ale unei mine. anghel, pr. 126. Plecă, înaintînd cu precauţie în çuluarul sépulcral. c. petrescu, c. v. 208. Sălile de sus... erau aşa de sepulcrale atunci cînd un coleg al meu, de frică, zornăta înadins. cheile şi alerga, trîntind uşile. v. rom. iunie 1965, 20. +.. Care are ca temă moartea (1), care dez- bate problemele morţii.. Meditaţii pe temele cultivate de preromantism .. ; stau alături de balade sepulcrale. ist. lit. rom. ii, 254. + Asemănător cu un mort (II1), ca de mort. Avea.o -figură sepulcrală. cade, cf. dl, dm, M. D. ENC., DEX. 2. (Despre voce, sunete, etc.) Care are timbru‘-grav, înfundat (părînd a veni din mormint I 1) ; cavernos, mormintai (2). Cf. şăinkanu, d. u., cădi-:. Vocea în special îl izbi pe agent, un ton sépulcral, propriu macedoneanului. cĂi.iNEscUj B. i. 383. Un pendul s'epùlcral legăna clipele în tăcere. viNEA, l. r, 263. — Pl.: sepulcrali, -e. — Şi: (învechit) sepolcrâi, -ă, adj. contribuţii, iii, 160. — Din fr. sépulcral, lat. sepuieralis. SEP13LCRU s. m. (Livresc) Mormint ■ (I 1). Cf. pontbriant, d., dex, dn1.'- — Pl.: sepùlcrè. -- "Din lat. sepulcrum, fr. sépulcre. SEPULTÜRÀ s. f. (Livresc) 1. Ceremonie a înmormln-tării; înmormîntare. Cf. prot. — pop., n. d., anto-NÉSCU, D., pontbriant, d., gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., dn2, dex. 2. Loc de înmormîntare; mormlnt (I 1). Cf. anto-nescu, D. Mănăstirea Dealului. . . era în secolul al XVf-1'éa locul de sepultură al domnilor, iôrga, l. i, 154, cf. DN2, DEX. — Pl.: sepiiltiiri. — Din fţ. sépulture, lat., sepultura. SEQU0IA s. m. invar. Arbore gigant din California, care poate atinge înălţimea de 150 Th' (Séquoia ; giganted). California, cu păduri maiestuoase'de séquoia. ; cĂţiNEscy, s. 113. Specia séquoia. e cunoscută în ţara noastră, ltr2, cf. geologia, 102, m. d. enc., dex; — Pronunţat; -cuo-ia şi -çvo-ia. — Din fr. séquoia, lat. séquoia. SER s: n. (Şi iii sintagma ser sanguin, M. fi. enc.)' Partèa lichidă a sîngelui; (In special) plasmă sanguină din care S-a cxlras fibrinogenvil; (învechit) zer. Cf. ANTÔNESCÜ, . D.'," BARCIANU, ALEXI, W., 'ŞĂINIÎÂ’NU2, bianu, d. s„ cade. In locul mîinilor avea două bonturi înfăşurate cu bandagii groase, prin care pătrunsese ser gălbui, c. petrescu, î, ii, 45, cf. i/rii2, dl, d>.i. Serul este plasmă fără fibrinogeh. abc' săn. 100. Au pulul fi observate..', particule. .. în serul leucemiilor. contemp. 1969, nr: 1 207, 8/5, cf. m. i>. enc., dex. (Adesea urmat de determinări care arată felul sau boala pentru combaterea căreia este administrat) Lichid extras din sîngè sau preparat pe cale artificială care conţine un anumit anticorp saii o secreţie glandulară Şi care este folosit în scopuri terapeutice sau prevenţive. Cf. bianu, d: s., bul. côM. ist. i, 99, rfIs-meriţă, d. Cu o emulsiune din cultura pe seruni.. . s-au inoculat un berbec, o capră... şi o găină, babeş, o, a. i, 84. S-au preparat vaccinuri pentru prevenirea bolilor şi seruri pentru a le vindeca, mârinescu, p. a'. 74, cf. nicA, l. vam. 222. Puterea unui ser Dătător dé viaţă lentă, minulescu, vers. 198. Cea. mai iscusită iscodire a omului... e serul, voiculéscu, l. 284. Am înfiinţat o infirmerie provizorie... fără ser antidifteric. ulieru, c. 14. O şcoală ‘pentru suferinţele bietelor animale,... universitatea serului şi a vaccinului, arghèzi, b. 115. Cele ¡nai importante diuretice stnt serul glucozat, teo-bromina, teofilina. belea, p. a. 278, cf. dl, dm. S-a ocupat dé combaterea acestei boli, preparînd şi un ser special, abc săn. 392, cf. m. d. enc., dex. 4- Fig. Se amătjesc cu viaţa artificială pe care le-o dă serul reclamei, plr ii, 100. <0> Ser specific== antiser. Cf. der i, 144, m. d. enc. 45. Ser fiziologic — soluţie salină foarte diluată, apropiată de compoziţia serului sanguin, folosită pentru a înlocui pierderile mari de lichide sau de sînge în diferite boii, pentru dizolvarea unor antibiotice etc. Cf. dl, m. d. enc., dex. 5987 ■ţUbÂt -933-! Sehàî -r Pl.: geruri. — Şi: (rar) sérum s. n. — Din fr. sérum, lat. seruni. , SERAC, -Ă adj. v. sărac. SERACÂN s. m. v. săraca ii. SERADËLA s. f. v. seradelă. . SËRABÉlJi s. f. Plantă din familia leguminoaselor, cu tulpina subţire, Înalţă, cu frunzele compuse, folosită ca plantă furajeră (Ornithopus sativus). Cf. der, M. D. ENC., DKX. _ . . — Pl.: seradele. — Şi: seradéla s. f. der, m. d. enc. — Din fr. serradelle, it, serradella. SERÂFIG, -Ă adj. De (sau ca de) serafim (1), î n-g e r é s c, (livresc) angelic, (rar) serafimic; f i g. de o frumuseţe inegalabilă; plin de candoare, candid, cura t, p u r2 (8), neprihănit, n e-vinovat (2); (învechit, rar) serafiu. Cf. i. golescu, c. Melodii de o muzică serafică, care umple de o fericire nespu'şă. barasch, m. ii, 85/30, cf. pontbriănt, d., DDRF, BAIICIANU, AI.EXI, W., ŞĂINEANU 2, RESMEPJŢĂ, D. Ne-am pbmenit cu dascălul.:: că-ne dă să învăţăm Crezul . .. în graiul serafic al lui Iiomer, ciauşanu, r. scut. 38, cf. cade. înfăţişarea ei e serafică, galaction, o. 244. Ochii ei erau albaştri, ca ai pruncilor serafici. TEODOREANU, M. II, 174, Cf. SCRIBAN, D. DoifiU . . . să facă pe Mini să ştie că o iubeşte in acel chip serafic. călinescu, s. 132. Se întîlnesc... in „Flori de mucegai" cele două coarde , ale lirei argheziene, coarda gravă şi coarda serafică, perpessiciüs, m. rv, 75;''Ar fi putut să vadă că Tincnţu riu e 0 întrupare serafică, unică pe lume. camil pbtrescu, o. ii, 83. Universul serafic şi extazul erotic al liricei baltdzariene se realizeazlă lritr-0 viziune unitară, comstantinescu, s. i, 167. Taică-său ti ţinu O scurtă predică, pe care o opri numai un zîmbet absent şi serafic al lui Andrei, t. popovicî, s. 107. La aceşti scriitori... linia petrarcliistă a unei iubite serafice ... se combina. .'. cu o senzualitate rinascentistă. v: rom. ianuarie 1965, 111. Palidă, blondă, cu uri aer uşor maladiv, serafică şi aeriană, sfioasă şi discretă ... este pe cale să devină vedetă... ecranului francez: cinema, 1968, nr. 3, 17. A plecat dintre noi lăsînd o serafică amintire, con tem p. 1969, nr. i 176, 3/6. Cînd îniepe Insăsă cînle, apariţia serafică dispare, m 1969, nr. 12, 37, cf. m. d. enc., dex. Un peisaj de icoană pe sticlă, imaterial şi serafic, flacăra, 1976, nr. 2, 18. <0> (Adverbial) Se apără surîzind serafic, c. petrescu, c. v. 185. Se înclina mişcînd buîele serafic, bhăescu, a. 132. Le surlde serafic ca în cărţile poştale ilustrate, teodo-rëanù, m. ii, 32. M-a văzut că tresar, a şovăit, şi-a pironit privirea serafic în tavan, vinea, l. i, 369. — Pl.: serafici, -ce: — Din fr. séraphique. SERAFÎM s. m. 1. (în concepţia creştină) înger de rang superior, situat ierarhic intre arhangheli şi heruvimi. Bucură-te, arhanghele, că iaşii lăudalu cu ceia ctteşase aripi, cu heruvimii şi cu serafimii (a. 1580). cuv. d. bAtr. ii, 314/19. Cei doi sărafimi den scaunul milo-, stivmciei pre cei 2 îngeri de la groapă au semnai, po 7/8. Şi-m dă iertare de multe păcate, cu rugăciunea sfinţilor tăi slugi cereşti ... heruvimii şi serafimii (a. 1633). ocr i, 82/31. Serafimii cei cite cu şase arepi. varlaam, c. 378. Mai cinstită în ceriu decît heruvimii şi mai slăvită .. .. decît serafimii, antim, p. 33. înger! cerescul meu serafin! Ce-mi fuse oare a ta ivire ? heliade, o. i, 148, cf. i. golescu, c. Toţi cheruvimii, Toţi serafimii în juru-i stau. sion, e. 17, cf; pontbriănt, a. Că s-a ivit în ceruri pentru el Un serafim visat de Rafaël, alecsan-dri, poezii, 204, cf. cosTiNEscu. Ea acum nu are mai mult de 19 ani: bălaie ca o stea rătăcită în: noapte; frumoasă ca un serafim, bolintineanu, o. 377. Eşti fiinţa-armonioasă Ce-o gîndi un serafin, Cind pe lira-i Hnguioasă, Mina cînlecuL .divin ? eminescu,. o. i, 19. Un cor de glasuri armonioase ca de serafimi ,_şe înălţă după o perdea de chiparoşi, .angiiel, pr. 40. Seraphimii erau îngeri cu şase aripL severin, s . 45. Paradisul nu era lipsit de serafimi, galaction, o. 329. Veniră plicuri, deFlorii... Cu călăuza unui serafim, arqhezi, vers. 130. Serafimii voioşi, cu bondiţe de crini şi lalea, lesnea, vers. 169. Serafim fără aripi, călinescu, o. i, 20. Pretutindeni pe pajişti şi pe ogor Serafimii cu părul nins însetează după. adevăr, bi.aga, poezii, 108. Ochii ei viorii, de serafim, camil petrescu, o. ii, 233. jFţguri de serafimi şi de profeţi, gravaţi In foaia de aur. barbu, prinCi 35, cf. m. d. enc., dex. Vor primi răsplata faptelor lor, petrecind la un loc.- cu îngerii, serafimii, şi herovimii. şez. ii, 157. + Reprezentare iconografică picturală a unui serafim (1). Mai rămăsese de, făcut un serafim în creştetul bolţii, vi.ahuţă, s. a. iii, 345. Evan-taliile de aur, infăţiştnd serafimi cu pele şase aripi desfăşurate. iorga, c. i. iii, 26. 2. (Prin Mold.) Prapur (2). Eu i-aş da ptnzâ de ochi. . . Şi-o basma di serafim, pamfile, c. ţ. 162. 3. (Prin Transilv. şi prin Bucov.) Ripidă. în acelaşi timp se aduce de la biserică'şi procesia menită pentru înmormlntare şi anume: cr'icile..., sfeşnicele, serafimii, steagurile. marian, î. 249, cf; ai.rm ii/i h 232. 4. (Regional) Copil îmbrăcat în stihar în timpul serviciului religios (Ciocăneşti — Vatra Dornei), Gf. alkm u/i h 233/365. — Scris şi: seraphim. —..PI.: serafimi. — Şi': (în“ vechit) serafiu, sărafim s. m. — Din slavonul c., 1’ONTB‘UANT, )>., bahcianu, v., i.m. Serascherul cel favorit Ibrahim, vizirul eunuh Snleiman .. . erau loţi din viţă grecească. «DOUK5GU, s. i, 121. Serasehirul litre iscălise fără greutate. hasdku, i. v. 164, cf. noHt', ghktie, ». m., alkx.i.w., şăineanu3. Şi', in. alt loc, povestind despărţirea lui Nicolae Vodă de serascherul Abdi-l>aşa, trimes de la Ho!in în Egipt. rowiA, i, 135, cf. torc, resmkriţâ, l>.; cade. iii numii serasi-hir, comandant suprem ul armatei imperiale, c. cane, tb. \'. 1.97. Am găsit in serascherul Şişman IbrainiPusa . . . un admirator, saiioveanu, o. X, 81, cf. SCS1BAX, 1)., HOSErTI —CAZACI), I. L. K. lj 261, contribuţii, i, 118, ol, dai. Sultanul a numit un nou seraschier. t iulie .1964, 52, cf. m. d. exc.,. dex. — Scris şi: seraskier. — PI.: seruxehieri. —, Şi; (învechit) saraschinir, seraseiiir, stîiasehiM', seraschier. (pontoriant, ».), siiraselier, sarasfheriu, saraschler (scris şi: saraskier, M. costix, ap. gîdei, 334), saras-ehieriu s. ni. - — Din tc. «erasker. SERASCHÎR s. m. v. serasehiar. 6006 sbiustn SERfî SERASIR s. n. (învcclilt) Brocart. Părcchc de ruca-vite de saraser agemesc galben (a. 1G81). ap. iuîm 495. Un sacos de la Mosc, de sarasir roş cu flori dc aur (a. 1698). iorga, s. t>. xiri, 96. 1 tambar sarasir cu palcea sobol, cu bumbi de mă.rgăritari (a. 1730). id. ib. vii, 190. 1 briu cil căpălăile dă sarasir (a. 1740). id. ib. xi; 266, cf. i. golescu, g. Peste rochie, o bogată dulamă lungă de serasir înflorat, f (1877), 25. în cap purta naltul calpac de hîrşie fumurie cu fund de serasir. odobescu, s. i, 133. Pe rochia ei de sarasir clipeau safire şi pilpiiau rubine, macedonski, o. iii, 102, cf. DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2. Caftane — îmbrăcăminte turcească — de serasir de aur. iorga, c. i. I, 120. Stofele sînt orientale sau veneliene sarasir, şahmarand, canavaţ. id. ib. 130, cf. tdrg, dhi-R ii, 552, resmeriţă, d. Erau nopţi înfrigurate de nesomn cînd îi vedeau aievea ... în caftanele lor de sarasir pe acei trufaşi arlionţi purtindu-şi în mîini capelele lăiele. m. i. caragiai.e, c. 84, cf. cade, scri-ban, d. înfăşurat în epitrăhil şi omofor de serasir, ierarhul primi . . . potirul, arghezi, s. xii, 162,. cf. contribuţii, i, 119, dl, dm. Şarasirid greu, ca linii de samur ori de sobol, barbu, princ. 139, cf. dex. — PI.: serasiruri. —' Şi: sarasir, sarasir s. n. — Din tc. seraser. SERAŞCH1ÎH s. in. v. serascliier. SERAT, -Ă adj. (Despre frunze sau alte organe ale plantelor) Care are marginile dinţate, Îndreptate spre vîrful organului respectiv; Cf. dm, dn2, m. d. enc., dex. — PI.: serali, -te. — Din fr. seri-e. SERATĂ s. f. Reuniune, întrunire de seară cu caracter literar, muzical etc.; s p e c. petrecere care are Joc seara, )a carc se dansează; franţuzism (învechit) so ru. Mă duc ... la teatru şi la serale, heliade, D. j. 60/7. Nu prelungiţi mult în noapte veghierile şi seralele noastre, man. sănăt. 195/28. Dacă lipseşte vioara care să facă pe mosafiri să sară în cadenţă, serata devine plicticoasă, ghica, c. e. ii, 429. A fost o adevărată serată literară, sion, P. 404. Mesele şi seratele ce dedea fanariotul apropiau în splendoare şi in bogăţie pe ale lui Caragea. filimon, o. i, 114. Aveţi serale cu şarade, teatru ... şi alte plăceri, alecsandri, s. 102. Nu las să treacă această stagiune a seralelor Atheneului. macedonski, o. iv, 3. Şi de-aceea nu te mire Că-n serale şi petreceri Nici. o inimă nu seceri, vlahuţă, s. a. i, 41. Era cu neputinţă să se dea un bal, o serată, T r a n z. f a c t. Fala ca-diului... Vederile mi-a slăbit, Faţa ia mi-a serbezit. pop., ap. tdrg. (Fi g.) Mi nlile-i smintea, Capu-i'serbezea. pop., ap. şăineanu, d. u. + R e f 1. (Regional; despre culori sau despre obiecte vopsite) A se decolora; (despre vopsele) a-şi pierde culoarea, tăria, a nu (mai) colora. Cind e gata cu împletirea gălbinelelor, pune intr-acestea lîncţele. le acoperă cu puţină dobriţă. . ., Insă nu le lasă să ¡iarbă căci apoi gălbinelcle se sărbezesc, îşi pierd toată, puterea, marian, ch. 16, cf. 37, 52. Nu cumva să înceapă a fierbe, căci în acest caz gălbinelile se serbezesc şi. deci nu se mai prind de lucrurile ce călăm a le vopsi, pamfile — ltjpescu, crom. 25, cf. 91, dl, om, dex. — Prez. ind.: serbezesc. — Şi: selbezi, sărbezi, (regional) sarbezi (alext, w.) vb. IV. — V. searbăd11. SERBEZI3 vb. IV v. sărbezi2. SERBEZÎE1 s. f. (Regional) Paloare (1). Cf. scriSan, d. — PI.: serbezii. — Şi: (Învechit) selbezie (scri- ban, d.), (Învechit şi regional) sărbezfe (id. ib.) s. f. — .Searbăd1 -(- suf. -ie. SERBEZÎE2 s. f. v. sărbezle1. SERBEZITTÎRĂ1 s. f. (învechit) Paloare (1). Cf. lm. Serbezitură feţei. id. ib. — PI.: serbezituri. — Serbezi1 -f- suf. -tură. SERBEZITIÎRĂ2 s. f. (învechit, rar) Serbezeală. Cf. lm. -v- (Ca epitet, precedă termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Cine poale bea serbezi-lura voastră de vin ? id. ib. (F i g.) Serbezilure de vorbe nesărate, id. ib. — PI.: serbezituri şi serbezilure. — Serbezi2 + suf. -tură. SERBÎRE s. f. v. servire. SERBÎSM s. n. v. slrbism. SERBITOR s. m. v. servitor. SERBIŢIU s. n. v. serviciu. SERBUS interj, v. servus. SERBOŞCĂ s. f. v. sărbuşeă. SIÎRIIUŢ interj, v. servus. SERCÎR s. n. v. sărciner. SERCIliR s. n. v. sărciner. SERDĂR s, m. 1. (în Ţara Românească şi Moldova, în sec. XVII—XVIII) Dregător domnesc, comandant de oaste, mai ales de călărime; (în sec. XVIII—XIXJ boier de rang mijlociu sau mic. Au legat voroava şi cu o samă de boieri în ţară;. .. şi cu Ştefan sărdariul. m. costin, ap. gcr i, 200/7. Dinsu-de-dimineaţă au sosit Barbul sărdar. ist. ţ. r. 128. A trimis Constantin Duca Vodă sol în ţara leşească pre Ioan Costin, ce a fost serdar. N. costin, ap. şio ii1( 319. I-au Iriimis cu Alecsandru JBuhuş, ce era pe aice vreme sărdar iu. neculce, l. 41. Intr-ace dzi au sosit o carte de la Mogîlde surdariul. id. ib. 214. Şoimii ca hatmanii, uleii ca sărdarii, coruii ca căpitanii pe dinaintea gloatelor.. . se primbla, cantemir, i. i. i, 246. Pirtă nu.-l va cherna domnul ca cărţi să nu vie: şi viind să zică către boi ari că a fugi.l Drosul sărdar. mag.ist. ii, 20/10. Îndată, a trimis pre Gheorghiţă Ciudit sărdariul de a prins pre Lupul sutgeriul (începutul sec. XVIII), id. nr, 38/25. Mai înainte vreme, au avut serdarii hotnogi de strajă pe la toate marginile acestor ţinuturi (a. 1730). ap. stoiciîscu, c. s. 11.3. însemnarea finului de la .Focşani, după arătarea dumnealui sărdarului Cos-tache Şl.efănescu (a. 1809). poc. ec. 76, cf. ut, i. go-lescu, c. Pentru neorînduielile şi puţina silinţă ce au arătat la împlinirea datoriilor..., sărdarul Ioan Jîianul şi slugerul Ştefan cu împărţirea cvartirurilor în Bucureşti.. . . au poruncii, ck (1829), 3 672/14. Să face în ştire la toţi de obşte că. .. sărdarul Petraclie Obedeanul şi slugerul Alecu Popescul... s-au depărtat din slujbă, ib. (1830), 323l/l, cf. valian, v. Samuil Bolezatu s-a înaintai la rang de sardar. gt (1839), lll2/8. S-au înţeles vistieria cu dumnealui sărdar 6035 SfeRDARARlT -Îâ8- SERKNAD Ghenrghe Opran, ca să înlesnească aducerea aceşlii monede (a. 1843). doc. r.c. 794. Comandirul. de '/.nod (parncicul) ircce cu rang de sărdar, iar slujind trei ani, cu rang de paharnic, rugul. org. 467/15. Să venim la istoria cu serdaru. pr. dram. 229. Buna mamă . . . rămase încîniată vâzînd. . . că cere pe fiică-sa un postelnic, pe clinsa, fată de serclar. negruzzi, s. i, 72, cf. polizu. Cîleva sule de boieri mici. . ., între cari se prenumărau: . . . pînă la serdari, căminari şi cluceri mari. giiica, s. XIV. Să trăieşti, serdar Cuciuc! sroN, p. 152. Aceasta mi-o zice cugetul şi o cunosc. . . clin vorbirile domniii tale cu serdarul D. filimon, o. i, 107, cf. pontbriant, D. Am venit cu sărdarul Cu-culeţ. ai.fcsa.ndri, t. 409. Cu cei de-a doua clasă, serdarul şi băcanul, Fii mindru, te înaltă, le umflă ca curcanul, bolintineanu, o. 146, cf. lm. Cea de-a doua, căsătorită cu serdarul Coslică Văleauu. i.ăcus-teanu, a. 20. C.e ar zice venerabilul serdar Ion Bogonos, vâzînd că astăzi nici măcar onorul n-a mai remas? i. negruzzi, s. i, 479, cf. ddrt'. Sărdarul. . . era şeful câlărimei. xenopol, i. r. iii, 176, cf. barcianu, alexi, \v., şăineanu2, tdrg, resmeriţă, d. Arnuişul schingiuitor şi ucigaş se prăpădise de timpuriu, otrăvit, zice-se, chiar de ai săi, al doilea, serdarul, . . . îşi petrecuse mai toată viata în Vlăsia. m. i. car agi ale, c. 50, cf. cade, scriban, d. Mama, Mărioară serda-rului Gheorghe Slanciu din Pechea, e o ocheşică măruntă şi blîndâ. călinescu, c. o. 230. Erau feciorii unui serdar, Costache Turnavilu, arendaş de pe la Turna Măgurele, camil vetrescu, o. ii, 9, cf. dl, dm. Înălţarea la rangul de ,,praporcic“ şi de „serdar“ nu-l va determina pe pod să-şi schimbe atitudinea, ist. lit. rom. ii, 331. In sec. al XVlII-lea, în Ţara Românească, ceilalţi dregători, de la serdar pînă la clucerul de arie, formau clasa a doua. stoicescu, s. d. 79. Situaţia aceasta l-a intrigat pe serdar, care a şi înaintat o jalbă. o. barbu, a. v. 245, cf. m. d. enc., dex. Bo-ierietc le-a dat jos: . . ■ boierii, de neam, mazili, sărdari. vîrcol, v. 18. <;> Serdar mare sau marc ori marele (sau vel-) serdar = comandant de oaste care făcea parte dintre boierii dc divan. Vel-sărdar. gheorgachi, cer. (1762), 268. In 1775, Alexandru Jpsilanli împărţi boieriile mari în trei clase: 1. de la mare ban la mare agă; 2. de la mare clucer la mare comis; 3. de la mare serdar la mare clucer de arie. oţetea, t. v. 58, cf. dl, dm. Marii serdari erau recrutaţi în general dintre boierii care ocupaseră mai înainte funcţia de căpitan sau mare căpitan, stoicescu, s. d. 258, cf. dex. Cest domn bun, jupîn (cutare) Că mi-şi are fată mare . . . Şi mi-o cere-un serdar mare. teodorescu, p. p. 87. Serdar dc mazili - - comandantul călărimii formate din boieri mazili. Călărimea sărdarului de mazili... se alcătuia de toţi boierii ieşiţi din slujbă, ce se numeau mazili, bălcescu, m. v. 592, cf. dl, . der, dex. + General (de cavalerie) în armata otomană. Operaţiunile sale, clcpendiau de la ordinile dale de cătră marii veziri şi serdari otomani, bariţiu, p. a. i, 51. <0> C o m p u s : Serdar-cciem = comandant al cavaleriei la turci. Vezirul, ca un serclari-ecrcm, orîndui serasclteri pe toată marginea Dunării, văcărescul, ap. şio ii„, 160. Sâ se înţeleagă domnul vestru cu serdar-ccremul. turcesc. odobescu, s. m, 438, cl'. dl, dm, 2. (Regional) Călău (Tsbiceni — Corabia). Cf. alrm sn ii h 812/886.’ — PI.: serdari. — Şi: (învechii) sănlur s. ni. — Din tc. serdar. SERDĂRĂRÎX s. n. (învechit, in Munt.) Impozit care se percepea pe vitele ce intrau prin vii şi care constituia o parte din venitul serdarului (I). Două sute dc lei de la serclărărit (a. 1859). şio li,, 320. — Serdar sul', -urii. ■ SERDĂTIEÂSĂ s. f. Solie de. serdar (I). Aici săr-clăreasa Clrje a dat cumplitul sfîrşil. beldiman-, e. 55/13, cf. Poi.TZu. Îngrijitorul averii lăsate de repau-sala sărdăreasă . . . venise, să vază pe tală-meu. giiica, c. e. i, 61. Serdăreasa are nişte ochi... ai.ecsandri, t. 740, cf. lm, tdhc, scriban, d. Iii .mai 1S0C, serdăreasa se judeca cu creditorii, călinescu, s. c. l. 180. Serdăreasa ieşi clin bordei, urmată de o bâlrînă din vecini, lelea Dumitra, camil petrescu, o. i, 430. Chiar în ajun îi. căpătase împreună cu o salbă, peşchcş de dragoste de Ici logodnic, ţigan rob şi fecior în casă. la serdăreasa Candachia Brancomirnlui. c. petrescu, A. 11. 117, cf. DL, DM, DEX. — PI.: serdărese. — Şi: (învechit) sărdărcâsă s. f. — Serdar + suf. -easă. SEROĂRliSC, -EĂSCĂ adj., s. f. art. 1. Adj. Care aparţine serdarului (I), privitor la serdar, care are rangul de serdar. Polcovnicul serdărese (a. 1795). ŞIO IIj, 320, cf. I. GOLESCU, C., TDRG, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. 2. S. f. art. (Regional; in forma sărdăreasca) Numele unui dans popular;- melodie după care se execută acest dans (Băileşti). Cf. h v 18. — PI.: serdăreşti. — Şi: (regional) sărdăreasca s. f. art. n v 18. — Serdar + suf. -esc. SEBOArIE s. f. Demnitatea, funcţia de serdar (I) ; autoritatea reprezentată de serdar. Dumitraşco-Yodă l-a suit la boierie mai mare, la serdărie şi clucer ie. muşte, ap. şio iij, 320. Serdărici ol Lăpuşna, Orhci (a. 1776). şio ii-,, 320. Pe tine le cinstim cu dregătoria serdăriei cei mari (a. 1788). id. ib., cf. i. golescu, c., polizu. El întovărăşi in exil pe latăl său şi, intoreîndu-sc . . ., fu înălţat la serdărie. iorga, l. i, 63, cf. scriban, D., DL, DM, DEX. — PI.: serdării. — Şi: (Învechit) sărdărie s. f. i. go-i.escu, c., polizu. — Serdar + suf. -ic. SEREDĂR s. ii. v. sărindar. SEREDNIC subst. (Prin Maram.) Tablă de la mijlocul plutei1; (regional)' mijlocar (I 5 l>). Cf. akvinte, term. 165. — Şi: (regional) serelmie, srrelnic s. n. arvinte, term. 165. — Din ucr. CfipCflliHK. SEREHXIC s. n. v. serali)ic. SERE1MÂN, -Ăi adj., s. m. şi f, v. sărman. SERELNIC s. n. v. serednie. SERENĂDĂ s. f. Compoziţie muzicală, vocală sau (ori şi) instrumentală, cu caracter liric, alcătuită din mai multe părţi, care se cinta mai ales? noaptea, In aer liber, adesea sub fereastra cuiva (de obicei a iubitei) în semn de preţuire, de dragoste; concert executat (noaptea) cu o astfel de compoziţie. Săsimea clin Braşov au primit pe CaroI Maager întors de la senat tot cu pompă şi cu serenadă, bariţiu, p. a. iii, 57, cf. st am ati, D. Mierosa sa glăsuire şi cea /¡lină dc zahar Rănea inimi simţitoare, ca seri nadă chiar, pann, e. i, 32/10. Nefericitul I Îşi pusese în gincl să clcie o serenadă tinerei ducese şi să-i răpească sufletul prin farmecul glasului său. rom. lit. 37-/21. A/n cea mai mare plăcere să te invitez pentru astă seară la o serenadă la curie, unde voi îneînla pe maiestatea sa. calendar (1857), 33/23. Sînl multe fete în Granada şi la Sevilla se găscsc Pre care ades c-o serenadă Amorezată le-amăgesc, negruzzi, s. t, 112. Cum răsărea luna, plecau cu ghitare şi cu flaute la serenade pe sub ferestrele felelor, c.hica, s. 45. liorr ănii se deciseră a-i. face [lui Şaguna| o serenadă, sion, p. 314. Nu era seară lăsată de Dumnezeu în. care să nu se eînte sub ferestrele ci cele mai plăcute serenade, fii.imon; o. . i, 117. Mi-au venit în gînd sii-i.. dau. o serenadă prin cure să-i pol face cunoscută starea jalnică a sufletului__ 6045 SERENATĂ — 739 — SERHAT meu. alecsandri, t. j, 78. O domnişoară cînla la clavir o serenadă de Mosliovski. vlahuţă, s. a. ii, 375. Fluieră serenadele şi nocturnele lui Schubert, bacalbaşa, s. A. I, 149, cf. DDRF, BĂRCIANU, ALEXI, AV., TIM. PO-povici, d. m., şăineanu2. Şi-n golfuri mandolinele în-jfnă serenada, iosif, p. 75. Tinerii Armadiei o puteau vedea rirai des, o înconjurau, o complimentai!, ii mai dădeau cile-o serenadă, rebreanu, i. 367, cf. res-meriţă, n., cade. Nu suspină nici o serenadă in fala balconului înflorit: lovinescu, c. iv, 126. De-ai auzi tăcuta serenadă, Tc-ai apleca uşor pe balustradă, to-pîrceanu, i>. o. 36. Alunei cinla un calemgiu serenade Chcrei Duduca, c. petrescu, c. v. 77. Poetul pune mină pe chitară, iese sub lumina lunii şi-i cintă iubitei o serenadă, vlasiu, d. 65. In casa aceea locuia Jana, fala contabilului dc la fabrica de bere — intiia dragoste — tulii a serenadă, dan, u. 230, cf. schiban, d. Un cor de orbi cintă vechi serenade uitate dc mull in Europa, halea, s. t. i, 280, cf. de, dm. Partea a cin--cea... aminteşte de forma unei serenade, m 1968, nr. 7, 33, cf. m. d. enc., dex. <0> F i g. Auziţi serenada veacului nou, Vuind in cazane, icnind in cazmale, . . . Prefăcind pulbere văgăunile goale! deşliu, g. 18. — PI. : serenade. — Şi : (rar) serenâtă (d»!, dex.), (învechit) serinădă s. f. — Din fr. sérénade, germ. Serenade. — Serenâtă < it. screnata. SEREiVÂTĂ s. f. v. serenadă. SEIJENDAR s. n. v. sărindar. SEREiYÎSIM, - Ă adj. (Ca termen dc reverenţă pe lîngă un titlu nobiliar ori bisericesc din Europa apuseană) înălţat, mărit3 (3), slăvit. Diploma donafională a serenisimei princese Suzana. codru-drăguşanu, c. 83, cf. STAMATI, D., PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D. Serenisimul doge! i. negruzzi, s. v, 415, cf. barcianu, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRrBAN, D., DI., DM, DN2, M. D. ENC., DEX. <0* (Substantivat) Serenissimul părea împietrii in hainele slropile cu aur. BARBU, pbinc. 199. — Scris şi: (după it. şi fr.) serenissim. — PI.: serenisimi, -e. — Din fr. sercnissime, it. screnissimo. SliHEOit s. in. v. salahor. SERGIîANX s. in. v. senjenl. SIïllGÉiVT s. in. Grad militar imediat superior gradului dc caporal; persoană care are acest grad. 11 şer-janţi. n. costin, let. îi, 73/17. Sarjanţii rămasă la (Unsul pînă la 1 nuemvrie. chrest. rom. 128/17. Fieş-tecare companie are un căpitan,... 4 serjanţi, 8 caporali. AR (1829), 1742/5, Cf. I. GOLESCU, c., VALIAN, V., stamati, D., polizu. Era să fiu sergent dacă şliam carte, ghica, c. e. ii, 450. Acesl avui barbat fiind public magistral, Un sergent privighetor Prins-au pe cel praştiilor, calendar (1861), 148/21, cf. prot.— pop., n. d., antonescu, D., lm. Fusese numit sergent pe cîm-pul dc onoare, caragiale, o. i, 169. Bine, sergenţilor, ce treabă aveţi voi? Nu vedeţi eă publicul s-a desfrinal din cale afară? contemporanul, iv, 502. Soldaţii, zăpăciţi de răcnetele serjenţilor, alergau in ţoale părţile. vlahuţă, s. A. ii, 259. Sergenţii ii cară la pumni — iar ţăranul, zăpăcit, pierdui, nu şlie ■ . . unde să cir-mească. gherea, st. ck. iii, 126. Sergentul Teacă era im militar desăvirşit. bacalbaşa, s. a. i, 6, cf. ddrf, barcianu. Grozav i-aş da două palme sergentului care l-a bălul ! D. ZAMFIRESCU, H. 120, Cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU2. Un sergent zgrebulit păzeşte pustietatea aceasta transformată în grădină zoologică, anghel — iosif, c. l, 167. In armată a intrai sergent şi se fălea, rebreanu, 1. 370, cf. RESMEHiŢĂ, d., cade. După şase luni ■ ■ . am fost înaintai sergent, bhăescu, a. 246. Ar putea să facă lucrul acesta sericului? sahia, n. 68. Tumbulică, ser- gent-inslruclor. klopştock, f. 223. Sergentul arlilcrist îşi trăsese scaunul lîngă procuror, a. m. zvmfiiVescu, m. d. ii, 305.' Dacă vrei ca serjile şi ofiţerii si na le bage in samă. alas 10 i 1937, 5/5. Un om care s-a -întors din annată. ■ . cu gradul de sergent nu sc. cuvine să-şi piardă vremea pe uliţă, dan, u. 8. Autorul face cunoştinţă in 1877 cu un. sergent rănii in răzb:ii. o&u-nescu, s. c. L. 152. Fusese sergent în armată, stancu, d. 246. Comandantul lui de lan era un sergent isteţ, vesel şi bun de gură. v. rom. noiembrie 1953, 100. Slînga-mprejur, primarule ! se răstise. . . sergentul, pas, i.. ii, 210. Se canonise doi ani şi pentru stat, căpătase grad de sergent pentru vrednicia lui şi se întorsese la slăpî.n. barbu, a. 14. A rămas clipe în şir pe gînduri, aţîţat poale de vorbele sergentului, v. rom. octombrie 1964, 12. Şeful de post a chemat sergenţii şi-a ieşit in uliţă, lăncranjan, c. îi, 120. Se prezentă într-un suflet un sergent rotofei, strigind Icue. bănulescu, i. 83, cf. scl 1974, 444, m. d. enc., dex. Ca să-mi ieu un sfert di pini, Domn sârjenl cirid mă văzură Mă-ntre-bară de centură, folc. mold. ii, 165. <0> Sergent major v. în a j o r (3). + (Ieşit din uz; şi în sintagmele sergent de stradă, sergent de noapte) Poliţist (1) care făcea de pază in timpul zilei (sau al nopţii) pe străzile unui oraş; gardian, gardist, (Învechit) zapciu, (argotic) scatiu (ă), sticlete. Pe stradă dau ghionluri şi-njură Sergenţii şi vajnicii critici, coşbuc, p. i, 333. Doi sergenţi de stradă grăbiră să facă ordine, agîrbiceanu, a. 88. Cum să adormi tu poliţia, cu toţi sergenţii, cu toţi comisarii, cu toţi epislaţii ei? hogaş, dr. ii, 130. Sergentul să-i poruncească să circule, c. petrescu, î. ii, 229. cf. nom. prof. 71. Făcu un pas îndărăt. . . căulind din ochi sergentul de noapte, teodoreanu, m. iii, 175. între aceşti operatori destoinici se aflau doi: un fost- sergent, de stradă şi un fost aprod la parchet. sadoveanu, o. xii, 675. Sergentul... aruncă in burla slutului cîle un pumn solid, urmat de un geamăt cu sughiţ, arghezi, b. 29. Căpătă de la un sergent de stradă . lămuririle de care avea nevoie, galan, b. i, 16. Sergentul de stradă trecu de cileva ori pe lingă el, ii privi bănuitor, vinea, l. i, 214. A apărui un sergent dc stradă. H. lovinescu, t. 282, cf. dl, dm, dex. — PI.: sergenţi. — Şi: (învechit) sergente (lm), scr-f|cânt (stamati, d.), serjiiut (valian, v.), serjent, sar-jânt, şerjânt s. ni., (regional) serjă s. t, sărjeut s. tu. — Din fr. sergent, rus. copasanT, col. sierzant, germ. Serj/cant. ' SERGENTlî s. ni. v. sergent. SIÎRGUS interj, v. servus. SERHĂT s. n. Cetate sau fortăreaţă turcească situată la marginea Imperiului Otoman sau la graniţa ţărilor române. Fost-au rînduil paşă la sarhatul Iio-linului Iiamza paşa, om mare, vestit, gheorgaciii, cer. (1762), 308. înştiinţindu-se împărăţia turcească şi paşii de pre la cetăţile Moldovei şi de pre la alte sărhaluri de primpregiur (a. 1769). gcr ii, 81/24. Turcii după la serhaluri făcură gălire să lovească ţara. văcărescul, ist. 281. înlesnirea aflărei trebuincioasei cherestele pe la sarhaluri şi la Ţarigrad (a. 1792). uricariul, i, 345/8. Să ducă lăcuitorii lucruri de-ale mincăril la serhaturile ce să arată (a. 1813). doc. ec. 155. Au mai luai muscalii de la turci cetăţi: Iiotinu, Benderu şi Chelichia cu sarhatele lor. dionisie, c. 174. Caimacami luind vesle... la un sarhal s-au tras voind să arate credinţă, beldiman, e. 64/7. Au cheltuit în cile zile au şăzul la aceste serhaluri taleri 964 (a. 1822). doc. ec.. 257. Cili ■ ■ ■ din turci vor face vreo greşală ■ ■ . să trimiţă la serhaturile dinpregiur (a. 1826). iorga, s. d. xxi, 38, cf. i. golescu, c. La schelele cele dă jos au contenii cu lotu încărcarea sării, din pricina înmulţirii . . . ciumii pă la toate serhaturile din Turchiia (a. 1837). doc. ec. 681. Le-au murit vilele lot cărind la zalicrcle pe la serhaluri. gijica, s. 512. Să faceţi mehlup către muhafizii ser haturilor după marginea G054 SERIA - 740 - SERICULTURA Dunării, ca să vă dea ajutorul trebuincios, filimon, 0. i, 247. L-au şi numit guvernator al tuturor serha-turilor pînă la Adrianopoli. lăcusteanu, a. 82. Pierduseră îndeminarea de vreme de a mai ajutora ser haturile (cetăţile şi posesiunile turceşti ). odobescu, s. 1, 278, cf. DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, RESME- RIŢĂ, d. Afară de negustorii ce se vor rindui şi se vor număra din fiecare sarhat, alţii să nu fie slobozi a intra în Moldova. n. a. bogdan, g. m. 55, cf. cade, scriban, d. Satele din apropierea serhaturilor au avut mult de suferit din cauza operaţiilor de pradă ale turcilor. OŢETEA, T. V. 68, Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Pl.: ser haturi şi (rar) serhate. — Şi: (învechit) salhât (scriban, d.), sarhat, s. n. — Din te. serbat. SERIĂ vb. I. T r a n z. A aşeza în sau pe serii (4); a clasa, a tria, a orîndui, dînd un număr de serie. Cf. bul. fil. ii, 225, dl, dm, dn2. Estetica fizionomiei va fi refăcută după un timp, iar operaţiile vor fi seriate. rl 1972, nr. 8 707, cf. m. d. enc., dex. ^ Refl. pas. E nevoie după aceea ca impresiile să sç serieze succesiv. ralea, s. t. ii, 108. — Pronunţat: -ri-a. — Prez. ind.: seriez. — Din fr. sérier. SERIAL, -A adj., s. n. 1. Adj. Care formează o serie, care este dispus în serii. Dezvoltare serială asemănătoare cu o progresiune geometrică. petică, o. 475. Această organizare serială nu putea veni decît la sugestia unei arte de masă. cinema, 1968, nr. 4, I. 2. S. n. (Adesea cu determinări care arată felul) Roman, piesă sau film documentar, scenariu radiofonic etc. tipărite sau prezentate în fragmente succesive; fragment astfel prezentat; p. e x t. film artistic format din mai multe episoade în care evoluează aceleaşi personaje principale; episod din acest film. Un pregeneric bine gîndit face legătura cu episoadele anterioare ale serialului, cinema, 1968, nr. 5, V. Puţine serialuri şi superproducţii izbutesc să scalde actul de înfruntare brutală în luminoasa bunătate simplă a westernului, ib. nr. 10, 26. Ne-am despărţit la început de an de acest serial de aventuri, flacăra, 1969, nr. 4, 17. Lucrul acesta s-a întîmplat ... mai des în cil doilea episod al serialului, t iunie 1969, 88. Legăturile umane se atrofiază cînd prietenii se văd ca să mestece sandvi-ciurile, tăcuţi, pe întuneric, în faţa cutiei cu serialuri. contemp. 1969, nr. 1 183, 7/1. Un nou serial radiofonic pentru tinerii ascultători, scînteia, 1972, nr. 9 292, cf. m. d. enc., dex. 3. Adj. (Muz.) Care aparţine serialismului, privitor la serialism, bazat pe serialism. Muzica serială a fost creată ca urmare a înlocuirii forţei de coeziune a tonalităţii cu o organizare bazată pe anumite principii matematice. der iv, 368. Aplicarea principiului serial s-a extins ... şi asupra altor proprietăţi ale sunetelor componente, m 1968, nr. 1, 7. Consecvenţa principiilor de organizare ar constitui o legătură fără nici o ruptură între perioada aceasta şi cea „serial dodecafonică“. ib. 1969, nr. 12, 18. -Pronunţat: -ri-al. - Pl.: (1, 3) seriali,-e, (2) seriale şi serialuri. — Din fr. sériel, engl. serial. SERIÀLÎSM s. n. Tehnică de compoziţie muzicală constînd în folosirea unei serii (4) ca material de construcţie a melodiilor (temelor) şi acordurilor unei lucrări. Serialismul a fost folosit ... de unii compozitori de seamă. der. O dată cu adoptarea serialismului, imitaţia ... devine un procedeu obişnuit, m 1965, nr. 4, 29. Identifică ,,Baletul electronic“ cu o avalanşă de termeni şv noţiuni ale ştiinţei şi artei moderne .. ., serialism, alienare, t iunie 1969, 74, cf. m. d. enc. r™ Pronunţat: -ri-a-. — Serial -f suf. -ism, SÉRIÂT, -Ă adj. Care a fost aşezat în sau pe serii (4) ; care a fost clasat, triat, orînduit, primind un număr de serie. Pe secţiunile seriate ale acestui nucleu, am găsit numeroase celule alterate, parhon, o. a. i, 135, cf. dex. — Pronunţat: -ri-at, — Pl.: seriaţi, -te. — V. seria. SERIATOR, -OARE s. m. şi f. Persoană care seriază. Cf. dl, dm, dn2, dex. — Pronunţat: -ri-a-. — Pl.: seriatori, -oare. — Scria -}- suf. -tor. SERIC, - adj. Care se referă la ser. Cf. m. d. enc., dex, dn3. — Pl.: serici, -ce. — Din fr. sérique. SERICÉU, -CEE adj. (Bot.; despre unele organe) Care este acoperit cu peri mătăsoşi, moi la pipăit. Cf. dn2, dex. — Pl.: sericei, -cee. — Din lat. sericeus. SEMCÎCOL, -Ă adj. Care se referă la sericicultură; privitor la sericicultură; care aparţine sericiculturii; (rar) sericol. Se lucrează în direcţia agricolă, pomicolă, sericicolă, apicolă, sadoveanu, o. xx, 38, cf. scriban, d., dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: sericicoli, -e. — Din fr. séricicol«. SERICICULTÔR,-OARE s. m. şi f. Persoană specializată în sericicultură; (rar) sericultor. Cf. cade, NOM. PROF. 16, SCRIBAN, D., DL, DN2, FORM. CUV. I, 141, M. D. ENC., DEX. — PI. : sericicultori, -oare. — Din fr. sériciculteur. SERICICULTÜRĂ s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creşterea viermilor de mătase în vederea obţinerii gogoşilor destinate prelucrării; (rar) seri- cultură. Cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D.? dl, dm, der, dn2. Cercurile de ştiinţe naturale au secţii de pomicultură .. ., sericicultură. gî 1968, nr. 929, 3/1, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: sericiculturi. — Din fr. sériciculture. SERICÎNĂ s. f. Proteină solubilă care acoperă firele de mătase naturală (şi care este îndepărtată in cursul procesului de prelucrare). Cf. dl, dm, der, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: sericine. — Din fr. séricine. SERICÎT s. n. Varietate solzoasă de mică albă, intîlnită frecvent în şisturile cristaline slab metamorfozate şi în rocile eruptive. Cf. der, m. d. enc., dex. — Din fr. séricite. SERÎCOL, -Ă adj. (Rar) Sericicol. Cf. scriban, d. — Pl.: sericoli, -e. — Din fr. séricole. SERICULTÔR, -OÂRE s. m. şi I. (In dicţionarele din trecut) Sericicultor. Cf. ddrf, alexi, w., cade, SCRIBAN, D. — Pl.: sericultori, -oare. — Din fr. sériculteur. jSERICULTÜRA s. f. (în dicţionarele din trecut) Sericicultură. Cf. ddrf, barcianu, ale£i, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d. — Pl.: sericulturi. — Din fr. sericulţure, SERIE 741 SEBI.ERE SÉRIE s. f. 1. Expresie matematică formată dintr-o infinitate, de termeni pare se deduc unul ,din altul conform unei anumite reguli şi care sint .legaţi Sţiitre ei cu'şemjj'ui pluş şs.u minus; sumă infinită de numere' 31 cărei termeni ppţ fi puşi în"corespondenţă biunivocă cu. îţijiiţii^ea numerelor nâţOrale. Acest şir Să se nu-ineâşcă şjs/ia a doua. poenaku, e. a. 15/17. Arcele pqiitiyji c.e se mărgiheic... vor fi' copriftse în şefiile următoare. jrRtSipN. pp. 1.6/Í4, cf. ' aitíPnescu, d., şXîNEANU2^ ŞESfoÎ&rjâ*, D.., .CADE, SCRIBAλ; D.,'pL;) DM. Un exemplu sipiplÿ. âe sţrie \ste progresia gidmetrică. II. MED., çf, M. D. EMC., DEX. . ‘ 2, (Chim.) Grup de compuşi organici cu aceleaşi particularităţi structurale, in .care| ţgrgienii succesivi diferă printr-un anumit grup de atonii. Acidul sulfic şţ acidjţl sulj.os şînt nişte prodiicte seqiindarii çé pin diţi aliemjia acidUgr din scria ionică ce iaji naştere deocamdată. .„makis, pr. i, 196/18, çf. . macaşovici, Chim. 335, pi., dm, m . p. enc., dex... ' ' '3. Complex de straturi care s,au depus în timpul uwei epoci geologice. Numirile seriilor coreşpujtdt cu numirile 'epocilor respective. . ta®?. .Mai nxulte urme de .Viaţă «-.aţi găsit iniseria superioară a preeambr idnu-tai. GEOLOGIA, 61, Cf. DER, Şl. D. J3N<3.-, DEX,- 4. (De; obicei Va'sg.; adesea precedat de art. nehot. „0“ şi urmăî de aetéritítoári la pl.) înşiruire de fapte, de fenomene, de iritîmplări etc. care se succedă într-o anuriiită ordihe; nu"măr, Cantitate dé fiinţe, dê lucruri, de fenomene etc. Cu anumite caracteristici comune (şi într-o anumită succesiune). V. ş i r (Al î), m u 1-ţ i m è (1), ri n d (1). Gf. nèô’ülïci. Adevărurile netăgăduite... rezultă dinti-o serie de tâţionatnente. GHICA, C. E. I, VIII, ’Cf. PROT.—POP.j N. D.,"PONTBflIAÎ}T, d. Acest fapt se probează pritiţr-O série de fonltnè. has-BEp, i. c. i, 3. Fiecare transformaţi une mare de materie organică eşţe acumUlaţiunea unei " serii de-schimbări încete. epNŢA, o. F. 275. 'Vólurñtíl pe'anul 1876 prezintă începutul unei nouăşefie (â. 18Ÿ8J, p£r i, 304. Pe aici ţniilţ'e şe vorbesc despre piesa mea : utiii-şi ¡projnit succes enorm, serii tdrigi de reprezentaţii'; ălţii nù-i acordă inai mult ca trei-patru. caragialk, o. vit-, 53Ô. Vei parcurge toată seria qsiendêhfilOr ümanï. philippide, i>. 274.’ Să irèéem la éipunèrea'Sër’ièi istorice c'ăfe adusese popoarele din Dăcia sub stăpirtirea rOmănă. Xenopol, i. R. ţ, 86. Mişcapeâ ito’â'strŞ mutiăţâre'ască, deşi'tînără incă, -ă ridicat... ó serié de problème. Iiti î*lr îi, 156. Am silb Vthi tăblotil Com’imbf ăilb ţii ¿JtLiiitiiei“, o'serie de capete care sé etajeitză. aíí&hel, pr. Í47. Fostul uni-’VerslMr.., tnèep'û 'sériá ibásMor.. agÎîùmCëàN'Ü* a.- 355. itlAèfàriilè rômàfcé ne rfitţi 'àférâ'-o ’série de numè de oriÿin'è préfamtíhá. parvan, g, 672. 0 s érie de fapte. . . ddU caracterul istoriei hOastre. în "pfiiţ ïïj 351. Opera sa é o bogată série de' dócilmente. Omeneşti/ lovinEscU, , c.'ijin,' li, Vârbele pîiîdarilor fură pi-irñile tu batjocură "şi 'cu 'o rioiiă série de ghiOntuft. iîëbréanuj 'r.‘V l'OO. Insuccesul mă faie în ilare să coftiit, d(ip‘ă el> o serie ihtermiritibifâ âe grişili. cÂIaiî. pètresCu, -w.-tf. 13. îmi aminteşte această o- 'se'rie de caHiaţuri din rui ştiu Ce revistă, c. peïrescü, î. î, 74. Góionéíúl 'se gî'nili să erupă într-o serié ele ţipete^ 'şahîa, -îi. 75.. tţţcepWse /> serie ăe ftùvele iii prbnunţâţ caMctër psilidlQ’gjc. fibREAUtr., M. iti,' liO. Piéicléa ictr-ăşi V série ïtS'Cÿlotiii. 'sádoveanú, o.' Üii, 393. Asemenea termeni tehnici.,. numesc cu ‘fin ’siiigtír iüiriie o gerie de faptei ppşcitRiu, I. r. î, 2. Miétñii$U 'de toate speciile.. ■> întrebuinţează o setie de termeni, iordan, stil. '02, Primej'dih latr-ceâscă inspiră ,. : lui’Tudor o serie de măsuri. 'O'ţeţea, t:'v: 277Vin ritmul unei plăci dé patefon, ’di- fi făcut ■ împreună o séïié de mişcări tititíicé. iSĂLiNfescp, o. i, Ï86. [Iîpitetul] lipseşte diriţi-o lungă sérié de, pfrèïii: > viáñu, s. 52. Él are 0 sérié de ’deseftê hurnaiîn 'căfbîine. bla&á, i. 3Í5. Poezia ’d-lui Arghézi he înfăţişea’iă, ' ¿â :$i'~ştivriţa, o señé dé rttpo'rturi. ralea-, s. t, V27. ' îticipe'yă sé ivea’sia'o Wié dé ïmàÿiûi métiite să ifişpăi-mínte. bqgza, c. o..78. Total s-a tedus... la cercctárca originii finei'serii de cuvinte, grauk,. k. 9. De curind a prezentat, ta ţran(tizeştei ce serie de porirete literare. coNSTANTiNES.çUj s. ï, 232. S-ar putea ça el s& fi făcut o serie de gneşeli mai mici. kreda, d. 136. A avút.. . strălucite succese cu frumoasele serii de mărci,, j^fiilţqre. işac, o. 356. Nu .putuse afla ... despre o serie de foşti camarazi, t. popoyici, ş-, .481. A adus în sinteza sa o serie de lămuriri noi. ştqigesgu, c. s. 11. O serie de medicamente... sînt peni.ţ’iţlQ.aşe' atît peiţtfit i'ftiqiţiă, cit mai ales pentru făt. -abc să», 318, Nu e vqfba de o . şpOfădieă şi. IpltmplMpap.e. serie dc succese^ ;ir, ¡august 1964, 1. Pe egp"$e găşeşe-p ş,e_r-.ie de celule senzitive çüre servesc la pipăit, ap 28.. în cadrul uiieii şefii de sinonime, substituirea şucqesivă a termenilor unul printr.-altul poate fi însoţită de un. spor ăl expresivităţii. l. rom. 1965, 58Ô. A şperiţ..vQea,huÎari$?lfţgFiif i’eu o ■ série de neologisme, v: rom. ianiiarie 1965, 197. O serie de mari personalităţi din peFiá^dd~:respecHv4.'W^9.éíi^ ist-. 1968, nr' 12, 53, O scrie deţineri, , .' au pretenţia că qu „revoluţionat ‘ istoria muzicii. M 1968, nr. 1, 13. O serie de cddpe ¿jţjiqedsf^.. au eejut Jcu Jnsisteţiţă întreaga^documefltaţie ştiinţifică. GÎ 1968, nç. .931* 3/2. Au fost intcrnuţi:... şi într-o serie, de, case pqriiculqre diñ cmpilală, ş'e-,barbu-, a. v. 180. în ant,ur:qjul cUrţii de la. Alba luliq qu trăit o şerie-de muziciéni itqlreni. M 1969, nr, 12, 30, cf. m..-d. enxş,, dex. Lfti loat la o ser-je dă bătaie dă’.fi.jnea sţng&l, din iei, o. ŞÎSPPA,, a. p. i, 548. ’-v* S p e o. I.e Loc. adj. De .serie — (despre mărfuri, obiecte) fabricat, confecţionat după şcelaşi tip, împreună cu alte obiecte asemănătoare; p. e x t. comun, obişnuit (2), ţjanal.. Cf. Dit, dm, m. d. enc., dex. Şe. vorbeşte astăzi de o cultură indus.ţriqlizaţq., o cultură dç Série. eoNTEMP, 197(7,. nr. 1 608, 7/3. <0^ L o c. a d v. în scrie = în multe exemplare după acelaşi tip, în număr marc. Cf. di., d,m, m. d. enc.., dex, + Ş p c ç. Tranşă, grup, categorie intr-o clasificare, într-o sùççes.iung ; rînd (3). într-o a doua serie de nxăşurătâri, elëctroàul auziliffr e negqf.iti faţă de cplector. vsanielevici, r,. -;24, . cf. dl. La cantina numărul, goi află că va lua masa în seria a doua-viamA, n-, 430, cf. dm. Modele fabricate •îi}'serii mici. rl 1967, nr-, 7 041. O a doua serie, de mii de elevi, a .plecat p.çuir.u 7 zile îri. tqberele .de'la miinte. gî 1-968, :fir. rQ-28, l/g. Sini solicitate ' mai ales ■pro^nsfle. eu caracter dg unicat ş.au fabricate în .ş.erie mica. scîNWEiA, l9'69,. tir, 8 179, éf. m. d. enc., dex. 4- Spec. Totalitatea .persoanelor câre âb-solvesç în gcelîişi an un ciclu de îivyăţămîflţj pro-topţi.c (S)., Prîpia serie de tingri ieşiţi ăiţi şCdâUle naţio-, riale, , . qqpqiaşerp ţârţoşiinţe griciiiopedicè d’èsliite. sIo.n, p. 106. piirriq1 série de studenţi din nqùà fapnñ'qte. dşk. 'p- S p o c." (Lingv,) Grilp de sunete, sali de foneme căi'AM.efiză.tg .priftfr-.ó trăsătură cbmüiiâ.'Cf.. der, ivi... p. enc.,' d^x. %■ Ş.'£ ti c. 2M.ÚZ.) Şir de d0ijàspre-zece sunete ale gaţriei cipma-ţiţe în Care fiecare siinet are o importanţă egală, folosit ca unitate in muzica .dodecafonică. în prdiíieá^ sçriilôr ‘er'qnmiiee lipseşte şutieiui şi bemol,' Şţ 1969, ni;, l|, 19, cf. iyţ, d.. enc. 5.- Număr de ordine care şe aplică pe, mărfuri, jjpcu-mente etc„. existente într-un. număr mare de exemplare de acelaşi ,t|p. Cf.,.DL, p.ţţ. JSvideuţă a ipebuîilor, pe série şi gţ. speeificui îy.cqrç.aturii:. scînteia, 19.6Ş, ,ijr. 7 112, çji.M, ¡D. enc,,'dex., v Seţia zero = primele cântităţi - dintr-un -produs noiţ, executate de p îritre-prindere în timpul însuşirii fabricaţiei produsului respectiv. ,Gf. nţ. p..¡p:NC., d.ex, •ţf- Nuinăr: gai^cteriştic Un,uia dinţr.e lipurile de fabricaţie a uno,r produse finite. Cf. pl; dm, dex. - , Pl.: serii. — Din fr. ¡séria, lat. series. SÏ5HIÉÏÎE ş.: f. (Rar) Acţiunea de a s e r i a şi rezultatul ei. Cf. PeX. ■ ■ • - Pronunţat: -n-e-. — Pl.: şerieri. — V.^seria. 6071 SER1MAN — 742 — SERI O,S SER1MĂN, -Ă adj., s. m. şi f. V. sărmun. SERÎN, -Ă s. n., adj. v. senin. SERINADĂ s. f. v. serenadă. SEMN Al' s. ii, v. seni nat1. SERINĂ s. f. Acid aminat esenţial, prezent intr-o serie de proteine naturale, mai ales în constituţia fosfoprotidelor. Gf. M. D. enc., un3. — Din fr. scrine. SERINTJAR s. n. v. sărindar. SERÎIVGĂ s. f. Instrument medical format dinlr-un cilindru mic (de sticlă, plastic ctc.) cu nu piston etanş, prevăzut cu un ac tubular, folosit pentru a injecta sau a extrage din organismele animale diferite substanţe lichide în scop terapeutic, pentru analize medi-cale etc. Cf. cornea, e. i, 76/26, 93/14, alexi, w., bianu, d. s., resmeriţă, d. S-a injectat în măduva spinării, prin spaţiul amintit, cu ajutorul unei scringe Pravaz, oleum sinapis. babeş, o. a. i, 23, cf. cade. Arse virţul seringei, desfăcu mina bolnavului şi împunse o doză de cafeina, c. petrescu, î. i, 205. V?/t mina în buzunarul paltonului, scoase o seringă, teodoreanu, m. iii, 418, cf. a. pop, chirurg. -462. Medicul îi încredinţase seringă, arghezi, l. 309. întinsese marfa de vîn-zare: siringi Record, călinescu, s. 35. Ce stranie ... este prezenţa siringii cu lichidul roşu al neosalvarsa-nului. bogza, a. î. 135. Pregăti fiolele şi seringa. stancu, R. a. ii, 344. O mişcare greşită face să cadă seringa, care se sparge, h. lovinescu, t. 404. Injecţiile se fac cu seringa, construită pe principiul pompei. belea, p. a. 72, cf. dl. O soră pregătea trusa de seringi. preda, r. 349, cf. dm. Sterilizarea corectă a seringilor şi acelor, abc săn. 343. Pune seringele la fiert, pregăteşte fiole şi vată, azi recoltăm sînge. v. rom. ianuarie 1965, 79. După el, sora care se leagănă ca o raţă, cu seringa, cu fiolele, cu sticla de alcool, românia literară, 1969, nr. 26, 16/2, cf. d. med., m. d. enc., dex, GL. OLT. — PI.: seringi. — Gen.-dat.: seringii şi (rar) scrin--gei. — Şi: siringă, (regional) silinyă (gl. olt.) s. f. — Din fr. seringile. — Siringă < lat. syringa, it. siringa. SERIOS, -OASĂ adj. X. (Despre manifestări, acţiuni, comportări, atitudini ale oamenilor sau despre faţa, mimica, privirea lor) Care arată, exprimă, trădează gravitate, sobrietate, absenţa oricărui amuzament, a oricărei veselii. Un lucru mic ca acesta dădu acestui norod nestatornic prilej spre petreceri serioase sau dinadinse. molnar, i. 365/22. Vedea neşline strălucind pe obrazul lor cel serioz o dulce şi liniştită înţelepciune. pleşoianu, t. i, 197/14. Ascultă glasul ei cel serios liniştit şi fără atîlea strigări şi mirări lungi. heliade, gr. rom. YI/13. I-au zis Duca cu o căutătură serioasă, ar (1829), 622/44. Crez că auzul tău se va pleca la serioasele mele cînlărt. marcovici, c. 76/7. Stilul lor e serios, sentenţios şi plin de reflexii filozofice. mag. ist. i, 7/19. Cu o' fisionomie serioasă, scurt la vorbă, spin la barbă, pelimon, i. ,197/20. Ton serios şi misterios, sion, p. 283. Avea nişte ochi mari, serioşi, împrăştietori de lumină, gane, n. iii, 92. Luam cuţitele şi cu aer foarte serios dam perdaf cu muchea, i. botez, b. i, 70. Figura lui serioasă era aburită de ruşine. brăescu, o. a. i, 291. Ca să mă convingă de importanţa adevărului . . ., împrumutase o fir/ură serioasă, gravă. G. m. zamfirescu, m. d. ii, 280. Olguţa nu vorbea niciodată lucruri serioase, teodoreanu, m. iii, 67, cf. dl, dm, M. d. enc., dex. •v’ (Prin lărgirea sensului) Hainele mele sînt serioase ca toate hainele bărbăteşti, ibrăileanu, a. 88: 4- (Substantivat, n.; rar) Ceea ce se opune situaţiei sau atitudinii vesele, ceea ce este sobru, grav. Refuzul seriosuluicare ar putea să ţină de o candoare a copilăriei, se însoţeşte de un palas exagerat al negaţiei, de o vagă nostalgie anarhică. românia literară, 1968, nr. 8, 4/2. 2. (Despre oameni) Care respcclă limita admisă (in comportare, iu manifestări etc.), care esle corect sau lipsit de superficialitate, care, ia în consideraţie lucrurile importanLe, care este conştient de importanţa a ceea ce face, căruia nu-i plac frivolităţile sau care nu manifestă veselie, nu se amuză etc., grav. V. a ş c ■/. a t, c u ni i n 1 c, p o n d c r a t, r e ţ i-mi t (l), rezervat' (2), sobru, stăpîriit. Cf. i. golescu. c. Tot cuprinsul salei se opriră pe o frumoasă figură a unei femei serioaze. gtn (1836), 353/32. Istorioarele cealc sarbede, care la oricare om serios pricinuiesc neplăcere, fl (1838), l2/7. Acest bărbat este chiar ase precum îl doreşti •' aspru şi serioz. asachi, ped. 10/12. Gazda să fie ... serioasă către [oaspeţii] cei mult îndrăzneţi, penescu, m. 11/1. Deveni serioasă, liniştită, resemnată, bolintineanu, o. 460. Dascălul, un om foarte serios, a venit supărat, cara-giale, o. i, 131. Elenuţa deveni deodată serioasă. agîrbiceanu, a. 150. Femeile sînt mai serioase şi mai pozitive, ibrăileanu, a. 62. Scumpul său şef de cabinei este băiat serios şi de viitor, m. i. caragiale, c. 99. Ce să se căciulească el, cogemile deputat serios, rebreanu, r. i, 179. Spre mirarea mea, în loc să rîdă, a devenit serioasă, camil petrescu, u. n. 43, cf. c. petrescu, î. ii, 256. Domnita era însă ţoarte serioasă, sadoveanu, o. xii, 416. Eşti om serios, şef de familie venerat, arghezi, s. viii, 104. Doctorul rămăsese însă serios şi Gaillamj curmă brusc hohotele. călinescu, s. 39. E greu într-o societate ipocrită să mai poţi fi respectat de proştii serioşi ori de ipocriţii gravi, ralea, s. t. i,‘ 59. Era un profet serios? h. lovinescu, t. 154. Părea cu lotul şi cu totul serios, tudoran, p. 23. Era un om foarte seiios. preda, î. 24. Ea le spunea foarte serioasă lot ce-i trecea prin minte, t.- popovici, s. 277, cf. M. d. enc., dex. (în construcţii exclamative) Fii serios ! îl puse la punct Gulimănescu. călinescu, s. 49. Lasă-mă-n pace, ţii om serios! baranga, i. 188. Fii serioasă! spusese, preda, r. 269. Să fim serioşi! vîn. pesc. mai 1964, 4. O (Adverbial) O înlrevorbire de cuviinţă mare El serioz ţinea, calendar (1852),- 102/23. Cînd îşi propuneau să-şi zică „tu“, mureau de ruşine şi-şi ziceau serios... „Domnia-la". eminescu, p. l. 68. S-a privii serios şi-ndelungat în. oglindă, caragiale, o. i, 33. Spri-jinindu-se de masă întreabă încet şi serios, brătescu-voi-neşti, p. 252. Noi trebuie să ne gîndim serios la viaţă, agîrbiceanu, a. 334. La un moment, privindu-mă serios şi fix, plecă uşor capul, schiţînd gestul care însemna „da-‘ I ibrăileanu, a. 93. Am să mcdilez mai serios la cazul dumitale. c. petrescu, c. v. 202. Se găsea într-un moment de descurajare morală, incapabilă de a se gîndi serios, brăescu, o. a. i, 5. Vorbea serios, ca nevestele, de bani, de necazuri şi vecini. G. m. zamfirescu, m. d. i, 98. Şi acuma, să stăm serios de vorbă. sebastian, j. 29. Călca serios şi cu paşi militari, călinescu, s. 10. Vorbise serios, ca despre altul, barbu, princ. 36. îţi spun foarte serios să ai grijă, il mai 1965, 31. Se gîndeşle, serios, fiecare la impresia pe care o va lăsa în localitate? scînteia, 1969, nr. 8 184. -v* (Prin lărgirea sensului) Dulăi bătrtni, cu limba scoasă, Merg serioşi pe lîngă cai. iosif, patr. 49. + (învechit; substantivat, n.) Seriozitate (1). Adunarea păzeşte seriosul ce se cuvine la dezbaterea chestiunilor aşa de importante (a. 1848). uricariul, x, 6. închin paharele cu seriosul cunoscut, al românilor, russo, s. 25, cf. dex. -O» Loc. a d v. (Rar) Cu (tot) seriosul = cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă. Asta, în Ţara Românească, se numeşte, cu lot seriosul, sistemă democratică, caragiale, o. v, 175. Se presupune oare cu lot seriosul... că inima nouă nu-i respinsă? flacăra, 1969, nr. 2, 30, cf. dex. <0* Expr. (Curent) A lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda (unei persoane sau unui lucru) toată atenţia, a-1 socoti demn de luat in consideraţie; a-1 considera (pe nedrept) că este aşa cum parc.. JVi/ cumva domnii de la. consiliu 6079 SERIOS — 743 — SERIOZITATE au luat acest proverb în serios? maiorescu, critice, 125. Se poate să iei o glumă în serios! gîrleanu, n. 72. Nu se ia în serios nimic. nţ. i. caragiale, c. 108. Pe oamenii ăştia care dau arvună de făgăduieli şi jurăminte nu prea îi iau în serios, bassarabescu, v. 129. Da(i-mi voie să iau prezentul în serios. călinescu, c. o. 103. Prea puţin luam în serios sunetul zarurilor ce se aruncau pe tabla de joc a diplomaţiei, blaga, h. 149. Se prea poale ca unii dinlr-ai noştri să-l ia în serios pe Mănescu. galan, z. r. 336. Îmi iau foarte tare rolul în serios, preda, R. 182, cf. dex. (Cu schimbarea diatezei verbului) Să nu ne luam în serios: nu e voie ! vinea, l. ii, 56. 3. (Despre oameni) Care are o pregătire temeinică într-un anumit domeniu de activitate; care se ocupă cu stăruinţă, cu deosebită atenţie de un lucru, care Îşi îndeplineşte cu toată răspunderea obligaţiile; pe caro cineva se poate bizui cu toată încrederea. Nu avem profesori serioşi de chimie, ghica, c. e. iii, 72. Ajunse cel mai bun şi mai serios cunoscător în lucrurile româneşti pe care l-au avut francezii, iorga, c. i. i, 218. Se înţelege că nici un cercetător serios nu îndrăznea să propuie emendaţiuni. bdl. com. ist. ii, 90, cf. dl, dm. Un artist serios.. . nu permite asemenea diferenţe între respect şi irespect. cinema, 1968, nr. 7, 12, cf. M. d. enc., dex. + (Despre lucrări, activităţi, manifestări ctc. ale oamenilor) Care arată, reflectă o temeinică pregătire, care este făcut cu multă competenţă, răspundere, stăruinţă, temeinic (4) ; care prezintă importanţă, interes deosebit, valoros. Elocuenţa politică tratează pentru materiile cele mai serioasă şi cele mai însemnătoare. marcovici, r. 209/18. Tinerii români. . . se ocupă de serioase învăţături. aristia, plut. Ja/21. Nu eram deprinşi cu scrieri serioase. negruzzi, s. i, 338.. După o gîndire serioasă, mi-am schimbat liolărirea. filimon, o. i, 93. Studiul serios al marilor adevăruri filozofice... este de cea mai mare folosinţă (a. 1861). plr i, 187. Toată vremea mea era întrebuinţată în studii serioase asupra artei. alecsandri, o. p. 16. Arma adevărată ce li se cuvine nu este cercetarea serioasă, ci persiflarea satirică, maio-rescu, critice, 39. Te aştepţi să fii răsplătit. ■ . pentru toate cercetările serioase, odobescu, s. iii, 10. Ei îşi dăruiesc poveţe serioase, caragiale, o. i, 305. La noi lunea nu prea citeşte lucruri serioase, vlaiiuţă, s. a. ii 378. El îşi urn a înainte calea fe care i-o însemnase cetii ea serioasă şi îndelungată, bacalbaşa, s. a. ii, 9. Să facă o statistică serioasă, să afle cile reviste apar la noi. în plr ii, 34. Vorbim de reviste cu un caracter mai mult sau mai puţin serios, ib" 168. Caile serioasă de istorie, iorga, c. i. ii, 128. Avem nevoie de o literatură serioasă. în plr ii, 236. încă nu există o lucrare serioasă şi completă asupra tipologiei secerilor de bronz din Dacia, pârvan, g. 408. Ar avea nevoie de o meditaţie serioasă, rebreanu, r. i, 24. Trebuia să fac nişte lucrări serioase, să vadă maestrul meu că iui eram nebun, vlasiu, d. 17. Era un om aşezat, care făcuse studii tehnice serioase în Franţa, călinescu, s. 13. încă nu s-a scris un studiu serios despre proverbul românesc, blaga, z. 318, cf. dl, dm. Suflul frazei. . ., organicitatea clementelor folosite relevă o gîndire serioasă şi sigură, contemp. 1969, nr. 1 178, 6/7, cf. m. d. enc., dex. O cronică de film serioasă şi argumentată, cinema, 1968, nr. 1, IV. De educaţia publicului ar trebui să se ocupe. . . în mod serios şcoala, m 1968, nr. 6, 13. *0* (Adverbial) Şcoala se manifestă serios la Săliştea sibiiană. iorga, c. i. iii, 65. 4. Care are însemnătate, importanţă (prin cantitate* calitate, consecinţe etc.), important, însemnat; care este de mari proporţii, adînc, profund, structural; care trebuie privit cu toată grija cuvcnită. Mai ss-ioase slnt tulburările izbucnite în Albania, eiî (1830), 1561 /8. S-au făcut piriă acum multe loviri, serioase, care . :. n-au fost mai puţin spre paguba marelui vizir clcc'il spre a bos-ne'nilor. ib. (1832), ■122-/26. Asupra vameşilor, slre- juitorilor şi cinovnicilor de In graniţe, să să ia o măsură mai serioază şi aspră (a.. 1842). doc. ec. 760. Schimbarea iute a lilcrilor ... va aduce prefacere serioasă în ortografie, russo, s. 58. Tocmai acum vin cheltuieli serioase, brătescu-voineşti, p. 174. O lungire a vocalei ... se co.mplică cu modificări serioase de acce.nl. iordan, STilv 65. în limbile cu ortografic etimologică scrierea numelor de persoane crecază adesea dificultăţi serioase, graur, n. p. 145. Anton Lupan ... lăsase' o lipsă serioasă în plan. tudoran, p. 132. Răscoala . .. a dat o serioasă lovitură rinduielilor feudale din {ara noastră, scînteia, 1966, nr. 6 926. Întreprinderea, dădea beneficii serioase. G. barbu, a. v. 171. + (Adverbial) în mod stăruitor. Mă pun serios s7adun bancnote. angiiel — iosif, c. m. ii, 24. Acesta venea după ce aflase că Ion umbla serios după Ana. rebreanu, i. 31. + Determinat de cauze temeinice, bazat pe argumente temeinice, bine argumentat, justificat, fundamentat, întemeiat. Se face o serioasă degrevare a bugetului. camil petrescu, p. 246. Ar fi avut, nu mai încape îndoială, motive serioase s-o ucidă. o. m. zam-firescu, sf. m. n. i, 85. Obiecţii mai serioase aveţi? voiculescu, p. i, 205. Se poale invoca, drept scuză destul de seiioasă, faptul că reacţiunea a venit de la noi. iordan, t. 5. Te gîndeşli cu stăruinţă la îndeplinirile tale de a face o afacere serioasă şi mai bună. călinescu, o. i, 34. Alte treburi mai serioase ne ocoleau încă. blaga, h. 32. Aceasta constituie un inconvenient serios, sanielevici, R. 221. Orăşanu rostea lucruri serioase în formă glumeaţă, pas, l. i, 42. Ai venit cel puţin cu treburi serioase? ii. i.ovinescu, t. 319. Cele mai serioase . . . argumente ale sale se întorc impotrivă-i. constantinescu, s. ii, 47. Noi am descoperii aici unele lucruri serioase, preda, d. 162. Presupun că ai avui motive serioase să nu-mi dai un telefon, id. r. 115. I se atribuie, fără dovezi serioase, un manifest, ist. ii.rr. rom, ii, 171. Sini necesare foarte serioase schimbări în programele claselor mici. gî 1968, nr. 930, 2/7. • Oricîl de mult s-ar perfecţiona uneltele mecanice de producţie, ele încep să acţioneze la un moment dat ca o frînă serioasă, contemp. 1969, nr. 1 175, 8/4. + Care constituie o primejdie, care poate avea urmări de o mare gravitate; grav, primejdios. Tata face o boală de inimă ... A avut o criză serioasă, călinescu, s. 96, cf. dl, dm, m. D. enc., dex. -v- (Adverbial) E serios atinsă de reumatism, i-iogaş, dr. i, 106. — Pronunţat: -ri-os. — Pl.: serioşi, -oase. —. Şi: (învechit)’ serioz, -oază adj. — Din lat. seriosus, Ir. sérieux, it. serioso. SJEIUÔZ, -OAZĂ adj. v. serios. SERIOZITATE s. f. 1. însuşirea, calitatea de a fi grav, sobru, lipsit de veselie, de amuzament; atitudine, manifestare, comportare gravă, sobră, lipsită de veselie, de amuzament; (învechit) serios (2). V. sobrietate, gravitate. Seriozitatea şi întristarea indiferenţei, calendariu (1794), 30/19. Să-l povăţuiască să pedepsască cu bărbătească seriozitate, iară pedeapsa lui^ să nu fie muncă. man. înv. 159/6. Numai cei necapabili ... se mai ţin de mîndra seriozitate a doctorului, man. sănăt. 12/26. Cu tăcută seriozitate îşi amintează. gn (1854), l1/53, cf. ris. 46/5, PENESCU, M. 8/18, PROT. — POP., N. D., PONTBR1ANT, D. Seriozitatea contrastează . . . plăcut cu fata de copil. eminescu,. N. 35. Seriozitate ce se întîlneşte la ... toate felele de seama sa. d. zamfirescu, v. ţ. 40. Tatăl clipi din ochi cu un aer de mare seriozitate, agîrbiceanu, s. 383. Mă rog, zisei eu pe un ton de o seriozitate silită. hogaş, dr. i, 121. Doamna llerdelca însă na voia să-şi. piardă seriozitatea pentru un lucru de nimic, rebreanu, i. 69. Dacă n-ar fi la mijloc seriozitatea . .. ce mi-ali inspirai, ar trebui să rid. g ai,action, o. 335. Dezbaterile au avut un ton susţinut de seriozitate, sauoveanu, k. 41. Seriozitatea cea mai deplină caracterizează ţinuta sa. călinescu, c.. o, 129. Fumau >n. ascuns cu seriozitatea unor oameni înclinaţi fără scăpare paltinii. 60 SERIOZITATE — 744 — SERMAIA blaca, ii. 85. Şeful de aici se asemăna cn cel de la ' „Minerita“, prin seriozitate, bună purtare şi spirit de dreptate, pas, z. i, 300. Sini ghicitor, afirmă doctorul cu o prefăcută seriozitate, vinea, i~ i, 24, cf. dt,, om. Răpirea nu cadrează cu seriozitatea rnea. x aprilie 1964, 85, cf. m. o. enc., dex. •v- L o c. a d v. Cu (iirire) seriozitate sau eu toată gerfoxitatea = cu convingere, eu tărie, fără glumă, in mod serios. Stăptne . . ., ti zice cavalerul cu marc seriozitate ■ . ., priimeşte mul (urnirile mele. heliade, d. c. 126/9, cf. i. goleScu, c. (Cu seriozitate) Ce Lponi.l? Eu sînt pedagogul tău. asachi, ped. 27/9. Se împotrivi cu seriozitate la toată cererea lor. î'M (1840), 125 1/35. Cu toată seriozitatea şi gravitatea ei. ... îi. cirăla mulţămire. sion, p. 77. La această părere, aruncată cu toată seriozitatea . . ., toţi ceilalţi fac nişte ochi mari. caragiale, o. ii, 59. Cu toată seriozitatea propune să se scrie „corăbii“, „săbii“, „vrăbii’’, phi-lippide, p. 254. Vorbise cu toată seriozitatea, agîr-biceanu, s. 572. Da! făcu bătrînul cu seriozitate. rebreanu, r. i, 157. Rămîi sănătos, boierule, glumi cu seriozitate ţăranul, prefăcîndu-se că pleacă, teodo-reanu, m. i, 6. Te încredinţez, domnişoară, replică domnul Bernard cu seriozitate, sadoveanu, o. xii, 419. Ţi-ai închipuit vreodată, băiete, cu. toată seriozitatea, că te iubesc? demetrius, c. 52. Criticul ieşean acumulează in acest roman o experienţă şi ne obligă ta stima cuvenită oricărui efort cu seriozitate afirmat. constantinescu, s. iii, 196, cf. dl. Rosti cu seriozitate următorul nume. preda, r. 186. Maică-sa se opri din rîs şi vorbi cu seriozitate, mihale, o. 244, cf. dm. fi vrut să-ţi vorbesc, în sfîrşit, cu toată seriozitatea, x august 1964, 56. Cuvîntul sociologilor ... atrăgea atenţia, cu toată seriozitatea, asupra neajunsurilor. contemp. 1969, nr. 1 173, 10/2, cf. m. d. enc., dex. S p e c. Comportare morală exemplară. Om practic şi de o seriozitate recunoscută, brăescu, o. a. i, 3. 2. însuşirea de a avea sau de a reflecta o pregătire temeinică, competentă ctc., adincirae, profunzime, soliditate (2), (livresc) prof u n-dilate; Însuşirea de a-şi îndeplini cu toată răspunderea obligaţiile, de a inspira încredere sau de a se bucura de prestigiu; atitudine plină de răspundere, de atenţie, de grijă pentru cineva sau ceva. Cercetînd ... cu mai multă seriozitate, va găsi .că ... aceste virtuţi asămăliiiesc pre om cu -Dfumnejzeu (a. 1817). uricariul, iv, 301/3.. Lucrurile le priveşti cu foarte mare seriozitate: asia poate că-ţi supără sănătatea. calendar (1850), 29/6. Toţi se întreba cine era acest nou Katon ■ . ., care era vîrsla sa, . . . studiile şi seriozitatea talentului său atît de întemeiat, rom. lix. 1961/9. Iată un punt demn pe deplin de a fi examinai cu o estremă seriozitate, hasdeu, i. c. i, 83. A îndeplini cu acccaşi seriozitate sarcina ci intelectuală, aceasta nu. le convine, maiorescu, chixice, 144. Nu puica să-şi creadă ochilor văzînd cu ce seriozitate s-aşterne pe lucru după prima zi. vlahuţă, o. a. iii, 52. Faptul . . . dovedeşte vechimea şi seriozitatea acestei instituţii soci-al-religioase getice, pâuvan, g. 182. Primejdia cea mai marc era . . . lipsa de seriozitate ştiinţifică, ibrăi-leanu, sp. C.R. 92. Eram convinşi şi chiar uimiţi de seriozitatea cu care se documentează ofiţerimea noastră. camil petrescu, u. n. 197. Oamenii privesc trecerea [peste Olt] cu multă seriozitate, bogza, c. o. 290, cf. di,, dm. Vă mulţumim încă o dată pentru seriozitatea cu care vă ocupaţi în cuprinsul celor 12 pagini dc soarta, filmului la noi. cinema, 1968, nr. 5, XV. Toţi poartă însă amprenta unei şcoli de mare seriozitate profesională. m 1968, nr. 4, 21. Aş studia cu ad’incă seriozitate ştiinţele care fac strălucirea acestei epoci, scÎn-teia, 1969, nr. 8 202. Ambiguitatea e provocată de seriozitatea cu care ... adoptă eîteua din canoanele speciei crilice. românia literară, 1970, nr. 66, 5/1. Seriozitatea cu care s-a lucrai se reflectă şi înlr-un simplu bilanţ, ib. 1978, nr. i, 9/1. ^ I, o c. a d v. Cu seriozitate sau «u toată seriozitatea = cu mare atenţie, CU conştiinciozitate, temeinic, In mod competent. Nu poate cinevaşi citi cu seriozitate pă Telemah făr-a fi biruit d-acest mare fundament, pleşoianu, t. i, 36/8. Să începem a lucra cu seriozitate in reorganizarea statului român (a. 1861). plr i, 192. Poale niciodată nu au gîndit ca seriozitate asupra i novaţiunilor ce le încearcă. maiorescu, critice, 39. Materia - ... tratată cu seriozitate ... de către conştiinciosul autor, odo-bescu, s. iit, 11. Chiar dacă nu aşteptam numaidecît laude, am fi vrut să fie analizate lucrările cu. seriozitate. vlasiu, D. 292. Rîndunica îşi face cuibul cu seriozitate, albina strînge miere la fel. călinescu, c. o. 200. Versiunea latinească . . . e redactată ... cu un aparat critic lucrai cu seriozitate, ist. lix. rom. ii, 116, cf. dl, dm. Multitudinea problemelor dezbătute cu seriozitate şi competenţă ... nu e căzut să se rezume intr-o notă. v. rom. februarie 1964, 205. Cu seriozitate şi spirit de răspundere au fost abordate problemele pregătirii profesionale a viitorului intelectual, contemp. 1969, nr. 1 176, 1/1, cf. M. d. enc., dex. 3. Calitatea de a fi important, însemnat (prin cantitate, prin competenţa, conştiinciozitatea cu care este făcut, prin consecinţe etc.), importanţă, însemnătate; calitatea de a fi adine, profund, adincime, profunzime. Admir seriozitatea problemelor pe care ei le pun. în plr ii, 540. Prelegerile mele nu reuşeau să inspire seriozitatea cursurilor în capul elevului meu. klopştock, f. 205. Coroana princiară pe care acest nume o evocă serveşte ca marcă depusă drept garanţie a seriozităţii firmei, bogza, a. î. 491. Pasul, epic al eroilor acestui roman social e dictat de subconştiente impulsii atavice, scoase în raza conştiinţei deliberative de seriozitatea evenimentelor, constanti-nescu, s. iii, 73. Nu le grăbi să tragi vreo concluzie cu privire la gravitatea şi seriozitatea acestei hotărîri. preda, r. 479. + (învechit, rar; la pi.) Probleme importante. Văzui cu plăcere că intre cele multe remarcabile seriozităţi aţi dat un mic locşor şi glumelor, românul (1857), nr. 6 , 42/48. 4 Gravitate, primejdie (1). Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -n-o-. — PI.: (rar) seriozităţi. — Din lat. scriositas, -ntis. SERJ s. n. Ţesătură de mătase (amestecată cu bumbac) cu firul în diagonală, întrebuinţată mai ales pentru căptuşeli. Taflă simplă, . . . atlas şi serj îngust. BULETIN, F. (1843), 221/39, Cf. ŞĂINEANU3, RESMEBIŢĂ, D., CADE, SCRIB AN, D., GRAUR, E. 47, LTR2, DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — PI.: serjuri. — Şi: (rar) serjă s. f. şăineanu2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. — Din fr. serye. SERJANT s. m. v. sergent. SERJÂNŢ s. m. v. scrijelit. •SEIIJĂ1 s. f. v. sergent. SEIMĂ2 s. f. v. serj. SER.JE1MT s. ni. v. sergent. SERJOAcĂ s. f. v. sirjoacă. SEK-JOANĂ s, f. v. sirjoacă. SERLÂI s. m. v. şertai. SERMAIA s. f. (Învechit) Capital; fond (de bani); p. ext. proprietate; avere. Şi bucale . . ., odoară, toate le dedese tui Dumilraşco Vodă, sirmeua acelui ghenărar, cădzind el într-o greşală. neculce, l. 257. Au pas şi el o mie de lei ai săi, sărmeiaua şi osteneala ce-a face, să fie părtaş la dobinda întocma cu noi (a. 1757). loRGA, s. D. xxi, 245. Se scade, se.rma.iaua şi cheltuiala (a. 1792). şto na, 109. Măria sa Şuţul.. ... îndată o m făcut sermaia.. zilot, cron. 73, cf. i. go- 6091 SERMAN — 745 - SERPENTIN lescu, c. In mină, pungă turcească Şi în ea sermea (capital) nemţească. pann, p. v. ii, 70/24. Accl llie, cu o ser maia de zece galbeni . . ., ii înmulţise aşa de bine . .doar de-o dibui vreo moşioară chilipir, chica, C. E. III, 2, cf. DDIVF, ŞĂINEANU2, TDBG, HESMER1ŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. — Pronunţat: -ma-ia. — PI!: sermaiale. — ,Şi: scr-meă, sărinehi, sirmaiâ (tdrg), sirmeă, siruiiă (id. ib.), slrmaiă (şio ii3, 109) s. i. — Din tc. serinaye. ŞERMAiV, -Ă adj., s. iu. şi f. v. sărman. SERMĂNUŢ, -Ă adj. v. sărmănuţ. SERMEA s. f. v. scrmaia. SEROMAGN O STIC s. n. Diagnosticare a unei boli infecţioase prin stabilirea prezenţei şi stadiului de evoluţie a anticorpilor specifici produşi de microbii care au provocat boala. Cf. der, m. d. enc., dex, dn3. — PI.: serodiagnostice. — Din fr. serodiagnostic. SEROLOGIC, -Ă adj. Care ţine de serul sanguin sau de serologie, privitor la serul sanguin sau la sero-logie. [Ca producătoare de ser] se mai pot întrebuinţa . .. oaia, capra ele., în raport cu anumite particularităţi serotogice. A. -pop, chirurg. 830, cf. dl, dm. Reacţiile serotogice amintite au un caracter orientativ şi nu au valoare decit în mina medicului, abc săn. 330, cf. dn2, M. D. ENC., DEX. — PI.: serologici, -ce. — Din fr. serologiqne. SEROLOGIE s. f. 1. Ştiinţă care se ocupă cu studiul serurilor terapeutice; capitol al imunologiei care cuprinde studiul metodelor pentru punerea In evidenţă a anticorpilor din serul sanguin, precum şi studiul antigenelor microbiene şi celulare şi al toxinelor. Cf. DL, DM, DER, DN3, D. MED., M. D. ENC., DEX. 2. Studiu de laborator care constă în analizarea .modificărilorserice din cursul diferitelor boli. Cf. dex. — Din fr. serologie. SEROl’ROFILAXÎE s. f. Metodă terapeutică ce constă în injectarea • cu ser specific, provenind de la un convalescent sau un animal imunizat, pentru prevenirea apariţiei unor boli infectocontagioase. Cf. DER, D. MED., M. D. ENC., DEX. — Ser + profilaxie. SEROS, -OA.SĂ adj. J. (Despre ţesuturi) Care secretează o serozitate. Cf. cade, dl, dm, dn2, dex. -O-Membrană seroasă (şi substantivat, f.) = membrană care înlesneşte mişcările unui organ, fiind formată din două foi subţiri, una care aderă strîns la organ, cealaltă care căptuşeşte cavitatea în care se găseşte organul, spaţiul dintre ele fiind uroplpt cu t> serozitate. Un fel de membrane foarte subţiri, transparente şi care mereu se află udate de un lichid ce se numeşte serozitale, de unde şi ele au luat numirea de membrane seroase.. kretzulescu, A. 4/14, cf. BtANU, d. s. Unul dintre iepuri a murit . . . găsindu-se echimoze pe suprafaţa membranelor seroase. babeş, o. a. i, 84, cf. cade, dl, dm, dn3, m. d. enc., dex. + (Despre cavităţi, ţesuturi etc.) Care conţine o serozitate. Cf. pontbriant, d. Deschiderea cavităţilor mai seroase s-a făcut cu instrumente încălzite, după încălzirea prealabilă a pielei. babeş, o. a. i, 268. 2. (Despre lichide) De natura serului sau a serozi-tăţii; care are proprietăţile serului sau ale serozităţii; (învechit) zeros. Cf. prot. — pop., n. d., pontbriant, d., barcianu, alexi, w., şăineanu3. Lichid seros. CADE, cf. SCRIBAN, DL, DM, DN2, DEX. 'v>SîngC serOS— singe In compoziţia căruia predomină serul. Cf. dl, DM, DEX. — Pl.: seroşi, -oase. — Din fr. séreux. SEROTERAPÎE s. f. Tratament medical preventiv sau curativ al unor boli infecţioase prin administrarea serului luat de la un animal imunizat Împotriva acestor boli. Cf. bianu, d. s. Cei doi cîini ai noştri, trataţi după procedeul nostru, reprezintă primele animale vindecate prin seroterapie. babeş, o. a. i, 383, cf. cade, SCRIBAN, D., A. POP, CHIRURG. 829, LTR3, DL, DM. Sero-terapia se execută în mod obişnuit prin injecţii intra-musculare. abc săn., cf. dn2. Seroterapia conferă organismului, în mod rapid, o stare de imunitate pasivă de durată scurtă, d. med., cf. M. D. enc. Seroterapia sau vaccinările se dovedesc de un preţios ajutor, con-temp. 1973, nr. 1 407, 1:0/5, cf. dex. — Din fr. sérothérapie. SEROZITATE s: f. 1. Lichid asemănător Cu serul sanguin, secretat de membranele seroase. Trunchiul însă se împărţeşte în găuri mari, îmbrăcate cu un fel de membrane foarte subţiri, transparente şi care merett se află udate de un lichid ce se numeşte serozitate. KRETZULESCU, A. 4/13, Cf. PROT. — POP., N. D., PONTBRIANT, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. 2. Secreţie patologică, excesivă (şi adesea purulentă)» a membranelor seroase. Masele limfatice şi ţoală reţeaua, interstiţială a vehiculelor ţesăturei celulare se înfiltră de serosităţi ... şi paralisă jocul musculariu. man . sănăt. 326/5. Ţesutul celular subcutanat [este] infiltrat cu puţină serozitate gălbuie, babeş, o. a. i, 452, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. 3. Parte a sîngelui, a laptelui etc. compusă in mare parte din apă. cade. — Scris şi: (după fr.) serositatc. pontbriant, d. — Pl.: serozilăti. — Din fr. sérosité. SERI’ANTÎN s. n. v. serpentin. SERl’ASÎL s. n. (Farm.) Alcaloid vegetal cu acţiune sedativă şi hipotensivă; rezgrpină. Cf. DER, M. D. ENC., IJEX. — Denumire comercială. SÉHl’E s. m. v. şarpe. SERPENGëA s. f. (Har) Antrax. Cf. cade. — Din ţc. sirpençe. SERPENTÎN, -Ă adj., snbsl. I. 1. Adj. (învechit) Şerpuitor. Se va face fumariul de jos pînă sus cu plecări sau covaituri serpentine împrejurul cătdărci. înv. vin. 89/6. Calea te ţine cam o oră şi jumătate, de-acolo începi a urca la deal pe un drum serpentin. r (1887), 356. 2. S. f. Cotitură, şerpuitură, sinuozitate a unui drum; p. c x t. traseu şerpuit al unui drum care străbate un teren în pantă; dram cotit, şerpuit. Cf. i. .golescu, c., barcianu, alexi, w. Din vîrful dealului drumul 'cobora în serpentine largi, agîr-biceanu, a. 64. Brişcă porni în trapul reţinut al cailor pe dramul ce cobora într-o serpentină severă. kebreanu, r. i, 74. Cînd brănenii se duc ca căruţele lor spre Cîmpulung, nu o iau pe serpentinele şoselei celei nouă. puşcabiu, l. r. i, 215. Pe vîrful stîncii, către caic duc serpentine de poteci săpate în piatră, e aşezai oraşul, ralea, s. t. i, 339, cf. ltr2, dl, dm. încolăcindu-se de jur împrejurul unei văi ameţitoare ... o serpentină uriaşă, vizibilă acum pe toată, lungimea ei. preda, r. 437, cf. der. Valea ... se deschide în faţa noastră, lăsînd în dreapta serpentinele care coboară. M 1968, nr. 11, 40, cf. M. D. enc., dex. Da cînd o fos la serpentină, n-o văzut iapa ■■ ■ că deja icra mai. înaintat, o. bîklea, a. f. ii, 4.5.i. <0> L o c. adj. şi a d v. în serpentină = (care 6106 S^RPUN — 746 — ŞERTÂR este) cu cotituri, cu şerpuituri, cu serpentine (l 2). Urcindo cărăruie In serpentină, nc-am aflai. in. faţa tutui zid de piatră circular în jurul viiei biscricnţe. călinescu, c. o. 161. O şosea urcă in serpentină. booza, a. î. 27. Suiau acum pantele tu serpentină dc dincolo tic barieră, vinea, l. h, 104. Citeva felinare, aprinse şi semănate după fantezia, ca care se znircotea drumul in scrpe.nLină, clipeau neregulat. demetrhjs, A. 58. Transportau minereu! pe şoseaua in serpentină, vin. pesc. august 1964, 16. 3. S- I. Pîşie lângă şi îngustă de hirtie colorată, înfăşurată strîns, care, aruncată la distanţă, se desfăşoară în spirală. Cf. resmeriţă, d., cade. E prins intr-o plasă de serpentine, c. petrescu, î. n, 192, cf. scriban, d. Au tipsii, poate, de la această seară, serpentine şi focuri de artificii, contemp. 1955, nr. 459, 6/5. E patină vraişte in aer, zboară frunze de toamnă, şi parc-ar fi confete, serpentine sfîşiale, intr-o sală de bal imensă, tudoran, o. 52, cf. dl. Serpentine colorate ţîlfiiaa uşor deasupra capetelor . . . ; într-un colţ... era orchestra, t. popovici, s. 313, ci. dm. în sălcii cineva atîrnase lanterne şi serpentine> barbu, princ. 31. Serpentine, . . . ploaie de conjelli. cinema, 1968, nr. 10, 43, cf. m. d. enc., dex. •i. S. n., s. I. Tub din metal, din sticlă sau din alte materiale, îndoit în formă de spirală, de elice etc. şi folosit ca schimbător de căldură sau ca element al unui schimbător de căldură; s p e c. ţeava spiralată a alambicului, (regional) şarpe (II 1). Un cilindru... înnădit la virf printr-un şerpentin. . adică printr-o teavă mai strimtă -şi încolăcită în formă spirală, brezoianu, a. 619/21. Un tub... întors în formă de helice şi numit serpentin, poni, f. 134, cf. şăineanu2, cade. Se dă drumul la apa rece în serpentină şi se încălzeşte balonul, enc. agr. i, 131, cf. scriban, d. Ţevile de cupru se folosesc mai edes la instalaţiile de aburi, serpentine, la răcitoare. soare, maş. 221. Aparatul in care se prepară pasta este un fel de putină de lemn cu serpentine de cupru, cu agitator şi capac, ionescu-mus-cel, ţes. 130. Aceste cazane vor avea instalaţie de încălzire prin serpentine cu vapori, prev. accid. 92. Alte grupuri de cîte zece [construiau] alic serpentine. .. pe toată întinderea vastă a cazangerici. arghezi, l. 212. Apa circulă prin serpentine care căptuşesc pereţii interiori ai cutiei, sanielevici, r. 211, cf. ltr2, dl, DM, DER, M. D. ENC., DEX. II. S. n., s. f. Silicat natural hidratat dc magneziu, cristalizat în sistemul monoclinic, uneori amorf, de culoare verzuie, negricioasă, brună sau pestriţă, format prin transformarea hidrotermală a rocilor ultrabazice. Există în Banat şi slînci eruptive . . ., banalitul, dioritul, . . . serpantinuri, porfiruri feliarite. i. ionescu, m. 49. Obiectele de piatră şi de os ce au ajuns la cunoştinţa cl-sale: printre acestea sînt topoare de serpentină şi de dior.it. odobescu, s. ii, 138, cf. bărcianu, şăineanu2. La Cosleşti a fost spălătorie dc aur. . . şi chiar. . . buzdugane neolitice de serpentin lustruit, pârvan, g. 480. Serpentinele sînt răspîndile, de asemenea, pretutindeni, oncescu, g. 270. Serpentinul se întrebuinţează ca piatră de ornamentaţie la fabricarea diverselor obiecte, ltr2, cf. dl, dm. Marele masiv de serpentine de la Tisovifa... pare să arate semnele unei dislocaţii importante, probl. geogr. i, 118. Pe cuprinsul ţării se găsesc cantităţi mari de. . . serpentine. GEOLOGIA, 120, cf. DER, DN2, M. D. ENC., 1DEX. — PI.: serpentine. — Şi: (învechit) serpantin (pl. serpantinuri), şerpentin s. n. — Din fr. serpentin, germ. Serpentine, lat. scrpenti" uns. .Siiltl’UN s. ni. v. sărpuu. SERI’UNEI, s. in. v. sărpunel. SEKSÂJH. s. n. v. sarsam. SfiRTA-FÎRTA adv. (Grecism învechit) De colo piuă colo, încoace şi încolo, fără rost. Să nu stea în drumul corăbierilor, care umblau de colo pînă colo, serta-fcrla. car agi ale, s. n. 77. Gîngăriii setla-ferta-mi zbîrnîiau ta soare, ispirescu, ap. şăineanu3, cf. ddiîf, tdrg, resmeriţă, D., CADE, SCIUBAN, d., DL, dm, I-'ORM. cuv. i, 223, dex. — Din ngr. oupxa-ipspra. SERTAO subst. Regiune secetoasă din nord-estul Braziliei, cu vegetaţie rară de arbuşti spinoşi, cactuşi şi unii arbori rezistenţi la secetă. Cf. deb, m. d. enc. — Din port. sertăo. SKR lAR s. 11. 1. Parte a unei mobile (birou, scriu etc.), sub formă de cutie, care se trage (puţin) în afară şi In care se ţin diferite obiecte; (franţuzism rar) tiroar, (regional) pui1 (VI 1), pult, şufladă. Cf. i. golescu, c. Ai crede că într-un saltar de masă am găsit triizeci de şupuri cu livand, un portret, . . . patra corseturi şi un calup de cibote? kogălniceanu, în pr. dram. 426, cf. polizu, pontbriant, d., barcianu, v. Portofoliul meu esle lot atîl de gol ca şi saltarul d-lale„ alecsandri, s. 111, cf. CIHAC, i, 253. Memoriile vieţei mele le voi găsi în săllarul acestei mese. eminescu, p. l. 48. Descuie sertarul şi apacă nervos un vraf de liîrtii. caragiale, o. i, 160. Deschisei saltarul, unde-mi mai păstram cîteva lucruri, vlahuţă, s. a. ii, 31, cf. ddrf, alexi, w., şăineanu2, tdrg. Am priceput atunci . . . greşeala neiertată pe care o săvîrşisem, lăsînd să-mi scape din mină moşioara asta. . . ale căreia documente vechi le am în fundul unui sertar, brătescu-voineştî, p. 41. începu să golească sertarul mesei, aproape fără să-şi dea seama ce face. rebreanu, i. 266, cf. res-meriţă, D. Cind am dat să trag sertarul ..., acesta, fiind prea plin, s-a înţepenit, M. I. caragiale, c. 92, cf. cade. Se a'iită ca un ascuţiş de sapă Pe biroul plin de praf şi prin sertare Şi-mi distruge fără milă Operele literare, minulescu, vers. 309. Căutam să refac ceva din prezenţa femeii, scotocind prin sertarele unui mic birou, camil petrescu, u. n. 185. Se ridică şi răscoli hîrtiile din sertar, de pe birou, scutură cărţile, c. petrescu, î. ii, 160. Măsuţa lui de brad cu două sertare, lucrată în regiment, brăescu, o. a. i, 99. Sigur că o ţine ascunsă în altă cameră sau într-un sertar. G. m. zamfi-rescu, sf. m. N. i, 138. Sertarele ministerelor se goleau dc acte compromiţătoare, cocea, s. i, 300. Are bunica în ietac, chiar lingă palul ei, un scrin cu trei saltare. teodoreanu, c. b. 66, cf. scriban, d. Biuroul cu cinci sertare, arghezi, l. 163. Chiar în dulapurile încuiate ... dai de saltare încuiate, id. s. vii, 198. Sunau strident şi tare Scrisorile de prin saltare, călinescu, l. l. 88. Pînă la 3 noaptea. . . am inspectat sertarele, ralea, s. t. i, 259. 2'rase un sertar, stancu, ş. 147. Trăgînd dintr-un sertar o foaie de hirtie, Prund o despături şi o întinse pe birou. v. rom. martie 1954, 25. îl ţinem sub cheie, în sertar, pas, l. ii, 167. Sertarele ei erau ticsite de multicolore cutii, vinea, l. i, 94. Bătrînul mai cercetează. . . dacă cheia casei de fier e în fundul sertarului. demetrius, a. 40. Ta m-ai îmboldit să cercetez toate sertarele, tudoran, p. 549, cf. dl. Scotea din sertar lăuta şi o ducea cu sine, o mîngîia. isac, o. 207. Scoase dintr-un sertar textul cuvînlării. r. popovici, s. 111, cf. dm. Scoase şi o jumătate de castravete din sertar. barbu, g. 283. Distanţa ideologică dintre ceea ce ţinea încă în sertar... şi ceea ce publică, ist. lit. rom. n, 332. Repede la masa lui, încuie sertarul şi bagă cheia în buzunar, t decembrie 1964, 13. Aceste filme aa zâcal luni şi luni de zile în sertare, cinema, 1968, nr. 8, II. Criticul are puterea de a umple pagini din sertarul personal, m 1968, nr. 12, 9. După terminarea „Moro-meţilor ', vot. I, dar care era încă la mine în sertar, m-am apucai să scria volumul al doilea, românia literară, 1970, nr. 65, 1/3, cf. m. d. enc., dex, alr i 702, a i 35, iv 5, ix 1, 2, 3, 4, 5. Au băgat mîna-n săi tar’ ş-o scos tri sul’i d'i lei. o. nîm.EA, A. p. ii, 124. F i g. Avem ciţiva pedanţi ce ar voi să încuie limba in îngustele saltare 6112 SfeRTÂHAŞ m - SËRV ale rcgulelor lor. i. negruzzi, s. i, 419. Conştiinţa are şi un sertar secret. Slăpîneşic-ţi curiozitatea care te împinge să. scolocesli in el. românia literara, 1969, nr. 28, 7/4. 2. P. anal. Organ dc maşină, cu feţe cilindrice sau plane, al unui sistem de comandă, care, printr-o mişcare autom. tu de alunecare, permite intrarea şi ieşirea agentului mobil (aer comprimat, abur etc.); registru (II 5), şuber (1), ventil. In acest moment, sertarul... se deschide în mod automal. soare, maş. 107, ci. ltr2, dl, dm, der, m. d. enc.,, dex. + Element în formă de placă folosit în construcţia unor robinete, pe care le închide şi le deschide deplasîndu-se într-o mişcare dc translaţie în lungul axei lui. V. v a n ă . Cf. dl, dex. — PI'.: sertare'ş i (învechit) ser tar uri (i. golescu, c.). — Şi: (popular) saltar, (regional) saltar, (învechit, rar) sirtâr (i. golescu, c. ) s. n. — Dîn ngr. aopxâpi.. SEBtAhAş s. n. Diminutiv al lui sertar. 1. Cf. sertar (1). Cf. i. golescu, c. Merge-n-preună cu dînsa ia acel seilăraş drept, Scoale hîiliile-n-dată, şi celeşle cîleva. pann, e. i, 87/4. Acel erudit care se ocupă numai cu etichetarea cariilor..., poate fi mulţămit cînd le-a aşezat cu străduinţă şi răbdare in multiplele'sale săliăraşe. iorga, l. i, 10. Săllăraşele. . . găzduisc tucruşoare şi amintiri scumpe, angiiel — io-sif, c. L. 65, cf. tdrg, cade. Dinlr-un sallaraş tăinuil acolo, scoase o smochină, sadoveanu, o. xviii, 464. Dintr-un sertăraş al divanului scoase un carnet de piele verde, vinea, i.. ii, 245, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. "v-F i g. Oţicina d-sale critică nu cunoaşte săltăraşc şi etichete, lovinescu, c. v, 24. Inima femeii e un iăltăraş de contradicţii şi surprize, sadoveanu, o. xn, 5.29. 2. Cf. sertar (2). Un sertăraş... se mişcă automat în sensul invers pistonului, cişmaş, fiz. i, 451. — PI.: sertăraşe. — Şi: (popular) săltărăş, (învechit, rar) sirtărăş (i. golescu, c.), (regional) sal târâş s. n. — Sertar -f suf. -aş. SERTÂRÎX s, n. Diminutiv al lui sertar (I) ; sertăraş (1). Cf. i. golescu, c. La fiecare din capetele acestor rînduri... trona, pe platforma lui de lemn, cile un birou monumental, cu suprastructură de sertare şi sertărele. vinea, l. i, 335. — PI.: sertărele. — Şi: (învechit, rar) sirtărel s. n. i.. golescu, c. — Sertar -f suf. -el. SERTÎ vb. IV. Tranz. (Regional) „A sili ‘ (Bixad — Baia Mare), candiuîa, ţ. o. 33. Dacă frundz’a bălrîni, Ne-ai gice nu le-oi serii. id. ib., cf. 52. — Prez. ind. : ? — Etimologia necunoscută. SERTIZ vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică tuburi-cartuşe încărcate) A fixa la proiectilele de artilerie şi la gloanţele de infanterie, de vînătoare etc. în scopul simplificării manipulării. Itflmăsei in admiraţie in ¡aţa cui iilor de cartuşe. . . Erau două: în fiecare cile-o sulă de cartuşe. . . aduse din slrăinăhdc, cu îngrijire drămălnite şi. sertisale. sadoveanu, o. x, 482, cf. IIN3. 2. (Complementul indică piese tubulare, cilindrice sau prismatice) A asambla, a fixa între ele, prin reducerea secţiunii, prin deformarea plastică 4 pereţilor uneia dintre piese; a reduce, prin deformare plastică, secţiunea de la extremitate, în vederea asamblării cn altă piesă. Cf. dl, dm, m. n. enc., dex, dn3. 3. S p e c. (Complementul indică pietre ornamentale sau preţioase) A fixa într-o montură metalică, prin îndoirea marginii monturii saxi prin nişte gheare ale ei. Cf. m. d. enc., dex, dn3. — Scris şi : sertisa. — Prez. ind.: sertizez. — Cf. fr. s e r t i r. SERTIZAJ s. n. 1. Fixare a lubuliii-cartuş la proiectilele de artilerie şi la gloanţele de infanterie, de vînătoare etc. tu scopul simplificării manipulării; sertizare (1). Cu sertizajul ullim adoptai, tubul rămîne absolut intact după executarea focului. VÎN. peso. noiembrie 1964, 8. 2. Asamblare a două piese tubulare realizată prin reducerea secţiunii, prin deformarea plastică a pereţilor uneia dintre piese; reducere, prin deformare plastică, a secţiunii de la extremitatea unei piese tubulare, în vederea asamblării cu altă piesă; sertizare (2). Cf. M. D. ENC., DN3. 3. Fixare într-o montură a unei pietre ornamentale sau preţioase, prin îndoirea marginii monturii sau prin nişte gheare: sertizare (3). Cf. ltr3 xv, 579, M-. D. enc., dn3. Scrlizajul unei pietre la inel. dsr. — Scris şi: (după fr.) sertisaj. ltr2 xv, 579. — Pl.; sertizaje. — Din fr. sertissage. SERTIZARE s. f. Acţiunea de a se r tiza şi rezultatul ei. 1. Fixare a tubului-cartuş la proiectilele de artilerie şi la gloanţele dc infanterie, de vînătoare etc. în scopul simplificării manipulării; sertizaj (1). Cf. ser ti za 0). La loviturile de artilerie, sertisarea se aplică numai pentru acelea la cari greutatea. . . permite manipularea manuală a loviturii, ltr2. 2. Asamblare a două piese tubulare realizată prin reducerea secţiunii, prin deformarea plastică a pereţilor uncia d intre piese ; reducere, prin deform'.re plastică, a secţiunii de la extremitatea unei piese tubulare, în vederea asamblării cu altă piesă; sertizaj (2). Cf. ser ti za (2). Sertisarea se execută fie pentru a putea introduce piesa lubulară înlr-o deschidere mai mică, fie pentru a se putea fixa în ea o piesă dc dimensiune mai mică. or, cf. dm, m. d. enc., dex, dn3. 3. Fixare într-o montură a unei pietre ornamentale sau preţioase, prin îndoirea marginii monturii sau prin nişte gheare; sertizaj (3). Cf. serti za (3). Cf. M. D. ENC., DEX, DN3. — Scris şi: serlisare. — Pl.: serlizări. — V. sertiza. SERTIZÂT, -Ă adj. Care a fost supus sertizajului (1). A fost nevoie să ¡ie studiai şi ameliorat pentru a se evita ciupirea părţii sertizate a cartuşului, vîn. vf.sc. noiembrie 1964, 8. — Pl.: sertizaţi, -te. — V. sertiza. SÉRTÛC s. n. v. suitucS. SERŢI s. f. pi. v. snrjăl. SÉRUM s. n. v. ser. SERUMALBUMÎIVĂ s. f. Grup de.fracţiuni proteice din plasma sanguină. Cf. dkr, m. d. ung., dn3. — Pl.: scrumalbuminc. — Din fr. smmi-iiIlHiniiiMs . SKRUHGLOUUliNĂ s. I. Grup de globulinc prezente în plasma sanguină, separabile prin electro-loreză, cu rol in producţia de anticorpi a organismului, cu o structură moleculară şi proprietăţi fizico-chimice deosebite. Cf. der, m. d. enc., dn3. -- Pl.: serumglobuline. -- Din fr. séniin-ijlobuliiu*. SKIUJS interj, v. servus. SERV, -A subst. 1. S. w. şi I. (Astăzi rar) Servitor (I). Părinţii, noştri ... de ar Irăi. ei uşa . '. . toată lumea ar rîde de dinşii. Nime nu ar fi cu ei bucuroşi: înlr-o soţie/ale şi nici ini serv sau o servă n-ar remînea ta dînşii. PETROVici, p. 313/26, cf. uw.u. Slăpîni sînt carii 6126 SfiRVA* - Î48 - servealâ au lucruri mişcătoare şi a cui oameni se numesc servi. OKNir.iE, g. 135/20. CUiva servi ce m-au fost cunoscut îmi ieşiră înainte, rom. lit. 3921/15. Un serv anunţă sosirea unui pelerin şi cererea lai de a fi ospitaliat în castel, pilimon, o. ii, 261, cf. pontbriant, d. El arală cupa . . . toii s-au minunai,. . . Servii varsă-ntr-însa dulce (âmîioasă.BOLiOT'XNEANU,o. 54. Servii ioţi pllngeau şi curtea răsuna de gemele, id. ib. 465. Servele .. . îşi vind p-a lor slăptnă pe frică sau parale, macedonski, o. i, 246. Servii Iui aiuncea destăinuire fac Că noaptea umblă-adesea, prin lunga-i galerie, id. ib. 261. A zis, şi-a dat poruncă, şi servii dinadins Umblau din casă-n casă. coşbug, p. ii, 178. Cei doi servi cu capetele rase aduseră ciubuce lungi şi cafele, sadoveanu, o. v, 508. Vladimir CoribuL, gindilor, în odaia lui, pe clnd se lăsa alene dezbrăcat de servi, îşi aminti că are de îndeplinit o cercetare, id. ib. 612, cf. dl, dm. Principele vostru . . . şi voievod şi Întemeietor. . . îndeplinind — pe scara îndeletnicirilor omeneşti — cea mai de jos treabă de serv. t iunie 1968, 55, cl. dex, a v 25, 31, glosau reg. •v* (în formule de politeţe, mai ales în stilul epistolar, adesea cumulează şi ideea de supunere, de umilinţă etc.). Am onoarea d-a fi, domnule, al dumitale supus serv (ante 1848). doc. ec. 943. Servul dumilale, domnule. — Asemene, domnule, negruzzi, s. iii, 115. Dorind sfinţiei voastre izbîndă în ce aţi întreprins, am onoarea a vă remînea vechi prieten şi devotat serv (a. 1872). uri-cariul, xin, 341, cf. resmeriţă, d., cade. Doamnă baroană, sînt umilul vostru serv. t iulie 1964, 46. "v” F i g. Franţa ... se plînge chiar pentru că se făcu serva Europei pe jumătate ca să o îndestuleze cu moneia sa şi să o scutească de a bate bani. codru-drăguşanu, c. 215. N-am făcut paradă de forme şi rezervă, Dar ele de ie-neîniă mă fac şi a lor servă ! macedonski, o. ii, 120. Mulţi văd în critică un egal serv al tuturor apariţiilor, indiferent de calitatea lor. românia literară, 1969, nr. 34, 5/4. 2. (Livresc) Sclav. Avraam ... el întîi a născut din Agar, Serva lui, pe Ismail. asaciii, l. 212/34. Ercule. . . mulţi ani acolo se (Iede serv la Omfale. aristia, plut. 6/25. Pe munca noastră juguri a-nlcmeia vă arde: Pic noi servi a nc face . . . Voiţi, a ne-nfrîna, Puterea noastră a sparge? id. s. 63/10. Ţăranul.. . era un fel de serv nenorocii, întunecat la minte, robul marilor proprietari. în plr ii, 341. Timon c proprietar de domenii imense, pe care. . ., le lucrează ca sclavi. De unde vin banii şi bijuteriile lui, el nu se întreabă niciodată, risipeşte orgolios aurul extras din sudoarea servilor, călinescu, c. o. 175, cf. dl, dm, dex. + P. e x t. Persoană lipsită dc drepturi, de libertatea acţiunii, aflată în totală dependenţă faţă de altă persoană. în evul mediu, unde existau relaţiunile economice obligatorii, servăgislc, femeia era o servă a bărboiului, gherea, st. cn. ii, 317# .3. (în orinduirea feudală) Ţăran legat dc pămintul unui- latifundiar şi care depindea cu persoana şi cu bunurile sale dc acesta; iobag, şerb (3) . V. rumân (v. român 13), vecin. în evul mediu, poziţiunea servului... era... precară, gherea, st. c.r. iri, 75. Seniorul carc poseda, castele bogate, servi supuşi . . ., simţea nevoia dc a avea şi poeţi. bacalbaş.a, s. a. i, 248, cf. DN-. 4. S. -m. (Regional) Paracliser (Coverca — Vatra Dornei). Cf. a v 14. — PI.: servi, -e. — Şi: (regional, 1) sărv, -ă s. m. şi f. GLOSAR rec. — Din lat. servus. SHRVÂ-1 vl). 1 v. serba, SER VÂ2 vb. 1 v. servi. SERVAG i ST, -Ă adj. (Neobişnuit) De aservire feudală, de tip leudal. în evul mediu, unde existau relaţiunile economice obligatorii, servagiste, femeia era o servă a bărbatului, gherea, st. cr. ii, 317. — PI.: servagişli, -sie. — Dc la serv, prin analogie cu sclavagist. SRRVAGIU s. n. v. serva j. SJCRVAJ s. n. 1. (învechit, rar) Sclavie. Cf. neou- LICI. 2. (Livresc) Iobăgie. V. rumânie (v.românie 2), vecinătate. La noi servagiul fu numii rumânie şi vecinătate, bălcescu, m. v. 11. Liberarea sătenilor din servagiu în aceste trei gubernii ale imperiului JRusiei a fost lucrată de mareşalii nobleţii şi proprietăţii acestor gubernii, românul (1857), nr. 39, 1V26, cf. prot — pop., n. d., alexi, w. Sub regimurile evului mediu, de ser-vaj,... nu ne-am putut impune decîl prin forţa numărului. în plr ii, 403. în epoca servajului, călugării dispuneau de 10 000 dc ţărani . . produse agrico'le ele. sahia, u.r. s. s. 43. Feudalismul cu obsesia lui de dependenţă, de servaj şi de clientelă a accentuat şi mai mult această pornire, ralea, s. t. ii, 301, cf. dl, dm, dn2. Nevoia ... şi sila (violenţa boierească) au generalizai servajul. ist. lit. rom. ii, 519, cf. m. d. enc., dex. — Şi: (învechit) servagiu s. n. — Din fr. servage, it. servaggio. SERVANT s. m. 1. (Astăzi rar) Om de serviciu cu atribuţii speciale în anumite instituţii. La Morgă se pregătesc servanţii a-l preda pe Anghelache să-l ducă acasă, fiindcă i s-a stabilit complet identitatea şi l-a reclamat familia, caragiale, m. 246, cf. nom. prof. 65, dl, dm, dn3, dex. 2. Militar care deserveşte o gură de foc sau un alt mijloc de luptă. Lopeţi lucrau la şanţuri şi parapete, — iar servanţii stăteau gala lîngă lunuri, sadoveanu, o. ii, 19, cf. scriban, d., dl.. Se ivi al doilea tun. Servanţii călăreau pe dcşelate, biciuind caii, cu capelele frîielor. t. popovici, s. 423, cf. dm. Dumitrana se afla lîngă servanţii primului tun şi comanda tirul, barbu, ş. n. ii, 297, cf. dn2, m. d. enc., dex. 3. (Glumeţ) Cavaler curtenitor, serviabil. Am fost domniţelor servanţi Şi-am fosl amanţi de castelane. vulpescu, p. 108. -v- (Adjectival) Cavaler servant = bărbat care face curte în mod insistent unei femei. Este opac la orice tentativă de înnoire ca, de altfel, şi directorul retrograd..., cavaler servant al secretarei. cinema, 1968, nr. 10, 12. — PI.: servanţi. — Din fr. servant. SERVANTĂ s. f. 1. (Livresc) Servitoare, v. s ervi-tor(l) . Cf. negulici. A fosl norocul ştiinţei că servanta îndată s-a dus la Galvani şi i-a spus această intîmplare es-iraordinară.barascii, m. iii, 84/31, cf. prot.—pop.,n. d., alexi, y/., scriban, D. Iulişca ne-a părăsii şi încă nu am găsii servantă nouă şi pe plac. stancu, r. a. iv, 104, cf. v, 195. Pentru un pictor ajunge ce e în jurul lui, copiii, nevasta şi. . . servanta, preda, m. s. 36, cf. dm, DN2, M. D. ENC., DEX. 2. Masă sau bufet mic (fără uşi), pe care se pun tacinuirile, vesela etc. necesare ,în timpul cind se serveşte masa. Cf. cade. Această idee o întărea veselia extraordinară, luxul din sală şi argintăria, profuziunea de fiori de pe masă, de. pe etajere, de pe servante, brăes-CU, M. B. 36, Cf. LTR2, DL, dm; DN2, M. D. ENC., DEX. — Pi.: servante. — Din-ir. servante. S15.RVĂ s. f. (Sport; rar) Serviciu ,(6). Fruclificînd mai bine avantajul servei, egalează la 3 — 3. scÎnteia, 1969, nr. 8 192. — PI.: serve. — Din engl. serve.. SERVEALĂ s. f. (Regional) Acţiunea de a servi (4) şi rezultatul ei; (concretizat), «lineare (3) (de adus la masă) (Drăguşeni — Tirgu Neamţ). Cf. glosar reg. Ce ai de serveală? ib. e 135 §ERVi — 749 — Servi — PI.: serveli. — Servi -|- suf. -cală. SERVI -vb. IV. 1 11 t r a n 7.. 1. (Despre obiecta, despre procese, fenomene naturale ctc. sau despre ab-ftracte, rar, despre oameni sau despre acţiunile, manifestările etc. lor; cu determinări tn dativ, la infinitiv sau introduse prin prep. „la“, „de“, „pentru“, „ca“, „drept“, învechit, „spre“) A constitui sau a deveni instrument, mijloc, argument etc. pentru realizarea, pentru obţinerea, pentru demonstrarea etc. a ceva; a sluji (1 4), a ajuta, a folosi, (popular) a slugări (1). V. întrebuinţa, utiliza, uza. Ştiinţele se comunica prin via voce sau cel mull prin alte semne, ... ce servia mai mult spre aducerea aminte, heliade, o. ii, 39. Dietetica . . . nu poate fi cultivată cu folos fără ajutorul altor ştiinţe care serva spre a o esplica. barasch, i. 5/24. Studiul regnului vegelal ne dă cunoştinţă despre proprietăţile nenumcrabilelor plante care ne servesc de natrimlnl (hrană). id. i. n 8/9. Cornparaţiuni abundente . . . serv a lumina şi a reinălţa cugetările lui. aristia,plut. X’XI'Xj/IO, cf. >iLIV2/9. Nevinovata poveste servi de prelext Tarlafilor politici, negruzzi, s. i, 154. Două băi din timpul romanilor. . . acum servesc de magazine pentru producte, peltmon, i. 261/17. Cred că ar fi periculos a păstra instiluţiunile acelea care au servil la apăsarea naţiunei şi la î’mpcdicarea progresului. ghica, c. E. i, V. Locaşul meu servă iarna adesea de adăpost binefăcător călătorilor, sion, p. 197. Prepeliţele . . ., prin vocea lor monotonă, dar ritmică, păreau să servă de regulator al cadenţelor acestui concert divin. filimon, o. t, 291. Foaia aceasta. . . este chcmată a servi Saţietăţii in Bucovina de organ, de expresiune a lucrărilor, a stăruinţelor şi a cugetărilor ci (a. 1865). plr i, 211. Fabula adusă de Erodot ■ . ■ servă numai a constata omogenitatea de limbă la cele trei popoare, hasdeu, t. c. i, 254. Această scurtă dare de seamă să ne servească de uslificare (a. 1872). plr i, 238., Strada . . . servă de trecătoare trăsurilor celor mai încărcate cu pietre. alecsandri, s. 150. Istoria era considerată ca o mare colecţiune de exemple cari pot să servească moraliştilor, publiciştilor, oamenilor de stat. conta, o. f. 36. Cred in sincerul şi lealul ajutor ce mi se dă astăzi de imperiul rusesc şi-mi însemnez de îndată mie şi lumei întregi la ce anume scop are să-mi serve acesl ajutor, odobescu, s. iii, 452. Semnul — ... se pronunţă minus şi . . . serve a indica subtragerea unui număr din altul, culi-anu, a. 1. O intrare strimtă care servă şi clrept bucătărie. brătescu-voineşti, p. 268. Are . . ., separată de casă, o mică odaie ce-i serveşte dc cancelariei aoîrbtceanu, a. 333. Asupra felului de luptă al leşilor şi muscalilor, cronicarul face o apreciere prea generală ca să poală ■servi ca' argument pentru timpul cinci scrie. bdi. com. ist. ii, 129. Paturile, scaunele ... ce servesc geţilor. ■ . sini de lemn. pârvan, g. 140. Cingălorile dc bronz de la Pecica. . . ne servesc ca un document de mina întîi. id. ib. 328. Există opere care pol servi ca piese de experienţă preparate... anume pentru lămurirea unor probleme lilcrare. ibrăileanu, s. l. 4. [Cultura] este necesară .. . ■ omului în general, ca îi servă acestuia ca mijloc de realizare a scopurilor snle. in pi.r ii, 446. T.ct copil şi la animale, partea creierilor ce servă acestei conducţiuni directe este foarte dezvoltată, babeş, o. a. r, 5. Se îmbracă prost, prea prost pentru ca să servească drepl. paravan unei asemenea actriţe, camil petrescu, j\ 265. Paharul n-a fost fabricat să servească de instrument dc tortură şi obiect dc teorii, c.. petrescu, î. i, 284. Exemplificarea bogată. . . serveşte spre a scoale mai bine în evidenţă tendinţele generale, puşcariu, i.. n. i, 78, cf. iordan, stil. 12. Puţinele pagini pe caic ni le-a lăsat pol servi ca un document dintre cele mai instructive, vianu, a. r.' 249. Toată lumea ştie că bagaua servea în antichitate pentru fabricarea corpului de rezonanţă al lirei.., c.ălinescu, c!. o. 121, cf. SANXFXEVicT,«. 149. Experienţele nu mi-au servil, la nimic, vinea, l. i, 13. O încăpere marc, ce serveşte şi dc cameră de primire. 11. lovinescu, t. 91. Aceste pagini servesc de cadru sumar, de indicaţie spaţială şi de justificare a izolării în care se regăsesc Sandu şi Ioana, constantinescu, s. iii, 171. O să vă servească drepl. avertisment, fiindcă sînleli un om cu o fire prea deschisă, preda, r. 26: Ruinele, vestigii ale slavei strămoşeşti, servesc, prin exemplul lor, drept mijloc de educare patriotică, ist. lit. rom. ii, 307. Huila din Valea Jiului... serveşte în bună parte la cocsificare. geologia, 40. Punctul de vedere al redacţiei . . . este eficace şi el ar trebui să servească drepl. pildă, şi altor cotidiene, v. rom. iauuaric 1963, 157. Urechea serveşte peştilor ca organ auditiv şi ca organ de echilibru, ap 28. Ideile sî.nt adevăraţii motori ai lumii, iar forţa serveşte cel mult ca un agent. v. rom. iunie 1965, 26. Ansamblul semnelor ce servesc ca mijloc de comunicare în societate. L. rom. 1967, 289. Operele lor . . . să servească educaţiei în spirit comunist, cî 1968, nr. 934, 2/1. La ce serveşte groapa asta aţi întrebat? r iunie 1968, 24. O altă încăpere servea penlru divan sau sala de judecată. G. barbu, a. v. 50. + R e f 1. (Despre oameni; adesea cu determinări introduse prin prep. „de“, „cu“, „pentru“, „ca:‘, învechit, „prin'*) A se apuca să realizeze, să obţină, să demonstreze etc. ceva cu ajutorul-cuiva sau al unor obiecte, unor procese, unor concepte ctc. devenite instrumente, mijloace, argumente etc.; a se sluji, a se ajuta, a se folosi, (regional) a se slugători (2), (învechit, rar) a se sărvis'. Pînă a-şi exprima oamenii cugetarea prin vorbe, se serviră prin alte semne mai puţin expresive, heliade, o. ii, 368. Nu se disting de italieni. . . nici prin mobilele caselor cu care se servesc pînă astăzi. mag. ist. i, 41/11. Modul d-a se servi cu pomada cam-forală. man. sănăt. 128/13. Unde nu s-a putut reduce, periodul exact. . . m-am servit de inversiune, aristia, plut. IT2/29. Arma cea mai obicinuită cu care să servă esle calomnia, gi-uca, c. e. i, 181. Grecii, asemenea, îndemnară pe romani ca să se servească cu slovele chirilice. negruzzi, în plr i, 198. Ar fi trebuit ca Basarabii. . . să se serve de această espresiune, hasdeu, i. c. i, 46. A fosl, în mijlocul unei bălţi, o staţiune preistorică, ai cărei locuitori se serveau cu arma de peatră nelustruită. odobescu, s. ii, 421. Servitu-v-aţi de cuget ca purtle pesle-abise. macedonski, o. i, 48. Femeia . . . ca dreapta îi ţine coada, de care se serveşte ca de un bici. pârvan, g. 12. Impresionista . . . se serviseră adesea de culori pure. oprescu, a. m. 22. De dala asta. . . s-a servit de ghionţi. ap>ghezi, l. 25. Ibrăileanu arată chiar mijloacele de care se serveşte creatorul penlru a trezi în noi impresia de adecvat, de necesar, de adaptare a conţinutului la formă, ralea, s. t. i, 43. [Fizicianul] nu se ocupă... de senzaţii, luate ca atare . . ., ci se serveşle de ele numai ca să-şi facă o idee obiectivă cîl mai clară despre lumea exterioară, cişman, fiz. i, 7. Un fel de microfon ca acela de care se servesc miliţienii, cinema, 1968, nr. 9, 27. Se servea de un baston, m 1968, nr. 11, 30, cf. m. d. enc., dex. Za tors se serveşte de furcă, drugă şi fus. h ii 4. Nu să găseşte, doamnă mireasă, cheia. . . incit am făcut una nouo şi vă sirviţi cu ia. o. bîrlea, a. p. i, 561. Dar cu tunul nu poţi da. Caii mari şi lunuri grele, Cu greu ne servim de ele. folc. mold. i, 511. 2. Tranz. (Complementul indică oameni) A fi rle folos, a ajuta, a sprijini in realizarea unei acţiuni. l-am spus că în nici un caz eu nu pot să-l servesc în. această afacere, vlahuţă, s. a. ir, 374. Pîrcălabul Sbiera . . . s-a retras cu supărare in viata privată, spre a nu rădica şi el mina în contra celuia în care pusese mullă sperînţă şi pre care îl şi servise neîntrerupt prin opt ani de zile. sbiehAj f. s. 57. Se păruse că pune oarecare fanfaronadă în graba de a servi pe oricine, c. petrescu, c. v. 62. Ai să-mi faci plăcerea să-mi spui cu ce te pro.te servi lin învăţător bălrîn şi nevoiaş ca mine?... id. î. n, 167. Dacă vrei să salvezi morala recunoştinţei şi să eviţi oamenilor odiosul păcat al ingratitudinii, să devii sclavul lor servinclu-i fără încetare, ralea, s. t. ii, 302. Am onocu-ea şi toată stima — repetă el — cu ce le pol servi? preda, m. 217: Gardienii luau bacşişuri grase, dar îi serveau, barbu, g. 292. Care-i problema?... Cuce 6136 ■V": ; . m. &&vt' t&.poţ servi? lăn,crăî«an,iC. iii, 43.5, <> Fi-g. Cerşeşte .; orbu-ripiciţă, Şi hu-t poli defăima; ■Căci mizera-şi. viaţă Cu ce-şi ar mai,-serva? mureşanij, p. 87/12. Dai* iu^e tind servi mie, o,Jampă-ai ruginii, bolintineanv, o, 28. înlrucit ti servea inteligenţa, el cerca ele a descoperi dacă ■ nu cumva şireala "copilă ar avea vreun amor.'.eminescu, p..l.- 91; -Alt nebun, se întrebase procurorul, gll'farseiir sau un 'alt exemplar de criminal lojnbrozian, servil de inteligenţă. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 299.^Devenisem afon, gitlejul refuza să mai mă servească, arghezi, s. x, 11. i Chvinlul nu mă mai servea, blaga, H: 189. Constatef cu plăcere ca-l serveşte bine memqria. stanqu, b. a. v, 394. Maşina serveşte omul, dar.nu-l poale înlocui ..şi depăşi in ceea ce el posedă . autentic uman. scînteia, 1969, nr. 8 223. 3. T,r a n z. (Complementul indică patria, activităţi sociale, culturale et.c.) A depune efşrţ pentru a susţine, pentru a. ajuta în vederea-realizării unui scop, a unei cerinţe ete,, a sprijini cu devotament; a sluji. Dacă.poi mai revedea vreodată patria mea, va fi num'ai pertf.ru ea s-opervesc şi să-mi jertfesc viaţa pefltru ea, dacă va fi nevoie, kogălniceanu, s. a. 35. îşi’.luă adio suspinînd, _ ¿e întiwnă la- Iaşi şv.işi deţe demisiunea, jurtncl a nu.mai servi o. patrie ingrată, negrijzzi, s. i, 111. In politică Irebuie. cineva să fie împins de urfi în contra boierilor • ca să poată şerpi patria. ghica, c.e. i, -178. Autorul. >. a lucrat 20 de ani sub îndemnul, de a servi literatura română, alecsandri, s. 155. £a 18iŞ, pe vren\ca răscoalelor,?.. serveam şi inlerţsele mişcării, .sadqveaNp, o. i, 135. Nu poate fi caţtză mai înaltă pentru un scriitor' decîl să servească prin aclipilatea sa progresul lileraţurii. contemp. 19^3, nr. 340,'4/6. El a Servit mai mult cleeîl un judeţ, el a servil ţaţa. T iunie, 1.964, 37.' Devotamentul cu'care ea serueşte cauza socialismului. scîNteiă 196$, nr. 8 212,, (Prin lărgirea' sensului) .Vom cău'ţa să redăm înr graiul ţărănesc,■ servind prin ăsta filologi-a romănească,: 'in plr-,11, 42., Limba a fosţ creată pentru a . serPi toate clasele,.societăţii. s,gl 1Ş50, 154. Principiul lui brodat cu literele ede mai frumoase ţe steac,ul .Băncii Romăţieşli, sucursala financiară a partidului liberal, sprvea monopolul băncii liberale, arghezi» b, 137. ideile înaintate contribuie, la dezvoltarea progresistă a societăţii, servesc sarcinile organizării şi mobilizării forţelor sociale, revoluţionare. LppxA de clasă, 1953, .nr. 5,-9.. Primele-culegeri nu au servii numai scopuri artistic#, m 1968, n,r. 5,. -9Î Ansamblul de măsuri care urmează să fie., aplicat . în învăţămînt serveşte un scop măreţ, st, 19,6$, nr. 930, 3/7. Rectificarea unei erori a ochiului,;.. se(veşţe! ci de ■■ pîtyi'petiqhe.o uită în farfurie, dan, u, 150. Mthnea serveşte [¡d.Lţrilpr să i un pilaf cu mărgăritare, vtanu, a. p. 146. .,0 ‘.şăfiservil cu mare ceremonial,'pe platouri de argin(;\&.Ă.ţ,i 'pune alături, mă serveşte la, păi. preda, d. ISO. Fragi .coapte ne-au servil Ih mdSă. isAc, o. 74. ToUntai servea o prăjitură ele care ¡era foarte mîndră. f. popovicî, se. 270. Din roadele sale ad'eşea-n pruncie -Serveai pe stăpînă p’U-arome şi must, horea, p. 43. La masă să-l servea'Stă al Vostru biicăiar. t iulie' Í964, 55. O să ne servească un păhărel încălzit, v. ' ROM. de.cembrîe 1964, 5.0. Admirabile sînl figurile triste. ale ’chelnerilor care servesc în silă şi greaţă, cinema, Í968, nr. 3‘, VII. La Banul A'ncuţei un singur ospătar se străduia. . . să servească pe-toaţă 'lumea, rl 1969, ,nr. 7769, cf. ţf. d. enc., dex. Acu c.um sîrvea: astăzi ieú, -mîine Petre, şi-aşea mai dăparle. o. bîrlea, a; p. i, 164. ■ N-are tine să le sirvească şi n-are cine să le facă o mineare să-i hrănească, id. ib. ii, 18. N-ai o fati mai frumoasă Sî ni' sărviascî la ţnasl? folc. móld. ii, 133. ^ Refl" pas.. Nicăieri 'aici,, ¡iu se servă ceaiul în mai bună echitate., CaraGîale, o. t, ¡342. Prăjituri tiu s^au -şerpii. Anghel — iosif, c.M. ii, 84: Ei trecură prin trei camere pînă ce ajunseră în sala largă unde se, servi prînzul. agîrbIceanu, a. 135. S-a servit spinarea de căprioară cu sos şi cu ciuperci, camil-petres’cü, u. n. 195, S-a servit friptura, sai-iiâ,' n. 59. Cînd. ■ ■ porunci să se servească în, cerdac cafelele turceşti, ieşiră tustrei sub perdelele ele'rouruscă. s^doveanu, o. xii, 414. Friptura la grătar nu se servea în internat, arghezi, l. §9. Observă că d-lui Emilian i se serveau alte alimente, călinescu, o.i, 176. Toată lumea şl^e ce fel de macaroane se sérvesela prînz echipajelor de pe acele faimoase submarine necunoscute. bogza, a. î. 401. Masa se serveşte la ora şap'le. ■ h. loVinescu, t. 149. Declară că nü-i place casa, odăile sînl nemăsurate, fumtirii, ceaiul se serveşte în aceleaşi ceşti preistorice, v. rom. noiembrie 1964, 112. "v" R e f 1. Scoase din buzú'nürü'l vestei o cutiuţa ele email cu pastile parfumate şi,' înainte de a se servi', o întinse Sabinei. c. pe-trescu, c. v. 14. Nu răspitnzi cînd ţi 'se vorbeşte, le serveşti primiţi la masă, nil dai bună ziua. s^baStiaî», .J- 36. Pusese-'pe masă o sticlă'de vin auriu din care ne serveaiñ singuri, vlasiu, d. 80. Oameni biini, şedeţi şi serviţi-vă. Eu arh mînceit bine de amiazi, z-ise părin--tcle. dan, tr. 150' Vă. puteţi servi, vinea, l. ,ii, 312. Vă rog să vă se’rviţi, spuSe ea în timp ce musăfirUl sc ridică în picioare, preda, r. 21. îju-s în stare să■ se servească .singuri, t. popovicî, se: 112. Serveşte-te din bérea asta'pină nu. se încălzeşte, id. s. 144'. + ’(Impropriii) A (iha pentru, a) minea sau a bea. Mai serveşte 'tocană; e Spâcialîtatca popotei noastre! c. petrescU;- î. i, 281, ' cf. di- Irina ... îi arătă, , în timp ce serveau masa, o . /iî/?/e. .preda, r. 297., OrAul s-a grăbit să. niă într ebe unde-servesc prînzul'v. rom. decembrie 1958,, 7}. P-ot să servise şi eu puţin lichid? x iulie. 1968, 37. Dacă întrebi ce specialităţi ale casei poţi senii, aproape nu pi (lill re alege., rl 1969, nr. 7 769, cf. m. d. enc.,'dex. ! 5. i'.r a n ■/..<, F i g. (Coniplementoi indica creâ|.i,i, manifestări ale oamenilor», aşpcctfe ori rezultate ale unei activităţi, spectacole ete. ) A face cuiioscut, a aducc la cunoştinţă, a susţine (¡naintea cuiva) penthi a lua Cunoştinţă, a arăia, a înfăţişa, a/prezenta (2)., V. c o m unica', ş p u n e, f r â n s m i t e. Şi nu-i rămase alta Decîl căzute lempluri ş-aducerea aminte De gloria, străbunii, Sérvala inlr-o limbă Curată şi di,vină. i-iet.iade, o. i, 226. Veţi crede că vo'i să vă’serv un capitol de geografie populară.’ caragiale, o. v, 345. Azi nu sjnl inspirat... De aceea ■astăzi vă servesc, sonete, angiîei- — t’o-sif, c. M‘./i, 8(3. Mariuca încercă, să-i'serveascăAillimele noutăţi despre N’adina. rebreanu, r. i, 254. .N-avetn nici un interés Să-i servim publicitate gratuită. c. petresc.u, c.-v. 132. Orice cotidian, politie sau economic, se synle obligat-să serpească cititorilor săi activitatea literară a unui. an defunct, in ri,n ii, 584,. Televiziunea serveşte.:, spectacole-la domiciliu. 'T iiilic 1,968,, 14. Noul ¿inemalograf politic îşi. îngăduie chţar a-i .şerpi. 61.36 SËÜVÎ - fâi ■— éÈRYÎCÎÜ' sp'eçtdtonihii temele producţiei ^cojnerciale“. ib. mai 1969} 23, cf. m. d. enc., dex. ■v' Refl. pas. In lopul spiritului .franţuzesc: ni se serveşte itihorul sec britanic.. cinema, 1968, nr. 3, 6. Spectatorul nu intră in sală ca . . . săi. se servească reguli elementari de-Comportare în viaţă. ib. nr. 8, IV. Expr. (Familiar) A l-o servi (cuiva) = aii spline (cuiva) eu promptitudine lucruri neplăcute (dar adevărate). A servi o lecţie (cuiva) = a-avea (faţă de cine-vă) o comportare (sau a pune, pe Cineva, înţr-o situaţie) care sâ-i prilej,liiască tragerea unor învăţăminte. Să-i servească o lecţie pentru că o înjurase. COD.' pen. r. p. r. 525. II. Tram. şi inţranz. A Îndeplini anumite însărcinări, îndatoriri, furicţii etc.Mft iplosul cuiva sau a vjevâ of? pe lingă sau faţă de cineva sau deva; p. e -H ţ: a munci irttr-un serviciu (1) ; s p e c. a activa, a funcţiona într-tin serviciu (public) la stat; a sluji, (regional) a slUgători (1). Acesta este fitul magna'telui supt care a- servit tntit tatăl meu. mag. ist. i, 73/6. Â- servit .atiţia ani- republicei ça admirai, lă-zărescu, s. 23/Î5. De doisprezece ani servesc statului, toţi nătărăii mi-au trecut înainte, ghica, c. e. i, 120. Vine ciocoiul umilit şi cere a servi pe boierul pentru o bucală de pîne. filimon, o. i, 95. Inspectorul îi mai făgăduia■ să-î socotească şi afli'i c.e-i servise pînă atunci, adică vreo şaptesprezece. -REBREANu, i. 82. Fusese condamnat ca să servească 7 ani ca sâldat în regimentul de artilerie din Synope. bart, s. m. 25: Am crezut că şoferul, fiind recomandat dé'domnul Hangerliu, a servii la case mari. călinescu, b. j. 251. Iorgu servise în teatru între l-8i$—1&72. id. s. c. l. 62. Doctorùl acesiâ bătrîn. . . umblase mult şi servise sub nenumărate stăpîniri. v. ro>i iamuyie 1965, 47, cf. m. d. enc., dex. Voi sînl'eţ■' mărişori, -aţ piit'ţ ca sî mirţeţi- ufiiva să servi}, sî dtîmblaţi după Aişl'ioi. o. b|ri,ea, a. p. i, 403.Tată-meu m-a trimes să servesc Un ăn de zile. id. ib. ii, 162. Lă doi domni nu se poate $ervi. zanne, p. iv, 343. Cel Mgat-fără tocîrte'ală lese fără socoteală;- Dar şr drepl cine slujeşte (serveşte) Dumnezeu îl noroceşti, id. ib. v, 631. «$> (Prin lărgirea sensfrlui) Un'eîne nuntit Fidel, adică credincios,' ca firească iui credinfă servind [slujind] unui om pînă ta' bătrineţe, de aééste obosit, 'agiùnse a nu mai ptile, pre'ciirn'pînă.atlince. săulescu, î. 47/11. -+ Intra hz. (Rai) A sluji-(II 1). De juna preoteasă ce-ţi servă, zi şi noaptey O, iee, te îndură şi 'spune un cuvîht. bolin’ti-nka-nu, o. 228. Cine’serveşte altarului, din altar mănîncă (î= orice om' S’é’ hrăhe'şte de pe Uima muncii sale). Ci ZAiiNt, i>. vi, 475. T i-a-nz: Tot ce se întîmplă e rînduială ă Celui prea înalt pe care noi îl servim. s.XfeovEANu,,'o; xii, 24. 4- Inţranz. (Rar) A sluji (H2). Inspectase o biserică din marginea tîrgului ănde servéaù doi preoţi', voïcuiæscu, P. i, 122. Preotul Simţea călit i se mbaie picioarele... — Nu voi putea servi pînă> la capăt, se gîndi cit frică.' dan, u. 139. “7. Tra. n z. (Folosit şî a b s oi.) (Despre Vinzători ; coliiplemëiiti'il iVidicâ măţfuri) A oferi (2) spi-e vinzare; (êôA^iémeiitul indică cumpărători) a'ôfèri ţfiărfurile solicitate petiţru â'fi Cumpărate. JRqmănea uluită de a constata că! nimeni în prăvălii tiu-i sareînainte s-o servească. Săl'iîîescu, s. 15. La tejghea Sefveău doţbă'ieji de prăvălie. èarbu; o. 89", cf. m. d.'enc., dex: + ,i(R"ar;' cônipl‘emei}'tii) indică .iji.agazine,. prăvălii) %' asigura dès fă ş li rărea ' s eîVic iul u i (1)? Rîridul de prăvălii al acestui sector de pi'iïfü, din strada Halelor, a constituie un bazar mu, servii de nişte' ¿patroni“ şi:de un personal irhpatiç. a^TţâHEzi, b. 43. ’ ■ ' -'ir- " ' ran.z. A asjgiira p prestare de serviciu; a deservi,. Qpt ascensoare, în mişcare continuă, ,se ridică şi,se, şţQboară se.mij.nd -cele 19 etaje, cu 1,500 de încăperi. ş. şt; 41-, cf. ni.q. enc., dex. |). '.I.n tra rr z. (Despre membrii unor echipe de jş'cufi şp.0rţiye cu mingea sau' deSpre' jucăţorii de cărţi) À' p;ùnè mingea sau cărţile tir jo'erâ fi de rind la serviciu (Îi {'Se aude clin culise gl'aSUV CorineV. '„¡¡0 — 20. Eû’'"$èrvèse . ' Pe urmă cîteva sctirte bătăi de minge. Sébastian, Tt 8o. ' Tiriac serveşte năpra%tiic şi-l obligă pe Şmith să trimită fără adresă In fi/eu. scÎNTEiA, 196.9, nr. .8 192, cf. m. d. enc., dejî.. s — Prez. inej.: servesc şi (învechit) Şerv, .pers, ¿-ŞiW' ;(inveehit) servi, pers«3 şi (Învechit şi regional) swoţi Vti (învechit) sMe,. pers: 6 .’şi (învechit) sem.şi. serve,, t Şt: (regional) sărvi, sl#Vi, şervi vb.. IV;.. (Ş'USpeei)?; servă vb. I. , ..... Din fr. servir. : t . ; > , - ■ \ y SERVIABIL, -A adj., ©aţe este,: totdeauna. #4. facă servicii (4), să ajute pe .cineva; aţilţtjDil* Îndată, ţoritor, săritor (13).. Cf. NEGULICI, PROT. -T POP..,: N. D.y ALEX'I, W., ŞĂINEAJIU ?, RDEŞMgRIŢi,,; ;,D.„, ' cade. Probabil, că Ctara fu aceeaşi ca totdeauna,, direc-, jtprul însă mi se păru scandalqş de serviabil; y,şi, de,: galant, galaction, o. 103. Pehlru toţi era un băictt bun.,. serviabil şl fără morgă. c. petrescu, c, v*402, Era..,, * aşa de serviabil, încti nu era „cunoştinţă 1 pe care să nu o;. fi îndatorat.: xeodoreanu, m. îi, 175, cf.; scriban, d,; Adăugă, după o clipi, atent şi serviabil... preqa.'p, 296;,;-!cf. -dm, dn2, m. d. enc., dex. <0> F i g, ŞeJnclinăiprotQr... •colar în faţa băieţilor, oglindiridu-le treceţea în^gheficţ. de un roz serviabil. TEODpREA,ţJU, M, ii,.;20. Gtnşqcul şe,* repede cu,-aripile vîlvoi, avînd fluturjţrea prec,ipiţiqtâu ¡alarmată şi serviabilă a şervetului (lţ subj. brafeL u.ţiui ieWoff. id. iÎK 285. , ... .,,'isTMÎ; — Pronunţat: -vi-a. — PI.: serviabili, -e. - . v->. i — Din fr. serviable. : , ; ¡5 1 SEBVIABILITAţE s, f. (Rar) însuşirea de %-fjk serviabil; amabilitate. Treburile mărunte,. . se la.să; jpe seama băieţilor cumsecade, lipsiţi de alt farmecjdecîl Iserviabiiilalea. vinea, l. ii, 227, ci. dl, dm, 'j>ns:, m.-* P;.,; ENC., DEX. V;. ' . Pronunţat: -vi-ar. — Din fr. serviabilite. . ■ .V.r ^ • SERVlAL, -Ă adj. (învechit, rar) Care ^ap'ârţiite-[servilor - (I 2), de servi, privitor lâ servi. -Po:poarelei \lbei‘iii se împărţ în' patru clasei....-clasa riţală.;:\y '{clasa sacerdotală..., clasaf militară. ..,•clasa.'seflti&ăs iseau aerobilor, guşti, g. v. Ş8715. ; ■■■-!'.. ; i’siSUţiM j — Pranunţat: -Vi-al. —. Pi/: servicii.,-4e. _> | — Serv + suf. -tal:' ’•'• ' i!"? ; , I , i ŞERVlci s. n. v. serviciu, ~'. \ SER-VÎCIU s,iî. %: de oarecare duraţă şi Jiţrijtată.'Ţa ii'n ahUmit .orar, |ţe{ care o desfăşoară cineva ca .angajat sau , ca, atri ,¿1. muncii Intr-o inştiţjiţie,,' itttreprind^ţej particjjlară .etc., . în şl trihujii eţc> ; îndatorire 'c^fe ievine'ciiivşt îinj ainspecţia şeait episfasiâ arsehqlului. ar (1829)'j‘l321/i.îÎ^ ¡Hă. . . da cu mintea ei, că ierviţiiil şău, .era 'numailde.a-lţ .;aduce apăcdldfi, a?i pjeptănă.şi a-iăîsyiine păM 'cetliing.^ înELi^bE,' d; j. 1Ş6/14, cf,NEpULiţiî. Dea'că.'. laun ah'. I după ce ş-:au încheiat studiile, 'hh (fitră în p'reuiii 'şermUiiŞ. ,atănce atî't-aiUicilor sei cît şi chiar lui însuşi, T se^pafe^ i că în astă găseşte îndeştlilă materie spre <ţ se:descura^ebJr. | calendar (1855), 27/29: Regii uf.ţftălori^.f ‘c1^h'J>^â,j^ ■ să pfiimească vreun gi-ec în servlfiul tory'fi‘'prd'mifeqytt-l; ] înveţe şi scrierea în Iijnba persiană. XrÎştiX,''pi.pT',', j 330/11. Intră-în serviciîi;‘ fii, pe rină.; SubgrefieYltip'b-, ;Comisar şi subprefect la o plasă. Kteâtiiizzi, il'J',‘ j Acea vapor 'grandios cu 130 ’de oaiixeAî desţihqţt'numii } pentru ‘serviciul său feşţiij plin d-o so6leldţk'’'eVegăn,iă \ veselă. isis (1S59), 321/29. CUm o iă’-mi 'i>edupă‘drepiiu .meu.. . tocmai-mie care rrii-am pierdui tinereţea "t:!''■ ; serviciul ■spătăr'iii': ghica, c. e. ii, 344;.:'Siî dl&e .¿.'W 6141 SERVICIU — 752--^ SERVICIU duzină de-fete pentru serviéiul inferior al Curţii, din Ic(şi~. SIOP, P. IO, Cf. PROT.^PPP-.,N. D., ANTPNESCU, D-, B.ONT-BRIANT, Di', ALÉCSANDRI, T. 95, BACALBAŞA. S. A. I, 107: Arhitectul ¡francez, ¡. . in serviciul statulfii romún, a dat jos clădirea, iprgaí'c. i. îi, 31. Datorea acest serviciu ’prefectului , bră.teşcu-Wpiijeşţi, p. 334. Se aflau aici fn curte oamenii cari, de cincisprezece ani, erau in serviciul lui Rodean. agÎrbiceanu, a. 372. La începutul veacului al XVlII-lea, un logofăt anonim, în serviciul Biizeştilor, ,scrie■ româneşte po'vesţea lui Mihdi -Vodă. arh. oltL i, 14, cf. sEVERiN,‘ş. ,-83;. li' puneau masă curată şi-i păstrau bucăţica cea mai aleasă, cînd venea de la serviciu la trei. bassarabescu, v. 4< Din serviciul ciübúcului boierului, el trece, aşadar, treptat-, la paza iubitei lui Andronachi. lpvinescu, c. iv:, 7. Un singur om insă din serviciul acelui spital ştia să le intre la inimă.' mihonescu, s. 96, Ofiţerii de la diverse depozite şi comandamente... Işi lasă şi ei serviciul, ca nişte fifjicţioriatii conştiincioşi, către orele.şase. camil peţres-U. NV4Í9; Să t'ragem o raită pe la băieţi şi să vedem cum stămcu serviciu}.,. s: o. l. 142. M'-am temut să nu se simtă ultragiat în timpui serviciului. bogza, a. î. 368. Lustruieşte încălţămintea stă-ptnilorşi a mai-marilor din serviciul acestora, pas. l. i, 96.' Este, pot să spun, primul meu şef. .. în primul meu serviciu-a >■ gâlan, b> ,i, 81. Acum : începea şervieiuLde noşă gtfsiţi servid t/f Bucureşti. PREDA, i. 72. Tatăl său sforăia, o.şţenit 4e, serbiei., t, îpopovici, s. 54. Responsabilul bufetului mi-a găsit un servid uşor. v. rom. noieiribrie 1964, 42. Vii beat mort la serpiciuşi mă întrebi,cu<:naivi-tate pentru ce te Éancţionez. t martie 1965, 54. Hatîrul beizadelei nu i-a înapoiat numai vechiul serviciu, dar l-a mai şi dăruit cu slujba de gerah al temniţei, g. barbu, a. y: 195. Unii funcţionari J, ! ‘(¡oiedesc grave neglijenţe in serviciu, scÎHTEiţ, 1:969, ţir. 8 ¿84. O, inchiziţie a .ÉQpíitor f^Qămere'pătrate dé bloc, încuiate, cu' p'ăfinlii jmcăţijla1 i'ervici. RómÍníX: líter'aríL 1969, rír. 34, 2/5, :cf.’ m‘: ‘p:‘enc.,:dex, ui)RF.scu, gi.. Fă drum trecea O ÍÜÜfít'&¿hefi'dh la isfefoícíí' o.jBÍRLtíÁ, A.;p.!ir,' 10. M-o dat ifSŞniaM-i^ţ 'cârtC, ‘st'ŞUjiU MyMcIdipqrti'. folc: Uold. ‘/ii,1' 38^; (FÍ Ciiiear ^fde£'ie¡^é&tt’S¿fimñiea regula-nţerit de? íéfvicih interior al' corijugalilăţii? Üamil' pé- ' TÁisWüj. u. n. 18. (Prin lărgirea sensülüi) ÉÍ întindea astă simţibiiitaie pîAă tnífú a nu'voi'a se disfape de ani-niaîele carii imbătriniseră tn serviciul şeii. aristia, PLüT.;íLIXay3i;' '■& ¿Serviciu comandai =¡ însărcinare, |iiiSi\iíié“s'péic|alá Încredinţată “cuiya spre îndeplinire.^ Mi, nu 'slhtem in serviciul comandat ai nţmănki’. 1 ţiTULEâÎGU,' b. 771. Ca să plece undevá aré nevoie iţe iilit spédal şi fără îndoială cd acum s-a dus îritf-un ' servidu cortiándat. sahia/ u. r, s. s. ÎOO. De servl-a)'I o c./a d j. şi a d v. (care se aftó) In tură de lucru la şerviţiiu (1) > (care şe afla) dejurnă pe,timp de o noapté^'dii o’zi sau pe o perioádá dl» zi; (care se află) de/^ariaiţ.' Fl .fu de serviciu zilele destinate, pină ce se otărind sji facă un transport cu seîn-durClă^ăcvireşii. pelimón,' i. 161/7, cf. 44/23. Él n-a fost de serviciu în noaptea aceea şi a dormit acasă cu copiii, rebrjşanij,. ş. i, 99. Nu se potriveşte c.u rfingul tăyţ de funcţionar să, ai locţiitor — în'nopţile etnd eşti de serviciu -^un golăneţ şi un flărnînd. a. m. zAmfi-rescu, sf. m. n«, 1, >145. Doctorul de serviciu, intrînd să-i facă vizita ă'e seară, îmi făcu serţin s-o las singură. dan, u, 191. Trebuia să se întoarcă la Filantropia, fiind de serviciu, blaga, h. 242. Cînd nu era de servici, dormea toi timpul, frînt. t. pppovipi, se. 505. Chelnerii moţăiau pe carnetele de şocoteli şi mai gustau cu gesturi ostenite din coniacul adus de către picoliţele de serviciu. barbu, ş. n. ii, 148. ,[A adus], în seină figura jovială a vigilentului pompier de serviciu, t, mai 1964, 90. La tdispensar... era* de servici Ioana.'.., soră medicală. scînteia, 1969, nr. 8 192; b); loc. adj. şi a'd-y. (care se află) In folosinţa curentă, efectivă (şi. zilnică) a unei întreprinderi, a unei instituţii etc. Vei avea la dispoziţie o motocicletă de serviciu, preda, r. 226; c) loc. adj. care se referă, la serviciu lâ activitatea pe care o desfăşoară cineva în calitate de angajat al unei întreprinderi. D-la să nu te amesteci. Asted-s ■chestii de serviciu, sebas.tian, t. 238. O Om (sau femeie) de serviciu = persoană angajată, retribuită pentru a efectuş diverse munci de curăţenie, de întreţinere gospodărească etc. intr-un local puţ>lic, într-o instituţie etc.; (rar) servitor (1), slujitor. L-au găsit, adqua zi 'dimineaţă, oamenii, de serviciu mai, mult mort decît viu. caragiale; o. i, 28,. cf, tituleşcu, d. 209. Unul din oamenii de serviciu ti deschise, uşa de la sala de. aşteptare, c. petrescu, c. v. 127. Femeia de serviciu... întorcea cu. grijă cheia cabinei sale personale, arghezi, s. xi, 20. ,Nu mai vorbesţ de moldovenismul oamenilor de serviciu, ralea, s. ţ. i, 67. Un pm d,e serviciu alerga de la redacţie la tipografie. bogza, a. î. 647. La uşă găsiră un om de serviciu, sţan-cu, ş. 77. Pelîngă munca sa deoţn de serviciu, a' devenit opepator voluntar al cinematografului, contemp. 1955, nr. 451, 2/1. Se uită... la omul de serviciu, preda, r. 279. Am scris despre o femeie de serviciu cu părul alb, o văduvă de război care, cu sacrificiul vieţii sale, a,înălţat ciţici copii, contemp. 1969, nr. 1176, 2/7, Ofiţer de serviciu v. ofiţer (II). Stat de serviciu v, ş,ţat. Scară de serviciu = scară secundară intr-un iţnobil, de obicei pentru acces la dependinţe. Ci. cade, scriBan, d. Pierdu castelul-, moşiile, .rămînînd cu puţine giţivae-ruri şi eşuă înţr-o odăiţă cu intrare prin scară <(e serviciu. călinescu, s. 14. Doi oameni .0 coboară pe scara de serviciu, bogza, î. 217. Pe această săliţă, de unde •începe Scara de serviciu a caşei, şe.află un dulap, st^ncu, u. r. s. s. 44, cf. dm. Pradă dezamăgirii.. . iese pe scara de serviciu, v. rom. noiembrie 1964, 122, cf. dn^, . dex.. Poartă, (sau uşă ) de serviciu = poaită (secundară) a unei întreprinderi, fabrici etc. prin care, de obicei, trec. vehiculele trarisportînd div.erse materiale, mărfuri etc. Mielu, paznic la poarta de servici, se trăsese după. grilaj, pas, l. i, 201. Cameră de serviciu -= cameră într-un imobil (sau înţr-o instituţie) în care locuieşte un servitor (sau destinată persoanelor ângajate pentru miincile de curăţenie,, de întreţinere etc.). Dădu dispoziţie ’ca Picu să 'fie culcat tntr*o' canieră de s.erpiciu. t. popovici,se. 352. Sp ei. (La pl.) Munci pe care trebuia să le efectueze un iobag in folosul feudalului. Dreptul roman a considerat prestarea de servicii ca o probă de serviţuţe şi a asimilat pe ţăretna semiliberi cu , sclavii, oţetea, r. 321. + (Şi în sintagmele serviciu militar sau., învechit, serviţie militărească) Obligaţie prevăzută de lege pentru cetăţenii (de sex masculin ai) unui stat de a se instrui din punct de vedere militar în cadrul forţelor armate; stagiu militar, v. mi i 1 i t ar (2). Săvîrşea serviţia lor militărească purure călări. săudescu, hr, i, 132/1. Ş-a făcut întiile sale servife militare aici supt generatul ungur Hala. ma'Gi ist-, i, 73/1. Rămaseră pururea depărtaţi se serviciul militar. rom. litj 721/11. Timpul serviţiului militare. . . plinin-du-l ostaşul, se reîntoarce acasă, telegraful (1854), l32/47. Din listele recrutaţiilor... s-a arătat abia unul destoinic pentru serviciul militar, barasch, i. 159/3. , 1 Legislaţiunea trece şi asupra comiţielor centuriate, aciecă a adunării cetăţenilor după Censul averii şi-după 6141 SfcRVlGÎU — 753 -, SERVICIU îndatorirea la serviciul militau maioreseu, cr. iii, 116. Făceam serviciul milităr şi deci eram ,nevoit să-mi restrîng cheltuielile, petică, o. 313. Trebuie să ■devină proprietari.... şefii de familie care au făcut serviciul militar, titulesgu, d. 176. Aşa i se păreau de haine zilele dintru începutul miliţiei, că-şi făcea socoteală să fugă din cazarmă... şi, ca un flăcău Vrednic ce era, îşi căuta de serviciul lui şi păşea peste greutăţi, miro-nescu, s. 29. Nici nu şi-ia făcut serviciul militar, teo-doi^eanu, c. b. -214. Serviciul îndelungat militar ... face ca numărul'cetăţenilor recrutaţi.-, să sporească, puş-carîu, Li r. i, 328. Faptul că armata populară slujeşte intereselor patriei... transformă serviciul militar din caznă şi silnicie, cum era în trecut, tntr-o mare cinste. scînteia, 1952,- tir. 2 438. Serviciul militar este o obligaţie şi o îndatorire de onoare a cetăţenilor Republicii Populare Române, lupta de clasă, 1952, nr. 7, 70. ■ Face elogiul serviciului militar, călinescu, s. c. l. 55. A intrâdus serviciul militar obligator, bqgza, a. î. 345, c£ m. d. enc., dex. Departe sint, dragă, departe ... Silit sub ordin şi servici Şi nu pot pleca de-aici. folc. mold. ' ii,-202,>cf. i, B46.^ P.'g te ner. Oficiu (1);. Majoritatea membrilor Academiei eră în stare să facă serviciul modest; însă foarte important, al- u/tor culegători de cuvinte, maiorrscu, critice; 122. + (învechit, rar; in forma serviţie) Rol1 (1 2). ftfncţie. Muşchii trupului ... unii... sînt mai mici şi alţii mai mari, după trebuinţa serdiţiei (Şlvijbei ) lofyCăre este ăe a, mişca ... mădulările trupului omenesc, cornea, e. i, 201/12.> 2. Âcfivitaţe des‘fă|urată in cadrul ufiSr întreprinderii instituţii, u'mţaţ'i, 'comei i, 77. 6141 SJîH VICIU —- i&4 SERVIETĂ Eşti bun să-mi faci un serviciu? dan, u. 189. Cele mai potrivite imagini.'.., după ce du adus servicii, trebuie înlocuite cu noţiuni, puşcariu, l. r. i, 9. -Serviciile lui militare ău făcut din el c.omandirul pandurilor, oţetea, t. v. 101. Valurile de colonişti. . . îşi organizează viaţa şi aduc reale servicii ţării, oprescu, s. 189. Avea aerul, procedindastfel, că face un serviciu altora, călinescu, s. 186. N-a dispreţuit nici să primească preţul in favoruri şi bani al acestor servicii dubioase, vianu, l, u. 161. E singurul serviciu pe care vi-l putem face. bogza, a. î. 575. Mi-ai face un mare servici dacă ai spune da. beniuc, m. c. i, 119. Eşi acesta un schimb reciproc de. servicii, constantinescu, s. ii, 308. Se auzea vocea doamnei Sorana, mulţumind nu ştiu cui pentru nu ştiu ce servicii, preda, i. 63. Dregătorii . . . au prestat servicii personale- domnului ţării..stoicescu, s. d. 263. El va fi adus, fără îndoială, remarcabile servicii cauzei revoluţionare. ist. lit. rom. ii, 492. Arheologia a adus servicii imense...- cunoaşterii trecutului îndepărtai, h. daico-viciu, d. 77.,Dacă era invitat, trebuia să-şi însoţească stăpînul în călătoriile sale. Pentru acesie servicii primea 5 000 de piaştri pe ari. a. barbu, a. v. 210, cf. m. d. enc., :pex. Volumul . face un mare serpiciu culturii româneşti. scîtirEj a, 1977, nr. 11 004. "v1 Loc. prep. In serviciul cuiva (sau a ceva) = la dispoziţia cuiva (sau a ceva); pentru a susţine, a sprijini, a favoriza pe cineva (sau ceva) ori interesele acestora; in avantajul (v. a v a n t a j), înfoloşul (v. f o 1 o s)-, in interesul (v. interes), în slujba (v;. s 1 irj bă), în solda (v. soldă), în sprijiţurl (v. sprijin) cuiva (sau a ceva),. Acei .publicişti. pun. talentul lor în serviciul unor idei greşite, ghica, c, e. i, 307, cf. conta, o. f. 47. Am. pus :î.n serviciul ideilor diri programul nostru lot ce avedm mai butij muncă, entuziasm,. ; 68. Sadoveanu are îndărătul lui o întreagă activitate în. serviciul poporului, lovtne&cu, c. vii, 84. Geniul-..lui s-a pus în serviciul patriei de la o vîrstă fragedă, -sadoveanu,.o. xx,.77. Limba ,. . a încetai de a mai:-fi. o funcţiune spontană..., pentru a deveni un mijloc reflectai, in serviciul unor scopuri artistice, vianu, a., i'. l 11. Tinerelul revoluţionar de azi va aduce contribuţia celei de a treia geiiei aţii puse în serviciul aceloraşi idei. în .plr, ii, 632. Schlegel ■ ■■ ■ se pune în serviciul conservatorismului austriac, ralf.a, ş. ţ. i, 160. Ţoale aceste revizii . . . să fie în serviciul muzicii, m 1968, nr. 11, 32. *0* E x p r. A face un prost (sau rău) serviciu euiva = aface cuiva (fără voie) un rău. Cf. dl, dm, m.d. enc., DEX.. + (Regional) însărcinare dată unei persoane de.a îndeplini o apţiune in folosul cuiva; comision. Iz dau un sirvici şi dacă-ndăptineş sîrviciu ăsta te scot îndărăt dă unde-ai venii. o. bîrlea, a. r. n, ir* 5. (Adesea determinat prin „divin“, „religios“ ctc.) îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute ia canoanele bisericeşti pentru anumite ocazii şi sărbători religioase; ceremonie, oficiu (5), slujbă. Aii avut libertate deplină în ceea ce se ţine de serbiţiUl. . . preoţesc. .U-arîţiu, p. a. i, 443. După ce se termină serviciul reli§.ios afară, procesiunea intră cu cîntările obicinuite în biserică, sion, p; 292. La cimitir, serviciul ■litigios d fost lung. c.. petrescu, c. v. 299. Kivi îl pofti... 'la serviciul religios de ă doua zi dimineaţa, la biserica familiei lor. sadoveanu, o. xii, 500. Au cerut introducerea limbii naţionale în serviciul religios, ist. lit; rom. ii, ,27.-Asistă la serviciul divin ib. 573. O mare parte din creaţia sa [muzicală] este destinată serviciului religios.-m 1968, nr. 9, 36, cf. dex, 6. Faptul, avantajul.de a pune mingea iu joc, la unele jocuri sportive cu mingea; (rar) servă. Serviciul eşle deopotrivă specific, voleiului şi tenisului, l. rom. 1959, nr, 2, 86. Prima partidă din cadrul finalei începe cu clţeva servicii, năpraznice ale lui Ashe, pe care Năslase le ridică totuşi, scînteia, 1969, nr. 8 192. 7. (Adesea cu determinări care arată materialul, destinaţia etc, introduse prin prep. „de".)* Grup de obiecte care âlc&tuiese an tot cu destinaţie specială. Via adMce înaintea. . . împăratului şi împărătesei . . . un serviţ întreg cu lucruri pentru toaletă (gătire) împodobite: cu pietre de mare preţ. cr (1830), 3,74]/6. Oricine va dori să cumpere un serviţion de masă de 'argint ... să se. , arate la pomenita comisie, ib. (1831), 2282/9, cf. r. golescu, c. La păretile. . . dinaintea tronului este servisul de lalgire, de ligheanuri, toate de argint, kogăi.-Niceânu, s. 94. Dama noastră scoase ... un mic serviţ . şi îndată făcu ceaiul, sion, p. 297. Îşi. combinase un serviciu de masă din aur oltean, hasdeu, i. c. i, 192. In mijloc era o masă r'otundă . . . Pe masă un servici de rachiu cu şase păhărele. agÎrbiceanu, a. 508. Oferi tinerilor ... un serviciu de cafea cu lapte, rebreanu, i.. 251. Primisem cadou un serviciu pentru douăsprezece persoane, camil petrescu, p. 197. Doamna prefect . scosese. ; . serviciul de argint, şi farfuriile de porţelan.. ; c. petrescu, r. dr. 199. Erau întinse şerveţelele de broderie ale unui serviciu de ceai şi o pereche de pantofi de lac. călinescu, s. 34. Serviciul: argint, porţelan, cristal. :pas, l. ii,. 61. Ţinea o lavă mare. . . pe care se zăreau' cafele, pahare mari de cristal pline cu apă şi un servici .de coniac, preda, r. 20. Au fost terminate pentru pre^ . zenlare . . . vaze de flori . . ., servicii pentru diferite bău- ‘ ■iun,, pahare cu modele noi. scînteia, .1960, nr. 4 853.: Pe o astfel de faţă ele'masă ar fi trebuit să fie aşezate servicii de porţelan cu desene greoaie închipuind o , ornamentaţie barocă, românia literară, 1969, nr. 54, . ; 19/1, cf. M. D. ENC., DEX; — PI.: servicii şi (învechit) serviciuri, (învechit, rar) scrvicie; service. — Şi: servici, (învechit) servis, serviţ, s. n., serviţie s. f., serviţion, serviţiu, (regional) sărvici, sirvici, (învechit, rar) serMţiu s. n. — Din fr, service, lat. servitiuin. — Serviţion < n§r- at pPÎTElo- SERVlfiiVT, -Ă adj. (Jur.; învechit, rar; despre ^ imobile, proprietăţi etc.) Aservit. Aceste servituţi nu vor impune persoanei proprietarului. fondului servient obligaţiunea unui fapt personal, hamangiu, c. c. 150, Pronunţat: -vi-ent. — PI.: servienţi, -te. — Din it. serviente. SEItVIKrĂ s. f. 1. (învechit) Şervet (1). Să nu-.f sufle nasul cu mîna, nici in servieta sau pe pînzătura de ¡masă. bariţiu, p. a. i, 360. Agata ia... borcanul cu dulceaţă, împături servieta cea curată şi o pune pe im;«., slavici, n. i, 286, cf. alexi, w. j 2. Obiect confecţionat din piele, din material plastic :ete., de formă dreptunghiulară, cu sau fără miner, avînd una sau mai multe despărţituri interioare, în care : .’se poartă acte, cărţi, caiete etc.; geanta. V. g h i o i-: d a n, mapă1. Se îmbrăca bine ş-avea o servietă foarte ; frumoasă. vlahuţă, s. a. ii, 437, cf. barcianu, alexi, . w. Alţii vor crede că sini rămăşiţele unei serviete de avocat, brătescu-voineşti, p. 265, cf. nica, l. vam. ' 222, cade. OlgUţa luă ziarul sub braţ ca pe o servietă şi porni îndaioritoare după domnul Deleanu. teodoreanu, ’.m. i, 65, cf. scriban, d. Avu grija să-şi vîre pălăria în ■servietă şi s-o înlocuiască cu o şapcă reglementară. [căi.inescu, o. i, 80. Ieşi apoi cu o servietă mare subsuoară. blaga, H. 243. N-au fost vizitaţi de agenţii .fabricanţilor de arme, cu servietele pline, bogza, a. 1. ■ ;625. Au fabricat noi produse, ca: broaşte pentru . servi-¡ele, bricege de calitate superioară, scînteia, 1953, nr.. ;2 758. Înfundă repede nişte hîrtii. în servietă şi porni.. 'v. rom, mai 1954, 68. Uite-le aici, în servietă, pas, z. ii,'. ;210. A venit la mine-cu mina întinsă, cu cealaltă îşi . :ţinea servieta, vinea, l. ii, 81. Olga desface servieta, scoate nişte hîrtii. h. '.i.ovinescu, t. 32.8.. Am deschis .servieta, i-am dat plicul, baranga, i. 203, cf. ltr2. : Luă cu el o servietă, în care băgă un. aparat şi un termo- '. .metru, preda, r. 61, cf. dm, dn". Inginerul ridică de pe .scaun o servietă, barbu, ş. n. ii, 145. Geologul aduce.cu sine O servietă deschisă, brad, o. 87. Intr-o servietă ; impozantă a sirius toate lucrările sale pînă la cele mai • neînsemnate notiţe, v. rom. octombrie 1964, 88.'.Începe., să siringă hîrliile, pe care le pune într-o servietă. T . iulie 1968, 52, Avea o servietă mică, aşa cjm încă mai 6143 SERVIL — 755 — SERVIRE poartă medicii tn oraşele de provincie, românia uter ară, 1969, 'nr. 27, 18/1. Scol din servietă declaraţia pe care . . . a semnat-o la repartizare. scînteia, 1969, nr. 8 217, ci. M. D. ENC., DEX. — PI.: serviete. — Din fr, serviette, (1 şi) germ. Serviette. SERVIL,-A adj. I. (Despre oameni) Care are o atitudine de supunere exagerată, umilitoare, de ploconire faţă de cineva (pentru a obţine unele avantaje); plecat2 (A II 1), (învechiţ) slugrnjc, supus, slugos, (Învechit, rar) slugar, slugăratic, slugărelnic (2), slugăresc (2), (livresc) obsecvios. V. 1 i n g u ş i t o r. Parlamentul,.parte fanatic, parte servil, întări aceaslă.,.judecată. 1FM0SA0)., . 27®/29. ,4 -şliut.idoffljm:l,$fffldo.veir, ,-prm .potnii&wr.vMM . is.alc: .A:4mArî^fylxg4.,rm?Ui{qgă:^i0^»U'l^ău'4^:. "1848). iH3-J®Aîtl!UJL, -K,, î.3.,;.;.!Cf.. "'N'EGtJLICI, STA M ATI j D. PONT-.^îWmrt, d. Marţial. . . mă îndeamnă şi mai mult a lua în antipatie pe acest poet servil şi demoralizai, odo-BESCU, S. III, 31. ef. DORF, BARCIANU, ALEXI, W., CADE, bl vii, 47, scriban, d., dm, dn2, dex. *0 (Substantivat) De atîlea ori. . . se făceau servilii şi instrumentele domnului. calendar (1850), 63/19. + (Despre manifestări, acţiuni etc. ale oamenilor) Care denotă, care trădează supunere exagerată, umilitoare, ploconire (2); care cere, impune servilism (1); slugarnic, (livresc) obsecvios. Tată-meu i-a imputat. aerul său servil, lăză-rescu, s. 11/6. Dînsul nicidecum nu ierta lor a învăţa vreo meserie' servila, aristia, plut. 138/6. Creşterea servilă Ce am avut strivi în iînărul meu suflet A dragostei sămînţă? i. negruzzi, s. vi, 179. Se duse să caute... o îndeletnicire mai puţin servilă, arghezi, l. 100. N-anea de ce să adopte aerul acela stupefiat, şi pe undeva cam servil, preda, r. 47, cf. m. d. enc., dex. "v* (Adverbial) Oamenii din. „Comedii“ şi „Momente1' aparţin. . . micii burghezii. . ■ trăind servil şi parazitar în cadrele organizării de stal. vianu, s. 88, Alături de el, ghemuit servil pe marginea scaunului. . ., părea un boem francez, t. popovici, s. 62. 2. (Despre oameni) Care se conformează prea riguros, mecanic unui model, care se supune cu fidelitate unui model; lipsit de iniţiativă şi de originalitate. Imitatorii servili nu se pun la socoteală cînd e vorba de ... a caracteriza faza actuală, conta, o. v. 430. Se observă . . ■ cutare calitate a unui orator popular împrumutată de un imitator servil, philippide, p. 142. Acesta [este] un Compilator foarte nedibaci şi un transcriitor foarte servil. iOrca, L, i, 99. + (Despre manifestări, acţiuni etc. ale Oamenilor) Care denotă, trădează conformitate prea riguroasă cu un model, care se caracterizează prin lipsă de iniţiativa şi de originalitate. Ne supunem fără ezitare. . . programului său, insă nu-i vom da acea interpretare servilă care nu admite schimbări. în plr ii, 140. Rezumarea nu c servilă, ci se introduc ştiri noi, cari nu se regăsesc în textul cel întins, bul. com. ist. iii, 127. Nu e un motiv ca să se mulţumească cu imitaţia servilă, in plr ii; 452, cf. cade, dl, du..Există ■ ■ . şi tendinţa de a practica o anumită modalitate numai dintr-uil spirit snob de imitaţie servilă, t decembrie 1968, 73. Arta nu admite repetiţia şi imitaţia servilă. scînteia, 1969, nr. 8 223, cf. m. d. enc., dex. -v* (Adverbial) De aici. concluzia că aria trebuie să imite natura servil. gherea, st. ch. ii 53. Nil urmează servil linia unui text străin, arghezi, s. xv, 10. Luchian s-a format. . . prin experienţa directă a operelor din muzee şi expoziţii. Şi in acelaşi spirit, nu s-a grăbit să imite servil şi superficial. contemp. 1969, nr. 1 197, 6/2. (Prin lărgirea sensului) Pe măsură ce în toate ţările invadează viaţa mecanizată şi servilă după modelul industrialismului, gustul pentru călătorie se accentuează, ralea, s. t. i, 149. + (Despre traducători) Care respectă în mod formal-originalul,, neglijind conţinutul; (despre traduceri) care este (prea) fidel formei, literal. Cf. şăineanu2, dm, dn2, dex. <0> (Adverbial) Aăeseori. . . traducătorul nu pricepe izvodul, sau îl traduce prea servil, bul. com. ist. îi, 33.J 3. Care ţine de condiţia de serv (3); care aparţine /servilor; care este făcut de servi, Cf. antonescu, d., şăineanu2. Scuti pe clericii de naţia noastră de servi-, lulea carpului şi de sarcin% servile. ioroa, l. ii, 55, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d. Boierii încep gpanâ după braţe de muncă servilă, obştile libere de moşneni şi răzeşi, . . izbutesc să se menţină în anumite părţi ale ţării, panaitescu, o. ţ. 84, cf. dex. "v* (Prin lărgirea sensului) Aceste păsări... perd in captivitate (robie) îritr-atîta nobleţea caracterului lor incit devin servile şi găsesc la sfîrşit plăcerea a fi roabe, isis (1859), l&'/JS. — PI.,: servili, -e. ■ ■ • — Din fr. servile, lat,«er.\®s. -ai. â^âsirtucline ,de supunere exage-■¡ţaţUşde ploconire interesată faţă de cineva; slugărnicie, slugăreală (3), slugărie (3), slugărit1 (3), (livresc) obsecvlozitate, servilitate.- Servilismul vechi şi greţos al burghezimei începuse a se mai subţia. bariţiu, p. a. ii, 2, cf. stamati, D. Saltă şi te-iisufleţeşle ,... Servilismul părăseşte, sion, p. 317, Cel mai mare fizionomist n-ar fi putut să descopere nici linguşire, nici. servilism, filimon, o. i, 110, cf. prot.— pop., n. d., pqntbriant, d., şăineanu2, resmeriţă, d., cade, cv 1949, nr. 9, 9. Să-l văd pe copilul meu cuochii sticlind de servilism, îndoindu-şi spinarea! preda, r. 250. Se satirizează, cum s-a spus înainte, anumite cusururi ale oamenilor, ca : linguşirea şi servilismul, ist. lit. rom. II, 80, cf. M. D. ENC., DEX. 2. Atitudine de imitare, *te reproducere mecanică, formală a unor modele, idei etc:; lipsă de originalitate. Vom lucra din toate puterile noastre la emanciparea, litera-turei naţionale de ruşinosul servilism al imllaţiunilor din afară (a. 1869). plr i, 302. Dai fiind servilismul traducătorului, grecismele au trecut cu duiumul in traducerea slavonă şi de acolo în cea română, bul. cqm. ist,. i, 54. Asemănările .dintre, cele două texte se< datoresc servilismului traducerii şi. nu dependenţei unui text de. celălalt, sci. 1960, 445.- Era un apărător, convins, al individualităţii literaturii românei contra, servilismului unora, pentru demnitatea noastră naţională.. românia literară, 1969, nr. 27, 12/2. . —- Pl.-: servilisme. — Din fr. servilisme. SERVILITATE s. f. (Livresc) Servilism . (1). Cf negulici. Oare nu este de cel mai mare interes politic, şi moral a studia amestecul... de independenţă şi de senilitate ce există în societatea română? ghica, c. e. ii, 411, cf. prot. —pop., n. d., antonescu, D. Rolul dé servi-lilale ce juca in vechime boierii vinduţi străinilor, bolin-tineanu, o. . 256, cf. scriban, d. Căutîrid să desprindă sensul general al existenţei sale, i se pare a-l recunoaşte în neîncetatele lui lupte: cu vechea Germanie feudală, ca burghezia contemporană care o suporta cu'servilitate pc aceasta, vianu, l. u. 432, cf. dex. — Dinfr. servilité. SERVIRE s. f. Faptul' de a servi. 1. Ajutor, sprijin in realizarea unei acţiuni. Cf. servi (2) . Dacă voim noi ca pruncii . . . să fie . . ■ ascultători, răbdători şi gala spre servire, nu trebuie să-i în-timpinăm cu rău. petrovici, p. 73/10, Se învoiră ça . ., femeile ... să fie scutite de orice alia muncă şi de or.ice altă servire, aristia, plut. 75/13, cf. dex. 2. Depunere de efort pentru a susţine, pentru a ajuta în vederea realizării unui scop, a unei cerinţe etc.; sprijinire cu devotament; slujire, slujit1. Cf. servi (3). Cf. DL, dex, dsr. 3. Oferire a unei mincări (3), a unei băuturi etc. ; (rar) servit1 (I). V. cinstire, os'pătare (1),' tratare (2). Cf. s e r v i (4). Ocupaţia despre bani să fie dedă la servi. . . precum esle şi facerea de bucale şi servirea -la cină. aristia, plut. 194/5. Era numai o gustare, terminată cu servirea plăcintei, barbu, princ. 119, cf. dex. <0* (Prin sinecdocă) Sérbire pînleceliii. drlu. 4. îndeplinire a anumitor însărcinări, îndatoriri funcţii etc. îh folosul cuiva sau a ceva ori pe lingă 6144 SERVIS — 756 — SERVITOR sau faţă de cineva sau ceva; p. e x t. muncă într-un serviciu (1); spec. activare, funcţionare intr-un serviciu (public) la stat; slujire, slujit1. Cf. servi (6). Principala preocupare a primarilor şi consiliilor comunale era servirea exploatatorilor, jefuirea avutului public şi ghiftuirea personală, scînteia, 1952, nr. 2 382, cf. dex. 5. Prezentare, punere a unor mărfuri ţa dispoziţia cumpărătorilor. Cf. servi (7). Pentru asigurarea unei serviri corespunzătoare a fost luată şi măsura extinderii producţiei de piese de schimb şi accesorii auto in coopcraţia meşteşugărească.,rl . 1968, nr, 7 387. Restaurantele. . . ar putea să rezolve, prin programul continuu şi operativitatea servirii, solicitările care apar. ib. 1969, nr. 7 769. Se impun organizarea şi introducerea unor forme de servire rapidă, scînteia, 1969, nr. 8 192, cf. DEX. 6. (învechit, rar) Subjugare, aservire. Acela ii rescoasă din jugul de servire. Acesta nu admise să fie reu trataţi, mureşanu, p. 84/17. — PI.: serviri. — Şi: (învechit) serbire s. f. — V. servi. , SERVÍS s. n. v. serviciu. SERVÍT1 s. n. 1. (Rar) Servire (3). Va trebui să îndeplinească un ritual de gesturi la fel de cotidiene — servilul supei, rinduirea lacimurilor etc. cinema, 1969, nr. 7, 11. 2. (Prin Bocov.) Serviciu (1). Amu trebuiţ si merit univa in servit, si slujiţ. o. bîklea, a. v. i, 403. — V. servi. SERVÍT3, -Ă adj. (Despre minge, la unele jocuri sportive cu mingea) Pus in joc. Cf. dex. + (Despre jucători; la unele jocuri de cărţi) Care nu mai cere alte cărţi, considerîndu-le bune pe cele primite din prima mină. Cf. dex. — PI.: serviţi, -te. — V. servi. SERVITÁTE s. f. (învechit, rar) Sclavie. Ca să fugă de servitate ..., s-a făcut viteaz... şi... măreţe fapte a întreprins, aristia, plut. 94/8. Romulus... pe moşul seu, din servitate dezonorantă şi defăimătoare, in tronul lui Eneas l-a aşezat, id. ib. 98/1. — Serv + suf. -itate. SERVITÓR, -OÁRE subst. 1. S. m. şi f. Persoană aflată în serviciul unui stăpîn (pentru a presta munci casnice, fizice) şi răsplătită în,bani sau în natură, (astăzi rar) serv (1), (rar) slujitor, (învechit) posluşnic; spec. (ieşit din uz) om (sau femeie) de serviciu, v. serviciu (1); (rar) slugă. V. argat, biriş, celednic, curtean, j u pîn e aş ă, se r v i-toreasă, mariţă (1), rínda ş1 (1),slujnică. Ce sint datori nâi/mion'[i] şi alţi servitori (slujitori) a face ? obradovici, D. 20/10. Servitorii (slujitorii) vilelor celor incluse să se ferească. învăţătură, 44/1, cf. drlu. Domnul său. . . spre a scăpa de el ca de un zacaş acum servitoriu (slugă) ... îl legă de un arbore. săulescu, î. 47/20, cf. negulici. Servitoarele mele mi-au cerut voie să se ducă în sal, unde era horă. negruzzi, s. i, 104. în ograda curţii se aflau cîţiva. . . servitori. calendar (1859), 29/10. Mai toţi rindaşii, mai toţi vizitiii, servitori, bărbaţi şi femei, în Bucureşti . . . sînt ungureni, adică români din Ardeal, ghica, c. e. i, 271. Ieşind din cameră, zise mai întii cîleva cuvinte servitoarei sale credincioase, filimon, o. i, 141, cf. pontbriant, d., baronzi, i. L. i, 212/16. Am întîlnit mai dinioarea un servilor de la masa şefului de biurou a prefecturei. alecsandri, t. i, 274. Un servitor răspunse .... Că Ţara Românească e ţara sa natală, bolintineanu, o. 227. Aj primi să fiu servitoarea ta numai să mă suferi într-un colţ al casei în care vei locui tu. eminescu, p. l. 86. Şeful orchestrei bău jumătate din pahar, apoi se întoarse către servilor, care părea că aşteaptă ceva. demetrescu, o. 131. Au primii acolo mai multe răni, pierzindu-şi servi- torii ce-i avea. xenopol, i. r. iii, 41. Voi pune servitorii să-l bală! coşşuc, p. i, 53. Odăi pentru multele feluri de slujitori, de servitori înarmaţi ai domnului, iorga, c. i. i, 128. A venit servitoarea cu banii, brătes-cu-voineşti, p. 261. Marina concedie pe toţi ceilalţi servitori. agÎrbiceanu, a. 475. Căulaseră ele cucoanele . . . să miluiască pe vreun servitor, hogaş, dr. ii, 49, cf. severin, s. 24. El n-avea nici telefon, nici ascensor şi, la domiciliul literar, nici măcar servitoare, lovinescu, c. iv, 152. De dimineaţă-aceleaşi servitoare Vor scoate aşternutul pe balcon. topîrceanu, p. o. 146. Mutrele zăpăcite şi somnoroase ale servitoarei m-au neliniştit. camil petrescu, u. N. 153. Adunînd sîmburii mărului, tăcu fiindcă venise servitoarea cu cafelele, c. petrescu, î. ii, 86. Cuth' suna de douăsprezece, punea servitorii de'ne scoteau :Îii-nfi/â.!'i.’vBOŢEZ, b. i, 12. Bărbatul său era.'.. de 6 economie meschină; refuzase de a-i"tociţii servitoare, brăescu, o. a. i, 5J cf. Nom. PlidF. 9. Rămăsese, în fotoliu, ta un praf pe'care ar fi putut să-l scuture, cu o cupă, mina harnică a servitoarei, o. M. zamfirescu, sf. m. n. i, 118. Servitorii au aşezat fotolii de pluş roş chiar în faţa casei, teodoreanu, c. b. 147. îi trimese cu toate acestea un bilet prin servitorul tatar Mahmud. sadoveanu, o. xii, 690. Servitoarea, intră c-o scrisoare şi un pachet sigilat, bart, e. 248. Servitoarea... a lăsat fetele... în. grija Domnului. dan, u. 187. Servitoarea noastră ... vorbeşte ardeleneşte. puşcariu, l. r. i, 200, cf. iordan, l. r. a. 65. Pictorul îşi arată măestria lui. . . evocînd... pe servitor. vianu, a. p. 66. Servitoarele, gătite în moda desuetă a stăpînilor, iau aere de cucoane, abghezi, s. xvii, 17. Era baba Chiva, servitoare bătrină a familiei. cĂ-linescu, o. i, 27. Servitorul.. . luă de pe sobă, în bucătăria de vară, un vas mare cu apă clocotită, blaga, h. 7. Lucrătorii, servitorii, micii funcţionaţi nu merg la stalul al doilea, ralea, s. t. i, 319. Servitoarea. .. toarnă apă peste foc. bogza, a. î. 217. Zise, arătîndu-l pe servitorul pirpiriu, stancu, ş. 78. Pe scaunul înalt e un servitor cu nasturi de aur şi cu fireturi, pas, l. i, 84. Pe urmă am aflat povestea Cu Moş Crăciun. Am auzil-o de la servitoarea popii, benitjc, v. 37. Ioana bate toată ziua mahalalele ca să înveţe pe servitoare alfabetul, h. lovinescu, t. 287. în faţa lor se înghesuiau turcoaicele mascate, lacome la cumpărături ca atîtea din femeile celelalte, însoţite de servitoare negrese. tudoran, p. 215. Voi. . ., pentru care plinea înseamnă un leu dat servitorului ca să vi-o aducă, isac, o. 203. Eroul. . ., fiind undeva servitor, arăta cum stă-pinii îl puneau să servească la masă. preda, r. 120. O servitoare intră şi anunţă că a sosii trăsura. T. popovici, se. 94. Am dus-o-n ttrg, . .. Şi-am dat-o servitoare. labiş, p. 104. Umblau cu- maşini şi aveau droaie de servitori, barbu, g. 84. Francisc, lipul clasic al servitorului de casă mare. . ., pune rinduială pe divan. t decembrie 1964, 31, cf. cinema, 1968, nr. 3, I. Intră la popa, întrebă pe servitori că unde e calul popii cel scump, reteganul, p. i, 26. La Iveşli dac-au ajuns, Pe Slroie-n spital l-a dus. Servitorile i-a spus. bul. fil. v, 172, cf. ii, 37, alr sn iii h 882, ib. vi h 1 754, alrm sn ii h 720. O servitoare d-acolo ia un solz şi-l zvirle pă fereastră, o. bîrlea, a. p. ii, 9. Cum e domnu şi serviloru. zanne, p. iv, 348. <0> F i g. Fruntaşii lor nu formează, ca la noi, o clasă slăpîniloare, ci sînt conducătorii, servitorii poporului. în plr ii, 110. Aparatul nostru fonator e numai servitorul creierului. puşcariu, l. r. i, 3. Limba nu e... numai un servitor al gîndirii, ci şi un slăpîn al ei. id. ib. 10. Un pretins servitor al adevărului. . ., scriind despre cartea mea, spunea -între altele că ideile mele n-ar fi româneşti, blaga, în plr ii, 623. El nu e decît servitorul capitalului internaţional şi cel mult al ambiţiei sale. bogza, a. î. 296. <0 (în formule de politeţe, mai ales în stilul epistolar, adesea cumulează şi ideea de supunere, de umilinţă etc.) Poetul voieşte... a-ţi da mîna din toată inima, a se zice al dumitale prea umil servitor şi a-ţi pofti bună ziua. heliade, d. j. 90/6. Ăl drvoaslre servitor devotai şi amic sincer, alecsa'ndri, 6152 SERVITOREASĂ — 757 — SERVQELEMENT s. 5. Âl dumilor voastre prea supus şi devotat servilor. CARAGIALE, O. VII, 33. 2. S. f. Compus: (Omit.;regional) servitoarea-cu-enlui = pitulice (11 a) ( Troglodijles troglodytes ). Ci. băcescu, păs. 153. — PI.: servitori, -oare şi (popular, 1, f.) servitori. — Şi: (popular) sărvitor, -oare (alr sn iii h 882, ib. vi h 1 754/605) s. m. şi f., (învechit, rar) ser-bitor (BADciANtj, alexi, w.) s. m., (regional) sirvitor, -ore (alr sn iii h 882) s. m. şi f. — Din lat. servitor, fr. serviteur. SERVITOREASA s. f. (Regional) Servitoare, v. servitor (1) (Strehaia). alrm sn ii h 720/848. — PI.: servitorese. — Servitor + suf. -casă. SERVITORÎME s. f. (Cu sens colectiv) Mulţime de servitori (1), totalitatea servitorilor (dintr-o casă); slu-jitorime, (popular) slugărime, (regional) slugăret. Cf. alexi, w., scriban, d. Mai mare peste servilorime pare a fi Andrei, stancu, d. 471, cf. dsr. — Servitor + suf. -ime. SERVITtÎDEVE s. f. 1. (Rar) Servitute (1). Cf. pontbriant, D., cade. Unii poeţi... au reacţionat împotriva servitudinii sonore, lovinescu, c. vii, 12. Englezii... au legat Germania abia liberată de servi-tudinea Tratatului de la Versailles. titulescu, d. 657. Să poţi recruta alifia clienţi, care, sărmanii, n-au de ales: ori oprobriul public datorit ingraţilor, ori, atunci, o viaţă, de servitudine. halea, s. t. ii, 301, cf. dex. 2. (Jur.; învechit) Servitute (2). Servitudinile izvorăsc sau din situaţiunea naturală a locurilor sau din obligaţiunea impusă de lege sau din convenţiunea dintre proprietari, hamangiu, c. c. 142, cf. 144. — PI.: serviludini. — Din lat. servitudo, -inis. SERVITTÎTE s. f. 1. Stare de dependenţă faţă de stăplnul feudal, care greva asupra persoanei celui dependent, aservire; p. ext. robie (1), sclavie; subjugare, înrobire; (rar) servitudine (1). Precum po-pluî roman a apărat de barbari aceste provinţe prin auspiţele Corvinilor, aşa şi acum tot supt comanda lor republica creştină să scape aceste provinţe de servitutea profană, mag. ist. , i, 78/8. Celorlalte vieţuitoare sub aceeaşi sacră coroană a Ungariei le gătea servitute şi apăsare. Sariţiu, p. a. ii, 231, cf. i, 384. Oraşe ne-ntre-cute... Dau pentru servitute Prinos cu mii de flori! Şi astfel de ttrlre Tot n-aţlă pedepsire Prin fulgere din nuoril mureşanu, p. 104/6. De cile ori cei de la nord vor fi învins pe cei de la sud a fost mai ales victoria libertăţii asupra servituţii. hasdeu, i. c. i, 177. Pe unde servitutea mai cruntă a domnit, Pe-acolo libertatea mai splendid a-nflorit. f (1870), 86, cf. cade, scriban, d. Reforma lui Mavrocordat acordă ţăranilor libertatea personală, dar menţine servitutea reală, oţetea, t. v. 34. Oamenii liberi ai poporului său. . . luptau contra servituţilor sociale ale timpului, vianu, l. u. 323. Românii ortodocşi erau in majoritate iobagi ce se aflau într-o stare de servitute cu lotul neomenească. blaga, g. 18, cf. dl, dm. Vorbind despre servitutea ţăranilor, o socoteşte o stare. . . potrivnică raţiunii. ist. lit. rom. ii, 562, cf. m. d. enc., dex. + Obligaţie a ţăranului dependent faţă de stăpînul feudal; p. g e n e r. obligaţie (1), îndatorire; constrîngere. Pentru a-şi procura cît mai mulţi bani, boierii tind să-şi întărească dreptul de proprietate, liberînd pămlntul de ţoale servituţile feudale care apasă asupra lui. oţetea, t. v. 33. în aceste lucrări . . . domneşte o deplină confuzie In problema raporturilor dintre iobagi şi boieri. Acestea par determinate exclusiv de o serie de servitufi feudale (dijma, claca etc.). v. rom. ianuarie .1954, 200. Problema morilor în aceste din urmă sate este legată de aceea a servitutilor senioriale, panaitescu, o. ţ. 129. Trăiau în mijlocul masei româneşti de iobagi împovăraţi 4? ţoale servituţile feudale, ist. lit. rom. ii, 67, cf. m. d. enc., dex. <$> (Prin lărgirea sensului) Tendinţa noastră trebuie să fie de a ne scăpa de acest jug al servituţii sufleteşti, maiorescu, cr. iii, 82. ¡Nu mi-ar părea rău de toate legăturile ce a trebuit să rii'p, de toate servituţile pe care am trebuit să le iau asupră-mi, de ţoală jertfa pe care, cu dragă inimă, am răspîndit-o. iorga, în plr ii, 151. Din energia unui creator de sensibilitate sau numai de expresie artistică trăiesc imitatorii prezumţioşi, cărora servitutea faţă de unul le acordă privilegiul dispreţului faţă de ceilalţi, lovinescu, c. v, 6. Dreptul minorităţilor trebuie generalizaţi iar nu impus ca o servitute numai unor anumite state. titulescu, d. 266. Nu uitase cuvintele cu cari îl încremenise şeful staţiei. .. Ele constituiau, acum, crezul de viaţă şi programul pe baza căruia conducea birodl servituţii în uniformă. G. M. zamfirescu, m. d. ii, 188. S-a sustras de la o servitute atît de copleşitoare, cel puţin prin cîteva poeme, de accent singular, constan-tinescu, s. iii, 269. Privirea scrutătoare descoperă reale servitufi lumeşti, t septembrie 1966, 87. Una din cete mai mari servituţi ale filmului de desene animate... e satisfacerea obligatorie a infantilismului, a vîrstelor mentale minore, cinema, 1968, nr. 6, 9. Arta lui... are secretul... în desprinderea ulterioară de servituţile tehnicii, m 1968, nr. 6, 38. Sîntem supuşi unor servituti: faţă de public... şi chiar faţă de propria noastră concepţie, t iulie 1968, 61. Putem distinge refuzul de a accepta servituţile unei senzualităţi picturale prea subordonate cîntecului de sirenă al culorii în sine. contemp. 1969, nr. 1 172, 7/3, cf. românia literară, 1969, nr. 19, 26/3. Scopul unei revoluţii nu este ca omul să se înavuţească cu orice preţ, ci ca el să se emancipeze de servituţile care-i ating demnitatea umană. bl 1977, nr. 10 266. 2. (Jur.) Sarcină care grevează un .bun imobiliar (casă, teren etc.), denumit fond aservit, in favoarea altuia, denumit fond dominant, şi care ia naştere prin voinţa proprietarilor celor două fonduri; (Învechit) servitudine (a). Marele logofăt. .. are dreptul de a hotărnici şi de a decide pricinile de moşii, de posesiuni şi de servituţile acestora, bul. com. ist. v, 102, cf. cade. Kogălniceanu sacrifica ideii lui cetăţeneşti un drept străvechi al ţărănimii muncitoare de pămînt, un drept de servitute asupra moşiilor pe care plugarii erau aşezaţi, sadoveanu, o. xx, 137, cf. m. d. enc., dex. — PI.: servituţi. — Din lat. servitus, -utis. SERVŢ s. n. v. serviciu. SERVÎŢIE s. f. v. serviciu. SERVIŢION s. n. v. serviciu. SERVIŢIU s. n. v. serviciu. SERVO- Element de compunere care intră în denumirea unor sisteme tehnice (în care, cu ajutorul unei energii mici folosite pentru comandă, se declanşează dezvoltarea unei energii utile mari) şi care serveşte la formarea unor substantive ca:servoelement, servofrînă etc. Cf. m. d. enc., dex, dn3. — Izolat, prin analiză, din îrtiprujnuturi ca servocomandă, servomecanism etc. SERVOCOMANDA s. f. Comandă automată sau semiautomată la care forţa de iniţiere este amplificată prin utilizarea energiei produse de o sursă auxiliară. Servocomanda e o comandă automată sau semiautomată. LTH2, cf. M. D. ENC-, DEX, DN8. — PI.: servocomenzi. — Din fr. servocommande. SERVOELEMÎIVT s. n. Element al unui mecanism regulator dintr-un sistem tehnic cu ajutorul căruia se efectuează direct sau indirect variaţia tinei anumite mărimi sau a unui anumit parametrii al sistemului. Cf. der, dex, dn8. — Pronunţat: -vo-e-. — PI.: servoelemente. 6163 SKRVOFRÎNÀ - 758 — SKSÎL'SîE ■ —^ Servo- (element. ?' : '.-.v ■' : / „ : SERVOFBÎXA- s. f. Mecanism sau dispozitiv auxi- liar al unui sistem tehnic (utilaj, vehicul etc.) care ara-,plifjcă forţa-de frinâre. Cf. der, dex, dn3. . seroofrfiie. ■ ■ ■ ■:■ Servo^ *f- frină (după Ir. servofrein). y- SERVOMIX.AXiSM s. n. Mecanism al untii regulator, prin. care acesta acţionează asupra mărimii sau a parametrului .de reglat. . Cf. der, m. d. énc., dex, pN3. ßl.: servomécanisme. Diu fr. servomécanisme. " , ; SEBVOÀIÜTÔB s. n. Motor (electric, hidraulic sau ‘pneumatic) care acţionează elementul de execuţie 'al utliii sîsterfi tehnic, trahsformind un semnal aplicat là intrare intr-o mişcare de cele mai multe ori de ro-Hsţie şi folosind o sUisă auxiliară de energie. Ca servomotoare electrice se folosesc motoare de curent continuu şi inotoare asincrone, ltr2, ci. dn'2, m. d. enc., dex. — Pl.: servomotoare. — Din fr. servomoteur, engl, servomotor. ■ SEBVOREGLÄBE s. f. Reglare automată prin care forţa exercitată asupra elementului activ al regulato-■rului este adusă la Valoarea necesară printr-un aport Fi g. [Păsările! s-au adunat, finînd ' sesie 'intre olăităi :MAtdÂN,'o. I, 134. + (Şi'în sintagma ‘sesiune de examene, dm, m. d. enc., dex, dn3) Perioadă de timp în cursul căreia sc ţin. examene. în sesiunea de vara trecută- cătuşe. preda,-r; :135.. Exa--meniil de bacalaureat.. . se va desfăşura în două. sesiuni. gî 1968, nr. 935, 2/1. Merse pe covorul de-. Ungă mese,-depăşind capetele aplecate j.e cărţi şi. notiţe: în 'pregătirea ultimului examen din sesiune, româ-nia. literară, 1969, nr. 24, 16/1. H. (în evul mediii, în Transilv., Bùëov, şi Ban.) Denumire a lotului de pămint, parte dinţr-un domeniu, asupra căruia ţăranul dependent avei drept de posesiune în schimbul rentei către sţăpinul feudal şi care putea ii transmis ereditar, delniţă; lot de pămint care se dădea în. folosinţa unui: paroli, a unei;şci)lir, a unei primării etc.;.s pcc. unitate de măsură. agrară, egală, cu 32 de iiigăre de -păm.înf, Două •sesii iobăgeşii. din satul nostrii-, '... am gîndif să. te dăm. şincai, hr. n, 133/3, cf. 133/14. A decis ca iobagii cari au în folosinţă (nu în proprietate) aşa-numila sesiune întreagă (circa 32..pînă la.40.de. pogoane sau iugăre) să lucie cu vite de jug, dacă le au, cile 2 zile. barijiu, p. a. i, 384, cf. 117, barcianu. F.rate-rheu . . . îngrijea însuşi de. păininturile ,ce. le avea ca proprietate sau ca.sesie parohială, şbiera; r. s. 322. Au cumpărat pă.mînl, aveau sesia şcolară, ţ. popovici, s.' 139. .Sesia .primăriei era foarte mare, aproape patruzeci, de iugăre.-id...sE. 475, cf.. 45,..m.,,'d, énc.,. dex., cotn. marian şi din STRAJA—RĂDĂUŢI, ditl TIMIŞOARA. — Scris şi: (după. laţ. şi' ir..) sessiune. — Pronunţat: -si-u-, — Pl.: sesiuni. — Şi: sezifine, (învechit şi regional) sesie (scris şi, după lat., fi\ şi rus., sessie; după rus. sesiic) s. f.- : — Din lat. sessid, -oniSj fr. session. — Pentru sesie,. cf. rus;. Ceo-CHH. :- SESJZA vb.' I. Tran. 1. (Complementul indică autorităţi, organe ale justiţiei etc.) A aduce la cunoştinţă, verbal s-au în scris, un caz (considerat ilegal) in vederea cercetării şi soluţionării lui; (complementul indică pricini, ilegalităţi, abateri■etcf/)''-a comunica ‘(de ^obicei în scris) unei autorităţi, uriiii orgart -al jus-tiţiei:"etc. pentru a'lua 'măsuril% 'câie se impuni Tribunalul e sezisal. i.--nboruzziV-s.'-Miof. cade. n ■ fi. sesizaţi:-hi mod explicit: dè către' guvernul francez. TiTULEseu,. d.. 160. Membrii-de partid . ;. au întoldea- una; imperioasa datorii; să observe abaterea de.-la linie şi... să ■ seziseze.. pe cei-în drept, s.ahia, u. r. s. s.,.74. Instanţa a fost seţisată fie.de parchet, prin rechizitor, fie de partea civilă, prin plingere directăcod. pen. r. p. r. E07, cf. leg. ec. pl. 340. Inspectorul sanitar de stat esje obligai a -sesiza organele în drept asupra abaterilor -de ta normele igienico-sanitare. bo (195-1), 414. îmi permit să vă sesizez de gravă desfigurare comisă de medicul; Mihavl 'Petreseu.'’-bogza, a. î. 364. Voi sezisa parchetul chiar in noaptea această. stancu-, ţi. a: iii; 325: Am fost sesizaţi de procuratură şi cazul ni s-a-'pTi!dai-nouăi să ne ocupăm de .el. preda, i. 115. Cină am constatat 'diferite lipsuri, -am sezisal organizaţia' comercială, scînteiâ, 'i'960, ni-, 4 833. Cititorii ne sesizează...-că -trenuri „sufocate“ circulă riumai pe traseele turistice, ib. 1969, nr. 8 178, cf; m: d.' î:nc., dex. O Absol. Muncitorii oficiului au sesizat că în conducerea cantinelor lucrează oameni necinstiţi.. scînteiâ, 1952, nr. 2 400. •$> R efl. p as. S-a sezisal parchetul şi s-a reclamat ministerului de război. ca-ragiale, m: 90. + Refl. (Despre autorităţi, organe ale justiţiei etc.)  lua în considerare, în cercetare, spre analiză, o ilegalitate, o abatere etc. pentru a ■o soluţiona. Serviciul de recepţionare'al. întreprinderii nu se sesizează insă. de toate aceste lipsuri, scîn/teia, 19 32, nr. 2 397 : S-a socotit obliral să-mi atragă atenţia că fac afirmaţii grave, -de-care ar ’putea să se sesizeze procuratura, piieda, r. 54 2. A pătrunde cu mintea, a înţelege, a. pricepe (1), a observ a (2), ă descoperi, ■ a remarca, a p r i n d e (II 1), (rar) a p r i z a3 (2) ; a face cunoscut, a dezvălui, a -releva (1), a <• e vela (I). O. clipă..de.suspensie, pînă sezisează. situaţia. sebastian, t.‘ 360. .Subieclelc vo.rbitda.re . . ."iiu. le mâi sezisează semnificaţia... .ca [la.. începui,. loR.pan, stil, 22,-cf. bul. fil. vi, .48. Nimic nu. ne îndreptăţeşte să.credem, că toate aceste lucruri ar. fi fost, în vreun fel sau aliul, -sesizate de d. Dragoş. Pr. .plr.ji,; 601. Abundenţa imagistică a .uimi text cere ochiului să î.niîrz.ie asupra lui pentru a o sesiza, viănu, A. p, 275/ Dinlr-o altă dimensiune, pe ...care oamenii, n-o . sezisează,. viaţa Iar aşa ...araia. bogza,! a. o. 3.86. Sări. cţipoască mai. bine pe oameni, să sesizeze la timp lot ce este npu, ce . ia naştere -di:ii ..iniţiativa ...creatoare, a maselor, scînteiâ, 1953, nr. 2 709. Scriitorul sesizează o '.serie de. aspecte semnificative, contemp. 1953, nr. 349, 3/4. Bărnuţiu sesizează sărăcia-, literaturii . Transilvaniei, .arătind -totodată şi calea de urmat. ist. lit. rom. ii, 564. Scrii-lotul- va izbuti s_ă sesizeze măreţia -de caractery virtuţile minunate-■ v-, rom. martie 1954, 273. Poeţii; sesizează ceea ce' este. nou şi duce omenirea înainte, beniug, p. 93. Luînd cuyînlul, alegătorii... au sesizat diferite-.lipsuri. scînteiâ, 1960, nr. 4 833. La- apariţia cărţii. . ., perspectiva critică a romanului_ nu a -fost sesizată pe deplin, -v. rom. octombrie 1964,' 82. Unele locuinţe jde suprafaţă...-, n-au.-putut--fi sesizate. H. daico-vicrUi d. 56. ..Melodia nu-mai poale fi sesizată ca o succesiune coerentă de. sunete, m 1968, nr. 1, 7. Poale că micii spectatori- nu sesizează continua ;, pendulare ■dintre real şi ireal, -r- iunie 1968, 81. Marea major Hale ■a*profesorilor. a sesizai că manualul nu poate să folosească tn aceeaşi măsură şi elevilor, gî 1968, nr. 931, .3/1. Sensul scenariului., al personajelor a fost sesizai. cinema, .1969, nr. 3, 11; Faptele au fost sesizate just. flacăra, 1969, n-r. 4,. 4. Ni se arată că, dintre simboliştii noştrinici Al. .Macedonski, nici Ovicl Densu-sianu nu i-au. sesizat însemnătatea în noua orientare literară, românia literară, 1969, nr. 19, 5/2. I.uchian se intilnea cu Manei, sesizînd în acelaşi timp în pictura aţesluia şi aceleaşi caracteristici fundamentale ce vor inspira căutările generaţiilor postimpresionisle. con-.temp.; 1969, nr, 1.197;, 6/2, of.;- M; D. enc., dex. ^ II efl. p a s. Chiar ■ dacă nu se sesizează foarte clar .termenii şi .raporturile-lor. . -.yi se-vorbeşte de multiplicitatea sensurilor-unui cuvînt.;L. np:M. 1967, 7. 4\R e i 1. ■A f;i-;.ş.oca.t la aflarea'unei veşti.,, a reacţiona în mod .viu la aflarea unei veşti- Cinstitul cronicar nu s-a se- 6178 Sesizabil — 760 — SET sizal insă de coborirea in rang a divanilului Miron. românia literară, 1970, nr. 66, 4/2. — Prez. ind.: sesizez. — Şi: sezisă vb. I. — Din ir. salsiii SESIZABIL, -Ă adj. Care poate fi înţeles, observat’ remarcat, cunoscut; care poate li sesizat (2) cu ajutorul simţurilor, perceptibil (2), concret, sesizant. Cind... loviturile sint dale de un duşman sezisabil, ele vor tinde să îmboldească pe cel lovit la lucru, la luptă, gherea, st. cr. iii,-87, Avem a face cu mijloace care... au o semnificaţie determinată, uşor sezisabilă. iordan, stil. 19. Un obiect unic este mai uşor sezisabil decit mai multe. id. ib. 111. Arta lor. are şi o valoare umană, uşor sesizabilă pentru inle- ■ ligenţele înclinate să-reflecteze asupra domeniului moral. constantinescu, s. iii, 15, cf. dl, dm. Din punct de vedere cauzativ, inlre lucrările de morfologie şi cele de sintaxă nu este nici o deosebire sesizabilă. L. rom. 1959, nr. 4, 33. Au fost de acord asupra lungimii sesizabile a oratoriului. M 1965, nr. 1, 7, cf. dn2. In mişcarea noastră artistică este încă sesizabilă o stare de dispersiune şi de fragmentare a eforturilor, o lipsă de convergenţă spre direcţii mai clare, românia literară, 1969, nr. 29, 28/2. O simpatie secretă faţă de principe e sesizabilă de-a lungul întregii cărţi. ib. 1970, nr. 65, 8/4. Perioada colonizării a adus influenţe europene sesizabile in aria monumentelor.. . din Cuzco. contemp. 1971, nr. 1 283, 7/5, cf. dex. , — PI.: sesizabili, -e. — Şi: sezisâlill, -ă, (rar) sesi-sabil, -ă (hamangiu, c. c. 275) adj. — Din fr. saisissable. SESIZANT, -Ă adj. Care iese uşor in evidenţă, care frapează, şochează, frapant, i z b i t o r, şocant; p. ext. sesizabil. Ele dezvăluiiun aspect Sesizant al mîrşavului război antonescian. contemp. 1949, nr. 162, 6/1, cf. dn2. Modificările... pot fi mai profunde sau mai puţin sesizante. L. rom. 1967, 249. Po-lenţele reale... sint mai sezisanle in filme de balet. cinema, 1968, nr. 9/36, cf. ib. 1969, nr. 4, 5. Neîndoielnic că roadele acestei conlucrări ■ . . vor fi sesizante chiar în această primă stagiune, contemp. 1969, nr. 1 165, 5/3, cf. dex. — PI.: sesizanţi, -te. — Şi: sezisănt, -ă adj. — Din fr. saisissant. SESIZARE s. f. Acţiunea de a (s e) s e s i z a şi rezultatul ei. 1. Aducere la cunoştinţa unei autorităţi, unui organ de justiţie etc., verbal sau in scris, a unui caz (considerat ilegal) în vederea cercetării şi soluţionării lui; comunicare (de obicei scrisă) făcută unei autorităţi, unui organ de justiţie etc. a unei pricini, ilegalităţi, abateri etc. pentru a lua măsurile care se impun; (concretizat) document, act, scrisoare etc. prin care cineva sesizează (1) ceva cuiva. Cf. sesiza (1). în- | fracţiunea de fals sau luare de milă nu este condiţională de sezisarea instanţelor judecătoreşti, cod. pen. r. p. r. 426. Această sesisare a fost trimisă comitetului regional. scÎnteia, 1952, nr. 2 39Î2. Agitatorii trebuie să atribuie o deosebită atenţie înregistrării sesizărilor făcute de către cetăţeni, contemp. 1953, nr. 374, 2/6. Dumneata nu ştii nimic, n-ai primii nici o sezisare, nu-i aşa? v. rom. aprilie 1954, 49. Am primit o sesizare din partea direcţiei, preda, r. 111. La toate sesizările ... nu lua nici o măsură, id. ib. 376. Comitetul executiv... nu s-a mărginit numai la sezisările primite de la cetăţeni. scÎnteia, 1960, nr. 4 830. In holul sfatului se adunaseră peste 20 de cetăţeni, care aveau de făcut diferite cereri, sezisări, propuneri, ib. nr. 4 831. Cineva, nu se ştie încă cine, trimisese o sesizare, lăn-crănjan, c. ii, 51. Din sesizare reiese că petiţionară funcţionează de 11 ani în învăţămint. rl 1967, nr. 7 041. A fost înscris punctul privind rezolvarea scrisorilor, sesizărilor şi cererilor oamenilor muncii, m 1968, ir. 6, 2, cf. rl 1968, nr. 7 387, m. d. enc., dşx. în cele din urmă, preluate şi de inspecţia comercială, sesi- zările au ajuns unde trebuia. scÎnteia, 1977, nr. 10 941- 2. Pătrundere cu mintea, înţelegere, pri c e-p e r e (1), observare (3), r e m a r c a r e; aducere la cunoştinţa cuiva, dezvăluire, relevare. Cf. sesiza (ă). Ne-am îndeletnicit cu lămurirea manifestelor a căror sesizare presupunea intr-adevăr 0 pregătire filozofică, blaga, h. 174. Sezisarea acestui antagonism... imprimă creaţiei realiste a lui Călugăru o remarcabilă putere de pătrundere a fenomenelor sociale. v. rom. mattie 1954, 261. Apollinaire a fost un mare critic de artă, dacă prin aceasta se înţelege sesizarea valorilor, puse adesea în umbră de falsele talente. românia literară, 1969, nr. 15, 26/1, cf. m. d. enc., dex. — PI.: sesizări. — Şi' sezisâre, (rar) sesisare s. f. — V. sesiza. SESIZdR s. n. Organ principal al unui regulator sau al unui aparat de măsură, care sesizează o anumită mărime in forma ei iniţială pentru a fi transformată apoi intr-o formă convenabilă pentru reglare sau pentru măsurare. Cf. der, m. d. enc., dex, dn8. — PI.: sesizoare. — Sesiza -f suf. -or. SfiSLĂ s. f. (Prin sudul Mold.) Scafă (3). Com. sandu-aldea. — PI.: sesie. — Etimologia necunoscută. SESOÂICĂ s. f. v. săsoaică. SESTERŢ s. m. şi (rar) n. Monedă romană de argint sau (mai tlrziu) de bronz, subdiviziune a dinarului, care valora doi aşi şi jumătate. Cf. prot.— pop., n. d., pontbriant, d. Secretul... Pe-o mie de sesterţii sint gala să ţi-l otnd. alecsandri, t. ii, 246. Producea un venit anual de 60 000 sesterţii, odobescu, s. iii, 26. Arată că dăruieşte 80 de sesterţe pentru cumpărarea de grîu. xenopol, i. R. i, 173, cf. barcianu, şăinea- NB!, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DM, DN*. — PI.: (s.m.) sesterţi şi (rar, n.) sesterţe. — Şi: ses-terţiu s. n. — Din lat. sestertius. SESTERŢIU s. n. v. sesterţ. SESTlNĂ s. f. v. sextină. StŞĂ s.f. (Regional) Şezătoare (III) (Băuţar — Caransebeş). Cf. tudoran, gl. Dacă mai mulţi oameni se adună la sfat, făcină glume de petrecere, se zice că au fost la seşă, id. ib. -PI.:? ' — Etimologia necunoscută. SÎŞTINĂ s. f. v. şestină1. SET s. n. 1. Fiecare dintre părţile în care se împart unele jocuri sportive, în funcţie de atingerea unui anumit număr de puncte în favoarea unei echipe sau a unui jucător. Cf. dl, dm, dn3. Este un set pe care martorii nu-l vor uila mullă jireme. Ashe şi Năstase au făcut din plin dovada^valorii lor excepţionale. scÎnteia, 1969, nr. 8 192, ¿f. m. d. enc., dex. 2. Grup de obiecte, de piese, de instrumente etc. (deosebite sau de acelaşi fel) care formează un ai> samblu complet şi au aceeaşi destinaţie; garnitură. Cf. dn2. Considerăm că asemenea seturi s-ar putea realiza şi pentru alte obiecte, gî 1968, nr. 928, 2/9. „Afacerea“ însemna livrarea a... 230 000 seturi de muniţii şi alte mărfuri strategice, flacăra, 1969, nr. 1, 69. Totul a fost.. . la locul său: ritmicitatea spectacolelor, ... promptitudinea şi acurateţea setului de tipărituri. t august 1969, 88, cf. m. d. enc., dex. + Ansamblu de obiecte de îmbrăcăminte (în special pulover şi jachetă) confecţionate din acelaşi material şi care se poartă împreună. Cf. dex. 3. (Tipogr.) Unitate de măsură pentru grosimea literei de la maşina de cules monotip. Cf. ltrs. SETA — Î61 — SETE — PI.: seturi. — Din fr., engl. set. SETĂ vb. I. Intranz. (învechit, rar) A Înseta. Ca ceaia ce[-]au venit la noi sătînd să pală pentru noi. dosoftei, v. s. decembrie 237v/33, cf. budai-deleanu, i.ex. — Prez. Ind.: setez. — Şi: sătâ vb, I. — V. sete. t . SETALĂU s. n. v. şeitalău. SETAVERÂJ s. n. Raportul dintre numărul seturilor (1) ciştigate şi cel al seturilor pierdute, la unele jocuri sportive (tenis, volei etc.). Cf. l. rom. 1961, nr. li 30, cf. dn2, m. d. enc., dex. — PI.: setaveraje. — Din fr. sct-average. ! SETCAn s. m. (Regional) Pescar care prinde peşte cu setea. Cf! antipa, p. 515, dm, dex, ,h vii .483. — PI.: selcari. — Setcă + suf. -ar. ' SfiTCĂ s. f. Unealtă de pescuit confecţionată din plasă de aţă subţire, în general de formă dreptunghiulară, fixată în apă cu ajutorul a două odgoane, întrebuinţată mai ales pentru scrumbie şi cegă. Cu cit ne scoborim... la vale şi cu cit apa devine mai mare, putem urmări... evoluţia completă de la mreajă simplă pină la setea fină, de lungimi trecind de 1 km. antipa, p. 168, cf. tdrg. Pe rama astfel formată... se întinde o bucată de setcă (cu trei plăşi ca la mreajă) care la marginea de jos e lăsată mult mai lungă, atila, P. 120, cf. 372, REŞMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE, nom. prof. 16. Se pricepea la meşteşugul setcilor ca nimeni altul, voiculescu, p. i, 13, cf. scriban, d.,. nom. min. i, 28. La pescuit, setcile se instalează cu ajutorul unor suporturi de lemn. ltr5, cf. dm, scl 1960, 940. Rizeafca pescuită la Dunăre cu setei speciale . . . este mai slabă... şi mai puţin gustoasă decit scrumbia, ap 76, cf. M. D. enc. Selifan mai avea o jumătate de hectar de vie, două lolci şi selce de mare. scl 1974, 447, cf. dex, h ii 97, 284, vii 358, 483, corn. din turnu-mXgurele şi din darabani — dorohoi, alr i 1 734/986. — Pl.t setei şi (rar) selce. — Din rus. ceTKa. SfiTE s. f. 1. Stare fiziologică complexă ■ constlnd din senzaţia particulară de uscăciune a mucoasei gurii şi a gîtului şi din impulsul de a bea lichide ca urmare a deshidratării ţesuturilor organismului. Dea-deră în gustarea mea fiare şi în seatea mea adăpară-mă cu. oţet. psalt. 134. Doamne, dă-mi acea apă, să nu-mi fie seate. coresi, f.v. 152. Ne-ai adus afară den Eghipet cum noi.. . şi dobitoacele noastre de seate să ne omoară. po 235/20. Acea seate vor răbda oamenii aceia carii nu adapă pre cei însetaţi, cheia în. 99v/3. N-au simţii nici foamete, nici seate, nici răceală, nici alte nevoi a trupului (a. 1692). gcr i, 297/22. Trage alunce mare greu de sete, că n-au obiceiu ... să le care apă cu sacalele. neculce, l. 244. De mare căldura văzduhului denafară, cea tn trupul său născută din fire căldură, tare spre clătire li să porneşte şi setea vîrtos li să pricineşte. cantemir, i. i. i, 40, cf. anon. car. Norocul acelora iaste asemenea unui om ce-i să supără de seate (a. 1713). gcr ii, 7/30. Rabdă sete multă, stînd lingă apă şi tolmiroseşte pămîntul (a. 1777). id. ib. 110/3. Sănătatea iaste pricina sfîrşitului la bolnav pentru Carea sufere... şi durearea şi seatea şi orice alt chin. MOLNAR, RET. 87/24, Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Tantal, arzînd de sete, nu poale înghiţi din apa ce fuge de Ig. buză-i: pleşoianu, t. ii, 55/27. Se înştiinţează împreună cu mintea de starea împrejurărilor, a lucrărilor şi a trebuinţelor lui, de foaine, de sete, de frig şi de căldură. BP1SCUPESCU, PRACTICA, XXII/27, Cf. I. GOLESCU, C. Vă veţi deprinde a răbda foamea şi setea pentru ca să puteţi urma o aşa călătorie. drAghici, r. 8/2. Nu mai poci nici de foame, mă usuc şi de sete, fără să dăm de vreun izvor, fm (1838), 1/1, cf. valian, v. Băutura măsurată de apă răce taie... sătea. f&tu, d. 8/6. Ni-mini n-a putut să rabde la sete; toţi au băut. aristia, plut. 102/4. In loc să caute a să potoli cu un pahar de apă ia sete, năzuiau pină la bujorii ce străluceau pe obrajii Măriei, sion, p. 78, cf. pontbriant, d. Ovidiu adesea se, plînge că nu-i este dat nici măear setea să şi-o stîmpere tn riuleţ., Hasdeu, i. c. i, 221. Setea ne muncea fără milă şi ne silea să răcnim, alecsandri, 0. p. 281, cf. cihac, i, 253. Astăzi e un singur soare pe pămînt Şi usucă toate cile lucruri sîni De pierim de sete. bolintineanu, o. 195. Setea şi inaniţiunea sint simţiri ale funcţiilor de circulaţie şi de nulriţiune. conta, o. F. 47. Spinul se preface că-i-e sete şi cere plosca cu apă. creangă, o. 88. Prin foame şi sete l-a :Silit .,. ..: să.,- deschidă, porţile, caijagiale, o. ii, 289. Luptindu-se cu foamea, cu setea şi cu nesomnul, se socotea unde s-ar duce ca să iasă la lume. ispirescu, 1. 100. li era sete şi avea poftă de acreală, vlahuţă, S. a. ii, 77. Calul..., minat de patimă sau de sete, ciuleşte urechile şi-şi scutură coama revărsată, iorga, p, A. ii, 162. Începu să bea c-o sete nemaipomenită. agîrbiceanu, a. 168. Lighioanele pădurilor umblau cu limba scoasă să găsească unde să-şi stîmpere setea. gîrleanu, l. 59. O sete fierbinte îi uscă buzele, bujor, s. 83. Ajunşi la acest pirău limpede ca o picătură de rouă, ne stîmpărarăm setea, hogaş, dr. i, 10. Acesta ... rătăci pe macedoneni in locuri grele de umblat,... unde .. . foamea şi setea completează opera stratagemei getice. pârvan, g. 60. li era cald şi mai ales il chinuia o sete cumplită, rebreanu, i. 70. îi era omului sete. m. i. caragiale, c. 60. îmi arde inima de sete şi n-am min-cat mai nimic, mironescu, s. a. 78. Nimeni să nu te mai vadă, Ca să-ţi mai cerşească apă Cînd de sete gura-i crapă? minulescu, vers. 319. Niciodată din bărdace N-am fost băut fără să-mi fie sete. topîrceanu, p. o. 151. Setea era mare, vinul bun. g. m. zâmfirescu, sf. m. N. i, 124. Se aplecă Ion şi bău apă,... să-şi potolească setea, vissarion, b. 118. O sete uriaşă sta sufletu-i să-i rupă. . . Dar nu voia s-atingă infama băutură, voiculescu, poezii, i, 95. Era singur cu Catrina Duca, potolindu-şi patima ca pe-o sete in pustie, cind ajungi la o oază. sadoveanu, o. x, 316. De sete o să mai poată răbda pină la tine acasă, arghezi, s. vii, 111. Ne statornicisem pentru ziua întreagă, cu o pasiune ce nu cunoştea nici foame, nici sete..., în împărăţia nisipului, blaga, h. 15. înseşi instinctele cele mai puternice, foamea, setea, sînt canalizate şi oprite în expansiunea lor naturală de către societate. ralea, s. t. ii, 148. L-au scos de sub coviltir flămind, clănţănind din dinţi de sfîrşeală, de sete, de frică. c. petrescu, a. r. 74. Ziua vă e sete şi noaptea tremuraţi de frig. bogza, a. î. 670. Tuturor ni s-a făcut o sete groaznică, ni s-a aprins gura, ne ard bu-ele. stancu, m. i. 107. Trei zile băuse apă cu vadra, fără să-şi potolească setea şi să-i treacă sughiţul, tudoran, p. 81. N-ajunge că îl trimeţi ca vai de capul lui şi rabdă de sete ţoală ziua, cu oile? preda, m. 26. Vrei să mă-nînci şi ţi-i sete. isanos, ţ. l. 48. Toată lumea bea, ca şi cum o sete colosală ar fi devoral-o. t. popovici, s. 474. Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să tac. labiş, p. 38, cf. barbu, princ. 49, brad, o. 145. O păsăruică îşi potoleşte setea. ist. lit. rom. ii, 463. Nu poate înghiţi nimic deşi are o sete intensă, abc săn. 338. Potolindu-şi setea cu apă din rîuri. vÎn. pesc. mai 1964, 6. îi era sete ca după peşte sărat. v. rom. noiembrie 1964, 16. încă mi-e sete — plină e cana. vul-pescu, p. 102. Setea să fugă, foamea să fugă, Nimeni din urmă să nu le ajungă, contemp. 1966, nr. 1 022, l'/l. Le e cam sete, îmi fac mereu semne că ar vrea apă. bănulescu, i. 180. Vă e foame, vă e sete, N-aveţi potcoave, nici ghete. t iunie 1968, 38. Mă privea cum priveşte un om ars de sete ulciorul cu apă. contemp. 1969, nr. 1 182, 1/6. Am băut din rîuri şi nu mi-am liniştit 6r96 Sf.te — 7S2 — SETE setea. românia literară, 1970, Tir. 65, 1/3. Fînt.îna intr-o clipă s-'a secai şi fala di- sete' s-a uscat! pop., ap. ccn ii, 353. De apa nu le-t sele'. alecsandri, p. p. 5. Nici mi-i foame, nici mi-i sele, Nici mi-i dor de codru verde, .iarnîk—bîrseanu, d. 106. De flămînd era flămind; setea incă-l cocea, reteganUi., p. ii, 77. Nevestei feciorului de împărat i se făcii sete. stăncescu, b. 50.' Bielele femei plîngeau de sele căci tui se mai găsea pic de apă de băut. popescu, b. iii, 10. Trec prin vale mort de sete, Mă-ntîlnii cu două fele. bîrlea, l. v. m. i, 28, cf. ai® sn vi li 1 848. Să dai turcului să bea, Doar i-o potoli setea. balade, ii, 68. Hai di filă du la apă mai curînd... că nior dă se-le! o. bîrlea, a. p. ii,; 111; Morţi di foami şi di săli, N-ari cini sî-i adăpi. folc. mold. ii, 159. La. casa cu două fele Mor pisicile de sete. zanne, p. ii, 125. Foamea e soră bună cu setea, id. ib. iii, 560. S-a iniilnit foamea cu setea, se spune despre, căsătoria a doi oameni săraci. Cf. -id. ib. 582. dad casa ta áre sete, nu vărsa- apa::pe :drâ-. -'muri (— Înainte de a-i servi pe străini: trebuie» saju-‘taţi' cei aprajMati'). .Gî...id. ib. ¿v, 1Î7: *3¡ra¿f.vmi*e«®tíe i să-mi dai apă,' Iar nu fierea după ce-mi crapă. id. ib. F i g. Tot cceâ ce supsese gura arsă de sele a lacomului soare... recădeâ din nou în'caseadă. anghEl, ph. 72. Buzelor prea înşelate odată nu le mai e sele. in plr ii, 418. ^ Loc. ad v. Cu (sau, regional, In) sete == cu putere, cu înverşunare;. violent, foarte tare. Aleargă pe 'scenă'-. . . şi-i arde lui Iorgu cu seie cîtevd perechi de palme, caragiale, o. i, 6. li trase lina cu sete in stuful creţ 'din frunte, id. ib. 38. D'edei- o dală cu sete, încî.1 dintr-o lovitură ii tăiai cile trete capelele. iSPrnESCu, l. 304."li păli în cap cu sete. şi-l prăbuşi la pămiril. marian,- o. i, i46.' Tîrî fală în casă, aproape leşinată, încuie uşa'şi urmă bălaia mai cú sete, rebreanu, i. 198. Se ridică... să-î ardă şi el, cu sété, o palmă, brăescu, o. a. ii, 282. Lovit p'e la spate'şi cu sete. . .,- a simţii cutii sé despică pă-mîntul siib el. g. m. zamfirescu, sf. ii. Ñ. i,: 75. l-a repezii un pumn, că sete, în rias. id. m. d. i, 184. Paloşul lui-batea repede în rindiiri, cu sălbălăcie şi cu sete. sadoveanu, o. i, 17. Venii în ajutorul lui Ţăpoi, ariih-cînd cu sete în cîini. ulieru, c. 89. Pe cel înşelător l-am spintecat cu sele. călinescu, o. ii, 250. L-a pocnii pe lilhar cit sete. stancu, d. '21. S-auzea nuniai bufnetul'uneltelor' izbite îii pămint cii sete, ca- nişte îmblăcie spornice, galan, b. i, 76. Apucă o măciucă dc jos. ' O ridică drept. în sus şi-i dădu drumul, cu sete..., în. lidv'a pîndarului.preda, te. 114. Andrei îl pocni, cü sete, in bărbie.. t. popovici, s. ■ 537:' Eu m-am ridicat în vîrf'ul picioarelor şi-am dat iarăşi, .cu'sele. XXngr'Xn-jan, c. ii, 11. Âzvirlii măciiica-n sete, Capra peste 'cUp se dele. alecsandri, i>. p. 265. la să mi-l trăsneşti cu sele. teodoresc.u, p. i>. 32. Am dat ca sete (cu să-curea ).' ciauşan'u, c,l. Bine vorba nu-şi. sfîrşea, Mur-gulefu-şi repezea Şi cu sete mi-l lovea, balade, ii, 258. :Ciomagul are două capele, şi cu cil d-al doilea se dă totdeauna mai cu sete! zanne, j>. ui, 112. <> (Prin lărgirea 'sensului) Fulgerele se îndesiră . . . şi in curînd ploaia prinse a cădea pe pămînlul ars de seie. sandu-aldea, u. p. 193.. Alături tremura porumbul, Cu trupul chinuit dc sele. goga, poezii, 99. 2. F i g.. (Adesea urmat de determinări in genitiv sau introduse prin prep. „de“, care indică felul) Poftă necumpătată; dorinţă intensă, arzătoare; p. g e n e r. .poftă, lăcomie; dorinţă, năzuinţă. Şi de ce ne c noao nevoie, de sealea sufletului, să ne stîmpărăm. coresi, ev. 154. Setea sufletului potoleşte şi răcoreaşle. var-laam, c. 113, cf. budai-deleanu, LEX. Sele nesimţitoare pentru, bogăţii, plf.şoianu, t. i, 124/16. Lupta aceasta din urmă a mea sete potoli, heliade, o. i, 411. Un erou ca setea- primejdielor de războaie, conachi, p. 282. O sete-nveninală dc-mpărăţie. aristia, s. 59/5. Să se nască deodată în toate inimile o sete,,, de bogăţii-, GHtcA, c. E, ii, 627. Ştiu asemenea ambiţioasele lui visuri şi marea sete de bani şi mărire ce îl muncéau. FiLiMOsr, o. i, 121. Am avui ü sele dé linişte cidîhcâ Ş-am alergai aice la cîmpul înflorit, alecsandri, t ii, 216. E acelaşi cintec vechi, Setea lînişteî eterne care-mi sună in urechi, eminescu, o. i, 157. O sete arzătoare de studiu se trezise in mine. id. G. p. 43. Nu mai om decîl o Sete, hu mai am dicil’un vis. magedonski, o. i, 127. A luptat.. . cu toată setea de a birui a celor douăzeci şi trei de ani. vlahuţă, s. a. iii, 353. Ea vorbeşte cum o îndeamnă ura,- seiea de răzbunare, gherea, st. cr. ii, 261. Ceea ce-i atrăgea pe ei era mai ales setea aurului, xenopol, i. r. ii, 30. Stringeţi-vă laolaltă, dţi simţiţi în voi dorul dé muncă şi setea sfînlă de. adevăr. în plh ii, 7. Nu se vede un avînl de minie împotriva celor înfeleşi cu păgînii, o sete de mîntuire care aminteşte pagini din psalmi?; iorga, c. r: ii, 126. în ochii verzi văd fulgere de ură, Văd neînfrînla sete de viaţă. goga,. poezii, 97. înlănţuiţi-vă cu sete-adîncă! Rîdeţi, cîn-taţi, ci11 ţine visul încă. cerna, p. 40. O sete nebună fíe la fi M‘berl..¿íAvi L o c. a d v. Cu sete - a) cu pasiune, cu asiduitate; stăruitor. Cetea cu sete de la articolele prime- pină la cele mai neînsemnate no/i/e. agîrbiceanu, a..' 210. Asistenţa părea absorbită în gînduri şi asculta cu sete orice opinie, călinescu, s. 168, cf. m. d. enc.,. dex. Şi cuvîntaţi toii cu sete Ca Dumnezeu să'mă ierte, .ma* rian, î. 313; b) cu multă poftă, cu lăcomie, cu nesaţ. Pe urmă se apucară cu sete de vin. agîrbiceanu, a... 295. -Clinele s-a repezit cu sete la ciubărul cu aburi.. ijlaga, h. 96. Ar fi tras cu sete-cîteva fumuri de luturi. c. petrescu, a. r. 195. Se grăbesc să fumeze ultima oară, adine, cu Sete. rogza, a. 1. 65. Fuma cu sete-stancu, r. a. ii, 25. Bea cu sete. h. lovinescU, t. 102. Ucenicul îl -văzu cum soarbe cu sete. barbu, g. 56, .cf.'. m. d. enc., dex. <£> Ex p r. A-i ii cuiva sete de ceva (sau de cineva) = a fi cuprins de un dor nestăvilit, puternic. Mi-e sete de durere, Mi-e sete de misteruri. petică, o. 147. Mi-e sete de răcoarea de cetină şi culmi. vulpescu, p. 81. Mult mi-e dor şi mult mi-e sete Să văd frunza-n codru verde, Să mai st ring" vreo şapte cete. alecsandri, p. p. 287. <> (Prin lărgirea sensului) Sînt apoi locuri in care setea de vieţi omeneşti a apelor esle atît de mare şi nestăpînită, tnctt. înfăţişarea lot devine sinistră. bogza, c. o. 198. 3. (Învechit) Secetă. Pus-au rîure ■ in pustihie şi ieşitele apelor în seate. psalt. 231, cf. 117. Satură el în pustie şi în seatea zăduhului fără apă. coresi, ap. gcr i, 15/14. — Lat. sitis. SETEÂN, -Ă s. ni. şi f. v. sătean. SETEBÎST, -Ă s. m. şi f. (Ieşit din uz) Persoană salariată a Societăţii de Transporturi a Oraşului Bucureşti. V. i t e b i s t. Cf. iordan, l. r. a, 251. Veneau . . . ceferişti, . . . setebişti, birjari, pas, z. iv, 54. Nu- cunoşteau... circulara.. . nici selebişlii printre care direcţia semănase buruiana discordiei.1, id. ib. 154. Erau îndemnaţi să sprijine greva setcbiştilor. barbu, g. 162, cf. sfc i, 127,' 172.. ■ PI.: selebişti, -sie. — Formaţie alcătuită din iniţialele Sj T. fi. ( = Societatea de Transport Bucureşti, pronunţate se-le-be) + silf. -ist. SETECH'Î\'E s. f. (învechit) Secetă. L-au -destula! pre el întru pustie, întru, setţciunea'-arderii întru fără de apă., biblia (1688), 1502/21, cf. philippide, p. 182, •tona, pascu, '22, scriban, d. — Pi.: selectuni. — Sete + şuf; -iciit'ne SETâMBER subst. sg. v. septenibrh.. KivTEMBRE subst. sg. v. septembrie. ’ Sl.TEdS, -OĂSĂ adj. v. setos1. • SfiTER s. m. Rasă de ciini de vtnăioare, de talie mijlocie, cu capul uşor alungit şi cu părul lung şi mătăsos, diferit colorat după specie. Setterul. este un metiş, rezultai din încrucişarea espa'niolului şi a -bra-bilui. .enc. vet. 700. Setterul englez... are culoarea- albă cu pete galbeni... sau cărămizii, enc. agr: -v»; 418, cf. sTorcA, vîn. 23. Nn e nevoie ca un cîine să fie lup, .--. . selter, griffon, c.a să merite o (ilenfie respectuoasă. arghezi, s. vil, .131. Ogari, poanteri, seteri,-braci şi grifoni, fiecare a. fost închinai amintirii unei: brune, agere şi costelive, vinea, l. i, .99. Corpul selerului ' e uşor şi sprkiten. vîn. pesc. septembrie 1960, 5, cf. ■ dn3. <$> (Atribuie calitatea ca un adjectiv) Îmi - scosei.de după. o uşă puşca şi torba şi strigai pe L.iuba, căţeluşa mea selter. sadoveanu,' o. x, 481. — Scris şi:.(după .engl. şi fr.) selter. — PI.: seteri.. - — ,Din engl., fr, setter. SETÎLĂ s. in. (Şi ca n. pr.) Om veşnic Însetat, care, oricît ar bea, nu se satură. Setilă striga şi el... că.: crapă de sete. creangă,' o. 118,. cf. ddrf, pascu,. s., 331, şăineanu, d. u., cade, sfc ii, 154., 197, ..iv, 188,'-der. + Epitet, pentru un om beţiv. Cf. zanne, p. vi, 311. — Sete + suf. -ilă. . Sfi'flM subst. (învechit, rar). Salcim (I) (Robini.a : pseudacacia ).. De la ei veţi lua: ... lemn. de şetim; po. : 260/22. Fă şi. seînduri: cortului, den. Iernii de silim (s a .l-cîm b 1938). ib. 265/17:. Fă şi,acestui dver 5 stîLpi den ' lemn de silim. ib. 267/16. Oltariu încă fă de lemn de -setim de 5 coţi. în lung. ib. 267/20. ■ — Şi: sitim, şetim, şitim subst. • Cf. magh. setimfabol. SETJLOS, -OÂSĂ adjv v. setos1., , SlîTLEVA s., f.. (sg.) (La unele jocuri;, de căr.ţi) Ridicarea de şapte ori a mizei existente. V. m artin-gală (3). Eu am uitat şi paroli, şi setkva. negkuzzi, s. .ij 74,'.cf.. pontbriant, d.,. şăineanu2, res.meriţă, p., . CADE.- . "i — Din fr. sept et lever. SETOÎV s. n. Meşă de vată, de .tifon, de-pînză. etc, care se utiliza în diferite forme de ulceraţii .(mai ales la animale) pentru a se obţine o .drenare. continuă; procedeu terapeutic care consta în folosirea unei;: asemenea meşe. Seţonu..,, dar. mai mult arderea piep- tului cu fierul. . . sint reme'diuri paliative bune. luc.aci,. , ! M. 121/16. Seloanele .se aplic în locurile, arătate mai sus. ■ . şi pă orice parte arată doctorul, polizu, t- 57/24, : Deschiderea , absceselor . phlegmonoase. prin selori. . tur- , ; nescu, med. .op. 270v/20, -cf. 9.5r/9. Sclonul a fost ■ părăsii din cauză-că el n-are nici o utilitate şi afară, de’.-'■ aceasta este. dureros şi produce slăbiciune, biânu, p. ,s; V — PI.: seloane. — Din fr. sefou. , SETd'S1, -OÂSĂ, adj. 1. Căruia îi -este sete (1), :chintiit..de sete;. însetat, (învechit şi regional) săţios3, . secetos (3), (regional) sfăitos.. Bălăciră în puslinie fără apă..., flâmtnxind Ş.i setoşi, sufletul lor in ei, nu ■ putu. psalt, 228, Doamne, cinci - ie-am văzut. Ilămînd şi le-am săturat sau silos şi le-am adăpat? iCOresi; i:v. 34. Şi Jn ce .chip jeluiaşte cerbul setos la ':izvorul apeeţ, cişa şi noi să jeluim datori ainlem să , înseioşăm de această dumnezeiască apă. id. . ib. 15.4, cf. -ANON. car,, budai-deleanu, lex. Vulpea, şi ţapul, , fimindoi. .săloşi fiind, s-au: coborît într-a. ţinlină ca .săj bea apă.-ftchindeal, f. 79/24, cf. lb, i. golescu, c. ■ Cînd luăm paharul în mină ca să adăpăm setosul ¡piept, ne temem.ca moartea să nu vie să rii-l hrupeaşcă, mai ir , covici, c, 83/2, ci., polizu, pqntbiuant, d,,' cihac, ix. ‘253.. Indeseară ajunse -lihnit de foame şi setos de să . ferească Dumnezeu, .ispirescu, l,. 262, ci., ddrf, bar- ., • cianu, alexi, w. Vor- fi sosii acum de la .baie . . , şi nor ţi- ţlămînzi şi setoşi. agîrBicvîanu, a. 69. Bărbaţii., cu nevestele lingă ei închinau şi sorbeau setoşi. din. lichidul:i rece. id. 1b. 115, of. scriban, d. Cireada mergea blindÂ'. .', , .^ Ac: jerind cu valuri podişul calcaros, Pe .care cite-o,gură . setoasă vrînâ să-l lingă Se ridica . cu boiul, zadarnic. 620!? SETOS1 — ?64 — SEŢlOS fi bălos. călinescu, o. ii, 29, cf. m. d. enc., dex. Nu-l adăp că-i sălos. doine, 248, ci. alrm ii/i h 157. O (Substantivat) Ai umiluit vrun sărac sau ai dat mîncare ţlămînzilor sau ai adăpat vrun setos sau ai îmbrăcat vrun om mişel (sec. XVI), cuv. D. bătr. ii, 453/30. Să adăpăm setoşii, ca la cea apă de răpaus să lăcnim. coresi, ev. 43. Să adăpi sătoşii şi să priimeşti streinii, fl. d. (1680), 21r/20. Nici cu apă pre cei seiojfi] ai adăpat, ce flăminzilor ai lipsit plinea. biblia (1688), 3722/16. Pre cel setos să-l adăpi, Pre cel gol să-l imbr'aci. bucv. 23r/3. Să adăpi un setos, să hrăneşti un sărac şi să miluieşti un sărman, mar-covici, c. 52/12. Apoi ieşind .. . beau sătoşi şi nesă-toşii pină li să umflă ţoalele, fm (1839), 431/34. Ţugulea zise setosului, ispirescu, l. 323. Flămînzii visez mincind' Şi setoşii apă bind. zanne, p. ii, 553. Setosul bea apă din orice lac. id. ib. iv,'118. ■(> F i g. Se fring dezlipitele scînduri din coaste, Apa duşmană fişnind cu năvală prin setoasele găuri, coşbuc, ae. 14. (Prin lărgirea sensului) Cine revarsă ploaia şi rouă asupra setosului pămint ca să ajute creşterea sadurilor şi dezvoltarea seminţelor? mahcovici, d. 199/26. Plin de ruşir.;-ri setoasele plaiuri din Argos voi merge Căci năzui-vor curîiid’ spre ţara iubită danaiL murnu, i. 73. , 2. Fi. g.\. (Despre oameni; adesea urmat de determinări ihtroduse prin prep. ,,de“) Care manifestă, . simte o poftă (nemăsurată, nepotolită),, o dorinţă (arzătoare, intensă) (de ...); (despre manifestările oamenilor) care denotă, exprimă, trădează o poftă (nemăsurată, nepotolită), o dorinţă (arzătoare, intensă) (de ...);avid, lacom, dornic (de...); (învechit, rai) secetos H). Este setos de adevăr, pe care il învăluie cu umbra şi ii dezvăluie cu lumina lui. epis'cupescu, practica, 6/22. Copilăria este .. . setoasă şi priimi- toare de tot felul de învăţ şi de aflări, id. ib. 84/3. Dar poţi crede că de fanatism Va fierbe setos să verse acest sînge osinclit? heliade, o. i, 432. Supt jugul acelor desţrînaţi, lacomi, vicleni, înşelători, setoşi de sînge . . . patria plingea ca o oaie înjunghiată, fm (1840), 1941/1X. Sătoasa mea privire te^ urma pe de-aproape. ib. (1842), 94]/34. Ea face a vă încongiura de o junime . . . setoasă de povestiri. brezoianu, î. 95/25. El, setos de sînge, mugea prevestind moarte, Din cap pîn în picioare de fer acoperii, aristia, s. 29/5. Nu-i oferea îndestulătoare resurse pentru spiritul său foarte setos la învăţături. id. plut. XLVII2/3. Atunci e ochiul ager . .. Ş-obieciele ce vede se înrădăcinează în inima-i setoasă de orice lucru nou. negruzzi, s. ii, 260. Militarul... este setos de glorie şi de onoruri, ghica, c. e. ii, 621. Oamenii din acest judeţ sînt foarte setoşi de învăţătură, i. ionescu, m. 261. S-a observat cu. multă justeţă că societatea' română este una din cele mai setoase de schimbări, alegsandri, s. 26. Setos de lupte, în văi depărtate, Un. erou în noapte incă se mai bale. bolintineanu, o. 35. Spiritul nostru setos de unitate găseşte legături... intre lucrurile cele mai deosebite şi mai diverse din lumea asta. conta, o. f. 85. Ziceam odată şi-n dorul meu fierbinte, Setos de fericire, priveam, priveam nainte. conv. lit. xi, 116. Steteam extaziat..., răpit ca de-.o suvenire şi setos să mai ascult vocea ei. eminescu, g. p. 70. Setos de acţiune, trei patime avea: Femeile, Războiul.şi Oceanul, mace-donski, o. i, 261. Setos de bălaie, aplica loviturile cele mai sălbatice unui nenorocit de soldai, bacalbaşa, s. a. i, 189. Ţara e setoasă de dreptate, i. negruzzi, s. iv, 315. Apologia... nu este caracteristica unei minţi largi, unui suflet setos de ideal. In plr ii, 62. Un nou Eminescu apăru: minte setoasă de a şti, suflet doritor de a se împărtăşi altora, inimă revărsîndu-se în bunătate. iorga, p. a. ii, 130. Se împărtăşesc cu dărnicie unui auditoriu setos tocmai de hrana aceea cele din urmă cunoştinţe cu privire la filozofie, id-, In plr ii, 15. Îmi aduc aminte de mine, de omul Setos de senzaţii, care umbla liber, împins de fantazia lui, prin muzee. anghel, pr. 105. Buzele-s setoase de dulcea suferinţă A caldelor săruturi, petică, o. 45, cf. 159. Clericul... se însenină deodată în mijlocul mulţimei... setoasă de viaţă, agîrbiceanu, a. 139. Cu o privire setoasă) Ion cuprinse tot locul, cîntărindu-l. rebreanu, i. 49. Erau nemulţumiţi şi setoşi de o schimbare socială şi politică. vlasiu, d. 81. Eram cum e copilul setos de un spectacol. pillat, p. 328. Această simplificare a doctrinei nu poate decit să seducă pe umaniştii setoşi de claritate şi evidenţă, oţetea, r. 320. Furtuni şi virtejuri de armăsari şi minji de lemn înhămaţi la căruţ dădeau în vint poporul setos de senzaţii, argiiezi, b. 70. Din buze să ne miruim Setoşi pe unde nimerim, Ca să rămînem pururi tineri, călinescu, o. ii, 169.. Setos îţi beau mireasma şi-ţi cuprind obrajii, blaga, poezii, 36. Se aruncă. . . în masa setoasă de credinţă bănuiala şi suspecţiunea. ralea, s. t. i, 103. Peste baionetele aşezate cruciş Inimile noastre îşi recunosc zvîcnelul setos de lumină; vintilă, o. 36. Ambii combăteau cu vehemenţă aristocraţia in băjenie pentru că era încă setoasă de privilegii, varlaam — sadoveanu, 209. De-aceste limpezimi eram flămînd, Eram setos de înălţimi semeţe. horea, c. 141. Astăzi sîntem setoşi de o artă care înglobează cit mai multă ştiinţă a universului, t august 1964, 9. Marc Antoniu este un caracter foarte divers..., un om setos de parvenire, ib. mai 1968, 46. El înalţă şi coboară personaje istorice, omoară inocenţi... setos de spectacolul pe care îl poate crea suveranitatea lui absolută românia literară, 1969, nr. 38, 8/4. Prea doritule Hristoase, Cu duhurile setoase, Ca cerbul ce se coboară Din limpezele izvoară. folc. mold. i, 452. •o /.Adverbial) Poartă'.fără teamă, dreaptă, lancea urii, Înfigînd-o pururi mai setos ca zbirii, voiculescu, poezii, i, 9. Plesni pe femeie peste cap cu toată puterea. El făcu setos „ha ‘ şi se lăsă tremurînd pe pragul lui, roşu la faţă. preda, m. 178. Sorbind setos lumina din lirica bărdacă Să bea lung seva densă şi-amărăciunea dacă. vulpescu, p. 115. <£> (Substantivat) Păhar de apă reace dă şi cela ce învaţă cu tăriia duhului Iu Dumnezeu pre ceia setoşii şi aprinşii în lucrurile cealea realele, cöresi, ev. 207. Acest rîu daurit adăpînd pe setoşii guvernamentali.. ., ordinea morale şi materiale va continua să domnească în România,! ghica, c. e. ii, 447. Setoşii de compătimire sinceră a suferinţei adevărate şi adinei se găsesc azi tot mai mulţi, ionescu-ri-on, s. 267. Setosul de linişte deveni iarăşi nervos. călinescu, c. o. 25. Ispitindu-i, vru setosu Să afle pentru Christosu Şi cu graiu adăogatu Foarte lor li s-a rugatu. teodorescu, p. p. 114- (Prin lărgirea sensului) Setos de singe, paloş a lui Saul, ce îngădui? aristia, s. 16/9. Această săminţă caută setoasă ouăle depuse de femele şi le rodniceşle. voiculescu, p. i, 13. Sub grosul chimir setoase-s securile, Sus pe Bobîlna suie pădurile, tulbure, v. r. 37. — PI.: setoşi, -oase. — Şi: (regional) seteös, -oăsă (cade), setios, -oăsă (alrm ii/i h 157) adj. — Sete + suf. -os. SETÖS2, -OÂSĂ adj. (Bot.; despre unele organe) Acoperit cu peri duri, tari. Cf. dn2. — PI.: setoşi, -oase. — Din fr. siteux. SETOŞÂ vb. I.. I n t r a n z. (învechit şi regional) A Înseta. Fericaţi sînt şi bogaţii ceia ce cad în nevoie şi în năpaste şi de ce li se timplă lor rău tare rabdă şi flămînzind şi setoşind. coresi, ev. 366. Am sătoşat. ALR I 160/77, cf. 160/90. — Prez. ind : setoşez. — Şi: setoşi vb. IV. — V. setos. SETOŞÎ vb. IV v. setoşa. SETUÎ vb. IV. I n t r a n z. (învechit) A Înseta. (F1 g.) Setui tire sufletul mieu (insetea h). psalt. 118, cf. coresi, ps. 160/1. — Prez. ind.: ? — Sete + suf. -ui. SEŢEL vb. I v. fesăla. SEŢI0S, -OĂSĂ adj. v. săţiosS. 6ßl5 SEU — 765 — SEU SEU s. n. Grăsime (obţinută) din ţesuturile bovinelor, ovinelor şi cabalinelor, utilizată In scopuri industriale (rar în alimentaţie, ca unguent etc.); p. g e n e r. orice grăsime de origine animală. Dup-a-ceasta ia seul areatelui (grăsimea berbecului b 1938), coada-i şi grăsimea de pre maţe-i... că e berbecele sfinţituriei. po 277/12. Şi băgaţi plumbu şi seu şi smoală sâ fiarbl in şapte zile şi în şapte nopţi (cca 1580). cuv. d. bătr. ii, 149/9. S-au astupat seul asupra rănii ascuţitului căci n-au scos cuţitul den pîn-tecele lui. biblia (1688), 1751/57, cf. anon. car. Să-s dea tot seul cu preţul lui, pe bani gala, pentru treaba /um[î]nâr[i]Zo7' de curtea lui (a. 1741 — 1742). iorga, s. D. vi, 221. Luminări de său (a. 1792). uricariul, iv, 132/18. Aici şe face o mare negutătorie de piei, de lină, de unt şi său. amfii.ohie, g. 77/17, cf. molnar, în dr. iv, 392, budai-deleanu, lex. Marfa ce am pus tn băcăniia de la Fundata,.. 3 ocă luminări dă seu (a. 1817). doc. ec. 176. întrebuinţăm .. . săul spre facerea luminilor, petbovici, p. 185/4. Au venit şi neguţători ... şi cer Sjă ia şi său de capră (a. 1824). iorga, s. D. viii, 92, cf. i.b. Cele domesnice stnt bivolul şi bivoliţa, al cărora seu şi grăsime este albă. episcupescu, practica, 27/15. Se sloboade exportaţia (scoaterea) afară din hotarăle amindurora prinţipaturilor seul de vacă şi de capră, ar (1829), 225^22, cf. i, golescu, c. Seul trebuincios pentru unsul odgoanelor şi pentru luminări . . . să fie slobozi conlraccii[\] a le cumpăra din vreme. cr (1830), 357/1. Au încărcai.., cai, piei, seu, oi, boi şi vaci. ib. (1832), 124?/12. Cum nu puţea mairnaiiite luminările de său Ş-gcunia le-apucă capu cum dau de mirosul lor? pr. dram. 105. S-au vindut iute: ... ceară, seu, vinars (rachiu), piei. ... şi.altele, gt (1839), 82/36, cf. valian, v. Asemenea şi căratul grînelor, a sării şi a seului din Moldavia In portul Brăilii şi alte schele ale Valahiii este cu totul poprită, regul. org. 175/21-, Ar fi o ruşine ca noi... să mîncăm zahăr nemţesc şi să ardem luminări franţuseşli, pe cînd avem in ţara noastră sfeclă şi seu. ghica, c. e. iii, 55. Oile se laie, carnea lor precum şi seul şi pielele se întrebuinţează, i. ionescu, d. 173, cf. pontbriant, d., cihac, i, 253. Şi mucoasa luminare sfîrîind săul şi-l arde. eminescu, o. i, 46. Prăjeau pe foc, intr-un ceaun mare, nişte hoştine cu său. creangă, a. 15. Corbule, ia seu tn unghiile tale şi pune peste mine. ispirescu, l. 87.' Seul de corb zice că este foatif bun de leac pentru surzi. marian, o. ii, 12, cf. philippide, p. 33. La căpătii, tîngă calupurile vechi, ardea o luminare -de său. dună-reanu, cu. 74, cf. candrea, f. 316. Ungeau grosu cu său şi cu săpun să să moaie, sterescu, n. 1 051. Iluminaţia locuinţelor se făcea cu luminări de seu. pamfile, i. c. 57. Femeile îşi înnegresc sprincenele cu muc de luminare de său ars. pamfile—lupescu, crom. 166. Cronicari, turnaţi seu in văpaiţele voastre şi scriţi faptele măreţe ale domnului, delavrancea ,o. ii, 164. Pe vatră clipea, mijind, un capăt de luminare de său. hogaş, m. n. 78. Săul topii se turna prin partea cu pîlnie, ţinind feştila întinsă pe mijlocul ţevei. al lupului, p. o. 19, cf. 1. botez, B. i, 15. Se serveau berbeci fripţi înecaţi in seu. brăescu, a. 230. Locomotiva se apropie fără zgomot, lunecind ca pe şine unse cu seu. cocea, s. i, 374. Aprinse o feştilă muiată în seu şi la lumina ei dezbracă pe doi din cei ucişi, vissarion, d. 292. Privirea de cer se goleşte... Şi-o creangă de sînge ţtşneşte pe cizmele unşi eu său. lesnea, vers. 153. Miliardele de clipe in 'care ardea o iubire de cinci ani fumegau inecăcios, ccţ luminările de său stinse. teodoreanu, m. iii, 65. Seul de vită... se foloseşte pe dinafară ca să înmoaie tuşea, voiculescu, l. 285. Caporalul a stins luminarea de seu. sadoveanu, o. xvii, 222. Opaiţul cu rapiţă din tavan pilpîia leneş, sforăindînlr-un miros al vagonului, greu, de seu. arghezi, l. 88. A-prinse o „poştă“ unsă cu său pe talpa goală, căli-nescu, s. c. l. 136. Arde îngerul lui Dumnezeu Ca o luminare de său. blaqa, poezii, 154. Podu Mogo-şoaiei... începuse de citva timp să fie luminat cu felinare de seu, camil petrescu, o. i, 336. N-a mai rămas nimic.. . din ciubotele date cu seu. bogza, a. î. 105. După ee-i unsese pîntecele cu seu de oaie, ti răscolise toate măruntaiele cu pumnii ei negri, camilar, n. ij, 430, cf. lţr3. Luminările pe masă picurau lacrimi de său pe sfeşnic, isac, o. 206. Luminările de seu au fost înlocuite prin lumina electrică, flacăra, 1969, nr. 5, 8. Fă-mălumină de seu Şi mă pune-n sinul tău. jarnik—bÎr-seanu, D. 146. Piste Mureş este-on tău, Ard două lumini de său. mîndrescu, l. p. 15. Ci-ndată să mă topesc Ca săul cel de berbece Cînd il pui in apă rece. marian, sa. 31, cf. şez. iii, 13, 145. Şi mi-ş frize d-un berbeSe Cu său de tri d'eiete. alexici, l. p. 45. Două dramuri de.. . seu de oaie, 4 dramuri de ceară să le amesteci toate la un loc. şez. x, 61. Că-ţi muri fără lumină, Fără lumină de său, Fără om din satul tău. bud, p. p. 38. Di ţ'a pare brîu greu, Fă-mă lumini di său. vasiliu, c. 131. Te ungi cu seu de oaie. pamfile, b. 26. După ce e carnea grasă, mai pune şi seu, se spune cind se dă ceva tot celui care are. Cf. zanne, p. iv, 119. <£ F i g. Pămîntul e alît .de întins şi de gras, incit săul lui îi rămîne pe degetele celui care îl scormoneşte mai mult. dan, u. 2. O E x p.r. A pune (sau a prinde) seu = a se îngrăşa. Cf. dex. (Regional) A nu-şi Încăpea in săul său = a fi extrem de gras. Atîla-z d’e grasă că nu-m încap în său mn'eu. o. bîr-lea, a. p. Hj 436. + (La pl.) Varietăţi din grăsimea mai sus definită. Braţul luorii şi pieptul osăbirei preste aducerile seurilor vor aduce osăbire. biblia (1688), 762/30. Luminările de ceară. . . sini amestecate cu săuri (a. 1826). uricariul, v, 32/19. Trecerea seurilor şi a cervişurilor peste graniţă va urma numai prin locurile mai jos însemnate, cr (1833), 138V12. Pină la 1 noiem-vrie să scoaţă peste graniţă cele mai multe seuri (a. 1833). doc. ec. 526. Mare pagubă. . . s-ar pricinui corporaţiii luminătorilor cu poprirea lucrării cherhanalelor lor, în care stau mulţime de seuri (a. 1848). ib. 951. Seuri animale întrebuinţate în industrie şi denaturate pentru a deveni necomeslibile. nica, l. vam. 222. + (Neobişnuit; la pl.) Bucăţi de carne de ovine foarte grasă. Pe frigăruile de aramă ardeau seuri groase, unde în curţi se înjunghiau berbeci scoţînd strigăte sugrumate, barbu, princ. 123. + P. a n a 1. Grăsime depusă pe diverse părţi ale corpului omenesc, datorită uneţ alimentaţii abundente, unei boli, bă-trlneţii etc.; osînză (2). Rea e sărăcia că-l prosteşte pe om şi-i ia seul din trup. pas, l. i, 147. Slăbiseîntr-atîta de abia se ţinea pe picioare. Rabdă el. . ., dar cînd s-a gălat seul de pe el... face întrebare la bucătăreasa curţii împărăteşti. mera, l. b. 266. + F i g. Avere, bogăţie; bunăstare. Că-mi stau pizmaşii împregiur suflet. Ca neşte hiară fără de cuget, Căce le iaste înfundat săul, Grăiesc asupră-mi cu de tot răul. dosoftei, ps. 47/11. Poale crezi c-avem ceva seu; vezi bine poale că şi era, dar, de cînd mi-i omul bolnav, tot s-a dus pe gura lupului. contemporanul, vi„ 496. C-aşa e omul sărac, cînd se vede cu nifel seu. iovescu, n. 44. Loc. adj. (Regional) Cu seu = care este respectat, are prestigiu, este bine văzut. Cf. pamfile, j. iii, 94. <0> E x p r. A face (sau a prinde) seu == a se îmbogăţi. ZANHEj p. i, 659. A pierde seu = a sărăci (2). id. ib. A avea seu la rărunchi = a fi bogat. Cum te văd, sameni a avea său la rărunchi, creangă, p. 201, cf. zanne, p. ii, 425. "(Regional) A Înota in seu = a fi foarte bogat. Cf. id. ib. ix, 717. A trăi in (sau din) seul său (sau lui) = a trăi numai din ceea ce a agonisit. Cf, pann, p. v. m, 105/17. Numai negustoriul, zicea moş Nichifor, trăieşte din săul său şi pe sama lui. CREANGĂ, p, 111, cf. ROMÂNUL GLUMEŢ, 46, ZANNE, p. i, 659, dex.. (Regional) A trăi In seni cuiva= a trăi din munca altuia; a trîndăvi. Cf. udrescu, gl. Huzureşte in seul lui tal-său; dar să-l vedem cînd o rămîne pe conta lui cilc parale-i face pielea! id. ib. (Regional) A îl crescut in seul său = a fi ferit de griji. Cf. zanne, p. it, 426. (Regional) A avea său rău (pe cineva) = a fi supărat, a avea necaz (pe cineva). Cf. paşca, gl. — Pl.: teuri. — Şi: (învechit şi regional) său s. n. — Lat. sebum. 6216 SEUOS, '•OASĂ adj. (învechit; despre ţesuturi animale, despre carne etc.) Cu (mult) seu. Gf. pont-BRIANT, D., CIIIAC, I, 253. — Pronunţat: se-uos. ~~ PI.: seuoşi, -oase. — Seu -f suf. -os. SEUS interj, v. servus. SEUŞOR s. n. (Regional) Diminutiv al lui s e u Cf. PAMFILE —LUPESC U, CROM. 201. — Pronunţat: se-u-. — PI.: ? — Seu + suf. -uşor. SEVA conj. v. stivai. SEVÂI s. n. (Turcism învechit) Ţesătură de mătase cu fir auriu sau argintiu. Antiriile erau de ghermeşit, de citarie,. . . selimie sau sevai. ghica, s. 501. Banul, îmbrăcat în antereu de seuai subţire..., şedea în pridvorul (balconul) casei, filimon, o. i, 173. Pe dînsul avea o hlamidă de sevai roşu cusută cu palme de fir pe poale, odobescu, s. iy 133. Costumul lui. . . e compus, într-acel portret, de un anteriu de sevai roş-gălbui.. id. ib. 262, cf. DDRF, barcianu, şio n2, 109, cade, scriban, d. Cealaltă mînă o ţinea înfiptă în brîul galben, . . . care-i strînge anteriul ele sevai verde, camil petrescu, o. ii, 39, cf dm, dex. — Accentuat şi: sevai. tdrg. — PI.: sevaiuri. — Şi: savâi (barcianu), suvâi (şio n2, 109, tdrg) s. n., sinaia (tdrg, scriban, d.: pl. suvaiele, tdrg) s. f. — Din tc. sevai, sevayi. SEVAS s. n. (Grecism învechit) Pvespect (1) ; veneraţie. în vremea judecatei să staţi cu sevas ce se cuvine (a. 1790). gâldi, m. phan. 249. Păzind. . . cuviinciosul sevas către dumnealui, ca către un caimacam şi epitrop al nostru (a. 1805). id. ib. S-au serbat. . . cu acea arhipăstorească evlavie şi pompă ce au umplut de sevas şi umilinţă pre toţi cii de faţă. ar (1829), 33V13, cf. 121V13, i. golescu, c. Cine poate fără sevas şi-umilinţă Acea pulbere să calce, al eroilor mormînt. asachi, în l. rom. 1965, 222. Ei ne tratarisesc pe noi, cei mari, cei simandicoşi, fără nici un sevas. alec-sandri, t. 1 396, cf. 1 238. Dar ai o slujbă mare, cu statul cit un tom De grămătici cu sevas şi poţi să le faci om. Bolintineanu, o. 147. Cu sevas mare l-au petrecut toţi pînă jos în capătul scării, caragiale, o. ii, 242, cf. alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade, dm, dex. — Pl.: sevasuri. dm, dex. — Şi: sevasis s. n. gâldi, m. PIIAN, 249. — Din ngr, cs(3 5. SE VA SIS s. n. v. si»vas. SE VAST s. rn. (sg.) (Grecism învechit, rar) împărat. Deaca muri Gaie Chesar, el stătu in urma lui sevasl . August, moxa, 357/25. — Din ngr. F i g. (Adesea sugerează ideea de putere, de vigoare, de energie sau de savoare) Cu inconsistenţa copacului.. îmi strîng toată seva cît ţine noaptea, anghel, pr. 105. Lirismul nostru esenţial . . . copleşeşte şi celelalte forme literare, de Ici poemul în proză pînă la genurile obiective pline încă de seva lirică, lovinescu, c. iv, 52. Pentru toţi ceilcdţi va ră-mine numai amintirea copilului... neliniştit de atîta viaţă cîtă îi înfierbînta vinele de sevă. c. petrescu, î. 11, 48. Nu culesese, de pe ramura fericirii, foţi mugurii plini de seva vieţii, g. m. zamfirescu, m. d. it, 106. El îi mullămi. . pentru toată fericirea pe care bănuia că i-o pregăteşte, care de fapt se afla în el: muguri şi flori care erau încă sevă. sadoveanu, o. ix, 121. Nu toate operele artei îşi trag seva lor din război, vianu, e. 240 Şi-mi suie seva luminii în suflet, în vorbe, in sînge, în cintee, în trunchi, tulbure, v. r. 24. Un creator popular genial este. . . fortificat ca exponent de seva ce se varsă in vinele sale. călinfscu, c. o. 183. Mama. . . ţinea gala pentru toate împrejurările cîle-iin cuvint plastic şi plin de sevă. blaga, ii. 45, cf. id. g. 206. Inconştientul trebuie privit ca rezervorul care insuflă conştiinţei fragede şi intermitente sena de viaţă de care are nevoie, ralea, s. t. ii, 79. Inspiraţia, sa îşi soarbe'seva din pămîntul opac al sensibilităţii, cox-stantinescu, s. iii, 96. Foloseşte o limbă simplă, populară, care musteşte de sevă naturală, ist. lit. rom. ii, 24. Sorbind setos lumina din lirica bărdacă Să bea lung seva densă şi-amărăciunea dacă. \ulpescu, p. 1:15. O circulaţie firească şi riguroasă a sevei şi stejarul muzicii româneşti va creşte falnic, m 1968, nr. 7, 2. Poartă în tradiţia sa seva populariiăţii. cinema, ¿EvXsfBA 1968, nr. 6, XI. Scrisul său e plin . ele sevă, proaspăt, greu de pitorescul peisajului. conţempî! 1069, nr. 1 176, 3/5. (Prin jargirea sensul./) Vastele întinderi abureau seva salină a mă'riţ tepdorea.nu, m. Iu, 7. Laudă sevei apestui pămint Şi laudă, laudă republicii mele-. tulbure., y. R- 28. Le sînl puterrlifie trunchiurile vii. . . încărcate din tălpi pină în creştet cu seva minerală a vecjiilor imţcafci. bogză, c. o. 245. Sub picioarele noastre simţeam pămîntul reavăn şi graş, plin de sevă şi de pulere. stancu, i:.r.s.s. 172. Venea primăvara..', şi, punea ştăpinire pe pămint, încălzindil-i seva, fă-cîndu-l să aburească blajin, tupohan, p. 84. Fierbea sub brazdă seva şi se urca durută în ţevile tulpinii vrăjmaşă de cucută, labîş, p. 33. Eroul... se pregăteşte de viaţă şi de moarte..., pasiv şi statuar ca un arbore pe o cîmpie goală, străbătut de sevele pămîntului şi de razele stelare, românia literară, 1969, nr. 35, 9/2. Imaginaţi-vă o flacără de frunze, pe care vintul o înteţeşte, pe care sevele pămîntului o alimentează. contk.mp. 1969, nr. 1 178, 3/1, Poetul zboară. . . pur-' tind cu el. . . ţoale imaginile, chemările şi sevele pămin-lului. sdÎNTMA, 1969, nr. 8 218. — PI.: seve. — Din fr. şeve. ^SEVĂSTRĂ vb. I v. sechestra. SEVDA s. l. (Turcism învechit, rar) Poftă (1). Vezi-rul... intră în sevda să se numească sultan Germaniei. văcăreşcul,. ist. 267, Avînd mare sevda ca să vorbească greceşte, au început să-mi vorbească greceşte, id. ib. 300.' — Şi: scvdeâ s. f. şio n2, 160. Din tc. sevda. ŞEVDEA s. f. v. sevda. SEVER1 s. n. sg. ,(învechit) Nord. Se dzică izbăviţi, de Dumnedzău ceia ce-i izbăvi den mănrule vrăjmaşului de laturi i adură de la răsărit şi apusul şi severul şi marea, vSAţ>r. hur. 92v/10. Dulce rădăcirilor bucurie in lot păţnintiil, pădurile Sionu.lăi, coastele severului, cetatea împăratului mare. psalt, 91, cf. coresi, ps. 124/12- I-au aclunatu-i la o turmă, Din seaver şi din mări de departe, dosoftbi, ps. 373/14. + Numele unui vtnt nedefinit mai Îndeaproape, care bate dinspre nord. Auşlrul (severul c3 d.) şi marea tu faptu-le-ai. ps a Lx. .183, cf. 478, cihac, ii, 336, rargianu, alexi, w.., phlr ii, 530, scniBAN, d. ' — Şi: seaver s. n. sg. — Din slavonul cisep-K. ŞEVT5R2, -A adj. 1. (Despre oameni) Care respectă şi ţine şă se respecte cu cea mai mare. rigoare un anumit lucru (considerat obligatoriu sau recomandabil); care judecă fără indulgenţă, care nu admite abaterea de la norme, reguli fete. 'stabilite (v. riguros1 11; care este înclinat spre a pedepsi sau a blama orice abatere a cuiva, a s p r u ; (rar) strasnic. V. exigent, pretenţios (I). Această alianţă făcu să turbeze fa-' miiia lui; căci inii-îfisa.e'ra aşa de severi în arlicoiul acesta incit.se căsătorea intre sine. heliade, d. j. 23/23, cf.. negulici, ştamati, d. Drăcon a. fost un om buri, foarte înţelept, dară foarte sever, aristia, plut. CVJ1/L8. Severi cu’ceilalţi, sini foarte indulgenţi cu ei inşii, ghica, c. e. ir, 333, cf. pp.it. — pop., n. d., antoneşcu, d., pontbriant, o. Chiar crimele se iartă . . . Tu eşli mai sever decit pjovidenţa. bolintineanu, o. 46J5. Minerva, spre a putea inspira oamenilor înţelepciunea, este ea însăşi înţeleaptă, serioasă şi severă, conta, o. f. 37'8 Nu fi şi lu aşa tic . . . sever, caragiale, o. i, 286. Severi cu noi înşine, nu vom pactiza cu ganitâ^ $$pi?lcâjg£a..< MACEDOfjş.Ki, in plr i,. 387,, Dirx prag şifpleai fcă ‘iriíri^, th locuinţa uiiţii. om sever. Vl^Îjuţă, p.’ k,.'iii, $3^cţ^; DDRF, liAUd.VNU, ALKXI, W., UKSMi:UI'|'Ă, I}., ŞĂINEAN/U, , d. u., cade. Şedeam ... slăpiţiit^de o salutară., tpâmă,', faţă de severul moşneag de pe e.diedrăi.daşcfilaţiiefj? de latineşte, gai.action, o, 57. Epitropul &ep,lţniigi$rg.ţ sever, dejuna devreme. br,ăkscu, a. 156. Iţiulpnierul. ,1. era obligat să fie sever din, .pri'c.inâ-şpnncejţeiqr stufoase, teodoreanu, m. m, 29. Nu,eram ñ§fad$píeyif:. şi nu ţineam să fiu aspi'uşi sever, sapoveai^u, o. xviii, . 4.80, cf. sckiisan, d. El este in acelaşi timp -foarte. şîŞigr cu el Irisuşi şi reşpecţuqş faţă de aria pe*ţfcre o şftţeşfei oPREşcu, s. 149. Sint foarte sever, dar. •şînţ.şii foiarjte. drept. .„ zise .directorul. arQţIjezi, s.„ xiv 1Í38.' .ţţătqşa' sade pe-ó canapea Severă, ţanţoşă c.a-ritr-o. cupţq. cXli-’ nes cu, l. l. 2.7. Jupînul e sever- niirnai.cu el-, ..yiA^u, 172. .Respectam nu numai pe fratele cel mai mgre, dar. şi pe severul profesor, blaga, ií.. ..1¿3., Cînd iubita nil e .critic ..., ţfa te va mustra severă, Oă, ,3cfe fe Urí.-f¡nía.. ştearsă?“. LABiş, p. 405:. qiei, ardea pe vremea aia, cînd nu ercui.dtîţ de şeuri, şţi c&pfu-~ flajul. baj^u, ş. n. ii, 33. Metodele,. seyerul¡¿L,qp£Íe¡.,,, vegheau de departe, ist. lit. rom, ii, 4Ş4-. ÎffiM Â? ej%e-matografia europeană sîntem mult mai severi, cinema, 1968, nr. 7, VII. ■v* Fi g. QÍasu,l-mqrilqr .şevere’qyfâ-.' macină Romanţa Zilelor de .mline ... Şă-.l ^şşuljp^Q. dimineaţă pînărn seară, Ore-nţregi. iţţiNu^şşqij, 114. Ironici şi severi, ades privesc Şpţe ocţmeiii. ~ţg.dri deşi, fără .jxc¡¿¡j sever, regulai, ca al unui soldat. ;95sí^ barbă rară, neagră, dă figurii ■lu^'kşţdii. ft&ţ&rtoSeDer. vlahuţă, s. a. ii, 228. Severi priveaţi ochii poHrelelor '¿ift rame şi o bucurie tăinuită . . . .parcă'şe'desfaceă şl ’líáfíS gala să cadă. anghel, pr. 6. N.u umblă âă-mi'l p'tăcci’. .■? chiar cînd o urmăreşte privirea severă a părinţilor,’’¿LG^hBi? CEANÚ, a. 333- Pantazi nu se mai săiiira' să’t aSfñ&é nobila demnitate a ţinutei, levera stăpiiure"‘ a'supra 6232 SEVER* — 768 — .. , / mişcărilor şi vorbirci. m. i. caragia,le, c. 64. îşi .alcătui o mutră severă de lot', mironescu', â. 5. Privirea Mi aspră i se îndulci in cele din urmă şi faţa severă i se tmblînzi. cocea, s. i, 320. li urmări apoi cu privif-ea şi o‘severă surprindere ii adinei cutele care închideau th paranteză colţurile gurii, teodoreanu, m. ii, 20. în aceiaşi articol aflăm şi o dltă déivtíüate retorică, susiiniită 'de comparaţii şi înnobilată de un pathos sever. vianu/a. p. '94. Ioanide ... căpătase Un profil superb. Semăna puţin la fizionomie cu d’Annunzib, avţnd thsă suprafeţele mai calcaroase şi mai severe, căli nes cu, si 40. Apăru ... un ins cu părul alb, mic de statură şi Sever la înfăţişare, preda, r. 96, cf. dex. -O* F i g. Un ebritinent, o lume ,.. par că încep şi se sfirşesc aici... sub' veghea severă a acestor creste de cremene, bogzâ, d?( o. 19. Piscurile se Urcă spre Cer,, înalte, tăioase şi p^ine de severă ameninţare, id. ib. 66. *0” (Priñ lărgire^ sensului) Era un căţel negru . . . cu rţmşchii puternici. Avea ... privirea pătrunzătoare şi severă, galăc-tion, o. 302. Fugeau de spaimă boii cu coametí lunare, Cu guşile severe de zei fără cuvînt. călinescu, o. ii, 30. + Care este sau trebuie să fie respectat,; aplicat etc. cu cea mai mare rigoare; aspru, riguros1 (1), straşnic, strict, strlns? (11), (Învechit, rar) scuturat2 (II2). Am nevoie de a vă recomanda antica mea probitate, esactitatea servitelor şi severa mea morală, lăzărescu, s. 99/15. Tractatul ... este cel-mai' admirabile din toate ... prin regulile severe ce a dat. aristia, plut. LXXIX2/23. Ui-tînd în un minut dat universalitatea ştiinţei, deosebeşte o economie politică franceză generoasă de o altă economie politică severă, rom. lit. 258, 1/20. în ţara noastră ... púSlicistúl teatral áre îndatorire mălt mai severă decit a 'colegilor săi. filimon, o. ii, 260. Severa regularitate a acestei aşezări a cuvintelor constituie o bună calitate a "propoziţiei nemţeşti, philippiDe, p. 230. Printre aceşti călugări se v'ede că circula ó idee încă mâi severă a doctrinei lui Zaniolxis. xenopol, . i. r. i, 73. Antichitatea e unanimă în a recunoaşte gefilor o adtncă şi :severă réligiozitáti. p&rvan,g. 151. Cel de-al treilea ioffarăş nu pusese condiţii atît de severe, c. petrescu, o. p. ii, 99. Comandamentele dăduseră ordine şi instrucţiuni, úrdonthd higiena'cea mai severă, peritru a stăvili epidemia. brăescu, v. 37. Tot ce 'intra îh cercul de viaţă al acestei’lumi era selectat după criterii severe, viañu, e. 52. A stat închis doi ani la o mănăstire, Plumbuita, tn'condiţii extrem'de severe şi de mizere.-sadoyeanu, e. 49. Arghir, pretextînd o dieţă severă, nu consuma serile deCît iaurt, viñea, l. ii, 34. Scris cu severă metodă şi áríiniat de căldura şi. eleganţa sobră 'a stilului, con-, \ stantinescu,. s., iii, 315. U-ite, nrou stins încă lumina mare din salonul patru / Şi doar e o dispoziţie severă. T'âugiist 19Í34, Şl. Atmosfera e mai degrabă d*. o asprime puritană, solidă şi plină de rigiditate — un univers biblic cu precepte severe, ib. decembrie 1964, 52. Stăteau. . . şase luni in alimentaţie severă, flacăra, 1969, nr. 2, 30. + (Despre manifestări, activităţi etc. ale oamenilor) jGâre este făcut cu rigoare, cú stricteţe; cáre áre conţinut âspru sau riguros,' strict; p. e x t. temeinic. Mai curînd sau mai tîrziu îţi va cere socoteală severă, bolintineanu, o. 440. S-au făcut propuneri şi mai severe, între care e şi a abatelui, ionescu-ri-on, s. 197. O redeşteptare socialistă ...va mai avea şi iin alt rol: acela de critică severă a tristei noastre , -realităţi politice, in plr ii, 160. Corabu era militar ■cu, studii severe la Viena. camil petrescu, u. n.. 247. Dezhodămînlul cuprindea un sîmbure de mdi adînc şi mai sever tîlc. c. petrescu, a. r. 82. ţ)odorul să facă ânchetă severă, să vadă cine-i măgarul care a adus tifoStll exantematic. brăescu, o. a. i, 230. Aş fi dorit ... să tresară în aceşti Bucureşti de vorbe cîte o sonoritate scăpărată, scăpată poate şi fără voie, la un control mai sever. aSghezi, b. 8. Cenzura severă a inteligenţei îl aşeză printre făuritorii poeziei neoclasice, ralea» s. t. i, 61. Statul introduce un control sever ăsupra regimului de miirică. lupta de clasă, 1953, nr. 3 — 4, 87. A crescut în educaţia severă [a principilor de la SEvERINEANCA curtea împărătească..pas, l. i, il8. Se instituie o cenzură severă cdre. controlează cărţile, ziarele aduse din străinătate. ist. Lit. rom. ii, 232. O istorie milendţă subjugată de cultul războiului esie supusă reexaminării severe. cinema, 1968, nr. 10, 26. Divanul a poruncit să se efectueze un control sever la farmacii, g. barbu, a. v. 235. + (Rar/ Care este primej dios, periculos sau grav. Brişcă porni... pe drumul ce cODSra într-o serpentină severă, rebreanu, r. i, 74. Un munte se ridică spre apus ■.. Nici un vultur nu. îndrăzneşte să-şi măsoare zborul cu vîrfurile-i severe, bogza, c. o. 45. Repausul ■ia pat este obligatoriu în formele severe de boală, abc săn. 336. O- (Sport) Scor sever = scor în care diferenţa diritre punctele marcate şi cele primite ,este foarte mare. învinsele'nu au opus deloc rezistenţă şi de aceea scorul este aşa de sever, sportul, 1969, nr. 686, 4/6. [Consemnăm] un scor sever. Echipa de rugbi a Scoţiei a ciştigal cu 33 — 18 î-ntîlnirea susţinută la Bucureşti cu reprezentativa României, rl 1986, nr. 12 878. 2. (Despre conturul, forma, aspectul unor obiecte, construcţii eţc. sau, p. • e x t., despre elementele lor componente) Care se caracterizează prin absenţa ornamentelor, prin simplitate, sobrietate etc.; (despre limba, stilul unor opere literare) care se caracterizează prin sobrietate, simplitate (extremă). Braşovul, după severa şa fiziognomie, poprtă trăsurile ... unui oraş german, sion, p. 302. Vin munţii de granit de o frumuseţe seperă şi sălbatică, pîntre care curge Danubiul furios şi gemînd ca un leu iritat, filimon, o. ii, 17. Totul mă fermecă: lihiile Severe ale munţilor, recoarea livezilor rîzătoare, profunzimea misterioasă a umbrelor. baronzi, m. I, 425/16. Pe morminte apasă pietre care au în mijloc foi de acant sau câte desemnuri decorative ascuţite, severe, iorga, c. i. ii, 21. în rigide şi severe falduri, gîndea ea să-i cadă din nou [cutele rochiei] pînă la picioruşele mici. anghel; pp. 24. Purtau mînecări albe de bumbac, cămaşă çu guler negru, sever, pantaloni de lină. agîrbiceanu, a. 82, cf. şăineanu, d. u. Se uită în zări catedrala, Cu turnu-i sever şi trufaş. bacovia, o. 40. Ea plînge ..., El palid se pierde Prin tîrguj. sălbatec, Sever., id. ib. 105. Citindu-i pe Heine şi Nietzsche, Traduşi — Ca două viori, sub acelaşi arcuş ¡în limba-nflorată Şi-n stilul sever, minulescu, "vers. 352. O asemenea revistă preferă un format sever, ... renunţă ... la ilustraţii', hîrtie amăgitoare şi fantezii de paginaţie, camil petrescu, în plr ii, 574. Aprinse candela de subt icoanele severe, teodoreanu, m. . iii, 354. Palatul C. Ë. C. ..., elastic şi spiritualizat de creştetul faţadei curb, se ridică ... în faţa Poştei, severă. arghezi, b. 93. Acelaşi „gardirop“ masiv de nuc în linii severe, călinescu, o. i, 30. Masă şi scaune negre de stejar, pereţii fără alte podoabe ... Totul strici, col-ţuros, sever. c. petrescu, a. r. 86. Numai o croială strinsă şi seperă i-ar fi înălţat şi subţiat talia, preda, r. 326. Ai tras podul, poarta. Şi zidiri roşcate, Crenelări severe, iederi în apus închizind atîtea fumuri inelate. labiş, p. 152. Alpii severi ai Italiei, brad, o. 95. Construieşte in închipuire un templu grec simplu,şi sçver, care domină paşnic platoul de qerdeaţă. v. rom. noiembrie 1964, 115. Cromatismul sever sau exuberant este la dînsa un mod de expresie a concepţiei populare. scînteia, 1969, nr. 8 179. -v* (Adverbial) La stînga, ietacul cu proporţii de salon, substanţial şi sever mobilat. teodoreanu, m. ii, 22. Nu. mai ai zulufii de odinioară, te piepteni sever, t august 1964, 59. Tinerii artişti ii copiază de zor pe Poussin, dezvelind de sub solemnităţile compoziţiilor lui structuri ultramoderne,. sever construite, gălăgios colorate. conîemp. ” 1969, nr. 1 175, .6/2. — Accentuat şi: sèver. scl 1969, 165; — Pl.: severi, -e. — Din fr. sévère, lat. severus. SEVERINEANCA ş. f. art. (Regional) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după qjre se execjită acest dans. Cf. varone, d. — Şeverin (n. pr.) + suf. -eanca. \ 6233 severitate — 769 — SEX SEVERITATE s. f. 1. însuşirea, caracterul a ce.ea ce este sau trebuie să ;fie respectat, aplicat etc. cu ce£ mai ţnare rigoare, străşnicie, stricteţe;, însuşirea, calitatea de a fi sever?; manifestare, atitudine, comportare de om sever?, asprime, exigenţă, (învechit, rar) strlngere (I 1) ; rigurozitate. Severitatea detoriei. caxendariu (1794), 30/6. Crezămîntul lui Terlulian şi singură prea• cunoscuta, severitate a năravurilor lui ... nu ne sufere să avem prepus, maior, i. b. 6/10, cf. negulici, stamati, D. Dorinţa de perfecţiune a fost sorgentele acestei excesive severităţi, aristia, plut. LXVIII/S.. Romulus impusese lege de a pedepsi cu severitate aceste două greşeli, id. ib. L’/29. Severitatea femeilor este o podoabă şi un dres carile mult creşte frumuseţea lor. calendar (1855), 1,55/19. Nu merită a fi tractaţi cu severitatea eu care îi tractezi dumneata, ghica, c. e. i, 201. Revoluţiunea grecilor din Elada ... este plină de severitate şi de o lugubră maiestate, filimon, o. i, 279, çf. PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D,, PONTBRI-ant, d. Severitatea colonelului şi frica se citeau pe toate feţele, bacalbaşa, s. a. i, 94, cf. ddrf, alexi, w.' Din severitalèa liniilor feţii sale se vedea că viaţa pentru el e mai mult luptă, agîrbiceanu, a. 243, cf. resmeriţă, d., şĂineanu, D. u., cade. E o fericire că s-a găsit acest bărbat, căruia seninătatea unei conştiinţe împăcate îi dă dreptul la toate severităţile, lovinescu, c. v, 162. Nu. voi şovăi să pedepsesc cu cea mai mare severitate orice sălbăticie, rebreanu, b. ii, 216. Prea marea severitate a lui LumînărarU à făcut să plece şi unul dintre conlramaiştri. camîl petrescu, u. n. 54'. . Imediat, cu severitate, căpitanul ■ ■. aproape ordonă, ca la serviciu. c. petrescu, î. i, 283. Generalul, bolnăvicios, pùsomortt, de o severitate excesivă, înainta arţăgos. br£èscù;,o. a. i, 82. Aducea, răspunsurile ... subli-niindu-le cu severitatea glasului, cocea, s. i, 344. Mînia plînsului o înăspri. îşi strînse bătista cu severitate. teodoreanu, m. i, 110. Pentru fată, 1n casa părintească, începu o viaţă de neindurată severitate, id. ib. iii, 134, cf. scriban, D.-Mergeau în front c.u contemplativii..., căutlnd in severitatea unei discipline un punct de sprijin moral, arghezi, l. 20,6. Nu glumesc, domnule, declară arhitectul cu ... severitate, căi.inkscu, s. 54. Lecţii, lucrări, examinări, severităţi profesionale şi mustrări pentru atţte'a neglijenţe ... alcătuiau umplutura zilelor de lucru, blaga, h. 84. Cîteva capete se ridicară_ din farfurii şi-l priviră cu severitate, pas, l. i, 173'. Declară răspicat ..., privindu-l cu severitate. vinea, t. i, 40. încep să cred că, sub aerul de severitate arbqrat cîieodată, îşi ascunde dezarmarea, tudoran, o. 234. A spus cîteva fraze în apărarea mea, menţio-nînd cü severitdtè că „doctorul Sîrbu are sarcini profesionale“. preda, r. 38. îşi puse în practică cu severitate filozofia sa. id. ib. 224. Ai moştenit... o cinste şi o severitate faţă de tine însuţi, t. popovici, sê. 584, cf. l. rom. 1959, nr. 6, 22. Să-i vorbim cu severitate, dar mai mult literar decît brütal. v. rom. ianuarie 1965, 22. Se uita la el cu mare .atenţie, ca un capii care nu înţelegea severitatea părinleliîi. ib. 59, cf. dn2. Dacă lucrurile sînt privite cu severitatea Iui Einstein, sarcina mea devine brusc foarte uşoară, cinema, 1968, hr. 12, 18. E "căzui să se pună în aplicare, cu toată severitatea, sistemul amenzii ‘pe loc. scînteia, 1969, nr. 8, 106. Critica îndreptată împotriva lor a fost de o severitate şi. adesea de o violenţă ne/naitntîlnită. românia literară, 1969, nr. 14, 1/1. Mi-a plăcut severitatea alegerii, ib. nr. 29, 32/3. Cel dintîi lucru de admirat la festivalul de ta Braşov este severitatea cu care îşi apără personalitatea. cpNffeMP. 19?1, nr. 1 289,'6/3. + (Sport) Situaţie în care, diferenţa- dintre punctele marcate şi cele primite este foarte mare; Victoria, scontată şi meritată, de altfel, a surprins doar prin severitatea scorului, sportul, 1969, nr. 686, 4/6. 2. Însuşire a unor obiecte, construcţii eţc. său, p. ext., a unor elemente compo'nente ale lor de a avea conturul, forma, aspectul caracterizat prin absenţa ornamentelor, simplitaţe, sobrietate etc. Zidu- I rile înalte, pustii, către care urcam, ne apăsau, cu seberi-Jatea ior tristă> ibrăileanu, a. 82, cf. şXineanu2. Seve- i riifUea peisajului sugeta ceva glacial ..., dar de fapt nu mai eră frig, aerul se încălzise, preda, r, 438. Cîte un cadru face aluzie la severitatea formelor lui Brănctişi. cinema, 1968, nr. 7, 5. — PI.: (rar) severităţi. — Din fr. s6v6Ht£, lat: severltas, -atis. SEVERŞÎT s. n. v. săvârşit1. ■ ŞEVGHILÎU s. m. (sg.) (învechit, far) Iubit, favorit. Cf. zeitschrift, xix, 398. — Din t,c. sevjjili. SEVIR s. ni. Fiecare dintre cei şase şefi ai corporaţiei -augustalilor, în timpul administraţiei romane în Dacia: O clasă foarte numeroasa de' preoţi speciali erau 'augustalii ... Erau organizaţi în ‘o corporaţie sau colegiu, a cărei şefi erau şase bărbaţi, numiţi seviri. xenopol, i. r. i, 174. — Accentul necunoscut. — PI.: seviri. — Din lat. sevir. SEVÎRŞÎ vb. IV v. săvirşl. SEVÎRŞÎRE s. f. v. săvirşire. SEX s. n. I. Ansamblu de trăsături morfologice şi fiziologice specifice care deosebesc organismele în două categorii distincte, masculi şi feintile, în vederea reproducerii, (învechit) neam (18), ş o i1 (3); p. e x t. fiecare dintre cele două categorii de vieţuitoare diferenţiate după organele genitale. Cf. epis-cupescu, practica, IV/16, i. golescu, c. > Populaţia catolică ... era de ... amindguă sexurile. ar (1830), 1821/44, cf. albineţ, m. 227/25. Feăliu sau descltilini-rea între bărbat şi fămeaie o numim ... sexu. anţrop., 236/7. După optsprezece ani petrecuţi cu dînşa .. .-nu i s-au născut de la ea nici un moştean de sexul bărbătesc1. fm (1840), 1242/16. Astfel ţi-esie sexu, nu e vina ta. c. A. rosetti, g. 150/12. De însămnăt este şi mulţimea şerbitorilor de amîndouă sexurile. rus, i. i, 150/6, cf. KHKzui.Escu, a. 33S/2.5. M-au însărcinat a face cunoscut... că au a emporla prin schela Ctmpinei ... doăzeci şi două perechi rîmători de amîndouă sexsele (a. 1845). doc. ec. 862. Nu va ierta nici vîrstă, nici sex şi... toţi se vor omorî. mag. ist., ii, 63/4. Instrucţie egală şi întreagă pentru tot românul de amîndouă sexsele (a. 1848). plr i, 80, cf. ne&ulici. Adevăratul mijloc de a feri populaţiunea fiitoare de scrofule este de a aduce ... prudinţa la împreunarea sexurilor. man. sănăt. 246/3. Lucrările apei răci sînt de mai multe Soiuri ... după firea persoanei, adecă vîrsta, sexul, temperamentul. fătu, d. 5/11. Căpitanul cerceta scopul, iar nu sexul. CALENDAR (1852), 68/13, cf. STAMATI, D., PANN, în contribuţii, i, 48. în loc de a statornici oarecare analogie între amîndouă sexurile, erau, din contra, încredinţaţi că în femeie se arată oarecare natură privilegiată din ceriu, calendar (1854), 20/8. Nemernicilor, leneşi, mai leneşi decît sexul Femeilor prea slabe, aristia, s. 63/13. Sara, tofi provinfialii de ambe sexe năvălesc la dînsul. negkuzzi, ş. i, 239, cf. polizU. 6 mulţime de şcoli luctez cu zgomot pentru luminarea sexului bărbătesc, penescu, m. III/4. Copiii de sex bărbătesc locuiau în beciuri cu dascălul grec. ghica, c. e. îi, 593. Toţi urmaşii de sex bărbătesc au fost împinşi de fatalitate la paricid, sion, p. 165. Aspiraţiuni la mărire, la bogăţie şi la alte ,vanităţi atît di plăcute sexultii femeiesc, filimon, o. i, 118, cf. prot.-^pop., n. d., pont-briant, d. Altă vorbă n-aveţi decît că astfel este sexiil, fără a mai lua în privire toate jertfite cîţe le facem noi pentru voi. alecsandri, o. ,p. 63. Femeile, chiar ieşind din starea de liicruri la care sexul lor este condamnat de prejudecăţi, vor lua datinile omului Şi vor'deveni utile societăţii, bolintineanu, o. 2,58. Fiinţa organică hermafrodită are amîndouă sexele, cqnta, o. f. 229, cf; .ÍMIRF, BAIiqiANlJ, AI.EX1, W., -ŞXlNEANIJ2. Ill ¡Odia ţara, spiritele, itpjtíüfiMee. ălp.tifterilăr de amîndouă.sexele~ sejentiiziqs.mcfră.lffiţaA, p. ,\. u, 129; :.S'íji/ /a/« mfmăi, muiré somnolente; De arrúe. ş.exg, .valuri neşfi'rşite, go'gâ, POBZxij .36.8;. IjusaRie. ;Şed.eg,ii-doi - iţişi; : tiici nu 'st. mai ■ puteau deosebi de-s de acelaşi sex oţiţi uu. aoîîrbigeanu, a. 465.. Cingălol-ile aparţin ¿ambelor sexe, ■.evident cu o stilizare deoşebiţfe pâkvan-, o. 434, cf. hesmehiţă, d., cade. Pe tine te evoc, deci, fiinţă fără nume, fără vîrstă şi fără sex. LOVţteEşjŞjJS ,c.. ;iv,,.-38'.; Sitó ffehetia ancestrală ce-n lutul omeúesc se zbaÍé¿''Sínt visul unei nopţi de mară, i/:ăU Ue.. X#* diféril.e„ minuleS^u,: Síérs. 133. Ce' triştă 'experienţă :e şfcţi. condiţionezi ■fericirea şi cinstea la dé sexul capricios al femfiţi. gamil'PEtiíéscu. u. sr. 118. In faţă peronului, un numeros grup de clienţi de ambe sexe- aşt'eplg, ŞQsirea- domnului Deleanu. teo-doiieam;, m, ţi, .68..^Copiii dé qmiudouă sixelc întoarseră spre ştrăifii. părţile rpiufide ale trupşoarelor lor. SADQVEANU, o. xu? 4(15. Ñu. %dentificflrea genului ca. seiuL, ci trebuinţa :;fy:dişlincţie tb fost. .mobilul acestor, inovaţtuni. puşcării; , l. r. i, 136-,:.ef. s£RIB4N, d„ Ne?.: maiftind vorba.) d,e raporturijjungişe sau economice, sexul, adic'ă 'starea civilă a „naşului-, - nu contează. iordan, t. 177, cf. călinescu, o. î, 16. Oricine percepe în frumuseţea celuilalt şşq;..qcprdi.il posibil a două senzualităţi. viANÚ, E. 15. Cum boala e ereditară, poate trece şi la unele progenitor,!« 4?. sex -masculin. b.o.gza, a. î. 398. Se opri la enumerarea asistenţei de ambe sexe. pas, 1.. ii, l?.9,,.cf,'yîii. pesc. decembrie 19.61, 3.rSeţii pQţ ¡¡i de .'acelaşi sex ş(iu de sex diferii. abc.Săn. 319. Erau internaţi bolnavi de ambele sexe, e, barbu, a„ ..y. 145..,Mai. înifi şe relegă identitatea ontologică .: dljilre/ş.exe,> dintre ■ bărhăţ.¡Şi femeie, rxmânia literară, ;■ 19©,'hr./2âj 20/2. Sexul tare (şan, rar, viril, urii) .=. bărbaţii, Restul, .se.xiilui iiriy. pyrtay unii 'reiingufit,-afyi 'j&hel#¿sctíft4.¿AíiA$lj&Gg o. i, 209, cf. síinéanú^,-. Această 'dşijinlt&£tiţ.. 'tfiypîtf luiri.inei, e rezervată, prin tradiţie,. sexului jaréiñ’phv. ii, 455,,cf. cai>e, scrihan, d.', dm, i>ex. Sexul (cel) slab (sau frirnos, xav,:-‘.píin de. graţii, înveşhit,, fără barbă) == femeile; (Învechit) soiul.friirripŞj y.-.şpi1 (3). Este mai preţuit la.^xul cel ■ frumoş. 'pov.. 21/6. I se părea că nicăieri. ' nu mai- văzuse'un loc public lifide sexul cel, f.riţmos şă ■- i Şe pară niai'piăcât dectt .la opera Londrii. fm (1,83.8),. 50^/9. Această înţcep.are are i/oie- şă şi-ţo facă numai sexu, frumos.; ,a. A., ^osIetti, c. -Y/.13. Acelea per-, soăne .. de sexiil ■ frumqs ... „ princeiirea romanelor,-,, şi. asemenea petreceri, *au. dat aceea direcţie şi stricare fantasiei Şale ' vasici, m. u, 17/2. Deacă creşte feciorul şi-se fafié june, atunceq. iarăşi se face sexul C frumos, stăpimţofiti pesie dinsiií.. t'm (1841), 151/20. Toa/e ideile şi'părerile ce ni le■ fqcim noi. îndeobşte despre creşterea sexului friimos din italia sînt. greşite: ib. (1842), 161^/9. D.einpdăjduiiţd că ţin se Vor mai puiea îndrepta preodaltă, seAnşineaia a-Şi descoperi .răiil.ce-i:goneşte, că să nu şe dea de gol'ia Üx^ffruimos.^ ñep. vind. VlI/21. Ţin minte Că, odată, clnd no'i ne disputam De. sexul fără barbă, (ce eu ii apăram), Mi-ai zis: ,,Şi e.u qdată femeii dreptul, dam . aricescu,. â.. R. 81/8, cf.' po'lizu. După cit,e am- duzii .despre- sexiil frumosrde pe-atunfi . nu eranicí..mái' puţin plăcut, 'ţiţei mai puţin graţios.-c,mc\, c. E. Xi,î576- Trimisese spre. publicare un caiet de poezii, píúi:. de’'.^-iUiziuni .pierdute' âşţiprâ . secului ;fltirţios MAipREscúj ckiTÎcfe. 'f . Serviciile Iţii pe. lingă sexiil plin ■ ■de graţii, tr.eceaii 'marginile óbicihfiLtílor,poliieţeVajiinse elemşn(are.l.bacalbaÍa,.s., a. ţ, 12'^> femeile dace.şi gete trebuicţlsâ'.se~âfle .ui, deea: condiţie înjosită în care există întotdeauna sexiu cel slab ta popoarele necinilizate. xenopoi., i’. i-, 7f>, 'ol. şăi.keanu?. pumtieaboaşlră, sexui. cel frumos, inh-aţi in cuibul-gata şi nici prin minte nih vă tre$e.:cu cî,tă mitijeă ă fost zidit. AdÎRBicEÂNy, A. 304 "'Închin acest pahar in sănătatea sexului frumos. bassarabescijj V; 232, cf.;cade. Şexiţl frumos al oştii)- / vului.qvea ...... tufe de păr în jurul brizelor ş-o voee deqşebU.de. groasă, sadoveaNU, Q. i,v, 3S.4, cf. sgRiBÂ^J, d. Declară, că. âdor.ă. sexul frumos .şi 'Ui“i .pQ.cte refiiga oíñúgiilé sale.’ camii. i>etri:scu, o. ii, 317. Să m: mai îvorbim despre neglijenţele- vestimentari áte '.skxulüi Ifnimps/.'H. ţ.o^m^.sc'tt-j t. lol. El’se. imputie de iiidată. \séxúliii slab prin,extravaganţă. V-. nOST;>h0>emhrló-i904> 122. Xu ştim eîhd şi unde a apărut prima dată noţiunea' .de ,,sex slăţ'--. scÎ-nţeia* 1967, nr. ,7 281, cf. dex. ,4-.(Har: oii şeîis eoleptîv) Fiinţe ’.Câie aparţin uneia ;dintre ■iceîfe două categorii definite mai sus. Auzim doar o. gălăgie infernală, subţire cind vedeñi sex fţm.ţtiinŞ'i mai densă ■ ■fiind vedem- bărbaţi, cinema, 196.8,”rir.‘ 10, S-Q.' -V Organ ■: genital. învăliiip părţile pe din afară şe'ăţi pe' dină- -■untrii depre seXuri cu pulbere de camfori man. sAnít. . ¡229/.18.. Cadavrul, dezvelit de îmbrăcămintgu. sfişi'dtă, arăta o goliciune impudică... cu •sexiil expus iuturor . privirilor, c. PEţRESGU, c. v.-,35/+ (Râr).-Manifestare,. . pornire sexuală. Imaginea s-a născut tocmai din forţa cu care sîngele şi. sexul răzbat în film. cinema, 1968, . nr. 5, 5. • - . 2: (Gram.;■ învechit) Gen. Formele, precum •sînt In,: 'declinaţii, conjugaţii după numere, persoane şi sexuri; de cea mai mare parte şi cu puţină schimbare, trebuie să . le fie de obşte, fm (1838), 14?/30. ' . .. , ; -- Pl.î sexe şi (învechit) sexari. Din fr. sexe, lát. ssxus. V * * -SEXAGÉNÁR, -Ă adj., s. m, şi "t% (Perşpână) cijre . éste în virstă de, şaiz.eci de ani sau între şaizeci’si şaptezeci de aiji,, Cf. negulici, proţ. — pop.., n. d., Auixi, y/,, .cade, schiban, D, O revistă mediocră cu o. proţagonisiă de balet sexagenară, ralea., s. t.. i,. 311. Peşte ciieva minute se ivi.şi soacra dom.n/ilui Gitişeppe, doamna Beaţrice, o sexagenară oxigenată, Vinea", i.. ii, 300, cf. dl, dm. Inv.eniaţorul sondelor'de sare, un sexagenar scund şi grozav de viol,-. . . şe qflă.qcum aici, ; în faţa mea.y. rom. şe.pternbrie 19'60,‘75, cf. :m. p. enc., PE&. . ■ Gradul sexagesimal ecvaleazg. cu 60', ţar .'minuta cu 60'': ASACH.i, g. iii, .34/12.,Trecerea de la grade sexageşimale ta radiani. geqmejrie viii, '31, cf. 30- ţii georiţetrie' se : foloseşţe. în mod miş^ifit, c,a u.niiQle de măşilră 'pinţru hree şi fiQglfitlrif 'gj&4ul)fie%£g&iipicil sau grddCil 'veihi. TRiGpNPMEŢniEi ,5. Şuhinilăţile .ijfdduiţii sexagesimal. i.b., cf. M. D, enc, ^ .' — PI,: şexagesimali, •(-. — Şi: (rar) sexaaezimá!, -á ' (lts2),. .(inyéchít) şexaj|he/.imâl, -ă. aţij, 1 Din fr; sexayé.simal. , . ; SEXAGEZIMÁL,~Ă adj. v. sexagesimal. SKXAGIIKZIMAI., -Ă adj. v. sexagesimal. ! SEX AM’KAl. s. n. sg. parm.ee, atracţie puternică; pe care o persoană o exercită asupra alteia de sex opus; aspexţţ aţrăgŞtpI)'. pr.pY.pcatp..r |ţ). ,a1 linei persoane.; . (papular şi jtarniliar) nuri ,(y. n iţ r1), Yino.-n,cpâ?e (v. ven i). Are un farmec fraged Şi plin de şcx-appeăl. flacăra, 1.S69, nr. ,2, 12.’ Ei. au rămas dbTigăi'oriu' " ibărbăţi -Chipeşi şi femei cu sexHi¡ipeal. éi.vkma, 1971, nr. Şyr29, cf.1 dn3. -4- Pronunţat: sexai.il. ■ ■ r. . Din engl. sex-appcal. ‘ ; 6245 SÉXOLOG — 771 -'sÊXÛfcfc - SÎiXOfc'OGi-Ă'SVm; şi f. Mcdic.spocialistî n sexologie. cr. dn4.' ; PI.: sexologi, -oge. — Din fr. sexologuc. 'SKXOI.OGÎK Si I,: Diseiplină care studiază, diferenţierea sexuală ou toate implicaţiile sale biologice, psi-. hblogicev'sociale, medicale, filozofice etc. Qf. dn3, d. ; MED., DKX. — Din fr. sexologie. . SEXTANT s. ii. Instrument optic format dintr-un sector circular gradat de la 0° la 60“ şi o lunetă de' vizare'şi care se întrebuinţează în astronomie, riavi- ; gaţie, aviaţie la măsurarea distanţei unghiulare dintre : două puncte terestre, a înălţimii aştrilor deasupra ; orizontului eţc.; (rar) sector (1), (învechit, rar) sfert ; de cerc (v. s f e r t 1). V. octant (2). ’Cf. g. pop, g. ! 191, PROT.i-^POP., N. D., ANTPNEŞCU’, P.’, ClIlIÂKU.e. 84/4, Gheţie, R. m. Se numeşte -sextant fiindcă are formă de sector de cerc. enc. roiî., cf! barciaNu, alexi, w., cade, scrib an, d. Indreptindu-se cu faţă la soare, îşi ■potrivea luneta sectantului la ochi. tetdoran, p. 407. La sextahteie de lip mai veChi, micromelrul lipseşte. LTR2, Cf. DM, DN2, DER, M. D. ENC., DEX.' — PI.: sextanie şi (r,ar,' m.) .sexlanţi.. — Din fr. sextant. SEXTĂ s. f. (Muz.) Treapta a şasea a gamei diato-nice; interval de la orice notă dată pină la cea de-a şasea în ordinea gamei diatonice. Fiecare din membrii ce' .alcătuiau. aceste corpuri -armoMice aveau cile .un nai,, , cu care executau melodia sau terţiele şi şextele armonice ale piesei puse în.’.executarc. . filimon, p,;.i, ,197,-. cf._ ANTONEŞCU, D., TIM. POPPVICI, D..M., QAPE, MARIAN — ŢiTEiCA, fiz. îi, 58, dl, dm, DER,’ dn2. Un alt mod de organizare, care parţial stă la baza lucrării..., constă .din intrarea succesivă a unor sunete qrinduile pe baza intervalului Şe seXlă, îhtîi ,în mers' ascendent, apoi descendent. M 1968, nr. 1, 9, cf. m. d. enc., pex. i*- PI.: sette,: . ' —/Din fr. sexte, germ. Sextc, ît. sesta. ; SKXTKT s. n. i. Compoziţie muzicală' pentru şase voci Ş,au, şase instrumente, s c x t u o r; ansamblu compus .din şase cîntăreţi vocali sau instrumentişti care execută o astfel de cprtipoziţie. Cf. enc. rom., tim. POPOVICI, D. M., IVELA, D. M., DL, DER, DN2; M. D. ENC., DEX. 2. Echipă (de volei sau de gimnastică) alcătuită din şase jucători de bază; p. gener. grup de.şase persoane alcătuind o unitate, un ansairtbiu. Erau ca doi cpxnplici, doi conspiratori, dar fără alt scop decît sextetul lor. vineâ, l: % 198. ¡Sextetul, 'despărţit din motive de strategie rutieră, saluta glorios sentinelele. rarbu, ş. n. ii, 168. Echipa trebuie să-şi completeze lotul cu elemente tinere... capabile să înlocuiască cu succes pe cei din primul'sexUt. L. S;pm. 196l,’nr. 1, 30. Au rămas pe dinafara sexletiflui de finaliş'ţi la floretă. sportul, 1969, nr. 686, 4/1, cf. dex, dn3. — Pi,: sextete. — Din germ. Scxtctt. . SEXTILION s. .11, Număr obţinut înmulţindu-1 pe' zece cu :el,însuşi de douăzeci şi Unu de ori. Cf. m. >d: ENiŞ.j I)NS. / , ., ' — Pronunţaţ i -li-on. -r PI, : sextilioane. ' — l)in fr.. sextillion. ) SE^ŢliVA s. f. Poezie cu formă fixă, careestp alcă-' tuită din' şapte strofe, dintre ,care şase au pite zece versuri.,'iaî ultima are trei versuri, şi în tare aceleaşi, cuvinte revin'Jaj-iină într,-o antimită ordine, fie origine provensală, sextina a fost introdusă in versificaţia italiană de Danie. der, cf: dK3, m. d. enc., ¿¿x. % Strofă alcătuită " cilri şase versuri. Unitatea cea mai mică a ; structurii pè çate- o- prezintă poeîiă. . e fără îndoială strofa de 6 ve'rşdri, adică'sextma-'i..'Rpk: l909j nr. 3, 36. i Versurile- igăniădei“ depăşesc structură prpzodică. a versificaţiei popülarè,\ùtilizltid sestina în genere endecasilabică, avînd-rimele încrucişate în primele pdf.ru versuri şi împerecheate in ultimele două. ist.' lit.Rpm. ii, .32, cf. DN2, DEX. V. ' ' — PI.: sextine. t- Şi: (rar) sesţlnă s. f. — Din fr. sextine. — Scstinăcit. sestina. SKXTOÏ.KT s. n. (Muz.), Grup de şase note (II I) provgnjţe din reunirea a două triolete', Cf. enc. rpm., „ÇADE, DER, DN", DEX. -, Pl.: sextolete. ■; . ; ■ ■ — Din-fr, seXtolet. • • SEXTUOR- s. n. Compoziţie muzicală pentru şase voci-sau şase-instrumente; sextet (1). Cf. dn3, déX. ' — Pronunţat: -tu-or. ■ ■ : — Din fr. sextuor. SEXTljPLU, -A adj.-Care esţe de .şase ori mai mare; înşesit. Cf, prot. — pop., N. d., dn2, dex. <$> (Gliimfeţ) lrilr-o staţie,, ploăia cu găleata surpriRsè şase sportmini . . . încălţaţi .în kocanci teribili',-,cu tălpi sextuplé,’-potcovite cu gheare de fier. arghe^i,.S. xvi,i,,16, .4t (Despre copii sau pui de animale) C.arë s a'născut, o dată cu alţi cinci din aceeaşi mamă (şâU feijielă), .Copii .şextjipli. +' (Substantivat, m.; de o'bicei la pl.) GrWp de:^'ase copii (sau pui'de-animale) născuţi o dată din aceeaşi ' mamă (sau'femelă). A născut sextupli.■: ' — Pl.: sextupli, -e. ' : ......... — Din fr. sextuple, lat. sextuplus. SEXUAIj, -Ă adj. Care aparţine sexului (1), care se referă- la 'sex, ' care; caracterizează sexul; _privitor1 la raporturile fiziologice dintre, fiinţele-de sex dpuş, care are loc între fiinţe de sex opus, i nt im,, t r u p p s c care serveşte la reproducere; caie este de natură fizică sau fiziologică: bazat pe împărţirea In sexe. ■De.vei cugeta că terminele sau cuvinţele .ce le-am ¿întrebuinţat mai vîrtos întră funcţiile sexuale nu. ar., aqca,,loc -. ■te rog să iai în samă a fi obiectul aceştii cărji ..omul în starea sa cea naturală (à. Χ3.0):' tev : ţiŢ, * ^12, cf. i. gplescu, c. Instinctul sau boldul sexual în,oameni cu întrebuinţarea firei în adevărată iubire se înalţă: AÂTRbp. 163/23. Este de' nevoie a se'-iipări..o 'mică bfoşiifq popiilară cuprinzătoare de şfătuiri mcdicâle practice cian trebuie iitierelul să-şi ctimpăneksCă pbriiirea şeţu’ălă: cuSiuran, m.. 2v/5. Această iăPhă se coprinde iţi... : n împiedeca prea timpuria dezvoltate Şi 'întarîtăciune’a boldului sexual. vAsicij M^fr, Wbi'ZA. Împăcarea boldului sexual in afară de căsătorie s-aii făcui Un rău de lipsă, ce mediul riu-l poàte çïrti idtdeăuţld. nep. îviNd; 4/9, cf.■ NÉGÙLICI. Sistema lui -Linné, ţiuriiiiă ieiilülâ, esţe primită mai de mulţi spre ■deplina învăţare a botanicei. stamati, m. 20, ci- ,ppi (Adverbial) Weininger afirmă că „fiecare celulă a organismului i sexual caracişrizgţă“ • blaga, z. 177. — Pronunţat: -xu-al. — PI.: sexuali, -e. — Din fr.. sexuel, lat. sexualls. SEXlîAIiJCÎŞŢE adv. (Rar) Din pjiiîcţ de vedere • sexual, in ceea,,ce, priveşte sexul (1), Coaptă sexuali-ceşie, nu prin dragoste, ci prin viciu, de la o preme fata se blazase. teOdoreanu, m. iii, 137. — Pronunţat: -xu-.a-, t Sexual + suf. -iceşte. SEXUALÎSM s. n. (Rar) Stare a unei fiiiiţe care are sex <(1). ¡pi. DNa. 4* Senzualitate (l)i Cititorul va găsi examinate... toate aspectele destrămării-.culturii burgheze, mergind de la ăecepfionisnţul ultimului val romantic piiiă la sexifalismul lui. coîntemp. 1949, nr. 138, 5/6, cf. DN2, DEX. — Pronunţat: -xu-a — Sexual + suf. -fsm. SEXUALITATE s.’f. Totalitatea -însuşirilor morfbr logice, fiziologice şi psihologice care caracterizează sexele şi fenomenul sexual;, .viaţă sexuală, relaţii sexuale. Cf: barcianu, alexi, w., cade. Întemeiază legătura sfîntă şi indisolubilă a căsniciei pe sexualitatea adevărată, i. botez, b. i, 78. Sexualitatea e o putere care {iu poate fi ignorată, ţeodoreanu, m. iii, 372. Greşeala comisă cu ocazia secţionării raportului dintre sexualitate şi. artă stă în confuzia adeseori făcută între arta erotică şi aceea obscenă, vianu, e. 207. După el femeia este numai sexualitate, pe cînd bărbatul e sexual numai temporal, călinescu, e. o. ii, 15. Teoriile lui Weininger sini o filozofie a sexualităţii, blaga, z. 176. Comprimarea instincţului erotic în rasă a făcut- posibilă pudoarea, , această politeţe ancestrală a sexualităţii, ralea, s. t. ii, 148,- S-a observat, împreună cu o creştere a sexualităţii..., o mărire a forţei generale şi a capacităţii de muncă. parhon,, b.- 150. Sirii cinci tablouri pe care imaginaţia lui. de lubric lucid le împînzeşte cu tonuri de halucinantă sexualiţate. constanţinescu, s. i, 4, cf. dl, dm. Boala, vremelnicia şi sexualitatea nu le socotea demne de el, n-aveq de gînd să se coboare pînă la ele. românia literară, 1968, nr.. 3, 17/1. In cazul starletelor calitatea şi funcţia sini: puterea de atracţie în planul 'sexualităţii. cinema,. 1968, nr. 5, 9. Noul cinematograf politic îşi îngăduie, chiar a-i servi spectatorului 'temele producţiei „comerciale“, nedispreluind nici violenţele, nici sexua-, litatea, nici patologia, ib. 1960, nr. 5, 23. Majoritatea filmelor.. se angajează în problemele estetice şi politice legate de grijile lumii în care trăim: pacea şi războiul, orientarea tineretului,... evaziunea In sexualitate. CONTÉMP. 1960, nr. Í 179, 5/4, cf. M. d. enc., dex. — Pronunţat: -xu-q-. — Din fr. sexualité. SKXUÁT, - adj. Care are unul -dintre cele două sexe. QL); c.are este-prevăzut cu organe de reproducere. Cf, dl, dm, dn®, ,m. D. ÈN.C,.,,' ,dex> yt (B,iol.; despre reproduceri, încrucişări de specii etc.) Care şe produce prin organe sexuale. A dovedit că varihţia speciilor se poate prqduce... prin.hibridarea obişnuită sexuală, con-temş. 1949, nr. 126, 9/6, c.î. dl, dm. S-ft 12 objinut hibrizi •de elită, aţît pe calea hibridării sexuale, cit şi pe calea selecţiei, y. roij» februariç 196.4, 73, cf. dn2, dex. — Pronunţat: -xu-at. — Pl.: sexuaţi, -te. — Din fr. sexué. ' SÉXY adj. invar. (Despre oameni) Cu sexrappeal. Cf. DN3. + (Despre spectacole, publicaţii etc.) Care prezintă gşpect» ale atracţiei sexuale, cu çaracter erotic. Încă pu are intenţia să joace Shakespeare şi se mărgineşte la filme şexy. cinema, 1968, nr. 2, XIV. Spelunci întunecate eu strip-iease şi alte numere sexy. flacăra, 1969, nr. 2, 15. Hollywoodul sexy. cinema, 1971, nr. 1, 9, cf. dns. — Din engl., fr. séxy. SEZÁMOÍD, -Ă adj. v. sesamoid. SEZINÁR, -Ă adj. (Jur.; in sintagma) Moştenitor sezin'ăr = moştenitor care se bucură de sezirfă. Avea calitatea de moştenitor sezinar al acestora, cod. pen. r. p. r. 65. Moştenitorii sezinari, şi anume descendenţii şi ascendenţii, der iv, 376, cf. dex. — Pl.: sezinari, -e. — Sezină + suf. -ar. ŞEZÎNĂ s. f. Posesiune de drept asupra unor bunuri succesorale, în ţemeiul căreia anumiţi moştenitori sînt îndreptăţiţi’să perceapă uzufruct şi-'să exeţcite dreptul la acţiune privitoare'la aceste bunuri încă de la deschiderea slicÊesiunîi. Moştenitorii colaterali au facultatea de a renunţa la o acţiune chiar înainte de a. cere siiinâ. HAMAÑGiü, c. c. 157. Legatarul nu are niciodată de plin drept posesia legatuliii, sau aşa cum se spune tn têfmerci consacraţi, nu ăre nici&dată seziria. Pr. drèpt, 421, cf. der, dex, dn3. — Pl.: sezine. Din fr., saisine. ŞEZISA yb. I.v. sesiza. . -, SEZlSABjt. -Ă adj. v. sesizabil. \ SEZÍSÁNT, -Ă şidj. V- sesizant. ŞEZI SARE s. f. v. sesizare. SEZIÛNË s. f. v. sesiune. SEZOÂNĂ s, f. v. sezon. • SEZÓN s. ii. 1. Perioadă din-cursul unui an cu caratatfer climâtie -relativ éonstaîit; (irivëchit şi regional) timp, (I 1), (regional) pîno'(l). V. anotimp. Oraţiu se plîngea de boalele ce aducea vîntul de la amiazi în acea sesonă. aristia, plut. CLIV /13. S-au făcut pe pămînt patru sezoane, (timpuri), adică primăvară, pară, toamnă şi iarnă, barasch, m. ii, 143/16.' Natura?... ce a făcut ea spre a produce toate aceste sesoane (timpuri ) variăbile ? ,id. ib. 144/11. 'Suitînsemnatul áre onoare a da în conoştipţa... onorabilului.public că i-a sosit acum un bogat asortiment de haine bărbăteşti pentru sezonul dé toamnă şi de iarnă, românul (1858), 3053/29, cf» PROÍ. —ţOP., N. D„ ÁNTOÍJESCU, D., PONTBRIÁNT, D. Sesoanţle şint celé patru părţi mai ecuale în care se .6271 SËZÔN — 773 — SEZONIER divide amil şi care încep la cele două ecuinoxuri şi la cele două solsliţiuri. drÎghiceanu, c, 38, cf. lm, barmanii, resmeriţă, D., cade. Privea întîile manifestări 1 ale unui sezon atîi de vitreg celor "cu venituri modiste. baco via, o. 244. Apărea răzbunătoare în pragul uşii..., în capoţel subţire sau în fustă de flanelă, după sezon. bbXescu, a. 30, cf. scrib an, d. A întins pe jos basmale pe care au format grămezi.simetrici cu fructele sezonului. booza, a. î. 65, cf. dl, l. rom. 1959, nr. 2, 76. Nu trecuseră poate decît vreo cîteva sezoane de cînd acest flăcău, părăsise coarnele plugului sau ciomagul de minat turme, trecînd la volan. V. iîom. februarie 1964, 84, cf. m. d. enc., t)EX. 2. (Cu,determinări care arată felul) Perioadă a anului dominată de anumite stări atrposferice. Sesonul ploios este cel mai favorabil pentru, aceasta, atunci indienii se ocup cu adunarea acestui suc. isis (1859), 382/7. In cîmpie domneşte mai mult vîntul de nord şi nu aduce ploaia decît în sesoana.cea rece. i. ionescu, p. 54. 6 zile de marş forţat..: iar cu toate înlesnirile cîte se mai poate procura prin un sezon frumos ■— cel puţin 5 zile. HASDEU, I. V. 91, Cf. M. D. ENC. 3. (De obicei urmat de determinări care arată felul, activităţii) Perioadă de timp din cursul unui an caracterizată printr-o activitate intensă in unele domenii sau favorabilă pentru anumite acţiuni (condiţionate de caracteristicile acelei perioade). Repertoriul sezonului va fi de 16 opere din cele mai bune, ce le va însemna antreprenorul direcţiei, teatrale, filimon, o> ii, 243. Adunătura cea mai pestriţă..’, furnică în tot timpul sezonului de băi. gane, n. iii, 191, cf. alexi, w., şăi-neanu?. La sfîrşitul fiecărui sezon de j)inătoare mă hotărăsc să mă las de ea. brătescu-voineşti, p. 157, cf. AGÎRBIGEANU, A. 408, RESMERIŢĂ, D., CADE. Sezonul parc-ar fi comandat special pentru Olguţa, dans şi dans pretutindeni, rebkeanu, r. i, 252. Vînătorul organizat respectă epocile împărecherii şi a puilor. Dar în sezon se poate deda pasiunii lui fără nici o oprire, sadoveanu, o. xx, 79. Ţăranii... aveau pămint de cultură la Bel-ceşti, unde se duceau regulai, tn timpul sezonului agricol. iordan, Ti 298, cf. scriban, d. Puteam să iau parte la ultima ,,petrecere cu dans“ a elevilor, ce mai avea loc tn acel sezon, blaga, h. 140. A trecut de mult carnavalul şt sezonul balurilor mascate, c. petrescu, a. ,r. 13. De c'Urînd, pescarii. ■. au pescuit în sezonul de pescuit cu năvoade, scînteia, 1953, nr. 2733. Dogarii mai, în virslă... cunoşteau sezonul butoaielor, al murăturilor de lot felul. v. hom. octombrie 1954, 111. Sîntem în • preajma sezonului, lumea pleacă la băi. vinea, l. ii, 212. Toate spectacoUle acestui sezon au fost prezentate unor cronicari invitaţi anume, t septembrie 1962, 76. O privire retrospectivă asupra sezonului trecut este totdeauna utilă. vîn. pesc. februarie 1964, 3, Peşterile... erau adevărate stîni, folosite în tot cursul sezonului de păşunat. h. daicoviciu, d. 131. Ne-am pierdut vremea ctţiva oameni aici, în plin sezon de recoltă, scînteia, 1969, nr. 8 220. Locuiam într-o casă retrasă, la .mare, iritr-o localitate care era locuită mai mult în sezonul de vară. românia literară, 1969, nr. 29, 16/1. In plin sezon, atît plajele, cîtşi peluzele parcurilor au fost invadate de corturi, rl 1969, hr. 7 769. Anul acesta, sezonul ' Competiţiilor interne de sărituri mi a fost prea bogat. SPORTUL-, 1969, nr. 658, 2/2, cf. m. d. enc.', dex. Sezonul jde vînăloare la iepuri a început, rl 1977, nr. 10 318. <$> Sezon mort = perioadă de timp în care încetează (sau scade foarte mult) activitatea desfăşurată într-un anumit domeniu. Cf. cade. E capabil să înţeleagă stările în care se zbate adevăratul vînător în sezonul mori, cum îi place dlţmnealui să spuie. voiculesctj, p. i, 57, cf. d. guşti, e. a. T65. Lunile de iarnă, care înainte erau socotite „sezon mort“, trebuie să devină o perioadă de intensă ăitivitate sportivă atît în săli, cît şi în aer liber. scînteia, 1953, nr. 2 830. Sezon oprit (sau interzis) = perioadă de timp în care Sint interzise vînătoarea şi pescuitul. Vfnaşe fără. permis de vînăloare în sezon oprit. voicuLÈspu, p. i, 106. ■fr Lo c. a d j. De sewm == a) care se desfăşoară sau care esţe necesar, potţlyit într-o anumita perioadă de timp (corespunzătoare aproximativ unui anotihjp); propriu, specific acçstei perioade de timp. Femeile treceau felin, tn,proaspete toalete de sezon. c. petrescu, c. V. 56. De-acolo ţe pîndea galant, aruncindu-le cîte trei trandafiri său alte flori de sezon, teodoreanu, m. ii, 24. Culesul este o treabă de sezon şi lui nu-i place să aştepte, scînteia, 1952, nr. 2 389. Este ştiut că muncile în agricultură sint munci de sezon — că ele nu' pot fi ăiritnate, câci îfiţttzierea lor pri&nuieşte pagube în recoltă, ib. 1953, nr. 2 854. A ales'pescăria scumpă, vînalurile, trufandalele de sezon. pas, l. ii, 60'. Se iveau perechi... femeile, in gătkală. de mălasă, cu blănuri subţiri de' sezon, vinea, l. ii, 319, cf. m. d. enc., dex. Alia lucrare de sezon, la fel de im-porlantă, o reprezintă recoltatul sfeclei de zahăr, bl 1977, nr. 10 257; b) (franţuzism, rar) ¡care prezintă interes, care este de actualitate; oportun. Misticismul german, trebuie s-o recunoaştem,' nu prea e de sezon. MACEDONSKI, O. IV, 71', Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Scris şi: (după fr.) seson. —Pl.: sezoane. — Şi: (învechit) sezcjnă (scris sesonă ), sezoână (scris sesoană ) s. 1. — Din fr. saison. SEZONÂL, -Ă adj. (Rar) Sezonier. Cf. iordan, l. b. A. 160, DNa. — Pl.: sezonali, -e. ' — Sezon + suf. -al. SEZONALITÂTE s. f. (Med.) Dependenţă a declanşă- rilor-epidemice de factorul anotimp. Cf. d. méd. i ! ' — Sezonal + suf. -ilate. SEZdiVĂ s. f. v. sezon. SE7.0NIÉR, -Ă adj. Care ţine de un anumit sezôn, privitor la un anumit sezon; care durează un sezon"; Şare are loc în cursul unui sezon sau în fiecare sezon ; (rar) sezonal. Toji pleoştirăm capetele la amintirea acelei morţi sezoniere prin care trece viaţă vînătorului: opreliştea vînatului. voiculescu, p. i, 56. Eram consens să caut un corectiv, pe care l-am găsit tnir-un mod êe nomadism sezonier, blaga, h. 206. Vineri a afişat regimul sezonier. V. bqm. februarie 1954, nr, 2, l$i. Sînt munci sezoniere acele miinci care, din cauza condiţiilor naturale sau climaterice, se execută, nurhai tn cursul unei anumite perioade de timp — à unui sezon — ce nu depăşeşte 6 luni. pr. dbept, 500. în sêzonul muncilor agricole de vară, se creează tn gospodăriile coleeţioe grădiniţe sezoniere pentru 'copii, scînteia, 1960, nr. 4 856. Somnul cel mare are... preferinţe sezoniere ce trebuie respectate de către pescar, vîn. pesc. septembrie 1961, 15. Copacii, pométul Sînt plantaţii că caracter de lungă durată, nu sezoniere ca grlhele. panaiteScu, o. ţ. 122. Pentru a se evita càracïèrù.1 èézonier ăl ptddv&iiei, timp de 100 zile pe an se va fabrica pe aceleaşi utilăje. rl 1968, Hr. 7 483. Voluriiul ăpilor unui bazin flwkal 'şt variaţia lor sezonieră deplrtâ de un mart nuihăr'de factori geologiisi. gî 1968, fir. 931, 4/2. Pe dumneata nu te interesează dlţceoa.. I decît să fii tn pas eu toate descoperirile sezoniere, contemr. ' 1969, nr. 1 174, 1/5, cf. m. d. eng., dex. în caz de intemperii, se vor organiza depozite sezoniere în diferite cartiere, bl 1977, hr. 10 236. <0* (Adverbial) Ţăranul munceşte sezonièr. ralèa, ş. t. iii, 297. + (Despre persoiialul unei Întreprinderi industriale, comerciale etc.) Garé este angajat, pe timp de un şşzon, pentru anumite mutici leliţe' de 'acel sezon. Cf. iordan, l. r. a. 180, leg. èc. pl. 274. Marti ' proprietari... au fost nevoiţi să anuleze Hotărlrea de concediere a muncitorilor sezônieri■ contemp. 1948, nr. 113, 2/5. S-au preocupat de angajarea personalului sezonier la bazele de recepţie, scînteia, 1952, nr; 2 384. [Extinderea cercetării] a fost determinată de cdnstatèrea «275 - 7.74 — SFADĂ ■extşlenfct,,-xuw germeni specifici [lucrătorilor sezQnieri ■ Maramureşeni, s. c..şt. (iaşi), 1957, 5. Sirtăşiii ştia că e .angajat, sezonier, piieda,’ r. 2oi. + (Substantivat.; rar) Sezonist.. .6 ăelîrăniă qgi'lqţie ¡—C'ăre ajungea să sporească şi curiozitatea Celor 'măi placizi sezonieri., . r-jjinturadela un capăt la alifii gotfiil cindva pescăresc. jContemp. 196§, hr. 1 181, 5/1. •■■tţf î?«mugfat: -nţ-e/v — PI..’ şeţo.n.ieri, -e. Din fr saisoiinier. fi&;/SE^OlVÎSŢ,'>Ă & Tri/ şi fs Persoană care face cură sau .fşl-'petreee^fcQnfeediul înţr-o staţiune balneară, climaterică^ îhlko aşezare de. intefcs turistic etc.; (rar) ■ sezonieri V. vilegiaturist. Pentru sezoniştii istlodU sau Iiibjerriqnţi»,, ar i .fi un lucru de mirare. •irB0i]iz,,Si îs -26; cfi scRiBAjir, ţh Atunci pleacă sezoniştii :ffe p&'rjiqlulmăHi. staScu, r. A>. ii; @1, cf. dl, dm, '"ăii I); ENC., BEX. !S- PI.: sezonişli, -sta. — Şeţon ţ(- suf. -işi, '^SFACŞIj .şi n.‘ Porţiune de ţesut mortificat care se 'cietăşfcazA Se •ţesuturile sănătoase învecinate şi se elimină; mortificare a unor ţesuturi sau organe, în urma unor tulburări de circulaţie sau a unor boli . (infecţioase); (învechit) învîrtoşare, ţîţînă. V. c a n -gr.pn>4., fiŞntţp f&fWrenă sfqchţl- meşt., pofţ,, .ap, , ursu, t. ş. 277. încetarea semnelor de viaţă. ving la p vîrstă înaintată, după... o gqngrenă, foarte întinsă şi după un sfacel. kretzulesci;, k. 92/8. Sidierţinseamnă] stingerea întreagă a^'vieţii în vreo parte a .trupului omenesc. id. ib.'173/2. Se împart ranele . .. în cangrene şi ' înMftQgŞiîii ţşfgcele.),.. corcea,- e. i, 1.26/2. Nccăutatfrse preface în rac, (canc'cr) şi îţi sfacel, id. ib. • 141/17,,ci. polizu, ap: ursu,, ,t. ş,.' 277. Dacă sfacelu ocupă lot membru, alergăm la amputaţi':., tcrne-scc, c. : 15V, Cf. ANTONESCU, D., DKR, p. MED., IVI. PEX. : Scris şi-: (învechit, după laţ. şi fr.) sphacel. j&iiWtiEWWti ».}«► M-'*$fSF*te' (învechit) sfacelus (poi.jxl»«|h ursu, /r. ş. 277), s|i»,chcl, siascl s. n. 13în'fi spliaeele, lat. sphaeetus. — Sfaeliel< ngr. oŞix'sXo;-. •• •• ‘ ■ -v.«' ■, i v- i ’■■■■' , . SFACEIiÂRli s. i. (Mp'd.) Fenonien de neCrozare a Amor ţeăutUrl sau organe, în Urma unor tulburări de pirculaţ-ic sau a unor boli (¡nfecţioase). Tratamentul r\fi'a' işbutit decU... să prodăcă sfacelarea ţesuturilor î^cSrij&făioqr'e, inetififitniî tti{ pfimejdii>s focqrde infecţie. WXşfacelări. • > HiDii:l!f,sîaccl. Mj .Cffji .ii.ţ .:. .ş ■■ SI'A(iÎ:i,US s.. n. v. sfacel. 4-;v;ţ... . , - V. SFAeBÎf, s..nv,-y. sfac?l> SrADĂ ş. f. (Popular) Neînţelegere; ceartă; scandal (7) pDlemică (2) \ p. c x t. bătaie; luptă (armată); j ( nvechit):.Jsfară3.ţ:iîafi'Ur|e m fUf fie sfqdă înfre mine şi îtilrevline, -p.o 46/7. Deci.pfecepu că cu multe svade şi , îndelungă vreame ei saVor-'-inăÎţa ,pre alfe limbi, moxa, : ŞiŞ.S/lii-Cttrfrtci de se lovir făţiş cu cei deşpre qpus şi fu şfadăiiiqre în muliă vreame ce înveţiseră turcii pre ungwL . »¿¡,403/9, Nu petreqceţi ţn svcide, nice mănie, fiice în : cleţştei cejrţltu răbdare mujţâ■■ vaîi£aam, c, li2. Cela ce au îtififipuţ.svada..» să se ceafte cii moarte, prav. 117. căpitffqnl nu rumpă pre J^i>eL,ei..t jj.^EST. (1648), i66f,/5. bupă sfţtdă şi după pfifie^Uacăgiy.voţ .ţmpăcq-, nu va ţinea pizmă, simion PASC-., LET. 95, cf. M. COSŢIN. ap, oSd.ei, 27'5. S-au trăr ggncftsvadq. pină.ja::stingere.a de lot a Troadei. n. qostÎn, Destule sfădii au fost .şi gtiinpe între ¿orxiţiu şi 1itit&&ierLm&yW& .l. 25,8,. cf. xex.- mârs. 192, anqjs.. în larma cărora se deştepţq noaptea din somn. vi.aiiuţă, ş. a. ii, 18, Continuu le >roadg Viaţa izbucniri de ură şi gelozii nemotivale, sfezi pentru nimicq. gherea, st, cr. ii, 333, Qf, philippide, e. 214. Cei mai mari qcum din sfqdă Stqu pe^neăierqLe puşi. cpşbuc, P. i, 224,, cf. şaineanu2. De ţi .se zbqle fprînçeqnq. . . stingă vei qveq o sfqdă cu-.cineva, can-. drea, f. 41. Pofta le mină mereu spre sfezi şi războaie şi lupte: M0RNU, i. 8. După multă sfadă'şi ciorovăială, fiecare cap de familie cu . copiii lui îşi găsise vatra. anghel — xosif, g: l. 5.5, Trei imoşnegi aprinşi la sfddă Se-mhileesc din o garafă, iosi.f, patr> 2.8'. Ce atîtti sfadă pentr.-o bardă! pamfilE, j, ii, lfi.5,JVl;qi,r.ar s‘e aprindea citc-o sfadă în pite un grup • . • cînd avequ să, se acuze reciproc, ■agîrbigea'nu, s. 465. Simţea''că,, ăe va mai întinde vorba, vor ajunge la sfadă, rebreanu, i, 72. Din sfadă.. . . q ajuns la bătaie, severin, s. 156, cf. DR. IV, 1.257, resmeriţă, d., gade. De aici s*a pornit sfadă mqre în sală. epCEAj's. i, 38. în această mină, Viaţa vuia.ca o sfadă fără intermitenţe. teodobeanu-, m. iii, 4Ô-7. Să fiu verşi săreai Crp fi,sfadă-n easă. pribeagul, p. r, '109-. Eu aş îndrăzni, cinstite comise Manóle, să-mă amestec înir-ffceaştă Sfaclă a dumneavoastră, sadovbanu, ,o. XII;, 130, cf. SCRÍBAN, d. l-a slrîns mînq cu!oareţare nerăbdare, atent la sfada ce izbucnise, v. rgm. martie 1954, 37..Erq cu drqci.poqte din pricina sfadei cu păzitorul, pas, L: i, 125. Deschise ferestrele . . ăscuUînd sfada jandarmilor. gAmilar, n. i, 1265 cf. dl, d.m. Plecau . ■ ., Ca să revină după un timp eolţoşi şi puşi pe .sfacla. galan, b. ii, 188. Sr-a iscat -sfadă şi zîzanie mqre între noi.-îlXncrăKwan, g. x, 35. Nu se înţelegeau neamurile noastre nicicum. Şţadq se încingea din orice. v. Rom.' ianuarie; 1966, .45. „Numai ocara şi lacrimile, văicăreala şi. sfada şţnt de la diavol“, ne prop'ov.qduiq él. românia literarX, 1969, jir-, 28, 13/2:, cf. tţ: D. ENC., dex. Acum toţi v-qţi strîns grămadă Ca cum aţi căuta sfadă, pop.î ap. g.gr ii; 313/2, cf. gr» BĂN., IORDAN, L. M. 195,. N.OVAGOVileiU,. c. e,«'i,. 19, ALRM şn ji h 7.86. Sfădit strică treaba-,severin, s.,123. U/i/te sjaclq de călugări, açqlo blesteme, şi afurişănii. zanne, p. viii, 587. <0> Fi g. Sufletul visează toat’ istoria ştrăveclţe, Glasuri din Ireişlilşlrăbqle l-q preţenlnliii ureche, ■Pin a valurilor.sfadă prorociri se pridic:M.MitiTţŞcy,,-o. i, 45, Deşteptarea greoaie ó zorilor.... era hurducaţă de zba- 6281. I ŞFARipC . ‘ — *75 — ' ' ' St-’ÀKT lerea aripilpx zgomotp.qşe şi de sfişierea,prelungă a çucüri-glilui. 'Paşfiellil fmrizariïor . . .. mai îndulceşte pleacă : sfada . asuHitoăre a deşteptătorilor, adam, r, 6,3- "v* ; L o c. V -b. A se lua Ia sfadă sau (popular) a àyça (ori, Învechit, a face) sfada (çu cineva) sau (învechii) a şc pune (ori a ţi) Jn sfadă (cu cineva) ==. a se certa. ; Mi iaşle datoria... să şţ puie fij spadă. prav. 311- ; Şă aibă, sfadă feciorul cu lală-săp. n.; ţest. (1648), : i3v/2i. Răzbat făcuse şi cu turcii...-şi cu aţii megiaşi 'de prinpréjur ăvînd şfei^a,' niţişdală. nu s-au plecat-siMÎofJ dasc., let. 8.5. ţu în sfcidă. ■ ■■ cufîmpărăt.easu, dosofţei, v, s. noiembrie 123r/1. In vremea de acum ', cine face sfade... cu toţi beţivii? cheia .în. , 89v/31. i . Pravilă înfrîneadză .pre creditoriul carele va îndrăzni ■ asupra fămealiei îndatoritùlui şi va face, in casa lui : sfada, pravila. (1814), 21/14. SlujUprii s-.au fost luat ; .la. sfadă, dar s-au.liniştit, negruzzi, ş.-i» 157. Apoi să iăii la şfadă. bîrlea, a. p. i, 603, Ai să ai sfadă cu cineva. ; şez. i, 125. Îşi caută prilej unu altuia de a Se dondăni. Nu mult şi se iau la sfadă. ib. iii, 182. (Cu schimbarea construcţiei) Au avui sfadă multă cu domnul latinesc. moxa, in gcr i, 59/1. De n-om apea ceva sfadă, Pune-om dom sub lăcată. bÎki.ka, l, p..m. ii, 41. -O Expr. (înyççhit, rar) A face sfadă Intre... = a învrăjbi. Defăima şi mozaviresc pre oamenii çéi direpţi şi fac : sfade intre oameni cu minciunele. lor. cheia în. 97v/30. ; •v> (Prin analogie) Accastă pagubă... să o plătească ştăpînul. fţqbiiqcului celuia ce au început svada.. prav. ■ 19! Lupul câutînd pradă îu^epu cu mielul sfadă, asachi., j f. 14/8. In cîteva minute porni o sfadă şi o gălăgie în j neamul păsăresc de credeai c-a dat gaia în ele. dună- : heâ$u, ch. 7i. Dpi cocoşi se iau la sfadă Nu ştiu din ce : cauză. xorÎRCEANi;, M. 39. l.upul, mielul, leul-, mînzul, ! ■cîine, şoarece,'pisoi Stau, în fabulă de sfadă ca la teatru-ciţe doi. ARpiiEzi, si >. 9. + • (învechit) : Duşmănie; j viclë'nje. Né-ai puş în.sfada vecinrilor noştri şi vrăjmaşii i noştri îngîna-he. pşa£t, hjjr. 68v/4, Fu spr£ ţiu sfadă '-•(vifcleşug ihblia 1688) delà iudei vmindu se descarce-se ■] îrîlru Şiriia. cod. VdR2., 7v/6. Cire mărăncă părea mea . rădică spre mere sfadă, psalt. 79. Plini de toate ne- : dreptăţile. . ., de vicleşuguri..., de ucidëri, de svade, de r înşelăciuni (a. Î6l8). gcr. i, 80/29.. Mai 'multe'sva.de, ' Măi mulle zavisiii ■ ■. sămt întru noi. varlaam, c. 1 ■2i5: în ’sărbători'măi mult şe îmbată şi gioăcă şi curvăsc şi'iiciff, de Unde vin svadele, uciderile, morţile: id. ib.259. ? — -Pl.: sfe'zi 'şi (iriÿeéjiit) sfade, sfăzi. G'eri-dat.: . sfezii -şi, rar, sfadei. — Şif (învechit) svăda (pl. svade), (învechit, rar) sfară (pl. sfârc) a. f. 1 — Din slavonul ctB ¡36, Jumătate ■de -zfanţîci. d.ionişiî;, c. 1Ş6. gvariţul 4. l.?u..,.,ici. Âb. 224., Mă ../■o.g 6297 SFANŢ — 776 — SFARĂ» âumitole să-mi dai bani turceşti sau sjanţih de care umblă la noi (a. 1801). iorga, s. d. xii, 141. Preţul miinii cei dinţii de doi boi este 700 slanţilii. goleşcu, î. 99. Buboiaş lăteţ care creşte de la mărimea de un grăunte de linte şi pină la un sfanţih de mare. epis-CUPESCU, fractica, 227/1. Preţul contractului soţial este 6 sfanţihi, iar al dialogurilor patru, cu (1830), 3662/23. Preţul intrării pentru un bilei la parter va fi 2 sfanfihi pe seară. ib.. (1831), 151V43. Visteria nu prUrneşte altă monedă... decît... galbenul de li sjanţihi (a. 1831). doc. ec. 488. S-au 'înmulţit o monedă dă bani turceşti foarte proastă..., cu numire dă sfanţi turceşti (a. 1835). ib. 594. Gura... s-a deschis ca un sfanţih. meşt. moş. 39/5. El, băgind mina în buzunar şi seoţînd un sfanţih, il dete unui cerşetor. fm (1841), 3111/35. Mă chemă la sine şi mă dărui cu doi sfanţi, codru-drăguşanu, c. 5. Se vor plăti doi .sjanţihi, preţul pe două broşuri (a. 1845). plr i, 105. Vro patru mii de sjanţihi închide-i in moşie, am-cescu, a. r, 77/7. Galbeni împărăteşti sau olandezi socotiţi cîte 14 sjanţihi unul sau lei 31 şi jumătate. regul. oro. 32/17. Neagu.. ., pentru o milă de 7 sfanţi, vinde pe tată-său. pr. dram. 254, La 2 lucrători cîte un sfanţ în zilele de lucru (a. 1850). doc. ec. 986. Umpluse de sfanţi chimiraşul. pann, p. v. i, 155/7. Nu luară decît vreo două-trei pungoiuri de sfanţi şi altă monedă ce găsiră de argint, pelimon, j. 188/13. Arătura se plăteşte cel puţin 7 sjanţihi pogonul, ghica, c. e. i, 216. îi delei un sfanţ şi-i recomandai ca să pomenească pe toţi cei ce călătoresc fără de voie. sion, p. 292. Aţi furat cu zVanţul din funcţiunele cele mici şi cu miile de galbeni din cele mari. filimon, o. i, 94. Monedele ce circulau în timpul lui Carageo sînt acestea: mahmudea, cu lei 38..., sfanţul, lei 2. id, ib. I, 148. Preţul unei oca de păstrăvi proaspeţi este patru sfanţi, i. ionescu, m. 66, cf. pontbriant, d. Să aducă svanţihi fără bortă şi galbini netăieţi. alecsxndri, t. 1 037, cf. lm. De la cel mare pînă la vilul dorobanţ Fur de la milioane şi pînă la un sfanţ, bolintineanu, o. 174. Avea un sfanţ: îl păstrase ca să-şi cumpere un bilet de amfiteatru, caragiale, o. i, 20. Popa-Cioacă. . . venea... să-şi citească pcraclisul pe un sfanţ, mace-donski, o. iii, 32. De plătit, plătea nunu cile trei, patru, cinci sjanţihe de argint, pitiş, sch. 150. Cei bogaţi se suiau chiar pînă la jumătate de „sfanţ" sau „sorcoveţ". marian, na. 214, cf. jahresber. x, 205, alexi, w., şăineanu2, îorga, c. 1. ui, 225. Plăti... trei sfanţi şi o „jirjirică“. conv. lit. xliv2, 547, cf. i. brăescu, m. 79, 80. Cel mai bogat dintre toţi ii dădea o jumătate de sfanţig. hogaş, dr. ii, 162, cf. resmeriţă, d., n.A. bogdan, c. m. 169, 170, cade. Sus, boieri juptni! Cîte-un sjanţ lui Cotelici, că de nu era el, nu vă mai îmbătaţi... ! galaction, o. 273. Hai să facem amîndoi bilanţul, Să vezi şi tu cil valorează sfanţul, topîrceanu, 0. A. I, 241. Mi-a dat de pensie... optzeci de sfanţi. klopştock, F. 209, cf. ARH. folk. iii, 155. Tccmi zece oameni muncitori, cu plată un sfanţ de fiecare. vissarion, b. 82. Vărsă în miinile tilharilor cîţiva irmi-lici, nişte-sfanţi, vreo citeva firfirici, voiculescv, p. 1, 277. Tot la „călătoare“ sc agaţă mărgelele şi sfanţii de la git. pribeagul, p. n. 31, cf. scriban, d. Pînă nu-i pui popii sfanţii în palmă, nu-ţi ridică mortul din bătătură, stancu, d. 441. A spus că el se spînzură decît să plătească un sfanţ, pas, l. l, 16. Să se poală căuta cu amîndouă miinile în chimir, scociorînd degeaba după un sjanţ. camilar, n. ii, 322. Strîngea grămăjoara de ţfanţihi şi de mahmudele în chimirul de piele roşie. v. rom. octombrie 1960, 42. Am colindat meridiane:* Drept plată-n palmă ciţiva sfanţi Şi foarte rar, pe frunţi, coroane, vulpesc!;, p. 108, cf. m. d. enc., dex, h xii 262, reteganul, p. iv, 12. Ţine pe soru-mea bine Că bani se găsesc la mine, Sjanţichi Cu chivără Şi galbeni Cu ferdela, bibicescu, p. p. 279. Un hoţ de dorobanţ Puse mina pe un sjanţ. mat. Folk. 177. Porcu erşa un sjanţ. graiul, i, 76. Căutaţi pe după uşă Că-i. d-o mică găletuşă Plină de sfanţi şi leiţe. mateescu, b, 64. Area-nainte sfanţ : 90 dă parale. vîrcol, v. 35. Vac-a josI patruzăci de bani; biru-a 1ost patru sjranţ. id. ib. 77, cf. georgescu-tistu, b. 359, paşca, ol., coman, gl. Şi iar verde de trei sfanţi, Să vii, maică, să mă caji. folc. mold. i, 145. A da cu gura să iasă sfanţii, se zice despre avocaţi. Cf. zanne, p. v, 592. Ai dat un ban să te prinzi in darif şi nu poţi scăpa să dai un Sjanţ = se spune eînd cineva s-a înşelat in privinţa unei situaţii in care a intrat şi din care nu poate ieşi cu uşurinţă, id. ib. iv, 383. •v" Loc. adv. Fină la ultimul sfanţ = tot. Dai pînă la ultimul-sfahţ înapoi ! barbu, g. 93. -0* E x p r. (Popular) A nu avea (nici sau nici un) sfanţ = a fi ţptal lipsit de bani; p. c x t. a fi sărac (3). Dar ce e mai frumos e că n-am sjanţ, monşer ! caragiale, o. ii, 46. N-am sjanţ! d. zamfirescu, v. ţ. 177. Parcă vroia să-mi spună cit o doare că n-are nici un sfanţ să-mi împrumute, anghel—iosif, c. m. ii, 144. Dacă n-ar avea nici un sfanţ şi tot aş lua-o ! brătescu-voi-neşti, p. 309. N-am nici un sfanţ. gr. s. vi, 244, cf. iordan, stil. 370, scriban, d. N-am un sfanţ. ev 1949, nr. 2, 20, cf. M. d. enc., dex. (Regional) A vedea cîte parale face sfanţul = a constata valoarea unui lucru atunci cînd i se simte lipsa. O să vază el cîte parale face sjpnţu, eînd n-oi mai fi eu la roată ! udrescu, gl. (Regional) A nu şti cîte parate face sfanţul = a nu şti să aprecieze la timp ceva sau pe cineva, id. ib. (Regional) A-i arăta (cuiva) cîte parale face sfanţul = a-i dovedi (cuiva), in mod demonstrativ, valoarea unui lucru. id. ib. 2. (Familiar; la sg. cu sens colectiv) Bani; p. ex t. avere. Noul camarad era trimis în judecata consiliului de război..., că se prezentase fără sfanţ, brăescu, m. b. 67. Fără sjanţ in buzunar, lichele sentimentale şi nestatornice. .. o făcuseră să sufere. G. m. zamfirescu, m. d. ii, 203. Zice că là Paris, după ce şi-a tocat averea, rămăsese fără sfanţ, camil petrescu, u. N. 232. Să-i dai iu sfanţi de casă şi masă din banii pe care mi-i tot ceri ! c. peîrescu., a. r. 152. ' — Pl.: sfanţi. — Şi: (învechit şi popular) sfân- ţih (pl. şi, n., sfanţihe), (Învechit şi regional) sfănţlc (mîndrescu, i. g. 79; pl. şi sfanţichi), svanţ (id. ib.), svănţih (id. ib., şăineanu2), (învechit) sfân-ţlg, slanz (ghica, c. e. i, 262), ţvanţ (şchei, 223), ţfănţih, zfânţlci, zvanţ, (regional) sfănţlic (mîndrescu, i. g. 79, l. costin, gr. băn.), sfânţlci (arh. folk. iii 155), sfânţuc (l. costin, gr. băn,), sfinţie (jahresber. x, 205), sfranţ, svănţip (coman, gl.) s. m. — Din germ. Zwanzig[er]. ., SFĂJVŢIC s. m. v. sfanţ. SFĂNŢIG s. m. v. sfanţ. . SFÂNŢIH s. m. v. sfanţ. SFANZ s. n. v. sfanţ. SFARĂ1 s. f. 1. Miros greu (cu fum înecăcios) provenit din arderea grăsimilor, a cărnii, a (mucurilor) luminărilor de seu etc.; fum înecăcios; (regional) mîr-lăiţă (1). Să umplură toate cetăţi şi oraşe de ragelele dobitoacelor ... şi de fumul jărlvelor şi era pretutin-derea mare greutate şi văzduhul să-mplu de sfară. dosoftei, v. s. noiembrie 163v/3, cf. id. mol. 86. Dobitoace giunghia şi aprindea pré jărtivnic şi să înnălţa sfara drepţii la ceriu. N. costin, l. 52, cf. lb, POLIZU, PONTBRIANT, d., CIHÀC, II, 337, DDRF, BARCIÂNU, alexi, w., şAineanu2, tdrg, resmeriţă, D., CADE, iordan, stil. 99, scriban, D., scl 1950, nr. 1, 33, graur, e. 75, m. d, enc., dex. Să-m vîndă inelele Să-m plătească fierele ... Şi cît-or mai rămtnea Să le-ntarce pe trei cară, Să le scoată-ntre hotară, Să' le deie foc şi pară, Să margă şi mlndrei sfară. bîrlea, b. 47, cf. 6303 SFARĂ2 — 777 — SFĂROGIT A v 15. Deschide puţin fereastra, ca să iasă şfara asia din casă. mat. dialect, i, 288. Expr. A da sfară în ţară = a) (rar) a semnaliza un pericol sau a vesti ceva prin aprindere de locuri în anumite locuri. Cf. resmeriţă, d.; b) (popular; şi, rar, in formele a da sfară In sat, In mahala etc.) a anunţa; a răs-pindi (3). Dase sfară in (ară că cine va putea să-l biruiască pe dinsul . . . după acela îşi va da pe fie-sa. ispikescu, u. 4, cf. id. l. 232, ddrf, jahresber. XIX — xx, 55, resmeriţă, d., şăineanu, d. u., cade, scri-BAN, D., M. D. ENC., DEX, I. CR. III, 287, ZANNE, P. iii, 372. (Cu schimbarea construcţiei) Sfară se dete în ţară de această fericită întimplare. ispirescu, l. 141. 2. (învechit) Jertfă (sacrificată şi arsă pe altar) adusă divinităţilor păgine. Vrură să facă sfară cu scroafă grasă, moxa, 354/29, cf. 364/15. Răsturnînd jerîştea cu jărtvele idoleşti ce era dracilor, puse sfară de ardea naintea idolilor, dosoftei, v. s. noiembrie 112r/8, cf. noiembrie 164r/7. Aducea sfară ... o sută de boi. săulescu, hr. i, XIX/27. Pe-a Faunului altare, Un ied sau miel cuvine-şi A-njunghie drept şfară. asachi, s. l. i, 152, cf. ddrf, tdrg, scriban, d. -0-(Prin lărgirea sensului) In India ..., este un punct al legii carele sileşte pe văduvă a să arde de vie cu trupul bărbatului ei ... Fimeile cu mulţumire şi cu faţă lină să dau spre această crudă sfară {jertfă). ar (1829), 152/37. — PI.: sfare şi (Învechit) sfări (săulescu, hr. i, XXI/23). — Şi: (regional) şfdră s. f. — Din slavonul cusdpa. SFARĂ2 s. f. (învechit) Sfadă. Grâiră unii den farisei ... Şi sfară era înlr-înşii. coresi, ev. 171. Den cătruo-s războaie şi sfare întru voi. id. L. 153/3. Ai oprit sfaradepre lume. dosoftei, ps. 133/5, cf. tdrg, dhlr II, 530, scriban, d. Ştia foarte bine că neadaptabilului îi este neprielnică orice sfară, cu toate astea, în momentele de disperare îl bătea gîndul să părăsească satul, să plece „în ţară“, blaga, h. 43. Nu trebuie mai mare sfară Ca streinătatea-n ţară! reteganul, ch. 55. — PI.: sfare. — Din slavonul csa;a. SFÂRĂ3 s. f. v. sfoară. SFArDE s. f. v. sfarghie. SFARDIE s. f. v. sfarghie. SFARET s. m. (Prin sud-estul Transilv.) Numele a două specii de peşti de apă dulce: a) zvirlugă (Cobi-tis taenia). Cf. antipa, p. 790, băcescu, p. 85; b) ciră (Cobitis aurata balcanica). Cf. antipa, p. 790, băcescu, p. 85, h xvii 349. — Accentul necunoscut. — PI.: sfareţi. — Şi: sfaref (accentul necunoscut) s. m. antipa, p. 790. — Etimologia necunoscută. SFAREŢ s. m. v. sfarct. SFARGHIE s. f. (Regional) Aşchie. Cf. arvinte, term. 167, com. marian, coman, gl., chest. iv 128/70, alr ii/i h 93, a vi 3, lexic reg. 108, ii, 74, 113, maţ. dialect, i, 93, 215. + (Prin Munt. şi prin Maram.) Bucată de-lemn (subţire) tăiată în lung. Cf. coman, gl., lexic reg. ii, 113. + (în forma sfirdie) Loc de arătură lung şi îngust (Galşa—Lipova). Cf. chest. iv 128/70. — PI.: sfarghii. — Şi: sfărde (coman, gl.), sfărdie (lexic reg. ii, 113; pl. sfărdii ib.), sferde (pl. sfergi, alr ii/i h 93/349, şi sferji, lexic reg. ii, 74, sferzi, alr ii/i h 93/334, sferde, mat. dialect, i, 215), sferdle (alr ii/i 493/316, mat. dialect, i, 93), sfirdie (chest. iv 128/70), şfagîe (lexic reg. 108), şfărdie (pl, şfărdii, com. marian), şfărghie (pl. şfarghii, arvinte, term. 167, şi şfărghi, id. ib.) s. f. 1 — Etimologia necunoscută. SFÂR1VIC s. n. (învechit) Altar al păgînilor. So[î]n-tul ... răsturnă sfarnicul cu jărtve. dosoftei, v. s. , octombrie 97Tj4, cf. tdrg, scriban, d. — Pl.: sfarnice. — Sfară* + suf. -nic. SFAR0C subst. v. sfarog. SFAROG s. n. (Popular) Obiect scorojit; (regional) scorojitură (1). A cumpărat un crap mare . . . şi a rugat pe nevastă să i-l facă umplut . . . Cînd l-a dat la masă — sfarog. caragiale, o. i, 137, cf. alexi, w., tdrg. S-a făcut pîinea sfarog (uscată tare), pamfile, j. ii, 165, cf. resmeriţă, d. Friptura se face sfarog. şăineanu, D. v., cf. cade. în odaie pluteşte acelaşi miros necăcios de sfarog şi de varză acră. rebreanu, nuv. 240. N-am stat nici o clipă la îndoială asupra interpretării profesorului Ghibănescu deoarece auzisem de la mama vorbele „şfară“ şi „sfarog“. sadoveanu, o. xvi, 529, cf. scriban, d., graur, e. 75, 76, dl, dm, scl 1963, 509, dex. Unii dintre dinşii mai sprinteni şi deprinşi cu pescuitul bucăţeliră un ciung uscat ca sfa-rocul. marian, t. 47, cf. i. cr. iii, 286. Lăsaşi ghetele pe sobă, se făcură sforog. boceanu, gl. îi uscată cum îi şfarocul. Com. din vicovu de sus — rădăuţi, cf. lexic reg. 108. Fînu-i scorog pe topenia asta. ib. ii, 63. Tare ca .. . şfarogul. mat. dialect, i, 192. — Pl.: sfaroguri şi, regional, sfaroage (scriban, d.). — Şi: sfaroc, sforog, scorog, şîaroc, şfarog subst. — Sfară1 + suf. -og. SFAROGEĂLĂ s. f. (Rar) Gălăgie. La uşa casei se-ntinde o vorbărie, o sfarogeală, ăştia fac o gură de te ridică în slavă, ăia nu se lasă pînă ce o ploscuţă rotunjoară şi greoaie le astupă pe rînd gura. săm. iii, 216. — Pl.: sfarogeli. — Cf. sfarogi. SFAROGÎ vb. IV. Refl. (Popular; despre obiecte, plante etc.) 1. A se scoroji (1). Cf. ddrf, tdrg, dr. iv, 1 260, resmeriţă, d., cade, scriban, d., scl 1963, 509, dex. S-o sfărogit . .. s-o uscat tare, de se sfarmă. şez. xix, 13, alr i 931/508, cf. udrescu, gl. 4- P. e x t. (Regional; şi despre mîncări; şi în formele sforogi, şforogi) A se arde (pe foc). Schimbînd tonul, strigă tare către baba din săliţă în ţigăneşte: „Săi, că se sfaro-jesc prunele de tot“, caragiale, m. 32, cf. graur, e. 75, lexic reg. 108. 2. (Regional; despre fiinţe, mai ales despre oameni şi despre obrazul lor, rar, despre alte părţi ale corpului lor) A se scofilci (1). Cf. ddrf, udrescu, gl. — Prez. ind.: sfarogesc. — Şi: (regional) sfaroji, sfarugi (alr i 931/508), slărogi (udrescu, gl.), siirogi (id. ib.), sflroji (id. ib.), şfarogi (graur, e. 75, lexic reg. 108) vb. IV. — V. sfarog. SFAROGÎT, -Ă adj. 1. (Popular; despre obiecte, plante etc.) Scorojit (1). Se suie în pod şi coboară de acolo un căpăstru, un frîu, un bici şi o şea, toate colbăite, sfarogite şi vechi ca pămîntul. creangă, p. 194, cf. id. GL., BARCIANU, alexi, \V., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D. Am ajuns una cu iarba sfărogită a imaşului. il septembrie 1960, nr. 9, 8, cf. dex. Au ieşit nişte fire de grîu sfîrojite, pălite, subţiri, pierite, udrescu, gl. Opinci sfîrogite. id. ib. 2. (Regional; despre fiinţe, mai ales despre oameni şi despre obrazul lor, rar, despre alte părţi ale corpului lor; in formele sfărogit, sfirogit) Scofllcit. îşi scotea afară braţul alb, gol şi sfărogit. vlahuţă, s. a. ii, 87. Nici căldura nu încălzeşte, nici frigul nu răceşte mai 6316 SFAPiOJI — '778 r— SPAT •tqtţipiglewlai şfftfpgtli. ;sAdo;veaîoj, p. i, 485,.. ef. mmssqjj*, gl. * ; — Pl.: sf.arogiţi, rle. Şi: (regional) sfârbgit, *ă, . sflroqit, *ă, sfîrtijit, -ă, sforogit, -ă (ddrf) adj. 1 !i —'V, şfiirogi. '. '... SFAROJÎ vb. IV v'. sîarogi. SFARUGÎ vb. IV v. şfarogi. - SFASÎX s. n. v. sfaccl. ' ; SFÂŞCĂ'’s.'”1 "(Prin Mold. şi prin BuCov.) Vorni-!ecâsă (la nuht'ă). -Cf. tdrg, cade* Scriban, p. Sub răchita rămurată Şede Sfaşca supărată, 'Că , mireasa n-are tată.- marian, nu. 235. Sfaşcele care sînt frumos împodobite .,. precum fi o păreC'he de lăutari se duc - la părinţii miresei./id. ib. 698. Frunzulică de-alunică, Eii-s svaşca cea mai mieă. iă. ib- 733. ’ — Pl,: sfaşte. — Şi:, svăşcă s. f. — Din uc.r. enauiua. ; SFAT s.-n. 1. Ceea ce oferă cineva (verbal sau în ' scris) altcuiva sau ceea ce primeşte ori cere cineva , (verbal ori în'scris) de la altcinfevâ în legătură cu luarea .; 'Unei hotărîrî (îritrrO situaţie dificila), în adoptarea unei • atitudini,'îri rezolvarea unei situaţii, pentru atingerea \ ţinui ;scop fete., povaţă (2), ¡(popular) învăţ, j .în v'ă ţ a t u t ă, (ţtive'pHit) sămtiătură (v. s e fn-nătură 1), socoteală .'(4),- c o n s i 1 i u, ; „ îl ¿ifi ă l,i e, povăţuial ă (1),-, p o. y ă,ţ u-itur ă, vo. r bă.; ş, p, cee,a ccs eşţ.e .şjţjjş. .cuiya sau este simţit de cineva Ca ajutor, ca încurajare spre a întreprinde, spre a face, spre a termina etc. ceva, imbold, i iu p !a4;s,-, 1 n d em n, p. pirnire. (2), y e s o,r t (2), (rar) jijiboldirc, înişcare :(I-5)b (învechit şi regional) hă s t a v1, strămurare, (învechit) năşii re (2), iţ ă s l i ţ u r ă, porneală (III 1), (învechit, rar) n ăş 1 ic i un e, (greci sm inveQliit) paradi ni ş i ş, (regional) bold; p. ext. (învechit) intenţie; (învechit) gînd; .(învephit) sfjituirg.. (1), , sfăţuială (1). Ţinrtţta-nirai jie minrft. cea dereaptă a ine,a şi ,cu svatvil - tău năstăvi-JtUţh-ai. .«salt. Huit, 63r/25. Aceasta eăşte bunrălate : ,cum : 'şe ••.neştinj-e. de[re]pta şveatul (u ,i)[um]ne[dze]a freăbde., sclj-bi ■ -ahinuindu•; fără dereptaţe. cod.'.» vorz. ,75r/4'. Pu,n,.sfe'al.ure in sufletul jnieu, durere întru înrema -mea .zij.il şi'noăptea. psalt. 1:8. Cugetară şfeature ce nu puiără‘ Sta. Ib.. £[4, Pînă' eînd poiu -.şfeature în sufletul micu;,Dureare ţntr-înema mea zioa şi noaptea ? coresi, ps. 27/5. Tare şi barbăteaşLe să ne protivim spre -ferecăttirq şi spre.şfeaţul al răului. începăloriu, dracul. id.'fey. 208. Nevinovat, sfeat să albă pfitră Dumnezeu. ici. l. 118/18. Năr'o.dul vine la. mine şi dela Domnedzeu sfat ijitreabă. po 239/Î2." Era rău ".. . sireap, ucigaş, plin de .'neblinie, nice avea Om derefit sine, n'ice sfat intr'eba ele mine. ftro.XA, '377/15. Ttei Sfeature-s a domnului. paraclis ;(1639):, 252. Sîtilem datori a-l luă să-l ' înfăşurăm cu pinză curată ce să dzice cu direaplă credinţă şi ntln&oiţă şi cu curat svat şi să-l ii'itgeni pre el (a. 1642). gcr i, 101/24. Chipul şi scriptura (pe bani fdlşi) nu tâste făcută den svăt Cu învăţăfură 'cuiva, ce pre furiş, ca un lucru rău. prav.’ mkîld, 40T/i>&. Acesta fiu adevărat mare bine au făclii acelui loe, iară nu l-au făcut cu svat bun şi cu .gînd.^bun,, ibi 161r/17. De şă va face cumva acea'uciderea pre svatul acelui om, să-l cearle. prav. S6. Să zbdiîră păgînii Gloate, tineri şi bălrinii, De să vo’ramse'-cu vftituti în deşert din toate laturi. DOSftFTEi, ps. -13/11.. le dă, do'amne,, oş(irclă Să nu-şi laude d'obîndă Şi sfaturile să-şi 'piarză'Şi din mila ta şă-cază-., id. J-Ja. 21r/21. Gţigetară sfaturi cargle nu le putură scoate la .cap., vi, cosţi,n,-LŞX- %f, 12,6/21, Şă. Mieră ce va .face şi întreba -sfal şi pr.e uiiul şi pr.e $(«/..NECULqE, l. .24; Ddei/mergînd hanul la împăratul \ .,, înire fălte sfâlurt.#zl-s*au'şt acest-guvînt* Î& ib- 202. Vidra, neam cu prepus, cubînt 'fără prepus au grăit şi. sfat adevărat prietineşi . Ştiam pe de fosf nesărata plachie de sfaturi şi'de dojane. m. i. caragiaxe, c. 8, cf. cade,‘Nu-şi permite să se amestece şi nici să dea sfaturi în asemenea chestie gingaşă, rebreanu, r. i, 250. In fafa acestei tragedii erescînde nici o putinţă de a fi de folos: leacuri, sfaturi, îndemnuri, toiul era zadarnic. loviNescu, c". iv, 48. Sora mea, asculiă sfatul, sfatul mamei, pe-al surorei! eftimiu, î. 55. îmi dădea sfaturi folositoare şi ar fi dorit să mă vadă publicînd ..! . o lucrare serioasă.-galaction, o. 30. Necăjită, cere sfatul unei molii tinere, Că i-a dispărut băibatul în costum de ginere, topîr-ceanu, o. a. i, 36. îl înspăimîntă gîndul unei scene ■ absurde: el lungit la pămint, toţi- agitîndu-se în jurul lui, dind sfaturi, deschiz}ndu-l şi frecţionîndu-l. c..-pe-TREspy, c. v. 129« Q supărasem pe Puica .şi-i nesoco-■ lis,em sfaturile . . ., umblasen^ cu ochii în sdare şi pârul în vînt. g. m. zamfireş'cu, sf. M. N. i, 21. Venea la mine să-mi ceară sfaturi, cocea, s. i, 173. îi ascultase cît se cuvine, dîndu-le ce se putea: uneori ban, alteori merinda, altepri- sfat. teodoreanu, m. u. 70. 'Fîrtaţii schimbau între ei nu numai iepe şi armăsari, ci şi sfaturi şi reţete. Voiculescu,- p. ii, 8. Pentru cei cu rău sfat, avem leac. sado-veanu, o. xi, 297. împărţea prafuri şi sfaturi o doctoriţă tinerică, id. ib. Xvm, 559. Căpi- . lanul ... da sfaturi şi consultaţii în chestii de salvaie-şi.abordaj. bart, e. 325. Du-i cartea-ţi să culeagă un sfat folositor, pillat, p. 146. După ea nu poale urma niciodată o vorbă caldă ...., ci numai ... un sfat' care face apel la raţiune, puşcariu, l. r. i, 35, cf. scrib an, d. De cile orile doare ceva, ea.dă un sfat. arghezi, s.x,139. încă de pe atunci surorile îl înăbuşeau cu sfaturi şi epilropisiri. cAlinescu, o. i, 91. Ajuns-am prin pulberi şi •mirişti Vp.de răzbat fără sfat numai unii. bla-ga, poezii, 174. Sfatiil-ce ni s-a dat era şă-ţi iei literal-mente inima în dinţi. id. ii. 59, cf. dl, dm. Fire echUi- . brată ,...., de. un revoluţionarism cuminte . . ., dar care nu primeşte sfaturi 'indiscutabile de la nimeni. ralea, s. t. i, 107. Este, prin excelenţă, un sfat dat.în ■ derîdere, bogza, a. j. 394. Rareori urmează copiii sfaturile părinţilor, şta.ncu, m. r. 40. O obligaţie a tuturor activiştilor .este să-şi- plece cu atenţie urechea,-la-glasul maselor, la sfaturile şi propunerile lor. scînteia,: 1953, nr. 2 709. Sfatul era binevoitor, dar lui . . > nu-i. plăcu. VINEAj L, I, 34, Cf. ¿ONST.ANTINESCU, S. IŢI, 211... Vr.equ să-ţi cer un sfctt. baranGa, i. 192. Cui să se: spQ.ve.dească, de la'cine să ceară, un sfat ? tudoran, p,. 96.. Jllorqmete nu. zise nimic, le dădu chiar sfaturi,.. PREP A,, M. 73. Cînd am dat de greu am găsit in noi 'sfaturile lui. id. r. 225. Numai în . privinţa însurătorii nu i-a urmat sfaiulrt. popovici; se. 52. Cartea este o încercare de răspindire ••.. . a unQr.şfături- practice in legătură -cu creşterea albinelor, ist;:: lit, f,o.m. h, 9.9/ M-i?ar fi dat poate Un sfat. buni .m-ar.fi îndrumat, ., căci fără .îfldrumare e foarte, greu. v. rc>m. mai- 1963, 5.-:,Mi-a arătat: îhtatd.eau.-nq o afectuoasă prietenie,-fiind prezent mereu cu uri. -şfql. m 1968,: nr.. 6, 26, ' Tocilă lupiea .se pricepe Să dea sfaturi, ‘cinema, 1968, rir. 8,; X.III. In presa Vremii au pătruns, uneori, .. . . şi sfaturi privind mijloacele, pentru tămăduirea chinuitoarelor suferinţe de măsele. G. b.arbu, a. v. 232. Disperat, a năvălit peste mine spre a-i da un sfat. contemp. 1969, nft-1 1.83, 2/7,-c.f. m. d. enq,, dex. Eu voiesc a-ţi da sfat că ce să ceri de la lata.veteranul, p. iii, 16. Fata de"‘pe cuptor ascultă sfatul lor şi se sfătui cu băietul. şeî. i, 66. îşi aduce aminte de. sfatul mamei, ... şi porneşte acasă. ib. 89. Mă- ducu-n lume scutn capăt- uri 1 iiom care să-n. deie-on sfat. o. şîrlIîâ, A, p. i, 528/ Cine -nu primeşte sval nu e nici de ajutat.-baronzi, l. i-, 61. Nici sare, nici sfat să dai cuiva pină a nu 'te ruga. id. ib. Luaţi sfal şi de la slugi cînd sint înţelepte, zanne, jp. viii, 453. Sfătui ce se pripeşte curînd se căieşte. id. ib. 454. Pe toţi să-i ascitlti, dar sfat. dé la cei mai î mă-'-, ■taţi. id. ib. Pe cei ce minleá nu le ajută, nici un sfat nu le foloseşte, id. ib. + (învechit şi popiilâr) înţe- -lepeiime; Chibzuinţă. Pentr-aceea i deade pri-înşi--tnlru ' mente fără de sfat să facă ce nu să cade- plini de toate nedireptăiile (cca 1618). gcr i, 50/28. Numai mai aleşi■' clin toţi era la sfat Panaite Morona postelni'cuU 'e& să-potrivii ctl stăpînu-său la o fire. neculce, l.> 154.. Om-înţelept., .-. . cu sfat în tóate şi' foarte direpU c. canta-• cuzino, Cm i, 13. Socoti a fi lucru cu sfat a supune pomenitele băgări de seamă chiar la o 'cenzură bisericească. FM (1841),- 3261/17. Atita socotirăm că este'cit sfat ca să aşteptăm- senteniia.- ib. (1842), 651/6. Păşişi la tron, Cesare, Geniu plăpînd de zile, cărunt îtisă de sval! mureşanu, p. 110/10. Urăsc în tine indiferenţa ţâre. devine o carieră, urăsc în tine sfatul şi tactul pru-1 denţei. -arghezi, b. 21; Bată-te crucea om bogat, Om bogat şi fără sfat, Că mă porţi prin sat legat. pas, :l. ii, 139. Ne-a ales pe'noi Voinici mâi cil sfat.-teodo- ." rescu, p. p. 163. Că-i cu statul De copil,'Cit sfatul de • om bătrîn. id. ib.' 439'. CU inima'te-a-ndiirat De copiii ţi-ai lăsat, Ca pe-o "păsăruică-n gard, La toţi oamenii ' de sfat,- Ca pe-o păsăruică-n holdă, La toţi oamenii de vorbă, marian, î. 28Ö-. Te-ai 'das -ţi m-M lăsat, Ca pe-o pasăre în gard, La toţi oamenii de sfat. bîrlea, l. p. m. ii, Í7. D-alei, Tomo Alimoş, Haiduc' din Ţa-ra-de-Jos, Nalt Tastat, Măre la'sfat, Pé lă mine ce-'ai ' cătat? balade-,- ii, 255. Ce să făc‘ă iei, ¡óm cu sfat şi iei oarecumva. o. bîrlea, a-, -p. ri¡ '562.: : 2. (învechit şi popular; adesea construit cu verbe-ca „a face“, „a ţine“ etc.) Discuţie; s p e c. taifas (I); P-,ext consfătuire; înţelegere. E svealul voinicelor fu cum să ucigă fuglii. Cod. voita. 47v/10. în vrem-u/15. Aii doar la sfatul din ceriuri ai fost şi tu, ticăloase, conachi, p. 260. Aleseseră cu toţi svat de folos acestei nevoi ca domnul să se închine lui Sigis-' mund. bălcescu, m. v. 94. Domnul făcu svat cu toţi boierii, id. ib. 412. N-a lăsat-o să se intimă la sfat. pann, e. iv, 21/3. Boierii... Intr-o zi s-au adunat Şi-au făcut între ei sfat. negruzzi, s. i, 187, cf. pont-briant, d. Şi pe teiul nostru-nlreabă: Cine sîntem, stau la sfaturi, eminescu, o. i, 101. Florile toate s-adunară şi ţinură sfat lung cum să fie luminile hainei de mireasă. id. N. 29. împăralul cu sfetnicii săi ... a făcut sfat şi a găsit cu cale să deie fala după feciorul moşneagului. creangă, p. 85. Fraţii ţinură sfat şi ziseră: să aşteptăm pînă ce vom vedea dacă face vreo izbîndă. ispirescu, l. 84. Traian .. . fine un sfat de război th care hotărăşte, după poziţia locurilor, modul înaintării. xenopol, i. R. i, 99. Şi-a găsit nişte vecine, Stă la sfat... toătă-s văpaie, coşbuc, p. i, 106. Oh ! că mult îmi place mie să mă pun la sfat cu ei. id. ib. ii, 135. Deopotrivă ... Se cuvine să ne lege sfatul ce vom ţine-aici. davila, v. v. 44. Noi stam pe prispă strînşi în sfal. goga, poezii, 120. Nu erau făcute. .. fotoliurile din jurul meselor pentru a sla la sfat. anghel, pr. 4. Iată o simandicoasă familie ce ţine sfat, punîndu-şi pretenţiile în evidenţă, id. ib. 173. De mult s-au risipii şi-acei Bătrini ce-n umbră ţi-au stătut La sfaturi cu părinţii mei. iosif, patr. 8. Nimeni nu se sinchisea de aceste sfaturi în doi, la lumina lămpii şi în vederea tuturor. agîrbiceanu, s. 20. După două-trei zile de gîndire şi de sfat, hotărîră că e nevoie de o diversiune, id. s. p. 246. Cele patru vieţuitoare se traseră mai la o parte, în sfat. gîrleanu, i.. 39. Cum ieşiră din ograda primăriei, prinseră sfat. id. N. 135. Ne oprirăm la umbra unei sălcii. .. şi ţinurăm sfal. hogaş, dr. i, 86. Trebuie să ştii că dumnealui îi lunalec şi noaptea stă la sfat cu strigoii, cu bufniţele şi cu liliecii, id. ib. 122. Din Dîrful dealului s-au furişat Citeva şltnci, la mal, să ţie sfat. AL. PHILIPPIDE, A. 68. Ci. RESMERIŢĂ, D. Cu ce drag stau la sfat cu dînşii în graiul lor despreţuit? M. i. caragiale, c. 80, cf. cade. Pe băncile de tîngă pereţii circiumii, stăteau la sfat bărbaţii, ca in alte dumineci, rebreanu, r. i, 126. Mai cu una, mai cu alta, cu sfatul, cu treaba, Sandu nici nu prinsese de veste cum trecuse de răpede soarele de-amiază. miro-nescu, s. 19. Oamenii s-au pus la sfat Cu popa. minu-lescu, vers. 194. Vin şi ceilalţi, se aşază la masă, lungesc ca întotdeauna sfalul după ce-au sfîrşil de mîncat. c. petrescu, î. i, 67. Aprinse lampa şi porni să bală cu un baltag în porţile gospodarilor şi să-i adune la sfat. id. ib. ii, 143. Bica-mărunţica o acuzase, în sfalul tainic al ţaţelor şi cumelrelor. G. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 144. Ne-am pus la sfat în şoapte, cocea, s. i, 5. Un hăilic de cinci lupi, aşezaţi în cerc, slînd în şezut ca la sfat. voiculescu, p. i, 113. Doresc să am un sfat de prietenie cu domnia la. sadoveanu, o. xii, 36. Stăteau în sfal cu neguţătorii armeni de la Suceava, id. ib. 356, cf. scriban, d. Cheamă bălrînii la sfat. stancu, ş. 7. Sub sălciile umbroase se adunau uneori la sfat ţăranii obidiţi şi exploataţi c\i cruzime de ciocoi, scîn-teia, 1953, nr. 2 828. Se ţin sfaturi tn saloanele et şi de acolo sînt duse holărîrile mai departe, pas, l. i, 113. Sfatul lor ţinu îndelung, tudoran, p. 83, cf. dl, dm. La sfat cu socru-său lăsaseră svonuri în Bucuresci şi asta nu pulea să le ierte Prigcepele. barbu, princ, 111. Sfatul de familie îndreptă pe Ionică la catihetul din Fălticeni, românia literară, 1969, nr. 20, 3/2, cf. m. d. enc., dex. Vorba le e tot de noi Şi fac sfaturi pe ascuns, Să ne facă un neajuns, alecsandri, p. p. 269. li vine în gînd să siringă pe boierii cei mai înţe- lepţi ... şi să facă sfat să vadă ce vor zice şi ei. şez. i, 97, cf. alr sn v h 1 390. Turcii nici că s-arăta, Ci la sfaturi se punea, Taină mare că-ntocmea. balade, ii, 94. Să nu fim toţi înlr-un sat, La o vorbă la un sfat. folc. mold. i, 134. Nu şliu-n crîşmă s-ombălat? Sau c-o fată de sfat a stat? ib. 274. Sfaturile scurtează vremea, severin, s. 58. + (învechit) Consimţămlnt. Vor răpi pre o muiare şi răpitorii vor fi cu svalul şi cu ştirea ei. prav. mold. 102v/18. De va cerca... să găsească comoară şi de va găsi fără svalul stăpînului celuia cu locul..., nu va rămînea să fie a lui. prav. 80. Muiarea, macar de ar şi vrea sau şi cu svalul şi cu ştirea ei s-are răpi..., nu să va certa nicecum. ib. 188. Domnul pe boieri să nu fie volnic a-i pierde, orice greşală ar face, fără sfatul tuturor şi fără de iscălitura mitropolitului, neculce, l. 212. + (învechit, rar) Viclenie. Mi se-au tîmplalu de cealea iudeieştile spre sveatu că nemică nu me tăgăduiiu de ceale ce era cu folosu ce nu se spuiu voao. cod. vor.2 10r/3. ■+■ (Rar; in expr.) A ducc sfat = a blrfi. Ea duce sfat din casă-n casă Că n-am broboadă de mătasă. cosbuc, p. i, 126. 3. (Adesea urmat de determinări care arată domeniul sau forul pe lingă care se desfăşoară activitatea) Grup, consiliu etc. '(pe lingă un conducător, un demnitar, o instituţie etc.) constituit pentru a delibera, a lua hotăriri, a ajuta la rezolvarea, la conducerea unor treburi, a unor acţiuni (de interes public, naţional etc.), (învechit) singlit (v. divan, cameră, dietă); p. e x t. şedinţă a acestui consiliu; organizaţie, instituţie sau secţie a unei instituţii care are atribuţii de coordonare, de control etc. într-un anumit domeniu de activitate. Curtea se sculă cu svalul împreună de puseră pre Artemie împărat, moxa, 379/5. Scriem bună pace şi sănătate dumialale, birău de cetatea Bistriţei şi a lot cinstit svalul dumilale (începutul sec. XVII), iorga, d. b. i, 15. Popii cei mari şi bătrînii şi tot sfatul caută mărturii minciunoase spre Isus ca să-l omoarî pre el. n. test. (1648), 36r/8. Şi era unul din sfealnicii areopagului adecă la marmurea lui Mars unde să slrîng sfalul alhineilor. dosoftei, v. s. octombrie 41r/12. Sv[i]nţii din sfalul senatului împărăţiei de sabie să săvîrşiră. id. ib. octombrie 99r/4. Domnia mea şi împreună cu tot svalul rioslru am socotii acesta giudeţ după leagea ţării (a. 1676). bul. com. ist. iv, 171. Şi au înlărîtat pre norod şi pre bătrîni şi pre cărturari şi stînd asupră-i îl apucară pre el şi-l aduseră la sfat. biblia (1688), S361/5. Atunce cu toţii cum sînl slrînşi sfatul, cum cel bisericesc aşa cel mirenesc, petrec ca mare cinsle. n. costin, let. i, a. 29/11, cf. anon. car. Acesla s-au muncii pre vremea împărăţiei lui Dioclilian fiind . . . din sfal. mineiul (1776), 77V2/5. La dietele (sau sfaturile) ce să fac pentru trebile ţării intră şi din feţele cele mai de jos. amfilohie, g. 80/9, cf. bodai-deleanu, lex. Boierii cei mari. . ., făcînd sfaturi şi divanuri. . ., au găsit cu cale să taie capul craiului lor. dionisie, c. 211. Va fi înfăţoşat craiu în minutul acela, tn care, înaintea sfatului de stat, face jurămînt asupra legii cei fundamentale, cr (1829), 16/1. Un om cere audienţa înălţimei tale... — Nu poci să văz pe nimeni, nici chiar un patriciu ..., meargă să-şi facă plîngerea la sfat. heliade, l. b. ii, 18/3. Un sfat administrativ... va fi însărcinat ... a ocîrmui cursul pricinilor administraţiei (a. 1831). uricariul, ii, 218/19. S-a făcut adunarea a 76 deputaţi... ca să aleagă cinci mădulare ale sfatului orăşenesc, cr (1831), 3091/!!. în cită vreme va fi prinţul nevîrstnic să va aşăza vremelnic sfat de ocirmuire. ib. (1832), 592/l. Fabricile... nu vor fi suferite decît pă o curgere dă vreme pă care o va hotărî sfalul orăşenesc (a. 1832). doc. ec. 497. îmi place a răspunde la apelul făcut mie de redactorul Foiei săteşti ..., prin cerirea sa făcută cătră sfatul administrativ. 1. ionescu, c. VII/25. Pînă la înlîia obştească adunare, lucrările sfatului îngrijitor să vor îndeplini de cei dinţii trei acţionari (a. 1845). doc. ec. 855. Ministerul trebi-lor din lăuntru, al finanţii şi marele postelnic vor alcă- 6321 spat I — 781 — SFÂDÂUŞ tui un sfat administrativ, regul. oro. 149/4. Domnul ... ctrmuia fara împreună cu un soat de doisprezece boieri. bălcescu, m. v. 9. Îmi pare rău că n-au venit şi vornicul..., pentru ca să fin sfatul în complect. alecsandri, t. 1 387. A irebuit ca sfatul să se adune spre a discuta dacă se cuvine sau nu ca să vadă pe rege. odobescu, s. i, *11. O, auzi cum cheam-acuma Craiul sfatu-i înţelept! eminescu, o. i, 101. Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire, id. ib. 150. A sunat ceasul sfatului împărătesc, caragiale, o. ii, 264. Să-şi aleagă fala pe cine va voi, ... tot de faţă cu sfatul. ispirescu, l. 250. Sfatul împărăţiei se tot ţinea de cira împăratului ca să se însoare, id. ib. 306. Fiind minor, sfatul ţărei, adică divanul, conducea Irebile. xenopol, i. r. iv, 217. Vodă n-ar fi rău, Dac-ar asculta de păsul ţării el şi sfatul său. davii.a, v. v. 117. Soţiile boierilor celor mari al sfatului se întrec prin hainele lor prea frumoase, iorga, c. i. i, 127. Puterea o ţineau în mînă cei mai bătrini. .. dintre negustori, alcătuiţi într-un sfat de doisprezece pîrgari. id. ib. ii, 196. Mă iartă..., dar pînă cînd? — Pină oi avea un sfat care s-asculte, iar nu să poruncească, delavrancea, o. ii, 150, cf. resmeriţă, d. Cea mai mare dintre mîndrele crăiese, Ascultînd de sfatul ţării, soţul vrednic şi-l alese. efti-miu, î. 16. Împăratul... chemă sfatul împărătesc, povesti şi arătă darurile aduse de fele. vissarion, b. 19, cf. scriban, d. Pot să spui, nici sfatul, nici curtea ta slăvită Nu fac cît de la dîrisul o singură copită, ar-ghezi, s. v, 199. Şi-a impus voinţa şi în sfatul comunei, iar pe urmă a sfărîmal împotrivirile răzleţe, blaga, h. 21. A făcut parte din sfatul unui haiduc cu mare faimă. ll i, 16, cf. dl. dm. în sec. al XVII-lea termenii de „sfat“ şi „divan“ au fost utilizaţi paralel, stoicescu, s. d. 19. Sfat sanitar de circumscripţie, abc săn. 329. S-au creat sfaturi muncitoreşti care luptau pentru eliberare naţională, jud. rom. soc. 60, cf. m. d. enc., dex. Pentru mîndra care-mi place Nici părinţii n-au' ce-mi face, Nici judele satului, Nici chiar domnii sfatului. jaenîk — bîrseanu, d. 11, cf. viciu, gl. -v* (învechit, rar) Sfatul profesorilor = consiliu pedagogic, v. pedagogic (1). Aşa a hotărit sfatul profesorilor şi sfinţia sa, părintele rector, s-a unit cu această părere, contemporanul, iii, 622. + (Astăzi rar; şi in sintagma sfat popular) Primărie (1). Mulţime de oameni s-au adunai inaintea sfatului şi striga să trăiască Napoleon II. cr (1831), 1391/4, cf. pontbriant, d. Ar fi, putut pătrunde în oraş să înconjure „sfatul“ (primăria), dr. iv, 367. Sfaturile populare — ca organe locale ale puterii de stat — sini acelea care conduc economia locală, scînteia, 1952, nr. 2 251. Sfaturile populare îndrumă munca organelor administrative subordonate lor, const. r. p. r. 30. Ne intîmpină... preşedintele sfatului popular, căi-inescu, c. o. 264. Sfaturile populare ale oamenilor muncii de la oraşe şi sate constituie baza politică a Republicii Populare Române, scînteia, 1953, nr. 2 777, cf. dl. Nu-i nimic, a zis atunci preşedintele sfatului popular al raionului, uite ici bani. preda, r. 23, cf. dm, sfc i, 148. Sfaturile populare... exercită puterea de stat în cadrul unităţilor administrativ-teritoriale în care au fost alese. pr. drept, 31. în locul comitetelor provizorii fuseseră înfiinţate sfaturile populare. lăncrănjan, c. ii, 264. Locurile erau trecute pe numele ăstora la sfat. id. ib. iii, 118. Există în activitatea sfatului popular o seamă de instrumente, de organisme, care-i dau posibilitatea să-şi manifeste continuu dubla calitate de organ al puterii de stat şi de largă organizaţie de masă. scînteia, 1966, nr. 6 894. Numai sfaturilor populare le-au fost alocate peste 226 milioane lei. oî 1968, nr. 931, 1/4. Relaţiile pe care vinovaţii le creaseră la fostul sfat popular orăşenesc ... au făcut ca. toiul să se limiteze la scoaterea din funcţii, scînteia, 1969, nr. 8 177, cf. m. d. enc^ dex. + (învechit, rar) Alianţă. Iată, eu voi pune svatul mieu cu line, întru toată ruda de aemu şi pînă în veac (a. 1600 — 1625). gcr i, 65/23. + (învechit) Neam (I 2) ; grup, comunitate; tagmă (1). Fericat e bărbatul carile nu mearse la svatul necuraţilor, psalt. hur. lr/5. Simon şi Levi sînt fraţi... în sfatul lor nu sosească sufletul mieu şi în adunarea lor nu fie slava mea, că în mîniia sa omorîră pre om. po 173/18. Dumnezeu e mărit, zice, în sfeatul sf\i]nţilor (a. 1633). gcr i, 83/17. Ferice de omul ce n-a mearge în sfatul celor fără de leage Şi cu răii nu va sla-n cărare, dosoftei, ps. 11/9. Ferice de omul cela ce nu mearge întru svatul necuraţilor (a. 1710). gcr i, 363/13. Cartea athineilor călră sfatul lachedemonilor. N. costin, ap. id. ib. ii, 10/19. — PI.: sfaturi. — Şi: (învechit) sfeăt (pl. sfeature), svat, svent s. n. — Din slavonul cKK'kr'fc, ¿kI'tk . SFAtNIC1 s. m. (Regional) Ferigă (Dryopteris filix-mas) (Mădirjac — Iaşi), alr i 1 908/522. — Pl.: sfatnici, -ce. — Etimologia necunoscută. SFÂTNIC2 s. m. v. sfetnie. SFATURI5LF. s. n. pl. (Regional; în loc. v b.) A faSi sfat uri eli = a gînguri (Scărişoara — Abrud). alr ii/i h 151/95. — Staturi (pl. lui sfat) + suf. -el. SFĂDĂCI adj. (învechit) Certăreţ. Cliricul carele va fi sfădaci şi ucigaş, ap. tdrg, cf. scriban, d. 1 193. — Pl.: ? — Sfădi -f- suf. -aci. SFĂdALIVIC, -Ă adj. (învechit şi regional) Certăreţ. Cf. DDRF, TDRG, CADE, SCRIBAN, D., SFC IV, 189, vi, 123, n. rev. r. viii, 88, 195. — Pl.: sfădalnici, -ce. — Şi: sfăd£lnic, -ă adj. sfc iv, 189, n. rev. r. viii, 88, 195. — Sfădi -f- suf. -alnic. SFĂDĂI(ÎS, -OASĂ adj. (Mold.) Certăreţ. Cf. scriban, d. 1 193. — Pl.: sfădăioşi, -oase. — Sfadă + suf. -ios. SFĂDĂLÎE s. f. (Regional) Ceartă. Măi băiete, trebuie să şlii că din sfădălia noastră ai ieşit, ş-apoi tu ni cauţi pricină? creangă, o. 296. Albindu-mi părul, s-a muiat vioaia fierea mea, Ce-n sfădălii şi-n desfă- tări odală s-aprindea, ollănescu, h. o. 225. Lucru cu totul de plins şi nesuferit o să fie, Dac-amindoi pentru oameni aşa veţi urma sfădălia, Zarvă-ntre zei adueînd. murnu, i. 20, cf. tdrg. La acest joc se întîmplă o mulţime de sfădălii (sfezi) din pricină că unii sînt mai grei, alţii mai uşurei, pamfile, j. i, 7, cf. 133, pascu, s. 187, severin, s. 146, cade, scriban, d., bl viii, 134, dl, dm, sfc vi, 122, dex, L. rom. 1975, 243. Ce mai atîta sfădălie, măi fraţilor, zice el, ia daţi-le încoace să vi le împart eu. i. cr. iv, 104, cf. alrm sn ii h 786. — Pl.: sfădălii. — Sfadă + suf. -ălie. SFĂDĂRÎŢ, -EAţĂ adj. (Regional) Certăreţ. Vecina sfădăreaţă rămine. oorovei, cr. 33, cf. 458. — Pl.; sfădăreţi, -e. — Sfădi + suf. -ăreţ. SFADĂ ti Ş, -Ă adj. (Regional) Certăreţ. Cf. ddrf. Ţîrlitul greierilor sfădăuşi asurzea împrejurimea înecată in strălucire şi pustiu, adam, r. 22, cf. tdRg, pascu, s. 364, cade. Vasile Fieraru . .. era un om ciudat şi sfădăuş ca şi nicovala şi ciocanele lui. sadoveanu, o. v, 292, cf. scriban, d. 1 193, sfc ii, 206, scl 1963, 214, dex. F i g. Sarmalele să le laşi mai pe urmă, căci... ele-s sfădăuşe; cît fierb în oală, tot una clocotesc şi huiesc. pamfile, cr. 27. O (Substantivat) E bun de furcă, adică e un sfădăuş. i. cr. iii, 175. 6330 ŞFĂDEALĂ - m — sPÂDicrcte .,— PI.: sfădăuşi, ~şe. — Sfadă 4- s.nf. -uş, ■ SFĂUEÂLĂ s. r. (învechii) Ceartă. Cf. i. golescu, c. — PI.: sfădeli. ■— Sfădi + suf. -cală. 1 SFĂDKLNIO, -Ă adj. v. stădalnic. SFĂUÎ vb. IV. 1. Refl. recipr. (Popular) A se certa; p. e x t. a se bate; a se lupta. Sfădiţi-vă şl vă luptaşi şi nu aveţi derep ce nu ceareli. cod. vor.2 64r/7. Amar. ■ ■ ceia ce să sfădesc şi mor neiertaţi! (cea 1550). cuv. d. bătrv ii, 464/24. Sfădiţi-vă şi vă luptaţi, coresi, l. 153/8. Să şedem supt păreţi sau supt umbre, să: ne pirim sau să ne sfădim sau să clevetim (a. 1579 — 1589). gcr i, 24/20. Păstorii den Gherar sfădiră-se cu păstorii lu Isac. po 87/9. Să alare bărbaţi unul cu a/a[l]< se vor sfădi. ■ ., acela care au lovit nevinovat să fie. ib. 248/8. Turcii. . . deci de atunce tot se sfădesc cu toate ţările...moxa, 405/35. Degetul cel mare de la mîna stingă de se va clăti, cu un duşmănie vei sfădi, paracws (1639), 261. Fiecine iaste volnic să să. svădească\Şi \să să bată pentru să mînluiască nu numai pre sine de nevoie şi de perire. prav. 122. Neştine ... de să va zice cuiva vreun cuvînt de sudalniă pentru să tocmească pri ceia ce să svădesc înaintea lui, acesta . să va certa ca un suduitoriu. ib. 2.24, cf. m. costin, ap. gîdei, 340. împărăţia turcului, avînd războaie, cu nemţii pentru crăiia ungurească, era bucuroasă că să sfădeşte Irimiia-Vodă cu Mihai-Vodă. n. costin, l. 596. Aii început a să sfădi cu zapciii lor şi a striga că nu. mai pot să dea năvală, neculce, l. 246, cf. anon. car., lex. mars. 192, 242. De ar fi vorbit cineva rău despre ei, m-aş fi sfădit cu acela, şincai, hr. ii, 325/4. Cc-i pasă dacă fraţii între :dînşii Să sfădesc! arta-x'erxu, 57r/18, cf. lb.. S-au sfădii pentru oarece, ar (1831), 1482/1, cf. i. golescu, c. Astăzi, după ce le-ai dus, am văzul-o şi ne-am sfădii straşnic, incit am răguşit. hrisoverghi, a. 71/13. O moşie-n judecată Pentru care doi mazili Se sfădesc pe la movili, asachi, f. 12/12, cf. valian, v. Dacă se sfădesc două femei. în public, apoi toţi bărbaţii fac-un cerc in giurullor."FM (1842), 322/27. Cele mai de soi cocoane se sfădesc penlr-o singură ochire a lui. negruzzi, s. i, 86, cf. aristia,..s. 58/4, polizu, pontbriant, d. Uniisbigă marfa ce-aii vindut, alţii se sfădesc pentru preţ şi toţi laolaltă, a s culc s c g las uri te . lor. alecsaNdbi,. pr. 285. pă, cu cine să te Sfădeşti ? Pesemne aşa a'fost să fie. Creangă, o. 75. Nică, băiet mai mare şi înaintai la învăţătură pînă la genunchiul, broaştei, era sfădii cu mine din pricina Smărăndiţei popii. ici. ib. 181. Ileana nu s-a putut răbda să nu se sfădească acuma, întiia oară, cu Măria, slavici, n. i, 52. -Pentru ce vă sfădiţi voi? îl întrebă el. ispirescu, l. .215, cf. ddrf, alexi, w., şXineanu*. Cu grele cuvinte' ci. doi sc sfădiră-ntre dînşii Şi ridicîndu-sc au spart adunarea pe lîngă corăbii, murnu, i, 12. Mi se pare. mie căi felele şi. nevestele se cam sfădesc după musteţ.ile laic cele galbăne şi stufoase, hogaş, pr. i, 128. Se clătina uşor în mers..., dădea într-una din - mîi ni. parcă s-ar sfăidi cu un duşman închipuit, rebreanu, i. 25, cf. resmeriţă, i>., cade. Ne aduna dude într-o cupă de lemn şi ni le împărţea în părţi egale să nu ne sfădim. vlasiu, a. -t>. 34. Un boier moldovan se sfădeşte cu hangiul, sadoveanu, o. v, 519. îi vor împărţi pămîn-lurile sfădindii-sc. dan, u. 80, cf. scribăn, d: Se sfădiseră, băuscră, se tocmiseră o noapte întreagă, stancu, r:. a. iv, 69, ct. dl. Am auzit că te-ai sfădii eu taică-tău. t: popovici, se. 378, cf; dm. La muncă cu sila nu te pune nimeni. Nu vrei, nu munceşti, de ce să ne tot sfădim alîla! v. noM. inai 1958, 43. Dar pînă cînd se tot sfădesc ăştia? întrebau nuntaşii. lăncrănjan, e. ţii, 60, cl. scl 1969, 86, M. d. enc., dex. Teiul, bradul se. sfădea... Teiul către brad grăia, jarnîk— bîr-seanu, d. 508. Cu paiul sîntem sfădiţi, Cine-ar vrea ca să ne-npace Mare pomană ş-ar face. ş.ez. i, 12. Cu papa sînt sfădită, -îmi scrie-carte urîtă. hodoş, p. p. 83, cf. cardaş, c. p. 191. . Un mi.nic... Si sfade cu niareî-sa. craiul, i, 452. El ar ..vrea să ne sfădim Şi bine să nu trăim, bîrlea, l. p. şi.'ii, 69. Si nu vă sfădii,. Sî mă suduiţ. diaconu, vit. 29. Care să sfădea cu femeia plătea cinci zloţ buni. arh. folk. i, 113. Mierla prin stufiş, Sturzu-n cărpeniş Şi se cicălesc. Şi mi se sfădesc. -. balade, ui, 155. Mă sfăd pîntru ce nu. se cade. alr i 1 434/103, cf. av 14. Dip ce vă sfădiţ-acolo? o. bîrlea,. a. p. i, 455. Felele, cît îs fete, Nu le. vezi prin crîşmă bele; Dar de unde să mărită, Se sfădesc de la o litră, polc. mold. i, 157. Se sfădesc vrăbiile de la mălaiul . altora, zanne, p. i,'701. Decît să-ţ.i dau să ne sfădim. Mai bine tot prieteni să fim, sc spune atunci cind se respinge o cerere de împrumut, id. ib. v,.245.. La înce-. pulul sllnii, se mănîncă cîinii, Iar la spartul stînii, .$e. sfădesc slăpînii, se zice despre o. acţiune făcută. în comun care la început merge bine, dar se termină rău. id. ib. iii, 381. Cerbul cu iepurele se sfădesc.amîndoi, cine din doi are picior 'mai iute, se zice. atunci Cind doi oameni se ceartă pentru însuşirile lor naturale, id. i-b. I, 404. <0> (Glumeţ) Doarme şfădindu-se cu aghioasele pe limba somnului, teodorean.u, c. b. 39.. Se împiedică de-o gîză. Se Sfădeşte cu uri fir de iarbă. id. ib. 151. O (Prin analogie) Cînd să va .prileji să să svădească doi dulăi şi slăpînul unuia va lovi pre celalalt şi de-l.va vălăma..., să plătească celuia cu dulăul după cum să vor putea tocmi ei amindoi. prav. 19. în mijlocul văii, c un lac în care curg patru izvoare cari... se sfădesc, „murmură“, răstoarnă pietricele toată ziua şi toată noaptea, eminescu, p. l. 78. Găluşlels-cu ciocoi în ulcele se sfădesc, beldiceanu,' p. 53.. Ici-colo, in cooălii, gîfîiau foile şi se sfădeau. ciocanele, săm.’ v, 906. Acum, uliţele înstrăinate de pămjnl s-au învrăjbit; se sfădesc între ele, cil le lasă gura căruţelor şi a trăsurilor, teodoreanu, u. c. 12. + , Jntranz. (Regional) A cotcodăci (Scărişoara — Abrud), alrm sn i h 247/95. + (învechit, rar) A-şi disputa. Moldovenii şi turcii îşi sfădesc mai multă vreme cinstea biruinţei. arhiva, R. i, 110/10. + (învechit, rar) A se întrece. Acest frumos oraş ce au luai numire de Parisul. cel nou poate să să sfădească cu toate oraşele ce pînă , acuma am numit, pentru întîirca frumuseţării. goi.ijscu,' î. 92. 2. T r a p z. (Popular) A mustra1 (2). Muierea mă sfădi rău, că niciodată nu fac ceva ispravă, f (1890), 394. Q-aşa-i dacă-are Fira fată mare: Mi-o lot sfădeşte, Căci fala iubeşte, coşbuc, p. ii, 142. De aceea cu Te-qm sfădit mereu, ca să nu iubeşti Pe cine vroieşti. id. ii). 161, Sfădea în curie slugile, se auzea cum le dădea, palme, agîiibiceanu,. a. 343. Mama îl sfădea cîleodală.-iordan, l. r. a. 347. Taci, iaci ,..,.o sfădea an moşneag, cajMilar, n. i, 103, cf. dl, dm. Te sfădeşte maică-ţa. lăncrănjan, c. i, 2.7, cf, dex. Auzind bărbatul răspunsul. nevestei sale, se mînie foc pe dînsa şi începu a o.-sfădi, marian, o. ii, 110. Nu era.nici mirare dacă muie-rea-l cam sfădea, reteganul. p. i, 1. -Suflă vînt peste. ' deqluţ, Ce eşli -bade-aşa blînduţ, Doar le-o sfădii, oarecine,-Pin-cc ml iubîşli-. pe mine. v. (1888), 403. Ş-auzi pe maică-la Cum pe tine le sfădea Şi de mine rău vorbea. . hodoş, i\ p. 137, cf. ai.r sn ii h -1 414. Să nu o sfădeşti,. Ci s-o mitiiicşli. balade, i, 435. Taci, mamă, nu mă sfădi, C-aşa îmblă tinerii: ib. ni, 174. SI ring şi ica nişte cepuri, dacă nu mi-j sfădi, că duc cepuri din poduri, o. bîri.lîa, a. i”. 1, 408. — Prez. ind.: sfădesc şi (regional) sfăd (alr j 1 434/103). . •• Şi: (invech.it şi regional) svfidi, (regional) sfidi. (alr i 1 434/285) vb! IV. - — V. sfădii. ; SFĂ’OICI6.S, -OASĂ adj.. (învechit şi regional) Certăreţ. Cf. lb, i. golescu, c/, ddrf, barcîanu. Preuleasa. . ., pentru că era femeie sfădiciodsă, au început cu gura la/dînsul. şbiera, p. 9, cf. alexi,. w:, TDRO, CADE. — PI.: sfăilicioşi, -oase. - — Sîădi + suf. -icios. 6334 sfXdire — fei — SFĂNŢUIALĂ SFĂDÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a (se) s f ă-d i şi rezultatul ei. Ceartă; scandal (7); p. ext. bătaie; luptă (armată). Cf. sfădi (1). Cf. i. golescu, c., polizu, pontbriant, d., barcianu, alexi, w. Alrid Agamemnon Nu vrea sfădirea să curme, murnu, i. 12, cf, dhlr i, 257. + Polemică (2); dezbatere. După ce se va citi Obşteştii Adunări pităcul domnului asupra căruia va fi să se chibzuiască.. . sfădirea se va mărgini asupra primirii ori neprimirii acelui pilac sau asupra schimbărilor ce se vor socoti că trebuie a se face asupra lui. regul. org. 19/10. Aşezai încă oarecum sfădire asupra unor întrebări arătate de mai nainie. brezoianu, î. 93/6, cf. polizu, bărcianu, alexi, w. 2. Mustrare (l).Cf. sfădi (2). Cf. PONTBRIANT, d. — PI.: sfădiri. — V. sfădi. SFĂDÎT, -Ă adj. (Popular) 1. Certat (cu cineva). CF. sfădi (1). Cf. i. golescu, c., pontbriant, d., DDRF, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, D., ALR I 1 434, alr îi 3 224. <0> (Substantivat) O, fericafi de oamenii ceia ce fac pacile şi împacă sfădiţii, că aceia-su fiii lui Dumnedzeu (sec. XVI), cuv. d. bătr. ii, 466/21. Cind cineva se îmbolnăveşte, sfădiţii se duc de se iartă, cum şi bolnavul, cerînda-i dezlegarea blăstămelor. goro-vei, cr. 25. 2. Mustrat (de cineva). Cf. sfădi (2). Cf. pontbriant, d., re'smeriţă, d. lei iera tel mai ba§iociuit şi cel mai sfad'it şi cel mai ocărit d'intri lăţ. o. bîrlea, a. P. i, 197. — PI.: sfădiţi, -te. — V. sfădi. SFĂDITOR, -OÂRF adj., s. m. şi f. (învechit şi regional) (Om) certăreţ.. Cf. cod. tod. 244. Clevetitorii şi svădilorii ... cu clevetele ... au spart case şi soţi de soţi au despărţit (sec. XVI), cuv. d. bătr. ii, 342/14, ct. lex. mars. 242. Se făcu fără de voie ... şi sfăditoriu cu toţi. bucavna, 64/26. Din pruncia sa au fost om rău, sfăditoriu şi crud, dară viteaz oslaş. şincai, iir. iii, 50/19, cf. i. golescu,: c. O soţie sfăditoare Viaja-i face o lingoare, asachi, f. 54/3. . — PI.: sfădiiori, -oare. — Sfădi + suf. -tor. . SFĂOTJLÎŢĂ s. f. (învechit) Diminvitiv al lui s f a-d ă, Cf. i. golescu, c.. — PI.: sfăduliţe. — Sfadă 4- suf. -uliţă. SFĂITOS, -OĂSĂ adj. (Regional; într-o colindă; cu sens neprccizat, probabil) Setos1 (1) (Turburea — Ţicleni). Te-am aşteptat, I-Iristoase, Ca şi fiarele sfăi-toase, Cind coboară la izvoară, Din apă ca se adape. pamfile, cn. 140, cf.. i. cr. iv, 45. — PI.: sfăiloşi, -oase/ — Etimologia necunoscută. SFĂlJ vb. IV. Refl. (Regional) A se făli (Lisa — Făgăraş). Cf. lexic reg. 94. — Prez. ind. : sfălesc. — Pr'ef. i- + făli. SFĂNŢfC s. m. v. Sfanţ. SFAJiŢICHKl s. m. (Prin Tranşilv.) Diminutiv al lui stan ţ (2). Auzise ea din oameni că cine se pricepe la farmece poale face pe uşor sfănţichei. păcală, m. r. 158. — PI.: sfănţichei. — SJănţie 4- suf. -el. SFĂ\ŢIŞ0R s. i". (Popular) Diminutiv al lui s f a n ţ (1). Cf, .dl, nu, dex. Şi paralele-am băut, Cu felele după gît. Sfănţişori şi icosari Cu fetiţe din Focşani. teodorescu, p. p. 306. De trei ori să-l cinlărim, De trei ori cu gălbiori, De cinci ori cu sfănţişori. mat. folk. 107. Io beau az şi plătesc miine C-am chimir pi lingă mine, Mi-e plin de sfănţişori Şi-nţăsat de gălbiori. vîrcol, v. 73. — PI.: sfănţişori. — Sfanţ + suf. -işor. SFANŢlci s. m. v. slanţ. SFĂNŢOAICĂ s. f. Monedă care valora o jumătate de sfanţ (1); sfănţuică. 8 sfanţi perechea de vaci şi o sfănţoaică de vita mică. i. ionescu, m. 617. A scos iar pungociul, i-a deschis băierile şi a vărsat pe masă un pumn de mărunţiş: icusari, nisifiele, sfanţi, sfănţoaice, firfirici şi gologani, caragiale, o. iii, 144. Să plătească sfănţoaica pe lună dascălului Nicuţă şi să înveţe a cili slove noi. delavrancea, s. 217. Mi-a dat mama o sfănţoaică şi mi s-a întors inima la loc. id. H. t. 287, cf. DDRF, N. REV. R. I, 170, ŞĂINEANU2, TDRG, CADE. Ipingeaua trebuia să se acopere de parale, de sfănţoaice, de sfanţi,. de rubiele, de mahmudele, galaction, o. 280, cf. scriban, D. Scrie solicitanţilor, în capul scării, „jelbuliţa“ pentru o sfănţoaică. călinescu, s. c. l. 55, cf. dl, dm, sfc vi, 105, scl 1974, 448. Vinde. . . ocaua pe trei sfănţoaice. şez. i, 288. Foaie verde trei sfănţoaice, De la Galaţi mai încoace, Este o circiumă în pîrloage. mat. folk. 361. O rog cu sfănţoaiea-n mină Şi ea-mi spune că nu-i bună! ib. 491. Paza... era cîti-o sfănţoaică. graiul, i, 220. Ârea-năinte sfanţ: 90 dă parale; sfănţoaică: 45 dă părale. vîrcol, v. 35. Foaie verde trei sfănţoaice, De-ar■ fi noaptea trei soroace, Pin’ le-i duce, pin’ le-nloarce Ca să vezi mindra ce face. pâmfile, c. ţ. 180, cf. 237. Au vin de trei soroace. Dau ocaua trii sfinţoaice. folc. mold. ii, 236. — PI.: sfănţoaice. — Şi: (regional) sfinţoâică s. !• — Sfanţ + suf. -oaică. SIĂNŢUC s. m. v. sfanţ. SFĂNŢUÎ vb. IV. T r a n z. (Popular; complementul indică oameni) 1. A mitui. Cf. lm, ddrf, philippide, p. 155, barcianu, jahresber. x, 206, AI.EXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, scriban, d. Concediu capătă numai cine sfănţuieşte pe majur. pas, z. ii, 203, cf. dl, dm, sfc iv, 141, dex, zanne, p. v, 592. 2. P. ext. A stoarce (de bani, de bunuri etc.); a escroca. Cf. ddrf. Sămăna în toţi anii un. petec de cinepă în faţa raleşului, înadins pentru cîrciob, ca să sfănţuiască lumea; cum scăpau caii drumeţilor de-un deget pe cînepa lui, îi şi închidea la ocol. vlahuţă, s. a. ii, 132. Ţeranul mai ales e „sfănţuil“ de funcţionarul ce are a face cu dînsul. iorga, c. i. iii, 225. Acest llieş era ajutor de grefă. . . şi, fiind prins intr-un rind că sfănţuia împricinaţii, se tîrîse ca o rîmă înaintea lui Andrei..., rugindu-l să stăruiască să nu-l dea afară, brătescu-voineşti, p. 203, cf. resmeriţă, d., i. cr. rv, 219. + (Familiar) A fura. Ct. resmeriţă, d. — Prez. ind.: sfănţuiesc. — Sfanţ + suf. -ai. SFĂNŢUlALĂ s. f. (Popular) Faptul de a s I ă n-ţ n i. 1. Mituire. Cf. sfănţui (I). Cf. ddrf, jahres-ber. x, 206, alexi, vi., şăineanu2. Toţi grănicerii, prin sfănţuială, erau făcuţi scutiţi... de podvezi. CONV. L1T. XLIII, 931, Cf. CHIR1ŢESCU, GR. 254, RESMERIŢĂ, b., cade, scriban, d. Creşteau... zeciuielile boiereşti, sfânţuielile slujnicarilor şi plocoanele zapci-ilor. v. rom. februarie 1954, 1.2, cf. rev. ciut. iv, 86. Don premar. . . cind judecă pe ţăran, Ca să-i facă drărnuială, Se-nţelege e tiran, Căci ii cere sfănţuială Şi-n cap cite-o miruială. şez. xii, 35. 6344 i SFĂNŢUICĂ — 164 — sfărIma 2. P. ext. Stoarcere (de bani, de bunuri etc.); escrocare. Cf. s 1 ă n ţ u i (2). Cf. ddrf, resmeriţă, d. — PI.: sfănţuieli. — Sfănţui + suf. -ealâ. SFĂNŢTÎICĂ s. f. Monedă care valora o jumătate de sfanţ (1) ; sfănţoaică. De surugiu dau o sfănţuică Şi bez ciocanul cel de ţuică, Cu cit m-o duce mai cu foc. macedonski, o. i, 58. Fratele mortului, silit de mulţime, se da la o parte şi dezlega la gură sacul cu sfăn-ţuici. id. ib. m, 101, cf. pascu,s. 230,'besmeriţă, d., dl, dm, dex, H ix 88. La turc plăteam o sfănţuică pentru o oaie. graiul, i, 15. Tocmelile vechi erea togma vilelor la arindaş, citi-o sfănţuică de vacă. ib. 76. Un recrut de dorobanţ, D-o sfănţuică mi-şi scotea Şi în patru mi-o făcea Şi în flintă mi-o băga. folc. olt. —munt. ii, 243. — PI.: sfănţuici. — Şi: (regional) sirănţuică s.'f-pascu, s. 230. • , —_ Sfanţ + sut. -uică. SFĂNŢUÎRE s. f. (Pnnular) Acţiunea de a sfănţui. J. Mituire. Cf. sfănţui ţl). Cf. lm 532, ddrf, "HILIPPIDE, P. 155. 2. P. ext. Stoarcere (de bani, de bunuri etc.); escrocare. Cf. sfănţui (2). Cf. ddrf. — V. sfănţui. SFĂIVŢUÎT s. n. (Popular) Faptul de a sfănţui, 1'. Mituire. Cf. sfănţui (1). Cf. lm 532, ddrf. 2. P. ext. Stoarcere (de bani, de bunuri etc.); escrocare. Cf. sfănţui (2). Cf. ddrf. — PI.: sfănţuituri. — V. sfănţui. SFĂNŢUITdR, -OARE s. m şi f. (Învechit) Mitu-itor. Cf. jahresber. x, 206. — PI.: sfănţuitori, -oare. — Sfănţui + suf. -tor. SFĂrAc s. n v. slîrlac2. SFĂRĂÎ vb. IV v. sfirli. SFĂRĂIALĂ s. f. v. sflrîială. SFORĂITOARE s. f. v. sfîrîitoare. SFĂRÂMA vb. I v. sfărîma. SFĂRĂMARE s. f. v. sfărimare. SFĂRĂMÂT, -Ă adj. v. sfărîmatâ. SFĂRĂMĂXIÎRĂ s. f. v. sfărîmătură. SFĂRĂMICI(5S, -OASĂ adj. v. slărîmicios. SFĂRĂMIT1ÎRĂ s. f. v. sfărîmătură. SFĂRĂMIŢÎ vb! IV. Tranz. şi refl. (Regional) A (se) sfărîma (1). Cf. bul. fil. iii, 235. — Prez. ind.: sfărămiţesc. — Pref. s- -f iărămiţi. SFĂRCOlA vb. I v. sfîrcuil. SFĂRCtîŞ s. n. v. sfircuş. SFĂRGÂCI s. n. (Prin Transilv.) Vreasc. Cf. ddrf, ap. alr i 985/295. — Pi.: sfărgăciuri. ddrf. — Cf. s f a r g h i e. SFÂRGIETtfRĂ s. f. v. sferditură. SFĂRÎ vb. IV. Refl. (învechit, rar) A se sacrifica (2). Romanii pentru patrie se sfăresc de bunăvoie. sXulescu, hr. i, 43/27. — Prez. ind.: sfăresc. — V. sfară*. SFĂRIMA vb. I v. sîărîma. SFĂRIMICI(5S, -OASĂ adj. v. slărîmicios. SFĂRIMIXtJRĂ s. f. v. sfărîmătură. SFĂRÎMA vb. I. 1. T r a n z. şi refl. (Complementul indică mai ales obiecte) A (se) preface (cu violenţă) în bucăţi, în părţi (foarte) mici, distrugîn-d(u-se), dărîmînd(u-se), împrăştiind(u-se) ele.; a (se) distruge, a (se) dărîma, a (se) împrăştia etc. prefă-cînd(u-se) în bucăţi, în părţi (foarte) mici; a (se) fărî-miţa, a (se) zdrobi, (rar) a (se) strivi, (popular) a (se) făi-ima, a (se) zdruci, a (se) zdrumica, a (se) zdruncina, a (se) zobi, (învechit şi regional) a (se) risipi (4), (regional) a (se) sfărămiţi, a (se) sfărmuri. V. mleci’, mărunţi, mărunţeii, mărunţiş a, pisa, pisălogi, pisăza, pi-săgi, sfîrmica, smicura, sparge, zdro-bica, zd^oboli, zdrohăi. Plinea ce o s.fă-rimăm, vedeare-ai amu den grtu stringe-se. coresi, ev. 30. Mihail.. . alergă de sfărimă o oglindă ce era făcută de un filosof, moxa, 389/4. Fără de măsură şi cum nu se cade şi cu vrăjmăşie să cheamă bătaia, etnd să face cu toiagul şi mai vărtos cînd să va svărrria lemnul, prav. 159. Catapeteazma bisericii să sparse şi pietrile să sfărîmară. neagoe, Înv. 182/23. Să înţeleagc iarăşi aceasta lume nestătăloare căci că vasele ceale de steclă sini slabe şi pre lesne să zdrobesc şi să sfărămă. cheia în. 8v/28. Fericit va fi carele va prinde şi va sfă-rima tinereii tăi de piatră, ib. 95v/12. Ş-am îngrădit marea... şi i-am zisu: ptnă aciia să mergi şi să nu te urci să treci; ce intru tine-ţi să ţî să sfărime valurile (a. 1683). gcr i, 267/23. Să nu scoateţi den casă den cărnuri afară şi osu na veţi sfărâma dentr-insa. biblia (1688), 48J/48. Prescurile să fie In făină de griu curată... Să nu fie făina veache, din care numai să sfarmă după ce să coc. iacov, syn. 2r/18. PeaşiUe. . . aşa il fiiarbe amestecindu-l. . . incitişor ca să nu să sfărâme, mîncările, 7/14. Mi-au luat pistolu de briu şi l-au trîntit de pămint de s-au sfărimat (a. 1812). bul. com. ist. hi, 105. O grindină... au sfărimat toate acoperişurile oraşului, au umplut uliţele de năruiri. cr (1829), 145V10. De coifuri şi de scuturi, de linei ce se sfărâmă In prima detunare un mare zgomot zboară, heliade, o. i, 332. Şi aice au început cele. . . a călca fabricile şi a sfărîma maşinile şi uneltile de industrie, ar (1831), 4981/4. Marea se sfărîma cu mare silnicie de aceşti munţi ghigantici. cr (1832), 1082/28. Au auzit deodată plesnind ca cum s-ar fi sfărâmat corabia. dră,ghici, r. 33/23. Sfărîmate să fie de acum încolo ruşinatele câtuşi a nesuferinfii: fm (1842), 492/14. In vreme ce Andrei, se scobora pe scara palatului său din Alba lulia..., unul din pintenii săi de aur se sfărîmâ. bălcesc.u., m. v. 392. Avem noi sceptru, dar se sfărîmă Acolo unde amorul tace. pr.V dram. 287. Cei după urma lui muncea ca să sfărâme gloduri care ardica aratrul. aristia, plut. 59/17. Un cocoş scurmînd, Nutriment căutind, Află un rubin... Cearcă a-l sfăima, Cearcă a-l mînca, Dai■ oricît ciocnea, Tot nu reuşea, sion, f. 104, cf. pontbriant, d. Calu-i. . . calcă trupuri sub picioare, Sfarmă arme sunătoare, alecsandri, p. ii, 16. Sfărmaţi statuia goală a Venerei antice, eminescu, o. i, 60. Cade copacul peste car de-l sfarmă şi peste boi de-i ucide, creangă, P: 46. Un om ... sfărîma bolovani în mînă, de-i făcea ţăi-nă. id. ib. 164, cf. philippide, p. 68. Eu îţi dau securi călite .. . Nu c pavăză să nu se sfarme sub ciocnirea lor. davila, v. v. 87. Muzicantul, într-un acces de furie, va sfărîma vioara. în plr ii, 59, cf. şăineanu2. Piatra de mormînt i-a fost sfărîmală şi capul său dezgropat pe la 1830 — 40. iorga,' c. i. i, 9. Sfărmînd jgheabul cu potcoava, Drumului s-aşlerne murgul, goga, poezii, 6372 / SPĂRÎM — 785 — SFĂRÎMA 55. In piua afundă, căptuşită de blanc tari. .să vărsa piatra auriferă, sfărmaiă de ciocane. agîrbiceanu, a. 68. Fagii, paltinii sau brazii.. ., în căderea lor pră-păstioasă, sfărîmau şi doborau iot în calea lor. hogaş, dr. i, 10, cf. resmeriţX, d. Am făcut tustrei parte din Vicleimul ale cărui păpuşi le arunca una înlr-alta, le smucea, le surchidea fără să se sinchisească dacă li se întîmpla să le ciobească sau să le sfarăme. m. i. caragiale, c. 60, cf. cade. Geamurile ferestrelor ţipau strident, sfărîmîndu-se. rebreanu, r. ii, 198. Unii spărgeau şi sfărîmau ce se nemerea, alţii se repezeau la sticlele de băuturi, id. ib. 231. Deunăzi se sfărîmă pluta cu noi şi după chiu şi vai am sprijinit cheresteaua, am tras buştenii în copcă şi ne-am întins la soare să ne uscăm. galaction, o. 62. Jap era un căţel... şi cu toate că, în epoca de unde începe firul, sfărîmă oase suculente..., era lipsii de veselie, id. ib. 302. Ca să nu se sfărîme carnea fină, trebuiau prinşi cu mîna. câmil petrescu, u. N. 195. Două tunuri erau sfărîmate complet, id. ib. 301. Se văzuse sfărîmînd obstacole tari, pietroase, care zdrelesc pumnul şi scapără scînlei în izbitură, c. petrescu, c. v. 48. Scosese sabia şi sfărîmase crucifixul pe care jurau împricinaţii. G. m. zamfi-rescu, M. d. ii, 145. Geamurile s-au sfărîmal şi au căzut, ţăndări, id. ib. 239, ci. bul. fil. ii, 136. Degetele mele sfărîmă uşor Bulgării calzi de ţărînă. lesnea, vers. 84. Ia un bulgăre uscat, îl priveşte lung, apoi îl sfarmă încet între degete, vlasiu, d. 224, cf. scriban, d., bul. fii., iii, 234. Au, pentru lanurile nesfîrşile de grîu, o maşină care seceră, apoi sfarmă spicele şi le vîntură şi îndată le trece în saci. sadoveanu, o. x, 450. Aveau şi deprinderi spurcate de a sfărîmă sfintele icoane şi a prigoni pe cinsliţii monahi, id. ib. xn, 37. Trînti sticla de masă, sfărimînd-o şi împroşcînd cu cioburi şi cu vinars pe cei din jur. dan, u. 21, cf. bl viii, 135, xi, 92. Nu este nevoie de alila ştiinţă pentru a auzi cum se sfărîmă o uşă. vianu, a. p. 252. Manuscrisul poartă 411 foi groase, îngălbenite şi atît de scorţoase de virslă, încîl... e în stare să se sfărime. arghezi, s. xii, 144. Tocătorul a dispărut, înlăturai de maşina de tocat, care sfărîmă carnea strivind-o. id. ib. xvm, 113. Am ridicat un monument care e un castel de foiţă, Uşor ca balonul de păpădie, Gata să se sfărime la cel mai slab vini ce-adie. călinescu, l. l. 208. Dom’ Po-pescu rămase deconcertat, dar sfărîmînd ceapa cu mina, încercă lotuşi s-o m&iînce în silă. id. o. i, 56. Sfărmam între dinţi acele de brad, ca să le strîng aroma în ccrul gurii, blaga, h. 56. Alţii. . . frămîntaseră lulelele între degete pînă le sfărîmaseră în cioburi, stancu, ş. 29. Cum o atingeai, iarba se sfărîmă. id. ib. 228. Vinovaţi erau numai hamalii. . . care. . ., o dată cu scara, sfărîmaseră şi piciorul pianului, v. rom. octombrie 1954, 100. Sfărîmă sub tălpile roţilor bolovanii, pas, l. i, 15. Am să beau şi am să sfarm totul. h. lovinescu, t. 169, cf. dl. Vru să-l dea peste cap, dar se opri şi mîna sa slrînse paharul şi îl sfărîmă. preda, r. 156. Se auzi zgomotul unui porţelan sfărîmîndu-se de mozaic, id. ib. 496, cf. dm. Se repezi la scaun, îl înhăţă şi, ridi-cîndu-l pînă la tavan, îl sfărîmă de pămînt. t. popovici, se. 345. Dregătorii dau poruncă să se sfarme oglinzile. ist. lit. rom. ii, 316. Uscarea şi transportul lucernei trebuie făcute în aşa fel ca frunzele să nu se sfarme, vîn. pesc. martie 1964, 17. Nici n-a mai făcut uz de explozibil şi a sfărîmal cu ranga bucăţi de calcar, t iulie 1964, 67. Apucă prada şi o înghit fără să o sfărîme sau să o mestece, ap 35. Sfarmă-nleleaplă drobul de sare. vulpescu, P.t132. Pietrele sînt sfărîmate, sînt măcinate, sînt făcute nisip de valuri/românia Lite. rară, 1969, nr. 20,18/3, cf. m. d. enc., dex. Domnul s-a supărat Că plugul i s-a sfărâmat, pop., ap. gcR ii, 335. La porţi că-mi aleargă, Nouă porţi sfărâmă, Tot porţi de aramă, teodorescu, p. p. 52. Mergînd aşa prin lume, au dat de alt voinic carele sfărma piatră. sbiera, p. 80. El... a îndreptat piatra peste ei de le-a sfarmat acoperemîntul de draniţă. şez. ii, 141. Mulă-ţi, ţele, patu iară Unde-o fost şt aslă-vară, Că de nu ţî li-i muta, Şî patu ţi l-om sfarma Afar’ de nu te-om afla. candrea, ţ. o. 31. Nu mai sfrîfii k'ita. gr. s. vi, 244. Caşul se sfîrăieşte pe creslău. chest. ii 61/76, cf. alr 1 1 959/56, 1 992/750, alr sn i h 215, ib. v h 1 319. [Caşul] îl sfîrmeşti să fa£ brînză din iei. a ii 8. Iera unu care sfărîmă piatra, o făcea mălai. o. bîrlea, a. p. i, 242. Sfîntul Gheorghe a dat cu securea Şi-a sfărîmat cercuri cu lacăte, folc. mold. i, 222. Limba oase n-are, -dar oase sfărîmă (= prin puterea cuvintului se săvîr-şesc lucruri mari). Cf. baronzi, l. i, 58, românul glumeţ, 17, zanne, p. ii, 217. Moara cînd stă, atunci se sfărîmă (= întreruperea unei treburi poate avea efecte dăunătoare). Cf. zanne, p. iii, 238. Carul din şleau cînd s-abate, îndată să sfărîmă (= cel ce se abate din orlnduiala sa are de suferit), cf. id. ib. v, 123. Oase n-are, nici aramă, Insă oasele sfărâmă (Limba), goro-vei, c. 200. "v” A b s o 1. Grămezile de piatră stearpă se înnegriseră ... Nu se gîndea să folosească nici praf de puşcă, nici dinamită. Dar cît să-şi umple batista sfărîmă de dimineaţă pînă seara, aoîrbiceanu, a. 550. •v> (Prin exagerare; sugerează ideea de intensificare a unei acţiuni) Nu-l mai slăbea o tuse uscată ce-i sfărîmă pieptul, vlahuţă, s. a. ii, 77. Inima îi bate să-i sfarme pieptul, agîrbiceanu, a. 183. Doar inima îi sfărîmă coastele ca un ciocan înfierbîntal. rebreanu, i. 28. De aceea era acum atit de vesel şi de amărîtşi chiuia şi se sfărîmă jucînd cît ştia dînsul mai frumos, id. R. i, 129. Se aude din culise mingea de ping-pong ... Bal mingea aia de o sfărîmă. sebastian, t. 82. Chior şi bietul popa clinlre spini unde n-au început a ţupăi şi el acolo şi a se sfărma jucînd cît şi-au rupi iot cojocul bucăţele, sbiera, p. 9. Au mers la biata văduvă, carea se sţărma de plîns lîngă mort, şi i-au zis. id. ib. 288. •v' F i g. în suflet siml cum negura se sfarmă Şi se-m-pleleşte albă dimineaţă, goga, poezii, 18. Eu simt că-n lung şirag de lacrimi Se sfarm-al genei mele tremur. id. ib. 34. Cutremurăle-ri mine, Viaţă! Sfarmă-te-n mine, iarăşi, Răcnet de alarmă! al. philippide, a. 111. Din asfinţit, de peste munte, Răsfrîngeri roşii de amurg Se sfarmă-n licăriri mărunte Şi-n Dunărea umbrită curg. topîrceanu, o. A. i, 20. Nu răsuna nici un tunet spumos de talaz — salt solitar sfărmat în târguri—, nici pas desculţ de val nu s-auzea, teodoreanu, m. iii, 7. Întreaga lui fiinţă se prefăcu înlr-un ţipăt pe care-t sfărmi cu dinţii, îl înăbuşi cu pumnii şi iot străbate. id. u. c. 31. O bubuitură a sfărîmat văzduhul. voiculescu, p. i, 170. Vuietul morii sfărîmă tăcerea zăvoaielor şi se ridica deasupra freamătului apelor. sadoveanu, o. i, 231. -Focul, în umbra odăii, pîlpîie, scade, se sfarmă într-o grămadă de jar. id. ib. iii, 68. Cu muşchi de criţă, flăcăii lui Dămian se încordară între vîsle, sfărîmînd apa în scînlei. id. ib. vii, 340. [Copacul] Hipnotizat de-adînca şi limpedea lumină A bolţilor destinse deasupra lui, ar vrea Să sfarăme zenitul, i. barbu, o. 7. Un artist original sfarmă limitele unui gen, mai dinainte precis, ralea, s. t. i, 68. Tăcerea fu iarăşi sfărîmată de clopotul mare. stancu, ş. 16. Se auzi ... un uruit ... care ... zbura sfărîmînd văzduhul, id. ib. 48. Orele zilei, rotunde şi descrescînd în lumină, Trec pe dinaintea mea şi se sfarmă-n grădină. isanos, v. 431. Se auzea şuieratul biciului lovind aerul, sfărîmîndu-l ca pe un pahar, barbu, princ. 57. Fulgerul şfărmă în zale De argint, zornăitoare, Noaptea deltei, fără margini. Piatră gîndurilor tale. horea, p. 76. Şi eu, ca marea asta, spre-un ţărm călătoresc; — Şi mă avînt cu marea dc-o dată şi mă sfărm. v. rom. decembrie 1964, 31. S-a sfărîmat pe undeva, chiar pe deasupra noastră, un tunet greu. lXnciiănjanj ’ c. ii, 5. S-au schimbat şi s-au domolit toate apoi, după ce s-au sfărîmat în întreaga curte şi-n uliţă ... cîteva ropote de aplauze, id. ib. iii, 33. (Cu complement intern) De nu vă veţi căra ..., în coarne v-or lua, In picioare v-or călca, Mii sfărîmi v-or sfărîmă. marian, d. 23. “v- 6372 SFĂRlfoA ■' — Váé — sfíÁnfMÁ Exj,ţ .Ajtşi slăritua capul (sau mintea) = a depune el'qrtUFi:; .inte,lecţt}.aie. (fqdiţgj pi^ri ' pentrii iflsuisir&a unor cunoştinţe,. p.entr.u àflarea' unor in’fornraţii (ştiinţiţî'ce) eţtc. ; à .se gţndi intens (şi continuu) la găsirea celei mai potrivite soluţii pentrij b anumită situâţţs, lgi' ieşirea dintr-o dificúltate. eţc„ ; a-şi frâ-mlnţâ .mintea (V. minte 1), (familiar) a-şi stoarce creierii (v. itoarc e), a-şi sparge, capul (v. s p a r-g é), a^şi ba’te capul (v. Bat e). Şi-an sfărmal capul săfma/iii, aţi cercat ţn mii de părţi, Aii citit prin lexi-c'oanè, prin grămătici şi-alte cărţi. eoşBtre, p. ii, 129. Dé Ciie: ori işi' sfărîma mintea singur să-şi găsească drumul, se izbea paţcă numai de porţi zăvorite, re-bi^eanu, i. 10.7. Âm flestule necazuri ale mele ... ca să^mi mai sfarni iu ’cd'plil şi să iitfi amestec unde n-am' cădere, c. pétresCu, r. dr. 159, cf. di,, dm^dex. Óri-cît'îmi sfărm capul clini să-l’prăpădesc, Cu jsl nu-i chip s-o scot la cale, după legile noastre, retegañcjl, p. iii, 37. A sfărîma piatra (sau pietrele) = a fi foarte voinic. Tu,'om să sfăiimi piefrele-n palme ..., prăpădeşti ziua pe fleacuri. vlahuţă, s. a. ii, 12. Miai era un flăcău cit toate zilele, sfăHma piatra, preda, î. 114. A sfărîma (cuiva) rhaséleíe = a bate (pë cineva) cu vidlenţă peste .maxilare. Nu ştiu cine mă'opreşte să riu-ti'sfăf ăm .măşelele din gură cu ' buzduganul 'acesta. negru ¿zi, s.'i; 139. + Tratiz. (Priii TTañsily. ; complementul ipdică pănuşlle saii boabele de pe ştiu-letele de porüriib1) Á dezghioca. Gf. dR. si vi, 244, dr. vii, 76, Xlrm şn i h S'S, a,i 31, îl 3, 7, 12. -0* Refl. pas'/ 'Ctftd s-a uscat, cucuruzul se ,,sfarmă" dé pe ,¡CioCan^. pribeagul, p. r. 74. + Refl. '(Prin Ţraiisiîv. ; despre ovăz) A se scutura (I 5) de boabe. Cf. â£r i ’93'1/8Ô, 90, 302- + iraní (Rar; cfjrnple-meiitul. ’iiidică linii) A frings. Frontispiciile1 de Unii i'nnodâfe'Urmedţă pe ac'elea din cele dinii'i lucrări aşa de izbutite, îhsă aici liniile stnt sfărimate mit şi, ca şi (itera, ¿le’ arată o 'decădere' faţă de trecut, iorga, e. i. iu, 36,. Trânz. Fig. (Răi;-.complementul mdjèà oameni) Á secà* (1). Născut eşti. să trăieşti, Ñe-ncetat fă pătimeşti ■ Tiâiut crud şt ne-mpăcat Te sfărînîă' né-nçétat. MÀcËbbNSKi, o. i, 41. Cad sleit şi nemirtgîiat. Interminabilul bombardament a sfăr-lAqţ iâate resorturile din mine. CAMţL petresou, u. n. '370. Celelalte .explozii se succed tot măt aproape, sfăfî-mîndu-ţi inintù. bogza, a. î. Í61. Fiecare pas pe caYe-l fác îi' priride'şCmai temeinic in angrenajul te-i sfărimă fără 'ni.ilă. t, decembrie '1964, 54. ' ¿,. Refl. j; i g. "(Despre oaméiîl) A face tot ce-i stă in puţinţâ’p'efltru a realiza’'çeva., pentru atingerea unui scop; à se agita, a se căzni, a se chinui, a se frăjiiînta,,‘a se munci (4), a se necăji (2), a se osteni (3), a şe sili’'' '<$)• à’sëstrâdui, a se trudi (D, a se zbate, a se zbuciuma, a-şi da osteneală (v.’ 'ist en e à 1 ă k), (ràr)' a se," stră'dănui, (Învechit şi pdpular) a se neyoi’(4), (popular)'a se canoni, .a se 'fşrima, a se forţa, a se sirgùi (2), (învechit) a se învăltii, a se năsli 0)* a se osîrdnici, à se osîrdui,.a se volnicii, (regional) a se'Verp’eli. In deşert le munceşti şi te' sfărimi pre tine mâi mult, întru neputinţe şi în 'necuviinţe risipindu-ţi n'iála la. goresi, wf.' 221. Sînt de ’neantul la'r şi mai se 'sfdfmă'"pentru binele lor. şţncai, hr. ii, -214/36. Dar 'mult aşa din’sufleî lu ntt té'sfărîma. arîstia, plut;. 26/19. Acecţstă,păsăril'ică .. . numai aşa în zădar s,e^sfarmă ea a striga, marian, o. i, 318. Cată să ne sfi^rmăm şi să ne izbim, dacă vrem să trăim în pîrdal-i\jca.,a'sta dc'lume,. rebrëànü,'n.'264. Barem de-ar fi lrăii copiluli să ştie şi dînsul - pentru cine munceşte şi se sfarmă. id, i; 423. Nici ei :n-au pămînt şi de aceea .se lot. sfarmă să vtţUge:,id. R. j> 191. Vino dţgraM! . . - Doamne! de c.înd aşteptăm şi ne sfă/imăm. galaç-tkjîsî, o, 200.. Haide, şterge-ţi lacrimile! — mi-am zis,, şi. tţa/e.mdi sfăr.ma. blaga, h. 7-3, cf. dl, dm, jj. d. JîNg.., dSx..^ 3?r aï) z. 'Em văzlrtă acestea foarte mă jeleam şi-mi. sfărămam inirnfi-, dar. ittf-nţii e.ra în mîn.ă ftief- 8 ţndfeptatQi. ¡erqisi. 7.3. | 3. Tr aţi Zr.şi refl. F i g. (Complementul indică senzaţii, stări, sentimente şan însuşiri, relaţii, 'abstracte ftlc.) A face1 (prin vioienţl) să iui mai existe, .iiă nil se ¿nai producă, să nu. se mai manifeste etc. sau a înţeta să mai existe, să se mai producă, să se mai ijianifeşte etc.'; a (şe) desfiinţa, a (se) destrăma, a (se) distruge, a (se) Împrăştia, a (sg) pierde (I 4), a (se) prăpădi (1), a (se) risipi (7), % (şe) spulbera, (învechit şi popular) a (se) sodomi, a (se) răpune (.2), a (şe) topi (7), .(pop.ular) a (şe') făriina, â (se) isprăvi, (învechit) a.(se) potrebi (1), (grecism învechit)1 a (se) afanisi. V. d i s p ă r e a,' n i ni i c i (1), pieri (4),' strivi. Cela ce-au sfărîmit- moarte luminat-au' eu viaţă şi nepuiredirea la lumină au deliii,, coresî, l. 513/2. Sfărimă pornirile vrăjmaşilor noştri, mineiul (1776), 156rl/18, cf. ’ib. 201r2/27. Oare să'cerce Frdnţia de nou acel. iirieş război intru carele s-au sfărmdt norocul lui Napoleon! ar (18Ş1), 123x/27. Nici o inimă să nu se supere cînd voi sosi undeva şi nici o legătură să nu se sfărâme iînd voi purcede, hrisoverghi, a. 36/1. Sfarmtoată a să fericire ce răzema în mine. id. i'b. 104/26.' A sa crudă armă Toăt-a mea virtute sfarmă.'asachi, n. 19/5. Iliaş, pentru, a sfărirn'a planurile fratelui, luă pe Ringala-şi o î.necă. ist. m. 69/9. Împărăţia romană' trebui să cadă; unitatea falsă, la caie ea supuse ptin silă lumea, trebui s.ă se sfarme ca să facă loc unei orga-' nizări progresive, bălcescu, m..v. 6. Pacea ăe la Şistov . . , sfărîmă cea din urmă a sa speranţă, mag. ist. i, 202/5 .Coral . . . adusese spaimă în tot nordul Europei; dar nebuneasca lui semeţie se sfărmă, în *sfîrşit, de statornica cumpănire ă lui Petru■ 1. negrXizzi, s. i, 177. Ofiţerii învăţaţi, stimaţi şi iubiţi de camarazii lor . . ., sînt .. . 'siliţi de intrigă şi de Calbmnie â-şi sfărâma cariera, ghica, c. e. ii, 337. O! cerească Providenţă! sfarmă cruda tiranie Ce Veneţiei regine pune lanţuri de robie! alecsaNdri, p. ii, 162. Aşa sfai’ăm meinoria lui. i. negruzzi, s. vi, 134. Aclesl obicei este sfărmal cîleodată. piiilippide, p. 122. Niei sila ...■ nu - sfarmă acest mers necesar al dezvoltării limbii dinlr-'un psihic interior, id. ib. 173. Toate încercările, de a se organiza o ligă in contra turcilor 'se Sfărimaseră măi ales din cauza lipselor băneşti, xenopol, i. ft.!fv,"84. Vrea ■ ■ ■ să sfarme jugul CC de mult îl dobora. daviIa, v. v: 12-7, cf. şĂlNEAifu®.' Âielaşi amestec de adevărălă frumuseţi cu umpluturi greoaie, cu cfreşeli de gust ce sfărmă taina înriuririi poelice, îl trdtfntm şi aiure&n caieţelul de tinereţă. iorga, p. a. ii, 122. Domni viclefti jhr'au pe spa'dă Să sfarme sftnla noastră lege. gogâ, pdfizli, 11. ■ Azi ochii tui aseiind in ădîncime Măredţa tai’hă nepâ-trunsă mie A ceasului cel poruncii să vie Să sfarme jalea din viitorime, id. ib. 81. Pei). Tiiu.- obserrfă decepţi'a tovarăşului săii de drum, îi-părea rău că i-a sfărimat o spejanţă şi nu Ştia cunî s-o dreagă. red'r£anu, r. i, 161. Gîndurile îi alergau, se împleteau, se goneau,-făureau planuri, le sfărîmău. id. ib. 227. Era nevoită s.ă-şi sfărime visul ce începuse să se îhfiripe şi să sin-’ gereze inima lui îvan. G. m. zamfirescu, m. d. ii, 106. Eu n-am putere să sfărm ce-du hotărit alţii, sadoveanu, o. x, 234. Împotrivă acelora care vor fi atacat apelul la vorbirea poporului, cu tot ce. poate aduci: el că’ varietate şi pitoresc al expresiei, cerc'ul vrăjii fuisese sfărîmat de Slavici şi Creangă, vianu, a. p. 171. Se organizează astfel o nouă cultură . :agitîtid idealurile acelei libertăţi de.care gvea alîta nevoie-burghezia doritoare să sfărime vechile. consţrîngeri,Hd. l. u. \§5. El şi-a impus, voinţa şi în sfatdl cphiunei, iar pe urmă a sfărîmat' împotrivirile răileţe. blaga, ri. 2.1. Maşinismill a.sfă-rîmotl vechile raporfilfi patriarhale, ralea-, s. t. ii,.' 290. Bruma de cipllizaţie ... a fgsl sfărîmată într-o clipă, id., în plr ii, 334. Vardaru i±a spus, spovedin--du-şi marea şi pusliiloaţea p,asiune care vai. să-i şfărîme. lui viaţa. c. petkEşcu, a,, r. ,35. Iau scrîşnetul mîniei Şi fac din el oţel călit Şi roţi dinţate ce sfarmă, crima, jebelean\î:, s. i-i. '§2. Inerţia spiritelor băbeşti. 6372 • sfArîma — 787 — SFĂRÎMĂ •şi indiferenţa publică sini mult sfărimale. constan-tînescu, s. i, 114. E de ajuns să se simtă- singur, ca inbtiipuirea şi curiozitatea să-i sţărime presupusa indiferenţă, id. ib. ni, 165, cf. dl. Cîteva clipe piutii în iluzia că lovisem tinde trebuie şi 'sfărîmasem vraja. ■preda, i. 258. Prieteni, -sus! Spre biruinţă! Sfărma-vom monştrilor complotul! Frunză, 1 z, 20, cf. dm. Aşa e mocla, nirneni nu poate s-p sfărîme. t iulie 1964, '59, ci. m. d. enc., dex. + Tranz. F i g. (Rar; complementul itidică oameni.) A copleşi. M-aş duce . în mijlocul - lor şfărîmat -de durere, hrisoverghi, a. 21/1*7. înlr-o clipă- poat'e să-l sfărîme căutătura unei femei sau'zîmbeliil unul prinţ. id. ib. 41/9. Sfărâmată de durere, căzu leşinată'la picioarele lui. negruzzi,-s. i, 19. Dragostea . . . mi-a şfărîmat inima, vissa-r-ion, b. 168. 4. Tranz. (Complementul indică fiinţe, mai ales oameni, sau părţi ále .corpului lor) A lovi puternic, provocînd distrugerea ţesuturilor, traumatisme etc.; * deforma prin apăsare, prin stiângere etc., făcind să pápete o formă piaţă şi provocînd modificarea sau încetarea funcţiilor (vitale); a strivi, a turti O), a zdrobi, , (popular) a stropşi, a zdru-ci, a zdrumica, a zobi, (învechit şi regional) a răşiu (1.), a storci, a struci, 'a ştruji, (învechit) -a zdruciija. Au tu' ai luat -de la cei necredincioşi lumina şi braţul njîn-drilor l-ai şfărîrnat (a. 1795). gcr ii, 158/29. Le da chiot cailor de cădii boierii gios de-ş sfărma capetile. neculce, l. 26. I-au, scos un glonţ din umărul cel sting unde se-oprise, sfărîmînd toate oasele pe unde a trecut, cr (1829), 812/1. O! sărmane Robinsoanc, cred că-ţi vei fi sfărămat ciolanele! dră-ghici, r. 41/21. In urmă, obosiţi de osteneală şi sfăr-.maţi de greotatea zalelor de fier ..., mulţi cpcl vii in mina învingătorilor, asachi, l. m. l¡12.'Dacrun lucru colţuros ... Ar umbla ţa să ie sfarme ... Eu la mijloc po.i ..intra Şi de daună te-oi scăpa: id. f. 3J2/15. Căpă-ţini.le le sfarmă, id. ib. 57/$. Au strigai cu-acea durere ce o inimă, sfărmală De săgeţi şi de cuţite sloboade o cpvîntarz Din ceasul ce se răneşte pînă-n ceasul care ,moare. conachi, p, 8Glonţul, i-a sfărmat falca ştîngă şi a ţţecui prin vinele gîtuluj. pe siib ureche, sion, p: 250. Ăi uitat oare că padişahul mi-a dat sabie şi topuz >c.a să vă sfărîm oasele, cînd vă veţi răzvrăti ? fili-mon, o. i, 112. Uneori îl bătea gîndurile să-şi facă seama singur, să se dea la rî.pă, ori să-şi sfărâme capul de foiţii de piatră de prin munţi, ispirescu, l. 214. Tur.cii îi sfărîmară capul cu buzduganul. iojtfcA, o. i. *, 11. Q. ghiulea-i sfărmase 'genunchiul, id. ib., 95. Acolo, zacea pădurariil, cu capiii şfărîmat de piatra pe ţâre căzuse, agîrbiceanu, s. p. 126.' E de mirare, domnule, cum nu i-a sfărmat cqpul! ... vorbi un domn scund. c. petrescu, c. v. 35. Camera de tortură era înzestrată cu toate uneltele ... Lingă masa pentru şfărîmat degetele şi cosciugul cu guzgani, şe afla un scaun curios.. G. M. ZABiPiSESQU, sf. m. N. i, 63. Trecuseră — de la Vergelele ce le sfărîma-seră glesnele — pe scaunul cu ţepuşe de corn. id. ib. 74. Bărbaţi, femei şi copţi, sfîşi-aţi, sfirlecaţi, cu carnea ruptă şi craniile sfărimale de bombele tiüioaneloiC bo.gza, a. î. 272. Au şfărîmat ţeasta unei iperefjii de boi. e^s> ,l. i, 32. ţtiai cred într-a minunilor întoarceri, Căpi altfel fruntea-mi sfărm de murii recfWuLPEScu, P. 88. Capul i l-am şfărîmat Cu tăişul de baltag, folc. mold. i, 15.3. + (Tranşilv. şi Mold,; co'mplemşiitul indică lemne, vreascuri etc.) A" tăia (11) ; á des'piéa. ion füsésé veşnic săritor ţi riu se códea clăcă i şe cerea ... să mai sfarme nişte lemne pentru bucătărie. 'Rebreanu, i.‘ 220. Şfarnf vreascuri Umede. bl aga, -'poezii, 364. Popa mina-i dezUga, ¡Cgdrenel, dacă vedea, Mina-n sîn că mi-o băga, Paloşul \ddtb că-mi scotea Şi butucu-mi şfărîma. -balade., ii, ’ 429, Cf. ,ALR i 1,988/420. + (învechit; cojupl.emen.tul indică maluri de ape, soluri etc.) A eroda. Nu mai -rămăsese decit vreo trei'paşi lărgimea diurnului, pe sub cqre apa sfărîmasc mdliil tu dţsăvîrşire. pelimon, i. 18/9. 5. Tranz. (Astăzi rar; complementul indică elemente de construcţie, construcţii etc.) A d'ărîma. 'Sfărîmă uşa iadului Hrisios şi den. nevoia lor izbăvi pre ei. cores!, ev. 176. Ia aminte şi ia seamă -pre împăraţi, cum Sfărîmă şi fac dtăţi. cante;mir, áp. gCR i, 324/34. Au prădat casele şi le-au şfărîmat pînă îfi pă-mint (începutul sep. XVIII), mag. ist, i, >li?/J4. Anifilog împărat . .. sfărmă toată cetate Ierusalimului şi trimise să sfarme şi biserica care este deasupra gropii (cca 1750). gcr ii, 56/25. S-au pogorît în iad şi porţile tui le-au şfărîmat. varlaam — ioasaf, 29v/16. , Un zădarnic bombardament ... a şfărîmat toate zidirile. asachi, L. 74l/5Q. Pe cînd romanii sfărîmau zidurile şi porţile, dacii dădeau foc propriei lor .cetăţi. x>eno-pol,'i. r. i, 118. Pereţii compacţi, care at-it de, apărător înehiseseră zările, încep să se Sfărîme şi pi ruinite lor un podiş se întinde, bogza, c. ov 18. Să cadă borribe, să sfarme case şi să omoare oameni, id. a. î. 574. -Nil v-qţi săturat cît mi-aţi şfărîmat casa? H. lovinescu, t. 226. • + Trani âi refl. (Rar; complementul indică stînci sau forme de relief înalte) A (se) prăbuşi (1). Va fi un cutremur mare . . . cît să vor sfărma' munţii şi. să vor t'opi ca ceara de foc (a. 1815). gcr ii,-217/<29. Munţi se pornesc, stinci se sfarmă, izvoare şi curg şi seacă, conachi-, p. 114. Cine-i acvila ce cade ? Gine-i stima ce se sfarmă?'emiNescu, o. i, 28. Trăsnetele joacă pe culmile [munţilor], . . . din stîncă în stincă, încercînd să le sfărîme, bogza, c. o. 60. + Tr.a n z. (Popular; complementul indică arbori) A doborî. Prelutindeneă au fost această furtună şi dobitoace şi oameni fiu ucis, copacii scoţîndii-i din-rădăcină şi-sfă-rîmînd unul pă altăl. ist. ţ: r. 95. Rămine fără putere în faţa unui stejar Pe care numai furtuna îl zguduie şi-l sfărâmă, hasdeu, r. v. 158. ■v' Refl. Copaciul cînd se sfărîmă Şi p-alii iniei -cu el' dărîmă. zanñe, p. i, 148. + Tranz. (Complementul indică teritorii, bunuri .materiale ale unui stat, ále unei gospodării etc.) A supune unui dezastru material-general, pzovo* cînd distrugeri, pagube etc. Oastea turcească .tăia şi sfărma lunca să treacă glasul buctUnelor. ureche1, âp. g'cr i, 71/21. Gheorghie Ghică . . ., nevoindu-se ca să îndr'epteze ţara din sfărmăturile ce o sfărmase oştile turceşti şi -tatărăşti . . ., ău făcut rîmluială să se siringă, apiras, Let. iii, 135/35. Sultanul Solimán era un cuceritor fiWoş care Sfărmase Ungaria, -xenopol, i. r. iv, 246. Ziceau- că li se cuvine atita, după ce le-au fost gospodăriile sfăpmaie şi pămîhturile doi ani Călcate de armată, c. petReşcîV î. ii, 208. G. Tranz. (Popular; complerncntill indică trupe sau formaţii de luptă) A infringe; p/ e x t. a extermina. -La Asia, fiar-a cea rea, ploman, toată creştinătatea o au sfărîmăt (începutul sec. XVIII). mag. ist. î, *90/6.■'Vs'evolod au hotărît Si-l î’ntîmpine fă bătălie la Colomna, undi au rămas sfărmat. asachi, i, S3/-3. Un popor bine întemeiat . . ., disciplinat şi Viteaz sfarmă lesne pe cel care ajunsese -lipsit de idei conclu'c'ălodre.; iorga, c. iţ- ii, 51. Oamenii broniului sînt sfarmaţi fle ,ierbii hothe-rici“ purtători ai armelor de fk¥, ai -Scuturilor rotunde. pârvan, g. 39. Caesar acluha . .. mari forţe in-'orient, spre a sfărîmă pe Burebista.. id. ib. 80, cf. resmeriţă, d. Iule-str-înge-n juru-i armia 'rom,ână Şi cu ea de-a valma, Făt-’ să zăbovească, Sfărmă şi respinge armia turceMcă. topí-rGeAnú, p. 6.-31. Zadarnic -a înecat măria sa: ţtrdid la Catlabuga şi a sfărîmat-o lă -Şeheia. sadovea-nu, ó. xii, 350. în acel an, cînd ai sfărimat oştile lui SolimaA-Ha-dimbul, te aştepta llimea 'la Suceava, id. ib. 353. Toată compania noastră a fost sfărîmată. h. lovi-îjes.gu, t. 107. Oştirea vrăjmaşului fu şfiirîmată. y. iv 63. + (Complementul indică fiinţe, mai ales oameni) A omóri prin mijloace violente, zdrobind, sfiŞiind etc. L-au legat de coadele a două cătiiile şi le-au slobozit pren tabără de l-au sfărmat. ureche, let. i, .196/24. Cum te vei despărţi $e. la mine, va să te sfărâme un leu. neagoe, înv. 58/3. i/[risto]s ... né îngrozeşte taré că 6372 SFĂRÎMARE *- 788 — sfărîmare va să ne sfarme cu cutremur pre noi toţi, pentru mulţimea păcatelor, mineiul (1776), 16Sr2/12. Cela ce al ceasurilor şi al vremilor eşti fl[o]mn, îniru o clipeală ai vrut să sfărâmi pre robii tăi, dară, din multă milostivirea ta, stăpîne, te-ai oprit. ib. 164V2/1. La ivire de hoţi .. ., să prididească ca să-i sfărâme, nesocolindu-să învinovăţiţi daca ar şi omort pe acei iilhari. regul. org. 156/11. îmi pare că mă aflu in locuinţ-adincă A unei groazneci iesme . . ., Care de o stîncă Pe călător sfărâmă cu-n zbieret sătănesc. alexandrescu, o. i, 121. Fiiul' Romei seaprinde, Hidra-n mine-i o cuprinde ' Ş-o sugrumă şi o sfarmă, alecsandri, p. ii, 17. Cine eşti? Spune că te sfărîm! id. t. i, 268. Tu ai dreptul a schimba-n mormînturi Pentru neătîrnare oameni şi pămîniuri; Dar nu ai p-acela ca să-i umileşti! Poţi ca să îi sfărîmi, dar nu să-i robeşti, bolintineanu, o. 58. Să nu cumva să mai bleşteşii ceva din gură, c-acuş le sfărm şi pe tine!, creangă, o. 164. Poţi sfărma Şi pe-un voinic ce cuteza Să-nalţe dreapta lui de fier," Să prindă fulgerul din cer? coşbuc, p. i, 146. Pe Bumbea şi pe Ilieş i-au şfărîmat puşcăturile cu „dinamită“. agîrbiceanu, a. 66. Mă-sa a auzit pi sămni cî pi iei îl sfarmî ş-a plecat, diaconu, vb. 94. Să prindă şi să sfărîme pe, călăreţii cu suliţi. sadoveanu, o. xii, 283. Scenele Infernului lui Danie devin condiţiile normale ale oricărei vieţi oneste. Cine încearcă să evadeze prin niţică bucurie e un trădător, un transfug ce trebuie şfărîmat. ralea, s. t. ii, 198, cf. dl, dm, dex. I-au luat şi i-au dat peste noapte în ocolul vacilor, cugetînd că vacile i-or sfărîmă. sbiera, p. 109. Pinlru line, măi Irină, Dă maica cu lemne-n mine\ Deje pin’ m-a sfă-rîma, De tine nu m-oi lăsa. mIndrescu, l. p. 146. Atunci te voi aştepta, cînd tu vei arunca pe domnul tău pînă la nori şi de acolo îl vei sprijini în potcoave şi-l^vei sfărîmă. bota, p. 90. La cocoş, odată-i rupe gita.şt-l sfărîmă. o. bîrlea, a. p. i, 504. + Refl. A muri prin mijloace violenţe zdrobindu-şi, sfîşiin-du-şi etc. .corpul. Aurel Vlaicu ..., şoimul nostru ardelenesc, a lunecat din slava cerului şi s-a şfărîmat de acest pămînt aspru, iorga, p. a. ii, 45. Nu mai avea nici cerul, nici marea ce să-mi deie. Doar stinca nevăzută de care să mă sfărm. beniuc, c. p. 40. Să mai sloboadă încă o dată funia şi să-l tragă pînă la jumătate şi după aceea să-i deie drumul cu totul, ca să se sferme picînd •jos şi ei să trăiască cu muierile lor. sbiera, p. 85. I s-au fost, sfîrşit toată merindea şi, în spaima cea mare ca să nu slăbească ea şi să cadă in jos'şi să se sferme amindoi, şi-au tăiat pulpele de la picioare şi i le-au dai să le mănince. id. ib. 1 — Prez, ind.: sfărim şi (învechit şi regional) sfărm; conjunct. : să sfărim şi (rar) să sfărâm. — Şi: (învechit şi popular) sfărămâ (prez. ind. sfărâm şi, Învechit, sfărâm), sfărmă (prez. ind. sfarm şi, regional, sfârmez, alr i 907/315, pers. 2 sfarmi şi, regional, sfermi, alr sn i h 215/284, v h 1 319/334, a i 23, 35; conjunct. să sfărm, pers. 3 să sfărme şi, popular, să sfirme), sfărimâ, svărîmâ vb. I, (învechit) sfărîm?, (regional) sfărmi (alr i 907^178, ib. 1 989/166, a ii 12; prez. ind. sfărmesc, ib.), síírmí (prez. ind..sfîrmesc, pers. 2 şi . sfîrmi alr i 907/136, ib. 1 989/152, a ii 6, pers. 3 sfirme, A ii 4-, pers. 4 sfirmím, alr sn i h 115/141, pers. 6 sf irme, a ii 6), sfiriini (ib. 8; prez. ind. sfirimesc, ib.), sfrămi (alr i 907/164; prez. ind. sfrămesc ib.), sfrimi (ib. 907/129; prez. ind. sfrimesc, ib.), sfrîmi (alr sn v h 1319/172, a ii 7; prez. ind. sfrimesc, alr ii 1 989/174, ib. 4 639/130), sirumi (a ii 7), sfiirmi (alr ii 4 639/141, a ii 8; prez. ind. sjurmesc, A ii 8) vb. IV. — Pref. s- + fărîinju SFĂHÎMArE s. f. Acţiunea de a (se) s lârlma şi rezultatul ei. 1. Prefacere («violentă) a unui obiect In bucăţi, în părţi (foarte) mici, distruglndu-se, dărîmîndu-se, Imprăştiindu-se etc.; distrugere, dărîmare, împrăşti-ere etc. a unui obiect prin prefacere (violentă) în bucăţi, în părţi (foarte) mici; şfărîmat1 (1), fărîmiţare, zdrobire, (popular) fărlmare, zdrobeală, zdrumicare, zdrobire. , V. mărunţire, mărunţişare, pis'are, pisat1, smicurare, -spargere, spart1. Cf. sfărîmă (1). Spre sfărîmarea şi mestecarea nălrelului ... au sugătoarele fălci cu dinţi. J. CIHAC, I. N. 14/10, Cf. VALIAN, V., POLIZU, LM, DDRF, barcianu, alexi, w. Zgomotele produse de sfărîmarea unei uşi. vianu, a. p. 252. Columna rănită cu spada de-un rege .. . Sfărmarea secretă, lăuntrica rană Columna mereu trebuia să şi-o spună, blaga, poezii, 359. Graniţele■ ... prezintă o rezistenţă foarte mare la presiune, la' sfărîmare ele. şi nu sînt gelive. oncescu, o. 64, cf. ltr2, dl, dm. [Dinţii] reţin hrana prinsă şi servesc la mestecarea sau' sfărîmarea ei. ap 35, cf. M. D. enc., dex. + (învechit, rar; concretizat; în forma sfărmare) Sfărîmătură (1). S-au aflat sfărmările vasului lui. ar (1835), 22x/29. ♦ (învechit, rar; în forma sfărâmare) Naufragiu (1). Sfărâmările oare-cărora corăbii, aruncate de furtuni, buznea, p. v. 60/1. 2. F i g. Depunere de mari eforturi pentru a realiza ctva, pentru atingerea unui scop; agitare, agitaţie, caznă, câznire, chin, chinuire, frămîntare, frămîn-tat1, osteneală (2), silire, străduială, străduinţă, stră-duire, trudă (1). trudire (1), trudnicire, zbatere, zbucium, zbuciumare, (rar) chinuială, şfărîmat1 (2), (popular) canoneală, canonire, fărlmare, sîrguinţă, (învechit) învăluire, năslire, nevoie (3), nevoinţă (3), osîrdie, osîrdnicie, osîrduinţă, osîrduire, sîrguială, strădănuire, volnicie, (regional) verpelire, (învechit, rari zdrobire. Cf. sfărîmă (2). Cf. dl, dm, m. d'. enc., dex. 3. F i g. încetare (prin violenţă) a existenţei, a producerii sau a manifestării unei senzaţii, unei stări, unui sentiment, unei Însuşiri, unei relaţii etc.; desfiinţare, destrămare, distrugere, împrăştiere, prăpădire (1), risipire (5), spulberare, (rar) sfăfîmat1 (3), (popular) fărimare, isprăvire, zdrumicare, (învechit) sodo-mire, stropşire, zdruncinare, (învechit, rar) topire (5), (grecism învechit) afanisire. V. dispariţie, nimicire (1), pi ei re (5), strivire. Cf. sfărîmă (3). ,După sfărîmirea legătureei lumiei aceştia şi după părăsirea greimei trupului călră cea lumină fericită şi dumnezeiască să meargem. coresi, ev. 239. Ieste materia pocăinţei mărturisirea gurei şi sfărîmarea miniei. antim, o. 374. O să fie un scandal această sfărîmare a celor mai sfinte tradiţii, vlahuţă, s. a. iii, ,135. Aceste mijloace stau in mărirea naţiunii române şi în sfărîmarea piedicelor care fac cu neputinţă ca sufletul fraţilor să asculte durerea fraţilor, petică, o. 403. Burghezul vedea . . . sfărîmarea tratatelor comerciale care-l legau de Turcia, id. ib. 419. Am reluat . . . protoistoria Daciei ■ ■ . pînă la sfărmarea regalului lui Decebalus. părvan, g. 2. Sfărîmarea puterii regatului . . . permitea geţilor o înaintare uşoară în vestul şi nordul Mării Negre. id. ib. 77. Totdeauna, o dată cu sfărîmarea sau cel puţin o dală cu amurgirea formelor constrîngătoare de viaţă ale unei orînduiri mai vechi, sentimentele omeneşti eliberate s-au revărsat , în mari efuţii lirice, vianu, l. u. 291. O astfel de mîndrie individualistă ... nu putea apărea decît înlr-o epocă de sfărîmare a vechilor legături, id. ib. 624. Lupta poporului marocan pentru sfărîmarea jugului colonial se bucură de simpatia tuturor oamenilor iubitori de pace şi libertate din lume. scînteia, 1953, nr. 2 753, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 4. Lovire puternică a unei fiinţe sau a unei părţi a corpului ei, care provoacă distrugerea ţesuturilor, traumatisme etc.; deformare, prin apăsare, prin strîngere etc., a unei fiinţe sau a unei părţi a cor-phlui ei, făcînd-o să capete o formă plată şi provo-cîndu-i modificarea sau. încetarea funcţiilor (vitale); strivire, turtire, zdrobire, (popular) zobire, (învechit şi regional) strucinătură, strucire, struci-tiiră, (învechit) strucinare. Cf. sfărîmă (4). Tănăsică îndurase, cu o împietrire la fel a sufletului şi cu o înţelegere egală a suferinţei, sfărîmarea degetelor 6373 ŞFĂRÎMAT1 — 789 — SFĂRÎMĂ / şi chinul crucificării, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 65. S-o fi isprăvit cu anchetarea şi cu sfărîmarea lui? — După cile ştiu, nu ... S-ar putea ca şi schin- ■ giuirea lui Licu şi a celorlalţi să meargă mai departe. stancu, R. A. v, 227. în fracturile prin arme de foc poate exista o sfărîmare în ţăndări.-abc săn. 167. 5. (Rar) Dărimare; (concretizat-), dărimătură. Cf-sfărîmă (5). Zăcea ... ucisă in sfărîmarea unei case supt doi păreţi de zid răzămaţi unul tntr-aliul, ajr (1829), 12/1. + (ftar) Prăbuşire. Acest viilor este prevăzut fără a ţinea seamă de sfărîmarea şi căderea lunei pe pămînt; căci în lună se şi observă deja crăpături enorme cari se lărgesc necontenit, conta, o. f. 172. + (învechit; în forma sfărmare) Distrugere. A prorocit ... că s-au apropiat mîntuire şi sfărmare de tot a Ierusalimului (cca 1750). gcr ii, 62/14. 6, (învechit) Înfrîngere (a duşmanului). Cf. s f ă-rîm a (6). Opt mii oşteni suedezi au şfărîmat o armie de 38 mii de rosieni .. . Auzul de această sfărmare n-au oborit cugetul şi curajul monarhului Roşiei, asachi, i. 260/15. — PI.: sfărîmări. .— Şi: (învechit şi regional) sfăr-mâre, (învechit) slărlmire, sfărăma're s. f. — V. sfărîmă. SFĂRÎMĂT* s. n. (Rar) Faptul de a (s e) s f ă r î m a. 1. Sfărîmare (1). Cf. sfărîmă (1). Cf. resme* RIŢ.S., D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. 2. Sfărîmare (2). Cf. sfărîmă (2). Cf.RESMi-RIŢĂ, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. 3. Sfărîmare (3). Cf. sfărîmă (3). Cf. dex. — V. sfărima. SFĂRÎMÂT2, -Ă adj. l.(Mai ales despre obiecte) Care a fost prefăcut (cu violenţă) în bucăţi, în părţi (foarte) mici, distrugîndu-se, dărlmîndu-se, împrăş-tiindu-se etc.; care a fost distrus, dărîmat, împrăştiat etc. fiind prefăcut în bucăţi, în părţi (foarte) mici ; fărîmiţat, risipiit2 (4), zdrobit, strivit, (popular) fărî-mat, zdrumicat, zobit, (regional) storît, zdrucît. V. mlecit, pisat3, pisăgit, smicurat, spart. Cf. sfărtma(l). în sfirşit soseşte un vas pe jumătate şfărîmat. heliade, l. b. i, 65/3. Punem în ... apă ... chitră sau gutui sfărîmate împreună cu miezul lor. penescu, m. 48/1. Se făcea că dintre două dealuri ... ieşea şerpuind o apă, pe malurile 'căreia albeau mulţime de pietre sfărîmate. ghica, c. e. i, 46, cf. barcianu. Să vă admir curajul în vinure vărsate, In sticle sfărîmate, hurii neruşinate Ce chiuie-n orgii? eminescu, o. i, 23. Ah! organele-s sfărmate şi maestrul e nebun. id. ib. 158. Dintre unelte, pe granit mi-au fost sfărmate Rînd pe rînd aproape toate, în asalturi necurmate, macedon-ski, o. i, 231, cf. ddrf. Cu sfărmate catapulturi Turnul muced siă-nclinat. coşbuc, p. ii, 69. Sub pietrele-şi colbul din clădirile .surpate, S-ar afla, cîndva, voivodul şi coroana sfărîmate. davila, v. v. 89, cf. alexi, w. Şi cum pe bancă stă culcat E parc-un naufragiat Pe-o scîndură de vas sfărmat. iosif, v. 157. Dinlr-un mănunchi de perle sfărîmate Eu fac un bal de stele costumate. al. philippide, a. 18, cf. resmeriţă, d. Din cauza dimensiunilor mari ale burghiului, tăişul este prevăzut cu crestături nesimetrice pentru a obţine ... aşchii dt mai sfărîmate. ioanovici, tehn. 293. Chesoare răsturnate, căruţe sfărîmate, automobile despuiate şi, ici-colo, turme de vite flămînde, murdare, clătinîndu-se pe picioare, îţi umpleau inima-de jale. brâ.escu, o. a. i, 137. Catarge, odgoane Trosnesc, sfărîmate, Ca biete ciolane, voiculescu, poezii, i, 164. Ca-ntr-un mormint de rege cu poarta sfărîmată .. . Lumina curge-nuntru. cĂi.iNEScu, o. ii, 19. Palatele şi statuile, zugrăvelile şi manuscrisele ar fi fost de mult sfărîmate şi sfîşiate, dacă oamenii nu le-ar privi cu slavă. id. c. o. 152, cf. dl, dm. Se auzi un trosnet de crengi sfărîmate ca şi cînd ar fi fost călcate de o turmă de mistreţi şi în secunda următoare văzură ţeava unui tun mic. barbU, ş. n. ii, 290. In timp ce fierbe zarzavatul, se freacă brînza tele-'mea cu uleiul, pus cîte puţin o dală, se adaugă usturoiul bine şfărîmat şi foile de magheran. s. marin, c. b. 50, cf. m. d. enc., dex. Ce mai pietre sfărîmate, strigă băiatul împiedieîndu-se de una. popescu, b. ii, 86, cf. alr ii 4 640. ■Iv> Fig. Şi Hercul pe măciucă stătu-ntr-un aprig studiu Nebănuind c-o vină de ape sfărîmate Scotea căzînd din ceruri,, acel solemn preludiu. călinescu, o. ii, 31. (Prin Transilv.; despre boabele de pe ştiuletele de porumb) Dezghiocat. Cf. sfărîmă 0). Mimară mămăligă nouă, din cucuruz sfărmit şi uscat la sodre. agîrbiceanu, s. 428. 2. Fig. \(Rar; despre senzaţii, stări, sentimente sau despre însuşiri, relaţii, obstacole etc.) Distrus. Cf. sfărîmă (3). Toată nădejdea danaii de-atunci sfărîmal-o văzură, Frinte puterile lor. coşbuc, ae. 33. Dorm cîntecele noastre toate Şi fierbe tăinuita jale A visurilor sfărîmate. gog a, poezii, 10, cf. resmeriţă, d. Nu luase împotriva mea o măsură disciplinară gravă şi ireparabilă. Cariera nu-mi era sfărmată. cocea, s. i, 223, cf. dm, m. D. enc., dex. + F i g. (Despre oameni) Copleşit (de durere). Fira supărată Neagră şi sfărmată Păşea-ncetinel. coşbuc, p. ii, 162. 3. (Despre fiinţe, mai ales despre oameni, său despre părţi ale corpului lor) Care a fost lovit puternic, pro-vocîndu-i-se distrugerea ţesuturilor, traumatisme etc.; care a fost deformat prin apăsare, prin strîngere etc., căpătînd o formă plată şi provocîndu-i-se modificarea sau încetarea funcţiilor (vitale); strivit, turtit O), zdrobit, (popular) stropşit, zdrumicat, zobit, (învechit şi regional) storcit, strucit, strujit, (învechit) răzbit (1), (regional) zdrobolit zdruci-nat. Cf. sfărîmă (4). Şarpele ... îşi acopere capul cu tot trupul şi şi-l ascunde de supt dînsul, iar deaca i să [va] zdrobi capul, deci’- tot trupul lui va rămînea cu dînsul zdrobit şi sfărâmat (a. 1654). gcr i, 167/6. Gazda ... s-au sculat ta miază-noap-te de l-au ucis şi l-au vîrît într-un loc . . . Iar sf[î]n-tul au strins bucăţile omului ceale sfărâmate şi făcu rugă la Dumnezeu de-l învise pre acel mort (a. 1675). id. ib. 222/25. îşi încleştă . . . mîinile pe coada toporului, ... îl repezi năpraznic cu muchea-n capul tatălui său. Ţeasta trosni sfărîmată. vlahuţă, s. a. ii, 14. Zdrenţele ... se lipiseră de pielea stropşită şi sfărîmată. stancu, ş. 24. A trebuit să trimit cu sila la Tulcea un pescar cu braţul sfărimat. h. lovinescu, t. 373. 4. (Astăzi rar; despre' elemente de construcţie, construcţii etc.) Dărimat. Cf. sfărîmă (5). O rîndunică ... La cuib venind acum, Şfărîmat găsi ea cuibul. Iar puii morţi in drum. coşbuc, f. 153.'Zeci de braţe s-au ridicat şi au izbit cu toată puterea .. . Uşa ceda sfărîmată. blaga, h. 25. Se învălmăşesc ¡neputincioşi, printre grinzile sfărîmate. cinema, 1969, nr. 12, 5. Aş trage eu la un gard, Dar ş-acela e sfărmat. folc. mold. ii, 216. + (Rar; despre stînci sau despre forme de relief înalte) Prăbuşit (1). Cf. sf ărîm a (5). Stîncile ce făceau vîrfuri pe poale sfărîmate stau. conachi, p. 212. 5. (Rar; despre trupe sau despre formaţii de luptă) Înfrînt; exterminat. Cf. sfărîmă (6). Soarta noastră- fuse crudă astă dală, Mica mea oştire fuge sfărîmată. bolintineanu, o. 33. — PI.: sfărîmaţi, -le. — Şi: (învechit şi popular)' sfărmat, -ă, (învechit) sfărăroât, -ă, (regional) sfărmit, -ă a,dj. — V. sîărîma. SFĂRÎMĂ s. f. (Popular) Sfărîmătură (1). Şi-n genunchi atunci pe ţărmuri Ea din pumni cît 'două sfărmuri Bea. coşbuc, p. i, 97, cf. scriban, d. Cîte-n depărtare mi-apărură Ori sosite să se facă sfărmuri Să le plîng pe insula mea sură. beniuc, c. p. 116. + P. r e s t r. Firimitură. Ea trece pragul, tristă ca om fără noroc, Aşază două sfăimuri de pine la un loc. coşbuc, p. ii, 187, cf. alr i 768/90. 6376 s \ SFĂRlMĂCIOS — 790 — SFĂRÎMĂ TURĂ 7 p\.;ssfărîme şi (regipual) sfărîmw'i (alp i 768/SQ). -i- Şi: (regional), şfârihă (pl. sfămiuri, ib. 76¡8/50, 60, 4.15), şîârmttra (pi. sfărttiuri, ib. 768/51, ©0) s. f. ' — Pref. s- + iărîmă. Siărreiură; s,g. refăcut după pl. sfărmuri (de la sfărmă). Sl'AnlMACIÓS, -OÂSĂ adj. y. sîărtmlcios. SFÂKÎMĂTOR, -OARE adj., subst. 1. Adj. (Rar) Diştru'gător. Trecut-qu pe aice cutremur şfârriiălor? Potop trimis din ceruri ca foc pedepsitor? alecsan-dri, p. ii, 87. Din nenorocire pehtru omenire, revoluţiile iiterar.e nu sînt aşa sfărămătoqre ca revoluţiile' imperiurilor. cr (182,9), 2,17/2. Paradoxia caracterului lui Hamleţ; noutatea sfărîmătoare de idoli fin poema „Zarathuştra“ a lui Nietzsche pornesc de lp aceeaşi cortcepţie a qdîncimii. viaishj, e. 448. Lumea modernă dobîndeşte cîteva din trăsăturile ei mai noi, prin înălţarea burgheziei şi a individualismului, sfărimător al vechilor cadre de viaţă ale. feudalismului. id. l. o. 80. Adusese ... ¿uliul restaurat pentru formele pasionale ale vieţii, pentru impulsivitatea sfărămătoqre de reguli r a geniului creator, id. ib. 227. -v* (Substantivat, mV) ,Ct. ddrjş. E -curentul zgomotqs al pretinşilor sfărîmători de icoacţe. in plr ,ii, 452. 2. S. m. pl. .(Regional; în forma sfărmători) Oameni adulaţi la clacă pentru a dezghioca boabele de porumb • de pe ştiuleţi (Briheni — Dr. Petru Groza). Cf. teaha, o. n. 265. ¡ 3. S. f,, (rar) ii. (TranşilV.) Uneâltă folbsită pentru dezghiocarea, boabelor dé porumb de pe ştiuleţi. Com. ' din tÂRcAîţa BEiuş» ef. a i Î2, 18, 17, 20, 23, 35, n 3. ' 4. S. n. Maşină sau unealtă folosită pentru sfărî- • marea (1) diyerşgjor materiale; berbec. Cf. .pl, m. b. ENC., DKX. _ — PJ.: sfărîmăipri> -o'etfe.. — Şi: sţărinăţov-, T-oáre, ■adj,,, ş. f,,s. n., (regional) sírlnUtojirc ş. f. a ii 3. — Siărima.+ suf. -tor. SFĂRÎMĂWHĂ s. f.'l. Obiect prefăcut In buc'ăţi, îii păfţi (ftiarte) iriici; fragment d-intr-un astfel de obiect: (rar) zdrobitflrâ, (popular) sfărîriiă, (învechit, ,rar) sfărinâTe (V. sfărîmar'e 1), sfărîmuş, (regional) Mac, fărîffiătUră. Cf. lb. D-şutită Ha văzti. sţărirftăiuHle anei c'prăbii care se înecase, ple-şOiÂNtr, i. i, 59/7. Aceşti nenorociţi îşi făcuseră \p colibă din sfătămătlirile corăbiii lor, eR (1830),' ilS/ŞQ.. . A sfărîmat patru corăbioqre ce era lîngă dPnsa şi a ătvîrlit sfărărnăturile la o mare ¡de-păriape. ib. 3-46/2, cf. valían, v. Intre sfărărnăturile scăpale/din naufragiul . în care au •petit cea mai irtare parte din scrierile cphtim- • porane a strămoşilor noştri din veacul de mijloc,- ne-au mai rămas o mică cărticica, mag, ist. iy 251 f-2. Pisează aqeste 'sfărărhături mări. MAtJ* sAnAt» 88/4. -Se arata şi un loc al ţărmului hiiréi acolo . .•. unde ,.., fură arse sfărfimăturile naviloţ din nqufragiţi şi corpurile morţilor de atunci. aRistia, ewt. 3QÓ/11, Qlónfiil.,. sţ înfipse într-o ,cărămidă din părete, a căiia sfărŞ/măiuri se r&-inloarserăşi cqziirăpe pepf.pl domjiitprului^e'grtjzzi,.s.i, 21, cf." pqlîzu. Sfărâmăturile de urme... Lespezi de marmoră mari... Iată Hinovul; — în el s-ascunde - PpiopUl ,de 'secoli ce-a curs-, mAgEPonsisi, o.' i, 13. în crîmpeiele de strofe izolate, împrăştiate ca sfărîmăturile unei statui, se simte aceeaşi nelinişte a omului care are lucruri mafi.. . de spus. vlahuţă, s. a. ti, 493. Aici se găsesc iţi pqmW urne. de lut pline eu cenuşă şi sfărţmă-tur¡i^d¿ vase-, sşttle. id. 4fe.‘ ţii, 217, cf. ddrf,.aíéÍci, w., -şĂikEXNu2. Au fosi -jirtţrpbubtfale... sfărămăturiie scoicilor în care se'răsfrîng toate nuanţele. ioRg^, p. a. ii, I9i, Toate sfărîmăturile .şi risipa aeekşta de fier, de lenin^şi de oţel se adunau zi cu zi. anghej,, i*p, 84. Movila ... creştea din sfărîmăturile amforelor arăficate. .ANGHEL — IOSIF, C. L, 6, Cf. ÍDRG'.' J.ds se ue&ţdU sfărî- mături cari conţineau aur, AQÎRBidŞÂNy, a. Ş80._ PÎfaţa apei sclipesc, ici,' sfărinţături de oglinzi, colo, plăci de oţel. gîkleanu, %. 77, ;Mă aşezai pe ceva, care trebuia să. fi fost tot o sfăriniaiură uriaşă din bolta dărîmată. ifoGAş, du": ii, 61î , Tnţerţtîţiile sînt>umplute cu pămînt bătut şi sfărmătură pe piatră-i îîârvan, g. 475, cf. resmêrija, b., cade. M gă$ pe ..cei porniţi înaintea, noas.ţră, tfdăpoştiii după şfăţămătur-i de slînci, irăgînd mereu focuri fără să ochească. CAţiîL-PETHEşeu, u. N. .277. în curtea cea mare sînţ ¡'tot felul de sfărţmăfuri lioate, capi fără spiţe, butoaie ■ cu . muiie doage lipsă. id. ,o;. i, 205,. Ţânqsică.. aduna îfi palmă şfărîmătur i . de.dihţi şi sînge. G;, m. za-.mfii^sçij,, 5F. Mi-K- t» ^1- Şt-i wuaeqt conovăţiil pe caprca s'p, ţ se< pară ovăzul pţ care-l mănfnpă sfărîmăi-uri dinlr-uj),. bulgăr de aur .căzut din cer. id. m. d. ii, 96. Olivier... reconştituişe,, orientîndu-se după un os-găsit sqii cjiiar o sfărămătiiră de os, specii anirnale? de rşiilt dispărute, ale altor ere. tptmOp&KDV, m. iii, 151. Plüia se srri'ulse'dün fierbăldire şi venii cit ai clipi, ţintă la iiWl . .. Dintre sfdrirnătiiri el scoase în braţe o fată.. \foicuLEş.cy, p, i, 51. Ciocănind stîncile şi adunînd sfărîmături pentru colecţiile lui, sttirăm astfel şi coborîrăm săţră Călimani, sadoveanu, o. xiî, 8, cf. scriBâ'n-, d. Sînt ... sfărîmături de sttnci... ca şi cum• un vulcan ar fi făcut erupţie, bogza, c. o. 99. în bază, peste Cenomanian, se află un banc cpnglome-ratic... şi sfărîmituri de silex, ôncescu, g. 16, cf. dl. Călca în picioare cioburi de sticlă,, SfărîmătUfi de,cără- ■ ijiidă, seînduri, bucăţi■ de porţelan, çtrpe, ş,c.I}ije fierbinţi. t. popovici, s. 26, cf. dm. Rafiile sedimentare din această categorie iaui. naştere -din s.fărimăturile,cqre au fost rupte din masele de roci existente. geolo'g'iĂ, 26. Fiirid açolo, puteai vedea, într-adevăr, bucăţi de clădiri, .sfărîmături de tot felul OiişcitCdU-se şi irttstutndmWîn trupăl ciupercii. românia literarA, 1969, nr. 57, 29/2, Cî. m;. p. enc. , dex.<0> F i g.’lllomm...ş-ăredus această existenţă la mici -şfărinături,i4qr ea-întăies .a căzut în toytie diqlect'ele la rqngul unei foriiie - grqmalicqle. P;HI.mp'pipe:, p. 1Q4. Najurq îrttrsagă a fijst şi (ia răffijtne un misler. penf.ru 'inteligenta omineaşeă. Bufăţi-inşă dintrAnsa au devenit treptat cunpşcute ş.i... de la liiţip ./. xţi, ,333. şf&rîrţiălurite ... ., făcuţe prin pod în tavan} fuseseră prinse, ca să nu, fie lesne descoperită isprava iQtr^o umbrelă agăţată la o bîrnă-arghezi, ,b.-. 119. # (îftyţchit) Dezastm (material). Gheorghie Ghica, .., nevolndu-se ca şă tţidrepteze ţara din sfqFÎmăturile ce o sfărmase oştile turceşti şi tătăreşti ■ ■ • ţi fiind (freiriea bqrqç fii foi se dei'e la împărăţie■, •au '6379 SFĂRÎMI — 791 — SFĂŞIE făcut rinduială s,« sţ şt.ringă. miras, lét. iii, 135/.34. Poarte coruptă eră 6dală Labedemonia... O reformă . .: cel pâtin tăi 'poate... a-i repară kfărămătânle şi a-i dsi'gura o lan’gă existenţă.‘ aiustia, Wüt. XX*/5. — PI.: sfărimături. — Şi: (învechit şi .regional) sfărlrnitijră, sîar;miătiiră,sfărmătui'ă, ŞîărinUură, (învechit) ş|arămitjir4,' (regional) sfărimitură, siermăţură (a i 35), sfirniitâiă, sfrămitură (alr i 768/164), sfrimUură (ib. 1 989/122), sfrîmitiiră (ib. 768/129, 170,' 174) s. f. — Şfărlma -f sul.(ă)tură. SFĂRÎMI vb. IV v. sfărîmă. SFĂHÎMICIOS, »OASĂ adj. Care se sfărîmă (1) sau se poálé sfarima Uşor; (popular) fărîftiicios, (regional) scrupo’s (1), sfărmos, (învechit) spărtigos. V. cas abil, friabil. Cf- lb. Dacă finul'va fi clădit In stog fiind foarte uscată iarba, atunce jilăvirea nu urmeaiă,'finul se face sfărămicios şi colbtirps.i. iones-cu,'c. 114/25, cf. ddr'F. Spada, cioplită de-un om, i s-a f’rint în-izbire ca gheaţa Cea sfărmăciotisă. coşbuc, ae. 247, cf. barcianu,. alexi, w. Femeile li fac impresia că-s nişte fiinţe sfărîmicioase, ca şi cînd ar fi din sticlă fină. agîrbiceanu, s. 14. Fulgii se legănau în aer, căitnd fără zgomot şi Văţinău-se peste straturile de zăpadă sfârmîciaasă. ,rebréanu,nuv. 48. Zăpada sfărîmicioasă .siqpîneâ ţot cif prinsul, atîţ de albă că, privind-o mai ¡ţiuit, ustura'"ochii, id, ib. 277..Dacă supraîncălzirea este pronunţată, oţelul dédine sfărămicios, iar structura prezintă cristale ’mari şl negre ' prizenlînd un început de topire, ioanovici. tehn. 1,12. Atu-şi,mai simţea mîinile; avea seni4ţia,^ă vîrful urechilor a devenii şfărmipios ca porţelanul şi că o singură atingere ar sparge sfîrcul in zeci ţie buiăţi. c. petrescú, c. v. 138, cf. scrjban, d. Mirosea şi a iarbă uscată,' sfărîmicioasă. stancu, s. 228. tiîrtia se îngălbeneşte şi devine sfărîmicioasă, la fel bumbacul şi alte textile, sanieleviqi, r. 234, qf. ţ>L. Fata se opri, înfipse mîna în pămîntul sfărîmigios şi îl izbi în ochi, apoi o luă din nou la fugă. preda, î> 152. Eră pămînt búp,,.gras, sfărmmOs, fiar vlfflurile îl secă-tuise'ra şi sub ţintele bocancilor bruşii pleşneau ca sticla. t. popovici, se. 61, cf. dm. Şe afunda în .moloz sfărî-micio,s, pînă la glezne, românia literară, 1971, nr. 141, 16/1, cf. m. d. enc., dex. PI-: sfăiimicioşi, -oase. — Şi: (rar) sfărlmăcioş, roasă (ddrf), sfărămicios,, -oâsă, siărimicicis, ■roasă (alexi, w.), sfărmăpios, -oâsă, sfărmicios, -oâsă, SfarmicioS, -oâsă aţjj - — Sfărlnia + suf. -icios. SFĂRÎMÎREs f. v. sl&rlmare. SFĂHÎMITORĂ s. f. v. sfărîmătură. SFĂRÎMÎÎŞ s. n. (învechii, rar) Sfărîmătură (1)1 Din capetele stîlpilor zid de marmure în sus să ridica, cît cu înălţimea sclipului să atocma. Carite pre din lăuntru cu. . . sfărmuşuri de piatră şi de marmure amestecate împlul era. cantemir, i: i. i, 164, el sfc ii, 207, 211. PI.: sfăiîmuşuri. — Şi: sfărmiiş s. n. — Sfărlnia + suf. -uş. SFĂRLÂC s. f. v. stlrlacS. SFĂRMA vh. I v. sfărîmă. SFĂRMARE s. f. v. 'sfărîmare. SFĂRMÂT, -Ă adj. v. sfărjmat2. SFĂHMĂ s. f. v. sfărlnia. SFĂRMĂCjOS, -OÂSĂ adj. v. sfărimicios. SFĂRMĂT ,s. n. (învechit) Sfărîmare (3). (Fig.) Sfărmătul apelor şi înfricoşatul vuiet ■ . . pricinvkşte în apropiere o asurzire. nespusă, ar (1829), 242Î/13. —. Pl.: sfă'rmete. — Sfărma + suf. -ăl. SFĂRMĂT0R, -OÂRE adj., s. f., s. h. v. şfărimător. SFĂRjVIĂTTJRĂ s. f. v. sfărîmătură. SFĂRMÎ vb. IV v. sfărimă. SFĂRMICIOS, -OAS,Ă adj. v. sfărimicios. SFĂJRMÎT, -Ă adj. v. şfărîmat2. SFĂRMITTÎRĂ s. f. v. sfărîmătură. SFĂRMÎCIOS, tOASĂ adj. v. sfărimicios. SFĂRM0S, -OĂSĂ adj. (Regional) Sfărimicios (Rîşca — Fălticeni). Cf. chest. v/63. + (Despre dealuri) Care are grohotiş pe pantă (Baiu Mare— Raia Mare). Cf. alr sn iii h 811/272. + (Prin Ban. şi Trânsilv. ; despre cartofi) Făinos. Cf. alb sn iv li 1 103. — Pl.: şfărmoşi, -oase. — Sfărma -f suf. -os. ŞFĂRMURĂ s. f. v. sfărimă. SFĂRMURI vb. IV. T r a n z. (Prin vestul Transilv.; complementul indică plinea sau miezul de pîine) A sfărîmă (1). Cf. dr. vii, 75, 76, alr i 1 989/59, 315. — Prez. ind.: sfărmuresc. -- De la sfărmă. . SFĂRMTÎŞ s. n. v. sîărîmuş. SFĂRNĂR s. n. v. sfîrnar. SFĂROGÎ vb. IV v. sf arogi. SFĂROGÎT, -Ă adj. v. sfarogit. SFĂRŞANG subst. 1. (învechit) Cîşlegi. Ne-am rugat de dumnealui de ne-au dat 2 diple ... de acum păn cînd le va sfîrşi sfărşangiil, să avem a-i da dumnealui atuncea banii cu muiţămilă, fir nici o pricinţă] (a. 1746). iôrga, s. p. xri, 44. 2. (Regional) Moroi2 (1) (Buru - Turda). Cf. alr i 1 399/249. — Pl.: ? — Of. f ă r ş a n g. SFĂRîAl s. n. v. sfîrtal. SFĂRTIC yb I v. sîlrtica. ŞFĂŞCTJ'JÎĂ s. f. (Busov.)'Diminutiv al lui s f a ş.c ă. Cf. marian, nu. 234, t'dbg, V- Pl.: sfăşcuie. — Sfaşcă + suf. -ii/â. SFĂŞÎE s. f. 1. (învechit şi regional) Fîşie; s p e c. bucată de cai'iie (sfîrtecată). P'e pe trup i-ati tăiat ’ sfăşii. şinca,i, hR. ii, 289/10, 'cf. h x 210. Pice-i carnea ele pe spate Dăfăbiiri şi sfăşii -Idlel retega*nul, tb. 145, ci şez. V, 123j bÎrlea, l. i-. M. ii, 496. Cine /re-a despărţit, kàtfé, Pisezi carnea de pe spate Seri jele şi sfăşii late. id, c. P. 153, &. podaîhu, fl. ii; A v 14, vi 9, 26, 32, al,, olt. + (Regional) Cureluşă împodobită cu fiîiţe de alamă (Tirgvi Neamţ). Cf. glosai* beg. 4- (Regional; priii analogie) Bucată de pămîftt lungă şi îiiguStă. Cf. chêst. iv 96768, a v 21. 4- (Regional) Sfert dîhtr-iîn rftifel care a fo.St tăiat; ciozvîr.tă (TVIăceşţi de ţlos — Băileşti). 6f. alb sn tv- h i 094/872. O sfă'şîie û'è mûel; 6410 SFĂŞIUŢ — 792 — , sfătui patru sfăşîi, i.b. 4 (Regional) • Chimir (Şroşteni — Tir^u Neamţ). Ci,, alr i 1 8.66/554. 2. (Prin Mol.d. şi Transily.) Fibre (mai .groasa) sie cinepă din care se împletesc funii, bice etc. Goni. marian. Cînd dai fuioiut preo'ţutui, la Bobotează, să-l dai periat; dacă îl dai neperial, atiinci viţile se fac ca sfăşiite unui haldan. i. cr. iiiij'149, cf. a vi 26., mat. dialect: i, 93, 215. + (Regional) Făclie cu care se pescuieşte noaptea; (regional) fachie, faşcă (Goverea — Vatra Dornei). Cf! a ’y 14, glosar reg. 3. (Prin Mold.) Haină (bărbătească). Cf. h*x 357, 600. - — PI.: sfăşii'. — Şi: (regional) siăşîic s. f. / — Pref. s- -f fîşie* , SFĂŞltlŢĂ s. f,,Diminutiv al lui ş f ăj i e (1). Cf. LB, GHEŢIE, R. M., BARCÎANU, ALEXI. W., JAHRESBER. viii, 16Q. ,+ .(Regi¿.iial) Bucată mică de p^mtpt lungă şi îngustă (Sîăţău — Cîmpulung). Cf. chest. tv 96/778. ir Plii, sfăşiufc. -r Siăşic+suf. -Ufă. I SFÂŞÎIE s. f;.- Vi şfăşie. SFĂTl s. m. 1. (Transilv. şi Bucov.) Paracliser. Unul dintre rudeniile morluliii sau şfătul... umple cu vin ■ paharele de pe masă. marian, î. 268, ef. ev 19Î>1, nr. 3, 46,. CABA, SĂL. 92, S1AT. ,pi.ALECŢ. I, 93, TEAIJA, C. N. 265, scl 1964, 335. tine vrea dă cît-un tăljer d'e ¿răuhfă d'e mălai la sfăt. alr ii/i mn 110, 2 801/325. 2. (Prin Traţisilv,) Clopotar. Cf. alr ii/i .mn 9.3, 2 735/250,316. — PI.: sjeţi. v ' — Etinaologia necunoscută. SFĂT2 ş. m. (Maram.) Copil de.ţigan. Gf. bîrlea, l. p. m. Ii, 496. ' — PI. : sfeţi. — Pref. s- + îăt. SFĂTĂCldS, -OijŞA qdj. (învechit, r,ar; despre oameni) Sfătos (1). Cf. polizu. — :.P1 .'.sfptăcioşi, -oase. - — i Sfat- + suf. - (ă ),cioş. k SFĂX(5S, -OÂSĂ adj. 1. ,(Despre oameni) Căruia li place să dea sfaturi (1), să povestească etc.; care vorbeşte cu înţelepciune; (regional) ocoş (2), opşegos,.(l), (învechit, rar) sfatăcios. Cf. lb, i. golescu, o., valian., v. Atunci veni cu degrabă O mult prea sfătoasă babă. BĂRAC, A. 23/16, cf. POLIZU., PONTBRIANT, D., DDRF. , Vorbea cu . . . un copilandru dezgheţat şi sfătos, ispi-RESCU, L. 356, .Cf. BARCÎANU, ALEXI, W., Ş&INEANU2. 'Ei toţi, sfătoşi, cum li era rostul şi buni la toate ppveşlile culese în cate, şi-au dat drumul deodată, printr-însul. IORGA, P. A. II, 149, cf. ’T0RG, RESMERIŢXj D., CADE. Vizitiul lchim, bătrîn şi sfătos, ţinea slrîns din hăţuri pe cei cloi telegari, rebreanu, r. i, 69..Âved o:mătuşă prea sfătoasă şi-mi punea atîtea întrebări de.mă prindea ameţeala, vlasiu, d. 234. Ispirescu povesteşte ca un unchiaş sfătos, puşcariu, l. r/i, 384, cf. scriban, d. *’ Se hotărîră cu toţii să întrebe pe profesorul Dumbravă, în care aveau mai multă .încredere, fiindcă e/a sfătos, blîrid şi, dispus la ' problemă,, călinescu, e. o. ii, 9, cf.,DL, dm. Bătrîn şi şfăţos,. ■., e urî rapsod popular care ştie multe. ist. lit. rom. ii, -349, cf. mihXilă,' î. 166., scl 1.9,6,3, 211., Ei aşa a fost întotdeauna, sfătos şi, cumpănii 'din fire. lăncrănjan, c. ii,’ 123.’ Podgoreanul Leriagoras, robust, sfătos, vulpescu, p. 123. pronos dev,ipes,un. .sfătos 'Moş-Vreme. cinema, 1969, nr. 12, - cf. m. d. şnc„ DEX-jDinire toţi, cea,mai sfătoasă a fost bab,a cerşitdqre, cacî Şi,, ea a fost chemată la pet\;ectere, rete6anul, p. , ii, 40... -v- (Prin an.şlogi.e) Cînd gîşlele s-au^dus şi corfiiiySe’'împrăştie peste sate,..v iese la mal o.ţovă'răşie ,de briaşte sfătoase, care rîd şi se ceartă, dan, u. 3QQ, -0- Fig. Amtiluiţă p,răşjţjnă şi uri Vin sfăţpş, cu care ,s.e poate şta. dej vpi.bă.. yq.iculescuj, p. i, 1.34. La qceşte.a şe ad.augă,,.deşigur! unelş realizări artistice care ne întîmpină mai cu seaiŢţă la Cronicari, c,reato,ri spontani a.i unei sfătoase, arte a naraţiunii orale. ist. lit. rom. ii, 9. <0“ (Adverbiâl)yorbe'a cu plăvanii sfătos, ca în bătătura lor de aiasq^'diris'df.’c. petrescu, a.'r. 7. Ciuierul Neagu iîmbea îngăduitor, şi sfătos, dezmierdînd bpabele mătăniilor între deţ/efe. id, ib. 157, cf. .dl, d'm, m: d. enc., dex. (SiiBstah'tivaţ) A frumoa'soL'rămîneă la o parfe părăsită şi lumea toată sta grămadă cil gura căscată împrejurul celei sfătoase, caragiale, o. ii, 3'49. Da tu, mă. . ., n-o mai fă pe sfătosul şi pe viteazul.! i.ăncpănjan, c. iii, 389. + (Despre modul de a vorbi al oamenilor) Care denotă înţelepciune. Mă. lăsam se-dus de vorba lungă, rară, potolităj sfătoasă a ?mpşpegilor moldoveni. Cqce.4, s. i-, 194. Fără să .vrea-, imiiă vorbirea apăs.ată;? sfătoasă'şi cu subînţelesuri a lui Fqne..,vitiEA, l„. i, 364. 4 (Despre detalii' ale feţei sau ale capului oamenilor). Care sugerează înţelepciune. îşi şterse chelia sfătqasă cu' o batistă mare, tărcaiă şi îşi smuci mustaţa groasă-pleoştită. REBREAiiţj^R. i» 1,1. 2. (Regional) Mîndru (I 3) (Vad — Făgăraş). Cf. LEXIC REGi ,ii, 53. — PI.: sfătoşi,-oase. — Sfat + suf.' -os. SFĂTOŞENIE s. f. însuşirea de a fi sfătos (1), (regional) ocoşag (ă), opşag (fi); cohiuriicaiivîtâtej (familiar) sfătoşie.- Cf. tdrg, cade. Odobescu este.. un scriitor erudit:.. căruia, în momentele cete mai bune, nn-i lipseau hurrlorul şi Sfătoşenia. viANUj a. p. 143. Stăruinţa şi sfătoşenia lui "Măcovei şi glasul cînlal al Anei au liniştit încet, încet apele. v. rom. iulievî953, 148, cf. dl;- îi plăce sfătoşenia moşneagului, mihale, o. 60, cf. dm. Gravitatea conţinutului... ia forma jovialităţii în ton de glumă şi şfătoşenie. ist. lit, rom. ii, 736. Deşi originar din Huşi, uride ă învăţat o şcodtă de meserii, nu a păstrat nimic din sfătoşenia moldoveanului, gl 1961, nr. 6, 3/5, ci,' s^c n, 103. Avea el un fel de a vorbi '• • • lipsit' de şfătoşenie, dar nu şi de miez. lăncrXnjăn, c. i, 87'. în vocea lui vibrează toată tristeţea omului care s-a ştiut... util; sfătoşenia sa ăihăruie îrtcearcă s-o ia cu ‘binele, t mai 196’4, 83. Caliope, muza elocvenţei şi a sfătoşeniei. cinema, 1968; hi. i, "XIII,-c'f. m. d. enc., dex. ^ Loc. a d v. Cu şfătoşenie = cu înţelepciune. Ce-o fi, om vedea, îftSheie cu sfătoşenie-Tktse chiristigiiil. camil PETRESBU) o.- ii, 90. Măi, laică — îi sfătui Moş Gheorghe cu ruginită şfătoşenie in ¡las —, vedeţi că timpul merge spre bine. mihale, o. 75. A'început să le răspundă oamenilor lă întrebări, cu şfătoşenie, cumpănit, lăn-, crănjan, c. ii, 123. — PI.: sfătoşenii. — Sfătos -f suf. -eriie. v ) SFĂTOŞI vb. IV. R e f 1. (Regional) A se îngîmfa. Cf. GHE-ŢiE, r, M., ale.jh, yf. Nu .te măi sfffţjOşi qtîtd, căn-ai decei.LExic reg..ii,53. Iară (e-ifăioşeşfi,mă! Mai bine ţi-ai ţinea gura. mat. dialect, i, 9Ş. — Prez. ind.: sfătoşesc. — V. sfătos. SFĂTOŞÎE s. f. (Familiar) Şfătoşenie. Noi sintem nişte zileri străduinţei şi am rupe în grabă cu epigonisinul ori sfătoşia.. . numai calea să ne-o arate! (a. 1897). PLR I, 478’, C;f. SCRIBAN, D. — PI.: (rar) sfătoşii. — Siăţqs + suf. -ie. 'SFĂTUÎ vb. IV. 1. Tranz. (Folosit-şi .a.bs.ol.; complementul indică persoane) A încerca sa determine la luarea unei fenumite hoţăţîri (într-o situaţie dificilă), la adoptafşa unei anumite atitildini,' la rezolvarea unei situaţiij pentru atingerea unui gcop eţc,, (livresc) a consilia, (popular) a’ învăţ a, (învedhţt) a dăşcăli, a .niîngîia (I ^ app,v?ăţi 0) 6420 SFĂTUI — 793 — SFĂTUI s p g c. ,a convinge sau a încuraja spre a întreprinde, spîfe a fafce, spre a termina etc, ceva, a îndemna, a imbo-ldi, a i-’rapul'siona, (astăzi rar) a ni i ş c a (II2), (invedliil) a năstăvi (l), (învechit, rar) a strâmura, (regional) a priti (1); a povăţui (1). Hrişlos' sfătuia, grăta că „bine iaste nfiao acicea să fim“, coresi; ev. 533. Nu număi răpitorul să va certa, ce încă şi .cine l-au svăiuit şi ceia ce-i vor fi agiutat. prav. 182. Cela c,e va svătui pre altul sau-l va îndemna şă fure, să Va certa ca un fur. ib. Ş04. Să nu si cearte âu'pi pravilî cela ce-l va, fi şvătuiţ. eustratie, ap. gcr ij 123/27. SfătUies'Q'u-te pre tine ca să cumperi de la mine aur lămurit cu foc (adecă dragoste ) casă Le îmbogăţeşti -şi cu îihbr'ătăminte albe să te îmbraci, cheia în. 28v/30. Sfătui pe craiul,Augustu de s-agiunsă cu 'Moscul că vădzu fă Gifed nu-i putincios craiul să-l bată singur. neculce, i.. 159. De mine să nu ascunzi, te poftesc şi te sfătjiiesc. cantemir, i. i. i, 105, cf. anon. car. Pre cel ce: să îndotaşţe, bine să-l sfătuieşti. bucv. 23r/13. Rugăm fişa dară nobilitatea ta şi o sfătuim... ca să primeşti cu bunătate pe legatul nostru (începutul sec. XVIII). mag. ist. i, 59/3. împreună cu Minerua şi mînă ta pofneşte, Un sfătuit■ de dinsa aşa ne .sfătuieşte, Dar Băiazid aceasta, pe sernne, n-o aflase, Deci 'deţe împărăţia) Căci Marte nu răbdase. văcăRescul,, ist. 259. Voi să vă întreb eu de sfat şi Să-m dafi şi să mă sfătuiţi. alexandria (1794), 39/13. Fieştece om, măcar şi ne-învăţal şi d~e tot prost, ştie ... şi a sfătui la ceale de fol’os. molnar, ret.. 10/3. Svătui pre craiul Vladis'lau ca să se întoarnă înapoi, să nu meargă cu oastea aceea asupra tutcilbr. maior, ist. 84/12. Cu cuvinte blînde îi sjfătuiaşte ca să părăsească credinţa cea creştinească, id. ib.>198/11. Cine mă sfăluiaşte. artaxerxu, 58y/20, cf. lb. L-am fost .sfătuit s'ă-l ducă într-un ospital. -episcupescu, practica, 348/8. Pentru cei ce vor avea pecingini, îi sfătuiesc în toiite dimineţile să bea pă nemîncate un pahar ăe zeamă de ierburi de viola-tricolore. cr (1830), 80l/12, cf. i. go-lescu, c., valian, v. Nevestele-n casă pînă a-i petrece I-au sfătuit ce fel şi cum să urmeze, Ciim să se tocmească şi cum să lucreze, pann, p. v. i, 152/19. Precum văd, doamna Olga e poliglotă; şi nu sfătuiesc pe cine n-a citit pe' aceşti autofi.să-i facă cufle. negruzzi,s. i, 46, of. polizu. Fu le sfătuiesc, fătul meu, să fii modest în pre-fenţiunile tale. ghîga, c. e. i, 43, cf. pontbriant, d. Doctorul Franf m- sfătuit ca să vin înapoi,şi să fur pe duduca Marţ/hioliţa. alecsandri, t. i, 53. Neştiind eu singur această taină... nu te pot sfătui în această privire, eminescu, p. l. 43. Neobositul părinte . . . sfătuia pe oameni să-şi deîe copiii la învăţătură, creangă, o. 179, cf. ddrf. Am fost la avocat la Brăila şi el ne-a sfătuit să ne ducem la. tîlhar acasă şi să stăm la împăcare. sp. popesctj, m. g. 38, cf. barcianu. Aib'i încrederea ursita ţării tale. Iar pe miner- Sfătuieşte-mp. davila, v. v. 64, cf. alexi, w., şăIneanu2. Bietul meu soţ a ■făcut artă,.., cînd era bolnav nusra gîndit după cum mă sfătuia Alecsandri. Angheu, pr. il9, cf. tdrg. im cercetat eu îtiqinte de a te sfătui să-i dai banii, brătescu-vqi-neşti, p. 315. S-du aflat vreo doi-trei oameni care au sfătui:t~o să se m&riţe iar-, agÎrbjceanu, s. p. 72. Ai venit şi dumneata să mă sfătuieşti să tai nucul, cMth a făcut Ţîru, crîşmarul şi primarul mai zilele trecute? -gîrleanu, n. 35. Prietenii îl sfătuiesc pe Lyşiiiiacti să fugă singur, părăsind armata în voia soartei, părvan, g. 59. Patern şi grav, - am ¿făluit-o să se căsătorească. ibrăile-anu, a. 96, cf. Resmeriţă, d., cade. Cîţiva prieteni îl sfătuiesc atunci să lase pe Neron moştenitor al tinei părţi din avere, lovinescb, .c. rv, 66. Domnilor, . ...nu vă ¿fătuiesc să-l invitaţi la masă. camil petres-cu, u. N. 32. De aceea nu vreau şă ascult pe nimeni, să fiţeşc pe nimeni şi să sfătuiesc pe nimeni, c. peţrescu, c. v. 151. Şi ce mă sfătuiţi şă fac? reluă cucoana Agripina, adreşîndurse căpitanului. brăesctj, o. a. i, 16: Lăsaţi-i încel, sfătuia generalul, id. v. a. 114. Bună^ mă sfătuia şă nu renunţ, pentru o bolnavă ca ea, la jocuri şi la so.are. g. m. zamfiresgu, sf. m. n. i> 28. M-a sfătuit să tocmesc argată, pentru tot timpul cit o să -colindăm muntele, pe femeia caretă adusese, voicuLÉ'âôu, p. i, 90. Kivi îi zîmbi şi-l sfătui, strecurîndu-i cîteva c.uj)inte franţuzeşti, să se comporte ca un creştin, sad'oveanu, o. x.ii, 502. îl sfătuiseră ‘doc-! torii să sé lase de meserie, bart, s. m. 60. Povestitorul îşisfătuieşte eroul... sau îşi închipuie că eroul vorbeşte cix sine însuşi'. iordan* stil. 161, cf. scriban, d. Un binevoitor sfătuieşte pe Păturică: „A'scultă-mă pe mine că şînt lup bătrîn“. vianus*a. p. 63. Mitului i se pare că toba s-a murdărit şi-l sfătuieşte şă lase tobq acasă şi să ia mcff bine ţafiheta, a^ghezi-,,®. vii, 19. Copiilor avea să le facă o situaţie juridică după cum i,l vă sfătui avocatul. ¿X-linescu,'b. i. 13Ô. A”i găsi, a-i încuraja, a-i sfătui cu o oră mai devreme. [p.p scriitori], nil qçeUsta e tocmai profesia criticului? rai^ea, s. t. i, 45. Oamenii şatrei îşi luau cppiii... în -braţe . . . şi-i sfătuiau să rămîhă acolo, stancu, ş. 88. ¡¡pe/- că o vei sfătui să nu se opună. vinea, l. i, 1:88. Mai sfătuieşte-p pe Qkrista. h. lovi-neşcu, t, -117. Văd că şi barc.agiu,l aşteaptă, v-aş sfătui să nu-l ţineţi ’de-pomană i soa.re. tudoran, p. 106, cf. dl. El continua să mă sfătuiaseă, eu ziceam ..că aşa o să fete — şi bineînţeles că nu jjmjî făceam, preda, r, 42. îl sfătui să ia un concediu, ceea ce ... primi fără să crîcnească. t. popovici, se. 101, cf. dm;, sfc i, 241, I. rom. 1959, nr. ,1, 32. L-au sfătuit, i-au dat unul o şipcă, altul o ulucă, zece cuie, o tablă şi, de milă, de silă, negustorul a pus restul cu dobîndă-, barbu; g. 86. Nu s-au înşelat pe deplin Cei ce l-'an sfătuit să-şi reediteze ţncercările din tinereţe, ist. lit. rom. îi, 726, cf. mihăilX, î. 166. Te sfătuiesc să urmezi calea aceasta, t iunie 1964, 12. Datorită talefttitlui ce-l avea pentru desen, profesorul său îl sfătuieşte, la terminarea liceului, să urmeze Şcoala dê Belle Arte. v. rom. decembrie 1964, 155. II.tot sfătuiau să-şi deschidă o fieriţrie în sat. lăncbăn-jan, c. h, ÎOO. ,îi făcu o lecţie magistralăf sfăluind-o, ca prin romane, cam să. pună mîna pe Stavraçhe şi s.ă niu-l scape. v. rom. ianuarie 1965, 13. îl sfătuia cu încordare-să se ascundă, că duce o viaţă cit mai străină de structura lui. românia literară, 1968, nr. 3, 18/1. Dacă nu te-am sfătuit să denunţi conUaetul-dintre noi mai de mulţ, am făeut-o numai din motive strategice, t iulie 1968, 51i Ambii minţrvsint sfătuiţi să se adreseze çomisiei de judecată çliri-e.dâ-r.uj. 'întreprinderii, sçintçia, 19,69, nr. 8 184, ef. i|. q, enc,, PBXt Nu te pot sfătui ■ ■ ■ ce e de făcut, retega^ul, p, iii, 24,,cf. alrm.s'n ni h 1 165. Colo-n jos de. codru verde. Un foc mare mi se vede, Lingă foc Pinteq şedeq, Cu ortacii lixi gor.bea. Tot porbea şi sfătuiţi balade, ii, 369. Vrea să va-ntreb Seva, şă mă sfătuit iegft: o. bîrlea, a. p. i, 338. El de boată pătimeşte.Şi p-qUi.i de leac sfătuieşte- zanne, p. 11, 496. Mai lesne sfătuţni, dectf urmăm ceea ce pe.altfil sfătuim,, id. ib. viii, 453. v (Cu corftpiement intern) Sfăluiră cu un mget depreună, spre tine sfegture. psalt. ÎTL. Ş-aceasta n-o grăie pentru altă, numai pentru sfatul ce sfătuisă cu boierii să puie pe Mihălachi spătarul, necplce, let. 165. Vidra, neam cu prepus, cuvtnl fără prepus au grtţii şi sfat adevărat prietenesc au sfătuit, cantemir, i. i. i, 61. Ţi se pare că ai sfătuit un,sfat foarte bun şi neînşe-lăioriu. varlaam ;oasaf, 120r/20. Cei ce ertj eu împăratul, acest şfat sfătuiră. ib". 123v/4. Vorbă să vorbim, Sfat Să sfătuint, \Plan Să plănuim. teodo-rescu, p. p. 463. C-ăvem sfat de sfătuit Ş-avem vorb,e de vorbit, id. ib. 5.39. <> (Cu alte complemente directe exprimate prin alte cuvinte) Iraclic... sfătui meşterşug plin de înţelepciune că aflară nişte măestrii ale lui Ârhimid Bumleanul. moxa, 37Ş/27. Istoria întîi învaţă pre sfetnicul cum să sfătuiască binele de obşte cu urmarea acelor de mai înainte trecute giudecăţi. n. çostin, l. 36. Vădzindu-să os,indită şi dintre toate cetele cu mare ocară şi dosadă izgonită, aşijderea pentru binele ce sfătuisă, precum cti rău i să plăteşte simţind.. , intr-aceşta chip voroava întoarsă, cantemir, i. i. i, 48. în consecinţă, sfătuia părăsirea luptelor sterile, iordan, l. r. a. 347. *v-(Cbnstruit cu dativul) Deaci svetuiâşie doştoinici chematului se vie şi gice împăratul se-l cinstească- cod. vor2. 60r/3. Şi vă plecaţi în ţoale'cîte sfătuiesc voao spre 6420 SFĂTUI — 794 — SFĂTUI sptţiswiie.şi.fpre fofe5,.;GqM5si, ev, ggC),, Şfăt:uie acelora să im să prUisieifSeä de ceia ce vor sâ-i. înşah. ,id'. :L-4$&ß. NM- sfăîQipi dăm la toţi migra le place piaţa, se fugă de dinşiilgfl de veninul cumpla, vasxc.i, m. ii, 41/25. .(învechit, raí; coâiplemejito'l indică ihgdicarnente sau tratarneşţe medicale) A prescrie (3). ficlgria ane plecare multă spre a să inţfrăşa, cUm fusese lalfil său; pentru aceea, priipfilärile călăreşte in 'toată ziua îl sini sfătuite de doftori,, qî. (183.8), 27*A23.. ^ 2. Reí I. A cere cuiva ajutor inJuarea urnei hotărî ci (într-o sittiaţie dificilă), în adoptarea unei arturnite atitudini, în rezolvarea unei situaţii, în atingerea unui scop;s p e c. a cere Cuiva încurajări spre a Întreprinde, spre a face, spre a termina etc. ceva; refl. rec i p r. i á aVea un schimb de păreri cu cineva; a stabili o înţelegere Cu cineva, ase' consulta, a s, t.a la sfat (v. sta), (rar) a s,e consfătui, ^învechit şi popular) a se chibzúi, (învechit, în Transilv.) a se divăni , (regional) a se da în sfeţie (cu cineva) (v. sfeţie). Co-rabnicii -şfăiuiră-se cum. .;. vora putea cumva agiUngc' în Finichiia. cod. vor2. 43v/4. Svetairă-se, se puteare taste, se scoaţă corabia', ib. 47r/12. Să nu-i priirtiedscă acei’a ce fac sfară, ce .să se Sfătuiască. cpRESij L. g8l/'l'. Ăîiţnce vino .de ădă darul tău la besearecă şi fii de t& şvăîiiieşţe eu 'pî/lŞul tău,, id. ţeţr. 8. Oricare vlădic, va luă vreun lucru de a. bgseurţci'i de la mela ce-l va fi ţiind, de vreame. ce nu va fi făcut şăbâr sărşă '■svdtuiâscă, nu ia Vă certa. prav..57. JSleaoînd vreame să să svătaiifscă eu cei şcăndăliţi şî~ iiălămăţi. id. 325. Preotul ce va vrea Sa fie Vlădic să Şă svăţuiaşcă inUi-cu pi'euieQsâ^.-.EtisfHATiE, PiAV. 32/19. Ittdeii se sfetuiră '«e te roage (sec. XVI), gcr i, *5/11. Pot să să mai sfătuiască üñii şi ' alţii intr-alt chip că să riu priimească cele ce vréa, ce mâi müri. ist. ţ. r. 4. i^au spus toate ce s-aii sfătuit boierii .împotriva lui. 4b. .99. Sf.au sfătuit ei în de ei, Gñgbrii-'V'0.daycu ^etriceiCO-Vodă, să fă'i.nChine ia. Ieşi, să sie' cu toţii să bata pre turei. nécítlCí:, i» 47. De ciia înainte, nu fără treabă ă fi so'cQ'lîm, de ne vom sfătui iarăş cu aceiaşi scriitori'şi de la dimii'să ne înştiinţăm şi pefiitii hireş numele dachilor şi pentru începătura neamului lor, cantemirj im. 70.. Cunoscind ßedrep'iatea ce i-â'făcjif socrăţjşătt, S'-a.Zfiţtait CWo'ateiUre boiari,: pH'eleţii ai tătănă-său (Incepütül sec. XVIII). mag. 89JiÖ^Sfäluih'dü-se eu toţii, aii găsit ăceăsta: că ñii vdi puică să seloiVăţă, ei fiiiül pîiţi'ni şi-litra mieă (începutul sec,. Xyiîl). ib.' ^161/19. Qheihinăti-l la .părintele hostrti în casă şi sfătuindu-ne, i-afn arătat 2 icoane.. . care avem în capela iiociştfă (a. 178-9).''ipRgA, . c. I. iii, 237. pumnezeii,.ţgztfid Tî'figă foita,¿ăSfăiiiia. molfíar, ÄE-f. '9i^rSe' temu îndăţă a năvăli .asupra, for, ci'se'şvătui, acest război mai Vine să-l poarte iiiUi fără primejdie. ;maiör, ist, 5/21, 'cf. 'HtipAi-BELEA.«;, £ex,,. lb. Cîleva consulturi s-au făcut sf ăiuiiăla^sâ pentru cataraclul caré a lipsit pe riga dev’ederea Unui ochi.- cr '(1829)}-'^2572/2, cf. .-'t .golesöu, c:, valían, v."A slrids pe böi’Cri ca să se sfătuiască ce treViiié a face în astfel de\ipipreju.ră'ri.. fm (1841-), 223/26. Să vor şfattii împreună pentru tocile interesiirile ocirmuirii ce li s-a încredinţat.! r'e'gul. órg.’ 393/10. Sfătuieşlc-te tu Cel fnic şi cu cel' mare şi pe urmă Hotărăşte tu insufi. I’aNn, t»'. v. ni,; 157/16, cf. i’oi.i/.ir. Toţi ceilalţi sculîixdu-se ’de la masă... se sfăluiră'inlre -dînşii citeva mitiute într^Hn ¿bit. ghicá, g. É, ii; 447, cf. pontbrianx» b. Ne-.cţm sfătui împreună şi:aih vedea te e de făcut (a. 1871). t4r i, 310. 'Se Sărutară 'feciotii ’dt-mpănţi Va urările boierilor şi băură şi sé sfătâi-i'ă'. EMlNEs’GtJ~, v: u 6. Mă sfătuiesc eu îrilr-o zi CÜ Gitlan, c-aici ăr'irebm ceva de făcut să piilem scâpa de ciţîVd -rHincM. creanga, a. 101. S-au adunat cu toţii, .spre a şe sşfătiii ceA de făcut' c.a ,s;ă-lţinăzi şi iioapte sub de'aproape pază. caragia^le, q. ii,-231. Prinse ase sfătui cu calul ce fi cum 'să fyieă: isPiREs.cu, t. l'93//cî. BDRF', BAâCÎANU.-Sa ni sf&hiim tiispairu, fără ciudă, fără ură, 6a să iau cea mai cuminte şi mai rodnică măsură. oavij.a, v. y. J52, cf. alexi, w. , t Plutea .. -pi,xniiffţţLfatnrora ■ ■ ■ ideéa maţii comiinUăţi a creştinilor cari se pol înţelege, cu toată deosebirea de cqpfeşie şi de ■rit şi au datoria să ş.c sfătuiască şi şă se “.("te- ióRGA, ,.g. |. ii, 6'0, :pj. TDH(i. ,É.¿ se uitară între dţnşii, se şfătuiri din:pj;ivire., d^Uniţlă din cap, ridicară din umeri. 'Delavjíañcea, o, ii, 156, Se şfăiiiiră să InC.e.rc.e amînăgi pe lingă Ios'if Rodean poale ş-itr holărî să sisteze lyşrăfjle, din^gangul ce} nou, AGÎţlB.l.GEÂf)U, A. 325. Mergeţi de vă. sfătuiţi... îptre p.oi şi veniţi cu lucrul gata, gîki.kanu, i.. 3.9, cf. iies.mehiţă, d., cade. Princţpele nu cumpărţt nimic înainte (le a s,é'fi .sfătuit cu cei diţi jţirvl sau. lovines.cu, c. iy, 401- Oamenii • S-au mai sfătuit şi s-au înţeles să jiu se dea. rebreanu, i>'-A?0. M.-am sfătuit cu Vaier ia.şi-fia a. fost de părere să-l chemăm, caud. pet^eşcu, p. 189. Se adunau la geamuri, m, să te sfătuieşti. preda, R. 271; ef. dm. Voia să povestească totul,-să se sfăţuiaşc.ă cu mamă-sa. ¿T» POPOvici, ;s. 92. Se sfătttiseră Cîlvci ţirrip între ei, întrebaseră mulţimea dacă îi mai susţine, barbu, g. 15.8. ■Domnul- Moldovei trtenţiona Că face aceşţe danii dapă ce iS^a Sfătuit-M mitropolitul ţării, stoicescu, s.' D. 8;3. Plecat fiind) fññ Sfătuiam CU tine şi te întrebăm: profesore, Ce fac? t mai 1964, 53i -De fapt, ai- fi trebuit să m'ă Sfătuiesc eu diimneavoastră. ihai de mult. ib. mai i'968, 2:1, îsf. Mi- 3Bnc., dex. Ei se sfăluiră Pe l-apus de soare Ga să mi-i omoare Pe cel moldovan. alecs-andri, t. p. I.- (5$piii i'ămîn cu legătura ele chei în mină, şfătuin-du-se Că ce-o fi avînd tală-său în chilia de cătră miazăzi ? ketegaíN'úl, p. ii, 4. Aseară, trecui pr.e coastă, Mai din SUS de.casa noastră M'aieă'ta se sfătuia Şi de mine răii Vorbea, id. Tft, .86.;iiâtai meu, .Foarte-i rău năravul tău, 6ti beţivii te-ns'Oţeşii, Cu tilhari ie sfătuieşti, şez. ii, .32. Mă-Sa a aflat cî sia sfătuit şt l-a omoñt. diaconu, vr. 33. :Stau Uariiini §.e să Sfătuiesc. ALR sn'v h 1 39.0/250. Pusu-'s-a de ş-a vorbii, .împărat s-.a sfătuit C-.un lur.Cuf frttevţ? isteţ? Turculeţ eu . :părul :erc:ţ. :;BAlabe, ii, 48. Şl&fan Vodă se-ritorcea, Cu boierise sfătuia Şi boierii e&i zicea'.’ ilj- 249. iVram Cu şi fii voi(bi., hram cu $ifii mă •sfătui sî nu şt-'iu fiimic- ó. bÎrlea,.a. p, i, 3-26, Afonii s-au sfătuit amîndăi să vadă dacă înlr^adevăr are pana pulere. id, ib. ţJt, 9Q. Trei păstori se ţntilniră, Raza soarelui, floqrga'soarelui !'Şi aşă se sfăluiră : — Haideţi, flaţilor, să mergem. foLc. mold, i, 254. Cinci vrei să le -sfătuieşti, la prieteni să gîndeşti. zañNe, p. viii, 453. Cirte siftgar se şfăitii’e'şie, p.e Sine ţnnteşte. id. ih. '455. ^ (Priri atí,aÍógÍ6) Rînăuhelele tocmai se pregăteau să plece, îşi lustruiciu iiripile şi se sfătuiau subţirel. teodOREAínu, g. B/147. <> FÎ 'g. Vrea el să se sfătuiască cu prie- 6420 Sfătui SFÂTt.'IRli! teşugul 'cuiva? heliade, l. jj. i, 22/2. ţ.a morniînlul prietenilor şi al părinţilor voştri. . ., sfăţuiţi-vă cu fji-Irlş'tqfea şi nenorocirea asupra datoriilor acelora Cării îndrăznesc a se însărcina cu cirrhq oblăduţrei.- mar.co-vici, c. 99/1. Expr. (Re II..şi in'traiiz.) (învechit şi pQpular) A (se) sfătui (Cu el sjau Cu sine) însuşi sau a (şe) sfătui cu {jindul (şâij cu capul) (siiu) = a medita (?)• £ă sfăţili însuşi fă^ă ele nice o învăiaţllră-şi fără de nice o scriplnfă să părăsească voia diavolului şi Să facă iară voia‘lui Dumnezeu, vaiîi.a.vm, c, 18, Imperalul Isaqchie Ang'hel, svătuindu-se cu capul său, că războiul cel'dintîiu riu l-au purtat asupra românilor fum se cădea, iarăşi se mărgini iris uşi cu capul său să se scoale asupra aceloraşi fOmăţii. maior, ist. 2il/15. El caută minuluri ... de Singurătate ca .să se sfătuiască cu sine însuşi, să înalte 'duhul său către cel citotputernic. marcovici; D. 4/7. Stă el oleacă şi se sfătuieşte ca gîncluL creangă, o. 106. Avea un glas moale, blînd şi iţniform de pescar ce sfătuieşte cu el însuşi în "zile pustii, v. rom. octombrie 1954, 10. 3. Intra n z. (Popular şi familiar)  discuta. Ziseră dracii, miei mie şi veghetorii Sufletului mieu sfătuiră (băsăduiră h) depreună. psalt. 137. Să vorovesc cu sfaturi în deşert din toate lătiffi Şi sfătuiesc necuraţii, dosoftei, ps. 13/11. iu Chimul pr'e toţi. paşii ce era ia Poarta împărătească şi ătr sfătuit cu dînşii şi le-au spus cum dăruiesc trii inii ăc pungi de bani. neculce, l. 20. Au sfătuit pin’ la ziuă, eît de puţin n-au dormit, pann, e. i, 97/11. Şi .cum sfătuiau bătrînii ei înde ei despre acestea-, numai iacă se ăude sub vatră, creangă, p. 79. Noaptea şi-o pelreelifă sfătuind împrejurul focurilor. vlahuţă,s. a. iii, 219, Văd pămîn-tu-n care munţii-n capete se bat Şi mai văd pe Slrîm- b.ă-jUemne sfătuind cu Sfarmă-Piatră. coşbuc, p. ii, 1.3.9, Cîteva ..cumetre sfătuiesc pe la portiţi. săm. iii,, 169. Pe cînd eram copii, bătrînii Lung sfătuiau în şoapta apei sub cernerea de umbre sure. anghel, î. g. 25, cf. tdrg. Văd că sfătuiesc împreună cînd şe iutîlnesc şi rid, . hu mai trece unul pe lingăi altul numai cu bună^ziua. agÎrbiceanu, ş. 52. Peste drum de fintîna lingă care sfăluiam, se afla o casă ţărănească, hogaş, dr; i, 86, cf. resmeriţă, d, Tîrziu, după făptiii amurgului, se-ntorcea satul de la clacă pe cărarea din pădure, bătrînii sfătuind şi tinereţea, mai în urmă, rîzînd şi chiuind, de bine. MiRONEşeu.s. 71. Amurgul creştea şi ceiţlo.i ¡oaspeţi, muiaţi de băutură şi de .mincare, cu privirile încălzitei împrieteniţi, îşi apropiarq caprele şi sfătuiau încet. SA.poy.EAN,u, o. iii, 168.' O vreme sfătuiră,despre treburi de-ale caşei, pe urmă femeia 11 întrebă, v. rom. ianuarie 1956.,.37, (;f. Alături staţi şi sfătuiţi. isan,oş', p. 205. -La ceasul amiezii a sfătuit cu ei în piaţa oraşului, unde se adunase tocită suflafea Paşe.qnilqr.îl noiembrie 1;960, 73, cf. m. ia. enc.,,dex. Curie nouă ăi măturat Şi gunoiul l-qi adus Unde. joacă ţinerii Şi sfătuiesc bătrînii. şez,. i, .43. Rqcu şe liiă după ou ş'i merseră amindoî sfătuind mqi departe, ib. ¿79. Domnii şed şi sfătuiesc, Eu. cu myidra mă iubesc, jajjnîk — bîrseanu, d. 11, Tare mi te-ai fudulit:, Cu mine n-ai sfătuit, Fiii mi i-ai amăgii, marian, î. 520. Ş-.ap.. văzut ci frumuşeii ieste-qcolo. Ş*o sfătuit fiicCiri ficior cu părinţi lor. q. bîrlea, a. p. ii, .40, Foqic verde ş-on mojior . . . Mcr.ge-on fraţe şi c-o sor. Şi mergeau şi sfătuiau, . Vorbă de măicuţ-aveau. Fpi.c. mold. i, 57. T r a n-z. Mergînd ei însă pe drum tot sfătuind ba ii na, ba alta,' au întrebat otţml pe babă că cinc-i ea şi ele unde ii. sbiera, ,p. 194. -y* T r a'n z. (Cu conipiepieqt intern) Sfătuiră sfat viclean qsupră-ş dzicind . . . să legăm., pre cel dirept că, nu mi-i de nice o trealiă. dosoftei, ap.. gcr i, 266/11. Sfătuiră asupra mc sfat rău (cca 1750”). ib. ii, 57/28, <0* R c f 1... r e c i p r. De va neşlinc botedza vţo fată Şi apoi o va lua de nevastă după feciorul său,' se şe impaită unii cu aeeştia.şi părinţii ce s-au svătuit să se oprească a se pocăi. prav. lţjcaci, 166. Fraţii lui. . .■ pre moartea lui şe sfătuia, vo 128/22. + T r a n z. (Folosit şi ah sol.) (învechit şi regional) A plănui; a hotărî. Preţul mieu sfătuiră se leqpede., alergară $pre scale. psalt. 117. Ferice de hărbatu ce-i iasie de .lire agiutoriu, l-'ădieqre intru îhremă să şfqtui (s p u s e w, . to cm it-au d) ib. 17S. Ş-am avut'foarte -ţjrijă mare ăe aceasta, că să se tipărească, cum am sfătuit, ca nemunui să fie acoperita, coreşi, ev, 6. Era şi vlădica Theodoşic, mitropolitul ţării, şi OU sfătuit pe cine vor pune domn în urma lui Şăibqn Vodă. ist. ţ. r. 3. Troacla ... o qa răsipit 'elenii, avîncl multă vreme război ... pentru răpirea Elenii..., pentru 'egre fămeie să o întoarcă domnu-său, de unde o răpită, pururea svăiuia doi domni de Troada. u. costin, l, 99. ţ).abijq Vodă şi Gligoriî Vodă sfătuiră- să fug-în 'Ţara Lcşască. nec.ulce, l. 33. Unii sfătuia să morgă cu toată puterea la Crîm. id. ib. 210." Erau atunci polonii ştrinşi la dietă In Varşovia, svătuind ocfsle împotriva Suediei. bălceScu, m. v. 433, cf. res-meriţă, d. Feciorii de împăraţi sfătuiră între ei să ceară lui Âlb-împărat să na-şi ţie cuvîntul. vissarion, b. 38. L-au dus boii la groapă după cum au sfătuit, şez. i, 2S3. + (Regional) A vorbi. Cu ochi ascuţiţi ne priveşte;'se tinguie că e bolnavă; apoi, din vorbă în vorbă, suferinţa pare a-i trece şi începe a sfătui mult, mult şi repede, sadoveanu, o. iv, 167. lei nu poati sfătui bini. ■ AI.R îi/95. 4. Refl. (învechit, rar) A .şe făgăilui. Şi grăii spus aşa: cest gint fiUctr tăi cui me şvăţuii (sfăluii c, făgă,dvil c*,. H, îăgădui.ş d), psalt. 144, Că giură-se Domnului şi şv.ătiii-se~ (făgădui-se c,v, H, s-an făgăduit ,i>) zeului Ii^i Iaşov. ib. 277. 5. R e f 1. (Prin Maram.) A se încrede în cineva. Ct.. lexic reg. 13. — Prez. ind.: -sfătuiesc şi (popular) sfătui. — Şi: (Învechit) sfetui, svătui, svtstui vb. IV. — Sfat -4- suf. -ui. Cf. slavonul ent t iut h, ' - o y SFĂXUIĂLĂ s. f. 1. (învechit) Sfătnire (1). CE. i. GOLESCU, C., ROSSETTI—'CAZACU, I. L. R. I, 129, DL, D,M, DJEX. 2. (Popular) Sfătuite (2). Cf. dl, dm, pex. .Dada, om cu chipzUialâ, A liiat la socoteălă Şi la mare şfătuială Pe ioţi feţii săi Ăi mai paralei' marian, sa. 265. — PI.: sfătuieli. — Sfătui + silf. -(e)ală. SFĂTlJliVŢĂ s. f. (învechit, rar) Gîndire. Să-ţi dea domnul inemii ce-ţi place, Toată sfătuinla să-ţi. împle" cu pace. Dosoftei, ps. 60/18. — PI.: 'sfăluinţe. . — Sfătui -|- silf. -in/â. - SEĂTUÎRB s. f. Acţiunea de a (se) sfătui şi rezultatul ci. 1. Jpcercare de a determina o persoană să ia o anumită hotărire (Intr-o situaţie dificilă), sa adopte o anumiţă atitudine, să rezolve o situaţie, pentru aţin-geţţa unşi scop etc., (livresc) consiliere, (popular) î.Nii.Sf ’ă ţ a r e, înv ă.ţ â t1, (învechit) s f ă t u i a 1 ă (1), d ă s.c ăl i r e', p o v ă ţ ui re (I), (învechit, rar), s f ă t u i t u j- ă ; s p e c. încurajare fi unei persoane spre a întreprinde, spre a face, spre a termină etc. ceva, îndemna re, î m b o ,1 ,d jre, impulsion a r e, m i şcare . (I 5), (învechit şi regional) s t r ă m u -r a r e, {învechit) s f ă t u i a 1 ă (I), năstavîre, p o v ă ţ u i r e (1), (învechit, rai-) s f ă :t u i t u r ă, ■ p. . cxt. (îţivechit) sfat (l).. Cf- .sfătui (I). Cade-se. . . nu de pururea una sau aceaiaşi învăţătură a pune înainte, ’ce şi altele, schimbind spre mai multă pohtă de. ale sufletului sfătuiri răâicînd. cqresi, ev. 2B3. Nu întră intru ei luminata învăţătură şi dojana şi sfă.luirea ele Cît le e puterea, id: ib. 357, Cînd nu va putia giudeţul să cunoascî înir-hlţ chip mai cu adevărat, acea Îndemnare svătuire au fost, au lavăţituri. prav. 3Q3. înştiinţarea de pază este un chip ele sfătuite. carţe treb. y. 128/2. Să nu grgşim niceodqtă în laude, în ,sfătuiri, în răspunsuri, în povăţuiri, nici mai mult, 6423 SFÂTUlRfi — 796 — SFÂfUITOR nici mai puţin decîl să cuvinc a euvînta. molnar, ret. 10/13. Pentru o mîncare amară Ne scoală din rai afară, Pentru o sprea [sic!] sfătuire Lipsii de alita mărire! (cca 1820). gcr ii, 232/23, cf. lb. Poate neştine s-arate virtutea şi prin ecsempluri, învăţături, năravuri şi sfătuiri. pleşoianu, t. i, 24/1n.. El fu unul dintr-aceia carii se închiseră în calul de iCmn şi sluji prin curajul si sfătuirile sale la luarea Troii. id. ib. 254/21, cf. i. golescu, c. Au nebăgat în samă sfătuirile acelora şi au purces fără grijă, cr (1830), 333/1. De dorit este ca mîntuitoarele sfătuiri să-i poată feri de ripa peirei. ar (1831), 5272/33. li plăcu această sfătuire a fratelui său şi îndată porunci ca să se facă eîte îi zisese, gorjan, h. i, 7^"U. O vestii de soţie a mea după lege şi împărăteasă şi ereu între noi o dragoste nespusă, o unire şi o supunere unul la sfătuirca altuia id. ib. 69/1. Voi să-ţi dau o sfătuire bună. v.oinescu ii, m. 137/13. Se ştie că vice-ri-ga din Egipt, ascultînd de neşte sfătuiri neroade, a dat poruncă să se cerceteze mijloacele de a se dărîma una din piramide, cr (1836), 198V37. Ea îndulceşte necazurile soţului ei cu sfătuirile sale şi le alinează cu dezmierdările sale. buznea, F. 24/22. Chemările unei rude bogate şi vîrstnice, sfătuirile unui înţălcpt guvernator, laudele unei întregi colonii ...au pricinuit nenorocirea Vir-ghiniei. id. P. v. 197/8. Asupra acestor sfătuiri el n-au întors a sa luarea-aminte, ce se îndeletnicea numai înlru a aduce la împlinire scoposul său cel de căpitenie. asachi, i. 265/19. Prin sfătuirile sale se înduplecă a iscăli decretul de moarle a electorului, id. 881/27.Adînca lui ' înţălepciune au vieţuit şi după moartea sa prin sfătuirile ce au dat compatrioţilor în al său testament politicesc. id. L,.- m. 15/23. Robit de aceste înţelepte şi părinteşti sfătuiri, au mai şăzut în politie citva timp. fm (1839), 165V10. Nici .o ştiinţă, nici o sfătuire folositoare obştei nu vor fi străine de „Icoana hunei(a. 1840). plr i, 89, cf. valian, v. în al 14 sau 15 an al vîrstei sale îşi prii-meşte fetiţa de sine, fără sfătuirea bunelor sau a tuşelor, învăţătorul de muzică sau de danţ, merge la biserică unde-i place şi-şi alege duhovnic care-i sfătuieşte inima, fm (1842), 1612/28. Ştie sfătuiri să dea Cit ştie şi baba mea. pann, p. v. i, 10/11. Poveţele cele multe nu-i da lui nici un folos, Sfătuirea, pentru dînsul, era acum de prisos. id. E. i, 100/4. Pentru ce-mi dai aceste sfătuiri, Catarină? negruzzi, s. iii, 476, cf. polizu, pontbriant, d. Nevestele lor.. ., după sfătuirea celei mai tinere, de la poartă s-aruncă în gîtul bărbaţilor şi încep a-i lua cu vorba şi a-i dezmierda. creangă, p. 14, cf. ddr'f.barcianu, alexi, w., DHLR II, 221, RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, DM, M. D. ENC., dex. 4- (învechit, rar) Prescripţie (3). Este şi aceasta asemenea a-se părăsi şi a nu se urma fără sfătuirea de la doctor, episcupescu, practica, 302/27. (învechit, rar) Judecată. Hitlenia şi pizma... întunecă mintea omenească şi nu se lasă pre el pre adevăr să caute, ce şi binele cela mult batjocorit fi-va şi nu bun pare-i-se a fi, căce că n-au socotinţă neturburală în inimă şi sfătuire. coresi, ev. 501. 2. Cerere de ajutor în luarea unei hotărSri (intr-o situaţie dificilă), în adoptarea unei atitudini, in rezolvarea unei situaţii, pentru atingerea unui scop etc.; s p e c. cerere de încurajare în a întreprinde, în a i'ace, în a termina etc. ceva; schimb de păreri cu cineva; stabilire a unei înţelegeri cu cineva, consultaţie, (rar) consfătuire, (învechit şi popular) cliibzuire, (regional) c i s 1 u î r e, d i-vănire, (popular) sfătuială (2).Cf. sfătui (2). în sfătuirea ce avură între dînşii, Hasan Paşa şi vizirul, chipzuindu-să cum ar face să învingă pe Mihai, el pune în gura vizirului cuvintele următoare, mag. ist. i, 258/16. După sfătuirea cuvîntului înţelegătoriu ce iasie înfiinţat imului, prin care povăţuindu-să înţelepţii au alcătuit pravilele politiceşti. pravila (1814), X/16. Sfătuirea pentru luarea înainte a fieşte-căruia lucru mai întîi trebuie să se prejudece, oare iaste aceaia cu putinţă şi de iaste nu îndepărta, ţichin-deal, F. 257/18. Cer într-aceasta vreme sfătuire, agiu-ioriu, răsplătire şi credinţă, artaxerxu, 54/20. Avînd voia lor robită şi fără stăpînire, pentru care se şi întorc îndată şi din cea mai luminoasă sfătuire şi nu se pot încredinţa şi ieşi din deşartele lor năluciri, episcupescu, practica, 302/27. Ministeria în Porţi, după adese sfătuiri, s-au văzut nevoită a trimite la Adria-nopole pe Mehmet Paşa. ar (1831), 44V20. Materia sfătuitei era cererea franţozilor ca Ferdinand, prinţul coroanei, şi ruda lui de-aproape, infantul Don Carios, să-şi dea dreptul ce-l avea la coroana Spaniei schim- bincl cu Etruria. fm (1839), 22V6. Toată svătuirea dietii ţinu numai un ceas, aruneînd o contribuţie de patru fiorini de cap. bălcescu, m. v. 420, cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi,. w., tdrg, resmeriţă, d., CADE, DL, DM, M. D. ENC., DEX. 3. (Popular şi familiar) Discuţie. Cf. sfătui (3). Cf. TDRG, resmeriţă, d. După o sfătuire de cîteva seri în cerdac, la lumina lunii luară o hotărîre. bassara-bescu, s. n. 17. Cîţiva se uitară după el, pînă intră în casă, apoi îşi continuată sfătuirile. rebreanu, r. ii, 218. Venea vorba de tine mereu în sfătuirea lor. pas, z. i, 249. Reluăm sfătuirea! rosti cu autoritate prezidentul ciocănind cu un deget în masă. id. L. ii, 180, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Sfătuire între doi mocani. şez. i, 149. (Neobişnuit) Clevetire. Să nu mai asculte sfătuirile boaitelor şi a duşmanilor mei. negruzzi, s. i, 161 + (învechit, rar) Hotărîre. Sfătuirea cea rea, vicleană şi fără de credinţă a evreilor cunoscînd-o mai nainte cu îndrăzneala d[n]hului, v-aţi nevoit a pătimi pentru //[risto]s. mineiul (1776), 140V27. — PI.: sfătuiri. — Şi: (învechit) svătuire s. f. — V. sfătui. SFĂTUÎT, - Ă s. n., s. f. (învechit) 1. S. n. (în forma svătuit) Promisiune. Cf. sfătui (4). Viaţa mea ispovedescu ţie, pus-ai lacrămile meale între lire fca în svătuitul (făgăduitul cd2, făgătuita H, făgăduinţa d) tău. psalt. 108. 2. S. f. Sfat (t). Toate căile Domnului milă şi adevăr, cine ceru sfătuita lui şi legea lui. coresi, ps. 60/2. — Şi: svătuit s. n. — V. sfătui. SFĂTUIT <5R, - OÂRE s. m., s. f. 1. S. în. şi f. (Rar la f.) Persoană care sfătuieşte (1); povăţuitor (1), (popular şi familiar) sfetnic (2), (învechit şi familiar) dascăl, (învechit) învăţător, tocmitor (1). V. c o n-silier, îndrumător, mentor (2). Sfatu l să face numai cu cuvînlul, iarî agiutoriul să face şi cu lucrul; drept aceaia nu să vor certa într-un chip svătuitoriul cu agiutîtoriul. prav. 301. De-l va asculta acela şi va face greşeala acesta ce l-au svătuit, să cheamă svătuitoriu spre răutate şi să va certa, cum am dzis. ib. 303. Sfătuitorii dreptăţilor nu contenea a da sfaturi asupra dreptăţilor, pravila (1814), V/21, cf. lb, i. golescu, c., polizu, pontbriant, d., ddrf. La espi-rarca termenului, dacă partea pîrîtă se va înfăţişa sau nu, reclamantul în persoană, asistat de un sfătuitor de va găsi de trebuinţă, va expune ... motivele Ccrerei sale. hamangiu, c. c. 62. Depunerile martorilor se vor primi la tribunal în şedinţă secretă, de faţă cu ministeru'. public, cu părţile, sfătuitorii sau amicii lor', pînă la numărul de trei din fiecare parte. id. ib. 64, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2. Cultura pe tare o cîşligă feciorii şi nepoţii de ţărani în şcoli nu ar trebui să o folosească pentru exploatarea poporului, ci ar trebui să fie sfătuitorii şi îndrumătorii dezinteresaţi materialiceşte ai poporului: în plr ii, 47. Cele patru sfătuitoare răspunseră codindu-se. Gîrleanu, l. 40, cf. resmeriţă, d., cade. Tatăl. . ., om viţios, tiran, . .. face tot ce-i stă în putinţă pentru a împiedica legătura, mergînd pînă la otrăvirea fiului. Tîrziu, se căieşte şi se omoară, 6425 sfâtuiîukA — 79? — SFECLĂ uciztnd şi pe mîrşavul sfătuitor, călinescu, s. c. l. 176. Vreau, domnule Petrescu, să fiu apărătorul dumneavoastră al tuturor, sfătuitorul dumneavoastră şi, tntr-un viilor pe care-l vreau cit mai apropiat, colaboratorul dumneavoastră. gai,an, z. r. 357, cf. dl. Nu i-ar fi putut- trece prin minte că el nu e cel mai bun prieten şi sfătuitor al luncanilor, învăţătorul lor iubit şi preţuit. T. popovici, se. 459, cf. dm. Este înconjurat de popor, e căutat ca un sfătuitor, dar este întîmpinat şi de neînţelegerea unor confraţi copleşiţi de tradiţia unei imobilităţi seculare, ist. lit. rom. ii, 59, cf. mii-iă-ilă, !. 166. Bunul meu sfătuitor se retrase, flacăra, 1969, nr. 5, 19, cf. m. d. enc., dex. Sfătuitorii cei buni, apărători de cele rele. i. golescu, ap. zanne, p. viii, 455. ■$> (Prin analogie) M-am întîlnit cu Iarna la Predeal ... O! Tu, sfătuitoarea mea de azi-nainte, Ce mare eşti, Ce bună eşti, Ce caldă eşti! minulescu, vers. 181. Graba nu-i bun sfătuitor, sadoveanu, o. xviii,' 288. Singurătatea nu e bun sfătuitor, h. lovi-nescu, t. 360. <0> (Adjectival) Cf. valían, v., polizu, barcianu, resmeriţă, o. + (învechit; adjectival; despre manifestările oamenilor) îndrumător. In fiecare duminecă şi in celelalte sărbători să facă cîte un cuvînt sfătuitor către cei vinovaţi, prin care să le arate mărimea greşealelor. regul. org. 309/29. + (învechit; adjectival; despre organisme administrative, legislative etc. sau despre voturile oamenilor) Consultativ. Au vrut să adune toate aceale de mai înainte hotărîri asupra drepturilor şi să facă o alegere pentru ca să se păzească ca nişte hotărîri veacinice, însă iarăşi senatul sfătuitoriu şi răspunsurile praviliştilor n-au contenit, pravila .(1814), VI/7. Nu-i era cu putinţă a-i da altă împuternicire fără învoirea camerilor sfătuitoare, ar (1831), 4992/6. Sfatul se alcătuieşte de cărmuitorul prezident . . . şi de un ştqb-ofiter orînduit de spătarul, de ofiţerul de recnitalie . . . şi d-un ofiţer de sănătate, carele va avea glas sfătuitor, regúl. org. 493/9. 2. S. m. S p e c. înalt dregător sau boier cu care se sfătuia (2) conducătorul unei ţări in probleme de conducere; sfetnic (1). V. ministru (1), consilier. Avea şi un filosof şi sfătuitor, fl. d. (1680), .90Y/9. Azail, uimit de înţelepciunea şi virtutea robului său, îl făcuse sfătuitor şi cel mai bun prieten al lui. pleşoianu, t. i, 216/3. Au simţit nevoie, ca şi părintele său, de a avea un sfătuitor şi povăţuitor în măiestria domnirii. asachi, i. 183/15. Subt Dimitrie Cantemir, Neculce ajunse la mare însemnătate. Era prietenul intim şi sfătuitorul cel mai ascultat de Cardemir. bul. com. ist. iv, 7. în jurul său e totuşi un divan de sfătuitori . . . adică divanul „înţelepciunii eterne“, compus din bătrîni astrologi, cărturari în toate învăţăturile, afară de teatru, lovinescu, c. viii, 143. S-a lepădat de toţi sfătuitorii vicleni, cerînd să fie pedepsiţi .. . Nu se va afla din acel ceas în împărăţie alt fiu mai supus mamei lui. sadoveanu, o. xii, 130. Termenul de sfetnic ... în sensul de ... sfătuitor s-a folosii în Ţara Românească mult mai rar decît acela de dregător. stoicescu, d. 31. Sfătuitorii mei sînt paraziţi de curte Avizi, adulatori, bufoni cu vederi scurte. T iulie 1964, 54. Medicii domneşti primeau însemnate misiuni la curţile străine după ce vodă şi sfătuitorii săi se convingeau de priceperea şi devotamentul lor. g. barbu, a. v. 35. — PI.: sfătuitori şi (rar) sfătuitoare. — Şi: (învechit) svătnitor s. m. — Sfătui + suf. -tor. SFĂTUITTÎlîĂ s. f. (învechit, rar) Sfătuire (I). In inimile tuturor intra, pentru a Vidrei fără veste voroavă, nepoftită învăţătură şi necerşută sfătuituri. cantemir, i. i. i, 46. — Sfătui + suf. -tură. SFĂŢÂT, -Ă adj. (Italienism, învechit) Depravat. Era mînaţ să-mparţă ultrajul şi durerea în locuri trans- danubii, în domele ascunse Dorinţelor sfătate, orgiilor păgîne. heliade, o. i, 202. — PI.: sfătaţi, -te. — Din it. siaciatc. SFEÂCLĂ s. f. v. sfeclă. SFEADNIC s. m. v. sfetnic. SFEÂŞNIC s. n. v. sfeşnic*. SFEAŞTiVEC s. n. v. sfeşnicl. SFEAŞTNIC s. n. v. sfeşnic*. SFEAt s. ri. v. sfat. SFEÂTNIC s. m. v. sfetnic. SFfiBELE subst. pl. v. şfebelă. SFfiCINEC s. n. v. sfcşuicl. SFfiCLA s. f. Numele mai multor specii şi varietăţi de plante: a) (şi în sintagmele sfeclă de borş, borza, d. 30, sfeclă potajeră, ltr2, sfeclă pangele, grecescu, fi.. 502, bo,rza, d. 30) plantă erbacee, cu rădăcina rotundă sau conică, de culoare roşie-violetă, cu frunzele cu peţiol lung, cordiforme sau triunghiulare, cu virilii rotunjit, folosită -ca aliment; (regional) pangea (a), nap (5), buraci, burgundă, gogoneţ, rîpe (Beta vul-garis). Cf. cade; Ii) (şi în sintagmele sfeclă de zahăr, borza, d. 30, sfeclă dulce, id. ib., sfeclă albă, id. ib.) plantă erbacee, cu rădăcina de formă cilindrică sau conică-alungită, de culoare albă-gălbuie, cu frunze mari, cărno,ase, oval-alungite sau cordiforme, cu suprafaţa netedă sau încreţită, folosită ca materie primă pentru extragerea zahărului şi ca nutreţ pentru animale; (regional) gurgui (Beta altissima). Cf. ltr2; c) (şi în sintagmele sfeclă de nutreţ, borza, d. 30, sfeclă de nutreţ galbenă, id. ib., sfeclă furajeră, deu, sfeclă pentru vite, borza, d. 30) plantă erbacee, cu rădăcina mare, ovală, cilindrică sau sferică, de culoare albă, galbenă sau roşie, avînd un conţinut mare de apă şi cu frunze mai puţine decît celelalte specii, folosită ca nutreţ pentru animale; (regional) nap, rădăcină-galbenă (v. rădăcină A I 2), buraci (Beta lutea). Cf. M. d. enc.; d) (şi în sintagmele sfeclă de frunze, der, borza, . D. 30, sfeclă albă, borza, D. 30, sfeclă mangold, id. ib.) plantă erbacee, cu rădăcina subţire şi cu frunze mari, creţe, cu peţiolul lung şi cărnos, ale cărei frunze sînt folosite ca legume; mangold, nap de nutreţ, brugundici (Beta cicla). Cf. ltr2; e) (şi în sintagmele sfeclă roşie, borza, d. 30, sfeclă de masă, id. ib., sfeclă pangele, id. ib.) plantă erbacee, cu rădăcina mare, conică, de culoare roşie, cu frunze prelungi, folosită ca nutreţ pentru animale sau ca aliment; (regional) pangea (b), nap, rîpe (Beta rubra). Cf. ltr2; f) (regional; şi în sintagma sfeclă sălbatică, borza, d. 30) plantă erbacee, cu rădăcina mare alungită, de culoare albă (Beta trigyria). Cf. borza, D. 30; p. rest r. rădăcina sau frunzele acestor plante. Să iai ... foi, de sfeclă, mă-criş şi ceapă tocată mărunt, mîncările, 87/16. Salată de sfecle roşii, fiarte întăi au coaptă în spuză. ib. 97/5. Şi tu, şăzătoare la masi, cinstită lăptugă şi iu, îndestulată varzi şi tu, bogată sfeclă, doriţii mei sparanghi şi aţimaţuchii, deşchidi(i-vă cărţile şi grăiţi cu dreptate (a. 1773). gcr ii, 98/23, cf. coteanu, pl. 17, lb. Bădăcina de obşte, precum este gulia, napii, . . . sfecla, morcovii, felina, pătrunjelul, hămeiul şi sparanghelul, îndulcesc sîngile. piscupescu, o. 194/11. Gazeta . . . arată starea numărului fabricilor de sfecle care să află acum în Franţa, cr (1829), 144/1, cf. i. go-i-escu, c., valian, v. Din toate industriile, nici una nu să apropie aşa de mult de agricultură ca fabricarea zahărului de sfecle (a. 1841). doc. ec. 749, cf. polizu. Avem pămînt cu prisos; ai să-l semănăm cu sfeclăt 6437 SFECLĂ - m - SFeClA sfecla s-o plămădim, s-o prefacem în zeamă dulce şi zeama în. zahăr, ghica, c. e. iii, 12. Grădinarii seamănă mai cu osebire şi în mare cantitate varza, ceapa, dapre aceea prazu, ardeia, pelrunjelu, radichi, sfecle, morcovi. 1. IONES.CU, M. 357, cf. PONTBRIANT, D., BARONZI, L. 144, cihac, îi, 382, lm. Numai spune-mi, drag’, asară, La mîncare ce-ali mîncat. — „Usturoi cu sfecle, mamă“. contemporanul, ii, 142. Sfecla roşie prăjită iot astfel ■ şi rasă, încă-i bună. şez. ii, 19, ci. ddrf, 'brandza, fi,. 421, barcianu, grecescu, fl. 502. Sfeclele roşesc în sărutarea soarelui pe asfinţite, adam, r. 33. Sfecla roşie, rasă pe râzătoare de crudă şi stoarsă, se bea dimineaţa cîte un păhărel pe nemîncale, pentru curăţirea sîngelui. N. leon., med. 65, cf. alexi, w., şăineanu3, tdrg. O econoamă harnică se sileşte de cu vara să adune ce-i trebuie pe iarnă: varză, crumperie, ceapă, ridichii, craslaveţii ardei, . . . sfeclă, păcală, m. r. 116. Pot ajunge să facă şi ei nişte borşuri cu fasole-şi cu sfecle aşa de minunate, hogaş, dr. ii, 1, cf. resmeriţă, d., dr. v, 557, cade, simionescu, fl. 328, 350. îl arunc jos, cum ai arunca, după ce ai privit-o, o sfeclă, camil petrescu, u. N. 335. Muşuroaie de -sfeclă, de varză şi de gutui altoite, i. botez, b. i, 52, cf. ds, bujoreanu, b. l. 393. Maşina 'de tocai pecie pentru nutreţ, pribeagul, p. R. 92. O secţie . . . pentru cultura sfeclei de z.ahăr, 'înfiinţată în toamna anului 1934, a triplat terenul cultivat, sadoveanu, o. xx, 39, cf. roseui, l.. R. iii, 95, scriban, d. Cele 210 ha sfeclă de zahăr au fost prăşite de trei ori. scînteia, 1952, nr. 2 392. Curăţind leguma. de pămînt subt un torent de apă, ■un vagon o dală, spirala ridica, în acelaşi timp, în mişcarea ci oblică, circulară, sfeclele curate, pînă la cuţite, corect, arghezi, l. 259. Mi-aduc aminte că la şcoală ani învăţat că cu negrul de oase se limpezeşte zahărul de sfeclă, călinescu, c. o. 302. Pînă departe, la marginea munţilor, deasupra acestui întreg ţinut, locuitorii lui cultivă sfecla de zahăr, bogza, c. o. 200. Conducerile fabricilor de zahăr au sarcina de a se preocupa îndeaproape de recoltarea şi de receptionarea sfeclei, pentru a asigura aprovizionarea continuă a fabricilor cu materii prime, scînteia, 1'953, nr. 2 805. Dulce va ţi toamna, cu sfecla din cîmpie Şi caldă va fi toamna fuioarelor de in. v. rom! mai 1954, 227, cf, dl, dm. Nu lipseşte, pe lingă hrănitori, nici hrana zemoasă: sfeclă, napi etc. vîn. pesc. decembrie 1961, 10. In aceste zile se lucrează- intens la recoltarea sfeclei de zahăr. scînteia, 1961, nr.- 5 312. Sfecla de nutreţ cere sol uşor, în regiuni eu ploi multe. vîn. pesc. martie 1964, 17. De la holdă treceai la cucuruz şi la sfeclă şi la legume. Lăncrănjan, c. ii, 216. Dădea mai departe cu sapa printre cuiburile de sfeclă, bănulescu, i. 7.6: Sfecla pentru - salată se poate pregăti fie coaptă la-cuptor, fie fiartă, s. marin, c. b. 29. Condiţiile vitrege ale anului trecut, cînd sfecla n-a fost tocmai dulce, flacăra, 1.969, nr. 4, 7. Cernoziomurile din vestul judeţului favorizează cultura ... sfeclei de zahăr. jud. rom. soc. -100. A început recoltatul sfeclei ,dc zahăr, scînteia, 1969, nr. 8 184, cf: M. d. enc., dex. Foicică, foi de sfecle, Nu-mi mai 'zice- de. porecle. tjşodorescu, p. p. 337. Se pune la pinlece sfeclă crudă, tăiată felii şi unsă ca rachiu. pamfile, R. 39. *0* (Ca termen de comparaţie pentru culoarea roşie) Nas avea marc,"roşalec cd sfecla’, nările largi (a...1799). gcr.u, .169/2.-»Să fii roşu ca sfecla.... Ce-aiîla-mvăţălură? ari.cescu,: a. r. 75/1. La aceste vorbe; uilîndu-mă ,la camaradul meu, îl văzui galben ca ceara, cu toate eă de. natura sa era roşu ca sfecla. sion, p. 286. S-a făcut roşie ca-sfecla şi a beiul un macmahdn pe nerăsuflate, caragiale, o. i, Ş81, Spuse surorilor cum argatul care le da flori se roşeşte ca o sfeclă cînd vine înaintea lor. isp.irescu, l. 234. Era mare ..., gras şi gros ca un butoi, ... faţa lui, fata. sfeclei, nasul ca un ardei roşu. id. u. 104. Era roşie acum de mînie şi de operaţiile musculare, ca o sferlă. agîrbiceanu, a. 90. Necula lui moş Radu, vestitul jucăuş în fruntea briului, avea faţa roşă ca sfecla, bujor, . 100. Tovarăşul meu se înroşise ca o sfeclă şi răsufla din greu ca un bou la jug. hogaş, dr. i, 43. Vorbindu-i astfel, îl tot bătea peste obrajii durdulii care se roşiseră ea două sfecle. b,\ssarabescD, v. 220. lnlr-o după-a-miază posomorită de iarnă,. domnul director a venit roşu ca o sfeclă şi a zis. i. botez, b. i, 60. Colonelul se roşi cd o sfeclă, lărgi cu degetele gulerul de la tunică, respiră şuierînd. brăesctu, o. a. i, 229. Mina ei ... varsă o licoare roşie ca sfecla stricată, numită vin, pînă aproape de buza paharului, teodoreanu, m. iii, 125. S-o făcut roş ca sfecla, o strimbat capu-n jos şi o plecat de la masă. id. ib. 1.36. Vlădica se roşise tot, ca o sfeclă, voiculescu, p. i, 267. O unguroaică grasă şi roşie ca o sfeclă, văzîndu-şi bărbatul jos, începu să se vaiete, dan, u. 281. Obraz ca sfecla, sprîncene stufoase şi negre, ceafă rumenă şi umeri de laur. "vinea, l. i, 37, cf. scriban, d. Va găsi neapărat o neregulă, va ţipa, înroşindu-se lot, ca o sfeclă, va ameninţa, t. popovici, s. 224. Era roşu ca o sfeclă opărită, pălise, vocea-i tremura, id. se. 481. S-a. făcut cumu-i ... sfecla, pamfile,. j. ii, 165. t— Pl. : sfecle. — Şi-: (învechit şi.regional) sveclă (lb> lm, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u.), (regional) siieâclă (alr ii 6 017/64), sfeglă (borza, d. 30, alr 1 858/103,136,156, 359, alr ii 6 017/141, 235), sleylie (alr * 85.8/266), sliăgtă (ib. 858/156), sfietcă (alr sn i h 193)> sflcclă (arh. olt. iii, 384, l. costin, gr. băn. 180> alr i 85.8, 6 017, 6 265), sfleche (alrm sn i h 140/192, borza, d. 30), sflitcă (borza, d. ,30, alr i 858/77), sictlă (alr sn i h 193/872), sveglă (dr. v, 557), şflâ-glă (alr i 858/359), ţeclă (borza, d. 30;-pl. ţecle, id. ib.), . fq|lă (id. ib:), liijlă (id. ib.), ţiilcă (id. ib.), ţveclă s. f. — Din bg. CBeKJlO. — Pentru ţeclă, ţeylă, ţi(|lă, ţuică, cf. magh. c6k la. SFECLÎ vb. IV. Inţra'nz. (în expr.) A o sfecli = a se face roşu (ca sfecla) la faţă, din cauza fricii, a intimidării, a mîniei etc.; a avea neplăceri, a intra într-un bucluc, într-o încurcătură (mare) ; a i şe înfunda, a o păţi (v. păţi 2), a da peste o belea (v. d a), (familiar) a o buclarisi. Cf. i. golescu, c., polizu. O sflecleşle, îngălbeneşte, îl apucă fiori de moarte, tremură ca varga, ghica, s. 315, cf. 'pontbriant, d. De-a afla barbalu meu, zău, am sfeclit-o! alecsandri, t. 410, cf. cihac, ii, 337. Cînd cu patru ochi în lume, ca un cleric te numeşti, De-ai greşi vreo două zile, spune — atuncea n-i sfecleşti! . contemporanul, i, 715. Dănilă, zise el în gîndul său, aşa-i c-ai sfeclit-o?'creangă, p. 56. Bagabonlul, nene, cu sticle-le-n ochi, cu giubenul în cap . . . Cum m-a văzut, a sfeclii-o. caragiale, o. vi, 7. împăratul, supărat, cheamă pe . feciorii iui cei mari, dar ei, cum văzură pe Prislea, o sfecliră, ispirescu, l. 93. Ei . vroi să-şi scoqţă ceasornicul şi o sfecli că l-a pierdut, delavrance*., s.- 119, cf. ddrf, bar-cianp, alexi, w., şăineanu2, tdrg. Flăcăiandru nostru, cînd a văz’t una ca asta, a sfeclit-o rău. şi a-nce-put să se roage cu. ceru şi pămîntu să-i dea pace. lun-gianu, cl. 135, cf. resmeriţă, d. O sfeclisem.de lot şi ne rugam moartea, ciauşanu, r. scut. 63, .pi. cade. Bădia o sfeclise ca totul, căulind îndărăt ca ochii la calea de retragere, care. nu se arătă prea uşoară, c. petrescu, o. P. ii, 101. Protopopul 'o sfecli şi ridică toiagul ca un scul. voiculescu, p. i, 128, cf. iordan, stil. 371, scriban, d., dl. Ş.i-a-dal seama -.că se va petrece un lucru grav şi a sfeclit-o. arghezi, s. vii, 201, Micii o sfecli, aruncă el sticiili, dar de pomană. preda, î. 87, cf. dm. A scăpai ca prin urechile acului. CU pe-aici s-o sfeclească, lăncrănjan, c. ii, 170. Cum coboram aşa cu ochii închişi, era s-o sfeclesc, că m-ăm împiedecat de o treaptă'şi, dacă jos n-ar fi fost pămînt,-aş fi căzut cu capul naiba mai 'ştie în ce. românia literară, 1969, nr. 63, 18/1, cf. hristea, p. 6. 324, m. d. enc., -dex. S-a pus, maică, p-o sloală, p-un vifor şi o' ploaie de parcă turna cu găleata. Dochia o sfeclise. Ce să facă? A început să lepede cojoacele. Rădulescu-co-din, l. 7. Boierii o sfecliră, măi taică! Qerceteaţă 6438 SPECLTRE - m - àtERÀ ei tneoa, cercetează încolo, In sus, tn jos, cheamă babe şi tălmăci, fel şi chip ... degeaba! id. ib. 67. O sjecli toată mulţimea drăcească şi pieri pip toate găurile, de frica aceluia, şez. ix, 70, cf. i. cr, ii, 266, ciauşanu, ql. — Prez. ind. : sfeclesc. — V. sfeclă. SFECLÎHE s. f. (In dicţionarele din trecut) Faptul de a o sfecli. Cf. polizu, pontbriant, d., lm, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢi, D'. — V. sfecli. SFECLÎT, -Ă adj. (Rar; despre perspane) „Plă-plnd şi alintat“, alexi, \v. — PI. : sfecliţi, -te. — V. sfecli. ’ SFECLÎU, -ÎE adj. (Popular) De culoarea sfeclei roşii. Cf. marian, ch. 54. Se roşise la faţă astfel incit gîtul lui iiinos şi subţire ... şi chipul lui oacheş şi acvilin erau de o singură culoare: sfeclie. vinEa, lv i, 404, cf. l. rom. 1959, nr. 6, 38, dex. — PI.; sfeclii. — Sfeclă -f- suf. -iu. SFED s. m. v. şved. SFEDE s. f. (Prin Ban.; tntr-un desclntec) Vlagă. Nu-i luă sfedea, Nu-i lua puterea, Du-te cu sorocul meu, Cu puterea lui D[umne]zeu. L. costin, m. b. 48, cf. şez. xxi, 70. — PI.’: ? -- Etimologia necunoscută. SFEItEL s. n. v. slfedel. Sl'EDEI.UŞ s. m. (Ornit.; regional) Pitulice (I 1 b) (Troglodytes troglodytes ). Cf. băcescu, păs. 153. — PI.: sfedeluşi. — Sfedel suf. -uş. SFEDfiNIC s. m. v. sfetnic. SFÎDER s. n. v. sfredel. SFEDERAŞ s. n.- v. sfredelaş. SFfiDNIC s. n. v. sfeşnic*. SFfiGLĂ s. f. v. sfeclă. SFEGI IE s. f, v. sfeclă. SFEÎ vb. IV v. sfii. SFEIÂLĂ s. f. v. sfială. SFEIDECAR s. m. v. săhăldăcar. SFfiJ\lC s. n. v. sfeşnic*. SFEN s. n. (Min.) Silicat natural de calciu şi de titan, cristalizat tn sistemul m’onoclinic, de culoare galbenă-vemrie sau brună, lucios, frecvent In rocile eruptive, Întrebuinţat ca p,iatră semipreţioasă: titanit. Cf. cantuwari, l. m. Ca minerale accesorii, abundă: ilmenitul, iutilul şi sţenul. oncescu, o. 255, cf. ltr2, der, m. d. enc., dex. — P1‘.: sfenuri.1 — Din fr. sphfcne. SFENOÎn s. n. (Şi, adjectival, In sintagma os sfe-noid) Os nepereche, In formă de şa, situat la baza craniului, Intre etmoid şi occipital, care desparte cutia craniană de cavităţile vecine; (Învechit) os sfe-s noidal, v. sfenoidal. Cf. i. qolescu, c. Aceste oase, numărate pe linia de dinapoi înainte:, sint: occipitalul, sfenoidul, etmoidul şi frontalul, kpetzulescu, A. 90/23, cf. BARCIANU, ANTONESCU, D., PONTBRIANT, D., RESMERIŢĂ, D., ALEXI, W., CADE, SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, dn2,’scl 1960, nr. 3, 710, d. med., m. d. enc., DEX. — PI. : sfenoide. — Din fr. sphénoïde. SFENOIDAL, -Ă adj. (Med.) Care aparţine sfenoi-dului; privitor la sfenoid. Faţa inferioară alcătuieşte partea posterioară a tavanului orbitelor, tot această faţă concură a alcătui despicătura sfenoidală. icretzu-LESCU, A. 96/19, Cf. PROT.—POP., N. D., PONTBRIANT, d., cade, dn2, m. D. enc., dex. (învechit) Os sfenoidal = sfenoid. Osul sfenoidal se află în mijlocul oaselor capului cu care se închei.e ca o pană. polizu, p. 10/16. . — Pronunţat: -no-i-, — Pl.: sfenoidali, -e. — Din fr. sphénoïdal. SFENOIDÎTĂ s. f. (Med.) Inflamaţie a mucoasei sinusului sfenoidal. Gf. d. med. — Pronunţat: -no-i-, — Pl.: sfenoidite. — Din fr. sphénofdite. SFENŢÎ vb. IV v. sfluţll. SFENŢÎE s. f. v. sfinţie. SFENŢÎRE s. f. v. sfinţire1. SFÉRA s. f. 1. Mulţimea punctelor din spaţiu care se află la o distanţă constantă, numită rază, de un punct fix, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de mulţime. Cf. cantemir, i. i. i, 22. Dacă o jumătate de crug să va tnvtrti pe lingă diametrul AB, să va face sfera, gheom. —trigon. 118v/22. Suprafaţa unei sfere, asachi, g. 85r/15, cf. i. golescu, c. Sfera este un solid mărginit de o suprafaţă curbă ale cărui toate punturile sint deopotrivă depărtate de un punct dinlăuntru ce se numeşte. centru, poenaru, ,g. 258/4, cf. VALIAN, V., NEGULICI, POLIZU, PROT. —POP., N. D., PONTBRIANT, D., ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, d., cade, scriban, d., ltr2, dl, dm. Celulele de streptococ au formă de sferă, abc sXn. 345, cf. m. d. enc., dex. ^ Expr. (Neobişnuit) A se Întoarce sfera = a se Întoarce roata, v. roată1 (1). Şi de să va întoarce sfera... Atunci după cuviinţă, cu totul sufletul ooiesc Cu cinste pe Erotocrit de bărbat să-l priimesc. pann, e. i, 96/26. 4- Obiect care are, aproximativ, forma unei sfere (1) ; glob, (rar) rotoghijă. Oamenii vor trebui să se îndrepte... spre singurul punct de trecere al podului, ca firele de nisip dintr-o clepsidră spre tubul îngust care uneşte cele două sfere, bogza, c. o. 149, cf. dl, dm. Praful lunar este alcătuit din sfere constituite din silicaţi. rl 1969, nr, 7 706, cf. M. D. enc., dex. 4 Fig. (învechit, rar) Psihic (2). Cile ginduri nu se deşir din mintea lui... şi se sting in deşert in sfera jui. epişcupescu, practica, XVI/17'. 4 (învechit, rar) Categorie. Fiinţele materiale ... sint divizate de către naluralişli în trei sfere mari sau regnuri, barasch, i. n. 7/5. 2. (Astăzi rar) Pămlnt (2) ;. p. e x t. planetă (1); p. g'ener. astru. Şi a lor una cătră alla dreaptă potrivire şi una împotriva altia neclătită odihnire şi răzi-mare, nici a ceriului lată lăţime, nici a sferii pămîn-tului groasă grosime a o opri, sau a o despărţi pot. cantemir, ap. gcr i, 323/7, «f. dî, 2v/14. Pămîntul împreună cu uscatul şi cu apa tot socotit la un loc să numeşte şi sferă, cr (1829), 1232/18, cf. i. golescu, c. Fiindcă pămîntul este rotund, de aceea se numeşte şi glob sau sferă, eg 3/6. Şi ploaie ce pornită De un recoare vînt, Se varsă pre pămînt, Potoale sfera grea, 6463 Veideaţd înnbiăşle, Şi fire după ea $6 pare eă,zi#ibeşte. poNicr,' f. ii, 15/5, întrn tihe strigă lóate şi spun că, eu nimereală, Ţ-au dat Dumnezeu lăcaşul p,e a sferei fqlumeală'. c.qnaoui, p. 261, cf. stamati,. rOLiizu, ANTONESCU, D., DDRF, KBStíSÜdfk, d. Cî/ţf2 ei mm pilot şi veghea/ti învăluit în singurătate pe corăbii, In'âopţi spuzi ie de stele, îmi încordam auzul şi pindeam să surprind armonia sferelor cereşti în mişcare, gaimil pe-trescu, t. ii, 187. Spre bottă-mţp să «fe transfere Noi armonii de sfere, călinescu, l. l. 17, cf. dl., dm. în clinchet lin de sfere ciochindu-se-nlre ele, Trec prin pqieni albastre, pe pajişti de 'planete. vjjdpí-ScXJ, p. 147. 0 fabuloasă veste venită parcă să ne amintească ‘incă o. dală că singure eCe, apele, qú fost Ici i’hicépüi o sferă 'independentă' din care ha izbucnit păfntniufile. ROMÂNIA LITERARĂ, 1969, nr. 35, 2/5, tl. DEX, DSR. 4 (învechit) Glob pălii înţese, v. gl ó b. Să face preste iot globul cfadrcite. . . să scriu ţerile . '.. 'VăiAhd o sferă ’ (aii un glob ) tocmit spre aceasta. . :, pre leshe vei cunoaşte, măcar să fie scris şi pe altă limbă, amfilóhie, G. 174/3, cf.' gheografia,' ii, 48*77. Spre învăţarea geografiei afară de cartea geografică lipsă; globul, sfera şi hártele, rus, i. i, 36/8, cf. şĂJneanu2, cade. .Şe pereţi se zăreau chfirţi marine şi sferele ăe piele ce închipuiau amărilul nostru .de pamird. baiibu,. PRlîţtc, 57. -f (Âsţăzi riţr.) -Tărlm (1). Pronia-ndUyată ah sfă-' rimat faiale fiere, $-'a doritului luceafăr ni răsare acum scinieţa, Ce pre soarile mineşte dé lă depărtate sfere. atsaqhi, p. 29/15. La piano,, pare că geniul muzicei o insuflă. Fiori te cuprind, tf’érñuri, plîngi, ţipi, ascul-tînd-o şi te socoţi transportat într-un rai sau într-o sferă locuită de sirene. negiWZzî, s. i, 75. CMS? prea bifie că poetul e un spirit,' e ,un vis Rătăcit .din vreo sferă sau şi într-adins trimis .Să imite crecctotu.-?i. bol- ■ wac, ţk. 113. Din sfera mea venii cu greu Ca să-ţi upmez 'chemarea,Iar ^ei:ufl este ta}gl meu Şi muţnăfŢiea e. marea, eminescu, 0» top&l meu e Oriţniuţ, s:ferăJmull strălucitoare Vuite, ca un domn dl liimii, slăpîriul, ‘măreţulsqare, Discul său pe-un cer albastru îl preîmb.lă împrejur, id,, ib» 130. De un sfert de ceas parcă, ţr,ăi în sfere nepăminteşli. camil pet-rescu, o. Ii, 21,7. 3.. (Adesea f i şi în sintagmele sferă cerească’ sau,' învechit, cereasca sfefă) Întregul spaţiu cosmic imaginat Ca o sferă (1) cu raza infinită şi pe care sa proiccteaza, aparent, corpurile cereşti; parte din acest spaţitt; văzută deasupra-OrizOnţului şi care are-, aparent, • tarrifa uftei jumătăţi de sferă (î)> c e r» I i r m a-ni enty tă*i'e> (IV), b'011 a cerească (y. boit ă)y (tn^Chit)- c- r ú g XI1 c e r u 1 u i .(v. crug), crîngtil Cerului' ţv. cring); fiecare .dintre sferelé (1) transparent« (concentrice) imaginate- - 65/10. De uncie oare vine? Din sferele -senine1? -. Din eefirii ce zbor? Din iarba ce şopteşte*?- ^lexandrescu, -ut. 50.- Chiar în acele sfere care ail cëresc fia-me Poaie-amorul âom-rteşte .ca aerul în lume: &u Ce drept pthul singur să fié Simţitor? id: ib.' 112. Această boltă sau sferă cerească, după cum am zis, nu există îfi ‘realitate, nu e decît. o aparinţă. draghiceanu, c. 2. Prin • sfe'Mk-nStelate Pătrund şi văd uimit Fiinţele-adorate Ce trist m-Oii părăsit. ALEesANţjRi, p. iii, 102. Âdes murind văznt-hm ■ ■■ ■ Şi toate flori plăpîfi-de, 'născute-ubiav 'şi moarte, Dulci stele prăpădite prin depărtate s'fi'H, ■■Columbe graţioase, ele cer în lume date. conv. lit...xi, 384..Colo ■ ■ ■ te-aşteaplă toţi îngerii în cor, Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cînţarel eminescu,1 o, i,1. Eşti tu nota rătăcită din cîntarea sferelor- Ce eternă, nefirtită îngerii o cîntă-n cor? id. ib. 19. Avîntul -simţirilor mele Mă diice-ntr-o sferă senină De ceaţa lumeştilor rele. mage-donski, o. i, 194, cf. şăineanu2. Nu e o revistă urmînd o dir'ecţie literară hotărîtă şi oprindu-se in sferele senine, dar reci,, ale ariei. în plr ii,' 257, cf. resmeriţă, d.., cade. ,Pluteam in sfere., ce mi se păreau cereşti, bră-ÊSG®, a. 242. Vorbele lui aveau efectul frazei lui-Beethor ven: te înălţau attt de sus, în sfere atît de armonioase, îneît deveneai bun fără efort, teodoreanu, m. iii, 268, cf. scrib an, p. Şi-n juru-ţi cu alaiul -de aştri, mă avtnt, Pe muzica ~din sfere de-a pururi să te cînt. voiculescu, poezii., ii, 289. Dar se desprinse văldl şi.-o boltă-ndepăr-tată Din zîmbetu-i albastru desfăşură spre tine; O clipă a. fost ... şi, totuşi, sclipirea ei curată Te-a înfrăţii de-a pururi cu sferele., senine, i. barbu, o, 6., Jar sfînla ta durere ¡>.a trece legănată în ritmuri largi şi grave de corul sferelor, id. ib. 18.. Şi sar pe cal,,prin grindă,, zvîcneşc afară, zbor, Prin sfere dau o raită, mă urc şi mă cobor, călinescu., o. ii, 96. Muzica sferelor nu e percepută de urechea noastră, deoarece e prea puternică. ib. c. o; 121. Prin toaţe fidele Ce prund fierbinte, turmentat ! Subt toate sferele se zămisleşte nc-ncelat. b.la,ga, p. 379, cf. Dţ.,- dm, Acest frurpo.s, pjea frumos citat, ... iţe ridică în sfere înalte, cinema, 1968, nr. 4, 12. Poale că se obişnuiseră cu vqcea lui la fel ca şi cu muzica sferelor şi nil o niai auzeau de mult. românia literară, 1969, nr. &2, 4/3, 'cî. "m. d. enc., dex. (învechit) Sferă paralelă = aspect al sferei (3) cereşti .în mişcărV’’di‘urfiă. Numirea’de sferă paralelă ... se dă ... aspec.lului sferei cereşti în mişcarea diurnă, culianu, c. 93: (învechit) Sferti dreâpîă= aspect al mişcării diurne pentru toatepunctele situate pe ’ecuatorul teréstcü:--' Ffiîthirea de sferă dteaptă . . . se dă. aspectului mişcării diurne pentru toate locurile situate pe ecuatorul terestru. î'â-, Ib. 95. + (Ieşit ctiri uz. şi în sintagma sferă armilară) Instrument fçlosit în Studiul astronomiei, care eră îôrmat din eercu'r'i dispuse astfel Incit să sugereze ,o sferă (3) cu aşezarea şi mişcarea planetelor din'Sistemul nostru solar în raport cu paniintul, plasat în centrul întregii construcţii. Sfera este o.maehină făcută cu multe certuri, în mijlocul cărie stă pus un glob cu glonţ mic, ce înehi-puieşte pămîntul. amfilohïë, '6. îv J70i/2, ct. i. go-lescu, c. Sfera sau sferg firmilare e a{l însirumîni ce intipuieşle sfera cei'èttéèâïWSs, i. i, 36/31,' Cf. aWto-neşcu, d., cade. Unii îi văzuseră bagajele descărcate. cu gri je noaptea tn curţile de'taină: sfere 'afmilarc, planisfere, emisfere de Mag,deburg, orgi de lemn, harfe, flaute, barbu, ppi-ţic. ,43. 4 (Rw)-,Pripiţi ,(i). ,Pă(hîţi-Jul, în a sa sferă ■. . ., să clăteşte împrejurul soarelui.. aMfîlOhie, G. F.: 115'v/12- Priveşte stelilé cereşti care, atrffse şi reîmpinse una ç'&tre alta, se ihliifnă fiecare în sfera ei, cu o orînduială ce niciodată qu s-a turburat. B01.INTINEANU, ». 360, cf. ŞĂINEANU2, .RESMERIŢĂ, D., cade, scriban, d. 4 (Psar) Atmosferă. „El ,îşi întinse mina asupra pămînlului. El se contrase din ce în ce' măi mul! şi'-'iute pînă ce deveni împreună cu sfera -ce-l ţncungiură mic ca un niărg&ritgr.. éÎîiïnescu, p. l. '50, Cf. REX. V : ■ f 646'3 S£erX ■«- ééi S&ER 4. (Adesea cu determinări care indică telul, preocuparea etc.) limitele între care există, acţionează, se dezvoltă etc. cineva $a.u ceva sau ¿afore care Se desfăşoară o manifestare, o activitate etc.; cuprinsul dintre aceste limite; domeniu, tărim (3). V. axi e, cadru, cerc, ci mp, compartiment, sector (3), zonă. Nici o pricepere nu au despre sfera dalorinţelor lor. petrovici, p.. 39/21. Ştiinţa mediţinală este o ramură a filosof iei-' ... tu înalte-şi coprinzăloafe idei de sfera ei. episcupescu, prac-.txca, X/10. Doctorul .... să-şi şteargă ideea de. rfidicj^lă tămăduire, ce nu este de.sfera. lui, neputînd.^ă cunoască lucrurile precum sînt in felul lor, ci precum i se par. id. ib. 102/4. Dm lăcaşul,,lui Dumnezeu ne întoarcem în şfera obiceiurilor noastre ea intr-o altă lume,. mar-qoyici, D. 22/20. Provocat fiind dé către o parte bună a publicului nostru a lucra cile ceva in sfera, ştiinţei mele -. . .., mă grăbesc a fa.ce destul acestei drepte cereri. fm ,(1841), 352/l. în toamna trecută făcui, în sféra administrativă, un ocol în cea mai mare,parte a ţării. cq£>ru-drăgu.şlanu, c. 54. Nebuniile ■tale dă-le să le legiuiască; Dar apoi căzui îţi sfera nădejdei rătăcitoarei în noianul tău te-ntoarce ruşinat, plin de mustrare. CQ.NACHT,. p. 276. Fiecare profesie află în ea învăţături din care poate trage folos în sfera traiului şfiu. ist. m. 1/15. Noi nu ne putem opri de a trage în sfera cercetărilor noastre călcatele lor dr'iluri (a. 1848). pi-r i, 133. Sfera de Sfera producţiei materiale = totalitatea activităţii, a ramurilor economiei naţionâle în cafe se creează bunuri materiale sau în oare ce desăvîi-şeşte procesul producţiei de bunuri ma’terialé. Gf. deK, m. d. enc., dex. Sferă neproductivă = totalitatea activităţii, a sectoarelor din economia ná¡;io¿ nală în care se prestează muncă, dar în care nu sé creează bunpri materiale. Cf. der, m. d. enc., de-x. ♦ (Cu determinări care arată, felul) Mediu so.eial, cultural, politic, profesional etc. în care trăieşte «¡au acţivează cipeva; grupare socială, culturală, pplitică, profesională etc. din care face parte cineva. V. m e-'d i u1 (I.), ambişnţă, ,,a u,t u r a j, c e r c, c 1 i— m a t. Păstorul, păscînd oile sale, dacă cîntă şi fluieră, el e norocos în sfera sa, sau în cît e întru ale sale înconjurat. ţichindeal, f. 285/14. .Otrava ... . este în Unite sferi poliliceşti o înfricoşată şi grozavă armă care a pulul născoci duhul omenesc, episcupescu, practica, 369/13. în sfera- literaţilor străini, aghilaţiite acestea au produs oareşcare desghinare în păreri >asupra 6463 SÍÍERCIOÓ — ééi — áfeRiÓ românilor, fm (1842), 2722/23. întorăndii-se în sferele încilte-ale societăţii din Petersburg, ‘ceţeau a sunpa’créT ditai lai vodăSturza, clen!iţnţiridii*l gă prin abuzurile 'sale a nemulţămit fam. sion, p, 434. Neera şi Hora-ţiu au dreptul de a face In sfera lor înaltă Qricape pas le place, alecsandri,. t. ta, 211. Mă pune la curent cu ‘tot ,c'e se petrece In sferele inalle. caragiai,e, o. i, 298. Prima constatare care a fermecat pe academicienii români a fost marele prestigiu de care se bucură ştiinţa şi reprezentanţii ei, atţt în sferele oficialităţilor, cit şi in céle largi ale publicului, d.. guşti, ¡p. a. 355., of. sghiban, n. Comunicările sale năâiiesc să atingă o sferă anumită a semenilor care întrebuinţează acelaşi sistem de simboluri, vianu,- a. p. 15. în tot timpul petrecut în sfera curţii (lin Weimar, scriitorul a arătat cea măi mare independenţă morală pe care o putea atinge un artist sau un gînditor al epocii, id. l. u, 392. Cunoscut ebraist in sferele teoh g ce de pe timpuri ..., el semăna cu sfînlul Petru din iconografia orţQdoxă. ARQHEZI, B. 47, cf. DL, DM, M. D. ENp,, D,£X, + (Nfiobiş-nuiţ) Conjunctură. în orice slujbă a statului, îţi ţine în doi, trei ani o împrejurare, o -şţeră care te pune în pi.cio,are pentru to.ată viaţa, ghiga, c. e. i, 61. ' 5. Element logic pare reprezintă capacitatea de referinţă a noţiunii la ansamblul de indivizi cfe posedă Însuşirile reflectate în conţinutul acesteia. Viaţă reală şi experienţa vieţii hotărăsc rüpoñul între extensiunea-sferei năţiiţnilor, ghehea, st. cr. iii, ‘218, cf. dl, dm. Sfera şi conţinutul noţiunilor s-au dezvoltat numai pe măsură ce oamenii cuprindeau în practică lor socială o masă âin ce în ce mai rilare dé obiecte. CF 1961, 191, cf. M. D. ENC., DEX. 6. (Prin nord-vestul Munt.) Afacere. Cf. &ădules-cu-codin. Aşa 'merge sferă. id. — PI.: sfere’şi (învechit) sjeri. — Dirr ngr. .a& carului, tn .dreptul roţilor şi care aré rolül de a şusţiţie loitrele. Cf. bam.-file, i. c. 131, DR. ii, 900, dex, corn, marian, viqiu, gl. S. (Prin Transilv.) Vîrtej (la căruţă'), ib. 343. — PI.: sferdetei şi, n., sferdetealiă(alrs;n ii h-343/260). — Şi: síerdecél (pamfile, i. c. 131, dex:), sli'edstéu (drs-h, 900), sírididén (Alr s>n ii h 343/228) s. m. ■ — Pref. s- -f fercheteu. . SFERDÍ vb. IV. 1. T r a n z. (Prin Transilv. şi Mar,am.; complementul indică obiecte da lernen, de piatră etc.)^A- ţăia in aşchii. Cf. lexic 5re&. 25, >jj£t, biALECT. i,.93. Ai şi sferdil masa asta nouă! Mjjpr. dialect, ii 93./+ Refl. (Despre obiecte de lemp, de piatră etc.) A se aşchia. Cf. qom-an, ol., mat. ria-lect. i, 93. , v 2. T r a n z, şi refl. (Prin Transilv.) A (se) zgiria. Ci. viciu, s. gl., com. din frata — turba, PAŞCA, GL., LEXIC REGi 25.. — Prez, ind.: 1 — Şi: (regional) síerghlá (com. din frata — turda), síérgihá (paŞca, gl.) vb. I, sflrgj (coman, gl.) vh. IV, şiărgiă (vicio, s. g.l.) yb, I. — V: sferde. SFÉRDIE s.'f, v. sfarghie. SFERDITÜRÄ s. f. (Prin Transilv. şi Maram.) Zjgiriétnrá. Cf. vrciu, s. ql., léjííc Beg. 25. — Pl.: sferdiluri. — Şi: slärgietm'ä s. f. vieiu, S«gl. • , ' — Sferdi ■■+ suf. -tură. STEBEAP, -Ă ajdj. v. sireap. SFEREÎ vb. IV v. sliiii. .SFERftHlA vb. I v. sferdi. ŞFERGIHĂ yjî, I v. sferdi. , SFÎÎIIC, -Ă adj.-(îiîai,ales despre obiecte) Care are forriia (a.semăfrito&'r'e) Unei şfere (1), globular sau, p. e x t., a unui cferc, a unui disc, a unui cilindru etc., bTbiquiar, rotund (I 1), (regibnal) t ă r t ă n e ţ; care are forma Unei părţi de sferă; (despre forma obiectelor) care searfiănă cu o sferă sau cu 6 parte ’dihtr-o sferă; (rar) sferular, (învechit) sfericfesc. S-ăW afl’ăt că pămîntul nu eTa sferic, amfi-LokiE; g. [pretaţâ], 9/14, gf. i. Golescu, C. Soarele şi Luna., în cd'ffrinsuljtor cel ăferic, mai aii şi la 500 — 5 000 comeţi numai, din care Uhii s'înt cit pămîntul şi mai mari. genilie, p. 80/15. Pămîntul fiintl sferic (rotund), laturile triunghiurilor întrebuinţate întru a sa măsurare vor fi arcuri, d. asachi, t. âl/22, cf. valian, v., negu-ltci. S-au pornit doi aCad&miei, nndl spre ecuator şi altill spre pol. arclicu, pentru ca să însemneze chipul şi mărimea pămîntillui; şi după toată osteneala ce au făctit, s-au aflat că ptţ/ftîniul ttti e Sferi’c, adecă toCma rătund, ci puţirl lungăreţ, cuprins întră doi poli. sp '[prefaţă], 6/10,, cf.. stamati, d. Suprafaţă pămintului fiind rriăi cam ,sferică, urmează di’n aceasta că toate cumpenele diferitelor punturi ale globului se îndreptează , către centrul pămîhă'i'lui. marin, i7. 2/36. Se pun faţă în faţă la 4 sau 5 metfe de distanţă doi reflectori său oglinzi sferice, id.. ib. 213/17. Acelor oameni barbari li se părea pă’mîntul'ia o masă colţoroasă, dar nu rotundă, cil ţoale că argumentele despre forma sferica a pămintului sînt atit de simple şi atît de uşoare de aflat, barasch, m. ii, Î5/19, cf. polizu. La extremitatea de jos a atestai dulap, se zărea un lighean de argint, pe al cărui acoperă— tntnl era pusă o bucată de săpun m'&sc în formă’sferică. filimon, o. i, 102. Simigiii, cu tablalele l'or sferice puse pe cap, împreună ca bragagiii -Şi salepgiii arnăiiţi, făc'eaa contrast cu alăiYarii şi ca vinzătorii de şerbet din Fanar, care purtau pe cap fesuri mici cu funde stufoase. id. ib, 109, cf. prot. — pop.,n. d., antone&cu, t>._, ponţ- ..BRIANt, D., DDRF, BAflGIANU, ALEXI, \V., şXlNEANU®, RESMEHîfĂ, d., CAdE. Lucrătorii!, cu ajulortll linei căngi, adună metalul înoenaru, g. 259/8. Triunghi sferic se numeşte spaţia cuprinsă pe suprafaţa Unei sfere, intre trii arce a cercului celui măre care să taie mutual la puncturile A, B, C. asachi, e. iii, 266/17. în partea teoretică, profesorul va arăta principurile*generale pentm dezlegarea triunghiuril'or drept liniate şi. sferice, regul. org. 386/1. Unghiurile şi arcele unui. triunghi, dfept-liniu sau sferic, preeùrh şi laturile acestui'din urmă, se află între 0° şi 200°. trigoN. dr. 11/30, cf. -j*. d. teNc. (învechit) Trigonometrie sferică = ramură a trigonometrici care se ocupă cu relaţiile, dintre elementele unui triunghi descris pe o sferă (1) de arcele de cerc mari; (învechit) trigonometrie sfericească, v. st erices c. Trigonometria sferică, geometria, a. m. 210r/2. Acest de cinste bărbat a tălmăcit tntîiaşi dată aci, în limba patriii, aritmetica, geometria, trigonometría, dreaptă, linie şi sferică, şi algebra, cr (1830), 331/2. Laturile triunghiûrilor întrebuinţate pentru a sa măsurare vor fi arcuri¿ drept care suprafaţa /acestor triunghiuri trebiii'e ale socoti prin trigonometria sferică. D. asachi, t. '31/24. Obiectul trigo'nômétfiei sferice este tot acelaşi. trigon. dr. '119/14. Calotă sferică = pârte din şupra-. faţa sferei (1) Cuprinsă întfe două planuri paralóle, unul secant şi altiil tangent; porţiune de sferă mărginită de această suprafaţă. Crearea tipului ăe vas hemi-sferic, ori de calotă Sferică . . ,, aparţine hallstattului sml-ÿéstie. pârvan, g. 575. Şferometrul serveşte ■■■ la determinarea razei sferelor sau calotelor sferice. ciŞman, fiz. i, 22, cf. geom. sp. 131, M. D. enc. Suprafaţă sferică = suprafaţa care se obţine prin rotirea unui semicerc, în jurul diametrului sau. Gf. 'geom. sp. Í04. Zonă sferică = porţiune din suprafaţa sferei (1) cuprinsă între 'două planuri paralele. Cf. ib. 131, ii. d. enç. Sector sferic == nieriţjîiftea punctelor interioare unei sfere (»> situate în interiorul Conului, avînd ca bază un cerc mic al sEerei ; (învechit) sector sfericesc, v. sfericéSc. Sectorul sferic e o şuprfifaţă închisă. ltr2 xv, 432, cf. m. p. enc. Compas sferic = compas cu ajutorul căriiia se desenează cercuri pe o sfeiă. Of. GEÖM. sp. 131. (Adverbial) împinsă de un canon numeric Floarea se desface sferic După cerul cu planete-n şir Care mbi'oase a trandafir, călines.cu, o, ii, 99. Stincile domol cioplite sferic Adine tăceau sub muşchiul de-ntixneric. beniuc, c. p. 29. — PI. : sferici, -ce. —i Din ngr. crcpaupuxoo, it. Sîerico, fr. sphérique, lat. sphaeriçus, germ. sphärisch. SFERICESC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Sf’qric. Sfericitate, stare a ceea ce .este sfericesc. vîrnav, l. 145r/12. Soarele ■ ■ . este, după părerea astronomilor, de un milion patru sute de mii de ori mai mare decit Pămîntuli Figura lui este sfericească, au rătundă. pleşoianu, g. 12/16. Această lume, fiic-a mea, sfericească să cheamă Şi să-tnvirteaşte nencetat, precum s-a băgat seamă. pann, e. iv, 42/18. Triunghi sfericesc = triunghi sferic, v. s f e r i c. Ă.U fealiu de trigbnométrie •... ne învăţă nouă lăţimea laturilor şi a unghiurilor triun-ghiurilor sfericeţti. lazăr, ţ. 3r/18. Trigonometrie sfericească — ramură a trigonometrici oare se ocupă cu relaţiile diWre eleMentele Unui triunghi descris pe o sferă (1) de arcele de cerc mari; (Învechii) trigonometrie sferică, v. sferic. Să zice trigonometrie sfericească, despre âare ne: învaţă astronomia, id. 'ib. 3r/20. Sector sfericesc = sector sferic, v. sferîp. Sectorul sfericesc taste Splidul pe carele l-ar plăzmui sectorul cercuitoriu B. C. A. asachi, g. 85r/lV. — Pl..: sferi ceşti. — Sferă + suf. -îce'sc. SFFRICITÁTE s. f. însuşirea de a fi sferic; (Învechit, rar) sferime. Sfericitate, stare a ceea ce este sfericesc. VÎRNAV, L. 145r/12, cf. PROT. — POP., N. fi,, ANTONES CU, d., poNTBRiANT, d. O asemene oglindă . .., făcînd parte dintr-o sferă, trebuie să se afle dinaintea sa un punct O, care se fie centrul său de sfericitate. PONI, F. 147, cf. ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., PL, DM, PN2, SFC VI, 60, M. D. ENC., DEX. — Din fr. sphéricité. SFERÍME s. f. (învechit, rar) Sfericitate. Cf. VALIAN, v. — Sferă + suf. -ime: SFERISTËRIU S. n. (învechit) Teren sau sală destinate jocului cu mingea. Cf. i. golescu, c., prot.— pop., N. D. — Pl.: sferisterii. — Din lat. sphaeristerium. SFERITISMÓS subst. v. sfeterismos. SFERMĂTtiRĂ s. f. v. sfărlmătură. SFÉRNIC s. n. v. sfeşnic*. SFEROÍT), -Ă s. n., (învechit) s. î. (Şi adjectival) (Corp) care are o formă apropiată de’aceea a unei sfere şi rezultată prin rotirea unei elipse, a unui ovoid etc. în jurul uneia dintre axele şale. V. g e o i d. Cf. i. golesgu, c., valían, v. tiăpătîiul de sus sau scapu-lar al ilmérului . . . prezentează un segment de sferoid. kretzulescu, a, 50/28, Cf. NËGULiCi. Deşi-pămînlul nu este o sferă perfectă, ci la amîndoi polii e ceva com-planat, prin urmaic. este un sferoid ■ ■ -, CU toate'acestea, noi, spre uşurarea măsurii, putem să-l luăm de o sferă. la-urjan, M- IV, 206/2, cf. st am ati, d. Natura a ales această formă sferpidă (adică a unei sfere întinsa ceva înlr-o direcţiune, ea un ou) fiindpâ raţele M'minei căzînd asupra unui corp ce are această forrriă rasfrlng din toate părţile spre centrul sferei, imde să ţi unesc. BARASÇH, M. III, 19/3, cf. EOLIZU, PROT. — POP., N. D., antonescu, d. Doi sttvaiiţi iluştri .. ., ocûpîndu-se de a determina f.o,rm,a pămîniultii, au constatat că ea nu este Sferică, "ci sferoidă, adică pămînlul este un corp asemenea unei sfere puţin turtită la poli şi umflată la ecuator, drăghiceanu, c. 6-2, of. alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, D.¡ cade, sCRiBAN, d. E vorba de formaţiuni rotunde, sferoide ce apar în secţiunile imprégnate cu nitral de argint ca nişte plăci._pahhon, b. 88, cf. ltr-2, dl, dm, Dn2, der. Punctul a devenit instanianêu un sferoid, nu prea mare, care erfiite a lumină nemaipomenit de puternică, de un alb metalic, românia literară, 1969, tir. 6-2, 16/1, cf. M. o. enc., ate*. — Pl.: Sferoide şi (învechit, mj sferoizi (i. golescu, c., ALËXI, w.). — Din fr. sphéroïde, lat. sphaeroides, germ. spharoi- -diseh. SFEROIDÁL, -Ă adj. (Mai ales ’ despre obiecte) Care are forma unui sferoid; (despi® fô'rtha obiectelor) cate seamănă cu tin sferoid; (t'rivectót, rar) sferoiilic, 6485 SI'EHOIDIG — 804 — SFERT globos. Trupurile lumei se vor forma iarăşi sferoidale (globulo.ase), se vor înoirti in cercuri eliptice (ţuguiate), cele mai aburoase şi mai mari vor lumina şi cele mai miei.se vor. lamina, fm (1840), 1132/28. Corpii aceştia se ..află în şlare brută in formă sferoidală şi n-au nici un. clinagiu. marin., pr. i, 42/9. Pămînlal are. forma sferoidală..cobîlcescu, g. 2/3. O varietate ce se numeşte dioril orbicular .... e formal din simburi sferoidali. id. ib. 34/5. Să se observe că forma sferoidală caracterizează toate undele individuale, conta, o., f. 199, cf. resmeriţă, r>., cade. Se prezintă sub formă de co.ncre-ţiuni sferoidale. oncescu., g. 219. Sideritul , . . se îrilîl-neşte sub forma■ de , . . concreţiuni sferoidale. ltr2 XV, 608, cf. DL, DM, DN3, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat:' -ro-i-, — PI.: sferoidali, -e. — Din fr. spheroîdal. SFEROÎDIC, -Ă adj. (învechit, rai') Sferoidal. Cf. STAMATI, D. — Pronunţat: -ro-i-, — PI.: sferoidlci, -ce. — Din fr. sphcroîdique. SFEROIDIZÂItE s. f. Tratament termic aplicat unor obiecte din oţel, pentru a se obţine earburi in forme globulare. Cf.. ltr2, der, sfc iv, 315, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ro-i-, — PI: sferoidizări. — Din fr. spheroîdisatioii. SFEROLÎT s. n., s. m. (Mai ales la pl.) 1.. S. n. Agregat mineral de formă sferică, constituit prin dispunerea radiară a unor crisţale prismatice, care au uneori structură concentrică şi care se găsesc în unele roci eruptive. Cf. cantuniar.i, l. m. 172, enc. agr., LTR2, DER. 2. S. m. Formaţiune cristalină existentă în zona de orientare mai înaintată macro moleculară din fibrele poliamidice. Cf. ltr2. — PI.: (1) sferolite, (2) sferoliţi. — Din fr. splierolitc. &FEROLÎT1CĂ adj. (în sintagma) Fontă sferolitică= fontă modificată, care se obţine prin adăugarea de magneziu, calciu şi de alte elemente chimice în oala de turnare, pentru ca grafitul să se depună sub formă de nodule; fontă nodulară, v. nodul ar (2). Cf. cantuniari, l. m. 174, ltr2. — PJ.: sferolitice. — Din fr. spherolitiqiie. SFEROMÎTRU s. n. Instrument format dintr-un trepied cu un şurub micrometric central, folosit pentru determinarea curburii siiprafeţelor sferice şi pentru măsurarea grosimii pieselor mici. Cf. i. golescu, C., VALIAN, V., PROT. — POP., N. D., ALEXI, W-, CADE, scRrBAN, d. Sferometrul serveşte, după cum arată şi numele, la determinarea razei sferelor sau calotelor sferice.-cişman. fiz. i, 22. Sferometrul măsoară grosimi mici cu o precizie mai mare ca palmerul, marian — ŢlŢEICA, FIZ. I, 8, cf. LTR2, DL, DM, DER, DN2, D. MED., M. D. ENC., DEX. — Pl.: sferomelre. — Din fr. splierometie. SFEROSIDERÎT s. n. Varietate de siderit constituit sub. formă de concreţiuni sferoidale. Cf. cantuniari, l. m. 115. Roca sedimentară este transformată în lentile, uneori, slratiforme, de sferosiderit. oncescu, o. 241. Sideritul ... se intilneşle sub formă fie ... concretului .sferoidale (sferosiderit). ltr2 xv, 608. — Pl.: sferosiderile. ■ — Din fr. sphcrosiderite. SFEROSIDERÎTIC,.-Ă adj. Care se referă la sferosiderit, desferosiderit. Complexul sferosideritic gros de circa 120 m, constituit din şisturi argiloase. onces*-cu, g. 159, cf. 160. — Pl.: sferosiderilici, -ce. - —Sferosiderit + sul. -ic. .SFERT s. n. 1. (De obicei cu determinări introduse prin prep. „de“, „din“ care specifică întregul) A patra parte dintr-un întreg, dintr-o unitate (de măsură'), dintr-o cantitate; fiecare dintre cele patru părţi egale în care se poate împărţi un întreg; pătrime, (învechit şi popular) pătrar (2), fîrtai, (franţuzism învechit) cuart, (regional) sfirtai, şfîrtar1, pătriţă. Ia pieptul şi-l laie bucăţi, apoi îl spală şi-l prăjeşte ca untu proaspăt dimpreună cu ceapă tocată ca un şferiu de ceas. mîn-cările, 69/3. Iarăşi s-au mai grijii oareci cu 2 mese şi pomeni mai mici de 3 p./e[u]j(( ş.i. alţi cine s-au mai tîmplat la acele 3 mesă un civert de vacă, cinci. .. . vedre vin (a. 173.8). bul. com. ist. iv, 73. Din vînzarea lor să i să plătească dumnealui baronului de către cumpărătorul lor, din cele dinţii sferturi, mai sus-arâtata sumă de taleri trei sute mii (a. 1823). doc. ec. 281. Aşteaptă . . . cel puţin un sfert, două de ceas. episcupescu, practica, 66/30, cf. i. golescu, c. După un sfert de ceas a început să se facă cercetarea celorlalţi miniştri, cr (1831), ll2/27. Pină intr-o. jumătate de ceas sau mult pină in trei. sferturi, trebuie să sosească aicea, hrisoverghi, a. 55/5. După ce am trecui sara apa Rinului. . ., după un şferl de ceas am intrat in Slrasburg. kogălniceanu, s. 52. Toţi aceştia vor avea un sţerl de ceas odihnă la fiecare ceas. RECUL, org. 414/10. De văpaia ce el singur şi-o aprinsese in piept, Ardea, nu avea odihnă să stea la un loc un sfert, Să silea cu-nţelepciunca să găsească vrun mijloc Ca să :se scape pe sine. pann, e. i, 5/4. Nu afli alt ca dinsul, Să ştie cum se-mparte un rup în .patru grefuri, Un cifert din col să fure şi litrele din ochi. negruzzi, s. ii, 1.99. Un venii, mediu de 100 de franci. . ., aproape pe sfert din cit esle venitul locuitorului din Austria, ghica, c. e. ii, 360, cf. pontbiuant, d. Mă întorc intr-o jumătate... . ba nu ! intr-un sfert de ceas. hasdeu, K. v. 127. S-aruncă în mare şi începu să-noale, puindu-şi drept ţel de ajuns nişte stinci, ce ic vedea.un sfert de ceas departe de ţărm. eminescu, p. l. 101. Ne-am întinerit unul pe altul cu aproape un sfert de veac, prin. reconstituirea acelor scumpe timpuri trecute la „Timpul“, caragiale, o. ATI, 307. Porunci s-o bage intr-o peşteră părăsită şi să-i dea cîlc un sfert de pline şi cile o cană de apă pe zi pină ce s-o prăpădi qcolo. isp.irescu, l. 134. Expoziţia se închide c-o vinzare de 58 de bucăţi, aşa că aproape trei sferturi din tablouri se-ntorc in atelier, vlaiiuţă, s. a. iii, 437. Mi-a venii în gînd să scriu oarecare amintiri despre această societate, care a ocupat un sfert de secol clin viata meo.. i.negruzzi, în plr i, 240. Mai trecu uii sfert ele ceas. D. zamfirescu, r. 21. Nu cunoaştem nimic mai vechi decît amintirile de la episcopul de Roman, Pahomie, din cel dinţii sfert al veacului al XVIII-lea. iorga, c. i, iii, 59. Zidul negru de brazi plantaţi dé pui, de.acum un sfert de veac, stătea ocrotitor la năvala vînlurilor. anghél, pr. 57. Au încărcat amîndoi de aseară mai bine de un sfert de stinjen, l-au legal cu lanţul să nu pice. brătescu-voi-neşti, î. 110. Drumul şerpuia iar printre fineţe şi, după vie-un sfert de ceas, se iveau alte case înşirate la marginea drumului.. agîrbiceanu, a. 67.. Cercetează: un sfert de alune mîneate! gîrleanu, l. 44. După un. sfert. de oară . ■., fericitul meu tovarăş fosăia ca o cucuveică sub streşina unei biserici, hogaş, dr. i, 79. Din Armadia pîriă-n Pripas, de obicei, Titu făcea jümal'ate de ceas pe jos, Acuma în mai puţin-de an sfert fa acasă, rebreanu, i. 276, cf. resmeriţă, d. Acum un sfert de secol se puteau număra pe degete cărţile ce apăreau în cursul unui. anin plr ii, 412. Protipendada a trei sferturi de veac q cunoscuse in fiinţă. M. i.. caragiale, c. 78, cf.- cade. Pentru ce un sfert de veac a ţosl acoperit cu nepăsarea lumii cititoare? l.ovitœscu, c. iv, 16..Şi iată cum iubita mea, în noaptea cind mă părăsea, N-avea.-să-mi lase la.plecare Dacit un pai,pe. trei picioare, Iar in. dulapul 6493 SFERT SFERT din sufragerie, Un sfert' de:-cozonac- cu nucă. minu-lescu, v. 190'. Eu sini ce n-am jos.t niciodată Ş-un sleit din ce era să fiu! topÎrceaNu, p. o. 84. La patru şi un-sfert-, după amiază; bunica ;şi nepotul, faţă iii faţă la-măsuţa rotundă, beau- cîle-un pahar de ceai. teodo-reanu, c. B. 47. După un sfert -de oră, urcăm pînă la muchea dealului. camîl .petrescu, u. n. 350; Am aranjat lucrurile intr-un sfert de oră. c. petrescu, c. v. 256. De un sfert de veac încoace., stă în arşiţa soarelui, ori în bătaia crivăţului, i. botez, b. i, 15. Se mai scurse un sfert de om. sahia, n. 81. Să-şi cumpere un covrig sau un sfert de pîine, de i-o fi. cumva foame; <3. m. zam-FiHEScu, M.. i>. ii, 164. Cil au (inul ţipetele astea, nu ştiu, poate un sfert dc ceas, poate mai mult. cocea, s. i, 11. In primele trei sferturi ale veacului al XlX-lea, unul din cuvintele cele mai curente în 'scrierile filozofice şi sociale ale timpului a fost „critica“. în plr ii, 588. Noaptea fiind trecută mai mult de trei sferturi, îi sili să se culce. vissarion,..b. 321.. A citii într-o deplină tăcere şi ascultare trei sferturi de oră. vlasiu, d. 64. Puse ,sticla la. gură şi, pe nerăsuflate, dete duşcă un sfert, voicu- . liîscu, p. i, 279. îl lasă să vie pînă la cinci paşi şi sloboade în. el o încărcătură de un sfert, de ocă de zburături de ceaun, sadoveanu, o. xii, 546. Cu tot ajutorul ştiiufei noastre, la douăsprezece şi un sfert a sucombai. dan, u. 19£, cf. scriban., d. Ar dori să refacă procesul . . ■ început adum vreun sfert de veac de doi critici -literari. vianu, a. p. 259. S-a colectat mai puţin de trei sferturi . din cantitatea de grîu planificată, scînteia, 1952, nr. 2 379. Trei sferturi din preţul prînzului vulturilor îl fc:e metoda: pregătirea, arghezi, s. viii, 168. La orele patru şi un sfert academic, Jim sună la uşa marchizei de licr a casei din slr. Toamnei, călinescu., -o. i, 68. Vine octombrie, peceţi să pună Pe miezul vieţii şi pe frunte smalţ. Şi să.reteze cu un sfert de zare Meridianul zilei ce-l înalţ, bl.aga, poezii, 246. O simplă schiţă de Ce/iov cuprinde condensat înlr-însa mai multă umanitate şi înţelegere decîl trei sferturi clin literatura . . . con- . lemporană. la un loc. halea,.s. t. i, 200. Oamenii ... scol din buzunare sferturi ele pi ine şi desfac din bucăţi de ziar castraveţi muraţi, bogza, a. î. 260. A mai rămas un sfert din lană. stancu, d. 332. Pindea jumătăţile şi sferturile de oră să poată alipi, vinea, l. ii, 33. Mai am un sfert dc ceas şi ajung, demetrius, a.. 251. Omul acesta trebuie să-şi primească pedeapsa, cu un sfert de oră înaintea morţii noastre, h. ujyrNESCU, T.. 188. Trei sferturi din opera lui de versificator ingenios e aslăzi moartă, constantinescu, s. iii, 268, E vorba .... de un instrument de multă vreme uitat: o -bucală de seîndură, ca un sfert de cerc. tudoran, p. 183, cf.. dl. In fiecare cui Moromele lăsa un sfert de pogon tri-foişie, pe care-l cosea de două-lrei ori pe vară. preda, m. 110, cf. dm. Citeau toată ziua cu un fel de foame, înţelegind pe jumătate sau un sfe/l din ce citeau. T. ro-povici, se. 238, Trecuseră trei sferturi, ele ceas şi le amorţiseră, oasele. barbu, B. 63. Diametrul Lunii îeprezintă un sfer.l clin diametrul Pămintului. geologia, 6. Am pierdut aseară un sfert de milion, t iulie, 1964,-32. Ora lor preferată e către şapte şi-aii sfert. ym.VESCv,v.72.Daeă ar fi întrebat oamenii din sal cu cîteva zile în urmă dacă au să pleqe în noaptea asta la dropie, jumătate ar fi tăcut, un şfcrl ar fi dat clin umeri, bănulescu, i. 44.. Eforturile. . . în acest sfert de secol ... au fost. considerate din perspectiva dezvoltării ştiinţei şi tehnicii. contemp. 1969, nr. 1 183, 10/2. Se laie merele in sferturi, se curăţă de coajă. s. marin, c. b. 302, cf. M. d. enc., dex. După ci au apucai fiecare cîni cîie un cifert de carne, au început a fugi fiecare încotro, şez.. ii, 117. Cînd să cutremură uşor şi pulîn, atunci Dumne-zău să uită cu un sfert dă ochi la el. ib. iii, 99. Să nu. poţi răbda De dragostea mea Şi de clorul meu Cu sfertul, cu ceasul, Cu minutul, folc. mold. i, 230. Pjţi să vii s-o cîntăreşti, NiCi un litru , nu găseşti; Nici un litru, nici uu . gram, Nici un sfert de kilogram, ib. ir, 137, cf. ALRM sn ii li 578. <0> . (învechit, rar) Sfert de cerc = sextgnt, Neştine n-are trebuinţă 4-url . sfert de cerc ca să călătorească, tîmpeanui,, g. 61/24. (Sport). Sferturi de finală — fază de joc, în cadrul unei competiţii sportive, oragnizate pe echipe, care are loc înaintea semifinalelor. Ş-a calificat în . sferturile de finală ale probei de simplu, rl 1967, nr. ' 7 001. In sferturile de finală la dublu mixt, va juca [şi perechea noastră, ib. (Astron.;. învechit) Şfert de • lună.sau şferlul lunii = pătrar (de lună), v. pătrar (2). Cum a pornit el, s-a rumenit zarea cătră dealurile cele mari din stingă. Păsărea şferlul de lună. sadoveanu, o. xiii, 724. Du-le la cele două văduve schivniee şi. înlreabă-le cînd se schimbă şferlul lunii. id. ib. xvm, 296. (Muz.; învechit) (Tactul) trei sferturi = (măsura) ; trei a patra. Care tact e acolo? — Trei şferluri. Ruşine 1 să nu ştii pînă acum cu ce tact se cîntă psalmul o sută cinci, contemporanul, v1( 204. •}’ Loc. adj. Trei ; sleituri = (despre haine sau despre mîneci) care are o, : lungime intermediară între lungimea scurtă şi cea 'lungă. Constanţa îmbrăcase un taior bleumarine, cu mîneci trei sferturi, preda, r. 470. Loc. a d v. Pe (un) sfert = (cam) cit a patra parte dintr-un ■ întreg, dintr-o unitate (de măsură), dintr-o cantitate;, p. e x t. în cantitate (foarte) mică; în (foarte) mică măsură. Omul arendaşului cerea foarte mult, iar sătenii ■ voiau a plăti numai pe sfert, pelimon, i. 162/21. M-aş mulţumi eu să am măcar pe sfeit din cil spune lumea. vlahuţă, s. a. n, 193. La comună, ieafa lui era pe sfert din cît îi oferea stalul, rebreanu, i. 82. Paharul era . . . umplut pe sfert, teodoreanu, m. h, 114. Curăţenia oraşului se face întotdeauna pe sfert, din pricina lipsei de apă. arghezi, s. x;viii, 15. Puntea era gala numai pe un sfert, iar el avea ae pe acum în cap 'locul fiecărei babale, fiecărui lachei, fiecărei cavile care aveau să fie prinse deasupra ei. tudoran, p. 110, cf. dl. Statiil nu-i poede ajuta decîl pe sfert, cleăt dacă ar fi într-o gospodărie, adică cu credile mari, cu maşini, cu agronomi, cu tehnicieni., preda, r. 257, cf. Dm, dex. (Din) trei sferturi = dintr-o sau într-o poziţie (a capului sau a corpului) intermediară între poziţia din faţă şi cea din profil. Se privi în oglindă din faţă, din profil, din trei sferturi, c. petrescu, c. v. 167. Toi în stînga, planul al 11-lea (aşezat trei sferturi spre public), se află un şervet cu un panou, t iulie 1968, .28. Pc trei sferturi = (cam) cît trei părţi din cele patru părţi egale dintr-un. întreg, dintr-o unitate (de măsură), dintr-o cantitate; p. ext. „în cantitate (foarte) mare; în (foarte) mare măsură; aproape în întregime; într-o seară de iarnă, pe vremea cînd bateam drumul ■ Olteniţei, am cunoscut un biet bătrîn în zdrenţe şi pe trei sferturi orb. i. botez, b. i, 198. De o salcie scorbu-roasă, scoiojită pe trei sferturi,, uscată, un moşneag îşi razimă spinarea încovoiată, bogza, c. o. 211, cf. dl, dm. Am anulat . ... pe trei sferturi absurdul relaţiilor interioare dintre eroi. cinema, 1968, nr. 7, VII, cf. dex. (Har) Pc sfert de sfert = intr-o cantitate extrem de mică. De cîle ori n-au reînceput iarăşi şi iarăşi acelaşi subiect ■ . ■, acelaşi trup perfect ale cărui linii, mlădioase, moi şi pătimaşe, se împletesc cu alîla noroc şi cumpănirc, încîl marmura nu le poate fura decîl pe sfert de sfert din adevărata loi căldură! delavran-cea, r. 57. Din sfert In sfert dc oră sau din sfert de oră în sfert-de oîă = la intervale regulate de 15 minute; p.. ext. foarte des. Din sfert în sfert de oră; folosind alte cuvinte, îl îrdreba pe losif acelaşi lucru, preda,-m. s. 23. Dacă înregistrăm temperatura Va intervale mai mici de o oiă, de exemplu din sfert de oră în sfert de oră, obţinem o diagramă mai exactă, algebra,, viii, 259. + S p e c. Unitate de măsură de greutate sau de capacitate pgală cu un sfert (1) de kilogram sau de litru; cantitate măsurată cu această unitate; liţră. Singur şeful mînca două feluri şi bea un sfert de vin. pas. z. i, 268. + Sticlă (de băutură) de un sfert . (1) de litru; conţinutul acestei sticle; litră. Cei doi ‘ muşterii, in lunaina fumegoasă a opaiţului, deşertau sferturile fără să schimbe un cuvînt. c. petrescu, a. 215. + (Pegional) A patra parte a unei zile de muncă la ţară (Braniştea — Galaţi). Cf. h iii 78. 6493 SFERTAN — 806 — SFEŞNIC1 2. (învechit) Trimestru financiar; p. e x t. dare in bani care reprezenta a patra parte din bir şi care era plătită de patru ori pe an; plata acestei dări. Şi-ncepa Duca Vodă a scoale grele mari pe (ară, a-ndesi ciferturili ce le seosesă Antiohi Vodă: din palm dederă opt intr-un an. neculce, l. 155. Scoaleciti 2 văcărituri pe lot anul ... şi şverluri mulţime, id. ib. 325, cf. iorga, s. d. xiv, 223. i.-om rinduit să-i dai din banii sfertului, şi cu răvaşul meu te vei descarca la samă (a. 1757). uricariul, xxii, 85. Facem ştire . . . că fiind ei peste putinţa lor asupriţi şi ca nedreptate scurtaţi la rînduiala birului, atît pentru eifertul, cit şi la ajutorinţă . ■ . deci am hotărit Domnia mc« să se ţacă bună rinduială cu dăjdiile lor (a. 1766). şte-fanelli, D. c. 82. Banii aceştia să se dea nestrămutat la boierii epitropi rinduiţi,. numărindu-să citc o a patra parte pe lot eifertul după cum pre largu se cuprinde intru a noastră domnească întărilură a anajoralii obşteşti pentru birul ţărei (a. 1804). uricariul, i, 317. In luna dinţii a lui ghenar de la începutul anului, murind Domnul îrdr-acea lună, apucase de de seră sfertul numai pă o lună (a. 1822). doc. ec. 245. Ba decît bacşiş, mai bine m-ai agiuta să-mi plătesc sfertu. alecsandri, t. 1 589. Omu de treabă, dacă nu poate plăti sţertu, n-are nici cergă peste blăni ... şi n-are ce-i vinde perceptoru. petică, o. 210, cf. besmeriţă, d., CADE, SCRIBAN, D., M. D. ENC., DEX. — PI. : sferturi. — Şi: (învechit şi regional) şiert, cifcrt, (învechit) ciuvert (iorga, s.d. xiv, 223), ei-vert, ştifert (cat. man. i, 367), şvert s.n. — Din v. sl. HeTBpiTi. SFERTÂN subst. (Argotic) Mincare (3). Cf. scl> 1974, 448. — PI.: ? — Sfert + suf. -an. SFERTECĂ vb. I v. slîrtica. SFERTECÂRE s. f. v. sfîrticare. SFERTIC. vb. I v. silnica. SFERTICARE s. f. v. sHrtlcarc. SFERTIŞ6R s. n. Diminutiv ăl lui sl er t (i); sfer-tuleţ, (regional) sfertuţ. CI. ddrf, dm, dex. — PI. : sfertişoare. — Sicrt + suf. -işor. SFERTULÎŢ s. n. Diminutiv al lui sfert (i); sfertişor, (regional) sfertuţ. Cf. i. golescu, c., ddrf. Frate-meu na poate, veni decît un sfertuleţ de ceas, atunci cînd viăjitorul îşi îngrijeşte straturile de salamandre. cXlinescu, c. o. 222, cf. dm, dex. — PI. : sfertuleţe. — Sicrt -f suf. -aleţ. SFER’l’tJŢ s. n. (Transilv.) Sfertuleţ. Cf. ddrf. — PI. : sfertuţe. — Sicrt + suf. -ut. SFERULĂR, -Ă adj. (Rar) Sferic. în ceea ce priveşte forma bacilului virgulă, s-a găsit o formaţiune sferulară particulară faţă cu reactivii, care e aşezată la extremitatea sau în mijlocul bacilului. babeş, o. a. i, 114. — PI.: sferulari, -e. — Sferulă + suf. -ar. SFERXÎIiĂ s. f. (Biol.) Formaţiune sferică din corpul unor bacterii, vizibilă la microscop. E foarte uşor a da şi bacteriilor colorate de mine, ce conţin sferule, dar n-am crezut aceasta necesar, babeş, o. a. i, 115. Sferulele roşii închis se găsesc foarte frumoase la aşa-nu-miţii bacili difterici. id. ib. 116, cf. sfc vi, 130. — Accentuat şi: sferulă. — PI.: sferule. — Din fr. sphcrule, lat. sphaerule. SFESTÂTEVĂ 5. f. v. sfeştanie. SFESTldC s. n. v. sfeştoc. SFEŞNIC1 s. n. 1. Suport pentru luminări, cu unul sau cu mai multe braţe. Nimea să aprinză luminarea şi să o puie supt ciubăr, ce în sfeaştnicu, ca să lumi-neaze tuturor care-i sînt in casă. coresi, ev. 407, Aşa să iasă den sfeaşnic tule şase creangurile. po 263/12. Iară masa tu o vei pune denafara dverului şi sfeaşni-cal in dereptul measei. ib. 267/9. 2 sveaşnice de argint (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 195, cf. paraclis (1639), 249. Mă întorşu sâ văz glasul ce grăia cu mine şi întor-cîndu-mă văzui 7 sveaştnice de aur. n. test. (.1648), 304r/15. Au luat odoarele. . . şi sf[i]ntul sveaştnic şi le deade toate pămîntului să Ie poarte de grije (a. 1650). gcr i, 148/37. Intr-acea vreme, cîndu-i ceasul de aprins sveaşnicile. dosoftei, v. s. ianuarie 6v/23. Văzul-au prorocul Zahariia un sfeaşnic de aur, spre carele era şapte candile. cheia în. 79v/6. Dai cuuinlul lui flumn[e]-dzău ca oarece lumină fiind ptnă acum supt acoperă-mint şi opui în sfeaşnic. biblia (1688), [prefaţă] 8/14. Şi. aceşti bani neputtndu-se mai degrabă siringe, au poruncit de au luat un polecandru şi nişte sfeşnice de argint ce făcuse Alexandru Vodă tn Mitropolie şi le-au stricat de au făcut bani de plata oştii. N. costin, let. i a, 65/15. Şi dzicu călugării să fi fost făcut şi sfeş-nicile mari şi cele mici şi policadru şi hora tot prisne de argint şi pe urmă să li fie luat un domnu şi să fie făcut alleli de spije, care le-am apucat şi noi. neculce, l. 8. Făcliia cea de aur, în sfeşnicul de diamant şi lumina cea de obşte în casele şi mesele tuturor se pune. cantemir, ist. 73. întări braţele sale pre lucru. Gustă că iaste bine a lucra. Nu să stinge sfeaştnecul ei toată noapte (a. 1694). gcr i, 313/8, cf. anon. car. Nimeni nu aprinde făclie să o puie supt obroc, ci în sfeşnic. antim, o. 125. Un ceasornic, 1 lingură de argint, 1 covor, 1 sfeaşnic mare de alamă (a. 1726). iorga, s. d. xiv, 27. Am mai dat... 2 sfeşnice ca mucări de aramă (a. 1734). bui,. com. ist. iv, 69. Mainle se află mitropolitul cu episcopii, ca ceilalţi arhierei şi cu uşa bisericii, preutul cu sfinla evanghelie, diaconii îmbrăcaţi în stihare cu cadelniţile amină şi citeţii cu lumini aprinse In două sfeşnice, gheorgaci-ii, let. iii, 290/23. Văşminte multe au făcut şi evanghelii scumpe lot cu aur poleite şi chivóte şi cădelniţă şi sfeşnice şi tot altu ce au fost, tot au înnoit (a. 1760). gcr ii, 74/24. Mă dusără în mijlocul ¡iismc/[i] aproape de sfecinecele cele mari (a. 1768). iorga, s. d. xiii, 33. Ion Ioana au cumpărat un prapor ca 3 galbeni şi un sfeşnic de aramă (a. 1780). id. ib. xm, 161. Un sfeşnic de alamă cu mucările lui (a. 1802). doc. ec. 71. Sfednitse de arame (a. 1803). iorga, s. d. xii, 146, cf. lb, i. golescu,- c., valían, v. Acestea sfeaşnice s-au plătit de dumnealor... Maria, dinpreună cu fiiul său Ianos (a. 1842). iorga, s. d. xiii, 110. Sfeşnice n-am găsit; că de ştiiam, dam în ştire olarilor, de făcea (a. 1846). doc. ec. 901, cf. polizu. în toate colţurile camerilor cile o mescioară..... cu lumănări in sfeşnice şi cu toate instrumentele necesarii, ghica, c. e. i, 156. în mijlo~ cui camerei era un scaun de brad cu trei picioare, pe care erau puse patru sfeşnice de tumbac cu luminări dc seu intr-însele, filimon, o. i, 178, cf. pontbriant, d. 6 sfeşnice cu tăbliţe şi mucări. i. ionescu, d. 111, cf. cihac, ii, 337, lm. Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeşnic mai e bună! Şi mucoasa luminare sfirîind săut şi-l arde. eminescu, o. i, 46. Luminarea arde-n fundul sfeşnicului cu flacăra din urmă. caragiale, o. i, 78. Ea era împodobită numai cu aur, ca pietre nestemate şi cu făclii de jur împrejur ce ardeau în nişte sfeşnice de aur curat, mai mari decît omul. ispirescu, l. 237. Era noapte şi luminarea ni se isprăvise în sfeşnic. Delavrancea, t. 217. Pe-o masă murdară, într-un sfeşnic de lui, ardea o luminare subţire de ceară, vla-huţă, s. a. ii, 131,' cf. ddrf. Şi jalnic, prin biserici, mii preoţi au aprins Făcliile dc ceară din sfeşnice-auriţe. coşbuc, P. 11, 182, cf. barcianu. Un portret mare al Saşei, reţejngl de două sfeşnice, părea că vrea să-i 8506 SFEŞNIC1 — 807 — SFEŞNICIOR vorbească, d. zamfirescu, v. ţ. 198, cf. alexi, w., şăineanu2. Intr-un sfeşnic ard pe masă două luminări de ceară, goga, poezii, 103. Numai luna luminează Pesle virfuri, ca un sfeşnic — Numai dragostea veghează, Ca un ochi al celui veşnic, cerna, p. 141. In sfeşnic luminarea Se luptă-n întuneric, tot scăpă-tîndu-şi zarea, iosif, patr. 72, cf. tdrg. în comuna Ţepu .. ., era un mare meşter de făcut feşnice sau sfeşnice cu ajutorul unui rudimentar strung, pamfile, i. c. 171. La lumina sfeşnicului pe care-l ţinea in mină, i-am văzut faţa rîzătoare. brătescu-voineşti, p. 157. La cap şi la picioare ardeau, în palru sfeşnice înalte de lemn, aduse de la biserică, făclii mari, albe. agîr-biceanu, s. 119. Ca făcînd parte din mobilierul şi uneltele de bucătărie trebuie să mai înşirăm următoarele: ... ciur, ceaun, tristăr de lemn..., feşnic, cană : de glaje. păcală, m. r. 429. Ni se puse pe masă un ' [sfeşnic de lut cu o luminare de său. hogaş, dr. i, 121. : Un băiat cu cădelniţa, doi oameni cu praporele şi copii ’"cu sfeşnicele cele mari. lungianu, c. 6. Duminica următoare, răzimat cu cotul de un sfeşnic împărătesc, cum avea dinsul obiceiul să predice,. ., vorbi de cei ce slîr-nesc vrajba între săteni, rebreanu, i. 77, cf. resme-riţă, d., cade. Şi-n sfeşnicele vechi de-aramă Trei flăcări parcă se destramă în fire lungi de foc ce cresc Din luminări pină-n tavan Şi scriu verseturi din Coran. minulescu, vers. 37. Pe sfînta masă: un sfeşnic, o cruce, o carte şi sfîniul Chivot, galaction, o. 42. Lămpi, sfeşnice de birou, făcute din arcuri negre simple, sau lămpi de tavan în loc de lustre, cu nişte culii de sticlă mari, mate. camil petrescu, p. 333. O feştilă sfîrîia intr-un sfeşnic, cocea, s. i, 253. Candelele ard în tihnă Ostenita lor odihnă. Lin se iroseşte-n sfeşnic Ceara zbuciumului veşnic, lesnea, vers. 33. îşi potriveşte o luminare în sfeşnic..., pregăteşte un coşuy leţ de slecle spălate de Măriuca, examinează cu atenţie fiecare dop în parte, teodokeanu, m. u. 244. Azi să ridicăm numai averile din biserică, unde aprindem luminările groase din sfeşnice şi policandrul. voicu-lescu, p. i, 197. în sfeşnice, lumini de ceară.. . tremurau cu roşii dungi, pillat, p. 202, cf. scriban, d. ■ Linguriţa, sfeşnicile. . . par primite din mîinilc unor meşteşugari din stihia soarelui şi a lunii, argiiezi, b. 37. O luminare goală, din lipsă de sfeşnic, era înfiptă de-a dreptul în pămînt. călinescu, s. 28. Privirile ni se prelungeau peste tipsiile imense de colivă, aşezate printre sfeşnice, blaga, h. 84. Sfeşnice evreieşti, chilimuri şi cumacuri, ciubuce turceşti, stofe ghemuite şi obosite, cu culori moarte, sînt înşiruite aproape cu sila de negustori vorbăreţi şi insistenţi, halea, s. t. i, 299. Ard luminările. . . înfipte în nişte sfeşnice vechi pe care. le-a luat careva cu împrumut de la biserică. stancu, M. i. 94. îl vedea pe el şi mai vedea în dreapta şi in stingă lui cîtc un actor din trupă, fiecare cu un sfeşnic în mînă. pas, l. i, 280. Cuferele pline cu dantele. cu sfeşnice, icoane, argintărie, damascuri, carpete au secat de tot. vinea, l. i, 127. Nu poate să mai treacă o dală cu sfeşnicul adăpostii cu palma de vini prin pridvor, demetrius, a. 10, cf. dl. Fala lipi luminarea într-un sfcşnic mic. preda, n. 100. Roiesc, ca fluturi, împrejurul luminării... Ce arde în sfeşnicul adus din temniţa turcească din Stambul. isac, o. 69, N cf. dm. L-au văzut întins pe masă, între două sfeşnice, laminat de flacăra luminărilor, barbu, g. 116. Că-s la umbra spinului, Sub mîna străinului. Şi străinul pînă cină Eu i-s feşnic şi lumină, jarnîk—bîrseanu, d. 132, cf. vaida. Bolta aceasta era păzită de o umbră ce stătea în dreptul mesei pe care era aşezată o carte deschisă şi două sfeşnice cu luminări aprinse, şez. i, 28.6. A avut grijă să pîndească vremea cîrid vodă şedea la masă şi-i se vedea faţa lui la lumina unui feşnic şi a mai avut gnijă ca, ochind în lumina feşnicului, să indrepteze ■ săgeata chiar pe fereastră înăuntru. rădulescu-codin, î. 84, cf. bud, p. p. 5, bîrlea, l. p. M. I, 116. Şi eu m-oi însura, La trei zile-ri sărbători, Cind o fi cîmpu cu flori Şî in feşnic luminări, folc. mold. ij, 232, cf. alr i 584. <0> (Ca epitet pentru divinităţi) Bucură-tb ceea ce eşti sfeşnic de aur. bucv. 38r/5. Pre tine prorocii toţi, fecioară, mai nainte le-au numii sfeaşnic poleit cu aur. mineiul (1776), 54r2/31. Ucenic, că bine ai vestit noao pre H[risto]s; doftor, că patimile sufletelor tămăduieşti; sfeaşnic, carele străluceşti lumină înţelegătoare! ii). 106n/19. O F i g. împreună le dărui lumea şi toate cîle sămt intr-însă; şi asemenea le întinse un acoperămînl: ceriul şi un sveşt-nic: soarele şi luna. varlaam, c. 14. Un soare mort aprinde-n fundul iătii La căpătîiul nopţii palid sfeşnic. cazimir, l. u. 41. De-al miilor de flăcări în sfeşnicul eteric Prea geometric rit, De arşiţă şi ger, lumină şi-ntu-neric Şedeam nedumerit, călinescu, o. ii, 64. A prorocii milostivul Dumnezeu De-a pus soarele veşnic Ca să fie sfeşnic Şi-a luat cuvînlul Ca să împodobească pămîntul. folc. mold. i, 236. <0> Expr, A sta sfeşnic = a sta drept, in picioare, zanne, p. iii, 373. Să te duci la maică-mea Şi să-i spui maică-mii aşa: Că mie mi-i tare bine, La culcare, la sculare, Le stau sfeşnic în picioare, ib. 351. + (Prin Mold. şi Transilv.) Opaiţ. (I 1). Cf. alr i 717/190, 573, a ii 10, iii 12. + (Regional) Făclie (Ciumeghiu—Salonta). Cf. alr i 1 414/315. + (Prin nord-estul Olt.) Rădăcină de măsea. Cf. ciauşanu, gl. Măseaua are patru sfeşnicc id. ib. + Fi g. (învechit) Călăuză (a vieţii). Că tu lumirezi, sveaştnicul mieu, Doamne, zeul mieu, lumi-rezi întunearecul mieu. psalt. 27. Sveaşitiicu picioarelor mealc leagea la, şi lumiră cărărilor meale. ib. 260. Acie .crescu cornul lu Dăvid, goloviiu sveaştnicu unsului mieu. ib. 279. Tu luminezi, sfeaşlnicul mieu, Doamne, coresi, ps. 40/1. în de grabă voi veni înpro-tiva ia şi voi clăii sveaştnicul tău din locul lui să nu te veri pocăi (a. 1648). gcr i, 129/13. 2. (Bot.; regional) Darie (Pedicularis exaltata). Cf. panţu, PL. — PI.: sfeşnice. — Şi: (învechit şi popular) feşnic, (învechit) sfeaşnic, sfcăştnlc, sfccincc, sîcdnic, svcâşilic, svcaştnic, sfeâştnee, svcşnic (paraclis 1639, 249, pont-briant, d.), svcştnic, fesnic, (regional) slcjnic (alr i 584/26, 51, 700, 727, 746, 782, 790, 815, 860, 887, 986), sfcrnic (ib. 584/558), icăşnic (ib. 584/35), icjnec (ib. 584/166), fejnic (ib. 584), fcjniâc (ib. 584/136), flcjjnic (ib. 584/118, 831, 835, a iii 8), flcşnic (alr i 584/28) s. n. — Din slavonul cg-fciyHHKk. SFEŞNIC2 s. m. v. sfetnic. SFEŞNICĂR s. n. Suport, piedestal pentru sfeşnice1 (1). Mi-am cumpărat multe mobile în odaia me din banii mei, spre pildă o canape, o masă, un sfeş-nicar. kogălniceanu, s. 98, cf. polizu, barcianu, ALEXI, W., TDRG, CADE, IORDAN, I,.' R. A. 162, SCRI-BAN, D., DI-, DM, SCL 1974, nr. 4, 448, DEX. — PI.: sfeşnicare. — Sfeşnic1 + suf. -ar. SFEŞNICEL s. n. (Regional) 1. Diminutiv al lui sfeşnic1 (1); (regional) sfeşnicuţ. Cf. i. golescu, c., DEX. 2. (Bot.) Cupe, v. cupă (Gentiana kochiana). Cf. PĂCALĂ, M. R.. 16, DR. VI, 430. — PI.: sfeşnicele. — Sfcşnic1 -(- suf. -el. SFEŞNICIOÂRĂ s. f. (Bot.; regional; mai ales la pl.) Mierea ursului, v. miere (II a) (Pulmona-ria officinalis). Cf. panţu, pl. — Pl.: sfeşnicioare. — Şi: sfeşnicior (pl- sfeşniciori) s. m. PANŢU, PL. — Sfeşnic1 + suf. -ioară. SFEŞNICIOR s. în. v. sieşniejoară. (3511 SfcEŞNlOUŢ * S08:— I SFETERISI SFE^Vjt'CţÎŢ's. ţi. (lîiîgumâl). Diminutiv al’lui s f e ş-n ic(l): (regional) ’ SfeşiŞcei,(\)l’:Năfrctjn:iţa de niiiaş fi-Vhi yptiufâp4 ’la-' prăpipâş, Năfr&Mţd de droşciiţă Ţi-om pune-o la şfeşnictiţi. 'Htptai&t,' I-. 579', ci. 'RÉS-mkriţX, n. — PI.: sfeşnicuţe. : — Sîeşuie1 -* suf. -uf. SFEŞT.VXIE s. f. Slujbă religioasă care se efectuează la Începerea únei activităţi, la clarea In folosinţă a unei construcţii, a linei• lpsjjinţe'etp. sau la cererea credincioşilor, în diferite alte ocazii şi care constă, de obicei * din rugăciunii . şi dio stropirea cu' agheasmă- Y. s,i i n t i r e, De-zgropară pe p:aşi de pin/biserici, ce le făcuşă meceturi şi făcură .o-şveşt tenii de le sfinţiră.. ne£ulci3, l. 146. Noi, preoţii, cum am fi spurcaţi, aşa ne lin, pentru ce sintern uniiaţi : cînd vin de slujesc, cîteodatăi ş finta şi Staprache, tre-' iniţiind de friguri, em la papa scitului rßg.in,dtt-l să nie negreşit ptnfi. seara sări facă, sfeştanie ţtcasă. ca-B^GjALp, o. I, 175. Curţile noastre le îngrădirăm, cafele se ştţuiră, biserică Delei se zugrăvi, puţurile... se sleiră §u şfeştania cuvenită şi cheagul şe prinse, veselia se ifiţprăştie. ' )3:^AVţAii<3EA, s. 227. Ca şi-n . Bucovina,; i$ aşa şi-h 'TräHsilvamä, se face praznic şâiţ comifid iui numai nemijlocit, ’după inrhotţnin-tare., ci şi mai pe ‘urmă, adică a doua zi după înmfr-mţnlare, car'e şe numeşte „fcşlanc11. marian, î. .372, cf. Pdrf, Aţ-Exi, \y., şljNEANy, tdrg.. -Se crede că, pitiă a iiii şe fdee Şvişiânia în casă mortului, după ce acesta-a fost 'înmormintat, casnicii umblă,, fără a vedea aceasta, piuă ia genunchi,, in. sîngcle mortului. O oro vei, cr. 212. Toată IUrtxea se ridiiă şi in liniştea in care mi şe rhai auzea deCît clocotul înfundat ăl Unei oale îniirziate la foc, începu- slujba’ ’sfinţirii apei, sfcşlgniflş AGÎRBicEANp, s. 137.. Oamenii obişnuiesc a face iri ziua aceasta, sfeştanie. i-ăcai.X, m. b. 196. Gel _ frţai (Lin frufite hgdäj.düies.c să fiu eu, c.ă dgar p0t.ru mifte şe face sfinia sfeştanie. hogaş, du. ii, 62, cf. JiESMKKiŢĂ, D., Cade. Cc-a găsit-o pe neoastă-mea să facăJeştaMe? bul. fil. i,. 149.' Sfeştanii- şi ri\oliţpe la sttnă, care fa curăţată şi stropită cu agheasmă, vpi-culescu, p. i, 168. Sfeştania oficială trebuia să aibă¡a loc la ora O. sadoveanu, o, vi, 196, cf. scriban, p..‘ E smerii, bate metanii, bă acatCşte, fdceK sfeştanii, Liturghii $i sărindare, aeghezi, vers. 1,52. Marina viHin cap lui fttoş- Costüché că e Bine-şa' fată sfeş-la!}ie în casă pentru gonirea duhurilor rele, fiindcă de aceea se abăteau aţîtea necazuri de la o vreme. oăi.inescu, e¿. o. ii, 236, cf. dl.. Şimlca in nări mirosul claselor proaspăt văruite,-.toamna, la deschiderea şcolii, cînd popa Jgja venea să facă o sfeştanie, t. popovici, se. 296, cf, dm, m. d. EMC., DKs, váida. Cînd pleacă cu Qile la Pzennan, după Paşii, aiuniea..' fáíe sîş-tanie, stropeşte cu apă păslă iele. densusianu, ţ. h. -ISţ, com. din lut a — i-ăgXkaş, chest. ii 69/26, 458/5, alrm .ii/i h 247/248, 886. . — Pl.: , sfeştanii. — Şi< (învechit) sfeştenie, sveştâ-nle, sveştenie, (regional) sîe.stâtină (c.hkjt. ii 69/78), siştaiiib, svişt^iiic, aşeşlanie ^(jb. 45.S/Ş2), ie.şţâiie, (eş-tânie, şiştânie (ib. 33/11) s. i, —- Dii) slavonul SFEŞTfiXIC s. iii. (învechit, rar) Preot. Gf. sc'ri-ran, -.p! ■ ■ ■' , — PI.: sfeştaniei. ' — Din slavonul craiutehhk*k* SFKŞTÎNIE s. f. v. sfeştanie. ■ SFEŞTrtC s. ii. Mănuiichi de busuioc folnsit pentru stropirea cu apă sfinţită; înătăiiz (3), pămătuf (2d), (Invcchit şi regional) stropitor, (regional) struţ1. Ea, la toată zi iritai a 'lUMi, dă cUpiosuţui un sfeştoc de busuioc proaspăt legat cu o cochetă ţasma neagră. negiujzzi, s. i, 324. Busuiocul ie întrebuinţează' de' ' fiştoc ta '.facerea figliisircei de fiiilre pr-euţ-. «g. h.em’ .i, . 504. in ajunul Crăciunului, iff. din fiştoc.ul ,preotului o crenguţă de busuioc, fcâg-o în colţul ieslemelului ce-l porţi pe cap şi seara, după ce ai făcut trei1 metanii fără cruce, dezbrobMe-te, puneaţi tistgţftelul sub ^odp şi peste . ndăpte ai să-ţi visezi iirsitOrUl. şEVAŞTOSj-N; 6, cf. gheţiîe, fR. M., JAHflESBEB. V, 334, BAKCIANU, Ş.ĂiNEANU?,TftRG, 11. cr. \V,%23.’Şfe'şidc'ul ... se'compune din floricele • de busuioc. Abhiva, vii, 294. Cu Şfeştoc ăe busuioc legat în beteală 'de aur, stropi cu apă sfinţită,' în cruce mîntuitoare, văzduhul celor patrii viaturi, hogaş, dr. II,'62, cf. DR. I, 320, RESMERIŢA, D., BUL. FIL. II, '178, cade, scrib an, t>. Nopţi de-a rîndul ei. scutură sfeşioa-.cele in viril[ şi in lo'dte nepărerile, numai pe lup nu-l nimeriră. voiGULESOţTj'¥• r> 17^> cţ- m. d. enc., dex.m — PÎ.: sfe-jtoace. - Şi:' (regional) sfestioo (bl iii, 42), sietoe (¿.x 34), sfiştioc (cihac, ii, 339), sfiştoc (l>l)HF, AI.KXI, W., CADE, SCRtBAN, D-Oi SlitOC (ARHIVA, -vn, 294:, sSriban; d.), sgK'a’sttfc (i. .cr. iV, 123, furtună, v. 930, îişŞioc (alrm ii/i li 246/414), îiştoc s- n. — Etimologia ' nesigură. Gf, fus. ŞB'H T OK, bg. ■ c B II T ’i» k ,,Ştil, rtilou1'. SFIŞT s. m. v. sved. SFETAGOKEŢ s. m,, (învechit) Călugăr de la Sfîntul Munte. Âu'trimis la noi poruncă mare ,pre .duhovnicul lui... carele.era sfelagoreţ de la mănăstirea Dionisiu-antiM, P. XXIil. După preoţii,ăomne$li, întră iconomul, adecă cel ce este arhimandrit, cu toţi egumenii mănăstirilor Sfanţului ' Mormint. după dinşii, şinaiţii, sfetagoriţii şi alţi îmbrăcaţi iţi ţpetrafile şi feloane, cu Sfintele icoane a niîtiă. GHEpRGACHI, LET. III, 301/4, Cf. ROSETTI -*• CAZACU, I. L. R: I, 166. — VI.:- sfclayqreţi şi sfctagorili. — De lâ n.’ pr. Şîeta Gora. SFEXARISMdS snbst. v. sfeterjsiups. ŞFEŢĂR ş. n. v. sveter. . SFETER s. n. v. sveter. SFElrERIŞEĂLĂ ş. f, (învechit şi familiar) Fn;rt. .. 1Cf. pdi.izu, oiiiaC, M, 698, m>uv. /.(¡rafiile i-au sfeterisit •’ sfeteriseai a lui. ciAijşANu, ,B. scut. • 75, cf. gâi.di, m. 4 PHAN, 25(5. Şe ştie :eă rechiziţiile.'.. sîht prilej de sfeteri- ■ seală şi chivernisiră, pas, l. i, 298. Şţiu. ca ai făcut avere. 0uni?. Nu ie' mai întreb,, fiu ■sfeţeriseala, cu japca, idv ib- ii, 46, cf, dl, pm, dbx. — Pi.: sfeţefiseli.. — Sfeterisi 4- suf. -eală. SFETERISI vb. !ÎV. T r a n z. (Folosit şi ^.b s o 1.) (învechit şi,familiar.; cpmpl.emeitW indică bani, Bunuri materiale ,etc.)  fura. V. il c t u r n a, delapida. Răpind,’ au mai virlos sfeterisind unii iritr-o parte, • ălfii.intr-altă,. cine cum dţ, vrut (a. 1776). uricAriu^, vii, 20. In administraţia s'ă c?e 15 cffii s-ă sfeterisit ctisele publice în folosul liii (â. 1857). îorga, s. d. xviii, 13, cf. POLizy, S-ău inventat funcţiuni 'iluzorii. .., lăsînd. pe casieri să sfeiefiseăş.că anii. publici,-.ghica, c,. e. ii, 641, cf. cihac, ii, 698, ddrf,' piiisfiB.! M->, Alexî, "*.> ''ş.XţNfiANU3. Te-a pirit că l-ai tfătiiţ şi că i-at bfdetisiL tiu ştiu ciţi stîiijeni. rebreaîîu, i- 107,-cf. res.mrhi'j'ă, p. Z&i'âfiile i-au sfeterisit sfeicriscftla 6532 SFETERISIRE — m — SFETNIC lui. ciauşanu, r. sctfT. 75, cf. cade. Să lepădaţi aicea banii pe care i-aţi. sfététisit lié ţa o'ameni* •sadoveaîto, o. x, 581. A sfeterisit te'züüfïtlüi 'ăouă Milioane, bl vii, 60. Fugea cu un peşte .sfetefîsit dincoş. argiiezi, s. viii, 117: I-am sfeterisit Ghivei trei firfirici. Pas, L; i, 90, of. dl, dm, DEXi *0’- R e 11. pas. Casa poduri■* lor ftii mimai ca să nu se sfeterisească, ci încă S'ă se şi sporească (a. 1813). găldi, m. phan. 250. Pregătirile pentru primirea împăratului Austriei vor costa un milion franci ...y din această - stimă se va s feterisi -o jumătate de milion, ap. tdrg. . — Prez. ind.: sfeterisesc. — Şi: (Învechit) sfitarisi vb. IV. OĂLDI, M. PHAN. 250. — Din ngr. atpeTEpiaofica. SFETERISIRE s. f. (învechit şi familiar) Furt. Să nu se întîmple niscaiva tainice hrăpirij sfeterisiri în avuturile obşteşti (a. 18,09). tjriçariul, ix, 347. Merită. . . toată emigraţia de a fi pătată cu sfeterisirea de bani publici? heliade, ap. ghica, a. 661, cf. polizu, -IjDRF, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., SEVERIN, S. 137, GÂLDI, M. PHAN. . 250, DEX. — Pl.: sfeterisiri. — V. şfeterisi. SFETERISMOS :subst. (Grecism învechit) Furt. Să nu se întîmple nimic sferitişmos (a. 1783). .gâldi, . M. phan. 250. Să nu să facă vreun sfeterizmos de către alţii la strînsul veniturilor (a. 1785). ukicahiul, i, 114- - Să se ferească de- vreun sfeterismos (a. 17.87). GĂLDI; m. phan. 25.0. Să nu se întîmple sfelirismos (a. 1806). id. ib. Schimbareji acestor doi c.asăieri cînd. . . să vor iovedi cu vreun sfeterismos (a.. 1815). urica-riul, v, 437/6. De a nu să face vreun sfetarismos (sustragere ) despre şiriiţgerea banilor (&. 1888). gâldi, M. PHAN. 250, cf. T. PAPAHAGI, C. L. — Şi: sXeţerizinys, sfetarisràôs, sîctirisifţos, sieritis-mâs subst. — Din ngr. acpsTepvioţioţ. SFETERIZMOS subst. -v. sfeterismos. SFETf vb. IV. 1. Refl. (învechit) A se arata, a se manifesta (i); a se revela (1). Nu era de şagă să-şi puie cineva capul atunci în pripă, la mlnie neşfe-tindurs.e nime la domnie. N. costin, let.. ii, 121/25. Iar a patra zi o frică de turci să sfeti.. (a, 17,82). gcr ii, 127/40. La cele mai multe întîmplări de căzătură, lovitură şi zdruncinătură de cap., se sfeleşte sminteala lui. mai tîrziu, EPlsçüPÉsfiD, practica, 4Ş8./14- Amoriul . . ., după ce se sfeleşte, îndată se răsipeşte Din ochi ea o nălucire, gqnachi, p. 15.1, cf. polizu, çihac, ii, 3.37, barcianu, ALEXi, w. MinervaA auzi, dar ea pe faţă Nu îndrăzni a se sfeti, de teama Ce-avca de unchiul '. ei. MURN.U, o. 107. Altmintrelea cugetăm noi astăzi de cum să sfelea gînâul boierimii dc acum .100 de ani. ap. TDRG, cf. ŞĂINEANU, D. U.;, RESMERIŢĂ, D., CADE,. ; SCRIBAN, D., ROSETŢI — CAZACU, I. L. K,. I, 492, dl, dm, dex, *0* E x p r , A se sîcti pe toba = (despre oameni) a se lua l,â băţaie.. Cf. zaNne, p. iv, 666. + (Rar) A evolua. A închis discuţiune.a, zicînd,că să se mai .amine arestările, pinfi se va vedea cum Se şfetesc lucrurile, ghica, ş. 7i2. + T r a n z. A dovedi. Cu bună samă cuvintele ac.eastea pofliioriu binelui ş:ă fii . te. arata şi dreptăţii iiiMtoriu şi de cuvinte adevăratţ grăitoriu să fii, 'te sfiiesc, cantemir, i. i.ai, 65. Din • multe lucruri menite spre acelaşi pravăi sfeteşc pre uniil. PO.G.OR, IIKNR. 2:33/7. ■ 2. Tr a n z. (Astăzi rar) A afla. Cf. lb., şăineanu2, reşMeriţă, ru, scribAn, d. <0* Refl. pas. Şi aşa smţl ■sfetit îniti de la părintele Dionisie Aroneanul, care au mărturisit de faţă (a. 1717). iorga, s. d. vi, .00. S-au sfetit treaba, că poliţia l-au tras la răspundere. ap. cade. Ne veţi vii ta şi pe noi, după ce s^or hfeti lucm-TÜS. C. PETRESGU, A. R. 54, Cf. DL, DM, DEX.' 4 Refl. . (Prin vestul - Munt.) A se lăuda. Cf. udrescu, gl. Te-ai şfetit da toii din sat Că pe mine m-ai şi luai. id. ib. ' • \ 3. Refl. (învecllit şi regional) A se intimpla. Dară CU ţitibţt- Vbăă din M.bldova, în aiiiii 1Î49, nu i s-ăa sfetit aşa, iăci nici au 'avut Ciubăr sau Ciupor vred" Credinţa în Moldava. şincai, hr. ti., Sl'/34. Nişte 'turburări noi s-au Sfetit la Mexic, cr (1830), 152/25. Dadă insa să vti sfeti vreo moarte sau boală în corabie în vreuif chip, nu Vă putea chema.■ la canţelaria carantinii dectt .nfimai pe patronul corălnii, ib. (1834), 29(.)'/5. în loc de o zeamă dé găină, te-ai ales eu o piele de urs, dar. mie mi s-a sfetit mai rău. mariaîî, na. 248. 4. Refl. (învechit şi rggioţial; in e x p r.) Ai Ş.e şfeţi == a izbuti. Amar miţnifest a.u trimis în Ungariei, că do'ară iarăşi ar putea fqce răscoala şi nu i s-au sfetit. şincai, hr. iii, 230/24, ci. lb. ÎRobert ;ţra neostenit în pîndirca după Cristian vrqşmaşul său, deci în urmă i se şi sfeti a-l prinde cu fapta în mină. fm (1839), 265V23, cf. valían, v. însă nu i se sfeii, căci fu prins . . . şi aruncat la prinsoare. codru-Drăguşanu, c. 110. Dacă nici lui nu i s-a sfeii să poată aduce palo.şul, apoi sănătate! f (1883), 174, cf. barcianu, alexi, W., DL, DM, DEX, COIh.- din FRATA — TURDA. 5. R e f 1. (Prin nordul Munt.) „A se încerca să dea piept cu cşya saij să şe avînteînţr-o afacere primejdioasă“, răduleşcu-codin. Nu te mai sfeti, că nu ştii cum îi ieşi. id. ij¡. 6. Tranj; (învechit şi regional; colnplementu indică cărţile de joc) A .întoarce pe faţă pentru a vedea valoarea cărţ.ii dé joc care urinează să fie trasă de un alt jucător; p. e x t. a trişa (la jotî). Cf. lb, gheţie, r. m., bugnariu, n. 264/217. 4 (Prin vestul Transilv. şi prin Maram.; complementul indică pachetul de cărţi de joc) A amesteca. Cf. alr.sn vi l 272. 7. Tra n z. (învechit, rar) A ocre. Căci tis şi cine ţistuieşte nu ştie, ce altuia tăcerea arătînd, a tăcea îi pgrunceşle, de unde şi eu începînd cu ţist, gloatelor tăcere şi mie voroavă sfiiesc. cantSîmIR, i. i. i, 197. — Prez, ind.; sfeteşc, — Şi: (Învechit) álití vb. XV. — Din slavonul csÍíthth. SFEtIWVĂ s. f, Cîntec bisericesc care se Cintă în timpul liturghiei din perioada anumitor posturi. V, tropar (1). Svelilna „text grec cu ciritice“ (începutul sec. X VIU). qaT; man. ii, 2. După sfîrşitul canonului cd sfetilna. . ., iasă domnul... cu făclii aprinse. giieOr-gachi, let. iii, 312/28. Pe carea cruce au scris latineşte ■sfetilna s[fiut.ei] cruci şi alíele, şincai, hr. iii, 134/20. Unsprezece sfetilne ále învierii (sec. XIX), cat. man, II, 5, Cf. ŢDRG, SCRIBAN, D. — P.}:: sfetilne. -r- Şi: sveţilnă s. f. —• Din slavonul cí^rHAkHa. SFETIRE s. f. (învechit) Acţiunea de a (s e) sfeti şi rezultatul ei. 1. Arătare; manifestare (i); revelare. Cf. sfeti (1). Cf. polizu, Ddrf, dex. ■ 2. Aflare.-Cf. sf.eţ'i (?). ţlî. lb, dex. ■ 3. Trisare. Cf. sfeti, (6). Cf. lb, gheţie, k. m. . — PI.: sfetiri. — V. sfeti. SFÉTÍTEL s. m. (învechit) Ierarh. Cf. c-.adk — PI.: sfetitéli. — Din slavonul csîthteai*. SFETIRÍSMÓS subst. v. sfeterismos. SFÉTNIC, -Ă subst. 1. S. m. înalt demnitar care făcea parte , din cwducerea ţării şi avea calitatea oficială de a d,a sfaturi (1) domnului sau conducătorului; înalt dregător sau boier cu care se sfătuia (2) conducătorul unei ţări în probleme dé conducere, sfătuitor (2); p. e x t. (învechit) conducător. 6532 sfetnic — 810 — SFIALĂ V. mirjiiştru (1), povăţuitor (1), consilier. Fistu întreabă-se cu sveatnicii şi răspunse, cod. vor2. 34v/l. Aceste căr(i creştineşti a şă [fie] orînduite . . . cu voia a toţi domnilor mari şi sfeatnici ai Ardealului. po 1/6. Se adunară iofi bunii Rîmului deprcună şi rfătuiră să nu măi fie împăraţi, ce tocmiră în lofi anii să-şi puie sfeatnici, cum zicem noi judeţ sau pîrgari. moxa, 356/26. Şi de acii curind fu cunoscut de sfatnici şi sosi voievod, id. ib. 379/25. Pre toţi-i cinsti cu daruri, cî}i era sfeatnicii lui (a. 1650). gcr i, 133/1. Chemă pe'Stoican sfeatnicul său cel mai mare (a. 1654). id. ib. 171/27. La scaunul vostru cel domnesc. . ., sfetnicii cei bătrîni niciodată de Ungă tine să nu se dezlipească. neagoe, înv. 215/16. Aristocraţie iaste acolo unde biruiesc şi stăpînesc oameni mulţi, unii ca aceia sint boiarii sau sveatnicii.-cheia, în. 31r/7. Cei 72 căpetenii mai bătrîni ce era învăţători şi svcinici. N. costin, l. 69. Pe care boieri îi aflasă c-au fost sfetnici la rădicarea ţării asupra tătîne-său... nu le pre căuta cu bine. neculce, l. 39: Varvarul s-au arătat cu sfatul de obşte inainte-i, pre sfedenicul său. . . l-au prins şi i-au scos ochii, cantemir, hr. 386. Au foslu sfetnici’ a lui Dumi-traşcu Vodă Cantemir (a. 1712). bul. com. ist. iv, 44. Avea împăratul lîngă dînsul un sfetnic şi purtătoriu de grijă a ţoale (a. 1789). gcr ii, 134/35. Crăiia franţuzilor era pină acum . . , slujindu-se cu oarecare sfetnici. amfilohie,. g. 100/23. Avea doisprezece sfeatnici de judeca Rîmul şi făcură sfat. alexandria (1794), 63/12. Au fost călăuzul şi sfetnicul lui Sinan paşa. şincai, hr. ii, 242/27. Atunce nu va fi nici sfat, nici sfatnicii ajutor (a. 1815). gcr ii, 218/23. Şi pre losif l-am arătat sfeadnic unui împărat (a. 1820). gcr ii, 231/4. S-au încredinţat direcţia coleghiei pricinilor streine sfetnicului dinlăuntru, ar (1829), 5l/12. Vor trimite fieşicare cîte un sfetnic ca să-l ajute la ocîrmuirea Greciii. cr (1832), 502/41. Unul din cei mai bogaţi lăcuitori din Ierusalim, sfetnic însemnat, marcovici, d. 130/26. Ocîrmuirile ynai înalte la noi sînt: chesaro-crăiescul guvern la Cluj, care stă din guvernatorul ţării şi 16 consiliari (sfetnici), pm (1838), 132/2. îi ieşi spre înlîmpinare toţi sfetnicii palatului său. gorjan, h. i, 2/27. li trimise îndată doi solicei mai străluciţi dintre svetnicii, lui. bXlcescu, m. v. 412. Cu sfetnici vechi de zile mă-ntîmpinaşi în cale. eminescu, o. i, 91. Toţi sfetnicii erau de faţă cind a zis împăratul vorbele acestea, ispirescu, l. 31. Sfetnicii regelui vroiau să-l întoarcă de la scopul propus, xenopol, i. r. iv, 97. Cu-ai săi sfetnici de la curte Craiul s-a pornit o dată. coşbuc, p. ii, 125. Cîţiva trimeşi dintre sfetnici de frunte. IORGA, C. I. I, 165, Cf. REŞMERIŢĂ, D., CADE. Au Venit ta curte. . . peţitorii unui fecior de boier mare, sfetnic al divanului, galaction, o. 70. Se cunoaşte că am intrai in casă mare şi că trăgeai a sfetnic domnesc! c. petrescu, а. r. .128, ct. scriban, d., dl, DM. Devine secretar şi sfetnic al domnitorului, ist. ut. rom. ii, 158, cf. m. d. enc.j.dex. Sfetnicii şi oştenii îşi văzură în linişte de mîncare. popescu, b. iii, 62. S-au strins la'vorbă sfeşnicii divanului, mat. folk. 1 074. Boierii Se minuna, Sfetnicii Se îngrozea, Solii Se cutremura, balade, ii, 279. Mult a stai şi s-a mirat, De ce-( înfocat şi-nspăi-mintat! Toţi sfetnicii l-au întrebat, folc. mold. i, 436. Fig. •Poporul... cerc, cu drept, un jilţ de sfetnic în divanul limbii şi literaturii, in plr Ii, 42. 2. S. m. şi f. (Rar la f.) (Popular şi familiar) Sfătuitor (1). Foarte mă sfătuii cu luminatul mitropolitul, marele Ghenadie. . ., încă şi cu toii sfeatnicii miei. coresi, ev. б. Aceşte sintu svetnicii şi hulitorii... cu clevelele sale au spart case (a. 1580). cuv. d. bătr. ii, 342/12. Cela ce va lăuda vreun lucru rău şi., . neşline auzind să va răni la inimă..., să cheamă sveătnic rău. prav. mold. 16§v/l. Să va certa sveatnicul mcicar de-are şi face celalalt greşeala la carea l-au fost sfătuii. prav. 306. Postelnicul m-a ales sfetnic de taină al său. fili-mon, o. i, 127. Aiu-s rău sfetnic cînd s-alinge de inle- resele Adelei, alecsandiu, t. 1 231, cf. resmeriţă, d. Belciug dădu afară pe sfetnici, hebreanu, i. 136. Dregătorilor le eram sfetnici şi călăuze, m. i. caragiale, c. 54, cf. cade, scriban, D. Prestigiul faţă de săteni şi l-a sporit şi altfel, şi mai ales ca, mare sfetnic al Lancrămului. BlXGA, H. 41, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. "v* F i g. Vrecimea iaste sveadnicul cel mai bun. pilde, 18/21. Mintea... este un înţelept sfetnic, tocmit să ne dăscălească. conachi, p, 281. Caporalul... purta la piept o medalie nu tocmai bună sfetnică, căci nu-l împiedeca să îndrăgostească peste măsură rachiul, ap. tdrg. Tovarăş are colţul vechi de stradă, Singurătăţii sfetnic — trotuarul. goga, poezii, 185, Cărţile... ne sînt sfetnici şi >nu ne contrazic, sadoveanu, o. vi, 272. — PI.: sfetnici. — Şi: (Învechit) sfeătnie, sfâtnic, sveătnic, svotnic, (Învechit,’ rar) sfeadnic, ' sfedcnic, sveădnlc, (regional) sfeşnic s. m. — Din slavonul ciB-ferku kt>, cs'kTHHK'H. SFETÖC s. n. v. sfeştoc. SFETUÎ vb. IV v. sfătui. SFEŢ s. m. v. şved. SFEŢfiSC, -EÂSCĂ âdj. v. şvczesc. SFEŢÎE s. ,f. (Prin Bucov.; in e x p r.) A sc“da tn sfeţie (cu cineva) = a se sfătui (S). Iar badea, de bucurie, S-a dat cu lelea-n. sfeţie, Unde acea să fie. MARIAN, S. R. I, 40, cf. TEODORESCU, P. P. 151. — Sfat + suf. -ie. SFEZJ2SC, -EÂSCĂ adj. v. şvezesc. SFIÄCURI s. n. pl. (Regional). Ramificaţii ale coarnelor de cerb (Dobra — Deva). Cf. alr ii 4 979/105. Coarne cu sfiacuri. ib. — Etimologia necunoscută. SFIÄLA s. f. Stare şi senzaţie de a nu se simţi in largul său sau sentiment de reţinere (provocate de absenţa îndrăznelii, a încrederii înşine, a îngîmfării, sau de teamă etc.) faţă de ceva sau de cineva (mai ales faţă de o persoană care impune prin virstă, prin prestigiu, prin funcţie etc.), jenă, ruşine1 (T 2), stinghereală, stingheri.re, stînjenea-lă, stînjenire, (popular) r u ş i n a r e (2), (învechit şi regional) ruşin ţ ă (1), (învechit) s t i-dinţă, stidi re, (învechit, rar) stideală; atitudine şi comportare generate de s tarea, de senzaţia sau de sentimentul descrise mai sus; sfiiciune, (rar) sfioşenie, sfiire, (învechit) siiinţă. Y. teamă, timiditat e. Să nu le liie de cei mai mici niciodată sîială. m. costin, o. 99. De pizmaşi să n-avem nice o Sîială. dosoftei, ps. 61/4. Avea şi sîială de dinsul pentru căce era mai om clecîl toţi. neculce, l. 110, cf. anon. car. Pricina tăcerii şi sielii mele mai sus deplin ţi-o am povestit. cantemir, i. i. i, 107. Tăcerea muiarii pentru sfială cătrăbărbal socotindu-să că iaste supusă, pravila (1814), 35/14. îngrijire sau sieâlă, nici prin gînd nu le trecea. beldiman, e- 48/10, cf. lb. Insuflă tinerilor această pui lare şi sfială către părinţi, episcupescu, practica, 85/19. Apăsarea stării sale nu ar■ fi pus frîul ruşinei şi al sfielii pe limba sa. cr (1832), 631/25. El încă purtîncl sîială de oameni sălbatici şi de fiară să cam 'depărta de codrii cei mari. drăghici, r. 62/12. Rămîne coprins de sfială, voines.cu, ii, m. 53/2. Descoperi ■ ■. vrednica de laudă sfială, supunerea şi statornicia către dînsa. pann, E. i, V1II/7. Sfiala lui o luă drept dovada statorniciei, măcar că era semnul nătăriei. negruzzi, s. i, 25. Se mai adaogă amintirea mişcătoare a sfielii autorului fală cu scrierile sale. maiorescu, c. ii, 341. Mintea noastră încearcă ca un simţămînt de sfială. odobescu, s. in, i.44- Avea-vei în ochi-mi acel preţ 6540 âFIÂfc - toi - sncHiui Ce azi ţi-l dă sfiala pierdutei mele vieţi?, eminescu, o. iv, 437. Vâzînd că nu pun nimica-n gură dc sfială, le-a dai el la fiecare-n. taler. caragiale, o. ii, 269. Amîndoi erau rumeni la faţă şi drăgălaşi în sfiala lor. vlahuţă, o. a. iu, 54. Intre ei apăruse deja sfiala virstei. bacalbaşa, s. a. i, 167. Braţu-i musculos infringe repede orice sfială, demetrescu, o. 37. Simţeam sfiala că-l apasă Cind m-a privii duios in fală. goga, poezii, 90. De cile ori priveam la ea, Cu dor mi-âduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, iosif, pa.tr. 10. Sînt fermecaţi de drăgălăşia Sofiei, care a dărîmal orice sfială, bră-tişscu-vqineşti, p. 240. Sînt tineri..cari se gînclesc c-o anumită sfială la ceea ce le este oprit, agîrbiceanu, a, 40. în glasul căpitanului tremura o sfială atit de neascunsă, că'. . . se simţi cuprins iar de ruşinea de adineaori, rebreanu, p. s. 16, cf. resmeriţă, p. Cînd mă aflam în faţa ei mă cuprindea o sfială pînă atunci necunoscută, m. i. caragiale, c. 83, cf. cade. Aveam sfiala şi neliniştea noului sosii, galaction, o. 93. N-am simţii decît o evlavie trecătoare, care acum s-a schimbai în neplăcere şi un fel de sfială: c. petrescu, r. dr. 124. Porneau de la o, lucrare la alta cu un fel de sfială. vlasiu, d. 72. Sălbăticiunile codrului n-aveau nici o sfială, sadoveanu, o. xii, 19, cf. scbiban, d. înfăţişarea acesteia [a Lydiei] involuntar rigidă şi viaţa sedentară pe divane. . . din cauza boalei o mirau şi-i dădeau sfieli, câlinescu, s. 221. Descoperisem la ea o aplecare rară ce-mi comunica unele sfieli cînd vorbeam despre poezie, blaga, h. 188. N-am citit, dintr-un sentiment de sfială, niciodată, nimănuia, nici un manuscris. contemp. 1956, nr. 506, 1/1, cf. DL. în asemenea împrejurări. . . profitau... cei lipsiţi de sfială, preda, r. 304, cf. DM, M. D. ENC., DEX, ALR II 3 728. <$> F i g. Doi licurici şi-aprind sfiala în adăpostul de otavă. goga, poezii, 38. Sfiala care urcă-n faţă fecioarelor cînd vine amorul... Şi toată jalea... Le-a pus pe-un ram. anghel, i. g. 12. Luna şi-a pogorît sfiala prin fereastră, topîrcean.u, p. o. 71. Stelele cu sfiala lopo-raşilor dintîi, în vioriul de fum al înserării, teodo-reanu, m. u. 10. <0> Loc. a d v. Cu sfială = (în mod) sfios; (în mod) temător; cu sfiiciune (v. s f i-'i ci u ne), (rar) cu sfiire (v. sfi.ire 1). Domnii cei buni şi direpţi fără grijă şi desfătaţi stăpînesc, iară cei răi tot cu sfieală. m. costin, o. 99. Şi-ndărăt să se 'ducă cu multă sîială. dosoftei, ps. 24/6. Noi ne ducem cu sfială Pe calea cea de zminleală (a. 1826). gcr ii, 233/7. Gustă cu sfială din paharul ei. marcovici, c. 27/24. Cu sfială iau condeiul în mină să scot la lumină una dintre cele mai frumoase suveniri ale vieţii mele. F (1872), 236. în apă înlrat-au cu sfială, alecsandri, p. iii, 52. Un servilor răspunde cu oarecare sfială, bolin-tineanu, o. 27. Vom şti, cucoane, dacă mi-ţi. spune, răspunse cu sfială un ţăran mai bălrîn. creangă, o. 265. Întinse cu sfială mîn.a spre capul băiatului, cara-giale, ,o. i, 32. Se prefăcu că vorbeşte cu sfială, ispi-hescu, l. 124. Dan se apropie cu sfială de pal. vlahuţă, s. a. iii, 186. El se apropie de dînsa cu sfială, d. zamfi-rescu, v. ţ. 22. Tu, singur, te strecori prin ceaţă, Şi-arunci privirea cu sfială, iosif, patr. 45. Mîngîia, din cînd în cînd, coperta cu sfială, agîrbiceanu, a. 39. Se apropie cu sfială de mine. hogaş, m. n. 237. Urcînd scara cu sfială, cu un tremurat uşor în tot trupul. bassarabescu, s. n. 144. Fără scîncet, cu sfială, lese negru la iveală. Numai cit o portocală, Un căpşor mirat deţine. topÎrceanu, o. a. i, 94. Se făcuse mic pe scaun şi întrebase cu sfială, aproape scîncit. G. m. zamfirescu, m. d. ii, 314. Merseră după boier cu mare sfială, vissa-rion,- B. 189. Stînd în locul, său cu multă cuviinţă şi mai ales cu sfială, sadoveanu, o. xn, 93. Calci lin şi cu sfială, Ca pe foi de poleială, arghezi, vers. 236. Intra. întotdeauna cu sfială în cele două odăi părinteşti. c. petrescu, a. r. 106. întinse cu sfială farfuria cu legume... către Silion. vinea, i.. ii, 311. Se apropie cil-sfială şi discreţie, h. lovinescu, t. 338. Bună dimineaţa! spuse cu sfială un nou venit, preda, m. 125. Bătu cu sfială la uşa baronului, t. popovici, se. 492. Chemă pre fată, carea îi căută în cap cam cu sfială. cat ană, p. b. ii, 25. Cu frică şi cu sfială niciodată izbuteşti. z.anne, p. viii, 588. Loc. adv. şi adj. Fără (de sau nici o ori (Prin lărgirea sensului) Palate, temple, domuri sfidătoare din braţul nopţii par a se desface, neculuţă, ţ. d. .17. Emfatice şi sfidătoare. . . luceau cele trei diamante pe cămaşa scrobită, anghel, pr. 47. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) Care exprimă o atitudine de dispreţ, de provocare. V. provocator (1). O lacrimă îi pică încet şi el tresare Şi mîndru îşi ridică Privirea sfidătoare, petică, o. 83. Toată lumea observâse acum modul sfidălor în care. . . priveam pe cei de la masă. cAmil petrescu, p. 135. Elevii îl sătulă ca un zîmbet sfidător, teodoreanu, c. b. 229. Alarmată de moravurile şi independenţa sfidătoare a nepoatei,'o expediase. tatălui ei. id. M. m, 134, cl. dm. Atitudinea lui sfidătoare la începutul clrctmei nu se potriveşte cu. înţelepciunea vădită mai tirziu. vianu, i... u. 273”. îl piivi ea sfidătoare, t. popovici, s. 331. Luxul. . . e insigna sfidătoare pe care cei de sus o aruncă celor de jos. ralea, s. t. i, .151. Imaginea ultimă şi sfidătoare a discrepanţei dintre nobleţea suferinţei, a sacrificiului său şi neînţelegerea şi nepăsarea. . ■ celor din jur. cinema, 1969, nr. 5, 30, cf. dex. ^. (Adverbial) Ne-a privii sfidălor, pe rînd, cu un fel de dispreţ falnic, rebreanu, p. s. 17. încerca zadarnic să-şi ascundă pînlecele sfidător de rotund, id. i. 224. li tăie vorba . . . cu ţigara ţinută sfidălor în gură. vinea, l. ii, 292. Ridică fruntea şi spuse sfidător, t. popovici, s. 66, cf.. M. D. ENC. 6551 ■¿ÎltEEMiG — iii — '• v- PI.: sfidători, -oare. — Sfida + suf. -lor. SFÎELNJC, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de îndrăzneală, de încredere în şine şi de îngîm-fare in modul de a se comporta; ruşinos (t 1), sfios (1), (rar) sfii.cios (1), (învechit) sfieţ, (regional) obraznic (I), obrezat (I). V. timi d. Copil blajin, cuminte prea devreme, Sfielnică, bălaie dăscăUfăl goga, poezii, 20, cf. cade, scriban, D., dl, dm. Acest copil blond. . . sfielnic ca o fetiţă şi tare puţintel la trup. v. rom. decembrie 1964, 97, ci. m. d. enc., dex. Fi g-, Bobul sfielnic din spice răsare, goga, poezii, 136. Aeesl product e floarea sfielnică a unei minţi cinstite. în' plr ii. 574. (Adverbial) Să fim deei aşa de vinovaţi că o încercăm sfielnic? în plr ii, 255. L-am . . . rugat sfielnic, pătruns de nerăbdare, lesne*, p. e. 102. Sfielnic, ea, De-ai săi vegheată, înflorea, v. rom. ianuarie 1954, 17. Se strecură înăuntru sfielnic, mai mult lunec'ind decit păşind, galan, b. ii, 216 (Prin analogic) Doi mesieacăni albi se-nalţă Feciorelnic; Frunze tinere de carpen Caută spre ei sfielnic, camil petrescu, v. 117. Pe plaiuri dă colţul de iarbă sfielnic ieşind din pămînt. voiculescu, poezii, i, 55. Prin aer începeau a ctincăni — sfielnic încă — păsările, v. rom. iulie 1953, 175. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă, care exprimă lipsă de îndrăzneală, de încredere în sine şi de îngîmfare în modul de a se comporta; sfios (2), (rar) sîieţ (2), sfiicios. Cf. cade. Otndul sfielnic, visul vremelnic Nu te mai doare, lesneă, vers. 256. Sfielnic gînd, tu nu vezi cum... Vor să-mplineşti porunca? i. barbu, j. s. 17. M-a alungai cu un glas sfielnic, blaga, h. 184. Surîzind cu sfielnică modestie. vinea, u t, 396, cf. dl, dm, M. D. enc., dex. <0> (Adverbial) Se va ridica, sfielnic la fiecare, dar, la toţi împreună, puternic şi zguduitor pentru nesimţitori. . . strigătul durerii celei adevărate, iorga, p. a, ii, 41. îmi mulţumi cu privirea ocolită în lături sfielnic, c. petrescu, s. 170. A scîncit o dezvinovăţire umilită, cu tîmpla culcată sfielnic pe umărul meu. e. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 191. — Pronunţat: sfi-el- —PI.: sfielnici, -ce. ■— Sfială + suf. -nic. ■ SFltfTCĂ s. f. v. sfeclă. SF1FŢ, -EĂŢĂ adj. 1. (învechit; despre oameni) Sfios (1). Cf. ALEXI, \V., ŞĂINEANU2, TDBG, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. (Prin analogic) Pe slînei albicioase ce se pierd în văzduh, s-arată sfieaţă capra luagră. odobescu,s. iii, 164. 2. (Astăzi rar; despre manifestările oamenilor) Sfios (2). Deputaţii îndrăzniră a face o încercare sfieaţă . d-a au părăsi ţara înlr-un asemenea minut, băl-cescu, m. v. 264. Va putea el să-şi păstreze acest cumpăt sfieţ şi rece, cînd această băutură va arunca turburarea în minţile şi în simţurile lui? filimon. o. i, 141, cf. t Ţ.DRO, CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M. 11. ENC., DEX. — Pronunţat; sfi-eţ. — PI.: sfieli, -e. — Sfii + suf. -eţ: SFIG s: n. v. sfic. SFIGIT, -A s. m. şi f. (Prin Mold.) „Om necurat“, i. c.R. ir, 277. — Accentul necunoscut. — PI.: sfigili, -le. — Etimologia necunoscută. SFIGMOGitAF s. n. Aparat alcătuit dintr-o capsulii inscriptoare şi o pîrgliie care apasă cu un capăt pe partea radiălă, folosit la înregistrarea grafică a pulsaţiilor arteriale. Cf. bianu, d. s., dm, dn®, der, m, d. enc.,. I)EX. — PI.: sfigmografe. . — Din fr. sphygmoţjraplie. SFIGMOGRÂMĂ s. f. Trasau al pulsului obţinut cu ajutorul sfigmografului; p. exl. grafic, care reprezintă acest traseu. Cf. dn2, dex. — PI.: sfigmograme. — Din fr. S]iliy<|inoi|raiuiiie. SFTGMOMANOMEXRXJ s. n. Aparat alcătuit dintr-un manometru cu aer şi folosit la măsurarea tensiunii arteriale; sFigmotensiometru. Cf.. dn®, dex. — PI.: sfigmomanomelre. — Din ir. spliyfjmomanoinetre. SFIGMOS subst. (Grecism învechit) Puls.-In amurgul soarelui, sfigmosul în chipul viermelui se clătea, CANTEMIR, IST. 163, Cf. GÂLDI, M. VHAN. 250. — PI. ? . — Din ngr. acpuYM-^?- SFIGMOI’EIVSIOMEtRU s. n. Aparat alcătuit dintr-un manometru cu aer şi folosit la măsurarea tensiunii arteriale; sfigmomanometru. Cf. dn2, ' dex.- — PI.: sfigmotensiometre. — Din fr. sphyţimotBnsiomfctrc. SFlf vb. IV. Refl. 1. (Astăzi, rar; despre' oameni) A şe teme2 (1). Se sfiască-se şi se se ruşinreadze cei ce vor ceare sufletul mieu. psalt. hor. 59v/6. Suflete, să nu te ciudeşli, nece să te svieşti, că veri merge în locul cela ce n-am mai vădzul (sec. XVl). cuv. d. bătr. ii, 423/10. Şi grăiia de.mărturiile tale între împăraţi şi nu sfi.iu.-me (nu mă stidiiau d, nii tânji iu h). psalt. 254. Nu să vor sfii ■ a huli spre cei mai mari. n. test. (1648), 188r/33. Dacă au vădzut că-i trag leşii la loc tare, s-au sii.1 a merge asupra leşi-lor. m. costin, o. 167. împotriva beseaiicilor condeiul şi limba a-ş ascuţi nu s-au siit. cantemir, hr. 116, cf: anon. cajÎ. NW mai. puţin să sfiesc cu această, orînduială şi ceia ce vor avea gînd să scoaţă monedă . . . peste graniţă (a. 1811). doc. ec. 98. Nu le pasă, dau poroneă, fără a se mai sfe'i, Armele să ia in silă de Ia cîţi vor întilni. beldiman, e. 10/15. Se sfiesc de a face jafuri şi nedreptăţi asupra isnafului (a. 1824). doc. ec. 329. Sîindu-se, nu cuteza să vorbească mai multă vreme, drăghici, r. 39/iO, Na s-a sfiit a face acte imprudinţi (a. 1856). uricarîul, x, 368. Sftin-du-se a se întoarce fără nici o ispravă la Tomşa, cerură voie să rămîie. negruzzi, s. i, 142. Nu ne-am sfiit de a alimenta tezaurul cu împrumuturi cu dobînzi grele. ghica, c. e. ii, 393. Spune-mi dragă. ■ . nu-ţi fie frică, nu le sfii! alecsandri, t. 639. Să-i punem [mortului] pînza pe obraz. . ., nu ştiu, parcă ie sieşti văzîndu-l. contemporanul, v1, 296, cf. resmeriţă, o., scriban, d. Nu le sfii deloc, le rog frumos: arghezi, s. v, 228. Mulţimea şe sfia să rîdă dacă nu li se spunea că aeesl lucru e util. călinescu, c. o. 46. Dacă vrei s-o omori, ■ dă-i pînă moare, nu te sfii! stancu, ş. 27. Nu se sfia să se împotrivească boierimii reacţionare. G. barbu, a. v. 210. Nu se sfiau ... să ceară sprijinul unui bandil. contemp. 1969, nr. 1 175, 5/1. Fiindcă era foarte întu-nerec s-au sfiit să meargă mai departe, sbiera, p. 5. O (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“ care indică fiinţe sau manifestări ale acestoral. Nu este acesta cela ce căutaţi să ucideti şi de acesta nu se sfiea grăind, coresi, tetr. 200. De im te vei svii de mine.(a. 1600 — 1630). cuv. d. bătr. i, 303'. Nu să siaşle de faţa nemărui, nice de împărat, nice de vlădică, varlaam, c. 190.. Un tiran. . . oftări n-as-cullă, nici. de lacrimi se sieşte. conachi, p. 233. Toţi ceilalţi sînl proşti şi. rui-l pot înţelege sau se sfiesc. de el. negruzzi, s. ii, 238. De ce vă siiţi de noi? alecsan- ! rar, t. 434. Oamenii îl urăsc, se sfiesc de el. bolinti-neanu, o. 356. Miile de păsărele ce cîntan pe rămurele -Şi .fără a se sfii de. mine.. işeirescUj l.-. 24.4. Se.sfieşle 6562 - nu — SftldlUNE de ea ea de-o fiinţă vie. vlahuţă, ş. a. iii, 116. M-am temu! să ie opresc, Că de mama mi-e ruşine Şi de tine mă sfiesc. coşbuc, p. i, 76. De ce te sfieşti de mine? brătescu-voineşti, p, 127. Mă sfiam de ţoală lumea, de colegii cutezători şi guralivi, galaction, o. 14. Mun-teanca se sfii de căutătura lui. sadoveanu, o. x, 581. Moartea-n lume este mare... De bogaţi nu se fereşte, De viteji nn se sieşte. marian, î. 498, cf. pamfile, s. v. 6, alr ii 3 728/551, 784. De bogat nu se sfieşte. folc. mold. ii, 590. Expr. (învechit) A-şi sîii cuvln-tul = a se teme să spună în mod deschis ceea ce glndeşte. Nu-ş sfii cuvintul, grăi. coresi, ap. dhlr ii, 475. ‘v’ Tranz. tact. Gira, mira nu-l sfieşte. pann, ap. tdrg. Ce-l tremură, ce-l sieste? i. cr. iii, 144 2. (Deşpre oameni) A avea un sentiment de reţi nere (provocată de absenţa îndrăznelii, a încrederii în sine, a îngînifării, sau de teamă etc.) faţă de cineva sau de ceva (mai ales faţă de o persoană care impune prin vîrstă, priri prestigiu, prin funcţie etc.); a se jena, a se ruşina (2), (învechit şi regional) a se stîn-jeni, (învechit) a se stidi, (învechit, rar) a se scăn-dălizi (v. s c a n d a 1 i s i 1), (regional) a se tesi (4), a-i fi sfială (v. sfială). V. intimida, teme2 (2). Fă cu mine semnuinbinre şi vor vedea cei ce gilăluiescu menre şi se vor svii. pşalt. hur. 73v/12. Atunce nu ruşiredzu-me (nu mă voi sfii h). psalt. 250. Ablojori nu s-au siit precum ■ . . sileşte să arate şi să dovedească, cantemir, hr. 100, cf. anon. car. Pardosală.. . toată de marmoră roşe, te sficd picior să pui. beldiman, e. 82/14, cf. lb. Nu te sfii nimic d-a-m deschide inima ta. pleşoianu, t. ii, 80/21. Facem uri haz mare, fără să ne mai sfiim, pann, e. i, 95/6, cf. polizu. I se pierduse tradiţiunea pinq intr-aiita încît celebrul enciclopedist.. . nu se sfia a o deduce. hasdeu, i.'c. i, 54. Grăieşte, uncheşule,.. . nu le sfii! alecsandri, t. 1 350, cf. lm. Mă sfiesc a-i răspunde în multe cuvinte, maiorescu, d. ii, 213. Aţi ajuns să vă sfiiţi pină şi de rostirea cuvintelor: patrie, iubire de ţară. în plr ii, 7. Ce te sfieşti ca o fecioară cind dă cu ochii întîiaşi dată de ce-i-e drag? delavrancea, a. 92. Intii, s-a sfiit să-i spuie la ce venise, brătescu-voineşti,' p. 88. Nu se sfia să meargă singură la birt să cumpere beutură. agîrbiceanu, a.' 389. Nu se sfieşte s-o spună deschis, gîrleanu, n. 51. Sfiindu-se să se vîre intre bogătaşi, rebreanu, i. 14, cf. resmeriţă, d., cade. li-venise pe buze numele lui..., începea să se sfiască a-l rosti. c. petrescu, î. ii, 100. Cucoanele de faţă nu s-au sfiit să ridă cu hohote, sadoveanu, o. xii, 654, cf. scriban, d. Locuţiuni... pe care autorul nu se sfieşte sa le introducă, vianu, a. p. .24. Spune-mi! Nu te sfii! stancu, r. a. i., 157. Se sfiiră s-o turbure punîndu-i întrebări, v. rom. martie 1954, 113. Âr ţi vrut să-i ceară explicaţii, dar se sfii. vine a, l. i, 116. Se sfiau să-i spună fiecare păs. tudoran, p. 110, cf. dl. Nu se sfiesc să ceară supliment la masă. preda, r. 431, cf. dm. 'Oamenii se supuseră, fără mirare, fără să se sfiască. t. popovici, se. 465. Poate că se sfia pentru că-l găsisem cu Ana. lăncrănjaN, c. ii, 82. Savanţi renumiţi nu se sfiesc să afirme că. . . va fi atinsă şi viteza luminii. scÎnteia, 1969, nr. 8 202. Nimeni nu se sfieşte să se cirate aşa cum este. contemp. 19.69, nr. .1 178, 10/3, cf. m. d. enc., dex, dsr. •y" F i g. Mesajul multora dintre poemele sale nu s-a sfiit de forma directă, românia literară, 1969, nr. 19, 5/2. Expr. (învechit) A-şi sfii Inima = a se simţi ruşinat. Lumina parii iubeam Şi inima nu-mi sfiary, Ci m-am tot apropiat De ea, cu cuget curat, pann, e. ii, 35/24. 3. (Astăzi rar) A se îndoi; a şovăi (III). Să aţi avea , credinţă şi nu v-aţi svii... toţi cîţi veţi ceare întru rugă-vă, crezînd, priimi-veţi (nu vă' veţi tndoi b 1938). coresi', tetr. 47. Cel ptril poate să se sfiiaseă de judecătorul ce-i va fi vrăjmaş, a nu să judeca la dlnsul. prav. cond. (i-780), 64. Parcă s-ar sfii să şadă lîngă dlnsul ca o. mamă. vlahjîţă, s. a. ii, 48. Mirşăvia nu se sfia de altfel să şi-o mărturisească, făcfndu-şi fală din isprăvi, m. i. caragtale, c. 19. Nu se sfii,., să-şi traducă in cuvinte constatarea, sadoveanu, o. xii, 497. Acei harnici popularizatori de cunoştinţe folositoare tn masele mari se sfiesc să introducă cuvinte nouă. puş-cariu, l. r. i, 373. Nu s-a sfiit... să denunţe trivialitatea războiului, călinescu, c. o. 382. Nu se sfia să-şi. arate simpatia, bogza, a. î. 407. O bună parte a acestor chimişti... nu se sfiau să recurgă la acest concept. contemp. 1969, nr. 1 172, 8/5. Vasile, fără să se stiască, o luat polobocul c-o mină de fundul de jos. şez. vii, 142. + (învechit, rar) A se abate. Să-i facă să să sfiiaseă din calea cea dreaptă, varlaam—ioasaf, 67r/7.+ (învechit şi regional) A se feri. Sfiindu-să, nu l-au nemerit glonţul, ce numa i-au pîrlit păru capului, (a. 1811). bul. com. ist. iii, 105. Se sfîieşte, nu se lasă să-l pipăi unde ieste bubă. alr ii 3 728/102. -i. (Mold.; despre cai; în forma sîi) A se speria. Plnă sînt mlnzii tineri ..se poate pune pre dînşii şi cîte un pruncuţ, ca apoi să nu se stiască de călăreţ. economia, 77/9. Murgul tău Să, se sîiască Şi pe, loc să poticnească, La pămlnt Să te izbească, sevastos, c. 124. 5. (învecliit şi regional) A se zgîrci; p. e x t. a-şi tîrî picioarele din cauza durerii. Cf. st. lex. 149v/2, com. din monor—reghin. 6. (Regional; in forma shii) A se dezgusta (de un anumit fel de mîncare). Com. din căzăneşti—slobozia. — Prez. ind.: sfiesc. — Şi: (învechit şi regional) sfei, sii, sli, (învechit) svii, (regional) shii (Com, din căzăneşti — slobozia), iii (alr ii 3 728/728), hli (ib. 3 728/172) vb, IV. — Din V. sl. CZ'kHHTH C/fl. SFIIC16S -OASĂ adj. (Rar) 1. (Despre oameni) Sfios (1). Petru pe ce zi mergea, se făcea tot mai sfiicios. gane, n. ii, 77. Era . .. smerită .,. şi sfiicioasă ca o fată mare. ispjresgu, ap. cade, cf. resmeriţă, d., cadp;, SCRIBAN, D., DL, DM, M: D. ENC., DEX, DSR. F i g. Printre gratii luna moale, Sfiicioasă şi smerită, Şi-au vărsat razele sale. eminescu, o. i, 76. Cile o stea singuratecă... şi părea -că întreabă sfiicioasă pe călător unde merge, gane, n. i, 10. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) Sfios (2). Mă apropiam cu gîndut sfiicios, tremurind, d-acea vestită şcoală, delavrancea, h. t. 32, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. «v* (Adverbial) Buzele se alipeau sfiicios de poala anterealui puternicului turc. arhiva, i, 33. — Pronunţat: sfi-i-,—PI. : sfiiqoşi, -oase. —. Sfii -)- suf. -icios. SFIICIUjVK s. f. Stare şi senzaţie de a nu se simţi în largul său sau. sentiment de reţinere (provocate de absenţa îndrăznelii, a încrederii în sine, a în-gîmfării, sau de teamă etc,) faţă de ceva sau de cineva (mai ales faţă de o persoană care impune prin virstă, prin prestigiu, prin funcţie etc.), jenă, ruşine1 (I 2), stinghereală, stinghcriie, sttn-j e n e a 1 ă, stînjenire, (popular) r u ş i n a r e (2)’, (învechit şi regional) r u ş i n ţ ă (11), (învechit) sti di n ţ ă, s t i d i r e, (învechit, rar) s t i d e a 1 ă; atitudine şi purtare generate de starea, de s;enzaţia sau de sentimentul descrise mai sus; sfială (1), (rar) sfioşenie, sfiire, (învechit) sfiinţă. V. teamă, t i m i.d Î t a t e. Şi-alnnci de sfiiciune m-iese sîngete-n obraz, eminescu, o. i, 80. Altruismul său larg, precum şi.... exagerarea unui alt simţimint ^ sfiiciunea — propriu artistului proletar, gherea, st. cu. iii, 98, cf. ddrf, alexi, w., şăjneanu*, tdrg. Acel fior, departe de a-i mări sfiiciunea, ii biciuia dimpotrivă sîngele. petică, o. 340. Era plină de sfiiciune, agîrbiceanu, s. 390. A crezut că sfiiciunea ei este prefăcătoria obişnuită a fetelor faţă de flăcăi, rebreanu, i. 115, cf.. resmeriţă, -D., cade. L-a zugrăvii cu un penel sigur, cu fine nuanţe de sfiiciune, lovinescu,' c. vii, 134. Gîndut pentru, ¡care întrebase rămase închis in sfiiciunea lui-de copil. 6464 SFIÎNŢ SliiNtENlfi o. petrescu, î. ii, 269, Cf. scriban., D. Pierise, ca prin farmec, sfiiciunea unora. v. rom. februarie 1955, 167. Alita putere şi alita sfiiciune în acelaşi om! vinea, i.. u, 19. Răspunse tn acelaşi chip, zbălîndu-se. ■ ■ între sfiiciune şi îndrăzneală, tudoran, p. 6-18, cf. dl, dm. A moştenit sfiiciunea maică-sei. il ianuarie 1962, 36. Un delicat poet elegiac, un liric de o sfiiciune vecină cu timorarea, v, rom. iunie—iulie 1963, 427. Stătea în picioare, plină de sfiiciune, românia literară, 1969, nr. 57, 16/1, cf. m. d. enc., dex. "O* F i g. Vocea înceată, nesigură, cu graseieri ca nişle sfiiciuni ale inimii. ibrăileanu, a. 52. Triumful primăverii cu sfiiciuni ce-afiţă. vulpescu, p. 114. Slatina . .. pare să trăiască acest amestec de sfiiciune şi putere, contemp. 1966, nr. 1 007, 1/7. <0> L o c. a d v. Cu sfiiciune = (în mod) sfios; (în mpd) temător; cu sfială (v. s f i a l ă), (rar) cu sfiire (v. s f i i r e 1). Abia lirziu mă întrebă cu sfiiciune, camil petrescu, u. n. 20. Cîinii mi-au dat tircoale cu oarecare sfiiciune: cocea, s. 4. Cu mare sfiiciune pe-abrazitl tău pun gura. călinescu,, l. l. 99. Cu oarecare sfiiciune.... a încercat să intre ih vorbă cu un uncheş. galan, z. r. 31. (F i g.) Sună toaca — bătind uşurel, cu un fel de sfiiciune, sadoveanu, o. ix, 80. Tufişurile începură să se mişte din noii... cu mai multă sfiiciune, tudoran, p. 578. + (Rar) Persoană'sfioasă, Jupînifa . . . e un fel de sfiiciune bălaie. sadoveanu, o. xiii, 403. — Pronunţat: sfi-i-. — PI. : (rar) sfiiciuni. .— Sfii sui. -iciune. , SFIÎNŢĂ s. f. (învechit) Sfială. Cinstil-ul acesta şi îngerilor in siinfă [cap al lui loan Botezătorul] întîia dată s-au aflat, dosoftei, v. s." februarie, 75r/26. Mă fac ... în toate chipurile ce au duh de siinfă. (a, 1799). OCR- n, 172/3. -v* L o c. a d v. şi â d j. Fără sfiinţă = îără sfială (v. sfială). Asemenea să postim şi cu ochii să nu căutăm fără sfiinfă. pre neştine. pr-av. lucaci, 172. — PI.: sfiinfe. — .Şî: (învechit) şiinţă, slinţă s. f. — Sfii + suf. -inţă. . . , SFIÎRE s. f, . (A.sţăzi rar) Sfială. - Cf. 13.• Sfii- rea cu care el plinea această însărcinare, adeseori atrăgea asnpră-i Imputare de răceală, asachi, s» l. ii, 12, Cf. POLI7U,# LM, DL, Dil,. M. D. ENC., DEX. «O» L O C, a d v.‘ (Har) Cil sfiire = cu sfială (v. s fia 1 ă); Ies amindoi cu sfiire, învăluiţi hjk ale lor mantii, asachi, n. 3/3. '— Pl. : (rar) sfiiri. — V. sfii. SFIÎT, -Ă adj. (Rar) Stingherit. Cf. sfii (2). Ca o sfiită nergură O roză stă ascunsă, asachi,"-T.' 58/3. Sfiit, la orgă nu mă-ncumet. vulpescu, p. -150. — Pl. : sfiiţi, -te. — V. sfii. SFÎJER adj; (Regional; despre alimente) Foarte •acrii (Ştelăneşti — Drăgăşani). Cf. arh. olt. xxi, 275. — Pl. : sfijeri, -e. . - -T- Etimologia necunoscută. " . ^ SFILÂTĂ s . f. Mănunchi de fire obţinut prin răsucirea mai multor fibre de' in, de eînepă, de bumbac etc.-.utilizat la împletirea parilnelor. Cf. ltr3, abc mar. — P-1. : sfilcde. — Şi; sfiîâţă s, f, arc mar. — Din it. sfilai.a. SFILÂŢA s. f. v. sfilată. ,i . SF1N s. m. (învechit) PO'rc (1) (Sus scrofa domes- • tica). 2 berbeci . . .,.14 afini cii mic, cu mare (a. 1693). IOROA, s. D. xiv, 247. Desălinci de stupi şi' de sfini (a. 1728). uuicAfiruL, i, 51/1., Pentru stupii i sfinii ce vor fin: aice in Moldova,, vor plăti desătinu (a. 1784). n. a. boîidan, c. m. 72. Să plătească vama ... pentru slu'pii i sfinii ce i'or ţine (a. 1785). uricariul, ii, 151/34. Un coif minunat înfrumuseţat în-faţă cu lin sfiri. cantacuzino, n. p. 26v/i9. Să aibă a scuti . . . Sfinii ■ de desătină (a'. 1803). uricariul, vii, 134. Să aibă a scuti -... . cincizăci stupi i sfini de disălină (a. 1827). iorga, s. D. xxi, 450. La vinărici şî la vierii i dij-mărit pă douăzeci i treizeci dă parale, dă oaie şî dă stup i dă sfin. i. golescu, în pr. dram. 67. •— Pl.: sfini. — Din slavonul cbhhhri. SFÎNCTER s. n. Muşchi inelar care reglează con- ■ tracţia’ său relaxarea unui orificiu natural al organismului. ’ Cf. antrop.. 22/1 ...Semne de-, moarte sîni. . . . cînd sfinclurile (muşchiul ce produce Strînsoarea .unui canal):vor f islăbite, parab,: 2_58'/27, Slăbihdu-se sflncterile (muşchiârile contractăriibolnavul deşartă fără voie. ib. 316/22. M[uşchiul] bulbo-caverrios dă fibre la mfuşchiul] sfincterul extern al anusului, polizu, p. 126/5, cf. antonescu, io. Boala ... seîncheie cu pata-lizia'sfincteretor şi cu moarte, babeş, o. a. i, 499, cf. cade, scriban, d., dn2, der, abc sân. 347. Sfincter pancreatic. Sfincter piloric. d. Med., cf. m. d. enc., dex. <0 F ig. Lipsită de sfincter sufletesc ..., limbuţiă se epuizează in tot momentul, ralea, s: t. i, 20. <0* (Adjec-tival) Muşchii sfincteri sînt nişte fîşu musculare aşezate în jurul unui orificiu, bianu, d. s. — Scris şi: (după fr.) sphiheter. antrop. 22/1. — Accentuat şi: (rar) sfincter. âlexi, w., scriban, d. — Pl. : sfinctere şi'(învechit) sf inelarii/(rar, m.) sfincteri. — Din fţ. spliincter. Cf. lat. s_phinctci. ... ’ \ SFIlVDTÎC's. m. y. scliinduf. SFINEÂC s. m. (Bot.; prin vestul Olt.) Cărpiniţă (Carpinus orientalis). Cf. qrecescu, fl. 530, trdg, panţu, pl., cade, simionescu, fl. 227, scriban, d., borza,'d., m. d. enc., 41. — Pl.: sfineci. ■ — Din ser. svinjak. . SFÎNGĂ s. f. (învechit, rar) 1. Sfinx (I). Cf. sta-mati, d. , 2. (Entom.; popular; în forma sfinghe) Sfinx (II). Cf. conv. ut. xxiii, 3:44, dl, dm; dex. — Pl.: ? -r- Şi: sfînglie s. f. conv. lit. xxii, 344. , — Din lat. sphinga. ' SFÎNGHE s. f. v. sflngă. SFINTEAţĂ s. f. v. cinteză. , SFÎNTEŢĂ s. f. v. cinteză. SFINTf vb. IV v. sfinţi. SFWŢIŢĂ s. f. v. ciiitcză. SFÎNTIZĂ s. f. v. cinteză. SFINŢEĂI •». f. (Regional) Asfinţit (Sojnpvâ — Tulcea). ' Cf. alr sn iii h 766/682, ... — Pl. : sfiriţeii. — SrinfiS -j-‘ suf.. -eală. SFINŢENIE s. f. 1. Calitatea, uriui om de a fr,.sHnt (3) ; (Învechit) sfinţie (1). Ispovediţi pamentea sfiinţiei (sfinţeniei -d) lui. îpsalt. 50, cf. anon. car. Aşa au făcut... pentru ca să lîlcuiască sfinţenia Fecioarei Maria. molnar, ret.. 54/15. Ne spunea de sfinţenia călugărilor, de Icf Stavros. ghica,s.'Î297, cf. resmeriţă, d., cade. Sfinţenia sfîntului Francisc din• . Assisi. c. petrescu,- f. ii, 185. Cu itvna lui întru -sfinţenie şi-a agonisit o slavă nepieritoare, voiculescu., p. i, 209, cf. scriban, D. Eroul nu-i convins de sfinţenia'-femeilor. călinescu, s. c. l. 170, cî. dl, dm. 1 Se străduia să'uite 6583 sfinţenie; — áié — SFINŢI1 de asia, ca să nu-şi.strice'starea ei lăuntrică ele sfinţenie. pŞeda, m. 165. Sfinţenia nu estetoluna cu înţelepciunea.. Prima e iluzia elesăvîrşirii,. iar a doua.fi iluzia ..echilibrului. cqnţemp. 1969, hr. flSl, 8/6, .cf. M. d. enc., dex. O L o c. a d v. Cu.,(mai-e sau cea mai marc) sfinţenie = a) în mod cucernic; cp evlavie, Cf. ddrf. Din cind in cind făcea şi cile o mătanie spre răsărit, .lipindu-şi cu' sfinţenie fruntea de ..pămînt. hpgaş, dr. .i,-7, cli resmeriţă, d. A pus de a deschis aparatul de radio şi a ascultai cu sfinţenie. ' slăvitul „Cristos . ă înviat“. voiculescu, p. i, 213, cf. dl, dm, m. D. enc., dex; b), >c,u respect; cu veneraţie. Aici amintirile istorice şinl vii şi păstrate' cu.s/'ifi/cnie.'y.LAHUŢĂ, s.' a. iu, 249. Ascultă cu sfinţenie, ce etnia ea. brătesgu-voineşti, p., 164. Ridică încet, cu sfială, cil sfinţenie mina albă... a Etenuţei şi o sărută, agîrbiceanu; a..309, fie vorbeşte întotdeauna cu . mare sfinţenie despre dumneata, c. peteescu, î. îi, 221; c) in riiod corect; cUexactitate; cu rigilrczităte. V isteria plătea cu cea măi mare sfinţenie Şi regulateţă (a. 1835). urîcarîul, viii, l'ÎO Eli am uriii.a't cu , sfinţenie >.. . ..inslrucţiiihiie ce amt avut, «hica, , c. e. ni 610. îşi făceau cu sfinţenie datoria. id. s, 52. Hai, porneşte pinii ie văd, şi-ţi fă datoria eh. sfinţenie, creanga, p. 3i6. Un gramatic nu poate hotărî el, din deplina lui puiere, care sînisunetele şi cuvintele ... ce trebuiesc re- • ţinute cu sfinţenie, phîlippide, p. 9.,Şe abătuse puţin de la datoriile ospitalităţii, păzite, ele altmintrelea, cu mare sfinţenie In.’eiceastă mănăstire, hogaş,..dr. i, .35. Numai greşelile copiştilor .'. trebuiesc îndreptate şi înlăturate, . respecUndii-se cu sfinţenie greşelile autorilor, bul. com. .ist;. Îi, 91, cf. iîesMeriţă, d., cade. Sfaiurile pe care le da.el erau păstvalecu sfinţenie, o. m. zamfirescu,-m. d. ii, 230, M-am ţinut cu sfinţeâie de jurămint., voiculescu, ,p. ii, 180. O dată impusă:această schemă, subiectele vorbitoare . o. respectă eu sfinţenie. iordan, sxil. ■ 285, cf. scriban, d. Ţineau cu sfinţenie ta cele cuvenite şi Veneau ' după regulile cumetriei să-t vadă;. caMîl petre'scu, o. ii, 97. Masele, electo- ; rale ale căror interese le-a păzit • şi le păzeşte cu sfinţenie, .bogza, a. î. 452i.Dacă naşul le mai incurca ' uneori, băştinaşii şi te-ţineau minte cu sfinţenie, tudo-Ran, p. 596, cf. dl, iifl. Cit timp aparenţele ... cultivate e'ii sfinţenie vor asfixia viaţa cea firească şi adevărată? ROMÂNIA LITERARĂ, 1970, IW. 66, 3/1, cf. M. D. ENC., . ni:x. (Glumeţ) Turcii' flau înfipţi pe scaune meslecînet liniştiţi şi cu sfinţenie'p'iăjilurile, bart, s. m. 2,7; (1) cu . mare;atenţie;'cu grijă' deosebită.. Nepdslâ este datoare . a-i păstra secretele i încredinţate .cu . . . sfinţenie, peNeşcu, m. 4/18. Cam cu vreo săptămină irrainle. de ziuă fatală, am cetit .cu sfinţenie toate gazetele, cara-giale, o. iv, 42, c.î. tdĂg. [Revis,ta] trebuie : ■ ■ cumpăf rată, citită şi păstrată, eu sfinţenie. în plr ii, 251.' Nil ; putui deosebi ce ducea călugărul cu alîta. sfinţenie şi băgare de seamă, hogaş, dr. i,'238, ef. resmeriţă, d. ' Domnului'Pantazi-i se păstra cu sfinţenie njasa.M. i. caragiale, c. 144. Ţo/t la elWjefuiau . asculta cu sfinţenie, bassărabescu, w, 71. A şi' văzui.şuţarii. coşcoviţi în sul uleios ăeăsupi a cjlaţiei păturiţă cu sfinţenie. ■ teodoreanu; m. iii, 121. Acumjnsă idolatriza, pe Max :Schimelling, .ale cărui fotografii le păstra cu 'sfinţenie. ălÎnescu, o. .1, 79.' Mulţimile ascultau, cu- sfinţenie .-, şi, exprimau adeziunea " la unirea Transilvaniei cu România, românî'a literară, 1968,.nr. 8, 3/4. • 2. Caracterul'a ceea ce este sfint (5). Să - izbăveşti limbile de la inlunerecul cel fără ele ¡sfinţenie, mineiut, (1776), 60PJ ¡10. Mitropolitul j'eofan . . ; etă acestei măreţe întlmplări oarecare aer -de sfinţănie: asachi, . l. m. 17/39. Căci simt plutind prin fumul ele iămiic Sfinţenia ctnlării preacurate. goga,poezii, 19. Stătuiăm aici vfţo zece minute in cctre cercai să mă potrivesc în gind sfinţeniei locului.-noga.ş, de. i, 20. Ânumile păiţi-din zugrăveală sini pline de acest ,element vioi.'., .care se adaogă la ţapănă sfinţenie.. . . a icoanelor de pe Icrrin. 1.0RGA, c. 1.111, 6. . , 3,. Caracterul a ceea ce este "sfint <6); p. es t. curăţenie, sufletească, puritate (8),; (livresc) sanctitate O). Lacrămile unui bălrîn, sfinţenia legăturei ce v,ă uneşte,..toate mă invită a mă pleca, negruzzi, s. iii, 14.4. Se minte în şcoală, la biserică,-în sfat, că intrăm Intr-o lume ele dreptate, de iubire,,de sfinţenie, emines-gu, p. l. 48. Interioruri de pădure ... cu aerul aCela de sfinţenie al singurătăţii grandioase, vlahuţă, s. a. iii, 355.Vieţile sfinţilor încep \a se tipări şi în ele. ... se găsea o întreagă literatură de povestiri, care reprezen-Iau atunci un adaos \le curăţie şi sfinţenie, iorga, ,c. î. ii, .12.7, cf. şXineanu,. D.' w. Fiecare om, tuni la rînd, ţirar putea spune atilea despre iubire şi ură, . . . despre sfinţenie şi abjecţie.--preda, i. 279. Astfel, vremea era linăi ca. într-o sfinţenie, sadoveanu, m. c. .186. + (învechit) Sfintă, v. sf ¡ n t (9). Ieşi, den sf[i]nţenie (din, sf inia b 1938), căci te-ai elepărlat de la D[o]mnul! biblia -(1688), 3252/5. 4. (învechit şi.regional; concretizat; de obicei la pi.) Obiecte, practici etc. cărora li se atribuie, in biserica creştină, 1-nsuştri divine. Şi-l au in chip de sfinţenie acel sînge. amiras, let. iii, 134/3. 'Cind aduce.de pune pe pristol pine şi vin, craiul sărută sfinjeniile. ap. tdrg, cf. mat. dialect, i,. 235. <£> (Cu sens atenuat) Poamele sini sfinte ... ce tot. îmi spui tu de sfinţenii, măi băiete? Eu care am îndurai fel ele fel de rele, crezi.că nu sînl. tot a’.îl ele sftnt ca ele? vissarion,'b. 133. 5. (învechit) Sfinţire (3). La care sfinţănie multă adunare, ele călugări au. fost. ureche, let. i, 123/6. La sfinţenie să hi fost preofi cu diaconii 117. id., ap. • gîdei, .275. . — PI.: (3) sfinţenii. — Sfinţi1 + snf. ,-cn.ie. SFINT*1 y.b. IV. '1, T ranz. (îij religia creştină; 'complementul indica oameni) A trece in lîndul sfinţilor (3),. ' á sanctifica (1), a canoniza, (învechit) a s a c r a;: p. ’ext. a revărsa harul divin \ asupra cuiva, a fiinci u v i n t a, a blagoslov i, (învechit) a ura. V. martiriza '(2). Acest duh sfint deşlinsey. deşfîrşit lumină pre. ei şi-i- sfinţi, coriîsi, ev, .193. Vine . ._. Moisi despre munte la năvoade şi-i sf[i]nţi pre ei. po 242/17. Sf[i]nţeaşle-m tot elenlîi născutul ce.s-au făcut elenlăiu. birlia (1688), 48*45', ci. dblu,' lb, oade, dl, dm, m. d. ENC., dex. ,•>* (Popular; construit cu dativul . etic) PatriarU mi-auza Şi pre el că mi-l sfinţa. alexici, l. p. 5ăW F i,.g. Căci flamura cea roşă cu umbra-i de dreptate Sfinţeşle-a ta viaţă de lină şi păcate, eminescu, o. i, 63. Sfinţiţi cu lacrimi -şi sudoare Ţărîna plaiurilor noastre, goga, p. l0. Ochii-i negri luminau nespus de frumos, sfinţindu-i -.parcă faţa şi loaiă fiinţa, agîrbiceanu, s. p. 92. Unealta e sfinţită de gîndul care-o poartă Şi-i binecuvîntdtă atîla cît . clădeşte, voi'culescu, poezii, i, 116. In raiul tău suav ■ mă-mhii şi mă sfinţeşti, - O, tu, CU- ochi albaştri? călinescu, o. ii, 126. Cum are să poată ea pune sigiliul pe un partid, sfirtlindu-l cu toată truda şi suferinţa ei? bogza, a. î. 610. (Refl. p a s.) De la virsta de una sută de ani... . se sfinţesc toate cu liniştirea şi i umilinţa cugetului, episcupescu,. practica, ,53/4. <0> R ef 1. Ce v-aţ soînţit, ce v-aţ spălat, ce vraţ îndireptat cu . numele Domnu[lu]i nostru (a. 1618). gcr i, 47/1. Adună unde n-a răsipit, dar ■ nu se sfinţeşte, se spune despre ci ne var care nu reuşeşte să se ridice deasupra celorlalţi. Cf. zanne, p. v, 9: 0> Refl. pi a s. Trupul se . sfinţeşte cu măiiurisitura. coresi, ev. 74. Trebuie ... să pună a se sfinţi din nou bişerica pîngă-rilă. caragiale, o. ii, 288. + (Complementul indică biserici, mănăstiri) A inaugura printr-un anumit ritual; a consacra (1), (astăzi rar) a tîrnosi1. Alexandru Vodă... au zidit, mănăstirea Zlatina cu. multă cheltuială şi osîrdic şi o au' sfinţit Grigorie mitropolitul, URECHE, ap. CADE, Cf. DL, DM* M. D. ENC., DEX. -f (Popular; cu complementul „liturghie“) A oficia O)- C-am sfinţii d-o letiirghje Cu părintele IIic. teodorescu, -p. p. 557. ♦ Refl: (Familiar; despre oameni) A merge să se închine l'a biserică.-Cf. scriban, d. + (învechit) A' apVoba. Ameninţarea . . . avea drept scopos de ci... sfinţi ncnumcrgasele nelegiuiri urmate In ramul giudecălorcşc (a. ,1835). uricariul, viii, 127. Gîndu-ţi niciodată nu lJoi sfinţi eu, Ca să ’ nu-mi fierbi laple după placul meu. pann, p. v. ii, •150/25. ' • , i. T r a n z, (Regional) A îmbăta (de miros). Că/ula, de mere încinse de arşiţă, ce te sfinţesc de mireasmă. i. botez, b. i, 51. Mîndro, dragostea noastră Răsărit-a pam în coastă. . . ., Lumea-nlreagă mirosind. Şi Loală lumea sfinţind, jarnîk — bîrseanu, d. 70.' roase*de te sfinţeşte, mat. dialect, i,. 235. Floarea de tsi te sfinţeşte, lexic reg. ii, 96. 5. Refl. (Popular) A se purta după bunul plac; a-şi face cheful. Dă-i să nu se nărăvească, Nit-l lăsa să. se sfinţea'sQă. pann, p. v. .1, 61/21. Lasă-l că nu se sfinţeşte el cu mine, jupîr\e, îl pocăiesc cu! caragiale, 0. vi, 10. ..Se oţărî sd .se ţie de capul ciobănaşului, să nu-l lase să se sfinţească... îspirescu,, -l. 249. Ercule nu-l lăsă să se sfinţească-... und.e mi-ţi întinse arcul. id. u. 74,- cf. ddrf, şăineanu2, pamfile, J- .hi, 94, CADE, ZANNE, P. IV, 333, DL, DM, DEX. G. Tranz. (Prin Bucov. şi prin nord-estul Olt.) A pocni (I 2). Gura, că te'sfinţesc! pas, z. iii, 34, cf. lexic reg. 108. Te sfinţesc eu! mat. dialect, i, 235.. — Prez. ind.: sfinţesc. — Şi: (învec'hit) siintf, sieriţi, svinţi vb.' IV. . — Din slavonul cbathth. SFINŢÎ2 vb. IV v. asfinţi.- . SFINŢÎE s, f. 1. (învechit) Sfinţenie.(I). Voi, fraţi, Dzeului şi- cuvîntului bunrătaţiei lui, cel-ce-i poate, zidi şi se dea voo dobîndire întru .toată sfinţiia tuturor., cod. vor.2 llv/12. Tu dereptate şi sf[i]nţie fuseşi noao şi sufletelor izbăvire, moli^venic (sec. XVII),. 303, cf. LEX. MARS. 2. (învechit, rar) Veîieraţie. Mărturiile tale cre-zură-se foarte; caseei tale cuvire-se sfinţie, psalt. 195'. + (învechit) Biserică; templu. Dumnedzeu grăi în-sfen-ţiea sa. psalt. hur. 50r/-7, cf. 56r/12. Şi feace ca un cornu sfinţia sa în pămînt. psalt. 162: Ispovedire şi . .'. mare frămseaţe în sf[i]nţiia lui. coresi, ps. 264/3. Rămasără în robie ... şi gradul legilor risipiră şi svenţiia călcată şi împărăţiiă. varlaam, c. 228. -v». Sfinţia sfinţilor = .sfinta sfintelor, y. s f î n t (!)). însuţi amu odihneşte-l cu aleşii tăi . . . iubitor la oameni, în loc călduros, in sf[i)nţiia sf[i]nţilor. molitvenic (sec.. XVII), 305. 3. (Art.; urmat de un adjecţiv*posesiv sau de1 un pronume personal) Termen de reverenţă folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un cleric,. despre un sf-înt (3) sau despre Dumnezeu; (învechit) sfinţire (5), (regional) sînţie (2), (învechit, rar) sfinţitate, Spurcat-ăi pă-mîntul sviinţiiei lui. psalt. hur. 76r/5. Mare frumaseaţe slava sf[i]nţiei.lăle grăi-vor. cowssi:, ps. 392/10. Cu multă rugăciune cerşutu-am de la -sfinţia lui şi mi-o-autremis. 1.d. ev. 5. Feciorel sau fecioriţă noi da-l-am sfinţiei-tale cu toată partea ei (cea 1580). cuv. d. bX.tr. ii, 145/9. Suspinele .. . sf[i]n/fa lui din naltul cerului au auzit (a. 1602). iorga, c. i. ii,'239. Omul cela să grăi pte s\ne Dumnedzău că svenţia sa pentru nemăsurată mila sa pre lume purta trup de om. varlaam,' c. 14. Să cunoască ce iaste voia svinţiei sale. eustratie, prav. 16/13-.' Părintelui nostru Nicalae că aşa i-au: fost numele sf[in]-fieL sale de[n]tăiu ... iară mai apoi ... fu chemait] Nifo[n], gavril, nif. .6/20. Dentru aceşti bani ne-ău dat sfinţia lui i[a]i[eri] 15 (a. 1677).. bul: com; ist: iii, 84. La dzî de nevoaie de. mă sprejineaşte sfinţia ta, Doamne, îm eşti i'adzîm tare! dosoftel, ps.'51/19. Oblicind de so[i]nţiile sale acel nepriialen . . . i-au băgat în temniţă, id. v. s. septembrie 23r/ll. Cur.und ş-au întorşii sfinţia sa min'ia .şi ne7au trimis iar linişle. neculce, l. 3.12. Den pîinea noastră ce avem acolo să dea sfinţiii laie 100 obroace de grîu (a. 1707). iorga, s. d. xiv, 12. Nil vei putea găsi preot ca sfinţia sa păli vet. trăi (a. 1778).. ici. c! i. iii, 235. Şi pentru aceasta [dăm] adeverinţă a noastră la mîna sfinţiii sale (a. 1807). .doc. ec. 75. Prezenta sfinţiei laie între noi este o pro-'testare vie în. contra încercărilor de o viaţă izolată, ghica, a. E. i, 168. Cum. ştii. sfinţia ta, mai mult cil şeieacul ne hrănim. creangă, p. 110. Cil ajutorul ... sfinţiei voastre . . . am izbutii, id. ib. 227. Informaţiile' . ... arătă pe sfinţia sa părintele ... ca pe uri 'om ci£ cele (mai frumoase calităţi, caragiale, .o. i, 36. Sfinţiei sale îi plăceau băieţii, dezgheţaţi ' şi... iuţi. vlahiiţă, s. Ă. ii, 46. Mă închin, sfinţia ia! davila, v. v. 32. tMăria sa viind cu alai şi cu ... Sfinţia Sa Mitropolitul. ;• iorga, c. i. î, 56. Mulţimea nu pulea privi la odăjdiite § iNŢÎHfi* ~SiS- ' de pe sfinţia sa. agîrbîceanu, s. p. 163. Sfinţia sa, popa Gheorghe, inivă supărat, gîrleanu, l. 22. Ştii că-mi place grozav chilia sfinţiei taie, părinţele? hogaş, dh. i, 247; cf. resmeriţă, d., cade. Sfinţia sa locăieşte ' departe,'tocmai peste cele .dealuri, galaction, o. 40. Şi sfinţia la poartă o parte de vină. cocea, s. 329. Răs-ălailăieri am văziit ceea ce vezi şi sfinţia ia acum. voicu-lescu, p. i, 158. Sini slugă la sfinţia ta, părinte?ştancu, i?. 151. M-a pierdut sau m-a uitat în catastifele sfinli-ei-sate. .vinea, l. i, 145, ,cf. dl.. Sfinţia-sa le-a ţinut o predică, barbu, g. 31, cf. dm, m. d. enc., dex. C-aşa ■a poruncit sfinţia sa, teodorescu, jp. p. 166. Bună cale, fată mare,. Mulţămesc sfinţiei tale. şez. ii, 222. Eu, fiul sfinţiei-voaslre, am venit să vă vestesc un lucru din care. aveţi să folosiţi mult. 1b. iv, 2. Poftim! sfinţiia ta ’. Ţ-am adus masa! o. bîrlea, a. p. i, 442. 4.' (Regional) Sifilis (Zidurile — Găieşti). Gf. alrm i/i h 164/750. . — PI.: (3) sfinţii.- — Şi: (învechit) sfenţie, svcnţie, svinţie s. f. - ' — Sfînt + suf. -ie. ■ SFINŢÎREl s: f. Acţiunea de a sfinţi1 şi rezultatul ei. 1. Trecere în rîndul sfinţilor (3), sanctificarc,-canonizare, (învecliit) s aer are; p. e x t. revărsare a harului divin asupra ¿uiva, binecuvin-tare, blagoslovire, (îrivechit) Urare. Cf. sfinţii (1). Cf. dl, dm, m. d..enc., dex. + (Rar) Hirotonisire. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 2. (Bis.) Venerare; proslăvire (1). Cf. sfinţi1 (2). Cf. .dl, dm, M.i d. enc., dex. + (învechit, rar) Cinste. Am fost . .'.in cinul lor cel mai de gios in sfinţire, dar al doilea in deregători'e. şincai, hr. ii, 136/1; 3. Dobîndire a harului divin (prin diverse practici religioase); (rar) sfinţit1, (învechit) sfinţitură (1), sînţire (2), Cf. s f i n.ţ i1 (3). Să vie la sfinţire . . ., că am două perechi dă casă (a. 1778). iorga, c. i. iii, 236. Ctntarea canonului, sfinţirea apei . şi cele cu evlavie şi cu lacrămi duioase cetite rugăciuni, cr (1829), 2351/2, .ci* valian, v. Această încăpere: de şcoală, la a caria sfinţire .săntem adunaţi astăzi, fm (1842), 212/18, cf.. polizu. Îmi oferi o basma cu ouă şi un colac din cele aduse de popor spre sfinţire, sion, p. 292, cf. ddrf. Cile iîrnosiri şi. sfinţiri de biserici din nou. creangă, a. 74. Să stea in'genunchi la. slujba sfinţirii. caragiAle, o.‘ii, ;288. Marile petreceri ale domniei lui Neagoe . . . au.fost cile o sfinţire de biserică, iorga, c. i. i, 148: .0 frumoasă datină . . : este sfinţirea-,hotarelor, pamfile, s. v. 16. După ce.se făcea sfinţirea d'pei . . ., urma petrecerea pe pajiştea poienii, agîrbîceanu, a. 249. Acuma, .. că se. făcuse sfinţirea casei, Se simţi mai în virtute, id. s. 139. Se gîndea de pe acuma la programul sfinţirii, lÎEBREANU., I. 291, cf.' RESMERIŢĂ,. D., DL, DM, M. D. en£.,.dex, chest. ii 69/73. + Inaugurare a unei biserici şau mănăstiri printr-un anumit riţuâij consacrare, tîrnosire, , (învechit), sfinţenie (5), obnovlenie (1), tirnoseală1 0). tirnosanie, tirnositură. Cînlările şi sfinţirea s-ad făcut ..de Mitropolitul Aniim. cr (1831), 241/15, • cf. Diy dm, m. d. enc., dex. +. (învechit, rar) Consfinţire. Dreptul la. muncă este condiţia şi rezultatul slobozeniei, exerciţiul muncii esle sfinţirea şi pracliţa. egalităţii. k6gălnicî;anu, s. a. 79. (învechit, rar) încoronare (a unui monarh). Sfinţirea stă-pînilorilor Serbiii. cr (1831), 24V15. (învechii) Biserică; templu. Aprinseră cu. foc sfenlirea ta. psalt. 147, cf. coresi-, ps. 196/7. Protivnicii no'ştri călcat-au şf[\]nţirea ia. Mineiul (1776), 153vl/27. 4. (învechit, rar; cu sens neprecizat, probabi') Sfint (3). Au strguit den muntele Faran, cu zeci de mii de sf[i\nţui, den direapta lui îngeri., biblia, (1688) . 151^/39. ,,k, s. 5. (Art.; Învechit; adesea urmat de un adjectiv posesiv sau de un pronume personal) Sfinţie (3). Răsădeaşle pre ei. în muntele moştenirei tale, la gala sălaşul tău,’care ai- făcut D[oa}mnc, sf[i]nlire D[oa\mne, care au gătit mîinile tale. biblia (1688), 501/45. Doamne, iubit-am buna-cuviinţă a casei tale şi ... locul lăcaşului şfinţirei tale (a. 1803). uricariul,. iv, 165/1. — PI.: (rar) sfinţiri. — Şi: (învechit) sfenţire s. f.- — V. sfinţii. SFINŢÎRE2 s. f. v. asfinţire. SFINŢIŞOR s. :n. 1. (Adesea ironic) Diminutiv al lui sfint (3); .(popular) sftntuleţ (2). Auzindu-vă cineva ar .gîndi că sînleţi nişte sfinţişori abia ieşiţi din -rai. negruzzi, s. i, 229, cf. ddrf, tdrg, cade, dl, DM, DEX. . 2. (Regional, mai ales în Bucov.; de obicei la pl.) Un fel de covrigel preparat din aluat copt sau fiert, cu nuci şi cu zahăr sau cu miere, care" se mănincă în ziua de 9 martie; (popular) mucenici (v. m u c e-nic1), (regional) sfinţi (v. s f î n t 3), - brad'oş, brăduleţ, brînduş. Este de datină în cele mai multe sate şi oraşe din .Bucovina . . .’de ase face şi coace . . .sfin- ’ ţişori. marian, î. 166, cf: 381, ddrf, cade,-scrib an, d., dl-, dm, dex. + (Argotic) Nota 8. „Nota 8“... i se mai zice . . . sfinţişorul, căci seamănă perfect de bine cu colacii, bul. fil, iv, 142, cf. 147. — Pl. : sfinţişori, . ■ . — Sîînt + suf. -işor. ’ SFINŢÎTl s. n. (Rar) Sfinţire (3). Cf. BESMERifX, D. — V. siinţil. i SFINŢÎT2 s. n. v. asfinţit. ' - SFINŢÎT3, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care a fost trecut în rîndul sfinţilor (3), ş a n c t"î f i c a t (1), canonizat, (livresc) s a c r a t1; p. e x t. asupra căruia s-a revărsat harul divin, binecuvîn-tat, blagoslovit. Cf. sl'inţ i1 (1).. Cf.' DL, DM, m. d. enc., dex. + (Rar; despre oameni) Hirotonisii. , E preoteasă, femeie- de om sfinţit, sion, p. 135, cf. res-meriţă, d..^ (Substantivat) Şi au cruţai, norodul ... toţi sf[i]nţiţii supt mînile tale. biblia (1688),, 1512/41. . 2. (Bis.) Venerat; proslăvit2 (I).. Cf. , sfinţi1 (2). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 3. (Mai ales despre obiecte) Care a primit harul divin (prin ritualuri religioase). Cfi. sfinţi1 (M). Să ne adunăm întru dumnezeiasca şi’ sfinţita besearecă. coresi, ev. 199. Care lucruri pfiimeaşle preutul în besearică, pentru ca să le ciieqscă vreo molitvă, acelea toate se cheamă „svinţiie ‘. prav. 45. Sînt şi alte odejdii carile trebuiesc să.le aibă^gata preutul: sv[i]n{itele vase, discosul şi poliriul (a. 1680 — 1700). gcr i, 244/7. Cu scripturile sfinţitelor tale cuvinte, arătindu-le tuturor cu dreptate, mineiul (1776), 4rl/27. O, de s-ăr lua acest sfinţii nume totdeauna cu soleniiale. înainte! petro-vici, p. 205/22, cf. lb. Nu se junghie in coprinsul • locului, sfinţit nici iin fel de jertfă! pleşoian.u, t. i, 163/30. Tu poţi de-acuma face Mult timp sfinţita jertfă! coşbuc, s. 91. Se întrebuinţează , . .¡o oală nouă „în care se toarnă 'şi- puţină apă sfinţită, marian, î. 47. O singură picătură de mir din. potirul sfinţii, iorga, c. i. iii, 8. Toată lumea dorea să ajungă cil mai în grabă la pînca sfinţită, agîrbîceanu, a. 109, cf. 434. Stropi cu apă sfinţită... văzduhul celor patru vîniuri, hogaş, dr. ii, 62. Această jertfă e aşa de.sfinţită, încîl dacă cel aruncat în virfurile de lănci nu moare, înseamnă că zeul... îl osîndeşle ta moartea eternă a morţii trapului. pârvan.'g. 155. De apă sfinţită-plezneşte împeliţatul, călinescu, E. o. ii; 300. Parcă s-ar fi împărtăşit împri-ună din aceeaşi cupă cu uin sfinţit, camil petrescu,. o. ii, 76. Le-a lipit beţişorul sfinţii de frunţi, i-a bim- 6592 sfinţitate 819 — SFIOS cuvlnlal, bahbu, G, 176. 3» F i g. De la o Dremc încep a se slăbi aceste principii sfinţite, iorga, c. i. iii, 77. -- PI.: sfinţiţi, -le. — Şi: (învechit) svinţit, -ă adj. — V, sfinţii. SFINŢITÂTt: s. f. (învechit, far; art.; urmat de un adjectiv posesiv sau de un pronume personal) Sfinţie (3). Scrisori de la Roma înştiinţează că sfinţi-latea sa Pili al Vil... va da purpura- romană d. de Simoni. cr (1830), 42/31. ' . > — Gale după. lat. sauctitas, -atis, fr. sairitctc. SFINŢIT(3h, -OARE adj, (învechit) Care sfinţeşte1 (3). Cf., ANOtf. CAR. — PI'.: sfinfitori, -oare. — Sfinţii -(- suf. -tor. SFEVTflTtRĂ s. I. 1. (învechit) Sfinţire1 (3), Că mare iasle omul, mare iasle şi sfinţitura, că se sfinţeaşie sufletul cu credinţa, iară trupul se sfinţeaşie cu mărlu-risilura. coresi,.ev. 74. Dup-aceasta ia seul arealului, coadă-i... şi spetiia dereaplă, că e berbeacele sfinţitu-riei. po 277/15, cf. anon. car., dhl? ii, 346, dl, dm, dex. + Hirotonisire. tu Aaron veşminte de îmbrăcat să-i facă pre sfinţituri, cum preutul meu să fie. po 270/12. . 2. (Regional; la' pl.) Mineăruri sfinţite3 (3). Cf. tdrg. Să se afume cu sfinţituri de la Paşii, adică ouă, pască, pamfile, văzd. 152, cf. id: a» r. 59. Stropesc sămînţa cu agheasmă şi pun în sac sfinţituri de la Paşti.' ap. CADE, cf. SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. — Pl.: sfinţituri. — Sfinţit1 -f suf. -ură. SFIN’l'OAlCĂl s. f. (Regional) Femeie ipocrită ■ (Sibiel Sibiu)1. Cf. lexic reg. .ii, 63. — Pl.: sfinloaice. — Sfiut + suf. -oaică. SFINŢOAlCĂ2 s. f. v. sfănţoaieă. SFINX s. m. I. Monstru fabulos din mitologia popoarelor antice, cu cap de om sau de berbec, de pasăre etc., eu trup de leu şi cu aripi de vultur; reprezentare artistică a acestui monstru; (învechit, rar) sfingă (1). Un coif minunai înfrumuseţat în faţă eu un sfinx. cantacuzino, n. p. 26v/19. Sâ veade şi acum capul unui sfinx... înalt de 26 de urme. molnar, i. 58/13, cf. i. golescu, c,, negulici, stamati, d., prot. — POP., n. d. Sfinxiisăi ştirbiţi.de vlnluri ne deşteaptă splendoarea unei domnii trecute, cane, n. i, 111. Sfincşii dormi-lînd pe labe Ce port vase de-alabaslru! macedonŞki, o. iv, 60, cf. barcianu, Ai.Exi,. w. Cu arcul frînt, slă trist săgetătorul, Privind obrazul sparl al unui sfinx. gog a, poezii, 187, cf. resmeri'j'ă, d., cade. Urcai pentru înlîia oară scara străjuită de sfineşi baroci, m. i. caragiale, c. 102. Un sfinx săpat în stîncă. minu-lescu, yers. 151. Pisica s-a întins pe spate ca un sfinx. arghezi, s. vi, 10. Grecii au proslăvit, în Oedip, puterea unei inteligenţe geniale, pe dezlegătorul enigmelor sfinxului. vianu, L. u. 92, cf. dl. Pe pereţii drepţi erau pictaţi ■ sfineşi. barbu, princ. 126, cf. dm, m. x>. enc., dex.. <0? (Ca termen de comparaţie, în legătură cu o persoană, sugerează ideea de mister,; imobilitate etc.) Se .închise ca un sfinx în faţa tuturor stăruinţelor. hebreanu, i. 59. Nici o tresărire, nici o .licărire de lumină nu treceau pe faţa impenetrabilă ca de sfinx. cocea, s. 260. .Imobil, ca un sfinx, urmăresc plutele, vî-n. pesc.' mai 1964, 3. <0> L o c. adj. (Rar) De sfinx = mişte- , rios (2). Din clipa cînd şi-a auzit porecla primită cu un zîmbet de sfinx. . . [femeia] va deveni şi mai ‘fatală. teodoreănu, m. ni, 192. Se mîngiia cu gîndul că' o tăcere de sfinx e preferabilă unei glume nereuşite, vinea, l. i, 37! + F i g. (Livresc) Persoană enigmatică; p. e x t. enigmă. EU ud zidea din visuri şi din basme . seculare Delta Biblicelor sînle,' profeţiilor amare, Adevăr scăldat în mite, sfinx, pătrunsă de-nţeles, eminescu, ■ o. i, 90, cf. resmeriţă, d., cade, scriban d. Ne temeam, tu nu spuneai nimic ..., erai sfinxul nostru, c. pe-trescu, A. r. 176. Aşteaptă continuarea, Ifrim tăcea. „Face pe Sfinxut'‘ gîndi. Eucu. -vinea, l. i, 331. Nu vine-o caute, nici una. . . Sfincşii ■ bătrlni îl imploră. Jokerul vine şi pleacă, banuş/ p. 57, cf. m. d. enc., dex. , ’ . . . II. Numele mai multor specii de fluturi mari, care zboară In timpul serii sau noaptea; (învechit, rar) sfinghe, v. ■ sfingă (2). Cf. dl, dm, dex. — Pl.: sfineşi şi (rar) sfinxi. — Şi: (învechit şi regional) slinxă s. f. i. golescu, c., iordan, l. r, a. 102, id. l. m. — Din fr. spliinx. Cf. ngr. (Ţip Ev'?. SFÎNXĂ s. f. v. sfinx. SFIOS, -OASĂ adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de îndrăzneală, de încredere în sine şi de îngim-fare in modul de a se comnorta: ruşinos (T 1), sfielnic (1), (rar) sfiicios ,(l)j. (învechit), sfieţ, (regional), obraznic (D, obrăza-t (O- V. timid.. E!c,.. atîtă de modest (sfios) şi umilit.., îneît nu ştii să te jniri de. . . cunbştinţele lui cele nemărginite, fm (1838), 64/2. Eram copil sfios, aristia, s. 29/2. Aleargă spre fata.-. . sfioasă Cu chip purpurat. bolintineanu, o. 84. E sfios ca şi copiii, eminescu, o. i, 109. Suflete sfioase, neînţelese, cari se ascund îndărătul feţei. vlahuţX, s. a. iii, 355. Galben, sfios intre atîţia oameni -mari.. ., el' s-a aşezat înlr-un colţ. bacalbâşa, s. a. i, 141. Umblîpd leneş, visător, M-am oprit, sfios, pe malul unui limpede izvor, demetrius, o. 56. El ,e "frumos şi tinerel, Dar e sfios cînd e cu fete. coşbuc, b.. 64. Nu-eşti sfios cînd dai drumul calului şi s.abia vîjîie şi luminează ca fulgerul. delavrancea,' a. 24. Tremurînd de emoţia creatorului sincer şi sfios faţă de sine. iorga, p. a. ii, 145. Sta între surori Sfioasa cenuşăreasă din poveste, anghel, î.g. 13.Elin băiat cu judecată ... ,dar sfios, brătescu-voi-neşTî, p'. 83. Am ni ai cunoscut eu oameni de aceştia sfioşi ca fetele mari', agîrbiceanu, a. .106, cf. resme-riţă., d., C.ADE. Deşi sfioasă, i-a mărturisit că nici n-armai putea trăi fără el. rebreanu, r. i, 209. Copilul cel sfios şi palid a biruit, galaction, o. 59. E cel mai neînsemnat şi sfios trecător, c. petrescu, c. y. 56... Întîmplător, Pdlcr era. un ttnăr sfios. G. m. zamfirescu, m. d. ii, 217. Fetele coanei Lenfa nu-s sfioase, teodo-reanu,'m: ut, 126. Şi pînăracum învăţa el, dar e sfios, nu e ca alţii, dan, u. 2.68, cf. scriban, d; Ne ieşea-năinte, la cîle o poartă, cîte un copil sfios, arghezi, s. xx, 18. O mulţime de tineri, mai puţin sfioşi decît mine, blaga,- h. 246. Avea ceva sfios în el, ca de fată. camil petrescu, o. i, 60'. Flăcăul înalt şi cam obez, sfios tocmai din pricina asta. v. rom. decembrie 1954, 142. E desigur cineva sfios Şi care nurşi pierde răbdarea, vinea, l. i, 59. Erai tînăr, sfios şi singur cînd ai intrat în casa noastră, demetrius, c. 62. }şi lăsa capul in jos, gogeamite om, sfios ca un copil, tudoran, p. 44, cf. dl. î Se simţi sfios faţă de ea. t. popovici, a. 23: Noii toţi cei guralivi şi cei sfioşi, Aici sîhtem de-o sobră măreţie. labiş, p. 382, cf. dm. Mă cred sfios şi temător, barbu, princ. 53, cf. m. d. enc., dex: <0> F i g. Rumenul tău cel sfiios, răsipitori de grosimea inţunerecului, îmi închipuieşte starea fragedei verguri. fm (1839), 1341/19. Vom face loc producţiei originale, care la noi '"a devenit foarte sfioasă (a. 1897). .plr i, 475., Un vas subţireatec, elegant, din care se lăsa spre dî-nsa o roză înflorită în grabă şi. sfiodsă. d. zamfiresgu, t. s. 76. Sfios, amurgul toamnei mohorîte îşi mişcă-ncet podoaba lui bolnavă, goga, poezii, 21. Cît de sfioasă creşte noaptea. anghel, î. g. 37. Am văzut liliac roşu, de un roşu sfios, delicat, ca un amurg, petică, o. 261. Ne-am intiln.il Şi-ri cale crinii Stăteau sfioşi, densusianu, -l. a. 27. De> subt mîneca pardesiului scoica capul la iveală SFIOŞENIE — 820 — SFÎCÎI marginea sfioasă a „machetei“ sale. hogaş, m. n. 46. Casele privesc sfioase din dosul gardurilor vii. rebreanu, i. 10. Sfioasele tîrguleţe din cîmpiile Teleormanului... se.prefăceau văzind cu ochii, galaction, o. a. i, 260. Pui sfios de căprioară A ieşit din luminiş, topîrceanu, b. 24. dinele credincios se tira sfios din urmă. voicu-lesgu, p. i, 1. Căsuţe albe şi sfioase ca o mireasă, i. botez, b. i, 63. Şi-n liniştea asfinţitului, o filfîire sfioasă de vint trecu prin ramuri, sadoveanu, o. i, 65. Sfios, unicornul s-abale la mal, priveşte în larg. blaga, poezii, 185. Lasă-i hulubii-n palme, aici să-i am aproape, Sfioşi, cum se frămîntă de teamă, stancu, g. 125. Corul sfios al burlanelor se ridica încet, vînea, l. ii, 272. O floare albastră şi crudă Se-nalţă sfioasă spre soare. isanos, p. 268. Un pui de cerb... se opreşte-o clipă, sfios, ca un surîs. labiş, p. 47. <0> (Adverbial) Îngînă sfios, şi mîndru : Mine e rîndul vostru, delavrancea, h. t. 138. Mi-a zis apoi sfios pe nume. goga, poezii, 89. Un glas răspunse sfios, gîrleanu, n. 97. Regula te-ndeamnă să te porţi Sfios, cuviincios, arghezi, c. o. 195. (F i g.) Ici colea îşi mai ridica sfios capul cîte un fir de iarbă, hogaş, dr. i, 50. Vibra în aer, sfios, un sunet de primăvară, blaga, h. 87. Adierea foşneşte în vioară sfios ca un culbec, labiş, p. 210. <£ (Substantivat) Era un obosit, un sfios sau un mare mîndru. M. I. CARAGIALE, C. 34. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă care exprimă lipsă de îndrăzneală, de încredere şi de îngîmfare în modul de a se comporta; sfielnic (2), (rar) sfieţ (2), sfiicios (2). Se întcarce cu o căutătură sfioasă spre dînsul. fm (1838), 11/1. Ceea ce mă mîhnea puţin erau şoaptele sfioase ale colegilor mei. delavrancea, ii. t. 176. în căutătura lui avea ceva sfios, bujor, s. 44. Un jandarm tînăr, cu înfăţişarea sfioasă, stătea la un pahar, rebreanu, r. i, 136. Vreau să provoc admiraţia sfioasă a camarazilor, camil pe-trescu, u. n. 275. înaintează spre mine cu paşi sfioşi. sahia, u. r. s. s. 82. Sfios la vorbă, mai mult murmurător decît glăsuitor, teodoreanu, m. u. 78. Nu avu tăria să schiţeze nici. . . cea mai sfioasă rezervă, vinea, l. ii, 254, cf. dl. Buza de sus, mare, făcea ca orice zîmbel să pară sfios. t. popovici, s. 10, cf. dm. Asculta cu un zîmbet sfios şi bun. v. rom. ianuarie 1966, 59, cf. m. d. enc., dex. Reacţiunea împotriva poporanismului în literatură şi în limbă, sfioasă încă la începutul acestui veac..., s-a accentuat, puşcariu, l. r. i, 38. Natura cu splendorile ei intimidează opera omului, o face sfioasă şi plină de ezitare, ralea, s. t. i, 312. — Pl. : sfioşi, -oase. — Şi: (învechit) sios, -oâsri adj. tdrg, cade. — Sfii + suf. -os. SFIOŞENIE s. f. (Rar) Sfială. Cf. dsr. <0> Loc. a d v. Cu sfioşenie = cu sfială. Adaugă aceste numai-decit cu sfioşenie. în scl 1974, 448. Retrăia cu sfioşenie zilele petrecute cu Vlad. v. rom. august 1954, 65. — Sfios -j- suf. -enie. SFÎRCĂ s. f. (Regional) Fluier (Rîndunica — Tulcea). Cf. h xiv 494. -Pl.:? — Din bg. CBHpKa. SFIRCIOC s. m. v. sîrinciog. SFIRDÂICĂ s. f. v. zvîrdaică. SFIREĂP, -Ă adj. v. sireap. SFIRÎDĂ s. f. (în dicţionarele din trecut) Firidă. Cf. lb, polizu, lm, cihac, ii, 499, barcianu, alexi, w. — Pl.: sfiride. — Pref. s- f firidă. SFIRIGEA s.. f. (Rar) Feregea. Cf. scl 1974, 448. — Pl.: sferegele. — Pref. ş- -f- firiejea (variantă a lui feregea). SFIRIMI vb. IV v. sfărima. SFIRNARI s. m. v. sîîrnair. SFIROSÎT, *Ă adj. 1. (Prin Ban. şi prin vestul Olt.; despre oameni) Sfrijit. Cf. scriban, d., vîrcol, m., novacoviciu, c. b. i, 20. 2. (Prin Ban.) Irosit. Cf. l. costin, gr. băn. 180. — Pl.: sfirosiţi, -te. — Etimologia necunoscută. Cf. sfrijit. SFIŞTIOC s. n. v. sfeştoe. SFIŞTOC s. n. v. sfcştoc. SFITARISI vb. IV v. sfeterisi. SFÎTAl s. f. Veşmînt preoţesc larg şi fără mîneci, purtat peste celelalte liaine, în timpul oficierii serviciului divin. V. f e 1 o n. Cf. molnar, d. Odoară bisericeşti . . ., adecă 22 sfite, candele de argint şi sfinte vasă. djonisie, c. 184, cf. lb, valian, v. Descalecă Alexandru şi sărută sfita lui Aaron, şi-l tămăie Ieremiia prorocul. alexandria, 51/22, cf. polizu, lm. Mitropolitul cu sfită de aur s-apleacă şi apropie de buzele ei fripte linguriţa cu grijanie, caragiale, o. i, 121, cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, dhlr i, 361, resmeriţă, d., cade. Şi-a pus sfită şi-a petrecut patrafirul, a citit, a cîntat şi a plecat, voicu-lescu, p. ii, 12. Sfite, stihare adăugau la simlămîntul tainelor sacre o adiere de feciorie suspinată, arghezi, b. 119, cf. dl, dm, dex. — Pl.: sfiteSi: (învechit) svită s.. f. cihac, ii, 340. Din slavonul crht*. SF1TĂ2 s. f. v. suită. SFITÎ vb. IV v. sfeli. SFITOC s. n. v. sfeştoe. SFÎTUI vb. IV. T r a n z. şi refl. (Regional) A (se) termina (Ştefăneşti — Drăgăşani). Cf. arh. olt. xxi, 275. — Prez. ind.: sfituiesc. — Pref. s- + îitui. SFÎC1,-Ă interj., s.m. şi f. (Prin vestul Munt.) 1 .Interj. Cuvînt care sugerează vioiciunea, rapiditatea, caracterul brusc al unei mişcări. Cf. udrescu, gl. <£ (Cu valoare verbală) Iepurele sfic, în stufuri, id. ib. 2. S. m. şi f. Persoană (de statură mică) vioaie, neastîmpărată, sprintenă. Cf. udrescu, gl. A venit sfîca să ne cheme la nuntă. id. ib. ^ (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) E o sfîcă de fală, ca argintul viu. id. ib. Iar un sfîc de băietan Călăreşte pe-un bostan, id. ib. — Pl. : sfici. — Onomatopee. SFÎC2, -Ă subst. 1. Subst, (Prin nord-vestul Munt.) Obiect mic. Cf. udrescu, gl.' 2. S. f. (Regional) Cantitate foarte mică din ceva; V. pic1 (II2) (Chişindia — Vaşcău). cv 1950 nr. 11 — 12, 39. Dă-mi o sfîcă de vinars, ib. 3. S. f. (Regional) Zerul care rămîne după ce se fierbe urda (Borlova — Caransebeş). Cf. h xviii 26. — Pl.: ? ~ Etimologia nesigură. Cf. sfîc1. SFÎC,ÎÎ vb IV. Intranz. şirefl. (Prin nord-ves-tul Munt.) A (se) grăbi; a se mişca cu repeziciune. 6621 SFÎGÎIT — SFÎNT Cf. udrescu, gl. Sfîcîita, vai de ea, sfîcîie-n vîrf de nuia (Aluna), id. ib. 4* A lucra mult. Cf. udrescu, gl. Toată ziua se sfîciie femeia asta..n-are răgaz, n-are preget, id. ib. — Prez. ind.: sficîi. — Siic* -f- suf. -îi. SFÎCÎÎT, -Ă adj.'(Prin nord-vestul Munt.; despre oameni) Care se grăbeşte; care se mişcă cu repeziciune. Cf. udrescu, gl. <0 (Substantivat) Sficîito, mai stai locului! id. ib. Sfîciita, vai de ea, Sfîcîie-n vîrf de nuia (Aluna), id. ib. + Care lucrează mult. Cf. UDRESCU, GL. — Pl.: sfîcîiti, -te. — V. sficîi. SFÎDÎ vb. IV v. sfădi. SFÎGICtT, -Ă adj. (Regional; cu sens neprecizat, probabil) Sfoiegit (Vădăstriţa — Corabia). [Pîine], amară si sfîgicita, E din făină de ghindă, scl 1974, 448. — Pl.: sfîgiciţi, -te. — Etimologia nesigură. Cf. s f o i c g i t. SFÎLC s. n. v. sfîrc. SFÎLŢÎf vb. IV. Tranz. (Neobişnuit) A mişca (I 1). Boroiu răsuflă adînc, îşi sfîlţîie scurt mustaţa. REBREANU, NUV. 108. — Prez. ind.: sfiiţii. — Formaţie onomatopeică. Cf. s g i 1 ţ î i. SFÎNUEC s. m. v. scliinduî1. SFÎNDÎG s ni. v. schindufl. SFÎMIOC s. m. v. scliindufl. SFÎNDUC s. m. = schinduf1. 3. (Regional; în 1 o c. a d v.) Ca din sfînduc = ca din senin, v. senin (I) (Săveni). Cf. furtună, v. 55. Cum te vei fi ales cu atîta carte, mă rog, aşa, ca din sfînduc — ii zise conul rîzînd. id. ib., cf. 93. SFÎNDUII s. m. v. scliindufl. SFÎMT, -Ă adj., subst. 1. Adj. (în concepţiile religioase; despre divinitate, despre fiinţe supranaturale considerate de esenţă divină etc.) Care întruchipează idealul de perfecţiune şi de puritate absolută; (învechit şi popular) sînt (1). V. dumnezeiesc, divin. Domnul sfîntu se nu laude-se preamîndrul cu prea- mîndriia sa. psalt. 320. I3[u]hul sv\\]ntu iase de la i/[risto]s (sec. XVI), cuv. d. bătr. it, 415/13. Duhul sfînt spre ucenicii săi apostoli varsă, coresi, ev. 2. Cînd va veni [Hristos] în slava părintelui lui eu îngerii sfinţi, id. ib. 05. Va veni fiiul omenesc dintru slava sa şi toţi sf[i]nţii îngeri cu el (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 225/4. Creade ertăciunea păcatelor de la tatăl sfînt Dumnezeu (a. 1607). ib. 99/8. Voi aveţi dar de la svântul d[u]/i şi ştiţi toate (a. 1618). gcr.i, 48/10. ¿>î>[î]/î/[u]Z înger ce era cu dînsa au răsprăştiat focul, dosoftei, v. s. septembrie 7v/5. Dumnezăiască scriptură care nu iaste dentr-alt fără cît den darul duhului sf[î]nt. biblia (1688), [prefaţă] 5/1. Se lepădară de dulceaţa d[u]/i[ul/ui svănt (a. 1691). gcr i, 289/15. Duhul sfînt vă va lumina (a. 1830). doc. ec. 469. Bun lucru a mai lăsat Dumnezeu sfîntul şi tovărăşia asta! creangă, p. 119. Să nu dea Dumnezeu cel sfînt, Să vrem noi sînge, nu pămînt! coşbuc, p. i, 209. Doamne, tu eşti sfînt şi mare, Mîntuie-mă de blestem! iosif, patr. 88, cf. TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. N-ar avea loc în pămînt Şi l-ar bate Domnul sfînt Cine m-au călugărit. alecsandri, p. p. 229.. Dumnezeu e bun şi sfînt. jar-nîk — bîrseanu, d. 186, cf. 258. <0> Sfînta troiţă v. troiţă (3). Sfînta treime v, treime (2). 2. S. m. (Popular; art.) Dumnezeu. Cîntu ţie în ceateră sfîntul israilitor. psalt. iiur. 61r/H- Să blagoslovească toată tpeliţa sfîntului. psalt. 301. Credeţi, să vă crează sfîntul. pann, h. 51/2. Noi, ce din mila sfîntului Umbră facem pămîntului. eminescu, o. iv, 360, cf. resmeriţă, d., cade. Din mila sfîntului... nu mi-a fost iertată altă fericire, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 45, cf. scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex, dsr. De-a fi puica mea frumoasă, Ad-o sfîntul sănătoasă, alecsandri, p. p. 257. Să trăim cît o vrea sfîntul, Să ne despartă mormîntul. teodorescu, p. p. 314. <0* (în formule exclamative de compătimire, de ameninţare, de mirare etc.) Să vă crează sfîntul! Veni-ntre vorbele sale. pann, h. 51/2. Preuţii noştri din sat n-au mai trepădat pe la Socola şi, mila sfîntului, nu-i încape cureaua de pîntecoşi ce sînt! creangă, a. 120. Pe-unde-o fi oare de atunci? Să-l ştie sfîntul! coşbuc, s. 76. Să te fi păzit sfîntu să ie zăpşească stînd de vorbă cu vreo femeie mai tînără! hogaş, dr. ii, 134. A treia oară nu ştiu ... ce sfîntul s-ar mai fi întîmplat! davidoglu, m. 67. Trăzneasc-o sfîntul palincă! Pînă şi dragostea strică! jarnîk — bîrseanu, d. 230. ^ Expr. (Popular şi familiar) Ferit-a (sau ferească) sfîntul! = nicidecum. Ar urma oare că e sublim...? Ferească sfîntul! gherea, st. cr. ii, 265. Tu moşii n-ai, bani, ferit-a sfîntul! turme, deloc! ap. ddrf, cf. resmeriţă, d. Să fi mers şi ea la ţară, la vie, la băi — ferit-a sfîntul! m. i. caragiale, c. 75, cf. cade. Ferească sfîntul..., să-ţi spun de ce a fost atîta zăbavă! mironescu, s. 324, cf. scriban, d. Ferit-a sfîntul, f rotestâ Gună, dar sînt superstiţios, vinea, l. i, 394, cf. dl, dm, dex. Să omor eu un cap de om? Ferit-a sfîntul! rădulescu-codin, î. 117. Să dea milostenii la săraci . . . Ferit-a sfîntul! id. ib. 162. (Popular şi familiar) A-l vedea (pe cineva) sfîntul = a) (şi în forma a-l lua sfintul pe cineva) a o păţi, v. păţi (2). [Cîntăj „Valurile Dunării“, zise Ghiţă, poroncitoriu şi răstit . . ., şi nu tuşi că te vede sfîntul! contemporanul, vt, 4, cf. resmeriţă, d., scriban, d., dl, dm, dex; b) a da de un noroc neaşteptat sau de un chilipir. Cf. dl, dm, dex. (Popular şi familiar) A-l uita (pe cineva) sfintul = a zăbovi (cineva) prea mult (şi fără treabă) într-un anumit loc. Cf. dl, dm, dex. (învechit, rar) A jura (cineva) pe sfînt = a se jura pe tot ceea ce are mai de preţ. Ţi-oi jura pre sfînt C-oi ţinea cuvînt până la mormint. budai-deleanu, ţ. 307. (Familiar) A duce (pe cineva) sfîntul = a îndrăzni să. .. Apoi să fi dus sfîntul pe vreunul să nu ştie lecţia . . . că . . . scotea imineu din picior şi-l azvîrlea după dînsul! ghica, ap. tdrg. (Familiar) A lăsa (pe cineva) în plata sfîntului v. plată1 (3). + (Adjectival) Care aparţine divinităţii; ceresc, divin, dumnezeiesc, (livresc) celest, (rar) în-dumnezeiesc, preainalt (1), (popular) sînt (2), (învechit) minunat 0). Se laude numele s[fin]/u al tău spre noi creştirii (a. 1619). cuv. d. bătr. ii, 123/1. Să laud sfint numele tău. paraclis (1639), 249. Din ceriu căută Domnul Cu ochii săi cei sfinţi, dosoftei, ps. 36/7. Credinţa noastră în sfîntul cuvînt al fiului tău. mar-covici, d. 17/11. Ţ-ascunzi sfînta faţă de mine, ticălosul. id. ib. 39/1. Acolo Domnul bău din apă şi-şi spălă faţa sa cea sfîntă. eminescu, p. l. 14. Dumnezeu călca cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii, id. ib. 1. 3. S. m. şi f. Persoană recunoscută ca un exemplu desăvîrşit al vieţii creştine şi canonizată după moarte de către biserică; (învechit şi popular) sînt (3), (învechit) prcacuvios (1), preafericit, (latinism învechit) sânct (1). V. m u c e n i c3 (2), martir2 (2), purtător (3). Mir atu. e Dumnezeu în svinţii săi. psalt. hur. 57r/20. Se scoală de noapte de se roagă... sfvinţiloru [sic!] (sec. XVI), cuv. d. bătr. ii, 467/17. Destoinicii întru sf[\]nţi cu credinţa cea ce e îjitru menre. cod. vor.2 39v/8. întru luminata bucurie a sfinţilor lui întru im- 6632 SFÎNT — 822 — SFÎNT părăţia ceriului, coresi, ev. 5. Să nu dzici iu că uu e păcal că au viat ci aşa şi-s ,v/[iJ/i/(. po 5/6. Faceţi pamat lui Domnezeu şi sfinţiloru cu dragostea (a. Î600). cuv. D. uătr. ii, 50/23. împreună cu toţi sfcnţii tăi să fiimu (a. 16.19). ib. 123/12. De preacista maică şi de toţi. svenlii ce să hie trccteal şi procteat (a. 1620). gcr i, 63/14. Ceatele cele frumoase şi luminate a sven-ţilor. varlaam, ap. gcr i, 106/36. Deşchide sv[\]ntul-rostul şi ne grăiaşle noao învăţătură mai scumpă decît aurul (a. 1661). gck i, 179/8. Pentru ruga svinţilor celorace-uu fost dentăi patriarşi (a. 1669). id. ib. 186/22. Sfinţii, lui s-aibă voaic bună. dosoftei, ps. 452/9. Să rugară si/[i]ntei să facă rugă pentru ((inşii.. id. v. s. septembrie 7V/24. Duseră sicriul cu moaştele sf lutului . . . intru cinstita mănăstire D.eatu. anon. cantac., cm i, 101. Toii sfinţii... sint drepţi, antim, ap. ro-setti — cazacu, i. L. R. i, 167. De Laslău vrăjitoriul, apoi şi sfintul, povestcaşte hronicul bulgăresc (a. 1710). gcr i, 362/36. Vieţile sfinţilor tălmăcite de pe grecie (a. 1762). cat. man. i, 237. Rugăciunile acestor sfinţi au făcut ochiul blind al împărăţiei asupra ticăloasei pairii, mineiul (1776), [prefaţă] 4y/39. Cinstesc şi mulţi sfinţi ai noştri, văcărescul, ist. 249. Mulţumeşte sfintului mare mucenic Dimilrie. negruzzi, s. i, 146. Adeuărat să fie aceea ce se spune De-o sfinlă apărută la noi ca o minune? alecsandri, t. ii, 174. La creştini se obişinuieşte a se alege ca patron special un-sfint oarecare, conta, o. f. 387. A spus lăutarilor cum horesc îngerii cinci se sfinţeşte un sfint. eminescu, p L. 28. Stă înaintea lui cu evlavie ca în fata unui sfint. vlaiiuţă, s. a. ii, 88. Şi din bălrini e obicei In cinstea sfinţilor să bei. coşbuc, p. i, 115. Povestind viata unui sfint pe fiece filă. anghel, pr. 101, cf. res-memţă, d., cade. Mormintul maicii Frâsina — o sfinlă al cărei suflcl c astăzi. între îngeri, calaction, o. 496. Se ruga. — mărturisind abia acum pentru morţi şi pentru sfinţi (jindul ce. ni-l ascunsese. G. M. zamfi-rescu, sf. m. n. i, 45. Impresia că umblă în racla cu ■ moaştele unei sfinte era... puternică, teodoreamu, M. ni, 353. Te pomeneşti — a rts Mitrea — că trage cu puşca în sfinţii, de sus! sadoveanu, o. xvii, 191, cf. £ criban, d. O lacrimă curată ca lumina Din ochii celui dinţii sfint. blaga, poezii, 29. Cu fru-muscţea-i chiar şi-n sfinţi Trezeşte roiuri de dorinţi. v. rom. ianuarie 1954, 10. Suferise de la bărbat ca o sfinlă. demetrius, a. 234. Şi numai stelele şi sfinţii de sus Privesc copilul ce s-a dus. isac, o. 105, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Decît sfinlă c-un mişel, Mai nine c-un voinicel, alecsandri, p. p. 328. Doar sfinţii vor fi făcut Pinza să se fi ţesut, jarnîk — bîrseanu, d. 428. Cînd Dumnezeu nu-i acasă, sfinţii îşi fac de cap. cade. Mănincă sfinţi şi scuipă draci. id. ib. Cum e sjîulul şi tămiia. zanne, p. vii, 163. Vine moşul de la slînă, Cu doi sfinţi într-o prăjină (Urechile). uohovei, c. 383. -v- (în formule injurioase) După patru ore de răcnete şi înjurături... sfinţi şi evanghelii, pe la opt seara intram în curtea poştei, gtiica, ap. cade. <0» Loc. adj. (Regional) Tare de sl'înl = incoruptibil. Rar găseşti Om lare de sfint. pann, p. v. iii, 141/4. + (Popular şi familiar) Sfintul Nicolac (din cui sau (le pe coardă) = nume dat băţului sau biciului cu care erau bătuţi copiii (la şcoală). De fiecare greşeală să-i ardă şcolaiiului cile un sfinl-Ni-cotai. creangă, a. 3, cf. pamfiiJe, s. t. 175. Cile greşeli ai, de-atilea ori le arde cu „sfintul'Necutai“. mi-ronescu, s. 244. -v“ Expr. (Popular şi familiar) Pină (clnd ajjungi) la Dumnezeu te măiiîncă (sau tc omoară, te fură sau îţi iau sufletul) sfinţii = pină să ajungi la cel mai mare, ai de indurat greutăţi de la slujbaşii mărunţi. Că până la Dumnezeu sfinţii iţi ieu sufletul, creangă, p. 2S, cf. tdtcg, pamfii.e, j. ii, 107, cade. Pină la Dumnezeu le mănincă sfinţii, asta-i dc ciud lumea. c. pf.triîscu, î. ii, 11, cf. dl, dm, dex, zanne, p. vii, J 5S, 159. (Cu schi mirarea construcţiei) Mai bine şă ai a face cu Dumnezeu decil cu sfinţii, conv. lit. xii, 43- (Popular şi familiar) I’arcă' ţi-a (sau v-a etc.) ieşit un sfint din gură = ai (aţi ctc.) dat o soluţie neaşteptat de bună intr-o anumită situaţie. Că bine zici, dascăle Zahăr ia, parcă l-a ieşit un sfint din gură..., mai bine să scurtăm din calc. creangă, a. 126. Parcă v-a ieşit un sfinl din gură, luminate împărate, zise alunei Flămînzilă. id. p. 257, cf. zanne, p. vii, 168, cade, scl 1974, 448, dex. (Familiar) A avea sfinţi (sau sfinţii lui) (la Ierusalim) = a se bucura de protecţia cuiva; (familiar) a avea pile, v. pilă2 (4). Ce, crezi că noi n-avem sfinţii noştri? călinescu, s. 48: Nu vor face dificultăţi cu creditorii mărunţi. Bine înţeles pentru cine arc sfinţi! id. ib. 190. (învecliit) A nu avea (nici) sfint (nici Dumnezeu) = a fi lipsit de sens. Cf. lm, zanne, p. vii, 172. (Rar) A fi sfintul zilei = a fi o persoană cu trecere; a se bucura de consideraţie. Cf. zanne. p. vii, 169. (Familiar) A se ruga de toţi sfinţii sau a se Închina la sfinţi = a apela la coi puternici cu solicitări şi rugăminţi. Cf. CADE, DL, DM, DEX, ZANNE, P. VII, 171. (Regional) A fura (sau a lua) sfintul (sau sfinţii) pe cineva = a) a adormi (repede). Muierea, fiind încredinţată că m-a furat sfintul. . ., se sculă îndată din pal. gokjan, h. i, 69/31, cf. resmeriţă, d. Te fură sfintul ascultind cu gura căscată nagodele lui. ap. tdrg, cf. CADE, S CRI BAN, D., CI-1EST. VIII 109/12, ZANNE, P. vii, 170, mat. dialect, i, 235. Cum a pus capul jos, l-au luat sfinţii, udrescu, gl. ; h) a păţi ceva neplăcut. Dacă nu-i fi şi cu draci oleacă, apoi cică le fură sfinţii şi- iar nu-i bine. creangă, p. 163, cf. zanne, p. vii, 170, udrescu, gl. ; c) a fi moleşit de somn sau dc b(-ţie. Cf. mat. dialect, i, 235; d) a se îmbolnăvi. Cf. udrescu, gl. ; e) a muri 1 (1). Cf. kl. ib. (Regional) A nu mai fi dc nici un sfint - a) a nu mai fi bun de nimic. Cf. ciauşanu, gl. ; li) a nu mai cxisla nici o nădejde de scăpare. Cf. id. ib. (Regional) A lua sfinţii (ceva) = a se distruge. Cf. udrescu, gl. Haina ustu a luat-o sfinţii, id. ib. (Familiar) A nu şti la ce sfint să se mai închine - a epuiza toate posibilităţile de a găsi sprijin sau proiecţie. Boierii nu mai ştiau Ia ce sfinl să se mai închine, conv. lit. xix, 289, cf. tdiig, zanne, p. vji, 172. (Familiar) Dezbracă un sfînt şi îmhracă pe altul = face datorii noi pentru a plăti pe cele vechi. Cf. tdrg, zanne, r. vii, 161. (A fi) (din) os sfint sau din oase sfinte v. o s (Îl)-(învechit) A-şi găsi (cineva) sfînlul = a) a-şi găsi naşul, v. n a Ş2 (I D- Cf. ZA'NNi", P. vnr, J72; I») a găsi pe cineva gaţa să-i satisfacă toate dorinţele. De~ giaba, ţigane, nu ţi-ai găsii sfintul. pann, p. v. i, 52/24, cf. zanne, p. vii, 172. (Popular şi familiar) A sta (ca un) sfint (sau ca nişte sfinţi) = a sta nemişcat. Cf. tdrg. începu [să cintc] pe cînd împrejur bătrînii stăteau ca nişte sfinţi, sadoveanu, p. 97, cf. dl, dm, dex. Trăbă să stai ca un sfînt. hodoş, p. p. 583. (Regional) A purta (pe cineva) în gură ca pe un sfint = a lăuda (pe cineva) foarte mult. Face spume la gură lăudindu-le şi le poartă in gură ca p-un sfînt. jipescu, o. 131, cf. zanne, p. ii, 194. (Regional) A mincn sfintul (cuiva) = a cuminţi (pe cineva) dindu-i o bătaie. Cf. zanne, p. vii, 171. (Regional) A fi ca sfintele = a fi foarte slabă. Cf. mat. dialect, i, 235. «O* (în construcţia) De-a sfînlul = numele unui joc de copii, obişnuit la priveghi. Cf. pamfile, j. i, 52. -v-Compus: (Bot.; regional) SEîutu-Pctru = lilicele (Iberis amara). Cf. borza, d. 87. <0> (Adjectival) Înşivă sf[i]nţi fiţi întru toată viaţa. cod. vor.2 71v/4. Irod amu tremease de Ioann, ştiia-l bărbat derept şi sfinl. coresi, ev. 541. Să fiţi oameni sfinţi înaintea mea. po 254/11. Svenlele. acelea muieri... sîmbăla, după teage ce avea, să nu prindză nice un lucru, varlaam, c. 104. Giudelele celor buni creştini şi svinţi împăraţi. prav. VI. Alţi craisf{i]nţi de demult ai Iudeii, n. test. (1648), IIIr/26. Au trimis cu rugăminte la acest su[î]nZ părinte (a. 1650 — 1675). gcr i, 192/25. Intru împărăţia ceriului oamenii cei sf[i]nţi vor vedea faţa lui ,iD[u]mnezeu. cheia în. 26*'/27. Au poruncit sf[i]nţilor săi ucenici şi 6632 SFÎNT — 823 SFÎNT apostoli să propovăduiască, biblia (1688), ¡prefaţă] 4/55. Nemic dc dinsul nu s-au alinsu că dzic. oamenii eă-i sfînl. neculce, l. 98. Sfinţii părinţi au legiuit posturile nu numai m scop religios, ghica, c. e. i, 269. Oameni sfinţi vor fi la ei asceţii. pârvan, g. 151. Doctrina ortodoxă... a fost gindită de sfinţii părinţi, care au fost mari metafizicieni. în plr ii, 623. Să ţii o liturghie, slareţ sfint. blaga, poezii, 60. Cu 12 sfinţi apostoli. mat. folk. 1 590. Sfintui părinte, v. părinte (4). <0> (Glumeţ:) Sfintă patroană a tehnicii! Cile ţi-e dat să auzi. v. hom. aprilie 1954, 18. + (De obicei, urmat de un nume propriu). Data prăznuirii de către biserica creştină a unui sfint (3); sărbătoare creştină a unui sfint; (inveeliit şi popular) sint (3). Necăzind sub prescripţiile legii repausului dominieal, nu ţin niciodată socoteala sfinţilor, caragiale, o. ii, 212. Ploaia din ziua de sf[inlul] Haralambie ţine 110 de zile. PAMFILE, VĂZD. 112, cf. RESMERIŢĂ, D. Se duc oile, se duc. ■. Pin’ la sf intui Constantin, pillat, p. 251. Nunţile se sorocesc in sat intre Crăciun şi sf intui Toader. stancu, D. 172. M-am născut iarna, la sf intui Andrei. labiş, P. 10. La sfînta Mărie, Cindu-s copţi slrugurii-n vie. jarnîk — bîrseanu, d. 129. în ziua de sfint Vasile Toţi boierii la curte-mi vine, mat. foijk. 527. + (Regional; la m. pl; şi în sintagma sfinţii 40 de mucenici, marian, s. R. ii, 140) Mucenici, v. mucenic3 (2). De va fi omăt la Sfinţi, 9 martie, anul va fi toi astfel, imbielşugat. pamfile, văzd. 170. Sfinţii . . . găsesc păimintnl coperit cu omăt. gorovei, cr. 215. + Regional; la m.; de obicei la pl.) Un fel de covrigel preparat din aluat copt sau fiert, cu nuci şi cu zaliăr sau cu miere, care se mănîncă în ziua de 9 martie; (popular) mucenici (v: rnuccni c1), (regional) sfinţişori (v. s f i n ţ i ş or 2) ; bradoş, brăduleţ, brinduş. Duc la biserică colaci unşi cu miere pc care îi numesc sfinţi, marian, s. r. ii, 161, cf. tdrg, bul, vil. iv, 142, 147, dl. Nişte colaci împletiţi în formă de opt, numiţi ,,sfinţi“, şez. vi, 159, cf. pascu, c. 200. -t. S. m. şi f. (Rar, la f.) Reprezentare grafică, pictură, statuie, etc., cu caracter religios, a unui slint (3). V. icoană. Uimind cu ochiul toi la sltnga..., se vedea, ca prinlr-un grătar, biserica cu sfinţi, ghica, o. E. ii, 565. O chilie pe părelii căreia erau aruncate.. . schiţe ciudate, ici un sfinl, colo un căţel, eminescu, r. l. 73. Azi. ca un sfinl dinlr-o icoană veche Blind îmi răsai cu fala. la blajină, goga, poezii, 18. Şi.ca un cerc de pară pe capul unui sfinl, Pe fruntea fiecărui lucea cilc-o coroană, anghel — iosif, c. m. i, 34. Zugrăveala sfinţilor se şterge. gÎkleanu, i.. 25. Toii sfinţii şi ţoale sfintele.. . sini ieşiţi dc sub penelul aceluiaşi iconar rus. hogaş, dr. i, 8. Ca mîini subţiri şi albe ca miinile de tfînlă Pictată pc-un perele de templu bizantin, minu-j.escu, vers. 62. Împletise . . . leagănul în care se visau adorate sfintele desprinse din gravurile ceaslovului. (i. m. zamfirescu, sf. m. N. i, 20. Bunicul cînd afumă e blajin ca un sfinl de argint, teodoreanu, c. b. 40. h'rinle inimi se înclină Plinire sfinţii reci de piatră. pillat, p. 5. Era o icoană marc, cu doi sfinţi enormi. dan, u. 49. In peretele din stînga, spoit cu sfinli. dc frescă aproape stinsă, era o firidă, arghezi, b. 117. Biserica cu sfinţi uscaţi, zugrăviţi pe ziduri, stancu, d. 443. Icuana-i molărită cu sfinl. alr ii/i mn 142, 3 912/36. 5. Adj. Care aparţine bisericii sau religiei (creştine.), privitor la biserică sau la cultul religiei (creştine), bisericesc, religios; care se consideră a fi înzestrat cu liarul divin; sacramental, sacru2 (1), ("livresc) sacral1 (1), sacrat1, sacrosanct, (învechit şi regional) sint (5). Musai, log[o]f[ă]t ot sfânta Mitropolie (a. 1539). bul. com. ist. iii, 78. S»[1]n/uZ botezul nu-l păzescu (sec. XVI), cuv. D. bătr. ii, 418/19. Cu untul sfăntu al mieu unşu elu. psalt. 184. Prespre toată lumea sfînta evanghelie propoveduiră. coresi,ev. 2. Scrisu-se-au ceasle cărţi sfinte anii 7090. po 11/25. Să va arăta diiir ceriu svinla cruce: varlaam, ap. ccr 1, 106/2. Cela ce va fura şi va vinde"niscare svinte, moştii să-l cearlc cu moarte (a. 1646).. gcr i, 121/4. Ai invăţa1 scripturile sfinte, n. test. (1648), Iv/7. Am zidii accastă. sfintă casă dumnezeiască (a. 1666). bul. com. ist. iii,. 82. Povestindu-le pentru sw[í]/¡ía credinţă, dosoftet, v. s. septembrie 31v/6. Zic că nu iaste trup şi singe..,. adevărat intru taina sf[i]niei cuminecături, cheia în. 25r/26. Sf[î]ivia şi muma noastră besearccă. ■ biblia (1688), [prefaţă] 4/51. S-au tipărit in sfînta şi dumne-zăiasca Mitropolia Iaşilor (sec. XVIIl). cat. man. i, 231. I-au uns cu sfintul mir. anon. cant ac., cm i, 91. Au săvîrşil sfinla lelurghie în biserica domnească. R. popescu, cm i, 575. Să se curăle de păcate şi să primească sf[in]ta cuminecătură, carte treb. 268/6. înveţi dogme care nici o minte Le cuprinde, obiceiuri afară De fire şi crezămîntari. sfinte, budai-deleanu, ţ. 370. Să tipăresc necurmat cărţi dă treaba şi slujba sfintelor biserici (a. 1824). doc. ec. 329. Untul sfinl acela Ce-nlii m-a uns pe mine. aristia, s. 57/23. Nişte cariatide puternice poartă bolta locaşului sfînl pe coroanele lor de nemurire. ghica, c. e. ii, 566. Schitul vechi şi sfint. eminescu, o. i, 65. Tot mai mult se bizuia în drughineaiă decît in sfinla cruce, creangă, p. 55. L-a uns cu sfintul mir pe tinărul împărat, caragiale, o. ii. 285. Se multămeau cu celirea cărţilor sfinte, iorga, c. i. ii, 74. Cîţi ochi frumoşi nu-şi pierd vederea in horbote de-odăjdii sfinte, anghel, î. g. 49. De la lăsatul postului de Crăciun nu mai fuseseră la sfinla liturghie, agîrbiceanu, s. 224. Iau drumul în piept spre sfintul locaş, gîrleanu, n. 130, cf. res-meriţă, d., cade. Porneşte la oraş cu icoanele sfinte fără să le vîndă. lovinescu, c. iv, 47. Lipită ca un cuib de altarul bisericei celei mari e o comoară întreagă de sfinte odoare, galaction, o. 498. Rămîne sfinla biserică fără prescuri, gí M. zamfirescu, sf. m. n. i, 120. Un cuvios părinte ele la sfînta mănăstire Neamţa i-a dat o caile, sadoveanu, o. xii, 434, cf. scriran, d. Vasele sfinte de metal sini muncite în bulgări de melal sănătos. augiiezi, b. 36. Şi ca un Solomon pe cap cu mir sfint uns. . ■ sint rege nepătruns, călinf.scu, o. ii, 195. [Miturile.] se consliluiesc în „tabu“-ari sfinte, halea, s. t. i, 184. Se spovedise. .. şi parohul ii dăduse sfînta cuminecătură, stancu, m. i. 46. Turla sfintei biserici, cu cheltuiala lui a dres-o. pas, t.. i, 13, cf. dl, dm. Babele treceau şi ele pe sub sfintul aer: barbu, g. 177, cf. M. d. enc., Dsx. Zice din psaltire în cea sfintă monastire. alecsandrt, p. p. 78. Am avui un frate dulce Ş-acumu departe-l dace, Nu le-ajule sfinla cruce, jarnîk —bîu-seanu, d. 297. Cine-şi zice ruga sfintă? Nouă popi, nouă dieci. Bun, P. r. 65. Sfinla cominccălurî. alr i 589/558. Mare-i. . . ş-arăloasă Sfinia minăslire. balade, iii, 31. Moarta să rămîie-n sfinla biserică-acolo. bîklea, a. p. i, 566.’ <0* Sfinla slujbă = liturghie. Să se pome nească .. . numele .patriarhului .. . la toate sfintele slujbe (a. 1702). iorga, s. D. xiv, 8. Cînd sosi Alexandru, sfinla slujbă înccpuse. negruzzt, s. i, 48. Supraveghea cu străşnicie săvirşirea sfintelor slujbe, voiculescu, p. i, 119, cf • dl, dm, dex. Sfînta masă v. m a s ă1 (I 1). Sfintele taine v. taină (2). Sfintele daruri v. dar. Sfinta scriptură v. scriptură (il). Lemn. sfinl — lemn care se crede că ar proveni din crucea pe care a fost răstignit Isus Cristos şi care e purtat ca talisman. Au la piept o cruciuliţă cu lemn sfint. alecsandri, p. i, 18. (învechit) Sfinla oaste = aripată de cruciaţi. Con-rat. .., la svinta oaste ierusalimească . .., la doao sule de mii de oameni cu sine ducînd, cantemir, hr. 18. Război sfînl = cruciadă. începuturile lumii, numele patriarhilor, războaiele sfinte ... s-au înlîlnit cu medilarea şi cu ţinerea mea de minte, galaction, o. 12. (învechit) Os sfint = sacrum. Osul acest... se numeşte os sacra sau sfînl, pentru că unii credea că în periodul naşlerei femeilor după trebuinţă se deschide şi iarăşi se închide, cornea, e. i, 198/29. + (Regional; în sintagma) Boală sfîrdă sau sfînta boală = a) dizenterie. Cf. n. leon, med. 141, candrea, f. 221, bianu, d. s., sfc i, 158; 1j) epilepsie. Cf. candrea, f. 258, tdrg. + (Substantivat, f. pl.) Concepţii, ritualuri sau, mai rar, obiecte care aparţin de cult sau de religie. Rog oameni, rog cele. sfinte... Milă nu-i la rugăminte, conachi, r. 135. l'iind totdeauna arţăgos, batjocoritor şi lepădat de cele sfinte. 6632 SFÎNT - 824 - SFÎNT caragiale, o. ii, 285. Vn pustnic vine pe la ele de le povăţuieştc cele sfinte, ispikescu, l. 29. în blestemul tinereţii Am rîs chiar de cele sfinte, macedonski, o. i, 11. Răspunse ... înfuriat deodată, începînd să suduie de cele sfinte, agîrbîceanu, s. 252. Era mai bun de hoheriu decît de dascăl; numaidecît spurcă cele sfinte, hogaş, dr. i, 27. Anticii constatau la geţi un zel deosebit pentru cele sfinte, pârvan, g. 162. Nu prea cunoaşte... teama prea vizibilă de cele sfinte, arghezi, b. 84. Aşa-i trebuie, dacă se leagă de cele sfinte, călinescu, s. 442. + (Despre locuri, aşezări etc.) Care1 apare în legendele sau credinţele religioase. Pusu sîmtu . .. Sionului măgură sfîntă (sec. XVI), gcr i, *1/28. Se-au aflat cu nusul... într-acea măgură sfîntă. coresi, ev. 75. Cetatea cea svăntă (a. 1669). bul. com. ist. iv, 35. M-aude dintr-a sa măgură svîntă. dosoftei, ps. 16/21. Nilul . .. răsărit din sfinte izvoară. eminescu, o. i, 43. ^ Locurile sfinte sau, rar, ţara sfîntă = ţinuturile mentionate în textele religioase ca fiind acelea unde a trăit, a propovăduit şi a fost îngropat Iisus Gristos. Trebui să fac eu însumi, cu evlavie, o călătorie la locurile sfinte, hogaş, dr. i, 18. A murit călugăriţă într-o mănăstire din Ţara Sfîntă. galaction, o. 599. Fusese cumpărată de la sarazini de un viconte înapoiat din locurile sfinte, vianu, l. u. 51, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Sfîntul mormînt v. mormînt (II). Sfîntul scaun v. scaun (15). Oraşul sfînt = oraşul Ierusalim. Locul sfînt = oraşul Mecca (spre care se întorc cu faţa mahomedanii cînd se roagă). După ce Ismail află direcţia locului sfînt, îşi puse covoraşul jos,. . . începu să se roage, tudoran, p. 193. + Epitet dat aştrilor sau unor fenomene naturale (considerate a fi de origine divină); (învechit şi regional) sînt (5). Sfinte stele..., cum pot fiii să trăiască, cînd părinţii lor toţi pier. conaciii, p. 48. Balaurii încruntaţi Cu o falcă-n cerul sfînt Şi cu alta pre pămînt. alecsandri, p. ii, 18. Şi să vadză sfîntul soare, într-o zi de sărbătoare, Hora noastră cea frăţească. id. ib. 137. Şi-n ochii ei s-adună lumina sfintei mări. eminescu, o. i, 97. Iaca, jupîneşică, şi sfîntă ziuă! creangă, p. 133. De dragul cui să mai trăieşti Tu, soare sfînl ? coşbuc, p. i, 146, cf. tdrg. Cine poftise pe sfînlul soare, care apunea, să se strecoare prin fereastră? hogaş, dr. i, 120, cf. resmeriţă, d., cade. N-ar mai ajunge duşmanii să vadă sfînlul soare! g. m. zamfi-RESCU, SF. M. N. I, 131, Cf. SCRIBAN, D., DL. Şi CUm Vili din depărtare, înroşeşte sfîntul soare, isac, o. 46, cf. dm, m. d. enc., dex. Sfîntă lună. h ii 68. Ştie chiar şi sfîntul soare Că la tine cînd priveşte Stă şi nu mai asfinţeşte. jarnîk—bîrseanu, d. 15. Dar o a văzut Drăguţ sfîntul soare, balade, t, 294. S-o trimăt pe sfîntă lună. folc. mold. i, 43. + (Popular; adesea personificat în basme sau credinţe populare) Epitet dat zilelor săptămînii. Cădzură gios înainte-i sfintei Veneri şi zicea toţi: miluiaşte-ne! (ante 1600). cuv. d. bătr. ii, 148/19. Să avem iznaf. . . a ţinea sfintele duminici (a. 1826); doc. ec. 369. Vrăjit de mult e lacul De-un cuvînt al sfintei Miercuri, eminescu, o. i, 72. Sînt sfîntă Miercuri, de-i fi auzit de numele mieu. creangă, p. 90. Mulţămind sfintei Dumineci pentru găzduire, id. ib. 214. S-o ştergi mîine din răvărsatul zorilor către sfînla Vineri, milostiva, că poate ea să ne facă ceva. delavrancea, s. 242. Sfîntă Vineri se supără foc pe acel care o nesocoteşte, marian, s.r. i, 103. Se-ncruntă-a-tuncea sfîntă Miercuri, coşbuc, p. ii, 239. Mi-au adus aminte că mini e sfîntă duminică, mironescu, s. 386, cf. dl, dm. într-o sfîntă duminică, în timpul slujbei celei mari..., intră un fel de cerşitor. barbu, princ. 13, cf. m. d. enc., dex. Sfîntă Marţi, Toate boalele să le desparţi. mat. folk. 1 554. Maică, sfîntă Miercuri.. . Luaţi (cutăruia) aprinsăturile. ib. 1 569. 6. Adj. Care impune un respect deosebit, veneraţie; care este deosebit de preţios, de important, care nu poate fi vătămat, de care nu te poţi atinge sau nu trebuie să te atingi, intangibil, inviolabil; sacru2 (2), (livresc) sacral1 (2), sacrosanct, (rar) sacramental, (învechit şi regional) sînt (6), (latinism înve-vecbit) sanct (2). Că cumn-i argintul lămurit cu focul... sînt sfinte cuvinte curate, dosoftei, ps. 38/8. Cuvintele scumpe şi voal svinte. cantemir, r. i. r, 188. Monarhul ..., nebăgător iu de samă, părăsind datoriile sfinte, Acestor să încrede fără teamă, budai-deleanu, T- 356. Această orînduială a căsniciei are sfintele ei îndatoriri. episcupescu, practica, 43/31. Să dovedească netăgăduit tuturora orăşeanilor că au drepturi sfinte şi neclintite, precum şi datorii neapărate, cr (1829), 1261/2. Smerita soţietate unită prin sfintele legături ale rudeniii. marcovici, d. 23/13. în puterea tratatelor sfinte au depus spre păstrare averile. . . sale. asachi, p. r. 49/17. Rupe cea mai sfîntă a omeniei legătuinţă. vasici, m. ii, 71/10.’ Ah! prieteşugul, Doamne! cea sfîntă legătură ce să-ntă-reşte prin fapte! conachi, p. 84. E aprins d-o sfîntă şi nobilă idee. mag. ist. i, 205/18. Sfîntă păzire a regulamentului în tot cuprinsul său (a. 1848). uricariul, x, 8. S-a proclamat principiul cel adevărat al dreptăţii,. . . princip sfînt. ghica, c. e. i, 70. Porunca şi cartea boierului le-au socotit ca sfinte, sion, p. 101. Te slăvesc, o zi ferice, sfîntă zi de libertate! alecsandri, p. i, 200. Sfîntă muncă de la ţară, izvor sacru de rodire, id. poezii, 42. Dar prin codri ea pătrunde Lingă teiul vechi şi sfînt. eminescu, o. i, 103. Negustoru-şi pune pînzele-nainte, Lucru scump şi harnic unor ceasuri sfinte, id. ib. iv, 365. Ce-i spunea ea sfînt era. creangă, p. 285. Sfinte vor fi cele vorovite între dînşii. ispirescu, m. v. 20. C-o idioată nesimţire îşi rîd de tot ce-i demn şi sfînt. vlahuţă, o. a. i, 22. Flămînzi venim la poarta-ţi, sfîntă muncă! neculuţă, ţ. d. 11. Pămîntul nostru-i scump şi sfînt Că el ni-e leagăn şi mormînt! coşbuc, p. i, 209. Cîntînd libertatea şi numele sfînt al ţării. id. ib. ii, 103, Chemarea atîtor puteri risipite... la sfîntă grijă a întăririi şi a înălţării neamului. în plr ii, 6. Vom considera ca sfinte toate drepturile omeneşti. ib. 140. Ideile conducătoare au darul sf înt de a apropia şi înfrăţi pe oameni, iorga, c. i. ii, 50. Domni vicleni jurau pe spadă Să sfarme sfîntă noastră lege. goga, poezii, 11. E-atîta armonie înne-n-trerupta, sfîntă pace. anghel, î. g. 36. Zi-le doina, cîntec sfînt, La copiii tăi, copile! iosif, v. 139. Atîta e sfînt că eu, dup-un an, n-am să-l mai cinstesc c-un singur ban. agîrbîceanu, a. 228. De temniţă, orice ai face, tot nu scapi, asta-i sfint. rebreanu, i. 150. Ea mi-a lăsat acea comoară sfîntă care e datina, m. i. caragiale, c. 77. Suferinţele le curmă în suflet sfintele avînturi. minulescu, vers. 10. Ce cald e aicea la tine Şi toate din casă mi-s sfinte, bacovia, o. 23. Hotărîrea luată de tine va fi sfîntă. Cum vei spune tu, aşa vom face. teodo-reanu, m. i, 242. Un şir nesfîrşit d&incorectitudini. . ., toate scuzate fiindcă sînt făcute în numele sfînt. .. al recunoştinţei, ralea, s. t. ii, 301. O datorie sfîntă a tuturor oamenilor muncii este să întărească statul democrat-popular. scînteia, 1953, nr. 2 744. Tot ce are mai sfînt omenirea e profanat, bogza, a. î. 580, cf. dl. Suferinţa-n nopţi tîrzii ... E o moştenire sfîntă, singura ce nu ne minte, isac, o. 104, cf. dm. Visuri sfinte Sădeai în noi. labiş, p. 100. Mă duc să-l anunţ. . . şi ce hotărăşte dînsul aia e sfînt. beniuc, m. c. i, 376. Sfîntul criteriu al funcţionalităţii, cinema, 1969, nr. 3, 36, cf. M. D. ENC., DEX. 7. Adj. (Familiar) Perfect2 (I 1); straşnic, teribil (2). Cîteva pături de liîrtie, lipite una peste alta cu său de luminare... şi aprinse c-un chibrit, mai sfînt lucru nici că, se poate, creangă, a. 101. O sfîntă frică. ap. tdrg. Sfîntă nerecunoştinţă! exclamă indignat preşedintele. vinea, l. i, 43. Jur să fiu adine pesimist, să mă lipsesc total de sfîntă curiozitate, flacăra, 1969, nr. 2, 30. <$> (Substantivat; ca epitet pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“, întăreşte ideea de superlativ absolut) îi lipi o sfîntă de palmă atîta de straşnică, îneît căzu pă brînci cocoloş. gorjan, h. iv, 27/13. Bine-i în puf! te încălzeşte la şele şi-ţi aduce o sfîntă de lene! alecsandri, t. 923. După prînz..., o să tragă o sfîntă de ploaie de-un ceas, să rupă pămîntul. brătescu-voineşti, p. 61. Se hotărîră ... să-i dea o sfîntă de bătaie, agîrbîceanu, s. p. 15. Bine-ar face să-i tragă o sfîntă de bălaie, rebreanu, i. 35. Intenţia vădită de-a-l înşfăca şi de a-i administra o sfîntă de bătaie. 6632 SFÍ.NrTAIUU ^.825 SFÎRĂIALĂ BLÁfG^, h. 13'0/cí. pt, Bif, m. ri.,EţJC., p^x, Şă*ideţe p sfîntă fe bătaie, sbiera, p. 195, fcf. 7§,-be multe prţ -.-ţe tr'ăgeati ş'i Ÿôfijânii -cite o Sfîntă de bătaie, makian, ■ ,ÿ. 275. :Şe-t tîagë ti sfîntă de bălaie-.-şez. ti, J54v Iptîq-în ciijmăşidă-i p sfîntă de bfilaie. o.'bîklea^ a,i p. u, 464- ,!!. Adj.,,(Í3e¡j) Nevinovat (2) ; pur (11). V. i rtt a «ţu- .1 4 ţ O! fer iţită şi sfinlă srnerenie^a fecïgriei.i.-kùTÎM, P. 40, cf. ftefdţfi. C-iţn zîrrţbei Ir,ist şi sfifiţ ¡Pe buiélé^i Upile, ce vinete îi sînt. eminescu;"ó. p; t%. £)oriil meu e-atîta de-ddînc şi alît de sfînt Cum rm ./nai e'nimica-în , ¿er şi pe p&mtnl'ţâ. ib. 23,2. Se Kdeş.i.eapÎăJ.o,aţe. gniiriţirîte sftttiei Copilării. G)mAáiALÉ, ,o-. îi* 169. Sfînla mea cçtpi-lăf-ie mi'^a w'enit Çiï él în casă. goga, fídezíi, 122, ,of. scriban, d. Am blestema. amrnu ,.Qîntările şi. ,zorile albastre Ge ne-ău. legat de-olaltă,,La. fericire sfinlă. isac, o.. 28. Trăise la ţară îiî;ti;-un,tried.iu curgi şi şfîhl. t.1 pqPioVîgi, se. 295. Fi g, *Priveam apusul, Albastrul sfînt al cerului adînc. pil-lat, p-, 170'. ,■ . - 9. 5. f.„, QnVechjt) sf. m. Prima încăpere à teliipltilui evreiesc, în care se âflă jertfelnicul,, sfeşriicul cu 7 braţe, pandóle eje. şi îri £âr'e se oficiază ritùalül religios; (ţjav^âjt) sfi'nţenie;’t'3). în nopţi rădicaţi' măriile noastre' in . sfăniu, blagosloviţi ’ Domnul. PSAţ/r. • 280. Zfiul zişe în sf[i]ntul sSu. coresi, ps. 308/5. Dafnţtidzău ş-.au grăilurşi în sfiñtul Şi nu-ş'i 've schimbá-ñlr^alt chip 'cţwîriiiil. dosoftei, p^'. 38Ó/5. Şi uaosebi acoperămîntul ifgaoi'între niijloctil sf inhilui (sfihla, «-fc 1Ô38). biblia ,(Î68:8)) .56^51.\<0> Şfîixla sfintelor sau-(învechit) -Sfintul sfintelor — sanţtuârui y'echiului templu - evreiesc de la Ierusalim, în, fiare se ţine Chivotul legii şi în care fnar.ele preot intra o singură dată pé an; (învechit).Sfinţia sfinţilor, v. s f i n ţ i e (2). O'dihneşţe-l {n'jf[l]/rfii s/ţintej-Iqr. MOiiiTVENic (sec. XVII), 3.Q3. Şi va osebţ qcoperă-rñíntal voăuo . . . între mijlocftl sfîntului sfintelor (sftnla ..sfintelor b 1938). biblia (1688), •581/52. Şi vei. acoperi cif âmpei'ămîMUl chicotul rhqrturiei în sfînla sfintelor. ib. 58/64î, Intră In s;fîjnj,çi sfintelor ca ceaia ci ţi se cuvine să audţi laíÁele cele q.sep.nse. a-nţim, p, - 74..‘ in _sf{în]ia s.f[m]lelor Gaqriil irftfi adus închinăciune.. ţiîrikiijL (1776), 2(37î2/l$>. Jtfgdrseră la biş.ericq. tui Solomoii.. . ■ ce să zice \sf\í]ñlelor. alexandrja-, 49/10, pf. şăineanu2, TpR*}, ÎÎESpERIŢĂ, iD-jj CABE^ SCRţBAIi, .¡Ç;, M, fi. EÑC., «ex. , : ' ' 10. S. f. (Regional, mâi ales îti Olt; în superstiţii; de obicei lâ pl. .art.1 şi fn sifrit'âgm’a'sfipternari-, t>AMFiE;E, Ş60) ïelë> l’éieïe iffu- dînsele se cheamă. şi-: ale sfinte, hem 796, tíí! candrea-, f, '158, 268, 269, rvxa, i;AMFiţ,E, v. 20, id. duşm. 260; 316, «317, id. s. v: 25, dl, Díí; Ú. t>. ËNC-, dex, H XviIi -27'0. Ş-au işrcat în sus în' văzduh, şt ¿If 'Si'tfl sfintele edrè'pà‘cesc:.lümea. 'Şfiz. iii, .103.' Mai eslè 'ùn ,ali soi de tînză din sfinte Care se arătă ■ prin dureri dc.pîiflece, VfsiirÎ'W'îl^iAb. iv, 25. Sfintelor,, Buhelor, Să veniţi line ca apă, Bune ia piinep. mat '.fqlk. 048,' cf. 057, 693, 1 158, ai.iş Ii-4'23^/29, 848, ai.h ii/i îi 127. Luat din ăl'e sfinte, màt. pmleçï. i, 23'5. 4- (Re-giôïial ; la pl. art.) Ursitoarei v. u rs î t o r (Saliştea Piteşti). Cf. h xi 1.52. , ' tli S> m. v(Regi.otjal;% pj-) Perciuţii; y. p e r C i U ii e ■(■1,1) (Beclean). Cf, alr ii/i k ,9/260. 12. "Sj f. (Prin noíd-estül -«/Olt.) Moartea (T). Cf, ,ma,ţ. dia^ect. 'i, 235... - . - — PI; sfinţi., -le. — Şi.: (învechit) syént,-ă,'şvînţ, ră, a-dj..-( .sùbsfc-' ' ■—7 Din v. Isl;- CKift'rTs. .. ' ' ţ ŞFÎNTÂR1U s. ft. (învecliit, tar) Altar. Vrui să mă fapezlóctnUi là vîrfulrffaiilelui 'dcestiti, unde e sfîntariul rfxazelor, budai-p'É'leanüí ţ. '6Ï. > t— Pl,: sfînta’rii. . ' ' ' ' ^ GalC fdupă lat. sauctuariuin, fr. saiietuaire. - SFÎM’fOI s. io.. ’(JnVischitiV peibrâtiv) Atigmiíptátiv a lui $ t î # t- ! (3) ; Oÿi pré făcut. y-, f a v i j, « ţi., Of. klejn, D. 60. D-ugă pacificare-, dţnffu-şe ei de ţQtră pădure, şe- făpeău sfinlpi, dd^Unţatt' pe idiriâfîi de rebeliune, mijigcedti arestăh.. babiţiu, p. A. ii, 6.71, c'ţ., qn-iA&, ii, 339, .Gi-jEţiE, r. M-., Aţşxl, “yi. -r- l5!.: sfînloi. — Şi: (îîivcihit) şiiî),(.6:i s. rti. Jam-RgşBER; y, 3.34. • ' . ’ , — . Sfint :• siif. -oi. ■> Sl'l.VTdS, -OASĂ adj. (învechit, rar) Prefăcut (II !)• Deschideţi!... -De nu, vai de circa voastră, ... . sfîniodsc aspifte!-BbDA’i-WlîCEAN'u., T. • V.; 88-, tf. 162. ; ■' - ' —'Pl.: sfîtttoşiţ -oaie. .- 1 — Sfint’-)- suf. -os. ,^F|NTt^,EŢ;'.s. fff. (Poptilar) 1. Diitjinutiv 1 al lui s.t î n tj(2) (învefcWt şi Hbpîito) statuie^.. Cf. mus-CEL.'Dufnnczăii, sfîiittilef’ul, .'a,şi'priceput gîndut dracilor, şE2ţ. i-ni 76,' cf, t!Ăî)trţESCU-GppiN, l. 7, 24, 74. A fost odată'de piuit. . ■ de ,c'îM umbla Dumnezeu, sfîplăleţu, 'pe pătiiinf! i. cr. n, iii;.-Ciim te^o, mai, răbda şfJMuleţult' gl. . 2...^finţÎşQr (l). Iar SSai'al'ambie, sfîntuleţu, o păzeşte. MUSCEL,, 25, Cf.' DL, DM, Î)EX. — Pl.:' (rar) sfînluleţi. -^..Şllnţ 4- suf, -ul'e'ţ. SfîţÎŢ&Ş' s. ?n. (priii’Ban.) Sfanţ. Cf. i>. cost in, gjs. băn. lâo.-'. . . ■ . — PL: sfînţaşi. ■*- De .la şfliiţ-ic (vşriantă a lfc»i sfanţ),. Sl'ÎNŢÎ vb. IV v. asfinji, SFÎIVŢÎC s’. nis v, sfanţ. SFţNŢO'i. in.' y. • , ,-SBlR -interj. (De.gbicei pr%i\iiiţat ,cu „r-“ iadesca repetat) i. Cuvânt care inliţa zgoinot'i}Î''p,rpdii‘! înyîrtirea cu repeziciune a Ujiui obiefit, a. .unpi îuftţ:e etc,- El ti -un-ştmliurbcit. .., o yîţfeiniţă care. face '■sfî:r şi.'ălt ■;t&niM'’ALE,ŞsANpţi, t. l -3;37. Şi bunjefl sp,u-Aeti,' spunea înainte şi fmu-l -sfîr .pe la ureche .-—t ca un twWdar.. dei,..\vranc.ka, v. v. 250.- Fusrele începură yi •'se-riMl^ii'Şfvrr} -sfîf-r!-sAisfeu-AiipEA, u. p, 205, cf. dl, DM,' fiKX. ’2. Cjivirit -'¿¿ie jmită''zgonjiitul pioxlus de ihâingeiea pji foc a ,unei, grăsimi sau .'(le prajirea oîi frigerea unui ajpjnenţ .sfeu, p,. ¿'x.t.,' de ştinge'rea'cu apă a focului. Cf/resmeriţ-I-, i>.’ lnvîhe''frigarea, Piiiul sf-îr-r!, teo-doreanu, ,m. in, 222, cf.’dlî dM, d’ex' D.ălângalji îftppvrig.qiu SfÎ'r în sobă, Sfir pe sobă, Tot cu-foşu în -. . . )dtl rnqşu _(Văjrfirul). GOftOvEi, c. 392. -0> Fi g. EA.îi tiiase cu miişţâţa,' iară ei ii făcu inima s'fir! işpI-.REsetr, ui 119. 4 (Argotic.; substanţlvat f.) Fpmeie tie, serviciu. Cf. b.iji,. fîl. iv; i34, 160. ' 3. Ciîvint care imită zg o ih o.tul - pro dus, de mţşcarca cu'îepeziciune a. unui obiect .ârunfcaţ Î0 şpaţiu.saii, p. exfa, de ¿borul ■ (brusc şi rapid) al; itoei păsări. Cfi 'r^sme-iŞiţX,'d.,, ca dej' DX. A apucciţ q.piealră vîr-tqăsa, mare şi ău făcut sfîrr, în. spaciu cu 'ăîrisci. sbiera, t*. 15. Face sfîrr cu-cutea după refe ca ş.ă lovească vrourţa. id, ib! 233,. Nevdsta hăţ un şîimuiag de fin, îl face v$iă- . tuc şi. sfir după. popă. sevastos, n. 50. .. , (Prin lărgirea scrisului) Biberonul esţc o sticlă cu un sfîrc de cauciuc, voieu-LESCU, l. 76. , ■ ■ . ■ 2. (De obicei urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de“) Extremitate (proeminentă) de obicei moale sau cartilaginoasă a unor organe, â .unor părţi de organe, a unor oase etc. V. cart ii-a j, z gir ci1'. Şi-i faci capul un.ou: măsură, una,- care se fniparte în patru: şi una. se-face părul,, cealaltă fruntea, cealaltă nasul şi ,cealaltă sfîrcul barbei, adecă ciocul golaş (sfîrşitul sec. XVIiI). grecu, p. 388. Bastonul fu împiedicat ■ de pălărie şi-' nu atinse dec.it uşor sfîrcul urechii amicului nostru, caragiale, o. ii, 126. Foc îmi ieşea din sf ticurile urechilor şl mîinil.e îmi erau îngheţate bocnă, vlahuţă, s. A- ii, 205.' Părea că-i rămăsese- . încă. ceva ■ de. copil,/de adolescent, în frăgezimea pielifii obrazului, a grumazului, în sfîrcul urechilor, agîrbi-ceanu, s. 25. Un purcel, cu o rămăşiţă de murdărie pe : sfîrcul ritului, răsări de după casă. hogaş, dr. i, 132, cf. ,-resmeriţă, d., cade. Mezina, vioaie şi impertinentă, cu sfîrcul obraznic al nasului -. şi cu ochi de cărbune, îl îneîniaşe.. c. petrescu, c. v. 15. Colonelul Maximovici, străin primăverii care-i mîngtia sfîrcurile urechilor costelive, cerceta mihuţiQsJn maldărul de hărţi, sahia, n. .71. Rumeneala Naştasiei se înlinse ptnă în. sfîrcurile urechiuşelor..sadoveanu, o. xvn, 299. Făcea o fală mai plîngăreaţă, frecînd cu un. ■ deget sfîrcul vtnăt al nasului, călinescu, o. i, 35. -Păşteau cu atţii gîşlele-n arinişti. Cu gîngurit de dur îmi venea cîle-un boboc Şi îmi prindea cu prielenie-n cioc Sfîrcul urechii, blaga, poezii, 57. Gaura sfredelită. in sfîrcul urechii. . . se lărgea, se rupea, stancu, d. .7, cf. dl, dm, m. d;. enc., dex. A intrat în crierii capului? în.sfîrcul nasului, în faţa obrazului, şez. ii, 92, graiul, i, 317. Te va descînla - ... Din.creierii capului, Din faţa obrazului,.Din sfîrcul nasului, pamfile, B. 24. Ieşi din ureche, Ieşi din scîrcu capului, Din faţa obrazului, l. cos'tin, gr. bXn. 178, cf. alrm ii/i h 17. Ci vă duceţi şi minc’aţi .cel perii de la (X), din sfîrcu nasului. tfoLC. mold. i, 398. + (Rar) Extremitate dinspre tîmplă a pleoapei. Cu sfîrcul pleoapei, clipea călre public. te,odorea;nu, m. iii, 11.3. (învecliiţ) Cartilaj. Coastele sînt .legale de osul spinării prin sfîrcuri, ca să se poală mişca. ap. tdrg, cf. resmeriţă, d., dl, dm, dex. .+ (Regional) „Groapa de după ureche“ (Trifeşti ■— Iaşi), alr i 51/518. -f (Prin Mold,) Vină, tendon. Cf. alr i 742/510, 518, 528, 590,. 600, 610. + (Regional;’in‘sintagma) Sfîrcul gîllanului — uyulă (Budeşti —'Sighetul ..Marmaţiei), Cf. alr i/i h 33/350. 4" Epitet pentru un obiect de di- mensiuni mici. lesla la viţei, Iesla 1a purcei, lesla [a gîşle, lesla la raţe; Iesla sfircu acasă, marian, na. 343,<> (Pus Înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) S-a aşezai jos, privind mulţimea şi legăntndu-şi sfîrcul de coadă copoiesc. popa, v. 10)3. Un sfîrc roşu de panglică îi valorifică bustul, arghezi, b. 79. Fala ..: nu ridică sfîrcul de nas din pămînt. c. petrescu, î. ii, 162. •♦■(Prin Munt. şi prin Olt.) Doagă de dimensiuni reduse. Cf. alr ii 6 707/791, 886. •3. Smoc de păr sau de pene, de obicei de formă prelungă sau ascuţită; p. gener. capăt ascuţit. Gestul marţial cu care-şi ridica în sus sfîrcurile unei mustăcioare blonde. vlAhuţă,-s. A. ii, 452.' Se pregătea să laie sfîrcurile de la coada moronului, contemporanul, vr, 107. Sfîrcul aripei, ddrf. Lacrimile alunecau d-a lungul bărbii pînă la sfîrţuri. delavrancea,.y. v. 7. Pesle toată această mîndreţe, plutea cile un vultur,' alunecînd în. largi rotocoale pe -aripile întinse ale căror sfîrcuri abia se mişcau, id. s. 60. Sfîrc de pană, alexi, w. Se invî’rtea în toate părţile, cu mustaţa lui ‘încondeiată, răsucită acum la şfircuri. agîrbiceanu, s. p. 208, cf. dr. v, 307, cade- Porumbii fremătau uşor din sfîrcuri în aşteptarea exploziei, galaction, o. 79. Pe u.rmă îşi răsuci mustăţile, arcuindu-le un sfîrc răsucii, q. petrescu, î. ii, 171. Să nu mai porţi mustaţa cu sfîrcurile în sus. . . cînd eşti. un neputincios.. G. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 145. Diimilole îţi dau bblfori şi pinteni şi,răşină să-ţi faci sfîrcuri la mustăţi, sadoveanu, o. x, 513. Boii măresc pasul. Se mîhgîie singuri cu sfîrcurile cozilor pe şolduri, stancu, d. 188. îşi trage sfîrcurile mustăţilor, vas, l. i, 151, cf. dl, dm, dex. 4. S p e c. (De obicei' urmat de determinări iii genitiv sau introduse prin prep. „de“) Extremitate (flexibilă) a unor obiecte, a unor părţi de obiecte etc., avlnd de obicei o formă ascuţită: a) Capătul subţire şi neîmpletit, de obicei adăugat al biciului: şfichi2 (I 1), (popular) pleasnă (II), (regional) plesiiitoare (1), şugar (I 2). Căpitan Sţoian ... scotea care pentru provianl din pămînt, din iarbă verde numai cil sfîrcu girbaciului. gi-iica, c. e. ii, 599. Arătîn-du-le gîrbaciul cu douăsprezece sfîrcuri de plumb, le zice: „Scoate bani, afurisit ţăran“! filimon, o. i, 157. Gîrbaciul de bumbăcel, ca sfîrcul de aurel, odobescu, s. ii, ,432. Mă. Spiridoane, fii băial de treabă, mă, că iau pe sfintul N-icolae din cili,'.ştii)că i-am pus sfîrcul nou de- i.brişin.- caragiale, o. vi, 12, cf. BARCIANU. Scatiu, răs- ■ punse la lovitura lui Lefter pocnindu-l ca sfîrcul biciului pesle. ochi. d. zamfirescu, v. ţ. 183. Căluşeiii.alinşi cu ■sfîrcul :biciului porniră■ pe podul de gheaţă. sAndu-al-dea, u. p. 34, cf. şăineanu2,. resmeriţă, d., cade. Parcă i-ar fi alins cu un sfîrc de bici, ţăranii se năpus- -liră asupra lui cu sete. rebreanu, r. ii, 231. Apa s-a despicai pe lingă mine, .plesnind ca un bici cu sfîrc de mătase. G. m. zamfirescu, m. d. i, 89. Dacă nu mă grăbesc cîl trebuie, mă ajunge, logofătul cu sfîrcul girba-ciuliii. -sadoveanu, o. xvii, 188. Şiml răceala pică- . iurilor ca nişle sfîrcuri ele bici pleşnindurini obrajii. . bart,' s,. m. 15. îndeamnă caii cu sfîrcul biciului. Călinescu, c. o. 331. Smulgînd astăzi biciul, din ghearele căpitanului Coslachc, lovindu-l'peste chipul lui de gide cu sfîrcurile de plumbi, ce altceva a făcuî'ocue ? c. petrescu,. a. r. i09. Harapnicul cu trei sfîrcuri fulgeră pe deasupra capului Lisandrei: ştancu, ş. 21. Cobzarul gonea după vagoanele de tramvai şi căpăta cîte un ban de aramă şi cîte un 'sfîrc de bici din partea vizitiului. pas, z. i, 199, cf. dl, dm, M-. p. enc., dex. Procletul se zvîrcoleci, Capul îşi încovoia, Coada că şi-o răsucea, Sfîrc de bici că şi-o făcea, teodorescu, p. p. 443, cf. graiul, i, 332. Dacă-l găsea cu vină, îl băiea cu gîrbaciul cu trei sfîrcuri. vîrcol, v. 32, cf. alr i 1094. Şi pe dînsul mi-l lega, Şi frumos, .frale-l bătea, Cu sfîrcul gîrbaciului, Pe fala obrazului, balade, ii, 450. Călare pe-un căluşel. Căluşelul, frumuşel, Cu frîul de arginţel, Cu şaua de. aurel, Cu sfîrcul dc mălăsel. folg. moLd. I, 256. Expr.i (Regional) A lua in sllrc = a lua peste picior, v. p i c i o r (I 1). Cf, uprescu, gl. 6546 sfJrcXi — W — îi b) (Regional) Fir' subţire care se leagă la' capătul sforii undiţei şi de care se prinde cirligul; (regional) pleasna (I .3). între firul unghiţei şi corpul strunei: ţ de neapărată lipsă o bucală de strună din-cea mai.ţină-, mai trainică, subţire.. ■ Acest sfirc trebuie să aibă . . . două, trei palme, atila, p. 36, cf. 34, 35. 1 c) (Prin Munt.) Prîsnel (I 1). Cf. alr i 1270/746, 76-1. ci) Bucată de parîmă prinsă cu un capăt la zbirul unei macarale cu scopul de a prinde macaraua sau palancul de o parîmă, de un scondrii etc. Cf. hr!. c) Vîrf la paloş. Cf. dr. iii, 407. Nici pe Badiul dezlega, Ci mai tare mi-l bălea, Cu sfîrcul paloşului, Pe creştetul capului, teod.orescu, p. p. 542, cf. balade, ii, 110. i) (Neobişnuit) Gurguiul opincii. Sioicea îşi muie mijlocul şi se culcă, cu soarele la sfîrcul opincilor; GĂLACTION, o. 46. 5. Porţiune dintr-o suprafaţă de teren, de apă etc. situată într-o zonă periferică. De după un sfîrc de pădure, se povîrni pe clină, voiculescu, p. i, 98: Maica Pi ecistă a auzit, A venit cu gura căscată, Cu limba lăsată, Cu ochii sticliţi..., De mina- dreaptă l-a luat, în sfîrcul mării l-d aruncă), şez. i, 123. Să te duci în sfîrcu-rile mărilor, alrt ii, 295. — PI.: sfîrcuri şi.'(regional, m.) sfîrci (alr i 1094/730). — Şi: (învechit şi regional) siîlc (le, POL1ZU, CIHAC, II, 41, DDRF, BĂRCIANU, ALR Il/l h 60/362), zvîrc (cihac,- ii, 41, l-m, ddrf, barcianu, âlexi, w., alr ii/i h 60), (regional) seîrc, spHc (alr u/i h 60/346), jvîrc (ib. h 60/386), zvllc (ib. h 60), zmlrc (ib. h 60/64) s. n. — Etimologia necunoscută. ' SFÎRGĂÎ vb. IV v. sîlrcli. SFÎRCEAUĂ s. f. v. sfircel. SFÎRCEL s. n. 1.- (Mai ales. în Tranşilv. şi Ban.) Beţişor de lemn în care se introduce ţeava la suveica războiului de ţesut; (regional) fus, huludeţ, lemnuş, solodeţ, surcel (v. s u rcea). Cf. lioea-iana, m. 111, cade, ii xviii, 144,"268, l. cos-tin, gr: băn. ii, 174, şez, viii, 149, eiiEST. vi 138/3, a i 26, 31, 34, 35, ÂLRM SN I h 312, MAT^ DIALECT. I, 139, TEAHA, C. N. 265. 2. (învechit) Stinghie care susţine fagurii într-un stup. Trei magaţinuri.. ■ şi unul de cele cu şesă sfîrcele, peste care acoperişul cu 4 cuie bine să se prindă, tomigi, o. a. 115/19, cf. 58/16. 3. (Regional; în forma sfîrceauă) Piesă de lemn care alcătuieşte stativul meliţci (Cîmpani — Beiuş): Cf. a i 31. , 4. (Ban.) „Om înalt şi diform“, mat. dialect, i, 139. ţ — PI.: sfîrcele: — Şi: (regional) sfîrceauă' s. f. a i 31. — Silrc + suf. :el. — Sfîrceauă-: cu schimbare de^uf. SFÎrtCIOC s. m. v. şfrlncioc. SFÎRCIOV adj. (Regional, prin Ban.; despre oameni) Uscăţiv; slab; supt.. coman, gl. Omul ăsta-i sfîrciov. NOVACOVIC1U, C. B. II, 6. .' — Etimologia nesigură. Cf. sfîrc. SFÎRCÎÎ vb. IV. T r a n z. (Mold.) 1. A smiorcăi. Cf. . ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ,' D., CADE, SCR1BAN, D., DL, DM, pEX. ^ 2 (Complementul indică tutun) A fuma (cu pipa); (regional) a pipa (1). Numai pentru că vorbeşte mai în (îlcuri deţîl .aljii şi sfîrcîieşte loală ziua la tabac, cere trei husăşi pe lună. creangă, o. .187, cf. id. gl., şă.ineanu2, tdrg, r££meriţă, d., cade. Cerea trei sorcoveţi si sfîrcîia toată ziua la tabac, cămnescu, i. -17. ' ' ' - — Prez. ind. : sfîrcîiesc şi (rar) şfircîî. —Şi: sîircăf Vb. IV. ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D. — Formaţie onomatopeică. SFlRCÎÎTl s. n. (Mold.) Faptul de a sfîrcî.i. 1. Smîrcîit1. Cf. sfîrcîi (1). Cf. resmeriţă, d. dex. . ' 2. Fumat (cu pipă); (regional) pipat. Cf.. s.f î r c î i (2). Cf. RESMERIŢĂ, D. — Ph: sfîrcLituri. — V. sfîrcîi. SFÎRCÎÎX2, -Ă adj. (Mold.) Smîrcîit2. Cf. sfîrcîi O). Bădia se opri, treeîndu-şi mîneca pe sub nasul sfîrcîit. C. PETRESCU, O. ’ P. II,1 .100, cf. DL, DM, DEX. — PI.: sfîrcîiji, -le. — V. sfîrcîi. SFÎRCdS, -O A SĂ adj. (învechit-, rarj'despre ţesuturi) Cartilaginos. Cărnuri membranoase .seau sfîrcoase. CORNEA, E. i, 115/15. —i PI." sfircoşi, -oase. — Silrc + suf.. -os. - SFÎRCUJl vb. IV. T r a n z. (Astăzi rar) A sfichiui (O- Cf. anon. car. O. sfîrcui peste piept .... să. aibă trupul numai vinătăi de harapnic, sandu-aldea, u. p. 89. Tătarii începeau a mîna pe cei prinşi, a-i sfîrcui, ş-a-i împunge, sadoveanu,' o. vii, 15, cf. dl, dm, dex. O Fig. Vîntul însă &e ascujca .. El îi sfîrcuia obrazul cu brice de gheată şi de Joc. macedonski, o. iii, 85, cf. scl 1974, 448. — Prez. ind.: sfircui — Şi: (învechit, rar) sîărcoiâ. vb. I. anon. car. — .Silrc -f- suf. -ui. SFÎRCUÎ2 vb. IV v. spîrcuil. SFÎRCUÎRE s. f. (Rar) Acţiunea de a sfîrcui1 şi rezultatul ei. Gf. dex. — PI.: sfîrcuiri. — V. sfîrcui2. SFÎRCURĂT, -Ă adj. (Regional; despre penajul porumbeilor) împestriţat cu pene de altă culoare. Cf. ŞĂINEANU, d. o., ii iv 54. — PI.: sfircuraţi, -te. — De la sfîrc. SFÎRCdŞ' s. n. (Regional) I. Diminutiv al lui sfîrc. ' 1. Cf. sfirc (2) (Bîrlad).• Cf. pămfile, b. 85. Să iasă grasă . . . Spaimă înspăimînlală : . . Din sfîr-cuşul nasului. , id ib. 43. 2. (în forma sfercuşă). Cf. sfîrc (4 e) (Glcdiu — Reghin). Sări-h vînl, sări-n pămlnl, Sări-n lermure de mare Şi nimica nu-mi d-udare, Făr un corn de căpe-ncag Şi-o'sfe cuxă de paloşă. viciu, col. 155. n. (în forma sfărcuş) „Beţigaş crestat pentru frecai urzici e“ (Răşinari —Cisnădie). PĂCAtĂ, m. n. 1.41. — PI.: sfircuşuri. — Şi: (regional) sfăreii« (păcală, H. R. 141) s. n., sfercuşă'S: f. — Sfirc + suf. -uş. SI ÎRDIF s. f^ v. sfarcjliie. , SFÎRGÎ,vb. ÎV v. sferdi. 0 SFÎRÎÎ vb. IV. Inţranz: 1. (Despre grăsimi încinse la foc, deşpie alim ute prăjite ori .fierte sau 6663 SFÍRÍÍ -m- despre alte corpuri ori substanţe încinse sau încălzite în contact cu focul sau cu o sursă de căldură) A produce zgomote şuierătoare şi repetate, de mică intensitate; p. ext, (rar) a se prăji (1); a se frige. Atunce vor vede toţi păcătoşii mare de focii clocotind şi sfrîind (sec. XVI), cuv. d. bătr. ii, 455/10. Şi văzui un rîu de fccu şi înlunercc mare şi viermii neadurmiţi şi smoală clocotindu ca focu spr-inşii şi ca mare sfîrîia (a. 1580). ib. II, 346/2, Cf. ANON. car., i/golescu, c., valian, V. Lucii picături de smoală la pămint cad sfîrîind. emi-nescu, o. î, 50. Prunele sţiriie tare-n cratiţă. cara-giale, o. i, 153. Aşezaseră afară grătare pe care sfîrîiau cîrnaţii, bacalbaşa, s. a. i, 172. Cîte-un picur ajungea pe jar, sfirăia. agîrbiceanu, a. 294. Hribii, aşezaţi pe spate şi cu pîntecele în sus, sfirîiau pe cărbuni. iiogaş, dr. i, 233, cf. resmeriţă, d., cade. Umplînd poiana şi pădurea de un abur de mămăligă caldă şi de mirosul pătrunzător de grăsime de miel ce picur i sfîrîind. mironescu,s. 72. Pe grătare sfirîiau cî mâţei. brăescu, a. 164. Purtau pe umeri tiparele aburind peste focul alb al metalului topit, clocotind, sfîrîind, - scînteielor. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 25. Curînd, începură curcile a sfîrîi deasupra jarului, sadoveanu, o. ii, 46, cf. scriban, d. în cratiţă sfîrîia un fel de friptură. bogza, a. î. 224. Picături lunguieţe de grăsime se scurgeau pe jarul roşu şi sfîrîiau. stancu, ş. 180 Învîrîea c-o lingură de lemn Prin cratiţa în care sfirîia rîntaşul. beniuc, v. 37. Pe tambuchi se auzea berbecul sfîriind. tudoran, p. 27, cf. dl. Cînd untura începu să sfîrîie sparse în ea cîteva ouă. preda, d. 74, cf. dm. Păstrez memoria răşinii sfîrîind, A flăcărilor fîşîind printre verdeaţă, labiş, p. 393, cf. m. d. enc., dex. Fig. Poate ni-ţi da şi ceva udeală .că ne sfîrîie gîtlejul de sete. creangă, p. 257. Gindul sfîrîia sub o cascadă rece. blaga, h. 181. <$> T r a n z. Va fi sfirîită în unsoare, prăjită bine pînă rumeneşte, pribeagul, p. R. 76. 2. (Despre foc sau despre corpuri ori materii care ard) A produce pocnete mici, scurte şi repetate; a arde repede cu pîlpîiri sau scăpărări dese şi cu pocnete scurte, repetate; (învechit) a prîsni2 (5) , (regional) a pirîi (II 3) . V. t r o s n i1 (1). O întinseră la pămîrit cu faţa în sus şi umplură un vas de jăratec de-l j useră pre pîntecele sfintei sfîriind şi cu aceasta o scoaseră din viaţă, mineiul (1776), 187vl/37. Şi mucoasa luminare sfîrîind săul şi-l arde. eminescu, o. i, 46. Luminarea se trecuse toată, mucul sfîrîi în sfeşnic, vlahuţă, s. a. iii, 114. Sfîrîiesc făclii aprinse.,coşbuc, p. ii, 55. Ascultă dusă, cu fruntea-n palme, cum sfîrîie pe foc un lemn. jun. lit. 1904, nr. 1, 50. A sfîrîit feştila, ca un suspin, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 44. Focul de curînd aprins sfîrîie în sobă. teodoreanu, c. b. 109. Lampa sfirîia în perete, sadoveanu, o. i, 606. Pîl-pîirile luminărilor sfîrîind pe sfîrşite în sfeşnice, în-tr-adevăr, nu le vedea. c. petrescu, a. r. 178. O dată intrate în sobă, paiele ude sfîrîiau, se uscau, stancu, m. i. 35. Şi-al nopţilor amic pe-un laiţ, în faţa-i sfî-rîie-un opaiţ. v. rom. ianuarie 1954, 34. Alături sfîrîiau luminările, barbu, g. 339. Fitilul începe să ardă sfîrîind. cinema, 1969, nr. 12, 5, cf. dex. <£> Tran z. f act. Un fluture îşi sfîrîi aripile in flăcări, c. petrescu, î. i, 74. 3. (Despre fuse d3 tors, despre roţi sau, p. ext , despre obiecte în mişcare) A produce un zgomot caracteristic care se repetă ritmic, determinat de viteza, de continuitatea sau de repetarea mişcăriiţ p. ext. a se mişca, a merge sau a funcţiona foarte repede. V. prîsni (5), p r î z n ă i, p r î z n ă 1 i. Cf. lb, i. golescu, c., polizu. Trăsura. . . mergea atît de repede, încît roatele sfîrîiau, iar caii spumegau. negruzzi, s. i, 294. Fusu-i repede se-ntoarcef Iute-n aer sfîrîind. alecsandri, p. i, 6. Fuge ca crivăţul; Sabia-i sfîrîie în apărare, bolintineanu, o. 74. Sfîrîia fusul roţii, creangă, o. 213. Pe şoseaua care ajunge la chei, veneau... un diavol mic sfîrîind din toate şi-nar' poi o bicicletă grăsciană. caragiale, o. vii, 448. Sfîrîiaii fierăstraiele.. . şi în tindă se auzea mare zgomotl contemporanul, iv, 304. Fusul sfîrîia pe la urechi. delavrancea, v. v. 239. Merge ca prorocul llie, ziceau unii dintre băieşii pe lingă cari sfîrîia trăsura, agîrbiceanu, a. 94, cf .resmeriţă, d., cade. O brişcă sprintenă îi ajunse din urmă suind panta în trap buiestru de-i sfîrîiau roţile, rebreanu, i. 324. Firul sfîrîia necurmat şi dulce, ca o odihnă, c. petrescu, î. i, 257. Ce-ai zice însă dacă limbile [ceasului] ar merge alandala, . . . aci sfîrîind repede, aci ţăcănind încet, călinescu, c. o. 140. Sfîrîie roţile căruţii. stancu, d. 49, cf. dl. Fugea bezmetic, iar în urma lui sfîrîiau, aruncaţi departe, bulgării, preda, î. 39, cf. dm, m. d. enc., dex. Aşa de repede sfirîia "fusul între degetele cele lungi şi subţiri ale babei! reteganul, p. i, 54. Fusu-n mină sfîrăieşte. doine, 144. O! maici bătrînî, Cu cair de lînî, Din fus sfîrîie, Lacrima-i curge, vasiliu, c. 20, cf. a i 13, 24, 34, a ii 12, a m 16, a v 2, 14, a vi 26. Avea nişte caier ... şi torcea la iei şi fusu-i sfîrîia-n mîini. o. bîrlea, a. p. ii, 110. O Fig. Legănate de mişcarea sunetelor, gîndurile omului începură să sfîrîie iute. caragiale, o. i, 174. în aer sfîrîia, se măcina vremea, rebreanu, nuv. 242. «$> E x p r. (Popular şi familiar) A-i sfîrîi (cuiva) călcliele (sau, rar, picioarele, picioruşele) = a fugi sau a merge foarte repede. Ş-apoi ţin’te, pîrleo, de îmi sfîrîiau călcîiele. gorjan, h. i, 107/30. Acum trebuie să-i sfîrîie călcîiele pe maidanul lui Bursuc, caragiale, o. vi, 38. îi sfîrîiau călcîiele de iute ce se ducea, ispirescu, l. 351. Le sfîrîie călcîiele nu altceva, brătescu-voineşti, p. 295. Se aprinseseră la joc, de sfîrîiau călcîiele. agîrbiceanu, s. p. 83. Repede, repede, sfîrîindu-i picioruşele. .. aleargă dintr-un colţ intr-altul, gîrleanu, l. 35, cf. cade. Slugile, luate pe neaşteptate, fugeau, le sfîrîiau călcîiele. stancu, d. 146, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Făt-Fru-mos mergea glonţ spre acel palat minunat, de-i sfîrîiau călcîiele. popescu,b. ii, 28, c!\zanne, p . ii, 33. (Cu schimbarea construcţiei) Sfirîiau, morişcă, slabele-i picioare. voiculescu, poezii, i, 101. Picioarele flăcăilor sfirîiau. camil petrescu, o. 118. (Popular) A-i sfîrîi (cuiva) Inima (sau, călcîiele) după cineva = a-i fi foarte dor de cineva; a fi îndrăgostit de cineva. Dară mie îmi sfîrîie inima după dînsul. jipescu, o. 426. Fetei şi lui Ipate au început a le sfîrî< inima unul după alluL creangă, o. 70. Nu ştiu dacă ţie îţi place ori ba, dar mie îmi sfîrîie inima după dînsul. ispirescu, l. 387, cf. şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Cine poate să ştie... după cine le sfîrîie călcîiele. cocea, s. 245, cf. scriban, d. Lui Alimut îi sf îrîia inima după ea. stancu, Ş. 45, cf. DL, DM, M. D. ENC., I)EX, ZANNE, P. II, 210 . A-i sfîrîi (cuiva) inima de dorul (a ceva) = a dori foarte mult un anumit lucru. Nu mai jucase de multă vreme cărţi, şi-i sfirîia inima de dorul unei partide. sandu-aldea, u. p. 175. (Popular) A-i sfîrîi (cuiva) coliva în piept = a fi pe moarte. Cf. candrea, f. 219. (Familiar) A-i sfîrîi (cuiva) inima (sau sufletul) — a avea o stare de emoţie, de nelinişte, de teamă. Cf. resmeriţă, d. Deşi trăsura. . . era precedată de o companie de soldaţi..., Baloleanu îşi simţea inima sfîriind. rebreanu, r. ii, 239. Mie-mi sfîrîie sufletul şi-o iau repede ca la procuror, t decembrie 1964, 36. ^ T r a 11 z. f a c t. Fire-ai, mamă, blestemată, Dc ce nu m-ai făcut fata, Să-ţi sfirîi fusul în vatră, hodoş, p. p. 208. Şi pe cînd sfîrîia femeia fusul intre degete, iacă slujnica cea de ieri. mera, l. n. 238. + F i g. (liar; despre oameni) A se manifesta, a acţiona sau a se dezlanţui sub impulsul unui sentiment puternic, al unei stări sufleteşti deosebite etc. V. clocoti, vibra. Safta, sfîrîind de minie, a ieşit în urma ci din bordei, camil petrescu, o. ii, 202. A venit în goană... şi anunţă apoi un spor de veste, sfîrîind de frenezie, id. ib. 608. 4, (Despre păsări) A produce un zgomot caracteristic determinat de bătăi repezi din aripi (in timpul zbo- 6633 SFÎRÎlAd gfrÎRÎIOd rului); a fîlfîi, (regional) a păbîi. V. pîlpîi (2). Pe sub streşinile ţărăneşti, sfîriiau vrăbioi, zgribuliţi de frig. d. zamfirescu, î. 34. Canarii sfîriiau din pene şi piuiau. galaction, o. 328. Păsările stirnile de ciine, izbucneau din cuiburi, sfirîiau din aripi. c. petrescu, s. 27. Porniră prin văzduh de le sfirîiau aripile, vissa-rion, b. 258. Din cînd în cînd cîte-o prepeliţă sfîrîia pe deasupra ierburilor, sadoveanu, o. iii, 14, ci. dl, DM, DEX. 5. (Despre insecte) A produce un zgomot caracteristic în timpul zborului, a bîzii, a zîzîi, a z 11 m z ă i, (rar) a z u m b ă i, (popular) a bombăni, (regional) a.bornăi, a vi.iii; (despre unele insecte şi despre unele păsări) a scoate sunete caracteristice, ascuţite, scurte şi repetate, a ţ î r î i, a ţ î ţ î i. Ţînţ'iroiul trăieşte... pe fînaţe. îl vedem intrînd şi sfîrîind în zborul său. marian, ins. 328. Prin gardurile înecate de ierburi îiijlorite, sfiriia din cînd în cînd cîte o vietate nevăzută, galaction, o. 345. Miliardele de cosaşi, specii mărunte de lăcuste de toate culorile, sfîriiau asurzitor în întinderile vaste, sadoveanu, O. XII, 454, cf. DL, DM, DEX. 6. (Regional; despre pisici) A toarce (3). Cine doarme în căsuţă, Sau în pat, sau în cotruţă, Albă, neagră, pestricioară, Sfîrîind din mustăcioară, gorovei, c. -291. + (Despre cai) A sforăi (2). Cf. dr. i, 108, n v 4. 7. (Transilv., prin Marain. şi prin Mold.; despre frunze) A fremăta. Cf. alr i 963/94, 214, 218, 227, 278, 359, 571, 573. 8. (Rar; despre ploaie, picături de ploaie, grindină) A pîrii (II 5). Cîteva picături de ploaie picară pe alee sfîrîind. sandu-aldea, a. m. 52. Şi sfîrîie-o ploaie uşoară Pe rîpi, pe pădurea uscată, baco via, o. 90. 9. (Prin Transilv. şi prin Maram.; despre zăpadă) A pîrîi (II 1). Cf. alr sn vii 1 469/95, alrm sn iii h 198/95. 10. (Despre băuturi efervescente) A produce un fîsîit caracteristic. Mustul. .. în cadă începe a sfirîi, a scoate clăbuci. i. ionescu, g. 198/18. întocmai ca o bute umplută cu vin nou ce fierbe, sfiiiieşte. negruzzi, s. ii, 201. Şampania sfîrîie în pahare, vlahuţă, s. a. iii, 131. * Iese must nou care sfîrîie. sadoveanu, o. xiii, 734. + (Neobişnuit; despre băuturi) A gîlgîi. Aproape un sfert din sticla cu rachiu se şi mistui sfîrîind în adîncurile bîntuite de secetă ale gîtului meu. hogaş, m. n. 140. + (Neobişnuit; despre surse naturale de apă) A susura. Apa de munte sfîrîie şi e ozonată. blaga, h. 164. — Prez. ind.: sfirîi şi (învechit şi regional) sfîrîiesc. — Şi: (învechit) sfă^ăi, sferei (anon. car.), sirii, (regional) sfirăi, spîrăi (a ii 12, teaha, c. n. 265) vb. IV. — Sfîr -f- suf. -zi. SFÎRÎIAC s, n. 1. (Mold.) Zgomotul produs de un fier încins cufundat în apă. Sfîrîiacul e tot ce a putut face un ţigan dintr-o bucală de fier. sadoveanu, o. xx, 54, cf. coman, gl. + (Regional) Lucru lipsit de însemnătate (Piatra Neamţ). Cf. coman, gl. Tot ce face el la fierărie e numai un sfîrîiac. id. ib. 2. (Mold.) Sfîrîitoare, v. sfîrîitor (i). Sfîrî-iacul se face iarna . . ., se ia o nucă . . . şi i se fac trei găuri, pamfile, j. i, 75, cf. cade, şez. ix, 12, iordan, l. m. 195. <$> Sfîrîiac cu (sau de) bumb — jucărie Nde copii confecţionată dintr-un nasture prin ale cărui găuri se trece un fir de aţă care, dacă se învîr-teşte într-un singur sens şi apoi se trage de capetele ţinute între degete, produce un sfîriit. Cf pamfile, j. i, 76, scrib AN, D., şez. ix, 12. 3. (Regional; în forma sfirăiac) Prîsnel (I 1) (Miercurea Ciuc). Cf. alr i 1 270/194. — PI.: sfîriiace. — Şi: (regional) sîirăiâc (pl. sfi-răiace) s. n. alr i 1 270/194. — Sflrii -f suf. -ac. SFÎIIÎIVLI s. f. Faptul de a sfîrli. 1. Producere de zgomote şuierătoare şi repetate, de mică intensitate, specifice grăsimii încinse la foc, alimentelor prăjite ori fripte, corpurilor sau substanţelor încinse sau încălzite în contact cu focul sau cu o altă sursă de căldură; zgomot astfel produs; p. e x t. (rar) prăjit1 (1); fript1; sfîrîit1 (1), sfîrîitură (1), (în dicţionare) sfîriire (1). Cf. s f î r i i (i). Cf. i. golescu, c., tdrg, cade. Sub împroşcarea clăbucelor repezi, din pulberea încinsă . .., năpădi dintru-ntîi o sfîrîială cu miros greu. c. petrescu, a. r. 45, cf. scriban, d., dl, DM, DEX. + F i g. (Familiar) Păcăleală. S-a ars! din proprie iniţiativă şi nesilit de nimeni. Asta sfîrîială! scînteia, 1969, nr. 8 178. + F i g. (Familiar; mai ales în construcţii negative) Avantaj, cîştig. Nu e nici o sfîrîială să mergem mai departe. 2. (Regional; în forma sfîrăială) Mincare preparată din brînză topită şi ceapă prăjită (Deda—Reghin). Cf. mat. dialect, i, 190. Am mîncat o sfîrăială bună, cu mămăligă caldă. ib. 3. Producere de pocnete mici, scurte şi repetate, specifice focului sau corpurilor ori materiilor care ard; zgomot astfel produs, pîrîitură (3); p. e x t. ardere rapidă, cu pîlpîiri sau scăpărări dese şi cu pocnete scurte, repetate; sfîrîit1 (2), sfîrîitură (2), (în dicţionare) sfîriire (2). Cf. sfîr îi (2). Cf. cade. Sfîrîiala primusului nemţesc, c. petrescu, c. y. 49, cf. DEX. 4. Producere de zgomot caracteristic, repetat şi ritmic, determinat de viteza, de continuitatea sau de repetarea mişcării fusului de tors, a unei roţi sau a altui obiect; zgomot astfel produs; p. e x t. mişcare, mers sau funcţionare foarte rapidă; sfîrîit1 (3), sfîrîitură (3), (în dicţionare) sfîriire (3). Cf. sfîrîi (3). Cf. I. GOLESCU, C., POLIZU, TDRG, CADE, DL, DM, DEX. 5. Producere de zgomot caracteristic, determinat de bătăile repezi din aripi ale păsărilor (în zbor); zgomot astfel produs; sfîrîit1 (4), sfîrîitură (4), fîlfî-ială, fîlfîire, fîlfîit1, fîlfîitură, (în dicţionare) sfîriire (4). Cf. sfirîi (4). Cf. POLIZU, TDRG, DL, DM, DEX. 6. Producere de zgomot caracteristic zborului insectelor şi zgomotul astfel produs, b î z î i a 1 ă, bîzîire, bîzîit, bîzîitură, zîzîială, zîzîire, zîzîi t, zîzîitură, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, (rar) zumbăiala, zumbăire, zumbăit, zum-b ă i t u r ă, (popular) b o m b ă n e a 1 ă, bombă-nire, bombănit, bombănitură, bor-năială, bornăire, bornăit,“ bornăi-tură, vîjîială, vîjîire, vîjîit, vîjîi- tură; scoatere de sunete ascuţite, scurtc şi repetate, caracteristice unor insecte şi unor păsări, sunet astfel produs, ţîrîială, ţîrîire, ţîrîit, ţîrîi- tură, ţîţîială, ţîţîire, ţîţîit, ţîţîi- tură; sfîrîit1 (5), sfîrîitură (5), (in dicţionare) sfî-rîire (5). Cf. sfîrîi (5). Cf. TDRG, DL, DM, DEX. — Pl.: sfîrîieli. — Şi: sfîrăială, sfărăiălă (alexi, \v.) s. f. — Sflrii -j- suf. -eală. SFÎRÎIETOARE s. f. v. sfîrîitoare. SFlRÎLM), -Ă adj. (Rar) Care sfîrîie (I). Se prezentau bucătarul şi băiatul de la cantină — unul.. . cu o gamelă sfîrîindă. . ., celalt cu litrul de ţuică galbenă. BRĂESCU, o. a. i, 81. — Pl. : sfîrîinzi, -de. — V. sfîrîi. SFÎRÎlOC subst. (Regional) Sfîriietoare, v. s f i-riitor (4). Cf. dr. i, 108. — Pl. I ? — Sfirîi -f suf. -oc. 6668 sMp.Îike — ¿30 — SFÎHÎITUrA SFÎRÎIRE s. f. (în dicţionare) Acţiunea de a s f î-r î i şi rezultatul ei. 1. S finit1 (1). Cf. sfîrîi (1). Cf. i. golesgu, g., VALIAN, V., DEX. 2. Sfîrîit1 (2). Cf. dex. 3. Sfîrîit1 (3). Cf. sfîrîi (3). Cf. i. golesgu, c., POLIZU, DEX. 4. Sfîrîit1 (4). Cf. sfîrîi (4). Cf. dex. 5. Sfîrîit1 (5). Cf. sfîrîi (5). Cf. dex. — PI.: (rar) sfîrîiri. — V. sfîrîi. SFÎRÎIT1 s. n. Faptul de a sfîrîi. 1. Producere de zgomote şuierătoare şi repetate, de mică intensitate, specifice grăsimii încinse la foc, alimentelor prăjite ori fripte, corpurilor sau substanţelor încinse sau încălzite în contact cu focul sau cu 0 altă sursă de căldură; zgomot astfel produs; p. ext. (rar) prăjit1 (1); fript1; sfîrîială (1), sfîrîitură (1), (in dicţionare) sfîrîire (1). Cf. sfîrîi (1). Cf. cade. Puse într-un hîrb de ceaun la sfîrîit slănină. sadoveanu, o. x, 560. Dinspre bucătărie s-auzea un necurmat sfîrîit. blaga, h. 93, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 2. Producere de pocnete mici, scurte şi repetate, specifice focului sau corpurilor ori materiilor care ard şi zgomot astfel produs, pîrîitură (3); p. ext. ardere rapidă, cu pîlpîiri sau scăpărări dese şi cu pocnete scurte, repetate; sfîrîială (3), sfîrîitură (2), (în dicţionare) sfîrîire (2). Cf. sfîrîi (2). Lampa ardea înainte. Ardea şi sfîiîia, un sfîrîit ce-i sfredelea inima. săm. vi, 43, cf. cade. Se auzea un sfîrîit de primus. c. petrescu, c. v. 42. La auzul sfîrîitului cărbunilor, motanul... s-a deşteptat, moroianu, s. 93. Se auzea sfîrîitul cărbunilor peste care cădea untura topita. BARBU, G. 70. 3. Producere de zgomot caracteristic, repetat şi ritmic, determinat de viteza, de continuitatea sau de repetarea mişcării fusului de tors, a unei roţi sau a altui obiect; zgomot astfel produs; p. ext. mişcare, mers sau funcţionare foarte rapidă; sfîrîială (4), sfîrîitură (3), (în dicţionare) sfîrîire (3). Cf. sfîrîi (3). CAnd larma glasurilor tinere ce umplea camera scădea..., sfîrîitul fuselor se ridica pînă în grindă, agîr-BICEANU, S. 20, cf. DL, DM, DEX. 4. Producere de zgomot caracteristic, determinat de bătăile repezi din aripi ale păsărilor (în zbor); zgomot astfel produs; sfîrîială (5), sfîrîitură (4), fîlfiială, fîlfiire, fîlfiit1, fîlfîitură, (în dicţionare) sfîrîire (4). Y. pîlpîire, pîlpîit1. Cf. sfîrîi (4). Cf. DL, DM, DEX. 5. Producere de zgomot caracteristic zborului insectelor, zgomotul astfel produs, b î z î i a 1 ă, b î z î i r e, b î z î i t, bîzîitură, z î z i i a 1 ă, z î z î i r e, z î-z î i t, z î z î i t u r ă, z u m z ă i a 1 ă, zumzăire, z u m z ă i t, z u m z ă i t u r ă, (rar) z u m b ă i a 1 ă, z u m b ă i r c, z u m b ă i t, z u m b ă i t u r ă, (popular) b o m b ă n e a 1 ă, b o m b ă n i r e, b o m b ă-n i t, b o m băni t u r ă, (regional) b o r n ă i a 1 ă, b o r n ă i r e, b o rnă i t, 1) o r n ă itur ă, v î j î- 1 a 1 ă, v î j î i r e, v î j i i t, v i j î i t u r ă; scoatere de sunete ascuţite, scurte şi repetate, caracteristice unor insecte ori unor păsări, sunet astfel produs, ţ i-r î i a 1 ă, ţ î r î i r e, ţ î r i i t, ţ î r i i t u r ă, ţ î ţ î- i a 1 ă, ţ î ţ î i r e, ţ iţii t, ţ i ţ î i t u r ă; sfîrîială (6), sfîrîitură (5), (in dicţionare) sfîrîire (5). Cf. sfîrîi (5). Ţînfăroiul. . . e un fel de fî ni ar mare, care nu muşcă, nici nu cîntă cind‘zboară, ci produce numai un fel de sfîrîit din aripi, marian, ins. 328. Gingănii... zburau la fata apei cu un sfîrîit de stol de lăcuste, voiculescu, p. i, 17, cf. dl, dm, dex. 6. Producere a unui fîşiit caracteristic, specific băuturilor (alcoolice) efervescente; zgomot astfel produs. Cf. sfîrîi (10). Scoate... un clondir, un pahar şi un sifon. Se aude atunci un sfîrîit de cişmea, arghezi, b. 26. — PI. : sfîrîituri. — V. sfîrîi. SFÎRÎÎT2, -Ă adj. (Rar; despre alimente, mîncă-ruri etc.) Prăjit2 (1). Cf. sfîrîi (1). Din tigaia de pe foc se împrăştie un miros de grăsime sfîrîitâ. c. petrescu, o. 2. ii, 53, cf. id. a. r. 9. Deoarece untura sfîrîie, cartofii se numesc „sfîrîiţi“. pribeagul, p. r. 76, cf. dl, dm, m. d. enc. — PI. : sfîrîiţi, -te. — V. sfîrîi. SFIRÎIT6R, -OÂRE adj., s. f. 1. Adj. (Despre grăsimi încinse la foc, despre alimente prăjite ori fripte sau despre alte corpuri încinse sau încălzite în contact cu focul (sau cu o sursă de căldură) Care sfîrîie (1). Aduse într-o cratiţă de lut friptura sfîrîitoare. sa-doveanu, o. v, 326. Cîrnaţi sfîrîitori din care. . . săreau cit colo stropi de untură, voiculescu, p. i, 1.32, cf. DL, DM, DEX. 2. (Despre foc sau despre corpuri ori mateiii care ard) Care sfîrîie (2). Cf. dex. 3. (Despre fuse de tors, despre roţi sau, p. ext, despre obiecte în mişcare) Care sfîrîie (3). Cf. dl, dm, DEX. 4. S. f. Jucărie confecţionată dintr-o nucă golită de miez şi străbătută, longitudinal, de un ax metalic sau de lemn pe care se înfăşoară o sfoară, fixîndu-se la capătul superior al axului un măr sau un cocean de porumb care, atunci cînd se trage de sfoară, produce, prin învîrtire, un sfîrîit1 (3) caracteristic; bîzîitoa--re, (regional) sfîrîiac (2), sfîrîioc. Cf. i. golesgu, c., po- LIZU, DDRF, BARCIANU, ŞĂINEANU2, PĂCALĂ, M. R. 420, RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, DM, DEX. <0> F î g. [Ţăranii] sînt de multe ori o sfîrîitoare care să-nvîrteşte după placul dregătorilor, ispirescu, ap. tdrg. 5. S. f. (I^rin Bucov. şi prin Transilv.) Morişcă (3). Cf. ALR SN I ll 47, ALRM SN I h 34, A V 15. 6. (Despre păsări) Care sfîrîie (4). Cf. dl, dm, dex 7. (Despre insecte si despre unele păsări) Care sfîrîie (5) . Cf. DL, DM, DEX. — PI. : sfîrîitori, -oare. — Şi: sfîrlietoăre (resme-riţă, d.), sfirăitoâre (polizu, păcală, m. r. 420), sfărăitoâre (ddrf, şăineanu, d. u.) s. f. — Sfîrîi -f suf. -tor. SFÎRÎITtJRĂ s. f. Faptul de a sfîrîi. 1. Producere de zgomote şuierătoare şi repetate de mică intensitate, specifice grăsimii încinse la foc, alimentelor prăjite ori fripte, corpurilor sau substanţelor încinse sau încălzite în contact cu focul sau cu o altă sursă de căldură; zgomot astfel produs, p. ext. (rar) prăjit1 (1); fript1; sfîrîială (1), sfîrîit1 (I), (în dicţionare) sfîrîire (1). Cf. sfîrîi (1). Cf. i. go-LEsetJ, c. Din bucătăria cu sfîrîituri de untură . . i se aude numai glasul, c. petrescu, î. i, 62, cf. dl, dm, dex. 2. Producere de pocnete mici, scurte şi repetate specifice focului sau corpurilor ori materiilor care arc*; zgomot astfel produs, pîrîitură (3); p. ext. ardere rapidă cu pîlpîiri sau scăpărări dese şi cu pocnete scurte, repetate; sfîrîială (3), sfîrîit1 (2), (în dicţionare) sfîrîire (2). Cf. sfîrîi (2). Două, trei picături de buruieni care să va pica pă foc şi să vor aprinde fără sfîrîitură. piscupescu, o. 307/9, cf. dex. 3. Producere de zgomot caracteristic, repetat şi ritmic, determinat de viteza, de continuitatea sau de repetarea mişcării fusului de tors, a unei roţi sau a altui obiect; zgomot astfel produs; p. ext. mişcare, mers sau funcţionare foarte rapidă; sfîrîială (4), siî- 6673 SFÎRLAd* — m SfÎRLEAZ rlit1 (3), (în dicţionare) sflrlire (3). Cf. s f i r î i (3). Cf. I. GOLESCU, C., DL, DM, DEX. 4. Producere de zgomot caracteristic, determinat de ■•bătăile-’repezi' din aripi ale păsărilor (în zbor); zgomotul astfel produs; sfîrîială (5), sfîrîit1 (4), fîlfî-ială, fîlfîire, fîlfîit, fîlfîitură, (în dicţionare) sfîrîire (4). Cf. s f î r î i (4). Auzim deodată o sfîrîitură lungă de aripi, cocea, s. i, 6, cf. dl, dm, dex. 5. Producere de zgomot caracteristic zborului insectelor, zgomotul astfel produs, b î zi i a 1 ă, bîzîire, b î z 1 i t, b î z i i t u r ă, zîzîială, zîzîire, zîzlit, zîzîietură, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzaitură, (rar) zumbăială, zumbăire, zumbăit, zum-b ă i t u r ă, (popular) bombăneală, bom-bănire, bombănit, bombănitură, (regional) b o r n ă i a 1 ă, b o r n ă i r e, bornait, b o r n ă i t u r ă, vtjîială, v î j î i r e, v î j i i t, v î j î i t u r ă; scoatere de sunete ascuţite, scurte şi repetate, caracteristice unor insecte şi unor păsări, sunetul astfel emis, ţîriială, ţîrîire, ţîrîit, ţîrîitură, ţîţîială, ţ î ţ i i r e, ţ î ţ î i t, ţ î ţ î- i tură: sfîrîială (6), sfîrîit1 (5), (în dicţionare) sfîrîire (5). Cf. sfîrîi (5). Cf. DL, DM, DEX. — PI.: şfîrîituri.. — Sfîrîi -f suf. riiură. SFÎRLAc1 s. m. 1. (Prin Bucov.) „Porc slab şi de rasă proastă“, lexic reg. 115. 2. (Regional) Peşte mărunt (Drăguşeni — Tîrgu Neamţ). Cf. a vi 26. — PI.: sfîrlaci. — Siîrlă -f- suf. -ac. SFÎIÎLA(.2 s. n. 1. (învechit şi popular) Smîrc care se formează la obirşia unui izvor, a unui pîrîu; p. e x t. pîriu (1 1). Dreptu în vale, spre răsărit, pînă într-on sforac ce să trage^ dintr-însul părău (a. 1714). ştefanelli, d. c. 25. Pînă în obîrşie părăului unde să tălneşti şi cu alte sfăracuri (a. 1777). id. ib. 110. Pârâul în vale pînă unde să tălneşti cu alte sfărlacuri (a. 1795). id. ib. 260, cf. dl, dm, dex, h x 29, 42, ŞEZ. V, 123, paşca, GL., chest. iv 32/572, 73/343. De-aş bea apă din sfîrlăg, Tot cînt codrului cu drag. ant. lit. pop. i, 156, cf. a v 15, 19, vi 16, 26. + (Regional; 111 forma sforac) Confluenţa a două rîuri; locul unde se întilnesc două văi (Horodnicu de Sus — Rădăuţi). Cf. chest. iv 36/387. 2. (Regional) Deal de înălţime redusă. Com. din VLĂSINEŞTI — BOTOŞANI, — PI. : sfîrlacuri. — Şi: sftrlăg, sfărlâc, sfărâc, sfo-râc s. 11. — Cf. magh. f o r r â s. SFlRLAG s. n. v. sfîrlacS. SFÎRLAR s. m. (Ilit.; prin sud-estul Transilv.) Zvirlugă (Cobitis taenia). Cf. antipa, p. 790, bă-cesc ii, p. 85. — PI.: sf ir lari. -- Sfîrlă f suf: -ar: / SFIRLA s. f. I. I. (Mai ales în Mold.) Bobîrnac. Cucoşu . . . Pe care poţi pe loc c-o sfîrlă mori sâ-l pui. donici, f. 24/16. îmi parc rău pentru nasul amicului meu, . . . insă sfirla e biiie aplicată, alecsandri, s. 45, cf. ci hac, ii, 340, lm, ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. Un om, văzind pe gitu-i Cucuiat un biet negel, l-a venit un gust, se vede, şi-a tras o sfîrlă-n el. ap. tdrc; cf. resmeriţă, d. îi hohotea în nas; cînd Iresea pe dinaintea lui îi arunca o sfîrlă în batjocură. c. petrescu, i. II, 227, cf. BULZ Î1L. I, 154. îşi luă pălăria din cui, o scutură cu două sfîrle delicate, bră-kscu, o. a. i, 176. îţi vine să dai o sfîrlă pălăriei veci- nului din tramvai, teodoreanu, m. ii, 231. îşi dădu cu o sfîrlă pălăria pe ceafă, sadoveanu, o. iii, 18. cf. scriban, d., dl, dm, dex, alrm n/i li 24. l-a tras 0 sfîrlă. pamfile, c. 38. & F i g. Iar prin bălţi, din zbor, Cai pripite sfîrle, Ploaia tuturor Titirezi azvîrle. lesnea, vers. 61. ^ Expr. (Regional) A-i merge (cuiva) norocu-n sfîrlă = a avea ghinion. Cf. coman, gl. 2. (Mai ales în Mold. şi Bucov.) Rit1 (1). S-au sculat cu mînie scroafele asupra lupului, clefăind şi pă-lindu-l cu sfîrlele. sadoveanu, o. x, 565. Cum mă prindea printre dulăi şi printre sfîrlele porcilor , . . , se şi înfăţişa cu măciuca ! camilar, c. p. 53. Mistreţul doarme, iar prin rămuriş îi cad pe sfîrlă galbeni moi de soare, contemp. 1969, nr. 1178, 3/4, cf. f_ x 276, alr i 66/381, alr sn ii h 333, a vi 19. Nu-ţi băga sfirla unde nu-ţi fierbe oala, se spune cuiva care se amestecă în lucruri care nu-1 privesc. Com. marian, com. din vicovul df: sus—rădăuţi. ^ Ex p r. (Regional) A-i da (cuiva) peste sfirla — a-i da (cuiva) peste nas, v. nas1 (1). Cf. udrescu, gl. + (Regional; peiorativ) Gură. Com. din straja — rădăuţi, II. Numele unor obiecte, părţi de obiecte etc., tla: formă alungită, care au diverse întrebuinţări" 1. (învechit şi regional) Sfîrlează (I 4). Cî. lm, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., todoran, gl. (Adjectival; cu aluzie la rapiditatea mişcării) Şînt sobar, Sfîrlă-s mîinile — de-i treabă, contemp. 1948, nr. 108, 6/2. <0> (Adverbial) Să-mvurte-ndărăt sfîrlă. alr i 427/343. + (Popular) Epitet pentru o persoană (de obicei femeie) slabă şi iute în mişcări. Cf. h xvii 175, t. papahagi, m. 232, a v 14, udrescu, gl. 2. (Regional) Prîsnel (I I). Com. din straja — rădăuţi. 3. (Regional) Obiect de dimensiuni reduse (Poiana Lacului — Piteşti). Cf. udrescu, gl. O sfirlă de creion. id. ib. ' 4. (Regional) Băţ prevăzut cu două găuri şi cu o sfoară, care se fixează în buza unui cal ca să nu se mişte la potcovit (Coverca — Vatra Dornei). Cf. a v 14. 5. (Prin Maram.) Opincă ruptă. Cf. h xvm 21, t. papahagi, m. 232. III. (Regional) Colibă din lemn într-o pădure (Vi^ nători Neamţ — Tîrgu Neamţ). Cf. a vi 33. IV. (Iht.; regional) Zvîrlugă (Cobitis aurata balcanica). Cf. băcescu, p. 85, h x 409, alr i 1 746/227, a vi 26. — PI.: sfîrle. - Cf. s f î r. sfIrleAz subst. v. sfîrlează. SFÎRI.EĂZĂ s. f. I. Numele unor obiecte, de obicei de formă alungită, sau ale unor părţi mobile ale lor, care se învîrtesc, avînd diferite întrebuinţări: 1. (învechit şi regional) Prîsnel (I 1). Cf. i. golescu, C., PAMFILE, I. C. 11, DL, DM, M. D. ENC., DEX, ALfl l 1 270/744. 2. (în dicţionarele din trecut) Vîrtelniţă. Cf. po- LIZU, BARCIANU, ALEXI, W. 3. (Prin sudul Transilv.) Fus cu ajutorul căruia se răsucesc firele toarse. Iţele .se fac din lînă toarsă şi răsucită apoi în două cu sfîrleaza. brebenel, gr. p. 4. Jucărie mică făcută din metal, din lemn etc., cu un vîrf ascuţit, care poate fi rotită pe o suprafaţă plană; titirez (II), (învechit şi regional) sfîrlă, (II 1), prîsnel (I 2). Cf. lb, i. golescu, c., şăineanu2. Titirezul cred că-i răspîndit pretutindeni şi-i cunoscut.,, cu numele de sfîrlează. pamfile, j. i, 77, cf. resmeriţă, P., BUL. FIL. I, 152, CADE, SCRIBAN, D., Dl,, DM', M. D. 6694 SFÎRLETÏC — Ôà2 — SFÎRMlCÀ enc., dex, h il 115. (Ga termen de comparaţie, în legătură cu verbe de mişcare, sugerează ideea de iuţeală sau de învîrtire) Omul acela... a intrat ca o sfirlează în scenă, caragiale, o. iii, 193, cf. tdrg, pamfile, j. i, 134. Aici, la han..., trebuie un băiat iute, spirt. Să umble ca sfîrleaza. brătescu-voineşti, p. 59. Făptuitorul a toate îşi poate. . . învîrti ca o sfirlează între degete universul său întreg, hcgaş, m. n. 64. Toate jetele alergau şi zoreau ca sfîrtezele. rebreanu, r. i, 160. Apoi din Tiou pornea ca o sfirlează. topîrceanu, ' b. 100. Trecea zburînd ca o sfirlează. cocea, s. i, 249. Lovesc ca o sfirlează în toate părţile, vissarion, b. 206. Umbla repede în toote părţile ca o sfirlează. sadoveanu, o. vi, 245. Barca, răsucindu-se în loc ca o sfirlează, se răsturnă, tudoran, p. 416. Lili saltă, se-nvîrte, ca o sfîrlcază. contemp. 1969, nr. 1 178, 3/7. Se învîrti singură, repede, ca sfîrleaza. şrz. iii, 68, cf. zanne, p. ii, 299. <0* (Adverbial) Sfirlează se-nvîrte muierea. lesne a, vers. 234. + (Regional) Femeie slabă şi iute la mers (Băduleasa — Roşiorii de Vede). Cf. coman, gl. + F i g. (Popular) Persoană vioaie şi harnică. Cf. scriban, d. + (Rar) Epitet depreciativ pentru o vită slabă. Odată se pomeneau altfel de boi pe aici. Acum ce-s? Ia, nişte sfîrleze . . . pe vremuri erau cît urşii. AGÎRBICEANU, S. P. 13. 5. (învechit şi regional) Jucărie alcătuită dintr-o scîndurică flexibilă, în jurul căreia se răsuceşte o sfoară lungă cu un beţişor, căruia i se dă apoi drumul in părul sau în barba cuiva, pentru a le încîlci. Teodoros îi aruncase sfîrleaza în barbă, giiica, s. 300, cf. CADE. 6. (Prin Olt. şi prin Maram.) Jucărie confecţionată dintr-un cărăbuş imobilizat cu ajutorul unui ac, spin etc. şi care zbîrniie; (regional) zbîrnîitoare. A-ceastă datină a băieţilor de a face . . . sfîrleze din cărăbuşi ... a dat cu timpul naştere următoarei zicale, marian, INS. 26, cf. PAMFILE, J. II, 91, Cf. ALR II 4 367/728. 7. (Olt., prin Munt. şi prin sudul Transilv.) Morişcă (3). Cf. DAMÉ, T., RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, M. D. ENC., DEX, ALR SN I h 47, ALRM SN I h 34. + Giroscop. Cf. ltr2. II. (Regional; de obicei art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans (Piteşti). Cf. UDRESCU, GL. III. (Regional) Numele popular al unui soi de peşte mărunt, fără solzi, colorat in alb şi negru, nedefinit mai de aproape (Deda — Reghin). Cf. mat. dialect, i, 190. Am prins o sfîrlcază şi trei grindele. ib. — PI. : sfîrleze şi (regional) sfîrlezi (a ii 8). — Şi : (învechit) sfîrleaz subst. pann, p. v. i, 134/1. — Sfîrlă -f suf. -ează. SFÎRIÆTIC subst. (Regional ; cu sens nepre Jzat, probabil) Bucăţică (Secusigiu—Arad). Cf. chest. v l56/77a. Se scoate oii un sfiiielic din vîrful urechii, ib. — Accentul necunoscut. — PI. : ? — Etimologia nesigură. Cf. sfîrlă. SFÎRL! vb. IV. Rel‘1. (în dicţionarele din trecut) A se învîrti într-un picior, făcînd piruete. V. pirueta. Cf. VALIAN, V., PONTBRIANT, D., LM, DDRF. — Prez. ind. : sfîrlesc. — V. sfîrlă. SFÎRLÎRE s. f. (în dicţionarele din trecut) Acţiunea de a s e s f î r 1 i. Cf. valian, v., pontbriant, d., lm. — PI. : sftrliri. — V. sfîrîi. SFÎRLITOARE s. f. (în dicţionarele din trecui) Morişcă (3). Cf. valian, v., pontbriant, d. — PI.: sfîrîitori. — Sflrli -j- suf. 4oare. SFÎRLITllRĂ s. f. (în dicţionarele din trecut) Piruetă. Cf. valian, v., pontbriant, d. — PI.: sfîrîituri. — Sflrli + suf. -itură. SFÎRLIIJŞ subst. (Regional; în sintagma) Sfirliuş de gheaţă = gheţuş (Sighiştel — Dr. Petru Groza). Cf. teaha, c. n. 265. — PI. : ? — Sfîrlă -f suf. -iuş. SFÎRLOÂCĂ s. f. v. zvirliiijă. SFÎRLOAGĂ s. f. (Popular) 1. Piele veche, uscată şi răsucită. Cf. lb, lm, liuba — iana, m. 23, alexi, w., boceanu, gl. (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de cârc se leagă prin prep. ,,de“) Nişte sjîrloage de opinci, udrescu, gl. 2. (Popular) încălţăminte uzată; s p e c. (de obicei la pl.) Cizmă sau opincă veche uzată. M-ai ameţit puindu-ţi sfuioagele pe calup, trăgîndu-le la şan şi ungîndu-le. creangă, o. 237, cf. id. gl., gheţie, r. M., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, DR. X, 332, BL IV, 98, SCRIBAN, D., DL, DM, SCL 1974, 448, H IX 86, ŞEZ. VIII, 160, DENSUSIANU, Ţ. H. 263, cf. L. COSTIN, GR. BĂN. II, 174, COMAN, GL., MAT. DIALECT. I, 13. 3. (Prin sud-estul Olt., la pl.) ,,Bucăţi, sfircuri“. graiul, I, 84. Prin pîrloage Stau sfirloage, La capul pirlogului, Potlogu măgarului, ib. 4. (Regional) Perdela (I 1) (Holod — Reiuş). Cf. LEXIC reg. i, 66. — Pl. : sfîrloage. — Sfîrlă -f suf. -oagă. SFÎRLdGEA s. m. invar. (Prin vestul Munt.) Per- ’ soană mică de statură şi slabă. Cf. udrescu, c.l, — Sfîrlogi -f suf. -ea. SFÎRLOGI vb. IV. Refl. 1. (Prin Mold. şi prin Munt.; despre obiecte, plante etc.) A se scoroji (1). în vara aceea s-a sfîrlogit iarba dogorită de-o arşiţă uscată, c. petrescu, r. dr. 150. Gospodarii îşi lăsaseră ogoarele să se sfirlogească în buruiană, id. ib. 242, cf. scl 1974, 448, udrescu, gl. 2. (Prin vestul Munt.; despre oameni sau despre faţa, despre pielea etc. lor) A se zbirci. Cf. udrescu, gl. 3. Fi g. (Prin Mold.; despre oameni) A se frăminta. înţelese după mutra-i deznădăjduită că rebelul tribului Lipan se sfîrlogea pe banchetă, c. petrescu, c. v, 15. — Prez. ind. : sfîilogesc. — V. sflrloagă. SFÎRIX)GÎT, -Ă adj. (Prin vestul Munt. ;> despre oameni sau despre faţa, despre pielea etc. lor) Zbîrcit. Cf. udrescu, gl. — Pl. : sfirlogiti, -te. — V. sfîrlogi.' SFÎRUjGĂ s. f. v. zvlrlugă. SlîUUi vb. IV v. sfărînu. SFIRMICA vb. I. R e f 1. (Regional) A se sfărima (1) (Cisteiu — Alba Iulia). Cf. viciu, s. gl. Apele s-au turburai, Pietrile s-au sfîrrnicat. id. ib. — Prez. ind. : ? — De la sfărma. SfIrmItuhĂ — ááá - SFÎkŞEME SFÎRMITTÎRĂ s. f. v. sfăitmătură. SFÎRNAR s. 111. (învechit şi regional) Nugustor (2); s p e c. geambaş. Cf. lb. Tot negustorul, pină şi ccl mai nevoiaş sfimar, are deasupra uşii mag asinului 9 tablă, codru-drăguşanu, c. 188. Cămătari şi sfîr-nari foarte avuţi, bălcescu, m. y. 336. Lucră repede, nu tindălesc, iui se tocmesc ca sfîrnarii. bariţiu, p. a. hi, cf. polizu, lm. De ţi-i dor, bade, de noi, Făţi un sfimar de oi Şi vină-n gazdă la noi. marian, nu. 145, cf. gheţie, r. m. Un strănepot al lui Oliv ier Crom-wel a trăit în Londra ca sfîrnar (mămular). gt (1901), 44, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, d. Da mai dă-l han-tătarului, sfirnariu uri-cios, dacă ţine mai mult la. . . iapă ca la fată! bănuţ, T. P. 164, Cf. CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX, COm. dill FRATA — TURDA ŞÎ dill SIEUŢ — BISTRIŢA, DR. VIII, 208, ALR i 1 574^ 1 591,'ALR sn iv li 1 015, mn 235, a v 8, 14, 15. Sfîrnarii cumpărau vite la tîrg şi le vindeau cu cîştig la alt tîrg. mat. dialect, i, 93. + (Regional) Epitet pentru un om murdar sau lipsit de omenie (Crişcior — Brad). Cf. pasca, gl. — PI. : sfîrnari. — Şi: (învechit şi,regional) sfîrnă-riu, (învechit) sfornâr (lb, cihac, ii, 341), (regional) sfărnâr (dr. v, 228), sfirnâri (ib. 229), sîrfâriu (ib.) s. m. — Etimologia nesigură. Cf. lat. f enu s. SFÎRNAREÂSA s. f. (învechit, rar) Negustoreasă. Sf irnărcasa îşi pune cărţile la o parte şi-ncepe a grăi. fm (1845), 2271/28. — Pi. : sfîrnărese. — Sfîrnar -j- sul*. -easă. SFÎRNĂR1U s. m. v. sfîrnar. SFÎRNAR I vb. IV. I n t r a n z. (învechit şi regional). A-cumpăra şi a vinde marfă pentru a realiza un profit, a practica meseria de negustor (2); (învechit şi popular) a negustori (1). Cf. lb, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., h xvii 181, alr i 1 591/229, 268, 290, alr sn iv h 1 015, lexic reg. ii, 74. — Prez. ind.: sfîrnărese. — V. siirnar. SFÎRNAR ÎE s. f. (învechit şi regional) Negustorie (1). Cf. gheţie, r. m., cade, scriban, d., dr. v, 229. <£> E x p r. (Regional) A umbla în sfîrnărie = a merge pe la tîrguri pentru a face negoţ cu vite. Cf. mat. dialect, i, 93. + Fi g. (Regional) Şarlatanie (2). Cf. scriban, d. — Siirnar 4- suf. -ie. SFIRNEL s. n. (Regional) Prîsnel (I 1) (Zidurile — Găieşti). Cf. alr 1 1 270/750. — PI. : sfîrnele. — Etimologia nesigură. Cf. prîsnel. SFÎROGÎ vb. IV v. sfaroţji, SFÎROGH, -A adj, v sîarocjil. SFÎROJf vb. IV v. sfaroyi. SFÎRŞAmE *s. f. v. sfîrşenie. / SFlRŞĂNIE s. f. v. sfîrştMîie. SFÎRŞEALĂ s. f. Senzaţie de slăbiciune; stare de leşin, (livresc) lipotimie; lipsă de putere, stare de oboseală accentuată, de slăbire a rezistenţei generale a organismului; (învechit) sfîrşitură (1), (regional) sfîrşenie (4), (învechit, rar) sfîrşiciune. V. epuizare, extenuare, istovire, 1 e ş i a 1 ă, leşie, leşuială, marasm (1), moleşeală (1), secătuire (1), slăbiciune, slăbi e, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, zălezitură. Cf. sfîrşi (9). Cf. polizu. Sfîrşeala şi acel sentiment de pierzanie care-i vine omului cînd simte un gol de haos la Ungur ea au dispărut cu desăvîrşire. caragiale, m. 162, cf. barcianu, tdrg, bianu, d. s., reşmeşuţă, d. Eram în aşa hal de sfîrşeală, că n-aş fi crezut să mă pot scula, nici să fi luat casa foc. m. i. caragiale, c. 8, cf. cade. Simţea o sfîr-şeală aspră prin genunchi şi în şale. rebreanu, n. 96. îşi strînse, cu o mare sfîrşeală, între oasele degetelor, tîmplele în care s-au înfipt dureros doi dinţi de cleşte. c. petrescu, c. v. 345. Se întremează... din sfîrşeala pe care i-o provocase oboseala, vianu, a. p. 130. L-apucă o sfîrşeală, gîndindu-se că moare, arghezi, s. p. 80. Simţi o sfîrşeală şi se prăbuşi pe bancă, călinescu, s. 199. Fui încercat de frisoane şi de o sfîrşeală curioasă în tot corpul, blaga, h. 137. Tensiunea neomenească de atîtea ore scădea într-o sfîrşeală trecătoare. camil petrescu, p. v. 22. Am sfîrşeală la inimă, stancu, d. 226. Simţi că-n cap i se face un gol, că-n vine i se revarsă un val de sfîrşeală. v. rom. mai 1953, 131, cf. dl. Simţi o sfîrşeală în stomac, barbu, g. 187, cf. m. d. enc., dex. Aşa să i se potolească junghiurile, icnetele, ameţelele, cuţitele, ţepile, fîrşelile. mat. folk. 624, cf. şez. iv, 29. I-a venit fîrşeală de foame. arh. olt. xxi, 264, cf. ciauşanu, gl. 26. + (Rar) Lipsă de vioiciune în mişcări; încetineală. Avea o înfăţişare topită şi o oarecare sfîrşeală în mişcări, blaga, h. 25. + (Rar) Dezgust. N-avem nici nesiguranţele îndrăzneţe ale începătorilor, nici sfîrşeala pretenţioasă a bă-trînilor maeştri, in plr ii, 276. Ion Ozun o privi cu un început de sfîrşeală. c. petrescu, c. v. 124. Maia-kovski simţea de pe atunci o sfîrşeală... pentru scă-lîmbăielile gratuite ale futuriştilor, contemp. 1949, nr. 184, 1/4. — PI.: (rar) sfîrşeli. — Şi: (regional) fîrşeală s. f. — Sfîrşi + suf. -eală. SFÎRŞENIE s. f. 1. (învechit) Sfîrşit1 (1). Să le fie în spăsenie tocma pînă în sfărşenia pămîntului. coresi, l. 63/21. Tu ome, cum şi cîndu-ţi va fi sfîr-şeniia? moxa, 360/17. Cum să adună neghinele şi să ard cu foc, aşa va fi şi sfîrşăniia veacului acestuia. n. test. (1648), 18r/9. Nesfîrşita muncă [a iadului] are sfîrşenie (a. 1652). ap. tdrg. Cîntarea vecerniei iaste de mulţămire cătră Dumnezeu pentru că am sosit călră sfîrşenia zilei. ap. cade. Aşa ne vom munci pînă la sfîrşănia veacului, alexandria (1784), 82v/17, cf. polizu. Cînd a bate fiu pe taică... Atuncea-i sfîrşenia pămîntului. marian, î. 481. + (învechit, rar) Moarte (1). Petrecu făcînd minuni pînă la sfîrşeniia sa. do-softei, v. s. septembrie 24v/23. <0> Expr. A lua sfîrşenie de... = a fi ucis de... Luară sfîrşenie de sabie. id. ib. octombrie 94r/14. + (învechit, rar; în concepţiile religioase) Judecata de apoi. Să se măture de pre pămînt pomenirea lui şi la sfîrşanie să iasă cu păgînii (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 129/3. , 2. (învechit, rar) Scop (1). Că sfîrşeniia legiei dragostea e, şi una de ale legiei dragostea Toate învăţăturile săvirşaşte-le. coresi, ev. 337. 3. (învechit) Capăt; hotar. Vin de la sfîrşenia pă-minlului să auză preamîndriia lui Solomon (a. 1574). ap. dhlr ii, 530. <£> F i g. Domnul de sus înfricatu e şi împărat prespre tot pămîntul, că mare-i Domnul ... şi măriei nu e sfîrşenie. cod. tod. 193. 4. (Regional) Sfîrşeală. (De inimă rea) simţi o lîncezeală, o sfîrşenie, o slăbiciune, o piroteală. pamfile, ap. cade. — PI.: (rar) sfîrşenii. — Şi: sfîrşanie, sfirşânie, flr-şenie (psalt. 113) s. f. — Sfîrşi-f suf. -enie. Cf. slavonul c'KKP'hUJeHHHî. 6708 ; • ' ». şir.*";- ■■ / :;V ■ >■' SFlRŞf vb. IV/J. Ţ r a fl;z„- (Complementul indică manifestări ále oamenilor, acţiuni, fenomcnt. ¿te, în curs de de,s[ă.şuvare) A efectúa liltirtiul stadiu (aVijl In vedere), a p,arotirge ultima etapă; a.isprăvi, a încheia, a termina, (popular) a dovodi, a găti, istovi, a mîntui (5), (învechit) á fini, a săvîrşi (1).V. d e s ă v î r ş i, ■ finaliza; a lua .sfîrşit (v. sfîrşit1). Şi cişci s'firşaşte tremeaiere. cod. vor.2 55r/3. Şi se rugă de eţ să 'fie ihţru invirloşarea credinţei Domnului, sfirşi tremeterea (a. 1569 •— 1575). gcr i, *11/7. Şi înainte decli aceaste'a cuviriie svfrşi, iaca ieşi Răoe.ca. po 76/28. De vd ţinia acel loc şi va face moară, iară mai apoi, dfica- văsiirăşi (sfirşi Miint.) moara . . ., vor sttiga asupra lui.’prav. 27. Cină sfirşi j[su]s cuvintele aceastea, .ieşi clin Galileni şi veni in hotdrăle Iudeii. n. ţest. (1648), 24v/8. în. a doao parle dă porunci de i’iiaţd- creştinească şi ... o sfirşaşte cu rugăciunea. ib. 205v/7. După ce sfirşi. sv[i]ntúl pravila de noapte . . . . şădea priveghind (a. 1691). gcr i, 288/18, .cf. anon. car., lex. maRs. 206. Dimineaţa după ce sfirşi cea •dcdoăre'şi după obiceaiu rugăciune (a. 1806). gcr i, 338/1. 'Au sos'it şi Mirza cel mic, cu 300 de călăreţi . . ., pentru că sfîrşise bătaia, şincai, hr. ii, 300/19.- Să liu iasă din chilie pănă ce va sfirşi ţoală psaltirea de cetită, (a. 1809). gcr ii, 203/27, cf. lb. După ce cina fu sfifşită, zeiţa luă pe Ţelemah. pleşoianu, t. i, 69/16. ■■ Sfirşind 'jAchinăciunea, mulgea' lamile. dră-GHidi, R. 148/1. De-abia mă-ncăpu vremea să-mi sfir-. şese toaleta, hiíisoverghi, a. 69/7. Fîrşind aceste cuvinte, ieşi răpede^din boltă şi. se făcu nevăzut, filimon, o. i, 266. Sfiişish'1'. lucrul şi, alergînd răpecle, il scoaseră de ld- sigură moarte, conv. lit. i, 204.- Bine vorba nu sfirşea, Din ţiu iată că ieşea Zimbrul aprig, alecsan-dri, p. ii, 93. îl birui, şi totul e sfiişit\pînă te ştergi la ochi. caragiale, o. ii, 345. Toate .sint sfirşite pentru mine. davila, v. y.-128. Şi nu sfirşea un cintec jumătate., Că altul ti venea mereu in glnd. iosip, v.. 1.0Q. S'fîrşi’ospăţul meu .cu mere zvintate şi cil nuci. kqgaş, dr,. i, 265. Ce-ţi pasă clacă-o să sfirşească Ojchestra valsul! minulesctj, vers..66. N-apucase să sfirşească bine vorba şi de pretutindeni năvăliră in curţe argaţii. gálacti.0ií-,7í0.„ 52. ,Cind sfirşed lucrul, se aşezasă toarcă., c. petresgu, î. i, 256. Sjirşiţă-i treaba în gos¡-podărie. D. botez, f. s. 93. Sfirşea apriga goană întţ-o preumblare, voiculescu., -p. ii, 15. .pentru .a sfirşi discuţia de.ór'din teoretic ..., cred necesar să citez şi alte. şludii., iordan, ,sţil. 27. Seara incăi nii sfirşiră încărcatul, ţud.oran, p!,..168,. întrecerea ... e sfîrşiiă dramatic, ist. lit, rom. tV{, 696. După ce sfirşi şi acest cihtec .....răipase-. . . aşteptind parcq efectul, preda, r. 443, 'cf. dex, dsr. Éine vorba nu sfirşea, Iarba că se , vestejea, járník^bírseánu, t>. 311. A spus toată 'povestea.lor şi o. sfirşi’ aşa. reteganul, ,p. ii,.31. Timp cit firşeşli‘;o ţig.are. şez. iv, 131. Yorba bine nu sfirşea, Cu nevasta şi pleca, balade, iii, 329. Bine v.orba n-a sfîişil,, Şapte Tpotere-au sosit. folc. mold. i, 185,. -y-Inţran'z,' Că scumpă e răscumpărarea sufletului' H lor de.-a njp să puterea sfirşi in. veácu (a'. 1051). gcr ţ, 1Ş5/16. Acesta era din ţara farsiii,.. ce. şă chema aşa de.firşeaşle■ supt pusocirea optimalelor.. dqşoftei, v. s. ianuarie 8v/20. încă o întrebare şi sfirşesc cu tortura interviului, -bacalbaşa, s. a. i, 257. Pe sul toi. creşte pinzei şi ... Ţesutul încetează cin'd firele sfirşesc. bel-d-ice.vnu, P.69. Aşa sfirşesc oare toate iubirile care p,ăreail .că vor dura o veşnicie ? c. petresc'u, îfi,,89. Ritualul. .. rebuia' neapărat'să sfirşească. . mihăescu, d. a. 46.. Tinereţea sfîrşeşte o^clală cu pierderea cwioztlăţii spi-itualé} Xrghe-zi,s. yiix, 257. Iii l.cqihr, zburaţi mereu. . . tjhcle sfirşeşle sfninlitúl zbor? beNîuc, y, 14. Slirşind . u partea de jos ..., se căţăra pe scară, turoran, p. 1Ó4. Să bem Şi Ciîm Sjirşim, să-nce'pem idrăşi! t'tonie 1964, 9. "v* Refl. Să s,e ştîrşeaseă (să s-e curaplc c) răul păcăloşilcr. tsalt. 9. însă a impiiţui hrană sfîrş.eşaşle-se şi intru puirediee ¡iiearge. coreei, eV. 233^ Qă lume din vec se.sfirşaşte şi judeţul se găteşte (a. 1784). | OGR ii, 143/21. Urtde se sfîrşeşte instinctul dobitocului? negulici, e. ii, 110/13.' Am văzul ... cum se sfîrşaşte nelegiuirea. arisţÎ^, ş.. 2/3,0Ceremonia se sfîrşise. NEGRÜZZI, s. i, 53. jLq şese oare de şara lupta se sfîr-şise, conv. lit. i-, 2ÔS.. be^acu s-o şfirşit pentru mirte-n lumeq.-astg.. alecsaNdri, ¡t. ii, 27.. Orice luptă se sfir-şe'şt'e cu uţi echilibru, conta, o. f. 162. Aţeşie cert.e ştia ea vum sef sfirşeş.c ? eminesgjj, p. l. 70. După ce s-a sfîrşit nunta, fçç.ior-ii s-au dus'în treaha lor. creangă, p. 5. Aşa se sfirşeşle fruiĂp.asa povestire Ja fila o sulă. caragiale, o. H, 170. À.cest prolog al ciţidatpi noastre călătorii se sfirşi ;. . destul de iute. „Conv. lit. xvi, 147. Astfel sţ,sfirşesc şi luptele ţu ungurii lot în favoarea lui Ştefan: xenopol, i. r. iv, 39. Iubirea şi arta . .. nu se sfirşesc clecit cu sfirşitul vieţii. în plr ii, 57/ Iupirêa dintre ei ăoi şe~ sfîrşise. gÎrleanu, N. 166. Strunele ghitarei-s rupte Şi... romanţa s^a şfirşit! MiNULEsCtr, vers. 58. Numiţi să nil se sfirşeas,că războiul pină imi vine rindul. c, ,petrçsct;, î. i, 119. Pomelnicul pe trei coloană nu se mai sfirşea. i. botez, b. i, 61. Se sfîrşise calvarul. G. -M, zamfirescu, m. d. ii, 88. Aici vinătoarea nu e oprită nici o secundă şi nii se sfîrşeşte niciodată, yoiculescu, p' i, 60. Tre-buie să.mai aşteptaţi, căci àfacèréa nu, s-a şfîtfit. sado-veA'NU, o. v, 3,08» Pţicina ,şe sfîrşise ceva măi înainte de sorocul vieţii, mîhăescu, d. a.' 33. Odată şi odată o să se sfirşească şi războiul, stajmcu, ş. 395. Culme -a simililuăinilor, piesa se sfîrşeşte cu împăcarea tuturor. coNiŞTANTl'NEŞcui, s. ii, 59. Duseră cufărul pe punte şi cu ăsta treaba şe sfirşi. tudoran, p. 28. Melodia se sfîrşise. y. rom. decembrie 1964, 58, cf. dex. Cind puterea se sfîrşeşte, Inima la ce-ţi slujeşte! alegsan-dri, p. p. 125. Cind, după ce s-a Sfirşit dejpşu, s-apucă dulgherul de o cgsă, se zice, că o încheie, h vi 43. Că dragostea se sfîrşeşte Şi cit lumea nu trăieşte, jarnîk— BÎRSE4NU, d. 219. Amu, după ci s.-o sfirşi nunta, numai ci vini ştiri di la împăratu Negru. şez. iv, 200. După .ce ş-a sfirşit ver'ielu, se pun pe băut şi pe jucat graiul, ’ i, 449. După Se, să sflrşest’e nunta, mere la-iei. o. BÎRKEA, a. Pvji, 502. S-a sfîrşit oiemul, se spune pentru a arăta că nu oricîhd p0ţi avea parte cl,e un chilipiy. Of. zanne, p. v, 457. <0> Re f 1. (în corelaţie cu „a începéiS) N^ar fi cu putinţă omului a se pricepe Unde una se sfîrşeşte şi cealaltă se inçepe. conaçhi, p. 2&4. Va fi cu neputinţă să spunem in care regiune începe şi în.carele sfîrşeşte formarea unei specii, conta, o. f. 318. O ţară întreagă, un conţinenX .. ■ par că încep şi se sfirşesc aici.1 bogza, c. O. Î9. Parcă ţţne'a iă nu ' fié crezut, să nü arate cum.Ua unde începe şi unde se sfirşeşle măsluirea, roiiâniă literară, 1969, nr. 31, 16/1/ <£> Inţ-ranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. ,,cu") O poezie !.. sfirşeşle cu următoarea strofă, maiorescu, critice, 103. Peiïtru a sfirşi o dală cu neînţelegerile ... să alcătuiască o legiuire potrivită. bvl. com. ist. iii, 49. Migraţiunea popoarelor a sfirşiţ cu dispariţia celor mai .rţiulte popçare năvălitoare. Puşcariw, L. r. i, 334. istoria ţiu ar fi défît lupta diferitelor tendinţe sfirşind cu victoria libertăţii. Raléa, s. t. iii,'79. Din vremea cind ţoale sftrşeau cu .invocarea aceloj- amintiri, c. petRescu, a. r. 147. Sfirşind çu spălatul punţii, făcea fiecare ce-l îndemna inima, tudoran, p. 162. S-a sfîrşit cu melaticoliile tandre şi sentimentele păzite de virtute, v. rom. ianuarie 1965, 105. (R ef 1.) Doămhe, să Se sfirşeăsif'ă 'o dată cu viaţa asta ! vlahuţă,, ap. cade. S-a sfirşit cu huzurul, e războiul! c. petresCu, î. i, 77. Se sfîrşise cu Medelenii. Actul [de vinzare] fusese - autentificat, teo-doreanu, m. iii, 4-14. Disctiţiile se sfîrşeau nu rareori eu petre'çeri şi hoinăriri piriă la ziuă. călinescu, e. 183. ■$> Intranz. (Ürni^t désdeterminări la supin, precedate de prep. ,,de‘ ) Şi stau cu ea de vorbă Şi nu sfirşes.cide spus. săm. v, 629. Poate că nu sfîrşiscm de visat iheă vreun vis îndărătnic, h^gaş, dr. i, âl2, cf. 11.8. Văcarul sfirşi acuţii -de ,s,lrîns urda în jacă şi o aiîrnă in cui., lunoianu, c. 5.3. îngădaie-mă .să sfirşesc de ferecat această ’piatră, galaction, o. 47, Au 6709 SFÎRŞI \ — 835 — SFÎRŞI sfîrşit de botezai pe loji cei de fdţă., moroianu, s. 81. Tocm'ai sfîrşea unul de vorbii cînd ţtu ajuns în dreptul meu. mîhăescu, d. a. 17. Dar tind. m sfîrşit De benchetuit, de-o parte se duc. alecsaîîdri, p. p. 66-. Nici h-au Sfîrşit bine de vorbit şi sm'eul le-au tăiaţ capulv sbiera, p. 32. Sfîrşeşte... de cusut. ■ş'ez. iv, 178. După si i'-ai fîrşit di stîns iei cuţiîugî to’ dai cruSiş. graiul, I, 462,.■ (E x p r.-; regional) A sfirşi .de cheltuială (sau din ¡Sh£lciui|) = a rămîne fără nici un ban, a fi lefter. Tocmai' cină fîrşeam de cheltuială şi • mă duceam la tlrg ca să-mi . vinz maldteăua... mă luă la cătare. hilimon, o. i, 266. Te Yăc'neştir te văicăreşti? Ori din ehelciug mi-ai fîrşit? mat. folK. 30. Or de ehelciug ai fîrşit... Or" fetele nu lei-a -vrut. graiul, i, 72. S p e c. (Complementul indică „viaţa“, „veleatuV, „zilele“ ete.; adtesea construit cu dativul pronumelui personal) A ajunge la ultimul m6ment (murind1 1); a încheia, a isprăvi, (Învechit şi regional) a săvîrşi (1). După ce Vom svîrşi viaţa noastră ceastă de acum, sufletele noastre vor meărge spre petreacere. cheia, în. 36v/14.Acolo ş-au sfîrşit viaţa (sfîrşitul Sec. XVIII). mag. ist. i, 279/29. Plăcerile desfătărilor 'trupeşti. . . smintesc sănătatea şi sfîrşesc viaţa în grab. episcu-pescu, practica, XXXVI/31. îi trecu pe dinaintea ochilor icoana lui lat’ său, care sfîrşise viaţa sub nişte roate , de tren. bacalbaşa, s. a, i, 180. Lingă■ omul ‘acesta trebuia şă-şi sfîrşiască viata. c. pethescu, î. i, 93. în avocatiiră ştiarrl că am să-mi. sfîrşesc veleătul..U i-hăescu, d. a. 21. Dă te-.adăpi cu lingura, Pîn’ ţi-i sfîrşi viaţa! jarnîk—Sîrseanu, t>. 260.' De*-a mai face vort ficior, Pui-i capu sub.picior Sî-i fîrşdscă zilili. şe-z. ii, 181. Melcul gc cu cîntăvi îşi sfîrşeşte viaţa pe cărbuni arzînd, se spune despre cei obişnuiţi să aibă necazflri. Cf. zanne, p. i,' 552. •§> Loc. adv. P.c sfîrşite = pe punctul de a se isprăvi, de a mai dura. foarte puţin; pe terminate, v. terminat1. Sfanţii isnafului erau pe sfîrşite. caragiale, o. iii, 145. Toamna era pe sfîrşite. vi.ajiuţă, o. a. iii, 90. Simţea o vagă părere de răii că acum e pe sfîrşite cu viaţa de kiev. agîrbiceanu, a. 65. Adăştar'ea e pe sfîrşile. m. i. OaragialE, c. 107. De bătut n-au cum să ne bată că ei ¡sint pe sfîrşite. camil pUtKescu, u. n. 222. Tratativele liînzqni moşiei erau pe sfîrşite. teodor'eanu, m. iii, 348.' Pîlptkile luminărilor sftriiad pe sfîrşite în sfeşnice, într-adevăr, nu le vedea. c. PEtrescj, a.». 178, Acttm tîrgul e pe sfîrşite. bogza, a.' î. ‘142. Şedinţa era pe sfîrşite. vinea, l. i, 35, cf. dl. îşi aprinse de la ţigara cai;e era pe sfîrşite una nouă. Preda, r.' 255, cf. dex, zanne, P. iii, 212. <0> E x p r. A o sîlrşi cn viaţa = a se sinucide. Risipeam tot pentru, că. . .. nfă hotărîsem s-o sfîrşesc eu viaţa de fiare ei!apx sătul. M. i. caragiale, c. 89. (învechit) A-şi sfîrşi suflarea = a ■ fi In agonie, a fi pe pragul morţii. Va îriţra leul ce îşi sfîrşeaşle: suflarea. ţichindeal, f. 8/15. Refl. Cindu , cumplia-se (şfirşiia-se v, să s t î n g i a d) de la• mere şuflqiul mieu. psalt. 326,. Se sfîrşia sufletul mieu din mine (a. ,1651). gcr i, 15(3/14. Viu ' ea paşărea-ntr-un zbor, Pîn’ ce viaţa-ţjii se sfîrşeşte ca şi lîna din fuior, alecsandri, p.. î, 9. Scoali-mă-d-eici, măi băeţi!... c-aici ig/ii sî fîrşăs[c] dzîlili. şez. iv, 195. Cînd aude el aşa, i s-a firşiţ viaţa curînd, curînd. graiul, i, 205. Cruce pe cap să-l zdrobească, Viala-i să se sfîrşască.. balade, i, 344. înainte ne.-a ieşi, Şi viaţa ni s-a sfîrşi. fqlc. mold. ii, 687. O.mul ca luminarea, .cînd luminează atunci să sfîrşeşte. zanne, p. i, 370. 2. T r a n z. (învechit şi popular) A înfăptui. A ta e dzua şi a ta e noaptea, tu sfîrşit-al zorile şi. soarele. psalt. hur. 64vyi2. Că ce ai tu sfîrşit ei sparseră. psalt. 16. Sfîrşit-ai picioarele meale ca cerbii şi întru înraltu puse-me. ib. 28. Să făcu voia celuia ce m-au tremes şi să,sfîrşesc lucrul lui. coresi, ev. 153. Un lucru bun veri svîrşi şi te veri bucura, paraclis (1639), 261. Ga să-şi poată 'sfivşi scopul, au avut întru agiutorîu patru aqmeni înţelepţi, şincai, hr. ii»< 212/6.- Să o ajute să sfirscască eu bine şi slujba aceasta, ispirescu,, i. 28. Cine începe multe, púfiné şfîr-şeşte. âp. şdrv. Şl hoţul cînd, merge la fufat iice . „Dgopine-ajută“, hecupi ăşliOrCari cred că un lucru bun aii sfîrşit. i^ete-gaüjul, p.'-v,'33. Au făcut rădule... şi, după ce li-a fîrşit, fii-a simţit turcii, graî-ul, i, 199» *0* Re'fl. Deşa gţ. sfîrşaşţe păcatul, naşte moarrtea. cod. vor,3 -56 /14. Scriptura legiei tăie şi porîncile întru noi şă se luereaze şi să s‘e Sfîrşească. coresi, ev. 188. Aşa ,se sfîrşi ceriul şi pămînţul. po 15/16. -ib (învechit, rar; complementul indică hotărîri judecătoreşti) A execută1; a aplica. Ú'n .giuSét ce Vix isprăvi şi Va svirşi (î m p 1 e a muñt.) leágia altui giudet.. .. nu să va certa. prav. 278. '+ Tranz. şi refl. (învechit, rar; despre plante)(A face şă ajungă sau a ajunge la maturitate. [Sămînţa] ceaia din mărăcini căzută... neacă-se şi nu sfîrşească rodul, coresi, ev. 35Í. Trei amu părţi [din semănătura! sint de nu se sfîrşesc, nici dau rod. id. ib. 355. + (învechit) A primi (Í 4). Dîn rostul tinerilor şi sugători-, sfîrşit-ai laudă, p^alt. 10, cf. coresi, ps. 16/5. 3. I n t r a n z. (Oespre oameni care discută) A termina de pronunţat ultimele ctivmte (sau sunete); p. e x t. a trage concluzii asupra celor spuâe pînă atunci, a conchide, (livresc) a concluziona. Cind Hriza fîr-şi, toţi în rînd slătură. Cu păhanfl plin . . . închinîndUTşi, o Cîntqre începură, budai-Ideleanu, t. v. 98. Mai am o singură Măgare de seămă de făeut ş-apoi sfîrşesc. N,eguliCi, b. ii, 324/2.; Dar' el sfţrşi şicîndu-mi să înţeleg■ cuvîntiţl: Bo^iNjriŞEANu, o. 1-38. Ptîil! măi, zise frgte-să», după ce l-a lăsat, şă Sfîrşeqseă. • creangă’, p, 45. Păcat că n-a pprtat-o la şcoală, sfirşi bătrînuj,. agîrbiceanu, a. 141. Jlie Rogojinaru sfîrşi gîfîind de convingere, rebreanu, r. i, 11. Vreau .să mp duc la apa .Răutului. ... Sfîrşiicrup. glas blînd Şoi-maru. sadoveanu, o. vii, 22. Mă întorc iar la miné în sat, sfîrşi bătrînul resemnat, bart, s. m. 33. Radu sfîrşi şi• mă pripi puţin mirat, mîhăescu, d. a. 43., .cf. ,d.l, dex, dsr. 4- T r a n z: (învechit, rar) A pronunţa (1).. întră mulţi în besearecă şi sfîrşesc cu limba o' mie de Sţihiiri ţie rugă. coreşţ, ev., 327. + Inţrajn. şi refl. (Folosit de óbicei la imperativ) A înceta să mai existe, să mai acţioneze' etc.; a (s,e) curma. Se se sfrîşasfiă-se răul păcătoşilor, psalt.. 9. Măre, lasă-mă în pace, sfîrşeşte şi :d*ta cu ideile cele vechi de'roţriahsuri. mii Refl. L-au prevenit amîndoi că vacanţa se sfîrşise. cocea, s. ii, 98. 5. T r a n z. A întrebuinţa pînă la capăt, a consuma integral; a epuiza, a isprăvi, a termina, (învechit) a săvîrşi (1), (regional) a găti. Foametea... se iară întări în aceia ţară şi după ce ar fi. svîrşind hrana carele era adus din Eghipet. palia (1581), 178/10. Şi firşiiu pîinea. . . ş-am s!d6i[t]. dosoftei, v. s. noiembrie 102r/ 22. Arcaşii sfîrşise arcele, mustf,, let2. iii, 45. Sînt leşinat de foame, fiindcă am sfîrşit hrana ce aveam gătită, drăghici, R. 26/6. Cîmpul încă nu-i înverzit bine şi fînul începu a să sfîrşi» i. ionescu, c. 67/26. Se hrănise numai cu pîine şi ceai. Sfîrşise tot şi nu mai vedea nici o scăpare, c. petrescu, c. v. 145. Sfîr-şiseră gustările... de rinichi fripţi, voiculescu, p. i, 142. Păstorii îşi sfîrşcsc strachina cu lapte cu ochii plini de lacrimi, bogza, c. o. 71, cf. dex. <0> Refl. pas. Agiutori... nu li mai vini de nicăiuri şi bucăţile li să sfîrşăsc. neculce, l. 362. Sfîrşindu-li-să apa de lot aa scris prin taină evreilor. . . ca să li fure apa. bărac, ap. gcb ii, 241/38. Ori de cîte ori s-a sfîrşit o luminare de ceară şi a rămas numai un căpeţel, îl lipesc de pămînl. marian* î. 29. S-a sfîrşit pînea pe masă. isac, o. 31. + T r a n z. f act. (învechit) A distruge. Cea foamete va sfîrşi acest pămînl. po 142/16. Pre ovrei de lotu-i sfîrşi şi-i pierdu pentru că se lepădase de a-şi plecarea capul, moxa, 361/20. Banii să strică de rugină şi chelluindu-să, vreamea-i svîrşeşte. vaklaam, c. 289. Vreamea înceape ţările, vreamea le fîrşaşte. u. costin, ap. gcr i, 203/32. Boalele din toată vremea. . . topesc şi sfîrşesc pe pătimaşi din vatra creşterii, episcupescu, practica, XLIX/20. 4* Refl. (învechit, rar; despre pedepse) A se prescrie (5). Numai r.ăpitul nu se poate svîrşi in cinci ai, ce după clzeace ai. prav. 185. 6. Intranz. (De obicei urmat de determinări la infinitiv precedate de prep. ,,prin“) A avea drept ultimă consecinţă sau rezultat final; a ajnnge să... Am sfîrşit prin a rîde noi însuşi de noi. negruzzi, s. i, 68. Biata cucoană sfîrşea prin a rîde. sion, p. 111. Puterile lincreţei. . . sfîrşiră prin a învinge răul care-l ţinea de sepie săptămîni în crude suferinţe. conv. lit. i, 190. Publicul cu bun-simţ a sfîrşit prin a le crede pe amîndouă. maiorescu, critice, 49. Sfîrşesc prin a se hotărî să deschidă prăvălie pe seama lor. vlahuţă, s. A. n,461. Toate sfîrşiră prin a-i naşle-n piept revolta, bacalbaşa, s. a. i, 169. Nn o dală se întîmplă să sfîrşcască prin a-şi iubi meseria ca patimă. anghel, pr. 17. Nu ştiu ce să creadă şi sfîrşi prin a se mînia. agîrbiceanu, a. 76. Sfîrşi prin a se adresa mai mult căpitanului, c. petrescu, î. ii, 114. Reforma sfîrşeşte prin a. nega principiul de la care a pornii. oţetea, R. 322. înghimpal adesea cu aluzii răutăcioase despre nulitatea sa, sfîrşi prin a evita casa părintească. căunescu, e. 24. Ei sfîrşeau prin a se convinge. camil petrescu, o. ii, 480. In Ţara Oltului. . . frumuseţea sfîrşeşte prin a învinge întotdeauna, bogza, c. o. 278. împuşcăturile, lumina puternică a soarelui sfîrşiră prin a trezi chiar şi pe cei mai somnoroşi. stancu, M. i. 71. Ticălosul sfîrşeşte prin a fi demascat, v. rom. ianuarie 1965, 206. Sfîrşeşte prin a se îndrăgosti de fiul Domnului, contemp. 1969, nr. 1 165, 3/4, cf. DEX, 7. Refl. şi intranz. A înceta să mai trăiască, a nu mai fi în viaţă; a adormi, a deceda, a dispărea, a se duce, îi muri 1 (D, a pieri 0). a se prăpădi (3), a se stinge, a sucomba, (livresc) a repausa, (astăzi rar) a răposa (2), (învechit şi popular) a se muta (I 3), a se petrece (I 2), a pica1 (II 3), a plesni (II 2), (învechit şi regional) a se pristăvi (l), a se săvîrşi (2), a se sparge, (învechit) a se prostăvi (7), (familiar) a se curăţa, (argotic) a o mierli1. Feciorii chcamă-se carci inlru leage sfîrşUa-se-au, coresi, ev. 176. Sc duse la Ierusalim şi se sfirşi acolo, moxa, 367/24. Pre vlădici din scaune-i scoasără şi pre mulţi omorîră şi închişi să soîrşiră. vablaam, c. 236. De să va svîrşi (v a muri munt.) cela ce au lucrat ş-au nevoit viia. prav. 55. Mai apoi de sabie să sfîrşiră. dosoftei, v. s. noiembrie 98v/17, cf. anon. car. Le-au tăiat capetele şi aşa s-au sfîrşit (sfîrşitul sec. XVIII), mag. ist; i, 166/7. Toana atuncea trebuia să mă sfîrşesc, Cind mai bine pofteam se treiesc. ţichindeal, f. 142/2. îmi veni o-aşa durere in inimă, încîl crezui că mă sfîrşcsc. gane, N. iii, 46. M-am deprins... cu ideea că azi mii ne trebuie să mă sfîrşesc. vlahuţă, s. A. ii, 286. Dar vai!... e-n agonia morţii... Tăcut aşteaptă să sfîrşească. demetrescu, o. 78. Cînd bolnavul nu stă cu capul pe pernă, e semn că se sfîrşeşte. gorovei, cr. 198. Ar fi luat Oltenia în curmeziş, spre a ajunge la pasul Cîinenilor, unde a sfîrşit. pârvan, g. 114. La fel sfîrşise, tînăr, şi vărul său, poetul, m. i. caragiale, c. 50. îmi auzeam oasele pîrîind..., simţeam că mă sfîrşesc. mironescu, s. 153. Căzut la pat şi se sfîrşi în trei zile. c. petrescu, r. dr. 96. Cucoana Sofiica era soţia D-lui Demostene Lascăr şi s-a sfîrşit. sadoveanu, o. rv, 553. Nenorocul m-a urmării şi cînd a fost să sfîrşesc. vinea, l. ii, 258. Pesemne vrea să se sfîrşească, s-a săturat de trai., tudoran, p: 99. Căscă ochii mari şi nu mai văzu decît o pată cenuşie. Se sfîrşea. barbu, g. 286, cf. dex. Omul moare, dobitocul se sfîrşeşte ori crapă, h xviii 270. Nu voi dar să mai trăiesc, Voi să mor, să mă sfîrşesc. teodorescu,. P. P. 287. Iar Dunărea-njeleapla, Unde Chira se sfîrşea, apă lină se făcea, jabnîk — bîrseanu, d: 496. S-a sfîrşî Ca un pui de găină, graiul, i, 246. (T r a n z.) întotdeauna îmi ziceam că are să o sfîrşească aşa omul ăsta. brătescu-voineşti, p. 220. <0 (Prin exagerare) Ce pot face. . . cînd simt că mor după tine? Cînd mă sfîrşcsc! conachi, p. 85. ‘v’ (Cu determinări care arată felul morţii, cauza, împrejurările etc.) Părinţii sfîrşindu-să amîndoi în temniţă, pruncul l-au luat o creştină, dosoftei, v. s. septembrie 2V/14. Nevastă-mca. împărăteasa, s-a sfîrşit de dorul copiilor, ispirescu, l. 192. Tatăl lor. . . sub povara bătrîneţii se sfîrşea. ap. tdrg. Aşa s-a sfîrşit Jupîn..., în sărăcie şi. uitare. i. botez, b. i, 43. S-a sfîrşit de piept bolnav, lesnea, vers. 43. Sfîrşea înfometat şi chinuit, boureanu, s. r. 4. Mi se urîse printre străini... vreau să sfîrşesc în casa părintească, v. rom. ianuarie 1965, 8. + R ef 1. F i g. (învechit) A pieri (4). Ţiganii. . . să firşcsc acum supt jugul robiei, piscupescu, o. 42/8. ii. T r a n z. (învechit şi popular; complementul indică fiinţe; adesea cu determinări „de zile“) A omori (I). Slăbil-aă c iu sirirşişi ei. psalt. uur. 55v/13. Glasul Domnului sfîrşaşle cerbii, coresi, ps. 69/13. Acesta. . . de lotu-i sfîrşi şi-i pierdu, moxa, 361/20. De ţ-ai opri, Doamne, mina la cea iute Să nu mă fîr-şească dindu-mi bătăi muile. dosoftei, ps. 130/18. ■îl sfîrşi de zile. ap. ddrf. Eu l-am pălit în frunte, de aceea l-am sfîrşit. sa.dovea,nu, o. i, 230, cf. dex. Parcă cu l-am fermecat Cu otravă şi cu spirl Şi de zile'l-am sfîrşit. sevastos, c. 259, cf. AUiXicr, l. i\ 74. Scoate-mi şarpele din sin; Cînd se-nlinde, Mă cuprinde; Se zgirccşle, Mă sfîrşeşte. balade, im, 183. <0- (Prin exagerare). Cinc-l scrie Nu-l mîngîic, Cind celeştc, Te sfîrşeşte. î-oi.c. mold. ), 00. Dorul badii mă sfîrşeşte.. ib. ii, 583. 9. Refl. (Despre oameni) A avea o senzaţie de slăbiciune, de leşin; a se simţi lipsit de jjutere, a avea o stare de oboseală accentuată, de slăbire a rezistenţei -generale a organismului. V. d e b obi, e p u i z a, e x l e ţi u a, i r i n g o, i s l o v i, s e c a2 (1), s-e c ă- 6709 SFIRŞICIUNE — 837 SFÎRŞITi t n i (I), sl oi, s t o a T c c, stnci, suge, vlăgui, •¿drobi, 7. ă mori. ,Acolo s-au războlit pe pini cec şi, văzinci că să tupeaşlc şi se sfirşcaşle călră moarte, sili. dosoftei, v. s. septembrie 33^/19. Mă sfirşesc, amar mă doare, Şi ri-am milă cui să cer. i. văcărescul, p. 193/3. Mă iartă, să nu ies azi clin cori — Să dorm 6 dală straşnic, că m-am sfirşit. coşbuc, s. 23, ci. cade, scriban, D., dl, dex, dsr. Vai! nu mai pot, cad pe cale, Mă sfirşesc şi mor de jale. alecsandri, i\ p. 282. "O1 (Cu determinări cauzale introduse prin prep. „de“) Iată mă sfirşesc de dragoste pentru tine. ispi-rescu, l. 29. Flăminzi copiii-n drum ne mor Şi ne sftrşim de mila lor. coşbuc, p. i, 208. De foame Ne sfirşim I Ce-i de făcut? ap. tdrg. Femeile sini sfîrşite de groază, camil petrescu, u. n. 304. Eram sfirşit de oboseală, nu mai puteam; îmi dădeam sufletul! sadoveanu, o. vi, 68. Ţăranii se sfirşectu de foame. labiş, p. 95. Mă sfirşesc de foame şi de sele. retega-nul, p. i, 35. Da, te scoală şi le uită Cum le pling, cum le jelesc Şi de jale mă sfirşesc. şez. ii, 17. E x p r. A i sc sflrşi (cuiva) inima = a fi îndurerat; a se lăsa cuprins de tristeţe. Mi se sfirşeşte inima cind o văd astfel, alecsandri, t. 1 503. Puişorul cind m-atinge Foc la inimă mă-ncinge, Şi la mine cind priveşte Inima mi se sfirşeşte. jarxîk — bîrseanu, d. 22. Inima îi să sflrşea, Dar indat’ să stăpinea Şi durerii nu să da. balade, ii, 147. A se sflrşi (cincva) dc Ia inimă (sau pc picioare) = a-i veni cuiva rău; a leşina. Sfirşindu-se de la inimă, se moaie din balamale şi cade pe un scaun, caragiale, ap. tdrg. Boierii simţiră că se sfirşesc pe picioare, barbu, princ. 227. (Rar) A sc sîîrşi dc ccva (sau dc cincva) = a-şi bate capul, a depune eforturi pentru ceva sau pentru cineva: Com. drăganu. + (Despre puterile cuiva) A pierde rezistenţa, intensitatea; a sc diminua, a scădea, a descreşte. Mi să sfirşesc puterile, ap. tdrg. Ajung cu creştetul in nămol... dibuie fundul cu miinile şi cu picioarele. Li se sfirşesc puterile, stancu, d. 208. Cind puterea se sfirşeşte Inima la ce-fi slujeşte ? alecsandri, p. p. 125. Tranz. O fîrşeşte pă putere bătrinefea. alr ii/i mn 50, 2 273/928. + (Rar) A se lăsa cuprins de. . .', a se lăsa dominat de. . . Parcă Ic sfirşeşti deodată înlr-o lene caldă, dulce, vlahuţă, p. 101. + (Despre glas) A-şi pierde intensitatea; a slăbi, a se stinge. Singele-n răni gilgiicşte, Glasu-n gură se sfirşeşte. ALECSANDRI, P. I, 38. 10. Refl. şi In tranz. (Despre terenuri* aşezări, drumuri etc.) A ajunge la capăt; a se termina, a se isprăvi. De la o vreme valea s-a sfirşit şi s-a început un deal. creangă, p. 41. Un sat lung, de nu se mai sfir-şeşte, aşezat la poalele munţilor, vlahuţă, s. a. iii, 253, cf. tdrg. Valea se sfirşea ca un perete drept, vissarion, b. 166. Digul, care desparte Dunărea de mare, sfirşeşte cu farul verde, bart, e. 250. Acest drum care nu ştiu unde se va sfirşi. stancu, m. i. 173. Panta domoală a podişului s-a sfirşit. bogza, c. o. 95. O însoţi de departe, mergind de-a lungul cheiului pină unde acesta se sfirşea. tudo-ran, p. 60. Drumul... se sfirşeşte. jarnîk — bîrseanu, d. 92. -v" Tranz. Iarăşi mearsăm mai nainte firşind zăpodia, aflăm un pomăt mare de măslini, dosoftei, v. s. octombrie 46v/4. Şi lot fără margini pustia ne-ntinde ■ ■ . Nimic n-o sfirşeşte. macedonski, o. i, 145. + Tranz. Fig. (învechit) A călăuzi. Cel ce au chiemalu voi Intru vec.uiloare a lui slavă de i/[risto]s.. . puţinelu chinuil-afi, acela sfi rşească-vă (să vă î n-dkreptez.e biblia 1688). cod. vor.3 82v/7. Sfîr-şaşte călcăturile meale in cărările tale. psalt. 23. — Prez. ind.; sfirşesc. — Şi: (învechit şi regional) fîrşi, (învechit) svirşi, (învechit, rai) svrîşi, vb. IV. — Din V. sl. CtBlp’kUJHTH, CgphUJHTH. SFÎRŞICltJNE s. f. (învechit, rar; urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“) Sfîrşeală. Cu uimeală de minte şi vorbire aiurea şi cu sfirşiciune de putere şi în cea mai după urmă cu semne de lingoare, episcvpescu. practica, 235/17. O stare deşteaptă de sănătate care sc preface... cu amorţirea trupului este şi se numeşte sfirşiciune de leşin. id. ib. 204/21. — Sfirşi + suf. -iciune. SFlRŞÎNŢĂ s. i. (învechit, rar) SfirşiL1 (I). Uritul n-are sfirşinţă. ap. ddrf. — PI. : sfîrşinţe. Sfirşi -f- suf. -inţă. SFÎRŞÎRE s. f. Acţiunea de a (s e) sflrşi şi rezultatul ei. 1. Efectuare a ultimului stadiu avut în vedere; parcurgere aultimei etape (a unor acţiuni, fenomene etc. în desfăşurare); isprăvire, încheiere, terminare (1), (popular) gătare, istovire, mîntuire, (învechit) săvîr-şire (l).Cf. sflrşi (1). De aici dzise sfirşirea dzilelor curăţitului pîră cind adusă fu derept urul ciînrescu de ei aducerea lor. cod. vor.2 16v/2. Mare e Domnul şi lăudat foarte şi mărirea lui nu e cumpliré (sfirşire v, f î r ş i t d). psalt. 299, cf. anon. car., lb, i. golescu, c. Ceea ce zici întimplare ii isprava de-o gindire Ce de ochii tăi ascunde şi incepul, şi sfirşire. conachi, p. 273, cf. i.m, barcianu, alexi, w. I.a sfirşirea liceului s-ar fi înscris la altă facultate decit la drept, dacă nu ar fi fost stăruinţele bălrînului. brătescu-voineşti, p. 167, cf. cade, dl, dm, dex. ■}■ Loc. a d v. Fără sfirşire = fără Încetare, mereu (II 1) , necontenit (2). Da cum vă aflaţi ?... Da sinleţi sănătoşi ?. . . ne întrebau fără sfirşire cuconul Ştefănică şi cucoana Marghiolita, gane, n. ii, 189. 2. (învechit) înfăptuire. Cf. s fîrşi (2). Să ne trudim spre sfirşirea invăţăturei Domnului, coresi, ev. 222. Tînărul ce venise călră Hristos şi in ţoale învăţăturile legici ce era întării a le isprăvi şi spre sfirşirea viefiei evangheliei a ajunge, id. ib. 290. 3. întrebuinţare pină la capăt; consumare, epuizare, isprăvire, terminare. Cf. dl, dm, dex. Sfirşirea tuturor proviziilor, dsr. 4. (învechit, rar) Rezultat final: p. c x t. ajutor. Cf. sfîrşi (G). Cu îndemnarea Tatălui şi cu vrerea Fii-ului şi cu sfirşirea Sfîidului Duh am cumpărat ac[eastă] carte (a. 1743). iorga, s. d. xiii, 52. 5. (învechit şi regional) Moarte (1). Cf. sfirşi (?)• Aciiş mă ajunse şi vestea de sfirşirea zilelor drag fiiului meu (a. 1602). iorga, c. i. ii, 239. Că şi lea-topisel inlreag să aştepţi de la noi, de om avea dzilc şi nu va hi pus prea veacinicul sfat putearnicului D[u]m-n[e)dzâu iărăi aceşliia... şi soroc de sfirşirea. m. cos-tin, ap. gcr i, 197/12. Să-mi spui ce ştii de jalnica-i sfirşire. murnu, o. 36. Mă duc une-oi găsi viaţă fără de sfirşiri. o. bîrlea, a. p. i, 258. G. (Lingv.; învechit) Terminaţie. Aceste nume adăo-gătoare toate, verieum vor fi, sint sau cu trei sfirşiri... sau cu o sfirşire. st. lex. 223r/(5, cf. 220r/l, valían, v. — PI.: (rar) sfirşiri. — V. sfîrşi. SFÎRŞIT1 s. n. Faptul de a (se) sfîrşi. 1. (De obicei urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de ‘) Moment, punct etc. în care este efectuat ultimul stadiu (avut în vedere), în care este parcursă ultima etapă (a unor acţiuni, fenomene etc. în desfăsurare); isprăvit, încheiat, încheiere, terminare (1), terminat1, - (învechit) săvîrşire (1), săvîrşit1 (1), săvirşenie (l), săvîrşitură, sfîrşenie (1), (învechit, rar) sfirşinţă. V. cap. capăt, deznodămînt, final, fine, închidere, spart, spargere. Cf. sfîrş (1).' Sfirşiiul cuvinlului... toţi să auziţi, coresi, ev. 26. Sfirşitul a tot trupul venit-au-na-.inlea mea. po 28/9. La sfirşitul rugăciuneei .. . scula-să şi zise amin (ante 1600). cuv. d. bătr. ii, 148. După locmala lumii şi după cumpăna vremii cunoscind că vin toate spre svirşil (a. 1632). gcr i, 79/11. Hiecc incepul de folos nevoinţa-l arată, Iară svirşitul a tot lucrul ia plată. 6713 SFÎBŞIT1 — 838.— SFÎBŞIT* varlaam, c., 498. îndată iui mers unde-era .alţi fraieri 'pribegi, de-ad .'aşteptai sfîrşitul lucrului, .ureche, ap. gcr i, 73/29. CúnoscUlu-mi-ani datorie nepărăsilă mai attinte de-a sósi sfîrşitul nemerniciei meale. biblia (Í688), [prefaţă] 4/37. Nici ceea ce-ak.fbst începutul n-au văzut, nice. carii vor fi firşitul nu vor vedea. n. cosţin, ap. ■gcr ii; 13/13.: Sfîpşiliîl acestui congres riu!este ştiut cum -poate fi (a. 1809); doc. ec. ÎS.'-Mentor^răs'purise: iată sfirşilul unei patimi oarbe, pleşoianu, t. ii, 12/1. Guvernul contelui Augustin Capudistria e la sfîrşitul său. cr (1832), 1312/38. Putem căpăta la sfîrşit o cu totul neobicinuită nepăsare, vaşici, m. ii, 45/,$...Sffrşiipl' fu dezbinarea lor totală, mag. ist. i, 37/26. Să se însărcineze cu judecata lui pînă la sfîrşitul ei. regul. org. 214/11. "La sfîrşitul prinţului soră-mea .., îmi zise s-o aştept în grădină: ohicX, o; e. i, 44: La sfîrşitul fiecărei ntítife [scria]1... : „Ermit, te iubesc /“ eminescu, p. l. 71. Pe la sfîrşitul mesii, ginerele mergea de şedea’la masă cu ceilalţi feciori, pitiş; şch. 107. Aşteaptă sfîrşitul vorbei, davila, v. v; 67. Despre această schimbare ... va fi vorba numai la sfîrşitul'acestei expuneri, iorga, c. i. iii, 78. La sfîrşitul şcolii, domnul învăţător. ; : a zis că e păcat ca aşa băiat... să nu meargă mai departe. brătescu-voi-neşti, p. 83. Ca o ’mare uşurare, sosi sfîrşitul slujbei. agîrbiçeanu, A. 108. Vasele acestea vegetează intr-o mediocritate perpetuă, pînă la sfîrşitul existenţei lor. pArvaiî, ,g. 188. Ar trebui 'să pui\mereu Cîteva puncte ■ de suspensie la sfîrşitul frazelor, ibrăileanu, a. 41. Pufni .de rîs toată Vremea}' pînă la sfîrşitul şeditiţeij ènervînd litmea. rebreanu, r. ii,481.;Cu gîndul şi Su ochii-nfipţi în largul Poemei ce-şi întirzie 'sfîrşitul'. minülescu, vers. 232. Iubirile sînt. trecătoare', dar... sfîrşiturile frebui,e să fie cinstite, ca intre oameni, camil petSescu, u. n. 154. Çarjera meae.aproape de sfîrşit: brăeşcj/, o. a. i, j3Ş; Sfirşilul ospăţului,ameninţa să fie lamentabil. voicu-les.cu, p; .1, â09."Şă recitească niai cu seamă sfîrşitul articolului de care e vorba, îri plr i, 234. O deosebită atenţie cjcqrdă. Creangă şi sfiişitului ritmic al frazelor. yiÁijríjj a. P. 116. Presimţirefl sfîrşitului unei societăţi în descompunere punk mereu problema morţii, ralea, s. t. ii, 20.8. Fusese, înir-adevăr, valul care prevestea-.sfirşitul furtunii. TVDORA.N, p. 451. După sfîrşituRucrului, ómul me¡i intră în cabana unde érau cazaţi, preda, r, . 28. O. iarnă^ca' sfîrşitul’unei ere. labiş, p. 96. Sfirşilul ordinului a fost acoperit de uratele dezlănţuite ale soldaţilor. v. rom.,octombrie 19,64, 66. Titlul întreg... se află ■în tabelul.de la sfîrşitul lucrării. L. rom. 1967,■ 500. Cqpitplul se încheie cu sfîrşitul războiului, magazin, ist. 1968, niv 12,-57. La sfirşilul războiului a făcut parte din miliţiapopularâi. scînteia, ,i.969„ nr. 8 183, ct dex, dsr. <0 (.yi-fnat ije determinări ţn genitiv sau introduse prin prep-s ,,de“, care jndipă unităţi‘d.e timp) Ceia ce s-au. gălal. dé la Adam pînă la sfîrşitul veacului (cca 1550). cuv. D. bătr.-ii, 461/24>,C4 vru şi-i fu. voia pre a noastră fire să fie oai;ecîncţ şi , la sfîrşitul ailor să vie. c'Oreş.i, ev. 209. Către sfîfşilul 'veacului al patrulea siliră pe gdţi să/tre'acă Dunărea (sfirş'îtiil sèc. XVIII).1' mag, ist. îj 31/5. 'À trăit către sfîrşitul sulei a şasea, asachi, l. 251/24. Cască de dimineaţa pînă seara,'aştepţînd sfîrşitul lunii cu mandatul, ghica, c. e. ii, 333. pe de la sfirşilul lui iunie o să'trebuiască să mă "reped la Bucureşti. caragiaee, o. vii, 39. Ce.de faple : ■ . .pdt’să se ivească tn acest sfîrşit de noapte, davila, v:' v. -170. Vechiul război turco-polon de la sfîrşitul veacului al XVIII-lea. iorga, c. i. ii, 200. E un - sfîrşit de toamnă ploios. anghel—losiF, c. L. 167. Spre sfîrşitul tui noiembrie, o tulesc devale. brătescu-voineşti, p. ■ 49. Duminica ■ lăsării secului.. . căzu ... către sftrşitul lunii, agîrbi--CEANiT, s. 313. Spre sftrşitul anului 1732■ Sfîrşitul zilelor, (sau vieţii) = moarte .(*) considerată ca moment final al .existenţei individului; moarte (2). S,ă, fie scos ş.i gonit den locul Iui. pănă la svt'rşilul (sfîrşitul munt,.) bieţii lui- pray.. 33. Fîrşilul dzilelor Iracfe cil de-a şi/a pre om. m. costin, o. 100. Ljăjiu tatălui copilul rodurjle bunălăţji.Ce şi-ţi aşteaptă iarăşi călră sfirşilul vieţii., cqnachi, p. 296. PăriRtele se afla la sfîrşitul Oieţii sale..cind copilul său ţr.a. in pujţerea.vîrslei. conta, o. f. 169. Să fii nevoii să trăieşti cu una beteagă pînă la. sfîrşitul vieţii, creangă., p. 119. Caragea rămîne pînă la'sfîrşiiul vieţii lui legat de, familia Moriizi. bul. com. ist. iii, 118. Sfîrşitul vieţii tale să le-l pui înainte, la orice urmare.. za,nn(E, p,. viii, 591. <£> L, o c. a.dj. Fără (de). sfîrşit = care nu ajunge sau pare Că mi ya ajunge n;i,ci,o,ţiaţă.la ultimul sţadiu în .timp (v. veşnic, e t e r n), in spaţiu (v. n e-sfîrşit, nelimitat), in1 număr (v. nemăsurat, nenumărat) fete.: care (pare că) se prelungeşte la infinit, Care durează mer.eij. Pesemne.... nu ştii, bparrină, că , el mi-a. făgăduit un'amOr fără sfîrşit? negruzzi, s. i, 50. Tirguri întărite trăiseră tn chip păcătos în mijlocul gîlcevilor făr.ă sfirşit. iorga, c. i. iii, 84. Trecu clin 'nou bunica pragul bisericii. , . ca să doarmă somnul îndelung şi fără de sftrşil al celor drepţi. anghel,- pr. 27. începu să se făcă 'una cu păifiînlul supt povara Zilelor fără 'sfîrşil. AgÎrb^ceanV, ,s. p. 12?. Drumul se desfăşură ca ‘o ptnză albă "şl lui)gă. . . dar lungă fără sfîrşil. hogaş, i)R. i, 43. Ascultă curgerea ploii fără sfîrşit. C.'petrescu, s'. 52! Era... uri îhger răuvoitor ăp'ărîridu-ţr dihlr-o dală înlr-o noapte de deznădejde fără'âftrşit. mihăescu, d. a. 5i. Trecuse de mult în dllă -lume, prin bezna ctmpUlui fără ■ sfîrşit. arghezi, s. viii, 155. Şesuri fără sfirşit, netede şi verzi, roteau ■ tn perspective imense o vegetaţie uniformă. cĂiiiNEscu, o. i; 12. Pe întinderile fără sfîrşit ■ . ■ vedeam sate cu uliţi largi şi drepte, scînteia, 1953, nr. 2 795. Levantul ’ascundea minunăţii fără s'fîrşit: tudoran, p. '80. înaintau1trupele... în coloane fără sfîrşit. t. po-’ povi’ci, s. 440, cf, dex. Şurub făr.ă sfîrşit == sistem,de şuruburi care transformă mişcarea de rotaţie în altă mişcare de rotaţie. Angrenaj ce poantă nă’mele de angrenaj cu şurub fără sfîrşit. soaîie, maş. 138, cf. 33. O Lo c. adv. în sfirşit = în" cele din urmă, in fine, la urma urmei. în sfîrşit; săişi gdlească Căsa de calabalîc:... să fie slobodă şi aerisită-, cr (1829), 58V2.. în.) .sfîrşit, viindu-şi. dn, sine ca,idi.ntr-un somn adînc, zise lui Mejrilor. pleşoianu, t. ii, . 29/27. în. sfîrşit, la 1765' aprilie 12,' lung a dat lumii vecinica sărutare, marcovici, c. '4/16. în sfîişit de toate, cu toate i că găsesc cu cale această răsplătire-.. .f-îns'ă îhli iştărea nu lipseşte din inima mea,,gorja.!?, h, ii., 135/2'4. /n sfîţşil, arn pe sluga me.a. kwsqyerghi, a, 5.6/28. Am rărtţaş.i in ■. sfirşit, singur. piţĂcnici, ţi. 3/14. în sfirşit, toate acele SFlnşiTi — 839 -*■ SFÎRŞIT1 petreceri... le^tţm geniul, conachi, p. ld2. In S'firştf, dtipă nentfmărate 'fatalităţi, şe curăţită ''de barbari. mag; is'ţ. i, 81/18. Irr sfir'fiii'febteţeâ se arătă în glasul său şi In ţoâţe mişcările sale. ’pis. 79/28. După o îndelungată suferire, în sfirşit, Ipolii a hturit. negruzzi, s. i, 65. în sfîrşit, v-aţi convins că ţiu-i nţci-'O primejdie ' . Aî trecuţ prin godrii. alegşan,PRi,,t. i, 429. Povestesc cum i-a amăgit paşărea viclean^,\cuiji i-a purlpi .din loc„ în Ide şi cum, în sfîrşit; s-a făchi nevăzută.,odobescu, s. iii, 17. Că o ,vrea... spre-a şe-nţelege în sfîrşit pe sine ' însăşi, eminesctj, 1 q. i,“i60. în sfîrşit, s-a hotărît a s.e duce în to.ală lumea să-şi caute bărbatul, creangă, p. 89., DHigenţa, soseşte, în sfîrşit, cu aproape trei c.eăs.uri de.Ântîrziere.. car^giale, ,o. i, 59: Găsiin sfîrşit, în fundul uhui trpn_. vechi, armele, işpikesgu, l, 3. Iată-ne, în sfîrşit, pe frumpas.a vale a. SiriulUi. .vlahuţă, s. ’a. ih, 295. Şă-ţi mărească sqţda... să-fi facă, în- sfîrşit, ceva de:folos, bacalbaşa, s.. a. 1,24. Senerinul, în sfîrşit, l-am dobîrydit. davila, y. v. 78,. Avea, în sfirşit, cu ce s-o umilească, d. zamfiresgu, t. s. 35. La capătul atîtor încercări zădarnice,., s-a pomenit, în sfîrşit, acolo sus, ■în-c'er, zburînd. 1or<3a, p. 'A. ii, 45. Renunţarea... i-a făfat, în sftfşit, înţelepţi, anghel,-pr.'35: Se înţeleseră, în sfîrşiţ, să treacă pe la Niculiţă. agîrbiceanu, s. 178. Ei cer, în sfîrşit, o artă alcătuită din pţtgetffte. in pur ii, 230. Secare, în sfîrşit, că ar mai exista chiar ţin argument filologic, pârvan, G. .4. Un acOrdor din Piatră■ a adys, în sfîrşit, pianul în stare normală, ibrăjleanu, a. 45. în sfîrşit, pierdui nădejdea să cunosc. . . făptură - omenească pe deplin teafără la minte. M. i. caragiale, c. 47.. ConSinile, în sfîrşit, Să-l vîre ucenic la giuvaergiul. . AhtOnlo. tbviNEscu, c. iv, 102. Ordonanţa găseşte,'în sfiişit-, mult căutătă pătur.ă. camil petrescu, u. n. 350. Ajunsese, în Sfîrşit, la un liman şi era fericit, o. m. .zam-firesqu, m. d. ii, 147. Turaţ-mra, în sfîrşit, popa'făcu ca toată vina să cadă în capul părintelui. voicuţEşeu, p. 1, 126. A trebuii, în sfîrşit,,să schimb haina militară. mihăeşcu, d. j», 18.'Două r-îndunele s-au hotărît, în sfîrşit> să-şi prindă cuibul de casă noastră, ârghezi, ş . vin, 23. Bateau, iii sfîrşit, cu aripi de po'r'umb'ei, veşti di .primăvară prin aer. blaga, h. 83. In sfîrşit, îi tresărise 'şi lui în cuget tertipul pe măsura amicului său. %. petrescu, a. r. 32. Îşi căpătase, îh Sfîrşit, numele care i se potrivea. tudqran, P. 58. ,Şfiu că, în sfârşit, cineva Ua. spus. ±. .pBpoVIci, ş. 71. încep .şă bag de-seqrn'ă, in,sfîrşit, Că multe îrrţi rqmin neînţelese,^abis, p. 388. în sfîrşit, d'Upă aţita-vreme am să pun iar acceleratorul în funcţiune, t mai 1'968, 19, pf, de*. (PSiiă) Ia sîlr’şiţ = (pînă) în . ijjţihivil ş|adiu; (pînă) la urmă, .v. urm ă. Am citit . ( chitea pînă la ‘sfîr'şiţ. ţjp. cade. Bine! făcu la sfîrşit şi ieşi urmată de aproape de. Grigore. rebreanu, r. i, 232, ■ pf. DI., M. ţ>. ENC., DEX; •$> L O C. V b. jjV lua sfîrşit = 'a se sArşi. (\). După pqf.ru qre festivitatea a luat sfîrşit. şţAncu, u. îj. S. 8. 94, Cf. DL, M. D. ENC., DEX, E x| r. A faee (sau a pune) sfirşit — a 'face să înceteze. Cu o suflare răcoreşte snspinu-mi, C-un zîmbet faci gîndirea-mi să-se-mbete; Fă-, un sfîrşit durerii. .. vin la sînu-m'i. EklNEseu, o. 1, 200.- Sfîişit să puie dulcii:iăle Suferinţi. vlahuţă, ova. 34,'cf.fDL, dm, m. d. enc., dex-. (Prin Mpld.)..Asfinţitul's6a:iel'ui. Gind.sfîrşital soarelui se face in nori., vremea se va strica, şez. iu, 46. Cmd soarele este aproape de sfîrşit trebuie să Mai pînă sfinţeşte, apoi să începi Ipcriit. gorOyei, cr. 166. . » â. în,cetare a .vieţii; oprire a ţuturor funcţiilor vitale; iflOarte decelare, deces,, dispariţie, ptăpădire ^3), , răposare iepailiâre i(:2), stingere, sucombare, (livrtesc) exitus, (învechit şi popular) săvîrşire (2), (popular) pierdere (I 1), (regional) toppriie (2), (în-VQchit) petrecanie (1)., pefrecere (I 2), prisţăvire, săvârşire (2), săvîrşitf (2), (învechit, rar) frăpaditură (1), sfirşenie (1), (ironic) crăpare, (argotic) mierleală, verdeş. V. p i e i r e (1), p i e r z a n 1 e (1), p i e r z a -re (1), r c p a uş (‘3),Cf. şfîrşi (7),, Iiicliiiă suferinţi amare, au sfirşiluri crudţ, macedonski, o. iii, 113. Poporula citiţot tristul sfirşit al viteazului fără-noroc. ipRGA, c. î. xf 93* Uăcă^şi simte sfârşitul apropiat, poate iă chiar /l a pus’, prin V'asil'e, la cale şă vitiă cu vorbe 'dé là ai Olarului. AGÏRBicEÀîiy, ş. 54. Şiiplind că i se apropie sfp'şitill, îşi chemase nepotul la dînsül. m. i. caragIXle, a 65. întoarcerea în sal şi tragicul lui şfîrşil sînt treptele psihologice.,fireşti ale unei nebunii.- lo-visţiEScuL, q, ivj 47. Ducerea mi s-a .înăşprit din cte în -ce tot mai rău şi' acum mi-aştept sfîrşilul din ceqs în çeas. ■MipoNEScu, s. a, 85. C(ţ un duhovnic le qflase suferinţi ‘ secrète. .ştia. sfîrşiluri ineviffibăe, care nu igrtă. c. petResqü, c. v. 185. Meşterul.-., mă afiertigase că sfîrşiful e apţoape. g. m.. zamfire seu, sp. M. N. i, 37. Am aflat tîrziu sfîrşitfil ei tragic. voicuLEscy, p. if 16. Sfârşitul văduvei lui Iremia V'dâă a fost cel mai nenorocit dintre al tuturor doamnelor Moldovei. sad'Oveanu, o. v, 712. fi. explicai ...■ sfîrşvtul pfçmàtUr ăl p’rietenului, prin felul de à munci al acestuia, vïanu, l. y. 363. Arse . : . ca o flacără . chiâr ş'i,ătunci âînd ştia că .. . îşi grăbeşte sfîr-şitiil. bogza, c. o. 2. înţelese că î s-a apropiat sfîrşiiul. sTANfcu, ş. 301. Multă lume îşi doreşte un'asemenea sfîrşit. vi nea, l.i, i59. Se vede căi se apropie sfîrşiiui. h. lo-vinescu, t. 151, cf. dl, dm." Ştia să-şi ghicească singur sffrşilul. barbu, princ. 87. Viaţa pare ă nu-i mat rezerva decît un sfîrşit liniştit, scînţeia, 1969, nr. 8*104, cf. dex, dsr.’ Scqate-mă de-a-coleă din groapă, c-aici mi-i sfîrşitul! şez. iv, 195. O (Popular) Luna la s'fîfşit sap luna pe sfîrşite ori sfîrşitul luminii == ultimul patrar al lunii. Pentru a deseînta de sperietură... sé iau în trei zile de sec, la sfîrşiful luminii, cile 9 vîrftiri de crenguţe, candrea, f. 432, cf. alr sn iii h 806. •v’ L o g. v b. Arşi da şfîrşitul = a deceda. în cele din, urmă îşi dete sfîrşiiui, umplînd de frică şi de groază ■ pe toţi cîţi o privea, pleşoianu, t.. ii, 55/20. . îşi didese sfîrşilul, . în acea dimineaţă, eelimon, i. 9,/24. Şi-a dat sfîrşilul, bietul, cînd era încă in floarea vieţii, .ghica, s. 523. Şe canonesc prea mult pînă,să-şi dea. -.sfârşitul, marian, î. 3,5. -In odaia aceqsta şi-a dat Puşkin sfîrşitul. stangu, tţ- R. s. s. 145. O E x p r. A-şj da obştcscţil sîlrşit v. obştesc (1). (Regional-) A4 face (cuiva) siîr’şiiiîl ?= a omorî pp cineva. M'anca i-a făcut fîrşită.' şez. i, 1§8. 3. (învechit) Scop2. Şi începutiil şi . sfîrşilul legici iaSle 'dragostea,’défep-ce atfiU Că şi a făUlui ferire şi lùï-rürilôf- bune drăţjbstea le dăruiaşte. ôoiffisi, ev v 3-37, • c£,“504. Pune-să-vă Rotarul şi fîrş'ilul slujbei domnilor să să cunoască., n. éos'fïii, àp. g'çr ii, IO/I. Spre acest -Sfî'rşil să nutni episcopul Filafét (în'ceiittttil sec. XVIII). Mag. fet. i,'195/9. Nu-penlru aii sfîrşit o fac această, ce numai,-., şi numai să-jefuiqscă pe loeu'ĂOri (a.-1795). URiCARiuL, IV, 57. Iară sfârşitul [retoricii] taste a-l trage şi a-l pleca spr-e cèalé ce că'pofteşte. molnaR, ret. 13/20. Adunările convocate spre ac’e-St- sfîrşit {a. 1817). uri-caRiul, iv, 308. Sfîrşitul aritmeticii' este de a scurta operaţiile, asachi, aritmetica,'372/5. Sfîrşitul pentru care să cere îndreptarea nu priveşte ia ■ ull'ceùa, decît 'numai la păzifea dreptăţii (a. 1819). doc. ec. 210. Află asemănarea şi deosibitea lor şi le judecă sfârşitul şi află adevărul lor. episcUpîscu, practica, XXII/5. Depeşele .. să se trimită la locul lor prin slăfetă sau ălte emprise Ce să'ăflăspre ace'St sfîrşiţ la Scitu Noü-. *R (1829),1221/18. Spre acest sfirşit se găieşte lăcaşul f.osiului bei. cr (1830), 382J/17. Pentru care sfârşit facem nqi aşă?..'. — Ca să Vă deprindem cu răbdare. drIghici, r. 110/27. Pentru acest sfîrşit a aşezat d-amîndoUă părţile şi cîle O prăjină. , descR. AŞEiZ. 53/29. Spre acest sfîrşit a trimis la împăratul Rudqlfşi a cerut voie ca să intre în Transilvania ’ţi.să pedepsească pe. cardinalul, em (1841), 211/28.. Profesorul de gramatică nţi va uita niciodată Ca. regulii? şînţ mij-’.loaçile, iar nu sfîrşit. regul. org. 375/18: Instinctul ■ ■ ■ ■ Merge- drepţ.cătră sfîrşitul dat de. înalta, fiinţă, gonachi, p. 293. Pentru acest sfîrşit prefăcînd în juvqeruri cea -mai niane parte diji banilsăi. negRuzzî, ş. ,i, 87. .Voi cunoaşteţi ■■ ■ De cc sfîrşit pornită., ■■ Marc.a mea... s-a preumblat, alexandrescu, o. i, “122. -A,c.cleaşi pietre 6713 SFlRŞlT* — 840 - sfIrtecăturA ieşite... au fost adoptate pentru aceiaşi sfîrşit tn armaia romană. odobescu, s. ii, 145. Te duce la curtea împăratului... pentru acest sfîrşit. ispirescu, u. 72. Pentru acest sfîrşit întreprinse cunoscutele sale călătorii în deosebitele ţări ale Europei, f (1883), 364. 4. (învechit, rar) Soartă. Iară se ainte dintru voi te e sfîrşitul celori ce se pot[v]ivescu evangheliei Dzeului. cod. vor.2 81r/9. — PI.: (rar) sfîrşituri. — Şi: (învechit şi regional) fîrşit, (învechit) svlrşit s. n. - V. sfîrşi. SFÎRŞÎT2, ~Ă adj. 1. (Despre manifestări ale oamenilor, acţiuni, fenomene etc. In desfăşurare) Care a efectuat ultimul stadiu (avut In vedere), care a parcurs ultima etapă; gata, isprăvit, încheiat, terminat, (învechit) săvîrşit2 (1), (regional) scăpătat2 (1). Gf. sfîrşi (1). Viaţa-mi pare o nebunie Sfîrşită făr-a fi început, eminescu, o. i, 212. A fost o masă veselă, sfîrşită cu planurile de întoarcere la Bucureşti, rebreanu, r. i, 172. Lucrul o dată început este pe jumătate sfîrşit. scînteia, 1969, nr. 8 193. + (Despre viată, suflet etc.) Care a ajuns la ultimul moment, care s-a încheiat, s-a isprăvit. Cf. sfîrşi (1). Şi îndată s-ar vădi-se fiinţa vieţii sfîrşită. conachi, p. 271. Mina mi-a stat cum a dorit el, lîngă botul lui neqru, Ungă sufletul lui sfîrşit. arghezi, s. viii, 219. + (învechit, rar) Deplin; total. Cu sfîrsită urîre uriu-i. psalt. sch., ap. dhi.r ii, 476. 2. (învechit) înfăptuit; p. e x t. desăvîrşit, perfect. Cf. sfîrşi (2). Cîndu întru năpasti în tot chipul cădeţi ştiind că ispita cu a voastră credinţă a face răbdare, iară răbdare lucru de sfîrşit (desăvîrşit n. test. 1648, deplin b 1688) se aibă. cod. vor. 110/6. Şi scaunul lui ca soarele... şi ca lura sfîrşită (desăvîrşită h, tocmită d) în veac. psalt. 186, cf. dhlr ii, 476. 3. (Despre fiinţe) Mort (1). Cf. sfîrşi (7). Spuse unui soldat să rămînă lîngă omul sfîrşit în cămaşă albă. bănulescu, i. 204. 4. (Despre oameni) Care are o senzaţie de slăbiciune, de leşin; care se simte lipsit de putere, care are o stare de oboseală accentuată, de slăbire a rezistenţei generale a organismului: (despre manifestări ale oamenilor) care exprimă o astfel de stare. V. epuizat, extenuat, frînt, istovit, prăpădit (2), rupt2 (5), secat2 (1), secătuit (1), sleit, stors, stătut, trudit (1), vlăguit, zdrobit. Cf. sfîrşi (9). Cf. ddrf. Aici, la loc răcoritor, sfîrşit stetea acum. coşbuc, p. i, 227. Erau atîţia-n slujba lor de clacă... Bărbaţi sfîrşiţi, cu sufletele moarte. goga, poezii, 79, cf. 23. Paşii s-au împleticit sfîrşiţi, mîinele au căzut frînte. c. petrescu, c. v. 384. Se simţi sfîrşit, gata să cadă jos. sahia, n. 101. întoarse o privire sfîrşită, de cîine bătut, cocea, s. 47. Sfîntul palid, sfîrşit şi blînd pe cruce, arghezi, vers. 103. Cei care putuseră să scape de bombe... soseau mai goi şi mai flămînzi, sfîrşiţi cu lotul, bogza, a. î. 301. La colţ se opri sfîrşit. t. po-povici, s. 24. îşi vîrî pachetul de ţigări... cu o mişcare înceată, sfîrşită şi nu mai avu putere să-şi scoată mîna din buzunar, v. rom. decembrie 1964, 66, cf. dex, dsr. O (Prin lărgirea sensului) Bazul pricinilor întîm-plătoare al aceştii înfricoşatei boale este sfîrşită şi neputincioasa sămînţă bărbătească, episcupescu, practica, 131/23. Dar de-acuş, zise el cu glas sfîrşit Ftidicînd un picioruş, Dar de-acuş s-a isprăvit, topîrceanu, b. 55. Nu se mai speria de privirea sfîrşită a mortului. isac, o. 197. — PI.: sfîrşiţi, -te. — Şi: (regional) fîrşit, -ă adj. alr ii/i h 84/836, - V. sfîrşi. SFÎRŞITCÎR, -OARE s. m., adj. (învechit) 1. S. m. înfăptuitor. Gf. sfîrşi (2). Slavă începătoriului şi svîrşitoriului Dumnedzeului; în veaci, amin! psalt. 337. Să ne vom nevoi, fraţilor, sfîrşitori învăţăturei lui. coresi, ev. 535, cf. dhlr ii, 338. 2. Adj. Care sfîrşeşte (6) prin..., care are ca urmare ..ca efect... Tuse şi lepădătură sfîrşitoare de flegmă. episcupescu, practica, 49/27. Dureri... sfîrşitoare de viaţă. id. ib. 224/2. — PI.: sfîrşitori, -oare. — Şi: svirşitor s. m. — Sfîrşi -f suf. -/or. SFfRŞITtfRĂ s. f. 1. (învechit) Sfîrşeală. Pătimaşii de vărsat... cad îndată cu leşin şi cu sfîrşitură mare din lingurea. piscupescu, o. 248. S-adaog puls scăzut, mic, mărunt şi îndesit cu adăogată sfîrşitură de puteri. episcupescu, practica, 184/29. Simţii un prea dulce leşin, toate vinele-m slăbesc, Nişte sfîrşituri îmi vin. PANN, E. I, 20/18, Cf. DDRF. 2. (învechit, rar) Intenţie. Cela ce eşti... Domnul Moldovei, sfîrşiturile tale Să se încheie cu bine (a. 1815). URICARIUL, I, 230. 3. (învechit, rar) Text, fragment care se adaugă la sfîrşitul unei lucrări. Sfîrşitură, carea o aduce domnul consiliariu ... în „Istoria lumii“ ... sună aşa şincai, hr. i, 286/10. Poţi giudeca din cuvintele sfîrşi-turii. id. ib. 286/38. 4. (Lingv.; învechit, rar) Terminaţie (1). Prin cîte chipuri să cunosc neamurile? ... prin însemnare ... şi prin sfîrşitură. eustatievici, gr. rum. 30v/5. 5. (învechit, rar) Extremitate. Extremitalele, adecă marginile, capetele, sfîrsiturile. învătătură, ap. ursu, t. ş. 204. 6. (Prin Mold.) Etapă (de la sfîrşit 1). Tratamentul acesta se face la sfîrşitul lunei în trei sfîrşituri, unul după altul, şi scapi de guşă. şez. ii, 72. — PI.: sfîrşituri. — Sfîrşi + suf. -itură. SFÎRTÂI s. n., s. m. 1. S. n. (învechit şi regional) Sfert (1). Luna lui mai, sfîrtariu cel dintîi (a. 1726). iorga, s. d. xiii, 86. Dă-mi un sfîrţar de vinars, jar-* nîk — bîrseanu, d. 388. Nevastă pe cin* şi-a luat? Pe Lena de la Maidan, Numai c-un sfirtar de bani. reteganul, tr. 18. Să dai, viţă, feria Şi strugurele copu Şi urechiţa felea Şi boboana sfîrtariu. viciu, col. 47. La mire vrea să vie Trei meşteri din Baia-Mare, Să mă taie în trei sfirtaie. pamfile, i. c. 100, cf. alr i 1 602/96, 1 605/129, 6 141/64, alr ii 2 454/27, 36, 64, alr sn i h 8, ib. iii h 755, 757 ,759, ib. iv h 938, 1 024, 1 029, 1 094, 1 126. 2. S. n. (Regional) Unitate de măsură a suprafeţelor, egală cu 1/3 iugăr (= 5 775 m2) (Sereca — Grăştie). Cf. mat. dialect, i, 267. + (Regional; în forma sfîrtar) Şchioapă, v. şchiop (III 1) (Cerneviţa --Strehaia). Cf. gl. olt. 3. S. m. (Prin nord-estul Olt.) Copil mic. Cf. lexic reg.ii, 31. — PI.: (1, 2) sfirtaie, (3) sfîrtai. — Şi: sfirtar s. n. — Pref. s- + fîrtai (prin apropiere de sfert). SFÎrfTAR s. n. v. sfirtai. SFÎRTECA vb I v. sfîrtica. SFÎRTECARE s. f. v. sfîrticare. SFÎRTECÂT, -Ă adj. v. sfîrticat, SFlRTECATÎRA s. f. v. sfirticătură. 6722 SFlRTlCA - 841 — SFÎRŢALĂ SFÎRTICĂ vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică fiinţe, p. restr. părţi ale corpului acestora) A desface, a despica în bucăţi în mod dezordonat, cu brutalitate (prin smulgere, muşcare etc.); a sfîşia (I 1). V. căsăpi, ci o cir ti, ciopîrţi, cîr-nosi, crîmpoţi, dumica, hăcui, măcelări, murseca (1), rupe (6), spîrcui. Căzînd în bătaie, l-au sfăticat caii şi au murit a treia zi. şincai, hr. i, 275/23, cf. lb, polizu, cihac, ii, 387. Medeea... ucide pe Absirt şi, sţertecîndu-i trupul, i-aruncă bucăţile pe valuri, vlahuţă, s. a. iii, 235. Lupii îi sfîrtică şi mânîncă vitele, marian, s. r. i, 236. Să-mi sfîrtece cadavrul, şi corbii duşi de vînturi Să-mpartă-a mele oase. coşbuc, p. ii, 179. Mă văzui împresurat şi atacat de nişte cerberi de cîini... Era cît pe aci să mă sfîrtice. sbiera, f. s. 116, cf. alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., gade. înşfacă de urechi pe copil şi trage şi suceşte pînă i le sfîrtecă de-a binelea. rebreanu, r. ii, 42. Nu trecea o săptămînă să nu se fure o junice, să nu fie sfîrtecat un bou. voiculescu, p. ii, 317, cf. scriban, d. Artileria scuipă spre mitralieră obuze după obuze şi cîteva lanţuri de cercetaşi căzură sfîrtecaţi de gloanţe, camilar, n. i, 148, cf. dl, dm. Pe el o să-l sfîrtec! barbu, g. 353, cf. dex. Vulpea o prinde şi voia s-o sfîrtece de ciudă. şez. iii, 187, cf. alr i 1 162/218, 268, 359, a iii 3. Mâi-o băgat coarnile pă nările nasului, numaom pk'ic d'e nu mnile-o sfîrt’icat. o. bîrlea, a. p. i, 142. Lupul mi-a sfîrtecat un purcel. pamfile, c. 51. (Prin exagerare) Bine că vii, Petre, că erau să mă sfîrtice muierile, rebreanu, r. ii, 137 2. Tranz. (Complementul indică obiecte de îmbrăcăminte, ţesături, hîrtii etc.) A transforma în fîşii (prin smulgere), a despica (în lungime); p. e x t. a distruge prin îmbucătăţire, tăiere etc.: a rupe (6), a sfîşia (II 2), a spinteca. Scoase un pumnal ascuţit şi mic din sînul său şi sfîrtecă cu o cruce curmezişă tot portretul, eminescu, g. p. 92. Mi-au sfîrticat toate hainele, marian, ins. 36. Trif... o calcă pe rochie şi i-o sfîrtecă. id. s. r. i, 240. Scrisoarea ta. .. Ce-ar fi s-o sfîrtec în bucăţi şi s-o arunc în mare. goga, poezii, 208. Ea rupse epistola ... fără să citească un singur şir, o sfîrtică cu patimă, agîrbiceanu, l. t. 360, cf. cade, dl, dm, dex. îmi sfîrticară cămaşa şi eu pierdui punga, reteganul, p. iv, 27. <$► F i g. Trîmbiţa sfîrtică aerul cu o insistenţă parc-ar fi răsucit un cuţit într-o rană vie. _ rebreanu, r. ii, 256. Prundişul alb de grindină... sfîrtecase puzderia de frunze, c. petrescu, a. r. 58. Tăcerile mari... au fost sfîrtecale de un ţipăt, beniuc, m. g. i, 108. Rămase încremenit... ca ochii sfîrtecaţi de cuţitele unei spaime adîrici. tudoran, p. 136. Stofa sufletească sfîrticată de bestia omenească, isac, o. 334. Sfîrtecă cuvîntul de sus pînă jos. ist. lit. rom. ii, 166. Sfîrtecat de dorul sculpturii ... concepuse într-o viziune genială — scenele genezei. românia literară, 1969, nr. 34, 22/4. <ţ> Re f 1. Norii cei negri ai cerului se sfîrtică... în mii de bucăţi prin fulgere roşii ca focul, eminescu, g. r. 42. + (Rar) A juli; a zgîria. îşi sfîrtecă pielea deasupra cotului, t. popovici, se. 218. 3. Refl. (învechit; în formele spîrtica, spîrtiga) A se dispersa; a se împărţi. Boierii... şi negustorii cei mari ridicîndu-şi mărfurile, dar nu se spîrtigase oraşul, dionisie, c. 201. Au cuprins aceste cinci judeţe, prind ci ispravnici.. . apucat-au şi mînăstirile şi cu silnicie le-au prădat, deci s-au spîrticat aceste 5 judeţe, id. ib. 216. 4. Refl. (Regional; în forma spîrtica; despre copite) A se roade, a se toci. (Gămărzana— Satu Mare). [Boul] să spîrtica de unghii, alr i 1 089/343. — Prez. ind.: sfîrtic. — Şi: sfîrtecă, (învechit şi regional) sfăticâ, spîrtica, (învechit) sfîtică, spîrtiga, (regional) sfertecă, slerticâ (cade), şfertecâ (şez. iii, 89) vb. I. — Etimologia necunoscută. SFIRTICARE s. f. Acţiunea de a (s e) sfîrtică şi rezultatul ei. 1. Desfacere, despicare în bucăţi (a unor fiinţe, p. restr. a părţilor corpului lor) în mod dezordonat, brutal (prin smulgere, muşcare etc.); sfîşiere (1). V. căsăpire, ciopîrţire, hăcuire, mursecare. Cf. sfîrtică (D- Cf. valian, v., lm, ddrf, alexi, w. N-aţi simţit Nicicînd a schijei aspră sfîrtecare. labiş, p. 365. 2. Transformare (a unor obiecte de îmbrăcăminte, ţesături etc.) în fîşii, despicare în lungime; p. ext. distrugere prin îmbucătăţire, prin tăiere etc.; rupere, (1), sfîşiere (2), spintecare. Cf. sfîrtică (2). Cf. DL, dm, dex. -—PI.: sfîrticări. — Şi: sfîrtecare s. f. — V. sfîrtică. SFÎRTICĂT, -Ă adj. 1. (Despre fiinţe; p. restr. despre părţi ale corpului lor) Care este desfăcut, despicat în bucăţi în mod dezordonat, brutal (prin smulgere, muşcare etc.); rupt2 (5), sfîşiat (I). V. mursecat2 (1), spîrcui t. Cf. sfîrtică (l). Ţesutul sfîrticat al trupului... crescuse zgîrci nesimţitor în locul cărnii vii de odinioară, popa, v. 341. Femei şi copii, sfîşiaţi, sfîrtecaţi, cu carnea ruptă şi craniile sfărîmate de bombele avioanelor, bogza, a. î. 272, cf. dex. 2. (Despre obiecte de îmbrăcăminte, ţesături, hîrtii etc.) Care este transformat în fîşii (prin smulgere), care este despicat (în lungime); p. ext. distrus prin îmbucătăţire, tăiere, etc.; sfîşiat (2), spintecat. Cf. sfîrtică (2). Cf. dl, dex. F i g. Era o zdreanţă dintr-o veche moşie, sfîrticată, prinsă în pămînturile vecine, dan, u. 4. — PI.: sfîiiicaţi, -te. — Şi: sfirtccat, -ă adj. dex. — V. sfîrtică. SFÎRTICĂTURĂ s. f. (Rar) Obiect care este sfir-ticat (2); bucată ruptă din ceva. (F i g.) Munţii Făgăraşului se acoperiră cu neguri mişcătoare, lăsînd să se vadă printre sf irtecături. .. cîte o pădure în desfrunzire. beniuc, m. c. i, 103. + (Prin nordul Maram.) Semn făcut la urechile oilor pentru a ii recunoscute. Cf. precup, p. 23. — PI. : sfîriîcături. — Şi: sfirteeătură s. f. — Sfîrtică -f suf. -ătură. SFlRTOAXĂ s. f. (Regional) 1. Pală1 (2) de vint cu ploaie şi cu zăpadă (Someş Guruslău — Zalău). Cf. mat. dialect, i, 215. 2. F i g. Acces de furie (Someş Guruslău — Zalău). Cf. mat. dialect, i, 215. — PI. : sfîrtoanc. — Etimologia necunoscută. SFlRXOc, -oAcĂ subst. I. S. n. (Prin vestul Munt.) Rest sau fragment dintr-un întreg. Cf. lexic reg. ii, 71. Dă-i şi lui un sfîrtoc de piine. udrescu, gl. 2. S. n. (Prin vestul Munt.) Bucată mică de pămint. Cf. cv 1951, nr. 5, 26, lexic reg. ii, 71, udrescu, gl. 3. S. f. (Regional) Pămint rămas necultivat si nefolosit (Rimcu Salvei—Năsăud). Cf. chest. iv/264. — PI. : sfîrloace. — Şi : sfîrţoâcjă s. f. cv 1951, nr. 6, 30. — Sfert + suf. -oc. SFÎRŢALĂs. f. (Regional) Femeie afectată (Yîlcele — Turda). Cf. mat. dialect, i, 93. — PI. : sfirţale. — Cf. f i r ţ ă, 6729 SFlRŢĂIÎ — 842 — SF1ŞIA SFÎllŢĂÎT, Ă adj. (Regional) Fandosit, sclifosit (Braşov). Cf. llxic leg. ii, 63. — PI. sfîrjăiji, -te, ■ - Ci. i i ţ t i t. SFlRŢOAGĂ s. f. V. sflrtoc. SFÎŞT vb. I. I. Tran z. 1. (Mai ales despre animale sălbatice şi despre cîini; complementul indică iiinţe, p. r e s t r. părţi ale corpului lor) A desface, a despica în bucăţi în mod dezordonat, cu brutalitate (prin sniulgere, muşcare etc.), a sfîrteca (1), (învechit şi popular) a sparge; p. e x t. a omorî prin muşcare, prin rupere cu dinţii, cu ghearele etc. V. căsăpi, ciopîrţi, cîrnosi, crîmpoţi, dumica, hăcui, măcelări, murseca (1), rupe ,(B), spîrcui. Leul,îşi zbirii coama . . . mă aruncai asupră-i şi . . . mica mea haină de za cu care eram îmbrăcat după obiceiul păstorilor Eghip-tului îl opri d-a mă sfîşia. pleşcianu, t. i, 108/12. Şi ca nişte lei de foame leşinaţi, hrană 'ajiind . . . încep să o sfişieze cu gurile, toi o-mbuc. pann, e. ii, 69/17. Pe Pirito l-a dat ciinslui de l-a sfîşiat. aristia, plut. 36/23. Aide, fiale căprare! Fiara sfîşie oc.menţ. peli-mo.v, i. 228/15. Tigiul ... sţişie dobitoacele mai slabe decît dinsul. ghica, c. e. ir, 478. [Ursii] nu se putea servi nici cu gheare'e spre a-l sfîşia. sion, p. 164. în durerea mea simţeam o fericirc de a fi sfişial de fiara asta silbalică. bolintinfanu, o. 387. Un cavaler num:d sfişial de crestei şi de i măr, de către un leu puternic. odobescu, s. ui, 125. Dacă dcbitcacele n-ar fi fest înfrinte,. de mull ar fi silviei pe om. creangă, o. 90. Un salt, şi iedul ar fi fost sfişial. g.îrleanu, l. 97, cf. cade. Un dulău şchiop şi zbirlit se aruncă la dinsul lâliind de parcă să-l sfişie. rebreanu, k. i, 93. Vrabia sfişicilă de pisică, scincetut copilului . . . aveau colţişorul loi in mine. o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 135. Lupii sfişiară nu mai puţin de cinci oi. voiculescu, p. i, 164. Nu l-au sfişial porcii cinci l-au găsii în albie. sadoveanu, o. xvii, 172. Lupii ... sc repezeau ia cai şi cîintr-o singură lovitură le sfîşiau burta, bogza, a. î. 650. Bişii . . . săreau pe neaşteptate la om şi-l sjîşiau. stan cu, r. a. iii, 52. S-au năpustii lupii şi . . . au sfişial rnuă oi. tudoran, p. 90, ci. di.. Gura lui enspumală clănţănea să mă sfîşie. pred-a, i. 89. Jos şedeau haitele gaia să le sfişie. barbu, c. 136, cf. df.x. Pisica cil de blinda, pc dinainte le linge, pe dinapoi Ic slişic, f.e spune despre o persoană făţarnică. Cf. zanne, i>. i, 603. (Refl. pas.) Fiind prcţăcut în corb se sjişie de însuşi cîinele său. asachi, i.. 79, 2/49. (H e f 1. r c c i p r.) Fiarele se-nfiorează Şi-mprejur, arzind de dorul cle-a se sfişia-nlre ele, Sc aşează, eminescu, o. i, 166. Sc îndesară pene-n pene, căutind să sc apucc cu pliscul, să se sfîşie cu ghearele, cîrleanu, ’ 75. Trupurile animalelor se încordară, ochii lor galbeni sclipeau, se sfişiară urltnd. barbu, g. 8. <0* Fi g. Şi intrară lupii în turma lui i/|rislo]s . . . şi. sfîşia obrazul lui /:/[risto).v şi a prea curatei maicc şi a tuturor sfinţilor. moxa, ap. ocr i, 60/10. Săracă ţară! ... 'Clinii ce trebuia să le /tăzcască de năvălirea lupilor, aceia mai întii le sfşiesc. i. golescu, în pr.-dkam. 78. Prea v-ăli arătat arama, sfişiind această ţară. eminescu, o. i, 151. Spre sfirşil cei trei . . . sf işiară vraja care îl ameţise şi căzură pe gînduri: preda, m. 68. pjfl. tecip r.) De sute de ani, două ţări surori ... se sfîşie şi sc mănîncăjnlre dinsele. creangă, o. 265. Aud cum patimi negre se sţişie cu dinţii, goga, poezii, 340. Viforul, vijelia şi uraganele . . . nu izbutiră dccîl să se sfişie şi să urle clc durere şi. ciudă, hogaş, dr. i, 276. -v- (Prin exagerare; despre oameni) Ei fură prinşi şi îndată i-ar fi sfişial, astfel de mare era urgia soldaţilor asupră-le. plf.şoianu, t. iii, 18/10. împăratul ... cu nişte ochi care străluceau ca două făclii ... se repezi la ca ca să o sjişie. ispirescu, l: 14. Te miri că nu. sco{ gheara să-mi sfîşii bîrfHorii? voiculescu, poezii, i, 255. Maică-sa era gata să mă sfîşie. h. lovinescu, t. 325. (Refl.) Vezinil său sărmanul îl jelea, . .se sfîşia de carnea de pe dinsul şi îl căuta răcnind, gor-Jan, h, ii, 216. îmi venea să mă sfişii■ brătescu-voi-neşti, p. 44. (Refl. rccip r .) Oameni din acelaşi singe ... se sfîşiau pentru pradă, iorga, c. i.- ii, 50. Sule de mii de femei se îmbulzeau ..., se sfîşiau .şi leşinau, cinema, 1968, nr. 5, 17. + (Complementul indică cadavre) A niînca rupînd cu dinţii, cu ciocul; a devora. Şi singur slau şi caut ca uliul care cală . . . Un slîrv spre-al sfîşia. eminescu, o. i, 25. Neavînd cu ce se hrăni, urmăreau, caravanele pentru a sfîşia cadavrele. bbăescu, a. 223. + (învechit, rar) A provoca contuzii.sau leziuni. Aceia . . . avind prinşi pe junii . . . cu loviri ele verge le sfişiară corpurile, aristia, plut. 255/16. + (Rar; despre substanţe chimice) A provoca arsuri, răni etc. Chelneri cu miinile sfîşiate ele sodă. i. botez, b. i, 66. + (Rar; despre oameni; complementul indică alimente) A muşca (i). Gîşca în aspic . . . o ridica, sfîşiind-o în dinţi puternici, barbu, prtnc. 98. 2. (Complementul indică obiecte de îmbrăcăminte ţesături, hîrtîi etc.) A transforma In fîşii (prin smulgere), a despica (în lungime), (învechit şi popular) a sparge; p. e x t. a distruge prin îmbucătăţire, prin tăiere etc., a rupe (6), a sfîrtica (2), (popular Şi familiar) a spinteca: p. restr. (comple- mentul indică obiecte de îmbrăcăminte, de încălţăminte etc,) a distruge prin întrebuinţare, a g ă-uri, a rupe (5), a sparge, a uza, a zdren-ţui. Cf. lb. Vijelia înccpe a întărită valurile şi a sfîşia pînzele. marcovici, d. 14/1. Nişte porci îi sfişiară mănlala. bălcescu, m. v. 392. Sfîşiind pasporlul, aruncam bucăţelele în apă. negruzzi, s. i, 66, cf. CIHAC, I, 89, DAMlS, T., BARCIANU. Aş vrea cu miinUe-amindouă Să-ţi sfîşiu haina asia nouă. goga, poezii, 303. Doctorul aleargă in grabă, îi sfîşie hainele, căutind rana. brăescu, o. a. i, 228. îmi rupsesem cămaşa şi sfîşiasem un crac al pantalonilor, în garduri, a. m. zamfirescu, m. d. i, 16. Hainele fură sfîşiale în fîşii. vissarion, b. 30. Cînd a auzit de furtul armăsarului, a început să se vaiete şi a cercat să-şi sfîşie gherocul, voiculescu, p. ii, 19. Nu vă urcaţi in pomi, ca să nu vă sfîşiati hainele! sadoveanu, o. xvm, 482, cf. scriBan, d. Luă ghergheful şi intr-o clipă îl făcu în bucăţi, sfişiind cu. înverşunare etamina. călinescu, E. o. i, 94. Un vini uscat şi fierbinte sfîşia afişele, blaga, h. 150. Şi-a sfişial rochiile, stancij, b. 47, cf. dl. Un crac al pantalonului era sfîşiat de sus pînă jos. t. popovici, s. 32. îl udară înjplung, sfişiindu-i cămaşa cu brutalitate, v. rom. septembrie 1958, 35. îşi plînge disperarea... sfîşiind în bucăţele mici o foaie dactilografiată, t decembrie 1964, 48. Cîini suri mi-au sfişial. în colţi pulpana, vulpescu, p. 22, cf. dex. (Refl. pa s.) Iiaina ei galbenă, lungă, s-a tot sfişial de buruienlşte şi ghimpi, aughezi, s. viii, 154. Haina i s-a sfîşiat de tot. dsr. ^ F i g. Ei sfişiară atunci vechea noastră conslitulie. mag. ist: i, 119/26. O lebădă. . . cu capul cufundat în apă sfîşia faţa senină a lacului, eminescu, n. 12. Lopeţilc sfişiară albul aşternut, anghel, pr. 332. Un şuierat puternic şi ascuţit sfîşie aerul, hogaş, dr. i, 136. Horaţiu le devine un nepreţuit tovarăş . . . care sfişie valurile aparenţelor. lovinescu, c. iv, 95. Imperativă şi sonoră . .. cinci fulgerele vagabonde te princl şi-ţi sfîşie veşmînlul, coborî spre noi. minulescu, vers. 165. Semnalul sfîşia tăcerea umedă de afară, ca o chemare, a. u. zamfirescu, m. d. i, 55. Ape furioase sfişiaseră odinioară pămintul. voiculescu, p. i, 105. Vuietul fierăriei sfîşia amorţeala tîrgului. sadoveanu, o. i, 114. Preotul, inlrîtid, îi sfîşie pînza gîndurilor. dan, u. 123. Un fluier. .. sfîşie aerul, vestind al doilea şi cel mai lung tunel, călinescu, o. i, 24. Sfîşiam în goana trenului peisajul Tîrnavelor. blaga, h. 145. Ţipătul cucuvaielor a sfîşiat toată noaptea somnul celor o. mie de deţinuţi, booza, a. î. 250. Focurile ard. Limbile lor sfişie noaptea, stancu, d. — â4i — SÎlŞIAf 125. Un cocoş oui din aripi şi sftşie negurile cu trîmbifa. vinea., L. i, 214. Dîre subţiri şi verzi de trasoare sfişiau întunericul, r. ropovici, se. 71. Trece prin piele, sfişie cerul Cosma Răcoare, labiş, p. 85. Sfişiind pînza de ceaţă ... undiţe se ridică şi coboară, vîn. pesc. mai 1964, 3. Răcnetul lui... sfişie tăcerea, t iulie 1968, 39. Peisajul atît de ceţos al cinematografiei noastre a mai fost sfişiat de o rază de lumină, românia literabă, 1969, nr. 24, 7/4. (R ef 1.) Pe toată întinderea cerului, \ care se sfişie pe crestele munţilor... nu se definesc norii, sahia, n. 29. Se sfîşiaseră. .. toate batistele multicolore ale norilor, a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 97. Afară, sub ultimele stele, zorile se sfîşiau cenuşii, vinea, i.. ii, 119. In ora de lină Se-aude vremea bătrînă, Şi se sfişie Ora de hirtie. t iunie 1968, 38. 3. F i g. (Complementul indică state, popoare, colectivităţi etc.) A distruge unitatea politică, economică, morală; a slăbi puterea, forţa (prin dezbinări, lupte etc.). O veche naţie. . . sfişiată de desfrînare şi de nelegiuire nu mai are alle patimi decit . . . dragostea banilor, cr (1832), 312/14. . Acest din urmă prinţipal (Moldova) în a. 1688 era sfişiat de o răscoală slrică-cioasă. fm (1841), 1192/30. Răminem supuşi ... la invidie şi la ură, patimi care învrăjbesc societatea, o dezbină, o sfişie. ghica, c. e. i, 186. Scorylo, şeful dacilor, . . . ştia că poporul roman e sfîşial prin lupte civile. pârvan, a. 83. 4. F i g. (Complementul indică oameni) A produce multă tristeţe, deznădejde, desperare; a întrista, a . mîlini (1) foarte mult. Alte fiinţe scumpe văzui . . . Al lor zimbet la rana-mi făcea un mare bine, Ş-ast schimb de mingiiere mai rău mă sfişia. heliade, o. i, 172. în zadar te laudă lumea şi zimbeşte văzind lovitura fatală cu care mă sfişii. cr (1830), 24V26. Durerea . . . ne sfişie la privirea dărăpănării romanităţii, negruzzi, s. i, 204. "Şi-ar schimba ideea cumplită care o sfişia. sion, p. 108. Atunci mă sfişie blajinu-i plins. păun-pin-cio, p. 65. în el s-au luptat totdeauna, intr-un conflict tragic, care l-a sfişiat, instinctele clasice .. . cu pornirile romantice, iorga, j>. a. ii, 141, cf. dex. Cui plac cu riu-mi place mie, Doru-i duc, dor mă sfişic. teodorescu, p. p. 311. Rel'l. Nu văd, Doamne, de ce-ai putea să te desparţi fără să te sfişii. românia literară, 1969, nr. 20, 15/4. <0> lixpr. (Tranz. şi refl.) A (i se sfişia) (cuiva) inima, (sau sunetul, ori, Învechit, rărunchii eţc.) = a-i fi cuiva milă; a produce sau a simţi o mare deznădejde, o durere sufletească adîncă; p. e x t. a produce sau a simţi o emoţie puternică; a i se rupe (cuiva) inima v. rupe U). El nu poate să-şi. ascumă mustrările de cuget care-i sfişie inima, pleşoianu, t. i, 126/6. Descopere-ţi înaintea mea supărarea ce-ţi sfişie inima ta. fm (1838), 18/1. I se sfişiau rărunchii de milă. gorjan, h. iv, 192/6. Nu ştiu ce infricoşetoarc presimţire a unui trai viilor amărit. . au sfişiat biata sa inimă, negruzzi, s. i, 28. Ieri am luat seama, ţi-a adresai o ochiadă, care mi-a sfişiat inima! bolintineanu, o. 328. Parcă şi acum mi se sfişie inima, brătescu-voineşti, p. 110. Fericirea acelora ii sfişia inima, gîrleanu, n. 105, cf. cade. Ticălosule mic, ţi-ai mincat viaţa şi mi-ai sfişiat. sufletul! G. M. zamfirescu, sf. m. n. i, 22. Rătăceau . .. printr-o jale ş-o pustietate de li se sfişia inima, sado-veanu, o. iii, 230. Taci, ie rog, mi se sfişie Inima de duioşie, arghezi, s. v, 201. Frumuseţea locurilor în care trăia ii sfişia sufletul, contemp. 1954, nr. 408, 4/2. V-am căutat, mi-era dor de tine de mi se sfişia inima, demetrius, c. 45. Lui îi sfişia inima, ţudoran, p. 37. O sterilă zbatere intre impulsurile, unor dorinii şi chemări, pe de o parte, şi zidurile de temniţă, ale legăturilor cu oamenii, pe de alta, sfişie suflete şi macină vieţi, t deccmbrie 1964, 51, ci. dex. (Cu schimbarea construcţiei) în ce fel de chip siwenirea anilor ce el urăşte, sfişie şi vestejaşle acea inimă singuratică.. heliade, l. b. i, 16/17. Această şerpoaică de. văduvă, care a sfişial alitea inimi, se va tîri la pămtnt. gane, tf. iii, 81. Sfişie deodată două suflete-ntr-al tău! da-vila , v. v. 120. Pieptul meu s-a sf işiat de durere, petică, o. 282. Şi mă plinije,. . . inimioară de-ţi s[işie. TEfinoniiSCu, p. v. 2Ş6. 5. F i g. A ataca cu indîrjire, cu răutate; a defăima, a bîrfi, a calomnia. Acei unii critică şi sfişie pe ceilalţi. ghica, a. 688. Este in stare a vă trăda., . pentru cile o vorbă de spiril care sfişie şi batjocoreşte, filimon, o. y 136. Unii te laudă foarte ca pe-un strălucii vileaz; Alţii, adică boierii, le sfişie cu necaz, haşdeu, r. v. 59. Cum or să-şi smulgă toţi gazeta, cum or să mă . sfişie, cum or să riză! caragiale, o. vi, 111. De te urăsc, de le sfişie Vrăjmaşii tăi, ce-mi pasă mie! vr.A- HUŢĂ, O. A. 29, cf. CADE, DEX. II. Refl. (Prin Bucov.; despre vite) A se prăvăli (2) într-o prăpastie. V. năpusti. Cf. sez. v, 123. — Pronunţat: -şi-a. — Prez. ind.: sfişii'ş\ (învechit) sfişiez, — Şi: (învechit, rar) sf Îşi i (prez. ind. : sfişiesc), conjunct, pers. 6 şi : învechit) să sfişieze, vb. IV. — Lat. exfasciavc. SFÎŞIÂRE s. I. v. sfişiere. SFlŞI/ÎT, -Ă adj. 1. (Despre fiinţe, p. r e s t r. despre părţi ale corpului lor) Care este desfăcut, despicat In bucăţi în mod dezordonat, brutal (prin smulgere, muşcare etc.); rupt2 (5), sfirticat (1). V. mursecat2 O), s p 1 r c u i t. Cf. s f î s i a (I 1). Femei şi copii, sfişiaţi, sfirtecaţi, cu carnea ruptă şi craniile sfărîmale de 'bombele avioanelor, bogza, a. î. 272, cf. DL, DEX. 2. (Despre obiecte de îmbrăcăminte, ţesături, hlrtii etc.) Care este transformat în fişii (prin smulgere), care este despicat (în lungime), (învechit si popular) spart (III 2); p. e x t. distrus prin îmbucătăţire, prin tăiere etc., sfirtecat (2), (popular şi familiar) spintecat; p. restr. (despre obiecte de îmbrăcăminte, de încălţăminte etc.) distrus prin întrebuinţare, găurit, rupt2 (3), uzat, zdrentult, (învechit) spart. Cf. s f î s i a (I 2). Văz în spate aripi zmulte, Pori frumos, dar sfîşial. i. văcărescul, p. 10. Faţa ei era galbenă şi veştedă .. . straiele . sfişiale. bolintineanu, o. 344. Steaguri sfişiale se înălţau în văzduh, agîrbi-ceanu, s. 168. Cadavrul dezvelit de îmbrăcămintea sfişiată, arăta, o goliciune impudică, c. petrescu, c. v. 35. li dele să coasă un cearceaf sfişiat. voiculescu, p. i, 71. L-am zărit. . . cu fesele pantalonilor negri sfişiaţi. arghezi, b. 78. Statuile, zugrăvelile.şi manuscrisele ar fi fost de mult sfărimale şi sfişiale, dacă oamenii nu le-ar fi privit ca slavă, călinescu, c. o., 152. Zboară frunze de toamnă, .şi parc-ar fi confele, serpentine sfişiale. tudoran, o. 52. Cămctşa-i era sfişiată. vornic, p. 216, cf. dl. Din. armonişl nu mai rămăsese decit... burduful, sfişiat al armonicii ca minecile hainelor ferft-nilale. barbu, g. 392, cf.. dex. Spre Moldova, tare cale, Cu piepturile singerale, Cu steagurile sfişiale. folc. mold. i, 572. <0> Fi g. Limba românească dezbrăcată de ţoală podoaba ci, goală, sfişiată, a rămas ca un sche-lelru. cr (1832), 116l/38. Lumea română incă sfişiclă . .. plingind cruntele zile ale anului 1821. russo, s. 107. Ajunse la o peşteră in care curgea sfişiat şi strălucind un izvor, eminescu, p. l. 101. Pe sfişiata la aripă Va plinge schilavul Ilabsburg. goga, poezii, ,275. Uruitul vinlului şi foşnetele sfişiale ale pinii... dădeau un fior de pustiu polar, teodoreanu, m. iii, 307. Zăgazurile cerului se rupseră... cu şuier de aer sfişiat. hogaş, dr. i, 275. Senzaţia vinlului sfişial şi a spaţiului devorai cu fiece slilp ■ ■ ■ ii făcea plăcere, călinescu, o. i, 10: Apele Irec prin această slrimloare,’groaznic şi îndelung sfişiale. bogza, c. o. 251. Şi glasul sfişiat, ca o mătase coaptă, Nu. îndrăzneşte să se-nchege-n faptă, beniuc, v. 145. Luptindu-se să întindă sforile pinzei care flutura ca o margine de cer sfîşial, plutaşul năzdrăvan câta... £734 Sfîşiere — Wt- SFÎŞIETOR îâ:l, dm, ■dex: ^' S; F'i g?; ’PRmui răzbâi mondial • fusese... -o' şfişiere'. Intre;i torictiYenţi''pentru -‘ reîmpărţirea'■ lumii. 1/1." -:T- •, 2.-. Transformare ,(a ,unor, obiecte,; de . îinbrăcăminţe, ţesăţu’rvtJilrţii etp.) în;. fî.şii (prin şfnulgere),,despicare (în I. lungime),; s p a;r g e r e; , p... . e..x t. v. distrugere prin. lmbucăţăţire,; priiţ tăiere ,eţe., rupere (1), s ij'r .ţiiţc.air e>j'(2), i (popuiaj:.i.,)Şi sfamiliar) ,>vs pini-tie ,c aii^e:- , vp. -, r e,s ţ r,, i distrugere ,(a «nor ¡ obiect te, . de ■ , îmbrăcăminte,. des Încălţăminte etc.) .prin lntxebuinţare, : r:;u p e r e, şY,Sîp;i,n ţ. e c a r e,, z d re-.fr ţu-ir ei: ,.Gfit s M.ş4 v., pfiRF, resmehiţă;vd., .scribaNkDîi Şpetţzeţe:, [şmejjlui] nimerit netede Marginile teram -Jivil.. cu tşfpj-icică, spfe.aVFfe'gv- .Prin sfîşieri< vinele .de nori .apărea i.eerul.. ■ emlumini galbene şi sinistrei- c.-petrescu, a. 154. '.’'ălJ'F i-g.' iiştrligere a unităţii'Joliticg, economice’ m^orglp.^pic.'1 a" iipor stâte, popoare', dblfectivităţi1 etc.’ slăbifp a' puterii, a forţei (prin de'zbinari, lupte etc.)' ce:;;şTîş:i'a';\i :>). Cf. pbLizu. în' sistemul 'electivre~ reditaţ, toţi competitorii au dreptul de^a ji aleşi. . '. De'aici'împărţirea ¡ărei -...'in partizi riv'ale şi sfîşie-rea lei''prinVluţte ‘ iăuhlţice. xe;nopo"l, i. R.''in, ' ¿5^ cf. săîneanu2J-'cade.1' SecoluV y’ din istoria cttiturii 4» ‘®i g. Stare de tristeţe, de-deziiŞdejdej,,Me’desperare; î n t r i r e^-1 ’m î hte i r el- p. e x t. «provocare a unei astfel* de'stăîi. “Cf. sfîşia- (I 4). Face, le îneredinţez, nişte sfîşieri'foarte crude în inimile dcestqr tinéri.-ítá (í838)v-50/íi cf. -valían-,-v. Mă ferii irisa a le spune -d'esprè .A-ntenţiunea mea de .a émigra, voind-a evita'nouă' sfîsièri'în inimile• Zór'.> sfoiţ, p¿ 245. Ai privit fără jále sfîşierllq inimii ■mele'MvioBksQ'u, s; 1, 167. >lntr-un hohot dé'plins) a strigat-,cu ’ddinbă şi amară sfîşiere! brătescu-voineşTi, p:- -153. Simţi .îndată o adî'ncă sfîşiere• aoÎrbiceXsu^.aCï 138,'Cf. cadéi Să ştii, fraiioáre, că în cînteeul ăsta cu sfîşieri de suflet.... e visul' nostru. &' m. zaMfiríscu, sf. ím. -n. i, 124. Se mistuia cîntînd măi aprig şi cu mai multă şfişiere. voiculescu, poezii, 1, 86. Ilie Gâraiman, ţiganul', a oftat cu mare sfîşiere a inimii, sadoveanu, o. xviii, 25. Puteau■ să plîngă'-şi, să.»simtg 'vtoqţă sfîşiereai acestui eveniment. BÔ.GZA.,;-Àlïi:.'28S.' Peste disperarea, ~peste- şfî'şiereq'dinăuntru Sra aşezătvremelnic ceva foarte buri. demetrius,.a. 350. înţelege apói, cu o sfîşiere lăuntrică, falsitatea felului de trai la cari s-a conformai toată,viaţa. v, rom. octombrie '1964, 91. Nimicuri? Frămîntările .mele de acum, sfîşierile sufletului rñeuV-.T: decembrie Í964, 22.' Se acordă spaţiu sfîşierilor lui interioare, yulpescu, p. 83, -■ * - ' ! — Pronunţât: -şi-e-. ¡şi regional) sflşiâre s. f. ï — V. sîlşia. Pl.: sfişieri.. r- Şi: (învechit j SFlŞIIîŢ, *Ă ,adj. v.jsţî'şj^ţ.. •SFÎŞI3ET0R, - OifRE gdj. l,,(Mai aleş .despre.animale sălbatice,' p. , r ps. tT. deşpr.e ;.^hşarel,e ăcesţorajiC^re, sfîşie (I 1). Pedepsea .-..'pe împăraţii aceia care, îţi loc, ' d-a fi buni şi păşţori-cu priveghere.,rpejifru. norodul lor,' n-aii îngrijii decţl apujstii turmele ca nişte lupi sfîşiit'ori. PLEşoiAN-u, T..-111,166/28, Şe năpusti asupra ei urn lup. şi cinci şă înfigă \ghearele saie cele sfîşieidpre, fala dete călcîie calului, işpikescu, l. 1?, cf. resmeriţă, p.j. cade. Palul' erq ..mai rău ca. o fiară sfîşietoare. ' vgicu-leşcu, p. :ii, 11, cf. dl, dm, dex, $ F i g. Şi ţu, Moldovă,' ... cit de. crunte ş-p,lrăviipare Şînt pehţru tine a lor. muşcărj <2înd.iei, cif buze-sfîşieloare, Răspund l:q tale dulci .sărutări,, alecsan£>ri,, p. 11, 117. ,, . . ;2.!’Î' i: g/!iCarS!’ produce -,(sau -care expririiă,'- denotă)--mtiltă tiisieţci, mîhriire adîncă, 'deznădejde;'despeiare-,' caiÎe sfîşi'e (4)'îriirha -cuiva; d u r e'r o s, ii;j a l\'ri!i'c;A pi Hţ x t. care pirijdifce o, emoţie puternică; caire impte-sionebtză foarte rniilt, c o p l’e ş'i t oj, C’b v xţ şî;t;6'i-; VV'' j el'ft i.t o i;’: ',!:î'ri'g^i o s,' t- i.n g li i ttf'r: 1 I/â* pic'iq'fţr.ele scăuiiului '¿rar-¡¡alpina- şi sfîşiitotiiea--moărte\, PLEşoiANU, ţ'.' nii ''i54/ll‘. 'întoarceţi - faţq - 'ăe *iaceasta scenă 'ŞfîşiM'păre. MAfecovict,-;'c.’''22-/18v‘ Tabloul- sftşietot‘ ai'dur'erti $ disperării bieliilui bătrîn. sicîn; p. ‘448.* Baţă-n 'ăst'ă l,uYrie ceva putea fi-n-slare S-aline;'să qdaar-.mă' 'un 'chiti sftşiitor. Âlexăndrescu,' m. ’76. Simle-n slriii-i uri dor sfîşietor. BotiNTiNE,ANU;’o'.- 206\ O pasăre dh 'noapte. . 't$i"ia' zborulj''scoţî-nd uh'ţipăt 'sfîşietor şi liru/uios. odobescu,‘ s: 'i, Î53. Ptînsori sfâşietoare împinse»-, ele blestem şe urmăresc'1 pi-in boite. eminescu;’O; 1,-94. în faţa ’celor, mai sfîşieloare clurcn,'-pol unii oameni g'ăsi alîlji' sinistră -biicuiie.' VLAriut^,' ş. • A.' iiri-, 100., Cu cji glasurera mai 'aspru ... cu alîi'plînsul v se părea mai real), mai şjnce'r, triat sfîşietor. bacalbaşa, s. a. i,1 11‘4'i- O "'expresie de durere sfişieioare ... se' răsfrîngea asupră-i. d! zamfirescîu, v‘. ţ'1 45:r Ani văzut,- îngrozinr-du-tnă' de multele chinuri îndurate .. v'de .sfîşieloarcte, giasuti cetrebuie să’se firidîcal îri v'qri. anghel, pr. -100. Sfişieibiut irnri'al iinei religii-’dispărute, petică,’o. l'OOi, Efa şfîşîeiâăre'' dnuhtireâ' rieiiorocîrii. iîRĂtE's-cu-voi--Nfe'şTî, pV'136. Marină. . . izbucni îrifr-un plîns sfîşietor. : agîr!biceânu, “a. 500.' C'âpr'ioăra dă un zbieret Sdînc, sfîşietor'. GÎiitEÂku;1!..' §7!"C!roazd i se trezi în suflet ăt-ît SFÎŞlETUR •*— 845 —8 SFOArA apare acum benignă, ibrăileanu, a. 97. Se ridică un ţipăt sfîşietor şi o femeie căzu grămadă, m. i. caragiale, c. 28. Era singurul om care ar fi înţeles acum golul acesta mai sfîşietor ca o suferinţă, c. petrescu, c. y. 263. Ruga pe. care Ivan o murmurase... se schimba în cîntec, mai sfîşietor în noapte, cu cit erau mai stinse chemările de ajutor, g. m. zamfirescu, m. d. i, 160. Copiii au umplut aerul cu ţipete sfîşietoare. cocea, s. i, 52. Vocea artistei avea o tristeţe sfîşietoare. vlasiu, d. 50. Sfîşietoare amieze de primăvară ale vidului ieşan! teodoreanu, m. u. 50. E atîta... nelinişte în Dragomir vinovatul şi atîta sfîşietoare amărăciune în ocnaşul nebun — incit inima parcă ţi se opreşte, sadoveanu, o. vi, 326. în tot ce exprimă ei manifestă acea tristeţe sfîşietoare . . . [de] la baza curentului expresionist. oprescu, a. m. 51. O imagine a emoţiei am încercat-o, sfîşietoare, într-o neprevăzută vizită la abator, arghezi, b. 8. Un astfel de concert... ar fi produs un efect sfîşietor asupra sufletelor sensibile, călinescu, s. 32. Schiller îi răspunde printr-o scrisoare sfîşietoare. vianu, l. u. 302. Viata mi se scurgea într-o monotonie sfîşietoare. blaga, h. 168. Se auzeau, pînă noaptea tirziu, ţipete sfîşietoare. bogza, a. î. 79. Auzim dinspre casa lui... ţipete sfîşietoare. stancu, d. 243. îmbrăţişările lui... au fost sfîşietoare în tăcerea lor mută. vinea, l. i, 103. Strigă (cu un ţipăt sfîşietor). h. lovinescu, t. 157. Scoase un scheu-nat prelung, sfîşietor. tudoran, p. 464. întrebarea era sfîşietoare. preda, i. 273. Sirena avionului vui sfîşietoare. t. popovici, Si 418. Un om cînta un cînt sfîşietor. labiş, p. 103. Soluţia tragică are ceva din violenţa sfîşietoare a pieselor antice, t decembrie 1964, 41. Vocea se umple de un plîns sfîşietor. v. rom. ianuarie 1965, 126. N-am compensat niciodată... această sfîşietoare dovadă de prietenie, ib. ianuarie 1966, 38. Scheciul lui Wajda e sfîşietor şi original, cinema, 1968, nr. 2, X. E ultima încercare de acuzare sfîşietoare şi de justificare amară, t iulie 1968, 78. Se serveşte de ceea ce este crud şi sfîşietor în realitate, cinema, 1969, nr. 7, 12. O sfîşietoare puritate... domină acest spectacol, românia literară, 1969, nr. 27, 25/3. Surîsul grav ... al celui ce prin arta sa şi-a învins sfîşietoarea existenţă, contemp. 1969, nr. 1 181, 7/3. "v* (Glumeţ) Cei cinci purcei începuseră un concert aşa de sfîşietor..încît gospodina se trezi. sadoveanu, o. vii, 299. (Adverbial) Crucile de pe culmi întindeau sfîşiitor braţele pe cerul stins, anghel, pr. 137. Executarea muzicii sale... pare muzicianului o întreprindere riscată, într-atît fetele... au suspinat sfîşietor şi au lăcrămat, cîntîndu-l. calinescu, c. o. 311. Bietele dobitoace... îşi aplecau capetele peste parapet mugind sfîşietor. tudoran, p. 432. Cerbii fug mugind sfîşietor. labiş, p. 112. Rudele plîngeau sfîşietor. barbu, g. 267. (Prin lărgirea sensului) Dinăuntrul fierăs-trăului se ridică ţipete sfîşietoare ale brazilor, bogza, c. o. 128. + (Adverbial, ca determinant al unui adjectiv căruia îi dă valoare de superlativ) Extraordinar; excepţional, grozav. Era o scrisoare lungă, sfîşietor de tristă, vlahuţă, s. a. ii, 80. Vorbea c-un glas adînc, sfîşietor de duios, gîrleanu, n. 95. Simfonia pe care o ascultam... avea un moment sfîşietor de trist, vlasiu, d. 164. Ana venea... din bătăile inimii, proaspătă, sfîşietor de feminină şi umană, teodoreanu, m. u. 47. Praful. .. lăsase pete care-i dădeau o înfăţişare hazoasă şi în acelaşi timp sfîşietor de tristă, tudoran, p. 32> — PI.: sfîşietori, -oare. — Şi: (învechit) sfişiitor, -oare, sfişiitor, -oare adj. — Sfişia -f suf. -tor. SFlŞIETllHĂ s. f. Locul unde s-a sfişiat (I 2) ceva; gaură, ruptură (2), s i î ş i e r e (1), spintec ă t u r ă, (învechit) spărtură; bucată sfîşiată din ceva. Gf. s f i ş i a U). Ci. VALIAN, V., POLIZU. Materia organică se restabileşte... întocmai precum o tăietură, o sfişietură, o rană. conta, o. f. 53. Pulpele-i uscate... se văd prin sfîşiitura nădragilor, caragiale» o. i, 29, cf. barcianu, cade. Prin sfîşietura nădragilor nu se văzu nici piele, nici sînge. galaction, o. 282, cf. scriban, d. încolo, desculţ şi nădragii cu sfîşieluri ruşinoase. SADOVEANU, P. M. 19, cf. DL, DM, DEX, DSR. — Pronunţat: -şi-e-. ~ Pl.: sfîşieturi. — Şi: (rar) sfişiitură. — Sfişia -f suf. -tură. SFÎŞlt vb. IV v. sfişia. SFÎŞIITOR, -OĂRE adj. v. sfîşietor. SFlŞIITlÎR s. f. v. sfişietură. SFÎŞÎIT0R, -OARE adj. v. sfîşietor. SFÎŞT0C, -OACĂ subst. (Prin nord-vestul Munt.) 1. S. n. Obiect sau rest dintr-un obiect de dimensiuni reduse. Gf. udrescu, gl. Un sfîştoc de creion, id. ib. Printre fire sprinteioară, Ca scînteia vine, zboară Un sfîştoc de suveicuţă. id. ib. 2. S. m. şi f. Copil vioi, neastîmpărat. Cf. udrescu, gl. Ce*se făcu sfîştocu-ăla de băiat? id. ib. — Pl.: sfîştoci, -oace. — Cf. s f î r t o c. SFÎTICA vb. I v. sfirtica. SFLÉCHE s. f. v. sfeclă. SFLÉCL s. f. v. sfeclă. SFLEDELÎ vb. IV v. sfredeli. SFLÉDER s. n. v. sfredel. SFLEDERAŞ s. n. v. sfredelaş. SFLEDEREÂC s. n. v. sfredeleac. SFLEDERÎ vb. IV v. sfredeli. SFLEDER1TÔR s. m. v. sfredelitor. SFLÉTCA s. f. v. sfeclă. SFLIDIRÂC s. n. v. sfredeleac. SFLIDIRECllŢ s. n. v. sfredelecuţ. SFOARĂ s. f. 1. Fir lung obţinut din împletirea mai multor fibre textile (de in, cînepă, bumbac etc.) şi care se întrebuinţează mai ales la legat; (regional) strajă, şpagat (o. spargă1, (învechit) aţă. V. o d g o n, cablu, funie, n o j i ţ ă. Cf. anon. car. Vama cea mare precum s-au aşezat să se ia... [la] sfară, roata 35 bani (a. 1726 — 1733). n. a. bogdan, c. m. 161. Aceste şferi sînt făcute din trei sau patru aţă răsucite, ist. am. 57r/ll, cf. lb, i. golescu, c. în mijloc au pus un băţ.. . legat cu şfară. drăghici, r. 57/22. Din [lăor] facem căme-şele,. . . fringhiile, şfara şi alte lucruri trebuitoare. i. ionescu, c. 75/15. Se aşează la capătul otgonului un fel de sac, format din sfori groase, pelimon, i. 131/21. Mă coboram pe o scară rezemată de zid, cu o luminare şi cu un ghem de sfoară în mină. ghica, c. e. i, 49. Sfoara cea mai întinsă intre cele două puncte este cea mai scurtă, conta, o. f. 499. Şfara fiind arsă, hirzobul s-a desdoit, contemporanul, i, 92. La stîlpul hornului unde lega mama o sfoară, cu motocei la capăt, creangă, a. 33. Aceşti pantaloni erau largi şi lungi pînă la căpută, unde erau legaţi cu o sfoară, xenopol, i. r. i, 60, cf. damé, t., BxYrcianu, alexi, w. Toate bucăţile de sfoară ... le aduna ca sfinţenie, brătescu-voineşti, p. 80. Erau aşezate în riiuL legate cu sfoară, materiale din pănură albă. agîrbiceanu, s. 55. Se înşiră una după alta ca... un mosor de sfoară, gîrleanu, l. 35. Opinci de piele roşie, legate cu şferi negre, iiogaş, dr. i, 1, cf. nica, l. vam. 224. Două boccele legale foarte rău cu o sfoară, bass arabes cu, v. 44, cf. cade. în noaptea-aceea 6755 sWar - jM - SFoArĂ una părea un ghem de sfoară, minulescu, v. 21. Nervii, ele aiita încordare, s-au rupt. ca nişte sfori putrede. c.amtl petresc.u, u. N. 361. Vine in bucătărie cu oala. ca capacul prins cu. o sfoară prin lorii., c.. petrescu, î. i, 66. Sfoară pentru cusul saltele, îndrăzni să ceară, brăescu, 0. a. i, 62. Un sac legal cu sfoară la gură. g. m, zamfi-resciu, sf. m. n. i, 87. înfăşurată pe mosoare de hirtie, sfoara pachetelor era o cantitate permanentă, teodo-reanu, c. b. 262. Trage de o altă sfoară, care închide punga şi o preface iar în sac. voiculescu, p. i, 15. Era încins de două ori cu o sfoară groasă. da.n,. u. 289. Pe lunga sfoară. .. uscau la vini şi soare lot felul de obiecte. 1. barbu, J. s. 120. Citeva sute de steaguri, prinse de prăjini cu sfoara de zmeu, se legănau ondulate orizontal. arghezi, b. 68. Şi-am legat îndală bine cu sfori lari şi cu peceţi Textul celorlalţi poeţi. călinescu, o. ii, 237. De la burlanul ei pînă la un cui de sub icoană e întinsă o sfoară, bogza, a. î. 216. Zmeul se prăbuşeşte cînd îi lai sfoara, stancu, m. i. 105. Purta un pachet legat cu sfoară, vinea, l. ii, 102, cf. dl. Sfoara de cînepă cu care era încins stătea chiar pe piele, preda, m. 171. Fata purta nişte bocanci... legali în jurul gleznei cu sfori groase. bănulescu, i. 24. îmbrăcaţi în costume de lînă şi încinşi cil sfori.-.m 1968, nr. 10, 35. Ca mina copiilor prinsă pe sfoara întiiului zmeu zbîrnîit în azur. românia literară, 1969, nr, 18, 13/2, cf. m. d. enc:, dex, h xii 140. A scos o silă de sfară Şi-i păru că-i prea rară. alecsandri, p. p. 103. Să faci o şfară de mătasă. sbiera, p. 129. De-i în ţară, Să vie pă şfară. t. papahagi, m. 138. <(>■ (Prin analogie) Vinele gîlului se umflaseră sfori groase, c. petresco, î. ii, 106. Sforile‘telegrafului, de-a lungul drumului, sirii nişle metanii de negru chihlimbar, arghezi, c. j. 131. ■v* F i g. De pe streşini curg sforile de apă. lesnea, vers. 59. Meşterul slobozi pe nări două sfori de fum. sadoveanu, o. xvii, 326. Jmc'i stins sfoara de apă a Crişului scăzut, t. popovici, se. 59'. L o c. adj. (Rar) în sfoară — (despre ornamente) în formă de şnur (1) sau de linie-ieşită în relief. Clopotul A are baze curbe... cu exact aceeaşi dublă linie în sfoară, pârvan, g. 23. -y- E x p r. A trage (pe cineva) pe sfoară = a înşela (pe cineva). N-a fost om mai naiv, mai lesne crezălor şi mai uşor de tras pe sfoară ca el. gane, ap. cade. Toi m-a tras Harap Alb pe sfoară, creangă, p. 236. Trag lumea pe sfqară cu pişichierlîcuri. caragiale, o. vi, 3. Rîdea-n el, cînd se.gîndea, cum are să tragă toată lumea pe sfoară, slavici, n. ii, 248, cf.- zanne, p.- vi, 586, barcianu. Să-mi arate cum l-a tras pe sfoară un şarlatan, sandu-aldea, a. m.- 29, cf. alexi, w., şăi-neaîî-u2. M-au tras din nou pe sfoară! anghel—iosif, c. M. ii, 68. E din ce în ce mai convins că femeia e înţeleasă cu Vasile Baciu să-l tragă pe sfoară- REBREANU, i. 286. Nu era departe de a crede că fusese tras pe sfoară. brăescu, o. a. i, 3. A fost tras pe sfoară, stancu, ş. 115. li trăgea pe sfoară mai pe toţi. pas, z. i, 33. Pe cine ai tras pe sfoară în timpul acesta? demetrius, c. 51, cf. dl, dm. Nu obişnuiesc să-mi trag spectatorii pe sfoară. cinema, 1968, nr. 6, 14, cf. dex. A trage (sau a învîrti) sforile = a unelti în ascuns,, cu abilitate. Cf. zanne, p. iv, 586. Dînsul se mulţumea a le pune la cale, a trage sforile, m. i. caragiale, c. 59, cf. scriban, d. Trăgea ¡¡{orile, cullioind un vag spirit corporatist, pas, z. i, 301, cf. dl, dm, dex. (Cu schimbarea construcţiei) Sforile politicii le trăgeau oameni ascunşi in culise, stancu, r. a. ii, 319. (Rar) A line (ceva) sfoară = a face să dureze, a continua (ceva). Deşi... interogatoriul dura de la două.după amiază, lotuşi magistralul se simţea în stare să-l ţie sfoară pînă a doua zi dimineaţă, popa, v. ' 226. A întinde sfoara (prea tare sau pica mult) = a forţa lucrurile, a exagera. în zadar am rostit: „nu în-. . lindeţi sfoara prea tare“ ... m-au luat la trei parale. alecsandri, t. 125, cf; dex. A ţine în mînă sforile = a ştăpini, a domina. Ţine în mîna Sa sforile acestor umbre de miniştri.. ., ii întoarce cum îi .place, gi-iica, c. E. n, 483. (Prin confuzie cu sfară 1) A da sfoară (In ţară, mai rar, In tlrg, In inaltala, în sat etc.) = a da sfară în ţară, v. s f a r ă (lb). Cf. baronzi, l. 47. Se grăbeşte, păgînul, a da sfoară în ţară că te-a prins cu mîna in sac. odobescu, s. iii, 147, cf. şăineanu, d. u., cade. Să tac din gură, să nu dau sfoară-n iară. cocea, s. 186. A dat sfoară în ţară că are grabnica trebuinţă de un om în plină putere, popa, v. 7. Se dete sfoară-n ţară. . . că Alb împărat vrea să-şi mările fetele. vissarion, b. 19, cf. iordan, stil. 99. Ar fi dat sfoară că în lada cu pietre mai are galbeni şi scule de aur. călinescu, o. i, 52. A dat sfoară prin mahala despre cele ce aflase, pas, z. i, 86, cf. dl. Năzdrăvanii au dat sfoară-n ţară, Să-şi gale isprăvile pînă la vară! deşliu, g. 26, cf. l. rom. 1967, 245, dex, h iv 60. Şi-l făcu să , deie sfoară-n ţară că cine să se va găsi ca să lecuiască pe . împărăteasa.. . va dobîncli . . . multe daruri., popescu, b. ii, 4. A dat sfoară-n ţară. . . să vie la nuntă cine a pofti. i. cr. i, 7. (Regional) A lega (pe cineva) sfoară în sfoară = a lega foarte strîns. .Şi mă liagă cot la cot... Şi. mă liagă sfară-n sfară, Mă trimite în altă ţară. mat. folk. 1 359, cf. şez. iv, 134. A trage (sau a aşeza) cu sfoară (sau ca după sfoară) = a îndrepta, a alinia. Nu poale tăgădui că uliţele oraşelor europeneşti, trase cu sfoara, au multă monotonie şi obosesc vederea. negru.zzi, s. i, 70, cf. ddrf. Vorbele se aşază ca după şfoară. philippide, p. 230. + (Popular; şi în sintagma sfoară cu plumb) Fir cu plumb, v. plumb (2 e). Cf. ltr2, H II 63, iii 19, IX 439, x 69, 508, 512, 539, xii 497, xiv, 66. + (Rar) Şuviţă fibroasă şi flexibilă extrasă din anumite plante şi care poate servi la legat. Vine-o babă-ncel pe stradă în cojocul rupi al ei Şi încins cu sfori de lei. coşbuc, p. i, 225, cf. dl, dm, dex. + Lucruri înşirate pe o sfoară (1). O sfoară de ceapă, de ardei. ap. cade. + (Adverbial; în legătură cu verbe de mişcare) Fără să se abată din drum, direct, drept la...; aţă. Porumbeii călători... se întorc sfoară la cuibul lor. tudoran, P. 297. Să se roage de iertare şi —" de i-ar mai da ceva -»-■să vină sfoară acasă, reteganul^ p. iv, 25. + (Rar) Sfor2 (1). Nu aveam cum s-o ţinem pe sfoara apei. v. rom. octombrie 1953, 5, cf. dl. 2. Veche unitate de măsură (agrară) folosită la calcularea suprafeţelor de teren (a cărei valoare a variat după epoci). V. funie, lanţ, odgon, prăjină. A cui va fi sfoara să meargă să-şi ia banii (a. 1697). iorga, b. r. 83. Pogonul de tiulun rătund este să fie de 48 prăjini după şfara ce să dă din visierie (a. 1797). uricariul, iv, 72/16, cf. i. brăescu, m. 8, dl, dm. Întăreşte lui Stoica moşie în Ruseneşti „jumătate dinii-o sfoară“, panaitescu, o. ţ. 156. Pogoanele ţăranilor sînl mai mici la măsurătoare,. .. sfoara la pogonul omului se scurtează, la a moşierului se lungeşte. pas, z. ii, 26. cf. m. d. enc., dex. + (De obicei urmat de determinări ca „de pămînt“, „de moşie“, „de ţarină“ etc.) Suprafaţă de teren arabil de dimensiuni reduse, avînd.de obicei forma unei fîşii înguste. Şi-ciu şi vîndut sforile de moşie ce le mai rămăsese (a. 1818). , doc. ec. 189. Se vinde cu mezat o sfoară de moşie dintr-a-cel judeţ ce se numeşle\ Brăeacea. cr (1833), 1321/14. Acest proprietar. . . are o sfoară ca de 20 pînă la 25 fălci de pămînt. i. ionescu, d. 194. în timp de un an şi jumătate cumpărase două. sfori de moşie', caragiale, o. i, 164. Lua o sfoară de pămînt de la anul, cumpăra tină de la. altul. d. zamfirescu, v. ţ. 111. Conacul sau moşia care nu-şi avea eleşleul lor nu mai era moşie şi conac, era o sfoară şi ogradă, atila, p. 20, cf. cade. Casa. . . spunea că e modeslă, ca şi sfoara de moşie de nu şl in cîte pogoane. c. petrescu, î. ii, 237. Om vrednic esteWnăr este, o şfară. de ţară are. popa, v. 243. îli.rămîne ţie parlea de moşie, a lui bielu Mitica ... o sfoară de pămînt. sadoveanu, o. ■ xvii, 285. De salul, meu mă leagă strîns o sfoară De ţarină, pillaţ, r. 108. Gospodărise cu avariţie o sfoară din moşia străbunilor săi. călinescu, s. 10. Ar vrea.să-l întrebe ceva, în legătură cu un proces privitor la o sfoară, de moşie a unui unchi .al său. camil petrescu, o. i, 341. Fala a adus .., zestrea intr-o sfoară de pămînt. stancu, d. 278. l-am dai cocioaba mea, i-am dat sfoara de pămînt.. 6755 SPOIAÊ — 84?. — SFORÀR pas. l. i, 100, cf. dl. Satul... aşezai pe o sfoară de pămînt lungă de două mile. românia literară, 1970, nr. 65, 17/1, ci. m. d. enc,, dex. 3. Figură de gimnastică sau de balet care constă In menţinerea trunchiului în poziţie verticală şi cu picioarele întinse complet (în unghi drept cu trunchiul) ; şpagat (2). Cf. dl, dm, dex. Sfoară in faţă = figura de gimnastică descrisă mai sus, executată cu picioarele depărtate lateral şi cu pieptul înainte. Cf, DEX. 4. (Régional) Pripon (2). Sforile sînl unelte de pescuit predilecte mai mult pescarilor de meserie, atila, p. 96. Vaduri... ar trebui făcute chiar in pescuitul comercial mare, la năvod, sfori, pripoane, coteţe, id. ib. 50. + (Rar) Undiţă. Abia am lăsat sforile in tău — şi le vedem vibrtnd iar şi le tragem iarăşi încărcate, sadoveanu, o. x, 395. 5. Strună (a ferăstrăului). Cf. cade, dsr. — Pl.: sfori, (regional şi) sfoare (alr i 1 419/230). — Şi: (învechit şi regional) sfâră, şfără (pl. şferi, şfere, alr ii 6 671/219, şfări, alr ii/i h 294), (învechit) sforă, svără (bl vi, 18), (regional) svoărâ (a ii 12), şloără, işfoără (alrsn iii h 740/574) s. f. — Cf. slavonul e ii s « pa, ucr. msopa. SFOIÂG s. n., s. tn. 1. S. n. (Olt.) Mucegai (1). Cf. TDRG, PASCU, S. 190, RESMERIŢĂ, D., PANŢU, PL., şăineanu, d. u., scriban, D. Smîrcurile. . . prind deasupra sfoiag verde, toamna, stancu, d. 350, cf. dl, dm, borza, d., dex. <0* Fi g. Circul aducea cu el ceva din farmecul copilăriei, o întinerire a anilor prinşi sub sfoiagul seripeteloT. p. constant, r. 64. + (Olt.) Miros de mucegai pe care îl prind vasele goale. Cf. cade. 2. S. m. (Popular) Larva gîndacului numit morar (Tenebrio molilor), de forma unui vierme cu corpul rotund şi solzos, acoperit cu chitină tare, de culoare gălbuie sau cafenie, care se dezvoltă şi trăieşte în făină de grîu stătută; vierme-de-făină, (popular) molete1 (1), (regional) surdomaş. Sfoiezi din făină puşi în rachiu se beau pentru friguri, marian, ins. 573, cf. 67, şăineanu2, candrea, f. 227, tdrg, res-MERIŢĂ, D,, CADE, DL, DM, DEX, H VII 259, IX 143. la trei sfoiegi, îi pune în creştetul copilului, şez. iv, 27. + (La pl.; în forma sfoiog) Viermişori care se fac în fructele uscate. Cf. scriban, d. 3. S. m. (Entom.; regional) Scolopendră (Scolo-pendra cingulata) (Băneasa — Medgidia). Cf. h ii 289. — Pronunţat: sfo-iag. — Pl. :. (m.) sfoiegi şi (regional) sfoiezi.. — Şi: sfoicig, (regional) sfoiăj (h ix 143), sfoiég (ib. vii 259), sfoiog (scriban, d.) s. m. — Din bg. CBOiiK. SFOIÂJ s. m. v. sfoiag. SFOIÉG s. m. v. sfoiag. SFOIEGEÂLĂ s. f. (Regional) Mucegai (1). Coiful acesta mirosea a mucegai şi a sfoiegeală. v. rom. martie 1955, 224. Mirosea a sfoiegeală şi a toamnă, barbu, g. 67, cf. dsr. [Slănina] prinde smag, sfoiegeală, aşa. alr ii/i mn 10, 6 848/886. — Pronunţat: sfo-ie-. — Pl.: sfoiegeli. — Sfoiegi -f &uf._ -eală. > SFOIEGÎ, vb. .IV. 1. (Regional) Intranz. şi refl. A (şe)-mucegăi. Cf. scriban, d., dl, dm, dex, arh. olt. xxi, 275: <0> Fi g. Să împace pretenţiile unor socri sfoiegiţi în fericita lor viaţă familiară, b. constant, r. 124. 2. Intranz. (Olt. : despre oameni) A slăbi. Sfoie-giserăm şi ne jigodiserăm de lot. ciauşanu, r. scut. 62. 3. Refl. (Regional; despre butoaie)  se scoroji (1) (Zimnicea). cf. alrm ii/i h 390/899. — Pronunţat: sfo-ie-. — Prez. indsfoiegesc. — Şi: sfoleji vb. IV. SCRIBAN, D. — V. sfoiag. SFOIEGÎT, -Ă adj. 1. (Olt. şi prin Munt.) Mucegăit. Cf. sfoiegi (1). Cf. cihac, ii, 341, barcianu, MARIAN,'INS. 72, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, PAMFILE, J. II, 165, RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, DM, ALR Il/l MN 7, 6 847/858, 872, 876, 886, 899. 2. (Prin Munt. şi prin Olt.; despre oameni) Slab; neputincios. Cf. sfoiegi (2). Unturica, sfoiegită, vede numai cu un sfert, de ochi. Se sprijină ... in toiag. STANCU, D. 266, Cf. DL, DEX, CIAUŞANU, OL., MAT. dialect, i, 235. + (Prin nord-estul Olt.) Zgîrcit, avar. Cf. mat. dialect, i, 235. —, Pronunţat: sfo-ie-. — Pi.: sfoiegiţi, -te. — V. sfoiegi. SFOIEJÎ vb. IV v. sfoiegi. SFOI0G s. m. v. sfoiag. SFOR1 interj. 1. Cuvînt care imită zgomotul produs de un om care sforăie (1) în timpul somnului. Cf. RESMERIŢĂ, D., DL, DM, DEX. 2. Cuvînt care imită zgomotul produs de un cal care sforăie (2). Cf. resmeriţă, d. — Onomatopee. SFOR2 subst. 1. Partea de mijloc a mătcii unei ape curgătoare, unde curentul este cel mai puternic; p. ext. firul unei ape curgătoare; (rar) sfoară (1). Cf. cade. Plutaşii dîrzi, în sforul apei, Înfig prăjina, ca o lance, topîrceanu, o. a. i, 217. Numai la mijloc, in sfor..., unda Dunării înşelătoare îşi dezvăluie mersul puternic, id. ib. ii, 13. Ici-colo şiruia mai tare iuţimea din sfor, lovită de vreo buturugă rămasă in mijlocul Şiretului, popa, v. 180. Pe sforul undelor, sfărîmături de grinzi soseau, amestecate cu gunoaie, sadoveanu, o. viii, 13, cf. bul. fil. iv, 64, scriban, d. Un lemn putred purtat de ici-colo de sforul apelor, camilar, n. ii, 204, cf. dl, dm. Ardea un foc într-un colţ, răspindind fum... de nu se vedeau sforul Şiretului şi depărtările. v. rom. decembrie 1960, 56. N-am văzut dectt un fus de lumină care se învîrtea şi aluneca drept pe sforul apei. LĂNCRĂNJAN, C. III, 158, Cf. DEX, CONV. LIT. LIV, 369, PLOPŞOR, V. O. 14, ARH. OLT. VII, 1.58, ARVINTE, TERM. + (Regional) Sorb2. Cf. antipa, p. 194.. + (Regional; în forma şfor) „Val mare“ (Crucea—Vatra. Dornei). Cf. a v 15. 2. (Prin nord-vestul Transilv.) Loc uiide ţîşneşte a apă din pămînt, formînd o mocirlă împrejur. Cf. dex, bugnariu, n. 262/105, com. din zagra—năsăud, che&t. v 131/66. — Pl.: ? — Şi: (regional) şlor subst. — Cf. i z v o r. SFORĂC s. n. v. sflrlac&. SFORĂR s. m. 1. Meseriaş specializat In confecţionarea sforii (1). V. funier, f r î n gh i er. Cf. nom. prof. 35, scriban, d., dl, dm, dex, alrm sn i h 342/762. + (Rar) F’ersoană care mînuieşte o marionetă cu ajutorul unor sfori (1). Piticii, sforarii... Directorii de circ, buhăiţi şi zbanghii... chemau muşterii, banuş, p. 182. 2. F i g. Persoană careUnelteşte pe ascuns, cu abilitate ; persoană care uzează de intrigi, intri gant:. Bernstein.... este un mare sforar dramatic, alas 10 iv 1938, 14/2, cf. iordan, l. r. a. 162, scriban, d. Toate tertipurile de sforar fără scrupule, beniuc, m. c. i, 86, cf. dl, dm. Hapsîn şi socotit în a aduna totul pentru el 6767 -êiâ- . SÎOHÀIKÎÎ liai săi, sforăi şi mş cu. oriçè ^ prêt pe căpăţpiplă, contemp. 1969, iu", i 20Qi 2/6'ct pÉX. +’ţReiionâi) P'ersbaxîă“ caië 'trànsmite zvoiiuM; alarmist. Corn. din ŢEPEŞ VODĂ- — CERNAVODĂ. 1 — PI. : sforari. .ŞţjiarS,-^ şuf.(,rar. V.èjPdjEl'A .s! fi v.’^wlr^. ' ■ sftfc&t vb. IV. Inţran z.' !.., (Despre pâjneni) A respira greu în timpul şofMtilW'ţjtoduclnd 'üii zgomot caracteristic; p. ex ţ. a dornii în acCst fel; (rar) a ronhăi, (învechit'şi .regional) à sfprcăi (1), (regional) a jforài, a horăi, a. horfcă}, ,;a horcăniy a. ijorçpti, as prîsniai(4),.a.,sfoinăi) a sufla în borş (v. , s.uf 1 à). Cf.- iţB'. Pricina pentru care- ea îl l,asă este că sforăieşte eîntT doarme, çr (1833), 10.02/28, cl. valian, v. Pe toţi prinzîndu-i p amorţire, şi o aromeală'de somn, căzură fiecare sforăind pe unde puiea. fm (1842), 249I/24. După pe pă veţi culca, să fiţi . obligaţi... à doçmi fără a .sforăi. si,on, p. 298. Ii auzea sforăind şi zărea prin crăpătixra uşii luniina slabă a opaiţului, bacaa-başa, s.’ a. i, 150. Cind ceilalţi sforăie„ clobOrîţi .de vin şi de osteneqlă, Sent im ciniă încet, dèlavrancea, v. y„|llft. •pprtfuduţţ>cif fafq-n- sus şi sforăie, să zici că mnbtiiijjjffiiitrăul. brXtesqU-voineşti* ,p, 62. Numai Vàsile sforăia gréu. ’agîrbiçeànù, s. '¿77. /ji trase plapuma peste cap şi începu îndată să sforăie*ca o dihanie': RteBhEANu,*i. 65.: Sforăie în bucătărie, însăilat şi-nvelit, cu cojocul, teodoreanu, c. b.. 90. Avea obicei... să sforăie noaptea, cumplit, topîrceanu, b. .63. Acum el sforăie şi ea plînge. c. pèîrescu, î. ii, 221. Ay.-.rîs dei&g.i?'oHiCA, s. 71 - Pieptul .lat,-dl locomotivei s-arată,... -creşte, creşte mergu/ sj orăind. semeaţă. caragiale, o. i, 80. Aşa de iute-a fost năvala Cuvintelor cari alandala Porniră sforăind. > coşbuc, p. i, 309. Locomotivele sforăie obosite. îsebîieanu', n. 110..vŞ/!lO7'4i(i- ca ,o: Jacoftţoiivă.şub' presiune pînă.ldupă ăţniqţă. ¿..peti^eişcu, ".c.. v.."43. Locomotiva âtergp. adiil-niéç(nd,'';fr,àv!erselèl sforâind. la" podeţe. c'XLiNÉscù, 6’.' [Junjcîrţ. de taximetre câte'S-au aliniat, sforăind î^faţa scării] tuDoran^' q'. J.69. :. ■ (Desprë câi)iA răsufla cu zgomot (după un efort, din cauza unei sperieturi etc.), a/respira cu greutate-; a^ ..tegl^nal) a sfprnftl (2), (^C^*Î?ţ)ţ4'ÿ?ţşiiţî^J ’ s^irji•»JŞ)ţr. à ţî'fni. Cf., i. QO; îÆisçw. ig.j «Valjani^.w.^rCailbiyt^şe mutase şi 4-ngenün-ehiir'ă -'jos-,''¡Dctii"-s-ăitisculai! depilată-, sjorăittd .ptca f u-r^L‘v^^i^T^‘î0Î2&':- Calul*său;'‘rănit fiiiîdî’.'sfo-răieşie ş-apoi cqăeî'iiEgruzzî;'s. ' i’ 128, cf. polizu. Vedeau, cîieodată Un arm'ăs'af rc&n preajmă-i căid rşl sforăind.. AÎdEXANDREşcifi m. . 31. Dar pe loc ţfi.lul s-opreşti, in pămînt ochii ţinteşte Şi cu grp'Qză sforă-ieşte. ALRCş.AN.Dni, v. i, 30. Nainţaşii trecuse apa prin vad cind, depdată, opintindă-serii’'loc, începură a. sforăi. odqbesCu, s,. V 16i;iZiz podul de aramă, călUl zmeului începe a sforăi şi a da înapoi.' creangă, o. 279. Au început să sforăie caii şi să-şi ciulească urechile în spre ' partea de unde venea zgomotul, caraoiale, o. i, 117. S& arătă şi armăsarul.. 1 sforăind de mtnfe. ispirescu, L. 28,. Trei cai, înhămaţi la ,o căruţă, păş-. teau sforăind. delavişancea, t. • 34. Plesni din bici, ■Cfiii plecară,sforăind..'VLAimjX,i p, 273., Calul sforăind ş-arunpă-n-, lături, săm. iii, 42Q: Cpiui sforăie.0 groţţţ.ă Fără niargini încleştează Pe tioinic. iqsiv,. v. 108. Murgul tău,. . sfprăie, b.ate din copite, agî'r-BiCEAi'iu, ¡5, p. 11,0. Pisjcuţa... începş a sforăi şi q se smuci' îndărăt, hogaş, dr. i, 217. Sforăiau -caii de le-nfiorau. lungianu, cl. 196. Caii, sforăind şi ciulind ureclule, goneau nebuneşte. REBREANu;.R; :i, 216. Sforăind caii şe oprim ld scară,, teodoreanu, m, i, •2?.' Fiara de .armăsţir a început, să sforăie îngrozitor. voiculescu, p, ii, 12. ,M^ngul şforăia şi şe lupta voin.ir ceşte-, apile veneau -ijiîniocişe. .s.adoveanu, o. i, ^3. Toţi caii sforăiră ca-n frturi care inînă Prea /tr^hs.-calinescp, o. ii, 24. îi lăsă în urmă, sforăind'. .'. r năuci de dureri, cu tot cu ‘călăreţii din cîrcă. c. pe-trescu, a. r. 64. Simţind... mirosul de ierburi crude, caii începură să sforăie, v. rom. iunie 1955( ¿73. Caii ...se Opriră încordaţi .ca lq parada .circului, sforăind fioros şi tro-păjnd, vinea, l. •*, ’10, ,cf. pt. Caii jsţătţpu. liniştiţi în opăziil înalt şi rupeau spicul gras, sforăind mulţumiţi, preda, m. 112. Cdlul se ridiţă în două pi-, 'âio'are sforăind. t. Fopovipţ, g. 370, cf. p.m, dex.,: Au prins tai} ă âtuli urechile, a sforăi, a se dq îndărăt. sbiera, p. Ş87, cft şgz, vi, 2Aî alrm H/t }i 23/76^, 987. Murgul sjurăia... Miul se trezea, balade, ii,. 270' (t?rin aiiăjogie) Un tifrru care,1- cind ¡pe' leii it vede, Miige taret.., sforăie înverşunat Apoi mormăind Se-nlinde Lingă el. emînescu, o. i, 165. Cind s-a dus vecina să: furnică la greier.-.^, sforăia adoi-rhit tritr-o cutioară de vax. o. m. zamfireîscu, sp. m. tt. r, 93. Pisica sforăie sau toarte, ft ii 253. &nd tritge elinele pe nări (ş‘forăieşte) e semn rău. gorOVEi,'' cr. 48. — Prez. irid.: sforăi şi (inviîchit şi tegional) Sfofăiesc. — Şi(rar) sforoi ’ vb. IV. bul. fil. vii—viii, â88. — Sţorl -j- suf. -ăi. SFORĂ1ÂLĂ s. f. Aeţiiihea de a sforăi şi rezultatul ei. 1. Zgomot produs de un otn care sforăie (1) în ; timpul somnului; sforăit (1), sforăituîă (1)^ (rât) sfo-’ răirc' (1), (regional) hprăit, horâitură, bore$%U> JM)»* căit, horcăitUră, (învechit, rar) sforcăială. Cf. ¡51P-răi (1). Cf. i. GOLEşcu, c., folizu. Fiul,împăratului . adormise şi-i da nişte sforăieli de părea că mină poicii. ISPIRESCU, L. 369, c[. DDRFj, BARCIANU,. ALEŞII.,, W., TDRG, CA.DE, S.CRIBAN, D., DL, DM, .DEX. 2. Zgomot prp'dus de cai cînd 'sforăie (2); forrfăiâlă, fornăit, sforăit (2), sfbrăitură • (2). Cf. sfor ăi, (2). . .Cf. DL, - b'fix. , ' j 3.'Fi gj. Vorbărie gpală ş,i plină de ifpşe; ,(rar) sfp- i răir.e .(2). Ctăbiicii de1 sforăieli pătimaşe şi neghtoăbe au luat locul luptei conştiincioase de condeie, vlaiiuţ-ă, s. a. ii, 362. .Crezind că--- o cugetare de dpaţe zilele 1 se preface într-un gîncţ nou, pe dată ce o îmbrăcăm cu o sforăialft neînţeleasă (a. ,1887). plr 1, 385, Umblă . să-şf iişciindă, miieriă pţin'sfârăială ,îfi vorbe că şi în fapte> rf.breanu, i. 177, cf. dl,! dm. ,. j jf. Pronunţat: ,<-ră-,ia-. — PI.: şfQrăieJi. Sforăi -|- suf. -eală, SF0RĂÎHE s. f. ^Rar) Acţiunea tfe a sforăi .şi I rezultatul ei. sfokâiT — m - Sl-oncÂi ,1. Şforăială (1). GI. sforăi.(1), Cf. yalian y., POLIZU, UI, DPRF, ALEXI-, W., BIAţTU., ,D. S., M, DEX. 2. F i g. Şforăială (3). Aplaudă..., Eg-ntîi'ul semn -de patos, la-ntlia sjorăire. macedonski, o. i, 49. — PI.: sfor.ăiri. , — V. sforii. SFORĂÎT s. n. Faptul de a sforăi. • 1. Zgomot produs de un om care sforăie (I) în timpul somnului; şforăială (1), sforăitură (1), (rar) sforăire (1), (regional) horăit, horăitură; Horcăit, horcăitură, (învechit, rar) sforcăială. Cf. sforăi (1). Se auzea. regulai, sUifttt şi sioborind, sforăitul babei care dorinţa ăusă. Vlahuţă', o, A. 13?,'Ci. gâ'de. Alături se porni un sforăit greu fi- cineva vorbi ,prin somn. c. petrescu, î. ii, 165*. Aiizi. sforăitul subţire; ăl feciorului, care dormea ţh alt colţ qi şopronului. sad.oveANu, o. xii, 511. In liniştea de-o clipă se auzi sjorăitul puternic al notarului. pkn, u. 140. Furat aş fi. de vise c-iin sforăit măreţ, calinescu, o. ii, '215. Observase că noaptea ti suportaţii, sforăitul fără a- nţă trezi, blaga, h. 122. Ppznicul \îi. auzi sforăitul, stancu, r. a. iv, 27. F i-g. Pe-o clipă se auzi sforăitul tuturor fuselor. agÎrbiceanu, s. 24. O clipă se auzi bîziitul muştelor şi.sforăitul, acum grăbit, al fusului, DA.rt, u. 283. Motorul pătrundea cu un sforăit: primăvăratec. vinea, l. .ii,.; 166.- 2. Zgomot prpcius de cai clnd sforăie (2);fomă-iâlă, fornăit, şforăială'(2), sforăitură (2). Cf. sforăi 05) . Se~ aitiea tropotul 'rc^iilot al căilor, diri cînd in" ‘ctnd răsuna asprul ¿lor sf&răii pe nări. a&ÎrSîcSâno, l. t. ’•311. în\bătaţi‘ de nelheiăiul şi sforăitul cailtir următori, edii aveau un galop isteric. ţe6d6reanu, m. iii, 310,- oţ. -bu Eiesluşi^sţvrăitul 'calului şi clihcănitM clopoţelului de argint, t. popovici, se. 10. Sfot&Uni calului încărcat cu povară, vîr. pesc. şeptemlprie 1962, 5. Se auzeau acum.dips.pre ce.aiiy.zgotnolele cirdurilor de Cai.. .f sforăitul lor săltat şi necheml’ascuţit, bănu- ■ leş cu, I., 128,. cf. dex. <> Fig. Un Eseuri, sălbatic iforăit Pe-rriărri er plusul luptei lor.1 coşbuc'p. i, 271. V- şîoiăi. , ... SFORĂITOR,-OÂRŢEi adj. li (flespre oameni) Care sforăie (1); p. est. (despre sonVnul lor) care se desfăşoară cu sfol-ăituri' (1). Qapu-şi rezentbse Ghiăr de lemnărie, şi.somnii-l fifrflse, Ifti şgixin d-ale ¿¿uşe, greu, sforăiţgr, HEţ>iAi>E, o. j, 128î(;ci'. .alexj, .w.,,.şXineanij2, resmerîţa, p,, cade. ; E, cel mai sforăitor şornn, din cita'a instalat natura intr-o .¡jură şi-n nişte nări omeneşti. TEODOREANg, ,m. iii, 300. Petele ei de cioiolată tl urmăreau în somnurile lui cele mai sforăitoare>, gX-xinescij, c. o. 16.. in timpul somnului de după anjiiqză,: sforăitor şi dens, al celor ce-şi fficeau din noapte ţi. blaga, h, 94, cf, .Diţ, DM, d'ex' <$• F i g.. Maşina rablagită şi'sforţţiţjoare şţrăbătu nebuneşte oraşul, vinea, ,l. ii, 275.'- ’ 2j (Despre cai, p; a n a l. despre alte animale) Care sforăi«‘(2)t PilotiWa, 2’ci "un gtndac sforăitor, glredză ■ih'f Uful colosului potolit:-,barî,' s. m. 37. 'Vitele sfxJfăi-’toare* frămîPlţndii-şe(.tn\Mg'Uii. . .. parcă se alinară Şîîţiri cînd'lupoaica, ¡¡'el opri. sadoveanu, to. .vi,v,591, cf. DL, DM. ' ’ ':' ‘v ■ '■ ' ■■ ■ . 3, Fig. (Despre.teiul de exprirnare al cuiva} lip- sit dş conţinut,' declamator, emfatip. V. bombjş: t i,e,.,p ţ e ţ en ţi os., lată-l arujicaţ .intr-lin ocean de fraze sforăitoare .pe cari le dţclamă cu... convingere. 'Vlahuţă, s. Ar ii, 438. $8 şe ia -după vorbe ‘ oriţîţ de sforăitoare ar fi. lON^scy-Rloişr,'c. 28. Fraze", sforăitoare şi neinfélésej de eâmpilăţii herăbdăloăte 'de 'prin dicţionare enciclopedice, ^hiliepide, p,, 2Ş3,..cf, alexi, \i. Qine ştie cîiă filozofia nesărată şi cită 'po’ezife sforăitoare n-aş mai fi făptuit eu. hogaş, pn. i, 267.' bfc'e'ul cheltuie parale montind „Apus de soare“ cu mucava, cu chembrici colorate şi cu tirade sforăitoare....^., boţez, . b. i, 6Ş. Interpreţi de tragedie declamatoare, sforăitoare, pe gustul nobilimii ¡ranţiiztfe,. CQNţEMP. 1949*.160, 8/1, cf. dl. Poale totuşi aceste sforăitoare fraze ce ni se spup îşi au scopul Ipr. t. PQPovigi, s, 45,, ,,cf. Qco-lind pe cít i-a îngăduit scenariul ţgo.zgfia sforăitoare,. CINEMA, 1^68, nr. 6, XII. Iniţial semnifica un. act nonconformist de denunţare a retoricii sforăitoare, t aprilie 1969, 75, cf. dex. — Pronunţat: -ră-i-, — PI. ■ 'sforăitori, -oare] — Sforăi-f suf. -tor. Sl OItĂri CHĂ s. f: Acţiunea de a s fer ă'i şi re-zultatul ei. .. 1. Zgomot produs de un om care sfotăie (1) în timpul somnului; , şforăială (1), sforăit (1)-, (rar) sforăire (1), '(regional) horăit, liorŞ'tilră, horcăiâŞ, hoiţcăit, horcăitură, (înveChiţ, rai): SÎorc^i’ală.■ Cf. s f.o r'& i 'iii’), Sforăiturile puternici ale bărbatului ii alungară-somnul. agîrbiceanu, s. 253, -cf, cabe. Nodul'- beregatei, urcindii-se şi scoborlnd spasmodic la fiecare sforăitură. c. .petrescu,; c. v. 28. Sforăiturile, figlboipsiie^-^ale lui nea fítiifá. sadpveanu, .0>,.xŞriIi, 492. Sforăiturile şuierătoare ale celor adormiţi s,e fímestecai¿..cu. t,aaca necontenită a tampoanelor, călinesou-, o. i, :iŞ. Pfintre sforăituri, prin pereţii barăcii, sirăbăteaU şodpk nedesluşite. qalan, -z. R. 387, cfv di» NÚ puteáu doftni printre sforăiturile şi gemetele celorlalţi, i’^pof&viet, -'se. <299. începe să sforăie şi să vorbească'în somn — prinţie sforăiţuri — cu glas tare,- .strigat. BĂNULşŞcijj i. 14, cf. dex. F ¡ g. Dcsfăcindu-şi buzéle..mari şi ridieînd-o perceă de sus spre ñas-cu o ■ sforăîtuiră (te concentraţie a-s-imţtiriior. cXmnescuî 74^ ' ‘y ' • ’/ 2? Zgomot ; produs eje cai cînd sforăie (2)5 ..foriîă-ială, forjţ^it, şfprăială (2), şforăit .(2)* ,fif. v-sif.fi r ăi (2). M-am tr.e.zit în sforăiturile . cailor şi fn istrigătele surugiului, galaption, o. i, 1.08,. cf. dl, bsiâc . 3. ’F i''g. Vorbărie goală, şi plinâ de ifcisei; sfojlia-lă ţ3), (rar) sforăire (2). Sforăiturile patriotarde. contemp. 1&49,; nr. 160, il/5, cf. bi,,"'dm, .‘ñÉíií. !'° , 'ProRunţaţ,; ^ră-i-i,PÎ.: ''sforăituri. .. ,_,£'. Sforii -4. suf. Hură. . .,. ; .. , :t_ y SFORĂRÎE s. f. 1. ¡.(Rar; ,1a sg. cu sens coleqţiv) Cantitate iriare de sfoară(l). Cf. scrib an, d. 2. F i g.. (Fanjillar) Acţiune ascunsă - care uzează d.e, mijlQ^ce nepinstite pentru, realizarea „unui scop; intrigă,' maşinaţie, Uneltire. Mau buzna t;n apolitică $i¿;due cu. ţi întreg arsenalul de sforării, patimi mă-JiUg-te şi vicii., to, PLR 11, 40.4, pf. şgribajs,, d. CarţţgiaU Glege ,pentru dgşjăşurcţreq acţiunii rficestei.. piese, 4ale-geriie cu- tot cortegiul lor de combinaţii şi sforării politice. LUPTA DE ClÁsX, 1952¡ TIE. J.', 75, cf. Bî-i DM, Sforăria poliţistă acaparează tot mai mult .teren, cinema, 1969, nr. 4, 9. într-o WF.ifoatfapikwyfajfácasat , de-sforăriile locale, se plinge de comportarea ,ţi'n0r con-şlăitţeni. românia ;LiTEitA^fe- .1969, nr, 18, £?. M. n. ENC., dex. : '' PI.: sforării. ■ ’ ■ — Sfoară.+suf. -ărie. ; ...... : ,SF,QRţjy[ vb,.iy^ Intra? tinve;chiii,şji; regional) A Sforăi (l).rCf. po'iiiitXi talr $B/60St' 2. (Ke^ioi;aí| A şîqîâj. Í2).. ţi. 'xinîo, bul. fi|,, yîi— yţii,'3^8, akrm: nifiiih 23fM0. - sforcÂial SFORŢARE — Prez. ind.: sfârcăi şi sjorcăiesc. — Şi: slorcoi vb. IV. alrm ii/i h 23/64. — Contaminare între sforăi şi horoăi. SFORCĂIÂLĂ s. f: (învechit, rar) Sforăială (1). Cf. POLIZU. — PI.: sforcăieli. — Sîorcăl + suf. -eală. SFORCOÍ vb. IV v. sforcăi. SFORCOTÍ vb. IV. Intmnz. (Regional; despre lichide, despre ¿alimente etc.) A fierbe cu zgomot (Vaşcău). Cf. teaha, c. n. 265. — Prez. ind. pers. 3 : sforcoteşte. — Pref. s- -f îorcoti. SFORDÁNCI s. n. (Regional) Coarbă (Sînmihaiu Almaşului — Zalău). Cf. ai.r sn ii h 562/284. — PI.: sfordance. — Pref. s- 4- lordanei. / SFORGALÂU s. m. (Regional) Torcător (1) (Runcu Salvei — Năsăud). Cf. coman, gl. — PI. : sforgalăi. — Etimologia necunoscută. SF0RGĂCI subst. (Regional) Despicătură în partea de jos a băţului cu care se amestecă zerul (Vad — Sighetul Marmaţiei). Cf. chest: v 61/92. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. Cf. magh. forgăcs „aşchie, surcea, şpan“. SFORICÎCĂ s. f. Diminutiv al lui s f o a r ă. 1. Cf. s f o a r ă (1). Fala face un nod intr-o sforicică. SEVASTOS, N. 10, cf. DDRP, BARCIANU, ALEXI, W., TDRO. Pentru pinza de borangic, sforicică se va înlocui cu aja subţire, pamfiije, i. c. 268. li punea să-i ajuie la probele de măsurat . . . cei doi tineri întindeau sforicelele. AGÎRBICEAInU, A. 311, cf. RESMER11Ă, D., CADE. Dete peste cîteva hlrtii... şi le legă cu'o sforicică. dan, u. 1,49. Daliile légate la mijloc cu o sforicică. .. să nu sc frîngă. călinescu, o. i, 18, cf. dl. Înfăşură cozile jflorilorl în hirtie, le legă strîns: cu o sforicică. mihale. o. 451. Alături, tovarăşul său ţine legată ele o sforicică o mangustă. scSnteia, 1969, nr. 8 211, cf. dex. Apoi băgă cuiu din osie şi-l leagă cu sforicică să nu-l piarză. brebenel, gr. p. 2. Cf. sfoară (2). Am o sforicică de moşie. . . şi ciţiva moşneni: jpr. dram. 233. îl vedem în scurt timp cu o sforicică de moşie a sa. pelimon, i. 203/22. Sini aici două sforicele de pămînt. i. ionescu, p. 481. Din-du-le urice şi zapise slavoneşti la mină pentru stăpinirea oricării sforicele de moşie, odobescu, s. iii, 258. Făcu scrisoare de danie pentru casă şi'trei sforicele de moşie pe ,care le avea. agîbbiceanu, s. p. 104, cf. dl, dm, dex. + (Prin nord-estul Munt.) Loc de arătură lung şi .îngust, chest. iv 128/740. — PI.: sfcricele. • — Sfoară -f suf. -icică. SFORIŞOÂRĂ s.f. (Rar) Sforicică (1). Cf. dex, dsr. — PI.: sforişoare. — Sfoară -(- suf. -işoară. ■ 4 SFORÎ vb. IV. T r a n i. (învechit; complementul Indică suprafeţe de teren). A: măsura cu ajutorul unei sfori (2). (Refl. pas.) Sforlndu-se moşia.... au căzu t această livede pe partea mitropolia (a. 1801). iorga, S. D. i, 246, Cind să sforăsc Ia doi, ori ale mai multor răzăşi moşii..., atunci sforlrea să să înceapă din sem-nile vechii slăplniri. caragea, l. 8/14. — Prez. ind.: sforăsc. — V. sfoară. / SFORÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a (s e) s f o-r î şi rezultatul ei. Să să înceapă sforîrea din semnile răzaşilor ceale netăgăduite, caragea, l. 8/12. — PI. : sforîri. — V. sfori. SFORNÂR s. m. v. sfîrnar. SFORNĂÎ vb. IV. I n t r a n z. 1. (Regional) A sforăi (1). Cf. dr. i, 108, a ix 5, teaha, c. n. 265. 2. (învechit şi regional) A sforăi (2). Cf. lb, valian, v., cihac, ii, 110, bul. fil. vii—viii, 368, pribeagul, p. R. 68, com. marian, teaha, c. n. 265. 3. (Prin Munt.; despre oameni) A vorbi pe, nas. Cf, alr i 1 620/700, 708, 710. — Prez. ind. : sfornăiesc. — Şi ; sfornîi (a ix 5), sfornof (teaha, c. n. 265; prez. ind. pers. 3 sfor-noăie id. ib.) vb. IV. — Pref. s- -|- fornăi. SFORXlÎ vb. IV w sfornăi. SFOR\OI vb. IV v. sfornăi. SFORtfG subst. v. sfaroij. SFOROGÎT, -A adj. v. sfarofllt. SFOROÎ vb. IV v. sforăi. SFORŢĂ vb. I. 1. Refl. (învechit, popular şi familar) A se sili (2). Cf. negulici, prot. — pop., N. D., BARCIANJ, ALEXI, \Y., RESMERIŢĂ, D., CADE. Oricit s-ar sforţa, nu e chip să realizeze, cu preţurile de azi, nici măcar trei sferturi din arendă, rebreanu, r. i, 168, cf. scriban, d., dl, dm, DN2. Meigea încet şi se sforţa să pară liniştit. lXncranjan, c. ii, 42, cf. m. d. enc., dex. S-a sforţat să ridice bolovanul, dsr, cf. şez. iii, 83. 2. Refl. (învechit, rar) A se mări (IV). La clasificare... s-a sforţat numărul clăcaşilor cu i boi. i. ionescu, p. 468. 3. T r a n z. (învechit, rar; complementul indică fiinţe) A viola. Cf. negulici. — Prez. ind. : sforţez. — Pref. s- + forţa. Cf. it. sforzare. SFORŢARE s.f. Acţiunea de a (se) sforţa. 1. Efort fizic deosebit, încordare a puterilor; forţare, (popular) icneală, opinteală (1), opintire, (învechit) silire (2). Un corp material nu se manifestă nouă decit prin rezistenţa ce el opune sforţărilor şi mişcărilor noastre, conta, o. f. 403- După citeva sforţări se saltă pe brînci. . ., se ridică în genunchi. delavrancea, s. 158. Făcu o sforţare ca şi cum ar fi vrui să se scoale. vlahuţX, s. a. ii, 208, cf. şăineanu. Face o sforfare, dar se prăvăleşte la pămînt. davila, v. v. 186, cf. resmeriţă, D. Făcu o sforţare, se ridică mai sus. d. zamfirescu, a. 9, cf. cade. Cu o sforţare disperată, ridică pe Arisţide de jos... şi porni cu el. rebreanu, r. ii, 133. Ostenit de o atît de penibilă sforţare. tşi potrivi basmaua în jurul gîtului. c. petrescu, o. p. i, 42. Scoase fiuitoarea şi o vîrl in gură. .. depu-nînd adevărate sforţări, însă fără rezultat, sahia, n. 104. Se deosebea în această zaţvă un ritm, sub care gifîia o sforţare uriaşă, sadoveanu, o. xii, 591. Bă-trînul făcu o sforţare extremă, ridicindu-şi tremurător cealaltă mină. bart, e. 351. La domnul Simion este corolarul fizic al unei veritabile orori de orice sforţare. 6795 SFORŢAT — 851 — SFBĂNŢUICĂ cXlinescu, c. o. 130. Situarea pe aceste grade ale conştiinţei se efectuează cu ajutorul anei sforţări de ordin motor, ralea, s. t. ii, 179. Cu ajutorul catirului care făcea sforţări penibile ... ci se străduiau ...să are fişia de pămini. bogza, a. î. 557. Făcu o sforţare să se aşeze mai bine. vinea, l. i, 85. Cu o ultimă sforţare ... am apucat pistolul, h. lovinescu, t. 108, cf. dl. Făcu o sforţare şi se smulse din faţa scaunului, preda, n. 270. încercă să-şi facă loc... şi sforţările de eliberare ale părintelui fură paralizate, t. popovici, s. 21. E poezie-n dura sforţare omefiească. labiş, p. 243. Mergem cu toţii ... vă solicit o sforţare colectivă, t iulie 1964, 53, cf. m. d. enc., dex. (Prin analogie) Glasul celui care le zice, din gură, urcă fără sforţare. CAMIL PETRESGU, U. N. 223. . 2. Efort intelectual, moral, material, insistentă în realizarea unui scop2, impunere personală a unei anumite atitudini, ţinute etc.; caznă, chin, forţare, strădanie, străduinţă. V. sil inţă (2)- Trebuie,. . o mare sforţare de inteligenţă pentru a ne putea închipui că nu există materie, conta, o. F. 63. Făcui o sforţare ea să-mi ¿boc figura prietenului meu. vlahuţX, s. a. ii, 452. Ştirile atit de amănunţite asupra expediţiei ... nu se explică prin nici o sforţare de imaginaţie, iorga, l. I, 90. îşi aducea aminte . .. fără sforţări ... figura vechiului lui stăpîn. anghei,, pr. 44. Neliniştea ei din ziuă aceea era pricinuită numai di .. . sforţările pe care le făcea să nu-i spuie lui nimic. brXtescu-voi-neşti, p. 210. Făcea sforţări uriaşe să nu-şi mai aducă ¿¿minte de datorii. agÎrbiceanu, a. 386. împotriva sforţărilor lui de-ă ocoli o primejdie, neînţelegerile lor Sporeau, rebreanu, i. 83. In realitate primejdia n-ăr fi înlăturată decit dacă ai făce o sforţare să cumperi tu însuţi Bnbaroaga. id. ib. 124. Se fac sfdrţări noi de a se' reînvia această instituţie prin întruniri şi dezbateri. n. A. bogdan, c. m. 172. Comparaţia reprezintă totuşi o. sforţare de caracterizare prin asociere, lovinescu, c. vii, 22. îi trebuia o sforţare ca să poată gindi calm. c. petr£scu, î. i, 269. Cea mai mare artă este să ştii să... produci binele ¿u cit mai puţină sforţare, i. botez, b. i, 109. Pretutindeni aceeaşi plenitudine de viaţă, dovada aceloraşi sforţări intense, cocea, s. 65: Depresiunea aceasta a lui ... se datoreşte unei sţorţări intense intelectuale, sadoveanu, 6. xn, 5&7. Sforţarea intelectuală ... poale fi înlesnită prin, imagini, analogii şi figuri evocative, puşcariu, l.- r. 1,9. Ne putem reprezenta, fără vreo sforţare deosebită, situafia reitlă. iordan, stil. 2.19. Sforţarea de organizare n vieţii moderne e posibil să ia forme estetice, vianu, e. 271. Copiii, urmărind cu plictiseală, fac sforţări de atenţie, ar-ghezi, s. vii, 2i0. După un lung stagiu de sforţări inutile ..., ratatul renunţă. cXlinescu, c. o: 24. Sforţarea penibilă cu eare a fosl scrisă o carte nu ajută lâ calitatea ei. ralea, s. t. ii, 256. îi plăcea ... sforţarea de a-şi ordona ideile, v. rom. septembrie 1955, 61. Face o uriaşă sforţare să-şi stăpînească minia. vinea, l. ii, 305, cf. DL, DEX. 3. (Rar) Âţac, asediu. Capitala cea puternic întărită ..., greu de atacat dinspre mare, putu să se opună ■ im secol întreg sforţărilor otomane, xenopol, i. r. iii, 76. — PI.: sforţări. ■ — V. sforţa. SFOKŢAT, -Ă adj. (învechit, rar) Cave a fost produs prin sforţare (1). Sudoarea se iscă ... din vreo mare şi sforţată mişcare a trupului, cornea, e. i, 186/28. «£. Lucru sforţat = muncă silnică, v. muncă (3). Atîteo fiinţe condamnate la lucru sforţat ... abia putea deosebi cineva de sini in adevăr fiinţe eare viază. PELIMON, i. 132/24. V — PI.: sforţaţi, -te. — V. sforţa. SFdRŢA s. f. (învechit şi regional) Forţă (fizică, intelectuală, morală). Cf. negulici. Trecuseră preste ţintă propusă, cu scopul că, făcind şi mai mari sforţe pentru a ajunge acolo, poate prinueni cineva cel puţin la lerminul de care s-ar apropia şi'mai mult. aristia, PLUT. LXVIII*/?, Cf. PROT. — POP.., N. D., BARCIANU, alexi, w., şXineanu, d. u. <}> L o c. a d V. Cu sforţa= în mod forţat; cu forţa, cu sila. 4 dat ordin la căzaci de-a luai armile cu sforţa, vîrcol, c. 22. — PI.: sforţe. — Pref. s- + forţă. SFORZANDO adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) Făcînd să iasă în evidenţă, prin accentuare, un anumit sunet; sforzato. Cf. dl, DM, DER, D>j2, DEX, DSR. — Pronunţat: sforţando, — Din it. sforzantlo. SFORZĂTO £R, M. D. ENC., DEX. — Din fr. sphragistique. SFRANCI4ÎC s. m. v. sfrlncioc. SEHANCRÎG s. m. v. sfrlncioc. SFRANŞCIGc s. m. v. sfrlncioc. SFRANŢl s.m. v. sfanţ. SERANŢ2 s. n. (învechit şi regional) Sifilis. învăţătură adevărată pre scurt a vindeca boala sfrahjului [TitluJ. ÎNV. -ADEV., cf. I,B, VALIAN, V., CAN3DKEA, T. 260, dr. iv, 391. Pe bătr'ină mînce-o sfranţu; mat. folk. 949, cf. alrm i/i h 164/122, 129, 156, 158, 159, 164, 166, 174, 178, 180, 186, 200. — Şi: (învechit şi regional) sfrenţ (lb, alrm i/i h 164/584, 677, 679), (regional) sfreanf (ib. h 164/1, 125, 131) s. n., sfreanţă (ib. h 164/595) s. f„ sfrenţe (h n 246, alrm i/i h 164/594, 677) s. f. pl. — Pref. s- + franj. SFRANŢOG s. rn. v. sfrlncioc. SFRAJÎ vb. IV v. sfriji. SFRĂIÎRE s. f. v. sfrijlre. SFRĂJÎT, -Ă adj. v. sfrijit. SFRĂMÎ vb. IV v. sfărima. SFRĂMITtÎRĂ s. 1 v. sfărîmătură. SFRĂMÎNTA vb. I. Refl. (Regional) A se fră-mînta. Calu âela si sfrămînla vîrtos. graiul, i, 519. — Prez. ind. : sfrămînt. — Pref. s- + l'rămînta. SFRĂNT0S, -OAsĂ adj. (Regional) Mlndru (I 1). PAMFILE, B. 85. — Pl.: sfrănloşi, -oase. — Etimologia necunoscută. SFRĂNŢtilCĂ s. f. v. sfănţulcă. 6814 SFiïEADEL — 852 — ' S'FREDEÏi ŞFRIîADEL s. n. v. sfredel. i;'. SFRE/ţI)ZĂ s. f, (Regional) Breton (Peştişani Tirgu. Jiu). Cf. alr ii/i h 7/836, l-ai lăsat şfriedz pe . f i-unte.- ib. miî 4, 6 812/836.' . : — .1*1. :' sfriedzi. '* _ Prcf. s- trează. a SFREÂNŢ s. n. v. siran)2. SFREANŢĂ s. f. v. sfranţ2. SFItEUĂT-Î vb. IV v. sfredeli. ; SFRÉDEK s. n. 1. Unealtă (manuală) 'confecţionată din oţel, în formă de bară, prevăzută Ia un eapăt cu mugliif ascuţite sau tăişuri aşezate în spirală şi folosită mai ales în dulgheri,e pentru executarea, g§u-riior; burghiu, (regipr.ál) bíráie, brirăi, şaitău1 (îi e),, Moârteă-'fărji dţ peşte vine ?J.. cu teslă şi cu bardă şi îvnăel (a. ií>83—Í619). cúv. ii. bătr. ii, 452/2.3; «f. od. tod. 214. Cela ce va. agilita furului ... dé-i va da niscare, lucruri ce simt de treâbă lui,„cumu-i svreadel sau topor ..ca pre un fur să-l'cearte. fb^'. 38. Chi-rjgiul .ţ.sij: cu.6[ă], la ... car,, topor, sf-reafgl, cuţiloaie (á'41^4).^óiiCrA, s. d. v) 354,'cf. an.on, car.^léx. mars.. 24?., M0ţ~CU'\reăitii'’,9 'Mlfâ 'jHnff-un păreţi. (a. 1784|.. OCR iii Î3f/27j: cf, .lb, i. góléscUj c. .Trebuie să,.ăib‘ă ... heresiii, sfre'dile, piroane şt ălWe.'iiRMiţiibl,,^.. 45/Ş, cf. valían, v. ■ Adună toate, căldăfile rele, vase şi altă arămărie, le topi şi tor-nă- iîâvîuiî de aramă,'’îşi făcuse iot elsfreder şi-l sfrederi, bariţju, p. A. ii, 333. Chepiă pe un vecin ciî'-uit'‘sfredel şi-l ' plise-- bă. dcă o gaiihă mică prin părete.^ sion, p. 138, cf. ,lm. Am găsit şi secure ¡şi fringhté fi" sfredel şi tot-Ce^mi 'trelMie. creangă, o. 290. Un sfreţiel mare se aude 'rozîrid ţesăturile uscate ale :blanu!?bătrîn.e'de: stejar. c'ÁragíaLe, 0. i, 64, cf. damé, t. 112, candrea, F. 180/Bărbaţii,... să nu dea găuri cu sfredelul.s. t. 117,' Cf. RESMpRiŢĂ, d., nica, L. vAM. 224, cade. Mă mîndream indeoisibi^ati 'colecţia de’sfiedele’ dé ioaté mărimiiii vói-cól15cü¡'Í>. iiV 178,' cf: bs", dXs' dmV' MîhĂiiX'v î. 225',-fS 65/*i. d. éñc., : Deí£, h 1,85, ii 62, 98, 11S,' 146,1.244; x.Ş, 33,; T6î, 209, 317,’;-400, 466,' 507, 512, 53&Í-'xiî'=2,76,* xvii 4.''.Fapt cu rilgumătură de sfredel, Fapt cu ştreang: T'EO'DîjtiEscu, p.-p. 374. Pe valéá. Dră-goşei.. .. s-a afltţti.'ţ¥ un sfl-eder^şi un topor -de- piatră. UARifíh,; i.'lÉ'Eunie şi-:sfleder sub..patul'iiñde doarme f.etneia g'roasă’să1 rai fie.',şbz.'.'vi, ,44-, cf. ii, .17. Pasă-ria- rieagrXŞÂ g; bqgă’. înlrro. gaură dălă intr-un copac■ cu sfredelul. bădulescu-codin, î.- 36j cf. viciu,- gl., corn. din poiana — vaşcău, chest. iv 39/244, alr I 1 830, 1 834, alr ii Ş.,640,., 6 641,, alr, ,sn ii/h, 559, a v 24, vi 20, ix 4, 5,'mat. dialect, i, 92-., Cu tesla să-l ţesiuiţi Şi cu s!redelensă-l sfredeliţi. folc.> mold. 1, 403, cf. zanne, p. IX, ,341. Am Un bou alb’Şi nu-.i încap coarnele în grajd (Şfledecu). t. f^pahagi, ,,m. 148. (Ga termen de comparaţie) E ca un sfredel. şăineaNu3. S-a înţepenit o clipă ca un sfredel. gÎr-leanu, L. 14. îl îmboldească un sftedel, pornirea să afle. pas, L. i, 40. Ţipătul ei .rămăsese în .creierul, lui Lucu, ca un sfredel niu şi nesfîrşit. vinea, l. ii, 181. Dovedea nîinte :tascu},iţă şti, răsucită ca. un ¡sfredel. yon-nic,.p. 196. Durerea o pătrunse ca itn sfredel, îi cuprinse tot trupul, t, popovici, s. 289. <$> F i g. N-aţe vreijţe . . . să-şi fied scamă di’ noima luminilor electricé V.. care ăşa dirifugă i se par nişte sfredele aprinse: sp. popescü, m. o. 87. Pe undeva un greier Cu sfredelu-i subţire Dă găuri în văzduhuri Să ‘curgă pi pămînt. besnea, vpRSy, 347. Căpitanul Costache îl scormoni iarăşi cu sfredelul' ociuului.' c. ^petrescu, ‘. r. 134, Dalta şi jsfredelul stăpinilorilor i-a .găurit, i-a. ..ciurţiit, bo,gza, a. î. 125. Simt în ceafă Qchii^luk. sfredele,,,labiş, p. 343. <0» (Regional) Sfredel cil col (sau american ori cîi ţiilatOu,' m ptrfyjfc&tfjarof) ^itfoarbă.5 OfAfeţv' sn i. ii h 562. ^ E x p r. (.Rar) A-I scoate cuiva cnvlhtul cu sircdelul‘= a dejjuile'ftiar-i. insistenţe péiiftu á fátíá pé :ciriei>a să vorbtea'scă;’ aif jscoate cuiva Vorba'çù cleştele. îi ştia pe 'mineri cîl de scufñpi sîrit'la v’o'rbă. Le scoteai cuvînlul cu sfredelul. v:'pqfli. iebfiiârie 1953$ 45¡ A (se).-'.da sfreditl uiit! biiţi =¿ a (si) în (Atribuie calitatea ca Un ádjéctiv) Zugră-V'it-au e im cărbil'ne copilaşul cel isteţ P'urceluşi cu coada sfredel şi cu beţe-'h1 loc de labă, emineşcu, o’. 1; 8'4. Porcii. . ca coada sfredel şi. cu ritul în jos, ■ ronţăiau ghinda, delavrancea, v. v. 176-. + (Adverbial) Ca un sfyedel (1), îfi-formă de,spirală. Vîntoaşă eçur/t adună sclcdăr colbu. alb^i.,.1 979/200, cf. 1..979/¿.70. .- 2. Nume dat unor Unelte asemănătoare ca formă sau ca întrebuinţare cu sîtêdelul (1)-: • a) (Popular), Ùnéalt^ cu care.rotarjil găureşte'b'utucui roţii ca să intre .cşpăiul osiei; (regional) lugură, spir; ţelnic. Cf. ,damé, .t. 43, . rădulescu-cojjin, î. 36,. • alr ii, ,6,644/2, 1,57, 192, 228, 235, 325, 546, 365, 386, 574, 987. .. ' „ , , U) (RegipHal; de obi'cei cu determinarea „mare“) Lîih^iră "(de rotărife). 'Sfred'el mare‘dă VQt'e.' álr -sñ' ri’ h 569/64, ’¡■Sfred'em de sfrid'irit biltaş.' ib. h'569/228? , , c) (învechit şi regiopal)...Ş^ţecaiz (Í)., Cu sfredeiiilJ, alte ’ iiisirumeiiïfi. a cercetă. . .to.âle mfllurile riuriip.r. -, (a. 1843). dog, ec.. 789,. ¿W Sperie, fierarjii. din ,Rîm7 niţ, ’ pentru -lucru, şfredelului pçntru găurilu pămin-.. thîui, lei 1.0.0..{a.. i§50). ib. 985. jţk afina stingă, ţinea ..x ^ un. ciocan şi un sfredel de. băii. agîrbiceanu, a, 549, cf, -jRL, P,ER,.M. d. .ENÇ., VICÍ.P,- GL, d) (Regional; în'formă stridel) Ţăruş tu ajutorul căruia se sácfés'e ’lñrta'sii de’vie ('Vălcani ii Sîifnicolaû Mare).1 'Cf. Atà- ji-Æ 109/47. • T •3. P. âjîa.J, .(Rar)'Ziiluf (de pări), Æf. ţphx». , Scu-lurîndu-şi.'^părvil,;. Încîrliq.nţâţ 'iji^ Sfredeli :,âxigenaţir c., petçescu, à. 21.. ;, 215,; 270, 280, 360,-370; 556. :4F‘ (Fţegîohal) Numele’uriuî vîilt care bate dé obicei intre Paşti şi Rusalii ’(Gâiâţi). Cf. H 'iii '2Ï5:'■ 5¿ (Pop.ular; .fŞi in sintagma . sf.redelul rusaliilor) Todojusale. Te poceşte . ;. cînd e sfredelul rusaliilor. ■PAM:FiLE, b. 55, cf. id. s. v, 19, păcală., m. .r. 193, ALRM Il/l h- 2,70. 6. (Populai'; in siritagiiia) ■Sfredelul drdc'ului =» p'er-so.ană intrigantă; persoană răzbunătoare,, O căsuţă tupilată, in care şede un l^lpoi de b.apăj meştişugoasă ■la trebile sale cum îi sfredelul dracului. crea'ngX. p; 170. Tût dr'aşul érct turburat din cUuià uriuï ’intri--gant; un soi de sfredelul dracului, coţrv. lit. xv, §01, cf. . ŞĂiNjEANU2, RESMERIŢĂ* D., CADEj .■‘SCRIBAN, D. <Ş> F i g. Dintre aceşti viespişori sau muscuţe, furişorul e sfrederul dracului, că umblă tot în calea omului, marian, ins. 229. J , 7. (Astron.; de obicei, art.) Numele popular al mai mUltor grupuri ,de. şţelg a) (şi in sintagma, sfredelul ’ mare) humele a patra Stele din cpristelafiâ Orlôn; (regional) spiţeliţicul mare, v. spiţelnic. 0 seamă de stele poartă, în-po.por numele de-comoară, altele sfre delul.. hem 1;.337.. Pentru arătarea timpului e mai bun sfredelul şi cel. măi bunf e carul, care se vede totdeauna pe Cer. 'mar’ian, s. if. 1; 109, cf. ’id. î. ‘48j0> !Trisfetitele' cu Bililÿeusêi al'cătuie'sn sfrèdelul mare, sfredelul, jsp fa, felnicul sau spiţetnicul mare. pamfile, cÊft. 172. Sfredel luminos şi viu, Constelaţie ce sui. LAB'rÿ, ’-i,. 249;. Numirile ce dă poporul la stele sînt: curul tttare, sfredel, 6820 SFREDELAG — 853 — sfredeli cloşca cu pui. h ii 4, cf. i 351, ii 90, 102, 283, iii 75, 197, iv 107, ix 145, 442, x 245, 501, xi 125, 390, 441, xii 290, XIV 73, 379, xvi 52, xvm 22, alr ii 2 464/95,141, 812; b) (şi in sintagmèle sfredelul mic, sfredelul pămîntului) numele a trei stele din constelaţia vizitiului; (regional) burghiu, clinele mic, iezii-ca-prei, spiţelnicul mic. (v. spiţelnic). Cei trei iezi (din constelaţiunea vizitiului) sint încă consideraţi şi ca constelaţiune aparte, fiind numită sfredelul mic sau... sfredelul pămînfului. otescu, cr. 18. Cinele mic se mai cheamă şi sfredel sau spiţelnicul mic. pamfîle, cer. 175, cf. 170. Sfredelu (3 stele); răsare după comoară, stoian, păst. 72; c) (regional) nume dat unui grup de două stele din constelaţia lirei. Dup'aia vine sfredzelu, alea-s douo la un loc. DENSÜSIANU, Ţ. H. 152. — Pl. : sfredele şi (rar, m.) sfredeli. — Şi: (învechit şi regional) sfréder, sfléder, (învechit) sfreădel, svreadel, svrédel, (regional) sfreden (n x 400), sfrfdere (alr i 1 830/708), sfrédil (a ix 5) s. n., sfredilă (alr.ii 2 464/95) s. f., sfcdel (h x 166), sféder (a v 24), scléder, sléder (alr i 1 830/257, 266, 269, 273, 278, 289, 333, 335, 339, 363, 1 834/333, 335, alr sn ii h 559, pl. şi sle~ deruri, alr sn ii h 559/334), slédir (alr i 1 830/255, 259, 270, 283, alr ii 6 640/551), strâdll (corn. din poiana — vaşcau), strédel (alr ii 6 109/47), şfre-del (zanne, p. v, 594), (învechit, rar) frédll s. n. — Din v. sl. ejpkAM’K, bg. cepe^ea. SFREDEL AC s. n. v. sfredeleac. SFREBELAŞ subst. (Regional) I. S. n. Sfredeluş (1). Cf. ANON. à AR., LB, POLIZU, BARCIANU, ALEXI, Vf., jahresber. xii, 122, DSR, h xvii 4. Sfredeleşti c-un sfredelaş mititel, arh. folk, i, 110, cf. alr sn ii h 561, Alrm sn ii h 374, fd iy, 262. II. L S. m. (Ornit) Pitulice (Ï1 b) (Troglodytes troglo-dytes). CL marian, o. i, 304, bXcesctj, pXs. 154, dsr. 2. S. m. (Entcm.) Buburuză (Coccinella septem-punctata). Cf. jahresber. xii, 122. 3. 5. m, (Entom.) Ochiul-păunului, v. ochi1 (C) (Saturnia pgri). Cf. jahresber. xii, 122. 4. Subst. Numele unei constelaţii nedefinite mai de aproapè. Cf. sfredel (7). Cf. jahresber. xii, 122. ‘ Pl/ : (I) sfredelaşe şi' (II *1, 2, 3) sfredelaşi. — Şi : sfrederaş (alr sn ii h 561/987), sfederăş (ib. h 561), sclederaş (lb. h 561/284), slederaş (ib., pl. şi sledera-şuri, ib. h 561/334), s. n. — Sfredel -f suf. -aş. SFREDELEAC s. n., s. m. (Region'll) 1. S. n. Sfredeluş (1)* Cf. lb. Numai iată ce dă de-o secure, de-d funie şi de un sfredeleac pe pomoştina căruţei, creangă, O. 290, cf. DDRF, şXlNEANU2, PASCU, S. 189,- RESME-riţX, p., cade, dl, dm, dex, dsr, h x 539, alr sn n h 561, alrm sn i h 374, fd iv, 263. II. S. m. (Ornit). Pitulice (11 b) (Troglodytes troglodytes). Cf. MARIAN, 0.1,304, JAHRESBER. XII, 150, DOMBROWSKY, P. 415, BĂCESCU, PAS. 154, DSR. — Pl. : (I) .sfredeleacuri şi sfredelece, (II) sfredeleci. — Şi : sfredelâc (alr sn ii h 561/362), sfridlriăc (ib. h 561/228, pl. sfridiriece ib.), sfledereâc (ib. h 561/260), sflidirâc (ib. h 561/551), sledereâc (ib. h 561/219, pl. slederese ib.) s. n. — Sfredel suf. -eac. SFHEDELEAlA s. f. (Rar) Sfredelire (I). Cf. ro- L1ZU. — Pl : ? — Sfredeli -f suf. -eală. SFREDELECAŞ s. n. (Regional) Sfredeluş (I) (Marginea — Rădăuţi). Cf. alrm sn i h 374/386. — Pl>: ? — Şi": sfţridilicaş s.n. alr sni i h 561/386. — Sfredeleac -f suf. -aş. SFREDELECIÎŢ s. n. (Regional) Sfredeluş (1) (Voiniceni — Tîrgu Mureş). Cf. alrm sn i h 374/235, fd iv, 262. -Pl.: ?- Şi: sflidirecuţ s. . alr ii h 561/235. — Sfredeleac-f suf. -uf. SFREDELÍ vb. IV. 1. T r a n z. (Folosit şi a b s o l.) (Complementul indică obiecte, materiale etc.) A face o gaură răzbătînd în partea cealâltă cil ajutorul sfre-delului (1, 2) (sau al altui instrument cu vîrf ascuţit), a perfora (l),astrăpung e, (învechit şi regional) a p e t r e c e (I 1), a p o t r i c ă 1 i (1) , (regional) a borteli, a borti, a sfredel uşi; p. e x t. a face o scobitură (II 1), o adincitură etc.: a găuri, a scormoni (1). Au scris nişte cărţi viclene şi le-au pus într-un băţ sfredelit şi le-au trimis, ne-culce, l. 27. Sfredelind un ciomag, zicînd că acolo au fost cărţile ... şi ieşind mărturia mincinoasă, s-au mîniat (sfîrşitul sec. XVIII), mag. ist. ii, *7/8, cf. anón, car., lex. mars. 235. Sfredelise un ciomag. şincai, h. r. iii, 117/36, ci. lb, valian, v. Ţornă un tun de aramă, îşi făcuse tot el sfreder şi-l şfrederi. ba-riţiu, P. A. ii, 333, cf. polizu. A sfredelit uşa cu un burghiu ca să şi vază. caragiale, s. n. 25,. cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Nici 9 dălţi Să te dăliviim, .Nici 9 sfredere Să te sfrederim. grigoriu-rigo, m. p, i, 23, cf. candrea, f. 386. Minerul sfredelea mai departe stînca. agîrbiceanu, a. 408. Sfredeli corabia menită să-l mîntuie de potop. pXcalX, m. r, 156. Nu puteam sfredeli stînca răsărită în calea mea., hogaş, dr. i» Toată vremea sfledereşte şi sfarmă stîncile învelite qu muşchi gălbui de pe malul Someşului, rebreanu, ,n. 213, cf. resmeriţĂ, d., cade,. Pivniţele aii fost sparte şi butoaiele sfredelite, sadoveanu, o. xii, 138. Curgeau ghiulelele.., lovind pămîntul şi-l sfredeleau vijelios. voiculescu, poezii, i, 42, cf. bl vi, 144, scriban, p. Se rupe mai repede scula decit se lasă metalul sfredelit. arghezi, l. 215. Mase întregi de oameni... sfredelesc stîncile cu burghie, bogza, c. ¡0,, 179. Să sfredelească un colţ de piatră, baranga, v. a. 31. Se apucă să sfredelească seîndura, răbdător şi grijuliu, tudóran, p. 313, cf. dl. în munţi voi sfredeli şi-am şă-i străbat. labiş, p. 390, cf. dm, dex, m. . d. enc. Sfred'eru de sfrid'irit butuş. alr sn ii h 569/64, cf. \ v 26. Cu sfredele să-l s/redc/i/i. folc. mold, i, 403. ^ (Prin metonimie) începu să le dea găuri cu un burghiu. .. şi continuă să sfredelească găurile, siiflînd să împrăştie tăriţele de lemn. c. petrescu, î. ii, 183; <$> F i g. Océá* nul astfel urlă cînd vine o tempestă Să-i zbuciume rărunchii, să-i sfredele adincul. heliade, o. x, 349. IM cerc de foc îi strîngea capul şi un cui ţintuit în frunte părea că-i sfredeleşte creierul, bart, s. m. 77. R e f l. p a s. Pre un her sau pre un marmure cu atîta gloată de atinsături s-are hi svredelit (a. 1657). iorga, s.' d. iv, 53. Se sfredeleşte pămîntul pentru a se scoate avuţiile ascunse, şez. i, 204. Se sfredeleşte un cóm, Je toarnă în el argint-viu şi se astupă cornul, gorovei, cr. 160. Tot mai cu frică se sfredelea stînca. agîrbicea-nu, a. 382. Lasă să coboare sapa din turlă .. . în punctul unde se vor sfredeli sute de metri, bog za, a. î. 49. Baza lesei o constituia o talpă de bîrriâ, unde se sfredeleau... găuri în care se fixau beţe. vuia, pX.st. 49. 4* (TrarisilV. şi prin Maram.) A strunji. Cf. alr i 1 835/80, 158, 186, 190, 231, 243, 285, 315, 320, 333, 335. 4 (Complementul indică fiinţe sau părţi ale corpului acestoraţ A străpunge, a traversa lăsînd o gaură, a peri o r a; a lovi producînd o rană, a sparge; p. ext, a zgl-ria producînd răni. Şi-i sfredeliră gleznele de băgară fune şi-i legară piatră grea. dosoftei, v. s. noiembrie lllr/30. Că guziuliii orb fericită îi este viaţa cînd in întunearecul suptpămîntului îmblă, iară cînd pre faţa pămîntului iese, nu mai curînd radzele soarelui Al în-căldzesc, decit unghile Blendăului îl sfridelesc. cant tem ir, i. i. i, 116. Cu un topor ... să-ţi sfredelesc frun-tea şi să-ţi bat coarnele, ţichindeal, f. 221/14. Frunteq. era sfredelită de glonţ, rana era neagra şi adîncă. sa- 6827 SFftEDELI — 854 — SFREDELITOR. dşveanjj, p. i, 230- U sfredeliseră nările. . . ti loveau neîncetat ca ¿¡omagul. ebNiEMP. 10B9, tir. 1 17SJ' 2/7. (Rar; complementul indică corpuri solide) A strâ-, lîâiei a-şi fiice loc. Acest arb'ure mare eră ta orice plantă In jos cu... rădăcine-ntînse ce. sfredelea...-piiimînlul. heliaiŞe, o. I, 377. Iar biata rădăcină, căznindu-se s-ajungfi. ţn.tuiul grcţs şi reavăn prin pip.re.-a şfretfelit. voiftuLEşcu, şqEâjjj'. i, 6,1. E.i g. Numele lui... „ajunge- ă^şfredeli. iţlgetuh cu ingelul indiferenţă publicaţii, VţA-HUfX,' ap. CfQŞ. 2. Tr an’z. Fi g. (Complemeintul indică oameni sau .inima, mintea 'etfe. lor) A provoca frămîrttărr, rtelinişte; a tulbura, a ch'iiiui, a.răscili (2). Cînd gin-' dese la. tine, Tn6r; '¡Mă sfredeleşte amor. i. negru^zi, rs. iii, 101. Ah! numai de-ar fi un loC-să-i piară din niirtte gîndîcrile ihiixuitoate titre-i Sfreddesc creierii. ’ brXtEscu-voîîieşt’î, p. '209. li sfredeleşte mintea un gînd. gîrLeanu, în. 142. Dispreţiil privirilor ei îi sfredelea 'inimă şi r-i otrăvea. 'rebreanu, r. ii, 203. îi 'tiini din 'rtoti tiţ ’cap .¡amintirea tiţ jimbla ...', îl sfredelea frăzkiui Boţe'ţfUii, Sahia, n. 35.' Oftatul nevestei îl sfredelise: 'in ihimă pe Mmăl. g. m. zamfirescus m, d. ii, 24: Simţi cum'uh fier roşu'ti sfredeleşte-şi-i arde inima. stancu; ş'. $8. Ce,asui de la poarta rafinăriei sfredeleşte inima:‘d'ămefiiior. ¿qgza, a. î. 65. întrebarea ... te sfredelea' •in cap. tas, z. i, 142. -v* R e f I. Simţi că i şesftedelişteuh ^fior ‘de groăză!'l‘ri ihintă. rebrean u, “N. 41. + A prbduce suferinţe îizice, senzaţii ne-:pl;ăcilte; ¿'chinui, a răscoli ''(-2). Q otrăvitoare 'pâ'ald, a vieţi iî tare ... sfredeleşte şi ciurăie'şte tfupul. 'EPiScuPiîsc u, ^RActi&A, 35i/15. Scotea, nene, bojo-gănul'de.zeU .ni^iefiuUuri... de zgîriaşi sfredelea ăiiîul. , ispiR^cţj,-1tj. ito.Foaniea ti sfredelea simţirea, cok-!,îitebRANyţţ!. V3, 390. ■ ’finitul lăcustelor îi sfredelea VrWile.%Asbv-‘Ai,'DEk, u. 'p. Î9. :RMi adinei ti~4fre-delîatx'fiinţa lui întreagă, agîrbiceanu, a. 80. Să vie fâcmtei, care •sfredelea pîntecele capiilor, şjjz. I, ‘239.Af);s 61. Ţiuit Hialtică al- unor fiinţe chinuite cP'îiitâieău tn preajiUă, sfredelea şi-l 'pătrutideau ca o jale. -saDoveanu, o. xxi, 400. + (Complementul indică ■mediul ''înconjurător) A străbate brusc şi ' rej>e'de. f)ţ-''f6S ^iiih '‘sâl):se rtdic'arăşi sfredeliră slăvile ţifoeie, , 'tneâheţaip.ri şi ’/ţoi împuşcături, galactî^n, o. 161. ţfittira ţipete lunffi sfredeliră văzduhul. -.SADîdveanu, .o. 'Si, 48j cf.!‘îjl, dm, iitx. S. T rî ttî. F i g.. (Despre privire, jochi) A . privi cercetăţpr, âţentj iscoditor; ş căuta şă, .pătrundă, a "examina eu insistentă;:.a măsura (I;4), a observa (3), i ■ a sc;ormoni,j(3)t. âscrutajl), a străpunge. -Şimfea că ’priuireă judecătorului îl,.sfr'Îdeleşte.. rebreanu, i. 240. M-ati sfredelit.,., ochu ei. verzi .şi'primejdipşi, care cereau zadarnic să sq împăienjeneze în nu ştiu-de nedo-.vedităj¡suferinţă. sGa,Laction, -o; a. i, 43. Surprins, sfsedeiit de o,chii ţigăncii, Paler se jîsticise. o. m. zitţ-.PiffiEscu,>M. p, ii-, 245. Ochii lor, măriţi peste a lăsară, sfredelesc zarea. bart,. S. m. 38. Muta în mştirs^vătr’a-iul .,. ,in vreme ce privirea dusă, sfredelea întunericul. DANj iu, 50., cf. dl, fDM, 'dex. (Determinat pfin „cu odiii“, „cu privirea“) Mişuie-o mulţime De is-codde Şfredelindiţi-ne din spate sufletul’du ochi de foc. davila, v. V..1Î2. ti sfjedelea, cu privirea în care ardea nerăfyarea. agîrbiceanu,. a. . 50, cf. 488. 1 ar tu....... .se răstila dînsul,' şfredelindu-.l cu .şingurii^i ochi: c. PETREsetvA. r. 82. Mă sfredeli cti ochii, stangu, r, a.,.ii, 144. Şfreăeliiid cu privirea Oclui hu mai puţin sfredelitori ai „băţrtpej.“. beniuc, k, c. i, 25.6, cf. cami-xaRj.'Cj 3.1, Mă sfredeli ţu privirea lui de vulppi. vi-înba, lm, 4l3. (Prin lărgirea sefiSului) îşi lăsă cugetul să fugă şi :'să sfredeleasiă în fetite părţile, sadoveanu, . O; x, 611.Intranz. (Rar) A scruta (2). Omul, Iri lăcomia-i suverană, Pămîrituljii şi măduva i-a supt, Răşplăm!ădindu-i bezna rientre’rupt Şi sfredelind cu ftăeărţ în 'noaptea ■stiblerahă. •*!’. S. 97. 4. Refl. Fig. A sfe mişca In spirale, a forma, spirale (prin mişcare);1' p'.* e x t. â se invlrti în tec. Inif-agel loc, Uţtde apile se-nvrăjbesc şi <şe Sfredelesc îp. adinei vîrtejuri, vasiil începu a şovăi. ob.oBEScu,-s. i, 144, cf. cade. Vreau să-mi dau sufletul Deodată cu şerpii striviţi în zori‘de ciomegele ciobanilor... Nu m-dm-sfredelit- şi eu In soare ca ei? blaga, poezii, 87, C.f. ni, dm, dex. , 5, e f 1. (Rfegionşl) A se înghesui, a se îmbulzi in mulţime (Petrova -r- Vişeu de Sus). Cf. alr i 1 319/348. ' — Prez, ind.: sfredelesc, pers. 3 ^Învechit) şi sfredele. — Şi; (Învechit, şi regional) sfr,e,derf, (învechit) şîrl-delf, svreâelî, (regional) siredăli (alr i 1 835/186), sfledeli (ib. 1 835/190), sclederl (ib. 1835/285), slederi (ifo, 1 835/214,333, 335), strieledi (ib. 1 835/320) vb. IV. — V. sfredel. SFREDELÎCI .s. m. (Regional) Cdpil neaşţilmpărat, jflcăuş şi zburdalnic; p,. » x ţ: p^rsoină carS‘ se. amestecă peste to"t, oîn îndrăzneţ (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. udrescu, ol. Da mai astîrripără-te o dală, mă^ şftede-liciule! id. ib. ' . ■ . — Sîredel + suf. -ici. SFREDEtÎRE.s; f. Acţiunea de p |»e) ş f.ife d el i şi rezultatul ei. 1. Executare a unei găuri cu sfredelul. (l,. 2) (sau cu un alt instrument cu vîrf ascuţit); găurire, perîorare, • scobire (D , şcormonirş ((1), sţrăpungere, (rar)-sfre-deieală, (regional) boftelire. Cf. sfredeli (1). , ,Cf. LB, VALIAN, V,, QDRE, D1,..DM, DEX, ,DSR.. _<0> F i g. Ggncretul .cercetării, sociologice stă îp. aie'ăşţd sfredelire in gînd,şi prin inlerţţiediUl gîhdului-a obiectului; altfel necunoscut, contemp. 1969, nr. 1 181, 1/4. .2. fRâăr). Privire cercetătoare,, aţenţă, ispoditpare; examinare atentă * iscoditoare cu privirea; (rar) scrutare (1). Cf. sfredeli (3). Cfî dl; dm, dex. 3. Fig. Mişcare în spirala; p. ext. Invlrtire tn loc. Cf. sfredeli ţ4)'.' Ci. • M.* “DM, dex. — PI.: sfredeliri. ' ■ ■' ' — V, ^sifedeli! SFBEDEBÎTl s. n. Făptui de a'^se) sfredeli (1); găurit, perforat1, 'scbb’it1, străpuns. ’strigat mul, cel cu sfredelitu-t biletelor, că stă trenul cinci minute. sp. popeşcu, m. g. 34, cf. dl, «DM, îiEX. Sfredelitul unui material dur. dsr. : , — V. sfredeli. SFREDELÎT2, -Ă adj. Care preziiltă o gătiră (răs-puhzîrid In părtea cealaltă) său o scobitură (II);; găurit cu sfredelul (1, 2); perforat2, scobiţi, străpuns, (învechit şi regional) potricălit, (regional) bortelit. Metal sfredelit, dsr. ’ ' S — PI.;- Sfredeliţi, '-te. — V. sfredeli. : SFREDELITOR, -OAfiE adj,, subst. 1. .Adj. Care sfredeleşte (1) * Ct,, lex. mars. $S)8, cade, scriban, Dj, pi., dm,. dex. ^ (Substantivat) Pentru sfredelitorii minelor, pentru biruitorii ruinelor ... tot inai dtrz înainte! deşliu, g. 35. (F i g.) Recunoşţiriţă ingenioşilor sfredelitori ai fîntînilor spiritului anticei umanităţi, care vor răcori şi vor fertiliza cimpiilf. poeziei celei nouă. bolliac, o. 41. 2. Adj. Fig. (Despre idei, sentimente et'cj)-Care provoacă frămîntâri, nelinişte, cărei Culburâ,“chinuieşte, răscoleşte; chinuitor, neliniştitor, răscolitor. V. i n --tal îndoielii. m.*i. CARAGMiiis,- c.' 86,* bf. dl, DM, DEX, DSR. ■ V . .68 32 SF HEDEMTUI ï — '855 — . SFRENŢI ’ 3. Adj. Fig. (Despre, voce, zgomote etc.) Oare ' pătrunde, éáíé s'trăbâte; iiîtfens, -puternic.* Marşul sprinten, cu-ntorsătdfi vioaie, supţiri,■ sfredélitoare-, se reva'rsă limpede in liniştea nopţii. sand.tj-'Aldea, o. p. 127. Alexe urmă brtisc, eu aceeaşi voce întrebătoare, 'sfredelitoare-, rebreanu, ¡n.' 30,6. C-un alt ţipăt, acesta gróiüv şi sfredelitor, dadaCase aruncase asupvh ei. sadoveaiJj}, o. x, 156. fiosti Mu tpoce sftedeliţoare anul dintre ei. pas, l. ii, 43, cf. dl. Se auzi vocea subţire, uscată şi sfrédklrtoare a dfreclofiăui. t1; PoPovigi, s. ’14. "é'e ridicolă ne paré tizi adrñonestarea lui Meéthoven de către contemporani... pentru a' fi făcut mai sfredelitoare ârhioniile care... însoţesc. .. percuţia, contemp. 1969, iir. 1 172, 7/2. ' ' \ 4. Adj. Fig. (Despre ochi saii, p. ext., despre pameni) Qare priveşte atent, cercetător, işcodiţqr, pătrunzător; (despre privire) care exprimă concentrare, a.ţe'nt, cercetător, iscoditor, pătrunzător (1), scrutător (Í). străpungător. Îşi întoarse spre ea faţfl... cu ochii iniei, sfredelitori'’, în cţţre, jucau licări/i vii de bucurie. , rebjieaNV, r. i, 21.6. Cu ochii cenuşii, aspri $i .sfredelitori ... inspira hotărîre. c. petreşcu, î. ii., 11. privirea, sfredeli/fiare, se înfipse pînă in spflefiil Salorniei. (Prin lărgirea senstflui) Printre rtorii rari şi albi ai cerului albastru soarele privea sfredelitor, galaction, o. 39. Se aprinseră doiiă lumini rotunde, metalice, Sfredelitoare. g:,m. zam-firescu, m. d. i; 252. - 5. ^dj. Fig. (Despre.mintea, judecata etc. omenească) Caţe cercetează, care analizează minuţios, care aprofundează; ager, ascuţit; iscoditor, pătrunzător (4), scormonitor (2),scrutător (2), străbătător. Verva sa e neaşlîmpărată, inteligenţa sa sfredelitoare. ra,lea, s. t. i, ,330. Un spirit, sfredelitor, dsr. 6. Adj. Fig. Care se mişcă în spirale; p. pxt, care se învîrteşte în loc. Cf.1 cade. 7. S. n. (Prin‘Transilv.; în formele sflcderitor, stră-dililor) Bormaşină. Com. din vascău, cf, alr sn ii h 550/250). 8. S. m. Numele a dpi fluturi dăunători pentru scoarţa sau ramurile arborilor, unul cu aripi de culoare âlbă, cu pete negre-albăstrii (Zeuzera pyrina), celălalt de dimensiuni mâi riiari, cu aripi de culoare închisă, brună-cenuşie (Cossus cossiis). Cf. ltr2. — PI.: sfredélitori, -oare. — Şi: (regional) sîlederi-tor (alr sn ii h 550/250), strádilitór (com. din vaşCău) s. m. — Slreileli + suf. -tor. SFREDELITÜRA s. f. 1, Gaură făcută cu ajutorul unui sfredel (1, 2). Cf. lb, tdrg, cade, dm, Dex, h x 111. 2. (Rar) Zuluf (de păr). Cosiţele lor inelate le curgeau pe umere în sfredelituri de aur. adam, ît. 99. — PI.: sfredelituri. — Sfredeli 4- suf. -tură. SFREDELIŢI s. m. (Omit; regional;. In sintagma) Sfredeliţelul dracului = pitulice (I 1 b) (Tro-* glodytes troglodytes). Cf. băcescu, păs. 154. -r Pl.: ■sfredeliţei. — Sfredel -f- suf. *iţe}.. : SFREDEI/CŞ sulj.st. .1., S. i>. Diminutiv allui sfredel (1)-; ’burghiaşs '(régional) şfredelaş (I), sfredelesc ,(!),' sfredelecaş, .sirpdele^uţ. Cf. Valían, v., .poLizy, pontbriant, d., DDRF. Sfredeluşul este p burghie^ (sfredel ); cu cure s.e fac, găurile în cozile ciţib.erelar. ţiiţţBA — IÁNA, M. 128, Cf. ifeRESBER. X», 123, SCRIBAN, D., CÁDÉ, DL, DM, JtflHĂILĂ, I. 46, DEX. , 2. S. m. (Familiar) Copil nşast-împărat; p. est. om isteţ şi descurcăreţ. Cf. resmeriţă, d,., udreşgu, gl. + (în ba_smp) Nume dat unui pitic isteţ şi vioi. Cf. ŞĂINEANU, SCRIBAN, D. \ 3. S. m. (Ornit. ; popular) Pitulice (11 b) (Troglodytes troglodytes). ,Gf. Vpoleşgu, c,, valían,y., polizu. Petroşeii şi sfredeluşii... îl întîmpinau peşte tot locul eu dulcile lor cîntări. odobescr, ş. iii, ISl, cf. marian, O. I, 3Ô4, DDRF, BARCIANÜ, ALEXI, W., JAHRESBER. XII, 122, TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADÍE, SCRIBAN, D., DOM-BROWSKI, P. 215, BACESCTJ, PĂS. 154, DL, DM, DEX. 4. S. m. (Entom.) Larva răchltarului1 ; (regional) sfredelul-lemnului, v. sfredel (1). Cf, marian, INS. 274, JAHRESBER. XII, 128, CADE, SIMIONESCU, F. R. 382, DL, DM, DEX. 5. S. ni. (Enţom.; regionâl) Buburuză (Coccinella septempunctaiă). Cf. jàhrHsibér. xn, 122.' • 6. §. m. (Entom.; régional) .OchiaUpăunului (Saturnia pyri) v< o phiií1 (C). Cf. jahresşer. xiţ, 122. 7. Subst. (Regionâl) Nuni elfe unëi constelaţii nedefinite mai de aproape. Cf. jawresber. xii, 122. — Pl.: (1) sfredeluşuri şi (rar) sfredeluşe,'(2, 3, 4, 5, 6) sfredeluşi. — Sfredel -f suf! -uş. SFREDELUŞI -vb. IV. T r..a n z. (Begio.nap A sffedeli (i). C!. dl, dm, dex, .DSR.^h . A bs p I. Fig. A rezolva cu iscusinţă, obţinind un profit. Că ştie d-fl sfredeljişi,, Lefile '¡ha împărţi- Tot ,pe la ostaşi d-ai lui, pXscijlescc, l, fp. 52, pf*- 377. — Prez. ind.i sfredeluşesc, — V. sfredeluş. SFRÉDEN s. n. v. sfredel. SFRÉDÈR s. n. v. sfredel. SFREDERĂŞ S. n. v. şfredelaş. SFRËDERE s. n. v. sfredel. SFREDERÍ vb. IV v. sfredeli. SFREDETÉU S. m. v. sferdeteu. SFRÉDIL s. n. v. sfredel. SFRËDIL s. t. v. sfredel. SFREJÍ vb. IV v. sfriji. SFREJÍT, -Ă adj. v. sfrijit. SFRENŢ s. n. v. sfranţ2. SFRÉPPfE s. f. pl. v. sfranţ2. SFRENŢÎ vb.- IV. Refl. (învechit) -A se îmbolnăvi de sifilis. &ţi flăcăi tineri ^i voinici să sfrinţesc. ;. că întrece numărul lor al răniţilor din războaie, piscu-pescu, o. 4/15, cf. poi.izu. 6849 ' SFBF.NŢ1E - 856 - ŞFRÎNCI0A.G — Prez. iiiăr. sfţeiiţfsc'. t-. Şi: gliţilp Vb«.'W. ^ V-.' sfrinţ. ' SFRENŢÎE s. f. 1. (învechit şi regional) Sifilis. Sfrinfie să zice bqala cea mai 'gtga ce izbeşte. X. agupscu, • c. Această boală a sfrinţiei este,.. lipicioasă foarte. eAscupescu, practica, 351/32, cl. vai.ian, V., polizu, cAndrea, f[ 222, 327; Ö älifiS La sfrinţie, Q băutură La căldură.-arghEzi, vers. 160. Cu naiul şibu&le rotise^de sfrenfie. stâncu, h. a. iv, 270. «De slugărit; nu scapif că de sfrenfie. r. popovi^i, se. 174, Cf. alrm î 't/i h 164. ^ (îri imprcCâţiii) 'Mîncţ^o Sfrenţia, să-i cadă nasul jos! n. Popovici, se. 5Ö3. 2. (Regional) Gancer (jazuri ~r Tirgovişte). Cf. alr r 1 645/760. — Şi: sfrinţie s.' f.' — Sfrenţ -f sţif. rie. SFRENŢ0S, -OÂSĂ adj. (înVefchit, r*r) Şiţilitic. \ Cf. I.B. Pi,; sffen.ţoşi, -oase. «-T- Sirenţ .+ şiuf. -os. ■ SFRIJ|EL| vb. IV v. sjredteii. SFHipiî)EU s. m. v. sferdeteu. ■ ' ■ - ; ;; ŞFRIDILICĂŞ s. ii. v. sfredeleeaf. • SFHIDIRIĂG s. n. y.şfreijeleac. SFÖIJf vb. IV, ‘Re ! 1: ’ (Despre oătrieni, animale . şi plante tîri despre părţi >âle cOrpuiui lor) A' se’opTi ,din.;creşţere,r din dezvoltare sau a regrăsa, a degenera din punct ,de,;veder^ biplog}ci.(dijţj .cauza unor ¿oilcliţij ,nepr,ielnice), a s e « 4 z i rţ i, /a .ş. e , pipernici, a se usca, (regional) a se p r iz ă.ri (1), a ! se şiş tăvi; - p. • r e s t r., {deşprĂ oamfeţii sâu despre animale) a slăbi (1)> (familiar) a se jigări. y. (i n)c h i r c i, veşteji, z b t r c i. S-a sfrăjit copâţXăl, âdică s-a tişcat! i. golesgu,‘ö. SicM$d'i trebuie: începilt' pină':nu1 se intăreşte bobul ■'detot..-să tiu se' prea 'sfrijească de arsură soarelui. agîrbi0eănu, SC’^95';' M&ntnca, Diriule-,"nu vezi eă'te-ai.;sftijit? teo-DOREANU, V. C.’ 33, Cf. SCÄIßAN, D., DL, DM,, DEX, £>SR. Martorii lui să se sfrijedsCa?-'La'-judecători in divan să se risipească, mat. folk. 666. <0> Trânz. f a ct. 1 . Gerul naibei mă Sfrijeşte, ap. tdrg. Prez. ind.: sfrijesc.'— Şl: (inVe.c'hit Şi rS'gîhiial) . sîrăji, sfreji (i. golescu, c., ddrf, tdrg, scriban-, d.) vb. IV. ' :i' ^ — Etimoţogia neCUiiogajţtă. .. ■ - SFRIJÎRE s, f. Faptul de a se s f r i j i; (in)ehircire pipernicirei (regional) şîştivire> Cţ ödrf, ösfc, — PI.: sfrijiri. -h Şi: (învQcliiţ) şfţăjtr.e s. f„ i. golescu, ci — V. sfriji. «SFRIJIT, -A'acij. (Despţe.oafnşni,'animale şi plante ori despre părţi ale corpului lor) Care s-a oprit din creştere, din dezvoltare.-său a regresatj ,â degenerat din punct de Vedere biologic (din cauza unor condiţii ’neprielnice);* i z i n i t, pipernicit, p i r pHvr i u (3), pricăjit (2), uscat, (regional) prizărit (1), ş i ş ţ ăv i t; ■ J>;' r es t r. . (despre animale) , care a pierdut din greutate, costeliv, (familiar) ; jigărit, (regional) sfirosit'ßO), s f o i &’g i t f (2), z ă 1 e z i t; p. e x t. care are o constituţie slabă, firavă. :V. (1 n)c h i f c i t» n eiv o i a ş (2), p r ă- . ,pădit (2), sterp, v,eştejit. Un. căţeluş sfri-'jit 'Asupra lor s-au repezit, donici, âp. cade. Găsirăm ih cifmuife Loc. de ispfâvniăi'dm in üimire Avind întoc-niafi'asemăÂare Cil sfrejitHepure-n leşinare. i. väcä* rescul, p. 349/20. Uh spin xu frei'fire'de barbă, slab j ■C ! * •şi..sfrijiţa mu/nai. pieleq şi $şul 4e dîns.ul. ghica, >ap. ‘q^DĂy, Pesemne, fiă şi : straiele,acestea pocite fac şă ar fiţi aşa. ŞLe Şffijit şi închircit..- gHEAif,GĂ,/ p. . 14,8. Eşţş im mltiteh i i .şfrejit -şi galben,, caragiale, o. ..jţ, 29. tiu' ^ehipiibsfrăjit ca o iasmă, scrişp.îrid\din:.ni$te dinţi negri. •isPiiîEşi'Oj u.-5, cţ. .şXi$£AHg*t Mi-ncu,.sfrijit, ciţ.ob'raji înftirtilţiţk gîrleanu,. n. ,64..,, Un flăcăiandru slăbuţ, Sfrijitr cţi ’„ocMlari, ,rebreanp, i. 65. Sfinţi sfrijiţi. ■m. i. caragiale, c. 140. Prins intre un popfi grăsun şi un mire.an- Sfrijit,, era-îh qpr,insfi (Substantivat) Bâ-i- drege iu pe cine-ai .mai dres, sfrijiluld ! âlecsandri, t. âïra* Atunci 's-ajùngi' lUi sfrijitule, cind îi ■rhînca alivenci delà mine ! id.lb'j 72‘2. Ùn sfrijit, cil mustaţa lungă.-. \ îi şuieră niereu. gîrleano, n. 83. Sfrijitul acela era contra fînduielii obşteşti, pas, l. i, 43. Taie-i, mă sfri-jitule, un bilet! uite ţi-l plătesc £u, fia!: baSbu, g. 143. •£> (Prin lărgirea Sensului) La ţâră e creştetul capului (Lanius seriator). Cf. dombrowski, & ă71, ®ă6esgu, păs. ^55. Sfrincioc coţofenesc sau sfrînciocul lui Uomeyer = pasăre cu pete iîiări ;albe ţie aripi şi cu coadâ’ alburie iiianius exdbitor ‘hbmey’eri). Cf. DckBRpWsKfiy!p. ■ 2(59; băcescu, P&S/ 153, 155: Presurele şi sfrăAcjficii... il inlîmpinau peste, toi locul cu dulcile loţ~ cîntăt.îl odo-bescu, s. in, 181. Voievodul zăvoaielor, fratele de cruce al sfranciogilor... a fost... ^încălărămat. ciauşanu, r. scut. 11, cf-. Jj^dm. In Bălţile Brăilei s-$u observat . lişiţa... $i; sfrînciocul .mic, vîn* peş,c> octombrie 18.6Q» ,10» cf. «, d. enc.v dex. Şfrancioc, vînăto.riu de păsărele mici, ajunge la. măriiriea- unui graure. h « 253, .cf. xi 146. - . . - 2.«(Regional;ţşi în sintagma ‘Sftîcioc gheqş, jîarian, o; i, 76) Giocăriitoare pestriţă mare (Dendrocopus majos piftetorum). Cf. gheţie, r. ri., alexi, '\v-., tdrg, cade, băcescu, Păs. 147, i.inţia, p. ii; 44: — PI.: sfrincioci. — Şi: sirancioc s. m.-, (regional) sfrîncioâc|ă (h ix 122) s. f., sîrîncioţi (băcescu, păs. 153> 155), sfrancîog, stranşeidc - sfranţcSg -{id. ib.'i5.4), sîercioe (mariajejo. ii, .77, 79,. bă,cescu, p-Xsi 153), sflreidc (conv. lit. xxiii, 344), sfîrcloc (marian, o,, i, 76, TDRG, ŞĂÎNEANU, D. U., I.INŢIA, P. II, 44, BĂCESCU, păs. 153), sprăcioc (tdrg, băcescu, păs. 157), sprincioc (conv. lit. xxm, 344, băcescu, păs. 157), sprinciog (BĂ.cEscp, păs, 157), stranciog (id. ib, 159), irancioc (MARIAfJ, o. II, 77, 78, DDRF, DOMBROWSKI, P. Şg3)j franciog (h i 7), irîncioc (dombrowski, p. 266) s.'m. — Din ser. svracalc. SFRÎNClOG s. m. v. slrmcioe. ŞFRÎNSÂŢĂ s. f. (Prin nord-vestul Transilv.) Frumuseţe. Cf. Sandrea, ’ţ. o. 9. —' PI.: ? . Prfif. st 4. îrîmseaţă. Sţ'IJÎJMÎ ,yb. IV v. sfărîma. SFRUNTA vb. I. T r a n z. (Rar) A sfida (I). Cf. negulici, alexi, \v., resmeriţă, d. bale'oficiale care sfrunta orice qfirmqţie.eip, iordan, l.: r. a. 509, cf. Di,4 DM, DN2, DI.X. r’1 ' '• .. . ' iPrez. ind.: sfruntez, peţş. ,3jU 6 şi şfrtintă; conT. junct. pers. (3 ,şi 6 şi: să sfrănle (iordan, l. r. a. 50,9), — Din it. sfrontare. * ' f r" ■t SFRTjNŢARE s. f. Acţiunea ETRESihtj, Ai r. 161'. E minciună 'sfruntată • şi''monstruoasă făstălmăcife. b'6gza, a.- U 580. De '¡ţfide ăi aflat de ăceaslă minciună sfrunldtă. sţancu, h. a. iv, 33. ţin hohot/ de răsfăţ, măgulit şi sfruntat, i-a fost răspunsul: vîîîeâ, L. i; 215. 'Se zvoni că ă triufit.. minciună ■■•sfruntată! :barbu> princ. 23. Logică ’sofismelor.. . nu e... logica minciunii-sfruntate:‘românia literară, 1969, nr. 62, 3/1. — PI.: sfrilntăţi, *le. - . — V. sfrunta. \ SFRUNTERÎE s. f. (în dicţionarele din trecut) Sfruntare. Cf. negulici, îprot. ^ pop., n. i). — Cf. fr. e f f r o n i e r i e. SFT3LGER s. n. (Rar) Fulger. Cf. cade. — PI.: şfulgere, , , — Pref. s- -ţ- fulger. SFULGERĂ vb. I. I n t r a h'z. i mp e r s.' (Răr) A fulgera. Cf. graur, e. 144. ' — Prez. iiid. jDers. 3: sfălgeră. ^ Pref. s- + fulgera. SFUMĂT, -A adj. (Neobişnuit) Care a^. umbţe şi contururi estompate tarte paie că se âflâ'Îriti’-uh'văl de fum. Te vor cînta comeţii în zborul lor rotund,. Sfu-maţii' ulmi. vUlpescu, p. 21> — PI.: sfumaţi, -te. — Cf. it. s f u rh a t c. ■ ; . SFUMA.TO — 858 — SIAL SFUMĂTO s. 11. Mod de a estompa conturul în umbră al unei picturi, astfel încit imaginea pare văzută printr-un văl de fum. Cf. m. d. enc., dex, dns. — Din it. sfumato. SFTJMEGdS, -OASĂ adj. (Neobişnuit) Fumegos. Se risipeşte parcul, cit cuprinzi, Învăluit in somnul funerar Al sfumegoaselor oglinzi, arghezi, vers. 26. — Pl.t sfumegoşi, -oase. — Pref. s- -f fumegos. SFTJNDOC s. m. v. schindufl. SFUNDTÎC s. m. v. schindufl. SFUNGATĂ s. f. (învechit, în Transilv.) Omletă. Cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEX!, W. —PI.: sfungale. — Etimologia necunoscută. SFURMÎ vb. IV v. sfărima. SGLOTAR s. m. v. zlătar. SGORBACI s. n. v. Zflirbaei. SGRAFFÎTO s. n. Procedeu de a zgîria un desen intr-un strat de material colorat, lăsirid să apară contrastant stratul de fond. Sgraţţito s-a practicat mai ales in ceramica de tip bizantin ..., în pictura murală a Renaşterii italiene ..; etc. der, cf: dex., m. d. ENC., DN3. ' — Din it. sgrafflto. SHAKESPEAHEAN, -X adj. Care aparţine lui Shakespeare sau creaţiei lui; privitor la Shakespeare sau la creaţia lui ; specific lui Shakespeare sau creaţiei lui. Analiză în manual drama antică şi drăma shakespeariană, finind ih acelaşi timp seamă şi de evoluţia mai recentă a genului, blaga, h. 107. Personajele shukespeanane. contemp. 1969, nr. 1 177, 9/5. — Pronunţat: şecspin-an.m— PI.: shakespeareeni, -e. — Shakespeare (n. pr.) -f sui. -eon. . SHAKESPEAREOLOG s. m. 'Specialist In studiul vieţii şi al operei lui Shakespeare! Este opera unui actor şi a unui shakespeareolog totodată, cinema, .1969, nr. 5, 30. [Spectacolele] confirmau spusele sha-kespeareologului francez, t iulie 1569, 77. — Pronunţat: şecspirolog. — PI.: shakespeareologi. — Shakespeare (n. pr.) + suf. -olog. SHAKESPEAREOLOGÎE s. f. Parte in istoria literară care studiază viaţa şi opera lui Shakespeare. Extensiuneă noilor implicaţii a cuprins şi shakespeareo-logia scolastică, intr-o măsură aproape derutantă. contemp. , 1969, nr. 1 177, 9/4. — Pronunţat: şecspirologie. — Shakespeareolog -J- suf. -ie. SHETLAND s. n. Lînă fină, moale şi pufoasă, pieptănată şi cardată; p. ext. ţesătură sau obiect tricotat din această lină. Mi-am cumpărat un shetland bleu. Bluza e din shetland, — Pronunţat: şetland. — Din engl. Shetland (n. .pr.) [wool]. SHIÎ vb. IV v. sfii. SHIMAtiC, -A adj. v. schismatic. SHÎMĂ s. f. v. schimă. SHIMONAH s. m. v. sehimonah. SHISMÁTIC, -A adj. v. schismatic. SHÎSMA s. f. v. schismă. SHÎZMĂ s. f. v. schismă. SHÓCKING adj. invar. Care impresionează puternic, şocant; care ofensează bunul gust, revoltător (1). scandalos (1). Cf. enc. rom., DEX, DN3, — Pronunţat: şoching. — Din engl. shoeUing. SHOLASNIC s. m. v. scolastic. SHOLAsTIC, -A adj., s. m. v. scolastic. SHOLASTICÉSC, -EAScA adj. v. scolasticcsc. SHOLASTICÍSM s. n. v. scolasticism. SH OLE A STIC s. m. v. scolastic. SHOLlAST s. m. v. srollast. SHÓLIE s. f. v. scolie. SHOLIÓN s. n. v. scolie. SHÓLIU s. n. v. scolie. SHOW s. n. Spectacol (de varietăţi) in care rolul principal este susţinut de un actor (sau de o formaţie) cu renume.' Cf. m. d. enc., dex, dn3. — Pronunţat: şou. — PI.: showuri. Din engl. show. SI s. m. (Muz.) Denumire simbolică in notaţia silabică a celêi de a şaptea trepte a gamei do major (corespunzind notaţiei literale H); sunetul corespunzător âcestei denumiri; notă (II 1) corespunzătoare acestui sunet. Cf. antonescu, d., resmeriţX, d., cade, scriban, d., dl, dMí dn2. Si bemol apare în momente de maximă tensiune, m 1965, nr. 1, 31. Poziţia de si depinde de ¡construcţia variată a modului, ib. 1968, nr. 1, 37, cf. dex. — Din it., fr. si. SÍA interj. (Régional) Strigăt cu care se dă unei ambarcaţiuni comanda de m-ers înapoi. Cf. arhiva, xxiv, 236, scriban, d. — Şi : siia interj, scriban, d. — Din tc. siya. SlAcl s. n. (Regional) Pătul1 (I 2 a) pentru păstrarea porumbului (Dorohoi). Coni. furtunX. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. SlAC2 s. n. v. slsîiac. SIAJ s. n. Diră de spumă lăsată dc o navă in urma ei pe apă, în timpul înaintării. Cf. abc mar. Pe mare rea, siajul nu se observă, insă pe mare calmă, acesta persistă citeva ore. ltr2,' cf. dl, dm. Stăteam la pupa şi priveam siajul vasului, v. rom. februarie 1961, 35, cf. dn3, m. d. enc., dex. — Pronunţat: si-aj. — Pl.: siaje. — Şi: sllâj s. n. LTR2, — Din fr. sillage. SIÁL s. n. Partea superioară a scoarţei păffiintu-lui constituită din roci în care-predomină compuşi ai* siliciului şi ai aluminiului. V. litosferă. Cf. ltr2. [Sfera] sial este formată preponderent din silicaiţ de Al. geologia, 60, cf. der, dn2, m. d. enc., dex. 9616 SÎALĂ - teâ - StBIAtt — Pronunţat: si-al. — Din îr. slal. SIĂL s. f. v. sflalS. SIALORÎE s. î. Secreţie excesivă de salivă Intîl-nită In cursul gravidităţii, In unele maladii de origine nervoasă, sau provocată de unele medicamente. V. ptialism. Cf. bianu, p. s., der, m. d. enc., dex, DN3. — Pronunţat: si-a-lo-re-e. — Din fr. sîalorrlife. SIAMÎZ, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Siâmului sau este originară de acolo; (la m. pi.) popor, naţiune care locuieşte !n Siam. Cf. cape, dl, dm, m. d. enc., dex. 2. Adj. Care aparţine Siamului sau siamezilor (1) ; privitor la Siam sau la siamezi, originar din Siam. Cf. CADE, dl, DM, dn2, dex. O Fraţi siamezi sau surori siameze = a) (şi substantivat; şi în forma gemeni siamezi) gemeni născuţi cu corpurile unite total sau parţial; (învechit) gemeni siamoieni, v. siamoieni. Avem intens şi nevăzut acelaşi suflet ca doi fraţi siamezi. camil petrescu, p. 30. Lipiţi ca nişte gemeni siamezi. vinea, l. ii, 40, cf. dl, dm, dn2. Pentru prima oară în Kenya a fost efectuată o operaţie de separare a două siameze. rl 1977, nr. 10 312, cf. M. D. enc., dex; b) (fig.) grup format din doi prieteni nedespărţiţi. Cf. dl, dm, dn2. Braque cu Picasso au fost un fel de fraţi siamezi. cinema, 1968, nr. ,1, XI. (Prin lărgirea sensului) O puzderie de vulcani mărunţi.. ■ legaţi între ei, prinţr-o dragoste şi biologie siameză. . . despărţindu-se numai spre virf. bogza, c. o. 175. Pisică siameză = specie de pisică originară c^in Extremul Orient, cu blană mătăsoasă, de culoare brun-închis pe cap, pe spate şi pe labe şi brun-deschis pe piept şi pîntece, cu ochi albaştri şi cu coadă scurtă. Cf. dl, dm, dn2, m., d. enc., dex. — Pronunţat: si-a-, — PI.: siamezi, -e. — Siam (n. pr.) -j-suf. -ez. Cf. fr. siamois. SIAMOlfiNI adj. pl. (învechit; în sintagma) Gemeni siamoieni = gemeni siamezi, v. s i a m e z (2). Va afla fără îndoială cu bucurie cit mai curind sosirea în Franţia acestor doi gemeni siamoieni. ar (1829), 1922/27. — Pronunţat: si-a-mo-ieni. — Pl. : siamoieni, -e. — De la n. pr. Siam (după fr. siamois). SIÂiVŢ s. n. v. seanţă. SIARTĂU s. m. v. slghlartău. SIASTISÎRE s. f. v. sastislre. SIBARÎT, -Ă s. m. şi f. Locuitor al oraşului antic grecesc Sybaris; fig. persoană care se dedă unor plăceri rafinate şi care trăieşte in lux, lene şi desfriu. Moliciunea sibariţilor este cea mai vestită în istorie. ffOLEscu, e. 327/17. Printre cele mai de însemnat vom numi scrierea Satyricon a lui Petronie, care ne zugrăveşte viaţa unui sibarit din vremile imperiului, rom. lit. 4322/8, Cf. PONTBRIANT, D., ODOBESC.U,S. I, 53, ALEXI. W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. Am fost întotdeauna o copie cu creionul de tîmplărie a sibariţilor occidentali, arghezi, s. xx, 48, cf. dl, dm, dn2, dex. O (Ironic, ca apelativ) Domnule sibarit, strigai eu, împingtndu-l cu piciorul.*.., urneşte-te puţin de pe această saltea moale de puf de lebădă! hogaş, dr. i, 62. -v” (Adjectival) Era timpul să o paţ, căci devenisem cu totul sibarit, codru-drăguşanu, c. 121. Oferind colegilor săi... o somptuoasă şi sibarită ospitalitate în castelul său. m. i. caragiale, c. 158. — PL: sibariţi, -te. — Din fr. sybarite, lat. Sybarita. SIBARiTIC, -Ă adj. (Rar) Care aparţine sibariţilor, privitor la sibariţi. Cf. scriban, d. — Pl.: sibaritici, -ce. — Din fr. sybarltique. SIBARITÎSM s. n. (Livresc) Lux exagerat şi desfriu. Cf. SCRIBAN, d., dex, dn3. — Din fr. sybaritisme. SIBEÂNCĂ s. f. v. sibiancâ. SIBERIÂÎV, -Ă s. m. şi f., adj. 1. Ş. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Siberiei sau care este originară de acolo; (la m. pl.) populaţie care locuieşte în Siberia. Cf. i. golescu, c., resmeriţă, d. Sunau glasuri. Mitţea cunoscu baritonul căpitanului Baranta, siberian invalid, sadoveanu, o. xvii, 274, cf. DL, DM, DEX. 2. Adj. Care aparţine Siberiei sau siberienilor (1); privitor la Siberia sau la siberieni; originar din Siberia, specific Siberiei sau siberienilor. Cf. barcianu. Sarmaţii umplu din nou Europa cu modele artistice., . siberiene. pârvan, G. 451. A povestii amintiri siberiene, evocînd ‘halucinant mulţimi de oameni, teodoreanu, m. u. 81. Astă-iarnă,... pe un ger siberian, mi-au făcut o vizită in toaletă pariziană, sadoveanu, o. ix, 238. Căciula de lutru a unuia fiind.. . de formă siberiană, cu clape de blană întoarse în sus. călinescu, s. 38, cf. dl, dm. In gheţurile siberiene... s-a găsit corpul unui mamut foarte bine conservat, geologia, 106. în această mare izolată, aflată în bătaia vînturilor siberiene de nord ... se dezvoltă o faună, ap 14. Mie mi-a venii rîndul să predau .:. lecţia despre taigaua siberiană. cinema, 1968, nr. 7, IV. Vitregia unor ierni care bîntuie aproape zece luni pe an, cu urgia gerurilor seci şi a viscolelor siberiene. contemp. 1969, nr. 1165, 10/1. (Geol.) Scutul siberian — una dintre cele trei regiuni din emisfera nordică, formată din rocile cele mai vechi ale scoarţei pămîntului. Sculul siberian formează temelia regiunii tabulare care constituie platforma siberiană. ltr2. La începutul erei paleozoice, uscatul era constituit din cele patru mari scuturi arhaice:. .. scutul siberian şi scutul african, geologia, 65. — Pronunţat: -ri-an. — Pl.: siberieni, -e. — Şi: (învechit) sibiriăn, -ă s. m. şi L, adj. i. golescu, c. — Siberia (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. siberie n. SÎBIĂN, -A s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populaţia de bază a Sibiului sau este originară de acolo; (la m. pl.) locuitorii Sibiului. Oare pe lege s-au făcut aceea de sibiani; au nu? şincai, hr. ii, 126/5, cf. i. golescu, c.', ddrf. Mai slăruieşte Petru în zadar ca braşovenii şi săbienii să i se supună de bunăvoie. xenopol, i. r. iv, 229, cf. barcianu. închipuie-şi oricine bucuria sibienilor, la prilejul ce li se da de-a auzi întîia oară pe scenă limba românească, călinescu, e. 133. Au aşezat bănci, parcul devenind un plăcut loc de odihnă pentru sibieni. scînteia,'1960, nr. 4 859. Gazdele... joacă nervos, fapt de care profită sibienii, care caută să menţină scorul, sportul, 1969,*nr. 686, 3/6. 2. Adj. Care . aparţine Sibiului sau sibienilor (1); privitor la Sibiu sau la sibieni; originar din Sibiu. Cf. barcianu. Pinacoteca ieşeană rivalizează cu Bruken-thalul sibian. călinescu, c. o. 261. îndreptarul procuratorului sibian reprezintă . . . prima lucrare legislativă. ist. lit. rom. n, 89. Spectacolul sibian avea nevoie de o privire mai analitică ... a momentelor-cheie ce defineau tema. t mai 1964, 87. Toate acestea explică ... interesul publicului sibian pentru muzică, m 1968, nr. 10, 38. Spectacolele artiştilor sibieni sînt concepute special pentru a fi jucate în aer liber, contemp. 1969, nr. 1 178, 4/1. Creatorii fabricii sibiene au conceput în acest an SÍÜIANCÁ - 860 - SîfiILINiC citeva zeci de modele noi. scînteia, 1969, nr. 8 210. Chirurgul sibian a înlăturai periculosul corp străin. O. BARBU, A., V. 42. 3. S. m. sg. art. (Regional) Numele unui vînt care bate dinspre Sibiu. Cf. hem 2 138. 4. S. m. (Regional) Negustor de pînzeturi, de stofe etc. (Peştişani — Tirgu Jiu). Cf. alr ii 6 481/836. — Pronunţat: -bi-an. — PI.: sibieni, -e şi (învechit) sibiani, -e. — Şi : (învechit) săbiân s. m. — Sibiu (n. pr.) + suf. -ean. SIBIÁNC& s. f. Femeie care face parte din populaţia de bază a oraşului Sibiu sau care este originară din Sibiu. Cf. i. golescu, c., ddrf. <> (Adjectival) Rapidis-1ele, au fost întrecute de handbalistele sibience, sportul, 1969, nr. 658, 2/1. — Pronunţat: -bi-an-. — PI.: sibience. — Şi: (învechit) sibeâncă s. f. ddrf. — Sibian + suf. -că. SIBIÂŞ s. n. Un fel de aţă groasă de bumbac, răsucită, folosită mai ales in cizmărie. Ochelarii.. . încercuiţi cu sibiaş. klopştock, F. 7. I se încurcau degetele în sibiaşul uns cu săpun. g. m. zamfâescu, sf. m. n. i, 238,:cf. i'd. M. D. ii, 78. Spre mai multă siguranţă, bătrînul mai trase o cusătură cu sibiaş, străbătînd chiar stofa, căli-NESCU, E. O. II, 218, cf. DLj dm, scl 1974, 609, dex. — Pronunţat: -bi-aş. — PI.: sibiaşe. I — Etimologia necunoscută. SIBILÁNT, -Ă adj. (în'sintagmele) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (şi substantivat, f.) = a) consoană constrictivă (sau fricativă) prepalatală sau post-alveolară (în limba română lina dintre consoanele ,,ş“ şi „j“); consoană şuierătoare, V. şuierător (I 1). Legea fonetică éste că „ea“ şi „oau tind a se pre-faceîn „a“ mai ales după labiale şi ,.,r:i,uneori şi după sibilante, f (1881), 215, cf. barcianu, alexi, w., şâi-neanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d. Rezonatorul acesta dintre dosul limbii şi partea posterioară a palatului dă consoanelor „ş“, „j“ acel zgomot caracteristic de fricţiune, acel şuierat după care au fost numite şuierătoare sau sibilante (în opoziţie cu „s“, „2“ numite siflante). GRAM. ROM1. 1, 67, cf. DL, DM, DER, DN!, DEX; )l) CÓn-soană constrictivă (sau fricativă) dentală. sau alveolară (in limba română una dintre consoanele „s“ şi „z“); consoană siflantă, v. siflant (l a). Cu apertură verticală se rosteşte afónica „s“ şi fonica „z“, numite şi 'siflante sau sibilante. ■ puşcariu,. l. r. ii, 18. Acest termen este cel potrivit, iar nu cel de asibilare, prin care trebuie să înţelegem numai prefacerile în sibilante,- nu-şi în şuierătoare. bul. fil. vii — vtii, 328, cf. der; c) consoană constrictivă (sau fricativă) care poate fi oricare dintre consoanele ,,ş“, „j“, „s“, „z“; consoană siflantă, v. siflant (1 b). Cf. cade, scriban, d., der. + (Adverbial) Şuierător (X 1). Crăpătura fluierului este liniată ca să poală fluiera sibilant. heliade, 0. îi, 372. — PI.; sibilante. — Din fr. sibilant. \ SIB ÍL/V s. f. 1. Femeie căreia i se atribuia, In antichitatea greco-romană, darul prezicerii viitorului. Sivila Eritria, aceasta ... au prorocit stricarea Troa-dei. cugetări,. 109v/21, cf. budai-deleanu, lex., drlu, 1. GOLESCU, c., ariştia, plut., prot. — POP., N. D. Postul prelungit ... a fost întrebuinţai ca mijloc sigur pentru a provoca inşpiraţiunea sibilelor din antichitate, conta, o. f. 365. Cu glas adine, cu graiul de Sibile, Rosleşteiin, în clipe cadenţate: Nu-nvie morţii — e-n zadar, copile! eminescu, o. i, 202, cf, barcianu, alexi,\w, şăineanu2, resmeritX, d„ cade. Şi grave, ca nişte sibile Ce rătăcesc pe Eiixin, Şoptesc. minulescu, v. 138. Sibilă murmurînd din mii de gin i Oracole uitate de pescar, pili.at, p. 188, cf. scriban, d. In veghile ei nesfîrşite ... au înviat în ea puterile defuncte ale sibilelor antice, vinea, l. i, 250, cf. dl, dm. Seamăn cu sibilele care l-au profeţii pe Isus. barbu, princ. 73, cf. der, dn2, dex. + (învechit, rar; la pl.) Iele, Ieşind într-o noapte afară, a dat peste iele (sibile), de care spăi-mîntîndu-se, s-a vătămat băiatul la minte, episcupescu, practica, 348/15. 2. Reprezentare plastică a unei sibile (1). Pe dinafară de jur împrejur sînt zugrăviţi învăţaţii antichităţii şi sibilele. ghica, c.,;e. ii, 565. Aci se află o sibilă de celebrul pictor Domenichino. filimon, o. ii, 150. Triunghiurile care leagă plafonul cu pereţii încadrează figuri uriaşe de profeţi şi' de sibile. oţetea, r. 296. — Pl.: sibile. — Şi: (învechit) sivilâ s. f. i. golescu, c. — Din lat. Sibylla, fr. sibylle. - Sivilă (Adverbial) Un papugiu şi jumătate, tipul şmecherului,. . zîmbeşte sibilic. cocea, s. i, 149. Să plătească bir... răspunse sibiiic Miron logofătul. sadoveanu, o. x, 168. — Pil: sibilici, -ce. — Din fr. sibyllique. SIBILÎN, -Ă adj. De sibilă (1), profetic; p. e x t. care este neînţeles sau greu de înţeles, care conţine lucruri .necunoscute, ascuns, enigmatic, m i s t e r i o s (I), o c ul t (2), t a i n i c (12); sibilic, sibilinic. V. secret2 (16). Cf. drlu, i. golescu, c., arisţia, plut., pontbriant, d., barcianu, şăineanu3. Cerul greoi şi-ntunecat Părea o carte veche cu taine sibiline, petică, o. 71, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d. Pe chei se trezesc sibilinele glasuri. blaga, poezii, 183, cf. dl, dm. Nimic ceţos şi sibilin, Nici o sirenă să ne-ngîne. brad, o. 49. Ideea are un caracter sibilin, tocmai pentru a-şi frîna labilitatea. românia literară, 1969, nr. 43, 19/2, cf. dn2, dex. •v> Cărţi sibiline — culegere de oracole privitoare la destinele Romei antice şi care erau consultate în momentele de primejdie de către Senat. Cf. drlu. La romani domnea tilcul cărţilor sibiline pentru intîmplările statului: episcupescu, o. î. 68/6, ci. aristia, plut., . şăineanu2, cade, scriban. d. (Adverbial) Ninge ca în martie o mie nouă sute şapte! rosti sibilin Costea Lipan. c. petrescu, c. v. 166. — Pl.: sibilini, -e. — Şi: (învechit) sivilin, -ă adj. i. golescu, c. — Din lat. sibyllinus, fr. sibyllin. SIBILÎNIC, -Ă adj. De sibilă, p r o f e t i c; p. e x t. care este neînţeles sau greu de înţeles, care conţine lucruri necunoscute; ascuns, enigmatic, misterios (1), ocult (2), tainic (I 2); sibilic, sibilin. V. secret2 (I 8). Comitetul... a devenit un sibilinic consiliu de coroană cu rezoluţii rezervate şi diplomatice, lovinescu, c. vii, 176. încet frec de rugină un sibilinic vis. voiculescu, poezii, ii, 53. Cuvînţul nu era sibilinic şi nu era nici o glumă proastă sau: un mijloc să scap de întrebări, tudoran, o. 26, cf. dl; dm. Unii publicişti sînt pîndiţi de pericolul exprimării Sibilinice, l. rom. 1959, nr. 5, 57, cf. 485 Zîmbţte, exclamaţii sibilinice.. . au avut darul de a-mi crea.i.. o stare de spirit în care curiozitatea se îmbina cu nerăbdarea. l- ianuarie 1969, 118. Cam acelaşi este şi cazul tălmăcirii,, prea îngheţată şi , sibilinică, românia literară, 1970, nr. 37, 5/2, cf. dex, <> (Adverbial) E redactai foarte sibilinic acest comunicat, camil petrescu, u. n.- 419. 693G SlfilOG, 861 — SÎCHER — PI.: sibilinici, -ce. — Sibilin + suf. -ic. SIBIOG subst: v. şlblog. SIBÎR1 subst. Ţesătură de bumbac groasă, scămo-şată pe una sau pe ambele feţe, executată cu o urzeală şl cu două bătături de culori diferite. V. molton, finet. Cf. DL, DM, LTR2, DEX. — De la n. pr. CnCÎHpb. Ci. rus. c h 6 h p K a. SIBIR2 subst. (Cu sens neprecizat, probabil) Oţel U)- Patru cară mocăneşti..., aşezate pe roţi înalte, cu obezile strlnse puternic in şini late de sibir. hogaş, dr. ii, 39. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. SIBIRIÂN, -Ă s. m. şi I., adj. v. siberian. SIB dl subst. v. şiboi. . SIBORNIC, -Ă adj. v. sobornie. SIBORMCfiSC, -EASCĂ adj! v. sobornicesc. SIC1 adv. Cuvînt care Înseamnă „aşa“, folosit, între paranteze, într-un text reprodus, pentru a arăta că acesta este redat excct, deşi pnre eronat. Cf. ANTONESCU, D., RESMERIŢĂ, D., ŞĂIN.EANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Din lat. sic. SIC2 subst. (Prin vestul Tranşilv.) Păriiint care conţine calcar sau silitră. Cf. pribeagul, ' p. r. 57, alr ii 5 062/53, 6 064/316. — PI.: ? — Şi: sici (pribeagul, p. h. 57), sit (alr ii 5 062/53) subst. — Din magii. szik. SIC® interj, v. sici. SICĂIŢĂ s. f. v. saeoviţă. SICÂLĂ s. f. v. scalăl. SICĂMENĂ s. f. (Bot.: învechit, rar) Sicomor (Ficus sycomorus). Bătu cu grindire viniile lor şi sicamenele (smochinele hv, murii d) lor cu brumă. PSALT. 160, cf. CORESI, PS. 214/2, TDRO, SCRIBAN, D. — Accentuat şi: sicamină. tdrg. — PI.: sicamene şi sicameni (coresi, ps. 214/2). — Din slavonul chiumhhhi«, ngr. auxiifiivoţ. SÎCAP interj. (Regional; de obicei repetat) Cuvînt folosit pentru a chema caprele (Petrila). Cf. a iii 16. — Onomatopee. SICĂR s. m. (învechit; astăzi livresc) Ucigaş plătit. Ai scos in pustie patru mie de sicari, n. test. (1648), 164r/28. Era unul numit Malaspina, cel mai faimos dintre bravii şi sicarii Veneţiei. calendar (1854), 81/32. Cm iiarăle se repeziră asupra lui cei doi sicari, lovindu-l fără alegere în toate părţile, arhiva, ii, 142, cf. alexi, w., scriban, b., DN“. Trebuie, să găsesc nişte sceleraţi, nişte sicari să-l daii morţii, barbu, piîinc. 89, cf. dex. -v» Fig. Presa ziaristică.. . va fi redusă a nu mai fi decît instrumentul paraponisiţilor şi refugiul sicarilor condeiului, ghica, c. e. iii, 18. “O" (Adjectival) Tu eşti eghipteaninu cel ce... scoseşi întru pustie'patru mie de bărbaţi sicarei (u c i g a ş i b 1938). cod. vor.2 18v/2. — PI. :. sicari. — Şi : (învechit) sicarfu s. m. cod. vor2. 469. — Din slavonul pl. chkîph, lat. sicarius. SICARÎU s. m. v. sicar. SI6ATÎV, -Ă s. n., s. jm., adj. 1. S. n., s. m. Substanţă care se adaugă uleiurilor, vopselelor, cer-nelurilor, pentru a le face să se usuce repede şi a le îmbunătăţi calitatea. Sicatio se numeşte verce oloiu.care amestecîndii-se cu altă substanţă are proprietatea să se usuce curind. mar sXnăt. 124/27, cf. antonescu, d., BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., CADlî. Piesele brute... se colorează cu un amestec subţire de gips, var sau cretă şi apă, la care.se mai adaugă puţin ulei de in şi sicativ. orbonaş, Mpc. "181.' Se' amestecă făetn-du-se o pastă cu ulei.. de in fiert în . .care se pune puţin sicativ. enc. tehn. i, 429, Cf. nom/ min. i, 212, 361; Sicatiuii au niwiele acizilor respectivi, lţr2, cf. dl, dm, der, dn2, dex..^(Rar). Medicament care, înlesneşte uscarea unei răni, care scurtează sau previne supuraţia etc. Cf. bianu, d. s. 2. Adj. (Despre uleiuri) Care se usucă repede. Cf. şĂr-neanu2, cade. Ozonul se întrebuinţează 'la albit, la prepararea uleiurilor Sicative, în industria parţumurilor. enc. agr. iv, 368, cf. scriban, b. Uleiurile sicative se usucă la aer. marcovici, ch. 541, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — Scris şi: (învechit, după fr. şi lat.) siccativ. an-tokescu; d. — Pl.: sicativi, -e. — Şi: (învechit) sica-ti vă s. f. antonescu, d. — Din fr. siccatif, germ. Sikkătiv, lat. siccallvus. SICATlVĂ s.f. v. Sicativ. SÎCA s. f. Plantă crbacee cu tulpina ramificată, cu frunze mari de culoare verde-închis dispuse in rozete şi cu flori mici albăstrui sau roşietice; (regional) ga-rofiţă-de-mare, limba-boului, liinba-peşteiui, mar-chedon (Statice gmelini). Cf. brandza, fl. 413, bar-CIANU, Gl'ECjESCU, FL. 485, ALEXI, W., TDRG, PANŢU, pl:, cade, simionescu, . fl. 302, dl, dm, borza, d. 164, M. v. enc., dex. Sica... se găseşte prin fineţe. şez. xv, 122. — Pl.: sici. — Etimologia nesigură. Cf. o s i c ă2. SICĂ! vb. IV v. sicii. SICĂIALĂ s. f. V. sîciială. SICĂÎŢĂ s. f. v. sacovijd. SICFfiSTRU s. n. v. sechestru. SICHltM s. n. v. sieherm. . SÎCHERĂ s.f., s. n. 1. S.f. (învechit şi regional) Băutură alcoolică făcută din fructe (mai ales din mere). V. ci dr 11. Vin şi.sichera (băutură a m e- 1 ţ i t o a r e b 1938) nu va bea şi să va împlea de rfu/)[ul] s.f[i)nt. n. test. (1648), 65v/19, cf. biblia (1688), 7882/34. ; Cinghir, de H ocă 1 leu (a.. 1761). ap. tdrg, cf.' : BARCIANU, V. 38, CIHAC, II, 343, 490, ddrf, tdrg, ; miroN/Escu, s. 620, scriban, d. ! 2. S. n. (Prin sudul Mold.; în formele ţighir şi ţi- ! bir) Zeamă care se obţine prin stoarcerea tescovinei : după ce s-a scos vinul şi s-a adăugat puţină apă. i Cf. SCRIBAN, D. 1 365. ... — Accentuat şi: sichiră. tdrg. — Pl.: sichere.— Şi: cighir (cihac, ii, 490, tdrg; accentuat şi cighir, scri-ban, d.; pl. cighiruri, id. ib.), ţigliir (barcianu, v. 38, cihac, îi, 490, tdrg; accentuat şi ţighir, scriban, d.; pl. ţighiruri, id. îb.) s, n., (Învechit) sigliir (tdrg) subst., cinghir (pl.. cinghiruri, scriban, d.) s. n., (regional) sihir (mironescu, s. 620; accentul necunoscut) subst., ţiflher (iser, scriban, d.; pl. (igheruri)', flliir (scriban, d.; pl. lihiruri, id. ib.) s. n. — Din slavonul chkîpa, ngr. oîkepa. — Pentru : ciylilr, ţigher, ţighir, cf. magh. c s i g e r. — Pentru cinghir, cf. ser. i i n g e r. 6991 SICHEREM — £¡62 — SiClÍATE SICHERfiM s. n. v. slcherin. SICHţRM s. n. (Prin Munt.) Unealtă meşteşugărească. Vă dăm sculele noastre — Toate sichiremurile. lungianu, cl. 200. Ţine toate sichermurile la brîu. ?cl 1974, 609. Şi-a luat sichemurile-n traistă şi-a plecat după lucru, udrescu, gl. + (Priri sud-vestul Munt.; la pl.) Obiecte mărunte. CI. Lexic reg. ii, 71. — Pl.: sichermuri şi sicherme (lexic reg. ii, 71). — Şi: sicherfcm (udrescu, gl.), sichâm, sichirâm s.n. — Etimologia necunoscută. SICHfiSTRU s. n. v. sechestru. ŞICHIME interj., s. f. (Argotic) 1. Interj. Cuvint care exprimă o atitudine de nepăsare. Şi deci sichimea ___cum mi-o fi sorţit (a. 1892). şio n1( 321, cf. RESMERIŢĂ, D. 2. S. f. Secătură (6). Cf. resmeriţă, d., scriban, d., dsr. (Ca. epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep; „de“) Sichimeaua de gine-re-meu. caragiale, ap. şăineanu, d. u. Erau vreo trei sichimele de muieri, scundace, pricepute, barbu, g. 37. — Pl.: (2) sichimele. — Şi: slchimeâ interj. — Din tc. slkime. SICHIOflAŞ s. m. v. seehiruş. SICHÎR s. m. (Regional) Nume dat unor specii de păsări înrudite cu pitulicea. Cf. băcescu, -păs, 155. — Pl.: sichiri. — Şi: eichjr s. m. băcescu, păs. 155. — Etimologia necunoscută. SICHIRĂŞ s. m. v. sechiraş. SICHIREAŞ s. m. v. sechiraş. SICHIRÎM s. n. v. slelierm. SICHISTRA vb. I v. sechestra. - SÎCHIŞ, «Ă adv., adj. 1. Adv. (Prin norţi-vestul Transilv.) Puţin cite puţin; greu. Cf. caba, săl. l-o plătit cam sichiş împrumuta, mat. dialect, i, 93. + (Regional) Cu zgircenie (Someş Guruslău — Zalău). Cf. mat. dialect, i, 215. Mi-a măsurat cam sichiş. ib. 2. Adj. (Prin vestul Maram.) Zgircit. Cf. lexic reg. 22. — Pl. sichişi, -e. ■ — Din magh. sztikos. ..SICI1 s. n,, interj. 1. S- n. Partea ovală şi fără adîn-cituri a arşicului; p. e x t. poziţie, pe muchie, pe care o ia arşicul lovit sau căzut, in atingere cu pămîntul, ' cu partea compactă rezemată de pămînt; (regional) armaş, vizir. Partea dimpotrivă, care stă pe pămînt, se numeşte siciu. ispirescu, ap. cade, cf. şăineanu. Din punctul C al acestui joc, ştim care-i siciul şi care-i beiul la o gioală. pamfile, j. ii, 50, cf. scriban, d. Dacă pică o gioălă cu siciul in sus..., jucătorul adaugă la cele patru gioale încă una. id. ib. Nu se prinde l strigă cei cu bei... — Se prinde! — hotărtră cei cu sici. arghezi, vers. 154, cf. dl, dm, dex, dsr. ■v> De-a siciul sau sici şi bei ori sici-beiul ~ joc de copii care seamănă cu jocul de arşice. Cf. barqnzi, i,. 125, da ij, 269, 537. Jocurile de arşice.... cu numirile de siciu... şi bei... sînt toate moşteniri din epoce foarte depărtate, teodorescu, p. p, 188, corn.1 din bucureşti, "v* (Adverbial) La cine cade arşicul sici ia armăşia,' ispirescu, âp. şio iij, 321, cf. resmeriţă, d. 2. Interj. (în opoziţie cu bei) Cuvint pe care 11 pronunţă unul sau mai mulţi jucători care participă la joCul de-a siciul (v. si ci1 1), pentru a anunţa.că pariază pe sic:1 (1). Acela ia gioala sau căţeaua şi în-, treabp : — sici ori bei ? pamfile, j, ii, 49. * 3. S. n. (Regional) Fiecare dintre pieţriceleje folosite în jocul de copii denumit bornonac (Rîţişor — Făgăraş). Cf. viciu, gl. — Pl.: siciuri. scriban, d. — Şi: siciu s. n. — Din tc. sik „compact“. SIC12 s.n. Sediu al organizaţiei cazacilor zaporojenl; Fiind primit în sici la învăţătura săbiei şi a călărieij Nicoară l-a văzut iar pe prietenul lui. sadoveanu, o. XVIIt> 253. SimiOn Bugski... nu numai la Peşte Mort, ci şi în alte sici s-a oprit. id. ib. — Pl.: sici. — Din ucr. ciţ. ŞIP? subst. v. sic2. SÍCICA s. f. v. şişeăl. — SICILIAN, -Ă subst., adj. I. 1. S. m. şi f., adj. (Persoană) care face parte din populaţia de bază a Siciliei sau este originară de acolo; (la m. pl.) populaţie care locuieşte în Sicilia. O siciliană numită Tofana. asachi, L. 702/34, cf. valían, v., ddrf. S-a străduit să mă convingă, ctnd i-am fpst oaspe în palalul său din Catania, capul ramurii siciliene, m. i. caragiale, c. 70. Ca şi cum sicilienii ar fi purtat vina pieirii urgisitului. sadoveanu, o. xx, 449. Un sicilian bătrîn mă duce pe genunchiul şchiopătat, arghezi, s. vi,. 9. Căpitanul, impozant sicilian,... ne primeşte cil ospitalier surîs.. ralea, s. t. i, 292. Ar fi vrut să se răfuiască pe loc. . . cu pescarii lui sicilieni, cinema, 1968, nr. 1, XV, cf. m. d; enc., dex. 2. Adj. Care aparţine Siciliei sau sicilienilor (1); privitor la Sicilia sau la sicilieni; originar din Sicilia. Cf. valían, v., barcianu. Aci, in portul sicilian, n-avem să stăm decît o noapte, blaga, h. 114. La curtea lui ia de fapt naştere literatura italiană cu primul ei curent, şcoala siciliană. vianu, l. u. 138. Lumea şi ziarele au fost însă ocupate cu. .. catastrofele siciliene, cinema, 1968, nr. 5, 4, cf: M. d. enc., dex. 3. S. f. Dans pastoral cu o mişcare lentă, originar din Sicilia; melodie după care se execută acest dans. Cf. ANTONESCU, D., ENC. ROM., IVELA, D. M., DN®,.DER, dex. + (Parte dintr-o) compoziţie muzicală cu caracter lent, caracteristică secolelor al XYII-lea şi al XVIII-lea. Cf. tim. PóPovici, d. m., ivela, d. m., der, dn3. 4. S. f. (Şi, adjectival, în sintagmele apărare siciliană sau siciliana veche) Serie de mutări determinate, prin care un jucător de şah răspunde la . atacul adversarului. Cf. dex. II. 1. Adj. Care aparţine sicilianului (II 2); privitor la sicilian. Cf. m. d. enc, dex., dn3. 2. Subst. Etaj al cuaternarului inferior din bazinul Mării Mediterane. Cf. ltr2, m. d. enc, dex, dn3. 3. Subst. Grupă de straturi geologice din sicilian (II 2). — Pronunţat: -li-an. Pl.: sicilieni, -e. — Din it. siciliano« fr. slellien. SICILiANCĂ s. f. Femeie care face parte din populaţia de bază a Siciliei sau. este originară din Sicilia; siciliană, v. sicilian F i g. Mi-e inima sicnită şi nimeni pe lume nu ştie dorul care-mi este mie. id. ib. •+• (Despre recipiente) Gol. Cf. udrescu, gl. — Pl.: sicniţi, -te. — Vy SÎCIl 1. SICOFÂND s. m. v. sicoîant1. SICOFANDÎE s. f. v. sicolantie. SICOFANTI s. m, (Livresc) Denunţător. Ce floare-tn chip iţi vei schimba .. . cade cleve(a limbilor să scapi, ca din gurile'sicofandilor să te mîntuieşli? cantemir, I. I. I, 140, Cf. I. GOLESCU, C.,STAMATI, d., prot. — POP., N. D., GHEŢIE, R. M., ŞĂINEANU2. Şi poţi să pui — CUm cer şi, sicofanţii, Sub tălpi să mă strivească elefanţii. coşbuc, p. ii, 284, cf. alexi, w., scriban, d., dl, dm, dn2, dex. (La vechii greci) Nume dat acelora care se îndeletniceau cu denunţarea hoţilor de smochine; p. e x t. denunţător public (de profesie). Cf! scriban, d., der. -v* (Adjectival) Dac-am mai trăi pe vremea marilor retori sicofanţi... am perora ca disperatul Eschines. i. botez, b. i, 215. — Pl.: sicofanţi. —Şi: (învechit, rar) sicofănd s. m. — Din ngr. auxcxpavT-qq, fr. sycophantc. • SICOFANT2 s. m. Insectă de culoarfe verde-aurie, cu miros de mosc, care trăieşte în pădurile de conifere şi stejari din Europa sudică şi centrală (Calosoma sycophanla). Cf. enc. rom., dl, dm, dn®, ,dex. — Pl.: sicofanţi. — Din lat. sycophanta. SICOFÂNTIC, -Ă adj. (învechit, rar) Care aparţine sicofantului1, privitor la sicofant1. Cf. i. . golescu, c. — P}.: sicofanticij -ce. — Din ngr. auxotpavit^-âţ. SICOFANTÎE s. f. (învechit) Denunţ. Fapte pline de răutate precum sînt sicofandiile, clevetele, minciunile. cantemir, i. i. i, 46, cf. ii, 179, i. golescu, c., gâldi, m. phan. — Pl.: sicofanţii. — Şi: sicofandie s. f. ' — Din ngr. a*>xo Sicriul legii — chivot. Cf. mineiul (1770), lD6r2/12, cihac, ii, 525, şXineanu, d. u., CADE, SCRIBAN, P. 2. Obiect in formă de ladă de lemn sau de metal, cu; un capac (detaşabil) care acoperă lada în care este aşezat mortul'pentru a fi înmormîntat; ,p. e x t. obiectul cu omul mort. care se află în el; p. restr. partea de jos a obiectului; coşciug, (rar) sarcofag, (învechit şi popular) raclă (1), (popular) seîndură (4), tron2 (3), (regional) brad, copîrşeu," coş, jgheab, ladă, sălaş (1), casă de brad, easa mortului, (argotic) pardesiu de seînduri (v. pardesiu). Se atinse de săcriiu ...şi zise: ,',vginice, ţie zic, scoală!“ n. test. (1648), 75v/33. Au smolit seeriul bine, cum ar fi fost om mori înlr-insul. simion dasc., let. i, a.- 57/45. Zise împăratul să deschidă sicriele cete fer.icate cu aur şi ... ieşi dintr-însele o împuţiciune rea, şi. văzură într-însele -lucruri grozave, neagoe, înv. .120/15. Jn trei secrie mare îi astrucară. dosoftei, v.. s. septembrie .6v/4, cf. anon. car. Duseră sicriul cu moaştele sfîniului ... intru citisţita mănăstire Dealul, anon. cant ac., cm i, 101. Izvod de ce s-au cheltuit la moartea soţului meu ... 20 parale , o. hărtie de ţinte de-mbrăcat săcriiul (a. 1738). bjjl. com. ist. iv, 72. Înfăşurîndu-l cu giulgiu, îl puseră intr-un sicriu. Mineiul (1776),' 93.vl/9, cf. 160V1/11. Corabiia nu i'aşle decît un sicriu în care se închid cei morţi. criTil, ap. gcr ii, 152/22. îl aşază tntr-un feliu de săcriiu. ist. am. (1795), 79v/6. Izvod de bani ce s-au cheltuit lă moartea 4. Bulgării de pămînt bocăneai? pe sicriu.’ t. Pópóvici, se. 39, cf, dm. Războiul . . '1-a-nfundat părinţii-ri neguri şi-n sicriu, labiş, p. 32. Profesorii şi tineretul şcolar ... însoţeau sicriul cu torţe. ist. lit. 'rom. ii, 568. Stătuse o noapte întreagă lingă sicriul lui taică-său. v. rom. decembrie 1964, 65, cf. cinema, 1968, rir. 2, I, cf, dex. Omul dac-a-mbătrînit, Fă-i secriu de odihnit. alecsandri, p. p. 305, cf. h xviii 78. N-ai .bani s’ă mă plăteşti, Nici băgririi- 'Să-mi faci sicrin. hodoş, c.. 61, Şi-o să las m jurăttţtnţ ... Să-mi facă sicriu de nuc Să mă-ngroape, mai adine. şez. iv, 138, cf, iordan, l. m. 195. N-ai măgrin Să-mi faci. secrin. arh. olt. 111, 383. Moarea aia de varză, o-toarnă pră el in săcrin: arh. folk! iii, 154, cf. v, 141, 164. Dau pist'e săcrii ... colăcuţ d'e 'ţerfăSuâe. alr ii/i mn .89, 2 712/228, cf. alrm i/ii h 416. Pun răchii-ntr-o uiăgă d-al'i mii şî aia i-0 puni-ri săcriA la mort. alrt ii 27, cf. a .v 15, 17, 20,’25, SI, vi 4,’8, 26. -Mă-sa luminări ţinea, Tal-său sicriuri cioplea, balade,- iii, 219., Ş-a pus cu gura-n jos,'în coşciug, în sicriu, bîrlea, ■ Ai p, i, 552. Să-mi- faceţi .sioriu de nuc Cu capaeu de argint, folc. mold. ii, 184. Cine-l face nu-l face. pen-ru.pl; quţ îi trebuie nu-l, vede (Sicriul). - pamfile, .c. 32. *v* (Ca termen de comparaţie) r Vîntul ridicat-a 7024 siCBIUAŞ 866' — sîoëgah tot nisipul áin pustiuri, Miuplnd cwel cifaşej ca gigăn-iice ■sicriuri. eminescu, o. ţ, 45. 'Răsuh'au pocnetele [inimii] în trupul’ca iin sicriu de gheaţă, démetrius,'a. 99. F i g. Pămînt sfinţit- cu singele■ martirilor’pa-’ triei, sicriúl eroismului şi a libertăţei. fm (1842), 1312^11. Trecutul ... ii mtirt.-Pînă d nu’arunca ţărîtia veşnică pe săcriul lui, să'ne măi uităm la dînsul. russo, s. 13. Tristeţea amintirilor culcate Iii sicriurile-albastre ale zilelor. de ieri! minulescu,. vj 17.. Orice licenţiat in drept care nu se sinucide,-nici nu intră in sicriul'de lux al robei judecătoreşti', se înscrie In barou-, teodo-reanu, m. iii, 128. Văzduhul zămisleşte sicrie 'de cenuşă, '■mari dricuri ce se surpă, jebeleanu, s. h. 57;: — PI.: sicrie şi ţpiopulai)' sicriuri. — Şi: (învechit şi regional) 'sicrin, slcfiih; sicriu, sacriu (ddrf, mat. dialect, i, 287), săcr6i (pl. săcrei), săcriu, secrin, secriu (pl. şi, m., secră), (regional) sacri (lexic reg. ii, 77), săcrii, sâcrin, scarin (bl v, 164), (învechi;t, rar) sicríd, sicréi, secréi (budai-deleanu, lex.) s.n. 1 — Din mágh. szekrény. SICBIUÂŞ s. ,n. y. sicriaş. ' s ŞÎCBITÎŢ s. n, (învechit) Diminutiv al lui sicriu ,(1). Cf. LB, CIHAC, i, 248, — Pl.: s ier iute. — Şi: secriuţ s. n. cihaq, i, 248. — Sicriu + süf. -uţ.. SICTÍR interj., s. n., s. m. 1.’ Interj.. (Familiar; adesea precedat de interj., „hai“, ?,a}“)HCuvIţ»t t.olpsit pentru a înjura pe cineva sau pentru a-1 ţn,dej>ârta în mod grosolan (înjurlndu-1) (v. marş ,iî'2). La acest răspuns,;al meu, el mi-a adaos cu dispreţ: hai sictir, (fugi de-aicea) .giaur 1 (a. 1826). uricariul, xry, 247, cf... polizu, ddrf, barcianú, á^exi, "w., TDRG,’ CHIIUŢESCT.’,, GR. .254, cade.__ Sc iiitoarse şi-.şi înjură tovarăşii: — Ăii’sicţir'! c. petresqu, 'c,/v. 59. Ai sictir, nu-face pe¿groz'ávu,aici niţ^eşt^ singur. Fac ce vreau-. vlasiu,,¿, 115. JS!e-am, închiriat? Să trăiţi, domnuTe căpitan, zic¡, că ne-âţi lăsat viafá ... El a strigat Jâ noi: -% Sictiri■ 'şi să hu vă mai văd -pe-aici. sadoveanu,' N.v.F. 100, cf, scriban, dî Pierzîndu-şi răbdarea a rostit deodată: hai'sictir! boqZa, a. î. 670. Dacă vro.iâ să ajungă rnaistru nu .trebuia să spună: „hai sictir1-:'la tofltă lumea. preda,/i’. 278. Măi, (ărane, tu eşti beat / . ^Siftir, ciocoi gulerat.' maţ', folk. 135, cf. 48, şe!z. xiii, 20(2,’alr ii/i mn 103,' 2 77,4/414.,Lele ver,de, viorea,' Sictir^, pe^uşă^. că-l da. balade, ii, 326. Voi dreptate, ciocoi mari! — Hai sictir, pleacă de-aici. fqlc. mold. ii, 122. fv” .E x p r. Â,da[ (cuiva cu sau uneori'cu hai) ,sictir ori â liia (pe pihevâ) la (sau cu) sictir = á i^üra.'fa^ócáñ' pe /cirijéyá. Şi marele vizir, Cu ¡marele,, muşir, Le-a dat" c}te-un sictir, (cca 1860)., ap* şlo iij, 3¿1. Căci ţiu voia guvernul ea bietul. musăfir, In loc 'de işala, plecînd, să-i' dea sictir (cca Î860). id. ibLe-aş da cu hal sictii\! bogza, a. î. 671., Au.născocit ¿■vorbă: să-i'dai vţiţii cţţ sictir, id. ib., cf. udreşcu, gl. z2i- Ş,, n: (Familiar)' înjurătură . trivială.* Domnii ceilalţi's-au mulţumii să:mormăiască- printre buze un fel de „bună seara'‘ scurt ca un sictir, cocea, s. i, 191. 3.‘ S. n.. (Familiar) Atitudine dé dispreţ. Contesele melé se uitau cu un fel de sictir foarieipuţin:onorabil. CONV. lit.'xxîi, 594. v> n ■4.'S. „m. (Prin ’ ntírd-véstul Munt.; In sintagma) ■Vremea ‘ lut ¡sictir = împrejurare nefavorabilă.' . Cf, ubREScu, Vl. Vine' vremea,J'ui sictir. Cere pîine, bani $i:,,bi£. Tu n-ai\ lăscaie-n'^chimir. • i',!í.í¡S. m'. vC o m p ,u s: (ironic; p'rihnord-vestul Munt.) * sictir-paşa == epiteţ dat unei persoane, care' se crede imjpbrtântă'., "Câ ' n-ăi fi tu sietir-paşa. 'udrescu, gl. .& K x p r. A da mina cu sictir-paşa = a sărăci. Cf.' id'.' ib. ( lî'-Şi: (regional) sitfr! (odrescu;1 gl.), sictir interj. — Din tc. siktir. ' V ! *- SICTIREĂLĂ s. f;- (Familiar)' Acţiunea de a (s sictiri (1){ ocară (I),‘ înjurătură, ^învechit) Şic-> tirisire (1). Cf. poliziî, şio iix, 321,scriban, d. S-a ales c-o sictireată şi pe lişă afară. uDREsdu, gl. ^ Eir- CONSTANŢA, cf. UDRESCU,' GlV — Pl.: sictireli. — Şi:’" (regional) sitlreâlă s. f. UDRESCU, GL. Sictiri + suf. -eală. ■ StCŢIRÎ vb. IV. (Familiar) 1. Trailz. şi refl. recipr. A(-şi) adresa cuyintul injurios „sictir“;' p; ext. a (se) drăcui; p. gêner, a (se) Înjura;' : a (se) ocărî (1), (învechit) a sictirisi (1). Hai, paşol cit capra, du-le, ' strigă ea şi-l sictireşte, 'contemporanul, iii, 206,,cf- şio ii,, 321, tdrg, cade, scriban, d. Mtine te poftesc să schimbi vorba, că altminteri ie sictiresc ! vineâ', l. i,‘426; cf. dl, dm, dex. El o sictiri^ ti trase I doiiă palme. şez. vi, 174. A ieşit sictirit şi a plecat cit coada-ntre piciohre. udüés'cu, gl. 2. Tranz'. (Complementul indică oameni) A; alunga adreşînd cuvinte injürioase; p. e x t. a Îndepărta in mod grosolan; (învechit) a sictirisi (2). Cf. i klein, d. 4i26,. şio ii,, 321, ddrf,,tdrg. Încă demult, plănuia să se însoare, pentru căpătuială, bihe-nfeles, fusese însă sictirit-de cîte ori încercase, m. i. caragiale, cV 98, cf. cade, scriban, d., dl, dm, dex. Ce grabă ai, parcă te -sttife cineva, h xvii 181. Domnia banii' că'lua Şi pe Stanca-o sictirea.^ MAj/;SjFOLpf.>;122, cf. viciu, gl. 75. + Refl. A pleca repede de undeva; (familiar) a sé căra. Cf. cade. — Prez. sictiresc. — Şi: (învethit şi regional) sitiri (pers. 3 şi,1 regional, sitiré>)/ (regional) sătlri . (viciu, gl!'75) vb. IV. — V. sictijc. V SICtţRtSÎ vb, IV. Tranz. (învechit) 1. A sictiri (1). Cf. POLIZU, ALEXI, W. 2. A-sictiri (2). Cf. poi.izu, alexi, w. > — Prez. iiid.: sictirisesc. ■ Sictir + suf. -ist. SICTIRISÎRE s, f. (învechit) Acţiune de à sictirisi. ' ! ■ ' 1. înjurătură groso,lâ«ă. Cf. -polizu. 2. Alungare brutală a çuiva. Cf. a^exi, v. ' — Pl.: sictirisiri. — V. sictirisi. ' , SICTIRISÎT, -Ä adj,. (învechit) Care a föst îndepărtat în mod brutal. Cf. alexi, w. ” — Pl.: sictirisiţi, -te. — V. sictirisi. SICT1RÎT s. n. (Familiar) Faptul de a (s e) s i c, t i- /; r i (1). Cf. udrescu, gl. Ëx pr. A lua la sictirit pe cineva = a se răsti la cineva, a-i v irbi aspru» folosind cuvinte, injurioase, a repezi (III). > 1. ib. — V. sictiri. ’ SICURAMÉNTE ,adv. (învechiţ, rar) îii mod sigu'r;' ; cu .siguranţă.'Cf. columna, ii, 54, sfç Uj 1Q8. v ' — Din it. sicuramenţe. SICURAXŢĂ s. f. v. siguranţă. SID s. h. sg/v. sud2. SIDĂLMĂ s. f. v. sudalmă. , SIDEÄNCÄ s. f. v, sedeahcă. • SÎDECĂR s. m. v.. saidecar................... 7039 SÍDEF ==■ 867 ¡rr SIDELC i SII)ÎF s. n. 1. Materie dură,-albă,; J^ciogţsă, şi eu irizaţii,.v c^r-e fqrmează stratul interior 'al cpcbilişi unor scoici, folosită la confecţionarea unor obiecte ornamentale, d (Ca termen de comparaţie) 0 piatră, curată ca apa seau verzie... luceşte cîteodată ca sedeful. asachi, l. 531/42. Avea un armăsar... alb tot ca laptele, părul lucios ca sideful, caragiale, 0. i, î9. Al tău clntec, ca sideful', străluceşte, macedon-sKi,i-o. i, 128. Cu un luciu asemenea sedefului. poni, ch. 126. Mîna^sttngă, albă ca de sidef, ţine nişte mătănii de lemn. anghel iosif, c. l. 137. O suflare de vînt 1 se juca în şuviţele albe: ţa sideful, cocea, s. i, 216. Epiderma îi era lucioasă. ca un sidef îngălbenit, căli-nescu, q. 1,-140. Capul artistului, cu fruntea înaltă, palidă ca sideful, .... se sprijină de perne, contemp. 1969, nr. 1 177, 7/5. <> Fig, [Efebul] E-ntreg sidef şi lumină._ macedonski,, o. i, 15-2. Durerile, ascunse au. presărat de timpuriu o gingaşă pulbere de sidef. 1. botez, b, i, 9. Fructul zîmbetului... îtifipf în sideful dinţilor, klopştock, f. 326. Soarele îşi'aduna lucirile de şidef, de purpură, de ametist. teodoreanu, m. iii, 333. Degetele-i niqi, cu unghii de' sidef, voiculescu, poezii, i, 118. Pisica noastră neagră, cu ochii de sidef şi sulf. arghezi,,,c. j. 169. Vrăbiile, din unghii... mi-ăr ciuguli sidefiii. cXlinescu, o. ii, 216. Un rotocol mic de sidef, ca o tonsură', în buclele lui blonde. Vinea, l. u,'22. Sînti.. peisagii dunărene, plutind'în jocuri de ape de sidef, consţantinescu, s. i, 6. Ciuleşti urechea de sidef şi catifea, banuş, p. 16. Fluturii ' de sidef. barbu, princ. 14. 2. (Mai ales la pl.) Obiecte, ornamente sau incrusta» ţii. de sidef (1). O puşcă numai sidefuri (a. 1821). şio iii, 321. Pistoale ghintuite, lucrate în Veneţia, numdi cu/'sîrmă de argint şi cu sidefuri, odobescu, S. i, 132. O bişactea veche', un fetide ‘cutie mare-de Vişin'[cu] capacul încrustat cu sidefuri cît aluna. luc. v, 10. Apoi deosebii sipetul din colţ; Incrustat cu sidefuri, voiculescu, p._ ii, 81, cf. dl. Săpătura e maleabilă, uite acest sidef galbinj încrustat şi ridică iin semn de carte uşor că o peand'barbu, păinc. 102, cf. dm, der, dex. Fig. Fundul mării uscate, pardosită cu sidefuri şi .fildeşuri ţşarţdqfij-ii de scoici. arghezj,".c. j. 166. Licăresc în jocuri de sidefuri’ Solzii apelor. Pillat, p. 258. Morrţiane maţi de sioici ¡sclipitoare făceau1 din plajă o arenă de sidefurL c^lînesgu, o. i, 112, - - 3. (Rar) Nume d^ţ mai multqr specii de fluturi din tirdinul lepidopterelor, care au pete c;u reflexe şid.efii pe partea interioară a aripilor, Cf. , enc. a,gr. — Pl.: sidefuri. — Şi: (în-yechit) sedfif, sedii1(tdrg), s. n. - t Din ţc. sedef, ngr, otvt¿<¡>¡. SIDEFÁ vb. I. T r a n z. A1 face să aibă aspectul sidefului ,(1) ; (neobişnuit) ,a sidefiza. [Visul meu] Sidefat e cu nuanţe, ghirlanddt de roze albe. macedon-ski, o. i, 162. lebăda sidefează faţa apei. gîrleanu, l. 79. — Prez, ind.: sidefez. ' - V. sidef. ^ .SIDÉFÁT, -Ă adj. Paie imită sideful (1); tía de sidef. Lumină sidefată, Ca luna oglindită de mare. iţiACEDO.NSKi, o. i, 174. Plecară... să iă de ici tipografie invitaţiile tipărite pe hîrtie sidefată, isebreanv., i. 249. Trupul superb, gol şi sidefat în lumina lunii. g. m. zamfirescu, sF. m. n. ii, 222. Vei... desluşi ... spuza sidefată în depărtare, i. barbu, a. s. 20. Barba lui pătrată şi faţa diiră şi sidefată... ieşeau în relief. cXlinescu, o. i, 89, cf. dl, dm. Marea [era] de un cenuşiu moale, sidefat: «omAnia litérasí, 1969, ,nr. 29, 17/2, cf. dex. — Pl.: sidefaţi, -te. !— V. sidela. ŞIDEFÎU, idjp adj. De culoarea sidefului (1) ; ca sideful (I); (rar) sidefos. Cf. tdrg. Blajitiül soare moldovenesc îi cruţase... albeaţa sidefie a pielei, m, i., CARÂeiALE, e. -143. Furînd ... ca rînduniea picătură‘ de apă de pe faţa sidefie a lacului íncreineñit. ciaIuşanu, r. sgut. 69, cf. cade. Ceilalţi porrii îşi scuturaseră scoicile fine şi sidefii, o. petrescu, r. dr. Îl. îmbiin-du-i cu braţul sidefiu filigeanul. voiculescu, p. i, 25,4. [Caişii] împrăştiau ... o lumină sidefie din globurile lor de flori, sadoveanu-, o. xviii, 516, cf. scriban, d. Văl luminat de ftílgi sidefii, călinescu/o. i, 114¡ Céml era înalt, de un albastru sidefiu, camil petrescu, o. iii, 94. Apar... nori sidefii, pe Icr înălţimea de aproximaţia 25 00(km. cişman, fiz. I, 560. îl intimpină;.. intinzindu-i virful degetelor lui roz, sidefii, parcă moarte. galan, z. r. 338. O pulbere sidefie limpezea penumbra din încăperi, vtnea, l. i, 235. Murea căpătase 0 culoare sidefie, tudoran, p. 86, cf. dl, dm. Apa curgea. .. şi lăsa pe corpul, ei dungi sidefii, preda, r. 428. Pămîn-túl era scăldat intr-o lumină albă, sidefie, mihale, o. 491. Urechea sidefie a doamnei, t. popovici,.s. 325. Şi rămîn amtndoi aşa,.... cu capetele-ntoarse la iolele sidefii, conţemp. 1969, nr. 1178, 3/7, cf. dex. — Pl.: sidefii. — Sidef + suf. -iu. SIDEFIZÁ vb, I. T r a n z . (Neobişnuit) A si def a. Complet sidefizdt se cohfundă'cu florile şi leijinul din jurul capului sau. cXlinesgu, F i g. Noi, continuînd a crede, în deosebire de esteţii siderali, că literatura e lucru de pe pămînt. în plr ii, 237. Din ozonul tare al patriei siderale mă împărtăşeam şi eu.- .blaga, h. 169. Viziune astronomică întrezărită parcă ...de poveştile siderale care îneîntau copilăria noastră, v. rom. noiembrie 1954, 71. An sideral = interval de timp (de 365 de zile, 6 bre, 9 minute şi 9 secunde) în care pămintul efectuează o revoluţie completă în jurul soarelui; an solar, v. ' solar ttj; Cf, negulici, şăineanu2, resmeriţă, d., cade, di,, dm, m. d. enc., dex, ZI siderală — interval de timp (de'23 de ore, 56 minute şi 4 secunde) intre două treceri consecutive ale oricărei stele la acelaşi meridian. Ziua- siderală nu depinde decîi de rotaţiunea pămîntului împregitirul lui. drăghiceanu, c. 85. în dbservaţiufied fenomenelor cereşti'-$? întrebuinţează ! că unitate de măsură însăşi durată reooluţiunei diurni a sferei cereşti, sub numire de zi siderală, culianù;'ic.' 34, cf. ŞĂINEANU2, RESMERÎŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., MARIAN — ŢIŢEICA, FIZ. I, 4, Dt, DM, M. D. ENC., DËX-. Oră siderală = a 24-a parte dintr-o zi siderală. Ziua siderală se divide în douăzeci şi patru părţi ecuale numite ore siderale, drăghiceanu, c. 6,icf. culianu, ia; 34, dl, dm, dex. Minut sideral■= a 60-a parte dintr-o oră siderală. Ora siderală [se divide] în şaizeci minute siderale, drăghiceanu, c. 6, cf. culia-nu, c.' 34, dl, dm, dex. Secundă siderală = a 60-a parte dintr-uti minut sideral. Z iua siderală... cuprinde 86 ¿00 secunde ziderăle. 'culianu, c. 34. Durată fiecărei oscila-ţiuni a pendulului regulatoriu ar fi ccuală cu o secundă siderală, ib. cf. ltr2, dl, dm, dex. Revoluţie (ori perioadă sau, învechit, rotire) -siderală = interval de timp în care un astru revine la punctul din care a plecat. Mercuriul... întrebuinţează numai - trii. luni spre a-şi împlini siderala (steloasă) sa rotite, ar (1844), 387!/57. Timpul revoluţiilor siderale, marian, f. 38/4. Se dă numire de revoluţiune siderală timpului ce întrebuinţează luna pentru a. reveni la cercul de latitudine a aceleiaşi stele. culianu, c. 291, cf.- ¿criban, d., dm .Timp sideral.— timp a cărui 'unitate de măsură este ziua siderală, Cf. dl, dm, dex; (Adverbial) Cînd coama-mi străluci la tîmple sideral, Mă coborîi în vale. călinescd’, o. ii, 37. -V (Livresc) Cosmic ;'interplanetar ; spaţial; Călătorise în spaţiile siderale, c. petrescu, :î. i, 19. Ultimul mesăj trimis de omenire în spaţiile sideralei. h. lovinescu, t. 154. în limpezi spaţii siderale Poate mi-ar fi comod să stau. labiş, p.. 398, cf. der. Cele două- ,,labcratoare-robot“ au parcurs 350 000 000 kilometri. pihă la Venus, în 130 de zile de zbor sideral, teleghidai de pe Pămint. românia literară,. 19.69, 'nr. 33, 32/2. Omul s-a ridicai.iii spaţiile siderale. ib. 1971, nr. 150', 3/3. Navă siderală, dsr.. + (Neobişnuit) Care are desenate 'sau aplicate stele.1' în ţara aceasta... Cu state-nsemnate pe. steag. sideral-. b.Ou-reanu, s. p. 21. ' . V ... i — Pl.: siderali, -e. Din fr. sideral, lat. sideralis. ; SIDÉRÂT, -Ă adj: (Livresc) Ulinit; stupefiat. Profesorul ...A privit-o şiderat pe Aitriţă. n. ioHţl-nescu, t. 161, cf. 150. Zîna rămîne siderală, floarea încremeneşte, cinema, 1968, nr. 7, XI. .—Pl.: sideraţi, -te. V" „ , . — V. sidera. _ . ‘ SIDERĂŢIE s. f. 1. Pretinsă influenţă a aştrilor asupra vieţii sa'u sănătăţii ! unei persoane. Cf. dn2, dex.'. ■ 2. (Med.) Scădere bruscă a forţelor vitale (însoţită de o stare de moarte aparentă).. Cf. dn2, dex. Şoc nervos provocat dè variaţia bruscă a potenţialului electric. Cf. dn2, dex. — Pl.: sideraţii. . , / — Din fr. sidération. SIDERÎSM s. n. Culţ al aştrilor. Cf. dn3, dex. — Din fr. siderisnie. SIDERÎT s. n. 1. Carbonat natural de fier; sideroză (1). Cf. alexi, w. Siderita . . . cu un conţinut de,circa 50% fier. ioanovici, tehn. 31, cf. cantuniari, l. m., nom. min. i,, 54, 73. în scoarţa - pămîntului [fierul] se găseşte mai ales ca pirită .. „ -ca piatră roşie sau hematită ... şi ca siderilă sau carbonat de fier. MACA-Rovrci, ch. 410. Sporirea . ■■ capacităţii instalaţiei actuali pentru prăjirea siderilei. leg. ec. pl. 429, cf. mdt. Apar în orizontul inferior, al acestei formaţiuni intercalaţii subţiri de siderit, oncesçu, ,G. 219, cf. 241, ltr2, dl, dm, dn2. Se află depozitată ... o cantiiaic jle aproape 20 000 tone siderită măruntă. scÎnteiâ. 1960, nr. 4 853. Sideritul este un- carbonat de fier •• - , 7053 SIDERITĂ .— 869 — SIEN'IT de culoare brună-roşcată. geologia,-: 15:, cf, per, m. d. ENC., DEX. 2. Meteorit constituit aproape în întregime din fier; siderolit. Cf. ltr2, dl. ■— Pl.: siderite. — Şi: siderită s. f. — I)in fr. sidérite. SIDERÎTĂ s. f. v. siderit. SIDERÎTIC, -Ă adj. Care conţine siderit (1). Caracteristice mai stnt inter calaţiile rare de marne, calcare sideritice. oncesctj, g, .177, Aceste'concreţiuni sideritice sint larg dispersate in masa şisturilor negre. id. ib. 219. — Pl.: siderilicii -ce. - — Siderit + suf. -ic. ‘ SIDEROFÎL, -A adj. (Despre unele elemente chimice) Care, potrivit unor ipoteze, se consideră că are un : rol important în alcătuirea părţii centrale a globului .pămîntesc. Cf. dex, dns. — PI. : siderofili, -e. — Din fr. sidérophile. > SIDEROGRAFÎE s. f. Arta gravării în oţel. Cf. V. MOLIN.rV. T., DN2, DEX. . . ‘ . tK Din, fr. sidcrograpliie. SIDEROLÎT s. m. Meteorit constituit aproape în întregime din fier; siderit (2). Cf. dm, dn2, m. d. enc., dex. . ^.Pl.: şideroliţi. : — Din fr. sidérolithe. SJDEROSTAT s. n. .Aparat destinat observării; aştrilor, care anulează deplasarea lor aparentă. Cf. dn2, m. d. encv, dex. .. . — Pl.: siderostate. - — Din fr. sidérostat. ...SIDERPTECNÎE si f. (învechit) Siderurgie. Cf. 'NEGÙLJCI, PROT. — POP., N. D., DSR. ,. — Din fr. sldcroteelinic. SIDER0ZĂ s. f. 1. Carbonat natural de fier; siderit i (1) . Cf. AI.KXI, vt., scrib an, D. Fierul .;. se găseşte : în^natură in stare de oxizi ... , de carbonaţi (siderosă ; etc.) sau de sulfuri, enc. tehn. i, 398, cf. cantuni- ; •ARI; L. M., LTRa, DL, DM, DN2j M. D. ENC., DEX. ■ 2. Formă de pneumoconioză datorită inhalării de pulbere de fier sau de compuşi ferici. Cf. bianu, d. s., DL, DM, DER, DN2, D. MED., M. D, ENC., DEX. — Scris şi : (după fr.) siderosă. — PI; : siderozé. — Din fr. sidérose. SIDERÜRGIG, rĂ adj. Care ţine de sidérurgie, privitor la siderurgie. Se naţionalizează .... întreprinderile siderurgice, leg. ec. pl. 25. Cărbunii .'.. stnt problemele de bază ale industriei noastre siderurgice. contemp. 1949, nr. 120, 10/1. Spre combinatul siderurgic se revarsă o mulţime de oameni: scînteia, 1953, nr. 2 848, cf. dl, dm, dn2. Calcarele ... sint utilizate'... mai ales ca material fondant in industria siderurgică. probl. geogr. ii,' 121-, S-au ... pus in funcţiune trei complexe siderurgice, scînteia, 1969, nr, 8 211. Un atelier în care întregul utilaj ...îmi sugerează nu ştiu ce viziune siderurgică, românia literară, 1969, nr. 15, 28/1, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: siderurgici, -ce. ' >• Din fr. sidérurgique. SIDERTJRGÎÈ s. f. Ramură a industriei metalurgice ■care priveşte extragerea şi prelucrarea fierului şi a aliajelor lui din minereu; ştiinţă care se ocupă cu studiul proprietăţilor fizico-chimice, precum şi cu tehnica extragerii şi prelucrării fierului şi a aliajelor lui; (învechit) siderotecnie. Cf. antonescu, D; Manualul ; . de faţă cuprinde descrierea combustibililor, metalelor şi aliajelor mai des întrebuinţate în industrie — siderurgia, prelucrarea la 'cald. ioanovici, ţehn. 5. Molibdenul este astăzi foarte întrebuinţat în siderurgie, enc. tehn. i, 405. Direcţia centrală industrială a siderurgiei. ■leg. ec. pl. 78. Pentru asigurarea bazei de dezvoltare a siderurgiei noastre, trebuie grăbite toate ,cercetările geologice necesare determinării zăcămintelor de minereuri feroase, contemp. 1953, nr. 362, 5/2, cf. ltr2, dl. Cărţile lui mai vechi de specialitate . > . despre tehnologia fontei şi a Oţelului, despre siderurgie, preda, r. 120, cf. dm, dn2. Reziduul constituie cocsul, utilizai în siderurgie. geologia, ZI. Liceul nostru pregăteşte ... specialişti pentru ... automatizări în siderurgie. Gî 1968, nr. 934., 2/5. în viitor .. . siderurgia se va dezvolta intr-un ritm susţinut, scînteia, 1969, nr. 8 106, cf; m. d. enc., dex. — Din fr. sidérurgie. , SIDERURGÎST s. m. Muncitor care lucrează în industria siderurgică, scînteia, 1969, nr. 8 106. .— PI : siderurgişti. ’ ^ — Din fr. sidérurgiste. SIDICAR s. m. v. saidecar. SÎDÎLĂ1 s. f. v. sădilăl. SIDÎLĂ2 s. f. v. sedilă*. SIDÎLĂ3 s. f. v. sedilăi SIDÎLCĂ s. f. (Prin nordul Dobr.) Bancă în lotca pescărească. în dubă avem... o serie de scînduri transversale'...-, apoi [băncile pe care- stau, lopătarii (ială la Fălciu, sidilcă la lipovani). antipa, p. 4Ç8; — Pl.: sidilci. — Din rus. CHRexKa. SIDILÎ vb. IV. Refl. (Argotic) A. se sili- (2). Sidiliţi-vă, treaba voastră ce faceţi, altfel dă dracu-n voi ! barbu, g. 237, Prez. ind.: sidilesc. , — Etimologia necunoscută. SIDONAX subst. Medicament înrudit cu pipera-zina, folosit la eliminarea, din corp a acidului uric. Sidonalul să dă in doză de 5 -r-S- gr pè zi, în buline sau in pachet, dizolvată -in apă. bianu, d. s. 584, cf. nic^, l. vam. 224.-' ' - pl-: ’ ■' !.:'; — Denumire comercială. SIDONEAJV, -Ă s. m. şi f. Persoană care aparţinea populaţiei de bază à Si donului sau carè era originară de acolo. Cf. scl .197.4, 156. — Pl.: sidoneeni, -e. ....... -v- Sidori (n.pr.). + suf. -ean. . ' SIDOXÎA s. f. v. ţidoxia. SIDUl vb. IV v. sudui. ..... SIDUITÔR, -OĂRE s. in. şi f., adj. V. suduitor. SIÉCL s.f.v. sfeclă. SIEMENS .s.-n. (Ffe.) Unitate de măsură egală cu conductanţa unui conductor a cărui rezistenţă electrică este dè un ohm ; (rar) mho. Cf. ltr, m. d. enc,, DEX, DN3. — Pronunţat: zimăns. — Pl.: siemenşi. — Din ir. siemens, germ. Siemens. SIENÏT s. n. Rocă eruptivă alcătuită din feldspaţi - alcalini şi alte minerale, a cărei culoare este un âmes- ■ tec de. roşu şi Verde şi care este întrebuinţată că piatră 7077 ŞIENITĂ — 870 — SIFILITIC de construcţie, la pavaje etc. Cf. antonescu, d., gheţie, r. m., akexj, W.j şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, D-. în masivul Almaşului ... se găsesc două mici iviri de sienite. oncescu, o. 272. Sienitele sini roci.granulare. ltr2, cf. dl, dm. Rocele ... compacte, in care intră eruptivele de toaie categoriile (graniţe, sienite, dacite ..., bazaile ele.) ... se comportă diferii faţă de infiltraţia apelor, probl. geogr. i, 65. Rocile eruptive se pot grupa tn familii astfel: familia granitului, ... familia simitului. geologia, 19. Sienitul este o rocă formată preponderent din feldspai, orioză şi amfiboli. ib. 20, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: si-e-, PI.: sienite şi (învechit) sienituri (scriban, d.), (m.) sienifi (alexi, w.).- — Şi: (învechit) sicnită s. f. antonescu, d., cade. — Din fr. syenltc. SIENÎTĂ s. t. v. sienit. SIENÎTIC, -Ă adj. Care conţine sienit; de sienit. La. Costeşţi a fost ... un altar de marmoră albă, alăturea de altul de porfir sienitic. pârvan, g. 480. In cristalinul epizonal ...se găseşte intrus un puternic masiv-eruptiv sienitic. oncescu, g. 117. ' . — Pronunţat: si-e-. — Pi.:' sienitici, -ce. — Din fr. syinitiqne. SIÎPTRU s. n. (Prin Olt.) Şerpar (11). Cf. dm, dex. Un negustor s-a înecat Şi sieptru cu galbeni De git rău îi atîrna. mat. folk. 82. — Pronunţat: si-ep-, — PI.: sieptre. — Etimologia necunoscută. SIERĂ s. f. Culme de munte cu creste dantelate caracteristică reliefului din Spania, din America Latină etc. Cineva visa şi evoca soarele clar şi fierbinte al sierelor spaniole, petică, o. 256; cf. ltr2. — Scris şi: sierra. — Pronunţat: si-e-, — PI.: siere. — Din sp. sierra. SIERGAN subst. (Regional) Plantă erbacee nedefinită mai de aproape (Ostrov — Haţeg). Cf. h xvii 249. — Accentul necunoscut. — Pronunţat: ? — PI.: ? — Etimologia necunoscută. SIÎSTĂ s. f. (De obicei construit cu verbul „a face“) 'Odihnă (şi somn) de după prinz; (învechit) paidos. Cf. i. golescu, c., pontbriant, d. JD. Haşdeu, care şi-a făcut siesta de citeva minute, îmi iese înainte, cara-giale, o. iii, 171. Tatăl Anei, în odaia sa de la otel ■Eduard, făcea o penibilă siestă, vlahuţă, d. 66, cf. alexi, w., şăineanu2, iorga, i. l. i, 223. Omul singur poate să judece ... dacă siesta ti face bine. -bianu, d. s. Cînd grele velinii cad la ferestre ... Şi-n-cepe moleşeala divinelor sieste, anghel, p. 36. Să mă aşez ... înlr-un fotei, să-mi fac siesta, iosif, v. 38. Acasă mi-am făcut siesta, învelii ... pe piept, ibrăi-leanu, a. 99, cf. resmeriţă, d., cade. După siestă jucaseră întreaga după-amiază bridge, camilpetrescu, p. 115. După siesiă se iveau iarăşi pensionării, c. pe-trescu, o. p. i, 149. Ora siestei ... amuţeşte gurile, aţipeşte gîndurile. cocea, s. i, 361. Mîncasem mult, mă surexcilasem şi nu-mi făcusem siesta, voiculescu, p. ii, 82. îşi fac siesta c-o carte în mînă, în scaunele lor. sadoveanu, o. ix, 281, cf. scriban, d. E ora de siestă cînd Ana dormitează cu telefonul la căpătîi. vinea, l. ii, 265, cf. dl, dm. A trecut de mult ora la care îmi fac de obicei siesta, ţ august 1964, 67, cf. dn2. , Mulţi..vorbitori se arată surprinşi' auzind că siesta :se poate face şi plimbîndu-te. hristea, p. e. 223. •O' (Prin lărgirea sensului).Gămiieie şi-au pregătit siesta şi rumegă culcate lingă cort., topîrceanu, p. o. 66 ^ Stare de linişte, de inactivitate (caracteristică odihnei de după prînz). [Piesa: cuprindej tipuri şi „personaje“', cufundate în atmosfera de tîrg şi siestă ..., de viaţă .sclerozată tfi. ticţiri.şi tcbietvri. Ţ mfii 1,964; 70. Fi g. Siesta gîndirii ,sufeţ-ăgrave tulburări după o pagină din Proust. românia literară, 1969, nr. 63, 9/1. — Pronunţat: si-es-, — PI.: sieste. — Din fr. sieste. SIEŞ subst. (Prin vestul Transilv.) Vint aspru şi uscat care suflă de obicei iarna. Cf. frîncu — can-drea, m. 105. — Accentul necunoscut. — PI.: ? —■ Etimologia necunoscută. SIFESTR vb. I v. sechestra. SIFÎSTRU s. n. v. sechestru. SIFILlDĂ s. f. Leziune sifilitică care apare pe piele şi pe mucoase, în faza secundară sau terţiară a sifilisului. Cf. dl, dm. Gomele sifilitice sau sifilidele iuberoase, leziuni profunde, ducînd la distrugeri importante ale teritoriilor respective, abc săn. 330, cf. dn2, D. MED., M. D. ENC., DEX. — PI.: sifilide. — Din fr. syphiiide. SIFILIGRAFÎE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul sifilisului. Pavilioane pentru boli de ochi, de piele, sifiligrafie. ardeleanu, u. d. 91, cf. D. MED., DN8. — Din fr. sypliiligraphie. SlFILIS s. n. Boală venerică transmisă ereditar sau dobîndită prin contaminare, provocată de un spi-rochet, care se caracterizează printr-o succesiune, de perioade eruptive şi de latenţă; lues, (rar) verolă, (popular) pădureţ (II 1), pierit (II 1), (învechit şi regional) sfranţ2, sfrenţie (1), (regional) frenţie, gubă-vle, mîncătură (8 a), sfinţie (4),. şui6 (I 1 f). (Învechit) ' frenţuş, sifilitic (3), (învechit, rar) malafranţă, (argotic) sifon (I 6). Cf. i. golescu, c. Sifilis sau patimi lumeşti, descr. aşez. 148/9, cf. gm (1854), 78, mat. medic. 164, turnescu, c. 222, antonescu, d. Statul românesc ... lăsa ... satele fără şcoli, ţărănimea roasă de sifilis. în plr ii, 398. O modificaţie ... ce încearcă sifilisul treetnd de -la primele două perioade la a treia. babeş, o. a. i, 264. Sifilisul este cunoscut de multă vreme ca fiind contagios. marinescu, p. a. 80, cf. cade. Un popor... de ţărani desculţi... supţi de ■pelagră, roşi de sifilis, cocea, s. i, 273, cf. voiculescu, l. 32, scriban, d. Sifilisul provoacă la piele, în toaie cele trei stadii ăle sale, leziuni, a. pop, chirurg. 341. A declarat că e alcoolic şi bolnav de sifilis, bogza, a. î.' 357. Sînt unele boli unde regimul alimentar are importanţă mult mai mică sau chiar nu are deloc (cancer, sifilis), belea, p. a. 234, cf. dl, dm. Sifilisul'a fost semnalat pentru prima dată în Europa către sţîrşilul secolului al XV-lea. abc săn., cf. dn®. Dintre boli, sifilisul era afecţiunea cea mai frecvent tratată, g. barbu, a. v. 161, cf. d. med-, m. d. enc., dex, ^.lrm i/i h lfi4, GL OLT. — Accentuat şi: sifilis. cade. — PI.: sifilisuri. Şi: (regional) sifiljst (alrm i/i h 164), sifilistpu (ib., gl. olt.), ţifllis' (alrm i/i h 164), IiiiUst (ib.) s. n. — Din germ. Sypliilis, fr. syphilis. SÎFILIST s. n. v. sifilis. SIFILÎSTRU s. n. v. sifilis. SIFILÎTEC, -Ă adj. v. sifilitic. SIFILÎTIC, -Ă adj., subst. 1. Adj.. (Despre boli, leziuni, erupţii etc.) Care ţine de sifilis, de natura sifilisului, datorat sifilisului. Cf. i, golesc#; g. Reumatism hronic (dureri pe la închieluri) carile sînt urmări ale patimilor sifiliţece (lumeşti), ar (1829),. 322/26. Aceste ape pot să fie folositoare împotriva durerilor 7Q93 SIFILIZA — 871 — SIFON reumatismale hronice ... care să pricinuiesc din boale simfilitice. cr (1830), 801/10. Izvorăsc şi alte multe patimi ... din veninul sifilitic, 'descr. aşez. 87/16, cf. 66/27. Boalele secrete, sifilitice sau venerice, man. sănăt. 270/10, cf. ape min. 16, polizu. Sîngele lor se corumpe şi neamul degenerează prin mulţimea boalelor syphilitice. ghica, c. e. i, 272, cf. prot. — pop.,,n. d., .antonescu, d., BAHciANU, v., alexi, w. Reacţia Bor-' del-Wasserrnann este constantă in afecţiunile sifilitice ale sistemului nervos, marinescu, p. a. 80, cf. cade, scriban, 0..Ganglionii limfatici reacţionează la infecţia »tfilitică cu mărire de volum. a. pop, chirurq. 342. Neagă vfeo creditate sifilitică ori o boală sexuală de orice natură, călinescu, s. 237, cf. dl, dm, dn2. Astfel de tulburări pot apărea după infecţii sifilitice, abc săn., cf. m. d. enc., dex. 2. Adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care suferă de sifilis; luetic, (regional) frenţit, ginceluit, (învechit) frenţuşit, înfrint, (învechit, rar) rnalafranţat, sfrenţos. în măduva unui copil sifilitic s-au găsii de asemenea modificări, babeş, o. a. i, 22, cf. cade, scriban, d. I-am spus lui I. P. că e sifilitic şi nu trebuie să se ' ăsdălorească. ulieru, c. 4. Din o sută de oameni, cărora li s-a făcut reacţia Wassermann, 97 au ieşit scifilitici. bogza, a. î. 134, cf. dl, dm, dn?, dex. + Familiar; şi ca termen de apostrofare) (Om) descreierat, nebun (I 1). Pe vremea aia trăiam cu sifiliticul ' -de laică-său. preda, r. 102, 3. Subst. (în dicţionarele din trecut) Sifilis. Cf. PROT. POP., N. D., BARCIANU, ALEXI, W. — Scris şi: sgphilitic. — PI.: (adj.) sifilitici, -ce. — Şi: (Regional) ţtfilist, -ă (t. papahagi, m. 235), (învechit, rar) sililitec, -ă, simfilitic, -ă adj. — Din fr. syphilitlque. SIFILIZ vb. I. T r a n z. (Rar; complementul indică oameni) A îmbolnăvi de sifilis. Cf. bul. fil. ii, 225, sfc iii, 108. — Prez. ind.: sifilizez. — Din fr. syphiliser. SIFIldM s, n. Tumoare care apare In faza a treia a sifilisului. La autopsie se constată un sifilom mare al ficatului, babeş, o. a. i, 430, cf. dn2. Rareori se mai intilnesc termenii de sifilom terţiar, d. med., cf. m. d. enc., DEX. — PI.; sifiloame, — Din fr. syphilomc. • S1FLĂNT, -Ă adj. 1. (în sintagmele) Consoană siflanlă sau sunet siflant (şi substantivat, f.) = a)/ consoană constrictivă (sau fricativă) dentală sau alveolară (in limba română una dintre consoanele „s“ şi „z“); consoană sibilantă, v. sibilant (b). Cf. şAineanu2, ALEXI, w., resmeriţă, d., ivela, d. m., cade, puşcariu, l. r. ii, 18. Ş, j ... au fost numite şuierătoare sau sibilante (in opoziţie cu s, z, numite siflantc). gram. rom.1 i, 67. [în lunba latină] siflanta f nu avea corespondent sonor. ib. 74, cf. dl, dm, der, dn2, m. d. enc., dex; b) consoană constrictivă (sau fricativă), care este fie siflantă (v. siflant la), fie sibilantă (v. sibilant c). Cf. cade. + (Despre graiuri, dialecte, limbi etc.) Care se caracterizează prin folosirea siflantelor (1). Opoziţia constă aşadar între i din graiul siflant al dialectului ceangău şi fonemele din limba română pe care le înlocuieşte, l. rom. 1959, nr. 2, 105. 2. (Rar; despre respiraţie) Şuierător; strident, zgo-.motos. Cf. DL, DM, DN2, DEX. — PI.: siflanţi, -te. — Din fr. siîflant. SIFLÎE s. f. Fluier folosit pentru transmiterea comenzilor pe o navă. Cf. abc mar. 98. Sifliile încep să sune pe punte, oamenii grăbiţi se ştrîng la posturi. bart, s. M. 19, cf. scriban, d. „Echipajul la posturile de sosire", tutui în siflia metalică sergentul de cart. bogza, a. î. 312, ef. ltr2, dl, dm, dn2, dex. — PI.: siflee. — Şi: siflie (pl. siflii) s. f. — Din fr. siillet. SIFLIE s. f. v. siflee. SIFdN s. n. I. 1. Ţeavă îndoită, cu două braţe inegale, folosită la transvazarea lichidelor, între două niveluri diferite. Cf. i. golescu, c. Sifonul este un tub eu două braţe care slujeşte a tr.ece licuidi dintr-uh vas superior într-all vas inferior, marin, f. 110/11. Spre a momi sifonul ... se aspiră aerul prin tubul adiţional z, după ce s-a astupat căpătîiul b. id. ib. 110/19, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, d. Cu ajutoml unui sifon, meriurul fu ridicat ..în clopot, poni, ch. 65, cf. ENC. ROM., BARCIANU, ALEXI', W., şXjNEANU2, RESME- riţă, d., cade, scriban, d. Sifonul este un dispozitiv simplu ... şi ne serveşte ca să transvazăm un lichid. cişman. fiz. i, 332, cf. ltr2; dl, dm, dn2, dex. 2. Dispozitiv în formă de S, de U sau de P, montat la punctul de legare dintre un obiect de instalaţie sanitară şi 0/conductă de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apă, trecerea gazelor din canal în instalaţie. Cf. nica, l. vam., nom. min. i, 323. La chiuvete de spălătorie sau de bucătărie se folosesc sifoane din ţeavă de plumb, ltr2, cf. dl, dm, der, dn2, dex. 3. Butelie etanşă de sticlă, de material plastic etc. cu pereţii groşi, folosită pentru păstrarea şi debitarea sub presiune, prin deschiderea unei supape, a apei acidulate cu bioxid de carbon; p. e x t. apă acidulată obţinută prin saturarea cu bioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile; (popular) apă gazoasă, (rar) sodă (2). Cf. şăineanu2. Beau vin cu sifon, a'nghel— iosif, c. m. i, 127. Ai ceva rece de băutură, un pelin cu sifon, ceva? brătescu-voineşti, î. 62, cf. resmeriţă, d. Plantase cîteva flori murdare şi le stropea ,galant cu un sifon verde, care bîzîia pe gitul de metal coclit, c. petrescu, s. 69. Mai mult se făcea că bea, umflîndu-se cu şpriţuri cu sifon. m. i. caBagiale, c. 16, cf. cade. Delegatul ..., pregătind alt rînd de şpriţuri, ţişcîia din sifoane c-o înţeleaptă chivernisire. mironescu, s. 162. Opream numai la umblare de cîr-ciumi de ceream sifoane. camil petrescu, p. 117. Pune, în pahare, vin mult şi sifon puţin; g. m. zam-firescu, m. d. ii, 29. L-am achitat pe Goldmann, -ştii, cel cu fabrica de sifoane. teodoreanu, m. iii, 127, cf. -scriban, t>. S-a răsturnat paharul cu sifon peste piper! arghezi, s. vii, 22. în găleată a potrivit cîteva sticle cu băutură şi sifoane. călinescu, c. o. 89. îmi plăcea ... siropul de zmeură cu sifon, blaga, h. 6. Sifonul este o soluţie de acid carbonic, cişman. fiz. i, 428. Am băut odată whisky aici şi am crezul că-i sifon întărit cu sodă caustică, tudoran, p. 500,- cf. dl. Paharul de cristal, în care sifonul ieşea vizibil la suprafaţă. preda, r. 235. I se face sete după zeamă de cireşe şi sifon şuierător în pahar. isac,. o. 332. Partenerul o stropea cu sifonul pe ceafă. t. popovici, s. 496, cf. dm. Naşul, corcofelil, juca ... ţinlnd ... ui\ sifon în dinţi, barbu, a. 48. Mea sifon glumind cu chelnerii. vulpescti, p. 78. Exaltau de plăcere văzîndu-şi cozonacii şi sifoanele în prim plan pe ecran, cinema, 1968, nr. 10, 35. -0* E x p r. (Familiar) A-i veni (cuiva) cu sifon = a se supăra. Cînd îl văd îmi vine cu sifon. bl xn, 67. I-a cam venit ca sifon, cînd ne-a văzut. UDRESCU, GL. 4. Aparat folosit In medicină pentru spălarea şi dezinfectarea anumitor cavităţi ale organismului (stomac, nas eţc.). Cf. dl, dm, dn2, dex. 5. Organ de locomoţie, sau de circulaţie în formă de pîlnie, la unele animale acvatice inferioare. Cf. dl, dm. Sifoane, în număr de două, se înlîlnesc şi la unele lamelibranhiale. ltr2. [Năutilul] locuieşte în ultima cameră [a cochiliei]. El trimite înapoi, pînă la 7099 SIFONA1 — 872 — SIGHlSîÂŞ prima-:'eaineră, un canal (sifon) c:_aj/£ p'erfQreăiă' pereţii. GEOLOGIA, > 66, Cf. DEX . _ , G. (Argotic) Sifilis. Cf. ftfjL. îil, iv,.191. II. (Geogr,; învechit) "Vinţ foarte putşrnic în formă de vîrtej, asemănător eu bomba1 Tromba, sau sifonai este un.pîiiej repede, ţâre pe mări soarbe apele oceanului, jpkenil.ie, g>.> 108/-2&. yîrlejul este o învîrtire a aerului, din care cele mai grozave sini trompa şi sifonul. id. P. 62/11.. ,..../ — PI?: sifoane. +* Şi: (învechit şi regional) ţitdn S. n. I. SOLîSSCU; c.-,. alr n/537. , ; . — Din fr. siphon> lat. şiplio, -oniş. SIFOiVĂI .vb... I. Ţ r a n z. JU (Complementul indică lichide) A ţran&yaza cu ajutorai uitui sifon (11). Cf. LTR2, DN2,-M.-D. ENC, DEX. ?. (Tehn.; complementul indică materiale flta.de) A tiirna într-un tipar cu ajutorul:sifonului (I 1). Cf. DM, DEX. '■ ’ J- , 3. :(r^ar; complementul indică băuturi) A amcsteca ciusifon (13). 'îşi turnaşi îşi sifohăun pahăf plţiii şi fa bău CU poftă. PREDA, R. '2,35, cf. UDRESCU, GL. ' " ■ — Prez. indsifonez. — Y. sifon. Cf. fr. s i p h o n n e r. SIFONÂ2 vb. I. R e f i. (Argotic) A se supăra. Ori te-ai .şifonat dac'ă (i-am z,is? udrescu, gl. — f^ez. -ind.:-' sifpriez. * -*• — V. sifon (I 3). SIFONAGÎU 8. m, (Rai) Şifon|ir. Cf. i6rpan, , L. R: a. 159, sfc y, 26. ' ' " ■ " ■ ■•-PI„¿ şifonagii. ‘ : — Sifon ^. suf. *agiu. - sifoxAu s. m.P.ersoană eare.fabrică ajlă apidulaţă ou bioxid de carbon (v. s ifori I 3) şi încarcă siîoâne i |I 3) sau care. vinde sifoane (I 3); (rar) sifonagîu. Cf, ■ iord.an.î,-,l..,.r. , a. 159, 162, di., dji, sfc i, 83, v, 26. SifynăŢul, dormea [mai mult pe afară, barbu, ai 113. Nu .... erau. apreciate de-pe poziiii estetice, ci de pe' cele-.:,ăle: brutarului sau siţonqrului:, cinema^ i96Ş, ,nE,.'iO;. 35, ,cj. i>kx. ..." . — PI.:, sifonări. ' < ■■ ■ — Sifon -f- suf. -ar. ,>■ -■ . , - ■ i\ ; ' SIFONARE s. f.-Acţiunea de a sifona1 (.1) şi rezultaitil ei. Golirea vaselor eu materiale corosive set :va:'fflce‘'prin sifonare, prev. ,-accid. 61, ef> lţk?, dl, DM, DEX.. .Tr- iPl.-.„ sifonări. ' > , -f ■■ ' — Y.; sifona1. ’ ■' 7 - : SIFONAT1,'-Ă adj. (Dtespţe'băuturi alcoolice) Ames-, tecât cu sifon (18). Are'numai vin sifonat aici. udrescu, ^ ,/ 1 — PI.:,,sifonaţi, -ie.' — y." "sifonai. .¡,..,!SIFOîyĂT2, ¿X adj. (Argotic) Supărat. A venit '■ sifonat ’ăe‘ la şedinţă, l-au tărbăcit unii. udrescu, gl. . . — J)\.:.sifo'naţi, -te. ■ — V. sifona2. , v. - : ŞIFONOFtfR s. n. (La pl.) Orditi de animale celen-; terate care au un sifon (I 5) ca mijloc de lobomoţie; ; (si1^ la sg.) animal "care face-parte tjin' acest ordin. 1 Haeckel ,.d'emonstră■ descendenţa sifohoforilor din ; meduzeAKHly^, i, 580, cf. enc. aqr., scriban, d., . DL, DM’, Di;2,, m/. D. ENC., DEX.! , ■ — .$■{ ?iţonpfore\şÎ (rar, iMysifqnofori. scriban, b. 1 ' ■ —.Din fr siplionophores. ' ' ■ t:î- S®0 infterj.' ^RepoiuA;-' dfe obicei repetat) Cuvînt cil ctoe .ciobanii cheamă oile (Cugii Orăştie). Cf. H XVII 311. •*v Oiiomatqpee. ' ŞIGÂRĂ ;â. v. ţiţ)afă. t ' SIGAIlĂi: s. n. v. {iyară, SIGÂRfAU. s. m. v. siyhiartău. •) > } SÎGĂ s. f. 1, Material de culoare al^ă, galbenă,sau roşie, care se găseşte In jiaţpră sub forinC de bolovani, sau de nisip şi care se foloseşte la zugrăveli, în ţăbă-cărie sau ca_piatră de construcţie. Cînd părticelele de nisip se lip.esc un'ele de altele formînd.o masă solidă, atunci constitui'esc pietre numite sighe. barasch, i. n. 74/20. Se mai scoate, din munţii Vrancea, var şi sigă. i. i.oiîescu, p. .39. Femeile iau siga, o ard în foc şi dele-ind-o apoi în apă, muruîesc 'cu dîrtsâ casele. Id.'iB., cf. baronzi, l. 120, cihac, ii, 344. Urcăm'din greu ... maliirî de sigă sparte de puhoaie, vlahuţă, s'. a. iii, 229; cf. DDliF, BABCIANU, ALEXI, W-, TDRG, PAMFILE, i. c. 382, hesmeriţX., d.-, cade, scriban, fi., Ut, dm, 'd.ex,'h ix 3, georgescu-tistu, b. 46, 193.- se .„hUtnii-ieşti“ prin casă cu „huml“ şi „sîgă“.. diaconu, p. &6. + (Regional)-Fund de apă din roci dure şi pietroase. •Cf. băcescu, p/24. Ciga se ţine la sigă. id. ib. _ . 2. (Olt.) Lut ars folosit în .construcţii; .cărămidă, făcută din lut ars, Cf- cade. 3. (Regional) Ligniţ. (jf, conv„ lit. xxiii, 1069. 4. (Mpld.). Un fel de huilă vînătă. Cf. cade. . r- Pl.: (rar) sighe. — Din ser. siga.... SIGĂRTĂU s. m. v. sighlartău. , iSIGEÂTX s, î.'-v. săgeaţă, .ŞIGETĂ vb. 1 v. săgeta. SIGETÂT s. n. v. săgetat!. SIGHEXtÎRĂ's.,f„ (Regional) Şejjili disţin'etiy Jâ pi (in formă de crestătură oblică) făcut la.Ş'îrfpl urechii; (regionăl) şuietură ,(.v, suiturâ1 3), şuiată (v. şii- i a t 3) (Răşinari — Cisnădie). păcală, jţ. 145. — Pl.-: sigheturi. — Etimologia necunpşcUtă. , t SIGHIALĂU s., n. (Jransilv.) Parte a hamului, care- se fixează pe pieptul calului. Cf; lb, iser, 190, ALEXI, yi., .BL ii, 60. ?- Pl.; sighieloaie. — Din magh. szugy^p.. . SÎGHIÂRŢĂRÎE s. f. (Rar; priii Ţraiisilv,') p&gazin în care se vînd curele. Cf. dr. vi, 535. — Pl.: sighieartării. . „ .— Sigliiartău + s 11 ■ rărie. .. SIGHÎARTĂtl s.’ m, (Maghiarism în Ţransiiv.) Curelar. Cf. dr. vi> ¿35, bl i, 60, coman, gl,, at.tî ii 6-513/250, alrm sg;, i h 341. ; . Pl.: sighiarţăi- - Şi: sigartău (alr II 6 O.13/250, alrm şn i h 341), sigartău (alr sn ii h 5.17/64), siartau (alrmsn i h, 341) s. m. — Din magh. szijgyârt^, szijârt6. SIGHÎL s' ri. v. sigilljis SIGHINĂŞ, -Ă adj. I, (Prin Munt. şi prin sud-ves- tul Transilv.; despre fiinţe) Slab; lipsit de putere ■fizică; Om sigtiţftttŞi nici, l'ă>'milităHe nu Itft l;tţat,.«ănu-jeescu, i. . 118', ef. -r. dinu, ţ. o» 1:3Ş> EAşeA, cv . 1949, nr; 8, 33, alr »/>7 - nr- 5> LEXIC PEG. II, ,53. ‘- èîèÉikèÂ: — 873 - SIGILIU 2Î. fPţiii sudul Transilv.; despre Obiecte) %tg$H'de rezistenţă; fragil. Cf. cv 1949, nr. 8, 33, léxïg reg.kij, ¿3. .. ' . , • ; ;«■' ' ' — Pl.: sighinaşi, [-ç. — Ş|: şighinaş,~ă adj. ţ, dinu, ţ. o. 138. — Di;n magh. szègényes. SiGHÎlVCĂ s. f. 1. (Regipnâl) Unealtă de lemn sau ţ[e fier, avind un capăt ascuţit, cu aj.utoSUl căreia şe faô gropi pentru săditiil viţei de vie, al altor răsaduri; (regional) sădilă, sădelcă1; sădelniţă. Cf. l. bo>i. 1959,*'nr. 6, 54, GRAÙR, e. 37. 2. (Prin Ddbr. şi prin estul Munt') Üneàîtâ de pescuit de forma unei şuUţi de fiej care, se înfige iii corpul peştilor. V. dstiè1 (1). Cf. antîpa, p. 293. dm, h Vii 95. + (Prin sud-estul Mold.) Un fel de mai2 (Ï) cu cate pescarii sparg gbeaţa. întinderea unui zàton'gè recunoaşte .după felul sunetului ce-V produce gheaţa alunei cînd pescării o lovesc cu nişte.maliiri speciale, nurfiite la Bfatfiş seghinci. antipa, p. 561, cf. djh. — Pl.: sighinee. — Şi: seghincă (pl. seghinci) ţ. f. — Sădi + suf. -incă. , SlGHIR subst. v:’ sicherâ. ■ SIGIUŞOUKĂN, -Ă s.'m. şi f., adj. 1. S. m. şl f. Persoană care face /parte din populaţia de bază a oraşului Sigbişpara sau este originară de açwlo; (la m. pl.) populaţie care locuieşte. în-oîaşUl Sighişoara. ‘..8v Adj. Care aparţine oraşului Sighişoara sau sighr şorehilor (1) ; privifôr la Sighişoara sau lâ sigbişorfeni. Complexul industrial sighişorean ... e o construcţia, recentă, scînteia, 1969, nr. 8 177. — Pl.: sighişoreni, -e.’ ■ — Sighişoara (n. pr.) + sût. VJean. . : . SIGIAH subst. (F’rin sud-vestuî Transilv.) Slănină. Çt. PRIBEAGUL, ,P. R. 5.7. — Acceiitul necunoscut. — Pl.: ? — Eţimologia. necunoscută. SIGinE s. f. v. segedeu. SIGÎL s. n. v. sigiliu. . SÎGILĂ v,b. i, X r a ţi z. . (Complementul., indică acte, documente etc») À Întări, a auteiitiiica,, a confirma prin aplicarea unui sigiliu (1); aiplicaj-'a pune (pe ceva) un‘sigiliu (2),; p. e x’ţ. (complementul „ihdică plicuri, colete, încăperi etc.) a închide aplicînd, de obicei în scopul securităţii, iln Sigiliu (2);' (Învechit) a s. e m n a (11),; a pecetlui (1). Atunce... să înfăţoşezi boierilor acest dres domnesc, .'sigilat eu inelul"meu. asaghi, p. r. 7/24.. Ţepeluş ordonă bravului osman Ca să sigileze sacul lui cu bani.”’ aricesgîj, â. SVllÎ/2, iţi. BARQNZI, I. L. 1,212/2.4, cf. PROT, — PQP., N.. D., BÀRCIANÜ, V., DDRF, ALEXf, \V., ŞĂINEANU3, REsk'iîRIŢĂ, D., gade. Şi-a scris lestamèixlül,' l-asigil'dl cu ’ceară'roşie şi l-a cusut In buzunarul... vestei: rèbreanu, n. 301. Să sigilăm domiciliul victimei, g. m. zamfirescu, m. d.ii, 352. Doamna” Gehoveva sigilase o scrisoarea SADÔVEA.NU, o. xt)'79, cf. şcriban, d. Se in- ; toarce... cu pungile sigilate în săculeţul de piele. ■ c, peţrescu, A. ». 99. Cîhd sîht js/ine [cutiile] capacul j e închis'şi sigilaţ.cu ceară, bogza, a. î. 185. Poliţia a confiscat ziarul şi Ud'sigi'ldl sediul, şf ancu.' r. a. iv, : 374. 'Hîrtiile acelea ar trebui să.fie închise undeva,... J trêcute tnfr-un proces-verb'âl, sigilate, v.—rou.^ martie 1954, 38. îi' întinde un plic alb, sigilat cu ceară-, beniûc, < v. cuc. 33. Poartă inele... cu iniţiale săpate în ele j In aşa chip, îneît să slujească şi de pecete. Dar b'inetnţe- ! Ies că n-au ce sigila cu ele. vinea-, i,;-ii, 34, ef. dl, .Erou în fţlicul sigilat cu ceară şi inel... versuri de iu- ; ’bïré.' t. popovici, s. 7; cf. dm. Am siigilctl pentru | prima oară iceptirilvl -BARBţjj PB-me. ' 105;-; cf.'- îsn3, ! ■ DEX. Fi;g. Este bine ca ii... şă vie ■ spre (ţ rŞitjila: ; alihnţa la iratra făst-i latine. ,bale^da>ii (t8.61), 64/?2. Tomuri sigilate-n' măfOehine. cţAMiL-p^TRiŞqUj 'v. 8. SiţMindu-şi •' opera c;u sigiliul celei ffiat înalte ep.h denţe. IjKiEACTiON, o. 246. Ah, mfftmito.are <.. tinereţe. Ce visai sigilat cu primăvară*.. vniGULEşeu, î>oezîi,> "tij 3.5, ct. şgribâN, t>. Efam foarU „trist” ■ .. Păşind sigilat de SeSltii. cAlinescu, o* iîj 2-25. Prieteniile ... 'se destramă înaţţtfeide a vqiii moartea să le sigileze, ca pe nişte uşi, cu pecHea eR'BEWUcî; m. g. i, 186. Ochii ei ce-au sigilat ispita Nii Băjuit&ţ me 4ur destin descuie. Vulee$cu, p. 25. R e f 1. pas'. &Sh ■sigilat cu pecete neagră. sÎ-Plescu, hr. j, 122/9. — Prez. ind.: sigilez. — Din lat. sigilare. SIGILÂR, -Ă adj^ (Rai) Relativ la sigiliu (Iscare ţine dfe sigiliu. Cf. scrib^n, p. La.un colţ stăteau semnele apelap pluviale, \,S"rui sigilai-, precum şi un triunghi. barbu, princ. 126. — Pl.: sigilări, -e. — Din fr. sigiliaire. -- SIGILARE ş.,f. Acţiunea de a sigila şi rezultatul ei; pecetluire (i), pecetluit1 (1), sigilat1. Cf. ponţbriant, d., DpRF. Şriuruirea, sigilarea, parafarea şi viza de .închidere anuală i La c'ohtrate şi trataţii în scris;-cu o mai bună ’adeverire,’ se pune'aii, cîţiva peri'din’barbă în sigiliiil (peceteaţekje întipărea. calendar (185,5), 69/33, cf. poLizîu, piipi’.-ri;op., n. d. Marele logofăt... întipărea pe hîrtte. sigiliul'.princidr, în jurul crisoavelor. hasdeu, i. v. 31, cf.'barcianu, v.. I/'IONESCU, D. 116; DDRF, PHILIPPIDE, J>. 2l4,-ALEXI,'. SIGILIU ^ 874 *- SIGMATISM şăineanu2, resmeriţă,.d.;, cade. Au făcut ţi contract la primărie, cu sigiliu şi iscălituri, rebreanu, r. ii, 315. Nu învăţase, in zece ani..., cum se aplică un sigiliu. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 352. Căpitenia porţii a cunoscut in palma călătorului pergamentul cu sigiliu împărătesc. sadoveanu, o. xii, 137, cf. scriban, p. Fala rămase In palatul împărăţiei, in încăperile cu hrisoave, zapise şi sigilii, arghezi, s. vi, 14. Existau ... un fel de ordine nemotivate de arestare, contrasemnate de un ministru, prevăzute cu sigiliul regal, vianu, l. u. 167.' Acolo avea să fie sediul secretariatului de slal, cancelaria, o dată cu sigiliul cel mare al ţării, camil petrescu, o. ii, 306. Lectorii, deveniţi apoi cenzori cu sigilii numerotate.. beniuc, m. c. i, 372, cf. dl, dm. Sigiliuri din lemn de piersic, barbu, princ. 130.. Un rege are-ngrijă al statului sigiliu, t iulie 1964, 55, cf. dn2. în lipsa documentelor cu vechi sigilii şi a insignelor heraldice... domeniul acesta rămine pentru noi deocamdată insondabil, românia literară, 1969, nr. 22, 13/2, cf.; dex, alrm sn ii h 795. ■v- (Ga termen de comparaţie) Dacă ţi-ai inchipui-o pe hartă, „Urba Lehniţa“ ... ţi-ar apărea ca un bătrin sigiliu de hrisoave, conv. lit. xliv2, 431- Cicatricele formate din frunze au o formă circulară, ca nişte sigilii. geologia, 72. Fi g. Ca un sigil ea mi s-a pus Pe inimă, coşbuc, p. ix, 217. Pisicile vizitau des podul... şi lăsau pe rufe sigiliile labelor lor. călinescu, s. 154. Singele mustind... lăsă un mare sigiliu roşu pe cămaşa contelui, id. ib. 199. Scuturindu-l intr-o fierbinte îmbrăţişare, ţi şi aşternuse pe obraz sigiliul mustecioarelot pomădate, c. petresctj, a. r. 12. Bastilia e-un sigiliu regal pe-orice hirtie. T-iulie 1964, 36. Platanul va foşni din verzi sigilii, vulpescu, p.34.•& Sigiliu sec = amprentă în relief pe care o lasă pe hîrtie aplicarea unui sigiliu (1) special. Cf. dm.4 Fi g. Semn caracteristic, trăsătură specifică, distinctivă; marcă3 (I 3), pecete (4). Figuri ce poartă sigiliul caracteristic al epocii lor. ghica, ăp. cade. Izraelitul olandez... poartă tn toată fiinţa lui sigiliul predomnirii limfatice, hasdeu* i. c. i, 174. Purta In trăsăturile figurii sale sigiliul frumuseţii ebraice, alecsandri, o. p. 133. Nu au pe-a lor frunte sigiliul •cel de crimi. bolintineantj, o. 172. Sentimentele sint tipice avtnd totuşi sigiliu personal, contemp. 1953, ■nr. 343, 3/3. Variaţia individualităţilor este infinită — dar toate poartă sigiliul tipului social, contemp. 1936, nr. 488, 3/4, cf. dl, dm. Sigiliul morţii ai să-ţi pui pe listei vulpescu, p. 61. Ceva din scriitura acestei cronici vii..., pe care zilnic o produce televiziunea, poartă sigiliul proprietăţii, cinema, i968, nr. 3, XI. Venirea lor pe pămint poartă sigiliul metaforic actual al descompunerii, t iunie 1969, 14. Orice efuziune sentimentală ... poartă sigiliul particularităţii, românia literară, 1970, nr. 114, 8/3, cf. dex. 2. Ceară roşie sau plumb, bronz etc. (care se aplică sau se leagă de un docurţient, de un pachet etc.) pe care se imprimă, prin apăsare, un sigiliu (1) ; semn imprimat (pe ceară roşie, plumb etc. sau direct pe un do,cument) prin aplicarea unui sigiliu (1); semn lăsat de un sigiliu (1) sau, p. e x t., de o ştampilă (3) pe un document, pe un obiect etc.; pecete (2). Documentul... avea tn el sigiliul legat de membradă Intr-o capsă de aur. SĂUI.ESCU, hr. i, 173/27. îmi -dă pachetul, rump sigiliul şi, între gazete, găsesc o scrisoare, sion, p. 213. Primi o scrisoare cu sigil negru, eminescu, p. l. 30, cf. ddrf. închid, puri lăcate şi sigilii, şi să îndrăznească să intre în lipsa noastră! rebreanu i. 361. Prin faţă să se pufiă sigilii, m. i. caragiale, c. 107. Clte o scrisoare mă caută, din cind In clnd, cu zece sigilii poştale. c. petrescu,, a. 417. S-qu tras obloanele, s-au lipit sigiliile, iar cţva mai llrziu, un camion i-a ridicat marfa. sahia, n.91. îl vedea pe Vmia rupind sigiliile de bronz. teodoreanu, m. jii, 351. Marele spătar Băleanu mergea .. .de la o casă de boier la alta şi punea sigiliul pe fînul, orzul şi făină ce găsea, oţetea, t. v. 221. Delictul de rupere de sigiliu, cod. pen. r*. p. r. 346. Inginerul are şi el altă ştampilă pe care o pune pe un dl doilea sigiliu. bogza, a. î. 185. Aplica sigilii la dulapuri, la seriare, la casele de bani. sţANcu, R. a. iv, 251. Au fost ridicate sigiliile sediului, pas, l. ii, 151. [Plicul era] sigilat. Eu am rupt sigiliul, baranga, i. 202, cf. ltr2. Sticla aoea.dOp lung... Deasupra dopului un sigil de ceară de cate allrna un carton, vornic, p. 139. Desfăcură sigiliile negricioase de pe uşi. v. rom. iunie 1958, 31. ‘O-F i g. Se dădeau pe faţă secrete pecetluite cu şapte sigilii. c. petrescu, o. p. ii, 273. Cum teşii pe poarta şcolii, cu necaz am pus sigiliu Peste sulul lui Virgiliu. căli-nescu, o. ii, 237. — PI.: sigilii şi (învechit) sigiliuri. — Şi: sigil (pl. sîgiluri şi sigile, barcianu, v., ddrf, scriban, d., alrm sn ii h 795/172), (regional) segil (alrm sn ii h 795/349),. sngil (ib. h 795/219), (învechit; rar) sigilii, s. n. . — Din lat. sigillnm, cf. it. s i g i 11 o. SIGIIXÂRIA s. f. Arbore fosil, care are aceleaşi dimensiuni ca şi lepidodendronul, dar cu trunchiul neramificat. Cf. enc. rom. Sigillaria e una dintre plantele cele mai caracteristice ale florei carbonifere, care a dat naştere zăcămintelor de cărbuni, ltr2, cf. geologia, 72, dn2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -n-a. — Din fr. sigiilaire, lat. sigillaria. SIGILOGRAFIC, -Ă adj. (Rar) Care ţine de sigilo-grafie, privitor la sigilografie. Cf. dn3, dex. — Pl.: sigilografici, -ce. — Din fr. sigiilogra'phiqqe. SIGILOGRAFÎE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea sigiliilor; sfragistică. Cf. scriban, d., dn3, M. D. ENC., DEX. ' — Pi.: sigilografii. — Din fr. sigiliographie. SIGEVĂŞ, -Ă adj. v. sighinaş. SÎGLĂ* s. f. Prescurtare convenţională formată din litera iniţială sau din grupul de litere iniţiale ale numelui unui autor, ale unor titluri etc. (prea lungi) folosită în texte, în inscripţii etc. Cf. alexi, w. „Io" e siglul vechilor noştri domni. şăineanu2. Siglele se ian îndeobşte din literele alfabetului latin. bul. com. ist. i, 64, cf. v. molin, v.,t. 61, resmeriţă, £>., cade, scriban, d., ltr2, dm, dn2. Titlul întreg al cărţilor şi periodicelor prezentat in continuare prescurtat sau sub formă de sigle se află in tabelul de ţa sfîrşitul lucrării, l. rom. 1967, 500,-cf. m. d. enc., dex. — Pl.: sigle. — Şi : (învechit) siglu s. n. — Din fr. sigle, lat. sigla. SÎGLĂ2 s. f. v. siclu. SlGLU s. n. v. siglă1. SÎGMA s. f. 1. (Invar.) A optsprezecea literă a alfabetului grecesc şi sunetul corespunzător acesteia (consoana siflantă surdă ,,s“). Cf. i. golescu, c. Alinierile se făceau (la romani) cu sigma şi meta; jaloane, semnale, i. brăescu, m. 10, cf. cade, dn3, dex. 2. (Rar) Pat sau masă semicirculară. Cf. naum, ist. art. 174. — Din ngr. atypa, fr. sigma. SIGMAN s. m. v. seimen. SIGMÂTIC, -Ă adj. (Rar) Care se caracterizează prin prezenţa ungi sigma (1). Cf. dn2, dex. ^ Aorist sig-matic' v. aorist , — Pl.: sigmqtici, -ce. ‘ , — Din fri sigmatique. SIGMATÎSM s; n. 1. Folosire frecventa a literei sigma. Cf. i. golescu, c., antonesgu, d., dn3. SlGMEAN — 875 — .SIGUR 2. Defect de pronunţare care constă In dificultatea sau imposibilitatea pronunţării sunetului „s“. Cf. dn!, d. med., dex. + Repetiţie greşită a siflantelor. Cf. PN2, DEX. — Pl.: (rar) sigmatlsme şi sigmat.ismuri (i. qolescu, c.). »-.Din ir. sigmatlsme. SIGMEĂN s. m. v. seimen. SIGMÎN s. m. v. seimen. SIGMOÎD, -Ă adj. 1. Care are forma unei sigma (1) majuscule. Cf. antonescu, d., resmeriţA, d., cade, DN2v ’ 2. (Med.; In sintagma) Valvulă sigmoidă = fiecare dintre cutele membranoase situate la originea arterei aorte şi a arterei pulmonare. Valvulele sigmoide sau valvulele ărtirilor pulmonare şi aorta ce se află ardicale lasă sîngele să treacă din ventricule în ele. kketzulescu, A. 359/2, cf. DL, Di», DN2, D. MED., DEX. — Pronunţat: -mo-id. — Pl.: sigmoizi, -de. , — Din fr. sigmotde. i SIGIVA vb. I. T r a n z. (învechiţ, rar) A semna (II 2). Cf. PROT.-^POP., N. D. — Prez. ind.: signez. — Din fr. signer. SIGNAcul s.m. (Latinism învechit; în ritualul religiei creştine) Semn al crucii, pe care îl face preotul, la botez, pe fruntea unui copil. Cu mîna preotului.,. să i se.pună în frunte signaculul. ap. marian, na. 95. — Pl.: signacule. — Din lat. slgnaculum. SIGNAL s. n. v. semnal. SIGNAL vb. I v. semnala. SIGNALIMÎNT s. n. v. semnalment. SIGNALMfiNT s. n. v. semnalment. SIGNASÎU ş. n. v. saenasiu. SIGNATAR, -Ă s. m. şi f., adj. v. semnatar. SIGNATOÂRE s. f. v. sign&toare. SIGNATÎÎRĂ s. f. 1., (învechit, rar) Semnătură (2). Gf. PROT. —POP., N. D., ENC. ROM. 2. Semn distinctiv care se pune pe prima pagină a fiecărei coli de tipar, pentru a uşura aşezarea colilor In ordinea cerută de lucrare. Un volum... fără pagi-nalură şi avînd signaturile însemnate cu litere slavone. ODOBESCU, S. I, 355, cf. V. MOLIN, V. T. 61, LtR2, DM, DN2, dex. -O- Fi g. Aceste cugetări generale îşi primesc signatura lor stilistică din reflexul faptelor care le-au precedat, vianu, p. m. 248. Cele două subetaje sînt înglobate sub aceeaşi signatură, oncescu, o. 26. 3. Tăietură In corpul unei litere, care înlesneşte zeţarului recunoaşterea poziţiei ei. Cf. v. molin, v. t. 61, ROMANESCU, ZEŢ. 44, DM, DN2, DEX. 4. (Muz.; Învechit) Armură. Cf. tim. popovigi, d. m., ivela, d. m. + Totalitatea cifrelor cu care este prevăzut basul, In exerciţiile armonice, pentru a indica elevului acordurile pe care trebuie să le completeze. Cf. ÎIM. POPOVICI, D. M., IVELA, D. M. — Pl .'.signaturi. — Din fr. slgnature. signătoAre s. f. Fiecare dintre cele două clape de metal care formează un dispozitiv folosit la fixarea colii de hirtie cînd este introdusă în maşina dş tipar. Gf. MOLIN, V. T., LTR2, DL, DM, DEX. — Pl.: signălori. — Şi: (rar) signatoâre (pl. signatoare) s. f. ltb2. — De la signa; SIGN'IFICA vb. I v. semplflca. ' SIGNIFICATÎV, -Ă adj. v. semnificativ. SIGÎVIFICÂŢIE s. f. v. semnllicaţîe. SIGNITÂTE s. f. (Latinism Învechit) Sens (I 1). Viaţa socială clştigă printr-asta sigriitatea sa mai nobilă. EMINESCU, în L. ROM. 1961, 56. Pl.: signităţi. — Din lat. slgnitas, -atis. SIGOl s. n. (Regional) Tirnăcop (Sinmihaiu Alma-şului — Zalău). Cf. alr sn i h 27/284. v — Pl.: sigoaie. — Din magh. szlgony. SIGOU s. n. (Regional) Sanie mică cu tălpi de fler, care este pusă în mişcare cu ajutorul unei prăjini lungi (Holod — Beiuş). Cf. lexic reg. 66. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. SÎGUR, -Ă adj., adv. I. Adj. 1. De a cărui realitate sau rezolvare nu se poate îndoi nimeni; categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil,, nediscutabil, neîndoielnic, netăgăduit, precis (1),' solid (4),şută la sută, vădit, (livresc) indubitabil, peremptoriu (2), (rar) neapărat (3). V. adevărat, autentic, pozitiv (3), real, veridic, veritabil Sigure reguli cum trebuie a urma la fieştecare dintru ceale patru chipuri a numărării, carte treb. ii, 226/9. Cuvîntul cel drept ... este regula cea mai sigură, la care trebuie să supunem toate faptele noastre cele morale. golescu, E. 370/9. Ramul învăţăturilor .. . rămîne lipsit de un sigur şi însămnătoriu folos, asachi, î. 7/25. Sigure principe; pe care se razimă ţinerea vieţii, vasici, m. ii, 5/11. în foaia aceasta nu vor avea loc decit ştiri sigure (a. 1848). plr i, 130. Adăogat la acest barometru o perfecţie care li face întrebuinţarea şi mai sigură, marin, f, 67/25. Singurile semne de moarte ... ceea ce este mai sigur decît toate, parab. 259/8. Lucră unii... mulţu-mindu-se cju un cîşiig mai puţin dar cu attt mai sigur. ot (1858), 92/32. Ştiu să aştepte camătă sigură de 4 la sută. ib. 92/34. Oricum ar fi cu aceste observări un lucru rămîne sigur, maiorescu, critice, 137. Evenimentele zilei le va înregistra după informaţiuni cit se poale măi sigure (a. 1877). plr i, 332. Ceea ce este si(/ur însă este că ştiinţa va învinge aceste dificultăţi, f (1888), 475i Un lucru numai e foarte sigur: ei n-au putut vedea cu ochi buni acest începui de dărîmare al cultului pravoslavnic. bacalbaşa, s. a. ii, 19. Avem însă ştiinţa sigură că la Suceava ... s-au bătut frumoşii şalăi. iorga, c. i. iii, 43. O chestie pentru rezolvirea căreia n-avem dale sigure, bul. com. ist. ii, 10. Spunea că victoria cea mai sigură în amor ,ester fuga. ibrăileanu, a. 77. Banii sînt siguri şi-i scoale^ aricind din moşie. rebreanu, r. i, 132. Pleda ..'. cu izbîndă sigură. c. petrescu, î. i, 11. O lacrimă ... e o dovadă sigură de slăbiciune, a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 36. De o parte şi de alta ... vedea un cîştig sigur, sadoveanu, o.; xii, 400. Alte dovezi n-am. Dar pe acestea le socot sigure. id. ib. 609. Cel mai sigur criteriu care deosebeşte un popor de altul este limba lut. puşcariu, l. r. i, 165. Acest fenomen ... este un fapt sigur şi general, iordan, stil., 38, cf. scriban, d. Locul pe care ... îl cucereşte în literatura estetică cu titluri atlt de sigure, vianu, a. p. 67. Aş prefera un venit modest, dar sigur. cXlinescu, s. 11. O sursă sigură de informaţii, bogza, a. î. 632. Folosirea regulilor stabilite .. . constituie chezăşia sigură a sporirii 7166 SîGufl —. 876 — recoltelor. scînteia, 1953, nr. 2 624, ci. dl, dm. Pentru ■mărfurile ' ce vor intra in .aceste magazine ... există girul sigur ‘şi indubitabil al cumpărătorului, bl 1967, nr. 7 041, cf. dex. Nimic mai sigur decit ceea ce ai în mină. Cf. zanne, p. viii, 528. -y» toc. adv. (Familiar) La sigur = sigur (II). Mă traduce la sigur, cara-giale, t. ii, 84, cf. scrib a^n, d. (Exp r.) (Familiar) A lua (pe cineva) la sigur = a ataca (pe cineva) de-a dreptul, cu dovezi evidente şi cu precizie, fără a-i lăsa posibilitatea de a se eschiva. Jucători de cărţi de profesiune, de cei care iau pe pontatori la sigur. conv. lit. vii, 315, cf. cade, dl, dm, dex. (Regional) A ii la sigur (de ceva) = a avea certitudinea unui-4ucru. Cucoana Sevasliţa, ca să fie mai la sigur, începu să-i descînte. ap. tdrg. <£>• (Substantivat) Despre aceste pieţe se zice eă dau sigurul, climescu, a. 290. Nu vreau să amestec aici sigurul cu problematicul, pârvan, g. 278. + (Despre lucrări, materii etc.) Care este calculat, stabilit, îndeplinit cu exactitate; precis (1). Aşa se dă de zminteală ... sigura socoteală pentru împărţirea pădurii care se făcuse, cod. silv. 24. Fu de lipsă... a pune instituturilor acestora a-şi da sigură şi deplinită înte-meiare. gt (1838), 202/30. Intr-însele găsim... cronologia cea mai sigură a domnilor, mag. ist. i, 4/9. Noi n-avem acum ... decît bănuieli şi nici o experiinţă sigură, brezoianu, a. 103/24, cf. 9/5. Dă şi alte diz-voltări, carii nu sini totdaana foarte sigure, aristia, plut: GVI,/6. Nu găseşti măcar un an Sigur, să-l presărez prin scrieri! coşbuc, p. ii, 253. Tihărul istoric ... dădu o bază românească sigură cercetărilor, iorga, în bul. com. ist. iii, IV. Lecturi mai sigure... nu schimbă nimic din concluziile noastre, pârvan, o. 278. Mal sigure sînt reflecţiile lui Bălcescu. vianu, a. p. , 29. Un hrisov stabileşte o ascendenţă sigură aristocratică. arghezi, b. 57. De mult n-am mai văzut aceste slove mlădioase şi sigure în acelaşi timp. blâga, h. 251. Fiecare bucată are o construcţie sigUră, precisă, ist. lit. rom. ii, 460/ Socotelile astea erau sigure şi precise. lăncrănjan, c. iii, 16. Am plecat ca „victime sigure“ în faţa învingătorilor, scînteia, 1969, nr. 8 213. *v> Loc. adv. (învechit şi regional) Pc (sau la) sigur = cu exactitate. Bătrînul... o luă la ochi pe sigur [pe ursoaică], pelimon, i. 227/9. Sucea şi desucea . .. cîlă vreme bădiţa Irimie lucra pe sigur, agîrbiceanu, s. 317. •y’ E x p r. A merge (sau a se duce) la sigur = a se îndrepta către ţintă, fără risc, a nu da greş. Ci rid stăpînul său îi zicea: „Măi Petea, să-mi aduci mîni un urs“, el se ducea totdeauna la sigur, gane, ap. tdrg. Acuma mergea la sigur, ca şi cînd ar fi plecat din Pripas în Luşca. rebreanu, i. 435. Odată numit, avea să meargă la sigur, se şi vedea „barosan“, m. i. caragiale, c. 99. + (Despre manifestări ale oamenilor sau despre părţi ale corpului lor) Care acţionează in mod hotărît, fără ezitare; neşovăitor. V. neabătut (2). Dacă mîna mi-a tremurat astăzi, să ştii că altădată va fi mai sigură, negruzzi-, s. J, 22. O literatură care, .. . prin spiritul ei sigur şi 'solid, ne dă primul element de speranţă. maiorescu, critice, 87. Aranjează totul cu o simţire sigură, fără greş. Eminescu, p. l. 106. Glasul lui e cald,. . . gestul liniştit, fraza corectă şi sigură, vlahuţă, o. a. iii, 65. Cînd vom cunoaşte răul,... putem purcede cu paşi securi la combaterea lui. sbiera, f. s. 304. Bătrîn frumos şi senin, cu fraza armonioasă şi deplină, • cu tonul sigur şi liniştit, iorga, p. a. ii, 43. Se apropiase de turma clevetirilor cu pasul sigur, apăsat, hotărît. G. m. ZA.MFIRESCXJ, m. D. ii, 28. Moşneagul... se uita la noi c-o privire sigură, sadoveanu, o. vi, 181. Zîmbeşte cu ochi siguri şi calmi, pillat, p. 320. Manevrarea neologismului este la el mult mai sigură şi mai firească. vianu, a; p. 253. Surprinzător în această schiţă de roman e tonul sigur, constan.tinescu, s. iii, 162. Redactorul acesilei reviste, cu gust sigur şi sever, a ales numai ce a fost bun. ralea, s.-t.- i, 45. Totul decurgea înlr-un ritm grăbii, însă sigur şi neclătinat. tudorAn, p. 434, cf. dl. Făcu maşina să duduie şi porni manevrînd cu mişcări puţine şi sigure, preda, r. 69. Cu o mişcare sigură îl aruncă în fîntînă. t. popovici, se. 347, ,cf. labiş, ţ>. 339. Portretul îi este zugrăvit cu mină sigură, ist. lij>. rom. ii, 85. Zadarnic mai aştept ... paşii siguri Ai celei mai iubite Leohore. vulpescu, p. 88. Printr-un instinct sigur, omenirea şi-a ales ... . această zi de primăvară. contemp. 1969, nr. 1178, 1/1, cf. dex. + (Despre mijloace, remedii etc.) Care produce efectul dorit; eficace, eficient. De vd fi un cîne muşcat de altul turbat, cea mai segură, adecă fără primeşdie mişlocire are fi... să-l omor,i. Învăţătură, 112/9. începea ... să se laude că are mijloace sigure ca să facă aceea ce voieşte, ple-şoianu, t. iii, 104/7. Nu St-au. putut nimeri..o doftorie 'sigură spre vindecarea acestei boale. ar (1829), llI/39. Leacul c'el mai sigur... este de a da pămînţului o mică prefacere. brezoianu, a. 169/24. Metoda este însă foarte criticabilă, dă rezultate puţin sigure, sanielevici, r. 140. Medicament sigur, dl, cf. dex. -4- (Despre fenomene, evenimente) Carè se va întîmplă în mod neîndoielnic; cert, inevitabil. Nu ne vom întoarce aci, deăt ça să cădem într-o moarte prea sigură, pleşoianu, t. ii, 11/Ş7. 'Căderea lui ... se părea sigură, însă prin un tractat... a înlăturat primejdia, asachi, l. 71/39; Are să aducă o răsturnare sigură de valori, o verificare, c. pe-trescu, î. i, 286. Boală lungă, moarte sigură, se spune cînd un lucru este amînat. Cf. zanne, p. ii, 493, tdrg. 2. Care are o părere fermă despre ceva, care are convingerea că ...; convins, încredinţat. Nice unul mi-i sigur că nu să va chema anume şi nu i se va porunci. carte treb. ii, 124/15. Cei ce era neutri.. . era siguri că nu scapă. '.. [nepedepsiţi] de cel ce va rămînea biruitor. căpăţîneanu, M. R. 101/7. Eu sînt sigură că nu vom găsi. HRisovERGHi, A. 7/28. Sîntem siguri că butaşul poate să crească de sine însuşi, brezoianu, a. 206/13.. Fiţi siguri pe deplin Că mintea mă comandă, aristia, s. 18/21. Acesta e destinul umanei creature ... Ca şufle-te-între sine să nu fie secure Că-şi vor scuti viaţa, mure-şanu, p. 126/17. Ne simţim siguri de bunătatea credinţelor noastre (a. 1864). plr i, 209. Cererea Moldovei q va-ntimpina cu bine. — Da, sînt sigur, davila, v. v, 36. Cetitorii noştri pol fi siguri că Semănătorul nu se vg. abale niciodată din drumul său. în plr.ii, 23. Aceşţţa zece... fură siguri că vor căpăta bani de la bançfi. agîrbiceanu, s. 487. Nu eşti -sigur că ai să faci excursia? ibrăileanu, a. éo. îl făcu... să gîndească la familia ei, sigur fiind că tată-său trebuie şă fie tăbiţear. ardeleanu, d. 114. Să o înveţe... să fie sigurfi de izbîndă. rebreanu, r. i, 25. Sînt sigur că nici fog n^ai în camera dumitale. c. petrescu, c. v. 154. Ce sigur sînt că. . . ar rupe-o la fugă. sahia, n. 23. Eram sigyr că îl înduioşaşi pe el. g. m.. zamfirescu, m. d. i, 37. O, nu, doamnă, puteţi fi sigură: sadoveanu,. o. xii, 689. El poate demonstra acum o idee artistică, sigur că ai săi o înţeleg, călinescu, c. o. 375. Erau foarte siguri de frumuseţea graiului lor. blaga, h. 74. Spuserfc că nu inai sînt siguri de viaţa lor. camil petrescu, o. iii, 82. E sigură că nimeni nU va cumpără, bog?a> a- !■' 243. Oamenii vor să fie siguri că ziua de mîinţ va fi paşnică.' scînteia, 1953, nr. 2 671. Sînt sigur că în clipa morţii nu ie-a judecat rău. tudoran, p. 52, cf, dl. Sînt absolut sigur că întreaga comportare a amicului tău é premeditată. preda, r. 50, cf. dm, dex. (Prin analogie) Vasurile ■ pot acum intra în Duntfre . . . sigure de a găsi ajutorul remorcorilor. qhica, c-, É. i, 38.-(Adverbial) Stime mai mici care., nu să pot dă sigur la datornici, gt (1858), 9^23, "v” E x p r. (A fi) sigur do cineva ori de (sau pe) ceva = a avea deplină încredere, a se baza (pe cineva sau ceya). Numai doi ani să ţie asta, aş fi sigur de zece miitde galbeni, pelimon, i. 178/28. Nu eram sigur pe puterile, mele. sion, p. 167. Eu sint, .sigur de caracterul iar. caragiale, o. i,:124.-Şigur-şi îmbătat de superioritatea sa. iorga, p. a. ii, 26, Eşti sigur de el. ap. tdrg. Sigură pe ce spunea... s-a dus îndată, galaction, o\ 151. începe încet, dar sigur de ceea ce spune, camil petrescu, u- n, 16, cf. dl, dm, dex. (A fi) sigur de (sau pe) sine (ori tţl, dînsul) = a se comporta şi a acţiona în mod 7166' SIGUR — mi — sîgurâlmente neşovăielnic, a Ii conştient de valoarea proprie. Omul ce nu şi-a comunicat ideile nu e niciodată sigur de dînsul. bolliac, o. 47. Mergeau ţanţoşi.. . Colonelul în fierbere crescîndă, caporalul liniştit, sigur de'-el. brăescu, o. a. i, 24. Cuceritorul ne petrecuse demn şi sigur de sine ptnă la poartă, sadoveanu, o. vi, 181.- Se face a abandona o fantezie riscantă, spre a reveni . .. mai sigur de sine. călinescu, c. o. 375. Portarul zîmbi, sigur de el. tudoran, p. 223, cf. dl. Se aflau cîteva fotografii care arătau .. perechi in ziua căsătoriei. Siguri de ei, Anghel şi Filomiţa.. . îndrăgostiţi, preda, r. 121. Aj fi vrut, mai ales acum, să fie mai sigur de sine. bănulescu, i. 221. Englezul. . . intră, sigur pe sine, primul, pe stadion. scînteia, 1969, nr. 8 194, cf. dex. (Prin lărgirea sensului) [Nilul] spumegtnd, -impetuos şi totuşi măreţ, calm şi sigur de el. ap. tdrg. Ignoranţa e întotdeauna sigură de sine. c. petrescu, c. v. 94. Umileşte . . . trufia şi cruzimea sigură de sine. vianu, l. u. 73. 3. Care este demn de încredere, pe care te poţi bizui. Mai în toate poliţiile (oraşele ) cele mari, am pre cei mai siguri corespondetori. kotzebue, u. 13v/7. Are. . . conductor sigur şi luminat, aristia, plut. XVII2/4. Să n-ai nici o grijă, cucoană; sacul d-lale se află în mtini sigure, alecsandri, t. i, 352. Plaiuri fără stăpî-nitori siguri, iorga, g. i. iii, 77. Aflu din cel mai sigur izvor următoarele, titulescu, d.' 135. Oricînd pol aduce un număr de voturi sigure, c. petrescu, î. ii, 169, cf. scriban, d. Patru oameni siguri, dintre volintiri, au pornit. . . ca să ducă şi de aci vestea cea bună. camil petrescu, o. ii, 190, cf. dl, dm. O călăuză sigură... o constituie sarcinile trasate în recenta hotărîre. oî 1968, nr. .928, 1/1. " 4. (învechit) Care ss simte în siguranţă (2). Craiul se înturna secur şi încredinţat în făgăduinţa necredinciosului şismatic. şincai, hr. i, 308/24. Vrem. . . ca în domeniile, ţinuturile şi ţările noastre, fără de primejdie, securi şi în bună linişte sâ poată rămînea. id. ib. u, 126/35. Socotindu-se Pompei acum de tot sigur, nu socotea păşirile înainte ale chesarului. nicolau, p. 232/20, cf. i. golescu, c. Pătimaşului este frică de aceea ce nu se poate încungiura, şi de ce nici înlr-o clipită putem fi siguri, vasici, m. ii, 43/24. + Care nu prezintă pericol, fără primejdie; adăposti, apărat, ferit, ocrotit, păzit, protejat (2), (învechit) scutit (1). Era plin de bucurie că, în mijlocul tempestiei, se afla la sigur loc. leon asachi, b. 40/22. Fără de acestea, aşezămln-turile noastre nu vor fi sigure că se vor păzi cu nestră-mutare. cr (1832), 712/13. Am văzut cu bucurie peştera lui mai sigură. drXghici, r. 119/5. ■ Un mic prund sigur de furtuni... se numeşte pbrl. genilie, g. 117/14. Agosta, o politie In Sicilia cu un port siguri.., s-au dărîmat. asachi, l. 311/46. Nu era viaţa mai sigură decît în cele mai depărtate ţări ale pămlnlului. mag. ist. i, 30/13. Prinţul polon . . fugind din Polonia, au aflat un sigur adăpost în cuprinsul statului său. ist. m. 76/5. Pedestra călătorie la Atene era periculoasă, ne-fiind sigură nici o parte de loc. aristia, plut. 6/7. O ambasadă curat muntenească ... se opreşte în capitala Mp'ldovei... ca într-o deopotrivă simpatică şi sigură pentru .ambele părţi, hasdeu, i. c. i, 7. O să mă căznesc să*ţi ¡găsesc un loc sigur, brătescu-voineşti, p. 206, cf. Resmeriţă, d., cade, scriban, d. In locul unei seri grandioase, el preferă mai multe zile mediocre, dar sigure, ralea, s. t. iii, 125, cf. dl. Nu ştia încă dacă pavajul oraşului era foarte sigur pentru el. preda, r. 247; cf. dex. CaZea bătută este cea mai sigură, zanne, p.. i, 128. Negoţul de vrei să-ţi fie sigur, să-l întorci fără tovarăş, singur, id. ib. v, 440. 0> Expr. A pune (pe ciiicva sau ceva) la loc sigur = a pune într-un Ioc unde nu poate fi găsit; a ascunde. Cf. dl, dm, dex. Expr. (Familiar) Mai mult ca (sau decit) sigur, v. mult (2). — Accentuat şi: (învechit) sigăr. barcianu, cade. — PI.: siguri, -e. — Şi: (învechit) secur, -ă, segur, -ă, (regional) sicure, -ă (ddbf) adj. — Din ngr. aEyoupoţ. ' * / . SIGURA vb. I. T r a n z. (învechit) A asigura. Cf. i. golescu, c. Nu; osînditele-ţi glnduri incă nu le-ai sigurat, Răsplătirea te aşteaptă, heliade, o. i, 458, cf. veisa, i. 174/10. Şi pentru a se sigura de o viitoare îne'care începu se-şi zidească un turn. său-lescu, hr. i, 33/19. — Prez. ind.: sigurez. -j- Din it. sicurare (după 'sigur). SIGURAOlENTE adv. (învechit, rar) în . mod sigur; cu siguranţă. Te aşteaptă siguralmente, du-te. caragiale, o. vi, 19, cf. şfc ii, 190, 192, 198. — Sigur + suf. -almente, ... 7168 SlGURANT 873 — SIGURANŢĂ SIGURĂNT s. m. (învechit, rar) Girant. Nu se vede poliţa sigurantuhli (a. 1832). furnică, i. c. 380. — PI.: siguranfi. — Sigura + suf. -ani. SIGURANŢĂ s. f. 1. Caracteristică a unui fapt sigur (I 1); părere fermă, neclintită (asupra cuiva sau a ceva); certitudine, credinţă, încredere, (învechit) siguritate (1). V. convicţiune, sentiment (a). Numai Înţelesul arătatelor forme să se ţie ... pentru mai marea siguranţie şi tărire a documentelor, aajron, p. F. 654r/29. S-ar cere... o cheltuială de 40 000 gal-fc[eni], fără deplină siguranţie de jiimerirea planului. asachi, î. 16/22. Procede[a\le chimice sint tn stare de a cunoaşte, cu o îndestulătoare siguranţă, elementele derodni- • cie. brezoianu, a. 14/27. Cînd cineva se pune pe muncă, o face cu siguranţa... că prin acea osteneală... va dobîndi.. . lucruri de care are trebuinţă, ghica, c. e. iii, 22. Prin literatură... putem produce, cu oarecare siguranţă, o deşteptare a simţului de viaţă, maiorescu, critice, 37. Fiecare ştiinţă pozitivă... ne-a lăsat siguranţa că toate fenomenele.... sînt regulate de către legi inflexibile, conta, o. f. 35. în cuvîntul şi privirea lui era întotdeauna siguranţa dispreţuitoare a învingătorului. vlahuţă, o. a. iii, 85. Pentru siguranţă serveşte modul indicativ, phii-ippide, p. 188. Mîndra siguranţă de sine, pe care, ca anume ardeleni, o avea. iorga, p. a. ii, 37. Cu fiecare sfert de ceas, siguranţa lui creştea. agîrbiceanu, s. p.142. Pentru bogăţia_şi siguranţa informaţiei. ..[cronica] constituie o contribuţie originală foarte însemnată, bul. com. ist. ii, 28. Ca să-i dau sentimentul siguranţei, am luat un ton aproape vesel, ibrăilea-nu, a. 89. Miron avea siguranţa că Dumescu nu va rezista pînă la capăt, rebreanu, r. i, 257. L-a privit cu mai multă siguranţă în ochi. cocea, s. ii, 204. Cu aceeaşi siguranţă vorbea, glumea, tăcea şi se mişca, teodo-reanu, m. iii, 66. Se deşteaptă în mine obscure sentimente de siguranţă, de plinătate, voiculescu, p. ii, 180. Am siguranţa că sînt înţeles de cel ce mă ascultă. puşcariu, l. r. i, 64. Siguranţa ei. încetează... cînd se referă la ieşirea, din slujbă, iordan, stil.'157, cf. scriban, D. Ne este indicat cu toată siguranţa neajunsul pe care unii din scriitorii timpului... îl perpetuau. vianu, A. p. 92. I-ar fi trebuit siguranţă şi îndrăzneală. sadoveanu, e. 165. Sentimentul vital al contemplaţiei, al -superioarei noastre siguranţe... nu aureolează memoria noastră artistică, constantinescu, s. iii, 173. Vitalitatea lui puternică i-a dat poporului o siguranţă implacabilă, arghezi, b. 55. încrederea în sine, orgoliul... aparţin cu tot atîta siguranţă unei morqle nobile, ralea, s. ,t. ii, 225. în fiinţa ei era acum o zonă de linişte şi siguranţă unde eu nu mai ajungeam. h. lovinescu, t. 405, cf. dl. Cu timpul, la-siguranţa de sine .. . se adăugă ... şi ceea ce moştenise prin educaţie. preda, r. 14. Era... în privirea lui, o siguranţă pe care n-o avusese înainte, t. popovici, s. 278. Contraatacul nemţilor pe care îl aştepta cu o siguranţă chinuitoare, v. rom. octombrie 1964, 15. Ar fi fost o apariţie care mi-ar fi dat ceva siguranţă, bănulescu, I. 151. Siguranţa de sine a descurcăreţului Felix. cinema, 1968, nr. 2, III, Spontaneitatea, siguranţa, reducţia sintetică... ne situează într-o foarte elevată zonă a creaţiei, contemp. 1969, nr. 1 175, 7/4, cf. dex. “v* (Prin analogie) Pădurea albă de fagi părea, că împrumută o siguranţă neclintită acestor povîrni-şuri primejdioase, agîrbiceanu, a. ,63. *v> L o c. a d v. Cu siguranţă = a) cu încredere deplină în realitatea sau în rezolvarea a ceva; fără condiţii sau alternative; în mod -hotărît, indiscutabil, neapărat (4), negreşit (2), precis (1), sigur (II), (învechit şi popular) nesmintit (3), (învechit) cu siguritate (v. siguritate 1), (regional) s i g u r i ţ (2), (familiar) la sigur (v.- sigur 11), însuşi starea loctilui... face pe pădurariul cu ştiinţă să poată ...’ judeca cu siguranţie ... cum trebuie să urmeze la sămănătură. cqd. silv. 22. Modul de pregătire cu care... îşi plămădesc ciupercile, îi feresc cu siguranţă de toate nenorocirile, brezoianu, a. 235/26. A început a apuca o altă cale... fără să ştie cu sicfiranţă unde are să-l ducă. i. ionescu, d. 358. Ceea ce se ştie cu siguranţă este că forma exterioară a individului... se deosebeşte... de forma exterioară a societăţii, conta, o. f. 338. Putem spune cu siguranţă că întreaga regiune a acelui şes ... este ţara lor. xenopol, i. r. i, 25. Ceilalţi ti vor urma cu siguranţă. în plr ii, 38. Nu se putea spune cu siguranţă dacă tot ei, erau aceia care vindeau trăsurile, iorga, c. i. iii, 171. Credeau că pot măsura, cu siguranţă timpul ce se întrebuinţase Ia formaţiunea deltei, ap. tdrg. Cine poate afirma cu siguranţă... că combinarea lor... poale produce o conştiinţă? bră-tescu-voineşti, p.: 193. O dezamăgire 'care va veni cu siguranţă, agîrbiceanu, a. 171. Era un om sau era un urs ? iată ceea ce, deocamdată, nu putui şti cu siguranţă. hogaş, dr. i, 24. Putem azi indica cu siguranţă harta aşezărilor scitice, pârvan, g. 5. Cîteva, mai interesante, ai să le comanzi cu siguranţă, ibrăileanu, a. 8. Putem spune cu siguranţă că era biv-vel spătar, bul. com. ist. v, 130, Cu siguranţă mă. aşteptase la locul ştiut. g. M. zamfirescu, sf.m. n. i, 148. Dar nu mîncam cu siguranţă păstrăvi decît cînd... se îndura să ni-i aducă. voIculescu, p. i, 9. A intervenit, cu siguranţă, şi intenţia de a imita vorbirea copiilor, iordan, stil. 42, cf. scriban, d. Licenţele lui sînt cu siguranţă mai mari. vianu, a. p. 142. Nu se poate afirma cu siguranţă că... este mai veche, ev 1950, nr. 1, 29. Nu^cercetează în cărţi formula eroului, unde cu siguranţă ar găsi-o. călinescu, c. o, 61. Olguţa este cu siguranţă un tip. ralea, s. t. i, 74. Acolo,. . veghea o sentinelă, dar cu siguranţă mai erau şi altele, barbu, ş. n. ii, 54. .Cu siguranţă că tot Bucureştiul nu vorbeşte... decît de dispariţia dumilale. t iulie 1968, 41. Scandalul de pe Tamisa va ridica, cu siguranţă, cota filmului, cinema, 1968, nr. 5, 30. Mîine, cu siguranţă,... vor fi d>n nou actuali. romănia literară, 1969, nr. 24, : b) în mod hotărît; ferm. Fără de line nu mă duc -j ¿...i răspuns cu siguranţă, alecsandri, ap. ghica, s. 80. Unde-o să mînem noi în ias’noapte? — Unde? La Avrum în Şestină, răspunse ea cu siguranţă, hogaş, dr. i, 92. Lucrarea e făcută de meşteri italieni, spuse necunoscutul cu siguranţă, barbu, princ, 35. + Atitudine fermă, ffotărîtă, fermitate, hotărî re; calitatea de a determina, de a indica etc. precis (1), precizie. Spiritul propriu să se fi manifestat cu siguranţă în persoanele ce o compun, maiorescu, critice, 83. Nu,e în stare să aibă siguranţă de impresie., cara-giale, o. vii, 446. De la prima schiţă şi-a arătat... o siguranţă de ton, o sobrietate de stil. lovinescu, c. viii, 9. Urmărim ... toate încercările de a da o siguranţă judecăţilor estetice, id. ib. 102. Războiul nu e un joc de şah, să. mişti pionii cu siguranţă şi sînge rece. c. petrescu, î. I, 118. Era... o bunică informînd cU siguranţă blajină pe savanţii ei strănepoţi, teodoreanu, m. iii, 75. Desenul era tras cu o siguranţă şi o dibăcie uimitoare, voiculescu, p. i, 111. Siguranţa mişcărilor şi aplombul glasului... insuflară o animaţie extraordinară partenerilor.- mihăescu, d. a. 217. Practicînd ... satira discretă... Brăescu o face... cu o desă- . vîrşită siguranţă, vianu,' a. p. 292.' Asemenea lucrări nu se pot face... numai dintr-o abilitate şi siguranţă’ tehnică a bibliografului, constantinescu, s. ii, 100. Copilul se remarca prin siguranţa manierelor sale. călinescu, s. 170,. Aprecierea mea... era rostită cu siguranţa unei sentinţe inapelabile. blaga, h. 106. Primitivii... ne sînt superiori... prin siguranţa instinctului, ralea, s. t. iii, 287. Vocea lui căpătă mai multă siguranţă, v. rom. septembrie 1955, 132. îl ducea pe pacient... cu îndemînare şi siguranţă. preda, r. 145. Era o siguranţă tn ceea ce făcea, tn mişcările lui. - t. popovici, se. 256. [Piesa] vădeşte o anumită siguranţă în manevrarea efectelor scenice. ist. lit. rom. ii, 474..Ne-a impresionat prin... sigu- 7170 SIGURANŢA — 879 — SIGURANŢĂ ranţa cu care a slăpînit amplul ansamblu vocal-inslru-mental. scînteia, 1969, nr. 8 210. A trecut cu brio, cu detaşare, cu siguranţă, examenul, ib. 1969, nr. 8 211. (Prin lărgirea sensului) Roţile ... treceau de pe o linie pe alta cu o siguranţă maşinală, rebreanu, r. i, 13. Siguranţa unei maşini-unelte, este dată de regularitatea funcţionării, ioanovici, tehn. 232. 2. Faptul de a se afla la adăpost de orice pericol! (stare sau sentiment de) încredere, linişte, datorate absenţei oricărui pericol, s e c u r.i t a ţ e (I) ; complex de condiţii materiale, economice, politice care asigură securitatea (1) ; ansamblu de măsuri privind ocrotirea oamenilor, a bunurilor etc., apărare, asigurare, protecţie (1), protejare (2), securitate (2), (astăzi rar) pază, (I 3); (învechit) sigurăţie, sigureală, siguritate (2); (învechit,' rar) securizare1. [Podoabele şi odoarele] cîte . . . vor mai veni... să se cala'grafisească în condică ... pentru totdeauna pomenire şi siguranţie (a. 1776). uricariul, îi, 198. Pravile care vor fi de trebuinţă să se aşeaze pentru siguranţa ţărilor moşleniioreşli. pravila (1788), 117/6. Răsipirele unei cetăţui ce o zidise incaşii spre a lor siguranţie. ist. am. (1795), -llr/17. Două mii patru sute lei... cu bună siguranţă să se trimată îndată (a. 1805). uricariul, xi, 332. Nu-mi sînt cunoscute' alte mijlociri de a pune în siguranţă viiafa ta şi a mea. maior, t. 80/26. Pravila ajută pre vînzătoriu. . să facă alegere la cele ce va socoti că-i sînt mai spre folosul său şi spre siguranţiia sa. pravila (1814), 43/4. Publica siguranţă nu trăbuie prin neadeverită doftorie. . . să se primejduiască. învăţătură, 113/4. Vă dau dar încredinţare... că veţi avea bună odihnă şi siguranţie (a. .1821). iorga, s. d. vii, 86. Din peristasis ce s-au Intlmplat, fugind şi cumpărătorii, cu toată obştea... neguţătorească, pentru siguranţia vieţii (a. 1822). doc. ec. 246. Această cercetare şi siguranţie să să facă prin ştirea... părintelui mitropolit (a. 1823). ib. 295. Face cerere... să se secfestrarisească toată periusiia nu'mitu-lui spre siguranţa lui (a. 1824). ib. 310. Pentru mai bună siguranţie, i-am dat şi această scrisoare la mină (a. 1824). uricariul, x, 86.« Slujitorii... îngrijesc pentru toată siguranţia, odihna şt buna orînduială a tot oraşului, golescu, î. 29. Sigurdnţiia ce va izvorî dintr-această urmare va fi proastă, oştirea, 96/141 In toată viaţa sa n-a avut nici un'minut măcar de siguranţie. pleşoianu, T. i, 126/12. Nu mai este siguranţa averii şi a vieţii, episcupescu, practica, 44/16. Făcînd asemenea punere la cale pentru siguranţiia îndestulării oştirilor (a. 1828). doc. ec. 410. Tiranul... îngrijaşte pentru siguranţia sa personală, alegînd de paznici... străini, cr (1829),' 1541/12. Vesteşte planul unei soţie-tăţi naţionale de siguranţie împotriva grindinei. ar (1829), 183/40. Spre siguranţie că voi păzi în toată întinderea anului coprinderea acestui contract.. . am dat chezaşi răspunzător pă dumnealui (a. 1833). doc. ec. 527. Pacea şi legiuita siguranţie sînt mai trebuincioase unui stat decît unui particolar. marcovici, d. 260/11. Care portiţă... el, pentru siguranţie, totdeauna sara o astupa cu crengi, drăghici, r. 102/24. Are să-i vorbească o taină foarte mare în pricina şiguranţiei vieţii împărăteşti, gorjan, h. i, 48/27. Fieştecare om ... aflînd în această fondamentală legiuire mijloacele unei legiuite apărări, s-au deprins a o socoti ca o siguranţie a fami-liilor (a. 1835). uricariul, viii, 124/21. Întocmise ... un corp de pompieri, o companie de siguranţă împotriva focului, mn (1836), 87V18. Este aşezat, pentru siguranţă, un cordon... cu case multe de pază. gt (1838), 16VH. Spre siguranţa credinţei sale, el să aşeze' pe fiiul său în ceata aleasă a ostaşilor, asachi, s. l. ii, 54. Să se facă căzuta priveghiere pentru cea în parte siguranţie a fiecăruia sălăşluitor. regul. org. 151/2. Acest mod de a vieţui între .barbari în siguranţă se făcuse la dînşii... obicinuit, mag. ist. i, 31/2. Neguţătorul ... nu avea nici o siguranţă în daraverile sale (a. 1848). plr i, 121. Iriiîi în siguranţă doresc a ie vedea, aristia, s. Î8/13. 'Ia şi tu o hotărîre ce-o comandă sig,uranţia la. negruzzi, s. iii, 180. Restul averilor sale le,trimise... cu bună siguranţă în patria luii pelimon, i. 190/22. Cavalerii bîtei, recrutaţi prin mahalale în sarcina bugetului şi în detrimentul siguranţei publice, ghica, c. e. ii, 335. Sînteţi în toată siguranţa. Deocamdată nu insuflaţi nici un prepus, sion, p. 250. Nu prea mă simţ la siguranţă aici. filimon, o. i, 158. Mergînd la luptă, depunea spre sicuranţă neveste şi copii în „muntele Prasov“. hasdeu, i. c. i, 55. Vagonul nemaifiind la coadă, frînarul de siguranţă îl părăsise, caragiale, o. i, 293. Pictura cere linişte şi siguranţă, îndestulare materială, vlahuţă, s. a. iii,-337. în Anglia . .. siguranţa edificiului social e din ce. în ce mai compromisă (a. 1889). plr i, 389s Ei nu se cred în siguranţă sub un acoperiş, xenopol, i. r. ii, 20. Ţăranul român. . . n-a putut agonisi nimic, fiindcă n-avea siguranţa proprietăţii. în plr ii, 111. E ţinut chiar, spre mai mare siguranţă, între zidurile cetăţii, iorga, c. i. i, 203.' Banul.. . este cel ce ne dă de obicei siguranţa zilei de azi şi de mîine. agîrbiceanu, a. 77; Erau însoţiţi în călătoria• lor de mumhaşiri, cari îngrijeau de siguranţa şi... de îndeplinirea ... dorinţelor lor. bul. com. ist. ii, 8. Mă pusei deci în cale să-mi iau măsurile pentru siguranţa deplină a .popasului meu de noapte, hogaş, dr. i, 268. Mutarea lagărului legionar... nu se putuse • face decît cu condiţia perfectei siguranţe a legiunii. pârvan, g. 128. O mai bună organizare, o siguranţă mai 'deplină pe un teritoriu mai întins, bul. com. ist. v, 29., 1 ntrebuinţîndu-i la început pentru siguranţa lor personală,... împăraţii sfîrşesc prindă se folosi de delatori pentru potolirea beţiei de' sînge. lovinescu, c. iv, 74. Interesul ordinei şi siguranţei în ţară. . . obligă la asemenea mijloace de persuasiune, rebreanu, r. ii, 92. Vine... Cu poruncă de la Centru'Contra vinovatului, Ca să-l aresteze pentru Siguranţa statului. topîrceanu, b. 48. Alegeţi din vreme patrulele de siguranţă pe flancuri, camil petrescu, u. n. 251. Speriat, se întoarse repede, ca să se simtă în siguranţă, lingă comisar. G. m. zamfirescu, m. ,d. ii, 351. Pentru mai multă siguranţă, dăscăliseră, ameţiseră, abrutizaseră pe aprod, cocea, s. i, 188. Conflictul părea tranşat, ordinea şi siguranţa portului restabilită, bart, s. m. 89. După trecerea timpului de siguranţă şeful artificier se va apropia, prev; accid. 56. Nimeni nu poate fi... supus la alte măsuri de siguranţă, decît acelea pe care le prevede legea. cod. pen. r. p. r. 3. Pentru siguranţă el şi-l produce singur cu mijloace şi în condiţii cunoscute. blaga, z. 40. Rentele colosale şi acumularea burgheză aduceau siguranţa, ralea, s. t. i, 179., Sînt sigur că doar pentru grija de a nu-ţi primejdui ţie siguranţa a lipşit Valeria. v. rom. martie 1954, 164. Ar fi bine totuşi să se ia un supliment de măsuri de siguranţă. h. lovinescu, t. 333, cf. dl. Mă simţii imediat în siguranţă în timp ce dublam. .. numărul oamenilor de încredere, preda, i. -92. Cu asemenea om te simţi în siguranţă, t. popovici, s. 414, cf. dm. Dumneata nu eşti miner, n-aveai de unde să ştii că după cincizeci de ani o armătură mai prezintă siguranţă, v. rom. ianuarie 1965, 74. Pe bordul corăbiei cetaşii lui Amza nu se mai simt în siguranţă, cinema, 1968, nr. 5, V. La line în odaie, cu tine alături, mă simt totdeauna în siguranţă. T iulie 1968, 49, cf. dex. <0> Ac de siguranţă — âc prevăzut cu o închizătoare care îi acoperă vîrful pentru a evita înţepătura sau pentru a împiedica desprinderea ţui din locul unde este înfipt. Ste-leau pe raft în şir Acele de siguranţă, coşbuc, p. i, 321. Pentru purtarea cămăşilor... nu aveau nevoie... de ace de siguranţă, pârvan, g. 435. Dacă ar fi pierdut-o pe aceea din lanţ, îi rămînea cealaltă [cheie] prinsă : cu un ac de siguranţă în buzunarul interior al vestei. c. petrescu, c. v. 44. Nu lipsea niciodată batista de mătase, prinsă cu un ac de siguranţă nevăzut, i. botez, b. i, 84. Acele de siguranţă le-am pus pe mdsă. teodo-reanu, m. iii, 367, cf. dex. + (Fin.; învechit şi regional) Asigurare; (concretizat) act scris, contract care 717q SIGURANŢĂ — 880 — SIGURIPSI atestă efectuarea acestei operaţii. De să va tntîmpla să aibă vreo grijă pentru banii săi, va cere siguranţie de la îndatorit. pravila (1814), 21/11. Toată acea pline este de mai înainte secfestruită în siguranţie banilor (a. 1821). iorga, s. d. xxi, 361. Am pus moşia noastră amanet pentru siguranţia banilor (a. 1827). dog. eg. 394. Două mii galbeni împărăteşti se află de dat împrumut cu bună siguranţie. cr (1833), 122/43. Să-i arate suma banilor cu care o să-l împrumute şi zălogul ce să dă spre siguranţie. regul. org. 254/26. Navlu plătit la transportul maşinilor de la Marsilia la Brăila, a siguranţii pentru aceste la Marsilia (a. 1846). dog. eg. 918. Amaneturile şi siguranţiile private aduc prelungiri, proţesuri. russo, s. 160. S-aude vorghindu-să că hiiecari cap dă familie să plătească cîte cinci lei pîntru siguranţie la vreme de lipsire, graiul, i, 236. Cum s-o nicşurat ghiru, nu-i greu să plătească siguranţia. ib. 241. + (învechit) Adeverinţă; p. e x t. recipisă (1). Părţi biruitoare în înştanţie ce... i-ar trebui siguranţie, acoperămînt sau altă asemene rînduială judecătorească. rÎnd. jud. 247/22. Căzuta siguranţie pînă în 24 ceasuri a-şi face, ori prin judecată, ori prin alt modru. nichifor, p. 83/6. Trimete-m într-un săculeţ sîmburi de harbuz... şi cînd îi vei da la poştă, să iei siguranţie. kogălniceanu, s. 56. + (învechit, rar) Confirmare, încredinţare. Auzind cîrciumariul siguranţia de la muierea sa, s-au bucurat, bărac, t. 53. 3. (De obicei în sintagme) Organ de maşină, dispozitiv sau aparat care protejează un material sau un sistem tehnic împotriva unor acţiuni dăunătoare sau nedorite, interioare sau exterioare sistemului protejat. Tubul de siguranţă... este destinat a împiedica absorbţia. marin, f. 85/25, cf. 86/15. Sînt dispozitive de siguranţă care închid supapa V de introducerea apei şi deschid alte supape, ioanovici, tehn. 133. Pentru a împiedica această slăbire a piuliţelor... se întrebuinţează diferite dispozitive de siguranţă, soare, mas. 39. Asemenea ventile se numesc ventile de siguranţă sau supape de siguranţă, id. ib. 226. Se utilizează ca siguranţe, de exemplu: cuiul spintecat,... şaiba (rondela) de siguranţă, ... valva de siguranţă... şi disjunctoa-rele. ltr2, cf. dl, dm, der, m. d. enc., dex. & Siguranţă de funcţionare = calitate a unui sistem tehnic (sau a unui element component al unui sistem tehnic) de a funcţiona fără defecţiuni şi fără abateri esenţiale; fiabilitate. Cf. ltr2, der, m. d. enc., dex. + (Şi în sintagma siguranţă electrică) Aparat de protecţie care are rolul de a întrerupe în mod automat circuitul electric, cînd curentul din circuit depăşeşte într-o anumită măsură valoarea sa nominală. Cf. mdt. E necesar, pentru siguranţe, să se cunoască curentul maxim. ltr2, cf. dp, dm, der, m. d. enc., dex. <0* F i g. A avut un atac de insolaţie... ochii îi sînt ca două becuri stinse. O ardere de siguranţă, i. botez, b. i, 117. + Dispozitiv care împiedică descărcarea accidentală a armei de foc. Cf. dm. + Dispozitiv care se introduce în broasca unei uşi, pentru ca uşa să nu poată fi deschisă cu o cheie falsă. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + (Regional) Sîrmă groasă folosită la legarea plutelor de mal (Crucea — Cîmpulung Moldovenesc). Cf. a v 15, arvinte, term. 165. + (Regional) Argea (la plută) (Moisei — Vişeu de Sus). glosar reg. 4. (în trecut; şi în sintagmele siguranţa statului sau poliţie de siguranţă) Organ de stat cu atribuţia de a apăra ordinea de stat şi de a reprima orice încercări de schimbare a acesteia. Cf. tdrg. Ştia ... că Mendelsohn e deochiat la poliţia de siguranţă. rebreanu, r. i, 66. Comploturile s-au banalizat atît de mult, că nici siguranţa nu le mai acordă decît atenţia obişnuinţei. în prl ii, 531. De trei zile siguranţa aresta pe capete, cocea, s. ii, 233. Siguranţa şi gestapoul îl apărau, cv 1950, nr. 1, 29. Două săptămîni după aceea s-au întîlnit în beciul siguranţei, laolaltă cu alţi zeci de muncitori bănuiţi de sabotaj, v. rom. octombrie 1954, 127. Siguranţa nu i-a putut aduce informaţii precise, pas, z. iv, 188. Serviciul secret şi siguranţa au primit întărituri serioase, beniuc, m. g. i, 141. Dacă... ajungi prim-ministru, să mă faci şef al siguranţei. vinea, l. i, 241, cf. dl. Administraţia angaja oameni suspecţi, agenţi ai siguranţei, travestiţi în muncitori. preda, r. 225. Siguranţa îi arestă chiar la ieşire. t. popovici, s. 94, cf. dm. Chiar şi membrii siguranţei ... au pus armele în rastel şi au plecat, românia literară, 1970, nr. 65, 32/1, cf. m. d. enc., dex. ^(Glumeţ) Un om cu fir alb la chepiu, negreşit impiegat superior al siguranţei bătăuşilor, ghica, c. e. i, 316. — PI.: siguranţe. — Şi: (învechit şi popular) siguranţie, (învechit) sicurânţă s. f. — Sigur + suf. -anţă. — Sicurânţă < it. sicurezza (după siguranţă). SIGURANŢIE s. f. v. siguranţă. SIGUR ARI SÎ vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A asigura: a garanta. Cf. cihac, ii, 698, rosetti — cazacu, i. l. r. i, 355, sîc vi, 109, 115. — Prez. ind.: siguraiisesc. — Sigur 4- suf. -arisi. SIGURĂT, ~Ă adj., adv. 1. Adj. (învechit, rar) Asigurat. E dator a îngriji ca toate temniţile să fie sigurate, curate şi grijite. regul. org. 294/7. 2. Adv. (Regional) Sigur (II) (Stolna — Cluj). Cf. lexic reg. ii, 81. — V. sigura. SIGURAŢIE s. f. (învechit) Siguranţă (2). Spre apărarea vieţii ei, şi ca mai cu siguraţie, şi fără primejdie printre faguri... să poată umbla, [matcaj are totdeauna pre lîngă sine un număr de albini alese. tqmici, c. a. 16/16. Guvernul se sîrguieşte a îndupleca pe alţi franţezi a rămîne în ţară, giuruindu-le protecţie şi siguraţie. ar (1829), 512/35. Lucrurile cele din afară de noi... sînt schimbătoare, trecătoare, adeseori pericu-roase, fără siguraţie (a. 1830). bv iii, 674. — PI.: siguraţii. — Sigur + suf. -aţie. SIGURĂTĂTE s. f. v. siguritite. SIGUREAlA s. f. (învechit) Siguranţă (2). Pâ uscat cu sigureală, Pă aţă cu îndoială, i. golescu, ap. ZANNE, P. I, 300, cf. DDRF, TDRG. — Sigur -f suf. -eală. SIGUREFSÎ vb. IV v. siguripsi. SIGUREPSÎ vb. IV v. siguripsi. SIGUREPSÎRE s. f. v. siguripsire. SIGUREVSÎ vb. IV v. siguripsi. SIGURIFSÎ vb. IV v. siguripsi. SIGURIFSÎRE s. f. v. siguripsire. SIGURIPSÎ vb. IV. (învechit) 1. Tranz. şi refl. (Fin.) A (se) asigura. Cînd să va vinde... să sigurefsească vînzarea a nu călca peste moşiia vecinului. prav. cond. (1780), 138. Se va îngriji a o siguripsi prin judecătorie (a. 1780). ap. tdrg. Fără de a siguripsi întîi pre Mitropolie cu vreun alt acaret în loc (a. 1795). ap. gâldi, m. phan. 250. Femeia ... are tot ajutorul din pravilă... să-şi ceaie zestrea şi să se siguripsească. pravila (1814), 124/8. Sigurivsind pe dumnealui împrumutător printr-acest zapis [de plata sumei] (a. 1815). ap. tdrg. Neavînd acum nici un chip de plată, atunce să siguripsască pe jăluitor ori cu chizăşi sau cu amanet (a. 1822). iorga, s. d. xxi, 196. S-au dat 7183 sigurîpsi — 881 SIGURITATE dumis'aţe •acşsl zapiss,.. prţn carpisigiţrifsitn pe ăumr nealliif dîkdu^i şi emanet ’¡jiitparele hp.zmeturi (a. -,1823). doc. ec. $81. Jăluitorul să-sigur'efsise cu banii ce avea să ia (a. 1826). ib'364’. yd^sigutipst:pe plrit cu chezaş pe, bani, ca să-i plătească negreşit (a. 1826). ib.' 371,’ cf. cadk. “0* li x p r. (T r a n ■/..) A sigurîpsi vama = a ¿chita (sau a percepe) taxele' vamale necesare pentru transportul unjii obiecţ. Fiindcă face neguţătorie,. este dator asemenea ca pămintenii a _,siguripsi vama sau a o plăti ră. 1822)- ‘doc. ec. 251. (Cu schimbarea construcţiei) Care vamă sînt datori vameşii după -pon-t turî ca să şi-o sigurepsească de la vînzătoru cel dinţii (a. 1827). "’ib. 401. a să sijjtiripsi marfă caria-'niirge de la'Galăţi la Ţafigrad (a. 1832). furnică, i/c. 380: + T r a n z.‘ (Complementul indică dreptiiri^aVantaje, produse etc.) A garanta. Scoposul la care-privesc pravilile este'casă siţdrevsdscă stăpî-nirea ' fieştecăruie pe averea sa.:;'soB, hris. 20. Prin aeeite' înţelepte ’măsuri siguripsihd starea lucrătorilor de pămlnt 'despre toate asupririle (a. 1831); ih. 218. Jsteţia, - iritiifieidtă pe legi drepte', siguripsea -d'riluril'e proprielătii.-'ASAcm,' s.-’î. ir, 5. ’Prisosul şe m*t Dtrtză ci .să-l păstreze ca o rezervă, căre'. si poată siguri psi îndestularea ‘ Soborului pi trei ani (a. 1843). urica-biulV-ix-;- 202/ *v” VR el 1. iin pers. Cu ce mijloace. Să .poate ‘sfguf'efsi folosul obştesc in'această trebuinţă (a. 1829). doc. ec. 427. ' " - 2. Tranz. şi refl. A (se) asigură împotriva unei .primejdii, a unei neplăceri a (se) pune’la âdă^osţ.' Împăratul sigurevsit!. ihsătaţ, se 'temea de' toate'cele întirnpiătoare. văcăreşcul, ist. '273. Trebuie să-i aduc îniîi aici ca să le sigurefsesc buna petrecere. id. ib. 291,. Să fie iniîi visteria siguripsită (a. 1705). ap. 'găldi,' ! M-. îhan. 250..s Să sigUrifşiţi drumurile i p're locţiitori (a.1 \î,812). id. &. Te' roj sigarefşeşte-mi bâniy'YmpfeUnîndiiri cu ceilalţi bani.'., ce să [vă mai strin’g'e‘(,a. 1820). îorOa, s. n. 205. Chezăşuieşte .Că trei temeiuri isigurefseşţe, Adică viaţa, cinstea: şi averea, CiimparăieasCă toată puterea, zilot, cron. 353,. Vială-ţi va fiş-igurep'siiă (a 1822). ap. oAldi, m. phan. 250.. Gră-beşte-le dar a-te ş'igurisi p.ină încă mai ‘este 'prin pu-tinţă!t''■vi.BŞoiAMţ Ţ. iii, 15/9.' Fu nevoii, 'ţi fugir spre scăpare căfră celalija' Neamţul,' ande-şi şiguripşisă, pe mumărsa cu un' puternic garnizon. ar (1829), 24l/39, , cf; i." gOlescu, c-. intfmplăie de să prime],dai.-vreo c'orabie’; thdată “dceştiă sdr şi scot dint'r-inş'a lucrările,' si'gurips'i'ndu-le U'e’ primejdie: drăghîci, r. 232/22. Ar cedstV’iivâ. sigurepsi 6'horoe.ită hdj/ere.'vEisÂ,'i.140/5. Gel 'c.eâl, ascultă’ şti'; supunere}-. aCela-şi' sigurepse’şte liniştirea' 'sufletului' său). BUZNEĂJ F.' ii/31!. Siguripsiâdu-să 1 d^'jffe''planutili;r^dMiţio'!Ss*ţ! ale' 'acestor' 'două : cr'ăii, Ştfilaţijîntr^bpinfăjnijlpacţle puterii .lor. asa'chi, l. m, 14/29, Acuma cere■ trebuinţa ,a fi mai-atenţi şi,.. a ne . si^urisi ,în'- contra “lor-, -vasici, m. ii, 7/12. Cum se va sigutisi fitil omului? Vezi‘că bietul nici se poate plîhge asupra^suferitei nedrepţăţiri. ■ fm (lŞ4i),. 672/i4, cf. POLI^.U, HEM II, i 860j CIIÎAfii II, ^98, LM, D,DRF,> GHEŢIE, R, M., ALEXI, -W., SAlioVEANUj O. XIX, 413, SCRIB AN, D. dex; Ş~au şugurîpsit iot aviţtul lor. sevastos., ap. tCrg. •v»:?R e f L ,E.SS- ^ Aceasjă imperie ... ,s-au_ siguripsit " de ii}săşî ,fijea> iu~ltfar'ea~J.nţhefută~,tCu nemărginitele deşerturi ,şi .cu desele codruri. asachi, i. ^200/2Ş. 1 1. (Firi.;' învechit) Asigurare. Cf. si gu rips* 1 3. ,(învechit, rar) încredinţare. Cf. sigiiripsi (?)• Acuţii iară capătă -sigu-risiri cum că paşa Eghiptu-lui, n-ar vrea să facă nici o răsepaiă. ,gt (18$$ 2?/40. PI.:. ■ siguMpsM. Şi: sigurifsire, slgiirisire, sigurepsire (i. golescu, c.) s. f. — V. siguripsl. ' SIGTJRIPSIT6R, -OARE adj. (Fin.; ’învechit) Care aşigură^asigprător, C{, ;şAldi, m. phan. 25.Q, Oainenii vor să fie siguri de toai-e ale saţe.,. De aici., să nasc atitea SQţi.eţă{i''sţ.gurişitoare.ii gx (1839), 12^/50. Americanii foriţiară acum o „saţietate sigiirisitoare de sănătatea. oamenilor11’,. adecă ca să nu cadă oamenii de boale. i|5, 121/5.3. — PI.: sigur-ipsitari, -oare. >—1 Şi: sigtirisittir, ‘oare adj. . , — Sigurîpsi + suf. -tor. SîfeljRţPŢIE s.' f. (Fi,n.,; îtiV’lfchitj'iar) Asigurare. ^ se face siguripţia' Credilonidr, ce se cuvine, de vor' iefe.i.'d se.-.s.igur!pşi (a,' 1824). îURfiicl,-1. c. 335. — PI.: siguripţii.’. • , /— De la, .şigurÎpSi, . SI GURI SÎ vb. IV v. sigurîpsi. ; ' - StGURÎSM, -Ă adj. (Rar), Foarte sigur (I); absolut sigur (1). Ş.i cel puţin dtică am fi siguri, sigurisirrii că-i aici, ! CARAGIALE, O. Vţ? 232, cf.’ DL, DM, DEJC. — Sk urisimi,. -e. . - Sigur •| suf. -rsim. SIGURISÎRE s. f. v. siguripsire. SIGURISITÎR, -OÂRE adj. v. siguripşitor. ŞIGURITÂT®!•. s... f., (învechit)'' 1. Siguranţă (1). Cf. BARCIANU, V., DL„’ bEX;. L O C.» îdv. (?U siguritate = cu siguranţă, v. siguranţă (l a). Ţelul aceştia... este... de a arăia cu siguritate care este venitul de faţă a unei moşii. 1. ionescu, c. 25,3/25'. Cu siguritate nu-ţi pot răspunde. 5,90.,;Luna:.. arată cu siguritate, după credinţa lor’,1 cum va, fi timpul peste un an. ib., (1877), 482., Nu pot spune că siguritate. marian, na. ¿75. In ce\ anume însă ah constat ele,, nu putem şti cu sigărilate. sbÎera,kf. s. 34. Ştim prin aceasta cu siguritate că anumite locuri din creieri 'cQţeşpund anumitor noţiuni. ’ babeş,.- o. a. i,,’10, sIgüritA - 882 - SIHASTRÜ 2. Siguranţă (2). Cf. i. golescu, c. Mai multe staturi libere... sînt legate însă prin oarecare ponturi ce-ş au pentru siguritatea comună, genilie, g. 139/4. Căliman, la apropierea străinilor, se retrăgea în siguri-taie. ASAGHi, s. l. ii, 63. în Macedonia... siguritatea publică din zi în zi să turbură, gt (1839), 116V29, cf. valian, v. Va fi pace de sigurătatea personală şi de a averii, fm (1841), 672/35. Aşezămintele Vienii pentru siguritatea şi rîndul bun sînt de model. ib. 872/13. Pentru liniştea şi siguritatea de obşte se află atîtea legi bune. ib. (1842), 2621/21. Neguţători--------carii pentru mai marea sigurătaţe călătoresc împreună, rus, i. i, 65/27. Acele mai de căpitenie puncte... sint: slobozănia personală şi siguritatea averii (a. 1848). uricariul, x, 2. Voi alege... stupul ce mi se pare a uni folosul economiei cu acela al comodităţii pentru recolta şi siguritatea albinelor, brezoianu, a. 549/31. Dînsa petrecu cam de la anul 1840 în comuna Bucium-Poieni în cèa mai bună siguritate şi linişte pînă în anul 1847. ap. bariţiu, p. a. i, 659, cf. polizu. A făgăduit ... siguritate în case şi pe drumuri, ghica, ap. cade, cf. barcianu, v. S-a şi recomandat... de a studia construcţia unei mobile de siguritate, în care obiectele de aur... vor fi expuse, odobescu, s. ii, 87, cf. alexi, w., dm, dex. — Pl.: sigurităţi (i. golescu, c., polizu). — Şi: (rar) sigurătâte s. f. — Sigur -f suf. -itate. SIGURÎTĂ s. f. (Ec.; învechit, rar) Asigurare. Asemenea şi condicile de sigurită să văd încărcate (măcar deşi nu să obicinuieşte a să siguripsi marfa) (a. 1832). furnică, i. c. 380. — PI. : sigurite. — Din it. sicuritâ. SIGURIVSI vb. IV v. siguripsi. SIHĂSTRIC, -Ă adj. (învechit, rar) Sihăstresc. Cf. lm. — Scris şi: sychastric. lm. — Pl.: sihăstriei, -ce.- — Sihastru suf. -ic. SIHASTRICÉSC, -EASCĂ adj. v. sihăstricesc. SIHASTRU, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană (laică sau călugăr) care, din motive religioase, trăieşte izolată de lume, ducînd o viaţă închinată rugăciunii şi plină de privaţiuni; anahoret, ermit, pustnic (1), schimnic (1), (livresc) ascet, (rar) solitar (2), (învechit) aschitac, aschitean, monah. V. schimonah, schitnic. De va şi da neştine la beseareci şi la săhastri şi la rugători... de puţin folos vor fi lui. varlaam, c. 347. Să va face călugîrul schimnic sau săhastru în pustii, prav. 298. într-aceastaşi dzî pomenirea prea-cuviosului părintele nostru Salaman isihastul, adecă săhastrul. dosoftei, v. s. ianuarie 38v/19. Isihastrul, vădzînd destoinicia ficioarei, pusă gînd să o întoarcă. id. ib. noiembrie 161v/31. Pavel de la Divea, carele au fost sihastru întîiu în lume. cheia în. 2r/23. Au fost un săhastru foarte socotitor (a. 1692). gcr i, 305/19. Vidé acel săhastru spre duminici... multe lumini. neculce, l. 14. Aşa s-au plinit prorocia săhastrului. cantemir, hr. 409. Apostoli, mucinici, săhastri, milui-ţi-mă (a. 1710). gcr i, 363/15. Te-ai făcut cunună sihastrilor. mineiul (1776), 172vl/33. Anevoie au scăpat din perire, carele după aceea s-au făcut sehastru. şincai, hr. i, 209/9, cf. budai-deleanu, lex., lb. La cea întîie cruciadă au dat pricină un săhastru, anume Petru. ar (1829), 1562/40, cf. i. golescu, c. Vede... alăturea un sehastru bătrîn... făcînd cele de pe urmă rugi. aSachi, s. l. ii, 19. Alegerea... trebuise să se facă dintre călugării cei mai cinstiţi... şi adevăraţi săhastri la acele mănăstiri (a. 1845). uricariul, v, 360/11. Sihastru-împărăţind tu în pustietate, i. văcărescul, p, 354/26, cf. iser. Pe unde va fi făcut acel sehastru propagandă pînă atunci, nu aflăm însemnat riicăiri. bariţiu, p. a. i, 419. Stareţul îl rîndui, spre ascultare, la un bătrîn sehastru, ce locuia afară de monastire în munte, negruzzi, s. i, 219. Sihastrii aceia care au trăit o viaţă de izolare completă, ghica, c. e. i, 169, cf. cihac, ii, 698. Sub o rîpă stearpă,... Unde un sihastru a fugit de lume. bolintineanu, ov 58, cf. lm. O cină de sihastru, odobescu, ap. şăineanu, d. u. Am fost săhastru, nu călugăr, eminescu, p. l. 82. I se urîse cu deşertăciunile cetăţilor şi se făcuse sihastru, ispi-rescu, l. 189, cf. ddrf. Ştiu că dînsa n-a pus vrun jurămînt Să fie viaţa-ntreagă sihastră-n codrul sfînt. coşbuc, s. 14, cf. alexi, w. Cîţiva sihastri îşi petreceau viaţa în rugăciuni prin codrii înconjurători, ap. tdrg, cf. şăineanu2. Astfel îmi povesti sihastrul, iosif, v. 103. A mers... nouă zile de vară, păn’ce să găsească un săhastru. pamfile, d. 42. Bătrînul sihastru... dispăru prin scobitura ce ducea înlăuntrul masivului ruinat al vechilor chilii, hogaş, dr. i, 26. Marele preot al zeului e un sihastru locuind în apropierea divinităţii, într-o anume peşteră pe un munte sacru, pârvan, g. 660, cf. resmeriţă, d., severin, s. 10, cade. Tîlha-rul pune un pistol în barba sihastrului şi-l culcă lingă frag. galaction, o. 252. Cîţi schimnici, cîţi pustnici9 cîţi sihaştri, cîţi anahoreţi n-au murit în floarea vîrstei. cocea, s. i, 212. [Acea iarbă] cunoscînd-o că-i de leac ..., am căutat-o la sihaştri, pe la schituri, sadoveanu, o. ix, 163. Să fie — închipuire, visare de sihastru? pillat, p. 25, cf. scriban, d. Sihastrul tot oftează de pămîntescul trai Şi-aşteaptă un sfînt Vasile ca să-l ridice-n rai. călinescu, o. ii, 218, cf. dl, dm. Fuge... la vizuina Dochiei, unde sălăşuia o sihastră. ist. lit. rom. ii, 368. Confirmă monahilor Ghervasie şi Gherman, sihastri de la mănăstirea Rîşca, cumpărăturile lor de ocini, panaitescu, o. ţ. 252, cf. dex. Era odată un sihastru sfînt, cucernic şi evlavios, reteganul, p. ii, 65. Sihastrul se duse apoi la sihăstrie, şez. v, 35. <0* (Ca termen de comparaţie) Ea de-atunci, ca o sihastră, Creşte-n margini de poteci, coşbuc, p. ii, 87. Era singur ca uri sihastru, voiculescu, p. i, 107. Noi nu vieţuim singuratici, ca sihaştrii. id. l. 156. Bătrîn, necunoscut şi singuratic, ca un sihastru, e acest arbore, bogza, c. o. 84. ^ F i g. Vulcanul Etna... Sehastru ce cunoaşte al globului mister, alecsandri, poezii, 74. Aveau în sfîrşit să deie ochii cu sihastrul Carpaţilor şi să aibă ce istorisi despre lupta cu dînsul. gane, n. iii, 135. lată-mă deci în stare să stau de vorbă cu orice sihastru morocănos şi cu patru labe al pustiului munţilor. hogaş, dr. i, 269. (Adjectival) Au mărsu pe la Voroneţ, unde trăie un părinte sihastru, pre anume Daniil. neculce, l. 10. O mătuşă sihastră... îl văzu. ispirescu, l. 357. 2. Adj. P. anal. (Despre fiinţe, mai ales despre oameni) Care trăieşte sau care se găseşte (de obicei) departe de alte fiinţe ori de (alţi) oameni, ca un sihastru (1), sau (despre oameni) care este separat de lume, de societate; care preferă singurătatea (1); izolat, pribeag (4), pustnic (2), rătăcit (1), răzleţ (I), singur (1), singuratic (1), solitar, (rar) însingurat. Nu caut, umblînd sihastru, Pe fata Craiului Albastru, coşbuc, p. ii, 247. Nu-l ştiam cu asemenea obicei; el şede sihastru la herghelie, sadoveanu, o. xiii, 300. Cerb sihastru. dl, cf. dm, dex. <£ F i g. Această învăţătură, tot cam sihastră, este încă o piedică în educaţia noastră. negulici, e. 77/10. Roza ce moare în glastră... Tresare în pacea sihastră. macedonski, o. i, 195. Să*mi dai flori din ochi albaştri, Mie, sufletul sihastru, beldi-ceanu, p; 82. Locuri sihastre. ddrf. Nu p-a prins dragostea sihastră De ce-aţi lăsat? coşbuc, p. i, 90, cf. şăineanu. E îngerul chemat în nopţi sihastre. goqa, poezii, 96. Durerea ta... Atinge-n drum căsuţa mea sihastră. id. ib. 250. Pe fruntea-mi chinuită cădea-va parfumată O dulce alinare durerilor sihastre. petică, o. 80. Odă sihastră. philippide, s. 67, cf. resmeriţă, d. Un nor sihastru Şi-adună-n poală Argintul tot. topîr-ceanu, b. 5. Un mesteacăn tînăr, printre ei sihastru. 7196 SIHÄSTRESC» -r 883 .— SIHĂSTRIE j,ESNEA,,A. 33j Ce dmgä-i era pechea Mitropolie, pustie şl sihastră. teodoreaIniu-, > m.' "iii, 166. --Luna ', plină ... iese lin deasupra văii, in ţindu munţilor isihaşiri. vqt* ■ CüLESCü, POEziij. i, 90. Vitaiărn. lumina sihastră Ogiva sticleşte pustie, arghezi, vers. 125. Pe;cărări se plimbau, suflete sihastre. isac, o. 135, în,jurul axei lor şi-dl altor astre, Moţesc, demenţi, pe, culmi}e sihastre, Dervişi ai planetarelorJ maidane, .românia. literară., 1969, nr. 15, 1/2, cf, t. papahagi, m. 233. 3. Adj. (Regional; despre , oame'ni) Ursuz (Valea Lungă Cricpv — Pucioasa),,-Cf.: âi,r> sn v h-1 243/762. — Scris şi: (înye'chit)Ksychaţtru. lm, seVerin, s- 10. — PI.:’siÂaj(rr'şi''(îhvechii,' astăzi rar) sihastri- — Şi: (Învechit şi regional) săhăsţru, " -ă* sehâstru» -ă s m. şi f., (regioriâl)'süMästru, -ä (papahagi, m. 233) adj., (îrivebhit, far) fesihâstru, -ă (im), isihâ'sţ, -ă, ¡sihastru, -ă s. m. şi f. — Din ngr. !$Vpxaq£Wjţ. ' ' SIHASIBÎ SC, ’-EÂSCĂ ,3dj. Care aparţine sihastrului (1) sau,sihăstriei ,(.l),,;priyitpr la .şihasţru .sau1 la sihăstrie; ascetic., (rar) pustnicesc, schimnicesc, (învechit) sphimnic (2), sihăstricpsCj (învechit, rar) sihăstrie./.Tinerel 'fiiiid încă., petrecea viaţă sihăstrească. dosoftei, v. ss .noiembrie 171?-/33. Să feace arhiereu şi păstoriUji: acei su[i]^/e beseareci.. v ţmpreunînd viaţă săhăstrească cu înţălepeiunea pojiţieească., id. ib. ■'ianuarie 9v/25. Să întparsă/iarăşi' la sihăstreasea sa neooinţă. MiNEiiiL>;'(i776;), 110.r2/,i4. Arzînd mărăcinii patimilor cuvioase prin sudori sihăstreştL,.ib, 92r2/ll, Of;, BÜDAt-DELEANU, LEX., 1», I. GOLESCU, G„ ISER. aţi intru acest sfinţit schit . lăcuiesc..,. \se cuvine,.. să pcireâscă . viaţă săhăstreqscă (a. 1852). uricariul, 11, 196/18i 'Cf. LM,. Ş_CRIBAN, D., DSR. v 1 — 'Scriîfşi: (înveqhit,- rar) sychăsireşe, -ă, l'm. —PI.: sihăsireşti— Şl: (ţrivechit)''sâMăstrese, -eâscă, sehăs-tresc, -eăscă’4 (lb, Iser) adj. , . — Sihastru 4- suf. -esc. i:..1. ■ . "SIHĂŞT^EŞTjE .adv; (învechit) Casihaştfii (1), In ‘feşlîil ’sihaşţfiibr; ascetic, (învechit) pustniceşte,v schimniceşiş.’ ^Mărgtnd îritr-0■ isihăstie, petrecu săhăs-tţîşaşţiY,î>qŞoftei,v; s. octombrie 75v/31. Mergînd la'uh schit şi petrecînd şihăstredşte fu vădită.' mineiul (1776),’ 124vi/23, cf. -58^/7. A lăcui'acolo săhăstreşte după ‘cil vremea a da pînă lă sflrşitul vieţii sale (a. ÎŢ16). uricIriul, vii, 19, cf. lb, i. golescu, c., Iser,, .LM^' tbR.G,' SCRIÖAN, D., DSR. ; — Sdris, şi:'(învechit, rar) sychăslreşte. lm, — Şi: săhăstrişte, sehăstreşte (lb) adv. , — Sihastru’Vşuf.i -eşte. - ■■ , SIHĂSTRf ,/vbi IV. 1. Intranz. A.duce viaţă de sihastru (1); a pustnici (1), (rar) a schimnici şi), (regional) a pjisteln}c1.. Dară -eşm ’au 'sâkîslrti? Cum au împlut voia lui pîCmnezeu? varlaam, c- 369!. Părintele nostru... teofari ispbveadhic, ce-au săhăstrit mainte de Dioclitian: posoFffei', v. s. şeptembrie 13r/2. S-au ucis- ş,i alţii,[ săhăstriţid şi dcßiä în muntele Sifiaialiii. id. ,ib. ianuarie 13r/23. Fugind din lume ai' 'sihăstrii în pustie. MţifpiuL (.177,6),. 43T2/7. Doi stareţi duhovniceşti' ce'i'şifţăşiria tti chftioviq ce era in ţinutul Gazii (â. jl788). cat.: MAţi. ii, 253, cf. lb, iser. Cîţi întrii acest sfinţit schit locuiesc şi împreună sehăştresc (a‘. 1852). URiCjMUi^, iii' 1.Ö0/15, ddrf, cade. Locurile 'pe ufide ciu sihăşlrit el n§J se aseamănă cu acelea pe unde au sihăstrii marii ciiviOşi. stXnöiu, c. i, 152, cf: SCRIBAN’, D., dm, DEX. ^ F-i-fe. Iată de ce sihastreşte aziAreti pe uri dlmbplantat cu viţă americană, vine a, l. : i, 104. ! 2. R e fi. ^ se face sihastru (1) a şe' pustnici (2),, (rar) a se s.cţiiţniijci. (3), (yegional) a se duce In‘sihăstrie (v. s i h ă s t r i e ‘1). Şă să ducă [ei] în 'piistiu să să sihăstrească^ ap. tdrGj, cf. cade, scriban» d., dl, dm, DEX. ■ ' ■i ’ - . 3. R e ţ-li P. j anal. A sta retras, depaţte de ceilalţi, de şowejtate, ca lin sihastru (1) ; a se ijzol^. De-aţunci Qlpnicq Se sihăstrise în odaia ei. teodoreanu, m;, ii, 422: Spurţeă că1 atunci înadins şe'sihăstţeşle de noi, ca să se ţndiine. voiculescu,,p.'i, 93. Noi ne-am, ■sihăstrii'aicea cal şă,păstorim .oiie^sADoVEANU, o. vji, ,351. Aiunci. cu ihdîrjire m-am sihăstrii în mine. pillat, p. .235, cf. DL-j; dm:.,xŞş simţi prost in hainele liii soldăţeşti între atîţia decoraţi, şi plecă cu mînc'area îţi Ijît. Se sihăstrise.. il septembrie 1960, nr. 9, 13. Se împlineau trei ani de cînd, de bună voie, se sihăstrise între zidurile tipografiei clandestine, românia literară, 1970, nr. 34, 16/2, cf. DEX.,<$» .Intranz. A sihăstrii cu tomurile lui Kant.\scl. 1974, ’609. — Scris şi: (învechit, rar) sychăstri. lm. — Prez-ind.: sihăstrise. — Şi: (învechit) săhăstri, sehăstri» (învechit, rar) săhlstri vb. IV. > ' — V.' sihastru. , ‘ N SIHĂŞTBICÎSC,.-EÂSCĂ adj. (învechit) Sihăs-tresc. Aducerea aminte de a ce mai . dinainte săhăsjtri-cească . viaţă, drăghici, r. 312/2. Amestec ticălos diri învăţăturile sihasţriceşii ale veacului al cincisprezecelea cu învăţăturile (veaqului al nouăsprezecelea, negulici, e. i,( 77/24, cf. sfc i, 113. — PI.: sihăstrieeşti. — Şi: sihaştricesc, - eăseă, să, hăstriefise, -căscă adj,, — Sihastru 4. suf. -icesc. SÎHĂSTRÎE s. f. 1. Făptui de a trăi ca sihastru (i); stare, viaţă - de sihastru; ascetism, asce’ză, pustnicie (J), schiniriicie (1)» (raT) schimnicit. Au iăidat unii manei, alţii sehăstriivarlâam, c. 152. Pentru stihăstrie (a. 172S). hlAT. jîan. i', 332. Pornirile patimilor ’ le-ai veştejit', tăritădiiindu-le cu sihăstriii. MINEIUL (1776), ‘l23rl/7, cf. lb,' î. golescu, ■ C'.,/LM, ddrf. Te-aş1 fi ţinut >pe palme şi-n sin le-aş fi culcai Şi-n schimbul sihăstriei întregi riu te-aş fi 'dat. coşbuc, s. 81, cf. şăineanu2,: tdro,'resmerîţă, d., cade, SCRţ-ban, P., £>'l, dm, DEX. O1 L o C. v b/ (Regi'onal) A se duce In (ori, învechiţi a se deda pre) sihăstrie = ase sihăstri (1). Ciicenul să dedâse pre- săhăstrie într-acea peşteră. Sosoftei; v.‘- s. ’ septemfirife 13r/16. Văzuse el că-toi nu e nimic de lumea astă o'ârbăşi d-aia se dusese în sihăstrie. ispiKesc'u, "îi. 189, cf. ddrf. k 3. Loc unde trăieşte un' sihastru (1); locuinţă a sihastrului; schimîiicie (2), (iar) pustnicie ;.(1). V. schit1. Mărgînd într-o isihăstrie, petrecu’săfiăstreşte. 'dosoftei, v. s. octombrie 75v/31. Izvor de sărindare ce am- dat Mariii: 2 la Prigofeni, 1 la... Ţălpălari i la sihăstHi ot Putna’ (_a; >1738). bul-, com. ist. iv, 75. Facem ştire cu această carte. pentru o sfîntă biserică, săhăstrie, cu cheltuiala noastră făcută (a.1741). uricariul, xii, 272/5. Spre dreapta, Intre bordeie; se vede o casă mare..., spre stînga, pe un muncel, 0 săhăstrie-. asachi, p. r. 4/li, 'cf, iser. Plecasem să ’'mă duc ■ la vro sehăstrie, să fug. de lume. negruzizi,- s. 1, 6,7. Mult \i să 'sclrşrieşti de‘ciudă, domnule Radu, cîrid i-ei videa închis la o . săhăstrie! alecsandri, ,t. 1 4j09, cf. cihac, 11, 698; M-aş retrage înir-o sihăstrie ... şi n-aş mai vrea să ştiu de nimic, vlahuţă, o. a. 433; cf. alexi, w.', şăineXiîu2. Şi-l linişie-n,. grădina toată'şi păce~ ca-ntr-o săhăstne. anghel,, Îî. g. 35. în singurătatea ăsta' de: săhăstrie; an scrin deodată trosnL anghel — iosif, g. l. 1-7, cf. tdrg. Loc şfînt, de pelerinaj, va fi fost numai:... undi’ era sihăstria marelui preot, pârvan, g; 162, cf„ pasgu, s. 188,. resmeriţĂî . d., cade.' Călugărăşul.. l iporhi cu panerul spre. sihăs-trie. voicuLEscu, p'. i, 178. [Tînărul] a dat o parte din avere .săracilor1 şi d postit,, cu rugăciuni,. înlr-o sihăstrie de la^Tibet. sadoveaîi.. în această săhăs-' trie prtmea adesea vizitele. eminescu,: p. l:;'§8.. M-aş retrage înir-'o sihăstrie de asiţa şt ri-aş mâi vrea să ştiu de nimic. VlâhuţX,i s. a. ii, 196. Din bătrinele case... el îşi făcuse. ..., îngrămădind înăuntru iot felul de scum-pătăţi rare,'o somptuoasă sihăstrie,' unde trăia pe-picior mare. m..i. caragiale, c. 48, Domnul Bernard se îndreaptă spre cabană... Fusese vorba să’-fie vizitat, în sihăstria lui. sapoveanu,>o. xii, 525i Numea.-palatul şi parcul şi iiiile din juru-i — exilul şi- sihăstria yei. pas, l.'ii, 192. -4- (Regional; la pi.; în forma sihăstrii) - Mănăstire, (1) (Cristeşti — Botoşani). Cf. alr ii/i h ' 187/414. :' + (învechit; ra’r; îoritia săhăstrie) Ospiciu (3)v Cf. ’ ic. lum. (1841), 332. . " ' . 3. Lob retras, pe tinde' oamenii nu umblă deloc .sau pe unde trec foarte rar; 10c pustiu, lipsit de oameni săli de animale; p, exl loc lipsit de zgomot, de agitaţie; pustietate (i, 2),' singurătate- (i regionafj.-'săhăstrie, sihăstrie, (învechit), sehaştrie (asac.hi,. s, l. ii, Î7, ci.hag, ii,. 698), (învechit, rar) isihăstie, ¡sihăstrie (scrJban,. ; 5W V : ■■■■ ’ —1 .¡Sihastrii'*^ suf.. ■■■-ie,- :;-Gf. • ş!» cHÎCdc-TwpHia,-. ngrJ rjaoxaaT^ptciV'.’ ; ; SIIIĂSTRÎT, -A adj. (Har) Izolat, retras de lume în calitate de sihastru (1) ; (rar) pustnicit. Cf. dex. PI.: sihăstriţi, -tei -' ' — V. sihastri. ; SÎIILĂ s. f. i; Pădure deasă (de copaci: tineri); . hăţiş,' (regional) sihiete, sîhlar, sîhlări?’, ' sîliiişte, ţihîojică'? V: "'d 6 d r u: Cf. 'B'uBAi-pELEANuy; lexI" Prin plantele ¡u'mbfdăşe VneP'anlice setbţt"ţ'. ?se poartă. HELiADEj.d.ii,1 306şEremitul... .se depărţăîn-deşir mea':silcei, carea. îneercuiă dmpia., fm (1'845), 2822/13, cf.- NEiiuLici. Selba; aceeon în care mulţi refugiaţi.... au-.-căpăiat -drepţii 'de cetăţean¡- Aristia, plijt: 75/27. Rătăcind odată-, pe căli neumblate,. Prinlr-o şilbă deasă, dă d-uniort 'stricai..hubeşanv, p. 140. -Palidă., toamnă, ■ . . 'tu'-scuturi selba de flori. âp. t,dr6. Ce va fi căulind r ea oare l-n 'această selbă solitaţă. 'filimon, o. ţi, 343, -cf..PROT.‘'— p’op.jN. d.,;hem 1‘748, 'BABciANU,;y.; Visînd cwdoina faislă a voiniâului de'munle...... .• visul,salbelor bătrlne'.de pe umerii de., deai:-,EMiNESCu, o. i, .35. Vîrîn-du-l:[tnir-o- sihlă -deasă- şi .întunecoasă,- îl lasăsingur.. f de'q'hhiUuţă-. .'.''aşezată înir-o seheibS dehsqi şi, î-ntunecqasă. idl T.'.lill.' CtijÎă cu'cu7n sihlă y^eaşă.'ŞBELpicEÂNU, p. ,95, .cf.; pdîo?, PHIÎÎIPPIPE, p.i!44, gheţie,-.r. m. Să las mtille;luprui‘i ’ drpgţ - ■ • 'Să las sîlha cea băt'rîjtă, Să las codrul i'd- de fagi: CoşbuC,'•'ps. îi, 168! Din zori de zi} pe. driifitul îfigâst, ’, a mers mereu-,. Prin sîlhe- 'manVid. ib.' '182;'."cf.' aCe^i, w.; şAineanu3!' '.Tarlalele de porumbari se* făcuseră 'ţihlă de pădure-,: laiffiecare cficeăn -numărai două şi -trei păpuşi,, verzi şi'pline'.' ap. ţprg. Abia puteai străbate prin desişul înttXnec'ps-'al'unei' sihle de carpeni - tinerii HOGţAşy- dr. i, 'Î.6[,!ipqoe'steşie arţiurgul în păduri, Sihla,cu fagi şi' ferigi, prazii\'cu miros tare.’ al. phi-*lippides S-..69, .cf. RESMEHIŢ&, p., DR-.jiv, 846. Pătrun-dem.i-şi în verdea întunecimii,a.-selbelor Amazonului. m. i,cakagiale, c.f4p, cf.,cad,ev-Sihla neagră se-nfiqară. , topîîşceaişu,' b. 24,. în,iăinica (ăc^re a sihlei, suspină ,munpund. . şn^.ecpfi:-.,c.^pexresqu,;. ,î. ii, 203, cf. .,DRĂoÂt}u-,. rom.. 2(i9i; JZobeaiiqfiniqar,ăî tn sihlă, tigrii. voigulescu,. p. ,jriăruhiă ieşise... o vidră. SADOvEAţiu, o. iv, 72. A..inirat 'in şfhlă la vînaţ. ,id. ib. xi, 112., Mi-e gîndul, la sătucul în codrii aşezat, La- sihlele -pădurii, pillat, p! 331; cf. scrîban; d. Deo-, dată văile şi sihlele sălbatece încep să viiiască prelung. scÎNTEiA, Î953,:'nrr-2-821,' cf: ;v. rom. dctbmbrie 1954, 25. Cî-nd i privesc ’- în- atmăi?t'r Sihlă-ntunecată\.viaţa ■mi ’««'pohc/BENioc, M5.149)>cf. ltr2, d'L. într-o. margine de'sihlă-Stă maşMa Iu vdihnăi peşliu, m/ 48, cf.' pm, / ;dn2. [Cocoşul-de-munte} în cea măi mare parte â;aniiliii -. '. i trăieşte retras prin sihlă? yÎN. pesc. septembrie ■ 1961, 9. Prin sihla'unde domneşte netulburală, singurătatea. v.- rom. august: 1963", 165. Clipocitul înnegurat •" al'jjlasului -de' cocoş ascuns''în.:sihlă.-,îvîn. ,pesc. > martie , 1964, 12. Prin selbele,'umbroasei ţări. ■ ■ Pe urma fiarei alergă Narcis-, -vulpescuv^ p. • 29, cf. dex,j,h-x-4â, 353, .«ev. criti ii,'96, ,şez.-iii* f84j mat. eoLk. ii,„1 210. -S-a dus mai în fund-tn sihlă,-ca să aducă .ceva vreascuri. .şez. viii, 71: Băttînit-am •.... Pe<■ marginea sîlhelor, Ţinînd calea mîndrelâr. pop-ţ ap. tdrg. AcOlo‘ţe ascunde înlr-o sîlhă verde., „pop.-, ap/ şXiN^fN.ufi-,Pe ? acolo era ■ ossihlătdeasă., vasiLiuv.iP.: l.î 211,' Com. din, straja . rădăuţi. Care puică rrţi-cra¿dragă ,p băgăm la sîlha neagră, şez. xxui, 59. Unde-i .’deasă sîlftq,rde brad. a. vi 4, cf. arvinte, term. 165. ŞoimăneV... Capul lotrului ,ciuntea, • • • Şi, d-a dura,, mirlg dădea.,. .Peste sîlha cea cu dorul., balade,', hi, 24S, .Cf.’ folc. m6ld.. ii,'..590. ^ ÎFl g. .începi, să ştii 'ce -sihlă în jirnba ei îţi spune. LEsţjisA, i,i,34l:Âm adormit o vreme"în .Jşţlha de ¡imagini. ivoicule,sc'u/,î poezii, ,i,; 2:1(3. • Mi-e: sufletul ..o. sîhlă;sură. beniuc,' g. o m p ijls: , (Zool..; , regional) cbioş-de-sihlă ^. coc.oş-sŞlbatic (Îeirao ura-..gallus). ,Cf...marian, o.’.W, ^10,.' DpRF; .jk ,:(Bu'cov., 'Mâraml şi' norii'ul Transilv.) Loc defrişat (pe care.au crescut tufişuri). V. tîrşa'ţ. (6); Cf. t. .Papahagi, k-, 2321 Du-te'cu caprele prin seleherb. paşca, gl., cf. ciîest. -iv, 86/264, ,105/387; alr î '956/215; 218, 347, 348, Ş55, 359/360, 363, 370; 375,'alb ii/365, a v 14, arvinte,, term. 164, lexic reg. ii, 77. + (Regional; ’i'ri‘mitologia’ populară) Zînă a pădurii (Bottţ Gherla). ' Cf-^coMArii/^L.' . . ^"Ş.^Ţrifişiiv.^'NUthele mai multor specii'-de coni-iere: aŢi^brad*(Al>ies)Î Cf.'lb; polizu, brandzâ, fl. 433', GREGBSCtÎj. fl. 540, BIAă^;1'D.:! S,r,' TDRG, PANŢU, pl., borza; d, 9; h)"rriolid (1) '(Piced abies). Cf. alejm, ■ W., 'BORZA,' •Df iSOj 'ÂRH. 'FOLKÎ'.V, llî, ALR -1 981/96, .‘1 950/9,6,, alr'ii 6 385/95"'Alr ii/i iî'n 107,-2 836/95, 'alrm s'S; ii li’425/95;,cj pin2'.'(i a) (Pirius silvestrisi). Ct!viâ?B$L'ţA, d. 131;. Lă'¡umbra de sllhă' neagră Zace mitidra,rău beteagă. f (1889)/'91, cf. Gheţie, r: m. 416. &el'jmai goănă-aci smintită,’Ddu ’c'op'Ucii ,;să se-hireacă, Uiii.sihlefese pl’eacă. goriin; f. il1ţ:"Nesfirşitele' păduri de. sîlhă (molid):':.- aco'pări l^H.ţ. FOLK. ,V, iii, cf. BORZA, I). §, i RETrioAN^L,"'cH. 114; Vieiu; gl. Am. două sîlhe tăiate. Corn. din lupşa — abrud ..Ce,tină mîndră de silhă.... Cetină mtridră de brazi '|’ez:; xxin, 7i'- Uft. fii “de sanie formată Minlr-un rnotidîngemănai',' o siihă-njamăihiă. ai|h.-,^oâr.. 1,31.. S-o prins ignie. d[e, sîlhe./Ai,n i 1,2^0/96., JJarâm clompili di pi'sîlhă'. alr ii 4 614/95, cf. ib. 6 385/96. 7203 SIIILIÎBE Ţar.. g cu harastău din sîlhă. alr ïi/95, Cf. aürm şn i h 402/95. #■ (Regional ; în Xorţnk silhă) Trunchi de copac (cü diametru aproape égal la ambele capete). • Cf'. ÄRVINTE, TERM. 165. ’ ,'3. (Bet.; p'rin 'Transi’lv.; ln forma silhă) Goada-ca-lulüi (tiippuris mïlgaris). Cf. borza-, dV84. -r Pl.: sihle. — Şi: sétbâ (pl. şiselbi, marian, o. ii, 210), (învechit şi regional) şilha/ (învechit) salbă (asachI, ş. l, i,' 180), (regional) sihl£bc (a v 15), sahélbe (com. . din moNor — reghin), săhclbă (corn. din raia mare), sălîelbe (chest. iv 86/264, at-r i 956/215, 218, 347, 355, 359, 360, 3.63, 370,'a v i.5,' 16, arvinte, . term> 164, lexic reg. ii, 77), săhpâlbe (alr-i .956/218), săihă (gheţie, r. . ,m. 391, drăganu, .rom. . 197, ■ chest. iy, 86/264), şâliui (drIganu, rom. 197), sehelbă (marian, o. ii, 210, PHILIPP1 de-, p. 44; pl. şi sehelbi, „marian, o, ii, 210), selielbe ş. î.^-seiehérb subst., silhă, sîluă (cpm. marian, ŢDRG),'sîrlă‘(A ,1 13, ,2Q, arvinte, term. 165), ţihlă, ţilhă (alr ii 6 365/833, a ii 6, iii 16), ţlrla (Chest iv 105/546), (învechit, rar) silbă, silcă, sâlhă (alexi, w.), sîlvă (cihaC, I, 254), (neobişnuit sihlle (accentul .necunoscut) s. f. — Cf. lat. silva. ' . • SÏHLËBE s. f. v., sihlă. SIHLËTE s. f. (Prin Bjicov. şi Mold.) Sihlă (1). Mejşeră tirrtp de mai multe oare pînă ce deţeră într^o sihlele mdre. marian, t. 44, cf. aş.vinte, term. 165. — Pl.: ? . — Sililă + ,suf. -ele. , SIHLIE s. f. v. sihlă. SlHIiÎŞ s. n. (Regioiial) Loc acoperit .de şihlă (1). Şi-n vreţne ce -pădiiraru dorinea mort de oboseală, ei deschideau uşa şi se făc.eâu,nebăzuţi in ţihliş, f (1891), 73. Merse ea,-merse, străbătind văgăuni întunecoase, tiglişiiri şjL tufărişuri, i. cr. i, 134, cf. tdrg, ş^ineanu, d. ţj. îi otoieaype, départe şi era -bucur'ds ciiid se putea deşi sub iin ţihliş öri în. lăruiri de păpuşoi, popa, v. 68!, Din.ipreme yîri preme, găieje ptrliâiu hnn ‘ţîhlişuri Şi ţîte o năhică neăgrâ'vîjca prin frunzare, sadoveanu, 0. î, 226, cf. scriban, ß., chest. iv, 105/1-98. . — Pl.‘..sihlişuri, — Şi: ţihliş, ji<|liş ş. f. , , — Sihlă + suf. -iş. ■ . 'SIHLÖS, -OÂSĂ adj, (Regional; despre unele porţiuni de pămîrit) Acoperit de .sihlă (l). Gf. tdrg. Lpc s'ihBè: scriban, d,, cf. alr ii 6 36.5/3Q5. — Pl,': sihloşi, -qdse, — Şi: săhl6s, -qăsă (al« ii 6 ;S65/365), iiiilös, -oăsă (scriban, ' d.), (suspect) s'ti“ ‘-oasâ (tdrg, mXt. folk. 756) âdj. — Sihlă + suf. -os.' SIÎ vb, IV v. .¿fii. ' . - SIIÂ, interj, y. sia. ’ SIIMĂN £. m. v, seitnen. ■ y SIIMEÂN S: m. V, şeiinen. ' SIIMÉN ş. . v.. seimen., SIÎNŢĂ -s. f. v. sfilnţă, SIL s. ni, Zăcămîîit de ,rQ,ci magnetice intţuzive, ' care se prezintă sub forma uncir spaţii;laiiielate umplute cu topituri magmatice. Cf. çantuniabi, l. m., W2, 1.TR2, DEX. / ‘ — Scris şi: sili -ltr2. — Pl!': ? — Din ‘ fr. sili.' - , ' . ' ' . ' SILABĂ vb! IV v. silabă. . - ' SILABĂ / < SILABAR ş., n. 1. (învechiţ)^ Abegedar,' Cf. i. gq- LESCU,' C., ANŢONEŞCP, ţ>., B^JICIANU, V,, GHEŢIE, R. •m. j&bxi, wv jsmnew, p, ,2. Totalitatea semnelor cire, reprezintă silabele ungi limbi (monosilabice); p. e x t. carte în care sînt .î,ţir.egistrate5 înţr-o. ordine anumită, aceste semne." Despre silabarul iaponilor.-. nu •'aveaţi vreo -idee: Maîorescu,. cr. hi, 388: S-a ajuns. Iq concluzia că e vorba de un siţabar, dezvoltat din hieroglife folosit pentru notarea, unui 'dialect al limbii greceşti. graur, i. L. 81. Cunoaşterea silabarului cipriot- din epoca clasică. -sgl 1957,- 93. 'D,in cele 90 de semne ale silabarului,' mimai 70- :au fost.translilerate c.u'.precizie, ib. 1968, 647. V- ’■/" ' — Pl.: sildbar'e- şi (învechit, rar) silabaruri (i. go- , lescu, c.). — Şic'Silăbâr s. n. barcianu, —- Din fr. syllabâire. J" ŞILABARE s, f. v. silabire. - . , ŞILABĂŢIE s. f^ Descompunere ,a cuvintelor în silabe. Trelmie 'să pfesupunem că. silabăfig,, în -latina ce Hă la baza românei, era,diferită de a l'aiiţiei (jccicleji-.tăle. rosetti, i. l. r. i-, 76, cf. en2, cex. ' Pk: sildbaţii. — Din fr. , syllahâtion. 1 • . « "' ' -, X ' SII^ĂBAş. f. Parte a Unui.c;uyînt, alcătuiţă dintr-djnjil sau mai multe sunete,- care, sfe rosteşte1 Ifitr-o singură emisiune a vocii... Sii.cwa este împreunarea a. doauo slove, cum este:, ba, va, ga, da. m, costin, q. 319.. Si'ihu.-rile... ce scriu într-aceasia c$rţulip au ¡ţ3s silabe, id. ii>. .Schimbăre!a,.şi sunarea silăvelor a alcătui jşof, can-TEkiR,. i. i. i, 81. Fţind niimeie aceste de trei-s'ilave, adecă de 3 î/ijug'ări, se înţelege. că ăt'e fieşiecare Injugarfi cîte <1ouă slovjz. a,ntim, p.'33. Limba ialienească n-au obicinuit a avea stihuri eu, număr dă- picioare, ci .numai cu număr de silabe, văcărescul, ok. 1J55/17. .Bună- întocmire a - slovelor înfru .scrisoarea sillapelo'r .' şi a cuvintelor, .orto'gr., 3/10. -Ei .ţnc'ep a slovni cupinte de, mai muUe, .sillabe.. carte ţreb., ii," 72/21., Sillava sail şlovenirea taste, cuprindere saii' str[\]itgere a doauo mai vîrtos slove, prin mişcarea uniia gjasnice, prefeuna]-: 4a. eustatievici, ap. rum. -23v/13. La tot şoptul călduros; La b silavă, virgulă, la tot punctul amo- . ros, A ¡mea inirnă-de flăcări sftrăieşte.- millo:, în pr. dram. 3'63- Grairea sq cuprinde diri Cuvinte, cuvintele din silîave.-vemPea^gram. 2/5. Prozodia ,e. învăţătura de a'dti fieştecărei silape acelaşi ton care..i„ se cuvine.' siNCAij api cp t316.’\,Din ş'ilave.ţ. .. să, naŞte zicerea,. ' ÂiÎboteXÎjuî* gram. v,ro.mî 20v/6Punq lîngă această ■ sif'lâ de. colo Vi i, s: maios, d. -94/22.. Numerîhduja" un 'metru doauo sillabe. bud,ai-deleanu., ţig-. 26v/8.. Va urma în silăva-Viitoare:, a, sau e. înv. .pasc. 21/7. La cuvintele ceale de mai multe, silave,, ceqle înainte mergătoare' ic - repelim. diîAconovici-loga, c-r. rom. 8/23.' cf; te. Aceea ce-, face< po,ezia.,nu e..., cadenţia , regulată a iŞillabelor, ci plăsmuirea cea vie. pleşoianu, t. r, 46/9. 'înti-un rînd de şqpte silabe se cuprind cinci zicerii a. 1832). plr i, 21, cf. I. golescu, c. Şcolarii vor i'Avăţa a citi una'după alta slove,: silabe, ziceţi, reg. org. 372/14. 'Fieşttcdfe limbă- e compusă din vorbe saii cuvinte^ vorba-din-silabe, silabele din,litere' antrop. 206/18. Acţent acut este ,acela care înăspreşte’şilava. asachi, ti'822/27, cf. valian, v. Acelea totdeauna s(L ‘dis,părţesâ;;'-'una să ia cătră silava cea dinainte, gram. koLD. 13r-/l0. Slove cinci cuprinse într-un cuvint de dottă sillave. fm (1841), -288/33, cf-, negulici,; . iser, stamati,' d; AU. grămădit‘silabele tot într-acilaşi Joc. PANNy-în contribuţii, ii, 274. Sefn.nu/ acesta, .... o mică .trăsură,¡.este spre ă intona silaba unde se cere la ziceri inuzitate. aristia, plut. II2/19. Fără aceste slove... nu se' poalepro fori’si nici o, silabi, căci ele -sînt temeliă limbii. negruzzi;.s. i, 85 ct polizu, prot. — pop.', v. d., antonescu, i>., barcianu, v. Prozodia — 885 — SILABĂ — 886 — SILABIC ne învaţă a accentua silabele, creangă, o. 228, Muşteriul cel nou îngălează silabele, pe unele prea slabe negii-jîndu-l'e chiar de iot. caragiale, o-, i, 193. Cintecul silabelor măsurate şi sonore te fură, ca apa. v,lahuţă, s. A. ii; 490. Eu ştiu că mulţămeşte pe-acel care .trădează Oricare a mea silabă, cu daruri mai domneşti, i. ne-grtjzzi, s. vi, 172, cf. ddrf. O! Moft!.. . silabă vastă cu neţărmurit cuprins (a.1 1893). plr i, 406. Număr tropotind silabe Şi şterg mereu, coşbuc, p. ii, 267,-cf.' alexi, w., şăineanu2. Am văzut şi tntiiul tipar, ' întîiele semne ciudate... care, învecinate şi puse la un loc, aveau să formeze silabele şi, cuvintele, anghel, pr. 101. Din al doilea vers lipsesc-două silabe, bul. com. ist. ii, 94. La dtnsul o silabă plătea cit o frază.. hogaş, dr. i, 148. Versurile sînt scurte, de şapte şi opt silabe, ibrăileanu, s. l. 224, cf. iîe-smeriţă, d., ivela, d.. m., cade. Un nume straniu Din trei silabe, topîr-ceanu, p^ o. 86. Răspică domol silabele cuvîntului filozofie, camil petrescu, u. n. 27. Pă-că-to-su-le!... Aşa ne striga,.. . strivind silabele între dinţi, profesorul de istorie, i. botez, şc. 50. Manole a înţeles. Fiecare silabă i-a pătruns în inimă, cocea, s. , i, 242. E un cuvînt, o împărechere de silabe, o deschidere şi o închidere a buzelor, teodoreanu, m. iii, 95. îmi aplecam nasul asupra slovelor şi prindeam a mărmăi două silabe: mînă-mînă, mînă-mînă. sadoveanu, o. xii, 622. Numărul silabelor unui cuvînt e identic cu numărul culmilor lui sonore, puşcariu, l. r. i, 67. In limba noastră... accentul de intensitate şi cel muzical cad, de obicei, pe aceeaşi silabă, iordan, l. r. 153, cf. scriban, . d. Ingurgitam acum... cu ochii, cu urechile, cu sufletul fiecare cuvînt, fiecare silabă, fiecare sunet, mihăescu, d. a. 193. Aceste ample structuri sonore se pot... eu uşurinţă desface în grupuri de silabe, vianu, a. p. 116. Această silabă, e pronunţată bine. arghezi, l. 125. Versul propriu-zis este întărit.cu refrene, amplificat cu silabe pînă la epuizarea frazei muzicale, călinescu, c. o. 341. Se dă supiectului un grup de silabe pe care. trebuie să le înveţe pînă la automatism, ralea, s. t. ii, 190. Fiecare [sat] are un nume, o ciudată alăturare de silabe, bogza, c. o. 241. Felul ei de a cînta silabele... îl scotea din sările, vine a, l. i, 172. Găsim deci... o creştere continuă-a gradului de deschidere pînă la centrul silabei, de unde începe o mişcare de închidere, graur, i. l. 54. înghite cîte o silabă, probabil din cauza grabei. tudoran, o. 50. Limita dintre silabele unui aceluiaşi ■cuvînt se găseşte acolo undeperceptibilitalea e minimă. I-.tr2, cf; dl. Pe mină numeri Şiruri de silabe rare. labiş, p. 406, cf. dm. Vasile Pogor scrie aproape numai în versuri de 15 silabe, ist. ltt. rom. ii, 219, cf. der. Am desluşit printre suspine Două silabe slabe. v. rom. ianuarie 1965, 44. '[în limba latină] limita silabei se plasa imediat după vocală..., dacă aceasta era urmată de o altă vocală-sau de o singură cons'pană. ist. l. rom. i, 25. E dreptul meu săccut pretutindeni .. . Cuvîntiil rar, silaba, deşuchiată. vulpes.cu, p. 64. Eufonia versului rezultă... dintr-o , anumită succesiune a silabelor în vers. l. rom. 1967, 30, cf. dn2. Vorbele grasului se risipesc, îşi amestecă silabele între ele. bĂnulescu, î. 11. în ,fiece .silabă e respiraţia ia. românia literară, 1971, nr. 150, 3/1, cf. dex. <*> •Fi g. Tugomir Basarab, despre care, în anălds noas-. tre,... în deşert veţi căuta o singură sillabă. hasdeu, i. c. i, 136. Ţărcile bateau mai liniştit, cu cîrcîiri repetate'; unele emiteau o silabă, altele răspundeau, cu două. sadoveanu, o, xii, 515.. Să rîdă cu silabe.de scintei pe buzele tale. românia literară, 1970, ni. 33, 3/1. <0> (Urmat de determinări care indică poziţia silabei in cuvînt, calitatea sau cantitatea silabei) Syllava cea mai de pre urmă în cuvintele latineşti, nicicum nu se lungeşte, şincai, p. p. 7. 'După silaba scurtă şi lungă numărindu. budai-deleanu, ţig.1 26y/5. Numele de -astăzi.:, este... derivat... prin schimbarea consoa~ nelor lichide... şi lepădarea silabei mijlocii. Xenopol, • i. R. i, 203. Si[aba din urmă, cu cei doi „ii”, răsuna de sus, trecea în depărtări, agîrbiceanu, â. 158. Si- gur, întări cel mai nou general, apăsind pe ultima silabă. brăescu, o. a. .i, 101. Vocala lungită din silaba întîi se■ rosteşte pe un ton mai înălţat, puşcariu, l. r. i, 45. Pre'supune o strămutare de accent pe silabat linală. iordan, t. 339. Silabele accentuate şi cele neac-centuaie clterncază. id. l. r. 149. Silaba ultimă se sprijină pe o vocală parazitară spre a împlini măsura muzicală., călinescu, c. o. 341. Accentul nu este nicăieri pe silaba iniţială, graur, e. 79. De ce puneţi accentul pe prima silabă? preda, e. 395. [în limba latina] în silabă interioară vocalele scurte au tendinţa ■ de a se închide, ist. l. rom. i, 18. Aici se studiază probleme complicate şi minuţioase de prozodie, de ritm şi accente, 'de silabe lungi şi scurte, românia literară, 1970, nr. 66,-22/4, cf. M. d. enc., dlx. — Accentuat şi: (învechit) dlabă. budai-deleanu,' lex., lb. — Scris şi : (învechit) sillabă. — Pl. : silabe. — ¡>i: (învechit) silăvă (scris şi sillavă, syllavă), (învechit, rar) silăbi, silSvâ (cantemir, hr. 178) s. f. — Din lat. syll.ibi, fr. syllabe. — Silavăi. d. enc., dex. Principiu silabic =,principiu care stă la baza scrierii silabice. Principiul silabic reduce numărul semnelor, graur, i. l. 88. Ritm silabic = ritm (1) caracterizat de alternanţa dintre silabele accentuate şi cele neaccentuate. Deosebirea se datoreşte, în primul rînd, ritmului silabic. iordan, stil. 47. Vers silabic = vers in care măsura, este determinată de numărul silabelor şi nu de valoarea lor. Cf. scriban, d. Versul este silabic. m 1969, nr. 12, 10. Versificaţie silabică — versificaţie bazată pe numărul silabelor, independent Je locul accentelor. Cf. dl, dm, dex. Versificaţie silabo-tonică = versificaţie bazată pe numărul silabelor dintr-un vers şi pe repartizarea accentelor. Cf. dm. Gini silabic = (în opoziţie cu tini melismotic)-bucată muzicală în care unui ton ii corespunde o singură silabă. ¡Felul acesta de.com- 7223 SILABIRE — 887' — SILABISIT2 poziliuni cată să ţie scrisă dupc regulele cîntului silabic. filimon, o. ii, 256, cf-. tim. popovici, d. m. 33. ■i> (Adverbial) întrebările mele răcnite şi răspunsurile strigate... se pierdeau ca nişte şoapte nepercepute, auzite parcă numai 'cu ochiul, silabic, la buzele cui le rostea. arGhezi, b. 139. (Despre vocale) Care poate forma (împreună cu una şau mai multe .consoane) o silabă; plenison. Du pi un grup consonantic u final era silabic. scl 1954, nr. 3—4, 341. 4- (Neobişnuit) Care ţine seama, în mod special, de pronunţarea Clară şi distinctă a fiecărei silabe a unui cuvînt. Răspunse, uscat, cu distincţia lui sildbică jormidabilă. breban, a. 311. — PI. : silabici,'-ce. — Din fr, syllabique. S1LABÎRE s. f. (învechit) Silabisire. La silaoire mai vîrtos trebuie invăţătoriul să se sîrguiască, ca fieşte-carea literă chiar, luminat şi drept să o respundă pruncii. man, Înv. 203/15. Sylavirea se face cind toate literele care se află tnlr-o sylavă dezbinat le numim, apoi deodată le respundem. diaconOvici-loga, gr. rom. 8/20, cf. NEGULICI. PI.: silabiri. — Şi: silabâre (negulici), silavire (scris şi sylavire) ,s. f. — V. silabi2. SILABIS vb. I v. silabisi. SILABISÂRE s. f. v. silabisire. SILABISĂŢIE s. f. (învechit) Silabisire. Dintre ceale 10 ceasuri... să întrebuinţaţi 4 spre silabisaţie. -petrovici, p. 124/3. Tare aş pofti ca să aibă tnvăţăto-riul dischilinile cărţi pentru silabizaţie. id. ib. 140/6. Deprinderea întru silabizaţie ar lipsi, cit e cu putinţă mai curînd, să -se prefacă In cetire, id. ib. 140/22. cf. NEGULICI. — PI.: silabisaţii. — Şi: silabizaţie s. f. — Din fr. silabisation. SILABISÎ vb. IV. Tr.anz. (Folosit şi absol.) (Complementul indică cuvinte, texte, inscripţii, documente etc.) A pronunţa sau a citi despărţind In silabe sau sunete (din stîngăcie sau pentru a pune .cuviptul sau cuvintele în relief); p. e x t. a pronunţa sau a citi rar, a descifra cu greutate; (învechit) a buchi-risi, a silabi2, (rar) a sloveni, (familiar) a bucheri. O diregătorie în shoală ... a silabiza, a ceti şi a socoti. petrovici, p. 6Ş/22. Mai întîi ar putea invăţătoriul să dea pruncilor o cuvînlare. .. ,ca să o silabizească, apoi după aceaia să-i lasă, să o şi cetească, id. ib. 140/26, cf. i. golescu, c. Esojj pe care-l silabisim pe banceie şcoalei. negru.zzi, s. i, 336, cf. polizu, prot. — pop., • n. d., bârcianu, v., lm. Cine-l citeşte... cu inima închisă şi-n citire nedeprins Cartea i-o silabiseşte. macedonski, o. i, 128, cf. ddrf. Copil silabisindu-şi al şcoalei abecedar, demetrescu, o. " 59, cf. alexi, w.,. şăineani)2. îşi ariina .ochelarii -după urechi şi-ncepea să silabisească inscripţia, anghel, fr. 141. U'(t& tîrgul de ropotul alegerilor şi dumneata stai de silabiseşti hrisoavele, brătescu-voineşti, p. 27.3. Silabisea,, citea greu, stîrnea ilaritatea’ credincioşilor, agîrbiceanu, s. 67, cf. resmeriţă, d., cade. Boceşte întruna, silabisind tărăgănat.... : — Ne-a acoperit pămînlul. camii) pe-trescu, u. n. 364. Unii silabisesc cu greu slovele şterse de atîţa drum. c. petrescu, î. ii, 19. Am început să silabisesc încet, ajutai de maica Leonora: U-n, un ... c-a-l, cal. brăescu, a. 61. Silabisea în gînd originea pianului: „Stutgardt“.■ kl'opştock, f. 326. Cu degetul urmărind rîndurile chirilice, silabisea, slovă cu slovă. gocea, s. i, 234. Poetul... a silabisit titlul poeziei: Au-tum-nală! vlasiu, d. 62. Aha! Rue de l’Observa-loire — silabisi el, satisfăcut, numele regăsit, teodoreanu,, m. iii, 418. Rostesc go-me-nol, silabisind pentru ca să măr'înţeleagă mai bine. bjjşcariu,,L. R. i, 67, cf. scriban, d. Pe vremea aceea copiii silabiseau în cor şi învăţau buchile scriind pe nisip, sadoveanu, e. 88. El repetă, silabisind treptat mai rar: — Ve-ve-i-ţa. ARGHEZij s. vii, 140. — De ce, stimabilă doamnă Mini Cornel? silabisi Ioanide, nu fără intenţie răutăcioasă. călinescu, s. 124. în mină... ţinea ziarul Liberalul-pe care il silabisea cu mare evlavie, id. c. o. 85. Negus, -lorii-., silabisind. articolele, în stil neologistic, din jurnalele politice ale zilei, vianu, l. u. 590. în cursul lecţiei... se lăsa transportat de-un mod foarte aparte de a întinde cuvînlul, de a-l silabisi, blaga, h. 125. Citeşte admirativ, ca şi cum ar silabisi cartea de vizită a unui conte: sa-la-tă de cas-tra-veţi. bogza, a. î. 385. îşi cuprinsese fruntea cu palmele şi silabisea cu voce tare. contemp. 1954, nr. 385, 4/1. Sări peste rîndur.i, ... silabisi:.... M-me Esmeralde Aristika. pas, l. ii, 120. Oamenii maturi care nu ştiu carte învaţă mult niai uşor să silabisească decit .să distingă fonemele. gbaub, I. L. 80. Scoale un creion şi scrie sila-bisind. h. lovinescu, T. 282. Văzu că pe el erau săpate nişte litere, le silabisi: „Speranţa“, tudoran, p. 153, cf. dl. Cu-nósc situaţia!... silabisi Ion Nicolaé încercînd să se stăpînească. preda, d. 189. Matna silabisea, greu o carte. id. m. s. 163. îi trecu numele sub ale celorlalţi, silabisind, mihale, o. 489, cf. dm. Silabisea titlurile cărţilor, barbu, g., 300. începu sări citească rar, silabisind aproape fiecare cuvînt. românia literară, 1970, nr. 34, ¿6/2, cf. m. d. enc.,' dex. "0» F i g. Pietre ştirbite de pe care se căznesc cărturarii să silabisească fala trecută, ap. tdrg. Şi-n loc de suflet, un frou-frou Cu care ea silabiza Cînd „Da“ ... Cind „Nu‘-‘. minulescu, vers. 288. Voi nú ştiţi nici 'măcar silabisa Zborurile acestea, zmulse din inima mea. id. ib. 332. Silabisind în gînd adevărul spus de tovarăşul de la gară. a. m. zamfirescu, m. d. ii, 38. Un sunet evoca saltul. .. dansatoruliii care fluieră..., altul silabisea ca o copilă. arghezi, Li 240. [Un greier] silabiseşte în violina mea. călinescu, o. ii, 93. Decupez parfumul de garoafe ' Silabisind o sărutare, vulpescu, p. 35. în film, silabisind primele litere din abecedarul realismului, cinema, 1968, nr. 9, 17.' Pe coline bucolice silabiseam un dar. românia literară, 1970, nr. 107, 7/3. (Prin lărgirea sensului) Găurea o masă cu frecătura in sila sţredelului. aristia, plut. LXXXVII/31. <0> L o c. a d v. (învechit şi regional) Cu (marc sau atîta) silă ori in (sau a) silă = cu toată puterea' (II 1); făcînd un efort; cu greutate. Cel ce în susul apii în silă cit poale cţticul urneşte. cantemiA, ap.\GCR jr, 327/12. Au ieşit al ară din porţi, mult stri-gînd spre a să lepăia şi în silă într-armăndu-să. ae-TaiOPiCA, 15v/16. far el, puţin liniştindu-să, ca cum s-ar trage în sîlă, s-au rădicat în picioare, ib. 26r/4. Averile. . . cu atita silă şi grijă, ba incă cu paffuba sufletului nu încetezi a le aduna, maior, p. 53/10. [Scurgerea buricului] cînd se lipeşte de scutece şi se ttage la- desfăşare, -fără. băgare de seamă, :în şîlă, mai înaintea vindecării lui. episcupescu, practica, 124/16. Ţrei-patru linguriţe -de unt de migdale dulci şi proaspăt ... spre a nu ieşi cu scremete şi în silă. id. ■ib. 125/8, cf. polizu. Calul se poticneşte-; il opresc în silă', vrea să pornească iar, dar cade zdrobii in genunchi. cahagiale, . o. 1,145. în fund de ¡gingaşe potire, ţîş-rieşte-n silă ..vitriol, macedonski, o.'i, 120. Opriţi pe loc în silă. DbRF, cf. ,tdrg. Faţa omului era verde-violetă, ochii.morţi, numai cu mare silă.bar fi^putut recunoaşte cineva, agîrbiceanu, a. 466. Cu mare silă, cu mult 1 chin, se putea cufunda. . . în cuprinsul actelor pe care avea să le rezolve.' id. l. t. 353. S-a pus Mărcuţ în silă Să ceară mereu la'mtlă. .tarnîk — bîrseanu, d. 486, ct. ALR 11/102,- 105, alrm sn. ni h 1 237. A, cu sîlă, cu l/iu, cu vai, a ajuns acolo. o. bîrlea, a. p. i, 192. + (De obicei la pi.) Minune (1-). Elenilor site nu proaste făcea Dumned-zeu cu mărule lu Pavel. cod. vor.2-2v/6, Vedea sile şi seamne,. şi se mira. coresi,, l. 34/2: Tre-medle îngerul tău cu 'aritarea silelor tale (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 148/2. Silele lui carele au ţăciil cu Amesiîa, împăratul Iudeii, biblia (1688), 276l/ll-'+ (Concretizat) Armată. în veacie mila lui celui ce au scuturat faraon şi sila lui în Mareei .Neagră. psalt. mur. -116r/6, cf. coresi, ps. 373/5. Toată sila lui şi războaiele. carea au făcut, biblia (1688), 274V39. Se sculă însuşi Darie împărat cu sjlalui şi porni asupra lui Neîhinav. alexandria, 3/11, cf.' 65/19. Sila mă cheamă să încep a mă lupta, pann, e. ii, 120/11. Pornind la război cu o silă aşa■ de mare şi de grozavă, sparse împărăţia vecinului, ispirescu, l. 111, cf." şăi-neanu2. Două tovărăşii de steaguri au pălit mai la vale sila ismaililenilor, din două laturi, sadoveanu, o. XIII, '1.016, cf.’ dl, DM, dex.. <> F i g. Lăudaţi-t-toţi îngerii lui, lăudaţi-l toate silele lui, ..lăudaţii soarele şi.lunra: psalt. hur. 124r/18. Supuseră-se lui îngerii şi slaslile şi silele, cod, vor.2 " 79r/3. Domnul silelor. psalt. sen., ap. ddrf. Cc/ui« cb toate silele ceriului slujeseu-i, heruvimii şi serafimii, coresi, ev. i 109.. Amu mira-se toate silele ceriului de Âvr.am (cca 1600). cuv. d. bXtr. ii, 193/20. Cela ce eşti ma[i] susu de toate silele cerului (cca'1600). ib. .362/5. •$> Sila samo-diva = (în mitologia populară)_sampdiva (1). Of. pam-filb, s.. y. 25. + (Transilv. şi Mold.; urmat de determinări' introduse prin prep. „de“, care indică felul) 'Mulţime de...; cantitate de... Ţoale străzile, toate casele şi ctelurile pfine de oameni, -de le miri ce caută atita sîlă de om aci. f ..(1886), 336. Eu îţi pot dă atita 7247 SILĂ — 889 — SILĂ- silă de rod şi iu să riu-mi laşi nici -un fir? pamfile, a, r. .121. Aşa ceva nú se mai cunoaşte după aliia silă de vreme, benîuc, m. c.- i, 199, cf. dex. De' unde va putea el avea atîta silă de piei de pureci, cile sint de lipsă pentru o haină, mera, l. b. .185. 2. Faptul de a determina'pe cineva să facă ceva împotriva voinţei sale; faptă caracterizată prin (brutalitate şi prin) nerespectarea drepturilor sau a voinţei cuiva; constringere, forţă, presiune (2), silnicié (2), violenţă, (învechit) nevoie (5), pótrivntcie (1), silinţă (1), silnicire, strinsoare, (regional) sălăbărie. V. abuz, samavolnicie (1), servitute (1). Nu cu vreo silă şi nevoie ţinuţi sini. coresi,' ev. 99. Am vîndut. . . de a mea bună-voie, fără de rţici o silă (a. 1621). bul. com. ist. iii, 80. Acest lucru nu iaste nemărui dală cu vreo silă, cum să fie ăatoriu să facă ,acest agiuloriu. prav. -122. M-am vindut dumnielui de bun fă-] voia mea, făr nici o sil[ă] (a. 1650). gcr . i, 135/28. Caută şi de mine Doamne-ntr-a ta milă Că-m vezi greutatea şi de vrăjmaş silă. dosoftei', ps. 30/20, cf. id. v. s. octombrie 96r/35. Banul au stătut de au iernai în Bugeag..,. cu multă cheltuială şi silă buge-genilor. neculce, l. 307. Unde este sila Hrănească nu se cearcă putinţa firească, cantemir, i. i; i, 119. ' Părinţii carii lăcuiesc într-însa să petreacă întru vol-nicie şi odihnă, mîntuiţi de iot feliul de silă (a. .1702). iorga, s. ,t>. xiv, 8, cf. anón. car. Seimenii dinlon-iru;.. au deschis poarta ţără dé nici o silă. muşte, let.2 iii, 60. Poruncă şi.şilă de la împăratul Aurelian să fi fost, ca romanii toţi... să treacă... în Misia. maior, ist. 30/6. Băirîna. . . fuge de, stta nemeşească. budai-deleanu, T. v. 90. Dar şi locuitorilor să nu vie silă a se supară'cu luare de cai (a. 1814). uricariul, i, 203. Nimic nu iaste maţ mult improtiva pravilii.. . . clecît vicleşugul şi ceale urmalc prin silă şi de frică. pravila (1814), 4/1. Legile. contribuiază. . . la . fericirea omului, împedicind sila (a. 1817). uricariul, iv, .306/9. Mărfurile ruseşti vor fi scutite de toată sila şi de orişice năpaste, ar (1829), 212,1/2. Asemenea şi sila igurtîenilor.. . ,de să vor împotrivi aceia a da. . . parte din sumă... spînzură. . . după aceleaşi pravili (a. 1829). doc. ec. 449. Sila, asuprimea şi dirzia la haiduci priveşte, i. golescu, ap. zanne, p. viii, 530. Ar fi fost. . ■ păcat să-lasă a să omori pe nişte oameni care nu le da pricină de silă. drăghici, r. 264/31, cf. valían, v. JJnitatea falsă la care împărăţia romană supuse prin sită lumea trebui să se sfarme, bălcescu, m. v. 8. Scherffenberg. . .' amerinţa lui Apafi cu sile rele. bariţiu, p. a. i, 52. Cugetam că sîla făcută nouă de a porni noaptea era pentru a ne preda la graniţă. nuşso, s. 169. Grecii numesc pace acordul între două contrarie partite făcut... prin catea raţiunii,'dar nu prin silă. aristia, píajt. 172/13. Să fiu silit a mă ■dezonora, argtindu-mi . numele şi calitatea?... Pentru ce această silă? negruzzi, s. iii, 12-4. Unii din mulţime intrau prin silă în casele şi prăvăliile neguţătorilor. filimon, o. i, 299. L-am privit ieşind la lanul boieresc prin sila zapciilor. i. ionescu, b. c. 194/22. Machiavelli şi Hobbes. . . aşază principiile politicii pe viclenie şi sil^ă (a. 1865). plr j, 218. jEu. mă duc unde mi-e sita, deşi se pare că umblu pre unăe voiesc. f (1869), 136. Nu ne r'ămîne decit a urma, depărtaţi de orice silă tcoretidă, simţului nostru limbistic.. maio-REScy, cr. i, 389. Copiii aceia lipsiţi. . . între aceia cărora studiul nu li-io silă, ci chemare, eminescu, p. L. 126..-.Nici sila. . . nu sfarmă acest mers necesar al dezvoltării, limbii, philippide, p. 173. Este un om de sila cui Să-mi placă tot ce-i place lui? coşbuc,. p. i, 119. A stăpînit asupra ei fără nici un fel de silă sau vicleşug, iorga, ,c. i. i, 30. Le-am cerut unele aprobări. Mi le-au' dat. N-a fost vorba de silă. stancu; r. a. iv, 233, Noi să punem mina pe lucrul altuia? S.ă ferească Dumnezeu omul4 der silă. beniuc, v. cuc-91, cf. dl, dm, dex. Unul Zoilă, Om de vrajbă şi de silă, Un trimis-de la domnie, alecsandri, p. p. 180. 'Sila dreplaie n-are. Cf. i. gólescu, c., polizu, bar- cianu, zanne, p. vin, 530, ALEX4, -w. Cînd sila porun ceşte,' pravila conteneşte, i. golescu, ap. zanke, p' viii, 529. <î> (Cu sens atenuat) El ii desfăcu cu o dulce silă scrisoarea cea mototolită din mîini.. eminescu, p. l. 58. <0* Loc. a d v. şi adj. Cu (de-a) sila sau (rai) da(-a) sila ori de (sau în ori cu) silă = (care ‘ este) prin impunere, prin abuz, fără voia «au acordul cuiva; forţat, cu forţa, fără voie, în silfticie (v. s i 1-nicie 2). De-am priimi noi cu nevoie sau cu sila (... cuvintul şi leagea), atunce n-am finea bine şi tare. coresi, ev. 67. Pravilele. . .* dau certare pină la moarte ceiora ce răpesc muieri cu de-a sila. prav. 190. Puţine călugăriţe să fac de buna voia lor; mai. multe să fac cu de-a sila şi cu amăgiţuri. ib. 197. Fîrşitul dzitelor trage cu de-a sila pre om. m. costin, o. 100. Mă trăgea cu de-a Sila la acea rîpă să m-arunce. dosoftei, ap. hem. 1 86-1. 'L-au pus la 'închisoare... şi cii sila i-au luat satiil (a. 1676). bùl. com. ist. iv, 171. Acei pani nu i-au luat craiul cu judecată, ei în silă (a. 1680). ib. ii, 231. S-au ispitit çu.sila să apuce împărăţia. N. costin, l. 102. Au poroncit, numai să-l pornească cu sila, dacă nu va de > bunăvoie, neculce, l.'270. Traian. . . dobîndind biruinţa şi pacea cu de-a silalual-au cù sine şi pre solii lui Decheval. can-.temir, hr. .82, cf. lex. mars. 195. Mitropolia n-am luat-o cu sila, nici cu mite. antim, p. ’XXV. După cum v-au fost tocmeala, tu nu vei să le ţii, ci le tinzi mai mult, de-i măninci şi ce-i iaste porte lui în silă (a. 1706). bul. com. ist. iii, 90. Au pornit cărţi p.e la lăcuilori. . . poroncind ca să-i scoată cu sila de pin păduri (sfîrşitul sec. XVIII). le;t. iii,, 245/4, cf. man. GÔrx. .15. Acei oameni de trei ani-i calcă iarba pe.-de moşie,în silă (a. 1762). uricariul, viii, 9.- Egumenul ■ . . . i-au luat o fată cu 's,ila şi au măritai-o după un iob (a. 1777). ib. X!X, 15/21. Zise Dioghen filozoful: — împărate, cetatea cu sila nu vei lua. alexandria (1794),'57/7.-' Pentrii care perderi de silă i-aii, -căutat lui Domitiăn a face pace cu Decheval. şincal, i-ir, r, 2/8. Va vrea să-l ducă în sîlă Dc-acasă. budai-de-leanu,' t. v. 45. Cu puterea ciomagului ¿iăpinescu în ..silă (a. 1811). bul. com. ist. iii,. 105. O moşie răpită in silă (a. 1813). ib. iv, 98. A-i deschide gura cu sila iaste cu primejdie, calendariu (1814), 175/7. Ea... nu vrea să se scoale să vie să dea -mîna, pînâ m-am dus eu... şi o am sculat-o în silă (a. 1817). iceca s. d: xii, 206. Să se tragă cu de-c sita la .judecată. legiuire, ap. hem 1861. Àu lucrat în silă, împotriva hrisovului domnesc (a, 1823). doc. ec. 282, cf. lb. Tu vrei... oamenii a îngrozi -Şi le porunceşti în .silă ca tine a se gîndi. heliade, o. i, 421, cf. valian, v. De la înalta voinţă.;. ■ iu priimit zidirea, Nu în silă, oi. in voie, să-şi cîştige fericirea.. conacHi, p. 294. Au mai putut să aibă .episcopii uniţi trebuinţă de cite un bun canonist. . ., insă nu teologi impuşi de silă. bariţiu, p. A. I, 431. îi chema tribunalul şi pe alţii, luindu-i cu sila. ap.îstia, plut. 386/30, cf. polizu. Zece călăraşi in silă Tirăsc la călugărie pe nefericea copilă, hasdeu, R. v. 53. Nu-mi trebuie iubire cu sila. ' alecsandri, t. 1 284. N-ai să lucrezi-nimic Şi-ţi. vei cloci cu sila lucrările-n işlic. bolintineanu, o. 136, cf. barcianu, v. In două lemniţi large cu de-a sila, să-i aduni, eminescu, o. i, 151. Mă înfăţoşez dinaintea mamei..., îi apüc mina cu sila, o sărut şi zic scîncind. creangă, o. 216. Mai cu binele, mai cu de-a sila, l-a luat acasă, caragiale, o. iii, 3. Veniră cu oaste în Ţara Românească să-i puie domn în silă pe Simeon Movilă. -isPiREspu, m. v. 46. Ofiţerul. . . se duse, cu cîţiva soldaţi, ca să-i aducă cu de-a sila. vla-iiuţX, s. a. ii, 95. Zmulgînd cu de-a sila... chiseaua din mîihile Zţtmfiriţei. i. negruzzi, ap. tdrg, cf. dqkf. , Vă jur, fele fecioare, Să nu cercaţi voi a trezi lubirea-n piept cu sila, Căci ea de sine pa veni ! coşbuc, p. ii, 215. Dup-un străin -vrea Vlaieu s-o mărite cu de-a sila. bAviLAi v. v. 118. Ce-am făcut,,ca să cer iertare? zicea băiatul, mergînd cam cu sila. d. 'zamfirescu, v. ţ. 23. Lumea pe care o creează poetul, în care cu 7247 de-a sila împinge pe public, tn plr ii, 87. Se trimeteau .. . slujbaşi de la curte, pentru a-i aduce cu de-a sila. iorga, c. i. III, 169. De voie ori de silă, au trăit laolaltă cele două naţii. id. p. a. ii, 51. Vrea să ne trimeată de-a sila la Canossa. anghel — iosif, c. m. ii, 26. Sărmanii mei desagi!. . . Mi se păru că vor să zboare... alît, erau de uşori... li pusei, lotuşi, cu de-a sila jos. hogaş, dr. i, 220. O dată cu prăbuşirea graniţei romane a Dunării.. ., carpii nu mai pol fi. mulaţi cu de-a sila. pârvan, g. 287, cf. kesmeriţă, d. Spunea că... prietenii ii dau să bea cu de-a sila. ardelean u, d. 58. îl apăsau pe umeri şi-l puneau cu sila pe scaun, la loc. bassarabescu., v. 5. [Ţăranul] a fost menţinut cu. sila in întuneric, rebreanu, r. i, 40. Striga... de dorul istericei' nimfe Care-l ţinuse captiv, ca să-l iubească cu sila. topîrceanu, p. o. 10. Admiteţi d-voastră dragoste icu sila? camii. petrescu, u. n. 14. Am o ingrată misiune, să impun altora fericirea cu sila. c. petrescu, c. v. 202. Ctntam Ia cor de silă, de frica notei şi a bătăii. 1. botez, b. ’i, 13. Noi copiii, aduşi în salon cu de-a silă, sărutam mîna la cucoane, braescu, a.' 65. Aşezîndu-l cu de-a sila pe scaun în faţa pîrjoalelor reci. teodoreanu, m. ii, ¡57. Fetele izbuteau să-l ia cu sila pe la şezători, voiculescu, p. i, 48, Domnia ta crezi, bădiţă Simioane, că furtişagul s-a făcut în silă, şi fără ştirea jupîniţei? sadoveanu, o. xm, 545. Iubirea ta cumplita :.. Cu sila îşi deschide o; neînfrîntă cale.' pillat, p. 234. Năntenii sînt ■ ■ ■ turciţi cu sila după aprigi împotriviri, puşcariu, l. r. i, 225. La frumuseţile moştenite ale -pămîntului, industria,adaogă frumuseţile zmulse lui cu de-a sila. arghezi, l. 161. Putea să-l aducă cu sila înapoi, fiind minor.-c&linescu, e. o. i, 219. Avantajul de a plasa binele cu de-a sila. .;, de a impune oamenilor cu ameninţare şi violenţă filantropia ia. ralea, s. t. ii, 301. ' A fost trimis cu sila pe moşia colonelului, stancu, d. 103; Nu vreau să stau cu sila pe capul oamenilor. v. rom. aprilie 1955, 135. Ochii deschişi cu de-a sila nu mai vedeau, vinea, l. ii, 73. Băiete, n-aştepta să le caut cu sila. demetrius, c. 66. Voi o să spuneţi că v-am ţinut cu sila aici. h. lovinescu, t. 231. în sufletul omului nu~ mă bag cu de-a sila. tudoran, p. 31, cf. dl. Nu mai vrea să trăiască cu mine,, treaba ei, nu pot s-o ţin cu sila. preda, r. 11. îşi scoase vestonul , şi i-l puse cu sila pe- umeri. r. popovici, s. 35, cf. dm. îi dă haina înapoi cu sila. t august 1964, 48, ib. iulie 1964, 47, cf. dex. Şi-orice vrea tătarul cere Tot în silă şi-n putere, alecsandri, p. p. 113. El se repezea... la Kira, Şi mi-o îmbrăţişa ’N braţe cu sila. teodo-rescu, p. p: 644. Spune, bade, maică-la, Că cu sila nu le-oi lua. jarnîk — bîrseanu, d. 272. Copa[i]-i ia de sila la şcoală, vîrcol, v. 45, cf. alr sn v h 1 474. Descui lăcatu cu mîna,... Intru la mîndra cu sila. folc. mold. ii, 360. Cel ce ia cu sila se roade ca cu pila. Cf. zanne, p. ix, 146. Orice cu silă cu greu ni să pare. '.id. ib. viii, 529. Orice de'silă, multă vreme nu ţine. id. ib. Vrei nu vrei, el cu de-a sila Face musca cit cămila, id. ib. i, 563. Milă de silă (şi) dor de nevoie (sau de zof) nu se poale, se spune despre un ora leneş sau despre un lucru făcut fără interes. Cf. pann, ap. -gcr ii, 375, udresc.u, gl. Omului trebuie să-i faci binele cu sila. Cf. zanne, p. vi, 282, t decembrie 1964, 7. Dragoste (sau trai) cu (de-a) sila nu se poate. Cf. CARAGIALE, O,' I, 47, DDRF, CĂLINESCU, S. 178. <0- L O C. a d v. (Regional) în silă = în ciudă. Măi sărace, sărăcilă, De ce vrei.să-mi faci în silă? Nu-ţi pune punga cu mine. alegsandri, p. p. 41. L o c. v b. (învechit şi popular) A face (cuiva) silă = a sili (1). Cela ce face silă cuiva să facă vreun lucru fără voia lui, acela să cheqmî că face greşală. prav. 253. Engletera nu face atîla silă Porţii ca să priimească această cerere, cr (1829), 43/1. Cine se poale făli că prieteşugul /i-a făcut vreodată silă ca să fie priimit ? marcovici, c. 41/17. Aii, pierzînd paţienţa, era p-aci să facă silă unui popă săsesc ca să ocupe tronul ţării. bariţiu, p. a., i, 3. Cine să şăz îmi face silă?... A! Cine-mi' stă-mprotivă? aristia, ş. 46/7. Cu hidu- sîlă nu-mi face. reteganul, ch. 116. Lasă-mă măicuţă-n pace Să iubesc pe cine-mi -place, La urît silă nu-mi face. bibicescu, p. p. 199. *0* E x p r. A face (cuiva) silă = a) (învechit şi popular) a săvîrşi (împotriva cuiva) abuzuri, constrîngeri, a face greutăţi; p. e x t. a persecuta. De nu va vrea . obrazul cel călugării să lasă călugăria, -giudeţul să nu-i facă nice o silă. prav. 152. Nu-ţi uita mişeii ... Nu lăsa pizmaşii să le facă silă. dosoftei, ps. 34/6. Vom îngădui să se ducă în oraş. ..fin şi altele de care vor avea op, nefăcînd vreo silă. şincai, hr. ii, 35/5. Să înduplece... pă' stareţul să-i lase pă mai puţine zile, însă cu voinţa, iar silă nu li să poală face (a. 1813). bul. com. ist. iii, 110. Gubernul, după cită silă i se " făcuse de la curte, apucase a compune catalogul, bari-ţiu, p. a. iii, 121, cf. polizu, barcianu, v. Deacă nu vrea să creadă..., nu poţi să-i faci silă. slavici, n. ii, 351. Dacă cineva îşi va afla vreun datornic al său, atunci şă-l pîrqscă după lege... fără să .cuteze altfel a-i face singur silă. n. a', bogdan, c. m. 25. Cînd voi simţi că..-, s-a golit punga, nu mai fac silă negustorului. galaction, o. 206.1 Iubeşte-rriă dacă-ţi ' plac, Deacă nu, silă nu-ţi fac. jarnîk — bîrseanu, d. 47; b) (învechit) a silui (2). Mare ucidere făcură, derepl ce că făcuse silă suroriei loru. coresi, ev. 156. Japi-nesile boiarilor de la masa doamnii sale le scotea, di le făciia silă. ureche, l. 200. Cela ce va face silă vreunii fecioare şi-i va stricţi fecioria... să-ş piardză giumă-tate den toată avuţiia lui. prav. 198. Un fecior... au făcut silă noaptea la casa Unui domn, lipsind domnul dfi acasă, anume doamnii sale. m. costin, o. 251.' O femeaie ... mărgînd la s«[i]nf[u]?,... un om descălecă şi-i făcea sîlă să ‘o spurce, dosoftei, v. s. noiembrie 118r/13. Un ficior acelui Tarcvinie Mîndrul au făcut silă unii doamne, n. costin, l. ,101. Cei căsătoriţi dacă sînt adulteri şi cei ce fac silă, să moară, bariţiu, p. a. i, 55.. De silă, de milă sau de milă,- de silă v. milă1 (I 1). (învechit şi regional) A(-şi) face silă = a se sili (2). Areti îşi făcea silă pe doică a asculta, pann, e. i, 57/4. încerca făcîndu-şi silă, numai cu gîndul la Sora..., pentru că altfel suferea de cîte ori venea vorba despre trecut, agîrbiceanu, s. 34. Cincizeci de cai, Toţi cai potcoviţi, Eu,'- nepotcovil, Silă mi-am făcut, Nainte am ieşit, Fală ţi-am făcut, teodorescu, p. p. 56. + (învechit) Siluire (2).Dece de va fi fost acea silă a fecioarei Joarte cu o nevoie mare . . . atunce să va omori vinovatul. prav. 199. Un fecior . . . au făcut silă ... doamnii sale, Lucreţia, care după aceia silă din pat nu s-au mai sculatu. m. costin, o. 251. + (învechit şi regional) Năpastă (4). Pleacă-ţi ureachea... ‘Şi-ţi minu-neadză sfînta ta milă, Carii ţ-au frica să-i scoţi din sîlă. dosoftei, ps. 46/18. Nici a căuta domnul de-a lor greu şi silă. id. ib. 55/5, cf. budai-deleanu, lex. Noi creştinii ducem în sîlă, dipee nu-i cu ce . a trăi. t. eapahagi, m. 173. + (învechit, rar) Grabă mare, zor. L-al lor inlîi asalt Noi să scăpăm e silă: haid că ne-apucă ziua. aristia, s. .77/16. 3. Stare pe care o simte cel ce nu poate suporta, nu poate suferi (cu nici un preţ) pe cineva sau ceva; aversiune, dezgust, greaţă, îngreţoşare, repulsie (1), şcîrbă1 (II 1), (regional) scîrbeală, (învechit, rar) kîrbiphjne. V. oroare (2), nesuf eiire, lehamite, saţ (2). Silă de vorbă îşi faci. pann, p. v. i, 15/19. O clipă [clinele] fu cuprins de mirare,, apoi căzu în silă de viaţă, caragiale, o. ii, 331. Făcu un gest de silă şi de dizgust. vlahuţă, s. a. ţii, 68, cf. n. leon, med. 96. Un sentiment nedesluşit de silă, de părere de rău, de nestatornicie, ti coprinse sufletul d. • zamfirescu, r. 177. în inimile fiecăruia dintre noi sila izbînditoare sapă răni,-prin care viaţa noastră întreagă pare că se duce. ioRGA, p. a. ii, 55. Mă simţeam năpădii de o silă nemărginită, brătescu-voineşti, p. 17. Intrară în şezătoare... cu oarecare silă şi fereală, şi cu sentimentul că ar veni între oameni necunoscuţi. agîrbiceanu, s. 49. Din ce spunea... se desprindea, SILĂ _ âăi - SlLCÂ1 cu amărăciune, o adîncă silă. m. i. caragiale, c. 11. La ea nu cred că era o silă fizică, ci una morală, camil petrescu, p. 172. Tremuram de silă cind... mă strîngea ... cu degetele lui ciolănoase. brăescu, a. 57. Nu-i umbla In minte decit un simţămînt de silă şi de ruşine că se umilise degeaba, popa, v. 83. [Bău] iar un pahar de lapte la gheaţă, dar cu sila unui convalescent. cXxi-nescu, c. o. 75. Tata simţi fiori şi ca o silă de viaţă. BLAţiA, h. 87. Bănui cam ce-o să i se întîmple şi o cuprin-seră frica şi sila. stancu, r. a. iii, 145. îl cuprinse sila şi sfiala la gîndul că va da ochi cu... şeful oficiului. vinea, l. i, 19. Un ocean mi-aduceţi... Să-l beau, să-mi stingă silă mihnitei mele guri! jebeleanu, s. h. 67, cf. dl. „Mai bine să ne despărţimzise ea cu un glas istovit şi cu o expresie de silă disperată pe chipul ei. PREDA, R. 12, cf. dm. I se dădu pîine şi sare din c,are gustă fără silă. barbu, princ. .97. Mai bine de douăzeci de ani ea va fi purtată din instanţă in instanţă, pînă cind, din descurajare şi silă..., se va lăsa păgubaşă. ist. lit. rom. ii, 507. Un borfaş cam picaresc ... arborînd un aer de silă existenţială cam pedant. cinema, 1969, nr. 3, 34. O spaimă amestecată cu silă o cuprinde, nu ştie dacă îi e frică sau numai greaţă. românia literară, 1969, nr. 26, 16/1, cf. podariu, fl. 85, dex. -O- F i g. Te desfaci c-o dulce silă, Mai nu vrei şi mai te laşi. eminescu, o: i, 210. Aş petrece cu răceală un coşmar ce nu-nţeleg, Dintr-un timp care îşi varsă sila unui cer întreg, contemp. 1969, nr. 1 179, 3/1. Loc. a d v. în (sau cu ori, învechit, de) silă = fără interes, fără plăcere; de nevoie; din obligaţie. El tot zorindu-i, i-au spus cam de silă Că strîng' să-nzestreze pe-o fată cu milă. pann, p. v. iii, 76/11. Noi ne cunoaştem, ani răspuns, zîmbind cu silă. negruzzi, s. i, 39. Unii se plimbă, vorbesc şi rîd în silă. dela-vrancea, ap. tdrq. Aii îţi priveşti, cu silă, viaţa amăgită. VLAHUŢĂ, s. a. i, 66. Tot ce face, parcă face în silă. ddrf. De-ţi juca în silă, Voi rîde sau voi adormi. ollănescu, h. a. p. 13. Tremuri şi vorbind te-neci. — Parcă stai de silă!’ Vrei să,pleci! coşbuc, p. i, 179. Mihai zîmbea cam în silă, neînjelegind de ce rîdea Nata-lia. d. ZAMFiRESCTJ, R. 14. Conu Manole răspunde in silă, ca unuia care nu e vînător. brătescu-voineşti, p. 154. Cînd se deşteptă, după vreo două ceasuri, se trezi greu, în silă, şi nu-şi putea da seama unde se află. agîrbiceanu, s. 503. Femeia mai luă o lingură de supă şi înghiţi în silă. gÎrleanu, n. 158. Se simţi aproape jignii auzind, acum întrebarea. De aceea răspunse cam In silă. rebreanu, i. 24. Cam de silă... se hotărî pentru o cafea. m. i. caragiale, c. 120. Acum odaia-ţi pare mică, Te uiţi cu silă împrejur, topîrceanu, b'. 66. Am . mîncat în silfi o, farfurie de salată de vinele, camil petrescu, p. 43. li trînti dinainte cepşcă de cafea..., ca o datorie împlinită în silă. c. petrescu, î. ii, 245, cf. dl, dm. Şehăiala dobitocească de turmă mergînd în silă. i. botez, b. i, 13. Generalul, indignat că era nevoit să calce pe pămtnt, înainta în silă. brăescu, o. a. i, 223. A zîmbit în silă şi a rugat-o să nu se supere, a. m. zamfirescu, m. d. i, 118. Andrei răspundea rar şi în silă. cocea, s.. i, 268. Păşeam în silă... şi mi se pusese o ceaţă pe ochi. vlasiu, d. 260. Mîncam în silă, ascultînd distrat conversaţia, voiculescu, p. ii, 194. Serviciul ăsta îl primi mai mult tn silă. sado-veanu,'o. xviii, 488. Neagu bea în silă. bart, e. 200. In acest măr trăieşte-n pace... un mic vierme... Chiar şi cînd doarme roade-n silă. călinescu, o. ii, 103. Ri'se în silă şi i se făcu- scîrbă de sine. v. rom. octombrie 1954, 99. Oamenii adunaţi îi făceau loc cu silă şi teamă totodată, ib. august 1955, 52. Cîţiva au rîs în silă. pas, l. i, 15. Au mîncat unul cîte unul, în silă, din picioare, galan, z. r. 263. Că rău mai sînt încolţii! suspină el, potrivindii-şi bretelele în silă. vinea, l. ii, 118. îi dădu tn silă lămuririle trebuitoare, tudo-ran, p. 234. Pascu rîse-în silă. Se vedea că nu-i plac deloc astfel de glume, preda, d. 54. Hoţul scuipa in silă. barbu, g. 53. Am dat. . . de soldaţi. . . cil braţele plţne de mere, aşezaţi pe- şanţ şi mesteci rid în silă. v. rom. octombrie 1964, 52. Mi-am beut şi eu vinul, încet şi în silă. lăncrănjan, c. iii, 48. Admirabile sînt figurile triste ale chelnerilor care servesc în silă şi greaţă, cinema, 1968, nr. 3, VII. Dacă... vine aici, ce ne facem cu 1 unul ca el, care lucrează în silă? scÎnteia, 1969., nr. 8 224, cf. dex. (Regional) In (sau a) silă = încet, alene. Întîia zi de Paşti trecu în-silăi agîrbiceanu,. a. 138. Afară plouă-n silă din cerul uriaş Răcoare îmbelşugată. labiş, p. 408. Mă, da a silă mai vii. Com. din LUPŞA — TURDA, Cf. ALRM SN *111 h 1 147/27. L O C. v b. A-i fi (sau a face ori a i se face sau a produce cuiva) silă ori (rar) a avea silă = a (se) scirbi (II 1), a-i fi scîrbă (v. scîrb'ă1 II 1), Toate tinerile-l vor Să facă cu el amor, La toate este pe plac, Ţoale' silă lui îi fac. mumuleanu, o. 142/6, cf. polizu, BĂRCI ANU, v. Sînt în dispoziţii destul de urîle... Mi-e silă... de zgomot şi de tot. caragiale, o. vii, 185. Nu-i rostesc mîrşavul nume: să-l rostesc îmi este silă. macedonski, 0. i, 9. îmi ,spun poveşti frumoase de demult, Dar pare că mi-i silă să le-ascult, păun-pincio, p. 68. Să nu ne fie deci silă dacă şi sîngele dacilor se va găsi amestecat în naţionalitatea noastră, xenopol, i-. r. i, 121. Eu cînt lot un cîntec d-aseară Şi-aşa mi-e de silă să-l clnt. COŞBUG, P., I, 64, cf. ALEXI, \V., PAMFILE, J. II, 165. Cum or fi, făcuţi oamenii cărora le place minciuna şi le e silă de adevăr? brătescu-voineşti, p. 279. Sînt unele zile cînd mi-e silă de orice vorbă, agîrbiceanu, a. 334. li era silă de ris şi de glumă. m. i. caragiale, c. 143. li era ruşine ş,i silă să-i mărturisească adevărul.' rebreanu, r. i, 249. Parcă le eră silă şi de viaţă, gâlac-tion, o. 287. Mi-ar fi silă de mine dacă aş continua camil petrescu, p. 300. în afară dacă nu ţi-arfi făcînd silă cumva bucatele noastre, ’ proaste, c. petrescu, î. a, 170. Mi-era silă numai cît presimţeam începutul discuţiilor lor. cocea, s. i, 189. Sînt trist, sînt obosit, mi-i silă de toate, lesnea, vers. 218. îi era silă de viaţă şi ar fi vrut să intre sub pămînt, la o pace, între munţi, sadoveanu, o. xvii, 210, cf: scriban, d. De Eros încă silă n-am, Vetust nu sînt precum-Priam. • cĂLiNEscti, o. ii, 220.. Mi s-a făcut silă să mă tocmesc şi i-am dat un pol. stancu, m. i. 91. Lui nenea Pache .:, îi era silă de muncă, îl îngrozea orice demers, vinea, 1. i, 100. Ştiu că ţi-e silă de mine. h. lovinescu, t. 119. îmi era şi silă să discul cu tine. v. rom. ianuarie 1965, 72. Adevărul e că-mi produci silă. t mai 1968, 17. De păcat nu ţi-a fost silă? alecsandri, p. p. 100. / Are un leu şi-i silă de el. zanne, p. v, 387. N-i silă să stau singur, alr sn v h 1 246/537, cf. h 1 479/130. Expr. (învechit, rar) A face (cuiva) silă = a produce (cuiya) neplăceri. O prea dulci părinţi cu milă, Cărora v-am făcut silă. bărac, a. 65/18. (Regional) A-i fi silă (cuiva) de zile (sau şi de cămaşa de pe el) = a fi indispus, plictisit, fără chef. Cf. i. cr. iv,' 86, udrescu, gl. — PI. : sile. — Din v. sl. cHAi, cf.' bg. c h jt a, ser. sila. SILĂB vb. I v. silalti2. SILĂBĂR s. n. v. silabar. SILĂBÎ vb. IV v. silabi2. SÎLBĂ s. f. v. sihlă. silbărgeOşăn s. m. Veche monedă germană. Silbărgroşănu are 12 pţenice. măs. gr.. 114/4. — PI. : silbărgreşăni. — Din germ. Silbergroscben. SÎLCĂ1 s. f. Sfoară subţire cu care se leagă bucăţelele de plută de frlnghiă carmacelor. Plutele sini aci simple şi relativ mici . .., iar silea este scurtă, antipa, p. 339. Fiecare plută este legată de hribtină prin cile 6 frtn-^ 7253 S1I.CÂ2 — 8Ô2 — . _ ' SILENŢIOZITATE ghiuţă-mai lungâ, •WnlHă'siţeOf care se-ppate lungi piuă la 1pe capră, culmina driaptă'pe pfăşelele' hakgerului ..din si7e&/ViqARAGjAiiE> . o. ii'/ 24G.: ‘Indihs, cu un' sileaf in care erau-înfipte două sau treî pisioali şî iatagan.-'is'PiiiEscv, ap^DDRF; pf. ”GHEŢl'EV ti;' BARCIA^ÎU^ AţEXI, W. Arnăutul, SCO-ţînd uri'cuţit din-seleaf;.-. . ' făcu. o gaură iii pămîrit. «p. TDHG, cf. ŞĂ1NEANU2,RESMEHIŢĂ,' D.,''CADE, SCRIB ÂN,. D.;Acolo siă 'âe strajă uii'oştean bairîni cu'două iatagane îricrticişqt'e în ’seleaf: s’âdoveanuP o-: xiii, 887, Cf: dl, dşS:'/ dex. ' Tu.' ăi galbeni; la chimir-,‘‘EU’am* un seleaf că fir: âl’egsaI^dri, p.'p: 43.Mîna^riys'eleaf' că' punea, ‘ Paloş mare că scotea, teodoresgu, pY p. 565. Iţtcinsei unJ- sileăf şi*mi- pusei pistoalele: în brîu. p&p., ap. şio ii1,'i2!i.'Şi-mitrebuie flintă meayŞi-un'briu verde pentru şale Şi-âfi sîleâf cu'Vpifpîstbalej p/tâviyE,; Ai r'i 6;-'Să-fi i ia/a. pieled după cap,''Să-mi facsiteap!'lcC-rmăzdrac. mat. folk.''• 382: •Ledpădâ-'fi ’ arlh'ele-,^‘Sileaf- cu pistoalele, ţ Să-ţi, mai'-.lungim ziVele:-' RXDULEiGu-doDiri'; ap.'işio iijf,î 321r Mi-e 'mitr'gu mic JLn~ şale ! -Îie-abla^mi"duce ttu’pulrfteu t-?: Trupulşi pu'armeleţSeleaf £u pM'oalel'e-. r.’cR. ii,'209:"■♦•'(Regional) -NuMele uneT;ârm8;riedefi-' nit’e mai de'aproape (Bogaţi ^-¿Piteşti);. Ctr n*’-v s^m. j.Nuipe geneţie .dat . satirilor bătrîni în . mijtolpgiâ: greacă; p. ..¿¡¿¡t. persoană în vîrstă, care, silb Q,îiJăţişăfe;grotescăi âscunde o înţelepciune ironică. Capetele del sileni alcătuiesc, în nordul scitic un motiv ,'dintre.. cele mai .-simpatice.. , pârvan, g. 1Ş.. Miner ele.... împodobite... cu figarijde. şi.lehi,în stil Jiechi iofliarx ne daü indicq(ii,çflracteristice -.. .'în privinfa epocei. id. ib. Mărturisea^' cu ,rţş' dé silen' Hagienuş. aunşsqu, b,.(^129. Crujrifăţţşar'eq.liij, de silen silf grind . uşor ăe icter, Éudip, părea o'rămăşiţă din alte milenii, BLAGA, H'. 125, Cf. DElj, -DÉxj DtfK ' .—PI: sileni. .-1; V;‘ — De la n. pr. Silen. : : SILËN2, -Ă s. f., ş. m. 1. Niime dat mai multor specii de plante erbacee din fairiilia cariofilaceelor, cu frunze’ lanceolate şi Oorile de obicei dispuse în- ihfl,Orescenţe, folosite'uneori ca plante'ornamehtaie (Silène)-. Acele silène albe şi ’’roşii ale\cărdr petale sînt aşa de delicat croite, cr (1848), 122/65, cf. 'Polizu. babcianu, y,, BRÀNDZA, F'L. 186, îd. D. 57, ALEXI, W., -JENC. AGR,, l; PRODÂii — BUIÂ, F. I.' 153, BdRZA, D. 160: • 2. Ş. rh. (Zool.) ’Specie de macac din' I-ndia. - Cf. DN2. — PI. : sileni, ' -e, . , — Din ir. silène. S1LE.VCIÔS, -OA.SĂ adj. v. silenţios. SILÉ.MC, -Ă adj. (Rar) Qa de silen1. Socrate era divinitatea >silenică a profeşoruiai-. blaga, h. 113, Cf.; DEX. ;( . , ’îH.-. ÿiletiici, •-rce. Silen1 + snf. -ic. SILÉNStJ s. n. v. silenţiu. s- f. V.. Şilenţiu!. • ’ ' 1 ■ ' ■ w ' r.“ . SILENŢi0Sj *OA'SĂ adj. Lipsjt de zgomot, .1 i-n i ş t i tj t ă o ii t2 (lj ; câre nii produce zgomot. De.o parie^semicercubmurtlelui.de alta, rnar.ea silencioasă şi. lină mărginea onzotitul, heliadeî; a>._. j. 166/,2S, cf. a^îtoNesgu, . Recăzu inţrJP irielancolie silçhfiàasfi. f (1870), 292, cf. alexiw. Pe ,după eăiul ctlniculul, apar în-¿bor-,'silenţios de păsări fie noapte două umbrea vî-nî'pesg. aprilie 1962, .5.¿Pătrunderea armăte-lôir früricezé în inima Rusiei1'este. cq o-părere, imaterială şi silenţio'q'să, ca un gînd. incredibil'cinema, 19,68, nr. 3, III- Gdintetfia de o sobră-, eleganţă. a.,unor hale silenţioase. - scîntÈÎA, '4969,.'n'r:r8 195 ..într-o'cămeră şuie,.foarte rece■ şi ,fbdrte silenţiâasă. -.âoMÂmÂ: ^mtèrarA, ,1971,"' nie.. 12ë),4l/l'--'cî.. dex:;->0? .'E i g,, Popescu.îşi supuse : nevasta unui- tratament de bătăi, sistematic -şi.silenţios.. dXLiNEscu,,! c.'O- .-lô. Se. deiăşeqiă' net ,v.. compoziţii sobrei în' tonùri silenţioase. fIAcXra, 19,Ş9,. nr. 4, 31^' Arterioscleroia-, evolutivi1 leni/ bii:' debutul, ţotal silenţios, în plină tinereţe,'se relevedzăiîn cele-din urmă printr-ţun accident de trombozăl’ românia literară., .1970*, nr, 83, 23/li «v" Bloc sile'nţios =.amortizor de oscilaţii,, constituit dîntr-6 ' masă de« cauciuc solidarizată cu-, ddiiă' armături? metalic^ ,prin!'. intermediul! cărora se montează între două organe des maşină. Blocul silen-,ţios e folosit la' locomotive’ eléëtric'è, lă automotoare,' la vagoane'de1 tren:.. pentru-amortizarea vibraţiilor. ■LTR.2 ^ .(Adverbial)' Un Graham-'Pdige, galben, enorm şi turiiii ca o şalupă, -alergînd- silehţios. pe- asfalt, cali-NESCU, ;0. I, 65. ■' ¿ i — Prpnxniţat: -finis. — PkJ siienţioşij. -oasţ. Şi: (învechit, rar) sileneiôs, -oăsă adj. < , — Din ,fr. silencieux, lat., silentiosus. SIMÎNŢIOZITÂTE s. .f. Proprietate a unui aparat tehnic, a' uitiüi motoi etc. dé à’funcţiona fără ’fi face zgomôtV' Pê' piàfà mondială o maşină ■modernă este judecată prirC’prisiha silenţiozităţii ei. scînteia, 1967; -nr."7.25.9, cf.. dex, dn3. ' ■ . , . • 7273 SILENŢIU V — 893 - SILFIC — Pronunţat: -ţi-o-. — Silenţios + suf. -itate. SILÎNŢIU s. n. (Latinism, azi ironic) Tăcere (1); p. e x t. linişte. Gf. valian, v., antonescu, d., pont-briant, d. La semnul dat de vătav iar se face silenţiu şi fetele se dau la o parte, feciorii în alta. f (1869), 199. Lumea tăcută păstra un silenţiu! maiorescu, critice, 156. Zgomotul apoi cu încetul se stinge, totul rămîne într-un silenţiu lugubru. caragiale, o. vi, 47, cf. alexi, W., DL, DM, DEX. — Şi: (învechit, rar) silânţium (caragiale, în contribuţii, ii, 274) s. n., silinţă (alexi, w.) s. f., silensu (valian, v.; pl. silense, id. ib.) s. n. — Din lat. silentium. - Sileuţă, silensu < fr. silence. SILÎNŢIUM s. n. v. silenţiu. SILfiP s. n. v. sileaf. SILEPS s. n. v. silepsă. SILEPSĂ s. f. Construcţie sintactică în care cuvintele se acordă după asociaţii logice şi nu după regulile gramaticale obişnuite; p. e x t. figură de stil în care se foloseşte o astfel de construcţie sintactică sau în care un cuvînt este luat atît în sensul propriu, cît şi în cel figurat. Sillipsis iaste cînd la doao sau mai multe înfiinţitoare, schimbate întru neam, întru faţă sau întru cădeare, să adaogă graiul sau adăogătoriul totdeauna întru numărul cel înmulţitori. eustatievici, GR. RUM. 107V/4, cf. I. GOLESCU, C., VALIAN, V., PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DER, DN2. O figură de stil: silepsă — a cărei origine o găsim în literatură. cinema, 1968, nr. 3, 11, cf. dex. — Pl.: silepse. — Şi: (învechit) sileps (valian, d., accentul necunoscut) s. n., silipsis (scris şi sillipsis, syllipsis, rosetti — cazacu, i. l. r. i, 431) subst. — Din ngr. auXXyjlat. syllepsis, fr. syllepse. SILÎPTIC, -Ă adj., adv. 1. Adj. Care aparţine silepsei, privitor la silepsă. Cf. i. golescu, c. Forma sileptică poate autoriza împreunarea mai multor obiecte felurite intr-o singură expresie, maiorescu, critice 175, cf. SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, DEX. 2. Adv. Cu ajutorul silepsei, prin silepsă. Cf. scri- BAN, D. — Pl.: sileptici, -ce. — Şi: (învechit) siletic, -ă adj. I. GOLESCU, C. — Din fr. sylleptique. SILEŞTE s. f. v. silişte. SILÎTIC, "Ă adj. v. sileptic. SILÎVĂ s. f. v. silabă. SÎLEX s. n. 1. Rocă silicioasă foarte dură, de culoare cenuşie, gălbuie sauabrună; cremene, (regional) beabe, beancă, beuţă, bicaş. în natură se află un număr mare de varietăţi de silice, ce se numesc opal, cristal de rocie, agată, cremene, silex de piatră de moară, marin, pr. i, 176/27. Speţele cele mai însemnate de silex sînt: ere* menea... şi peatra de moară, barasch, i. n. 44/20. Peste-al ţărmurilor silex palpitează o-nflăcărare, Via purpură de sînge a solarei agonii, macedonski, o. i, 161, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2. Un cunoscător putea să urmărească viaţa... de la ciocanul de silex pînă la inelele... de bronz, anghel — iosif, c. l. 45. Arcul nu era întrebuinţat decît... de glotaşi, cari vor fi mai folosit şi acum... frumos prelucrate săgeţi de silex, pârvan, g. 694, cf. resmeriţă, d., cade, SCRIBAN, D., I. BARBU, O. 12, CANTUNIARI, L. M. 115. Primul silex a fost prefăcut de mîna omenească în cuţit. cĂlinescu, c. o. 234. O serie de strate... formate din calcarele noduroase cu silex, oncescu, g. 276. Din cascadele, Sărind... din stîncă-n stîncă, Pot face, la un semn ... Silex şi oase, Argintii schelete, jebe-leanu, s. h. 42, cf. LTR2, dl, dm, der. Din stejarul uriaş, iată finisată această comoară fibroasă cu reflexe de silex: friza de parchet. îl martie 1960, 40. Cîteva sute de mii de ani... s-au scurs de cînd omul maimuţă a cioplit primele unelte de silex. v. rom. iulie 1961, 80. Pentru a putea vîna, el începe prelucrarea silexului, obţinînd forme fine şi variate, geologia, 110, cf. dn2. Pe un raft, un imens nucleu de silex lucrat... străjuia cîteva cărţi. flacăra, 1969, nr. 4, 14. (In comparaţii) O vorbă de mîngîiere poate să pară mai dură ca silexul, cocea, s. ii, 266. Ca silexul eşti rece, Deşi ca iarba fremeţi. cĂlinescu, o. ii, 148. 2. (Mai ales la pl.) Obiect, instrument făcut din silex o), care datează din epoca de piatră. Două custuri, silexuri şi alte fragmente... de care se găseau prin toate cetăţile dace. bolliac, o. 266, cf. ltr2, dl, dm, dn2, dex. — Pl.: (2) silexuri. — Din fr. silex, lat. silex, -icis. SILEZIÁN, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Silezîei sau care este originară de acolo. Cf. i. golescu, c. Aducea cu el 100 de silezieni. xenopol, i. r. v, 67, cf. barcianu. Tatăl compozitorului era originar din Moravia, în vreme ce mamă-sa era sileziană. cĂlinescu, c. o. 299, cf. dex. 2. Adj. Care aparţine Sileziei sau silezienilor (1) ; privitor la Silezia sau la silezieni; originar din Silezia. Cf. barcianu. Prelungeam îneîntătoare popasuri la Hoditz, în Arcadia lui sileziană de la Rosswalde. m. i. caragiale, c. 55. Războiul silezian atrăsese Franţa de partea Prusiei, vianu, l. u. 192, cf. dex. — Pronunţat: -zi-an. — Pl.: silezieni, -e. — Din fr. Silésien. SILF, ~Ă s. m. şi f. (Rar la f.) Fiecare dintre divinităţile rustice din mitologia po?poarelor celtice şi germanice, reprezentate printr-un duh aerian, uşor şi agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului. Y. s i 1 f i d ă (i) Picioarele sprintene întocmai ca ale silfilor, heliade, l. b. ii, 104/1, cf. i. golescu, c., negulici, stamati, d. Ei aurita aripă Silfului meu au smult. negruzzi, s. ii, 68, cf. polizu. îmi pari un silf ce vine pe raza unei stele Din sfere luminoase. alexandrescu, o. i, 110. Crez că ai eleganţă şi-n suflet armonie, Misterioasă limbă a silfilor cereşti, id. ib. 279, cf. prot. — pop., n. d., barcianu, v. Atunci ca şi silful, ce n-adoarme-n pace, Inima-mi bate. emi-nescu, o. i, 10. Noaptea vine-ncetişor... cu-a ei silfe şopotinde. id. ib. 13. Prin cupe... silfi uşori Ar tot turna... O ambrozie delicată, macedonski, o. i, 67, cf. ddrf, gheţie, r. m., alexi, w. Undene, te-avîntă! Silf nevăzut, stăi, Cobold, te frămîntă î gorun, f. 54, cf. ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, dm, der, dn2, dex. + Reprezentare plastică a divinităţii descrise mai sus. Vizită la Windsor ... Ansamblu puţin înfricoşător ... cu silfe, cu strigoi, cu salamandre, ralea, s. t. i, 282, cf. dl, dm, der, dn2. A suit prea repede sala gotică Plină de silfi şi iele oloage Minate de-o idee erotică, românia literară, 1970, nr. 93, 11/2, cf. dex. — Pl.: silfi, -e. — Din fr. sylphe. SÍLFIC, -Ă adj. (Rar) Care aparţine silfilor; privitor la silfi; care seamănă cu silfii. (Glumeţ). Care să fi fost natura fiinţelor silfice, ce lunecau atît de ideal pe căile fără de urmă ale frunţii şi ale nasului meu? hogaş, dr. i, 143, cf. DEX. — Pl.: silf ici, -ce. — Din fr. sylphique. 7286 SIlFidâ — 8Ô4 - SILI SILFÎDĂ s. f. 1. Fiecare dintre divinităţile rustice din mitologia popoarelor celtice şi germanice, reprezentate printr-un duh aerian feminin, uşor şi agil, care, împreună cu siltul, întruchipa elementul aerului. V. silf. Cf. i. oolescu, c., negulici, polizu. Ce talie de silfidă!... Parcă-i o floare îndoită de suflul aurorei, alecsandri, t. 282, cf. barcianu, v., ddiîf, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ,. D., CADE, SCRIBAN, d. Erau altele, sprintene plnă şi in nemişcare . . . Picioare de silfide şi diane. vinea, l. i, 401, cf. dl, dm, dn2. + F i g. Femeie tinără, suplă, graţioasă. Cf. ŞĂINEANU2, SCRIBAN, D., DN2, DEX. 2. (La pl.) Familie de insecte coleoptere cu .mirosul foarte dezvoltat, ale căror larve se hrănesc cu cadavre şi care provoacă pagube în culturi (Sylphidae) ; (şi la sg.) insectă care face parte din această familie. Cf. ENC. AGR., DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl:: silfide. ■ . — Din fr. sylphide. SILFION subst. (Grecism învechit) Nume dat unei plante exotice cu frunze mari şi flori galbene, folosită ca condiment sau ca médicament (Sylphium). Cf. i. golescu, c. ' — Accentul necunoscut. — Pronunţat:-fi-on. — Pl. : ? — Din ngr. alXcpiov. SlLHĂ s. f. v. sihlă. SILHUÉTA s. f. v. siluetă. SILHllll, -TJIE adj. (Popular) 1. (Despre locuri, terenuri etc.) Acoperit cu sihlă (1). V. păduros. Sosit a fost Şi Bardeş cel ou adăpost Prin munţi silhui. coşbuc, p. i, 55, cf. barcianu, alexi, vj., şăineanu2, Ulise . . . Tot suferă nenorociri. .. Intr-un ostrov silhui, bătut de valuri, murnu, o. 3, cf. tdrg, resmeriţă, d., cade. Plop negru, . . . Invaţă-mă să uit lumina verii Şi-n ctmp silhui, Să dau tristeţea mea tăcerii, topîr-ceanu, B. 86, cf. scriban, D. Umbla fără hodină Prin zloată, prin ploaie, prin tină, Prin munţii silhui. be-nîuc, v. a. ii, 89, cf. dl. Umblă să-l omoare Tîlharii fugiţi în munţii cei silhui. labiş, p. 99, cf. dm, dex. Plecaţi in cele locuri pustii Că-n cei coclauri silhui Nici un om n-a călcat, pamfile, b. 44. 2. (Despre păduri) Des; de nepătruns. V. sălbatic (14). Tot pe Lotru . . . e Voinéasa, sat mare şi bogat, tăinuit in mijlocul codrilor silhui. vlahuţă, R. p: 113, Cf. TDRG, CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX, com. din zagra — năsăud. (Prin lărgirea sensului) Venind din zările silhui Vulturu-n zbor... Intr-o pădure mare, deasă, A vrut să-i facă darul de mireasă. arghezi, s. v, 185. Lupilor şi urşilor, m-aş duce In a voastră linişte sălhuie. beniuc, c. p. 98. + F i g. (Despre fiinţe) Zăpăcit. Nu s-astimpăra Nici cit baţi in palme şi-alerga silhuie, O trudea vreo taină şi-ar fi vrut s-o spuie. coşbuc, p. i, 245. ' Tot omul, care-o dată pe Sînger l-a zărit, Cădea-n lingori şi friguri, silhui trăia cu anii., id. ib. ii, 177. Proclet mai eşti, Ionică, şi sălhui, zău aşa! protestă bătrina. rebreanu, i. 389, cf. dr. v, 225. Sfadă cruntă se-nfiripă între chiaburii cei sîlhui. v. rom. octombrie 1954, 28, cf. dl, dm. ' E adevărat că noi am crescut olecuţă cam silhui. lân-CRÂNJAN, C. I, 38, cf. DEX, COMAN, GL., MAT. DIALECT. i, 287. — Pl.: silhui, -ie. — Şi: (regional) sălhui, -ûie, selliiil, -ûie (coman, gl.), silhui,-ûie adj. — Silhă + suf. -ui. SILHUÎ2 vb. IV. Refl. (Regional) A se juca; a se alinta. Cf. chiriţescu, gr. 254. — Prez. ind.: silhuiesc. — De la silhui. S1LÎ vb. IV. 1. T r a n z. (Complementul indică fiinţe) A determina prin forţă să acţioneze într-un anumit fel; a face să urmeze, să execute etc. ceea ce i se cere, împotriva voinţei sale; a constrînge, a forţa, a nevoi (3), a obliga O), a osîndi (2), a presa o), (livresc) a violenta, (rar) a pune suliţa în coaste (v. suliţă), (învechit, popular şi familiar) a pune sula în coaste (v. sul ă), (învechit şi popular) a face silă (v. silă 2), (popular) a silnici (1), (învechit şi regional) a stringe, (învechit şi familiar) a stringe cu uşa(v. stringe), (învechit) a asupri, a necesita (1), a silui 0), a strimtora. V. impune, pr i p i (I 5), reduce (5), soma, supune. Cine nu va vrea nu-l va nevoi, nici-l va sili. coresi, ev. 190. Sili pre ei cum să se toarne la el. po 60/7. Giudeţul cel mirenesc va certa-l. .. şi-l va sili să o îndzesLreadze. prav. 203. Şi să te-are sili cineva o milă de loc, pasă cu el doauo. N. test. (1648), 7v/22. De nime silită, nici asuprită, ce de a me bună voie, am vîndut a me direptă ocină (a. 1667). bul. com. ist. iv, 19, cf. biblia (1688), 1842/26. Cinstea politicească şi dragostea în faţă prietenească a arăta mă sileaşte. cantemir, i. i. i, 57, cf. anon. car., man. gott. 17. Olman... făcu de a se cunoaşte stăpînitor... pe unii dobindindu-i cu făgăduieli, pe alţii silindu-i cu înfricoşări, văcărescul, ist. 250. Pe pruncii săi îi silea a mearge la shoală. maior, ist. 235/16. Silit fiind ca să aducă jărlvă idolilor .. . mulle rane şi munci au luat (a. 1809). gcr ii, 204/13. Au fost siliţi, ticăloşii, dă mare nevoie, a să împrumuta de la unii-alţii (a 1813). doc. ec. 160. Pentru porumbu să nu fie siliţi a da de pogon cîle opt băniţi (a. 1813). bul. com. ist. iii, 109. Cel ce jură fără a-l sili cineva . . . întru nimic nu să foloseaşte. pravila (1814), 77/10. Şi calul şi boul ... sînt siliţi, săracii, a se supune omului. ţichindeal, p. 30/21. Copii [i] care cuprind mai cu anevoie învăţătura... să nu-i silesc nici într-un chip cu bălaia spre învăţătură (a. 1817). iorga, s. d. xii, 207. [Omul] este silit se convieţuiască în soţieiate. epis-cupescu, practica, XV/23. Furăm încă siliţi de repeziciunea mării a merge multă vreme cu dînşii. pleşo-ianu, t. i, 76/7. Pui înaintea judecătorului divan... să silească pă prinţipeasa Hangerli... a să infăţăşa numaidecîl la judecată (a. 1829). doc. ec. 429. Ar putea să mă silească la trădare către ceilalţi, heliade, l. b. ii, 29/25. Dacă mă veţi sili, eu voi purcede, drăghici, r. 109/6. Fratele său încă mai mult îl silea jurîndu-i pe dragostea cea frăţească să nu-i ascunză nimic, gor-jan, H. i, 6/13. M-dş defăima pre însumi din ziua in care un om m-ar sili să-l iubesc, hrisoverghi, a. 45/20. Cu această sistemă. . . fără să am dreptul a sili pe nimeni ca să o primească, am urmat drumul meu (a. 1836). în plr i, 39. Siliţi fiind, cumpără de la precupeţi (a. 1837). doc. ec. 692. Au fost surgunit şi silit a face:., pocăinţă în public, asachi, l. 211/10, cf. valian, d. Traian . . . îi învinge şi îi sileşte să ceară pace. mag. ist. i, 16/14. Tilu era silit a să. băga prin cămări a-şi pişcă ceva şi de mîncare. bărac, t. 10/26. [Romanii] siliră pe barbari a căuta să se statornicească, bălcescu, m. v. 7. Duşi de un ţearan ce ne silisă poliţia a lua cu plată, pornirăm la nouă ceasuri seara, russo, s. 169. Siliţi sînt să săr pietre, poteci, cărări şi rîpe. aristia, s. 71/17. [Deficitul] o silea... să se oprească din cheltuieli. sion, p. 98. Am fost siliţi noi înşine a ne face propriul nostru critic, hasdeu, i. c. i, "XII. Vrea zmeul să mă silească a mă cununa cu dînsul. alecsandri, t. i, 446. Vîntul şi ploaia ne siliră să intrăm în această groapă. bolintineanu, o. 265. Desele lupte între triburi silesc pe acestea ca să-şi aleagă capi. conta, o. F. 366. Vestitul ageamiu carele... se apăra în dulcea limbă a poeziei ... precum în altă împrejurare fusese silit să facă simi-giul cel cu tocmeala, odobescu, s. iii, 10. La jugu-i el sileşte pe cei ce l-au urîl. eminescu, o. i, 62. Trecînd cu dînsa printre slrăji, o silesc să între în odaia ei. creangă, p. 269. Prin foame şi sete l-a silit pe cumna-tă-său să deschidă porţile, caragiale, o. ii, 289. O sili împăratul ca să se cunune cu el. ispirescu, l. 26. Urletul apei ne sileşte să vorbim tare. vlahuţă, s. a. iii, 284. Cînd citim o poezie, ritmul ei ne sileşte să respirăm altmintrelea, ionescu-rion, s. 318. Lumea începu să sîsîiască şi Moş Teacă fu silit să înceteze din comentarii. bacalbaşa, s. a. i, 72. Rar cînd se îmlîmplă acuma 7293 SILI S&5 SILI ca părinţii să silească fiicele lor a se căsători după cine na voiesc ele. marian, nu. 39. Bucuros că nu e silit să se pronunţe, davila, v. v. 67. El o luă de braţ şi. o sili să şeadă. D. zamfirescu, r. 41. Eu sînt agent de percepţie. Nu B-aş supăra, dar mă ,sileşte perceptorul. brătescu-voineşti, P. 258. Părintele. . . eia silit să-şi amărească zilele cu Ierotei. agîrbiceanu, a. 58. Afaceri grabnice mă silesc să plec numaidecît. gÎrleanu, n. 77. Băltoagele verzi ... ne sileau la sărituri gimnastice. hogaş, dr. i, 5. Femeile silesc pe bărbaţi la respectarea sărbătorilor, pârvan, g. 147. Mă vedeam în curînd silit să depun armele. M. i. caragiale, c. 8. Frica de moarte nu ne sileşte la josnicii, lovinescu, c. iv, 64. Mulţimea exasperată va fi silită să-şi facă singură dreptate, rebreânu, r. i, 178. Opera la care lucrăm siliţi de nevoie să devină opera aleasă după inima noastră. titulescu, d. 303. Această împrejurare tri-a silit să-mi părăsesc neamurile, galaction, o. 76. M-au silit să merg douăzeci de paşi. camil petrescu, u. n. 407. Aici e uşor să hotărăşti. Pe urmă, viaţa ne sileşte la tocmeli, g. petrescu, t. ii, 69. A fost de multe ori silit... să despartă vrăjmaşele prinse de păr. g. m. zamfirescu, m. d. i, 158. Cu resemnarea zîmbitoare a unui artist silit să visezi, desfăcu geamandanul. teo-doreanu, m. i, 333. Întîmplarea a silit pe călugări la altă rînduiălă. voiculescu, p. i, 167. Sînt silit să rămîn aici.,. pentru o consfătuire, sadoveanu, o. xvni, 472. Omul... în scris e silit să compenseze unele mijloace expresive... prin mijloace lexicale, puşca-Riu, L. r. i, 98. Ţăranii. . . erau de multe ori siliţi să-şi părăsească locuinţele, iordan, t. 156,. Tragicul destin social al tînărului poet silit să treacă printr-o succesiune de umilinţi. constantinescu, s. iii, 300. Datoria-l silea să laşi moştenire cugetarea lui cea mai bună. arghezi, s. xx, 7. Vina este a societăţii, care l-a silit să facă un mariaj de convenienţă, călinescu, s. 88. Situaţia avea-să mă strîngă în chingile unui efori susţinut, silindu-mă la autodisciplină. elaga, h. 94. Frigul. .. sileşte oamenii să-şi îmbrace cojoacele, bogza, c. o. 56. N-am■ silit pe nimeni să accepte ajutorul meu material. Stancu, R. A. iv, 233. ZOO 000 000 de oameni... nu pot fi siliţi să renunţe la cuceririle istorice obţinute de ei. scînteia, 1953, nr. 2-736. Cine te-a silit să votezi? pas, l. i, 37. Mă ierţi că te-am silit să urci pînă la mine. vinea, l. ii, 238. Ce dracu mă sileşti să-ţi vorbesc aşa! baranga, i. 184. Adesea vîntul îi sileşte să nu aleagă drumul cel mai drept, tudoran, p. 260, cf. dl. Cei mari îl sileau să se ia la luptă cu alţi copii, preda, m. 44. Părea mai bătrîn decît era şi ie silea să-i vorbeşti cu respect. T. popovici, se. 42, ci. dm. Nu se aşeză nici el ca să nu fie silit să se ridice la apariţia suveranului. barbu, ş. N. ii, 183. Oameni liberi, care, neavînd ocină . .. erau siliţi să lucreze cu învoială pămînt străin, stoi-cescu, c. s. 103. Mă sileşti la-o mărturisire delicată, t iunie 1964, 64. Am crezul că omori boii, zău ! . . . prea i-ai silit! lăncrăn.jan, c. iii, 180. Opera sa, de care este silit să se despartă. M 1968, nr. 9, 27. Foametea a silit siăpînirea să deschidă 'barierele. G. barbu, a. v. 177. Naratoarea începe să povestească întîmplări din viaţa ei, silită de o tristă împrejurare, românia literară, 1969, nr. 62, 5/1, cf. dex. (Refl. pa s.) Făcînd cunoscute toate cele mai sus-însemnate judecătorescului divan, îi pui înainte... a să sili igumenii ce să împotrivesc la plată (a. 1829). doc. ec. 449. (A b s o 1.) Clima groaznic de aspră... silea la acest fel de construcţie, pârvan, g. 134. Astfel de speculaţiuni silesc să se ţie seamă de un cît mai vast material comparativ, ralea, s. t. ii, 234. F i g. Silirăm luna ... în jurul inimilor noastre Şă se-nvîrtească. blaga, p. 316. "y- (Prin lărgirea sensului) Apa ce este într-însul va fi silită a ieşi... cu multă grabă, amfilohie, g. f. 25v/8. + (Complementul indică fapte, fenomene, acţiuni etc.) A orienta către o anumită desfăşurare, a determina să urmele o anumită dezvoltare,, direcţie etc. Silită fiind trebuinţa peste putinţă, să pricinuieşle o simţitoare greolate (a. 1809). doc. ec. 78. învaţă-mă să cunosc bunul; sileşte voinţa mea să-l voiască. marcovici, c. 9/24. Silim prea timpuriu îh copilărie duhul, vasici. m. ii, 21/15. Lucrarea duhului omenesc. .. ajută şi sileşte natura spre a produce mai multe bunuri, fm (1841), 1382/11. Spalirii sînt arburii ... pe care îi cîrmuieşte, prin tundere, încît să silească datinile lor spre a dobîndi fructe frumoase, brezoianu, a. 297/14. Suvenirea ei ar sili imaginaţia mea să galopeze: fără voie. negruzzi, s. i, 38. Preţul cel adevărat.. . rămînea la discreţiunea acelor care se coalizau... şi sileau minele guvernului, ghica, c. e. ii, 509. Nu siliţi natura; Veţi fi neplăcuţi Cu talentul care Nu sînleţi născuţi, alexandrescu, o. i, 303. Atunci producem un şir de forme ce sunt silite să existe. . . fără fondul lor propriu: maiorescu, critice, 83. Îmi voi sili durerea să moară-n piept, coşbuc, s. 118. Să îndemnăm pe scriitorii noştri... să nu-şi silească puterile de produc-ţiune prin lucrări în care se simte... presiunea din afară. în plr ii, 146. Tendinţa de a sili impresiile să intre într-un spaţiu relativ restrîns. vianu, a. p. 160. Eminescu şi-a permis să schimbe fonetismul unor cuvinte, silindu-le să rimeze, l. rom. 1967, 26. + (învechit) A asupri. Au doară am obidit mişelul, sau doară neputinciosul am silit? coresi, ev. 450. Ne învaţă să nu sîlim pă supuşi piste puterea lor. i. golescu, ap. zanne, p. i, 328. Tainic iubirea de sine ne mişcă şi ne sileşte, conachi, p. 277. + (învechit; complementul indică femei) A silui (2). Avea viaţa spurcată . .. şi silea feale, şi de ruda lui ruşina, moxa, 358/30. Cela ce va sili fată sau pre vreo muiare .. . să va giudeca. prav. 200. Va afla neştine fata cea fecioară... şi silindu-o va dormi împreună cu ea. biblia (1688), 1422/30, cf. 3601/51. Giupînesele le silea şi, domnind, numai ciude şi pozne făcea, şincai, hr. ii, 244/19, cf. polizu. 2. R e f 1. şi (învechit şi popular) intranz. A face, a depune eforturi deosebite (fizice, intelectuale etc.) pentru a realiza ceva; a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forţa, a se frămînta, a se munci (4), a se necăji (2), a se strădui, a se trudi (1), a se zbate, a se zbuciuma, a-şi da osteneala (v. ost e-n e a 1 ă 2), a-şi da silinţa (v. silinţă 2), (învechit şi popular) a se osteni (3), (popular) a se sîrgui, (popular şi familiar) a se sforţa (1), (învechit şi regional) a-şi face silă (v. s i 1 ă 2), (învechit) a se învălui, a se năsli (1), a se osîrdui, a se silui (1). a se volnici, (regional) a se sîrmului, a se strădănui, a se verpeli. V. căuta, frămînta, încerca, lupta, opinti (1). Cade el [diavolul] şi sileaştecade aceaia deşerţi şi fără de lucru să ne facă. coresi, ev. 327. Mulţi silea să întrebe, ce numai unul să lămăduia. varlaam, c. 110- Cu mare meşlerşug silesc de scol acel izvor pînă în faţa pămîntului. prav. V. Toată mulţimea silea să să atingă de el. N. test. (1648), 74r/31. Să ne silim să miluim pre toţi. neagoe, înv. 137/28. Eduard,solul crăiasei de Anglia .. ., silea să-l poată aduce la Ţarigrad. n. .costin, l. 572. Cu meşlerşug, ca doară de bot l-ar putea apuca, în toate . chipurile să silea, cantemir, i. i. i, 98, cf. anon. car. Mulţi. .. silesc cu vicleşug ca să te îndemne pe Măria-la să faci cele ce. n-ai făcut în tinereţe, antim, p. XXVI. Ce oari în poveştile domnilor. . . veţi găsi greşeală,. . . să le tocmiţi, fiindcă noi numai pentru numi ni-am sîlit (sfîrşitul sec. XVIII), bul. com. ist. ii, 168. Au respuns că este dator să se silească la toate poruncile împărăţiei ca o slugă veche ce este (sfîrşitul sec. XVIII), ap. ddrf. Nu de vreun bine ne-au adus în palaturile tale. .. ci silind ca să ne mănî-nce părinteasca moştenire, mi-neiul (1776), 186r2/27. Numai te sileşte, cît poţi, ca binele care-l şlîi... se se lăţească, bucavna, 52/12. Eu m-oi sili de a-ţi face voie. amfilohie, g. f. 9v/8. M-am sîlit De-am scris pe Erotocrit (cca 1800). cat. man. i, 328. Cu o îngreoiere foarte mare să sîlesc, să ostenesc vîslind (a. 1804). ib. 261. Parpangel, pănă prin baltă Plină de broaşte silind să iasă, înoată încoace, încolea. buDai-deleanu, ţ. 178. Pănlru grîu a să face făină, Divanu îndăstul să sileşte (a. 1809). doc. ec: 76. Cel beat... se sileaşte să meargă dirept. ţichindeal, f 108/15. Cît să poate m-oi sili Să izbîndesc. ■. fără a mă 7293 SÎLÎ — 896 SILI mai făli. beldiman, o. 86/1. Oarecare italienii . . s-au silii d-a slobozi versificaţia lor din tngheiuirea rimărilor. pleşoianu, t. i, 47/29. Nenorocitul^ cu moartea se sileşte-a se lupta, heliade* o. i, 451. Prin ţoale mijloacele-să silesc să-ş înmulţească norodul. cr> (1829), 782/5. D. C. Fiiipescul, şeful inslruclii[i] publice,... se sileşte foarte pentru cultura limbii, ib. (1830), 3402/30. Conjuraţii.. . se silesc prin toate chipurile ... a trage cu ii toată naţia. ar. (1831), 5022/30. O asemene trebuinţă cunos-cînd-o şi eu, m-am silit... a o îndeplini, i. golescu, c. [prefaţă], 5/4. Sileşte... ă le scăpa de mihnitoarea stare în care le afli. marcovici, p. 16/22. Vom merge dar şi noi, dacă insă vă veţi sili a învăţa gheografia. drăghici, r. 7/24. Fiţi dară sînăloşi şi siliţi-vă la cetit, gorjan, h. i [prefaţă], 2/2L M-am silii să nu ies din sistema mea (a. 1836). în plr i, 39. Pină la sfîrşilul viitorului septembrie să să, silească a-şi rădica sarea (a. 1836). doc. ec. 627. Sil'eşte-le a înainta cil poli in profesia la. buznea, f. 7/9. Se silea să arate că termenii'ştiinţelor şi meşteşugurilor sînt necunoscuţi, cr (1839), 2621/12, cf. valian, v. Se silesc cu toate pulerihe a înainta la învăţături mai mari. vasici, m. ii, 18/4. Judecătorii se silesc a stoarce adevărul de la cei învinovăţiţi, fm (1841), SS1!!. Profesorul... să va sili a face pe şcolari să înţeleagă regulile prin eczempluri.. regul. org. 380/12. S-au silit d,e a culege deosebite întîmplări şi fapte clasificate după vreme. ist. m. IV/1.2. Se sileşte să-şi acopere neştiinţa, mag. ist. i, 38/12. Silească-se stoicosul întru a sa nesimţire Să lucreze ca nebunii, conachi, p. 278. _ Se silea a desfiinţa orice iclee .de divinitate, aristia, plut. LXXIII2/24. Mă voi sîli ca să mă fac vrednic de un asămine favor, kogălniceanu, s. 66. Bine aţi venit, boieri! zise accsla silindu-se a zîmbi. negruzzi, s. i, 138, cf. FOLizu. Se necăjea. . . cind vedea că nu se silesc copiii'la învăţătură, ghica, s. 51. Un vulpoi. . . se silea să dovedească... Că..., Cu năravuri lăudate, E oricine fericit, alexandrescu, o. i, 297. Oricil s-ar fi silit cineva să-i convingă că această măsură era pentru binele lor, era la neputinţă ca să consoleze ... pe mame. sion, p; 70. Mă silesc cît poci a deveni mai puţin călugăr şi mai mult cetăţean, filimon, .o. i, 311. Eu mă voi sili... a dovedi că toate fenomenele din lume... sînt regulate după legi fişe. conta, o. f. 35. Ea.-, . văzu pe-un bătrin mucalit silindu-se a tăie mutre' evlavioase, eminescu, p. L. 75. Articole critice, pe cari ne vom sili a le face cît se.va putea mai obiective, caragiale, o. v, 246. Se silea să s-arate veselă, vlahuţă, fe. a. iii, 146/ Intre aceşti doi poli se va sili ea să se apropie. . . mai îfiull de cel dinţii, phillipide, p. IV. S-au- silit, luptind -alături, jugu.l craiului a-l.frînge. davila, v. v. 152.'Ne sileam s-o-recunoaştem de pe cintec. brătescu-voineşti, î. 139. Venea cite-o babă şi se silea să plîngă şi să se bocească lingă mort. agîrbiceanu, s. 120. Mă sileam a-l face să priceapă, hogaş, dr. i, 2. Mă sileam să accentuez trăsăturile ridicole... ale literaturii curente. în plr ii, 297. Se sileşte să ghicească ce spune, hebueanu, i. 16. Mă sileam din răsputeri să-mi amintesc map bine vorbele . . . lui. bassarabesc.u, v. 123. Se .sileau să nu-i iasă din cuvînt. mironescu, s. a. 87. Silindu-se să calce drept, ieşi în antret. c. petrescu, c. v. 129. Ofiţerii se siteau să ne împrăştie, brăescu, a. 138. Se silea să fie spirituală. vlasiu, D. 57. Unii aii crezut că mă voi sili să devin istoriograful Vieţii româneşti, teodoreanu, m. u. 55. Taie . .. nişte gîşte. . . şi vezi de te sileşte, arată-te meşter, că ulle, avem oaspeţi, sadoveanu, o. i, 214. Cîţiva scriitori s-au silit înaintea lui într-o direcţie pe care ii era dat lui s-o perfecţioneze, vianu, . A. p. 265. M-am i/îndit şi am aflat: S-a silii şi s-a umflai l arghezi, s. v, 47. Trase repede în jbs piciorul subţire, silindu-se să acopere cu marginea rochiei ,. . . umerii genunchilor. câlinescu, o. i, 14. Eu m-am silit să spun ceva, blaga> h. 5. Se sileşte lă-şi precizeze gîndirea. ralea, s. t. iii»' 63. Cu respiraţii fierbinţi se sileau să-l înfăşoare. bogza, c. o. 24. El porni grăbii.. . silindu-se să-şi ţină umerii drepţi, v. rom. septembrie 1955, 91. Se sileşte pentru înflorirea naţiei, cultivînd limba naţională, pas, l. i, 129. Laura, dormi? — Mă silesc, dar nu pot. vinea, l. i, 228. Se ridică în- picioare.. ., silindu-se să-şi ascundă nerăbdarea, tudoran, p. 40, cf. dl. Se siieau să înveţe semnele acelea, preda, r. 83, cf. dm. Noi trebuie să silim a cumpăra fîn. barbu, princ. 103. Se sileşte 'să surîdă. t decembrie 1964, 11. Pentru el accidentul eră un lucru de aşteptat, sau cel puţin aşa se silea să-l vadă. v. rom. ianuarie 1965, 60. M-am silit prea mult să justific fiecare acţiune, cinema, 1968, nr. 7, VII. Socrul.. . le zice: Rău v-a mai ţinut de ovăz cine v-a avut, dar ia o dală siliţi din putere şi vă dau ovăz. sevastos, n. 317. Şi e şarpe cu şerpoaică, Silea păcate să facă. şez. iii, 65. Noi silim de o zicem, Voi siliţi de o plătiţi, bud, p. p. 73. Am acasă trei copii Ş-o sută de datorii, Eu sîlesc să să le plătesc, Mai tare mă-ndaloresc. ant. lit. pop. i, 197. ,Ei mi se sileau Şi toţi trei-noţau. balade, i, 434. Eu am de iugru aicea, silesc • să termin căruţa asta. 0. bîrlea, a. p. ii, 540. Vacă vrei să trăieşti bine şi să aibi ticnă, să te sileşti a fi totdeauna la mijloc de masă şi la coli de ţară. Cf. zanne, p. vi,'342. "v- Expr. (învechit) A (se) sili Ia drum = a merge repede. El credea că, silind la drum, îl va putea ajunge, băl-cescu, M. v. 351. Siliră la drum şi in sfîrşii ajunseră pe cele vrăjmaşe la un loc anume Jascei}., id. ib. 430, cf. polizu. "v- (Prin lărgirea sensului) Natura se sileşte a goni materiile bolnăvicioase în piele, descr. aşez. 138/27. isforia se sileşte a-şi da socoteală de raportu'rile lucrurilor, hasdeu, i. c. i, 34. Dintru început, ştiinţa, naturală se silea ă afla locul din creieri unde se naşte cunoştinţa, babeş, o. a. i, 9. -Un vint de gheaţă biciuia obrajii, silindu-se să'pătrundă sub dolmanul căptuşii cu -blană, românia literară, .1969, nr. 8, 16/1. + 1.ntranz. (Regional) A munci (5). De o lună omu ii'sileşte la casa lor. demetrius, v. 86. Aidi, bărbate, să mîniăm şi apoi să lucrăm, Să silim că trebuie să trăim', bibicescu. p. p.” 183. + Refl. (Regional) A se screme (1) (Berinţa — Baia Mare).. Cf. alr i 121 bis/357.. 3. Intram, şi refl. (Popular) A se grăbi. Si-lind spre scaunul Sucevii, i-au ieşitu înainte Pătru Vodă. ureche, l. 83. Laslău craio, dacă au luat acel ajutor... au silit la Ţara-Ungurească (a. 1650—1675). g,cr i, 234/29. Vădzînd că . . . să sfîrşeaşte cătră moarte, sili de-şi -sosi de pripă la mănăstire, dosofţei, v. s.. septembrie1 33'!'/20. Silie să treac-in Ţara Ungurească, şi n-au putut să răzbască de nemţ. neculce, l. 362. Ioan Zapolia cu ardelenii. ... n-au silit să agiungă pre bătaia de la Mohaci. şincai, hr. ii, 153./23. Fiindcă au trecui sorocul. ..., să să silească a da socoteală curată la toate (a. 1824). doc. ec. 310. Se silesc a triera îndată după seceriş, i. ionescu, b. c. 280/21. Pe cale fiind şi silind să ajungă, calul zise fetei, ispirescu, l. 21. Fiecare se silea să trîmbiţeze mai înainte zorii zilei. gîrleanu, l. 74, cf. cade, scriban, d., dl. Cind v-am spus să nu veniţi pe acolo... aţi zis că vă siliţi acasă! t. popovici, se. 239, cf. dm, dex. Deci voi, meşteri mari, Calfe şi zidari, Curînd vă siliţi Lucrul de-l porniţi. alecsandri, p. p. 187. Şi din gura-aşa grăind: Siliţi, stol de rhari boieri, Bun conac că v-am aflat, teodo-rescu, p. p. 53. O, Mihnea, măria-la, Nu sili la cap tăiat Că e lucru cu păcat. id. ib. 476. Copiliţă cu părinţi, Nu sili să le măriţi, jarnîk—bîrseanu, d. '278. Tu,-babă,... le sileşte cu cina, s-o faci colea cum ştii tu. reteganul, p. i? 75. Iute, iule, că mă sîiesc. alr i 1986/49, cf. 223, 510, 518, 526, 554, 571, 573, 582, 980,' alr sn v h 1 345, 1 377. Copilă de om- bogat. Nu sili" la măritat, folc. mold. ţ, 11-7. Cind este să dai Ipeste păcat, dacă e inainip, te sileşte să-l ajungi, creangă, o. gS.,^ T r a n z. Şi silea pre dînşii şi să alătură la dînsul. biblia (1688), 122/2, cf. polizu. Oamenii merg încet pe lîngă boi fără să-i silească, vlahuţă, s. a. iii, 372 72 93 silîaf 857 — SILIOIAT Se sui în car, pe 'ceglău, şi începu să silească vitele. dan, u. 277. Boul, cu încetul, departe merge.; de-l sileşti, să poticneşte, i. golescu, ap. zanne, p. , i, 328. (Prin lărgirea sensului) Raţiunea omului..., în trecerea sa la progres, are bisoniu.d-un conducător sigur. . . care sileşte tardiva-i călătorie, aristia, plut. XVII,/6. 4. Intranz. (Regional; în forma sîli) A sărbători ziua de lăsatul secului (prin strigături şi diferite . ritualuri) (Micăsasa — Mediaş). [La lăsatul secului] sîlesc mima copii, alrt ii 76. Ş-apăi.ficori mari sîlesc: S-o tot dus■ la driguţa lui, ş-o zîs că nu i-o dă tală-so. ib. 5. Refl.- (învechit, rar; despre băuturi) A-şi grăbi procesul de alcoolizare. Mustul nu trebuie îndelung lăsat la soare, ca să nu se silească de căldura soarelui mai nainte de vreame a fiarbe. economia, 162/25. 6. Intranz. (Regional; despre cereale) A se coace mai mult, decît trebuie (Cîumeghiu — Salonta). Cf. âlr i 911/315. + Tranz. (Regional; complementul indică cereale) A face să se coacă mai devreme decît trebuie (Covasria). Cf. alr sn i îi 44/192. L-a silit 'căldura, ib. - — Prez. ind.: silesc. — Şi: (învechit) sîli vb. IV. v iy Din V. Sl. CHAHTH. , SILIĂF s. n. v. sileai. SILICAGÎL s. n.’ Material granular cu porozitate -'mare, obţinut prin deshidratarea în condiţii speciale a gelului de bioxid de siliciu, întrebuinţat ca 'absorbant şi ca purtător de catalizatori; gel de silice, ,y. s i 1 i c e1. Cf. mdt. Silicagelul are o porozitate mare. ltr2. Sili-cagelul mai e folosit în industrie ca ingredient la foarte .multe produse: hîrlie, ceară de parchete, fibre, cauciuc etc. ib., cf. der, m. d. enc., dex. — PI.: silicageluri. — Din fr. silicagel. - SILICĂT* s. m. Sare a acidului silicic, care se găseşte in natură îţi fiumeroase minerale şi care se foloseşte in metalurgie, la fabricarea produselor refractare, a sticlei şi a materialelor de construcţie. Cele dinţii două baze formă cu silicea silicaţi solubili, atacabili prin acidi. marian, pr. i, 174/15. Se numesc aslfeliu stîncele ale căror element principal e un silicat.- cobÎlcescu, g. 19/25. Aceste formează sările numite silicate: i. ionescu, B. C. 416/11, cf. BARCIANU, ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., . nica, l. va-m. 224, cade. Cea mai mare parte din coaja’ pămînlului se compune din silicate. scriban, d. Dintre sărurile acizilor silicici, silicaţii de mare interes ,practic se pol obţine prin topirea unui amestec de oxizi metalici. macarovici, ch. 328. Silicaţii naturali au o mare răspîndire în scoarţa terestră, ltr2, cf. dl, dm. în , general... mineralele comune sînt combinaţii ale acidului silicic cu diferite metale . . ., adică sînt silicaţi simpli sau complecşi ai acestor metale, geologia, 13, cf. der,, dn2. Praful lunar este alcătuit din sfere constituite din silicaţi. rl 1969, nr. 7 706. Silicaţii se găsesc în. stare naturală sub formă, de ' garnituri, gneisuri, argilă^şi cţiolin sau se pot produce sintetic, d. med. -y-(Urmat de determinări care arată felul) Toarnă un acid în silicatul de potasă şi-i vei precipita siliciul intr-un.fel de materie închegată, man. sănăt. 286/24. Silicat de sodiu cunoscut sub numele de sticlă solubilă. poni, ch. 144, Îndestulător silicat de aluminiu, ăm observat eu: merii dumitale au viitor măreţ. sadoveanu, o. xvrii, ,531. Se utilizează numai zăcămintele de pech. blendă (silicat şi aluminat de uraniu ). enc. tehn. iii, 16. —; PI.:silicaţi şi (învechit, n.) silicate. — Din fr. silicate. SILICĂ!2,-Ă adj. (învechit; despre roci) Care conţine silicat1, ca element principal. Stîncele silicate.. ■ se numesc astfeliu stîncele ale căror element principal e un silicat. cobÎlcescu, G: 19/16. Stîncele silicate se-m- part în nouă grupe: şisloase, lutoase... şi piroxénice. id. ib. 19/19. — PI.: silicaţi, -le. — De la siliciu. SILICATĂRE s. f. (Şi în sintagma silicatarea pămîn-tului, ltr2) Procedeu (de consolidare şi impermeabilizare a terenurilor1'de fundaţii, a pereţilor săpăturilor şi a galeriilor etc., prin injectarea în pămînt1 a unei soluţii de silicat de sodiu şi a unei soluţii de electrolit; (rar) silicatizare. Cf. ltr3, der, spc iv, 320, m. d. enc., DEX. — PI.: silicalări. — De la silicat^. SILICATIZĂRE s. f. (Rar) Silicatare. Cf. ltr2. — PI.: silicatizări. — De la silicat^. 1 SILÎCĂ1 s. f. (De obicéi apoziţional; adesea art.) Material refractar compus mai ales din bioxid de siliciu; .dinas: Producţia va creşte... la cărămizi refractare (jamotă ) cu Sé la'cărămizi silică cu 136%. leg. ec, pl. 435, cf. ltr2, dl, dm. Să se acopere.. . necesarul de cărămizi şamot şi circa 90 la sută din cărămizile silica, scînteia, 1960, nr. 4 837. Şeful turnătoriei de oţel a propus înlocuirea. . . cărămizilor de magnezită . .. cu cărămizi silica produse în ţară. ib. nr. 4 849, cf. dn2, dex. — Pl.: silice. — De la silicei. SILÎCĂ2 s. f. v. silicvă. SILÍCE1 s. f. (Chim.) Corp solid, compus al siliciului cu oxigenul, dur, alb sau incolor, insolubil în apă, cu temperatura de topire foarte înaltă, care se găseşte în natură în compoziţia celor mai multe roci şi care se foloseşte la fabricarea sticlei, a betonului etc.; bioxid de siliciu. Selce esti o suplslare foarte vîrloasă, făcută de părticeli strălucitoare de năsip, unite tare într-un loc şi întărite, amfilohie, g.'»f. 213r/2. Esti lucru ştiut că să găsăşte înlunlru acelo'r mai sus numite trupuri bucăţeli de selce, de piatră vinălă, de pucioasă şi 'alti feliuri de minerali, id. ib. 220v/16. Dacă siliţia să va uda cu apă apoi să află că 110 părţi de a ei au tras la sine 250 — 280. părţi de apă. caiet, 99r^17. O lipsă de ţepenie căşunată prinlr-un deficit în proporţia silicei de care cerealele au nevoie, brezoianu, r. 137/25. In natură se află un număr mare de varietăţi de silice; ce se numesc opal, cristal dé rocie, agată, cremene, marin, pr. r, 176/26. Substanţele pămînloase cele mai comune ce se găsesc tn stîncile de piatră sînt: silice, alumină, magnezie şi var. barasch, i. N,. 34/7. Silicele formează rerunchi, cîteodată pături, grămezi, filonuri, vine, simburi.. cobÎlcescu, g. 16/13, cf. agronomia (1859), 156, alexi, w., şÎineanu2, resmeriţă, D., cade, ds. Unele plante şi animale conţin. .. silice în corpul lor. macarovici, ch. 328, cf. mdt. Calcare silicoase, în care silicea se găseşte sub formă de lentile, oncescu. g. 171, cf. ltr2, dl, dm, dn2, d. med. Fig. De dibui dincolo de-Acum, Minţii nu-i mai scapără silicea. beniuc, c. p. 99. *0* (Chim.) Gel de silice — silicagel. Pl.: silice. — Şi: (învechit, rar) siliţie, şclee 8. f. — Din fr. silice. — Selce < it. selce. SILÍCE2 s. f. v. siliciu. - SILICIÁT, -Ă adj. (învechit, rar; despre roci) Care conţine un compus din silice1, ca element principal. Stînci siliciale sînt acele al căror element principal e un mineral compus din silice. cobÎlcescu, g. 15/14. Stîncele siliciate cuprind treisprăzece genuri: cvarţul, sand-stronul, năsipul, silicele.. . şi siderocristul. id. ib. 15/17. — Pronunţat: -ci-at. — Pl.: siliciaţi, -te. , — De la silicei. 7304 SILICIC - m - / SlLÎCOS SILÎCIC, -A adj. (Chim.; despre acizi, eteruri etc.) I Care se obţine din siliciu. Acidul siticic este un acid prea moale, marin, pr. r, 174/7. A dobîndit silice hidratată... lăstnd eter silicic in acţia aerului umed. id. ib. 176/12. Acidul silicic este foarte răspîndit in natură, poni, ch. 143, cf. barcianu, resmeriţă, d. u., cade, şcriban, d. Dintre sărurile acizilor silicici, sili-caţii. . . se pot obţine prin topirea unui amestec de oxizi metalici sau carbonaţi cu bioxid de siliciu, macarovici, ch. 328, cf. dm. în general. .. mineralele comune sînt combinaţii ale acidului silicic cu diferite metale, geologia, 13, cf. DN2, DEX. — PI.: silicici, -ce. — Din fr. [acide] siiicique. SILICÎCOL, -Ă adj. (Despre plante) Care este adaptat la un sol bogat in Jjioxid de siliciu sau în roci silicoase. Cf. LTR2, DER, M. D. ENC., DEX. ; — PI.: silicicoli, -e. — Din fr. silicicole. SILICIÎRE s. f. Operaţie termochimică de îmbogăţire superficială cu siliciu a unor piese metalice pentru a le face mai rezistente la coroziune; (rar) silicizare. . Prin siliciere nu se obţine mărirea durităţii superficiale ■ a pieselor, ltr2, cf. der, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ci-e-, — PI.: silicieri. — De la siliciu. SILICIFIĂŢ, -Ă adj. Care a suferit procesul de silicifiere. Alteori nisipurile sint feruginoăse şi divers colorate, de la roşu la gălbui; apoi nisipuri fine, cu resturi de lemne silicifiate. oncescu, g. 83. Adeseori apar bancuri complet silicifiate de japsuri. id. ib. 125, cf. dex. — Pronunţat: -fi-ai. — PI.: silicifiaţi, -le. — Din fr. silicifii. SILICIFICĂRE s. f. (Rar) Silicifiere. Cf. ltr2, dex. — PI.: silicificări. — De la siliciu. SILICIFUiRE s. f. îmbogăţire cu siliciu sau transformare in siliciu a unei roci, a unui lemn, a unei plante etc., în urma unui proces natural, (rar) s i l i-c i f i c a r e; p. e x t. porţiune silicifiată a unei roci, a unui lemn etc. Un complex de calcare şi de marne cenuşii cu silicifieri frecvente, oncescu, g. 264, cf. ltr2. Plantele se fosilizează, de obicei, prin carbonificare, dar cele mai ■ frumoase exemplare iau naştere prin silicifiere şi cal-cifiere. geologia, 57, cf. der, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -fi-e-, — PI.: silicifieri. — De la silieifiat. SILICl()S, -OÂSĂ adj. Care este format din siliciu; care conţine siliciu. S-au văzut in locuri lutoase, sili-cioase, amestecate de bolovani de grosime de mijloc, făcind brazdă netedă, ic. LyM. (1840), 52V18. Pămintul cre-minos seau prundos (siliţios) este o pulbere albă, fină, fără miros şi gust in apă. caiet, 99r/12. Se calcină intr-un creuzet de pămînt... o materie silicioasă, cuarţ, feldspat, nisip cu 4 părţi de carbonat de potasă, marin, pr. i, 175/7. Calcarul silicios cuprinde silice, cobîl-cescu, g. 38/7. Anglia . . I posedă mineralele de fier . .. amestecate cu cărbune şi cu toate substanţele silicoase şi feroase necesare topirii; ghica, c. e. iii, 62. Năsipul este numit silicios sau calcariu, după cum se află cuprinzind năsip sau var. i. ionescu, b. c. 49/15. Aparatul fiind, instalai... se adaoge năsip silicios curat, arhiva, ii, 146, cf. barcianu, grecescu, fl. 49, 77, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Minereurile de fier sint amestecate cu roci de natură calcaroasă sau silicioasă. ioanovici, tehn. 31. Castanului ii prieşte pă-mîntul silicios. scriban, d., cf. cantuniari, l. m. Nu se pol face şarje de oţel pentru table silicoase. contemp. 1948, nr. 112, 6/2. în calcare se găsese concreţiuni şilicioase. oncescu, g. 68. Industriile in cari se folosesc | amestecuri de materii prime silicoase. ltr2, xv, 629, cf. dm. Nisipul silicios se observă mai ales pe fundul văilor. geologia, 27, cf. dn2, dex. — PI.: silicioşi, -oase. — Şi: silicós, -oâsă, (învechit, rar) siliţios, -oâsă adj. — Siliciu + suf. -os. Cf. fr. s i 1 i c e u x. SILÍCIU s. n. Element chimic, metaloid, cristalizat sau amorf, de culoare cenuşie, cu proprietăţi asemănătoare cu ale carbonului, care se găseşte in natură sub formă de silice1 sau de silicaţi şi se întrebuinţează pentru'a da duritate şi rezistenţă aliajelor fierului. Se dobindeşte un nasture de topitură in care proporţia sili-ciumului poate să se ridice ptnă la 5 sau 6 din sute din greutatea ferului, marin, pr. i, 174/5. Toarnă lin acid în silicatul de potasă şi-i vei precipită siliciul intr-un fel de materie închegată, man. sănăt. 286/25. Care este natura petrei in care domină siliciul? barasch, i. n. 34/8. Trei pătrimi din pămînturile arabile sint formate din siliciu, i. ionescu, b. c. 416/3, cf. prot.—pop., n. d., ăntonescu, d. Siliciul există in natură in stare de acid silicic. poni, ch. 143, cf. barcianu, alexî, ■w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Siliciul şi mănganul îmbunătăţesc calităţile tehnologice ale fontei, ioanovici, tehn. 44. Siliciul influenţează în bine degajarea gazelor din oţelul- şi fonta topită, orbonaş, mec. 39, cf. ds. Oţelul mai conţine mangan, crom, siliciu - şi fosfor. enc. agr. iv, 332, cf. scriban, d. Alături de oxigen, siliciul este cel mai răspîndit element ce se găseşte in natură, macarovici, ch. 327, cf. mdt. Siliciul curat formează cristale aparţinind sistemului cubic, ltr2, cf. dl, dm, der. Şi-un vint subţire l-a purtat... Spre oazele sub rodnice-auspicii Să-nchidă frunza-n giulgiu de silicii. vulpescu, P. 68, cf. dn2. Producţia modernă şi produsele ei necesită folosirea . . . unor materiale rezistente ca siliciul, germaniul, ferita, contemp. 1969, nr. 1 175, 8/4. [Printre] elementele ce intră in compoziţia materiei lunare sint siliciul, aluminiul şi magneziui. ib. nr. 1 205, 10/2, cf. românia literară, 1970, nr. 34, 27/2, d. med.', m. d. enc., dejc. — PI.: (rar) silicii. — Şi: (învechit, rar) silicium s.n., silice (alexi, w.) s.f. — Din fr. silicium. - SILÍCIUM s. n. v. siliciu. SILICIÜR subsţ. v. siliciură. SILICIÜRA s.f. Combinaţie a siliciului cu un metal. Oarecare metale, şi mai cu seamă ferul, reduc silícea în prezenţa cărbunelui şi formă oxid de carbon şi un siliciur metalic, marin, pr. 174/2, cf. ăntonescu, d. Siliciură de carbon. . . [este] numită mai frecvent carbură de siliciu. ltr2. Combinaţii ale siliciului cu hidrogenul... se obţiri prin tratarea siliciul ii-de magneziu cu acid clorhídrica der IV, 394, Cf. M. D. ENC., DEX. — PI.: siliciuri. — Şi: (învechit, rar) siliciúr subst. — Din fr. siliciure. SILICIZÁRE s. f. (Rar) Siliciere. Cf. ltr2, der, sfc iv, 320, DEX. — PI. : silicizări. ■ — De la siliciu. SILICÓN s. m. Compus macromolecular alcătuit din lanţuri sau cicluri de atomi de siliciu care alternează regulat cu atomi de oxigen şi care are radicali organici legaţi la atomii de siliciu. Siliconii fluizi sînt transparenţi la lumină, ltr2. Siliconii lichizi industriali sint compuşi din amestecuri de produşi nevolatili cu greutăţi moleculare mari. ib., cf. der, dn2, d. med., m. d. enC., : dex! - PI.: siliconi, — Din fr. silicone. SILICÓS, -OÂSĂ adj. v. silicios. 7318 SILICOTERMIE — 899 -- SILINŢĂ i SÎLICOTERMÎE s.f. Procedeu de reducere a unor oxizi metalici gre* reductibili, folosind ca agent de reducere pulberea de siliciu sau de ferosiliciu.. Cf. M. D. ENC., DEX. — Pl. silicotermii. — Din fr. silicothermie. . SILICdZĂ s. f. Boală pulmonară cronică, de obicei profesională, caracterizată printr-o fibrozare a plă-mînilor ca, urmare a inhalării pulberii de siliciu. Aerajul, combaterea silicozei şi lupta contra degajărilor instantanee de cărbune şi gaze şînt probleme ce cer studii amănunţite, contemp. 1954, nr. 380, 5/5. Dovadă a legăturii strinse dintre cercetarea ştiinţifică şi practică . . . sînt şi realizările obţinute în studiul silicozei, ib. 1956, nr. 486, 3/5. Prevenirea silicozei ... se realizează prin luarea unor măsuri complexe de ordin tehnic, medi-co-sanitar şi social, ltr2, cf. dm, dn2, d. med,, m. d. enc., dex. — Pl.: ,silicoze. . — Din fr. sllicose. SILICTÂR s. ni. v. slHhtar. . SILÎCUĂ s. f. v. silicvă. SILÎCULĂ s. f. Tip de fruct uscat dehiscent al unor plante crucifere, asemănător cu silicva, dar mai scurt şi cu un perete fals despărţitor în interior; Gf. mihali, c. 141. Fructul silică sau siliculă. grecescu, fl. 49, cf. alexi, w., cade. Fructul e o siliculă păroasă, cu caliciul persistent, enc. agr. i, 126, cf. scriban, d., dl, dm, der, dn2. Cele mai comune sint: traisţa-ciobanului, cu fructul... numit ştiinţific siliculă. botanica, 150, cf. M. D. ENC., DEX. — Accentuat şi: (învechit) silictilă. alexi, w. —Pl.: şilicule. — Din fr. silicule. SILÎCVĂ s. f. Tip de fruct dehiscent in formă de păstaie, caracteristic plantelor din familia cruciferelor, Împărţit In interior printr-o membrană subţire, pe care sînt prinse seminţele. Cf. j. cthac, i. n. 261, rarasch, i. f, 147, mihali, c. .141. Fructul silică sau siliculă. grecescu, fl. 49, cf. alexi, w., cade. Fructele sînt nişte silicue liniare, enc. agr. iv, 129, cf. scriban, d. La maturitate silicva se deschide în patru linii, desfăcîndu-se ...In două valve, laterale, ltr3, cf. dl, dm. Silicva este. fructul caracteristic al plantelor din familia cruciferelor. botanica, 79, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: silicve. — Şi: silică (alexi, w., scriban, d.; accentuat şi silică, scriban, d.; pl. silici, id. ib.), silicuă (cade, scriban, d., ltr2) s. f. — Din lat. siliqua, fr. silique. SILÎE s. f. (Bot.; Intr-o poezie populară; cu sens neprecizat, probabil) Filimică (Calendula officinalis) (Băile Govora). Cf. mat. folk. 270. Foaie verde şi-o silie, Toată lumea-mi zice mie Că sînt amurează ţie. ib. — Pl.: silii. — Etimologia necunoscută. SILIHDÂR s. m. v. sililitar. SILÎHTĂR s. m. 1. Mare demnitar la turci, care purta sabia sultanului; demnitar turc care avea în grijă armele unui mare-vizir. Silihtar ce era tnlăuntru, care slujbă este de împărăţie foarte aproape, adecă spătar ce poartă spala sau buzduganul după împăratul. M. costin, ap. şio ii2, 109. 200 iai[eri] s-au dat dar silih-tarului lui Hasan paşa seraschierul (a. 1693). şio u3, 110. L-au făcut surgun la Cavala,... că să pune tare sălihutarul pentru dînsu. neculce, l. 167. Au mers la împăratul... şi i-au dat arzul de l-au cetit; zic să fi fost sălihtarul împărătesc acel de l-au dat (sfirşitul sec. .XVIII), let. in, 249/22. După mazilia lui silictar Mehmet paşa, sultanul trimise pecetea lui Musunoglu. dumitrache, ap. şio n2, 110. Făcu sahiibi-devlet pe silictar Mehmed paşa, dindu-i poruncă să stea la Baba-dag. văcărescul, ist. 282. Silihtarul cu urdia la Bacău a venit, beldiman, ap. şio n2, 109, cf. ddrf, cade, scriban, d. Pavel a fost ispravnic de Gorj şi, la' venirea turcilor, a trebuit să se prezinte spre justificare înaintea silihdarului. oţetea, t. v. 73. Dintre aceşti călători, descinşi în capitală,... îl semnalăm pe silahdarul Mustafa aga. g. barbu, a. v. 225. •v’ Silihtar aga sau silihtar paşa = titlu dat primului mareşal al palatului împărătesc, în administraţia. Imperiului Otoman. Pre unul den acele capele la împărăţie, pre silihtar paşa, îl cuprinsese Matei Vodă cu dările. M. costin, ap. şio'n2, 110, cf. tdrg. 2. Spătărel sau armaş în ierarhia Imperiului Otoman. Den astinga 3 000 de silihtari slujesc în patru sau în cinci cai. simion dasc., ap. şio ii2, 110. — Pl.: silihtari. — Şi: silihdâr, silictar, silahdăr, silehtăr (neculce, l. 180), sălilităr, sălihutăr s. m. — Din tc. silâhdar, silâlitar. SILIMANÎT s. n. Silicat natural de aluminiu, folosit în industria ceramică. Cf. mdt. Grupul I Cristalin, în cară predomină micaşisturile cu feldspaţi, graniţi; turmalin,.. . sillimanit. oncescu, g. 251. Sillimanitul se întrebuinţează, ca materie primă ..., la fabricarea produselor refractare cu calităţi superioare, ltr2, cf. DER, DN2, DEX. • — Scris şi: sillimanit. — Din fr. silliinanite. SILIMENT subst. v. selament. SILIMÎNI s. f. pl. v. sulumlnă. SILÎNGĂ s. f. v. seringă. SILINÎNI s. f. pl. v. sulumină. SILÎNŢĂ s. f. 1. (învechit) Constrîngere. Atunce au cunoscut Sălinţa în cari au încăput (a. 1777). gcr ii, 116/8. Acum, făr-a mea voinţă, Gura singură urmează Dup-a Vinerii silinţă, heliade, o. i, 263. Acele fapte briliante şi bravuri.. . adeseori sini numai nişte silinţe de pasiuni, aristia, plut. XXVI2/15. ^ Expr. (Regional) A face (asupra-şi) silinţe (sau o silinfă) = a se reţine, a se stăpîni. Era cit pe ce să se descopere ei, însă făcînd asupra-şi silinţe, el se opri. gane, n. i, 16. îşi slrîmbă obrazul, făcînd o silinţă să pară şi el bucuros. SADOVEANU, O. XIII, 264. 2. încordare voluntară, îndelungată, a forţelor fizice, intelectuale etc. In vederea realizării unei acţiuni, a atingerii unui scop3 (1) etc., caznă, chin, efort,, forţare, muncă (2), osteneală (2), sforţare (1), stţădanie, străduinţă, trudă (1),zbatere, (rar) s t r ă d u i a 1 ă, s t r ă-d u i r e, (popular) canoneală, căznire, nevoi n ţ ă (3), strădănuinţă, sţrădănuire, (învechit şi regional) sforţa, (regional) morîn-ceală (1), ştrap aţ, zoală; muncă (3) susţinută, insistentă într-un domeniu de activitate, la învăţătură etc., asiduitate, insistenţă, p e r s e v e.r e n ţ ă, rîvnă (2), sforţare (2), sîrguinţă.stăru in ţă, strădanie, stră-d u i n ţ ă, zel, (popular) o s î r d i e; p. e x t. spor lâ muncă, hărnicie, sîrguinţă, strădanie, v r e d n i c i e, z el, (popular) s î r g, (învechit) d i 1 i g e n ţ ă. V. Încercare. Cu silinţa şi cheltuiala lui Şerban Vodă, au isprăvii să meargă boierii la Obluciţă. neculce, l. 87. Dară acest păcat l-ar fi răsplătit cu silinţă ce au făcut de au scos turcii din ţară. canţa, ap. ddrf. Luînd seama dascalilor... cu ce feliu de silinţă să poartă asupra învăţăturii copiilor (a. 1748). uricariul, i, 65. Cu îndemînarea şi silinţa şi multa osîrdie a D-sale cinstit credincios al domniei mele boeriu ... s-au găsit lucrul cel mai bun (a. 1764). ib. 293. Această sfîntă biserică... s-au podobit cu sălinţa, osleniala şi cheltuiala dumisale Iordachi Cantacuzino 7333 SILINŢĂ — 900 — -SILIRE (a. 1779). iorga, s. d. xv, 8. El mai îndoia a sa silinţă şi a sa virtute ca să despice apele (a. 1794). gcr ii, 152/37. Rogu-vă pre toţi... Ca să cetiţi cu fierbinte silinţă Pre această numită carte (a. 1804). cat. man. i, 262, cf. budai-deleanu, lex., lb. Am chemat pă Adam Zetru... şi, după silinţa ce am făcut, s-au înduplecat a cumpăra aceste'oi (â. 1827). doc. ec. 392. Ea todauna simţea un nu ştiu ce care se împotrivea silinţelor sale, pleşoianu, t. ii, 6/16. Cuvîntul proţesurului. . ., bunul său metod, ... silinţa'şi rodurile şcolarilor toate s-au unit înirra-cedstă zi. cr (1829), 252/5. Ambasadorul nostru a săvîrşit această negoţiaţie cu mare statornicie şi silinţă. ib. (1830), 141/?. Monitorul laudă cu ccvîrşire rîvna, silinţa şi cumpătarea ce a arătat gvardia naţională la întîmplarea aceasta, ib. (1831), 18V19, cf. ar (1831), 4891/47, i. qol,escu, c. Cînd cineva va ave stăruitoare silinţă şi răbdare, poate săvîrşi toate acele lucruri. drăghici, r. 87/23. Marchezul ... se închină cu totul. .. întru silinţa de a aduna starea sa cea dărăpănată, pm (1838), 411/17. Aşa feliu de lupte seau silinţe spre a covîrşi pe alţii... se făcea din vechime prin alergări, lupte cu arme, giocuri... şi poezii, asachi, l. 31V7, cf. valian, v. Prin ale sale feliurite trebuinţe cere pururea nouă silinţă de puteri, vasici, m. ii, 49/7. Cei ce vor da semne ... dă silinţă mai osebită la învăţătură să se aşeze în Şcoala Naţională, regul. org. 355/8. Pruncia îndelungată şi bătrîneţele grele... Cer şi grijă mai delungă şi sprijin mai cu silinţă, conachi, p. 295. Pe lingă silinţa noastră, sperăm şi în ajutorul altora (a.1850). plr i, 138, cf. iser, polizu. Silinţele tuturor cabinetelor de a potoli focul aprins... dovedesc că înţelegerea este dificilă, ghica, c. e. ii, 486. Dai toat-a mea silinţă A fost peste putinţă Puterea armoniei să-l fac s-o înţeleagă, alexandrescu, o. i, 181. Se duseră să solicite ... liberarea lui. Toate silinţele însă rămăseseră deşerte. sion, p. 109. Stîncă de granit de care se sfărîmau poeticele lor silinţe, fără să producă cel mai mic efect, filimon, o. i, 117. Lucrul cimpului soarbe toată îngrijirea şi silinţa unui bun culţivatoriu. i. ionescu, b. c. 71/15, cf. barcianu, v. Urmăreşte cu mare silinţă producerile străine, maiorescu, cr. iii, 20. Succesul acestei silinţi alîrnă de puterea vrăjmaşului ce trebuie a fi biruit. conta, o. f. 221. C-o silinţă uriaşă sparge zidurile vii. macedonski, o. i, 105. Ţăranul... nu va ajunge să-şi cîştig/'e drepturile ce le are decît prin proprie-i silinţă. demetrescu, o. 204. După alîtea zadarnice silinţi de a căuta adevărul, europeanul nostru ş-a buimăcii. philippide, P.-204. Silinţele papilor îi dezbinară de acea biserică şi-i alipiră către a lor. xenopol, i. r. iii, 32. Sperăm că silinţele noastre vor da roade, in plr i, 511, cf. alexi, w., şăineanu2. Au suferit. . . unele schimbări care sînt îmbunătăţiri, silinţi către mai frumos, iorga', c. i. i, 107. Casă friguroasă, lucrurile rău aşezate, îl supără silinţele servitoarei de a le aşeza pe placul lui. brătescu-voineşti, p. 245. Ţoaie îndemnurile şi silinţele mele... fură zadarnice, hogaş, dr. i, 217, cf. resme-biţă, d., cade. Toată silinţa lui de- a atrage atenţia publicului. LoviţflEscu, c. iv, 15. Toate silinţele mele cu ei n-au folosii nimic! rebreanu, r. ii, 158. Numai el trebuie să ştie silinţele, iluziile, smăcinările. . . pe care le-am agonisit, galaction, o. a. i, 133. E rîndul meu. . . să-mi adun toate silinţele ca să birui o mare mîhnire. c. petrescu, !. i, 136, cf. sebastian, t. 59. Eram răsplătit. . . pentru, silinţa de a-mi facc cruce cu mina bolnavă. vlasiu, a. p. 7. Caii, muşcaţi de harapnice..,, Se întinseră cu silinţi cumplite în ştreanguri, sadoveanu, o. x, 200. Nu-ţi legăna durerea cu ritmică silinţă. pillat, p. 45, cf. scriban, d. Adevăratul model omenesc care conducea silinţele artistice încetase de a mai fi tipul uman desăvîrşlt. vianu, e. 475. Ne e teamă de orice silinţă. călinescu, c. o. 95. Silinţele mele nu mai puteau să ţină clasa în frîu. blaga, h. 76. Cu ţoală silinţa lui, Arghir nu izbuti să se dezbare de povara de tristeţe cu caie venise, vinea, l. ii, 124, cf. dl, dm. Criteriul de bază al moralei rămîne virtutea, iar veştejirea contrariului e urmărită cu neabătută silinţă, românia literară, 1969, nr. 35, 8/2, cf. dex. Buna silinţă mumă la orice învăţătură, i. golescu, ap. zanne, p. viii, 529. Silinţa taie pînza. Cf. pamfile, j. ii, 165. ■v’ F i g; Fundul pălăriei mele, cu toate silinţele ce-fi dădea, nu izbutea nici într-un chip să se înalţe dincolo de curmătura căciulilor -vreunuia din ei. hogaş, dr. i, 294. Tufărişurile pletoase de sălcii se zbuciumau, răsucindu-se cu silinţi repetate, ca să se elibereze din ancorele rădăcinilor. sadoveanu, o. xviii, 592. Lo,c v.'b. A-şl da silinţă sau ai-şi da (toată) silinţa, ori toate silinţele sau (învechit) a avea (mare) silinţă, ori a face (multă) silinţă sau a pune silinţă, ori a(-şi) pune toată silinţa = a se sili (2). Să pui dumneata ■ silinţă, doar s-ar pute prinde [hoţul] (sfîrşitul sec. XVII), bul. cdm. ist. ii, 204. La mulţi din cei mari le-au părut rău,... puind şi tot chipul de silinţă ca să lipsească Neculachi din capicht-haelicul Moldovei (sfîrşitul sec. XVIII), let. Ui, 260/13. Episcopul, banul şi eu făcum multă silinţă spre a-i face să se întoarcă, văcărescul, ist. 288. Au pus toată silinţa ca să încalice pe cal. ist. carolxii, 75r/10. Supuşii acum nu au alita silinţă... în lucrarea pămîn-tului. amfilohie, g. 11/15. Să ştiţi că de-acu bucate Nu v-oi da, de n-eţi pune sîlinţă Cu turcii încai o dală a vă bate. budai-deleanu, ţ. 201. Toată silinţa să puneţi şi otîl fînul, cit şi orzul să-l leslimatisiţi (a. 1814). doc. ec. 163. Prinţul Rişeliu au avut mare silinţă ca să înfrumuseţeze acest oraş. cr (1829), 781/9. S-au dat poruncă către îngrijitorul ca să facă silinţă a găsi să cumpere asemenea vase (a. 1832). doc. eo. 508. Vom pune toată silinţa, vom face orice jertfă ca. . . să supunem tainicele porniri ale inimii, marcovici, d. 17/21. Nu-mi rămîne acum altă decît să-mi pùi toată silinţa ca însumi să pot născoci toate acele ce-m sînt de lipsă. drăghici. r. 102/2. La un rău obştesc, cînd cere trebuinţa, Ca să-l înlîmpinăm puind unit silinţa, Adeseori perim obşteşte. donici, f. ii, 34/16. Vezi omul cită silinţă pune ca să mă slujească. conachi, p. 292. Văzînd că-ţi pui silinţa mai curînd a izbuti. .., şi eu îţi voi răsplăti. pânn, p. v. ii, 7/4. îşi dete toată silinţa de a-i da o bună educaţiune. negruzzi, s. i, 109, cf. barcianu, v. Oamenii leneşi... care nu-şi dau nici o silinţă, care nici mîna nu şi-0 întind ca să ieie darul, slavici, n. i, 12. [Redacţia] îşi va da toată silinţa să mérite încrederea publicului. în plr ii, 44, cf. alexi, w. îşi dete toate silinţele ca să organizeze cit mai bine instrucţiunea după noua lege. ap. tdrg. Trebuie. . . să te mai gindeşli că dumneata eşti cu inima împăcată, că ţi-ai dat toate silinţele, brătescu-voi-neşti, p. 235. Dumneata faci foarte rău că nu-ţi dai silinţa să-ţi cunoşti situaţia reală, agîrbiceanu, a. 324. Călătoarea îşi dete toată silinţa să se urce mai repede. gîrleanu, l. 18. Toată silinţa ce-mi dădui ca să-l pot ajunge rămase zadarnică, hogaş, dr. i, 80. Crezi că e de înţeles? îmi dau toată silinţa, dar nu pricep nimic. camil petrescu, t. iii, 134. Colonelul asculta iritat dîndu-şi toate silinţele să pară înctntat. c. petrescu, î. ii, 27. Pintilie făcu silinţă să-şi limpezească şi mai bine punctul de vedere, sadoveanu, o. ix, 47. Dă-ţi, le rog, silinţa şi termină traducerea asta. călinesc,u. s. 42. Mi-am dat toate silinţele să mediez o reconciliere. pas, l. ii, 118. Ceilalţi îşi dădeau silinţa să zîmbească. tudoran, p. 371, cf. dL, dm. Toţi... né-am dat silinţa de a adinei ctşligurile iniţiale, t august 1964, 92. îşi dă silinţa să mărească miza farmecului uman. contemp. 1969, nr. 1 178, 5/1. O suferinţă cu atit mai mare, cu cit ' mai mult îşi da toate silinţele. să nu transpară nimic dinlr-însa. românia literară, 1969, nr. 18, 16/2, ef. dex. Şi-a dat el silinţa dîn ce-n ce, incit a foz dă bărbat aiîta. o. bîrlea, a. p. ii, 14. — Pl.: silinţe şi (popular) silinţi. — Şi: (învechit, rar) sălinţă s. f. — Sili + suf. -inţă. SELÎPSIS subst. v. silepsă. SILÎRE s.f. Acţiunea de a (s e) s il i şi rezultatul ei. 1. Determinare prin forţă a cuiva să acţioneze intr-un anumit fel; constringere, forţare,- obligare, siluire (1), 7335 ,/ SILIŞTE — 901 — SILIŞTE (livresc) violentare, (învechit) asuprire. V. somare. Cf. S il i (1). Cf. BUÛAI-DELEANU, LEX., LB, I. GOLESCU, C., ISER, BARCIANÜ, V., ALEXI, W., DL, DM, DEX. 2. (învechit) Forţare. Cf. sili (2). Ar face de trebuinţă o mai mare silire a puterilor, vasici, m. ii, 10/2, cf. poli zu. — Pl.: siliri. — V. sili. SÎLIŞTE s. f. 1. (învechit şi popular) Vatră (a,satului); p. e xt. sat (I 1). Să fie Stoichii şi împreună cu feciorii, de la Movila Oii pină la Micudu, însă la silişte iaraşi a patra parte (a. 1537). bul. com. ist. v, 179. O „silişte pustie“, anume Unguraşii. .., care sat a fost întăi domţiesc (a. 1587). iorga, s. d. xi, 47. Să-i fie lui . oicină. . . dă în plasa dă sus a patra parte de în sat, dă în cîmpu... şi dă în selişte satului ( a. 1604). id. ib. i, 137. Acea silişte au fost de cumpărătură Bîrlădeanului de la Crăgun Prodan (a. 1605). Uricariul, i, 159, cf. cat. man. i, 59. O parte de selişte despre malul roşu... să aibă a o finea Cozianii (a. 1608). cuv. d. bătr. i, 161. De păstă tot hotarul, din cîmpul, din pădure şi di[n] selişte (a: 1610). bul. com. ist. iii, 80. O silişte... pină unde s-ar ajunge cu alte hotară (a. 1623), ap.. panAitescu, o. ţ. 99. Să se ştie partea lui (Crefu ) a treia parte din cîmp şi din pădure şi din apă şi. din siliştea salului (a. 1652). ap. rădulescu-codin, m. n. 23. O sălişte întreagă, anume Ciorăienii (a. 1667). bul. com. ist. iv, 23. Şi siliştilor, pe unde să pustiisă, au dat slobodzii. m. costin, o. 94. O sălişte... cu un heleşteu gala (a. 1678). îorga, s. d. vii, 176. Vor fi aceşti oameni. .. iertafi... de birul untului şi de orîn-duialele şi sataralele ce se pun pă silişte şi de allé dăjdi ■ (a. 1684). hem 3 213. Fiind moşiia Ulmuleţilor amestecată şi nehotărîtă de către .alte silişti ale lor (a. 1693). id-ib. 1 056. Sărăcimea, cîtă era în ţară, se învăţase de-şi făceau ogoare cu sapa, prin păduri şi prin silişti. n. costin, ap. cade. începură boierii a-ş face curţi şi a iezi iazuri pre la sălişli. neculce, l. 149. Au tăbărît în siliştea prestinii ca să-şi viie la casa lui cu bună pace (sfîrşitul sec. XVII), mag. ist. iv, 315. Au dat şi paşa 2 agi ca să umble să scrie. .. cile sălişti sint cu oameni şi cîte pustii, axinte uricariul, let. u, 187/37. Fost-au într-acest an belşug în toate şi se împluse ţara de oameni, cîl în rară silişte nu erau oameni, muşte, ap. tdrg. Un loc de la unchi-mie,. .. unde să cheamă suplu pădure de la... sălişte (a.. 1708). bul. com. ist. iii, 91. Un locu... în Buciumei din sălişte în sus (a. 1712). ib. Ţinem fundătura toată pînă în pişcă lîngă siliştea Năsoieştilor (a. 1715); uricariul, xvii, 257. Nu ş-au pus casa în silişte, ce au făcut-o în ţarină (a. 1722). ib. xxi, 262. Au dat d. Vasile o sălişte a Slatinei, Trusăştii de pe Jijia (a. 1729). ib. vii, 43. Altul nime să nu s-atingă de dî/iji'fi],. şi ... să n-aibă treabă alte silişte cu dinşii (a. 1737). iorga, s. d. i, 99. Izvod de pricini şi jalbe... asupra călugărilor de Putna, pentru o sălişte anume Ostriţa (a. 1739). bul. com. ist. iv, 75. Siliştile, adică moşiele unde au fost sat şi acum este pustiu (a. 1742).' iorga, s. d. vi, 235. Casa tor n-au făcul-o Coceşlii pe vatra siliştei, ce au făcul-o în delniţă (a. 1754). i. brXescu, m. 24. în ţara aceasta sînt prin multe locuri lipsă de oameni şi silişti.pustii , de multă vreme (a. 1756).. • uricariul, i, 353. Acest bătrin se răzeşeşle în siliştea Bălţaţilor (a. 1786). ib. x, 111. Condică de zapisăle şi ispisoace de Soleşti ot ţinutul Vasluiului cu alţi hliză şi silişti di prin pregiur (a. 1799). bul. com. ist. iv, 183, cf. budai-deleanu, lex. De urîtul muncii îşi lasă săliştea, priiatenii, vecinii (a- 1807). bv îi, 495. Să nu fie silişte mai jos de cinci lude (a. 1814). ap. tdrg. [Rucărul] este... cea mai împuternicită silişte a judeţului (a. 1818). doc. ec. 188. Cătunele... să să aşaze în osebite silişti, cu osebite numiri (a.. 1819J. ib. 215. Feciorii lor, cîţi să vor căsători acolo în silişte, să nu să încarce satul cu dinşii la dajdie (a. 1826). ib. 366. Pentru moşiile sterpe, prisăcile de pe dinsele 'se plătească , la ţinutul unde scrisorile glăsuiesc numirea siliştei. ar (1830), 2311/34, cf. i. golescu, c., valian, v. Episcopia Romanului, luînd.. . moşiile Cordenii cu unitele silişti peCrasna.. au dat... vatra tîrgului Roman (a. 1852). uricariul, iii, 247/8. Gîrle din dreapta ia apa din Putna la siliştea Babele, i. ionescu, p. 46. O sălişte în Dolj, neşte ruine în Vlaşca şi două sate în Romanaţi se zic Marotin. hasdeu, i. c. i, 88. în a treia şi ultima porţiune vor fi descrise. . . unele vechi silişti seau aşezăminte de sate şi lirguri pără’site. odobescu, s. ii, 165. Pe-aici au străbătut hunii... lăsînd siliştile albite de oase. vlahuţă, ap. cade, cf. ddrf. Să vedem ce caracter dobîndiră aceste elemente, în aparenţă străine de firea romană, cari veneau să ocupe silişlele Daciei, xenopol, i. R. i, 126, cf. barcianu. înlr-un uric de la Ştefan cel Mare,... găsim doauă selişti, numite după numele proprietarilor lor-, sbiera, f. s. 27, cf. alexi, w., şăineanu2. în silişte sau adevărata vatră de sal, fiecare... va slăpini atîta parte cit i s-ar cuveni, dacă n-ar fi sat. pamfile, a. r. 17. Se spune la fiecare mînăslire: a) ce moşii, din ce sate şi selişti, ce vii, poieni,.... case şi vite posede, bul. com. ist. i, 217, cf. pascu, s. 253. Cel diniîi popas măi mărunt ar fi potrivit în siliştea tîrgului Vaslui, la moara lui Moş Irimia. sadoveanu, o. xiii, 798, cf. enc. agr., scriban, d. Siliştile pustii, dintre care unele nici n-au fost vreodată locuite, iar altele nu erau cunoscute nici de stăpînii moşiei, erau... numeroase. oţetea, t. v. 41, cf. dl, dm. La 1540,'danie de selişte în Moldova. PANAITESCU, o. ţ. 99, cf. m. d. enc., dex. Să mă duc dintr-acest loc Că e loc făr’de noroc Ş-o silişte Făr’de trişte, teodorescu, p. p. 281.. Cremenii a fost aşezaţ dă Said Paşa la Carasuia, care era o silişte. graiul, i, 363. •> Fig. Pe selişlea acestor prietenii, '... nici un alt sentiment sau gînd bun nu-şi mai face cuibul. beniuc, m. c. i, 187. •w’ E x p r. (Regional) A ii miricat (cineva) de silişti pustii = a fi sătul de necazuri şi nevoi. Lasă, că sînt mîncat eu de silişti pustii! udres-cu, gl. A lăsa silişte (pe cineva) = a sărăci (pe cineva). M-o lăsat sălişte hoţu de popă. paşca, gl. 2. (învechit şi regional) Loc de casă. Viind popa Manta înaintea noastră, căuta să ia cu judecată de la popa Manole. . .silişlele lor de case (a. 1759). iorga, s. d. i, 456, Au mai făcut moş Ion şi chiliele, cu zidul împrejur. Au mai dat şi Radul un pealec de sălişte la uliţă (a. 1783). id. ib. xv3, 317. La judecătoria judeţului Gorji.se vind cu mezat. .. o moară de zid. . . cu siliştea părintească in preajma morii, cit ţine coprinsul ei. cr (1833), 196. Un document.. .în care figurează numele de Coresie, ca socru al vînzătorului unei sileşte de casă în acel sal. odobescu, s. i, 359. Pînă'acolo era cam departe, căci selişlea noastră era cea mai lată din mahala. al lupului, P. G. 35. însoţitorii lor aşezaseră o tabără pe o sălişte netedă, cam la răscrucea mare a tîrgului. camil- petrescu, o. ii, 700, cf. dex, alr i 648/510, 528, 530, 588, 590, 594, 596, a ix 5, lexic reg. 85. + (Prin Olt. şi prin Mold.) Loc Îngrădit, lîngă o casă ţărănească. Cf. pascu, s. 253, scriban, n., vîrcol, v. 99, alr i 674/528, 594, a ix 3.. 3. (învechit şi regional) Loc necultivat, bun pentru cultura cerealelor. Fînul selişlelor (a. 1574). gcr i, *8/29, Vîndut-amu dumnealui. .. o silişte cile cu 6 locuri de arătură, trei în cîmpul de sus şi trei în cîmpul de jos (a. 1661). hem 1 476, cf. iorga, s. d. i, 84. Ei nimăruia nimică să nu de: nici sulţu, nici ilişi, nici cai de mezil,... nici casă de branişti, nici boi de selişti (a. 1737). uricariul, viii, 237. Cînepa se seamănă ta noi in silişte, în gunoişte, înlr-un păniînt foarte bogat. i. ionescu, B. C. 173/12, cf. PAMFILE, A. R. 143, PASCU, s. 253, besmeriţă, d., bocăneţu, t, a. 135. Tata... prindea coarnele plugului şi trăgea prima brazdă pînă în cdpul siliştei şi înapoi, al lupului, p. g. 86, cf; scriban, d., cv 1951, nr. 5, 25, dl, dm. Braniştea apare aici în sat deosebită de cîmp şi de selişte (locul de cultivat). PANAITESCU, o. ţ. 138, cf. dex, h ţ 35, x 109, 130, 260, com. MARIAN, VÎRCOL, V. 99, CIAUŞANU, GL., CHEST. IV, 17/740, 65/735. + (Regional) Mirişte (Hîrja — Băile I Slănic). Cf. alr i 914/584; 7336 SILIŞTOS — 902 — SILITOR 4. (învechit şi regional) Păşune (1). O giumălale de sat ... este în gura oăi[i] ce merge ■ din Călmăfuiu, anumi săliştea oilor (a. 1523). iorga, s. d. vi, 11. Aslărvară pe salişte Fosl-am păcurar la gîşte. F (1871), 40, cf. resmeriţă, d. Cine-mi ia fînu iot, -i las cu zece poli claia, cu condiţia să-l mănînce cu vitele pe selişlea mea dintre Rîu şi Balta Seacă, al lupului, p. o. 181, cf. stoian, păst. 42, DEX, CHEST. iv 113/626, alr i 409/508, A ix 5. Oi dalbe am păzit Pe siliştea veche. folc. mold. i, 249. + (Prin nordul Mold., prin Bucov. şi prin Dobr.) Loc plan (expus vînturilor). Cf. iordan, t. 445, bl vi, 39, com. din straja — rădăuţi şi din somova — tulceA. 5. (Regional) Porţiune de pămînt plantată cu pomi (in vatra satului). 7 pogoane loc silişte mai'mult îmbrăcat cu pomi roditori, i. ionescu, p. 503. Unii gospodari mai au cîte o silişti (loc cu pomi în vatra satului). diaconu, vr. XXVI. Siliştile au de obicei plantaţii de „livez di perş“. id. ib. Urcam în pasul calului printre silişti şi' printre brădet tînăr. galactipn, o. 333. Tăcerile din codru ies perechi, Trezind prin silişti paşii mei ce suie. PILLAT, P. 242, cf. DL, DM, DEX, H IV 152. — :Accentuat şi: silişte, tdrg, pascu, s. 253, cade, DL, DM, PAŞCA, GL., ' UDRESCU, GL. — PI.: silişti şi silişte. — Şi: (învechit şi popular) salişte (accentuat şi: sălîşte, de?c), seliştc, (învechit) sileşte, (regional) salişte,’ (învechit, rar) sâleşte (iorga, s. d. vii, 176) s. f. — Din V. Sl. C6AH1UTÎ. SILIŞTdS, -OAsĂ adj. (Regional; despre porţiuni de terep) Bogat . în substanţe nutritive (Căzăneşti — Slobozia). Cf. alr ii 201/723. Locul a fost siliştos. ib. — PI.: siliştoşî, -oase. — Silişte -j- suf. -os. SILIŢI s. n. Material termorezistent pe bază de -carbură de siliciu şi adaosuri mici de materiale cera- . mice. Rezistenţele de silit sini folosite... în cuptoare electrice, ltr2, cf. dn2. — Şi: (rar) silită s. f. ltr3. — Din fr., engl. silite, germ. Silit. SILÎT2 s. n.,1, (Rar) Faptul de a (se) sili. 2. (Regional; în forma silit şi în construcţia siliiul morii) Termen folosit în strigături de copiii care participă la obiceiul de lăsatul secului, în timp ee rotesc torţe aprinse (Micăsasa—Mediaş). Cf. ai,rii/i mn 113, 2 839/141. Alunea strigi silitu- morii, cin silesc cu paiele, alrt 'Iî 76. Sîlilu morii, sîlitu ! Cine nu ş-o . tors cîlţii Să-i cază dinţî. ib. — Şi: (regional) silit s.n. — V. sili. SILÎT3, -Ă adj.., s.m. şi f. 1. Adj. Care este făcut împotriva voinţei sale; forţat, impus, silnic (I 4). Cf. sili (1). Cf. lb. Mai tare slăbeşte aceea a duhului silnicie. .-. căci aceasta este o întindere de puteri stoarsă, silită, vasici, m. ii, 18/9, ct iser, polizu. Căsătoria, deşi silită, era valabilă, ghica, s. 41, cf. barcianu, v., 7 ddrp, alexi, w., şăineanu2. S-ar fi alcătuit foarte răpede... o proprietate mare, care putea fi apărată de împărţire... prin călugărirea silită a celor mai mulţi copii, iorga, c. i. ii, 163, cf. resmeriţă, d., cade. în acelaşi timp era în floare sistemul de tocmeli agricole cu execuţii silite, sadoveanu, o. xx, 132, cf. scriban, d., dl, dm. Mica minciună salvatoare, născocită de ea pentru a evita o căsătorie silită, va produce... . dezlănţuirea citorva mici stihii, t iulie 1968, 72, cf. dex. Silita căsătorie E frigură de livie. zanne, p. iv, 300. *\> (Adverbial) Stringînd ochii silit şi tare, a înecat visul său în întunerec. eminescu, p. l. 36. Aci, cunoşti călcîiul cloc'ahului, lovit In bulgării de aur supuşi silit strivirii. arghezi, vers. 74. Se apucă să mănînce, parcă silit, mpînd pîinea cu teamă, tudoran, p. 87. + Care este lipsit de sinceritate, de naturaleţe; afectat, artificial, căutat, fals, forţat, nenatural, nesincer, v prefăcut (II I), silnic (I 6), studiat; teatral (2). Ca să dea o, aţiţare mai vie acestor laude silite, defăimau... petre-, cerile holteiei, negruzzi, s.'i, 75. Noul venit se apropie de Păturică, făcînd neîncetat complimente silite. filimon, o. i, 242: Mie-tni,părea_______că această veselie era silită., eminescu, p. l. 127. Bunăvoinţa ungurilor către Radu era silită, căci el le pricinuise o mare daună. xenopoi;, i. r! iv, 134. Fata li iscodi o clipă şi-l întrebă c-un hohot ascuţit şi silit. rebreanu,nuv. 6. Un surîs silit îi arcuieşte gura subţire, cazimir, gr. 128. Bucuria jocului cu zmeul în plin soare se umplu de- amărăciunea sunetului silit.1 t-eodoreanu, m.i, 32, cf. scriban, d. Pe mine lucrătorii mă salută... cu un respect silit. arghezi, s. xi, 309. Adoptarea silită a unei înţelepciuni burgheze e epilogul carierei lui. ralea, s. t. i, 109. Ştiu povestea, o întrerupse Silion cu un zîmbel si{il. vinea, l. i, 63. Stăpînindu-se, cu un rîs silit. h. lovinescu, t. 6. Se apropie de. Cordiş cu un zîmbel silit. t. popovici, se. 387, cf. dm, dex. ’v’i (Adverbial) De multe ori părea că rîde şi glumeşte silit. t. popovici, s. 11, cf. 431. + (învechit; despre femei) Violat. Carele poate să fie om acela să-şi vază muiarea silită şi batjocorită şi să sufere, ureche, l. 158. 2. Adj. (Astăzi rar; despre acţiuni, mişcări etc.) Grăbit. Cf. sili (3). Agiungînd la acest loc prin un marş silii... îndată au lovit pe rebeli pănă în labiile lor. AK (18,31), 312/4. După o călătorie silită, ajunse la locul cu pricina, ispirescu, l. 127, cf. cade. Mers silii. SCRIBAN^ D., cf. DL, DM, DEX. 3. S. m. şi f. (învechit, rar) Persoană care se află sub dominaţia cuiva. Vindecî-nd toţi siliţii de diavolul. coresi, ap. eîhlr ii, 476, 4. Adj. (învechit; cu valoare de superlativ) Extraordinar; total. Tineri foarte măreţi şi falnici... tn-chipuvesc tnlru feaţele lor o mărime silită, beldiman, n. p. i, 7/12. înalte Omere, slăvite Milton, lipsiţi amintţoi de lumină, voi aţi cîntat într-un întunerec silit, marco-vici, c. 33/13. — Pi: siliţi, -le. — Şi: (regional) silit,-ă adj. - V. sili. SILITdR, -OARE s.m., adj., s.f. pl. I. (învechit) 1. S. m. Persoană care a înfăptuit un viol. Dzeastrele să cade să le dea silitoriul featei la vreamea cind să va mărita. prav. 205.' Cînd să va face sită fiolei cu voia ei..., alunce silitorul să nevoieşte numai să îndzestredze. ib. 2. S. m., adj. (Persoană) care îndeamnă la acţiuni (rele). Să fie. .. afurisiţi în veci... ca nişte rîvnitori de stricăciune şi poftitori de răutate şi silitori de urîle obiceiuri a patriei lor (a. 1764). uricariul, i, 299, cf. LII. ' ,11. Adj. 1. (Despre oameni) Care depune eforturi deosebite într-o acţiune; care munceşte cu toată-seriozitatea; activ, harnic, muncitor (3), sîrguincios, ' sîrguitor, vrednic, zeios, (livresc) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (învechit) diligent, (regional) porăv (2), sîrnic. V. neobosit (2), neostenit (2), r o b a c i. Venil-au Anlioh Cantemir Vodă la scaunul domniei Moldovei, om tînăr ca de 24 ani, silitor spre bună chiverniseala ţârei, muşte, let, iii, 30/8. Sultan Murot al doilea... intii fu silitoriu să facă războaie, văcărescul, ist. 256. Lăcuitorii sînl silitori cu lucrul şi cu multă pricepere, amfilohie, g. 49/22, cf. lb. Sfîrşindu-se examenul, s-au chemat pe nume toţi şcolarii cei silitori şi li s-au împărţit daruri în cărţi, cr (1833), 165a/14, cf. i. golescu, c., valian, v. Acest atestat trebuie să arate daca şcolarul au- fost silitor. regul. org. 404/28, cf. iser, polizu, barcianu, v. O zgîtie de copilă ageră la minte şi aşa de silitoare, de într’ecea mai pe toţi băieţii, creangă, o. 180. Silitorul seminarist trece către curtea din fund. caragiale, o. i, 25, cf. ddef, alexi, w., şXineanu2. I-a spus că n-a măi văzut băiat aşa silitor, care toată ziua şi toată noaptea să citească, brătescu-voineşti, î. 162. Domnul Marin a ţinut... să nu-şi uite de elevii lui cei mai deştepţi şi mai silitori, agîrbiceanu, a. 35, cf. resmebiţă, d. O armă.. . pe care o purta agăţată de curea pe umăr ca un recrut • 7341 / SILITRĂ — 9,03 — , SILIUŢĂ silitor, beereanu, r. ii, 249, cf. cade. Era silitor, ordonai şi cuminte: un elev model, c.-petrescu, c. v. 99. Cu vremea am să învăţ... Sînt un elev silitor, sebastian, t.71, cf. scriban, d. Ce vorbeşti? interveni silitoare Medy. CĂXINESCU, o. i, 71, cf. dl. Era un băieţandru subţire, firetic, silitor la carte şi muncilor, t. popovici, se. 48, cf. dm. Le plăcea tînărul, că era silitor, barbu, g. 292. Băiatul acesta slîngaci şi silitor se va realiza, contemp. 1966, nr. 1 007, 2/1. Adolescente silitoare la fizică. vjinema, 1968, nr. 8, 20, cf. dex, alrm sn iii li 1 232/235. *v- (Prin analogie) Albinele dizmor.ţite zuzăia, furnica sălitoare ieşisă după hrană, fm (1842), 158a/4. + (Despre manifestări, acţiuni etc. ale oamenilor) Care necesită eforturi deosebite; care doyedeşte insistenţă, seriozitate; asiduu, insistent, perseverent, sîrguincios, sîrguitor, stăruitor, susţinut, tenace (3), zelos. Nimeni nu mai.este dispus să accepte exerciţii silitoare pe temele marilor consacraţi, cinema, 1968, nr. 12, 7. Eforturi silitoare, dsr + (Rar) Grăbit, zorit. George, totdeauna silitor să-şi arate isteţimea,, se vtrî printre bătrîni. REBREANU, I. 23, Cf. DEX. , 2. (Gram.; învechit; despre forme verbale) Incoativ-Chipul furmei cei proaste... iaste De doao fealuri: silitori şi doritori, eustatievici, gr. rum. 43r/l'9. Chipul furmei .. cel silitori iaste care însemnează încea-pere şi silinţă spre oareşicare lucru. id. ib. 43r/21. - III S. f. pl. (Regional; în forma silitori) Obiect făcut dintr-o bucată de lemn cu o crăpătură care se umple cu paie, folosit la diferite obiceiuri de sărbători (Mică-sasa —Mediaş). Cînd lăsăm post de Paşti, atunceasăduc tnţîntirim şi fac silitori de ard carnea, alr ii 4 840/141. [La'lăsatul secului] silesc numai copii. Fac silitori aşa cu paie. alrt ii 76. — -Pl.: silitori,-oare. — Şi:,(regional)silitori s, f. pl., (învechit, rar) sălltor, -oare adj. — Sili -|- suf. -tor. . SILÎTRĂ s. f. 1. Azotat de potasiu; salpetru (b), I (învechit) salnifru. De le vei spăla cu silitră şi vei înmulţi ţie iarbă, spurcatu-te-ai întru strîmbatăţile tale. biblia (1688), 4931/22, cf. anon. car. Să iai silitră... pucioasă..', cărbuni de lemn cîinesc, ... ~ pisează-le dupre obiceaiul ierbii, mîncările, 124/12. Foarte de folos iaste a zdrobi pelin şi semînţă de brad laolaltă, a le ■■ amesteca cu sarelr (şletrom) sau cu sare de rînd şi a da în toată septemîna o dală la vite. economia, 84/16, cf. klein, d. 417, budai-deleanu, lex, Doauo clnlare de silitră şi doauo cînţare de .bronştaln (a. 1807). iorga, s. d. viii, 41. Mai' dăm încă calului.. . o jumătate de font olei proaspăt.. . în lături de lărîţă. . . presărînd preste iale. o jumătate de lot de salitru. calendariu . (1814), 176/7. Miere, sare, ceară, uni, silitră (a. 1825). ap. tdrg, cf. lb. întîmplîndu-să să fie aprinzeala însoţiţi} cu vreun junghi stătător,... să se dea în băutura ceaiurilor şi praful de silitră sau de antispazmatic. piscupescu, o. 235/12, cf. i. golescu, c. Spre nimicirea miazmei... să afumă vita cu un amestic făcut din: pucioasă pisatăi o mînă plină. Selitră şi sare pisată, o mînă... şi tărîţe de grîu, trei mini. ar (1829), 112/17. Au simţit oarecare ameţeală de putoarea silitrei. cr (1830), 1201/26. Trebuie să se afume hainele şi' lucrurile lor cu fum de pucioase, de silitră, de tărîţă şi de sămînţă de ienupere. ar (1831), 4861/32. Aici, în pămîntul scaunului ţării mării[i} tale, am găsit locuri dă silitră (a. 1835). doc. ec. 585. Valul de pămînt... ar fi ţărînă săpată din movilă cu prilejul cînd odinioară s-ar fi făcut din ea'silitră. fm (1838), 99a/10. Acrime'sulfurică... se iscă arzînd în cămări de plumb pucioasă cu sîlitră, aşachi, l. 77i2/41, cf. valian, v. Aşa-numitele săruri de mijloc, adecă: salitru, piatră acră... pot tocma ca veninul lucra, vasici, m. ii, 61/10. Femeile cărau pămînt din care să se scoată salitru. bariţiu, p. a, ii, 334, cf. polizu. Săsedeie la fiecare vită cîte două unţă nitrum, adecă salitră cu apă de fîntînă. cuparencu, v. - 17/8, cf.- cihac, ii, 344. O groapă,.. din care ieşea un miros de silitră şi pucioasă, gane, ap. cade. Praful [de puşcă] se fabrica în ţară, deoarece găsim necontenit cumpărături de silitră din Polonia, xenopol, i. r. iv, 158. Azotatul de . potasiu ■ cunoscut şi sub numele de silitră. poni, ch. 176,. cf. barcianu, alexi, w., şli-neanu2. Salitra. .. .era şi ea înscrisă între furniturile' militare neplătite, iorga, c. i. iu, 106, cf. resmeriţă, d. Cantitatea de silitră extrasă era dşa de mare încît îndestula toate nevoile turcilor, n.a. bogdan, c. m. 53, cf. NICA, L. VAM. 224, CADE,*VOICULESCU, POEZII, I, 77, scriban, d., nom. min. i, 1'91. Azotatul de potasiu... sau numai salpetru (silitră) se prepară din1-acţiunea ac,idului azotic asupra hidratului sau carbonatului de potasiu, macarovici, ch. 349, cf. mdt, ltr2, dl, dm. De asemenea- se presară sare şi silitră şi pe deasupra frecînd cu mîna, ca să pătrundă bine în earixe. s. marin, c. b. 329, .cf. m. d. enc„ dex, vIrcol, v. 100, com. din straja — rădăuţi, chest.. ii, 386/1. "v” Acrime de salitru = sare de salpetru'. Cf. polizu. 2: (învechit şi regional) Praf de puşcă. In valuri de fum silitră în aeriil zgomotat Arde, curge, bubuieşte în şîrul cel. flăcăral. heliade, o. i, 102. Inflăcăreze-se grindina de plumb; aprinză-se silitră. bolliac,. m. 39/17. Văzui silitră de fulger purtătoare, alexan-drescu, o. i, 82. Aruncă jos' puşca, a cărei guri lot fumegă mirosul necăcios de silitră. caragiale, o. i, 52, cf. scriban, d., dl, dm, dex. Cum silitră sparge cetăţile şi ţările, Aşa să se spargă toate pagubele', teo-dorescu, p. p. 384. <0* F i g. Aveam silitră-n vine. GANE, ap. DDRF. 3. (Prin Maram. şi prin nord-vestul Transilv.) Alică, ap. KLEIN, d. 182, cf. DR. II, 901, alr sn iii h 724. + (Regionâl) Glonţ (Valea Vinului — Satu Mare). Cf. alb'i 1 412/339. 4. (Prin Maram. şi nordul Transilv.) Chibrit. Cf. alr 11 610/348, 360, alr n/i h 276/362. 5. (Rar; în forma salitru ) Sulfat de magneziu. Cf. CADE.' -, — Şi: (învechit şi'regional) salitru subst., Sălitră (ddrf, alr ii/i h . 276/362), (Învechit) .salctră (tdrg) s. f., salétrom (lb) subst., salitră, selitră s. f., şalitrii (dr. iv, 157, anon. car., lb', tdrg) subst., şălitre (tdrg) s. f. pl., (regional) şeleitră (alr sn iii h 724/279), şelitră (alr i 1 610/348), şilăitră (alr sn iii h 724/325, 334), şilltră (alr i 1 412/339), şîlitră (alr sn iii h 724/284, 349) s. f., (învechit, rar) sarctr, şletrom, şleţrum (dr. v, 561) subst. . v — Din rus. ceJlHTpa, pol. salitra, ser. salitra, fr. salitre. SILITRICldS, -OÂSĂ adj. (învechit, rar) Silitros. Pămîntul Moldaviei este negru şi silitricios (a. 1825). ap. tdrg. — Pl. : sililricioşi, -oase. — Silitră + silf. -icios. SILITRdS, -OĂSĂ adj. Care conţine silitră (1); care este de natura silitrei; (învechit) salpetros, (învechit, rar) silitricios. Cristaluri albe de argint silitros ce să face. la spiţărie cu apă tare. piscupescu, o. 319/15. . Adaogă la acest tratament . ■ . apa silitroasă, precum şi cataplasmele. brezoianu, a. 572/26, cf. scriban, d., DM, DEX. ' . — Pl.: silitroşi, -oase. — Silitră + suf. -os. SILITtÎRĂ s. f. (îïivechit) Constringere. Cf. lb, i. golescu, c., ISÈR. — Pl.: silituri. — Sili H- suf. -tură. SILÎŢIE s. f. v. silicei*. SILIŢldŞ, -OÂSĂ adj. v. silicios. SILINŢĂ s. f. (Regional) Văl care se pune pe faţa mortului (II 1) (Veştem - Sibiu). Cf. viciu, gl. 7348 SILNIC — 904 SILNIC — PI.: siliuţe. — Sălic + suf. -liţă. SÍLNIC,-Ă adj., s. f. I. Adj. X. (învechit) Puternic (I 1, 2). _D[o]m[nu]Z¡/ e silnic în războiu. psalt. hur. 19r/21. Izbăvişi-me de dracii mei silnici (cei .taria, cei putea mici d). psalt. 26. Era silnic în cuvînl şi îniru lucrurc. coresi, l. 27/8. îl sămănau ca pe Iraclie viteazul că era şi 'acela împărat tare silnic, alexandria (1784), 12r/ll. "v- (Substantivat) încinge armele tale pre coafsa ta, silnice (tare h,. p u t e a r n i c e d). psalt. 86. Ca săgeate în mărule tarelui (silnicului v, de puteam i-cu d) aşa fiii scoşi. ib. 274. Pogorîşi silnicii despre scaun şi înălţaşi plecaţii, coresi, tetr. 116. (Prin lărgirea sensului) Cu duh silnic va sfărîma corăbiile (a. 1784). ap. tdrg. + Puternic (III 1 (|). Americanii care stau pe malul gîrlii dau o împinsură foarte silnică cu care îl face a merge mai răpede. ist. am. 622/17; [Se arată] o sete necurmată de apă rece şi iarăşi silnici cîrcei şi slăbiciune, cr (1831), 142J/2. Cîncl. .. auzea şoptindu-se aceste vorbe..., o mişcare silnică făcea a i se bate inima, fm (1838), 512/11. <0- (Adverbial) îmi leg de-o plută murgul şi bat în poartă silnic. pillat, p. 145. + Puternic (III 1 e ). Dragostea cea mai silnică ... dă încă mai multă putere faptelor celor bune. bel-diman, n. p. ii, 48/4. Ambiţia cea silnică care răstoarnă toate, pleşoianu, t. iii, 154/19. 4- Puternic (III 1 c). încă fiindu-şi valurile silnice, Petru îndrăzni de ieşi spre apă. coresi, ev. 268. Aduse Dumnezeu marea cu vînt den austru silnic, biblia (1688), 492/28. Această alcătuire iasle atit de bine legală. . ., că poale sta împotriva celor mai silnice valuri, ist. am. 61r/l. [Cutremurul] fu urmat... de o al doilea zguduitură mai puţin silnică şi mai puţin împrospătată, cr (1832), 105x/9. 2. (învechit; adesea substantivat) (Om) care abuzează de puterea sa. V. tiran (2). Au fost Rudenii nişte boieri silnici, cum ştiu mulţi boiari c-au luat aceşti rumâni în sila lor (a. 1639). ap. panaitescu, o. ţ. 257. Vădzînd apucările şi strimbătăţile silnicilor ■lepădă boieriia. doşoftei, v. s. decembrie, 189r/26. Cela ce v-au scos pre voi den pămîntul Eghipetului şi denlru silnicii eghipteanilor. biblia (1688), 422/49. Tătarii ■ ■ ■ jăfuia... ca un neam silnic ce iasle şi nestăpinit. R. greceanu, cm ii, 62. Tilhar sînl eu şi nedrept şi silnic acestuia, dar al vostru făcător de biné, aethiopica, 85v/7. Mulţi silnici şi lacomi de slavă ca Alexandru au fost (a. 1770). arhiva, r. i, 168/7. Nu v-aţi plecat silnicilor celor fără de leage a da cinste idolilor, mineixjl (1776), 132rl/37. Să-i aibă în pază, fiind ştiuţi de oameni răi, silnici, zorbagii, ciomăgaşi şi ficleni (a.' 1812). bul. com. ist. iii, 107. Omul cel nedrept şi silnic căruia nemica nu e drept şi cu minte.' ţichindeal, s. 24/20. Te pătrunde dureros de grecii cei cunoscuţi, Cruzi, ne-, împăcaţi la toate, foarte silnici răpitori, beldiman, e. 11/33. Ei cred poale că nu pot fi de laudă decit numai alunei cind se fac silnici, nedrepţi, măreţi, asupritori şi tirani lutulor vecinilor lor. pleşoianu, t. ii, 70/25. Cel voia acestui silnic vrei să vezi c-am împlinit!. heliade, o. i, 403. Cinstea, în care era casa lui Virginie, cişligă asupritei feale un märe număr de apărători, carii o şi scot din mina silnicilor, fm (1839), 12a/7, cî. valían, v. [Amorul e] în cer, pre pămînt, in vînt,. . . Monarc silnic c-un cuvint. i. văcăbescul, p. 6/16. Voi nu cunoaşteţi legile vieţii, Sau' le călcarăţi, silnici, în , picioare, voiculescu, poezii, i, 21. 3. S. m. (învechit) Siluitor (2). Dzeastrele ce să cade] să dea cela ce au făcut silă featei ceii asuprite, trebuie să fie. . . după avearea silnicului, prav. 203, cf- i. golescu, c. 4. Care este făcut împotriva voinţei sale, forţat, impus, silit3 (1); care se caracterizează sau se face prin violenţă (v.brutal, forţat, violent) şi prin nerespectarea voinţei sau a drepturilor cuiva (v. abuziv, arbitrar, despotic, excesiv, samavolnic, volnic). La mare grijă şi întristare au venit. . . văzind silnica faptă a nemţilor ce purcese înainte (sec. XVIII), mag. ist. ii. 140/5. Aceste velejii mari, puteri silnice, avuţii desfătate. . . nici lăudate, nici priimite le are (cca 1770). arhiva h. i, 62/21, cf. budai-deleanu, lex. De silnică prinsoare nu se poale teame, de vreame ce prea volnică slobozire de umblat are. maior, p. 92. De sălnica lor pornire ţara se cutremura, beldiman, e. 65/30. Au isprăvit a lua in slăpinirea sa acele trei păminturi. . . neimpúternicindu-l pre numitul, nici cit de puţin, iscălitura cea silnică şi protesluită a preosfinţitului păstoriu (a. 1820). urica-riul i, 265/12, cf. lb. Este în tot chipul a se părăsi o silnică urmare ca aceasta, episcupescu, practica, 478/3. îi socotesc ca nişte senatori vinovaţi de fapte silnice. heliade, l. b. ii, 94/5. Au uneltit silnice împilări şi au presărat nemărginită ticăloşie piste cele mai înflorite ţeri. ar (1831), 547V12. Fiul împăratului. . . cerea ... să fie el împărat, precum să şi făcu în cea mai de pré urmă cu silnica demisie ... al tatălui său. gorjan, h. n, 42/10. O lună de zile... fu îndestul spre... a mînlui împoporarea munţilor Siriei de silnica domnie egipteană. asachi, L. 751/5. Poruncile cele silnice numai timpesc minţile (a. 1840). plr i, 76, cf. valían, v. Areslantul ce va scăpa. . . din mîinile paznicilor fără de un silnic mijloc să-şi ia a zecea parte peste pedeapsa ■■ ■ ce era hotărilă. regul. org. 291/15, cf. polizu. Acesta esle pactul numii în lege relaţiuni reciproce dintre proprietari şi săteni, legătură silnică şi obligatorie care nu trebuie . . . să existe in starea de civilizaţiune. ghica, c. e. i, 203. Cine va fi redactat acest act silnic... e indiferent. maiorescu, d. i, 7. Istoria ne povesteşte o mulţime de fapte silnice, ionescu-rion, s. 147. Boierii, spăimintaţi de apucăturile din ce in ce mai silnice ale domnului, roagă pe regele polon să intervină, xenopol, i. r. iv, 224. Silnic-uciderea-noastră o să vă facă să roadeţi de foame soioasele mese. coşbuc, ae. 55. Tot salul era pus la muncă silnică, la Scatiu acasă. D. zamfirescu, v. ţ. 189, cf. alexi, w. Războiul fusese epoca de permanentă şi energică activitate, mai intensă decit celelalte prin caracterul altfel silnic şi altfel serios decit cel dl activităţii şcolare, teodoreanu, m. iii, 109. Această silnică torturare a scrisului îngroaşă singele viu circulind in viaţa operei, puşcariu, l. r. i, 394. Nici vorbă nu poale fi de îndeletnicire silnică. călinescu, c. o. 95. Boierii sint vinovaţi de sărăcia ţăranului, pe care-l spoliază prin tot felul de dări şi prin mijloace silnice de a-l executa. constantinescu, s. hi, 90. Făcusem un silnic schimb. blaga, h. 36. Masele populare ■ ■ ■ erau îndepărtate prin cele mai odioase şi mari silnice melode de la viaţa politică a ţării, lupta de clasă, 1953, nr. 11, 3. După secole de muncă pentru alţii, de muncă silnică in folosul exploatatorilor, se iveşte posibilitatea muncii omului pentru el însuşi, scînteia, 1954, nr. 2 872, cf. dl, dm. Vechiul rămîne astfel mereu nou, în timp ce noul silnic apare vechi, contemp. 1965, nr. 954, 1/4. Ideile. . . trebuie reabilitate ■ ■ ., alunei cind silnica judecată a adevărurilor decretate le-a răpit sensul, românia literară, 1969, nr. 29, 26/1, cf. dex. Ce se face in silă are şi silnic sfîrşil. Pann, e. I, .52/6. Muncă silnică sau, învechit, silnică muncă = pedeapsă judiciară grea, care se aplică pentru fapte penale grave, consţind din închisoare şi muncă forţată ‘(în ocnă II 1) ; (concretizat) ocnă (II 2). Vor fi temniţe ale stalului orinduite pentru areslanţii osîndiţi la silnică muncă pe ani şi vreme îndelungată, regul. org. 305/22. Toţi au fost prinşi, daţi în judecata Curţii cu juraţi şi condamnaţi la muncă silnică pe viaţă, sion, p. 205. Şi bătăi am îndurat şi muncă silnică la ocnă. vlahuţă, s. a. ii, 343. Aceştia sint sectarii religioşi trimişi là muncă silnică pentru credinţele lor. gherea, st. cr. ii, 227. Tîlharul din ocnă, sub silnică muncă.. .', Chiar el nu-ncetează. . . ■ Cu ziua de mîine credinţa să-şi lege. demetrescu, o. 36, cf. alexi, w., tdrg. Consiliile de război... dau pedepse absolut disproporţionate — douăzeci de ani de muncă silnică pentru o palmă dală superiorului. camil petréscu, u. n. 13. Curtea n-a putut da mai puţin de cincisprezece ani de muncă silnică, sado-veanu, o: XX, 22. Codul penal sancţionează tentativa 7349 SILNIC — 905 — SILNICI crimei de omor cu pedeapsa muncii silnice, cod. pen. r. p. r. 14. Ocnaşii evadaţi din munca silnică, arghezi, l. 207. Pedeapsa cu moartea fusese comutată în muncă silnică, vianu, L. u. 535. Regretă desigur că legile nu prevăd o sigură pedeapsă pentru toţi delincvenţii: munca silnică, bogza, a. !. 488. I-a dat muncă silnică pe viaţă. stancu, r. a. iv, 237. Riscă sigur cinci ani de muncă silnică, vinea, L. îi, 89, cf. dl, dm. L-or puşcat ? De ce, doar el avea muncă silnică? lăncrănjan, c. iii, 339, cf. dex, alrm sn ii h 809. (F i g.) Urmez, cu toate acestea, mereu... Ca un osîndit ce sînt la veşnica şi silnica muncă, anghel, . pr. 105. Se'auzeau... carii ronţăind mărunt şi monoton, ca o veşnicie de muncă silnică în întuneric, c. petrescu, r. dr. 29. Mă furase. ■ . viaţa de. muncă silnică şi de tăvălire prin apa cu lintiţa tuturor neruşinărilor. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 25. (învechit) Moarte silnică = moarte violentă (v. violent). Cele mai multe boale lucră său ca moartea silnică (violentă), sau ca mijloace împiedecăloare de operaţia vieţii, vasici, m. ii, 24/17. Amîndoi mor de moarte silnică, russo, s. 113. (Adverbial) în mod forţat. De-a ei soră fu silnic dezlipită, alecsandri, poezii, 339. Uritul... pe fiece zi mai adine o pătrundea, ■în ea silnic se încuiba, conv. lit. ix, 32; Şi-n loc să-ţi cauţi de mormînt. . . Vrei silnic marea ce mugeşte. . . Să-ţi lase locul ce-ţi lipseşte. ollănescu, h. o. 167. [împăratul] Atride L-a ruşinai mai acum, căci silnic luatu-i-a darul, mdrnu, i. 18. Deşi răspunsul ei riu-l mulţumeşte, îşi încearcă silnic norocul, camil petrescu, t. ii, 142. Unii vor să apuce silnic ori prin viclenie ceva din bunul obştesc, sadoveanu, o. xvm, 475. Unificarea să se facă nu silnic, ci în anumite articole. în plr ii, 573. Jim vîrî lingura silnic, ca-nlr-o troacă, în restul răcit al supei, călinescu, o. i, 50. Naum Rîmniceanu. . . se integrează silnic iluminismului, ist. lit. rom. ii, 126. Dialogul cu strămoşii a fost mereu .întrerupt, silnic întrerupt. românia literară, 1969, m. 53, 3/1. + (Har) Grăbit. In fuga asta silnică am trecut prin mai multe uliţi. negruzzi, s. i, 294, cf. dl, dm, dex. , 5. Greu de suportat. V. apăsător, penibil (1). Au nu iaste viaţa aceasta silnică, mişea, ticăloasă? maior, p. 37/8. O silnică patimă ar sfărîma toate acestea. hrisoverghi, a. 73/11. Patimile cele sîlneee arunc totdeauna sufletul in întîmplări dinprolivă. buznea, r. v. 161/8. Adormi cu gindul silnic că din toată viaţa lui n-are să s-aleagă 'nimici vlahuţă, s. a. iii, 106. Muzica ... ii părea silnică, pe cînd literatura... îl incinta. d. zamfirescu, ap. tdrg. Ce povară, de gînduri neguroase deasupra se coboară De-ntunecă şi feţe, întunecă şi minţi Şi lasă numai grija de silnice dorinţi. petică, o.. 127. De ce în loc de durere numai un gol şi voinţa silnică să lăcrimez? c. petrescu, î. i, 254, cf. scriban, d. Praznicul cel silnic şi pustiu, barbu, princ. 17. Cu voinţa silnică a scriitorului însuşi, tonul acestei „balade“ e antiliric. românia literară, 1970, nr. 104, 3/3, cf. DEX. 6. Care este lipsit de sinceritate, de naturaleţe; afectat, artificial, căutat, fals, forţat, nenatural, nesincer, prefăcut (III), silit3 (1), studiat, teatral (2). Autorul nu-şi înalţă duhul mai presus de subjetul său prin metaforale silnice, pleşoianu, t. i, 39/27. Tu, ne- . mişcată, C-un glas silnic îi strigi: intră ! vlahuţă, s. a. i, 74. Prin oarbe minciuni şi prin silnice lacrimi Noi ne vîndurăm. coşbuc, ae. 34. S-a apucat să alcătuiască, în stihuri şchioape şi silnice, ciauşanu, r. scut. 39. Domnul avu un rîs silnic, sadoveanu, o. x, 365. Delir de sine, silnică emfază, contemp. 1969, nr. 1 178, 1/3, cf. dex. (Adverbial) Duşi pe gînduri, cu privirea pierdută in văzduh, îmi răspund scurt şi silnic, vlahuţă, s. a. iii, 248. Ironia din glas sună însă silnic şi trist. c. petrescu, o. p. ii. 223. Tu ai căscat silnic din ochi. klopştogk, f. 17. Iim! Catincuţă, grăi bălrînul rîzînd silnic cu faţa lui slăbită, sadoveanu, o. vi, 573. Nu sînt irist! zimbi silnic Jim. călinescu, o. i, 163. +(Rar) Stingher. In cercul învăţaţilor stau silnic, tăcut, căci n-am învăţătură, blaca, l. u. 153. Era singur, sărac şi silnic. barbu, G. 9. ^ (Prin lărgirea sensului) înnoptase ziua in.amiaza mare... Silnică lumina se cernea prin sită. voiculescu, poezii, i, 46. 7. Care prezintă dificultăţi; care se realizează cu greutate; anevoios, dificil. împrejurări silnice... au adus încetarea alişverişului mărfii noastre (a. 1835). doc. ec. 578. Traiul omului a rămas a fi greu şi silnic. odobescu, s. iii, 278. S-a fost pornii un vini molatec Să mişte papura din baltă, Intr-un oftai prelung şi silnic, Gemea tulpina ei inaltă. goga, poezii, 99. Tîrîndu-şi zborul silnic de păsări ostenite,. . . Capelele izgonite Nu-şi mai găsiră trupurile vechi. al. philippide, s. 60. Paşii se tirau greoi şi silnici, c. petrescu, î. .ii, 42. însoţirea cu muiere intru căsnicie e greu meşteşug şi silnică muncă, sadoveanu, o. xiii, 681. Ce silnică, ce amară-i Orice mişcare, blaga, poezii, 384, cf. dl, dm. Dureroasa nepotrivire dintre o realitate meschina, silnică şi nobleţea unui ideal de viaţă, contemp. 1969, nr. 1 179, 4/3, cf. dex. <0* (Regional) Loc silnic = teren tare, bolovănos, dificil de lucrat. Cf. udrescu, gl. <0> (Adverbial) Şi omul şi animalul întirzie silnic şi dureros în viaţă, demetrescu, o. 116. Pe străzile umblate mă duc mai rar şi silnic. beNiuc, c. p. 47. Avînd o educaţie religioasă, se integrează silnic luminismului, ist. lit. rom, ii, 126. 8. (Popular; cu determinările ,,la vorbă“,, de vorbă“ Taciturn. Cf. tdrg, scriban, d., alr i 1 573/174. + (Regional) Susceptibil (Furcenii Vechi — Tecuci). Cf. alr u/605. II. S. f, (Rar la m.) Plantă erbacee cu tulpina tîrîtoa-re, cit flori albastre sau violete, care se întrebuinţează în medicina populară; (regional) brîncă, nejelnică, orbalţ (II b), prelungoasă, pristenior, rărunchioară (b), rotunjoară (v. rotunjorllb), supărare, buruiană-ro-tupdă-de-bube, buruiana-leacului, buruiana-zgăibii, buruiănă-de-orbalţ, cătuşnica-copiilor, coada-ielelor, coarda-ielelor, frunză-de-zgaibă, iarba-cîrtiţelor, ie-dera-zînelor, mărul-lupului, piperul-apelor (v. p i p e r 5 a) (Glechoma hederaceum). Cf. lb, polizu, bar- CIANU, V., LM, DDRF, GHEŢIE, R. M., BRAND ZA, FL. 391, GRECEANU, FL. 467, N. LEON, MED. 34, ALEXI, W., şăineanu2, candrea, f. 312. în Banat babele vindecă cu silnic orbalţul. bianu, d. s., cf. tdrg, resmeriţă, d., cade. Silnicul amestecat cu coada şoricelului se foloseşte fie fiertură, ţie cataplasme pentru spălarea şi oblojirea rănilor, voiculescu, l., cf. enc. agr., scriban, p., dl, dm, borza, d., 77, dex. — PI.: silnici, -ce. — Şi: (învechit şi popular) silnic, -ă, (învechit) sîlnec, -ă, salnec, - ă, adj. — Din v. sl. cHXtH-fc. SILNICEŞTE adv. (învechit şi popular) în mod forţat. Prinzindu-o şi pre dînsa o trăgea sîlniceaşie, apoi rugîndu-se ea. .., o lăsară pufinel. mineiul (1776), 104vl/9, cf. i. golescu, c. Silniceşte prigonit de soldaţii lui Tuhut, căzu loruşi jertfă, fm (1842), 2211/10, cf. pontbriant, d. Nimini nu te poate dăspuia silniceşte de avutu tău. jipescu, o. 104, cf. cade, scriban, d., sfc îi, 142. — Silnic +’suf. -eşte. . SILNICÎ vb. IV. T r a n z. 1. (Folosit şi a b s o 1.) (învechit; astăzi rar) A sili (1); p. ext. a asupri, a oprima. Cînd ne silnici farao să tremiţă pre noi, ucise tot denlîiu născutul, biblia (1668), 48a/48. Grecii, care, după luarea. Ţarigradului, se dase afund, fugind,... alungaţi, prigoniţi, silniciţi, pe unde-i nimereau biruitorii, ... treptat prinseră la suflet, odobescu, s. i, 122, cf. ddrf, şăineanu2, cade, scriban, d. Dacă pe răposata lui fiică..., cineva ar fi silnicit-o în acest chip, arhitectul l-ar fi împuşcat pe loc. călinescu, s. 132, cf. dl. S-a ridicat norodul minţit şi silnicit Şi-a miruit cu pumnul domnia îmbuibată, deşliu, g. 52, cf. dm, dex. ¡(Refl.- pa s.) Nimeni nu să silniceşte spre a-şi porni jalba sa. prav. cond. (1780), 64. Martorii la pricini de vinovăţii.. . se silnicesc. a mărturisi, ib. ap. tdrg. F i g. Instrucţiunea nu poale rămlnea ca în timpii cînd 7351 SILN1CÍE — 906 — SILNICIRE averile, erau monopolízale,:., vocaţiunile silnicite. odobesCu, s. ii, 61. Era numai prea ostenită ca să-şi mai silniceascăl buzele in surisul profesional, destinat oricărui bărbat, c. petrescu, c. v. 272. Nu pofi afirma că a silnicit limba, contemp. 1950, nr. 170, 5/4. ■v> (Prin lărgirea sensului) Nesaţiul biruieşte şi lăcomia silni-ceşte (a. 1746). ap. tdrg. 2. (învechit; complementul indică încăperi, uşi sau sisteme de încuiere) A forţa. După ce s-au bătut trei ceasuri, melerezile au fost silnicite de toate părfile. ist. carol xii, 22v/3. O ceată... au sălnicit magazia unii armării spre a lua arme. ar (1834), 106V52. Al ucigaşilor oardă răbşit acum silnicea Uşa casii. pogor, henr. 30/10. 3. Refl. (Popular) A se ingreţoşa (de mineare, de oaţneni etc.). Cf. gr. s. v, 123, tomescu, gl., mat. dialect, i, 235. — Prez. ind: silnicesc. — Şi: (învechit) silnici vb.'IV. — De la silnic. SILNICÍE s.f. 1. (învechit) Putere (X 1). Domnul nostru din iad ne-au scosu şi ne-au izbăvitu pre noi di[n] sălnicia diiavolului. cod. tod. 194, cf. ddrf, dm, dex. "v* (Prin lărgirea sensului) Sălnicia tntîmplării aceştia este fără îndoire (a. 1815). tjricariul, iv, 193/9. ■v- (Prin analogie) Inima sa să bălea cu mare silnicie. beldiman, N. p. ii, 149/5. Aerul acel închis. .. cercînd pe unde să se răsufle, cu sălnicie cutremură pămîntul. drăghici, r. 113/19. Silnicia izbiturii i-a adus leşin. hrisoverghi, a. 16/18. O furtuAă, a căreia sălnicie întrece toate acele cite am păfit îii vremea trecută, ar (1834), 911/28. întărim sau lungim silnicia duhului prin întăritări " măiestrite. vasici, m. ii, 21/29. 2. Faptul de a determina pe cineva să facă ceva împotriva voinţei şale; faptă caracterizată prin (brutalitate şi prin) nerespectarea drepturilor sau a voinţei cuiva; constringere, forţă, presiune (2), silă(2), violenţă, (învechit) nevoie (2), potrivnicie (1), silinţă (1), silnici-re, strînsoare, (regional) sălăbărie. y. abuz, samavolnicie (2), servitute (1). Fiind povăţuiţi de către nesaţiul interesului, metahirisesc sălnicia supt feliuri de chipuri şi făgăduinfi (a, 1785). ubicariul, iv, 33/8, cf. budai-deleanu, LEX. Pedepsesc pre acei ce fac vicleşuguri, silnicii, nedreptăţi, pravila (1814), XV/9. Sîlniciia ce am făcut intru inima mea m-a pedepsit destul pentru mindria ce am avut. beldiman, n. p. ii, 14/17, cf, Lb. Pentru că acest naţion înţelept n-a făcut niciodată vreo silnicie, de aceea nu e nimihea care să se teamă de el. pleşoianu, t. ii, 73/11. Nici un lucru nu se va lăsa necercat spre a siguripsi pe ambasadă despre orice act de silnicie: ar (1831), 32/3. O parte a garnizonului s-au rădicat asupra guvernului,- făcînd pretutindene sălnicii. ib. 1481/2, cf. i. golescu, c. învăţătura ce a propovăduit ... a slujit de prilej .. . la multe silnicii, răzvrătiri şi războaie, marcovici, d. 378/11. Un arab veni şi să aruncă la genunchi sultanului plingîndu-să pentru silnicia ce o au făcut doi necunoscuţi în casa lui. fm (1838), 104V31, cf. valían, v. Carol M. înirebuinţează silnicie asupra anglo-saxonilor spre priimirea botezului evanghelicesc. fm (1841), 233a/22. Cuvîntul vostru cel mare... ce vă leagă, vă uneşte făr’de nici o silnicie. conachi, p. 80. Aşa, sîlmcia lui, tirania lui. negruzzi, s. m, 164, cf. polizu. Nu mai crede că inimile pot... Prin orice silnicie schimbate-a ţi de iot. 'alexandbescu, o: i, 254. îndeamnă pe unii din ostaşi la nesupunere, iar pe alţii la jafuri şi silnicii. filimon, o. i, 263, cf. barcianu, v. Silnicia, sălbăticia, cruzimea sînt trăsăturile caracteristice ale acestei epoce. gherea, st. cr. ii, 112. Trebuie să ştim că silnicia e... un produs... . al evoluţiei social-economice. ionescu-rion, s. 135. Asta-i silnicie, demoralizaţie, i. negruzzi, s. iv, 307, cf. alexi, w. şăineanu2. Un bun critic mai totdeauna izbuteşte, fără silnicie, să facă pe scriitor să-şi revadă opera. în plr ii, 146, cf. resmeriţă, d. Dragostea-i frumoasă locmai pentru că nu cunoaşte nici o silnicie. camil petrescu, u. n. 10. Alegătorul oa înţelege îndată, că binele îi poale veni şi cu alt preţ, decît al minciunilor şi al silniciilor, c. petrescu, î. ii, 133. Au biciuit silnicia, răutatea şi prostia cu neîntrecut simţ poetic, vlasiu, d. 132. Disperat, plănuiam uri furtişag şi la nevoie un atac cu silnicie asupra stinei. voiculescu, p. ii, 102. Vrei un sfat, ori vrei iertare? pentru greşeli, pentru silnicii, pentru nelegiuiri ce săvîrşeşti în slujba pe care zici c-o ai? sadoveanu, o. ix, 46. Plingerile lor ni s-au păstrat şi ele constituie un tablou sugestiv al abuzurilor şi silniciilor împotriva cărora Tudor avea să-ridice satele Ţării Româneşti, oţetea, t. v. 77, cf. cod. pen. r. p. r. 306. Dostoievschi accentuează puternic contrastul dintre oamenii silniciei şi ai violenţei, vianu, l. u. 538. Uram cu îndîrjire trecutul cu toate silniciile, barbariile şi monstruoasele lui crime, stancu, r. a. ii, 392: S-au întîlnit acum din nou, într-un loc în care domnea silnicia, neruşinarea şi duşmănia faţă de oameni, v. rom. martie 1954, 165. Bălrînul orator făcu o scurtă prezentare a stărilor de lucruri şi de spirit de la sate... Fapte de silnicie din partea proprietarilor şi a administraţiei. pas, l. ii, 135. Soldaţii aceştia au schimbat... foamea şi silniciile de-acasă ... pe foamea şi silniciile din armată. camilar, n. 33, cf. dl, om.'El ne iubeşte, Măria Ta, în toată silnicia şi netraiul nostru, barbu, princ. 97. E ,duşmanul de moarte al boierilor hrăpăreţi şi al şilniciei turceşti, ist. lit. rom. ii, 80. Stăpînireu boierească nu rezultă din vreun drept, ci este rezultatul unei silnicii, panaitescu, o. ţ. 65. Nu mai voiau să îndure foamea şi silnicia, contemp. 1967, nr. 1 067, 1/3. Scutiţi de dezastrele silniciei, noi şi turcii am lucrat împreună, în epoca modernă, pentru făurirea unei lumi a dreptăţii şi păcii, românia literară, 1969, nr. 26, 3/3, cf. dex. v (Prin analogie) îşi nălucea unii că moartea este un lucru nevrednic de duhul omului, şi socotind-o a fi una dintre acele prea grele silnicii ale sfirei. maior, ap. blaga, g. 206. Petru [Maior] nu gîndea ta concluziile ucenicilor săi şi la ¡silnicia ce ne va face limba latină corectă, russo, s. 60. Un fel de silnicie, a versului,... ritmuri chinuite, forţate. rĂlea, s. t. i, 19. OL o c. a d v. în (cu sau prin) silnicie = (învechit, astăzi rar) cu sila, v. silă (2). Fac arătare că unii locuitori fără tocmeală şi cu sălnicie întră de ară şi cosăşc (a. 1796). iorga, s. d. vii, 134. în silnicie au volnicit pă un Costandin... de au pus şi face hierăstrău de cherestea în moşia mănăstirii Sinaia (a. 1801). doc. ec. 67. Au începui a să numi pă'sineşi moşnean şi a să face in silnicie şi slăpin desăvîrşit (a. 1811). bul. com. ist. iii, 104. Asuprind cineva pre altul, înşălindu-l sau sîlindu-l prin silnicie spre a face ceva. pravila (1814), XV/3. Care ţine în silnicie lucru străin se îndatorează să-l întoarcă stăpînului (a. 1818). ap. tdrg. Nu care cumva să să scoaţă din fruntaşii oraşului, luîndu-şă în silnicie, ci din cei din mijloc (a. 1819). doc. ec. 235. Au năvălit un norod dă oameni... spărgînd malul sării; şi au Încărcat unii cai, alţii cu spinarea, tn silnicie (a. 1831). ib. 487. Ei.. . nu ne-au ascultat, ci, în silnicie luînd,.toţi merticele de sare, au ieşit din poarta ocnei (a. 1832). ib. 511. întrară la dînsa în silnicie, strigind: aşa faci tu, scroafă? gorjan, h. iv, 204/29. Vrea să fie stăpînă nu prin mijloacele învăluirii femeieşti, ci prin silnicie, lovinescu, c. vii, 76. Cu silnicie am vrut să-i stăpînesc ochii, dar i-a întors tot mai mult. camil petrescu, p. 350. Influenţele... instaurate cu silnicie în anii de tristă memorie ai stăpînirii fanariote, m. 1968, nr. 5, 8. 3. (învechit) Siluire (2). Au început a bale raiaua. . . făcînd silnicii muierilor şi stricînd copiii şi fetele lăcui-iorilor. dionisie, c. 230. Nu numai prădăciuni de averi, pojaruri şi morţi, ci şi silnicii de prunci, sadoveanu, o . xiii, 325. — PI.: silnicii. — Şi: (învechit) silnicie s. f. — Silnic + suf. -ie. SILNICIRE s. f. (învechit) Silnicie (2). Cf. polizu. — PI.: silniciri. — V. silnici. 7353 SILNICIT — 907 — SILOZ ŞILNICÎT, -Ă adj: (Astăzi rar; despre oameni) Con-strins; oprimat. Cf. silnici (1). Cf. barcianu, v., alexi, w., resmeriţă, d., dm, dex. + (învech t, rar ; despre perioade de timp) în care s-au petrecut oprimări, abuzuri. Mulţi dintre lăcuilori auzălogit vii şi moşii i alte acareturi, la acele vremi silnicite (a. 1813). doc. ec. 161. — PI.: silniciţi, -te. — V. silnici. SILOGHÎSM s. n. v. silogism. SILOGHISMdS s. n. v. silogism. SILOGHISTICÎSC, -EASCĂ adj. (învechit, rar) Silogistic (1). Forma siloghisticească. vîrnav, l. 145r/16, — PI.: siloghisticeşti. — Silogistic + suf. -esc. SILOGHIZMÎE s. f. v. silogism. SILOGÎSM s. n. Raţionament deductiv în care o concluzie derivă din două premise anterioare. Împăratul pusă grija cătră sw[î]niă ispitind in tot ihipul să o-ntoarcă la păginâltia lui. Şi neputînd cu siloghizme filosoficeşti, apucă cu dezmierdări, dosoftei, v. s. noiembrie 166v/18. După siloghizmul Vidrii lucrul cu ispita intr-acesta chip dovedea, cantemir, i. i. i, 53. Dezlega toate întrebările lor şi'siloghizmiile (adecă ) chibzuiala gîndurilor. varlaam — ioasaf, 133v/15. Cuvîntarea cu cuvinte spusă să zice siloghism. micu, l. 92/14. Frumos silogism! dar de necritic făcut, căci... nu zice că au învins..., ci numai că au vrut să facă aceasta, şincai, hr. ii, 51/19. Siloghismu, întreprindere argument alcătuit din trei protasuri. vîrnav, l. 145r/13. De ar fi avut ticăloşii copii desăvîrşit silloghism, cu adevărat ar fi strigat împotriva celor mai dinainte învăţători ai lor. palladi, c. 12/19, ci. i. golescu, c., valian, v. Siloghismul mă convinge despre adevăr. fm (1841), 199l/15. învăţăturile lui Aristotel erau alît de sfinte cît şi ale lui Isus Hristos: ele erau sprijinite prin silogisme, negulici, e. i, 20/19. Un silogism de trei proposiţii poate.. . fi de afîi[ea] feluri cîle rînduri se pol forma de patru elemente cîte trei. elem. alg. 201/10, cf. stamati, d. Nenorocirea literaturei pedantă în silogism, pedantă în condei, pedantă în idei... nu vine din altă parte, decît din neştiinţa tradiţiilor. russo, s. 14, cf. polizu. Nici un silogism, nici o putere alta nu mai erau în stare a împiedica torentul opiniunii publice, sion, p. 322, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, D., barcianu, v. Silogismul în forma sa elementară cuprinde trei judecăţi: cele două premise şi concluziunea. maiorescu, l. 62. Silogismul nu ne poate face să descoperim adevăruri noi, ci numai ne ajută să verificăm pe acelea descoperite prin inducliune. conta, o. f. 495. Noi am făcut pe D[umne]zâu după chipul şi asemănarea noastră, apoi prin cîteva siloghisme l-am zvîrlit în neexistentă, philippide, p. 234, cf. alexi, 'wr, şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Franţa... să întrebuinţeze metodele britanice, iar nu silogisme în negociaţiuni. titulescu, d. 666. Nu prea înţelegea unde stă hazul acestui silogism cam tras de păr. c. petrescu, o. p. i, 185. Acolo unde dumneavoastră raţionaţi şi încercaţi a trece spre adevăr prin silogisme şi ipoteze, înţeleptul de demult avea o cale deschisă, sadoveanu, o. xii, 11, cf. sqriban, d. Clain dezvoltă mai pe larg teoria definiţiei şi.., a silogismului, blaga, g. 144. In concepţia sa trecutul e ca un fel de silogism sortit să aducă o concluzie necesară, ralea, s. t. iii, 78. Raţionamentul: „toate plantele respiră, trandafirul este o plantă, deci trandafirul respiră“ este un silogism, dl. Tinerii fără experienţă, profesorii absoluţi recurg la silogism, v. rom. aprilie 1958, 111. Paracelsus afirma într-un silogism că imaginaţia e putere creatoare, barbu, princ. 281, cf. der, dn2. A descoperit funcţia pe care o înde- plineşte termenul mediu intr-un silogism, cinema, 1968, nr. 7, 20. Ambiţia de a construi silogisme, de a se închega într-un sistem cu seriile lui cauzale, animă acest tip de prOză: românia literară, 1969, nr. 63, 9/1, cf. m: d. enc., dex. — Scris şi: silogizm. — PI.: silogisme şi (învechit) silogismuri: — Şi: (învechit) siloghism (scris şi: silo-ghizm, silloghism), (învechit, rar) siloghlsmps (cantemir, i. i. i, 22) s. n., siloghizmie s. f. — Din fr. sylloglsme. — Siloghism, siloghismós OYi.cr[¿ó<;. \ SILOGÍSTÁC, -Ă adj., s. f. 1. Adj. Câre aparţine silogismului, privitor la silogism; de silogism; (învechit, rar) siloghisticesc. Cf. i. golescu, c., negulici, POLIZU, PROT. — POP., n. d., şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, D. Această declaraţie, foarte silogistică pentru el, pentru noi absurdă, călinescu, c. o. 61. Clain dezvoltă mai pe larg teoria... silogismului, arălîndu-se şi principalele figuri silogistice, blaga, g.. 144. După Binet, orice percepţie cuprinde un raţionament silogistic. ralea, s. t. ii, 171, cf. dl, dm. Se deosejbesc patru figuri silogistice, der iv, 397, cf. dn2: Cursul meditaţiei este adesea condus cu o stringenţă care îi dă o înfăţişare dé-a dreptul silogistică, contemp. 1969, nr. 1174, 6/4, cf. DEX. 2. S. f. Parte a logicii formale care se'ocupă cu studiul silogismelor. Trebuie să subimpărţim logiea elementară in trei capitule: 1. teoria noţiunilor, 2. teoria împreunării lor în judecăţi, 3. teoria împreunării judecăţilor, adecă silogistica, maiorescu, l. 19. Matematica îşi are duhul ei creator, imanent, pe care desigur nu-l are silogistica: blaga, z. 261, cf. dl, dm, dn2, hristea, p. e. 54, m. d. enc., dex. 3. S. f. (Neobişnuit) Deducţie. Studiile sale aşa de precise în silogistica lor de detectivaj literar relativ la soarta poeziilor lui Eminescu. ralea, s. t. i,.3,6. — PI.: silogistici, -ce. — Din fr. syllogistlque. SILÓN s. n. Fibră textilă poliamidică folosită la fabricarea unor confecţii. Cf. dex, dn3. — PI.: siloane. \ — Din germ. Silon (nurfie comercial). SILÓS, -OÂSĂ adj. (Regional) Scîrbos (2). Cf. iordan, l. r. a. 191. Singurul loc de ascunzătoare curată, ferită de atingeri siloase şi reci, e colţul uscat, scl 1974, 609. Cînd aude vorbindu-se de lucruri siloase, greţoase . . ., se îngreţoşează. ciauşanu, gl. — PI.: siloşi, -oase. — Silă + suf. -os. SILOXÍD s. m. Varietate de sticlă de cuarţ din care se fac vase de laborator. Cf. dn2, dex. —. Sil[iciu] + oxid. ’ SILÓZ s. n. Construcţie de mari dimensiuni, înzestrată cu instalaţii speciale de uscare, de transport etc., care serveşte la depozitarea şi păstrarea pe termen lung a unor cantităţţ mari de produse agricole sau de alte materiale. Cf. filipescu, d. i, 115. Mărfuri în magazine particulare, în docuri şi silozuri, pe tren sau în vapoare, i. panţu, pr. 54, cf. cade. Se vede-un şir prelung trecînd, Pelîngă pilcurile verzi de boz: Se-ntorc spre seară oamenii cîntind, De dincolo de deal de la siloz. d. botez, f. s. 88. Iarba... e înmagazinată parte îhir-un mare siloz, sadoveanu, ;o. ix, 327. Departe, pe cheiuri, gigantice 'clădiri, coşuri înalte, silozuri... apăreau confuz prin ceafă, bart, s. m. 95. Oamenii muncii. .. se pregătesc să dea cit mai repede în folosire silozurile, scînteia, 1952, nr. 2 393. Sute xde vagoane deşertau în silozuri preţiosul lor conţinut, arghezi, s. xi, 74. Portul are instalaţii moderne, mari, silozuri pentru grîne. călinescu, c. o. 194. Obţinu, prin legăturile lui tată-său, vreo două construcţii de silozuri, v. rom. iulie 1954, 13. Construi gări, viaducte, silozuri, tudoran, p. 62, cf! ltr2, dl. Treci intii pe la siloz, îi spuse secretarul 7365 SîLŢ 908 - SÎLUET arăttnd cu mina spre o construcţie cu schele, preda, d. 18, cf. dm, dn. Cineva le băgase in cap că-i o prostie să ţii porumbul in silozuri, v: rom. decembrie 1958, 73. La silozul de zahăr. . '. şi la alte pUncte de lucru muncitorii şi tehnicienii de pe şantierul fabricii de zahăr se întrec pentru îndeplinirea angajamentului. ' scînteia, 1960, nr. 4 848. In regiunile în care cultura pomilor este dezvoltată şi există, silozuri pentru păstrarea fructelor pe timpul iernii, se pot organiza vizite la un asemenea siloz. GÎ 1962; nr. 685, 3/2. în jurul silozurilor se amenajează platforme de beton, scînteia, 1969, nr. 8 178, ,cf. dex. + Amenajare pentru însilozare.a porumbului sau a altor plante destinate conservării prin muiare; loc, groapă, şanţ. etc. unde se pune'la macerat nutreţul pentru vite; depozit de furaje macerate. Cf. şăineanu2, 228. în vederea insilozării furajelor trebuie de pe acum luate măsuri de pregătire a însămînţării plantelor pentru siloz} construirea silozurilor; asigurarea tocătorilor etc. scînteia, 1954, nr. 2 8.77. Silozurile pentru furaje murate servesc la păstrarea masei verzi furajere sau a nutreţurilor suculente, ltr2, cf. dl, dm. O parte din muncitorii gospodăriei lucrează de zor la săpatul gropilor de siloz. scînteia, 1960, nr. 4 843, cf. dex. + (Adjectival) Care este .pus la macerat într-o groapă, intr-un şanţ etc. special amenajate. Porumbul, şi mai ales porumbul siloz, trebuie să.devină principalul furaj în hrănirea animalelor. scînteia, 1960, nr. 4 840, cf. dex. . — PI.: silozuri. — Din it. silos, germ. Silo. SÎLŢĂ s. f. (învechit, rar) Capcană. Pururea gata şi fără preaget să fie, pînă cind, sau în silţe, sau în curse, sau în colţi, s’au în unghii răii rău vor cădea, cantemir, I. I. I, 236, cf. 11,8, ROSETTI — C^ZACU, I. L. R. I, 309, DSR. — PI.: silţe. — Din ucr. CHJIblţe. SILUÎTĂ s. f. 1. Desen unicolor, de obicei negru, lucrat in creion, in tiiş sau decupat din hîrtie, pînză etc., reprezentînd contururile unei fiinţe sau ale unui lucru pe un fond de altă culoare. Cf. negulici, stamati, D., PROT. — POP., N. D., ŞĂINEANU2, BESMERIŢĂ, D. Liniile abrupte şi tăioase care definesc şi închid silueta. opresC’u, a. m. 94. Oare.. . cîte o siluetă schiţată cu un simplu creioii pe o simplă foaie de hîrtie nu-i adesea mai expresivă şi mai ' valoroasă decît un tablou imens, cu rama aurită pe un perele de cinci stînjeni? v. rom. iulie 1953, 266, cf. ltr2, dl, dm. Am stabilit o corespondenţă între aceste siluete extrem de expresive cu valori. plastice şi stîlpii monumentului, -m 1968, nr. 11, 41. O ladă mare- din lemn grosolan, în care, intrînd, nu găseai decît siluetele banal traforate ale unei femei şi unui bărbat, scînteia, 1969, nr. 8 223, cf. dex. + Personaj abia schiţat Intr-o operă literară. Este necesar iu a face silueta stăpînilor’ ei despre cari am v,orbit 'mai sus. sion, p. . 63. Vpi încerca să schiţez silueta acestui devotai prieten al artei, plr ii, 213. .Ne vom strădui, totuşi, a-i creiona silueta, compusă din linii capricioaseşi bizare, constantinescu, s.,iii, 213. Prin paginile Jurnalului trec mai multe siluete feminine: vîanu, l. u. 440. 0> (Priit lărgirea'sensului) Comicul său ,'nefiind verbal, nu izbuteşte în silueta uşoară, lovi-nescu, s. i, 141.' , . 2. Imagine, Înfăţişare reală a unei fiinţe, a unui lucru etc. care se proiectează ca o umbra pe un fond (mai luminos), formă; p. ext. fiinţă sau lucru astfel proiectate. Vlad Ţepeş... admiră Cum, gemînd sărmanii 'în chin şi-n foc de sete, Apar pe zarea roşă în negre siluete, alecsandjîi, poezii, 325. Pe la IOV2 încep să se zărească siluetele caselor de peste drum. cAragiale, o. ' vii, 96. O mînaretă cu arcade.... O vezi cu alba-i siluetă Ca o fantasmă sub iaşmac. macedonski, o. i, 55. Ţigăn-cuşa zveltă... proiecţînd pe cer o siluetă de-o eleganţă antică, vlaiiuţă, s. a. iii, 379. M-am oprit în faţa unei case, deasupra căreia nişte lucrători proiectîndu-şi siluetele pe .cer zoreau s-o dezvăluie, anghel, -pe., 11. Deodată se iveşte deasupra codrului silueta sitarului. brătescu-voineşti, p. 156. Abia se mai recunoştea în silueta, slabă şi plăpîndă a unui tuberculos, ardeleanu, u. d. 139, cf. cade. Tînărul se uita pe fereastra vagonului în care apărusş silueta capitalei, bebreanu, r. i, 13. Deodată, între nişte tufe de alun, aproape de drum, zări o siluetă albă. id. ib. 103. Noaptea, la crîşmă ap'ar siluete Cu roşii fanare, galbene, verzi, bacovia, o. 76, cf. minulescu, vers. 151. Sînt peste toată valea, în înserare, numai grămezi şi siluete multe de soldaţi, ca o turmă cenuşie, gamil petrescu, u. n. 260. Erau un bărbat şi o femeie: în lumină se proiectau numai siluetele negre fără să se desluşească nimic■ din chipuri, c. petrescu, î. i, 23. Apare în cadrul porţii silueta ascetică a colonelului. braescu, o. a. i, 23. Afară disting . .. siluete de pomi rari de-a lungul liniei, sahia, u. r. s. s. 10. .Siluetele caselor întunecate ca nişte mobile de nuc şi de stejar. teodoreanu, m. iii, 19. Tresărea la orice siluetă'feminină ce se contura în depărtare. călinescu, c. n. 128. Lîngă o punte cu poartă, se arăta o siluetă neclintită de fală, care ne privea cu ochi rotunzi, sadoveanu, o. ix, 222. Silueta fantastică a colosului acostat la chei se'desprindea din negura groasă care învăluia portul, bart, s. m. 33. Copilul, ca şi unii dintre primitivi. .., va desena pintenii ofiţerului mai mari decît restul siluetei, vjanu, e. 260. în arta .medievală, biserica, în ce priveşte planul, siluela, raportul maselor intre ele, a cunoscut schimbări de la secol la secol, de la provincie la provincie, opkescu, s. 186. Vădit idealizat, Nelu îşi strecojară silueta pe un plan sectind şi e transformat în porte-parole al autorului. constantinescu, s. ii, 305. Căută cu băgare de seamă la rege, a căruia /Siluetă impasibilă şi elegantă ocupă. . ; a doua treaptă a stranei regale, arghezi, b. 28. Erau în permanenţă cufundaţi din pricina profilurilor noastre şi a siluetelor cu diferenţele estompate ele acelaşi aer fami-lial. blaga, H. 142. între cer şi linia impecabil dreaptă a orizontului, se furişează din cind în cind silueta unei mori de vini. 'ralea, s. t. i, 267. Siluetele munţilor se ridică asemeni' unor imense şi misterioase prezenţe. bogza, c. o. 116. Curînd se ivi pe cerul nopţii silueta masivă a unui bloc. stancu, r. a. v, 109. li strînse puternic mina şi puţin timp după asta silueta lui dolofană se pierdu'după colţul străzii', v. rom. martie 1954, 129. Le-a dat numele după cîte o potrivire de culoare, de siluetă şi de temperament, vinea, l. i, 99. Glasuri, paşi, siluete; nimic întreg: demetrius, a. 152. La poalele pădurii se întinde, dreaptă, silueta unei fabrici, v. rom. aprilie 1956, 154. Lumina scade, pe silueta singuratică a lui Frîncu. h. lovinescu, t. 377. Se ridica, limpezită de ' lumină nouă, silueta lui Toderiţă, viguroasă, smulgî'n-du-se biruitor din umbra■ vieţii de familie, vornic, p. 48, cf. dl. Nu se clinti'din locul său nici cînd silueta ei nu se mai văzu. preda, r. 93. Urmărea pe sub •sprîncene silueta îndesată a maestrului, t. popovici, s. 225, cf. dm. Princepele privea spre acea siluetă ce domina piaţas barbu, .princ. 59. Silueta lui firavă se mistui în în- • tuneric. v. rom. septembrie 1963, 27. Două siluete negre brăzdează. în timpi diferiţi cerul. vîn. pesc. mai 1964, 11. Atenţia i-a fost atrasă, se pare, de silueta unei femei trecînd pe coridorul îngust spre uzină, t mai '1964, 35. Natalia era în dreptul ferestrei şi lumina mare de afară . îi desena silueta înaltă şi subţire, v. rom. ianuarie 1965, 83. Sînt. frumoase, desigur, siluetele plopilor înalţi, proieeiaţi pe fondul de porfir al zorilor curate. românia literară, 1968, nr. 18, 1/1. Oricît le-ai strădui să le deosebeşti'unele de altele, ele rămin siluete■, case, copaci. cinema, 1968, nr. 6, V. Impunătpare, silueta oraşului / se profilează la orizont, românia literară, >1969, nr. 35; 5/1. în ceaţă, 'siluetele ciobanilor, spinările turmei de oi sau trunchiurile copacilor se topesc în aburul-pămîntului :-şi al văzduhului, cinema, 1969, nr. 5, 32, cî.-dex, -v» F i g; Silueta ei morală şi legile simţirii'ei intime începeau să prindă contur, preda, r. 444. + Desen din placaj sau din carton (reprezentînd o siluetă 2 de om), pe care sint'îixate ţintele la tir. Cf. dn2, dex. 3. Formă zveltă şi bine proporţionată a unei persoane; corp zvelt, suplu, jjine proporţionat al unei 7367 SILUI - 909 — Siluit persoane; p. g e n e r. corp. V. 1 i n i e, talie (I 1). Pălăria1 minusculă, strinsă pe tîmple, întregea minunat linia felină a siluetei, c. petrescu, o. p. i, 140. Prin sala cu păreţii de oglinzi Vezi înmiită siluela-ţi fină, Cînd ochii tăi prin ele ţi-i aprinzi, d. botez, p. o. 9.9. Este o doamnă tînără de tot, cu silueta subţire şi fină. sahia, u. R. s. s. 6. Silueta lui zveltă. . .< ne-a rămas in suflete. blaga, h. 105'. Păstredză silueta, iţi spunea ea distinsă şi cochetă, pas, z. i, 90. O iubţire siluetă de brună. vinea, l. i, 7, cf. dl. Făcuse. . . o siluetă de viespe: preda, r. 264. îi vedea silueta subţire ca de copil. t. popqvici, s. 122, cf. dm, dn. Pe măsură ce se micşora, mersul ii devenea mai ferm, silueta mai suplă, capul i se ridica, părul ii plutea pe umeri, românia literară, 1969, nr. 24, 17/3. Cu vocea ev-atit de delicat nuanţată, cu silueta ei fragilă.. . ea reuşeşte să impună, contemp. 1969, nr. 1 180, 10/4, cf. dex. . F i g. Taina scrisorilor voastre e siluită la poştie. cr (1832), 431/37. De acolo nu-l putea lua nimeni, necutezind ă silui sacrul azil. aristia, plut. GXLII/2. Cîte unul. . . siluia cu priviri cercetătoare penumbra din careta ce se oprise, macedonski, o. iii, 26. Peste tot nota era forţată, gluma siluită, d. zamfirescu, S. 72. De-ar sta pe totdeuAa în pacea sa tîmpită... Ar fi ca o poemă de nimeni siluită Căci marmora e albă şi pietrele sînt mute. petică, o. 81.' Editorul siluia manuscrisele să spuie nu ceea ce era într-însele, ci ceea ce dorea el. bul. com. ist. ii, 90. Pindise norocul la răspîntie, îl îhşfăcase şi-l siluise ca să-i poată, smulge ceea ce.. . i s-ar fi cuvenit. M. i. caragiale, c. 12. Orice debutant are drept să creadă că va silui soarta, că-şi va croi singur norocul, c. petrescu, c. v. 153. Despărţindu-se de natură ca inteligenţă cer-cetătoare'şi siluindu-i secretele, Oedip a devenit o fiinţă antinalurală, expusă abaterilor celor mai grave împotriva naturii, vianu, l. u. 92. [Propaganda] se infiltrează indiscret, siluieşte fără permisiune pe cei pe care nu~i poate interesa, vorbeşte tare, ca o poruncă de stăpîn. v. rom. iulie 1954, 217. Vroia mai ales să fie prezentat cît mai degrabă, siluind niţel prilejul dacă acesta nu se iveşte de la sine. vinea, l. i, 150. -v” R e f 1. pas. (Prin lărgirea sensului) [Năduşeala] este â se păzi în toată vremea neprecurmat,. .. spre a nu se silui oprirea ei, că se va preface în boală, episcupescu, practica, 153/1. + Refl. (învechit) A se sili (2). în zădart gurişoar-a mea, te-ai siluit să vorbeşti, pann, e. iii, 55/1. '2. S p e c. (Despre bărbaţi) A avea relaţii sexuale cu o femeie, împotriva voinţei ei; a comite un viol; a batjocori, a necinsti (2), a pirigări (1), a viola, (învechit şi popular) a spurca, (învechit) a ruşina (3), a sili U), a face silă (v. silă 2), (regional) a căzni. în urma plecării mitropolitului, el silui o nepoată a lui. odo-bescu, s. i, 85. Plîng din inimă fecioara care este siluită. macedonski, o. i, 280. Mai ales a suferii poporul de jos, servii ,nenorociţi, ale căror bordeie erau pustiile, recoltele distruse, femeile siluite, gherea, st. cr. ii, 111, cf. resmeriţă, d., cade. Fusese siluită, după cazne, lupte, ameniţări cu revolverul, teodoreanu, m. iii, 137. Ana Ulmii nu era dintre femeile care pot fi siluite, vinea, l. . ii, 276, cf. dl, dm, dex. ' 3. F i g. A interveni intenţionat în realitatea, în aspectul etc. unui lucru, al unui fapt, al unui fenomen eţc. V. altera, contraía ce, deforma, f d fe-natura, escamota, falsifica, forţa, încălca, m.ăslui (2), n e s o c o t i, răstălmăci (!)• Ea îşi are drepturile sale şi, acei ce vor a le disprelui sau a le silui, noi îi vom numi şi pe dînşii tirani, mag. ist. i, 197/17. Guvernul, ce văzuse vrednicia şi talentul, îmi da ranguri pe lot anul, siluind regulamentul. alexandreşcu, o. i, 264. Scrierile care se încearcă a silui o limbă. . . nu merită să fie calificate decît de curiozităţi literare fără valoare practică, maiorescu, critice, 39. Siluiesc firescul limbii, ca să dobîndească unele efecte neaşteptate, plr ii, 149. Peste Bizanţul de piatră înflorită şi marmoră au suprapus magherniţe de lemn. Astfel au siluit o minune a lumii, sadoveanu, o. xvii, 139, cf. scriban, d., dl, dm, dex.. ■ Adevăratul motiv al plecării mele de acasă. . . îl siluisem ascunzîndu-l sub altă intenţie, românia literară, 1969, nr. 29, 17/2, cf. DEX. — Prez. ind: siluiesc. — Din slavonul cHAOiidTH, -aoSw.. SILTJÍRE s. f. Acţiunea de a s i 1 u i şi rezultatul ei. 1. Determinare prin forţă a cuiva să acţioneze într-un anumit fel; constringere, forţare, obligare, silire (1), (livresc) violentare} (Învechit) asuprire. Cf. silui (1). Air consfinţit intru slava lui Dumnezeu viclenia, tîlhăriaşi siluirea, marcovici, d. 353/21. Apucîndu-ne de iznoavă, prin siluire, ca să plătim bani. . ., am fost siluiţi de ne-am vîndut boii pă nimic (a. 1837). doc. ec. 696, cf. valían,-v. Ne muncirăm a-i dobîndi ajutoare în prezent şi alianţe în viitor în contra siluirii ce o apasă supt cîrmuirea cea fără de lege a ciocoiului (a. 1850). plr i, 140. Amindoi m-a pus de fală să le fiu judecător, Şi cer să dau hotărîre cu siluiri şi cu zor. pann, e. i, 95/26. Cei ce prin siluire fac nelegiuiri, prin siluire t pier. russo, s. 131. M-am împotrivit la toate siluirile ce amîndoi voiau să facă. ispirescu, l. 304. Ţeasta mea e o-nchisoare cu duhori întunecoase. Paricidul şi hoţia, siluirea şi omorul Trec pe rind prin. al meu cuget. macedonski, o. i, 279, cf. DDRF. Tu infringí, pe nesimţite, printr-o blinda siluire Cele mai trufaşe firi. ollă-nescu, h. o. 243, cf. dl, dex. -y» F i g. A cerut ceva parale care i s-au acordat imediat, fără să mai fie nevoie de siluirea cunoscutului dulăpior. bacalbaşa, s. a. i, 6. Marea şi .singurătatea îşi aşteaptă revanşa siluirilor. ralea, s. t. i, 303. (Prin lărgirea sensului) [Petele] se vindec numai cu leacuri pe dinafară; iar cu siluirea lor, .se trag lesne în cele din lăuntru trupului, episgu-pescu/ PRACTICA, 427/14. 2. S p e c. Faptul de a silui (2) o femeie; batjocorire, necinstire, pîngărire, viol, violare, (învechit) silă (2), silnicie (3). Cf. DL, DM, DEX. 3. F i g. Intervenţie intenţionată în realitatea, în aspectul etc. unui lucru, al unui fapt, al unui fenomen. Cf. s i 1 u i (3). V. ai t e r â r e, contrafacere, deformare, denaturare, escamotare, falsificare, forţare, încălcare, mistificare, răstălmăcire. Fără nici un ‘fel de siluire a faptelor, noi piztem interpreta vasele în formă de borcane de la Crăsani, ca nişte simple surogate . de stepă, pârvan, o. 188. • Cubismul, expresionismul... au ceva comun: siluirea naturii în fornie care convin, spiritului, blaga, z. 143, cf. t. popovici, se. 273. Se ridica împotriva siluirii limbii de către traducător, ist. LIT. ROM. II, 370, Cf. DEX. — PI.: siluiri? — V. silui. r SILXJÍT, -Ă adj. (învechit; astăzi rar) Forţat. Cf. silui (!)• Boala cu înfierbinţeală ,pe care o duc muncitorii cu băuturi calde şi cu o siluită mişcare de trup pe picere. episcupescu, practica, 164/16, cf. pontbriant, d., dex. •<)> Fig. Laşităţile spiritului siluit sînt ne-sfîrşile. românia literară, 1969, nr. 32, 22/4. 7370 siluitor — dio — silvestru 2. S pe c. (Despre.femei) Care a suferit un viol; necinstit, violat. Cf. silui (2). Cf. dsr. — PI.: siluiţi, -te. — V. silui. SILUITOR, -OARE adj., s. m. 1. Adj. (învechit; adesea substantivat) (Persoană) care siluieşte (1). Cu-noscînd noi că siluitorul Dorobanţi nu era de la cinstita dvorniciie, ci al agii, am spart fiarăle din picioare şi abia am scăpat (a. 1837). doc. ec. 6,96. -O» F i g. Satiriasis este... o aprinzătoare şi leşinătoare poftă de împreunare, cu o siluitoare şi năvălitoare pornire şi încordare a organului împreunător. episcupescu, practica, 285/13. Propun punerea în 'acuzaţie.' a miniştrilor ca siluitori ai articolului 111 al constituţiei. GBICA, A. 336, cf. PONTBRIANT, D. 2. S.m. (Rar) Bărbat care siluieşte (2) o femeie; ' (rar) violator, (învechit) silnic (I 3). Siluitorul a fost condamnat, dsr. — Pronunţat: -lu-i-, — PI.: siluitori, -oare. — Silui + suf. -lor. SILUMÎN subst. Aliaj de aluminiu şi siliciu folosit în industria metalurgică la turnarea unor piese rezistente la coroziune sau la temperaturi înalte. Cf. ltr2, dl, DM, DN2, DER, DEX. — PI.: ? ■ — Din fr. silumln. SILUMINÎT subst. Material izolant, fabricat din aluminiu şi siliciu, rezistent la temperaturi înalte. Cf. LTR2, DN2, DEX. — PI. :. ? — Silumin + suf. -it. SILUNÎNI s. f. pl. v. sulumină. SILTÎR s. m. Numele a două plante erbacee din familia scrofulariaceelor cu tulpina verticală: a) plantă cu flori albastre deschis cu linii violete şi cu o pată galbenă la mijloc; buruieniţă, buruienuţă, dinţură, studelniţă, dragostea-fetei, floare-de-ochi, mîngîierea-a-pelor (Euphrasia stricta); b) plantă cu flori albe cu linii violete şi cu o pată galbenă la mijloc; buruieniţă, buruienuţă, dinţură, dragostea-fetei, floare-de-ochi, mîngîierea-apelor (Euphrasia rostkouiana). Cf. co-TEANU, PL., 26, LB, POLIZU, DDRF, BRAND ZA, FL. 364, BĂRCIANU, GKECESCU, FL. 446, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., PANŢU, PL.j CADE, ENC. AGR., SCRIBAN, D., BORZA, D., 67, DEX. — PL: silurî. — Din germ. Silur. SILURIĂN,-Ă adj., subst. l.Adj. Care aparţine celei de a treia perioade a erei paleozoice, care se referă la această perioadă, care datează din sau este caracteristic pentru această perioadă; siluric. Cf. enc. agr. Acolo apare, de sub formaţiuni siluriene necutate, lin granit vechi, oncescu, g. 13. Precambriănul, strîns cutat, este acoperit transgresiv de depozite siluriene. mg i, 109. Depozitele de vîrslă siltiriană sînt puţin reprezentate în R. P. R. 'GEOLQfiiŞj- 73. '-Flora siluriană este reprezentată, prin alge călcaroase şi prin primele plante terestre, der, cf. dex' 2. Subst. A treia perioadă a erei paleozoice, care se caracterizează prin sedimentări de calcar, de gresie, de şisturi argiloase, prin apariţia primelor plante terestre şi prin dezvoltarea nevertebratelor marine. Cf. enc. agr. în fundament s-a constatat şi silurianul fosilier. oncescu, g. 64, cf. ltr2. Trilobiţii... au apărut în cambrian, au continuat cu numeroase forme în silurian. GEOLOGIA, 66, cf. DN3, DER, DEX. 3. Subst. Grupă de straturi geologice din silurian (2). Peste silurian, se dispun depozite cenomaniene. mg x, 110, cf. DEX. — Pronunţat: -ri-an. — Pl.: silurieni, -e. — Din fr. Silurien. SILURIC, -Ă adj. Care aparţine celei de a treia perioade a erei paleozoice, care se referă la această perioadă, care datează din sau este caracteristic pentru această perioadă; silurian (1). Cf. şaineanu2, resme- RIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, DEX. — Pl.: silurîci, —ce. — Din germ. siluriscli. S1LVĂN s. m. Nume dat unor divinităţi minore din mitologia romană, reprezentate prin fiinţe cu corp omenesc acoperit cu păr, cu o faţă animalică, cu picioare şi coarne de ţap, care erau considerate protectoare ale pădurilor. V. satir. încredinţa durerea către silvanii şi nimfele pădurilor, heliade, d. c. 232/2, cf. prot. — pop., n. d. Brazi înalţi, silo'ani iscoditori, veniţi dîn pădurile negre, ibrăileanu, a. 160. Parcul presărat cu statui De nimfe, Fauni şi silvani, minulescu, vers. 51. Intr-un adînc de pădure, poetului î se năzăreşte un joc de nimfe şi silvani, vianu, a. p. 183. Astarteea. . . măsura silvanii şi nimfele din jur. barbc, p. 129, cf. dn2, dex. + (Adjectival) Care se referă la divinităţile de mai sus; în care personajele principale sînt divinităţile de mai sus. Ce fabule silvane te-mbracă-n faţa mea Cu zei, cu oameni, cu atîtea Ce-n valea Tempei şi-n Arcadia se pot vedea? blaga, l. u. 135, ct. dex. — Pl. : silvani. — Din lat. silvanus, fr. sylvain. SILVANÂL, -Ă adj. (învechit) Silvic. Legi silvanale şi de cîmp nu au fost cunoscute nici după nume în această ţară. bariţiu, p. a. iii, 88, cf. ii, 547, gheţie, r. m., barcianu. — Pl.: silvanali, -e. — Cf. s i 1 v ă1, s i 1 v a n ă. SIL VÂNĂ s. f. (Prin Bucov.) Poiană (1). Cf. i. bră-escu, m. 71. — Pl.: silvane. — Cf. s i 1 v ă1. S1LVANÎSTICĂ s. f. (învechit) Silvicultură. Cf. GHEŢIE, R. M., ALEXI, W. — Cf. s i 1 v ă1, s i 1 v a n ă. SILVANlT s. n. Minereu de aur şi de argint, moale, cu luciu metalic, de culoare argintie-cenuşie, cristalizat în sistemul monoclinic. Cf. gheţie, h. m., alexi, w., cantuniari, L. M. 113. Aurul apaie sub formă de compuşi cil sulful şi ielurul (sulfo-telururi),.. . silvanii. oncescu, g. 359, cf. ltr2, dl, dm, dn2, der, dex. — Pl.: (rar) silvanituri. — Din germ. Sylvanit, fr. sylvanite. SÎLVĂ1 s. f. (Rar) Pădure (1). în fundul unei silve cu dese frunzişoare Se înălţa odată un mititel castel, bolinti-NEANU, O. 203, cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., cade, dex. — Pl.: silva. — Din lat. silva. SlLVĂ2 s. f. v. silvoiz. SILVĂÎŢĂs. f. v. silvoiz. SILVESTRU, -Ă adj. (Livresc) 1. Păduros. Cf. prot. — pop. n. d. Natura le-a menit locurile silvestre. HÂSDEU, 1. C. I, 198, cf. SCRIBAN, D., DN2, DEX. 2. Care este specific regiunilor cu păduri sau locuitorilor acestora. Vasta pîlnie din'mijlocul amfiteatrului silvestru era un haos de ceafă şi alboare. călinescu, s. 720, cf. id. e. 249. Prin incantaţia ei de melopee silvestră, nostalgică, nu era departe, sufleteşte, de molcoma doinire .moldovenească, contemp. 1969, nr. 1172, 7/2. Iubita seamănă cu o nimfă sau, mai adesea, cu o zeitate silvestră, ib. 1971, 1 286, 3/4, cf. dex. Cea mai mare extindere o au solurile silvestre, jud. rom. soc. 98/2, cf. 43/2. 738 StLVlG — 911 — SILVOIZ — PI.: silveşlri, -sţre. — Din lat. silvester, -Iris. SÎLVIC, -Ă adj. Care aparţine pădurii (1) sau silviculturii; privitor la pădure sau la silvicultură; care activează în domeniul silviculturii; forestier, (învechit) silvanal. Cf. ddrf, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Datele fixate de serviciul silvic român sînt mai mici decît cele fixate în Franţa. titulescu, d. 77. Inginer silvic, nom. prof, 14, cf. scrib an, d. Oricît ar fi de grandioase lucrările silvice proiectate, lupta cu seceta nu se poate mărgini la măsuri unilaterale, contemp. 1948, nr. 113, 11/2, cf. dl, dm, dn2. Există multe uscătorii de conuri de molid pentru extragerea seminţelor necesare pepinierelor silvice, probl. geogr. i, 127. Vînătorii şi personalul silvic şi de vînătoare. vÎN. pesc. iunie 1964, 2. Romus.... avea servici la Sighiş, pe la o cooperativă ori pe la ocolul silvic, lăncrănjan, c. iii, 337. Conduşi de un băietan urcară pe jos pînă la cantonul silvic, unde se afla tabăra muncitorilor forestieri, v. rom. ianuarie 1965, 83. In raza ocoalelor silvice... se află amenajat unul dintre cele mai mari complexe de vînătoare şi ocrotire a animalelor rare din ţară. rl 1967, nr. 7 042, cf. dex, + (Substantivat, m.) Persoană care lucrează în domeniul silviculturii. Mai erau şi alţi mosafiri: silvicul cu nevasta şi cu fala. bassarabescu, v. 225, cf. dex. — PI.: silvici, -ce. — Silvă + suf. -ic. SILVÎCOL adj. Care ţine de silvicultură, privitor la silvicultură. Cf. cade, dn2, m. d. enc., dex, + (Despre plante) Caie creşte de obicei în pădure. Cf. m. d. enc., dex., dn3. — PI.: silvicoli, -e. — Din fr. sylvicoie. SILVICULTOR, -OARE s. m. şi f. Specialist în silvicultură. In timpul modern, silvicultorii (pădurarii) au făcut o observaţiune mai curioasă, isis (1859), 1552/3, cf. ddrf, alexi, w., şăineanu2. Era singurul membru care nu votase cu majoritatea, silvicultorul Pascu. agîrbiceanu, a. 450. Să-i spui că a trecui silvicultorul pe-aici. hogaş, dr, i, 212. Ca să-şi uite necazul, se. încurcă la taifas cu silvicultorul, rebbeanu, i. 145, cf. resmeriţă, d., cade. Eu nu ştiu să vorbesc. Eu sînl de felul meu silvicultor. Eu numai cu pădurarii vorbesc. c. petbescu, î. ii, 106. De zece ani, de cînd sînt silvicultor, am văzut multe, cocea, s. i, 22, cf. ds 265, scriban, d. Natura colaborează cu arhitecţii, inginerii şi, silvicultorii. arghezi, b. 129. Botanistul sau silvicultorul va spune: „Această pădure conţine esenţe felurite“., VIANU, S. 204, cf. DL, DM, DEX. — PI.: silvicultori, -oare. — Din fr. sylvlculteur. SILVICULTURĂ s. f. Ştiinţă care se ocupă cu.studiul culturii, amenajării şi exploatării pădurilor; ramură a economiei forestiere care cuprind;- amenajarea şi protecţia patrimoniului forestier şi care asigură materia' primă pentru industria forestieră; (rar) pădurărie, pădurărit, (învechit) silvanistică. Cursuri de tehnică, de agricultură şi silvicultură, şcoale comerciale nici de nume nu erau cunoscute pre tot-teritoriul Transilvaniei. bariţiu, p. a, ii, 2. Cultura stejarului este de foarte mare. valoare în silvicultură (cultura pădurilor), isis (1859), 137V17, cf. pontbbiant, d., ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2, resmepiţă, d., cade, ds 266. In nici o altă ramură de producţie, factoiii naturali nu joacă un rol mai mare ca în silvicultură, enc. agr. iv, 397, cf. scriban, d. Ministerul silviculturii, contemp. 1948, nr. 113, 11/2. In silvicultură, lucrările'de împădurire s-au executai pe o suprafaţă de peste 98 000 ha. scînteia, 1954, nr. 2 893, cf. dl, dm, der, dex. — Din fr. sylvicultuie. SlLVIEl s. f. 1. (De obicei urmat de determinări care indică specia) Nume dat mai multor păsări care se caracterizează prin ciocul scurt şi turtit, cu peri la colţuri, prin picioare puternice, aripi ascuţite şi coada retezată (Sylvia). Silvie undulată. dombrowski, p. 341. Silvie de grădină, id. ib. 343. Silvie cu cap negru. id. ib. 344. Silvie de cimpie. id. ib. 346. Silvie de grădină pitică, băcescu, păs. 155. Silvie de cîmp. vîn. pesc. iulie 1962, 8, cf. dex. 2. Compuse: silvie-de-ţărm (sau dc-ţărmuri, ori -greluşel, sau -mătăsoasă) = pasăre cu gîtul alb pătat cu gri, care scoate un sunet caracteristic şi care trăieşte în zăvoaiele din preajma riurilor (Locustella fluviatilis). Cf. dombrowski, p. 313, 314, băcescu, păs. 155, dex; sivla-de-mlaştiuă (sau -mătăsoasă) = pasăre de culoare brună-roşiatică pe partea superioară şi albă pe partea inferioară (Cettia cetti). Cf. dombrowski, p. 307, 308, băcescu, păs. 155, dex. — PI.: silvii. — Din Sylvia, numele ştiinţific al silviei1. SÎLVIE2 s. f. v. salvie. ŞILVÎN subst. v. silvină. SILVÎNĂ s. f. Clorură naturală de potasiu, cristalizată în sistemul cubic. Cf. murgoci — ludwig, m. 66, SCRIBAN, D., CANTUNIARI, L. M. 117, MACAROVICI, CH. 348, ltr2, dn2, der. Silvina . . . are . . . gustul.... sălciu. geologia, 16, cf. dex. — Şi: silvin subst. ltr2. — Din fr. sylvine. S1LVINÎT s.n. Amestec natural de silvină şi.sare gemă, care se găseşte în unele zăcăminte de săruri de potasiu şi este întrebuinţat ca îngrăşămînt agricol. Cf. MURGOCI — LUDWIG, M. 66, CANTUNIARI, L. M. 117, LTR2, DN2, DEX. — Din fr. sylvinlte. SILVO- Element de compunere care însemnează „de pădure“, „păduros“ şi care serveşte la formarea unor substantive ca: silvomecanizare, sil-votehnică etc. — Din lat. silva. SILVOAMELIORAŢIE s. f. Ansamblu de procedee şi de lucrări executate pe terenurile patrimoniului forestier, pentru îmbunătăţirea regimului hidrologic, pentru prevenirea şi combaterea degradării solurilor. Cf. DER, DEX, DN3. — PI.: -vo-a-, — PI.: siluoameliorafii. — Silvo- -f amelioraţie. SÎLVOI s. n. v. silvoiz. SILVOÎŞ s. n. v. sUvoiz. SILVOÎŢ s. n. v. silvoiz. • t SILVOÎŢĂ s. f. v. silvoiz. SILVOÎZ s. n. (Transilv.) Magiun (1); dulceaţă (de prune). Cf. caba, săl., cv 1951, nr. 6, 27, alr i 873, ALR SN III h 631, ALRM SN IU h 891, 893, LEXIC REG. II, 74, 77, 106, l. rom. 1960, nr. 2, 21. Dă-le copiilor nişte pline cu silvoiţă. mat. dialect, i, 90. Am făcut nişte silvoiz. ib., cf. 93, 190, 267. — ■ PI.: silvoizuri. alr ii 4 044/279. — Şi: silvoi (alr i 873/144, 229, 243, alrm sn iii h 893/235),-silvoiş,(alr i 873/118, 148), silvoi} (ib. 873/231) s.n., silvoijă (accentuat şi silvoiţă, ib. 873/255, alrm sn iii h 891/284, l. rom. 1960, nr. 2, 21), silvoiză (alr i 873/339), silvoriţă (ib. 873/269; accentuat şi silvoriţă, ib. 873/270), silvă (ib, 873/156), silvăiţă (ib. 873/107) 7402 SlLVOIZ — 912 — SIMARUB ' s. f., sllvâi (ib. 873/355) s. n„ sUvăriţă (ib. 873/273) s. f.solvoiş (ib. 873/116, 835), sulvaiz (alrm sn iii h 893/349) s. n. — Din magh. fszilvalz. SILVOlZĂ ş. i. v. silvoiz. SILVOMECANIZARE s. f. Tehnică a exploatării pădurilor cu mijloace mecanice. Peste 20 de şcoli superioare de silvicultură pregătesc specialişti, iar la multe din aceste şcoli s-au creat secţiurii spèciale de silvome-canizare. qofJTEMP. 1948,'nr. 113, 11/2, cf. ltr2, dl, dm, dn?, DEX. — Silv.o- -f mecanizate. SILVORlŢĂ s. f. v. silvoiz. SILVÔS, -OASĂ adj. (învechit, rar) Păduros. Alţii se numesc ardeleni de la Ardeal, adecă ţară silvoasă sau păduroasă. săulescu, hr. i, 77/21. — Pl.: silvoşi, -oase. — Silvăl + suf. -os. SILVOSTÉPÀ s. f. Regiune de trecere între o zonă de pădure şi una de stepă, In care predomină vegetaţia ierboasă şi arborii scunzi şi rari; antestepă. Hotărîrea de creare a perdelelor forestiere de protecţie... în scopul asigurării unor recolte sporite şi .stabile în regiunile de stepă şi silnostepă... oglindeşte atitudinea societăţii socialiste faţă de pămînt şi exploatarea lui. cpntemp. 1948, nr. 113, 1/1. In regiunile de stepă şi silvostepă se voi mări suprafeţele însămînţaie cu lucernă. scînteia, 1953, nr. 2 8.59, cf. ltr2, dl, dm, dn2. De la silvostepă se trece treptat spre regiuni unde vegetaţia , de pădure este mai compactă, probl. geogr. i, 190, cf. der, dex. — Scris şi: silvostepă. — Pl.: silvostepe. — Din fr. sylvosteppe. SILVOTÉHNIC s. f. Parte a silviculturii care se ocupă cu tehnica creării şi a creşterii arboretului, în vederea realizării obiectivelor eco'ttômiei forestiere. Cf.? ltr2, dn2, dex. — Şllvo- -f- tehnică. SIL V OTÎÎNDRĂ s. f. Regiune din sudii’l tundrei în care apare alternarea unor insule de pădure cu tundra. Cfl M. a. ËNC., DEX, DN3. — Îl.: si%oiu'ndre. — Silvo- + tundră. SIM s. m. (Prin Ban. şi prin. OJt.) Peşte din familia acipenseridelor, asemănător cu şipul. Simul eşte un peşte ţa şi morunul, de care sé deosebeşte la piele, avînd-o mai vînătă, la carne, avînd-o mai slabă, i, ionescu, m. 90. Simul are boiul puţin mai lung ca la viză. bàcescü, p. 1&5. — Pl.; simt. băcescu, p„ 185. — Şi: sin s, n. băces-cu, p. 185. — Etimologia necunoscută. SÎMA subst. înveliş intern ăl pămintujiii alcătuit in special din compuşi ai siliciului şi ai rriagneziului. Cf. ltr2, dl, dm. Sima este formată mâi ales din silicaţi de magnésiu. (jep.loqIa, 60. Cf. m. d. enc., î>ex, dn3. • Din fr. striia. SIMAIVDICâS,-OÂSĂ adj. 1. (învechit; .despre.cantităţi, sume)1 Considerabil; mare1 (IV 2). Eşti dator cu o sumă simandicoasă. alecsandri, t. 1 433, cf. cade, GÀLDI, M-. PHAST, 251, SCRIBAN', D., DL, DM, DEX. 2. (Astăzi familiar şi adesea peiorativ; despre oameni) Important; distins. Nu voi să dea pe fie-sa după postelAicul Androndclţe,/boier simandiţoş . ». şi acum.o dă slugii acelui boieri filimon, o. i, 205. Unul de-ai noşiri... să fie chemat de ocîrtnifire în'humârul ipo'chimenelor ÎimdniteoaSe de stai? alecsandri, t. 1 234. Părintele Ştefan ordonă să ne ducă tntr-o cameră ce, se păstra pentru persoane simandicoase, bolinti-neanu, o. 294. Aceste simandicoase persoane... în auzul vioarelor... şi în faţa atotsiăpînitortilui soare nu mai încape să facă deosebire între oameni, gane, n. ii, li9âj ei. şăineanu2. Bărbaţi gravi... simandicoşi profesori, iluştri demnitari, anghel — iosif, c. l. 95. împreună cu episcopul pleeară, fireşte, feţele simandicoase. nfiBÎtfe:AiStj, i. 480, cf. resmeiîiţă,.d. Note mari nu punea... poate unde credea că acestea se cuDin numai liii' Dumnezeu şi simandicoasei s'ăle făpturi. ciAtrşANu, r. scîut. 68, cf. cade. Se luptase împotriva vechîuliii regim al „ruginiţilor“ şi „simandicoşilor“. LoviKtfescu, s. i. ?26. Se hîrjonesc acum băneherii avizi de mînie, cărturarii miopi, personăgiil'e Simandicoase şi solemne, c. petrescu, c. v. 364. AşezaseYmasa pe terasă-, .au o dibăcie de care s-ar fi minunăişi cei mai simandicoşi musafiri, stănout, c. i. 87. Dtiph o masă cu musafiri simandicoşi..., începu porbind moldove-nişte, brăescu, a. 204. Cucoană şi mai simandicoasă ca sora mare. g. m. zamfihescu, sf, m. n. i, 174. Simandicoasă doamnă, se poate? teodoreanu, m. i, 167. Se freiă de boieri divaniţi, de mari feţe bisericeşti şi fanarioţi simăădicoşi. voiculescu, p. i, 264.' Personagtile simandicoase care-şi puneau candidatura se suiau în birji şi începeau să facă vizite. sadovea"nu, o. xix, 166, cf. gâldi, m. phan. 251, scriban, d. Un deţinut simandicos, în jurul căruia se desfăşoară solicitudinile mamei sale. vianu, a. p. 273. Lexicul, expresiile [lui Caragiale] ... au fost culese deopotrivă din limba... lumii simandicoase şi a poporului mărunt, id. s. 172. Au început, încă timid, arestările simandicoşilor criminali şi afacerişti de război. în plr ii, 630. Ofiţerii de cavalerie, ca totdeauna mai simandicoşi decît cei de infanterie, camil petrescu, o. ii, 271. Obiceiul ... îl practică şi jeţe mai simandicoase. bogza, a. î. 355. în trăsurile de piaţă sau de casă este lume simandicoasă, pas, l. ii, 23. Veneau la moşie musafiri simandicoşi. galan, b. i, 82, cf. dl, dm. Să nu mai zică un moralist sirnandicos că mi s-a urcat boieria la cap. t. decembrie Î964, 22. Cînd era vorba de clienţi măi simandicoşi... patronul spiţeriei se ducea el însuşi ,,să-şi facă datoria“ pe lingă bplnabi. g. . barlbu, a. v. 246, cf. dex. <0> (Prin sinecdocă) Simandicoasele ■ barbişoane, lucitoarele chelii. .. au venit să se aşeze. anghel, pr. 148. (Glumeţ) Găini prinse de panică... se strecurau ţipînd pe sub nasul curcanilor simandicoşi. . BR-ĂisşGU, o. a. i, 209. O (Substantivat) De ce să facem pe simăitdicoşii.— strigase ea, demnă şi într-un picior spre chiriaşi —' şi să ne credem mai ceva ca Gorică. o. m. zamfirescu, m. d. ii, 260. + (Despre atitudini ale oamenilor, p. e x t. despre lucruri) Care corespunde gusturilor alese,, care satisface gusturi rafinate, deosebite. Camera ce mi se deschise, cu lot nuntele de siman--dicoasă, nu avea nici geainuri la ferestre. BoLiţmNJEANU, o. 294. Gătit tntr-o haină neagră şi şipnandicoaşă, potrivnicul. .. îşi juca apele celor trei nasturi de diamant. an’ghel, .pr. 46. Se putea satisface baremi cererile cele mai siiftandicouşe, pebrean.Xi, r. i, 253, cf. pţ..,DM, d^ş. — PJş: simandicoşi, -oase. *- Şl: (Invfechit) sstnandi-c6s, -pâsă adj. tdrg. ■ — Diii ngr. arjjxavTixâţ. ŞIMAXDIÎĂ s. f. (învechit) Un fel de toacă (la biserică sau la mănăstire 2). Simandrele sunară ceasul rugăciunii de sară. sadoveanu, o. xii, .62. Dădu sunet dintr-o simandră mică de aramă, bătînd în ea ca într-o to.acij. şi începu slujba de sară. id. ib. Xiii, 487, cf. set 1974, 609. — Pi.: simţindre:. — Din ftgr. o^[xavTpov. ■ SIMAXKCHiE s. f. v. simtoichie. SlMARt^BĂ s. f. (R%r) Arbore priginar dip Americ^, inalt de aproape 20 m, cu frunzele dispuse pe ambele părţi ale ramurilor, â cărui scoarţă, dfe ctiloare cenUşie, este folosită în medicină (Simaruba amara). Zeamă de 7415 SIMÂL — 913 — SIMBOL fiertură de zece dramuri de coajă de simăruba tnlr-o litră şi jumătate de apă. episcupescu, practica, 405/31, Cf. BIANÍJ, d. s. — PI.: simarube. — Din Simaiuba [amara] numele ştiinţific al sima-rubei. t ŞIMĂL şubst, (Transily.; şi in sintagma de-a simălul) Numele jocului „de-a popicul“, v. popic2 (I 2). In Ardeal, jocul poartă numele de de-a simălul. pamfile, j. ui, 19. Şimăl se strigă, cînd se dă tntîia oară in popic. dr. i, 282, cf. VICIU, GL. — Etimologia necunoscută. SIMĂŢ, -EÂŢĂ adj. v. semeţ. ' íSIMBA^ÉTIC, -Ă adj. v. simpatetic. S1MBATHÍE s. f. v. simpatie. SIMBATRIÓX s. m. v. slmpatrlot. SÎMBĂTĂ s. f. v. sîmbătă. SIMBERĂZMĂ s. I. v. simperasma. SIMBERÍ vb. IV. T r a n z. (învechit) A presupune (2). La aceasta simberim a fi pace (a. 1790). iorga, s. d. vin; lil, cf. oAi.Di, ii. phan. 251. — Prez. ind.: pers. 4 simberim. — Şi: slmberlsi vb. IV. gâldi, m. phan. 251. — Din ngr. au[i7tepatvto'. SIMBERISÍ vb. IV v. slmberl. SIMBIÓNT s. m. Fiecare dintre organismele care trăiesc in simbioză. Ctnd ruginile formează un miceliu difuz, fără să producă spori, ciuperca se comportă faţă de gazdă ca un simbiont, neproducînd modificări anatomice şi fiziologice importante, săvulescu, m. v. i, 103, Cf. DN2, M. D. ENG., DEX. — Pronunţat: -bi-ont. PI.: simbionţi. — Din germ. Symblont. . SIMBIÓTIC, -Ă adj, Care se referă la simbioză sau la simbionţi; privitor la simbioză sau la simbionţi; care trăieşţg în simbioză; simbiotrof. Uredinalele prezintă multă ..asemănare .cu ,ciupercile simbiotice, iar parazitismul lor' obligat ,poate cu drept cuvînt fi considerat 'ea o formă paralelă a simbiozei, sâvtjlescu, »!• Tí. I, 90, cf. DL, DM, DN, M. D. ENC., DEX. F-i g. E vorba de expunerea procesului desfăşurării personalităţii naţionali a 'literaturii de la formele ei incipiente, insă simbiotice, aii cărturarilor de la sfîrşiiul secolului al X VIII-lea. românia literară,'1960, nr. 24, 14/5. . — Pronunţat: r-bi-o-. PI.: simbiotici, -ce. — Din fr. symbiqtlque. . SIMBIOTRÓF, -Ă adj. Care se referă la simbioză sau la simbionţi, privitor la simbioză sau la simbionţi; care trâieşte în simbioză; simbiotic. Cf. botanica, 57, dn8. — Pronunţat r-bi-o-, — PI.: simbiotrof i, -e. ■' ^ Din fr. synibiotroplie. SIMBI0ZĂ fr f. Formă de convieţuire k două specii diferite de cifgţnisme, bazată pe relaţii reciproc favorabile, Irr care ambele organisme bontribuie la satis-faéerea nevoilor de hrană. Cf, resmeriţă, d. Bacteriile ce trăiesc tn simbioză cu leguminoasele vor fi stimulate, în acţiunea lor, de calciu, eng. agr. i, 210. Trăieşte-pe rădăcinile de porumb tn simbioză cu furnicile, id. ib. 272, cf. scHiBAN, d., LTRa, dl, dm. O astfel de convieţuire intre doiiă organiimé deosebite in care cei doi componenţi se ajută reci'pfóc ‘’se • numeşte... simbioză, botanica, 118, cfi’ dn*. , Utt/ixemphx clasic de simbioză între peşte şi scoică, ap 96, cf. m. d. enc., ,.dex. "v“ F i g. [Conştiinţa naţiqnală] e simbioza trecutului cu prezentul. în . plr ii, 349,. Simbioza cu slavii a creat la strămoşii noştri o epocă de bilingvism, puşcariu, l. r. i, 204. Dacă simbioza durează vreme îndelungată, se ajunge la bilingvism. iordan, t. 3. JVu orice text se potriveşte celei mai fericite. sinibioze cu muzica, contehp. 19Ş4, nr. 380,. 2/2.*' Esteticul trăieşte in simbioză cu eticul şi politicul. ist. lit. Rojţ. 11, 261. Obişnuise lumea ... să accepte drept,film simbioza ce i se oferea, cinema, 1968, nr. 5, 30. Epoça în care simbioza leatru-muzică devine din ce tn ce mai pregnantă, m 1968, nr. 1, 44. E necesară simbioza, fuziunea dintre personalitatea actorului, şi cea a personajului., t iulie 196,8, 62.puteci-p nunţi splendida simbioză, pentru că astfel a decurs munca noastră pe care s-ar cuveni s-o asemănăm unui monolit, conţemp. 1969, nr. 1 182, 8/5. Era... un îndemn de a realiza o simbioză a creaţiei artistice cu tehnica modernă, români a,literabă, 1970, nr. 106, 29/1. Caracterizantă mai este pentru existenţialismul francez simbioza literaturii cu filozofia. ib. 1971, nr. 126, 14/4. — Pronunţat: -bi-o-.— Pl.: simbioze.. — ©In fr. symbIo.se. SIUBÔL s, n. 1. (Art.; mai ales In sintagma simbolul credinţei ) Rugăciune care reprezintă expunerea succintă a dogmelor fundamentali ale religiei creştine; crezul, (livresc) credo, {învechit) credinţă. Aicea scriem aseminarea ce au apostolii şi prorocii spre simbolul (adecă mărturisirea ) credinţei, antim, o. 320. Pre toţi i-au tnvăţăt a mărturisi in simbolul credinţii cu osîrdie. MiNEiuL (1776), 67r2/27. Fieştecărui binecredincios creştin îi iasle poruncit a şti: Apostoliçeasca mărturisire a credinţei, adecă credinţei simvolul. .şincâi, c. 6/20, cf. LB, STAMAŢI, D., PROT. — POP., N. D„ ŞÂINEANU', cade, scriban, d., dl, dm, dex. ’v’ F i g. Ne-am mărturisi simbolul credinţei noastre literare cam in felul urniă-tor. negruzzi, s, i, 348. Asta fu simbolul credinţei noastre din ora tn care am luat panaînmînă ca să criticăm■ filimon, o. ii, 226. To/i cetitorii acelui simbol de credinţă pe care urfhează să-l desâuîrşim ne vom aduna la Ipqteşti. SADOVEANIJ', O. XX, 117. 2. (De obicei urmat de determinări In genitiv) Ceea ce reprezintă indirect (în ftiod convenţional sau în virtutea Unei corespondenţe analogice) un' obiect, o fiinţă, o noţiune, o însuşire, un sentiment, etc. ; însemn, sèmn (II 3) (v, emblemă, figuiă, imagin ê, reprezentare, atribut, chip, pecete 4) ; (în literatură ’ şi artă) élément sau enunţ descriptiv, sugestiv; care este susceptibil dé o serie de iriterpretări (v. imagine, metaforă). A sa floare este roşie, simbol al cinHii şi al'milostivirii. oritil, 106/7. Sînt ücôlo flori... ce prin trăirea şi mirosul lor sînt simvolul a iubirii noastre, leon asachi, b. 76/14. Acest ou socotindu-l ca un simvol şi închipuire alumii să găseaşte şi la Maldei. molnab, i. 67/26. Mineriră dînd cu suliţa scoase măslinul, simbolul păcii, pleşoianu, t. i, 244/9: Gustul în elocvenţie precum şi in poezie este simbolul său cel vecinic după care se cunoaşte, heliade, or. p. 6/7. Sîntem datori litetîlor, care prin adunarea lor una cu alta fac simbolurile au semnele fieştecăria idei. id. gr, rom. 147/12, cf. i. golescu, c. 36. Botezul, simbol de renaştere şi de curăţenie sufletească, marco viei, d. 187/6. Iţi hărăzeşte acest simbol al pasiunii sale. asachi, s. l. îi, 7. Văd Intr-a două figură Un simbol de-nvăţătufă Ce-i a binelui temei. id. p. 68/9, cf. valian, v., negulici, stamati, d. A prezenta la frunte gladiul încruntat de şînge'era simbolul uciderii. arisIia, plut. 79/9. Această horă însă este o scumpă moştenire strămoşească, ea este simbolul vieţei noastre naţionale (a.. 1859). n. a. bogdan, c. m. 144. Aceasta ne-a fost simbolul, pentru asta trăim şi ţnurim. ghica, a. 325. Semnul mîntuinţei. >. Simbol al biruiiitéi Prin care a-nvins barbari, creştinul Constantin, alexan-DRESCU, M. 26, cf. PROT.—POP., N. p., ANTQNESGU, D. Fraţi pînă la moarte, fraţi după moarte: adevăratul 7429 SimboL - 6l4~ SlMBOLÎC simbol de unire, has deu, i. v. 175. Luna, ca un glob de aur, înviorează noaptea, care este simbolul întristării. bolintineanu, o. 350. Oamenii din toate cele fac icoană şi simbol, Numesc sfînt, frumos şi bine ce nimic nu însemnează, eminescu, o. i, 36. S-ar zice că omul, în mijlocul creaţiunii, în vastul ei amestec de forme şi simboluri, se caută pururea pe el. vlahuţă, s. a. iii, 436. Poate unii ar fi vroit să vază aici un simbol prin care poetul a căutat să arate nimicnicia vieţii, gherea, st. cr. i, 161. In altă lucrare dramatică personagiile pot să fie numai simbole. id. ib. ii, 249. Simbolul de avufie, Plugul bine vestitor, Ne aduce bucurie, An de bunuri roditor, beldiceanu, p. 46. Albeaţa crinilor poate să fie altceva decît simbolul inocenţei (a. 1892). plr i, 344. Noi nu înţelegem a contesta admisibilitatea aplicării în scriere a unor simboale curat ideografice. arhiva, i, 25. Omul singur înseamnă reprezentările, ideile şi raporturile dintre ele prin semne, prin simboale, core consistă în sunete şi grupuri de sunete, philippide, p. 3. Eă-i comoară de frumuseţe, simbol dulce de iubiri, coşbuc, p. ii, 137. Revista noastră va fi... totodată recreaţivăj după cum arată.titlul ei, dumineca, simbolul repausului înălţător. în plr ii, 91, cf. şăineanu2. Da, simbolist e iot poemul Şi-orice erou e un simbol, anghel — iosif, c. m. i, 110. Toţi ţintiră asupră-mi săgeata duşmăniei, Căci noi eram odihna şi simbolul tăriei, petică, o. 188. M^am sculat-speriat, îngrozit de acest vis, care mi se părea un simbol. brătescu-voineşti, p. 42. Literatura e... un simbol spre cultură, şi nicidecum un meşteşug. în plr i, 236. Porumbelul... se roteşte mereu, urmîndu-şi soţia, ca un simbol al veşnicii iubiri, gîrleanu, l. 58. Aceasta trebuie să ne servească drept simbol pentru bogăţia de toponimie indigenă care a existat şi s-a pierdut, pâr-van, g. 274. Crinul, floare albă, simbol ol nevinovăţiei. în plr ii, 293. [Copilăria] e totodată un simbol, m. i. ca-ragia’le, c. 72, cf. cade. Unii critici au găsit în acest poem şi un simbol, lovinescu, s. i, 71. In momentul, întîlnirii noastre, dumneavoastră iubeaţi frumosul, ideea, clară şi apostolatul social. Eu, dimpotrivă: adoram simbolul, eram mistic şi visam hlamida sacerdotală. galaction, o. 335. Pieri în noaptea nefiinţii, rece simbol de minciună,... lasă-nemai bine cerul nopţii, fără lună. topîrceanu, p. o. 128. Simbolul ordinei noastre sociale, domnul sergent din post. camil petrescu, p. 243. In această întîmplare vedea un simbol, un avertisment, c. petrescu, c. v. 275. Cartea deschisă era în evul mediu simbolul respectului pentru cultură. i. botez, b. i, 47. Simbolul parvenitismului, kopştock, f. 126. Acesta din urmă, pitic şi debil, cu capul mare înfundat între umeri, era poate un simbol al unor amoruri. sadoveanu, o. xvii, 142. In asemenea cazuri se vorbeşte de simbolism fonetic: .sunetul devine un adevărat simbol, un semn cu nuanţă semantică specială. iordan, stil. 17, cf. GÂLDi, m. phan. 252. Comunicările sale năzuiesc să atingă o sferă anumită a semenilor care întrebuinţează acelaşi sistem de simboluri lingvistice. vianu, A. P. 15. finind în mînă o pîine mare, simbol de îmbelşugare, Tudor s-a îndreptat spre Podul Beilicului. oţetea, t. v. 260. Un simbol de nădejde, pentru muncitori, arghezi, b. 131. Ascensiunea ardeleanului... se transforma, pentru noi, tot mai mult într-un simbol cu multiple semnificaţii, blaga, h. 105. Simbolul e exprimare concretă, printr-un semn, desen ori imagine a unei stări de lucruri, raleă, s. t. i, 27. Uil nume care fusese simbol, sau stindard, se pleca_ bogza. a. î. 674. Hieroglifa este un simbol care în majoritatea cazurilor nu are o asemănare vizibilă cu obiectul pe care-l indică, deşi în multe cazuri ea poale fi asociată reprezentărilor noastre, l. rom. 1953, nr. 4, 20, cf. pas, L. i, 389. Această zgardă, veşnic la locul, ei, căpătase pentru Luca o valoare de simbol, vinea, l. i. 193. Cred că ar trebui să fie un simbbl, să se lege de dorinţele noastre, tudoran, p. 58, cf. dl. Nu mai ştia cum să ţină creta în mînă..., rămînea cu ea în aer, ca un simbol al neputinţei, preda, r. 87. Priveşte grav, cu ochii încruntaţi, Acest simbol de ţară-ntreagă, arsă. labiş, p. 83, cf. dm. Funcţia creatoare a simbolului în artă şi poezie a constituit una din preocupările majore ale esteticii contemporane, v. rom. ianuarie 1958, 160, cf. dn2. Simbolul este, înlr-adevăr, mai sărac decît imaginea din punct de vedere gnoseologic, t. iunie 1964, 56. Eram, într-o aulă de curs, în care a pătruns purtînd în mina dreaptă un trandafir roşu. . . desăvîrşirea concentrică a petalelor conservînd esenţele şi concentrîhd simbolul, vulpescu, p. 52. Omul, spre deosebire de animal, creează şi interpretează simbolurile. l. rom. 1967, 289. Simbolul ... reprezintă sinteza a numeroase determinări. gÎ 1968, nr. 929, 4/3. Simboluri lipsite uneori de subtilitate au o forţă sălbatică a ideii, o brutalitate pe care n-aş schimba-o cu nici o fineţe, cinema, 1968, nr. 2, 24. Scenaristul şi regizorul operează, cum spunem, cu simboluri — simbolice sînt şi soarele, şi vîntul, şi rîul. contemp. 1969, nr. 1 176, 5/4. Momentul avea tărie de simbol, flacăra, 1969, nr. 5, 19, cf. dex. + S p e c. Semn convenţional sau grup de semne convenţionale, folosit în ştiinţă şi tehnică şi care reprezintă sume, cantităţi, operaţii, fenomene, formule etc. Aşadar va trebui a considera forma singulară din formula (7) ca un simbol de nedeterminare, culianu, a. 131, cf. cade, scriban, d. Fizicianul nu trebuie să vadă în formulele matematice numai simple simboluri abstracte, ci un rezumat în forma cea mai clară şi mai precisă a desfăşurării fenomenelor, cişman, fiz. i, 8. In ştiinţă şi în tehnică se folosesc multe simboluri grafice şi, în special, literele, ltr2. Simbolul unei [iţe de cristal poate fi exprimai fie prin parametri, fie prin._ indici, ib., cf. dl, dm. Elementele [chimice] poartă uri nume, iar în scris un simbol, chim. an. călit. 13, cf. M. d. enc., dex. — Accentuat şi: simbol. — PI.: simboluri, (rar) simboale şi simbole. — Şi: (învechit) simvol s. n. — Din lat. symbolus, ngr. cu(iTCo>,ov, germ. Symbol, fr. syinbolc. SIMBOLIC, -Ă adj., s. f. 1. Adj. Care consţituie un: simbol (2); care are caracter de simbol; exprimat printr-un simbol; care serveşte de simbol; care nu are eficacitate sau valoare în sine, ci prin ceea ce simbolizează. V. alegoric. Cf. i. golescu, c. In puţine semne simbolice, esprimă mărimea ■ simţimîntului. asachi, s.,L. n, 75. O bucată de teatru trebuie să fie simbolică, adică fiecare acţie trebuie să fie însemnătoare de sine şi să privească o acţie mai mare. fm (1839), 1042/10, cf. valian, v., negulici, stamati, d., polizu. Cămăşi de borahgic subţiri, care lăsau să se vază pe piepturile şi pe braţele lor goale figuri simbolice încrustate. FILIMON, o. I, 109, cf. PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D. [Ceremonia] se însoţea de simbolica formalitate a gustării dintr-o pîine. făcută in forma crucefixului-HASUBV, i. v. 65, cf. baron zi, i. l. i, 212/26. Visurile încep a fi considerate ca prevestiri simbolice date oamenilor de zei. sau de alte spirite, conta, o. f. 375. Cetăţeanul turmentat, persoană simbolică, după cum am zis,... prin lipsa de simţ politic, gherea, st. cr, i, 346, cf. ddrf. Gobrias, care cunoştea limba simbolică a sciţilor, dădu acestei solii o cu totul altă interpretare, xenopol, i, R. i, :.32, cf. barcianu. Concepţiunea simbolică e veche, cit şi gîndirea; simbolul există de cînd cu. omul. In plr ii, 83, cf. alexi, w., şăineanu2. Un cap bătrîn :.. apăru ... ca o încarnare simbolică a anticarului de pretutindeni. anghel, pr. 19. Le-am dat o parte din sufletul meu acestor simbolice flori ale primăverii, petică, o. 261. A voit ca dramele lui să fie esenţialmenle simbolice. în plr ii, 233. Acesta e animalul simbolic al localnicilor, din Carpaţi. pârvan, g. 520, cf. ibrăileanu, a. 69, resmeriţă, d., cade, lovinescu, c. iv, 55. Să ne pătrundem de . . . valoarea simbolică a realizărilor obţinute. titulescu, d. 289. Mergind- mereu la deal, ini se părea 7430 SIMBOLIC — 915 — SIMBOLISM "că fnerg spre această regiune a narcişilor veşnic albi şi simbolic ¡Vgalaction, o. 334. Nimic nu mi s-a părul mai simbolic decît această aşezare a ei. camil petrescu, u. n. 124, cf. scbiban, D. Slnt abil sugerate in romanul său eîleva aspecte simbolice, agregate din mulţimea de anecdote şi de' tipuri secundare, constantinescu, s. i, 189. Goethe a reluat adeseori aceeaşi temă şi, in Fausl, însoţind pe eroul lui cu Elena, dă o expresie simbolică aspiraţiei epocii sale către frumuseţea greacă: vianu, l. u. 585. Individul e . . . 'de o simbolică măreţie ca punct viu Jtn care se materializează absolutul, blaga, z. 67. Un brad..; stă de strajă .. . încărcat de o simbolică frumuseţe. bogzav c. o. 84. Laşitatea lui Cristophi i se păru dintr-o dată simbolică, v. rom. decembrie 1954, 45. E un nume simbolic. Ni se potriveşte nouă, cîrmuito-rilor. pas. l. ii, 136. Te rog să mă scuteşti de aceste daruri simbolice, vinea, l. ii, 15. Sensul simbolic nu e însă mai puţin prezent şi, denumind fără înconjur ticăloşia socială, Afghezi îi găseşte mereu, în viziunile sale, un fel de înrudire tulburătoare-, ca însuşi principiul răului din univers: v. rom. februarie 1957, 168. Rămine numai simbolic gest de statuie, boureanu, s. p. 10, cf. ltb2, dl. Mă dădeam astfel jos în faţa porţii aproape 'simbolice a combinatului, preda, i. 189. O clipă ciuta pare... O piatră viu cioplită, Simbolică-ntrupare. isanos, v. 371, cf: dn2. Lumina ideală... Danie contemplase Călăuzit de scumpa-i simbolică femeie, labiş, p. •283. Se poate deci afirma că avem procedee regulate, morfologice, pentru a degaja valoarea simbolică a grupelor de sunete, scl 1959, 210. Este o întrupare simbolică a patriotismului şi eroismului anonim popular. ist. l'it. rom. ii, 469. Mahalaua... [era] un spaţiu tragic şi simbolic totodată, de ■ la marginea societăţii. ţ decembrie 1964, 40. Am arătat anumite forme simbolice privind aşezarea hotarelor [unei obşti], panai-tescu, o. ţ. 99. Sanctuarul rotund are un rol simbolic. h. daicoviciu, d. 190. Este un fel de vendetă simbolică a istoriei, o povestire realist-fantastică... proprie filmelor nipone, cinema, 1968, nr. 7, VIII. Acest contrapunct conferă personajului dimensiuni simbolice şi filmului semnificaţii filozofice, ib. 1969, nr. 6, 16. Scenaristul şi regizorul operează, cum spunem, cu simboluri — simbolice sînl şi soarele, şi vîntul, şi rîul. contemp. 1969, nr. 1 176, 5/4. Cugetarea filozofică... avea nevoie de limbaj simbolic sau cod. românia literară, 1969, nr. 60, 3/3, cf. dex. <0- (Adverbial) O culoare de sirige... scaldă simbolic pămîntul şi apa. sahia, n. 40. Mi se pare simbolic că atunci cînd au sosit la noi fructele am reluat şi unele legături diplomatice. călinescu, c. o. 79. Tăbliţa... n-o scoteam din traistă decit — simbolic, blaga, h. 30. Ei sînt legaţi pe viaţă şi pe moarte de aceşti munţi încruntaţi, cu creste ascuţite, spintecînd simbolic urgia viaturilor. bogza, a. î. 154. Vom scrie simbolic şi vom numi ecuaţie de dimensiuni, cişman, fiz. i, 34. li trezea înghiontindu-i simbolic, preda, r. 264. Ştiam... că drumul cel lung... Pornise simbolic sub flamura lui? labiş, p. 349. -O (Substantivat) Diferenţiază între formă şi formalism, simbolic şi simbolism, contemp. 1966, nr. 1 030, 3/5. 2. S. f. Exprimare a unor idei, a unor sentimente etc. cu ajutorul simbolurilor (2); ansamblu de simboluri; semnificaţie simbolică (1); teorie generală asupra Simbolurilor; simbolistică. Artistul care va voi ca opera sa să oglindească poporul român va trebui să studieze arhitectura care e simbolica sa, iconologia care e credinţa sa şi poezia care c viaţa sa. petică, o. 436. Simbolica Elenei Farago nu vine poate atît din nevoia sugestiunii, cit din necesitatea temperamentală. lovinescu, s. i, 400. Adolescenţii dăduseră foc la • şomoidage de cîrpă... şi le aruncau de la unui la altul ..., o adevărată goană a lorţeloi şi o împletire de flăcări şi de înţelesuri trăite în simbolica destinului lor-G. M. ZAMFIRE3CU, SF. M. N. I, 126, cf. SCRIBAN, D. Simbolica se continuă cu reprezentarea cerului şi pă-mîntului, a soarelui şi a lunei. blaga, z. 72, cf. dl, dm. Vrem să amintim aici două dintre aceste caracteristici, poate cele mai importante: este vorba de simbolica cifrelor şi de limbajul abrevierilor. L. rom. 1959, nr. 2, 91. Simbolica acestui obicei e de pus în legătură cu „ideea de sanctitate şi de curăţenie a pămîntului“. PANAITESCU, O. Ţ. 97, cf. M. D. ENC., DEX, DN3. 3. S. f. Ramură a teologiei care studiază comparativ simbolurile de credinţă ale diferitelor confesiuni. Cf- DER, DEX. — PI.: simbolici, -ce. — Din fr. symbolique, germ. (1) symboliseli, (2 ,3) Symbolik. SIMBOLÎSM s. n. 1. Sistem de simboluri (2) ; reprezentare prin simboluri. Printr-un rebus eraldic, foarte comun în simbolismul din toate epocile şi din toate ţările, Basarabii. .. purtau din timpi imemoriali în stema lor nobiliară unul sau mai multe capete de arabi, hasdeu, i. c. i, 164, cf. ddrf. De la literatura exclusiv ţărănistă a unor scriitori ca Agîrbiceanu, Spiridon Popescu.. . pînă la simbolismul d-lor Mi-nulescuşi Arghezi. în plr ii, 312. Semnificaţia spirituală a tabloului se desprinde din simbolismul lui. vianu, a. p. 102. Cabaliştii au compromis simbolismul numeric al lui Pitagora. blaga, z. 216, cf. dex. + Spec. Totalitate a simbolurilor (2) proprii unei religii; reprezentare a dogmelor, a perceptelor religioase prin simboluri; ramură a teologiei care expune şi explică aceste simboluri. Cf. şăineanu2, resmeriţă, d., cade, dex. 2. Curent programatic în literatura şi arta mondială, constituit la sfîrşitul secolului XIX, potrivit căruia valoarea fiecărui obiect şi fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimată şi descifrată cu ajutorul simbolurilor (2); mod de exprimare, de manifestare propriu acestui curent. Simbolismul numără geniuri ca Baudelaire (a. 1892). plr i, 344, cf. res-meriţă, d. De numele d-lui I. Minulescu se leagă, nu fără controverse, istoria simbolismului român, lovinescu, c. vii, 37- Cei bălrîni, cei nefericiţi pot fi îndopaţi cu vin... Decadenţă... Simbolism... Poezie. .. bacovia, o. 239, cf. scriban, d. în poezie, ideea este intuiţie, fie că aparţine modului romantic de orgci-nizare şi expresie, fie că aparţine simbolismului muzical şi sugestiv, constantinescu, s. iii, 60. Reînnoirea lirismului, atribuită uneori romantismului german sau simbolismului francez..., este un curent care cuprinde rind pe rînd toate literaturile lumii, vianu, l. u. 593. Simbolismul a fost o şcoală literară exclusiv preocupată de tehnică, ralea, s. t. f, 31, cf. d-n2. Macedonski evoluează şi Intr-un alt cadru estetico-ideologic, acela al romantismului european, apoi al parnasianismului şi simbolismului, l. rom. 1965, 383. Simbolismul reprezintă unul din punctele cruciale în conştiinţa artistică a ultimului secol, contemp. 1966, nr. 1 030, 3/1. O retragere într-o lume proprie... a imaginarului de esenţă suprarealistă sau a simbolismului intim abstract. ib. 1969, nr. 1 178, 6/4. Impresionismul mi se pare, de altfel, cea mai importantă mişcare de idei în critica din ultimul secol, o adevărată revoluţie, comparabilă cu aceea a simbolismului în poezie, românia literară, 1969, nr. 24, 4/2, cf. m. d. enc., dex. *£> Simbolism fonetic — capacitatea structurii fonetice a unui cu-vînt sau a unui grup de sunete de a sugera sau de a întări noţiunea pe care o desemnează sau o anumită atitudine faţă de ea; legătura dintre un sunet sau un grup de sunete şi o anumită idee sau impresie. Trebuie precizat totuşi că între ono-matopei şi cuvintele cu simbolism fonetic nu-i posibilă totdeauna o delimitare strictă, iordan, stil. 17. în asemenea cazuri se vorbeşte de simbolism fonetic, sunetul devine un adevărat simbol, id. ib., cf. vianu, s. 203. în studiul citat reia problema simbolismului fonetic, l. rom. 1959, nr. 3, 102. Simbolismul fonetic este mai evident la interjecţiile de orice fel şi in special la onomatopee, der, cf. dex. — Din fr. symbolisme. 7431 SIMBOLIST — 91o ■— SIMBOLI^Bi SIMBOLÎST, -Ă adj., s. m. şi I. 1. Adj. Care aparţine simbolismului (â), privitor la simbolism; caracteristic simbolismului'. Holul de căpetenie în poezia modernă îl are poezia simbolistă ,(a. 1892): plr i, 343. Simbolist e tot poemul Şi-orice erou e un simbol, an-GHEL — IOSIF, C. ŞT. I, 110, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. A fost privit ca şef al şcolii simboliste, lovinescu, c. iv, 15, cf. scriban, d. Intr-adevăr, inovaţiile lui, deşi au luciditatea inteligenţii artistice, nu pornesc dintr-o pozifie speculativă, aşa cum va izvorî revoluţia estetică simbolistă, .constantijîescp, s. i, '35. Firmele pariziene erau cîntate şi în poezia denumită simbolistă. arghezi, b. 143. O parte a operei sale se leagă direct de curentul simbolist, ralea, s. ţ. i, 31. Literatura — în specicil cea simbolistă şi decadentă —, psihologia populară şi intuitivă făceau apel din ce în ce mai mult la viata sufletească de sub simţuri. id. ib. ii, 11, cf. dl, dm, dn2. Nu propun şi nu resping nici o fprmulă,.., nici simbolistă, nici suprarealistă, con-temp. 1965, nr. 954, 1/6. întreaga poetică romantică, parnasian#, apoi simbolistă... cultivă îîitr-un grad înalt ideea sonorităţii şi expresivităţii limbii, l. rom. 1966., 22. Reprezentanţi ai mai multor tendinţe grupate tn jurul celor două concepţii dominanţe. — cea simbolistă şi cea realistă, scînteia, 1969, nr. 8 2Q1. Pe această lini? Rimbaud este cu mult înaintea vremii sale, căci conceptul simbolist al poeziei ... e departe de .a atribui un loc atit de însemnat literplităţii. românia literară, 1969, nr. 35, 4/3, pf. dex. 2. S. m. şi f. (Rar la f.) Poet, liţerat, artist care aparţine simbqlis.mului (2) ; adept al simbolismului. Ci. şăjneanu2, C4.re. Mpcedpnski e un parnasian şi un simbolist LoyiNEşcţj, c. iv, 16, cf. scribau, d. Şe intrpducţ... profunzimea de pietre preţioqşe.., Ţepre- ' zeniate cu aceeaşi abundenţă în literatura simboliştilor. vianu, a. £. Ş47. Fără a fplpsi tehnic,a muzicală a simboliştilor, nu recurge nici la deznădejdile despletite ale romanticilor, ca să facă un spectacol patetic de suferinţă, constanţineşcu, s. i, 36. Toamna, mobile, vechi, crepuscule, cadavfe deşcompuse, toate acestea sîni tejneie pe care simboliştii le-au dezvoltat după Baudelaire. .ralea, s. -t. i, 31, cf. dl, dm. Era un poet cqnştrtns »¿j valorifice în poezie, ca .simboliştii, virtuţile muzicale ale versului, românia literară, 1969, nr. 34, 12/1. Cu ambianţa format,ă in jurul lui Gauguin de gropul pictorilor... simbolişti,.., sensibilitatea lui Luchian şi concepţia sa estetică vor prezenta contingenţe. contşmp, 1.969, nr. 1 19$, 6/3, cf. dex. - —1 ,P1: simbolişti, -sie. — •Din.fr. symbollste/ . ■ SIMBOLÎSTICĂ Si f. Exprim&re a unor idei, a unor sentirrfente etc. cu aj.utoruLsimbolurilor (2);; ansâmblu de simboluri; semiiificaţie simbolică (1) ; teorie generală asupra simbolurilor,; simbolică (v. simbolică). Simbolistica viselor.e mvdt mai complexă, voiculescu, p. 11., 159, de simbol (1), a constitui un simbol; a reda printr-un simbol, a închipui, a înfăţişa, a întruchipa, a reprezenta (1, 4), (învechit) a tnchip a, a semna (III 2); (despre cuvinte) a avea o anumită semnificaţie (1), a exprima un ap urnit înţeles, a î n s’e m n a, a spune; a semnifica (1). ’V. încarpa, întrupa, personifica (1). Cf. fâQŢ. n. d. OrăşeanUl sau săteanul simbolizează farq.pfîii casă, prin cămin, prin vatră." hăsdeu, i. c. i, 4®* itumneatţi, caqm politic şi politicos, ai simbolizai astfel amiciţia protectorului eu suzeranul nostru, alecsanpişi, #, J 423. Picturif .. simbolizînd cele patru., timpuri ăle anufiţl. odobescu, ap. cade, 217, cf. DDftF. Unele (pronumele) pot simboliza orice lucru, îndată ce acesta şe găseşte într-un anumit raport, philippide, p. 174, pf. alexi, w., şĂiNEANU2. Sinteza aceasta e simpatizată chiar, prin publicaţiile tn care-şi începe cariera , sa de scriitor, ibhăileanu, şt. cr. 217, d. BţŞWpaţX, »•> cade. în emir e simbolizat visătorul, arlistfil Îndrăgit de Un ideal, lovinescu, c. iv, 19. Bucată lămureşte Şi simbolizează..,. toată literatura mea. gal^ption, o. 33. Fiecare culoare simboliza ceva şi poia şă mărturisească un gînd. a. m. zamfirescu, m, p. î, 143. O revistă trebuie să Simbolizeze înfrăţirea generaţiilor. în pj» ii, 610, cf. scriba>î, d. Figură dlegOriiiă Sţiţţţoliztfld unele din dezechilibrele vremii, víaíju, a. p. botezat: „PPpa Siringă“, cuvinte care vor simboliza. • • legătura dintre medicină şi preoţie. uţ-igRU, ©. 44, Şe simţea tn aer frigul şi umiditatea toamnei, simbolizate într-un oltean zdrenţuros, care şedea. zgribulit cu un sac în cap. călinescu, o. 1, 132. InCpnştieâtyl, mffi aproape de animalitate, simbolizează cţen ge e §peeific în noi, iar conştiinţa ceea ce é social şi cojTffln. s. t. 11, 75. Prea idilica imagine eu .mtş oţţmşffii Simbolizau pacea, bogza, a. î. 426, cf. jŞl, jpp|f ŞciiimtiWQ la faţă a acestui boier simbolizează ţntreqga jioaşţfă renaştere, ■ţsţr. lit. rom. “ii-, 146, cf.' Erfí¡inia e confidenta, în timp ce Eliiţrja simbolizează sşlidj(tate& căminului, v. rom. noiembrie ,1964, 12ţ. Ţillifl [piesei], . el însuşi 'semnificativ, simbolizează fră^lnţfirile interioare ale [eroului], ijj. ianuarie 1965, 145. pim-bajul simbolizează, reprezeniîndu-le prin :s.e/#ne, ,ol¡léetele din lumea exterioară, l. rom. Í007, isteria, simbolizată de ţrunchiul unui stejar acoperit de zăpadă, ca o mască mortuară a unui strămoş dispărut, de veacuri, cinema, .1968, nr. 3, XII. Cea mai perfectă minte a veacului XX, Einstein, care a fost miorul acestei idei reale de spafiţi-timp, n-a făcut deeît şă q simbolizeze algebric, fără să o poată repretefifa.- eoţi-tIbmp. 196.9, nr. 1 li»5, 6/5, cf. dex; 4ţeastă ppreţlă nu simbolizează nimic. dsr. ^ Refl. répjpr. Pare că învierea lui Hristos şi învierea iiafyrii se Simbolizează una pe. aita. gheréa, st. cr, hi, Prez, ind.: simbolizez. — Din fr. symboliser. SIMBOIIZÂitE s. f. Acţiunea de a simboliza şi rezultatul ei; închipuire, înfăţişare, instemnare, îiîtru-c.hiparfe, reprezentare (1), (înyechit) simbplizâţie, V. incarnare, întrupare, personificare (2). Cf. NEGULici. Moartea, care, după simţul corupt ăl simbolizării creştine, se înfăţişează de ihoderni sub forma unui schelet hidos, maiohescu, critice, 112, Cf. ddrf. Cugetáréa, îmbrăcată odată într-o formă oarecare, continuă de a îmbrăca tot mai departe aceeaşi formă, astfel că raporturile... se continuă intr-o monotonă simbolizare (parataxis), philippide, p. 220, cf. alexi, w., res.meriţX, d. Conturile. .. prevăzute în planul de conturi... sînt obliga-tiirii.- atît în ce priveşte noménclálura, cit şi - simbolizarea lor. leg. ec. pl. 341. Simbolizarea es,te din-tr-un moment Oarecare al experienţei o. acţiune spontană. -"viânu, p. 103. Limbajul, Şhiar şi moravurile juridice, obiceiurile cotidiene, tóate presUpun procese mai miilt ori ¡mai puţin adînci de simbolizare, halea, s. t. ii, 151, cf. ltr2, dl, dm-, dn2. Cel care tn tinereţe tíntase corbii, celebrează acum, într-un poern testamentar, vulturii — stăplnii înălţimilor, investindu-X cu valoarea ăe sirhbolizare a tiAei' atitudini etice ăe’mne fi libere. scînteia, 1969, nr. 8 218, cf. dex. — PI.: simbolizări. — V. simboliza; ' - 7435 SIMBOI.IZATOR 917 — SIMŞRIE SIMBOLIZATOr, -qARE adj. Care simbolizează; care are valoare de simbol (2). Raporturile lui cu ceilalţi eroi — semnific,alive, înalt simholizatgare — sint ordonate tntr-o anume geometrie, cinema, 19Ş8, nr. 9, 6. — PI.: simbolizatori, -oare. - , • — Simboliza + suf. -tor. SIMBOLIZÂŢIE s. f. (Învechit) Simbolizare. Cf. negulici, pbot. — pop., n. d. Banville... şi-a creat o limbă specială pentru a putea să nu spuie nimic sub valorile apocaliptice ale decadenfei şi simbolizaţii[i\. ARHIVA, II, 675. — Din fr. syiribollsatlon. SIMBRĂŞl s. m. v. slmbraş. SIMBRÂŞ2, -Ă ş. m. şi f. v. simbriaş. SÎMBRĂ s. f. v. slmbră. SIMBRlAŞ, -Ă subst., adj. 1. S. m. şi f. (Popular şi familiar; rar la^f.) Persoană care primeşte o simbrie (2). V. lefegiu, salariat (1), s 1 u j b a ş%. Cf. i. golescu, c. Văzu o mulţime de slugi, robi şi simbrieşi. gorjan, h. ii, 107/11, cf. valian, v. Apoi simbriaşii nu şed, dragă, nici o zi măcar. în pr. dram. 219. Li-curg insă, la copiii spartanilor, n-a lăsat să fie pedagogi oamini cumpăraţi sau simbriaşi. aristia, plut. 126/21. Un ţigan... s-a împăcat ca la om simbraş să între, şi s-â pus argat, contemporanul, iii, 836, cf. marian, s. r. i, 23. Simbriaşii făcură acuma tot ziarul, in plr ii, 14, cf. alexi, w., şăineanu2. Leafa nu era cunoscută pentru epitropi şi casieri, care nu erau slujbaşi şi simbriaşi, ci părinţi dezinteresaţi ai obştii. iorga, c. i. ii, 214, cf. resmeriţX. d., cade. Cei cîţiva simbriaşi ai portului aleargă înnebuniţi dintr-o patte în alta. sahia, n. 39, cf. scriban, d. Răzbea,... gălăgia hlrjoanelor de ţtnci, din a căror urdie se recrutau vii-tori simbriaşi, aleşi pe sprinceană, c. petrescu, a. r. 69. Ufiă-i să-ţi dai copila într-o casă de oameni mai mari, ca să vadă şi ea altă lume, să audă alte vorbe, — şt alta-i s-o tocmeşti simbriaşă, ca să trăiască intre slugi. v. rom. aprilie 1954, 155. După ce vreun an de zile i-a fost simbriaş, Pîrcălabu... a venit iarăşi în Bucureşti, pas, z. îv, 168, cf. dl, dm, dex. ) 2. S. m. (învechit) Mercenar (1). Cf. lb, polizu, ddrf, Alexi; w., tdrg, dl. -v> (Adjectival) Au adunat oaste simbriaşă. f (1882), 19Î. 3. Adj. (învechit) Care se face contra plată (1). Muma... este totdauna iplti ea pedepsită de crima ce-a făcut către noul născut, ce îl espune-departe de ochii săi, la tntîmplările unei alăptări simbriaşe. man. sănăt. 264/21. — Pronunţat: -bri-aş. — PI.': simbriaşi, -e, şi (învechit) simbrieşi, -e. — Şi: (învechit) simbraş, -ă s. m. şi f, —.Simbrie + şuf. -aş. SIMBRÎE s. f. 1. (Regional) Asociaţie; tovărăşiei; s p e c. întovărăşire în vederea aratului sau a alcătuiri unei stine de yară, (învechit şi regional) sîmbră (2). Această tovărăşie pentru scopul aratului se numeşte îif cele mai multe părţi... cu un termin tehnic poporal sîmbră sau simbrie, marian, s. r. ii, 172. Această însoţire sau tovărăşie se numeşte prin părţile de sus ale Moldovei şi prin Bucovina slmbră sau simbrie, pam-FILE, A. R. 46, cf. ALR SN I MN h 16/514, A II 8. 2. (Popular şi familiar) Salariu (1). Sluji-veri mie? Spune-mi ce simbrie pofteşti, po 97/26. Ai călcat jilră-mîntul şi ne-ai oprit simbriile (sfirşitul sec. XVII). mag. ist. îv, 308/18. Să-şi piiardză simbriia şi să fie I bătut foarte, prav. 10. Vecinilor să le dai simbrie, j dosoftei, ps. 269/11. Să margă ceia eu bucatele să le dea mascurii şi să le dea simbrie pe an (a. 1729). bul. com. ist. ii, 197. Era un voinic... argat cu simbrie (â. 1747). gcr ii 40/17. Au căpătat cu dregătoria aceasta o simbrie bună. bucayna, 46/21. E argat fără simbrie (a. 1^84). gcr ii, 138/31. Slugia pe simbrie la cărăbii. şincai, hr. ii, 207/30. Slugile carii în ce chip, din ce vrepie şi cu ce simbrie le tocmesc (a. 1804). doc. ec. 73. Această leafă să ni să urmeze de-a pururea, drept simbria oamenilor (a. 1811). ib. 111. Leafa va fi... în 4 rete, adecă la tot fţrtali[a]l de an un fîrtal din simbrie (a. 1817). iorga, s. d. xii, 207. Să fie poronciţi... a să mulţumi pentru osteneala lor numai cu simbria ce... şă hotărăşte (a. 1818). 'uri-cariul, i, 252. Numai să capăt eu banii miei (simbria, adecă salariul), petrovici, p. 40/4. Nu pot ajunge la cheltuielile trebuincioase întru simbriile profesorilor (a. 1.828). uricariul, vii, 176. Se supuse... cu condiţia... a li se da simbrie 300 litre aur pe an. sAu-LESctr, hr. i, 178/8. Ş-un contract s-au iscălit Unde chiar s-au lămurii Datoria şi simbria Celiii ce pre fii învaţă, asachi, f. 74/12. Jucaţi ca cînd aţi fi nişte argaţi cu simbrie.' fm (1839), 531/2, cf. valían, v. Slugile ce le avea cu simbrie, fm (1842), 2492/10/ Un dascăl bun nu se plăteşte cu 7 ori 15 fl. pe an..; văzînd că purcariul şatului are de cinci ori mai multă simbrie. codru-drAguşanu, c. X.‘ Simbria pircălabului care va priimi o sumă asemănată cu numărul familiilor înscrise, regul. org. 51/21. ■ Poate, tătucă, că nu se mulţumeşte cu simbria. ,pr. dram. 307. Fie deplin la un amic simbria contractată. a®istia, plut. 3/12. Omul care nu are capital... munceşte pe simbrie, gkica, c. e. i, 59. In anul al treilea, urmînd c,u simbria şi cu creşterea turmei că în anul al doilea, i. ionescu, m. 196. Oare nu te mulţumeşti cu simbria ta..., de vrei să mă laşi? odobescu, s. iii, 45. Simbrie tn bani să nu primeşti de la dînsul. creangâ, o. 59. S-a lipsit şi de simbrie___şi-a fugit dé la stăpînă. garagiale, o. ii, 218. Vorbeşti cu mine — îşi zise ea,.. cum ai vorbi cu o slugă, pe care o ţii cu simbrie, fiindcă ai trebuinţă de ea. slavici, n. ii, 163. Pentru asta vă plătesc eu simbrie? ispirescu, l, 44. Simbria slugii nu e dar, nici milă de la ţine, ci datorie întreagă pentru a lui slujbă; d-aceea să n-o popreşti, zanne, p. viii, 530. Dacă, apoi, pe unii ti mina ambiţia, pe nim'e nu-l momise cîştigul, simbria altui ambiţios, plr ii, 13. Spune pe faţă, ce simbrie vrei ? gorun, f. 69, cf. şăineanu2. Pentru atîtea sarcini, el primeşte acum o simbrie, iorga, c. i. iii, 134. Se cre.de că simbria neplătită ă unui argat, ca şi lucrul furat, nu încălzeşte pe om. gorovei, cr. 228. timp de un an şi jumătate vărul Sinache a slujit cu simbrie tn prăvălia domnului Niţă. brXtescu-voineşti, p. 144. Simbrie bună am, om de omenie stăpînul éste, iar de lucru este pretutin-denea. agîrbic^aNu, s. 12, cf. resmebiţA, p. Administraţia stinei o făcea fie mocanul, fie un baci angajat cu simbrie, vuia, pAst. 36. ■Era privită ca o rudă, se şoptea că era chiar, simbrie nu primea, m. 1. cara-giale, c. 73: în alte sate... simbria ciobanilor e uniform socotită pentru toţi tîrlaşii. diaconu, p.- 18. De obiceisplata ciobanilor se face în îmbrăcăminte şi oi. Aceasta e ceea ce se cheamă „simbrii“, gr. s. vi, 65, cf. cade. A fugit pentru că în loc de simbrie îi dădea numai bătaie, lovinescu, c. iv, 39. Are simbrie bună şi muncă uşoară, rebreanu, r. i, 140. Stăpînii erau mulţumiţi de el şi nu i-ail oprit nici un ban din simbrie. galaction, o. 113. Plătindti-mi... -la timp simbria cu care m-am pregătit de belferie. i. botez, b. i, 40. Dascălii vor părăsi catedrele. N-au mai primit simbrie de mult, sahia, n. 63. li va lua slugă la dînsul. Deocamdată, fără simbrie, să vadă cum se poartă. -cocea, s. i, 39. l-am plătit simbria pe trei tuni înainte. vo icxjlescu, p. i, 73, cf. ds. Am spus să scrieţi ciobanilor. Nu se putea să-i lepede stăpînîil lor aşa, fătă să le plăteasiă simbriile şi să-i cinstească, dupâ datină. sadoveanu, o. x, 639. Slugilor nu le 'plătiţi simbria. dan, u. 88, cf. scriban, d. Nu-i ceruse încă simbria. arghezi, l. 230. Sileşte pe un ţăran care îşi bătea servitorul, după ce-l legase de un copac, să-l dezlege şi să-i plătească simbria, vianu, l. u. 106. Mă duceam să le cer un spor de simbrie, blaga, h. 86. O să ne 7442 SÎMBRIOARĂ --- "918 -r SÎMEÎRIC 'înţelegem şi cu simbria, stancu, r.Va.' ii, 402. Un miel, un .purcel, de îmbrăcat încălţat şi i-20 de lei pe iună, simbrie, gonteiîtp. 1954, nr. 426, 4/2: Aşa-mi . spunea şi baciul cînd voia să-mi ciupească din simbrie. v. rom. octombrie' 195.4, 146. [Servitoarele] se schimbau mer'eU, — intre altele şi' pentru că... iţu.-prtnthm niciodată simbria.- pas* z. î, 156. Are cincizeci de sim-‘btii şi nu le împarte cu nimeni, vinea;' l. i, 115. Blamate îi fixase, cu încuviinţarea lui Oprişan, o mică simbrie "de cinci; sute de lei pe lună. V. rom. aprilie 1957,-76. Nici la simbrie nu se-ardtă 'grăbit, tudoran, e. 86, cf. dl. La plată le-a dat la toţi o simbrie, preda, m. s. 1Î33, cf. dm. N-ar fi rău, i-a mai spus ‘el, să te descotoroseşti de găzdoii aceia! Te-ai tocmit slugă fără simbrie. ijănchX.njan, c. ii, 163, cf. dex. ' L-am slujit de mititel Şi sămbrie mi-i la el. pop., ap. gcr ii, 292. Pe simbria socotită Facu-mi casă şindrililă. jarnîk — bîrseanu, d. 409. Şi-au luat rămas bun de la Gheorffhe ■Cazan şi, fără să vriie U-şi lua simbria, a plecat. ,ş>ez. vii, 105. Fata di împărat mulţumi dobitoacelor de ajutor şi se grăbi să deie în samă averea stăpînei sale, ce-rînd simbria, mera, l. b. ,23, cf. ţiplea, p. p. 116. La hîda din sus de sat Dracul slugă s-a băgat, Simbria n-a căphta, PVnă ce o-a mărita, bud. p. p. 57. Şi sîmx^ brie nu mi-a dat, O fi de mine păcat! păsculescu, l. v. 238. Ea străini îmi dă simbrie, bîrlea, b. 11. Bea, mîndruţă, pină poţi, Că ai simbrie doi zloţi. id. l. p. m. ii, 284. Să ferească Dumnezeu De pita-mpăra-tului, De simbria stalului, folc. mold. i, 546, cf. alr i 454, âlh'm sn ir h 829, a v 15, vi 26, 32. Pentru-o purcea Cam jepală, Mi-ai mîncat' Simbria toătă. ba-’ lade, iij 388. Şi i-a datî, ca simbria ,'lui, un ţap. o. bîrlea, a. p. i, 130. + Răsplată (materială sau nî'o-ţală). Cela ce face pedre plate? acela va lua simbriia ceaia nedereapta. coresi, l. .406/10. Băieţi! Mergeţi cu ju-plnul. Aţi auzit ce pdşte'şie. Simbriari destul de bună: faceţi treaba voiniceşte, hasdeu, r. v.' 54, cf. tiSrg. [Dicţionarele] le luasem simbrie de la un anticar pe care. l-am ajutat să se tnute-. sîihXescu, d. a. 7, cf. dl, dm, bEX. + Serviciu (1) . Grăiesc sd-m[i] cer plata sim6ri[e]i mele. ^îîmpeanw, g. 70/3. De acu-năinie Nu mai intră... intr-aşa simbrie, contemporanul, ii, 3l59. Sînt argat în simbria lui Mihai Pavlovici. davidoglu, b. 34, cf. dex. 4- S.p ec. Soldă pe care o primpău soldaţii mercenari; p. ut serviciu de ' inerc;enăt- plătit. Nu căpăta >soldaţii nici o simbrie. eetrovici, p. 292/9. Oastea toată se va Supune ciim i se va făgădui tnai măre simbrie. negruzZi; s. i, 1-38. Ci dar'fiic a fost Despot plătind a lor simbrie, âlec-~sandri, t. îi, 159. '[Nu era] in ţară altă oştire decîl o 'ceată de arnăuţi, cu simbrie, aduşi de peste Dunăre. gane, n. i, 155. Ne-au băgat la Bismdrk fără simbrie. pas, l. i, 43, cf. dl, dm. Şt'rtngînd oşteni cu simbrie a ştiut să păzească ţarinile, h,. daicoyicic, d. 69, cf. DEX. 'J . 3. (învechit şi regional) Arendă; chirie; plată (2) dată pentru'arendă sau chirie. Căci pre an simbrie de năimit au slujit ţie şase ani. biblia (1688), 1372/58, cf. i. golescp, c. Stoian musceleanul, cqre ducea circiuma de vreo doi ani cu simbrie, zîmbi in sinea lui. CAMIL PETRESCU, O. II, 205, cf. DEX. — PI.: simbrii. —Şi; (IpvechitşiregionalVsiinlţrie ş. f. — Simbră + sul/ We.. SÎMBRIOÂRĂ s. f. (Popular) Diminutiv al lui simbrie (2). Ce ciştigasem din şimbrioara mea şi din osteneala mea, ... am cumpărat moşie (a. 1779). lORGA, s. n. 132. Numai cu această simbrioară nu m-am putut ajunge (cca 1800). id. s. d. xii, 192. Vreau bani ..., bănişorii mei ..., şimbrioara mea. alecsandri, t. . 1 545, cf. dl,, dm, dex. De, cî/i ani tu m-ai slujit, Sim-brioara ţi-am plătit. teodoRescu, p, p. 558.’'Numai să mi-l judecaţi, Că slujesc de nouă ani jumate, Simbrioară nu mi-a dat. mat. polk. 160. •—pronunţat: -bri-oa-. — Ţ>1.: simbrioare. — Şi: (regional) sîmforioâră s. f. — Simbrie suf. -oară. SIMBURAR s. .m. v. slniburar." SÎMBDRE s m. v, sîmbnre. SIMBUROS, -OÂSĂ adj. v. şlmburos. SIMCEĂ s. f. vf smicea. SlSÎEĂN s. m. v. seimen. SIMEDIÂNĂ ş. f. Simetrică a Unei mediane In' raport cu bisectoarea interioară Care trece prin acelaşi vlrf al triunghiului. Cf. dl, dm,. m. d. dex, dn3. — Pronunţat: -di-a-, — PI.: simediene. — Din fr. symediane. SIMÎDRU s. iii. v. slmedru. SIMÎN s. m. v. seimen. SÎMERING s. n. {-Tehn.) Garnitură elastică montată pe axele autovehiculelor. Cf. m. d. enc. ' -ţ* PI-: simeringuri. — Din germ.' Simering. STMÎTRIC, -Ă adj. 1. (Despre părţile unui tot, despre elementele uiiui ansamblu etc. sau, p. e x ţ., despre obişete, despre ansainbluri, despre sisteme materiale său mijiţale eţc.) Care se află lntr-un raport (perfect) echilibrat, într-o relaţie desăvîrşiţă, intr-o distribuţie egală, regulată sau care esţe format din părţi ori elemente aflate Intr-un raport (perfect) echi-, librat, intr-o relaţie deşăvirşită, ,într-o disţribuţie egală, regulată, armonios, potrivit2 (Ii 1), proporţional (2); (despre părţile sau despre elementele etc.,. de obicei, .opuse, ale unuj tot ojri ,ale unui ansamblu sau, p. ex t., despre obiecte, despre ansambluri, despre sisteme materiale sau mintale etc.) care se află înţr-o corespondenţă (de. formă, de poziţie etc.) exactă sau care este format din părţi ori din elemente care se află într-o corespondenţă (de formă, de poziţie) exactă» concordant; (grecism învechit, rar) simmetru. V.- regulat (6). Cf. i. golescu, c., negulici. ‘Diamantul ... se compune din feţe jsimetrice ce corăspund. marin, pr. i, 41/24, cf. STAMATi., d. Consţrucţiunea sa cea simetrică şi plină d-o nedescrisă artă. pelimon, i, 71/30. Cobqra. scara cu o cadenţă simetrică, filimon, o. i, 100, cf. anto-NEsCUi d., pontbrîant, ,d. Soldaţii ... Se-nşiră ca Un codru de puşti, de baionete, Atîtde îngrijite cîl par, lucind la, soare, Un-arsenal simetric di arme. alecsaN-dri, poezii, 336. Teoria e destul de frumoasă şi mai ales e. foarte simetrică, gherea, st. cr. iii, 237, cf. şXi-neanu2. Părul lui negru şi bogât, ce-i ieşea pe amîndouă lîmplele în bucle simetrice... de sub comanac, hogaş, dr. ii, 18, cf. resmeriţă, d. In cupele ¿fecluale la acest nivel se vedeau în parte căvităţi simetrice: babeş, .o. a. i, 21, cf. cAbE,. La ornamentele negre..., simetrice şi desenate cu o pensulă fină de rriiniqturist, se ddăo-gau acum peţe m'urdare. c. petreScu, a. 315. Prin uşile larg deschide se vedeau grupuri simetrice de paturi imaculate, brăescu, o. a. i, 65. în triunghiul de umbră dintre perdelele simetrice, se vede mina unei femei. cazimir, gr. 127. Dar pe simetrice cîntare, Poetul, cumpănindu-şi versul, Mai cheamă-’n suflet o cîntare. pillat, p. 240, cf. scriban, b. Dinţii lui surprinzător de simetrici, ar&hezi,' l. 126: Compoziţia romanului, prin grupetrea simetrică a personajelor şi faptelor..., este.-', forma vizibilă a serţimfieafiei lui. ' vianu, sv 161. .Această doctrină se potrivea de minune tuturor manifestărilor spirituale care reacţionau... contra explicaţiilor prea simetrice ale raţionalismului, ralea, s. t; i; 95. Dincolo â» OU, se află'clădirile simetrice ale postului de radio. Rogza, c. o. 202. Corul la Aristo-fan, luînd o dezvoltar-e simetrică, a adus elemente cu totut noi în comedia politică. .V; rqm.’ septembrie 1954, 7453 SIM'ktniCEŞTE — '919 — SIMETRIŞ 211, cf. Dl| dm. Amplasarea pe'telor iste Sé obicei simetrică. abc sXn. 390. CoMafiă'*£tittso.iïnélôr sonore — şfirde.se Completează dînd naştere unui sistem fonologie Simetric, t. .«dm. lSeY, -273. ‘Sînt sfmetfîce-aceite ‘două cărţi ca două aripi de pasăre, româniâ litera.rX,'1969, nr. 35, 14/4, cf. m. d. enc., dex. <0* F i g. Anf desluşit natura necontenit lucrind, Ma&rifcti'triişcate şi-Yi forme distilată, Simetrică privelişte de gînd. labiş, p. 141. •£> (Adverbial) Părţile constitutive ale celor 'mai rñulte animale, plante şi minerale sint aşezate simeti ic unele faţă “de altele, philippide, p. 135. Avem Cité Un grup de Astfel'dé turnuri‘ aşezate simetric, pârvăn, q. 478. O frază bogată, construită simetric, afost ... totdeauna ideălbil unui scriitor: iordan, stil. 241, cf; scriban, • d. Scena descrisă si distribuie simetric in jurul axei lui centrale, vîanu, e. 1®4. .Qasca netedă, lucioasă a părului încercata simetric ovalul-. cXlinescu, o. i, 13. Pe- pînză, păsărelele galbene şi viorii zburau simetric. CAMIL petrescu, N. 60. Sarbe'de-ar fi toate ■ ; ■ De nu - lerar strîhge-n rîndûri simetric rînduite 'Modernul comunismului stindard, labiş, p. 244. Cele patru sinonime ‘se grupează astfel simetric doUă cîte două. l. rom. 1967, 218. Două scrisori subliniază simetric atitudinea larg înţelegătoare caracteristică omului Tudor Vianu. contemp. 1969, nr. 1 179, 8/6. 2. (Despre două puncte âparţiitînd aceleiaşi figuri geometrice Ori dèspre două figuri gèOinètricê'sSii'despi-e părţi ale acestora) Care are proprietatea dé â fi aşezat la aceeaşi distanţă de tui plan, de o dreaptă Sau de un punct. De şt'rii‘ïrilr-uk poligon regulat orice două ' laturi pârâtele, apoi s&'hiimeţte pottÿÿfûil'itníéttic:óeoííetria, a: ii’. Să vor ríümi.... unghiuri simetrice. póeW- rtj, O. 197/28,* 'cí.'GoñV. g'eóm. 58/23. Nutnim poliedre simetrice două poliedre cctre . ..'Sirii făVute tôt într-un chip..pop, g. 122/12. Doiiă punturi[A~'şi A' se'zic că sint sirñetrice faţă cU un puni O Cînd’ linia Care'le'uneşte trece, prin puntul O şi este împărţită 'iii două părţi egale iii acest 'punt. melik, g. 212. Două puncte 'M, M' se zic simetrice în raport cu ó dreaptă dacă dreapta e.şţe-.mediotoarea segmentului, geom. sp. 62. Fié ABC, DBC, două triunghiuri ecMlatirăle Simetrice în făport ,cu fief şi P an piînct pe cercul deschis din D'ta centru, cu DB că i'âîă. geometrie ix, 104. •¥ (Siîbsta'ii-tivat, f.) Dreaptă. aşezată iii simetrie (2) 'eu altă dredptâ, cu un i)uftct sau cu un plan. Să èe âèrhonstrëze că siméïïica lui DE faţă de bisecloüre'á uñgh'iülui A .esté paralelă cü tatùrà BC. gëouïëTrié ix, 61, et. dm dn2, dex. + (Substantivat, n.) Punct’ aşezat în simetrie (2) cu alt punct, cu o dreaptă sau cu un plan. Dacă se ia simetricul.dreptei D faţă-de A, această^pro-blemă se poate eminţa şi astfel: să se ■construiască un cerc tangent la dOiiă drepte concurente şi care să treacă printr-un punct dat. geometrie i-x, 118,. cf. dn2. Simetricul punctului iniţial faţă de punctul dat. M. d-enc. ^8.87, cf. dex. Funcţie 'simetrică — funcţie a mai ţnulţpr variabile care nu şe schimbă, orice permutări ar suferi aceste' variabile. Cf. dl, dm, dex. Relaţie, simetrică = relaţie îiitre elementele unei mul-. tiţfti in care., (iaca un an,umit element este .în relaţie cu ijn al doilea element, atunci al doilea elemeS't este în relaţie" cu primul element. Cf. M.. D. enc: — PI. : Simetrici, -ce. — Din fr. symétrique, it’ simétrico. SlMETBlCfŞTÎS adv. (învechit) în med simetric (1). Cf. eontbriant, d. — Simetrie + suf. -eşte. • ŞIMETRÎE s. f. 1. Raport (perfect) echilibrat, relaţie deşăvîrşjţă Jpţ|e părţile unui tot, între elementele unui anşârpbţijf etc., disîift)ii%iâ egală, regulată a părţilor- uţiui tot, a elementelor unui ansamblu, • a ïm;0'hiii,e, p otri vire1 (II 1), proporţie (2); corespondenţă exactă (ca'formă, ca poziţie etc.) Intre părţile (opuse ale) .unui tot) între elem'eritele (opuse ale) unUi-ansiifthlu etc., c o îi c io rd a iî ţ ă. V* proporţie n a 1 i t a t e (1), regularitate, sim-f o n i e ,. (2) . Şţatţil [=?= statura];, spaniolilor iqste cu bună :sirţielrie .. sînt maţ înalţi decît- de niijloc. ist. .Aţi. 1:2V/14. Frumuseţa de: un mare piflflt fiu. stă întru ■a sa mărime.,., spînzuişă şi de a sa îndămînă pentru lăcuinţa şi fie ;a S.a dreaptă, simetrie, crîtil 21/14, cf. i. GO.LESgu, c. Fmriiuseţp cetăţilor atîrnă de la lăţimea. oblimea, .... simetria ji strălucirea zidirilor, rus, i. i, 79/îi. Invăţăt'dr'a desenului este încă trebuincioasă, 1pântru că insuflă gUStubde simetrie, hegul. org. 376/3, cf. j5eg.ui.ipi- [Eqrmele] ş-aţ; pţitut gri}pta dupfi pqre-,care caractere de simetrie ce determină. proprietăţi optice. marin, Ipr. i, ÎX;L/SL Fef&’stfele, prea mici, sînt împrăştiate fără itici o simetrie, russo, s. 1$5. Aduse la Roma . . . [colunele] pierduseră mult din d tor- splendo.are ' $i ,simetrie. Aiiiâ'TjA, îlîjt.' 269/22. 'Aste' capitc aşezate cu simetrie pe poliţi. negruzzi, s. i, 216, Cf. .prot. — pop., n. d., antonescu, d., pontbriant, d. Aşeza scaunele, fă’Ceă uHicul'ta liimîhări,' aşa c’a toate^să fie în regUlă şi Cu sirrîeir-ie. gAîie, n. ini 171. Membrele pierd siguranţa şi simetria mişcărilor, caragiale, o. i, 29. In spiritul modei de azi, uniformitatea şi simetria denotă un gust ordinar. ViÂHtrfX, s. a. iii,. 11. Simetria este un element important în activitatea psihică. PHILIPPIDE, t>. i3S, cf. şXineanu*. &ăr'cui ‘căpiţele de fîn cu Cată mări, încărcate îh fttare povară, dar cu multă simetrie, agîrbiceanu, s. 395. Pentru sirrteirie se poate spune că Tartuffe, Harpagon sînt tipuri de oameni, Olhello e tip de pasiune. îbrăileanu, s. l. 42, cf. resmeriţă, d., cade. Rînduri?rînduri, şpre cîm-pie Se perindă nori de'plumb Peste larga simetrie De coline .cu porumb, topîrceanu, o. a. i, 181. Una din aceste necesităţi este;-simţul pentru simehie. .iqreian, stil. 97. Tot ce am văzut şi am aflat acolo pentru mine e de o impresionantă sim.fif.rie. c. petrescu, ,a. 411^ Ordine, ordine şi iar ordine. în toate cele, ordine şi simetrie, teodoreanu, c. b; '2Cînd toate însţrnnările sînt începute cu „astăzi“, este greu cronicarului să strice /itnglria punînd „ieri“, nurnai pentru că n-si- avut în 'zttia respectivă răgaz de scris. cXlinescu,. e, 47. Oamenii, au făcut, din simetrie, şi curăţie, ceva . 91. b lume nouă, eliberată''âe 'prejudecăţile ordinei, aspiraţiei spre armonie, 'eChilibru şi simetrie, oprescu, a. m. 67. Urbanismul ... a reglementat în toată Europa contrastele, siinilriile şi alternanţele dintre suprafeţele clădite şi zonele numite verzi. arghezi,"-b.: 90. Armonia, simetria, propbrfia.-s. sînt postulate-inerente ale ,-,tipicului“’, blaga, z. 62i Perfectă simetrie a crucilor albef din cimitirul eroilorj pare atunci un s’crtşnet de calcăr. bogz'A* c. o. 320; Simetria imphne ordinea directă a cuvintelor, ol- 195-75 33. Sentimentul -unei' perfe’cte simetrii învingea, la sfîrşii, impresia de - disociere psihologică. consîantîHessu, >s. iii, 170, cf. dl. Lampioane de hîrlie ■ atîrnau intr-o simetrie studiată, t. popovici, s. 313, cf. dmî Metoda .pierde în simetrie, dar ■dştigă in,, adevăr, v.. ro^ iulie .1958, 117, Simetria antitetică a caracterelor e. uniil,4in cusururile piesei, .isţ, tiŢ. RpM. ii, 479.. ttexacpjalierii sînt coralieri de tipjil celor actuali, adică au pereţii interni dispuşi, după o simetrie hexaradiară. geologia, 77. Simetria e încă puternică, ..... jijnele aţţ o sonoritate imperioasă, l. rom. 1967, 139- „Simetrie“ înseamnă aici ordine, regularitate, proporţionalitate. M 1968, nr. 1, 43. O anumită scandare a leitnţoHvului, fine simetrii dău filmuljui Urî caracter poMialic. ci-NF-M : şime.ze. v- Din ir. cimaise. ŞiMÎlţiÎTIG, rX adj. v. sifilitic. SlŞiFÎZA vb. I. R ei 1. v(Med>) A produce o simfi-ză (2). Cf. DEX. — Prez. ind. pers. >3 : şimfizează. ' r- V. slmllză. SIMFÎZĂ ş. f. 1. (Anat.) Tip de articulaţie Intre două oase, caracterizată printr-o mobilitate redusă. Cf. i. GOLiscD, c. Simfisa are !o direcţie oblică de sus in jos şi de dinainte înapoi, kretzules cu, a. 73/1.4. In sftrşit măi este ţin fel de articulaţie ce se numeşte ... simţise; id. ib. 129/21. Simfisa este anchiloza naturală şi normală. man., sXnXt. '205/11, éf. >26,0/8» prot.— POP.-, N. Dl, >NTQNE!5CU, D., BARCIANU, ALËXI, \V., DN2, SCL 1960, 710, DEX. ' 2. (Med.) Alipire, prin aderenţe, a două membrane seroase care, iii mod normâl, se află separate; (rar) sinechie. Simfiza plevcrală... poate apărea în ürma unei pleurezii. der, bf. dex» dM<. Scris’ Şl • Umfisă. — Pl.; şinifize. 7- Şi: (rar) sibilize; sinfiză (¡kretzulescu, a. 114/6, scriban, d.) s. f. — Din fr. symphyse. SIMFÎZE s. f, v. simliză. SIMFIZIOTOMÎE s.f. (Med.) Secţionare a unei Ssimfize (l). Cf. dns. — Pronunţat: -zi-o-. ** Pl-: simfiziotomii. — Din fr. symphyséotomle. SIMFIZÎŢĂ s. f. (Med.) Inflarnaţie a simfizéi (1) pubiene, Cf. dn?. —Pl. : simfizite. W> i)in fr. şymphysite. SIMEON I vb. IV y. slmfonlsi. . SIMFONIC, -Ă adj. X. (Despre muzică, despre creaţii muzicâle etc.) Care aparţine simfoniei (1), privitor la simfonie; care are Însuşirile simfoniei. Cf. 1. golescu, c„ Valían, v. Cintind p melodie simfonică, marină, alécsandri, poezii, 317, cf. alexi, w., res-meriţX, d¡, *gade. Noii creaţii simfonice româneşti ti sini caracteristice tendinţele de prelucrare a temelor actuale, contemp. 1951, nr. 257, 3/2. Postul de radio transmite excelentă muzică simfonică, stancu, u. Rî^s.’s'. 153. Asemeni vengr acorduri simfonice,-... pă-mlntul începe să se ridice deodată, bogza, c. o. 12, cf. dl, dm< Ai terminat poemul simfonic? bXnulescu, x. 65. E multă muzică la televiziune,.. . simfonică, de operă şi operetă, cinema, 1968, nr. 1, .'XIII, ci. m. d. enc., dex. -v* (Adverbial) Nu cunosc in ţoale literaturile un suflet care să fi cintat mai simfonic întreaga orchestră a pădyrilpr. lovineşcu, s. i, 1.46. + (Despre Orchestre, despre’f.Oţmaţii muzicale sau despre repertorii, despre spectacole muzicale etp,) Care. are in program muzică Simfonici (1); (despre orchestre, despre fornjaţi.i muzicaji şaii djespre interpret, de oiaţeşei, inşţriiingntiştij caje execută mţizică simionic,ă. To.aţg instrurnentele Oj¡cliestreÍ simfonice contemporane s}:nt insţnumşnte „populare“, alexandru, i. m. 3. Stirf fqporizate ppn.cârţşle simfonice şi recitalurile, m 1962, nr, 2, 8. Concertul orchestrei simfonic? a liceului... a dkpăşţl cfidrul obişnuit al manifestărilor de acest gen. ,gî, j96.*8, ,nr- Í35, ¿/6. Celelalte concerte simfoniţe ale jestivaliilui vor fi conduse de remarcabili şâfi de orcfişstră. scî,nteiaî 1§69, nr. 8 iâll. In stagiunea estivală.dăm concerte simfonice, contemp. 1R69, nr. ,1 178, 7/â. af-. (Spbs,ţ,anttyaţ, n.; mai ¿Ies Ift pl.) Concert ,de pu^icăisimfoniGă (1); creaţie simfonică. Ştiţi că-ţi plo.ce rţiupica şi că uripăreşti simfonicei?. VoictrLES.c,u, p. 11, 4ÎŞ, Cercetătorul simfonicelor noăslţe poate observa ,qa.rieţatea abordării liţi Perlea.\M 1068, nr. 10, "21. Simfonicele săpl&rninii ne-ău propus cunoaşterea unor interpreţi de peste hotare, contemp. 1069, nr. 1 175, 6/5. 2. îig. (Despre fenomene naturale, despre creaţii, manifestări ále oamenilor etc.) Care produce efecte Soriore, vizuale etc. (deosebit de) agreabile (amintind de o; simfonié). V, armonios, plăcut. (1). Pe masă arde .o candelă albastră Şi viforul simfonic îmi clntă la fereastră, demetresci;, o. 57. Am admirat prozo simfonică a lui Odobescu. lovineşcu, c. vi, 6. Uzăm de un limbăj măreţ, simfonic, spre a da sufletului tensiunea de cate avem trebuinţă. cXlinescu, c. o. 369. Punctul... pooită un nume cu mari rezonanţe simfonice.. bogza, c. o. 17, cf. bL, DM. Poetul e un mare ălcătuţtor de blesteme iri mélrii.omfibrUhic..., un autor keintrecut de pasaje simfonice, românia literară, 1969, nr. 26, 12/2, cf. dex. -v> (Adverbial) Iahtul se leăgănă tare, incheieturile-i trosnesc, frlnghiile şuieră simfonic. vlahuţX, s. a. iii, 4’îl, Ca ruga unei mame la mormtntul Copiilor — simfonic sună cîntul. coş-buc, b. 14Ó. Extazul muzicei este analizat simfonic. lovineşcu, c. vii, ili>. [Pictorii] clădesc — fie simfonic, fie arhitectonic —> complexităţi de líñii şi ctílbri ce vibrează in sine cum vibrează o catedrală¿ rom. ianuarie 1966, 172. — Pl.: simfonici, -ce. — Şi: (rar)sinlónic, -ă adj. scriban, d. ~ -• — Din fr, symphoniqne, it. simfonico. SIMFÓNÍE s. f. li (In trecut) Ansamblu de sunete eónsoñáííte sau de sunete inuzicaTe; compoiiţie mdzi- 7471 _ SÎMFONIË — 921 — SIMIANCX. cală instrumentală (eu solişti, cor); (sens curent) compoziţie muzicală instrumentală saü instrurnerital-yo-cală de amploare, care cuprinde tţţ forma clasică patru părţi (prima, in formă de ş;ongţ|, ajflQJia Igntă, ca un lied sau ca o temă cu variaţii, a treia, in formă de .menuet sau de scherzo, iar a patra, c.a un rpndo.şau o sonată); p. ex ţ. partiturş unei astfel 4« Din multe strune o cîntare, ... o fta/Tfiente inftrQ siriifonie fac. caijtemir, 1.1.1, 142. O ipaşiţlă casă cppiţz,e jţiiţ^icţi, care, în trei ceasuri, porte scogte iii CQpii dih orice Uvertură şi simfonie, cr (,182Ş), 257/2, cf. ţ. GpijEşcu, c,, VALIAN, V-;, NEGULICI, STAiţi^I, P. Igfjl BHJf ţi Uţl'WC Să-ntoneze-o Simfonie Pe o r.aiţiut# d/ţ JîKg. ŞţpN, f. jj. Ara mare,poftă să auz .... vreo simfonie fe ále hii Mozari. id. p. 2*71, cf. PRPT. — POP., fc. D.} AÎÎTpNEŞCy, p., PONTBRIANT, P:, ŞĂINEANU2, IÎEŞMERIŢX, D,, CADE. îmi veneau- In minte unele fragrţienţe din simfonia pe caţe o ascultasem, vlasiu, d. 164, Simfonia lui Mafăer ne angajează ¡nai amplu, vianu e. 57. Şijţifojiia... demonstrează o însemnată măiestrie profesionalii aţoiţi-pozitorillui. cpNŢEMP. ,1951, nr. 257, 4 /3, ţf. pl, dşi. A promovat cu dărnicie şi entuziasm tóate artele .'..,44 la fluierul ciobănesc pihă la orchestre, simfonii. ahphezIî b. 15,7. „Simfonia spaniolă“ de E. Lalo, éxecúfatá de DÂvid Oistrach. GĂLiNEScu, c. o. 123. AsociezAn minte acestei bazilici monumentale ... simfoniile lui Beethoven. ralea, s. t. i, 300. Domnitorul nu era in staré sá asculte pfnă la capăt o sir0fqţ\ie execjilată de muzicieni gerţâiîni. ALÉXAíJDRtij j. ii. Í7, Uri vals, p voce Uitată, ppoi acordurile ui\ei simfonii, barbu, ş. n. ii, 249. O simfonie e • imprimată pe discuri, cinema, 1968, nr. 1, 14. Au răsunat din nou acordurile... simfoniilor lui Beethóven, Eneseu. gî 1968, nr. 935, 216, cf. m. d. enc., dex. v (Ca termeii de comparaţie) Şi umple tot amurgul de taine şi fiori, Incit se pare plînsul o triştă simfonie. petică, o.. 174, Ca in ultima supremă simfonie, din a^încimile lór tţxfsep să se audă glasuri papahagi, c. l., PâlDi, m. phan, 251». ^ (Concretizat) Document care atestă o învoială. I^-aU pus de au trecut tn dosul simfon.i[e]i suma ocalelor şi bajii (a. 1825). iórga, s. d. xxn, 189. 3. F i g. (De obicei cu determinări care aţată domeniul) Ansamblu (armonios) de elemente pare concură }a producerea unui aijumit efect plăcut. V. p r,o p o r-ţ Tonalitate (1), simetrie (1). Siinfonia psalmilor 1%, limba rusească, ce o tipări, negruzzi, s. ii 144. yintu-n funii [îşi şuiera] uriaşa simfonie, mace-donski, o. i, 76. Căutînd, cu multă grijă, locul fieiărei note In simfonia aceea de colori, vlahuţă, s. a. iii, .410. Auzi tu imensa simfonie a tăcerii? Pemetrescu¿.o. 144. Dar aceasta nu era numai o grădină, ci o mare simfonie de florL petică, p. 347. La glasul nostru-n simfonii Tresar grădinile pustii, densusianu, l. a. 17. Fantastica simfonie .... şejpca parcă de-a prinde-mă cu zăpăcitul meu auz. hogaş, dr. i, 213. Privesc cu ochii slăbiţi simfonia de culpri-şi lumină, brăescu, a. l’4. Peste tót [in . Moscova], o simfonie de roşu şi jocuri de lumină. ŞAHIA, n. 23, Fusul ... întocmind în simfonia torsului psalmii îngropăciunii..klopştqc^, f. 44. 1 mi trirheiea o simfonie în proză pentru „Viaţa românească“. teodore an u, m. u. 87. Tablaul ... E o minune, ó simfonie albă• gălinescu, s. 71, Oh, sfinţi zvonuri de,zori: siriifonie a trăirii sălbatice, blaga, l. u. .187. în Simfonia rQţilor de fier [ale trenului] -.. „ atenţia scapă şi fuge., ralea, , s. T. i, 149, cf. ni, 124. Marea sirnfoñie a Carpăfilor Imepe să fie auzită, bogza, c. o. 341. Maşinile de seri» bat o simfonie necunoscută, baraîjga, v. a, Î4, cf. dl. Tot mai falnic vuieşte simfonia tainelor, deşliu, g, 45, cf. dm. Am înţeles să-i cer Adinca simfonie ce-n codri-o sună vintul. labi^,/p. 141. Aud ... Majora simfonie de linişti şi de sonuri. vulpescu. p. 145. O impresionantă simfonie cinematografică, cinema, 1.9.6Ş, nţ. 1-, XIV. Puşkin, Goethe... sînt delegaţii veşnici ai sufletelor popoarelor fjj simfonia spiritului universal, contemp. 1969, nr. 11.83, 4/7, cf. dex. — FJ,: simfonii. — Şi: (rar) şinionie (scriban, d.), (Învechit) şemlonie s. f. Din i'ât. symphonia, ngr. uu^iptovia, it. slnfonla, fr. symphonie. SIMPOXIÉT s. f. Lucrare orchestrală de dimensiuni reduşe, csare păstrează .caracteristicile de gen şi de ţpnstrucţie ale simfoniei (1).- Materialul teţnatic ai sirnf onietei esté puţifi interesant, gohtşmp. -195i, nr. 257, 4/3, cf, dl, pm, du2; der, m. d. en.g., dex. -ir Pr.onunţat: -ni-e-, — FI.: simfoniete. . — Cin it. sinfonletta fr. symphoniette. SIMFONISÎ vb. IV. Refl. tecipr. (Grecism Învechit) A se învoi. Mă pliroforisiiu că ei... s-ar fi simfonisit ca să se unească cu toţii (a. .1795), gAlpi, m. phan. 251. Vedem din mărturiile acelor 18 săteni că sînt a se s,ifixfpnisi cu dinşiUa. 1804).-ids ib. — Prez. ind.: sirnfonisesc. — Şi: siiriioni vb. IV gâlp.i, M. PHANi 2al. — Din ngr. èau(i (Adjectival) Un compozitor simfonist eu experienţă. m 1968, nr. 8, 39. — Pl.: simfonişti. — Şi: (rar) sinlonist, -ă s. m. şi f. SCRIBAN, P. — Din fr. symphoniste. SIMIĂN, »Ă adj., s. m. pl. 1. Adj. Care aparţine simienilor (2), privitor, la simieni; (iţtt). simiesc. V. m a 1 m u ţ e s c. Cf. aleXi, m., scriban, p„ pjis. 2. S. m. şi (rar) f. (La pl.) Subordin de mamifere primate cii encefălul foarte dezvoltat, orbita separată de cavitatea temporală, cu o pereche de mamele pectorale şi faţa expresivă (Siriiibideia ); (şi la sg.) mamifer care face parte din acest subordin. CircumvoluţiunUe ... nu [ie] Intilnim la maimuţele inferioare prectim laşimiene. ARHÏVA, I, 495, cf. DER, DEX, DN3. — Pronunţat : -mi-an. — Pl. : simieni, -e. — Din fr. simien. SIMIÀXcA s. i. (Regional) Horă executată cu paşi săltaţi, spre dreapta şi spre stingă, de cite două ori, schimbindU“se apoi intr*o slrbă ^melodie ,după c,are se execută această horă, Cf. pamifile, j. iii, J4, dr, ii, 419, (3L. olt., varone, p*. ^ (Ôlt.) Sùnibficà cu strigăiiiri ** joc de fete $ băieţi executat cu braţele pè umeri, ca la sîrbă. Cf. VARONE, D2. — 922' — "SIMILAR 5 — ‘Proriu'flţăt: -'m'i-ăn-. -¿'PI.:? ' : - '■ •' — De la n. pf. ijlmian. SIMIDĂ ş. 1 v. smidăS. , . SIMIDIAMtfTRU s. n. v. semidiametrn. 1 SiMlDIAMflRtl s. n. v. semldlamelru. SÎMIE s. f. (în dicţionarele (lin trecut) Maimuţă (1). C{. LB, POI.IZU, GHEŢIE, R. M.., BÂWcÎANU, ALEXI, "W. — PI.: simii. — Din lat. simia, 'SIMIÎSC, -EÂSCA adj. (Rar) Simian (1). Rămas lot fti'i'c şi strriiesc ¡; el purtă totuşi pe fală, semitul heîndoţgs ăl |^ih^U« la trei dinjin,eqţq!sfc'otea covrigi cu. susan, calzi. v. rom. iunie — iulie l9‘63, ,89. Erau- ase,unse grătarele ţa mititei şi ^pătricieni, SÎrrii-geriile, ... diţjhenele cizmarilor. contfJmp. 1969, nr. 1.197, .3/5. $imiger(i.le, boiangefiile şi băile eră a inier-.zzis.e in inima .oraşului., g. parbu, â.. v. 53, cf. ''p'EX. >P1'.-: jsimigerii. — Simlgiu + suf. -erie. SIMIGÎU s. m. Persoană care face sau care vin.de «imiţi, covrigi, plăcinte, gogoşi etev V: covrigar, . ţa tis ier, plăcintâl* (2). Tănqse simigiu ..., ’ pfteorghe’'ş'iihigm (a.: 181.0). ®tjl, cqm>. iST..?lv,:ia2, cf. i. doLESgu; c. Goppotafitt cafegiilor, cdrparetfiă simi-giilor, corporaţia'ptsSarllor (a. 1836). dog. sec. ,645, cf. ivamanj v,, pR. ‘.pr^-m. 229. Acolo -se aşezau ,pe..vifle fn şir1,■ unul fltngă altul, merqri, simigii-, şi.:,br$g(igii, . e x t. câre seamănă3 (1) cu cineva sau cu ceva, âseniănător, aslâcnea, (învechit) a s e-iil ă n a t,1 p o d o fi n i c (1), semănător. V. a p t o Ji i a t, c o r e s îp ô n d e n t. cf. brëzoiaîiu, r. 278, antoneScu, d. Au intrebăinţăl de nenumărate , ori acesl cuvittt orViuvinte sifriilăre. îshereX, st. cr. îi, 14. SedecVataU rdbi ai do’rfiniei şi erau~s~u>pp$i.-;. ia 'o : sclavie similară cu a 'celorlalţi, sibtf, p 66. Să /ăţaseă apoi' anrectndva aceea ce faţis'eră similarele focare. Sb.iêra, f. s. 341, c'f. ŞX.ineaîju'2. CUvititeU străine ... ■ se află foarte rr'iitte in trottieă, ca şi in ătte lucrări Similare. bjjl. cont. ist. ii, 33. A trebuit să ’âleăttiidsbă vtrful unui cprofiampit similar. pâ.rvan, g. 24, cf. R^ssiEfiÎŢi, p. O descriere Similară găsim şi lă Biniitrie'Cănternir. bol. co'M. ist.^v, 127. Aceste tondifiâni vor fi similare. ÀRPELÉÂNu, ü’. P. 1S2, Cf/CADÉ. Şl Râul o fi pàfit ca diiisui saiîcevq simîlăţ. rebrea'nù, r. î, 22. Guvernul ... este gata să încheie c'U celelalte naţiuntcorivenlii siMlare. titülescü, d. 511. ÂU côfitribuit.i.' Ţa ridicarea preţului muncii !n tbăte industriile sirkîtări din oraş. cocea s.i, 76. Orice revistă literară sau socială e tm griip . de individiiâîiiăţi legate... priAtr-o diitûdïne similară In faţa vieţii. teodoReanu, m. hi, 169. S-au dat şi f, amănunte despre 6 iarnă similară, din furtdul veSèuritof irë'cjife. sàdovèanü, o. xx, Ôi. Ăbesi foc s'e repetă şi in ' alte cazuri'simîlăf e. PuşcÂţtru, L. jk. i;' 42. Deosëb'if'eà se datoreşte ... ritmului silabic, àafe nu’estél.- identic cu al formulelor sigilare precedenţe, iordan, stil. 47, cf. scjuban, d’. în toate cazûrilè sïntilùre Se va tntiţnpjlă acelaşi lâxsfu. ralea, £ r. ii, *13. Şfectaco-' Iul ".. reaminteşte ălte scene similăr'e. bo'g^a, a. î. 553. In cazuri similare, patronul se arăfăse fără milă-, stâncii, r. a.iv, 417. Rezuifafe sifhifare ] iulie 1961, 5. 'Air existai criterii similare, vîî». i»esc.1- ;j august 1964/5. îh ciudă structurii prozodice ‘similare.'. . I propoziţia subiectivă şi circwtnstanţiald instrumentais * nu se despart de regentă prin virgulă. î. Rom: 1967, 57. Concurenţa produselor siifiilare ''greeeşti ... era de .Î. nebiruit, h: îdaicoviciu, d. 52. Şi-a încercai norociil cu f alte ... serOicii similare, magazin isţ. 1968, nr. 11,-<74. | Năzuinţe similare pot fi găsite şi în aclibilUFea... altor i 'ţşjmhitori români, ol 19'68, nr. 930, l/f. Studiul lui •. .. i întregeşte în mod fericit cerc,etări similàrë. m 1968, nr. 1, 43.0 acţiune similară desfăşurau în acelaţitimp şi marile ţ publicaţii de peste ■ Carpaţi. românia literârX', 1968, ■ nr. 8, 5/2. Problemele de sistematizare consemnate in ' 'i,Regulamentul“ din.1830, ca şi în docürrîentele similare : de 'mai lîrziu, :aul început Să Stea' măi mult îh atenţia Stăpîhirii. g. Rârbu, a. v. 127. 0 similară reeditare se : 'iinpüné şi cu cete două lucrări, contemp. -1969, nr. 1 Î72; 2/6. Spre deosebiré de ălte lucrări similare, găsim aici înserate^ şi expresii româneşti, românia literarX, 1969, nr. 14, .14/3,. Performaiiţele lor sini similare produselor. fabricate de firme ejiropene. scînteia, 1969, rir. 8 i84. Ptâocupări similari pui existât şi î'n dbm ’eriiul conèertelùr dë thuzicâ uşoară, fcbrttëmï>. 1971, nr. 1 295, ‘ 6/3,“-cfî’ M. pi enc., pex. <>. (Substantivat) Stofe de-lină’,.. ide fabrică engţeşţi o să confie totdeauna o vqiqpre similaritate SlMlNlCHlË JţeJeririle la, tragedia ,anţică:.,. se justifică mai ţrmll prinlrrO -siiŢiilitijidim de .siiţiqţif. caracteristice unuia dintre, .fenomeiie sajU obiecte-s,ă ppfttăr îi.obţinute prjntr-uh calcul relatiy, simpluidinvalorile CujabacBte .ale^mărimilor corespondente «iile celuilalt fenomen sa» obiect. Cf. der, m. d. enc. + Sp e c. (Mat») ;Coresppnden|ă,biunivocă intţe punctele a două figuri sau corpuri, asţfjel Incit raportul lunginiilor segmentelor ' omoloage -.s^-'fie constant; asemănare. Gf. cade, ltr2, jd.m, der, dn2,, m. d. enc, dex. - . cu 25 sau cu 50 % mai mare deeit similarele lor de. fabrică ausü'ô-unÿatâ. chica, c. e. ii, 575: ^ '(Adverbial) Am procédai similar. ■ ■ " ' — Pl..: similari, -e. Din fr. similaire. SIMILARITATE; s. f. (Rar) Similitudine. Cf. sfc vi* 57, DN*. — Pl.: similarităţi. — Din fr. similarité. ŞIMILI- Element dp compunere care însemnează „asemânătpr“, ,,,sinul,âr‘‘, „aseffienea cu“ şi care serveşte la formarea unor substantive ca: s im i 1 i p i a-tră, similidiamant etc. Cf. form. cuV.' i, 257, M. D. ENC., DEX, DN3. — Izolat prin analiză din împrumuturi ca: simili-yravură, similitudine etc. SIMILIDIAMANT s. n. Sticlă sintetică folosită la limitarea diamantelor Cf. dn2. — Pronunţat: -di-a.-. — Din fr. similidiamant. SIMILIGRAVÜHÀ s. f. Procedeu de fotograyură. folosit pentru obţinerea unui clişeu pentru tipar, îiiâlt, împărţit în puncte pe cale fotochimică şau fotomeca-nică. Cf. ltr2, dl, dm, îjn2, der iv, 403. + Imagine eprodusă prin acest procedeu. Cf. ltr2, dl, dm, dn2, rM. d. enc., dex. — Pl.: similigravuri. . . — Din fr. similigravure. SIMILIPIĂTRĂ s. f. Material de construcţie care imită .piatra rjaturală şi éàfë este lritrebuihţat, In-special, pentru faţade. ÇÏ. ltr2, dl, dm, dn2, der, m. d. e;nç., dex, t- Simili- + piatră. ‘ Cf. fr. s i m i 1 i p i e r r e. SIMII.lTÇpA S, f. v. similitudine. SIMILIlTÎpBVE,j5, f. însuşire a donţ sau mai multor fiinţe,, obiecţe, acţiuni, fenpmenp etc. de a fi similare; relaţie care, există între dpuă sau mai multe fiinţe, obiecte, acţiuni, feţipmene etc. similare; . analogie, asemănare,..potriveală (ţ), potrivire (II 1,), (rar) simi-, laritaţe, (învechitei regional) semuialâ (1), (învechit j pptrpz, seminare*, sêihùiré4, (régipnàl) serfieniş2. Cf. NEGULICI, ANTONEŞCU, D., PROT. — POP., Îf. T>)Simili- .tudinea vorbelor surprinde şi împinge la dcducţiiini. HASDEU, I. C. I, 82, cf. ŞĂINEANU2, EESMF.RÎŢĂ, 5. Sînt atttea similitudini între el şi mine. ţeqdoreanu, c,b 168, cf. scriban, d. Similitudinile dintre opere, pe care le pune în lumină unul sau altul, dintre aceţte cfirente, permit ... legarea lor de împrejurările Sociale'căre le-au generai, vianu, l. tj. 6PŞ, ţi.iei o deosebiţe fii mentalitatea, nici o deosebire între aptitudinile ‘ personale'nù tulbură acordul celei ţpai desăvîrşite similituclini. RALEA, ş. j. n, 72. Pe un prombutonü^ncôhjuraide Zidurile unei cetăţi, în perţeciă similitudine cu aceea de -la Cîrfâ, o biserică înaltă şi ciudată se ridică. boGz^, q. o. 191. Această similitudine de calapoade a'fost denumită de'ermetici ¿şcoală poetică“, v. rom. ianuarie 1954, 166. Similitudinea de façies între calcarele de Stramberg şi calcarele iieocoûcVerié. oncéscü, g. 126. Dacă ar ¡fi invocat în mod serios similitudinea de nume, ar fi adoptat acel celebru nurilé şi în corespondenţa lui în limbii română. s. c. şt. (Iaşi), 1956, 153, cf. dl-, üm. Culme.a,similitudinilor, piesa se sjîrşeşte cu împăcarea tuturor, gon-sîantinescu, s. ii, 59. Există similitudini ¿ între preocupările noastre creatoate şi cile. cineaştilor .români. ( contemp. 1958, nr. 588, 5/3. Există similituâini şi tn structura generală a celor dQuă.jŞaMfe,' ist. iîit. rqm> *ii, 327. De altfel, similitudini între cei doi eroi, în anumite limite, mai putem stabili, y. rqm- npiçmbjip 19,64, 1.12.. — Pl.: ş’imilituăini. — Şi: (învechit) simlliţiidă sv.f.. NEGUI.ICI. - i, — Din lat; similiţudo, -iniş, fr. slmllitude. SIMI.LÓR s. n. T.ombac special cu adaps ele Sţ^niu» C,are ,®re culoarea asemănătoare cu. cea a .sitirului ş| care este dn.ţrgb,uinţat mai, ^leş la fabricarea imiţâţiilbr de bijuiteiţi-. Cf-, ANTOfJESCp, „D., BARCIANU, 'ALEXl, \V., ŞĂINEÂN I)2;. REŞMţEţÎlgîĂ,- p., gade, scriban, ,d., lţr^.. — TIV: similoruri scriban, d. — Din fr. similor. ? ; SJMIXACIIÎK s. f. v. simiuiehle. SIMINÁR s. n. v. seminar. SÎMIXAlUE s. f. v. seminar. SÍMINARÍST s. m. v. seminarist. SIMINECHÎ s. f. v, siminlehic. ’SIMIXÍC s. m. v. siminoc. / /î.'i < , SIMIXICnÍE s. f. Numele a doi arb.uşti diri familia leguminpajejor, cu tulpina erectă^, cü flori galbene şi ale' căror frunze şj păstăi uscate se întiebuifiţeazâ ca' purgativ şi ca dîurgtic ((¡distá ücülifólia şi' angusti-folia); pvr est r. irianz.feie şi păstăile uscate ale âces-tpr arbuşti.(fploşiţc ca medicament),, (regional) foi-1 df- niâ.m ă, sena, f r u n z a - m a m e i. Frunză, de -sihamichi curăţă patru dramuri: piscupescu, 0. 218IÍQ. Âşgmeiiea trebuieşte să aibă la păstrare... o opa de sare arriará, jumătate oca de sindmichi, ddliă oca de ulei. episcüpescu, practica, 470/30, cf. 1. golescu, c. In nici- o ţară Cidtlizaiă ’din lume nu se consumă atîta sinamichiţe pentru copiu carapiale, o. jv# 37, c;f: şip, nlt $22,,.alexi, w. Şti ia bolnavul simjnichie, s-o pişize bine şi,amestecată cu apă sau zeamă di varză să bea âimineăfa: DRidORiu-Siab', m. p. i, 88: Siminichia n*t> cutioare .poporul dCcît Ca ¡ nişte-•fruhzişo'ăre ce le, cumpără de la dugheană , > o f ierb,işi ,pun în ţa zahăr. şez. xy, 123, cf. bianu, p. s., rpna, panţu, pl., şăi- 7500 SIMINOC SIMOFTIC neanu, p. u., cade. Era posomorii parcă i-ar fi dat să béa ceài• de siminichie' cil sçCre amară, rebreanu, Wuv. 243. A trebuii, după sfatul bolhieetiilui, să se miilţîi-mească dàfir çù un c'edi de tiifUhtthie. 'stănoiu, c.'r. 166. Foi'de mamă;... şîrit'păsiăile'de la burüiahü siminiehiei. voîculescü> l. 203.-Cel măi bun mijlob^este ceaiul de siminichie, mai ales adăogat cù cïtéva prime opăbite fierte în el. id. ib.' 287, Cf. yôréc, m! n. 48% bujorean, B. L. 393; SCRIBAN, D., DL, CM, BÔRZA, D. 42, M. D. ENC., DÈx. Siminichie pisată bine, că să.nu se oază-şi se amestecă în dulceaţă, mat. folk 701. PI.;- si.minichii. — Şi: (învechit) siminachie (scriban, d,.), siminechi (cîhac, ii, 611, ^léxï, w.), sima-nechfe, (dd'rf), sinamechie (cade), sinamichi sinami-chie, sinamiçie (i. golescu, c.), sinimeché (cihac, ii, 6ll), sinimichi (trrg), senamechi (ciîiac, ii, 611, şarcianu), senamechje (gheţîe,'r. m., şăineanu, d. a., cade, scrib an, d’.), sejriţâmîcîiie D'bRF, PANŢU, ’el., cade), senemechie (tdroj cape) ş. f. -r Pin tc. sinanjeki, ngr. aiSja SIMINÔC s. m.ţ 1. Numele mat multor plante erbacee din familia corhpozeelor: a) mică plantă păjoşeţăişjgji flori mici, galbenfej care îşi păstreaz;^,^jî|iifea:|şi,, ¡aspectul fiâtural şi • după ce s.e; i«?ÿiÆJfÿçsy)Jl'mQrt^ià, (regional) budierie^ Ciri|^^0^Baţ^tîîlwi, flori-de-paie, iârbă-floco'asă, :'m ă i g.e a II 3), ochişori t.4 b), ştsîne (v. sis inel 3) (Heli^ljţ^nm.hMnariUm,). Cf. braiwza, fl. 27#, (îbe-^fêüv'À. ' 3Ô1’, PA'NŢU, PL., fecRIBAN, D., BOHZA, D. rom. 1965,^52, bud, p. p. 82, pensüsjanUîi ţ. A. 149; b) (regional; şi în sintagmele siminic de cîjmp, BRANDZAj.'FL., 27;5j, (J3gCEŞC,U, FL. 30i'^B,OR£A, P. 20, siminic de deal, borza, d. 20) parpiari fyiitejinari.a dioica ). Cf. iţi. ib. ; cj (regifinşd) firicipă (¿Filggi} gefmatii-ca). C1. id. W. 7Ô;dy (regiftnâî)vfl6cdşete (v. fVq c'pş i c S) (Fi/ago qrvensis),. Cf. id. ib ; e)j (regional) flbare-de-colţ (Leontopqâiùm ătpinum). Cit: greceşcu,' fl.'.’SOI, borza, d. 98; 1) (regiohal; şi îli sintagma siminic sălbatic, polizù, grecesc ü/fl:1 301, bor'za, d.: 78) froarea-paţului (Qnaphÿliùm silvaticutn) borza, d.> 78; |j) (regional) Giiaphqtiuiri uliginbsiinit{id.' ib.; h) (fègiotïal; în fpriha seminoc) culbeceasâ (Medicago falcata),.Ci. borza, d. 108; p. r e s t r. floarea acestor plante. Cf.. anon. car., i. golescu, c., pontbriant, d. Ascultă: printre ierburi aruncă la un loc Urzici şi mătrăgună şi Scai ţi ŞimWM. i alecsandri, t. ii, 203. Puriînd... o.cunună de siminoc, floare a nemuririi, odobescu-, s:-i, 212, çf. 173. Eude^aici mergînd la vale pnn păduri de siminic, Eu ajung în ţara unde, cînd scuipeşti, scuipi în nimic. coşbijc, p. iir,,l39, cf. şăineanu2, candrea, F. 296. Neobosite-aleargă în lumină Albinele zburind din, loc în loc, Acuţn nă-un fir de siminoc, Acum se-nalţă galben-o sulcină. angjhel, p. 99. Florile det^iminof se rup de,pe cpstjşă cîrid sînt in putere şi se usucă la umbră, pamfile — lupescij, crom. 36. Pălărj.it.i,.ţîmpodobite çu sfitocţiri , galbene de siminoc. hogaş, dr. ii, 39, cf. resmeriţă, d. Răzpflre cu siminoc. comşa, n. 1,4, cf. panţu,. pl., ca-de. Masa pe care/., se află un snop 1 niăriinţ de sjminoç.. sADayEANu, o. xyiii, 276, cf.' scrïbàW, .ri.,, dl, dm, m. d. enç., pÈjf. Frunză perde siminoc, De Sctrb'ă, de.mare^foci Siajj. 'în çodru şi gïndë'Sc 'Ce să'fac ca să trăiesc? alecsandri, p. p. 254.'‘Fqàiê^r/Îi^mi^oc,1 -là sculaţi, boieri, la Joc. y ix 440, cfl i 2^8,'ii 273,'iii 325, iv 84, x 205, XII 373, xyiji 41, 168. Rosmarinè, simf-noace ! Fă-mă, Doamne, ce m-pi face, FS-rriă inimii ce-t place. ţe6d,orescu, p. p. 320. Vino la mdrmîntul meu Şi seamănă siminoc. jarnîk — bîrseanIj, d. 150. Foaie verde siminqc, zis-a badea să nu joc. ’ marian, nu. 92. Siminoc fiert tn rachiu şi băut:. şez, ii, 19... Foaie verde siminic, Că mi^nghiţit d-un voinic, 'u/n.-, folk. 8. Stobor, de biisuioè $i âltùl de Siminoç. Sirtjinocul nevestelor, Busuiocul fetelor, şez. xm, 113. Pe cel deal çu siminic Aţa jelerun Voinic, bud, p. p. 29. Foai' verdi siminoc, Aldi-ti^ar focii-, noroc: vasiliu, -c. 135, rel. PĂscuLEsqu, l. js, 237. Fţurţză verde siminic, Şă4 cauţi, mîndro, aít boihte fiENSusiANU, ţ. h. 203, cf. alr i 1 906, alr ii <3 4Q7. Foaie verde siminoc, Văzu două scîhtei de foc. BAkAPE, i, 326. Frunză vexclf siminoc, Bate-o Floriei¿o-n loc. folc. mold. i, J.64. Siminoc Cu siminoc, Crănguţă de busuioc (Strugurele), pamfile, c. 29. 2. (Hegional) Numele uiiui dans popular; melodie după care sé execută acest dans. Cf. h iv 159, i. cr.'i, 155, iţi, 171. — PI.: Simihoci. — Şi: (regional) siminóg, siminic (pi. siţţtinigi, ţeod,Crescu, p. p. ŞI88), simióc (BoftzA, b. 70), sé;íáinóc (id. ib. 1Ó8), semenie (şXi-NEANÜ2, SCRIBAN, D., BORZA, D. 82, ALR I 1 906/5, 79) s. m. — Cf. bg. C M H H. SIMINÓG s. m. v. siminoc. Si^DfŢÎE s. f. senjinţie. .^jpilj|C.>s..3n. v. siminoc. SIMIOTICĂ s. f. (Regional) Denumire dată unui rachiu nedefinit mai Îndeaproape. Rachiu de ismă dă drojdii, anason, Şimioticff şi vutca sţnt scumpe,, jipţscp, O. .44, ci, ŞĂINEANU2, REŞMERţŢĂ, D. — ACceiitul necunoscut. — PI.i simiotici. — 'Cf. siminoc, s i m i n i c. SIMÍT s. m. Produs de patiserie de forma unui. covrig mai lat, făcut din cocă mai moale decît. a covrigilor Obişnuiţi, presărat cu seminţe de susan; preparat alimentar dulce, făcut din seminţe de susan, zahăr (şi ţnişre), susan. Cf. i. golescu, o. Unii vînzînd bdgace şi şirnifi, alţii lülelé, fructe său icre de mqriin. PEţiMok, i. 2&Ş/13. frai plăcut, cinstite mare, Áre toi acel ce'are &ii simit B'uh, grăsuţ Şi aurit, alecsandri, t. 144. I se duce ca dâr simită sau gogoaşă, marjan, Na. 140, cf. ddrf, BARCiANu, şio iij, 322. Şi dacă mamá îmi dădea iin ban de trei, c.a să-mi iau un simit, eii mă uitam in ghiozdan — de aitéarñ felia de ptine, Sănătăte burtă, aveam ce mînca. delavrancea, h. t. 17, cf. aLexi, w., şăineanu2, tdrg. Cinsteam pe Moţăt cu b/agă, alviţă Şi simiţi. hogaş* dr. îi, 126, Cf. resmeriţă, d;, cade, scriban, d. Plăcintele... Fierbinţi... Fierbinţi. — Simitul! Cine mai ia simit, stancu. r. a. iî, 399, cf. DL, D®, ?M. D.‘BNC., DBX. — PI.: — Şi: (regional) simită s. f. — Din té. simit. ŞIMlTĂ s. f. y. simit. SIMIŢÎE s. ţ v. simintie* SIMIZÉT ş. n. V. şemizetă. StMMENŢAL sübSt, v. simmenthai. SÎMMENTHAL subst. Râsă de taurine originară . din Eiveţia, oii corpul alb, tărcat Cu pete brun-roşcate, ayînd greutatea de 7Q0—1 00Ó kg şi o ttafe producţie de. lapte. Cf. DEft, m. d. éñc., dex. • ' ' — Pronunţaţ: zimăntal. — PI.: ? — Şh^r^r) sim-mental subst. der. -r De la n. pr. Simmenthai (district în Elveţia),. SIMMÉTRU, - adij,. (Grecism înve.chit, rar) Simetrie (1). 'El ...a lăsat gladiu^şi călceminte ascunse subí o,, piatră mare cu foltire.simmetră. ariştia, plut. 4/4. - — PI. : simetrii -e. — Din gr. fOi5fi[jL6tpov. ■ ■ SIM0FTĂ s. f. v. timoftă. - SIMOFTÎCĂ s. f. v. tlmoltică. 7514 SlMONlÀC — 925 — Simpatic ŞIMONlAC, -Ă adj., s. m. şi f. (Om, grup de oameni. ètc>) feafe sé íace vinovat de simoriíe¡ Cf. i. qotEScü, c. Era şi un m/tre sitnoniac, carele de exemplu d vlndut protopopului Zsivktívics protopopiatul de Ip Lisa tn preţ de 12 mii //o/-[ini]. bariţiu, p. a. ii, 660, cf. ni, 416, prot. — pop., sr. d., şăineanu2. Un simoniac care dădu bani pentru a izbuti, iorga, l. ii, 59, cf. resmeriţâ, d., cade, scribañ, D. Atacurile sale contra Curiei pontificale corupte, simoniace ţi efeminate. Oţetea, r. 26. Sancţionare ■ a crimelor... feudalilor tirani, a papilór stmoñiaci, a ipocriţilor, vianu, l.: u. 139, Cf. Dll, DM, DEX, DN3. — Pronunţat: -nl-ac. — Pl.: simóniaci, -ce. — Din fr. simonía que, lat. simoniacus. SIMONlE s. f. Trafic cu lucruri considerate de biserică sfinte şi pedepsit cju caterisirea şi cu excomu-nicarea, Mindria grecilfir... tot n-au încetat, ci in anul de acum s-au strămutat in simonía ce ptnă astăzi domneşte tfrtre ei. şincai, pa, ii, 25/31, cf. i. golescí¡;¿ ' v. 273, cf. PL, dm, der, dn2, m. d. ENC., DEX. -v* F i g. In acest al doilea plan ql punctelor de contact dintre ştiinţă şi religie, raportul se constituie nu in teritoriul cunoaşterii..., ci in açela al finalităţii umane a ştiinţei, zonă arribiguă, tn limitele cărei 'autorul vede pîndind tóate pericolele sinioniei. contemp. 196’9, 1 179, 8/5. — Pl.; simonii. 1 — Din lat. med. simonia, fr. slmonle. , SIMPATALGÍE s. f. (Med.) Durere în -regiunea nervilor simpatici. Cf. dn3. — PI.-: simpatalgii, — Din fr. sympathalgie. • SIMPATECTOMÍE s. f. Ablaţiune a ganglionilor şi a .fibrelor nervoase care aparţin sistemului nervos 'simpatic. Cf. dn2. ’ — Pl.: simpatectomii. — Din fr. sympathectomie. SIMPATËTIC, -A adj. Care dă naştere la senzaţii plăcutfe ; care provQacă stări sufleteşti plăcute (şi tainice) ; sugestiv. [Pielea] fetei era încondeiată de pistrui arămoase..cu un prea simpatetic miros, episcupescb, practica, 443/28. Mijloacele simpatetice intru adevăr au făcut minuni in cursul veacurilor trecute, albineţ, m. 31/24, cf. 189/2, Stamati, d. Critică mai nouă eşte... străbătută de un adevărat suflu de comprehensiune simpatetică, lovinescu, s. i, 511. Puterea de proiectare simpatetică în forme eterogene.,. se încadrează în acest curent dé cultură. Vianu, l. u. .437. Această identificare sentimentală, simpatetică, nu e posibilă fără o puternică , facultate de iluzionare, ralea, s. t. i, 238, cf. dl. Cine trăieşte Creaţia direct are o putere simpatetică mai mare. v. rom. aprilie 1958, 114, cf. dm, pn2. Remarcase .printre cèi dinţii că arfa descriptivă la Şadoveanu este una simpatetică, românia literară, 1969, nr. 56, 13/4, cf. M. P. ENC., DEX. ir- H,: simpatetici, -ce. — Şi : (luvechiţ) slmbatétlc,-ă adj, scriban, d. — Din ngr. mj(nta0i)TÓ<;, germ.' sympathetlsch. SIMPATIC, -A adj. 1. (Despre'oameni ori despre chipül, despre înfăţişarea lor etc. sau, p.„e>x t., despre’ manifestările, despre creaţiile lor eţc.) Care atrage prin însuşirile sale (deosebite), agreabi 1, atrăgător, plăcut, (Ii),, (popul#' şi făiiiiîiâr) fi uri iu, (familiar) nostim, (2); care inspiră simpatie (1), V. adorabil, fermecător, lnclntător, , minunat (2), seducător (2). Cf. budai-pe- leanu, lex., i. GOLEscu, c., NEGULici. Figura cea -inteligentă a vechiului meu amic, tn loc de a-mi fi tot simpatică..., mi se părea sinistră, siqn,. p. 178-, cf. pontbriant, D. Simpaticul personagiu al banului ,Barbu Başarab. hasîjeu, ivc. i, 81. Un ttnăr de aparenţă foarte simpfltică. maiqreIçu, çr. ii, 155.. Simpatica muzică a Iţii Weber, opobeşcu, s. iii, 99. Un tip eminamente simpatic este amicul meu. .caraçiale, o. i, 298. Ochiţ ei tn zare urmăresc un çhip simpatic.-macePonski, o. i., 87. Era nalt, uscăţiv, 'simpatic la Înfăţişare. Ylahuţâ, s. a. ii, 93. In fiecare om este o parte frumoasă şi simpatică, ionescu-Rion, s. 279. Impresiunea întiia a fui Pogor mi-a fost puţin simpatică (a, 1892). plr i, 241- Voi reveni ¡asupra niult talentatului şi simpaticului nostru critic. pemetrescu, o. 171. Saşa... ti fusese totdeauna simpatică, p. zamf^resçu. . t. s. 49. Erau simpatici,. .. qşa cu toţii, anghel, ,pr. '89. Uşa se deScftişe şi şe ivi in perpqţuj ei un domn bătrin, curai şi simpatic. biOLtescu-voineşti, p. 30, Nu i-a fost niciodată şimppţic onţul &ce,sţă moqle. agirbiceaîîjj, a. 58. Capetele ffe sileni alcătuiesc in nûrdul scitic un motiv dintre celé mai simpatice, parvân. g. 18. începeau să cînte rornanţe vechi româneşti cu nişte voci simpatice de soprqn. rebReani;, i. 67, cf. resmişuţă, p., caPe. Cererea noastră poate să nu fie simpatică, titulescu, d. 606. Am fost întîmpinat de o vînzătoare simpatică. camil petrescu, p. 333. Era o foarte simpatică soră de caritate ! c. petres,çu, î. i, 1Q6. Ne dăiji seama de rolul atit de util ai simpaticului bătrin. în' PLR ii, 577. Un bărbat cărunt, elegant, purtătorul unei chelii simpatice. BRjÎEŞCiu, o. a. i, l|9£i. Şeful fusese descris iii ciilân simpatice. g. iţ. ZAMFiREŞgu, M. d. ii, 212. Avea o natUra-leţă, o Căldură'fămiliară cdreH> făcea simpatică, vlasiu, d'. 127. Bietul băiat e simpatii. teoDOREANU, m. iii, 280. Erau citeva mărci cu chipul lui Cuza, pUrtirid atit de Simpaticul lui bqrbişoţi. voiculescu, p. _i, 302. Aceste informaţii i le dădea o cuconiţă Simpatică, şadoveanu, o. ix, 160, cf. şcriban, d. Faptele simpatice şi vrednice de ' laudă sînt situate în primul plan. yia^u, a. p. 38. Un bazar viu, servit... de un personal simpatic, arghezi, b. 43.- Era un om acomodant, inofensiv şi simpatic, căli-NEspu, s. 41. Tata era de-o exuberanţă'şi de o volubilitate deosebit de simpatică* blaga*, b. 41/ NU ştim-,.. de ce ne e antipatică ori simpatică o persoană, ralea, s. t. ii, 16. É simpătică, nu-i ttştf? pas, l. ii, ijŞ. Eu îmi reciinose slăbiciunile. Lucrul ăsfct mă ţacie Chiar simpatic, ViţpA, L. i, 11Q. Am vrut şă-i fac o plăcere, că mi-e simpatic. h. lovinescu, t. 371. E simpatic şi lfiiar, iiţspită milă sau provoacă rîsul. constantineş,cij, s. ,t, 380. Se străduieşte să-l socotească simpatic, turqraçïî, Q. 311, cf. pl. îmi eşti foarfe simpatic, t. popovici, s. 507, cf. dm. Acest decavat simpatic şi alcoolic era pavăza .ei cça mai bună. barbu, ş. ţj. ii, 14Ô. Ai o mutră, de puşti t- ceea ce te face simpatic, j: mai 19^4,^, Ûivertisment simpatic şi promiţător,'cinema, 1wS&, nr. 5, XIll^. Lie ce s#nu pornim de la filme mai uşoare şi simpatice, ' cum ar fi scheciurile italiene? ib. 1969, „nr. 5, $0, cf. m. p, enc., pex. v (Adverjiiàï) Mai'simpatic à fost primită truda d-lui M. Dragomirescu. In plr iţ, 178, Aşflză simpatic etajere roze. anghèl, pr. 30. (Despre matnîe&tările, despre creaţiile etc. Oamenilor) Care arată, care dovedeşte simpatie (l), care este plin de simpatie (pen-tru cineva sau pentru ceva). V. f a v o r a'b 11. Sim» patica primire ce aii înţimpinat-o la publicul nostru. Màiorëscu, cr. ni,' 66. O cronică simpatică acelui dintre pribegi care ajunsese aştfel la domnie. ioRgA, l. i, 3471 Publicul viinez... a ţinut ca o onoare să facă o uriaşă manifestaţie simpatică lui Ktimt. pÈtici, o. 406, cf. PL, DM, pex. -2. (în sintagmele) Cerneală simpatică == cerneală incoloră care, dup.â ce s-a scris cu eaj nu, devine vi-zibllă d.ecît în urma tratării cji anumite substanţe chimice yfa cji ajutorul căldurii şi eătU estç întrelşuin. ţată-to scrieiea mesajelor secrete. Cf. cape, maCaro-VICIj chim. cant. 416, pl, dm, dn^, m. d. enc., pex. (Învechit, rar) Pulbere simpatică — substanţă sub SlMPÂÎlCOLltlC - 926 - simpatie formă de -pulbere din «are se face.cerneala simpatică. Nu-i alta decît pulberea -simpatică... . să i-o dau de mirosit, asachi, p. r. 42/4, cf. 14/19. 3. (în sintagmele) Sistem (nervos) simpatic sau (rar) nervul mare simpatic, (substantivat) marele simpatic, (Învechit) simpaticul cel mare = parte a sistemului nervos alcătuită din totalitatea ganglionilor, fibrelor şi centrilor localizaţi în sistemul nervos central şi care are rolul de a regla funcţiile vegetative. Simpaticul cel mare este un cordon întins de fiecare parte a coloanei vertebrale, kretzulescu, a. 522/15, cf. ŞĂ1NEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, ENC. VET. 73, ygrec, M. n. 484, scriban, d. S-a specializat în studiul veninurilor de şarpe, al acţiunii acestui venin asupra marelui simpatic, vinea, l. i, 259, cf. dl, t>m, der, m. d. enc., dex. •O’ (Eliptic) Animalele întrebuin-. ţaţe în experienţă erau cîini, dintre care la unii obiectul experienţei îl constituia măduva, la alţii simpaticul. babeş, o. a. i, 22, cf. der, dn3. + (Despre nervi, ganglioni etc.) Care aparţine sistemului nervos definit mai sus. Au emis părerea că medicamentele dîţ/itdlice excită terminaţiile simpatice, daniei.opolu, p. n. ii, 35, cf. di,, dm, der. Distingem 3 ganglioni simpatici cervicali, abc sân. 335. Ineivaţia simpatică este . asigurată prin fibre postganglionare. GÎ 1968, nr. 931, 3/4, cf. dex. - — Pi.: simpatici, -ce. . ' • ■ — Din fr, sympatliique, it. simpatico. SIMPATICOLÎTIC, -Ă adj., s. n. (Medicament) pare paralizează sistemul nervos simpatic provocînd toate-fenomenele care caracterizează această stare: dilatarea vaselor, scăderea tensiunii arteriale; simpatolitic. Cf. DER, D. MED., DN3. — PI.: simpaticolitici, -ce. — Din fr. sympathieolytique. SIMPATICOMIMfiTIC, - adj., s. n. (Medicament) care provoacă excitaţia sistemului , nervos . simpatiq; simpatomimetic. Cf. der, m. d. enc., dex, dn®. — PI.: simpaticomimelici, -ce... — Din fr. sympathicomimitique. SIMPATICOTOMÎE s. f. (Med,) Intervenţie chirurgicală care constă In secţionarea şi Îndepărtarea unei părţi din lanţul ganglionilor simpatici. Cf. der, M. D. ENC., DEX, DN3. —••PI.:' simpaticotomii. — Din fr.' sympathicotomle. SIMPATICOTONÎE s. f. Boală a activităţii sistemului nervos simpatic, caracterizată prin hipersensibilitate şi emotivitate sporită.: Cf; der, M. D. ENC., DEX, DN3. 1 1 — PI.: simpalicotonii. — Din fr. syinpathieotonle. SIMPATIE s. f. 1. (Adesea la pl. cu valoare de sg.) Atracţie sau stare afectivă pe care o simte o persoană pentru cineva sau pentru ceva care.îi,este familiar, plăcut, agreabil etc. (v. a f e c ţ i u n e, d r a g o s t e, p r i e t e n i e); p. exţ atitudine favorabilă faţă de o' persoană, de o cauză, de o mişcare ’etc., generată de comunitatea de idealuri, de aspiraţii, de interese et.C; (v. a p, r o b a r e, s p r i j i n, ataş a m e n t). . Sufletele prietinilor adevăraţi cu puterea simbathiii care între sine are, unul gîndul alîuia oarecum neme-reşte. cantemir, i. i. ii, 89, cf. budai-deleanu, lex. Fii dar binecuvintat o, ,tu, izvor de fericire, însoţire domesnică care apropii inimife prinţr-o şfîntă simpatie, MARcpvici, d. 35/10. Aşa firea înţeleaptă, prin un farmec minunat, Pre făptură cu simpatie cătr-un lucru a legat. ASACiii, ,s. l. i, 139; Care simpatie le este lor folositoare şi poate, chiar - trebuincioasă ...in, »silinţele lor.-:. eătrăcultură şi.însemnătate naţională..fm-(1842), 158V3. Acest şimtimepl instinctif se chiamă simpatie şi creatorul l-a p,us în iriima tutiilor oamenilor ca să facă dintr-înşii fraţi, brezoianu, î. 132/3. Oamenii îl caută numai de milă, iar nu de simpatie, man. sănăt, 2/18. Simpatiile lui erau pentru oamenii... persecutaţi pentru că, luase parte activă. în revoluţiunea de la 1848. ghica, c. e. ii, 60,3. Cu cît creştea Din(ă..., cu atît şi simpatiile cucoanei Profiriţa creşteau pentru el. sion, P. 87, cf. pontbriant, D. Simpatiile lui Ion-Y.o-dă erau cîştigate anume pentru,., Ivan cel Groaznic., hasdeu, i, v. 58. Raporturile stabilite între aceste două păiţi reglementează gradul.de simpatie, bolintineanu,, o. 428. Nu putem privi decît cu cea ţnai adîncă simpatie la junele autor, maioresch, cr. ii, 120. Şi el are o oarecare simpatie pentru mine. caiiagiale, i o. vii, 231..[Poetul] abia în cîte-un suflet, află cîte-o simpatie. macedonski, o. i, 128. Rîsul e o creştere de energie şi, ori de unde' ne-ar veni, îl plătim cu un echivalent din simpatia noastră, vlabuţă, o. a. iii, 69. Printr-o : simpatie fierbinte pentru- biata fală, poetul însufleţeşte natura întreagă, gherea, sţ. cr. iii, 269. Simpatia lor,., se revarsă asupra a orişice, ionescu-rion, c. 111. Simpatia lui pentru baci îşi avea izvorul în ve-, chile lor raporturi de băieţandri. d. zamfirescu, v. ţ. 151. Ştiuse să-şi atragă..; şi simpatia vechilor slugi. an.ghel, pr. 42. Femeie bună şi• simplă care inspira de la întiia vedere o trainică simpatie. brătescu-voi-neşti, p. 171. Simpatia, dragostea, mulţumirea, duioşia cu care o primiră o pătrunseră pe Sora. agîrbiceanu, s. 433. Ştia să vorbească după inima' ţăranilor şi se bucura de simpatia lor. rebreanu, r. i, 166. Era vorba de simpatie, de prietenie, ibrăi-leanu, a. 85, cf. resmeriţă, d. Am primit... sim-. patia ce dînsul a avut pentru mine. m. i. caragiale* c. 14, cf. cade. Tot ceea ce priveşte America Latină este urmărit... cu o afectuoasă simpatie. titulescu, d. 309. Schimbase cîteva cărţi poştale de bună amintire şi de simpatie, galaction, o. 140. Privi mulţimea străzii... cu o simpatie necunoscută adineauri, c. pe-> trescu, î. ii, 151. Prietenii... se grăbeau să-l asculte cu simpatie, brăescu, v. 20. Se bucură de multe simpatii. cocea, s; i, 105. Vorbeau cu mare simpatie despre muncitori. vtAS'iu, d. 300. Ne-am>continuat ţer-eetările hotărîţii din simpatie pentru el, să-i suportăm din nou distracţiile şi capriciile, sadoveanu, o. xii, 7. Paşa, foarte mişcat, răspunde arătind simpatiile ce le-a avut totdeauna pentru români, bart, s. m. 28. Un ziar care nu se vinde celor de sus poate să trăiască cu sprijinul şi simpatia celor de jos. In plr ii, 565, cf. scriban, d. Simpatiile lui rveehi sînt pentru Franţa. călineşcu, B. i. 163. Ambele personaje sînt. reprezen-. tanţi ai acelei categorii sociale către care -. , . se îndrepta, întreaga simpatie a lui Tolstoi. vianu, s. 160. Fqţă de mine, , dascălul manifesta o .simpatie deosebită. blaga, h. 69. Comicul sarcastic.... va 'dispare. Vom rîde cu simpatie, nu cu invidie şi ..acreală, ralea, s. t. ii, 212. Frecventează saloanele şi este primit cu simpatie, stancu, u. r, s.s. 145. Am o profuntfă s,im-patie pentru dumneata, bogza, a. î. 371- Li^-şe făceau pe stradă manifestaţii de simpatie. pa.ş, z. iv, 26. Ii inspira simpatie şi respect, vinea, l. i, 33. Simpatia reciprocă a fost imediată, y. rom. martie 1956, 19. Cred că am vorbit cu simpatie pentru dţimneata. h. lqvinescu, t. 266; Omul de la uscat arată totdeauna simpatie şi chiar compasiune celui venit ,de pe marţ.. tudoran, o. 171, cf. dl. Se uita la mine cu simpatie. preda., i. 66, cf. dm. Vin să-i arate lui George simpatia lor. t. popovici, se. 270. Raporturile obişnuite de la scenă la sală, străbătute de un flux .direct de simpaiie. cinema, 1968, nr. 6, 13. Aceste realizări sînt urmărite cu un profund interes şi frăţească simpatie, scînteia, 1969, nr. 8 166, cf, m. d. enc., dex. (Prin lărgirea sensului) Cele supt lună aşi s-au orînduit, ca .¿unele după altele să urmedze, şi cînd 'unele mor, altele să învie şi simbaihiia ţi qntipalhiia, dintr-însele să nu lipsească, cantemir, i. i. ,i, 142. Geţii... au primii cu.... simpatie... fabricatele industriei- celtice, par- 7525 SIMPATINA — d21 — SlM PATRIOT van*, g. 462. + Sentiment de compasiune şi de caldă- ’ înţelegere faţă de necazurile, de suferinţele etc. cuiva. Ca lnăduş::lă. . . inima mi s-a cuprins (că simbathie a adevăratului priielin din durerea a osului zdrobii puţină... osăbire are), cantemir, i. i. i, 211, cf. resmeriţă, d. Amlndoi şi-au exprimat simpatia pentru viaţa tragică a sclavilor, v. rom. septembrie 1954, 220: Sensibilitatea ' lui freamătă de simpatie... In faţa suferinţii celor umili, constantinescu, s. iii, 282. + (Familiar şi popular) Persoană faţă de care cineva are simpatie (1); p. e x t. iubit. Cf. resmeriţă, d. li fi vrui să fie ca Rudolf Valentino şi Ramon Novaro cil vostru. . . — De ce nu? se repezi Sabina să-şi ocrotească. . . simpatiile ofensate, c. petrescu, c. ■ v. 89, cf. DL, DM, DEX. 2. Legătură care există Intre (două) organe simetrice şi care face ca atunci clnd unul este afectat să sufere şi celălalt. Cf. prot. — pop., n. d., cade, dl, dm, DN2, M. D. ENC., DEX. — PI.: simpatii. — Şi: (Învechit) siinbâthie s. f. — Din ngr. aO(j.Tcâ0eia, lat. sympathia, fr. sympathie, it. simpatia. S1MPATÎNĂ s. f. Substanţă secretată de terminaţiile nervoase ale sistemului nervos simpatic. Cf. per, ■ M: D. ENC., DEX, DN3. — Din fr. sympathine. SIMPATIZA vb. I. 1. Tran z. (Complementul indică oameni) A avea simpatie (1) faţă, de cineva. V. agrea. Cf. antonescu, d., şăineanu2. Cîrciamă-reasct, care-l simpatiza, fiindcă-i făcea complimente. rebreanu, i. 157, cf. resmeriţă, d., cade. De ce nu treci odată pe la Laura?... Ştii cit te simpatizează. c. petrescu, î. ii, 124, cf. scriban, d., dl. Acest şef cu aprovizionarea nu ne simpatizează pe noi. preda, r. 398, cf. dm, dn8, m. d. enc., dex, <0* R e f 1. r e c i p r. Ei nu se simpatizează, scriban, d. 1 n t r a n z. (Cu determinări introduse prin prep. ,,cu“) Domnişoara Elenuţa. . . nu simpatiza decît cu Ghiţă. AGÎRr biceanu, a. 130. O cucoană. . . de obicei văduvă iii simpalizînd cu lampagiul. arghezi, B; 69. 2. 1 n t r a n z. (Cu determinări introduse prin prep. ,,cu‘:) A împărtăşi ideile, sentimentele, acţiunile etc. miei persoane, ale unei colectivităţi, ale unei mişcări etc., ca urmate a comunităţii de idealuri, de aspiraţii, de .interese etc. Inima ei batea altfeli, simtimentele ei nu simpatiza cu un diamant rece. fm (1838), 25/2;. -Oeş[i] am purtat o formă, dar însă nicidecum Cu carnea trăitoare eu n-am simpatisat. c. A. ' rosetti, ■ c. 61/16. S-a arătat . că simpatizează mult cu mine (a. 1849). ghica, a. 632, cf. prot. — pop.,n. d. Un minut nu sînlem. . . fără a simpatiza cu .sforţările voastre (a. 1887). plr i, 71. 'Tatăl meu nu simpatiza cu grecii. p. 430. Simpatiza cu mişcarea naţională a boierilor moldoveni / bul. com. ist. ii, 175, cf. cade,-scriban, d. Filosofii romantici nu simpatizau " cu ştiinţele de orientare concretă, blaga, z. 110, cf. dl, dm, dn2, >1. D. ENC., DEX. Prez. indsimpatizez. .. — Din fr. svmpatliiser. SIMPATIZANT, -Ă s. m. şi f. Persoană care împărtăşeşte ideile, aspiraţiile etc. ale unei grupări politice, artişti ţc, ale unei • asociaţii ştiinţifice, politice etc.. Iară-să. fie (oficial) membru al acestora. Cercul simpatizanţilor creşte. vlasiu, : D'. 379. Doamnei :Luduş este şi ea simpatizantă? stancu, r. a. v, • 312. Noi trebuie să tngroşăm acum lyidurile simpatizanţilor, beniuc, m. c. i, 353, cf. dl, dm, dn®; Un apel iâ'-sim-patizanţii dumneavoastră va aduce ■ după el şi angrenarea în luptă a unor luptători, barbu, ş.,n. ii,'106, cf. m. d. enc., dex. -0> ..(Adjectival) Scriitori simpatizanţi ai mişcării socialiste încercaseră şă prezinte pe muncitorul de pămînt veşnic nedreptăţit, sado-VtANU, o. xx, 118. — PI.: simpatizanţi, -le. — Din fi>. sympathisant. SIMPATIZARE s. f. Acţiunea de a simpatiza. 1. Simţire a unei Simpatii (1). V. agreare. Cf. simpatiza (1). Cf. polizu, pontbriant, d. 2. împărtăşire a ideilor, a sentimentelor, a acţiunilor etc. unei persoane, ale unei colectivităţi, ale unei mişcări etc., ca urmare a comunităţii de idealuri, de aspiraţii, de interese, etc. Cf. simpatiza (2). Starea estetică produsă prin simpatizarea cu lucrurile e o desfătare în propriul nostru joc de puteri sufleteşti. blaga, z. 49. — PI.: simpatizări. — V. simpatiza. SIMPATIZAT, -Ă adj. (Despre, persoane sau despre manifestările lor, despre colectivităţi etc.) Care se bucură de simpatie (1). Cf. pontbriant, d. Muzica i reg. 4 roşiori, bine inslruităşi bine condusă de către niult simpatizatul şef_ d. It. N. Popovici. , caragiale, o. vii, 20. Mult simpatizatul atlet grec...' [este] finalist în proba de săritură cu prăjina, scînteia, 1969, nr. 8193. — PI.: simpatizaţi, -te. — V. simpatiza. SIMPATOLÎTIC, -Ă adj., s. n. (Medicament) care paralizează sistemul nervos simpatic ' provocînd toate fenomenele care caracterizează această stare: dilatarea vaselor, scăderea tensiunii arteriale etc.; simpat ticolitic.' Cf. der, d. med., dn3. — PI.: simpalolitici, -ce. — Din fr. sympatliolitique. SIMPATOMIMETIC, -Ă adj., s. n. (Medicament) care provoacă excitaţia sistemului nervos simpatic; simpaticomîmetic. Cf. dn3. — PI.: simpatomimetici, -ce. — Din fr. sympatliomimitique. SIMPATOZĂ s. f. Stare maladivă nevrotică, ce afec- -tează sistemul neurovegetativ. Cf. d, med., dn3.. — PI.: simpatoze. — Din fr. sympatliosc. SIMPATRIC, -Ă adj. (Biol.;.despre specii, .populaţii etc.).Care are o evoluţie diferită şi nu şe încrucişează cu alte specii cu care ocupă acelaşi areal. Cf. dn3, — PI.: simcatrlei, -ce: ,. — Din fr. sympatriquc. SIMPATRIOT s.m. (Grecism învechit) Compatriot. Omeniţilor şi iubitorilor simpalrioţi. . rugaţi pentru ca să binevoiască şi pre celalalt tomos a Istoriii a săvîrşi. cantemir, hr. 52. Însuşi_ simpatriofii ~mei: vor să-mi găsească la această alcătuire metahne şi greşeli. Văcărescul," ap. odobescu, s. i, 301; Să să supuie judecăţilor ei, şi să ăe pildă bună... 'spre- folosul simpatrioţilor lui, greceanu, 1 101/12. Fraţilor simpalrioţi, Un veac nou ni s-au ivit. mumuleanu, r. 1/4. Eu împreună cu toţi simpatrioţii mei mă duc acolo unde mă chiiamă- trîmbiţele norodului patriei meale (a. 1821). iorga, sv d. vii, 85. Ne vom întîlni cu alţi simpalrioţi (a. 1821). arhiva, ii, 69. Noi cu simpatrioţii^ noştri ne ducem acolo (a. 1821). n. Ă-.--bogdan, c. m. 98. învăţături şi cunoştinţi. ¡.- spre luminarea simpatrioţilor (a. 1827). uricarIul,’ vii; 96. Nu pregetă a înştiinţa... pe toţi simpatrioţii că jurnalul acest politico-literal sa va tipări la Ieşi ’ (a .'1829). plr r, 27. El îi sini patriotul meu de la Saran-ta..., om cu stare 'şi cu hrisloitie', alecsandri, t... 1 388. Avem la ceai-nişte-simpalrioţi, rogu-le, repede-te marţi pe la noi. caragiale, o. vii, 63, . cl:. şăineanu2, resmeriţă, d. Dionis... a slujit în Ţarigrad în pră?.. vălia unui simbatriotis. galaction, o. 85,-cf. gâldi, M..PHAN. 251, ROSETTI — CAZACU, i. L. R. i, 433. [S-a 7535 sîMperasmâ — §ââ StAl !>I JClî* A.'i'E dumirit! cam tlrzior din căpătuiala simpatriolilor. c. petrescu, a. Ir. 94. Căpitanul avea de gînd să tnltrzie ... cu nişte simpalrioţi. tudoran, p. 12, cf. dl, dm, dex. — ţi.; simpatrioţi. — Şi: simbatriot (gălpi, m. phan.. 251), simbatriotis, simbatriot (id. ib.) s. ni. — Din ngr. cnj(i7raTpicoT7)<;. S1MPERASMA s. f. (Grecism învechit, rar) Concluzie. Nici vă miraţi de'ale mele împleticite protases, căci simperazma va ieşi arătătoare adevărului, cante-Min, IST. 39, Cf. GÂLDl, M. PHAN. 2.52, BOSEŢTI — CA-ZACU, i. l. b. i, 329. — Pl.: simperasme. — Şi: siinperasmos (gălpi, m. phan. 252), simp6ra/.ma s. f., simbcrasmos (id. ib.) s. n., . slinlmiiV/mă (id. ib.) s. f. — Din ngr. au(j.~Efac(ia. SIMPERASMiVS s. n. v. siinperasma. SIMPERAZMA s. f. v. simperasma. SIMPETAL, -Ă adj. (Rar; despre corolele florilor sau, p. e x t., despre flori) Gamopetal. Cf. dn3. — Pl.: simpetqli,.^e. — Din germ. sympetai. SIMPLAÎVIÎiVTE adv. (Rar) Pur si simplu, v. p u r2 (•); propriu-zis, v. propriu (4 b). Am văzut că el vorbeşte Lucruri nemaipomenite, simplamente bîigu-ieşte. coşbuc, p. ii, 128, cf. di., dm, dn2, dex. ' — Simplu suf. -mente. .SIMPLEŢĂ s.'f. (învechit) 1. Simplitate (1). Cf. VALIAN, V., PO.LIZU. ■ 2. Simplitate (3). Cf. polizu. — Din fr. simpiesse. SÎMPLEX s. n. 1. Sistem de telecomunicaţie care asigură legătura bilaterală simultană a două posturi telefonice. "Cf. m. d.. enc,., dn3. 2. Tricot cu aspect de faţă pe ambele părţi. Cf. dn3. — Pl.: simplexuri. — Din fr. simplex. SÎMPLICE adj. (învechit, rar; despre modul de exprimare al oamenilor) Simplu (3). Ortografia adaptată 'tn această foaie e puii.nci.os cea mai simplice (a. 1862). plr i, 195. — Din it. sempiice. SIMl’LICITÂTE s. f. 1. Faptul sau însuşirea de a fi simplu (4) ; starea sau caracterul a ceea ce are (-0 structură, o schemă etc. cu) puţine elemente; caracterul a ceea ce nu prezintă complicaţii, putînd fi înţeles, rezolvat, făcut, manevrat etc. fără (prea mare) dificultate, facilitat ej uşuri nţ ă, uş u r ă-t a t e, (livresc) lesniciune; simplitate (2). V. accesibilitate. Cf. i. golescu, c. Fenomenele cele mai mari ale naturii au temeiul său î(iţ/-o simplicitate. sibineanu, c, 73/3. Semplicitatea stăpîneşte în toată natura, veisa, i. 26/14. Se întrunise spre... a iestatornici simplicitatea originală a hristianismuluL. asachi, l. 941/31. De mirat au fost simplicitatea meha- . nismului, uşurătatea construcţiei sale. fm (1842),' 1201/34. Simplicitatea ¡esăturei rQmăne i putea să ne deie nădejdea că osebirea între limba scrisă şi limba zilnică na ar fi fost niciodată mare. nusso, s. 53, cf. anto-nescu, d., resmeriţă, d , cade. Simplicitatea de funcţionare este dală de uşurinţa cu care se poate manevra maşina, ioanovici; tehn. 232. Monica lucra ■cu simplicitatea p.ietălii. teodoreanu, m. iii, 72. Munca aceasta marc.". ■ el o îndeplinea cu simplicitate, sado- • veanu, o. xix, 218. Ţarca fură puiul cu p simplicitate comercială, arghezi, s. viii, 167. Pută către. 1870 — 1880, toiul se explica, în psihologie, prin mecanisme asociative. . . conduse de cîteva legi de o simplicitate aproape beoţiană. ralea, s, t. ii, 9. Să admitem...’, pentru simplicitate, că radiaţia. . . este monocinetică. s an iele v ici, r. 204, cf. dl, dm. O neostoită sete de natură şi de simplicitate a cuprins întortocheata lume . leminină. contemp. 1969, nr- 1 175, 6/1, cf. dex; + însuşirea unei persoane de a fi fără (prea multă) ştiinţă de carte, fără (multă) cultură, ignoranţă, incultură; lipsă de rafinament; simplitate (3). Simplicitatea naivă... poate'fi înlocuită prin lărgimea şi înăljimea de vederi, .gherea, st. cb. iii, 408. 2. Faptul sau însuşirea de a fi simplu (3) starea sau caracterul a ceea ce este alcătuit (mai ales) din » elemente esenţiale, coîhportînd puţine elemente ajutătoare; lipsă de ornamente, de adaosuri (de prisos), sobrietate; p. e x t. lipsă de strălucire, modestie (2); simplitate (l), (învechit) simpleţă (1). O casă:., alcătuită din un vestibul (pridvor), cîteva cămări de dormit, cu simplicitate înfrumusălale. ar (1835), 471/10. Un aer de simplicitate"tînără părea că învăluieşte toate cete. d. zamfirescu, r. 91. Prin simplicitatea ornamentării ei.. .., ea se datează ca puţin moi veche, pâryan, o. 340, cf. dl, dm. + Caracterul a ceea ce este fără (prea mare) valoare sau, p.‘ e x t., fără pretenţie; modestie (2), simplitate (1). In chipul holului său se videa o deplină simplicitate, asachi, i. 309/16. Cu o simplicitate Şi cu traiul cel cinstii. . . E oricine fericii, alexandbescu, m. 279. + Caracterul a ceea ce este pe înţelesul tuturor, semănînd sau confundindu-se cu aspectul vorbit (sau scris) obişnuit al limbii; caracterul a ceea ce este lipsit de artificialitate, de afectare etc.; simplitate. Y. naturaleţe (2), sobrietate (2). Tot a pai aiul ari ist ic lipseşte; el e înlocuit. . . prin simplicitatea.expunerilor. car'Agiale, o. iv, 416. Niculăiţă zice cu siinplicilalc. brătescu-voineşti, p. 96. Admiram... simplicitatea ş.i sobrietatea, stilului. în plb ii, 299. Formulele caragia-liene sîid însă semnul, .nu al simplicităţii artei lui, cîl al simplismului personajelor, constantinescu, s. ii, 30, cf. dl, dm, m. d. enc,., dex. (Prin'lărgirea sensului) Cu o atenţiune nu tocmai încordată, am putea distinge în poezia poporului simplicitatea ca formă, adîncimea ca' sentiment, hogaş, dr. ii, 178. Arta acestor cîntăr.i. e interesantă mai cu seamă prin simplicitatea ei. şadoveanu, o. xx, 158. Studiile sociologice mai -.au' neajunsul unei. aparenţe. de simplicitate. d. guşti, p. a. 127. + Caracterul a ceea ce se bazează pe mijloace materiale şi spirituale reduse; modestie (2), simplitate (1), sobrietate (1). în chipul vieţuirii slovenilor s-au văzul curată simplicitate, asachi, i. X1I/1. Aş fi voit să fiu muncilor de aceia ce-şi trec viaţa în simplicitate, bolintineanu, o. 345. In liniştea şi simplicitatea acestui tablou (Adverbial) Şi neîndoielnic că lot aşa de simplist îşi reprezintă d. Mis-sir plîhsul poeţilor, gherea, st. ;cr. iii, 55. Eroii pozitivi să nu fie pur şi simplu orbi la nişte fapte aduse simplist pe scenă de autor. v. rom. decembrie 1953, 296. Ideile ne încălzesc, cu cît sînt mai simplist exprimate. t. popovici, s. 529. Să nu credem că a scrie simplu inşeinneăză a scrie simplist, l. rom. 1959, nr. 5, 9. — PI.,: simplişti, tsie. — Din fr. simpliste, SIMPLITÂTE s, f. 1. Faptul sau însuşirea de â fi simplu (3) ; starea sau caracterul a ceea ce este alcătuit (mai ales) ..din elemente esenţiale, comportînd puţine elemente ajutătoare; lipsă de ornamente; de adaosuri (de prisos), sobrietate; p. ext. lipsă de strălucire, mo.desiie (2); simplicitate (2), (învechit) simpleţă (1). [Oala] se osibeşte de vasul cel adevărat prin marea ci fiimplitale. brezoianu, a. 392/15, cf. 51/26. Nu mai 'puţin decît simplitatea şi acuratejea, se studia la dînşii şi învăţătura la. cîntâri. aristia, px-ut. 133/23. în mijloc se desface, în linii de o'măreaţă simplitate, intrarea arhondaricului: vlaiiuţă, s! a. iii, 358. Acel aer de vechime care, în simplitatea lui măreaţă, dă atîla farmec bisericilor tui Şleftn. hogaş, dr. ii, 22, cf. cade. Ceea ce mă incinta era simplitatea geometrică [a camerei], ca.mil petrescu, p. 337. Fru-: museiea stă deseori in simplitate, stancu, u. r. s. s. 71, cf. dl, dm. Faldurile rochiei împrumutară. . . simplitatea şi grafia peplumului antic, tudoran, p. 349. li răspunde cu simplitate, dar şi cu hotărire. ist. , lit. rom. ii, 85. Ar putea părea o parabolă speculativă, dacă n-ar avea ca punct de sprijin solid extraordinara tehnică a simplităţii, cinema, 1968, nr. 2, XIV, Mc-dicul nostru era îmbrăcat cu o simplitate căutată.-G. barbu, a. v. 32. Ajungi la simplitate apropiindu-te de sensul real al/ lucrurilor, contemp. 1969, nr. 1 168, 7/1, cf. M. D.,ENC., dex. +. Caracterul a ceea.cc. este alcătuit din feluri de mîncare puţine (şi din mincare p.uţină); frugalitate. Trebuincioasa măsură ■ a htănii trupului nu stă în mulţimea bucalelor. . .., ci în bunătatea şi în simplitatea ei. episcupescu, practic*, 36/23. C3 Simplitatea unui meniu. + Caracterul aceea ce este pe înţelesul, tuturor, semănînd ' sau conl'un-.din.du-.se' cu aspectul vorbit (sau scris), obişnuit al limbii; caracterul a ceea ce este .lipsit.de artificiali-, tate, de afectare etc., simplicitate (2). .V. -n a tu r a- 1 e ţ e (2), sobrietate (2). Omuer. .¡. zugrăveşte pe oameni cu simplitate, pleşdianu» t. i, 27/26. Ca să să lumineze un neam nu numai că trebuiesc şţoalc, . ci încă şi cărţi... . scrise cu simplitate, marcovici, v. IV/21. Aerul din Beoţia care a infinit asupra modului scrierei lui şi.căre-l impiidecase de a căpăta... acea simplitate ahiăgitoare pe .'care o admirări) în scriitorii alici, aristia, plut. XXIX2/13. Cîieva file. Dar cită lumină în ele, cită simplitate, cită filozofie, brăescu, . O. A. i, 55! Autorului nu i-ar fi fost drag a se face cu- ■ noscut. . . decît prin simplilale. negruzzi, s.* i, 255. La'fel cu fraza vorbirii familiare. aceeaşi simpli-late, aceeaşi sobrietate. . ■ a mijloacelor de expresie. iordaîj, stil. 241. Poetul ajunge la simplitate prin scuturarea îmbelşugatelor podoabe stilistice. Vianu, s. 63. De la simplitatea şi simplismul. . . unora, pînă la ţinuta savantă a altora, notele stabilesc un preţios, subtext. ist. lit. rom. ii, 78. îi răspunse, cu simplitate. 7553 .SIMPLITATE ' — 931 — SIMPLU id. ib. 85. Se silise să vorbească cu simplitate .'^inea, L. ii, 197, cf. dl. De c/ii o să aibă gr.ijă- Irinai răspunse tatăl cu simplitate, preda, m. 339, cf. dm. Poetul se află în largul său cind se exprimă fără ocoluri, pr intr-o simplitate. . . aproape ostentativă, v.. rom. noiembrie 1963, 125. Asociaţiile respiră o grqvă- simplitate cu rezonante îndepărtate de basm. ib. ianuarie 1965, 139. înfăţişată cu simplitate şi reţinere, figura primului ministru capătă relief şi nuanţare. magazin ist. 1968,. nr. 12, 55, cf. m. d. enc.,- dex. -v- (Prin lărgirea sensului) Poezii... în simplitatea lor gingaşă, maiores.cu, cr. ii, 215. Simplitatea poemei şi accentul ei de sinceritate ne cuceresc dintr-o dală. constantinescu, s. iii, 275. îmi exprim preferinţele fa(ă de ciclul „Cintece de dragoste şi moarte ', în care simplitatea căutată şi găsită merge la esentete lirismului, românia literară, 1971, nr. 122, 13/2. + Faptul sau însuşirea de a fi de calitate inferioară; caracterul a ceea ce are un preţ (relativ) mic, (rar)' ieftină tate. Simplitatea în îmbrăcăminte, ghica, c. e. ii, 391: 4- Caracterul a cefîâ ce este fără (prea mare) valoare şau, p. e x t., fără pretenţie; modestie (2). Cinemţîtâgfdful m-a ajutat să cîşlig în simplitate, t august 19"64, 95.- Ajungi la simplitate apropiindu-te de sensul real al lucrurilor. contemp. 1969, nr. 1 168, 7/1. Din simplitatea conţinutului slujii cu o măiestrie a exprimării, el a făcut o artă. cinema, 1969, nr. 3, 34. + Caracterul a ceeâ' ce se bazează pe mijloace materiale şi spirituale reduse; modestie (2), simplicitate (2), sobrietate Căutaţi un om onest. . . în sinul simplităţii patriarhale a, satelor depărtate de- residintă. man. sănăt. 14/2. Lasă dar pe al tău supus într-a lui simplitate Şi placă-ţi fiul de împărat şi a lui bogălale. pann, e. iii, 80/23. Jşi spunea, că vraja e uneori de-o simplitate. nefirească. c. petrescu, c. v. 160.. 2. Faptul sau însuşirea de a fi simplu (4) ; starea sau caracterul a ceea ce are (o structură, o schemă etc. cu) puţine elemente; caracterul a ceea ce nu prezintă complicaţii, puţind fi înţeles, rezolvat, făcut, manevrat etc. fără (prea mare) dificultate, facilitate, u ş u'r i n‘ţ ă, uşurătate,' (rar) 1 e s--niciune,' sirapl-i citate(l). V. accesibilitate. Cîl eşti de frumoasă, natură, . în simplitatea la ! heliade, gr. rom. 84/18. Curînd' or să se sature de simplitţrlea naturii şi a traiului cîmpenesc. voinescu ii, m. 81/16. A spune adevărul în,toată simplitatea sa. negruzzi, s. i, 38. Dacă ar fi pămîntul în vechea simplitate . . . Megieşit că Eliza, de sine îneînlată, Văzîn-du-şi în fînlînă alîlea furQUseţi,. Tovarăşelor sale: -„veniţi“, le-ar zice-ndalăalexandrescu, o. i, 140, cf. resmeriţă, d., cade. îi fu spaimă de simplitatea cu care acceptase acest gînd. c. petrescu, î. ii, 98. Simplitatea condiţiilor . . . îi dau siguranţe mari în determinarea unui fenomen, blaga, z. 40, cf. dl. Fu-, mîndru de resemnarea şi simplitatea cu care înţelegea să renunţe la prerogativele ei de femeie, t. popovici, s. 488, cf. dm' Fenomenul mi s-a părut de o simplitate zguduitoare. contemp. 1971, nr. 1 293, 10/1, cf. dex. 3. -Faptul sau însuşirea de a fi simplu (5) ; însuşirea ungi persoane de a ,avea din lire o purtare sinceră, lipsită de gînduri ascunse, de prefăcătorie, de afectare etc., cinste; sinceritate (I), (livresc) francheţe, lealitate, loialitate, (învechit) prostie (2), prostime (1), s a d a-c a t; însuşirea unei persoane de a se purta natural, liber, conform aşteptărilor, degajare, dezinvoltură, spontaneitate, (livresc,) nonşalanţă; simplicitate (3), simpleţă (2). V. naturaleţe (1) Prin semplilale, prin bărbăţie şi lucrarea pămînlului să făcură biruitorii lumii, mumu-leanu,. c. 6. Fieşlecare 'din cnalttăţile duhului are felul ei de' poezie unde stăpîneşte-, spre pilclă: fineţea are epigrama în partea ei . . ., simplitatea, fabula. hEliade, gr. p. 9/17. -Dacă dumneata iubeşti smerenia ..şi simplitatea soru-mea, sini încredinţat că mă iubeşti şi pe mine. CĂpăţîneanu, b. 47/5. Simplitatea ... se leagă cir un I ton de politeţe, ahistia, plut. XCVJ2/4. Simplitatea creşterii sale o făcură să plece urechea la măgulirile desfrinajilor. negruzzi, s. i, 20, cf. pontbriant, d.. Nu se împăca simplitatea acestui suflet profund serios cu nici un fel de. manifestare gălăgioasă, vlahîjţă, s. a. iii, 426, cf. hesmeriţă, D., cade. Aceeaşi simplitate neînvăţălă, necopiată după modele dinafară, ci pornind dinăuntru, bogza, a. î. .128. Cu ce-i Tatiăna vinovată,. Că-A. simplitatea-i n-a-nţeles Minciuna ce-i. v. ■ rom. ianuarie 1954, 24. Din pricina simplităţii, Golescu e în stare de simţiri mai proaspete, ist. lit. rom. u, 149, cf. dl. Fusese şi ea izbită de simplitatea omului, preda, r. 393, cf. dm; După. firea lui şi după simplitatea pe care o căuta, s-a ataşai îndeosebi de cel inai apropiat de firea lui. românia literară, 1969, nr. 53, 6/1. Admirabila şimplilale a lui Dumitru Ghiaţă respinge omagiul de circumstanţă, scînteia, 1969, nr. 8 179, cf. m. d. eno., dex. + Caracterul a ceea ce exprimă lipsă de gînduri ascunse, de prefăcătorie, de afectare etc., cinste, sinceritate (I), (livresc) francheţe, lealitate, loialitate; caracterul a'ceea ce exprimă naturaleţe (I), a ceea ce este natural (I 1), liber, conform aşteptărilor, degajare, dezinvoltură, spontaneitate, (livresc) iionşalanţ ă; simplicitate (3). T-a. luat mîna mişcat de simplitatea cu. care îşi arătase hotărîrea. brătescu-voineşti, p. 327. li spuse maicii Rahil-ei cu fermecătoare simplitate, galaction, o. 320. + însuşirea unei persoane de a fi fără (prea -multă) ştiinţă de carte, fără (multă) cultură, ignoranţă, incultură; lipsă de rafinament; simplicitate (3). Proprietarii ciocoi, boieri sau neguţători, profitînd de simplitatea şi neştiinţa ţăranilor, ... au pulul supune pe cei slabi. GHICA, c. E. I, 200, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. 4. Faptul sau însuşirea de a fi simplu (1) ; starea sau caracterul a ceea ce este format dintr-un singur element sau dintr-un mic număr de părţi saú de elemente de acelaşi fel; caracterul a ceea ce nu poate fi împărţit în elemente de natură diferită. Cf. negulici. □ Simplitatea formelor verbale ale unei limbi. Simplitatea corolei unei flori. . — Şi: (învechit) semplitâte s. f. — Simplu -f suf. -itale. •SIMPLON s. n. Numele unui tren internaţional rapid care trece prin tunelul Simplon. Plec dar sîm-bătă cu simplonul. titulescu, d. 198. Simplonul era încă trei ore distanţă de Bucureşti, c. petrescu, î. ii, 226,. Cf. DL, DM, DN2, DEX. — PI.: simploane. - { ■ — Din fr. Simplon. . SÍMPLU, -Ă adj. 1'. (Mai ales despre substanţe, despre corpuri sau despre părţile cpmponente ale unui obiecţ, ale unui tot etc.; în opoziţie cu compus) Care este format dintr-un singur element sau dintr-un mic număr de părţi sau de elemente de acelaşi fel, (învechit) p r o s ţ (B I 2) ; care nu se poate împăjţi în elemente de natură diferită. Părţile hemice sau care şi în trupurile neorganice se află, aceste se numesc şi simple sau elémenluri; aşa sînt ... : oxigeniu, hidro-gehiu. antrop. 11/1. Republica ' se zice simplă, cînd guvernul ce şade înlr-o. capitală se întinde peste lot stalul. G.ENILIE, G. 138/7, cf. VALIAN, v. Va. slobozi toate doctoriile simple şi compuse, pentru trebuinţa spălaturilor, (a. 1844X’ doc. ec. 817. Dintre ele, sînt cu flori simple, şemiînvoalle şi învoalle. brezoia-nu, a. 453/17. Apa . . . din vechime se socotea a fi un trup simplu. FĂTU, d. 1/3, cf. stamati, d. Sînt în natură ....61 corpuri simple sau elemente ponderabile, ba-rasch, 1. n. 20/21. Cum se mai împart vocalele? în simple şi. compuse, bălăşescu, giî. 7/17, cf. prot.— pop., n. d., antonescu, d. Judecăţile s-au mai împărţit în simple şi compuse, maiorescu, l. 47. Silabă numim un sunet deplin, simplu sau compus cu una din consdne. 7555 SIMPLU — 932 — SIMPLU creangă, a. 8. Flori dispuse . ... în ombele simple sau compuse, negruzzi, s. i, 102, cf. şăineanu2, res-meriţă, d., cade, scriban, d., dl, dm. Mineralele comune sini combinaţii ale acidului silicilic cu diferite metale ..., adică sint silicaţi simpli sau complecşi ai acestor metale, geologia, 13. Formele aberante ale verbelor simple (fără prefix), l. rom. 1967, 281, cf. m. d. enc., dex. «y* Timp simplu = formă verbală temporală alcătuită dintr-un singur verb, neînsoţită de un verb auxiliar. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. (învechit) Număr simplu = a) număr natural, v. natural (12), Să ne deprindem cu producturile numerilor simple, ca să nu fim siliţi a alerga totdauna la tabla pitagorică.heliade, a. 13/5. Se mai deosebesc şi numere complecse sau fracţionare şi necomplecse sau simple, asaciii, e. i, 2/13. Să vor deprinde încă la acele patru lucrări aritmeticii, făcînd socoteală din gînd cu numere simple... reg. org. 367/15; b) număr prim, v. prim3 (3). Număr întîitor sau simplu este acela care se poate împărţi .. . numai prin sine însuşi şi prin unime. poenaru, e. a. 31/6. Perfect simplu v. p e r f e c t2 (II), Regulă de trei simplă v. regulă (1). + (Despre corpuri, substanţe etc. sau, mai ales, despre alimente ori mîncăruri de obicei lichide; în opoziţie cu impur, amestecat) Care nu conţine elemente străine de specificul propriei naturi; care nu este amestecat, însoţit de altceva; curat, gol, neamestecat, pur2 (1), sec (I 2) Cf. i. golescu, c., sta-mati, d. Ceai fierbinte, simplu ori amestecat cu lapte. i. botez, b. i, 12, cf. dl, dm. [Ciorba] se poate servi simplă sau dreasă cu ou şi smîntînă. s. marin, g. b. 53, cf. m. d. enc., dex. L o c. a d v. Pur şi simplu v. pur2 (1). 2. (Despre acţiuni; în opoziţie cu dublu, triplu, multiplu) Care are o singură funcţionalitate; care îndeplineşte o singură operaţie. Ciocanele cu aburi sint de două feluri: ciocane cu simplu efect şi ciocane cu dublu efect, ioanovici, tehn. 128, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + (Despre obiecte, unelte, organe ale vieţuitoarelor etc.; în opoziţie cu dublu, triplu, multiplu) Care este alcătuit dintr-uu singur element, dintr-o singură parte (care-i asigură o capacitate de funcţionare normală sub raport cantitativ). Cîrligele pot fi de două feluri: cîiiige simple şi cîrlige duble, soare, mas. 130. Lungi liste terminologice, .. . în coloană simplă sau dublă, vianu, s. 136. Se servesc fie simple, fie lipite cîte două, cu friscă bătută s. marin, c.b. 254, cf. dl, dm, m. d. enc. , dex. □ Comutator simplu. Şir simplu. + (Despre probe sau partide sportive; în opoziţie cu d u b 1 u; adesea substantivat) (Probă, partidă) la care participarea în competiţie este strict individuală; care are loc între doi adversari individuali. Cf. dl, dm. S-a calificat în sferturile de finală ale probei de simplu. rl 1967, nr. 7 001, 3/3. Finala probei de simplu masculin. scînteia, 1969, nr. 8 166. Prima semifinală, din cadrul turneului de simplu masculin la campionatele de tenis, sportul 1969, nr. 658, 4/5. Au cîştigat şi proba de dublu. Astăzi, ultimele două partide de simplu, scînteia, 1971, nr. 8 816, cf. m. d. enc., dex. 3. (De obicei despre clădiri, încăperi etc. sau despre obiecte, articole de îmbrăcăminte etc.; în opoziţie cu complex) Care este alcătuit (mai ales) din elemente esenţiale, comportînd puţine elemente ajutătoare ; (în opoziţie cu încărcat) care este fără ornamente, fără adaosuri (de prisos), neîmpo-d o b i t, neîncăr cat, neornat,; sec (II 6), sobr u, (învechit) sad e c (1), s a deti c; p. e x t. care este lipsit de strălucire, modest (2). Cf. veisa, i. 174/6. O îmbrăcăminte semplă şi cumpărată împodobeşte pe o femeie frumoasă, buznea, f. 4/10, cf. .negulici. Bunul ton să fie a purta toalete simple şi de bun gust. ghica, c. e. i, 189.. Sub simplele uestminte s-ascunde cîteodată O inimă , de aur. bolin-tineanu, o. . 62, cf. şăine^niţ. Străvechile biserici de lemn erau mult mai simple. iorga,.c. i. ii, 5. Numeroase 1 sînt în Dacia tipurile de brăţări . ... bară deschisă, simplă, cu capetele turtite, pârvan, g. 692. Trebuia să-şi isprăvească o rochie nouă, foarte simplă şi frumoasă. rebreanu, i. 171. Lăsîndu-şi plete, mustăţi, barbă şi ticluindu-şi un port simplu şi şters. m. i. cara-giale, c. 96. A luat loc în capul mesei, în ţinută simplă de campanie, voiculescu, p. i, 308. Locuiesc într-o odaie simplă, fără podoabe, sadoveanu, o. xix, 75. Totul e sever şi simplu, în desăvîrşit acord cu munţii, brazii şi cu apa Bistriţei, călinescu, c. o. 250, cf. dl, dm. Era o vilă simplă, solidă, zidită din piatră, v. rom. ianuarie 1965, 30. "v* (Adverbial) E îmbrăcată simplu într-o rochie neagră, vlahuţă, s. a. iii, 13. A intrat în odaie un om intre două virste, simplu îmbrăcat. cocea, s, i, 61. Să se îmbrace simplu, dar drăguţ, gî 1968, nr. 935, 2/1. „Locul de dormit ‘ poate fi amenajat Ieftin şi simplu.,scînteia, 1969, nr. 8 192. + (Despre alimente, mîncăruri gătite sau despre hrană în general) Care a fost supus unui proces de preparare minim (pentru a nu pierde vitaminele, gustul natural etc.); (despre meniuri, mese sau despre hrană în general) care este alcătuit din feluri de mineare puţine (şi din mineare puţină), frugal.' Aduseră mai întîi 0 cină simplă, însă foarte aleasă, pleşoianu, t. i, 68/11. Hrana ... trebuieşte să fie simplă, de feluri puţine, episcupescu, practica, 22/17. Legumele cele mai simple . . . alcătuiesc toată hrana lui. heliade, l. b. i, 8/20. Ah! aer curat, hrană mărginită şi simplă. marcovici, c. 85/11. Oricine să se obicinuiască ... a mînca bucate hrănitoare sau mai simple, gătite din carne, descr. aşez. 18/25, cf. pontbriant, d. Mîncă-rurile acestea simple sînt mult mai bune. camil petres-cu, p. 342. Ar găsi aici ... o alimentaţie simplă, specifică muntelui, scînteia, 1969, nr. 8 192. + (Despre modul de exprimare al oamenilor) Care este pe înţelesul tuturor, semănînd sau confundíndu-se cu aspectul vorbit (sau scris) obişnuit, (învechit, rar) s e m-plice; (despre limbă, stil etc. sau despre părţi com-ponente’ale acestora) care este lipsit de artificialitate, de afectare etc., neafectat, necăutat. V. natural (13). Cuvîntarea voastră ... cu pruncii . . . simplă să fie. petrovici, p. 94/18. Vorbele lui era simple şi plăcute, pleşoianu, t. i, 101/10. Limba părintească de tot simplă, cu care tinerimea vine la şcoală, este foarte neregulată şi greşită, regul. org. 375/4. Stilul vorbirci era simplu şi virtos la grave subiecte, aristia, plut. 133/29. Mi-l înfăţişez ... Vorbind încet, potolit, cu fraze simple, calde, vlahuţă, s. a. iii, 446. Stilul epistolar al lui Dincă, la început simplu . .., căpăta o înflorire progresivă, sion, p. 91, cf. resmeriţă, d., cade. E o limbă aspră şi simplă, vlasiu, d. 148. Străvechea înţelepciune retorică ne învaţă că există stiluri . . . simple şi sublime, vianu, a. p. 125. Erau cuvinte simple, stancu, ş. 319, cf. dl. Literatura ... utilizează ca instrument de comunicare a acestor idei limba simplă a maselor populare, coteanu, r. l. 68. Folosirea unor fraze scurte şi simple, l. rom. 1967, 284, cf. m. d. enc., dex. ^ (Adverbial) A început încet, simplu, fără umbră de emoţiune în glas. brătes-cu-voineşti, p. 260. întreabă în chipul cel mai natural — simplu şi serios, ibrăileanu, a. 8J>. Gorki îi prezintă [pe oameni] simplu şi sincer, sadoveanu, o. xx, 429. Tata mi-a comunicat aceste cuvinte simplu şi fără de nici o subliniere, blaga, h. 70. Putem scrie şi mai simplu, sanielevici, r. 100. Limlfa scrisă trebuie să redea cît mai fidel, mai simplu şi mai clar limba vorbită. scînteia, 1954, nr. 2 884. Mercenarii pedeştri străini se numeau „seimeni“ sau, simplu, „lefegii“, stoi-cescu, g. s. 120. ^ (Prin lărgirea sensului) Cîntau un cîritec simplu ca pămintul. labiş, p. 56. în mine nu cresc ierburi, Nici cîntece simple de păstori, vul-pescu, p. 19. + (Mai ales despre bunuri materiale, despre articole de îmbrăcăminte etc.) Care este de calitate inferioară; care are un preţ (relativ) mic, 1 e f t i n. Geţii-au băncile lor aşternute cu nişte lăicere sărace, mese simple de lemn. pârvan, g. 60. Noi am 7555 STMPi.U — 9ŞŞ simblu • clonii o casă> simplă, simplă 4e Í0Í...T,, popovici, s. 53. , Fala poartq ¡o rochie simplă, ieftină, f decembrie 19.64, 34.- + (Delspfe creaţii ale oamenilqr) Care este fără (prea ¡mare)' valoare ,sa,u pretenţii; modest (2),. Aria iul e simplă, adeseori naivă. d%metrescu,.,.o. 176. ' Dre.ce<şă nu pornim de La filme mai simple, mai uşoarei cinema, 1969, tir. 5, J38...+ (Qespre viaţă, opere etc.) Qaj:e;,se bazează pe mijloace materiale şi spirituale reduse; iţjpdeşt . y. .Limitat,, m ă°:r g i n i t (3), red JJ.S, (Z). Veacul meare sinlem a făcut ca eu nicidecum să nu poci dobîndi mai mult decit o chiverniseală foarte simplă din toate zilele, fm (1842), 1062/3. Geţii şi dacii .duceau ... o viaţă destul de simplă. xenopol,* i. r. i, 59. Gingaş potiestiior al vieţii simpli de la ţară. îtt plr ii, 121. Geţii cunoşteau binefacerile , culturii superioare, pe care n-o ■ puteau ■ ei crea în viaţa lor simplă şi patriarhală, pârvan, g, 131. Ultima ■sa carte, e o pledoarie . pentru viaţa simplă şi idilică. . ralea, s. t. ii, 290. - ... ■ 4. (Despre obiecte, stări, procese, acţiuni etc.» ' în opoziţie cu complica t) Care are (o structură» o schemă etc. cu) puţine eleménte; care nu prezintă complicaţii, putîn'd fi înţeles, rezolvat, făcut, mgneyrat etc." fără (prea mare) dificultate,- facil, leş.ţii-c i o s, nedif icil, uşor; n^compUeat. V. acces ib.il, elementar,. începeţi de la lucrurile cealemai simple şi mai cunoscute. Petrovici, p. 133/14. Cele depărtate pricini sini simple numai a uneir puteri din do.uâ, a simţibilităţii ele din afară sau a iritabili-tăţii'-de din lăuntru. episcupEscu, practica, XLII/14. Dintr-acel tipus simplu al paroxismului ... se compun lóate boalele. id. ib. XLIII./16. De,ceea ce simpla natură q.re mai plăcui, pleşoianu, t. i, 105/.12. Să începu o luplă pentru care janllemenii ce iubesc aşa ■ mult simplele lupte ale cocoşilor ar'fi dat multe ghinee'de' ar fi putusă vază. cr (1832), 722/3. Toate părţile . . . au un, caracter foarte simplu şi bine potrivit pentru soliditate. desen arh.-19/8. Ştiinţa doflorească în loc de. a-i face lămuriri în chipul ce să ,pute mai semplu ' ...,■ o încîlci. veisa, i. 26/18. Fiind vorbă de cerc, éste şi aii nvjloc cu mult mai simplu (lesnicios). conv. geom. 87/24.! Trupul nu se aduce pa să iranspireze . . . prin-tr-o mişcare simplă., üescr. aşez. 11/5. Pricina se vede ' prea simplă şi prea firească. fm'(1841), 2462/4, cf. N'Eguligi. O unealtă este un instrument simplu şi portativ. brezoianu, a. 48/21. Această operaţie este din "ţoale cea mai simplă, id. ib. 594/14. Mijlocul ceh mai simplu pentru facerea acestei duşi este, de a pune pe casă o cadă din care curge apa prin . .r. un aluc,.fătu, d. 35/11. Mie nu-mi spare lucrul aşa de simplu, lăză-'rescu, s.- 18/1.3.'.El vede în evenimentele cele mai simple nişte semné ale 'protegíunei . . . zeilor, aristia, plut. LXX2/16. Chipul de a sq păstra slănina este ..( simplu. penescu, m. 39/13. Poporul de rînd le vorbeşte în chip tocmai aşa de simplu. bălăş.escli, gr. 52/4. Acest ordin scrib ., . . era limpede şi simplu, ghica, c. e. i, 56. La început operaţiunile băncilor erau foarte simple. id. ib. ii,_;107, cf. prot. — pop.; n. b. • Fraza . a* . deveni mai' simplă, mai clară, síaioréscu, critice, 32. Un fel de negoţ, . . simplu şi primitiv, iorga, c. i. iii, 76. Mecanismul este simplu; a-nghel, pr. 108: Răspunsul acesta atît de simplu mă lăsă pe ginduri. hogaş, dr. i, ',1'19. >Secretul pasiunii■ noastre reciproce era simplu, ibrăileanu, a. 23. Pentru mine alternativa era deci simplă, m. i. oaragiale, c.- 106. Forma uñui raportor simplu este aceea a unui semicerc,. împărţit ' în ISO grade, prevăzut cu p riglă,, mobilă, ioanovici, tehn. 205. Adevărul e mult mai simplu, c. peţrescu, o. p. i, 125. De ce na le■ dăduşi să.facă ceva ce nu-i în carte, o problemă cît de simplă? i. botez, b. i, 47. Lucrul i se părea simplu, brăescu, o. a. i, 6. în logica, simplă a vieţii, origine e bucuros s.ă scape cţe-schingiairi. G. M. zaMfjrjesch, m. b. i, 164. Operaţia erai simplă ca‘bună ziua. cocea, s. ii., 13.0. Trebuia, să găsesc forme mtţi puţin exaltate, cu id.ei simple şi: limpezi, vlaşiu, d. ~ 30Q. Adele lui cele mai simple aveau spontaneitatea tunelului. ^TEODO^EAîţfu, M.. Ijţ, 55. îji'ărn rpinunat dg vicleşugul sipip.lu cu care st prind . lufarii durdulii, vorcuLESgu, p. i, 17. Lucrurile nu Unt atît de simple. pUşcariu, l. r. i, 23. Ca mijloace, simph ■ ■ ■, Bacovia este- singqruţ pgcl care, clupă Efttinescţi, ş.i-a afirmot . dezagr.ega.rea intr-o lirică de sepzaţii.. morbide, ,con-stantinescu, s. iii, 98.tQalitqte . ,, manifestată într-un costum de estetică simplă şi substanţială şi, în^culorile, •fermecător echilibrate, din covoare şi scoarţe. Arghezi,:b. 54. Un fluier simpla taie-ţi şi fă-ne cînturi noi. .căli*-nescu, l. l. 8. O situaţie dată, oricît de simplă, e o rezultantă, ralea, s. t. i, 104. Toate au fost- deodată simple, fireşti, q. peţrescu., a. r. 47. Am vrea să şţim ... cîteva lucruri simple, elementare, bogza, a. î. 379. îl folosi ca un jucător de şah care, cu o mutare simplă, parează un atac primejdiqs. .viAea, l'. ii, 142, cf. dl. Era o poveste pe cît. de .simplă, pe atît de uluitoare. preda, m. 271. Avea ceva liniştitor pînă şi în felul simplu în care-şi purta rochia, t. popovici, s. 57-. Ideea aceasta . . . i se părea măreţ de simplă, id. îb. 11.5, cf. dm. Lufirurile îţi par simple, dar ele n.u sînt tocmai aşa. v. rom. decembrie 1964, 64. „Muşchii peştilor“ .sînt foarte .simpli, ap 27. A reprezentat cele spuse mai sus printr-o. schemă foarte simplă, l. rom.. 1967, 29.2. Un dţcor foarte simplu, adaptabil spectacolelor în aer liper. m. 1968, nr. 10, Şl. 1-utcm aricind găsi soluţii pe căi mult mai simple, ib. nr.';6, 17. Cel mai simplu lucru era să te măriţi, t iulie lSfeŞ^ 40. Crima e făcută cu mijloace foarte simple, breban, a. 59. La această sumedenie de întrebări puse de viaţă 'nu se pol da răspunsuri simple, contemp. 1‘971, nr. 1 287, 6/6, cfi M. d,„en(3., dex. Tema romanului este, aparent, simplă. scîffrEiA, 1977, -nr. 10 991. "v* (Adverbial) Să le dăm simplu şi franc ajutorul putincios. maioreşcu, d. h, 85.. Se aşeză simplu pe marginea palului, rebreanu, r. .i, 24,5. Va lua plicul şi-l va înapoia ..simplu, fără multă vorbă. c. peţrescu, î. i, 38. Moartea veni atît de simplu: isanos, v. 52. *Fo.arţe simplu’ am ajuns, învîrlind c'irma me/eu la bgrd. jebeleanu, s. h. 65. Ceea ce pare de. nedesluşit, încurcat, ca o problemă dificilă, întotdeauna se rezolvă simpiu. v. rom. decembrie 1966, 44. Rareori o problemă'tehnică, de montaj, s-q. convertii atît de simplu, cinema, 1968, nr. 2, "15. <0* (Substantivat). Pentru toate cursurile să va pqzi drept regulă generală de a păşi totdeauna de ici simpla la Sompus. regul. Org. 384/16. Proceda de la ,simpiu la compus.. brXescu, o. a. i, 26,. înţelegeam natiira prin maclele ale s~irilului, de la complex la simplu, românia literară, 1969, nr. 17, 14/1. + (Despre clişee fotografice, filme, fotografii, reproduceri etc.; în opoziţie cu color, colorat) Care redă imaginea în alb-negru., Fttcent un bun început prin popularizarea operelor de artă,, prin reproduceri în culori şi prin teproduceri simple, in plr ii, 48. 5., (Despre oameni) Care are, din fire, o purtare deschisă, lipsită de ginduri ascunse, de prefăcătorie, de afectare etc.,. cinstit, deschi.s, nţpţe-făcut/,, s i îv.c e r (1), '(liyres.c) franc, ..- l,eal, loial, (învechit) nefăţărit, prost ,(B I 1) ; care se poartă natural (11), liber, conform aşteptărilor, .degajat, d e z i n v o'l t, n e s i 1 i.ţ, f ir esc, n o r m a 1 ,.(1), ,0 b i ş nu i t (î), spontan, (livresc) nonşalant,.. (învechit) prost a t(i rii (i)\ V. natural (14), prostesc (1). /Simpli Cu iheşte-,şug fiţi înalţi şi fără trufie, heliade, o. i, 120. O biată femeie nevinovată cu inima simplă şi liniştită., negruzzi, s. i, 48. Un amic al meii . . . simplu în. obiceiurile lui, ţrăieşte-’din spinarea.,oilor, ghica, c. e. i, 89, cf. pont-bRiant, d. La an semn deschisă-i calea şi s-aprppie de cort Un bălrin atît'de simplu,t după .vorbă, după.port. eminescu, o. i, i46. El a fost astfel povestitor, popular, clcir nu vulgar, vesel, dar nu batjocoritor, simplu, dar nu mo.notpn. i'oRpA, p. a,, ii, 16. Orice om, complicat sau simplu, păstrează îri. suflet o lumină,-.de,.-oglindire. argHezi, b. 153, ,Fi g. Suflete,, povesteşte vremea cu clipe simple, al, phiuppide, s. 69. + (Despre fizionomia, înfăţişarea, gesturile, manifestările .etc. ,oame- " 755:5 SIMPLU -934- S1MPLII nilor) Care exprimă sinceritate, lipsă de ginduri ascunse, de prefăcătorie, de afectare etc., cinstit, deschis, neafectat, n e ă r t i f i c i a i, neprefăcut, si n'c e r (1), (livresc) f r a n c, 1 e a 1, loial, ,(invecliiţ) n e f ă ţ ă r i t, prost (B .I 1); care exprimă naturaleţe (1), care este natural (I 1), liber, conform aşteptărilor, d e g a j a t, • d e z i n-volt, firesc, .nesi'lit, nestudîat, n o r-m a 1 (1) , o b i ş n u i t (1), spont a n, (livresc) ■ nonşalant; (Învechit) prostatic1 (1). V. naturalul 4), proste sc (1). Părul său era alb şi ţisiog-nomia sa nobilă şi simplă, buznea, p. v. 4/6. Gesturile cele mai fireşti, cele mai simple ... le-dm remarcat la ţăranii noştri, demetrescu, o. 147. Spovedania lui simplă il înduioşase, g. m. zamfirescu, m. D. ii, + (Despre oameni) Care este fără (prea multă) ştiinţă de carte, fără (multă) cultură, i g n o-rint, incult, n e c u 11 i v a t, neinstruit, neînvăţat, neştiutor, prost |j.7rrci>|ic<, lat. syinptoma, germ. Syinptom, tr. svi«\>t6ims it. sintom. — SinUomata, simp-lomala < ngr. tJU(X7tTn-. Tratamentul este numai simplomalic. ABC săn. 331, cf. DEX. 3. F i g. ('.are indică existenţa sau apariţia unei anumite stări de lucruri, a unui anumit proces. V. s c m n i f i c a t i v. F'aceţi dinlr-un fapl singuratic un ¡apt simplomalic. d. zamfirescu, i. 68. „Zburătorul ‘ închină. .. pentru resurecţia simptomatică a idealului. lovinescu, s. i, 504. Destinul zbuciumai al acestor înfiinţări, desfiinţări şi reînfiinţări are o mare valoare simptomatică, d. guşti, p. a. 207. Cazului nu i-aş acorda nici o însemnătate, dacă nu mi s-ar părea nespus de simptomatic, bl.aua, m im.k ii, 623. Teoriu este. . ■ un moment deosebii de simplomalic in idcalia romantică. id. 7.. 84. Speculaţiile filozofice, caic încearcă să repună pc om în. cadrul existentei, sini simptomatice. raijca, s. r. ii, 210, cf. dl, dm. Eroul realizează biografia simptomatică a. insului intelectual intr-un context istoric. CONTEMP. .1969, nr. 1.165, 3/3. Structurile sufleteşti sînt văzute exclusiv prin sfera actelor lor simptomatice. românia literară, 1969, nr. 55, 23/1. Cred că primele melc piese sini simptomulice pentru slarca mea de spirit din anii războiului, ib. 1971, nr. 125, 20/1,' cf. m. d. knc., dex, <0* (Adverbial) ii simptomatic, lotuşi, r.ă romanul social românesc s-a mărginii numai, la altl. lovinescu, c. iv, 10. Simplomalic — clocolca, sub rînduri, în articole şi scrisori, un strigăt de durere, g. M. zamfirescu, m. d. ii, 76. Simptomatic este că, ori de cile ori ne dăm osteneala să cercetăm dincolo dc aspectul actual ai formelor artei populare, ni se întîmplă adesea să dăm peste forme ale arici culte. oprescu, s. 164. 7; desigur simptomatic că mai toţi protagoniştii lirismului post paşoptist se trag din Muntenia. v. rom. ianuarie 1965, 97. Semantica structurală sau cea simptomatic denumită, din ce in cc mai frecvent, tradiţională, l. rom. 1967, 101. S-au înmulţit simptomatic, de la o vreme, filmele în două serii. cinema., 1973, nr. 5, 24/2. — Pl. : simptomatici., -ce. — Şi : (învechii) simpto-nuitcc, -ă, simtomătic, -ă adj. — Din ngr. ao(xn:T. Percepţiile termice sau olfactive joacă un rol aproape numai in simptomatologia medicală, vianu, r. 124, cf. dl, dm, dn2, dex. + Totalitate a manifestărilor clinice şi de laborator ale unei boli, care permit recunoaşterea bolii respective şi diferenţierea ci de alte afecţiuni. Cf. ygrec, m. n. 443. Problema encefalitei epidemice l-a interesai. ■ . prin simptomatologia ei foarte variată, parhon, o. a. i, XII. Perioslila cronică are o evoluţie lungă şi simptomatologie atenuată, abc. săn. 280, cf. dn2. Nu sc studia nici etiologia şi nici simptomatologia generală a afecţiunii. in cauză. g. barru, a. v. 39, cf. M. D. enc., dex. •v- F i g. In cc priveşte simptomatologia socială, diagnosticul e mai totdeauna just. contemp. 1969, nr. 1 172, 1/5. — Pl. : simptomatologii. — Din fr. symptomatolo(|ie. SIMT’TOMĂ s. 1. v. simptom. SIM.SAll s. m. y. samsar. SlMSAliE s. f. v. senzaţie. SIMSAŢIVJÎV'IÎ s. f. v. senzaţie. SIMT1MENT s. n. v., sentiment. SIMTIMKNTÂL, -Ă adj. v. sentimental. SIMTIMEIVTALITATE s. 1. v. sentimentalitate. SIMTOAVIĂ s. I. v, simptom. S1MTOM s. n. v. simptom. SJMTOiMA'IA s. f. pl. v. simptom. 7573 SIMTOMATIC — 937 — SIMŢ SIMTOMATIC, -Ă adj. v. simptomatic. SIMTO.MĂ s. I. v. simptom. SIMŢ s. n. I. Facultate a fiinţelor de a percepe impresii din lumea exterioară cu ajutorul organelor senzoriale specifice, (rar) sens (11 1), s i m t i r e (i); sistem receptor unitar, corespunzător unei anumite categorii de stimuli din lumea exterioară sau din interiorul organismului. V. sensibilitate (2). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., I. GOLESC. U, C., VALIA.N, V. Nările slujesc. . . la simţul mirosului, kretzulescu, a. 308/13. Aici numărăm. . . inima cu sistema vaselor şi organele simţurilor, vasici, m. ii, 99/17. Materia constituie ţoale corpurile ce ne îneongiură şi. pe cari le pulem cunoaşte cu simţurile noastre, barasch, i. n. 10/6. Nu stnlem lipsiţi de simţul auzului, negruzzi, s. i, 245, cf. pontbrtant, d. O altă veste bună. . ., mai puţin pipăită simţurilor..., deşteaptă noaptea din somn .pe copii! odobescu, s. i, 234. A posteriori sini dimpotrivă cunoştinţele ce se capătă prin experienţă şi prin simţuri. gherea, st. cr. ii, 43, cf. şĂiNEANu2. Vieţuitoarele încep să capele simţuri rudimentare, brătescu-voi-neşti, p. 51. Aurora zîmbea, ca.şi cum o muzică nespus de curată. . . ar impresura-o. . ., mingîindu-i toate simţurile. agîrbiceanu, s. p. 85. Autorul şi artiştii să se adreseze na numai simţurilor, ci sufletului şi creierului. in plr ii, 230. Parcă pierduse simţul pipăitului. gîr-leanu, n. 164. Şi toate simţurile-s nişte clape. al. pnilippide, a. 9, cf. resmeriţă, d. Oare lucrurile sînt aşa cum le observăm noi prin simţurile noastre? babeş, o. a. i, 2, cf. cade. Care e adevărul stabilii prin cele cinci simţuri omeneşti, vissarion, b. 236. Se mai deosebesc onomalopeile de cuvintele expresive prin limitarea sferei lor de acţiune la simţul auzului, iordan, stil. 91, cf. scriban, d. Spectacolul ăsta înnebunitor îl voi gusta . . . cu toate simţurile, mihăescu, d. a. 212. Numai văzul şi auzul sînt simţurile cu adevărat artistice, vianu, a. p. 42. Efectul imediat al simţurilor nu putea duce decit la o destrămare. . .a acestei arie. oprescu, a. m. 28. Apropiindu-se de comodă începu s-o palpeze... cu o sforăiluiă de concentraţie a simţurilor şi a memoriei. călinescu, s. 74. După o noapte de nesomn, simţurile şi-au închis zăvoarele, blaga, h. 112. Gîndirca c o complicaţie şi o derivare a simţurilor, ralea, s. t. in, 131. Monele false şi bune circulă amestecate, greu de deosebit din pricina impreciziunii simţurilor noastre, bou za, a. î. 393. Acustica, iu care clasăm, fenomenele ce interesează simţul auzului, cişman, fiz. i, 6. în veghile ei nesfîrşile i s-au ascuţit simţurile, vinea, l. i, 250, cf. dl, dm. Multă vreme s-a crezul că simţurile. . . Ia peşti ar fi destul de simple, ap 27. L-a interesat lot ee cade sub simţuri, cinema, 1969, nr. 3, 36, cf. m. d. enc., dex. -0- Organe de simţ sau (învechit) organele simţurilor = organele periferice ale percepţiei senzoriale. Toate organele simţurilor... prii mese impresiile ce le vin din afară şi le transmit creerilor. kretzulkscu, a. 5/23, cf. m. d. enc. 4- (La pi.) însuşirea de a fi senzual; (în special) înclinaţie spre plăcerile trupeşti; erotism; senzualism O), senzualitate (1), (rar) scxualism, (învechit) simţualism, simţiialitate. Băile de marc se mai întrebuinţează şi... la neputinţa bărbătească, la slăbiciunea de simţuri, fătu, d. 182/21. Corupţiunea. . . ţările strunite, cuprinşi de nelinişte, v. rom. octombrie. 1964, 11, cf. M-. p. enc., dex. Două fete tinerele Mi-o stricat minţile mele, Minţile, simţurile, folc. mold, i, 177. 2. (Urinat de determinări care indică natura, felul) Capacitate innăseută a cuiva de a sesiza, de a intelege şi de a evalua rapid şi corect un fenomen, o situaţie etc., s i m ţ ă m î n t (2), s imţire (5), (r; r) sens (II 2); (urmat de determinări care indică domeniul) predispoziţie (2) sau aptitudine a cuiva pentru (a face) ceva. Să-l facem să înţeleagă simţul dreptului şi al datoriei. ghica, c. E. i! VII. Pulem produce. . . o deşteptare a simţului de viaţăîn poporul român, maiouescu, critice, 37. Acei care n-au nici dreptate, nici simţ poetic stnl criticii. (a. 1880). plr i, 341. N-am simţul critic prea rafinat. vi.ahuţă, s. a. ii, 497, cf. gherea, st. cr. i, 346. Cu simţul său rafinai, senatul pătrunsese caracterul lui Ştefan, xenopol, i. r. iv, 83. Poporul românesc se bucură de mult simţ artistic, in plr ii, 33. Sfinţii făcuţi cu multă uşurinţă de condei, cu simţ pentru decoraţie. iorga, c. i. iu, 69. Pînă să ajungă omul la înţelepciunea asia, trebuie să i se îngroaşe şi să i se tăbăcească simţurile. agîrbiceanu, s. 45. Pleoapele mi se ridică de peste ochi şi recăpătai simţul realităţii, hogaş, pr. i, 164. Pentru aceia cari au... simţul realităţii, popoarele stau într-o conexiune slrînsă şi inalterabilă. în plr ii, 283. Pentru acest rezultat, e necesar un extrem simţ artistic, ibuăi-leanu, s. l. 64, cf. resmeriţă, d. Matia se întoarce la bărbatul ei, în care se luptă simţul onoarei şi iubirea. lovinescu, c. iv, 119. Simţul politic al diriguitorilor Europei Centrale, titulescu, d. 343. Madam Bîzdîgă luă apărarea soţului, din simţ de solidaritate conjugală. c. petrescu, î. ii, 142. Ce simţ admirabil al realităţii vii în dialogurile, cîi ţăranii, topîrceanu, o. a. ii, 318. Jignea. . . simţul noslru plăpînd de justiţie umană. i. botez, b. i, 14. Simţul artistic l-a trezii in mine sora mea Felicia. brăesc.u, a. 63. JJcă Păuii se impusese. . . pr intr-un simt. nativ şi precis al fenomenului social. Cw. m. zamI'Trescu, si', m. n. i, 31. Mi-a citit poeme scrise de el, foarte muzicale, cu. simţ al metaforei, vi.asiu, d. 290. Sc întoarse iar fără nici un simţ de măsură. sadoveanu, o. îx. 123. Această împărţire corespunde unei distincţii pe care o face. . . simţul nostru gramatical. puşcariu, l. r. i, 25, cf. scriban, d. Simţul nuanţelor esle alît de dezvoltat, vianu, a. v. 238. Aceste dese călătorii ii stimulează simţul observaţiei, oprescu, s. 35. Omul are simţul juridic dezvoltat, arghezi, s. vii, "2\.- Se înţelege, Iorgu avea simţul teatrului, călinescu, s. c. l. 57. Se deşteptase, ee-i drept, în mine un simţ al datoriei. blaga, h. 40. Grecii antici rîdeau cu poftă, deşi nu le lipsea nici simţul fatalităţii, ralea, s. t. ii, 200. Bascii au anul în singe simţul ordinei. bogza, a. î. 290. Are simţ psihologic, pas, l. ii, .113. Părăginilul cavaler are lotuşi simţul sacrificiului, vinea, l. ii, 34. Voronca rămine lot el însuşi, cu adîncul său simţ al fantasticului, v. rom. februarie 1957, 206. N-ai simţul umorului. H. lovinescu, t. 156. Dar ceea ce e surprinzător în. romanul Adelei esle simţul peisajului, constantinkscu, . s. ni, 1.99, cf. di.. Simţul operativităţii în conducere nu uimi pe nimeni, preda, r. 392, cf. dm. ll pricepeau, cu simţul lor lainic, doar copiii, labiş, p. 426. t-am lipsii de simţul militar, barbu, princ. 51. Şi-a păstrat întotdeauna un simţ al măsurii, ist. lit. rom. ii, 726. Teatrul e o tribună pe care nu ai dreptul' să urci fără simţul unei mari răspunderi, x august 1964, 84. Nedolal cu simţul realităţilor exacte, loanide se arată dezarmat în faţa primejdiilor, v. rom. noiembrie 1964, 118. Un deosebii simţ al nuanţelor, i.. rom. 1967, 277. Simţul măsurii, al nuanţei şi al juhliţici, al autocontrolului sever, cinema, 1968, nr. .10, 37. In aria nouă românească sînt curente. . . ajiărule nu prin import, ci prin simţul actuali lăţii. românia literara, 1968, nr. 3, 26/2. Jzbulea să imprime elevilor ci simţul proporţiilor, contemp. 1969, nr. 1 172, 7/2. Presa de partid participă cu simţ patriotic şi condei ascuţit pentru întărirea disciplinei în muncă, scînteia, 1969, nr. 8 212. Pinzclc sale sc disting printr-un cxccp-ţionul simţ al detaliului revelator, contemp. 1971, nr. răspîndeşle inprejurul ei o atmosferă în care delicateţa simţurilor să slrică. ghica c. e. i, 184. Cel ce plecase dintre noi, iubea viaţa cu patimă,... o trăia cu loate simţurile lui. anghel, pr. 143, cf. resmeriţă, d. Ne-am înfruptat cu nesaţ din toate desfătările simţurilor şi. ale minţii, m. i. cakagiale, c. 53, cf. cade. Urmau ceasuri de neştiinţă in care numai simţurile vorbeau, vlasiu, d. 257. Ceaiul de flori şi rădăcina [de nufăr albj ... ar fi liniştitor. . . pentru potolirea simţurilor. voicuLiascu, L. 230. li apăruse în simţurile adormite imaginea de altădată a Olimpici.r sadoveanu, o. îx, 169. Dănuţ. . . e mereu prins îiilre simţuri şi reverie, ralea, s. t. i, 67. E umililor să nu poţi să-ţi stâpincşli simţurile, ii. lovi-nescu, t. 309, cf, dl. un. Am mai aşteptai, cu sini- 7576 SIMŢAR — éáS — 1 291, 7/5, cf. m. o. enc., dex. <0> Simţ moral = facultate de a deosebi binele de rău. Se nimicesc prin -a-eeastă fărădelege sîrguinţa, virtutea.. . şi simţul moral. vasici, m. ir, 38/20, cf. dl. Li se trezeşte simţul moral. PREDA, R. 116, ci. DM, M. D. ENC., DEX. Simţ practic = ' îndemînare deosebită. în a rezolva diferite chestiuni (concrete). Pictorul n-are nimic din ceea ce se cheamă „simţul practic“'al vieţii. vlahuţă,.S: a.; iii, 364. In intîiul stadiu de-muncă. . . dumnealui mai ciştigase mult simţ practic. agîrbiceânu, s. p. 160! Era. . . prevăzut cu un deosebit simţ practic, ist. lit. rom. ii, 422, cf. dl, dm, m. n. enc.,"Dex. Simţde răspundere = seriozitate., rivnă, conştiinciozitate • în îndeplinirea sarcinilor primite sau asumate. Organele de partid şi de stat. trebuie să lucreze cu mult simţ de răspundere. scînteia, 1952, nr. 2 387. Simţul de răspundere exercită o puternică influenţă asupra maselor, gî 1968, nr. 931, 2/6. (Rar) Simţ comun = b.un-simţ, v. b u n.- Pentru că n-avea simţul comun; pentru că vorbeşte de. pe ceea lume. negruzzi, s. i, 259, cf. cade, dl, m. t>'. enc. + (Astăzi rar) Sens (I 1). Simţul, acestor versuri şi mai cu seamă focul cu care erau cîntale făcu o'lirîlă impre-siune. filimqn,. o. i, 156. Chiar de reţineau ele substantivul „mlăciha“, fie şi sub forma .de. „vlah“, tot încă n-ar-fi-ştiut să-l întrebuinţeze in simţul cu care. -. . îl întrebuinţau indianii. hasdeu,.i. c. i, 41. Crez ideea pe care mi-ai daUo şi, e plină de simţ. baronzj, m. 479/23. + (Rar). Sentiment (1); pasiune (4). Prin simţuri preţioase Să atestăm la lume virtuţi de apărat! mureşanu, p. 137/ 3. Vrea Nimic să nu-şi refuze din tot ce.simţul cere. macedonski, o., i, 261. A ci'nlat cu mult simţ şi cu multă exactitate toate romanţele, bacalbaşa, s. a, i, 214. + (învechit, rar) Poftă (1); capriciu. Elescu îi înşiră numele acelor obiecte [rochii, giuvaieruri etc.] destinate a satisface simţurile iubitei.sale. bolintineanu, o. 462: — PI.: simţuri. — Şi: sinţ s. n. b'arciăn.u, alexi, w. — Postverbal ai lui simţi. SIMŢAH s. m. v. samsar. SIMŢAVÂHĂ s. f. v. simfivară. , -SIMŢĂMÎNT s. n. 1. (Adesea urmat de determinări care indică natura, felul) Proces,. stare, atitudine, manifestare afectivă specific umană, mai durabilă şi mai complexă decît emoţia, reprezentînd reacţia (pozitivă sau negativă a) individului faţă de alte fiinţe, faţă de obiecte şi de fenomene sau faţă de sine inşuşi-; sentiment1 (1), simţire (4), (învechit) simţiciune," (învechit, rar) sens (II 2). Cinstesc şimţimentul domniii tale carate îndeamnă spre acest fel de întrebare, cr (1831), 122/8. Poezia se face plăcută. . . cu adîncimea-sau căi--dura simţeminlelor. rus, i. i, 196/19. Vedeni'că, siliţi de oarecare simţimîht dureros din lăunlnii plîngem cu loale' aceşlea de itiulte ori fără să vrem.- fm (1847), 1862/12. Una-i dragostea curată, cealaltă îi trupească, Cu una la simţimenturi se . pleacă şi se închină, conachi, p.- 4.. 'Misia istoriei'este a ne arăta... această dezvoltare a. simţimînlului şi a vieţii omeneşti. bIlcescu, m..v. 3. Bolnavul. . . ce simliment de mulţumire.ţceareă din . aceasta, man. sănăt. 1 9/3. Un adevăr:în. gura poeliilui este o poezie; un siinţimenl în inima .lui. este- o poezie. rom1: lit. 3262/ 33. N-are nici un simţimint uman. pelimon, i. 174/24„Găseşte totdeauna, publicişti.care să-i atribuie calităţi. . ,, simţiminte care niciodată nu s-au apropiat de inima lui. ghica, c. e. ii* 561, cf. pont-briant, D. Nu putu. cu toate acestea să nu admire simţi-minlul de onoare. . . cu care bătrînul boier apăra onoarea fiicei.'sale.■ fili jîon, o. i; 170. Am primţt epistola.. . în care-mi faceţi. cunoscut simţămintele de înalla bună-^ voinţă (a. 1866). uricariul, x 364. Istoricul poale fi numai român prin simţimînl. hasdeu, i.'c. i, IX. Nici o recontandaţie nu putea fi mai bună pentru Elescu înaintea Elenei, decît simţimintele lui. bolintineanu; p. .421. Cu simţiminte de recunoştinţă şi cu inima plină de speranţe, ai intrai în templul lutuloi- şi în loc de slqluie ai găsit idoluri. "maiorescu, critice, . 72: Să capele simţăminte delicate, nobleţea inimii, gustul pentru litere şi arte (a. 1880). plr i, 337. Impresiunile ce..., [vînătoarea] produce asupra imaginaţiunii şi asupra simţiminlelor omeneşti, odobescu, s. iii, 50. Al doilea,.,. . trebuie să. analizăm. . . ce anume simţiminte afective şi morale vor sugera, gherea, st. cr. ii, 11. Atunct cînd cugetarea se încorda sub îmboldirea unui simţămînt adine, se găseau şi .în Dacia accente mai pasionale pentru • a-i da rostire, xenopol, i. r. i, 203. Acest simţimint îmi umple, îmi pătrunde toată firea, davila, v. v. 86. Astfel s-a dat peste acea lume nouă de gîndiri şi simţăn minte care a îmbogăţit literatura. în plr ii, 42. Uri sim--ţimînl de nelinişte cuprinse pe. Ana. d. zamfirf.scii, a. 176, cf. şâtneanu2. Şcoala aceasta lăsase la o parte influenţa realităţii uilînd că sînl simţiminte, credinţe, tradiţiuni. petică, ó. 433. Deşi învălmăşeala simţe-mintelor sale ţinea încă, el fu totuşi mai liniştit după ce trimise volumul, agîrbiceanu, a. 138. In sufletul ei de fugarnică, încolţeşte un simţimint stăruitor de milă. gîrlean-u, l. 96, cf. resmeriţă, d. Voia să omoare în el toate simţemintele ce-i răscolise sufletul, ardeleanu, d. 52. Ceea ce a făcut ca tainicul meu simţămînt de iubire să se închege a fost numai mila. m. i. caragiale, c. 83, cf. cade: Şi cu cit se zbălea să se apere, cu ât-ît simţimintui acesta i se sfredelea mai adine în inimă, rebreanu, nuv. 283, Un simţimint ciudat îmi grăbea bătăile inimii in faţa pădurii aceleia, cocea, s. i, 11, cf. scriban, d. "Viaţa... o părăsesc fără regret, cu un simţămînt de adîncă şi smerită recunoştinţă, călinescu, c. o. 35. Aceste simţiminte erau... iubirea năseîndă pentru domnişoara Elenuţa’ Rodeanu. vianu, a. i>. 324. Un simţămînt de neagră- înstrăinare mă lua in stăpînire. blaga, h. 73. O parte din naţiune nutreşte anumite simţăminte, altă parte nutreşte altele, pas, l. i, 246.. N-aş vrea. să nutrim în sufletéle noastre simţămîntul trufiei prosteşti, tudoran, p. 412, cf. dl. Se pomeni cuprins de un simţămînt nesuferit, preda, d. 19, cf. dm. Găsi ciudat simţămîntul care-l cuprinsese.; incepînd poate chiar de astăzi, se va lepăda de falsa sa identitatei rom&nia literară, 1970, nr. 34, 17/2, cf. m. d. enc., dex. 2. (Urmat de determinări care indică natura, felul) Capacitate înnăscută a cuiva de a sesiza, de a înţelege şi .de a evalua rapid şi corect un fenomen, o situaj-ie etc., simţ (2), (rar) s e u s (II 2) ; p. e x t. (adesea în construcţii cu verbul „a avea ‘) impresie, opinie, convingere care,sé fundează pe intuiţie, pe afect, pe o apreciere subiectivă etc.; faptul de a-şi da seama de ceva, conştiinţă; sentiment (2), simţire (5)'. Astă încăn-giurareşi simţimintui mîntuirei lor îndemnară pe jane a cuteza să iasă din ascunsul lor tremurînd. asachi, s, l. ii, 38, cf. pontbriant, d. Păslrareaşi cultivarea sitvţemîn-tli lui estetic încă é o erudiţie pentru a cişliga pic cititor (a. 1897). plr i, 480. Un simţimînl aspru şi drept al-datoriei îi îndrepta umerii şi-i învîrloşa glasul, c. petrescu, c. v. 343. Avea simţămîniul că s-a uşurai de-o povară. v. rom. mai 1958, 42. Astfel ne-am dai mai bine seama de simţămîniul nostru naţional, t iunie'196,4, 9. Cînd. , . îmi spuneau că sini fii ai comunelor în care-i cunoscusem, desprindeam din cuvintele lor simţămîniul mîn-clriei. scînteia, 1963, Mir. 6 589. . —,.PI.: simţăminte. — Şi: (ieşit din uz)' simţemînt, simţimint, (învechit), simţiinent (pl. simţimenturi), sîmţcmmt s. n. ■— Simţi + suf. -ămîril .(după fr. sentiment). -SIMŢJiCIOS, -OAS adj. v., Wiţicios. SIMŢEMÎNT s. ii. v. simţămînt. SIMŢÎ vb.iy. X r a n z. I. A li informat, pe cale sen-zori.a.lă, despre existenţa, despre activitatea, despre efec; tul etc. unui luciii, ale unui fapt, alé unei calităţi etc.; a prezenta sensibilitate ; a avea senzaţia ,că. . ., a percepe (1). Adm ară-se spre mere raneş^ nu le sinţiia / (n -a m p .r i c e p 11t d), împărţiră-se şi nu milcuirăse. psalţ. 63. Pre miroseixiia voslră cea bună nu mi-e voia' să o simtu (cca 1560). cuv. d. bătr. i, 11/9. Mearse acolo şi sărută el: şi simţi miroseniiă veşmintului săa. palia (1581), 107/4. Şi simţiiu rană foarte iute şi [ne-] vindecată (a. 1633). gcr i, 8.1/31. Nu simţ ea nemică de infocătura aceştii căldări, dosoftei, "v. s. septembrie -7r/35. N-au.'simţit nici foamete, nici seale. . . nici alte . nevoi a trapului (a. 1692). gcr [, 297/21, cf. anon.car. U rzicîndu-să orbul ori la mini, sau la picioare, el simte arsura că-i de urzică (a. 1799). gcr n, 171/7,cf. budai-de-LEAis'ui lex., Oamenii simt gerul cu usturimea pielii miinitor şi a obrazului, .episcupescu, practica, 13/26. Picioarele lui pu simt pardoseala cea arzătoare, abia răsuflă in mijlocul uirle.je.lor ele fum: heliade, l. b. i, 43/22, cf-. i. golescu, c. A murit la 20 -ale lunii trecute, în vîrstă de 50 ani, de o patimă a ficatului ce a simţit-o înăi in vremea Unei lungi petreceri la Indii, cr (1836), 65!/27. Animalele. . . simţesc şi adeseori înfăţoşază 1 semne de giuclecată. .i. cihac, i. n. 4/8..Simte o ameţeală in căp care seamănă cu beţia, descr. aşez. 70/21. [Prună] mare rotundă, de o ţaţă-viorie'frumoasă, carne[i\]-i mălăia-lă, guslu-i puţin simţii, brezoiaNu, a. -328/26.. Cu maniera aceasta abia are cineva timp să-simte amărăciunea atolului. man. sănăt. 88/16. Toii acii care simţesc un leşin'la storhah... vor-face bine a se scăldk... după gustări. fătu, D. 46/19. Un lapte simţ că clirge- prin vinele-mi acum. aristia, s. 5.0/17. Simţind picioarele-mi slăbind, am închis ochii şi m-am ţinut. ... ca să nu cad. negruzzi, s. i, 54. Poate şedea cineva. în apă fără să simtă umezeală, penescu, m. 28/2. Am simţii că mi se mlădie picioarele, că mi şe aprinde capul, ghica, "c. e. i, 45, cf. pontbrtant, D., cihac, i,' 254. Dacă, vrei■ să cunoşti leşul, caută impregiur şi îi videa; miroasă şi l-ii simţi. alecsandri, t. i, 83. Organul inteligenţei percepe sau simţeşte, imaginea unui lucru, conta, o. f. 57. Îşi simte gîtu-atuncea cuprins ele braţe reci. eminescu, o. i, 95. A'născut pruncul, făiă a simţi eîtuşi de puţin durerile - facerii, creangă, p. 101. Simte genunchii părăsindu-l. ' caragiale, o. i,’ 26. Plecă. . . simţind cări cam tremurau picioarele, ispiresc'u, i. 9. Nu vedem soarele, dar îl simţim că e acolo, arzînd ca un foc mare. vlahtjţă, s. a. iii, 359; Deodată simţi pe umăr o atingere uşoară, bacalbaşa, s. a. i, 180; Adese stînd la cină Simt lacrimile des. coşbuc, p. I, 60. Simt inima bălindu-tni tare. iosif, patr. 13. Pateri am... mina .dreaptă, n-o mai simţ din umăr. delavrancf.a, o. ii, 224. Pe In unsprezece noaptea am simţit că mă înăbuş, de tot. brătescu-voi-neşti, î. 41. Căldura trupuşorului înfăşat pătrundea prin toate cîrpele, şi o simţi In vîrfut degetelor, agîrbi-ceanu, s. 503. Simţea căldura ..soarelui, mirosea cîmpul, •dar lumina nu mai era nicăieri, gîrleanu, n. 188. îşi turna un pahar de vin,. . . gusta din el şi aştepta o clipă ca să-i simtă aroma, hogaş, dr. ii, 105. 'Mergea tăcută, împovărată de gînduri amarnice, fără să mai simtă pămlnlul sub picioare, rebreanu, i. 102. Respirarea pură, fină pe care o .şi.mţeam-pe.obraz ca o şoaptă. ibrăileanu, a. 51, cf. resmeriţă, d. Atîta simte, căi se bate inima cam supărători bassarabescu., s. n. 13, cf. cade. Avea fierbinţeală mare, simţea cum i se scurge sudoarea-in boabe ude pe frunte, mironescu, s. 13. Nu-şi mai simţea miinile; avea senzaţia că vîrful urechilor. a devenit sfărîmicios ca porţelanul, c. petrescu, c. v. 138. Simţise cum se adună oboseala, ca o furnicare, în' genunchi, o. m. zamfirescu, m. d. ii,. 29. "Venea.. . păşind apăsat ca şi cinci ar fi vrut să spună că simţea jJămînt sub picioare, vlasiu, d. 323. Simţi o arsură la deget, teodoreanu, m. i, 57. Nu simţeam gerul, clar trebuie să-mi fi pătruns îngheţul la oase. voiculescu, p. i, 114, cf. scrib an, u. Îmi.'aud bătăile inimii şi-mi ...simt cele mai. mici mişcări' ale ei. mihăescu, d. a. 169. ’S/rti/, la încheietura mîinilor, şi- azi slrîngerea rucavi-ţelor inseilate cu ametist. arghezi, b. 119. Un fluture de trece, Simt aerai mai rece. călinescu, l. l. 130. Era. ■ . . ca.ni pe la jumătatea lui august şi simţeam rqcoarea nopţii. stancu, m. i. 47. Şiruri-întregi de oameni... simt... âîftlfi broboakete. grele de sudoare, bogza, c. o. 41. Simţeau că ti arde sub tălpi, pas, l. i, 31. Nu îşi mai simţea, pumnii, alît îi ţinea ele strpis. tudoran, p. 139, cf. dl. Parfumul - ţi-a otrăvit suflarea. Ta nu simţeşti mirosul de ¡ogor. isac, o. 20. îi veni să plîngă cîncl simţi capul mic şi uşor rezemat de umărul lui.T. popovici, se. 230, cf. dm. Oamenii simţeau cum le sporeşte sîngele în vine. barbu, princ. 13. îşi simţi îri palma slîngă bătăile inimii repezi. v. rom. noiembrie 1964, 12. Am strîns-o puţin lingă mine, s-o siml mai aproape, lăncrănjan, c. ii, 6. Simţeam milos de brazdă şi românesc belşug. \ulpescu, p. 9. Regretul... m-a făcut să strîng pumnii pînă am simţit unghiile înfigtndu-se în carne. v. rom. decembrie 1966, 24. Femeia simţi apa rece prelingîndu-i-se pe gît, pe piept, pe spiiiare. bănulescu, i. 14, cf. m. d. enc., dex. Cine leapădă floarea nu simte mirosul ei. zanne, p. i, 169. Ca să simţi dulceaţa mierei, trebuie să lingi degetul ce-l bagi în miere. id. ib. iu, 689. Omul cau.tă leac unde simte că-l doare. id. ib. v', 374. -v* F i g. Celălalt au alcătuit cărţi pre care ele le vei suge simţi dul-. ceaţa.şi nectar iul de la Alhina. moLnar, ret. 6/25. Azi simt'cum noapte se coboară Pe dimineaţa mea de ieri. gogâ, poezii, 272.'Visez. ,'. la o cetate magnifică şi somnolentă unde să-mi depăn paşii singuratici şi să simt adierea eternităţii, contemp. 1969, nr. 1 172, 1/2. <0>E x p r. (Popular) A simţi un ghimpe la '(sau Iu) inimă (ori Jn cuget) v. ghimpe. A simţi un gol la (sau In) stomac v. gol: -v^Absol. Animalele sini trupuri ce cresc, nasc, viază şi simt. genilie, g. 124/19. Puterea de a simţi, de a gîndi şi de a voi caracterizează creierii animalelor. conta, o. f. 43. A. trăi înseamnă ase mişca, a simţi şi a gîndi.. in per ii, 56. Nu mai simţea, nu mai ginclţa. i. botez, b. i, 43. Se silea să înţeleagă, să simtă. Şi-l pufnea rîsul. cocea, s. ii, 151. Shakespeare nu gîncleaşi nu. simţea mai mult clecîl copistul lui? vianu, s. 6. Lumea întreagă simte şi gîndeşle, dar nu fiecare om poale formula gindirea şi simţirea. arghezi/îH plr ii, 87. Am găsii oameni care mai gîndeau şi mai simţeau, cam gîndeam şi... eu pe-alunci. lăncrănjan, c. iii, 113.. <0* H efl. impers. S-a simţit că vine un frig de afară. aBghezi, s. vii, 189. Re fi. p a s. Răcoarea clim,inclii începe şă se simţă. heliade, o. i, 215. Nici... . o adiere de vînl nu se simte, vlahuţă, s. a. hi, 238. Se vedeau marginile uzate, se simţea mirosul de benzină, c. petrescu, î. i, 95. Se simţea in adevăr un miros tare. voiculescu, p. i, 107. + Intran z. P.' rest r. (Popular şi familiar) A mirosi-(I), (Tranz.)-Ce/ mai mulţi români întreabă foarte adesea „nu simţi nimic?“ în loc ele „nu miroşi nimic?'’- puşcariu, l. r. i, 198. + (Familiar) A: durea. îmi. simt'încheieturile. + Refl. A'-fi conştient de propria.sa stare fizică. Se simte bolnavul ostenit ca după o muncă, episcupescu, practica, 295/17, cf. i. golescu, c. Pătimaşul se simte toată ziua bolnav, descr. aşez. 26/19. După spălare... trebuie... să umblăm clacă ne simţim în putere, fătu, d. 13/20. Cum te mai simţi, frate Paisie? negruzzi, s. i, 160, cf. pontbriant, d. Dacă uii om ... se-strămută jtn alt clinicii..-.., deodată se simte mai viguros, conta, o. f. 217. Se simţea murind şi n-dvea cai să lese moştenirea urei lui., eminescu, p. l. 3. Se simte bolncw şi mai ales foarte ostenit, vlahuţă, s. a. iii, 450. Mă simţeam obosit ca după o întreagă zi de. drum■ hogaş, dr. i, 80, cf. cade. . Nu mă siml încă în stare cu totul normală ele- sănătate, i. negruzzi, ,în plr.i, 251. Se simţea odihnit şi gata să le înfrunte pe toate, încă un ari, cu puteri nouă. c. petrescu, t. i, 20. ■Domnia Sa 'nu Se simţeşte mai bine clecîl după ce vede pe domnul doctor Riiclolf Barboni. sadoveanu, o. xi, 461, cf. scriban, d. Mă simt mai bine acum. ii. lovi-nescu, t. 105. 'Mă simt rău. baranga, i. 212. Jeremia barem se simţea ca beat. tudoran, p. 31, cf. dl. Sora dumitate. . . nu se simte bine, zice că îi e fodrle rău. preda, r. 61. Se simţi obosi lele toate şi-l privi, pe Arde-leanu cu ostilitate, t. popovici, se. 255, cf. dm. Dacă se simte sleită de puteri e din cauza timpului frumos şi a anilor ei, zîrnbise doctoral, v. rom. noiembrie. 196..4, 15, cf. m. d. enc., dex. 4- (învechit) A Indura. Nu puţine rele şi stricăciuni qu simţit ţinuturile romanilor 7582 de (Unsal. c'. cantacuztno, cm i, 15. Să simţesc, şi eu, ca tine, chinurile ţării mele. d.wila, v. v. 191. 2. (Despre fiinţe, mai ales, despre oameni; complementul indică mai ales fiinţe sau acţiuni ale acestora) A-şi da seama, spontan şi instinctiv, de prezenţa cuiva sau a ceva. Să viclenească să nu-l sîmjă alţii, dosoftei, ■ps, 33/8. 'Calul cunoaşte frumusaţa Stăpînului şi.. . simte că.poartă... frumos călăreţ (a. 1773). gcr ti, .00/32. Cu .anevoie se va putea mişca un ce dimpr'ejurul ei, pe care să nu-l simţă, să nu-l priceapă, episcupescu, practica, 84/8. Simţ că mişcă tufa, auz crtngul trosnind.. heliade, o. i, 187. Iată că simţiră ostile moschiceşti venite la Nipru. mag. ist. ii, 15/4, Se silea ca Erolocril pe ea a nu o simţi, pann, e, i, 114/-19. Cum ne-au simţit spurcaţii [dé turci au inceputsădfa năvală asupra noastră: ghica, s. 16. Aş simţi-o că-i aproape şi ar şţi că o-nţeleg. eminescu,' o. i, 157. Am simţii că spdrge cineva uşa; de frică să nu m-apuce în casă să mă omoare, am ieşit pé dincolo pe.fereastră, caragiale, o.lvi, 236. Tu tiptil vii pe la spate, Nici te simt,-de lin ce-aluneci. vlahuţă, s. a: i, 257. Ar fi mers in casă¿ dar dac-o simţea De pe paşi ti-lharul? coşbu.c, f. 106. Şliu eu ce să zic?... Să nu ne simţă nenea Tudose ! delavrancea, o. ii, 402. Nici bărbatul nu făcu nici o mişcare care ar fi vădit că a simţit-o inlrind. agîrbiceanu,’s. 55. Ne apropiărăm fără Să ne simtă, hogaş, m. n. 105. Dacă nu m-a oprit la trei paşi, înseamnă că-nu m-a simţit, mironescu, s. a. 74. Am ieşit prin bucătărie, .ca să nu mă simtă nimeni şi rn-am dus jos la pod. Sebastian, t. 27. Călca aşa uşor, că nu-l simţeai, voiculescu, p. i, 175. Hoţeşte de-ai'căţea, simt paşii tăi, o, Til. călinescu, l. l. 125. Potriviseră aşa lucrurile ca oamenii. . . să le dea de veste clacă simt cevci. camil petrescu, o. ii, 28. Nu-l simţisem nici cînd venise, nici cinci plecase, stancu, r. a. iii, 7. Simte cum cineva rnare, neconlurat, rnălăhălos, se apropie să-l siringă de gtl. bqgza, a. î. 238.. Or fi iar lîlharii! mi-am zis. Or fi simţii cevci, bleslerpaţii, şi se pregătesc de jaf. tudoran, p. 40, cf. dl,.e>m. Simţeam că-i cineva pe aproape şi că se uită la mine. lăncrănjan, c. ii, 38, cf. m. d. enc., dex. Şi cuiii nimerii şi calc Cu piciorul, peste prag Nevasta mă şi simţeşte, l.ule spre prag se porneşte. marian, sa. 19, Să mi-o s.ăruţ di-adurinită, Uşiur'el să nu ma simtă! polc. olt;. —mont. i, 99. <0> A b s o 1. Călugăriţa simţi, sări o dată in sus. ispirescu, l. 30. Am ieşijfără să simtă, c: petrescu,!. i, 103. ^ Reí 1. i in p e r.s. De-abia la circiuma lui Avrum începe să se simtă că saţul trăieşte, rebreanu, . î. 11. (É x p r.) (Popular) A se simţi de ziuă =. a începe să se facă ziuă. Sţete în aşternut plnă se simţi de.ziuă. dan, u. 12. •v> R e f 1. p. as. Şi să făcu bună pace de toate păr fiii ■ ■ . şi nu să siriiţie nemică necăiri ele tîlhari: neculce, l. 147. Altor... fiinţe. din univers-.abia li se simte lucirea: genilif., g.,.8/14..Cind... să vor simţi tîlhari ascunşi prin păduri, hăţişuri sau văi, datori sini sătenii... să dea îndată de ştire, rf.gul. org. 156/15. Nici o poiană nu se simţea pe aproape, galaction, o. 210. Strada nu se vede, dar se simte, h.'l'ovinescu, t. 207. Se şimte în \ toate. înviorarea 'pe care o aduce "primăvara cîştigată i pe negindile. tudoran, o. 282. + (Popular.; despre | animale) A adulmeca. Mă. simţesc clinii-lui Trăsnea, ! şi la mine. să. mă rupă. creangă, a. 67. Cine de pază nu I simţea mai bine ca el apropierea .duşmanului, agîrbi- I ceanu, s.: p.- 16. Căprioara cum îl simte,. J.asă locurile sh im/e..,ALECSANDRi, p. P. 164. Cind l-a simţi că s-apropîe, va- lătra, de Irci.ori şi ne-a da de ştire, reteoanul, p. iii, ! 3.5. A b s p 1.. Ciiul furăm ca la o zpîrlitură de băţ \ aproape desli.nă citiii simţiră, hogaş, dr. i, 56. 4 3. (Complementul indică însuşiri, manifestări sau Acţiuni care sint, mai ales, ale oamenilor, ori Împrejurări, sau situaţi create, de obicei, de aceştia) A.'lua cunoştinţă şi a înţelege atît pe calc intuitivă, cit şi-J măi ales, bazîndu-se pe elemente logice, pe judecată;, a resimţi (.1). V. anticipa , i n t u i , p r e s i m ţ i, pr cvedea (3), ş t i (I), v e d ea . Puterea doveculei acestea bine simţtndu-n Lucius. maior, ist. 144/20. Trăgînd mreaja din tiu a simţit că e foarte grea. ţichindeal, f. 243/3. Şi lot ei vorbesc mereu', Nu. simt c-allora l-e greu. mumuleanu, c. 149. Incepînd încă de acolca a face practice private observaţii, am fosl simţit greutatea sarcinii unui începător doctor, episcupescu, practica, LII/16. Vot . cunoaşteţi virtuţile lor private mai bine decîl noi, care nu simţim decîl viţiurile lor publi- ce. heliade, l. b. ii, -90/20. Cine nu simte în ţara noastră lipsa aşezăminturilor? (a.1829). plr i, 29. Doar vom simţi maţ bine sfintele datorii ce avem către România, genilie, g. 227/5. ll simţise cu ceva. părăluţă, .gorjan, h. iv, 164/19. Cine anume esle'nu ştiu, dar simt că este un înger de frumuseţe şi de blîndeţe. asachi," p. • R. 32/23. Simţiră ei trebuinţa d-a scăpa-gloria părinţilor din uitare, mag. ist. i, 5/29. Cea mai însemnăloare împrejurare care face de a simţi astăzi comerţul din lăuntrul Prinţipatului felurile neîndemînări. . . este lipsa mij-lpăcelor de a să transporta. . . productele ţării (a. 1843). doc. ec. 802. Ei simţiră cu prisos efectul .loviturilor, lui Mihaiu. mag. ist., i, 258/6. Să se asigureze îndată toate casele publice. . ., ca să lumineze pe cei ce încă mi simt folosul ce aduce această asigurare (a. 1848). doc. ec. 953. Ţi-am simţit înţelepciunea, - ş-acele ce le gîndeşti. p.înn, e. iis 4/11. Tot omul biiie născut simte că nu e di'rept a urî cineva nici un popor, aristia, plut. VII2/1J. Ştii cit te iubesc. .: ş^apoi simţesc că-ţi sint folositoare, trebuitoare, negruzzi, in pr. dram. 426. N-am simţit necuviinţă de-a da creştere copiilor noştri... în ţâr streine, penescu, m. Ml/4. Trebuie să căutăm a pun; pe fiecare romăn în stare... să simţă respectul ce trebuie să aibă. omul către sine şi către ceilalţi oameni, ghica, c. E. i, VII. Păturică, simţind că ei voiesc a vorbi despre . ale lor, se depărtă puţin, filimon, o. i, 139. Nu simţiţi c-amorul vostru^e-un amor sLrăin? eminescu, o. i, 157. Celui mai mare îi veni vremea de însurat şi baba simţind asta, umbla val-vîrlej să-i găsească mireasă, creangă, i>. 4.’ Ţiu mult la băiatul ăsta, căci.. Cînd simţea De vremuri rele, Trăgea Oile-n. perdele, teodoreşcu, p. p. 514. Că mîndruţa, fătul meu, Cînd simţeşte că 'ţi-i rău,.. . Te leagă ta cap şi-ţi trece.' jarnIk — bîr-seanu, d. 14. Proslovanu a ieşit la drum ş-a simţit că s-a făcut un bilei, vîrcol, v. 54. Fata-a cam simţii că nu ie lucru curat. o. bîrlea, a. p. ii, 406. F. d-apoi d'i Ifl lună nanl'e simţăşl'e că nu le merge rău. id. ib. 467. Absol. Ducq-vodă, simţind, şi temindu-să, au luat pe-acel răzădent de l-au triimis intr-o noapte la cămăraşul de ocnă. neculce, l. 196. Tu, singura mea stăpină,... ai simţit, conachi, p. 101. Faustulus . a crescut pruncii fără să-simţă nimeni, aristia, plut. 50/31. Cine-i spusese?. — Nimeni... simlise. el. delavrancea, o., ii, 210. "v- R e f 1. ' i ra p e r s. Se simte xă nu e cruce de voinic în casă. delavrancea, ii. t. 1’34. "v* R e îl. pas. De la vremea ce au început să. umble paralele aşa precum mai sus să arată, s-au simţit deodată lipsirea lor din prinţi pat (a. 1843). doc. ec. 797. Aliaţia lui Aron cu principii creştini . s-au simţii în grabă la Constant i no pole. ist. m. 206/9. Acest adevăr s-a simţit asemenea, şi in Ţara Romă-. nească. mag. ist. i, 187/4. Un nou avînt spre clădirea de măreţe biserici se simte însă supt domnia lui Petru Rareş. iorga, c. i. ii, 25. Se simte o abilitate în această formulă, titulescu, d. 105. In operele lui de atunci se simt răsunete ale marelui romantic englez, sado-veanu, o. xx, 465. Vocea lui mlădioasă în care se simte cînd un hohot de ris, cînd o lacrimă înăbşuită. bră-tescu-voineşti, î. 141, cf. scriban, d. Se. simte în fiorul care străbate peisajul ceva clin lupta surdă şi nemiloasă care se dă in străfunduri.'BoazA, a. î. 29. 4. (Complementul indică mal ales stări afective). A fi cuprins, stăpinit de..., a fi (foarte) tulburat, impresionat dc. ..ia încerca, a resimţi (1)- V- t r ă.i (7). Pentru că atîta bucurie şi veselie vor să simţe sfinţii . în rai (a. 1692). gcr i, 298/22. Dar nu rămîn să nu simţesc o multă plăcere cînd să pomenesc. amfilohie, g. f. 19v/12. Mai vîrtos mă voi bucura văzîndu-le [pe muieri] că siml ocara, mumuleanu, c. 41. Cu toate că simţ a voastră durere şi mă. împărtăşesc de a voaşlră mîhnire, dar mă îngrozesc de această minie. heliade, l. b. ii, 11/3, cf. i. golescu, c. Ne face să simţim şi ' această bucurie de a ne făli în mîinilenoastre cu gazeta patriei noastre (a. 1829). plr i, 18. Simţind o deosebită plăcere ce se poate, socoti un fel de nebunie, de a nimicnici, fericirea (or. marcovici, d. 13/8. Cine. poate avea aşa de împietrită inimă incit :s.ă nu simtă sufletul său cea mai mare compătimire şi milă pentru aceşti nenorociţi, drăghici, r. 21/13. Simte părere de rău pentru mari nenorociri, ar (1834), 122>/44. Cel sărac nu vede grijele şi încurcălurele cilui bogat., nici simte dezgusturile şi 'ştirbele ţelui puternic, buznea, f. 12/13. Este oare cu puţinţă să nu simţiţi îndurare? conachi, p. :87. în urmă să-i simţă dorul şi rana ... veninată. pann, e. i, 119/10. Oricare turbare în inima ta simţi, aristia, s. 21/19. Inima începu a mi se bate şi simţii o nelinişte oarecare, negruzzi, s. i, 67.' Eu, domnule, nu simt entuziasmul dumitale. ghica, c. e. i, 161. La darurile tale eu nu simţ bucurie, De-mbu-nătăţiri rele Cit vrei sintem sătui. alex andrescu, m. 6. Ah! itnăra ghirlandă ce fruntea 'mea încinge Usuee-se acuma, eu nu simţ nici un dor. bolintineanu, o. 2. .Nu se poate, să fi simţit vreodată ură pentru mama ta. vlahuţă, o, a. ii, 15, Fiecine simte un fel de iritare, pe care o atribuie la mii de cauze accidentale (a. 1889). plr i, 390. Sufletul mi-l simt cuprins de melancolic. coşbu.c, f. 130. Scriitorii... nu-şi simţeau *nici o chemare faţă de- lumea românească, de poporul din care fac parte, iorga, in plr ii, 150. De ce nu-l pulea iubi şi nu simţea decit ură pentru el ? anghel, -pr. 45. Nu simt nimic în mine. . .. Mi-eşti drat ca un. frate, dar nu te iubesc, delavrancea, o. ii, 35. O vedea că vorbeşta cu o gravă seriozitate şi iar simţi o milă neîndurată, în sliflel. agîrbiceanu, s. 412. Nu simţise nici durere, nici bucurie, gîrleanu, l. 11. Nu lin minte să fi simţit frică vreodată, hogaş, dr. i, 24, cf. resmeriţă, d, De la fire nu simt atragere cţecîl pentru femeile oacheşe. m. i. cahagiăle, c. 83, cf. cade. Pruncul simte prima voluptate la sinul cald, dulce şi rotund al mamei. i. bocez, b. i, 73. Mata mi l-ai dat ! — se ilumină Ol-' gufa, simţind fericirea vinovaţilor care-şi -găsesc din senin un complice la răspundere, teodoreanu, m. i, 42. Nu simţea nici o tragere de inimă pentru casă, nici o dorinţă de a-şi isprăvi lucrul, dan, u. 15.7, cf. scriban, d. De-ntîrzii siml o spaimă, ,tte viii melancolic. calinescu, l. l. 128. Simt cîteodată un fior Din creştet străbătîndu-mi trupul, blaga, p. 17, cf. 29. Generaţia noastră, dacă îşi simte vreo chemare, va trebui, să dea lupta pe terenul etic. in plr ii, 336. Simţeam ' în suflet un fior. paraschivescu, c. ţ. 16. Simţi un interes absţract în descifrarea versurilor sale. constan-tinescu, s. iii, 7, cf. dl, dm. Candidatul sau candidata simte o chemare pentru meserie, scînteia, 1969, nt. 8 202, cf. m. d. enc.’, dex. <0* A b. s o 1. Ah ! ferice cine nu iubeşte şi nu simte, negruzzi, s. i, 54. Să nu simţă, să nu vadă, Oriee-ăr vedea să nu-creadă, teodo-rescu, p. p. 318. <0* Refl. pas. Frică nespusă a nu se simţi cumva, pann, e. i, 101/11. în glasul lui se simţea o 'turburat e mare. dunăreanu, ch. 94. + (Cu determinări ca „nevoia“, „cea mai mare nevoie“, „mare nevoie“ etc., adesea urmate de un verb, de obicei la conjunctiv sau la infinitiv) Ă considera necesar; p. e x t. a fi stăpinit de tendinţa lăuntrică de a face, de a' avea, de a dobindi etc. ceva, a dori, a v o i, a.vrea. V. j i n d u i, p o f t i, r ivni (l). Am simţit nevoia de a să regularisi poliţie, în chip ca ia să poată răspunde ta aceste, ar (1835), 291/12. Fpit.ro-pia. au simţit nevoia a se pregăti din pămînteni un clas industrios, asachi, î. 8/2. Părăseşte casa stăpînului său tocmai atunci cînd acesta simte cea mai. mare nevoie de dînsul. fîlimon, o. i, 97. Frumosul îl ademeneşte, simte nevoia de a întrupa aievea formele şi culorile. in plr ii, 59. Geţii nu au simţit nevoia să aducă la ei noul lip, superior..., al săbiei mari de fier. pârvan, g. 394. Simte nevoift să mă scuze cu orice preţ. camil petrescu, p. 62. Şimţise nevoia să i se spovedeasră. la lâi pahar ca vin',... să-i spurfă ca unui frate, lot ce /ătimise în liltimele zile. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 191. în faţa liniştii acesteia, siml nevoia să fiu agresiv, cocea, s. i,' 56. Nu am nici datoria şi nu simţesc nici nevoia de a dezvolta interpretarea mea personală asupra operei, sadovean.u, o. xx, 270. Simţim însă nevoia să scoatem în relief o singură părticică din mcxsa exprimată, puşcariu, l. r. i, 39. Subiectul vorbitor simle. . . nevoia, de ordin strict intelectual, să prqnunţe foarte închis pe „l”. iordan, stil. 38; După ceasuri de cutreierat s.mţeam nevoia de popas. blaga, i-i. 198. Bălanii simţeau nevoia de hodină. pas, l. i, 19. Sipit grozav nev.oia să mă plimb. h. lovinescu, t. 338, ef. di.. După cel mai mic efort simţea nevoia să se întindă, t. popovici, se. 76, cf. dm. Societatea autohtonă simte nevoia economică q noii tehnici. i-i.'daicoviciu, d. 52; Nu exişti om care să nu fi simţit vreodată nevoia de a exterioriza ştirile sale sufleteşti. m 1968, nr. 1, 12. E atil rf; linăr directorul, îneît 'parcă simte nevoia să-şi ascundă virsla vjrbind tare şi apăsat. scînteia, 1969, nr. 8 217, cf. m. d. enc., dex. -+ A avea impresia, sentimentul că. . . Pirul a doua zi,. . ; simţeam că voi înnebuni, camil petrescu, u. n. 154. Totdeauna, oricîţi băni am avut", oricîle rochii, oricîte bijuterii, totdeauna am simţit că-mi lipseşte ceva., se-bastian, t. 353. Eu de cînd am primii telefonul simt 758 2 âÎMŢÎ ^ Ui - álMTIÉlLITATÉ r.ăînebunesc. baranga, i. 182, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. •$> R ei 1. A fi conştient de o îijsuşire, de o dis-. poziţie sau de o stare psihică proprie; a se considera, a se crede, a se socoti... . Mă simţeam răpit cu iotul spre acest scopos înalt, budai-deleanu, lex. Mă simţ îndestul de mare, n-am de ce a te-amăgi. heliade, o.' i, 420. Bogaţilor .Irîndăviţi!. Cînd vă simţiţi săturaţi de plăceri.:, alergaţi la aceste lăcaşuri, marcovici, c. 23/5. M-am simţii alita pătruns de bucurie, incit, lacrimi au curs-din ochii mei (a. 1836). plr i, 38. Qel ce se simte pe sine De adevărat viteaz, pann, e. ii, 5.8/9. . Simţindu-se pe sine de amoriu însufleţită, conachi, p. 98. A mă lipsi de luptă cu mult mă simţ pătruns. aristia, s. 70/29. Mă simţeam foarte trist, negruzzi, ■S. i, 57. Eu nu mă simţ in stare, ghica, c'. e. i, IX. Căci pînă-în suflet mă simţ' pătruns! alecsandri, p. h; 116. Ci eu în. lumea mea .mă simt Nemuritor şi rece. eminescu, o. i, 181; Care dintre voi■ se simte destoinic a împărăţi peste o ţară aşa de. mare şi bogată, creangă, p. 184. Se simţeau toţi mai buni, mai tari, gata de orice jertfă.. Vlahuţă, s. a. uf, 215. Iusuf trecea nepăsător şi sceptic, nu ca alţi turci, care se simţeau înfioraţi de evlavie, bacalbaşa, s. a. i, 147. Mă simţ atît de sus cu sufletul, uşoară ca o pasăre, incit nu te mai văd, jos. d. zamfirescu,. a. 12. Prin truda lor l-au făcut să se simtă mai mult-in rîndul seminţiilor omeneşti luptătoare pentru lumină şi fericire, iorga, p. a. ii, 50. Se simţea lot mai înrădăcin'ală în casa şi familia aceasta. agÎrbiceanu, s'. 464. Te simţeai atras călră dînsul de îndată ce intrai in vorbă cu el. hogaş, dr. ' ii, 129. Orice om care umblă are ascendent asupra celui care stă şi care se simte pasiv, ibrăileanu, a. 1.00, cf. resmeriţă, d., Noaptea ne simţeam: mai aproape de stele., m. i. caragiale, c. 39, cf. cade. Mă simt mărunt, inferior, îmbrăcat ea în haine streine, camil petrescu, p. 55. Ascullînd cum plîng femeile două, mă simţisem umilii — o umilinţă pe care am înţeles-o mai ttrziu. g. M. zamfirescu, m. d. ii, 16. Aşa-i făcut pmu, să se simţească bine acolo unde se naşte, .vlasiu, D. 239. Moldovean cu străbuni /de pe vremea lui vodă Ştefan, nu se mai simţed contimporan cu viaţa Parisului, teo-doreanu, m. ut,. 9. Puşkin nu încetează o clipă de a comunica sufleteüe cu. norodul, al cărui interpret se sirr.te. sadoveanu, o., xx, 457. Nenorocirea e atţt dc grozavă, incll ne .simţim şi noi. ameninţaţi, iordan, stil. 36. Băiatul nu avea nici o aluniţă, lipsă de care el se simţea nefericit, argiiezi, s. vii, 166. Pusesem de-un timp la o parte acele elanuri, 'dar mă simţeam străin de mine însumi cînd. le ţineam sub surdină. blaga, h.' 1.31. Solitudinea... omului care se simte înfiorător de'Singur-în cafenele, rauta, ş: t. ii, 208. El se simţi cel mqi bogat Curtean dimtr-acea ţară. pa-raschivi seu, c. ţ. 150. Avem toate motivele să ne delectăm, să . ne simţim chiar .jenaţi de ripostele drastice cu Care l-am inlîmpinal. constantinescu, s. iii, 210, cf. dl. Ba chiar începu să se simtă mîndru şi să-şi bată. joc în. sinea lui de. cei care, în aceeaşi situaţie, făceau tărăboi mare. preda, r.. 11. Cu asemenea om te simţi în sigurajiţă. r. popovici, s. 4.14, cf. dm. In vocea'lui vibiează loală tristeţea ..omului care s-a ştiut o viaţă întreagă util, şi se.sim.le dinlr-o dată de prisos. t mai 1964, 83. Dat fiind că momentul e grav, mă simt cpnfuz: cvulpeşcu, p. 11. Nu mă simt pe cle-a-ntregul calificat să pot prevedea unde vor duce druiyur.ile . muzicii. .M 1968, or. 6, 16. ll ajutau la cile o'materie: unul la niiilen alică, altul la fizică, fiecare acoló unde \ se simte mai slăpîn. scînîeia, 1969, nr. 8 177. “O* | E x p r. A se sinili acasă (sau la .el ¡misă ori ca acasă , sau ca la el acasă ori acasă la el sau ca acasă la cl) j ori a se.simţi în (sau,la) largiil lui (ori, rar, în toate ¡ ale lui) = a) a avea sentimentul ■ că se află intr-im mediu familiar, înconjurat de lucruri şi de persoane cunoscute; a fi familiarizat cil ceva; b) (şi In formele a se simţi la mama ori ca la mama sau a se simţi acasă ]a mama ori la mama acasă sau ca acasă la /mama ori ca la mama acasă) a nu se sirriţi stînjenit sau jenat de nimic, a-i fi (foarte) bine undeva sau la cineva. în ac,eastă lipsă desăvîrşită de zgomot şi de mişcare Radu se simţi în. largul lui. vlahuţă, o. a. 128. Maestrul său îl plătea bine, dar el na se simţea•' în toate ale lui. săm. i, 86. Voi avea grijă ca poetul familiei noastre să se simtă acasă la . el în ţara românească. rebreanu, r. i, 164. E un om care la volanul unei maşini, la o> masă de bacara, intr-uri mare hali de hotel, se simte la el acasă, sebastian, t. 339. Aicea printre ardeleni mă simt actisă. beniuc, v. 27. □ Ne-am simţii la voi ca la mama acasă. A se simţi cu musca pe căciulă v. muscă (1 1). 4 Ret Î. A avea, a da dovadă de bun-simt; a.ii simţit (.2). Spui altora să să simţă Şi tu şedzi. fără sîinţă. dosoftei, ps. 166/17., ,Noi nu ne mai culcăm astă-seară? Dacă dumnealui nu se simte, nouă,ce ne pasă. conv. ut. xlii-i, 404. Omul, dacă se simte, îţi va lăsa şi în mină ceva. ulieru, c. 11. Bătrîna îi făcu loc. Lisandra sp simţi şi se siîrci şi ea intr-un colţ. stancu, ş. 61, cf. m. d. enc., dex. + R e f l. (Popular) A se resimţi (2). Acum zic şi eu că poţi duce vornicia pe viaţă fără.să te simţi, creangă, a. 18, cf. dl, dm, dex, + Re.flj (învechit) A-şi reveni (2). Dumnedzău. . . aşteaptă şi rabdă pină la bă-iiîneaţe, doară cîndoa ne vom simţi, varlaam, c. 267. în stare rea fiind. . . am năvălit în odăile căm<5/'ăşii[i] ... Uncie pedală simţinclu-mă, m-am'.cunoscut şi paguba ce mi s-au făcut (a. 1835), doc. ec. 570. — Prez. in,d.: siml şi (învechit şi regional) simţ> simţesc, pers. 6 şi (învechit şi regional) simţesc ; conj. şi (învechit şi regional) să simţ, să simţesc, pers. 3 şi (re^ gional) să simţească. (învechit, rar) să.simle. — Şi: (Învechit, rar) sluţi vb. IV. — Lat. sentire. ' STMŢIAVAHĂ s. f. v. simţivară. , SIMŢIIUL, -A adj. (învechit) 1. Care poate fi receptat. pe cale senzorială. Cf. simţi (1). Compoziţia acestor, ape varie... Sini bune adesea de băut, ele feri lequmurile şi n-au savoare simţibilă. marin, pr. i,, 81/29, Cf. PONTBRIANT, D. 2. Care poate fi cunoscut sl înţeles. Cf. s i in t 1 (3). Şîntem datori. . . a face simţibile, prin fitjure 7 AB. ele., desluşirile în care intrarăm, brezoianu, a. 311/14. 3. (Despre substanţe . chimice) Care este impresio- nat de anumiţi agenţi.. V. sensibil (I *1). Reagent ţoQile simţibil spre ajlaiea rneslccărilor metalice, va- ■ sici, M. H, 60/18. . ' 4. (Despre oameni) Sensibil (I 3). Fămeile sînt fără contestaţie de o mie de ori. mai sin\libile, mai tolerante, mai spirituale şi măi poetice decîl noi. fm (1846), 235'/6. Plutarh. . . fiind foarte simţibile la dezonoarea... contra strămoşilor săi, a voii să-i răzbune. aristia, plut. L^VIj/3, cf. pontbrîant, d. (Despre manifestări, trăsături etc. ale oamenilor) ' Sensibil (I 3). Ele [virtuţile] se află la grad foarte vrednic de cinfte pentru dinstţle şi. simţibil pentru ţoală lumea. brezoî'anu, î. 123/5. Ah! Limbajul cicesla leslimonea-ă. că simlibilul amor s-au stabilit lucrătoria înfocatelor sale darde în sinul voslrn. c. nbgbus&zi, In pr. dram. 481. —• PI.: simlibili,.,-c.. — Şi: simţibile adj. _ — Simţi -\- suf. -bit (după lat. sensibilis, fr. sen-sible): ’ . SIMŢfltlLlî adj.' v. simţibil. .SIMŢIBILITAtE s. f. (învechit) I. Sensibilitate (2). Prinţipiile vieţii şinl refoimaţi. . . în două sisteme: a simţibililăţii nervelor şi a iritabilităţii cărnurilefr. episcupescu, practica, XVXVf/5: Unii sînl mai ■ ajunşi de simţibililute şi mai scăzuţi de iritabi litote, şi' im-.; potrivă, id. ib. 98/8. Coragiul şi energia-se capătă cu dărăpănarea simţibilităţii şt gîndirii. brezoianu, î..,;* 107/11. Contracţiani musculare.... cari lovesc ţeapăn.;:, simţibilitatea apăsind suprafăţele inchieurelor.. man':"fi SÎMŢIGÎOS — 943 — SIMŢIRE sănăt. 30,3/17. Simţibilitatea este puterea ce au animalele d-a-şi simţi fiinţa lor. barasch, i. n. 223/10. 2. Sensibilitate (!)• Vom căştiga îndoit folos... prin ,cumpătata simţibilitale. vasici, m. ii, 100/13. Un nas de mijloc şi ascuţit vesteşte ambiţiune, entuziasm mare, simfibilitate; de multe ori fineţe.' fis. 138/20. Conso-laţiunea sa la Apolonius... esté un model de simţibi-litate. aristia, plut. LXXXrXj/30. Argumentele acestea recomqndă foarte mult simţibilitatea sufletului şi bunătatea inimei. ghica, c. e, i, 161, Putea să reuşească, daca ar fi arătat mai multă simfibilitate. filimon, o. ii, 194. Şe împlea de farmec şi de simţibiliţate cînd vrea să laude ceea ce era nobil şi frumos, baronzi, m. 430/19, cf. pontbriant, .d. Caracterul natural al : românului cu dispoziţiile sale de eroism, generozitate, loialitate-şi simţibilitale ...a ştiut a le întocmi, bolin-TINEANU, O. 357, cf. BARCIANCJ, ALEXI, W., CONTRIBUŢII, III, 301, DL, DM, SFC ..VI, 64. — Simţibil -f- suf. -itate (după lat. sensibilitas, fr. sensibilité). SIMŢICldS, -OASĂ adj.,(învechit) 1. Afectat fizic. Şi tămăduindu-li-să ochii cei sîmţîcioşi, cerşură le-cuinţă s[ujfl[e]lească. dosoftei, v.s. noiembrie 1.25r/32. 2. Sensibil (I 3). Carte ... întru car ea au scris tainele şi poruncile adevăratei noastre credinţe. . . şi alte multe de treabă pefttru ceale ce sînt de a cugetăcioase ş-a stmfecioase pr'ăvitură. dosoftei, v. s. decembrie 197V/5, cf. PONTBRIANT, D., OIHAC, I, 255, DDRF, GHE-ŢIE, R. M., BARGIANU, ALEXI, W. Pl.: simţicioşi, -oase. — Şi: simţeciâs, -oăsă adj. — Simţi + suf. -cios. ŞIMŢICITÎ1VE s. f. (învechit) 1. Sensibilitate (1). Asta e un fel de simţiciune bolnăvicioasă şi cam jumătate poetică, de care in viaţa mea am văzut vreo două sau trei pilde, heliade, l. b,. iii, 49/7, cf; va-lian, v, Ei însă foarte se pçtrivesc la simţiciune, aplecări şi obiceiuri: fm (1841), 1032/39, cf. pontbriant, D., CIHAC, I, 255, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, alexi, w., cade, dl, d’m, dex. ♦ Senzaţie (2). [Apa oxigenată] cînd se pune pe limbă pricinuieşte pişcături şi o simţiciune particulară, neplăcută, marin, ph. .1, 177/34. 2. Sentiment (1) .•Daca păcatul nu va pulea stinge toată simţiciunea din inima omului, pururea va fi silit să fie înlăuntrul lui un judecător neîmblînzit. tîmpeanul, G. 74/14. Cine poate descrie simţiciunea cu care să întorcea Nicola acasă spre a aduce ... o veste atit de grozavă, fm (1842), 1462/27. Numai poezia poate să cuprinză şi să espuie toate ideile, toate . şimţiciunile şi toate cunoştinţele de care poate fi prii-mitoare natura omenească, ib. (1846), 2182/22, Uneşte, zic,, multa simţiciune a acelora ce merg lingă voi şi înaintea voastră, brezoianu, î. 101/6. Coarda celei mai delicate simţiciuni nu lipsi din inima sa poetică. odobescu, s. i, 293, cf. cad£, dl, dm, dex. + Simţire (2) ; p: e x t. plăcere; desfătare. Prpduc beuturile spirtoase... timpirea simţiciunei nu numai fisice, ci şi morale, vasici, m. ii, 37/26. Cel bogat fără de minte nici o simţiciune' n-are Nici la vreo desfătare poate s-aibă aplecare, pann, p. v. k, 21/13, cf. dl, dm, dex. — Pl.; simţiciuni. — Simţi -f- suf. -dune. SIMJXMÉNT s. n. v. simţămint. • * SIMŢIMÎNT S. ni v. simţămint. SIMŢIOĂRĂ s. f. v. simţivară. , SIMŢÎRE s. f. Faptul de a simţi. 1. (Astăzi rar) Simţ (1). De unde i-e carnea şi ... ficaţii şi splina şi inema .. . şi .sîngele şi tuşirea şi fiiarea, de unde i-e simţirea de toate? coresi, ev. 507. Li şe împuţinează [bătrinilor] sîngele şi putearia simţirilor şi li se împuţinează şi mintea, prav. 258. Ţoată ştiinţa din povaţa simţirilor să află. cantemir, i. i. i, 44. Ţoale păcatele mele cele ce am făcut .-. . cu gîndul, cu vederea, cu auzul... şi cu toate simţirile mele. bucv. 15r/16. Toate puterile meale mă părăsăsc, simţirile slăbăsc şi nu vor să mă mai slujască (a. 1750). gcr ii, 48/28. Dezmierdarea iaste desfătarea simţirilor, micu, l.,65. Precum crierii sînt organ de obşte al simţirii aşa pîntecele iaste de obşte vas al hranei. calendariu (1814), 104/7. Nu va de alta să ştie, fără numai de aceaia ce simţesc simţirile lui. ţichin-deal, f. 446/21.' Şi vederea iaste simţire, mal subţire, adecă decît pipăirea mîinilor (a. 1819). în l. rom. 1965, 226. Prin organele acestuia [ale sufletului], cea dinlăuntru icoană. .. naşte simţirea, antrop. 163/7. Şi. la aceale lucruri, să caute . . . care nu cad subt simţire, petrovici, p. 85/15. Şi cîtăţimea mîncării sminteşte şi preface sănătatea în boală; simţirea de foame înştiinţează pe om. episcupescu, practica, 35/15, cf. i. golescu, c. Cele cinci simţiri precum: vederea, auzul, mirosul, gustul şi pipăirea. J. cihac, i. N. 8/23. Prin systema nervoasă... se înţelege aceea masă care... spre simţirea trupului serveşte, antrop. 150/9. Armonia... despre care în muzică giudecă urechea, iar în zugrăvie ochiul şi care, armonie său acord place simţirilor noastre, asachi, l. 752/32. Aceste ' boale sînt o tulburare a sistemei nervilor, o simţire peste măsură acestora, descr. aşez. 107/7. Cea dinţii stare a gîndirii ne stirnesc lucrurile acele ce sînt în fiinţă alcătuite prin simţirea trupului, gram. mold. 24r/14. Dacă auzul urechei ar fi avut o simţire Mai ageră, conachi, p. 268. Apa răce ... revarsă în tot timpul o simţire plăcută. f'Xtu, d. BfIZ: Zice că liliecii au un al şaselea simţ adică: simţirea obiectelor prin întunerec. barasch, i. n. 248/30, cf. pontbriant, d., cihac, i, 255. Acelaşi corp material poate să ne procure sau să ne ocazioneze şi simţirea coloarei Ivi. conta, o. f. 46. Simţirile-i [ale vînătorului] sînt în veci deştepte, odobescu, s. iii, 17, O încordare înaltă a atenţiei ascute simţirea auzului în singurătatea nopţii. caragiale, o. i, 62. M-ai ţinut în orice clipă cu sim-ţirile-ncordate. macedonski, o. i, 94. Simţirea setei ne dă suferinţe mult mai mari,deeît foamea, f (1887), 426. Sunetele pol produce aceleaşi simţiri ca şi lucrurile. philippide, p. '80. Răzimată de pervazul ‘ uşii, avui în 'adevăr simţirea că şovăiesc. săm. i, 181,' cf. resmEriţă, d., cade. Adîncimile subpămîntene ale Cetăţii sloboziră un freamăt depărtat de năruire. Pe-trea Hărman primi prin tălpi simţirea acelui vuiet al afundului, sadoveanu, o. xiii, 354. Folosul artei îl gustăm cu simţirea, cu sufletul şi cu spiritul nostru. VLASIU, D. 278, Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 2. Stare normală a organismului în care omul este conştient de ce şe petrece cu el şi în jurul lui, fiind stăpîn pe simţurile şi pe facultăţile lui intelectuale; (învechit) simţiciune (2). V. cunoştin ţ ă. Cu toate acestea Lara nu şi-a pierdut, încă, toate simţurile. HELIADE, L. B. I,, 150/12, Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, dm, m. d. enc., dex. *0* Loc. adj.şi a d v. Fără simţire (sau simţiri) = (care este) lipsit de cunoş- ■ tinţă; leşinat, fără cunoştinţă (v. cunoştinţă). Moartea ... îl răpi pi ’ trupul îi zace acum înaintea noastră fără glas, fără simţire, maior, p. 50/18. ‘ Obosit, fără simţire, a căzut la pămînt. drăghici, r. 160/12. La poale-i au căzut fără simţire, conachi, p. 86., Noi abia ieşisem din'oraş şi tu ai căzut aicea fără simţiri. EkiNEscu, o. p. 53. Picioarele-i tremură, ameţeşte şi cade fără simţire, bacalbaşa, s. a.1 i, 201. Acolo m-au găsit ai mei fără simţiri, voicuîescu, p. ii, 180. Acesta zăcea, fără simţiri, în cabina de la pupa. tudoran, p. 631, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. E x p r. A-îşi pierde simţirea v. pierde (II 1); A-şi veni (sau a-şi reveni, a aduce) In simţire (sau simţiri) ori a veni in -simţirile sale = a-şi recăpăta său a face să-şi recapete cunoştinţa, a (se) trezi la SIMŢIRE — 944 — SIMŢIRE realitate (dintr-o stare de leşin, dintr-o stare patologică, din somn, dintr-o stare de reverie etc.). îndată am pus ca să rădice pe maică-ta... unde puţin au venit întru simţirile ei. beldiman, n. p. i, 17/21. Viindu-mi In simţire, ce am cîştigal? marcovici, c. 7/13. După ce şi-au venit in simţire, au fugit cu mare grabă, drăghici, r. 159/25. Revino-ţi in simţire, fata mea, deşteaptă-te. asachi, p. r. 19/19. Bolnavul in ziua viitoare şi-a venit iar in simţiri, descr. aşez. 138/21. Iţi spui, vino-ţi în simţire, ieşi din aceste păreri Şi [gindul] nu-l mai lăsa să zboare după ale sate vreri, pann, e. i, 13/8. Omul dacă apucă să cază la o patimă oarecare .. . chiar Dumnezeu de-ar veni şi i-ar zice să-şi vie in simţiri, el nu l-ar asculta, filimon, o. i, 231. Vină-ţi în simţiri, că doar nu poţi tu pieri de-o lovitură de leah. alecsandri, t. 1 509. Ivan atunci îşi vine în simţire şi intr-un buc iese afară cu puşca la umăr, să vadă ce este. creangă, o. 143. Gîndi că şi-a venit fiu-său în simţire, caragiale, o. ii, 272-Viindu-şi niţel în simţiri şi neputîndu-se scula, a început a geme. ispirescu , l. 329. Natalia îşi reveni numaidecit în simţiri, d. zamfirescu, r. 172. Vino-ţi In simţiri, nepoate, galaction, o. 54. Tata. . . a leşinat. Cu mare greutate, unchiul Alee l-a adus în simţiri. CĂLINESCU, S. 101, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 3. (Ieşit din uz) Gîndire; p. r e s t r. minte (3). Aceste bunătăţi cereşti arătate cu înlesnită înţelegere şi la cei fără simţire, văcărescul, ist. 247/32. Te numeri om slujfiJt Şi cu sîmţiri şi se cade pricini ca aceste cît vii pute să le potoli (a. 1790). iorga, s. d. xvi, 367. Simţirea cu toiul le-au lipsit, incit nu pricep acum nici cuvîntul socoteală ce va să zică. i. golescu, în pr. dram. 62. Copiii ce beu adeseori vin pierd încet, încet simţirea şi se fac nătărăi, drăghici, r. 29/8. Simţirea noastră n-are mai lămurit sentiment de ele [de corpurile cereşti] decît de Pămint. genilie, g. 2/25. Un bou ca toţi boii, puţin la simţire. .. Dobîndi-n cireadă un post însemnai, alexandhescu, o. i, 230. Filosof de-aş fi — simţirea-mi ar fi vecinie la aman! eminescu, o. i, 48. Să-şi bea adecă simfirile. ispirescu, l. 106. Şi tu să le împiedici De-un cap fără simţire? coşbuc, s. 27. 4 (învechit) Trăsătură (II 2); calitate. S-au întrebuinţat toate mijloacele putincioase spre a-i'da cea mai bună educaţie, insă s-au negrijil desvălirea simţirilor morale, asachi, l. . 632/47. + (învechit) înţelegere. Elementele cele dinţii şi cele mal neapărat cerute la o naţionalitate sînt virtutea cu moralitatea şi viia iubire şi simţire de cinstea sa. fm (1845), 381x/13. Icoanele şi figurile vizibili ajută mult la simţiri, aristia, plut. LXXXV/25. Cu cît persoanele sînt mai presus de critică, cu atit erorile literare trebuiesc supuse unei critice mai serioase şi numai simţirea şi combaterea acelor erori e mijlocul propriu de scăpare, maiorescu, critice, 70. + (învechit) Părere (3). [Pămîntul] ne poate da o mică simţire de maimărimea altor trupuri cereşti, genilie, g. 2/19. + (învechit, rar) Semnificaţie. Mulţi cuvinte greceşti şi latineşti le-am pus însuşi acele ca să nu stricăm simţirea lor. amfiloiiie, g. f. 1/17, cf. 2/9. 4. Denumire generică pentru stările sau reacţiile afective, afect; p. restr. (adesea urmat de determinări care indică natura, felul) proces, stare, atitudine, manifestare afectivă specific umaţiă, mai durabilă şi mai complexă decit emoţia, reprezentind reacţia (pozitivă sau negativă a) individului faţă de alte fiinţe, faţă de obiecte şi de fenomene sau faţă de sine însuşi, sentiment (1), simţămint (1), (învechit) s i m ţ i c i u n e, (învechit, rar) sens (112); simţitate. V. pasiune, patos. Simţirile toate îmi sînt curăţite, dosoftei, ps. 24/2. Cînţi lui Amor în ceteră măiastră, A duor inimi sîmţiri libo-vite, Dulci năcazuri şi patimi suferite, budai-deleanu, t. v. 99. Pearde simţire a toată cinstea, petrovici, p. 49/20. Sînt şi unile din dobitoace cu simţire de om. episcupescu, practica, XVIII/3. în Telemah toate sînt rezon, toale-s simţiri, pleşoianu, t. i, 44/25. Nădăjduim că simţirile care ne însufleţează vor afla in domnia ta un tîlmaci voitor de bine cînd te vei întoarce în Franţa, cr (1829), 971/1. Vă sfătuiesc cu cele mai prieteneşti simţiri ca să încetaţi răzvrătirea, ib. (1831), 181V31. Eu nu spuiu lauda; ci ceea ce simţ şi bucuria simţirei mă face a vorbi aşa. genilie, g. IV/11. Preţuind noi şi simţirea de care este mişcat aici iscălitul ... îndreptăm acest adres la Departamentu din lăuntru (a. 1835). doc. ec. 592. Starea familiii şi anumit o maştehă fără simţiri îl împiedecară de a declara pe Laura de fiica sa. fm (1838), 34/2. Un om prea cu simţiri şi plin de înţelepciune, gorjan, h. ii, 185/6. Umilinţa şi a lui în gînduri înadîncire arată simţirile de respect şi de ascultare, asachi, l. m. 17/36. Vai mie ! ... Ce putere ... Se rădică în simţirea bietei inimioarei mele. conachi, p. 82. Lacrimile pornesc simţirile-ndurării. pann, e. iv, 29/13. Cînd fericirea amorţeşte oricare alte simţiri ale noastre, negruzzi, s. i, 78. Aceste simţiri . . . muma e datoare a i le des-văli [copilului], penescu, m. 6/13. în ocnă comunică om cu om, îşi împarte simţirea şi se consoală. peli-mon, i. 181/13. Iată-ne legaţi de o amiciţie întemeiată pe stimă şi pe identitate de ... simţiri, ghica, c. e. i, 37. Vă rog ... să primiţi asigurarea simţirilor mele de amicie. alecsandri, s. 14. Iubirea ţării . .. ne-o-n-suflă nouă o nobilă simţire, bolintineanu, o. 203. Ce ambiţie calculătoare ar putea îndemna pe simplul sătean ca să-şi întrupeze simţirea în forma poetică. maiorescu, critice, 4. Inima ? Cîtă simţire frămîntat-a ea in sine? eminescu, o. iv, 45. In ochii ei ar fi putut cili cineva două simţiri deosebite, luptîndu-se cu putere: dragostea şi o grozavă frică, gane, n. i, 63. Arabul atuncea pătruns de simţire, Pe brînci se tî-răşte s-ajungă la el. macedonski, o. i, 16. Şi apueîn-du-i mina, i-o strîngea cu dragoste, ca şi cînd i-ar fi mulţumit de această comoară de simţiri necunoscute, pe care numai ea a ştiut să i le deştepte, vla-huţă, o. a. iii, 91. în scrisoare îmi spunea că tată-său o mărită peste trei zile cu un grec bogat de la Sulina, un negustor fără simţire, dar cu chimirul gros. bacal-başa, s. a. ii, 12. Iată fără îndoială nişte agenţi îndestul de puternici pentru a aduce pe poporul din Dacia la un sistem de gîndire şi de simţire comun. xenopol, i. r. i, 178. Mai avem simţire-n inimi ca-ndea-juns să te slăvim? coşbuc, p. ii, 76. înţelesese într-o clipă cit de puternică trebuie să fi fost simţirea ce făcea pe Matei să-şi ascundă lacrimile, o. zamfirescu, v. ţ. 40. Viaţa sufletească înseamnă înălţarea gîndurilor şi desfăşurarea simţirilor în fiinţa] omenească, iorga, c. i. ii, 113. Simţirea lui vibrează şi ochiul lui alege. anghel, pr. 154. Inima mea care, uşurată ca de subt lanţurile zgomotoase ale unei grele închisori, începu să bată în voie, cuprinsă de simţiri streine de dinsa pînă atunci, hogaş, m. n. 159. Mergeau alături ... vorbind de lucruri indiferente, in care doar cîte o vorbă fricoasă amesteca ceva din simţirile lor. rebreanu, i. 101, cf. resmeriţă, d., cade. Simţirea celui [mai] blestemat poet rămîne dureros de vie şi de tînără ! galaction, o. 342. Copil de ţăran ... el păstra curăţenia de simţire şi idealismul limpede al poeziei populare. cocea, s. ii, 348. Limba este mijlocul nostru obişnuit de comunicare organizată a gîndurilor, preocupărilor şi simţirilor noastre prin viu grai. puşcariu, l. r. i, 6. Judecata, simţirea, voinţa lui deveniseră ecouri ale sufletului colectiv, călinescu, o. i, 91. Cugetarea şl simţirea lui Shakespeare sînt tocmai acelea cărora elementele atribuite de obicei formei le-au adăugat plusul lor de determinări, vianu, s. 6. Sîngele îmi suna în urechi, ridicat de simţire, blaga, h. 89. Iorga avea mijloace să insufle viaţă chiar locurilor comune, să mîngîie cu simţirea oameni, locuri, monumente. constantinescu, s. iii, 260. Seceta nu se abate numai asupra pămîntului, cînd moare iarba şi tînjesc plantele şi copacii, ci şi asupra simţirii oamenilor, etnd se ofilesc ... sentimentele, preda, r. 12, cf. dl, dm. Sporiţi-vă forţa simţirii şi-a minţii, labiş, p. 436. Clntecul a fost din totdeauna mărturia bogăţiei de simţire artistică a poporului, m 1968, nr. 6, 43. Fără în- 7Ş92 SIMŢIT — 945 — SIMŢITOR doiălă că literatura noastră încearcă să valorifice mediile, oamenii şi simţirea noastră specifică, contemp. 1969, nr. 1 165, 1/4, cf. m. p. enc., dex. •v’ F i g. Poate că şi ea [luna] are o tainică-ntilnire, Poate că stăpînită de-asemenea simţire Păşeşle-nvăluită în umbra unui nor. alexandrescu, o. i, 142. La ce simţirea crudă a stinsului noroc Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc? eminescu, o. i, 127. + (Popular şi familiar) Grijă (deosebită); p. e x t. bun-simţ. Se încăpăţina să se îmbrace in haine de acum zece ani şi păstrate bine, fiindcă le purta cu multă simţire, rebreanu, i. 171. Haina răzăşască ... curată şi de croiu îngrijit dovedea bunăstare şi om cu simţire de sine. c. petrescu, b. dr. 22. Nu şade frumos să te duci la gară, om ce te afli, ca o haimana fără rost şi fără simţire, g. m. zamfirescu, m. d. ii, 18. Parcă aţi fi animale, nu oameni. Un pic de simţire nu aveţi. h. lovinescu, T. 208, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 5. (Urmat de determinări care indică natura, felul) Capacitate înnăscută a cuiva de a sesiza, de a înţelege şi de a evalua rapid şi corect un fenomen, o situaţie etc., simţ (2),(rar)sens (XI 2); p. e-x t. (adesea In construcţii cu verbul „a avea“) impresie, opinie, convingere care se fundează pe intuiţie, pe afedt, pe o apreciere subiectivă etc.; faptul de a-şi da seama de ceva, conştiinţă; sentiment (2), simţămînt (2). Simţirea nenorocirii lui, mustrarea cugetului ... i-au atacat sănătatea, negruzzi, s. i, 54. Capeţi parcă simţirea că ai a face cu un alt creier decît cu acel ominesc. philippide, p. 202. îşi mai făcea loc in el o simţire de curiozitate pentru figura aceea mohorîtă şi ascetică din preajma lui. sadoveanu, o. ix, 153. Am avut o clipă simţirea că mă aflu iarăşi tntr-unul din tirgurile de la noi. id. ib. x, 386. O undă de farmec, simţirea unei dezmorţiri s-a propagat atunci prin sufletele oamenilor, vianu,- l. u. 79. Izolăm dintre cele una sută cincizeci de titluri ale bogatei culegeri cîteva al căror fir conducător este ceea ce am numi simţirea de brăilean, sau conştiinţa brăileană a lui Perpessicius. românia literară, 1970, nr. 93, 5/1, — PI.: simţiri. — Şi: (învechit) sănţire (lb), sîn-ţfre (barcianu, alexi, w.) s. f. — V. simţi. SIMŢlŢ, -Ă adj. 1. (Despre existenţa, activitatea, efectul etc. unui lucru, ale unui fapt, ale unei calităţi etc.; construit cu verbul „a se face“) Care a fost sesizat (pe cale senzorială). Cf. simţi (1). Influenţa dreptului germanic s-a făcut simţită, titulescu, d. 181. Iarna se face tot mai mult simţită tn întreaga ţară. rl 1977, nr. 10 300. 2. (Despre manifestări, acţiuni e,tc. ale oamenilor) Care este pornit dintr-o stare afectivă puternică, din-tr-un sentiment profund; care denotă sensibilitate (1); p. ext. care produce o reacţie afectivă; care impresionează. Cf. simţi (4). Cf. i. golescu, c. Ca să se înţeleagă lecţia, trebuieşte a o esplica profesorul cu cele mai simţite ecsempluri. genilie, g. XV/2. Am scris, d-le doctor, d-lui Costică cîteva rinduri bine simţite. CARAGIALE, O. VII, 37, Cf. PONTBRIANT, D., CIHAC, i, 255. în ziaristica noastră nu-mi aduc aminte să fi-citit de multe ori un articol atît de simţit, bacalbaşa, s. a. i, 223. Buffon dădea o dezvoltare şi mai simţită cunoştinţelor omeneşti, arhiva, i, 214. îşi făcuse ... o cuvîntare bine simţită prin care să apeleze la inima judecătorului, rebreanu, i. 123. Pascali răspunse în cîteva cuvinte simţite, călinescu, e. 137, cf. dl, dm, M. D. ENC., DEX. 3. (Despre persoane) Care are bun-simţ. Cit [e] de sobru, şi cit de puternic simţit, gherea, st. cr. ii, 158. Femeie ca pîinea caldă şi simţită, pas, z. i, 85. Dumnealui e om subţire şi simţit, vinea, l. i, 276, cf. dl, dm, scl 1974, 609, m. d. enc., dex. + (Prin nord-es-tul Olt.) Spilcuit. Cf. mat. dialect, i, 235. + .(Prin nord-estul Olt.) Mîndru (X 3). Cf. MAT. DIALECT. I, 235. — PI.: simţiţi, -te. — V. simţi. SIMŢITÂTE s. f. (învechit) Simţire (4). Cînd lot era pierdut pentru sine, simţitalea sa nu se stingea nicidecum, dormea şi din acea linişte trecătoare năştea acea tărie, heliade, l. b. i, 65/20. Se temea ca nu cumva această fire care nu se porneşte numaidecît unită cu simţitalea lui să nu ajungă odată mai primejdioasă. fm (1838), 49/2. Organele înţelegătoare se formează prin simţitate, care este o deprindere a sufletului. pr 8/29. Icoana cea mai sinceră ... a simţi-tăţii. bolliac, în contribuţii, i, 96. Planul meu e gata. Sub numele de neamţ o să atac simţilatea ei. negruzzi, în pr. dram. 473, cf. contribuţii, ii, 93, sfc vi, 56. — Simţi 4- suf. -itate. SIMŢITOR, -OARE adj. 1. (Despre fiinţe sau despre părţi ori despre simţuri ale corpului lor) Care este capabil (din punct de vedere fiziologic) de senzaţii, de percepţii; care reacţionează (cu uşurinţă sau exagerat) la senzaţii, la percepţii; p. ext. care rezistă greu sau nu poate rezista la unele condiţii exterioare; sensibil (I 1). Cf. simţi (D- Cf. budai-deleanu, lex., lb. [Matca] este cel mai simţitor, cel mai plăpînd şi cel mai trudit din toate organele trupului, episcu-pescu, practica, 211/10. Celelalte trupuri a cerului ... ni se arată numai cît nişte puncte luminoase, a căror maimărime nu ochiul simţitor, ci numai imaginaţia o năluceşte mai mult. genilie, g. 3/1, cf. valian, v. Pielea ... fiind simţitoare, are drept foncţie tactul. kretzulescu, A. 5/13. Aceşti arburi, cît de simţitori ce sînt la frig, pol încă să se păstreze multă vreme la nord. brezoianu, a. 456/27. Duşile de picături mari ... nu se întrebuinţează la cap ... şi la alte părţi simţitoare. fătu, d. 33/19. Are ochii mici şi urechile mari, de aceea este simţitor la cea mai delicată impresiune a aerului, barasch, i.n. 248/10. Organele lor [ale copiilor] ... fiind mai slabe, sînt prea simţitoare, penescu, m. 19/13. Un creier foarte simţitor ajunge a abstrage din toate facultăţile intelectuale ideea generală, conta, o. f. 104. Are un sistem nervos mai fin şi mai simţitor. gherea, st. cr. iii, 85, cf. barcianu, alexi, w., res-meriţă, d., cade, scriban, d. Au cite-o încăpere ... încredinţată păsăruicilor simţitoare la răcoare, ar-ghezi, b. 44. Nu pot să te iubesc C-am o maică simţitoare Cu ochi de privighitoare. reteqanul, tr. 87. Nu pot să le iubesc, C-am o căţea lătrătoare Şi o soacră simţitoare, hodoş, p. p. 164. + (învechit; despre fiinţe) Dotat cu organe de simţ (1). Unii autori au adoptat o altă diviziune a obiectelor naturei, adică le împart tn corpuri inorganice (minerale), în corpuri organice nesimţitoare (vegetale) şi în corpuri organice simţitoare (animale), barasch, i. n. 7/21. + (Bot.; regional; substantivat, f.) Mimoză senzitivă, v. senzitiv (2) (Mimosa pudica). Cf. barcianu, alexi, w., panţu, pl. + (învechit; despre senzaţii) Care este simţjt (1) fizic; p. ext. (despre corpul fiinţelor sau despre acţiuni asupra acestora) dureros (fizic). Se cade ca pedepsele să fie simţitoare şi să doară, carte treb. i, 138/3. Cu mult mai simţitoare... sînt junghiurile organelor pîntecelui. episcupescu, practica, 198/1. Moartea acestui bărbat la 1490 fu mult simţitoare pentru unguri, săulescu, hr. i, 243/20. Tot trupul se face lînged, simţitoriu, se pierde puterea muşchilor, vasici, m. ii, 14/25. [Mătăniile] cînd le repezea peste corpul vreaunei culpabile lăsau urme cari se cunoşteau şi peste o lună, cauzind dureri simţitoare, urmate de plînsete. sion, p. 72, cf. pontbriant, d. + (învechit; despre aparate, instrumente de măsură, maşini etc.) Sensibil (I 1). Spre a cauza o cîrnire, abatere ... simţitoare acului magnetic, rîul electric ... trebuie să ţie ... oareşcare vreme. rom. lit. 3712/6, cf. scriban, d. + (Chim.; învechit; despre corpuri sau substanţe) Activ. Această apă fiartă este mult mai simţitoare călră reaghinţie, decît acea proaspătă, căci hîrtia roşie muelă în ea îndată se face albastră, ar (1830), 2361/25. 2. (Despre fenomene, stări, procese, situaţii, operaţii etc.) Care se produce, care se manifestă etc. 1 7595 SIMŢITOR — 946 — Simţitor cu intensitate, intens, p u t e rni c (III 1), mare1 (V 1), v i u (v. tare III 3); p. e x t. care a atins un stadiu, nn cuantum etc. suficient de mari pentru a putea fi (uşor) sesizate, constatate, sensibil (2) (v. apreciabil, considerabil, e v i-dent, însemnat, remarcabil, vădit, vizibil). Această frică este de multe ori mai sînţi-loare decît însuş pedeapsa, caste treb. i, 136/22. Păgubirea ... va fi simţitoare la acei ce se află slujind domnia me (a. 1814). uricariul, i, 37. S-ar cuveni a se cere ... şi un simţitor folos al domneştii visterii (a. 1819). doc. ec. 209. Mihnirea cea simţitoare ar şti ca voao toată voia. petrovici, p. 116/11. Joi sara . . . s-au făcut cutremur, nu prea mare, dar simţitor (a. 1825). iorga, s. d. viii, 163. La poalele munţilor au fost cutremurul mai simţitoriu. ar (1829), 2063/32. întunecarea de lună ... va fi mai simţitoare pe la a ceasuri. ar (1831), 4572/13. S-au pricinuit ... şi o simţitoare scădere la veniturile statului, reg. org. 19/9. îmbunătăţiri simţitoare se introdusăse într-aceaslă ramură, cr (1836), 91/14. Această măsură ar fi de ajutor la cheltuielile simţitoare pentru plata profesorilor străini, asachi, i. 22/12. Aceste cheltuieli ... au priimit schimbări simţitoare. regul. org. 28/32. Cotitura să nu fie simţitoare, ocolul trebuie să se facă printr-o curbă mare. măs. gr. 26/1. Producţiunea . . . scade pe lot anul intr-un mod foarte simţitor, ghica, c. e. ii, 492. Pierderea unui rob era simţitoare, fiindcă el reprezenta o avere reală. sion, p. 66, cf. alexi, w. Zidurile dintre literatură şi ramurile vecine se dărimă şi îngăduie o simţitoare îmbo-. găţire a celui dinlîi. iorga, c. i. ii, 83. în direcţia aceasta s-au realizat progrese simţitoare. în plr ii, 67, cf. resmeriţă, d. Administraţia ... completă unele lipsuri simţitoare în conducerea afacerilor publice, n. a. bogdan, c. m. 154, cf. şăineanu, d. u., cade. Economia simţitoare se făcea la capitolul de hrană a trupei, bart, s! m. 72, cf. scrib'an, d. Mărise viteza în chip simţitor. tudoran, p. 414, cf. dl, dm. Vocabularul literar depăşeşte în mod simţitor vocabularul limbii comune. coteanu, R. l. 13. Critica muzicală arată în prezent o îmbunătăţire simţitoare, m 1968, nr. 12, 10/1, Revoluţia ştiinţifică şi tehnică . . . duce la creşterea simţitoare a producţiei, contemp. 1969, nr. 1 183, 10/3. Datorăm. .. sporul simţitor de premiere pe ţară. .. cerinţelor stăruitoare ale opiniei publice, cinema, 1969, nr: 4, 37, cf. m. d. enc., dex. -v* (Adverbial) Fără gestul lui, viaţa intelectuală a ţării va fi ceva mai îngustă şi simţitor mai rece. iorga, p. a. ii, 87. Soarele se plecase simţitor înspre ' apus. hogaş, dr. i, 268. Ar putea să sporească simţitor buna ei stare generală, galaction, o. 241. Lumina a scăzut între timp simţitor, sebastian, t. 129. Influenţa pe care o exercită. . . diferă simţitor după indivizi şi după grupuri sociale, iordan, stil. 76. Veniturile lui crescuseră simţitor în ultimul timp. cîainescu, b. i. 170. Colecţia sa de documente se îmbogăţeşte simţitor, ist. lit. rom. ii, 48. Corabia se legăna simţitor, tudoran, p. 246. Eschil echilibrează simţitor relaţiile dintre personaje ' şi divinităţi. T mai 1964, 92. Densitatea substanţei tematice a filmelor ... a scăzut simţitor, cinema, 1969, nr. 3, 13. 3. (Despre oameni sau despre firea, caracterul etc. lor) Care este capabil de o viaţă afectivă intensă, care trăieşte profund sent'mentele, impresiile, situaţiile; care suferă excesiv din cauza situaţiilor, atitudinilor etc. pe care le întilneşte; p. e x t. care poate fi uşor impresionat, emoţionat, mişcat2, înduioşat, încîntat de..., emotiv, impresionabil; sensibil (I 3), (învechit) simţibil (4), simţicios (2), (regional) sensibilos (2). Un mişăl simţitor este mai cinstit decît un nesimţitor înţelept, kotzebue, u. 5v/8, cf. lb. Telemah, fiind fireşte vioi şi simţitor, gustă toate plăcerile acestea, pleşoianu, t. ii, 59/15. Copilăria este plăpîndă şi foarte simţitoare, setoasă şi priimitoare de tot felul de învăţ şi de aflări, episcupescu, practica, 84/3. Te văz ca un martur simţitor şi compătimitor la nenorocirile omenirei. marcovici, c. 25/6. Este foarte simţitor la toată priimirea şi găzduirea ce a avut încă de la hotarăle j ţării aceştia, cr (1834), 3451/36. Pe Ungă o fire blîndă şi un haracter simţitor, avpaşi un trup slobod şi sănătos. fm (1838), 411/21. Osînduea ei la moarte prin judecători nelegiuiţi va deştepta cea mai caldă compătimire, pînă cînd vor fi inimi simţitoare, ib. (1840), 261/9. Se prefăcea înamorai şi atunci cînd nu era, ca să-şi dea un aer de om simţitor şi plin de pasiune, ib. (1846), ÎQS1/!}. Plăcerea prieteniei . .. era aceea la care prinţul Cantemir era mai simţitor, negruzzi, s. ii, 155, cf. pontbriant, d., cihac, i, 253. Cineva nu-şi face o glorie de a fi simţitor la iot ce este nobil şi mar,e ? baronzi, m. 386/24. Am ajuns foarte simţitor. la măguliri, caragiale, o. viii, 363. Scriitor de talent, cu sufletul simţitor şi cugetarea sigură ..., el şi-a interzis/o activitate ştiinţifică pentru a se consacra unei strivitoare gospodării culturale, iorga, p. a. ii, 88. Era chiar mai simţitoare, cu firea mai aprinsă decîl ea. agîrbiceanu, s. 557. Romanii .. . erau mono~ gami şi erau foarte simţitori la deosebirile în viaţa familiară. i’Ârvan, g. 147. Sufletul meu a fost întotdeauna împuenjinat dc acea uşoară melancolie a" firilor prea simţitoare, m. i. caragiale, c. 72. Era foarte simţitoare. Din nimica i se părea că .ai vruţ „s-o atingi cu vorba“. bassarabescu, v. 223, cf. scriban, d. Era blînd, bine crescut şi foarte simţitor, călinescu, e. 34. Nu e minte gînditoare şi inimă simţitoare să nu. fi contribuit la sporirea limbii, puşcariu, l. r. i, 109. Inima simţitoare a băiatului de altădată ni se dovedeşte a fi devenit conştiinţa încărcată de gînduri a scriitorului intelectual de astăzi, vianu, A. p. 258. Mi-eşti prea dulce şi mă doare, Că sînt fire simţitoare, arghezi, s. v, 201. Faţa asta, atîl de bună, atît de inimoasă ... va avea atît de suferit, tocmai fiindcă era prea simţitoare, şi trăia mai adînc totul, camil petrescu, o. ii, 232. Se apără îndurerat doar de învinuirea că nu s-a arătat destul de simitqr. c. petrescu, a. r. 34. Nu mai fi . şi tu aşa simţitor. Linişteşle-te. H. lovinescu, t. 115, cf. dl, dm. Avea o faţă de copil simţitor, roşea repede. T. popovici, se. 42. Ea-i bună şi simţitoare, lăncrănjan, c.ii, 36, cf. M. D. enc., dex. + (Despre manifestări, trăsături etc. ale oamenilor) Care exprimă, care trădează sensibilitate (1). 7'inerii români o încungiura cu priviri într-ascuns vorbitoare şi mult simţitoare, fm (1841), 1661/34. Această senzualitate este simţitoare şi sentimentală, philippide, p. 280. -O E x p r. A atinge pe cineva la coarda simţitoare, v. coardă. (învechit; despre oameni sau despre însuşiri, atribute etc. ale lor) Care este dotat cu înţelegere, cu perspicacitate; care dă dovadă de înţelegere a unor situaţii, fenomene etc. El lucrează din încredinţarea şi din simţiloarea ştiinţă a datoriilor sale. carte treb. i, 190/14. Fiind cunoscătoriu şi simţitoriu de lucrurile omeneşti, va socoti mînia cea înflăcărată a romanilor asupra dachilor. maior, ist. 6/26. Nice , poftesc altă răsplată, fără ca să o priimească cu acea cunoştinţă sămţitoare cu care eu o am săvîrşit. budai-de-leanu, lex. Vom judeca toate acţiunile bărbaţilor noştri politici. . . şi vom fi simţitori în exercitarea controlului. în plr ii, 140. v (Substantivaţ) Cf. budai-de-leanu, lex., lb. îmi vine în minte mii de pilde, mii de vorbe, dar mif-i] frică să le spui. Orice simţitor le poate gîci. pleşoianu, t. i, 161/29. 4. (învechit; despre manifestări, creaţii etc. ale oamenilor) Impresionant; tulburător (1). Vru ca să desfete ş-astă dală Cu cintece bine simţitoare Tovărăşia noastră adunată, budai-deleanu, ţ. 130. Au făcut această rinduială în natură, ca dulceăţa cea mai mare şi mai simţitoare, mai scurtă să fie. ţichindeal, f. 246/21. Aii fost’-in teatru peste 2 000 [oameni] şi înfăţişarea au fost atîta simţitoare, îhcît n-au fost 100 oameni aceia care nu i-am văzut ştergîndu-şi lacrămile. golescu, î. 80. Nişte călători . .. viind de la Anvers fac o descriere simţitoare de noule fortificaţii ce belgii au înălţat împrejurul aceştii cetăţi, cr (1832), 1072/16. Mi-e teamă să calc frunza cea veştedă ... Spre a nu te întrerupe din imnul simţitor, fm (1846), 224V18, cf. alexi, w. — PI.: simţitori, -oare. — Şi: (învechit) sămţitor -oare, sînţitor, -oare adj. — Simţi + suf. -tor. 7595 SIMŢITURĂ — 947 SIMULACRU SIMŢITÎJRĂ s. f. (învechit) Sentiment (1). Cf. ANON. CAB., CIHAC, I, 255. — Pl.: simţituri. — Simţi -f suf. -Iară. . SIMŢIVÂRĂ s. f. (Popular) Pi ţi goi (1) (Parus major). Gf. anon. car., marian, o. ii, 143, tdrg, JAHRESRER. XIX—XX, 44, CADE, DOMBROWSKI, P. 226, BĂCESCU, PĂS. 155, DL, DM, FORM. CUV. I, 129, DEX. Simţioară, simţioară, Ies copiii toţi pe-afară! zanne, p. i, 660. — Scris , şi: simţi-vaiă. form. cuv. i, 103. — Pl.: sinxţiveri. — Şi: simţiavâră (scris şi. simţi-a-vară, băcescu, păş. 155), siniţiveără (marian, o. ii, 143, jahresber. xii, 137, băcescu, păs. 155; scris şi sim-fi-veară, form. cuv. i, 103), simţioară, simţavără (scris şi simţ-a-vară, form. cuv. i, 129) s. f. — Onomatopee. Cf. s i m ţ i şi vară. SIMŢIVEArA s. f. v. simţivară. . SIMŢUAL, -Ă adj. (învechit; despre însuşiri, funcţii, temperamente, sentimente, acţiuni etc. ale oamenilor) Senzual.. Cf. negulici. Acea mulţumire morală şi simţuală. bolliac, în contribuţii, i, 179. La amîndoi se, văd... acelaşi gust pentru viaţa fastuoasă,. pentru toate plăcerile aţii sufleteşti cit şi simţuale. odobescu, s. i, 330. Egoismul nostru... nu tinde la alta decît la îndestularea cu orice preţ a poftelor şi a pornirilor noastre simţuale. sbiera, f. s. 303, cf. alexi, w., dl, dm, dex. — Pronunţat: -fu-al. — Pl.: simţuali, -e. — Simţ + suf. -al (după fr. sensuel, lat. sensualis ). SIMŢUALÎSM s. n. :(învechit) Senzualism (1). Cf. negulici. „Albina Pindului“ ... va lovi tristele înclinări către simţualism care aii. început să întine juna noastră literatură (a. 1868). plr i, 297. [Heliade] tratează... despre simţualism, . spiritualism. ist. lit. rom.,ii, 277. — Pronunţat: -ţu-a-, — Simţual-f suf. -ism (după fr. sensualisme). SIMŢUALIXAtE s. f. (învechit) Senzualitate (1). Incîntările simţualităţii răsăritene, kogălniceanu, în contribuţii, i,80, cf. negulici. Simţualilatea (desfătarea . noptică ) este .. cumpătarea, man. sănăt. 34/15, cf. alexi, w., sfc vi, 56. , — Pronunţat: -ţu-a-. — Simţual + suf. -Hale (după fr. sensualité, lat. sensualitas, -atis ). SIMULA vb. I. T r a n z. 1. (Despre fiinţe; complementul indică fapte, stări, situaţii etc.) A face să apară ca real deşi nu este, a imita, a c o p i a; p. ext. (mai ales despre oameni; complementul indică stări afective, însuşiri, manifestări etc.) a da o impresie falsă (schimbîndu-şi expresia, comportarea etc.) cu intenţia de a induce în eroare, a se face, ase preface (II 1), (învechit) a se făţărnici, a se făţări, a (se) schi mi, (regional) a se m a r-ghi o 11 (1). Cît pentru vermele pantlică la om, nu cunosc boală în gradul nosologie căria fiinţa lui să nu poată simula (imita) caracterii, de la frigurile porceşti plnă la epilepsiă şi telan. man. sănăt. 234/26. Fetele, şezînd pe cite un scaun, cu ochii plecaţi în jos, simulau o modestie demnă de sfînta Cecilia. filimon, o. i, 147. Cei mai mulţi poeţi... simulează inspirări ce nu-i agită. MAioREScu, critice, 4. Noi ? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează, Ce tablourile minte, ce simţirea \ simulează, eminescu, o. i, 35. îşi dete ochii peste cap şi simulă un suspin, vlahuţă, s. a. ii, 148. Simţirea nu se poate simula... răceala sufletului străbate prin fapte. i. negruzzi, s. iii, 197. Mă..., zisei eu... simulînd un ghiont către tovarăşul meu. hogaş, dr. i, 133, cf. res-' meriţă, d., cade. După atite definiţii, poetul încheie..., fără să reuşească totuşi să s'imuleze seînteia absentă. lovinescu, c. vi, 101. Ai noştri simulează în faţa batalioanelor d-voastră retragerea, ca să veniţi mai bine in cîmpul de tragere al artileriei, camil petrescu, u. n. 413. Scrisul nu se învaţă şi talentul nu poale fi simulat. c. petrescu, c. v. 149, cf. scriban, d. La rigoare, simulează moartea, arghezi, l. 226. La ieşire, Gaittany, privind drept înaintea sa..., simulă a nu vedea pe Ioanide. călinescu, s. 210. Eu negam, simulînd un calm care o dezarma, blaga, h. 132. Ne facem mici,... ca animalele care simulează moartea, de frică, ralea, s. t. i, 304. Simulînd cu iscusinţă un leşin, se prăbuşi. stancu, n. a. iv, 106. Ultima parte a satirei lui Boileau simulează o palinodie, ist. ut. rom. ii, 327. A început şi el să simuleze sentimente religioase, beniuc, m. c. i, 107. Încerca să mă înşele simulînd indiferenţă, con-temp. 1956, nr. 483, 3/2. Poetul simulează o curiozitate ştiinţifică, v. rom. februarie 1957, 173. Expresia chipului e simulată, femeile sînt actriţe, care joacă roluri adevărate. preda, r. 453, cf. dl, dm. Un ton degajat, fals nepăsător, simulînd bucuria răutăcioasă, românia literară, 1968, nr. 8, 4/4. Simulă convulsiile morţii. ib. 1969, nr. 53, 17/3. Chipul acesta de a simula nedumerirea vine de la Moromete. contemp. 1971, nr. 1 293, 3/3, cf. m. d. enc., dex. A b s o 1. Ştii ce înseamnă a simula ? camilar, n. i, 141. -O- F i g. Floarea de dovleac ţine să simuleze orhideea, rivala crizantemei. arghezi, s. xviii, 108. 4- S p e c. (Psihol.) A exagera, a înlocui sau a prelungi, mai mult sau mai puţin conştient, un simptom patologic. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex, d. psihol. 656. 2. A reda cît mai fidel sau în condiţii cît mai asemănătoare cu cele reale, făcînd să pară autentic; a da impresia de... în partea despre fund e simulată o mică absidă, odobescu, s, i, 456. Muntele e calcaros, simulînd cetăţi fantastice de piatră, călinescu., i. c. 7. Povesteşte ... de o stratagemă — un atac simulat din partea turcilor — pentru a verifica executarea dispozitivelor sale de luptă, oţetea, t. v. 290. în locul studiului unor procese sociologice complicate, apare studiul relaţiilor matematice simulate pe maşina de calcul, contemp. 1969, nr. 1 174, 10/2. .. — Prez. ind.: simulez. — Din fr. simuler. SIMULACRU s. n. 1. Imagine a unei divinităţi păgîne; reprezentare plastică a unei personalităţi idolatrizate; (astăzi rar) idol. Stînci... erau aninate deasupra capului... şi formau o tărie neslrăbătîndă în giurul simulacrului Dochiei. asachi, s. l. ii, 73, cf. negulici, stamati, d., prot. — pop., n. d., anto-nescu, d. O vastă şi erudită scenă, ce pare înadins croită pentru împărătescul simulacru al dominatorului. odobescu, s. iii, 69, cf. cade. Sculptorii antici ciopleau în piatră simulacrele zeilor oficiali, călinescu, în plr ii, 641. Străpunge ca o ţeapă inima simulacrului, blaga, z. 298. Obiect care reflectă deformat realitatea; p. ext. copie lipsită de valoare, imitaţie. Au trebuinţă, ca să se umilească sau să se mire, să alerge la simulacre, brezoianu, a. 371/22, cf. pontbriant, d. Libertatea cuvîntului cu libertatea tiparului... cer asambl.ee regulate, a cărora principii se cuprindeau în a voastre vechi adunări şi a cărora simulacru (icoană ordinară ) chear Rosiea v-au fost lăsat, calendar (1861), 68, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. Se ioi conacul, o clădire masivă, roşie, străjuită de un donjon îndesat, cu simulacre de creneluri, t. popovici, se. 353. In artele plastice se abuzează de decoraţie, de linii ondulatorii, de festoane, de simulacre de fructe şi flori, vianu, l. u. 146, cf. dl, dm. Nu se putea... ca pe aici, pe undeva, să nu se afle măcar... un simulacru de monument. v. rom. februarie 1964, 80. Ne aflăm în fala unor simulacre literare fără vreo valoare estetică, românia literară, 1969, nr. 28, 3/1. 2. Aparenţă (iluzorie) a unui lucru, a unui fapt; imagine înşelătoare; impresie falsă; p. ext. (astăzi rar) iluzie. Cf. negulici, prot. — pop., n. d., alexi, -w., resmeriţă, d., şăineanu, d. u, cade. [Ura] în pamflet fără nevoia simulacrului ariei sau a constrîngerii formei 7603 SIMULANT — 948 — ■ SIMULAŢIE poetice... ţîşneşte dîrză tn gestul impudic, în cuvîntul trivial, lovinescu, c. iv, 53. Tîrziu, pe Inserate [Calea Victoriei] mai .are un simulacru de viată, cocea, s. ii, 637, cf. scriban, d. Platon scotea de aici... acea.condamnare a artei şi a artiştilor,’ ca producători de simulacre, de iluzii, vianu, l. u. 41, cf. dl, dm. Deposedările se făceau brutal,, dar păstrîndu-se un simulacru de legalitate. g. barbu, a. v. 82. Ideea poetului ' nu e alta decit a ţăranului pentru care moartea e termenul definitiv, migraţia sufletului neinsemnînd decit un palid simulacru al vieţii terestre, românia literară, 1969, nr. 62* 9/2, cf. m. d. enc., D£X. 3. Atitudine, stare, acţiune etc. simulată (2), p. e x t. falsă, prefăcută. Cf. barcianu. Omul primitiv... face un simulacru de luptă. /în plr ii, 60, cf. resmeriţă, d., şăineanu, d. x?., cade. Viaţa aceasta culturală se mărgineşte, aşadar, la o serie de simulacre, lovinescu, s. i, 244. într-uh simulacru de galop... se îndreaptă... spre o moviliţi, brăescu, o. a. i, 169. Un simulacru de judecată, cocea, s. i, 133. Simulacrul de curte galantă-ce făceau cucoanelor tn saloane, voiculescu, ps ii, 205, cf. scriban, d. Garnizoanele de la Strehaia şi Motru s-au predat după un simulacru' de rezistenţă, oţetea, t. v. 161. Prezenţa sutelor de cititori, ce-şi căutau aci un simulacru de adăpost, blaga, h. 207. Alţii s-ar lăsa amăgiţi de simulacrul înfăţişărilor, c. petrescu, a. b. 89. Rezultatul este mai curînd un simulacru de frenezie. constantinescu, s. i, 226. După un simulacru de proces, mamă-sa ca şi tată-său au fost împuşcaţi. beniUc, m. c. i, 275, cf. dl. Se hotărăsc, după un simulacru de proces,... pedepse grele. ist. lit. rom. ii, 232, cf. dm. O sinucidere misterioasă, uri simulacru de înmormîntare. cinema, 1968, nr. 3, IV, cf. m. d. enc., dex. — PI.: ■ simulacre. —, Din lat. simulacrum,- fr. simulacre. SIMULANT, -Ă s. m. şi f. Persoană care simulează (1). V. simulator (1), prefăcut? (II 1), făţarnic. Cf. simula (1). Cf. alexi, w. Prefăcutule..., simulantule,.... Ce cînţi? Înşfacă puşca mitralieră..., aşa,... treci în front, camilar, n. i, 201, cf. DL/ DM, DN2, M. D. ENC., DEX. + (Psihol.) Persoană care exagerează, Înlocuieşte sau prelungeşte, mai mult sau mai puţin conştient, un simptom patologic. V.simulat.or (1). Trebuie relevat'că bolnavul cu aşa-zisă confuzie mintală era un simulant — şi anume nu altul decît vestitul Gavrilcea. călinescu, s. 238. — PI.: simulanţi, -te. — Simula + suf. -arit. SIMULARE s. f. Acţiunea de a s i mula. 1. Tendinţă de a face să apară ca real, deşi nu este, un fapt, o stare, o situaţie etc., imitare, imita-ţi.e,'copiere/ p. e x t. tendinţă de a da o impresie falsă (schimbîndu-şi expresia, comportarea etc.), cu intenţia de a induce In eroare, prefăcătorie (1), (rar) simulaţie, (Invecliit) schi-mire, făţărie, făţărnicie, prefă-canie (lj, pref ă că tură- (2), (regional) marghio- 1 i r e, (Învechit, rar) pr.ef ătăciune. Cf. simula (1). Cf. • negulici. Liber acum de povara simulării, începu a'se preîmbla prin cameră, filimon, o. i, 126. Compoziţiile teatrale pentru glorificări dinastice etc. sînt o simulare a artei, dar nu o artă adevărată. MAIORESCU, CR'. II, 186, Cf. ALEXI, W., RESMEŞIŢĂ, D., şăinea&u, d. u., cade. Provocată însă uneori numai de legea imitaţiei, arta se resimte de efectele unei simulări, în care, fără a mai fi sinceră, banalitatea se ascunde în haine strălucitoare, lovinescu, c> v, 110, cf. scriban, d. Alteori întinipinăm simularea tonului grav şi pedant. vianu, a. p. 100.' Alteori, satira sa lucrează prin ironie, adică prin simularea gravităţii atunci cînd vorbeşte despre lucruri nedemne, grosolane sau stupide, id.x. u. 214. în lupta peniru existenţă, simularea stărilor noastre sufleteşti poate fi foarte utilă, ralea, s. t. ii, 149. Încerc,au să bagatelizeze,' prin simularea indiferenţei ori a fyofioţriiei, personalitatea vie a Unărului secretar, camil PETHEşetr, o. ii,'480, cf. dl. Eu te bal pe. tine... răspunse ea... fărimiţtnd gravitatea clipei prin simularea unei incapacităţi de a sesiza cauza nemulţumirii lui. preda, r. 289, cf. dm, dn2.. Din toată galeria de tipuri pe care literatura ultimului secol o expune cu precădere, -reiese că hotărîtoare rămine capacitatea de simulare. românia literară, 1969, nr. 53, 9/1, cf. m. d. enc., dex. + S p e c. (Psihol.) Manifestare exterioară care tinde, mai mult sau mai puţin conştient, să înlocuiască, să exagereze sau să prelungească un simptom patologic. Cf. D. PSIH. 2. Redare cit mai fidelă sau In condiţii cit mal asemănătoare cu cele reale, făcînd să pară sau dlnd impresia de autentic. Cf. simula (2). Simularea unei abside. — PI.: simulări. > — V. simula. SIMULĂT, -Ă adj. 1. (Despre fapte, stări, situaţii' etc.) Care apare ca real, deşi nu este, imitat, copiat; p. e x t. (despre oameni sau despre manifestările, acţiunile etc. lor) care dă o impresie falsă, cu intenţia de a induce in eroare, prefăcut2 (II 1), (învechit, rar) s c h i z m u i t. Cf. s i m u 1 a (1). Prin moarte simulată, Să te ferim, amice, de moarte-adevăraţă. alecsandri, t. ii, 143. Corina, cu alarmă simulată, aleargă în hali. sebasti^n, t. 114. Vechile locuri tomune ale retoricei politice... sînt pronunţate cu o simulată gravitate, vianu, a. p. 288. Minia simulată nu impresionează. contemp. 1954, nr. 382, 8/6. Tonul de conversaţie cu întrebări, exclamaţii şi mici perplexităţi simulate conturează o feminitate zglobie, l. rom. 1967, 138, cf. dex. •v- (AdverbTal) Cred că, tn vreme ce se tot împungeau (simulat,) cu suliţele,... soldaţii... vorbeau astfel. călinescu, c. o. 40. 2. Redat cit mai fidel sau în condiţii cit mai asemănătoare cu cele reale, dind impresia de autşntic. Cf. s i m u la (2). Că eră un mormînt simulat, hu interesează, pârvan, g. 153. — PI.: simulaţi, -te. — V. simula. SIMULATOR, -OARE adj., subst. 1. Adj.) s. m., s. f. (Persoană) care simulează (1). V. simulant, p r e f ă c u ta (II 1), f ă ţ a r n i c. Cf. cade.’ Cei mai repulsivi imitatori sînt simulatorii ermetismului; se scrie ermetic după reţetă, se compulsează dicţionarele, pescuindu-se cuvinte rare, expresii tehnice, neologisme nesubstanţiale, cu o uşurinţă necontrolală. constantinescu, s. iii, 51, cf. dex + S p e c. (Psihol.)'(Persoană) care exagerează, înlocuieşte sau prelungeşte, mai mult sau mai puţin conştient, un simptom patologic. V. simulant. După asemenea spectacol, n-ar mai putea intra niciodată aci. L-ar crede epileptic,, sinucigaş, simulator, cine ştie ce. c. petrescu c. v. 129. 2. S- n. Sistem tehnic destinat rezolvării efcuaţiilor care caracterizează un anumit obiect sau fenomen, Cf. ltr2, m. d. enc., dex. 3. S. n. Aparat care.permite reprezentarea artificială a unei funcţii reale. Medicina generală a beneficiat de p& urma lor, întocmind un întreg catalog de „noutăţi“: în diagnoza bolilor de inimă..., în adaptarea cunoştinţelor oferite de ;,simulatoarele“ de gravitaţie. Iiomânia literară, 1969, nr.'27, 23/3. ,□ Simulator de zbor. — PI.: simulatori, -oare. Din fr. simulateur. SIMULAŢIE s. f. (Astăzi rar) Simulare (1). Cf. STAMATI, D., PROT. — POP., N. Di, ANTONESCU, D. Si-mU-laţiiineft, minciuna, făgăduinţele mincinoase pot fi întrebuinţate pînă la oarecare punct, conta, o. p. 388. El vede la toi pasul... „simulaţiuni“. arhiva, ii, 647, cf. cade, scriban, d. Nevoia simulaţiei ne face să ne arătăm adeseori veseli cînd şîntem în fond trişti şi viceversa. ralea, s. t. iii, 170, cf. dl, dn2. ♦ (Jur.) Folosire de către o persoană a unui înscris constatator al unui ,7608 SIMULA ŢIUNE — 949 — SIMUN act juridic care nu corespunde unei operaţii reale. Prin simulaţie se înţelege faptul creării unei false aparenţe.' m. dbept. 328. — PI.: simulaţii. — Şi: (învechit) simula f hi ne s. f. — Din fr. simulatlon. SIMULAŢITÎNE s. t. v. simulaţie. SIMULTAN, -A adj. (Despre, două sau mai multe fapte, fenomene, evenimente, acţiuni etc.) Care există sau se desfăşoară (la fel) în acelaşi interval.de timp; concomitent, paralel (4), sincronic (1), sincron. V. deodată, împreună, totdeodată, totodată. Cf. negulici. Tot ce s-ar putea numi demon-straţiune politică din partea saşilor, simultană cu a maghiarilor, a fost adunarea comună din 27 Mart. bariţiu, p. a. ii, 48. Ocupaţiunea Principatelor să se facă intr-un mod simultan, ghica, s. 109, cf. prot. — pop, n. d., pontbrianţ, d. Un rău observator ar putea să ia o percepţiune succesivă drept una simultană. conta, o. f. 103.'[Generaţia anilor 1820—1840] lucra în înţelegere tacită şi simultanee. sion, p. 107. Tare bine mi-ar părea să te fi-nţeles cu amicul nostru... in privinţa publicării simultane a .,Instantaneului“. cara-giale, o. 'vii, 311. Nu se vor face în prezenţa şi cu con-simţămtnlul simultaneu al tutulor persoanelor, ha-mangiu, c. c. 310, cf. resmeriţă, d. Multe fenomene simultane sînt şi spontane, lovinescu, în plr ii, 443.. Aceştia sînt ţinta atacurilor simultane din partea idealiştilor şi realiştilor, titulescu, d. 288. Am făcut apropiere între sosirea lor simultană şi cheful de la moş Anghel. cocea, s. i, 222. Această pregătire a organului nostru fonator... dă naştere la o serie de mişcări simultane în articulaţie, pu^cariu, l. r. i, 66. Actul poetic n-a fost, pentru el, un act simultan cu experienţele emotive care l-au pus în mişcare, vianu, l. u. 395. Prezenţa simultană a norilor şi a lunii pe cer prilejuieşte lumii spectacolul ei cel .mai încărcat de o grea, aproape insuportabilă frumuseţe, bogza, c. o. 52. Sistemul de agricultură eu ierburi cuprinde o serie de măsuri prin 'a căror aplicare simultană se realizează o creştere progresivă a fertilităţii solului, contemp. 1953, nr. 33, 5/1. Una dintre problemele de bază este găsirea celor măi raţionale metode pentru a asigura prezenţa simultană tn sol a apei şi a hranei asimilabile, scînteia, 1953, nr. 2 788. Arta şi cunoaşterea sint un proces simultan, ideâtificindu-se. constantinescu, s. i, 233, cf. ltr2, dl. Se auzeau exclamaţii simultane de dezamăgire, preda, r. 159, cf. dm. Pentru Macedonski, perfecta fuziune între „fond“ şl „formă“, ca momente simultane ale procesului de creaţie, are caracter de dogmă. l. rom. 1966, 21. Prezenţa lor simultană în teatru, cinema, 1968, nr. 3, I. Pentru romantic, forma .era simultană fondului. românia literară, 1968, nr. 12, 9/3. Tehnica nu se poate dezvolta fără o simultană dezvoltare a ştiinţei. contemp. 1971, nr. 1 292,. 8/6, cf. m. d. enc., dex. (Adverbial) Simultan eu am învăţat ambele limbi, sion, p. 353. Există şi lucrează simultan, eminescu, n. 33. Funcţiunea ce se îndeplineşte de unul din aceste aparate este executată simultaneu şi de cel care-i este echivalent. macedonski, o. iv, 136. Toate aceste chipuri ti apăreau simultan, tn scăpărări ciudate de lumină, vlahuţă, s. a. iii, 172. Simulian cu mişcările baslarno-costoboce de pe vremea lui Marcus Aurelius par a fi început şi carpii năvălirile lor. pârvan, g. 242. E posibil să-şi fi exercitat atribuţiunile sale pe rînd fiecare, cîle un anumit timp, sau simultan, bul. com. ist. v, 158. Din vreo sută de gîturi izbucni, aproape simulian şi furtunos, acelaşi „huo“ revoltat, rebreanu, r. ii, 45. Simultan, din două direcţii diferite, se prezentau bucătarul şi băiatul de la cantină, brăescu, o. a. i, 81. Reuşea să îmbrăţişeze aproape simultan... concepţiile cele mai opuse, cocea, s. ii, 148. Cele două articulări nu pot ţi produse deci simulian, una excluzind pe cealaltă, puşcariu, l. r. i, 65. Cu mult mai importantă... este însă ocuparea unui-anumit teritoriu, pentru vreme îndelungată, de către mai multe popoare, simultan sau rind pe rînd. iordan, t. 3. E mai uşor de înregistrat'două su nete produse unul după altul, decît dacă sînt produse simultan, ralea, s. t. ii, 108. Este deci necesar ca, simultan cu electronul, să fie emisă o altă particulă, sanielévici, r. 110. Spiritul lui se formează nu succesiv, ci simultan, constantinescu, s. in, 122. A urmat una din aceste şcoli sau pe amîndouă simultan, ist. lit. rom. ii, 645. Feţele tuturora s-au luminat, în raza becurilor electrice aprinse simultan î'n toate încăperile, v. rom. ianuarie 1965, 10. O’Neill a fost, pe rînd şi simultan, înălţat şi coborit de pe soclul -creatorilor tragici, t iulie 1968, 79. Literalitatea nu se opune insă polisemiei.... Ea producş simultan şi fără a permite vreo ierarhizare o pluralitate de sensuri. românia literară, 1969, nr. 35, 4/3. (Substantivat, n.) Demonstraţie a unui „şahist care joacă, în acelaşi timp, cu mai mulţi adversari de categorie inferioară. Cf. DN2, M. D.'ENC., DEX. — Pl.: simultani, -e. — Şi: (învechit) simultanên, -ée adj. — Din lat. simultaneùs, fr. simultané. SIMULTANEITATE s. f. Însuşire a două sau mai multor evenimente, procese, acţiuni, fenomene etc. de ' a fi simultane; existenţa, producerea, petrecerea, evoluţâ mai multor acţiuni in acelaşi timp; coincidenţa în timp; concomitenţă, paralelism, sincronism. Cf. negulici, prot. — pop., n. d., pontbriant, d., alexi, W., RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE. Brin SinCTO- nism am înţeles întotdeauna o simultaneitate de fenomene. lovinescu, în plr ii, 443, cf. scriban, d. Tribul Maorilor ajunge la o preciziune şi simultaneitate a gesturilor, care îi face să mişte în acelaşi timp chiar degetele şi ochii, vianu, e. 232. Alianţele Spirituale între indivizi nu se mai constituiesc după raporturi de vecinătate tn spaţiu, ci după potrivire şi simultaneitate tn timp. ralea, s. t: iii, 276. Oltul îşi reaminteşte straniul, turbur rătorul lui privilegiu, de a cunoaşte totuşi o a patra dimensiune : simultaneitatea, bogza, c. o. 386. Cînd tn regentă se găseşte viitorul, simultaneitatea se marchează prin viilor sau prin prezent, scl 1954, 318, cf'. dl, dm, dn3. Teoria structurii limbii este de fapt teoria relaţiilor în simultaneitate dintre elementele limbii, l. rom. 1960, nr. 2, 5. Nicăieri în lume nu există simultaneitate în prezentarea celor mai bune premiere cinematografice mondiale, cinema, 1968, nr. 5, XIV. Din desfăşurarea unui spectacol pe scenă, bazat pe simultaneitatea jocurilor tn diferite planuri..., regizorul de transmisie este nevoit să aleagă şi să aducă tn prim plan trăirile principale, interesante, contemp. 1969, nr. 1 172, 4/4. Simultaneitatea înţelesurilor e una din capcanele sincere ale formei pe care poetul o construieşte cu o febrilitate raţională. românia literară, 1969, nr. 35, 9/i. Tentativa..'. de a reda o realitate de simultaneităţi, cum este psihicul. flacăra, 1969, nr. 5, 18. Mulţimea vocilor, simultaneitatea şi frecvenţa lor nu oferă şi limpezime, contemp. 1970, nr. 1 256, 8/5, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ne-i-. — Pl.: simultaneităţi. — Din fr. simultanéité. SIMULTANËU, -ÉE adj. v. simultan. SIMÜN s. n. Vint puternic, cald şi uscat, încărcat cu nisip, care bate în Sahara şi în Arabia, de la sud la nord. în multe părţi ale ei [ale Africii] bate vîntul cel flerbihle vătămător... samun. genilie, g. 168/9. Sufîa-rea-riflăcărată a celui singur mult Simun, ce lăcuieşte el numai în pustii, c. a. rosetti, c. 114/13, cf. alexi, w., şĂiNgĂNu2. Simunul dogoritor din pustiuri purta de ici colo nisipul de aur. anghel, pr. 18, cf. resmeriţă, d., cade. Ea nu pltngea lacrimi, din pieptul ei tiu izvorau suspine, dar în întunericul fiinţii ei bînluia parcă si-miinùl pustiului, sadoveanu, o. v, 481, cf. scriban, d., LTR2, DL, DM, DN3, M. D. ENC., DEX. — PI.: simunuri şi (rar) simune (scriban, d.). — Şi: (învechit) samûn s. n. — Din fr. simoun. 7613 SIMVOL — 950 — SINALGEZIE SIMVdL 8. n. v. simbol. SIMZĂR s. m. v. samsar. S1MZIÎNE s. f. pl. v. slnziană. SJNl s. m. 1. (învechit; procedă prenumele tatălui şi intră in componenta numelui de familie al copiilor) Fiu, fiul lui... Gavriil diiac sin popa Isac (a. 1559— 1560). in scl 1974, 162. Lui Giurcă Ergheviceanu, lancului sin Giurcă şi lui Nicola ... li s-au orînduit doi judecători (a. 1608). iorga, s. d. vii, 3. Miron Roşu sin Nichifor (a. 1611). ştefanelli, d. c. 2. Fosl-au popa Negoiţ. . . şi Tanache sin Vlaicul (a. 1638). gcr i, 87/15. Cumpărătură de la Dumitraşco Murgulel sin Ştefan Murguleţ (a. 1660). bul. com. ist. iv, 21. Antiohi, bezădeoa, sin Constantin Canlemir. neculce, l. 129. Eu, ipodiaconul Constandin, sin Popa Dumitraşco ol Tîrşor (a. 1776). bul. com. ist. iv, 111. Nicolae Vodă sin Alexandru, şincai, hr. i, 328/35. Jăluiesc măriii tale pentru Hristodor sin Costicarestul (a. 1801). doc. ec. 67, cf. i. golescu, c. Numele cu sinul i poreclă (a. 1833). doc. ec. 532, ci. cjhac, ii, 345, ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2, tdrg. Toader sin Gheorghe. I. BRĂESCU, M. 71, Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. Ion sin Ion. blxiii, 67. Era fiul pitarului... Mihalache sin Dinu Bujoranul. călinescu, s. c. l. 179. Voinea sin Voinea a murit de curînd. stancu, d. 46, ci. dl, dm, dex. 2. (Prin Maram.) Fin. Sine, sine, Constantine, Are nănaşa bani mulţi ? bîrlea, l. p. m. i, 24, cf. 496. 3. (Prin Maram.) Nepot (4). Cf. bîrlea, l. p. m. ii, 496. — Şi: sin s. m. — Din slavonul cum», wm. - SIN2 s. n. (Transilv. şi prin Maram.) Şopron (I 1) (în care se ţin finul, uneltele agricole, de gospodărie etc.). Cf. chest. ii 414/348, 434/339, 342, 345, 347, 349, 351, 358, 361, alr ii/i mn 123, 3 827/260, alr sn i h 138/260, mat. dialect, i, 93. — Plsinuri. — Din magh. szin. SUS8 s. m. v. sini. SIN4 s. n. v. sim. SIN5 s. n. v. sinus*. SIN» adj., s. m. v. sint. SINAFÎE s. f. Fenomen care se produce in momentul cînd două părţi ale unui vers sau, mai rar, două versuri sînt atît de strîns unite, Incit are loc eliziunea de la unul la altul, ori cînd acelaşi cuvînt începe în primul vers şi se termină in cel de al doilea. Cf. dn2, dex. — Pl.: sinafii. — Din fr. synaphie. SINAGOGĂ s. f. 1. Clădire destinată celebrării cultului mozaic; (rar) havră. V. templu. Cînd faci m[i]Z[os]/eme nu bucina înaintea ia, ca cei fâ/a[r]m'[ci] fac în sinagoga şi pre uliţe. N. test. (1648), 8r/13. Şi vă păziţi de oameni, că vă vor da pre voi la săboară şi în sinagogurile lor vor bate pre voi (a. 1747). gcr ii, 38/7. Drept aceea au mers... de au cercetat sinagoga. leon asachi, b. 17/11. în Bucureşti sint... 65 biserici ortodoxe..., una reformată şi o sinagogă ovreiască, cr (1832), 491/27, cf. i. golescu, c. Două templuri catolice, protestante şi sinagoge ovreieşli. geni-lie, g. 215/24. Fu nevoit a se întinde pe pragul sinagogei ca să treacă toţi iudeii peste dînsul. asachi, l. 761/33. într-această capitală să socoteşte a fi. .. o sinagogă ovreiască, tîmpeanul, g. 30/4. Viena are... două sinagoge. fm (1841), 841/!. Zidirile în care se plineşte de rînd cuvîntul dumnezeiesc se numesc la... evrei sinagoge. rus, i. i, 71/14, cf. prot. — pop,, n. d. Biserici sînt în tot judeţul 165 şi sinagoge 19. 1. ionescu, d. 75, cf. pontbriant, d., ddrf, alexi, w. Ieri, sîmbălă, a fost la sinagogă în Jidoviţa. rebreanu, i. 322, cf. res-MERIŢĂ, D-, ŞĂINEANU, D. U., CADE. A fost CeailŞ la sinagogă, unde aprindea luminări de seu. i. botez, b. i, 15. Cea mai înaltă clădire... fusese destinată să servească drept sinagogă, cocea, s. i, 60. Preoţii catolici au zidii-o în veacul trecut pe locul unei vechi sinagogi. SADOVEANU, O. IX, 241, CÎ. SCRIBAN, D., ROSETTI — cazacu, i. l. r. i, 90. Ţinea discursuri la sinagogă. v. rom. noiembrie 1954, 29, cf. ltr2, dl, dm, dn2. O apăsare de bulon şi totul a devenit ruină: sinagogi, şcoli, case. barbu, ş. n. Si, 159, cf. der. Bălrînul rabin se slujea de Golem ca de un servitor pentru curăţitul casei şi al sinagogei. contemp. 1969, nr. 1 167, 1/6, cf. m. d. enc., dex. > (învechit) Şcoală evreiască (pe lingă o sinagogă 1). Cf. budai-deleanu, lex., polizu, barcianu. Evreii aveau un staroste ...,o „şcoală“, adecă sinagogă, iorga, c. i. ii, 202. 2. Organizaţie religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creştine, apărută în condiţiile diasporei. Cei ce sînt afară de săbor sau sinagogă sînt episcopii sau preoţii care fură pîrîţi sau osîndiţi pentru vreo greşeală. MURNU, GR. 51, cf. DER, M. D. ENC., DEX. — Pl.: sinagogi şi (învechit) 'sinagoge, sinagoguri. — Din lat. synayofja, ngr. auvay«Y^l. ir. synagogue. S1NAG(ÎGIC, -Ă adj. (Rar) Care aparţine unei sinagogi, de sinagogă. Cf. scriban, d. — Pl.: sinagogici, -ce. — Sinagogă -f- suf. -ic. Cf. ngr. cr u v cc y a> y 1x65, SEVAIAGMATIC, -Ă adj. (Jur.; despre contracte) Care impune obligaţii reciproce pentru părţile interesate chiar de la data încheierii. Cf. golescu, e. 285, prot. — pop., n. d., antonescu, d. Să le explicăm... cum să-şi fată un act sinalagmatic. maiorescu, d. i, 435. Actele sub semnătură privată, care cuprind convenţiuni sinalag-malice, nu sînt valabile dacă nu s-au făcut în atîtea exemplare. .. cîte sînt părţi cu interes, hamangiu, c. c. 286, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D,, CADE, SCRIBAN, D., DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: sinalagmatici, -ce. — Din ngr. auvaXXiy(iaTuco<;, fr. synallagmatique. ' SBVALAGMĂ s. f. (învechit) Contract. Sinalagma, adecă schimbarea vînzării şi a cumpărătoarei acelui ne-mişcătoriu (a. 1775). gâldi, m. phan. 252, cf. 1. golescu, c. — Pl,: sinalagme. — Din ngr. oovâXXayfAcc. . t S0ALĂTJ1 s. n. (Prin Maram. şi prin Transilv.) Şopron (I 1). Cf, scl 1959, 217, chest. ii 414/274, alr sn 1 h 138/349, lexic reg. ii, 106, — Pl.: sinalauă (alr sn 1 h 138/349) şi sinalăuri. (lexic REG. 11,106). — Din măgh. szfenaăllo. SINALĂUS s. n. v. sinălău. SINALEFĂ s. f. (Fon.) Reunire în pronunţare a două silabe într-una singură, prin contracţie, prin eliziune sau prin sinereză. Sinalifi iaste împreunare întru o slovă dintru mai multe, eustatievici, gr. rum. 106r/19, cf. I. GOLESCU, C., PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D., ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX, M. D. LINGV. — Pl.: sinalefe. —■ Şi: (învechit) sinalifi s. n. — Din ngr. auvaXXotq)^, lat. synaiaeplia, fr. synâ-lephe. SIIVALJSPSĂ s. f. (Fon.) Reducere, în pronunţare, a unui diftong la o vocală. Cf. der iv, 410, m. d. lingv. — Pl.: sinalepse. — Din fr. synalepse. SINALGEZÎE s. f. Durere resimţită, prin simpatie, la nivelul unui organ sănătos; sinalgie. Cf. dn3. 7632 SINALGIE — 951 — SINĂLUI — PI.: sinalgezii. — Din fr. synalgesie. SINALGÎE s. f. Durere resimţită, prin simpatie, la nivelul unui organ sănătos; sinalgezie. Cf. dn3.. — PI.: sinalgii. — Din ir. synalgie. SINALÎFI 5. f. v. sinaiefă. SINAMAGÎ vb. IV. Refl. (în dicţionarele din secolul trecut) A se înşela pe sine Însuşi. Cf. barcianu, ALEXI, W., FORM. CUV. I, 211. — Prez. ind.: sinamăgesc. — Siho. + amăgi. SINAMĂGÎRE s. f. (în dicţionarele din secolul trecut) Acţiunea de a se sinamăgi. Cf. gheţie, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., FORM. CUV. I, 125, 211. — V. sinamăgi. SIIVAMECHÎE s. f. v. siminichie. SINAMICHÎ s. f. v. siminichie. SINAMICHÎE s. f. v. siminichie. SINAMICÎE s. f.. v. siminichie. SINANASTROFÎE s. f. v. sinanstrofie. SINANSTROFÎE s. f. (Grecism învechit) Societate; anturaj. O femeie cinstită să necinstea dacă îndrăznea a intra In sinanstrofie cu vreuna dintr-aceste surgunite. ist. am. 56r/8. Sinanstrofia dumiiale mi-a plăcut peste măsură, alecsandri, t. 1 171. — PI.: sinanslrofii. — Şi: sinanastrofic s. f. găldi, m. phan. 252. — Din ngr. ouvavaaxpocpTj. SINANTRtfP s. m. Strămoş al omului foarte apropiat de pitecantrop, ale cărui fosile au fost descoperite în China (Sinanlhropus pechinensis). Cf. ltr2, dn2, der. Pitecantropul (şi „rudele“ lui apropiate ca vîrstă, sinan-Irdpul şi ailanlropul). flacăra, 1969, nr. 2, 24, cf. FORM. CUV. I, 133, M. D. ENC., DEX. . — PI.: sinanlropi. — Din fr. sinanthrope. SINAPÎSM s. n. Cataplasmă din făină de muştar cu apă, care se aplică pe diferitele părţi bolnave ale corpului, spre a provoca un aflux de sînge. Cf. i. goles-cu, c. Se stinge înlrebuinţînd un sinapism (muştar). s. eărb. 39/12. Sinapismele se chiamă punerea muşla-rului pe o parte a trupului, .kretzulescu, M. 75/8, cf. coRNEA, e. ii, 147/20. Sinapismele.. . opresc frigurile. MAN. SĂNĂT. 183/21, Cf. .POLI ZU, H. 92, ANTONESCU, D., PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, res^ieriţă, d., cade, scriban, d. După ce-i Irase ciorapii groşi din picioare ii puse sinapisme pe tălpi, ceea ce produse bolnavului gîdilături şi bună dispoziţie. călinescu, e. o. ii, 189, cf. dl, dm, dn2, der, d. med., M.. D. ENC., DEX. — PI .-.sinapisme. — Din ngr. auva7i:ia[j.6?. Cf, fr. sinaţisme. SINAPSĂ s.. f. (Biol.) Loc de joncţiune între doi neuroni, la nivelul căruia se face transmiterea influxului nervos de la o celulă nervoasă la alta. Cf. dn2, der. Celulele de la nivelul scoarţei cerebrale au legături între ele prin sinapse, abc săn. 324, cf. D. MED., M. D. ENC., DEX. — PI.: sinapse. — Din fr. synapse. SINARHÎE s. f. Guvernare simultană a mai multor căpetenii, fiecare dintre ele conducînd cite o parte a Statului. Cf. DN2j DEX. ■ ' ■ ' . • — PI.: sinarhii. — Din fr. synarehie. SINARIÂŞ, -Ă adj. v. siuoriaş. SINARMONÎE s. f. (Fon.; în limbile turci ce) Armonie vocalică; sinarmonism. Asiniilaţia vocalică este frecventă în româneşte, fără însă să ducă la .. . sinharmonie. TUŞCARIU, L. R. I, 66, cf. DER. — Scris şi: sinharmonie. — PI.: sinarmonii. . — Din fr. synliarinonisme (prin apropiere de armonic ). SINARMONISM s. n. (Fon.) Fenomen fonetic con-stînd în interdependenţa dintre timbrul (palatal sau velar) al vocalei ş! acela al consoanei (sau consoanelor) cu care constituie o silabă; p. r e s t r. (în limbile turcice) asimilare progresivă regulată a vocalelor dintr-un cuvint de către vocala primei silabe a cuvîn-tului respectiv; armonie vocalică, sinarmonie. Prin sinarmonism se înţelege uniformizarea consecventă a timbrului unor foneme contigue din interiorul aceleiaşi silabe, cl 1957, 97, cf. dn3, sfc iii, 17, DEX. — PI. : sinarmonisme. — Din fr. synharmonisme. SINARTR(5ZĂ s. f. Articulaţie fixă între două oase. Cf. i. golescu, c. Sinartroza : surfeţe articulare cu dinţii care se îmbucă unii într-allii. kretzulescu, a. 129/15, cf. ANTONESCU, D., DN2, DER, M. D. ENC., DEX. — PIsinartroze. ; — Din fr. synarthrose. SINAT s. n. v. senat. SINATOR s. m. v. senator. SIÎVAXAR s. n. Carte bisericească ortodoxă care povesteşte, pe scurt, vieţile sfinţilor,. înşiruite în ordinea zilelor lunii, minologhion; calendar creştin în care sînt trecutc numele sfinţilor. V: mine i1. La sinaxarul de la sîmbăta lăsată de carne cu alţi dascăli şi povestitori zice şi spune cum să topeşte omul în pămînl (a. 1652). ap. murnu, gr. 51. A sinaxarului dumnezeiască şi sfîntă carie scoasă de pe greceşte.' dosoftei, api. gcr i, 251/12, Minologhion, ce să zice sănăxar, ales pe praznici împărăteşti şi pe sfinţi mari (a. 1729). cât. MAN. II, 70, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., ANTONESCU, D., ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Numele ce naşul sau naşa voieşte a da copilului trebuie să fie dintr-a-celea ce avem în sinaxarul zilelor de pesle an. ap. tdrg, cf. resmeriţă, d., cade. De-ar avea biata fetiţă ătîlă noroc şi atîlea mii de galbini, cite nume sînt în sinaxar. SADOVEANU, o. XIV, 187, cf. SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. — PI.: sinaxare. — Şi: sănăxdr.s. n. — Din ngr. ouva^dtpiov. SINĂLĂU s. n. (Ban. şi prin sud-vestul Transilv.) Cuţit utilizat în tăbăcărie pentru răzuitul pieilor. V. cuţitoaie, mezdrea. Şagărlul aducea în roabă butucul, capra, sinălăul. popovici-bănăţeanu, v. m. 68, cf. tdrg. Sinălăul este un cuţit gros, tîmp, nu mult încovoiat, cu două minere. Cu el se păruieşle. PAMFILE, I. C. 43, cf. CADE, SCRIBAN, D., DL, DM; SCL 1960, 753, dex, h xvn 97, alh ii 6 612/2. — PI.: sinălaie (scriban, d.) şi (rar) sinălăie (id. ib.). — Şi: (regional) sinalău s. n. scriban, d. — Din magh. sziuelo. SINĂLUI vb. IV. T r a n z. (Ban. şi prin sud-vestul Transilv.; complementul indică piei care urmează să fie 1 tăbăcite) A răzui: cu. sinălăul. Opincarii, pentru ca să poată sinălui şi scoale pieile din apă, trebuiau să-şi facă produc. Pppovici-BĂNĂŢEANU, v.. m. 68. State în apă1 7665 SINĂLUlf — 952 — SINCER cîleva zile, [pieile] au să fie sineluite. id. ib. 85, cf. TDRG, DL, SFC IV, 130, DEX. — Prez. ind.: sinăliiiesc. dex. — Şi: sinelui vb. IV. — Din magh. szfnelhi. SINĂLUÎT s. n. (Ban. şi prin sud-vestul Transilv.) Faptul de a sinălui. Păruitul, rasul şi sineluitul părului se ffice pe butuc, pamfile, i. c. 43, cf. pamfile — LUPESCU, CROM. 207. — Şi: sineluit s. n. — V. sinălui. SINĂTdS, -OÂSĂ adj. v. sănătos. SINBOIE s. f. (Bot.; regional) Viorea (Viola odorala). BORZA, D. 180. — Accentul necunoscut. — PI.: 1 — Cf. şi b' o i. SINCATAVASIS s. n. v. slngatavasis. SÎNCER, -Ă adj, 1. (Despre oameni) Care exprimă Întocmai ceea ce simte, ceea ce gindeşte; care este lipsit de ipocrizie, de prefăcătorie; cinstit, deschis, neprefăcut, (livresc) franc, leal, loial, (învechit) nefă-ţărit (2), prost (B I 1). V. a d e v ă r a t, f ă ţ i ş. Era senţer şi generos, Pleşoianu, t. i, 94/11. Prieteni vă faceţi vouă voioşi a vă cenzura... ei senceri priimitori, L-a voastre greşeli să fie. heliade, o. i, 122. A' fi drept şi sincer ... către toţi. cr (1831), 1861/23, cf. i. golescu, c.  fost pentru dumneata o prietenă sinceră, fm (1838), 52/2, cf. valian, v. Mai puţine cunoştinţe se văd a avea scriptorii poloni despre aceasta, insă cu toate acestea se par sinceri, mag. ist. i, 45/14, cf. negulici, stamati, d., polizu. Pierdeau un amic sincer, leal, îndatoritor. GHICA, S. 68, cf. PROT. — POP., N. D., PONTBRIANT, D. Bună şi sinceră amică, strigă... sirîhgîndu-mi miinile tntr-ale sale. babonzi, m. 480/8, cf. ddrf; Blajină şi dulce la vorbă, naivă ¿a un copil..., sinceră ca toate fetele de la ţară. păun-pincio, p. 118, cf. babcianu. Ar fi putut insă să fie cu totul sincer, d. zamfirescu, r. 12, cf. alexi, w., şăineanu2. Acest.volum pe care nu ni-l mai întinde mina lui', tremurind de emoţia creatorului sincer.. :, e un rezumai al talentului său., iorga, p. a. ii, 145. Dacă e sincer, trebuie să se bucure din ţoală inima. agÎrbiceanw, a. 43. Unii... ne-au fost lot timpul prieteni sinceri şi dezinteresaţi. în plr ii, 68. Eram Aproape sincer cind vorbeam. ibrăileanu, a. 96, cf. resmeriţă, d. Chiar sincer să fi fost, şi oarecit era, n-ar fi meritat compătimire, m. i. caragiale, c. 118, cf. cade. Sînt... sincer, spun tare ceea ce fiecare gindeşte îh'taină. brăescu, o. a. i, 86. Orăşenii sint mai înţelegători ..,, mai sinceri şi mai supuşi o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 82. Dumitale îţi stă bine cînd eşti sincer. sebastian, t. 73. Cred că era sinceră, vlasiu, d. 207. Sinceri, ei îşi pun pe pinză sufletul cu entuziasm, sado-veanu, o. xix, 159, cf. scriban, d. Primarul pare foarte afectat (sînt încredinţat că e sincer). călinescu, c. o. 97. Scriitorii noştri din grupul esteticii pure sînt sinceri. ralea, s. t. i, 200. Era sincer tn cele ce voia el să-i spună. c. petrescu, a. r. 25. El,... împarte oamenii în sinceri şi făţarnici, vinea, l. i, 385, cf. dl. Atunci eu am fost deodată sincer, preda, i. 33. Fuseseră respectaţi, iubiţi, apropiaţi şi sinceri, t. popovici, se. 268, cf. dm, dn!. Ca să fiu sincer, sînt un foarte prost vislaş. t iulie 1968, 36, cf. m. d. enc., dex. v Fi g. O dulce salutare. tu nu vei refuza Din inimi sincere ce nu te pot uita. mureşanu, p. 98^9. Inima îi era intr-adevăr sinceră, rebbeanu, b. i, 244. <> (Adverbial) Am auzit... zicînd sincer despre tatăl său către ceilalţi.- mag. ist. i, 73/4. Am auzit cuvinte... nici mai cuminte Şi nici mai sincer s,puse de vreun Om. coşbuc, p. ii, 280, îl plînse sincer pe acest puternic protector, iobga, l. i, 334,'Zise foarte încet şi sincer: — Astîmpără-te,.. / Rebreanu, i. 37. Fu sincer dezamăgit, m. i. caragiale, c. 113, cf. cade. Mac Do-nald... a lucrat sincer pentru un acord cu Franţa. titulescu, D. 151. Eram sincer necăjit că nu pot să beau. camil petrescu, p. 44 M-am bucurat Sincer cind am văzut în ziare numirea, c. petrescu, c. v. 105. Declarase sincer.că i se muiaseră picioarele de frică. g. m. zamfirescu; m. d. ii, 347. Eram sincer hotărît să-i cer iertare, cocea, s. i, 206. Am mai avut alt rău obicei de a cugeta lotuşi sincer, sadoveanu, o. xix, 10. Artiştii doreau mai ales să se poată exprima sincer, oprescu, a. m. 103. Admir sincer pe orice om de merit, călinescu, s. 13. Trebuie s-o spunem sincer, 'balea, s. t. i, 61. Spune sincer care e situaţia, v. rom. ianuarie 1954, 112. Spune-mi, dar foarte sincer, h. lovinescu, t. 173. Iţi dorim... sincer un mare succes, cinema, 1968, nr. 7, VII, Cu sentimentul absolut şi eroic al datoriei... el a exprimat, simplu şi sincer, limpezi răspunsurile tale. contemp. 1969, nr. 1 197, 6/5. + (Despre sentimente, acţiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care reflectă, care dovedeşte sinceritate (1), lipsă de ipocrizie, de prefăcătorie; cinstit, deschis, neprefăcut, neted (2), real8 (2),(livresc)franc, leal,loial, (învechit) nefăţărit (2),prost (BIl).V. adevărat, făţiş,verde. îl face să cază în slăbiciunile ce sînt potrivnice cu un amor senţer al virtuţii, pleşoianu, t. i, 30/5. Minuni ajiaiurii carele... ne încuibează plăceri sincere, genilie, o.J 1/14. Aceştia îl primiră cu ... ospeţie sinceră, negruzzi, s. i, 111. Acea convenţiune.,. nu avea aprobarea sinceră a nici uneia dintre puterile semnăloare. ghica, c. e: ii, 463. Simţămînt de... sinceră fraternitate (a. 1865). ubica-riul, x, 371. Te mişcă acea naivitate sinceră... cu care lucrau ei (a. 1870). plr i, 278. Amorul meu. e sincer. bolintineanu, o. 237. Cită sinceră frăţie adusese el cu sine! eminescu, o. i, 53. Ai avut destulă vreme să-nţelegi cit de puţin aş fi In stare să rănesc pe cineva in... pasiunile lui, cînd le văd nobile şi le ştiu sincere, caragiale, o. vii, 254. în Ochii tinărului se vedea dorinţa sinceră... de a sorbi cuvintele lui. vlahuţă, o. a. ii, 38. Poezia lui Beldiceanu poartă ^pecetea celei mai sincere dureri. 'ionescu-rion, s. 268. îmi iau rămas bun de la omul •care răsplndeşte in jurul lui atîta seninătate sinceră. bacalbaşa, s. a. i, 257. Opinia publică minte de'joarte multe ori şi tot de-atîtea ori nu-i ascultat un glas sincer. agîrbiceanu, s. p. 163. îi arăta iun interes într-a-devăr sincer, bebreanu, p.- s. 124. Primi vestea cu o sinceră mîhnire. bassababescu, v. 227, cf. cade. Glasul lui nu e sincer, lovinescu, c. iv, 54. îi spuse cu sinceră nedumerire. miRonescu, s. 195., A căpătat o sinceră afecţiune' pentru celălalt, camil petrescu, p. 214. Era bucurie sinceră şi admiraţie în cuvintele lui. c. petrescu, î. i, 20. Mulţumesc... pentru cuvintele sincere şi frumoase, brăescu, o. a. i, 166. în sentimentul acesta de sinceră compătimire... a scăpărat, un moment şi fără veste, îndoiala, g. m. zamfirescu, m. d. ii, 26, Indiscreţia poate fi acceptată dacă porneşte din dragoste sinceră, sadoveanu, e. 263, cf. scriban, d. Trebuie să aibă o decepţie nouă constaiînd că toate lucrurile merg de-a-ndoaselea faţă de sincerile lut dorinţi. arqhezi, s. vii, 20. Autorul... posedă un suflet sănătos, sincer. călinescu, c. o. 278. Ne cucereşte... adevărul expresiei ... însufleţită de o emoţie sinceră şi adîncă. vianu, s. 66. . Am cunoscut ce înseamnă entuziasmul naţional, sincer. blaga, h. 232. Rostea apoi stăpînită de sinceră tristeţe. pas, l. ii, 38. Această grijă m-a emoţional, am simţit fit ea o simpatie pe cit de disdretă, pe alîl de sinceră. tudoran, o. 424, cf.. dl. Bucuria revederii... orice s-ar spune, e sinceră, preda, i. 123, cf. dm. Există aici şi prietenie sinceră şi devotament, t decembrie 1964, 56. Rîse cu putere, un rîs sănătos şi sincer, v. bom. ianuarie 1965, 69. A dat un răspuns. surprinzător de sincer, cinema, 1968, nr. 3, 17. Vreau să cunosc părerea dumitale sinceră, scînteia, 1969, nr. 8 200, cf. dex. <✓* (în formule de urare) Permite-mi a-ţi adresa felicitările mele sincere (a. 1887). plb i, 70. Primeşte sincerele mele felicitări, agîrbiceanu, a. 303. Permite-mi... să-ţi prezint cele mai sincere felicitări, bogza, a. î. 370. 2. Conform cu anumite legi, cu anumite principii. Din amindouă condiţiile acestea izvora acea sinceră, ne-făţărită democraţie, agîrbiceanu, a. 159. Revista îşi reia SINCERAMENTE — 953 — SÍ^CIflSÍ atitudinea de sinceră şi largă democraţie, rosettj, In plr ii, 644. O realitate sinceră şi intensă devine o valoare. ralea, s. t. ii, 219. Toate poartă pecetea ipocriziei... ăsta e cusurul mai tuturor definiţiilor. A mea e mai bună, fiindcă e sinceră, vinea, l. i, 117. 3. (Rar; despre culori) Intens. Apare... un brotăcel. Culoarea lui verde-sincer e ca frunza primăverii, ar-ohezi, s. vnr, 31, ci. DEX. — PI.: sinceri, -e. — Şi: (Învechit) sincer, -ă, s£nţer, -ă adji — Din ir. slncîre, it. sincere. SINCERAMÎNTE ad-sţ. (Livresc) Cu sinceritate, v. si nceritate (1). Vreţi să vă vorbesc sinceramente? bassarabescu, v. 213. Sînt prea numeroase adverbele derivate cu acest sufix:... sinceramente. iordan, l. r. a. 190. — Din it. sinceramente. . SINCERÎCĂ s. f. v; slngerlcă. SINCERITATE s. f. 1. însuşirea, calitatea de a ii sincer (1); lipsă de ipocrizie, de'preiăcătorie; francheţe, lealitate, loialitate, (Învechit) prostie (1), prostime (1), sadacat. Mulţumi generalului pentru senceritatea... cucarei-a răspuns la'toate întrebările, cr (i829), 2401/14, ci. i. oolescu, c., valian, v. Aceşti oameni despre sinceritate, despre o inimă deschisă... n-au nici o idee. fm (1841), 3231/3, ci. negulici. Ocirmuirea lutnd in privire legalitatea şi sinceritatea petiţiei va face îndestulare cererii publice (a. 1848). uricariul, x, 12, ci. stamati, d. Iartă sinceritatea mea. negruzzi, s. i, 62, ci. polizu. în sinceritatea inimii mele nu pot... a nu mărturisi (a, 1865). uricariul, x, 368, ci. prot. — pop., n. d., antonescu, d., pontbriant, d. Acest suflet angelic... nu s-a-îndoit tn sinceritatea sa. baronzi, m. 442/7, ci. canella, v. 149. Ceea ce va fi atras pe cititorii acestor poezii lirice este... sinceritatea simţirii, maiohescu, critice, 108. Nu-şi putea închipui, in naiva ei sinceritate, ce surpriză ii pregătea, caragiale, o. ii, 120. Ceea ce în adevăr cer artistului e sinceritate, gherea, st. cr, ii, 13. Eticheta strictă e o convenţie socială menită să acopere lipsa totală de sentimente, golul de sinceritate, bacal-başa, s. a.-i, 129, ci. ddrf, 6arcianu. Poate... să înţeleagă sinceritatea cu care iţi deschizi inima. d. zam-firescu, r. 150, cf. alexi, w., şXineânu2. însuşirea de căpetenie a operelor lui e sinceritatea, anghel, pr. 156. Sinceritatea.'., lui... a dat loc la multe scene hazlii. brâtescu-voineşti, p. 133. Simţi sinceritatea cu care îi vorbiră socrii, agîrbiceanu, s. 436. Spre a-i da o dovadă deosebită de sinceritate, i-a mărturisit... 'că Pinteo îi bale capul cu răvaşele de iubiră, rebreânu, i. 86, cf. resmeriţX, d., cade, în artă sinceritatea e necesară, dar nu şi suficientă, lovinescu, c. vii, 17. L-a înlîm-pinat, cu ochii plini de lacrimi, dar nu şi cu sinceritatea de altădată, galaction, o. 142. Nu mai avea. in glas un tremur de înduioşătoare sinceritate, c.. petrescct, o. p. i, 127. Răspunde hotărît şi cu o mască plină de sinceritate, i. botez, b. i, 77. A spus, ca o mărturisirej cu o sinceritate de suflet în adevăr îndurerat, g. mî zam-firesCu, şf. m. n. i, 102. Vine o vreme cînd îţi dai seama că sinceritatea e zadarnică, vlasiu, d.; 109. Progresul umanităţii nu se poate întemeia pe minciună, ' ci numai pe sinceritate. Sadoveanu, o. xx, 10. Since-ritatea-i totul ce-n mine ascundeam, pillat, p. 24. Ar mai fi de remarcat conjunctivul din cîteva formule populare, cu care subiectul vorbitor îşi afirmă sinceritatea. iordan, stil. 250, ci. scriban, d. Sinceritatea lui Vlahuţă nu poate fi pusă la îndoială, vianu, a. p. 190. Intuise sinceiitalea inocentă a fetei'. cXlinescu, o. i, 110. Morala înseamnă poate, înainte de orice, sinceritate, ralea, s. t. i, 119. Surprins de sinceritatea preţuirii, îngîna vag: da... da. camil petrescu, n. 32. O să le ajut eu să vezi ce se ascunde sub această dulce sinceritate, h. lovinescu, t. 302. Simplitatea poemei şi accentul ei de sinceritate ne cuceresc, con- stantinescu, s. iii, 275. Era tn glasul lui qtitd căldură, atîla sinceritate, Incit... îşi simţi inima tulburată. tudoran, p. 344, ci. dl. Avea tn tonul ei o sinceritate gravă aproape apăsătoare, preda, r. 25. Tot ceea ce am făcut a fost din sinceritate, t. popovici, s. 123, cf. dm, dn2. Ceea ce caracterizează scrisorile este. marea sinceritate a autorului, ist. lit. rom. ii, 449. Lucrări ce se impun printr-o largă respiraţie, nobleţea liniei melodice, sinceritate, m 1965, nr. 1, 5. îţi mulţumim... pentru sinceritatea şi vibraţia cu care ai răspuns întrebărilor noastre, cinema, .1968, nr. 7, VII. Confesiunea nu atinge aici niciodată limitele sincerităţii, românia literară, 1969, nr. 62, 9/1, cf. m. p. enc., dex. *0” Loc. a d v. Cu sinceritate = în mod sincer (i); din toată inima; (livresc) sinceramente. Voieşte pacea cu senţeretate. pleşoianu, t. iii, 137/22. O şi doream cu senceritite. voinescu ii, m. 117/12. Oamenii care doresc cu sinceritate progresul... vor putea fi apreciaţi de naţiune, ghica, c. e. i, 240. Să avem destulă iubire de adevăr pentru a spune cu sinceritate ceea ce am aflat, maiohescu, critice, 120. Nu te-a iubit nimeni cu-aşa sinceritate Precum le-am iubit eu! coşbuc, p. ii, 194. Se miră cu sinceritate şi entuziasm. c. petrescu, c. v. 55. Jucam'micul meu rol de apostol al culturii cu toată sinceritatea, cocea, .s. i, 174. Şin-cai... se arată cu sinceritate gata să înveţe de la alţii. ist. lit. r§|i. ii, 54. • Celelalte clătinau din cap cu sinceritate. PREbA, r. 205. M-am temut să nu greşesc..., spuse el cu sinceritate, t. popovici, se. 171. Mi-am dorit şi-mi doresc cu sinceritate un rol mare. t august 1964, 46. Credeam cu sinceritate în această soluţie. românia Literară, 1968, nr. 3, 18/1. El trebuie să exprime adevărul şi numai adevărul, cu sinceritate. scînteia, 1969, nr. 8 182, cf. dex. 2. (Rar; lâ pl.) Confidenţă. Consimţi■ ■. mărturisind ca un răsfăţat al soartei care-şi poale îngădui luxul tutoror sincerităţilor, p. petrescu, o, p. i, 127. Era înalt şi sfios, cu sincerităţi care-l făceau ridicol, vlasiu, d. 55. Amariţei, inteligent, m-a oprit de la sincerităţi penibile, preda, h. 158, cf. dex. — PI.: sincerităţi. — Şi: (Învechit) sencerităte, sen-ţeretnte s. f. — Din fr. sineirltc. ’ SINCERÎŢĂ s. f. (Bot.; regional) Stngsrică (a) (Scleranthus perennis). Ci. borza, d. 157. — Ci. s i n c e r i c ă. SINCHISEĂLĂ s. i. Faptul de a s i sinchisi (1); grijă, atenţie, consideraţie deosebită faţă de cineva sau de ceva(rar) sinchisire, (popular) păsare1. Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢX, D., CADE, găldi, ' m. phan. 252. Decăderea formelor indică o tendinţă revoluţionară care se adresează direct fondului vieţii..., fără nici o sinchiseală. ralea, s. t.’i, 188, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Pl.: sinchiseli. — Sinchisi -f suf. -eală. SINCHISÎ vb. IV. 1. Refl. (Adesea In construcţii negative şi urmat de determinări introduse prin prep. „de“) A ţine seama de existenţa, de manifestările, de influenţa etc. cuiva sau a ceva; a nu rămîne indiferent faţă"de cineva sau la ceva; a-i păsa1 (2), (regional) a binchisi. V. deranja, Îngrijora, n e-linişti, sfii. Tu... nici te sănhiseşti. artaxerxu, 65v/20. Nu te sinchisi..., fă-ţi trebuşoarele. alec-sandri, t. 766. Mă fac că nu mă sinchisesc de el. caragiale,' o. vi, 5, cf. ddrf, barcianu. Parcă ar ucide un vierme, nici nu se sinchiseşte, delavrancea, h. t. 7. Boccaccio, Rabelais... autori geniali care nu s-ar fi sinchisit deloc de calitatea morală a scrierilor lor. in plr ii, 61, cf. alexi, w.;, şăineanu2, tdrg, pam-file, j. ii, 165. Nimeni nu se sinchisea de aceste sfaturi. agîrbiceanu, s. 20: Nevastă-sa... tăifăsuieşte cu alte femei fără să se sinchisească de comenzile lui. hebreanu, i. 15, ci. resmeriţX,. d. Nu se sinchisea .de 7666 SINCHISIRE — 954 — SINCOPARE nimeni şi de nimic. m. i. caragiale, c. 44. Lumea rea. . ., ţop cu anonima. Noroc că nu prea mă sinchisesc. bassarabescu, v. 236, ct. cade. Am coborit repede fără să mă sinchisesc dacă mă urmăreşte. camil peteescu, p. 356. Nu se prea sinchisea de judecata viitoare, c. petrescu, î. ii, .7. El, Serafim, nici nu se sinchisea, stănoiu, c. i. 121. Na s-ar fi sinchisit dacă batiuşca ar fi murit intre, scînduri. a. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 115.'Nimeni nu se sinchisea de dînsul. cocea, ş. i, 345; Lostriţa. . . plutea in văzul tuturor..., numai flăcăul nu se mai sinchisea dacă e cea de lemn: sau cea adevărată, voiculescu, p. i, 52. Nici nu se sinchisea de privirile noastre dispreţuitoare. SADOVEANU, O. XVI, 543, cf. SCRIBAN, D. Ea nu se sinchiseşte prea mult de mofturile mele. mihăescu, t>. A. 69. Femeia trece cu găleţile drumul:. . fără a se sinchisi de lume. călinescu, c. o. 130. îl ciupeau roiurile de muşte, insă era prea afundat in ginduri... ca să se sinchisească de ele. stancu, ş. 57. îşi vorbesc... fără a se sinchisi de prezenţa celei de a treia persoane, pas, l. ii, 35. Românul se sculă. .. fără să se sinchisească de cearşaful de etnepă. be-nîuc, m. c. i, 66. El, fără a se sinchisi de şir şi legătură..., revenea de unde pornise, galan, b. ii, 197. Nu■ se sinchisea de toanele directorului, vinea, l. ii, 202. Şi dacă n-o să se sinchisească nici dracu ? h. LOVINESCU, t.' 147, cf. dl. îşi vedeau de treabă, nu se sinchiseau de strigătele noastre, preda, i. 222. Fără să se sinchisească de George, cineva scoase din coşul de hîrtii o sticlă mare cu ţuică. t. popovici, se. 81, cf.- dm. Hainele miroseau a resturi încinse, dar nimeni nu se sinchisea, barbu, g. 15. Chimu nu se sinchisea de el, şi-l lua în rîs. lăncrănjan, c. ii, 16. De gura mamei, neamurile nu s-ar fi sinchisii, v. rom. ianuarie 1966, 45. Hîrliile au fost uitate în sertare, iar ..nimeni nu se sinchiseşte de asta.t scînteia, 1967, nr. 7 256. Nu se sinchisea de vieţile oamenilor săi. magazin ist. 1968, nr. 11, 79. Nu se prea sinchi-, seşle de ce se spune pe socoteala lui. cinema, 1968, nr. 7, 17. Nu se sinchisea de aceste recomandări. românia. literară, 1970, nr. .103, 5/1, cf. m. d. enc., dex. Cu femei De chefuieşti, De noi nu te sinchiseşti. teodorescu, p. p. 544. Dochia a crezut că feciorul ei nici nu se sinchiseşte. rădulescu-codin, l. 9. Nici că .se şinchisea de ce-i făceau miniştrii, i. ,cr. iv, 230. Pe Zătrean lovea Cit ce mi-şi. putea. Zătrean, de vedea. Nu se sinchisea, balade, ii, 206. -v* (Prin lărgirea sensului) Pomii, florile ... nu se sinchisesc unde le va cădea sămînţa. brătescu-voineşti, i. 53. Automo-' bilul Se apropia în goana mare şi găinile nici nu se sinchiseau, rebbeănu, r. i, 152. Dulăul cel băţrînse întoarse şi chelfăni un căţelandru... care. nu prea se sinchisea, voiculescu-, p. i, 172. [Boul] fără să se mai sinchisească de năvala din spate a prins a-şi mirosi victima, galan, z. r. 163. -V (învechit) A se mîhni (1). Cit s-au sănhişit toată curte şi urdie domnului (sfîrşitul sec. XVIII), bul. com. ist. ii, 147, cf. dr. i, 451. 2. T r a n z. (Rar) A incomoda. Poale c-aveţi treabă ... şi eu vă sinchisesc, alecsandbi, t. 1 168. Bunul mers al lumii nu sinchisea pe nimeni, iobdan, . l. r. a. 347, cf. dex. — Prez. inel.:. sinchisesc. — Şi: (învechit) singliisf (besmeriţă, d.), sinhisi (tdrg), sănhisi, sănhisti, sinchisi, (regional), saiicliisi (i. cr. vi, 30) vb. IV. — Din ngr. ouyxi^a (aor. al lui auyXuSco). SIIVCHISÎRE s. f. (Rar) Sinch seală. Cf. dsr. — PI.: sinchisiri. — V. sinchisi. SÎNCHIŞ s. n. (Prin vestul Munt.; în e x p r.) A lua (pe cincva) la sinchiş = a lua în răspăr, v. răspăr2 (1) ; a ocări (1). Cf. udrescu, gl. A-i da (cuiva) cu sincliiş = a) a-i da cu tifla, v. tiflă (1). Cf. id; ib. ; 1)) a lua ia goană. Cf. id. ib. — Cf. ş i n c h i s i. SINCIPITĂL, -Ă adj. Care ţine de sinciput; care se referă la sinciput. Cf. cade, scriban, d., dn!, dex. — PI.: sincipitali, -e. — Din fr. sincipital. SINOPtJT s. n. Punctul cel mai înalt al cutiei craniene; s p. e c. osul craniului care corespunde acestei părţi a capului; creştet, vertex, (învechit şi regional) scăfîrlie (3), (regional) teme1. Cf. antonescu, d., ALEXI, W., CADE, SCRIBAN, D., DEB, DNS, D. MED., DEX. . — PI.: sincipule şi sincipaturi (dn2). — Din fr. sinciput. SINCÎŢIU s. n. Masă de protoplăsmâ care conţine un număr mare de nuclee şi care provine prin fuziunea mai multor celule sau printr-o multiplicare foarte activă fără a fi însoţită de separarea corpurilor celuT lare. Cf. der, m. d. enc., dex, dn3. — PI.: sinciţii. — Din fr. syncytiuin. SINCLINĂL s. n. (Geol.) Cută a stratelor din scoarţa pămîntului care prezintă aspectul unei albii a cărei concavitate este îndreptată în sus. Bazinul Beiuşului se prezintă sub forma unui sinclinal larg cutat şi faliat. ONCESCU, G. 368, cf. LTR2, DER, DN2, M. D. ENC., DEX. (Adjectival) Corespund maselor de calcare jurasice ce formează zone sinclinale. oncescu, g. 39. Pe locul depresiunii sinclinale din mezozoic, care exista aici, au luat naştere catenele muntoase actuale, mg i, 202: Apele Şiretului şi ale Prutului s-au instalat în văile sinclinale ale podişului moldovenesc, probl. geogr. ii, 214. — PI.: sinclinale şi sinclinaluri (dn2). — Din fr. synclinal. SINCLIN0RIU s. n. (Geol.) Asociaţie de cute în care cele din partea centrală sînt mai coborite decît cele din părţile laterale. Depozitele paleozoice din zona Măcinului formează un sinclinorium. oncescu, g. 40, cf. LTR2, DER, DN3, M. .D. ENC., DEX. — PI.: sinclinorii. — Şi: sinclinorium s. n. — Din fr. synclinorium. JSIiVCLIN ORI UM s. n. v. sinclinoriu. SINCdP s. n. v. sincopă. SINCOPA vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) A produce, a realiza o sincopă (2). Cf. pontbriant, d., besmeriţă, d., cade, scriban, d., dn2, dex. R e f 1. p a s. Datorită poziţiei neaccentuaie, vocalele dinir-un cuvînt fonetic se sincopează, scl 1955, 227. La unele participii se sincopează ... vocala silabică accentuată, graur, i. l. 64. 2. Tranz. şi intranz. (Muz.; rar) A (se) produce o sincopă (3). Cf. resmeriţă, d. Aceste clouă note sincopează, ap. cade, cf. scriban, d., dn2. — Prez. ind.: sincopez. — Din ir. syncoper. SINCOPÂRE s. f. Acţiunea de a (s e) sincopa şi rezultatul ei. 1. Producere, realizare a unei sincope (2). Cf. sin-copa(l). Cf. po'jtbbiant, t>. Şovăirea aceasta se reflecteză şi în limbile romanice, dintre care unele au generalizat sincoparea. puşcariu, l. r. i, 187. -Sin-coparea vocalelor din interiorul cuvîntului fonetic apare ca o tendinţă a limbii latine, bosetti, i. l. b. i, 72. în explicaţia lui Weigand nu e însă motivată sincoparea lui „o“, scl 1954, 20. Cele cîteva sincopări de vocale ale românei datează din epoca latină tîrzie. cl 1957, 110, cf- dex, dn’. 2.. Producere a unei sincope (3). Cf. sincopa (2). Cf. DEX, -DN3. 7677 sincopat — 955 — Sincropazotron i — Pl.: sincopări. — V. sincopa. SINCOPÂT, «Ă adj. 1. (Despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Care a dispărut prin sincopă (2). Cf. s in cop a (1). Cf. şăineanu2. Jnieresanie sînt mai ales derivatele in ,,-ulus“, care apar în româneşte cînd sincopate..., cind nesincopate, puşcariu, l. R. i, 187. Vocala sincopată se găseşte în silaba cea mai pufin rezistentă din punctul de vedere al posibilităţii de a se conserva, iordan, t. 357. Formele sincopate şi cele nesincopate circulau laolaltă în limbă. rosettJ, i. L. R. i, 73. A apărut forma sincopată la derivate, graur, e. 83, cf. dl, dm, dn3, m. d. enc., dex. 2. (Despre muzică, în special despre muzică de jaz) Care foloseşte sincopa (3), caracterizat prin folosirea sincopei; p. e x t. (rar) ritmic. Cf. pontbriant, d. Predilecţia pentru muzică sincopată nu i-ar fi ştirbii complexitatea, t iulie 1964, 73. Desprinse din zborul matinal al porumbeilor, Guturalele ciniecului lor sincopat Plutesc ca nişte păsări albe. il 1965,. 9, cf. dn2, dex. <0* (Prin analogie) îşi modula în ritmuri scurte, sincopate, melopeea lui. voiculescu, p. i, 113. Versul poemelor e sincopat, rupt în asimetrii, .românia literară, 1970, nr. 78, 8/1. F i' g." Peregrinarea lai filozofică sincopată... işi rezervă.... o complicitate cu ceţurile mistice ale supranaturalului, contemp. 1,975, nr. 14, 4/4. (Adverbial) Apele încep să fiarbă şi brazii culcaţi deasupra lor se smucesc sincopat. bogza, c. o. 393, — Pl.: sincopaţi, -te. — V. sincopa. SINCOPĂ s. f. 1. (Med.) Sindrom paroxistic de întrerupere a circulaţiei şi a respiraţiei, caracterizat prin pierderea cunoştinţei, prăbuşirea tensiunii, absenţa pulsului şi diferite fenomene nervoase. V. leşin. Boala leşinului. Sincopi. episcupescu, practica, 294/17, cf. i. golescu,,! c. Sincopă. Boala la care se opreşte deodată simţirea, kretzulescu, m. 172/i 1. Sincopă se zice încetarea momentană a cerculaţiei puterilor şi a vieţii, cornea, e. i, 148/14. Leşin, sfîrşeală, sincop. man. sănăt. 314/6. Căzu într-un fel de sincopă, sion, P. 449, cf. PROT. —POP., N. D., ANTONESCU, D., PONT-BRIANT, p., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, BIANU, d. s. Inima şi plărnînul. . . fac o sincopă şi ftizia galopantă sau aneurismul fulgerător încheie cu un punct negru fraza scurtă a vieţii, hogaş, dr. ii, 171. Simţeai o sincopă în inimă cînd mersul îi învăluia haina pe picioare, ibrăileanu, a, 50, ci. resmeriţă, d., cade. E uşor de înţeles că a avut aproape o sincopă cînd a cetit, ,. un articol îndîrjit. camil petrescu, p. 236. Azi noapte la ora douăsprezece a avut o sincopă. dan, u. 192, cf. scriban, d. Au înţeles că bolnavul nu voia să se aşeze pe un patrafir, mai ales tn clipele cînd îl pîndea o sincopă, vinea, l. i, 398. Pot să am o sincopă, h. lovinescu, t. 189, cf. dl, dm, der, dn2, d. med., m. d. enc., dex. + P. anal. (Rar) Pauză (1). După o lungă sincopă, am simţit că este de datoria noastră să ne .unim forţele. în plr ii, 579. Istoria mi-a dat întotdeauna senzaţia unei sincope în timp. H, lovinescu, t. 389. Recuperarea să fie continuă, fără sincope, vîn. pesc. august 1964, 17. Orice sincopă a ritmului... rupe imediat vraja. t iunie 1969, 88. Faţă de majoritatea culturilor europene, a noastră prezintă întîrzieri ■ şi sincope, românia literară, 1970, nr. 83, 9/2, cf. dex. 2. Fenomen fonetic care constă in dispariţia unei vocale (sau a unei silabe), de obicei neaccentuate, intre două consoane ale unui cuvînt. Cf. i. golescu, c., prot. — pop., n. d. Vom da exemple de sincope şi .de apocope la sfîrşitul cuvîntului. philippide, p. .32, cf. şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Sincopa este căderea unei vocale între două consoane, grato, i. l. 63, cf. dl, dm, der. în poeziile lui Mumuleanu înlîl- nim adeseori cuvinte scurtate din necesităţi ritmice, prin sincopă, l. rom. 1965, 590, cf. dn2, m. d. enc., dex. 3. (Muz.) Efect ritmic cu caracter dinamic obţinut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior. Cf. şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d., dl, dm. Muzica are sincope şi pauze, m 1962, nr. 4, 14, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: sincope. — Şi: (învechit) sincóp, sincope (turnescu, med. op. 25r/5) s.f., sincopi s. n. — Din ngr. cijy/.OTt'i), fr. syncope. SINCÓPE s. f. v. sincopă. SINCÓPI s. n. v. sincopă. SINCRETIC, -Ă adj. Care se referă la sincretism; care aparţine sincretismului; (rar) sincretistic. Cf. scriban, D. In încercarea sincretică de a concilia doctrinele, Aristotel îşi putea afla din nou locul său. vianu, L. u. 27, cf. dn2. Opera este o artă sincretică. M 1968, nr.. 1, 26. „Rugăciunea unui dac“... reprezintă un poem sincretic, românia literară, 1969, nr. 54, 13/4, cf. m. d. enc., dex. (Adverbial) Merită o menţiune înţelegerea complexă şi unitară a '.folclorului, privită sincretic, ist. lit. rom. ii, 388.......... — Pl.: sincretici, -ce. — Din fr. syncretique. SINCRETISM s. n. Contopire a unor elemente din domeniile unor arte (literatură, muzică, dans), caracteristică folclorului şi, în general, fazelor primitive de dezvoltare a culturii; reunire a unor elemente eterogene din doctrine religioase sau sisteme filozofice diferite. V. eclectism. Cf. prot. — pop,, n. d., antonescu, d. „Cavalerii danubieni“ fie chiar şi în sincretismul mai tirzin thraco-iranian.. . sirii zei ce-. reşti. pârvan, g. 521, cf. resmeriţă, d., şăineanu, b. u., cade, scriban, D. Metoda sincretismului. .. va fi adeseori folosită de umanişti, vianu, l. u., 27, cf. dl, dm, dn2. Nota originală vine dintr-o anume referinţă intimă la sincretismul arhaic şi folcloric, românia literară, 1968, nr. 3, 26/2, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: sincretisme. — -Din fr. syncrétismc. SINCRETÍST s. m. Adept al sincretismului. Cf. cade, scriban, d., dn3. — Pl.: sincretişti. — Din fr. synerctiste. SINCRETlSTIC, -Ă adj... (Rar) Sincretic. Vom reaminti doar aici divinitatea sincretistică, gîndită. de greci ca Thetis. pârvan, g. 29, cf, cade, dn2. — Pl.: sincretistici, -ce. — Din germ. syncreiistiscli. SINCRÎZĂ s. f. 1. (Chim.) Trecerea unui ,corp din stare lichidă în stare solidă. Cf. antonescu, d., ltr2. + Coagulare a două lichide prin amestec. Ci. antonescu, d., ltr2. 2. Figură retorică în care se defineşte ceva prin contrariul său. Cf. dn3. — Pl.: sincrize. — Din fr. syncrise. SINCROCICLOTRÓN s. n. Accelerator ciclic pentru particule grele cu sarcină electrică mai puternic decit ciclotronul şi avînd capacitatea de a menţine sincronismul dintre mişcarea particulelor şi variaţia tensiunii acceleratoare, prin modificarea frecvenţei acesteia; fazotron. Cf. der, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: sincrociclotroane. — Din fr. synchroeyclotron. SINCROFAZOTRÓN s. n. Accelerator ciclic pentru particule grele cu sarcină electrică mai puternic decît 7688 SINCRON — 956 — SINCRONITATE clclotrohul şl al cărui principiu de funcţionare Îmbină elemente alé 'sincrbtronului cu elemente ale fazotro-nului. CÍ. DER, DN2, FORM. CUV. I, 135, M. D. ENC'., DEX. — PI. \sincfqfáiótfoane. — Din fr. syricîirpphasotron. ■ SINCRÓN, -Ă adj. (Despre două sau mal multe fá{¡ite> fénoriiené, evénimente, acţiuni etc.)'Care există tn acelaşi-interval de timp; con-étoitent^;páraifel'.(4), simultan; sincronic-(1). V. deodată, împreiin ă,t o t d é o‘d a t ă, totodată. GUm că S. Nichita a fost episcopul Remesianei mărturiseşte (afară de S¡ Paulin Noianul şi alţi autori şin-hroni) Genadie. şincai, hb. i, 69/20, cf. i. golescu, c., PRQÍ. — POP., N. D., ANTONÉÍSCÜ, D., CADE, SCRIB AN, D. La cîine cind inima se,opreşte in sistolă fenomenul este sihcroh îri ambele ventrieolé. danielopolu, f.- ñ. ii, 34, feh pdm,’dn2. Un ritm care va da cinematografului pútinfá dé á fi cu adevărat sincron cu iţnediatul. cinema, I968^nr. Ş,'25, De menţionat contribuţia efectivă a or-iíléáíteij'a, '¿&rei;partitură a beneficiat.. ..de o tălmăcire §i£rţ&, -jidi propdrţionată sonor şi sincronă cu derularea fîăriii rfipcţiei » 1969, rir; 12* 42; Timpurile moderne... Íi¡ñd ühjéiptare sihcrbnă şi egală a valorilor artistice. iD'iflto^îTEfeÂRĂ, 1969, nr. 22, 9/1, cf. m. d. enc., ipifheră sincronă = cameră de luat vederi pentru íhfegiátrarea, în acelaşi timp, a sunetului şi a iifia^ijiii. Plecă tn India... doar cu... un singiner de sunet şi o cameră/le 16 mm sincronă, cinema, 1969, nr. ¡3; 13. -v- (Adverbial) Cele trei planuri de realitate , sini tnfăţiŞate... . sincron, căci ele-s mereu şl toate trei "pfézéWe- în forul interior al spectatorului, v. rom. mai 1J963; Í 46. + S p é c. ‘ (D.espre douâ sau mai multe sislime fiitó'é saU tehnice). Care este sediul unor mişc&ri Jíériá'dicé Care au loc in acelâşi inţerval de timp. Cf. dl, djíí, der, m. D, enc., DÉX. 4-.Sp.ec. (Despre , inâşifai)  căreI turaţie,ae, regimveste constantă şi pro-( jbirflóéáiá 1 ¿ü freciieîtfa ‘ ţensiuriii la borne. Maşinile .siţjicron'ezs'e- măi deosebesc, constructiv, după turaţie, ifyziţia ‘axei principale şi felul răcitii. ltr2 x, 567,' cf. DE¿, St. D. ENC., DKX. . -PI. f siábróni, -é./ — Şi: (învechit) slnhrón, -ă adj. ■ — Mn; n'gr. crt^xpotoii fr. synehrone. '.¡■HNORÓNIC, -Ă adj. 1. (Despre două sau mai multe fâpte).,fett6riieiie, evenimente, acţiuni etc.) Care există sati şe/'lesfâşoâră (lâ fel) in acelaşi ititervalde timp; concomitent, paralel (4), simultan, sincron. V. de-, odată, .impr.eun ă, totdeodat ă, t o t -odat-ă. Pozitiv argument ne împrumută istoria sin-hronicăsau contimporană a lui Chirii, fm (1845), 2131/32, CÍ.;■ A|ífPNÉácú, d., Póntbriant, d. Dipticele!., pot cúñSiñui, îri cdz de a fi autentice şi sincronicé^ o fînttnă istorică dirii'M cele mai preţioase, hasdeu, i. c. i.,135, cf. 6ÂĂCÎANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, BESMERIŢĂ, D., CADE. Nu Orice fenomen estétic... dezlănţuie contagiunea, ci nútnai acelea Ce se desprind reprezentativ dintr-un fundal ţitecţlbgic sihctohic. lovinescu, în plr ii, 444’, cf. enc. iii; ÎŞ/ sgRîbXn, d. în momentul concret al vorbirii pbliséihiá apare ca un fapt sincronic. seL 19,54, 210, fii. dl, DM. Lingvistica structurală a acordat, cu unele remarcabile excepţii, atenţie tn primul rînd relaţiilor sincronice.,l. rom. 1960, nr. 2, 8, cf. dn2. Acţiunea cbnduiă pi pîahiiri paralele şi sincronice.'.. a permis striñgérea téiciului. t aUgust 1969, 95. Gherea aveU o sensibilitate sincronică vremii sale. contemp. 1970, nr. 1 2â6, 2/6, cf.> m. d. enc., dex. 2. (Despre metode' de studiu, despre puncte de Vedere etc.; în opoziţie cu diacronic) Cáré se ieferă la fápté, fenoihene, evenimente sincrone '(1) ; ckre nu ia îri consideraţie evoluţia istorică; static, neisttiric. V. sincrbnistic. Critica sincronică nu se poate pune la adăpostul sugestiilor vremii, lovi-. nescu, s. i, 284. Trebuie deosebită fonetica descriptivă (se mai numeşte'şi fonetică statică sau sincronică) de fonetică istorică. graur, i. l. 44, cf. dl, dm. în secolul trecut a fost în general neglijată cercetarea sincronică..., accentul principal se pune pe istorie, românia literară, 1971, nr. 120; 1/4, cf. m. d. enc., dex. <> Tabel (sau tablou) sincronic = tabel cronologic al evenimentelor care au avut loc in acelaşi timp,' dar în locuri diferite. Cf., anţonescu, d., cade, dl, dm, dex. <> (Adverbial) Urmărirea unui fenomenKîn mod diacronic nu trebuie să ne împiedice să vedém lucrurile sincronic, puşcariu, l. r. î, 4. Cîmpurile semasiologice sînt concepute sincronic şi tn strictă legătură cu contextul, l. rom. 1967,10. — Pl.: sincronici, -ce. — Şi : (Învechit) sinhrónic,-ă adj. 1 ■ — Din fr. synchronique. SINCRONICITÁTE s. f. (Rar) Sincronitate (1). Cf. DN8. — Pl.: sincronicităţi. — Sincronic + suf. -itate. . t ‘ '' \ " \ SINCRONÍE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este sincronic (1); (rar) sincronicitate, sincronitate. Cf. anţonescu, d., dn2. S-a vădii precizia, sincronia atacului, trăsătura unitară a coardelor, m 1968, nr. 7, 17. 2. (în opoziţie cu diacronie) Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate intr-o anumită perioadă a istoriei limbii. Cf. der. Linia orizontală A-^B reprezintă simultaneitatea (sincronia ). l. rom. 1967, 292. Refuzul istorismului, mitizarea sincroniei fac c/i analiza ’ limbajului cinematografului să rămînă fragmentară. românia literară, 1968, nr. 12, 24/4, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: sincronii. — Din fr. synchronie. SINCRONISM ş. n. Faptul de a fi sincron; Însuşire a două sau mai multor evenimente, procese, acţiuni, fenomene etc. de a fi simultane; existenţa, producerea, petrecerea, evoluţia mai multor acţiuni în acelaşi ti’mp; concomitenţă, paralelism, simultaneitate. Cf. I.iGOLESCU, C., PROT. — POP., N. D., ANŢONESCU, D., PONT-BŞIANT, d., BARÇIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESME- rîţă, d. Prin sincronism am înţeles întotdeauna o simultaneitate de fenomene, lovinescu, In plr i, 433, cf. c^de, scRiBAN, D. Se constată că [mişcarea „Vieţii noi“] afirmase principiile de urbanism, sincronism şi spirit novator. constanTinescu, s. iii, 314, cf. ltr2, dl, dm, Dij2. Ele înseamnă, de multe ori, pe lîngă influenţele normale de sincronism, „redescoperirea“ unor filiere dramatice: t noiembrie 1968, 60. Acest amestec permanent de istorism şi sincronism critic pune probleme, dificile de tehnică analitică, românia literară, 1970, nr; 87, 20/2, cf. m. d. enc., dex. 4- (în cinematografie) Concordanţă totală intre Înregistrările sonore şi cele ale imaginilor. Sincronismul defectuos dintre imagine şi sunèt face ca tn jurul anului 1914 încercările de a se ajunge la cinematograful sonor să fié abandonate,: m 1965, lir. 3, 2. • ' ■ ‘ — Pl.: sincronisme. — Şi: (Învechit) slnhronism s. n. i. golescu, c. — Din ngr. ouYXPovto[iôç, fr. synchronisme. SINCRONÍSTIC, -Ă adj. (Rar; despre scrieri cu carácter istoric) Care studiază sau expune evenimentele -în mod sincronic (1). V. sin cronic (2). Cf. anţonescu, d. în ceea ce priveşte povestirea sincroni s-tică a evenimentelor care s-au'petrecut în alte ţări, autorul nostru e mai solemn. bul. com. ist. ii, 28, ci. DL, DM, DN2, DEX. — Pl.: sincronistici, -ce. — Din fr., synchronistique. SEVCRONITÁTE s. f. (Rar) Sincronie (1). Deschise cartea' şi începu să cînte nesigur şi fals, bătînd măsura cu scandaloasă lipsă de sincronitate. călinescu, o. i, ,83. Executară amîndoi cu mari conflicte de sincronitate Menuetul lui Boccherini. id. ib. 158, cf. dn3. 7695 SINCRONIZA — 957 — f SINDICA — PI.: sincroniiăţi. — Sincronie + suf. -itate. SINCRONIZA vb. I. Tranz. (Complementul indică două sau mai multe fapte, fenomene, evenimente, acţiuni etc.) A face să fie sincron. Procedeul obişnuit al scriitorilor de a sincroniza stările sufleteşti ale eroilor cu fundamentul obiectiv, Vilis Laţis îl modifică, tntr-o formă interesantă, y. rom. februarie 1954, 312, cf. dl, dm, dn2. Mi-am dat seama cit de complex şi istovitor este să sincronizezi... „haosul“ de fire ,(ctte 30 pentru o păpuşă), t septembrie 1968, 89. Aceasta presupune o linie unică de acţiune... sincronizată cu direcţiile progresului social, oî 1968, nr. 928, 3/3. Aspiraţia criticului era de a sincroniza literatura cu închegarea aşezărilor urbane, românia literară, 1970, nr. 92, 3/1, cf. m. d. enc., dex. + S p e c. A efectua operaţiile necesare pentru ca o maşină.sincronă să fie adusă !n starea de a funcţiona in paralel cu un generator sincron sau cu o reţea electrică de curent alternativ. Cf. m. d. enc., dex. + S p e c . A realiza concordanţa dintre imagine şi sunet intr-un film; a efectua montarea sin-‘ cronă a benzii de imagine cu banda de sunet corespunzătoare. Cf. DL, DM, DN2, M. t>. ENC., DEX. — Prez. ind.: sincronizez. — Din fr. synchroniser. SINCRONIZARE s. f. Acţiunea deasincroniza şi rezultatul ei. Lucrarea... trebuie să fie.. o sincronizare a tuturor forţelor, sadoveanu, o. xx, 151. Modificări de rostire cu efecte din cele mai grave pot porni dinlr-o neglijenţă în sincronizarea articulaţiei, puş-cariu, L. r. i, 182, cf. ltr2, dl, dm, dn2. Conştiinţa... unei sincronizări a luptei de emancipare din cele trei ţări române, ist. lit. ijom. ii, 233. Toate aceste sincronizări ale muncilor agricole... trebuie să fie făcute după indicaţiile unei autorităţi superioare. panaitesc.u, o. ţ. 91. Atacurile şi mişcările grupelor de corzi sînl de o omogenitate şi sincronizare perfectă, m 1969, nr. 12, 36. Constatarea îşi are importanţa sa, deoarece ridică problema sincronizării fenomenului literar românesc cu cel european, contemp. 1969, nr, 1 183, 11/4. Sincronizarea aceasta imediată a actualităţii cu literatura ei este un proces esenţial, românia literar^., 1971, nr. 127, 4/3, cf. m. d. enc., dex. + Spec. Aducere a unei maşini sincrone în starea de a funcţiona în paralel cu un generator sincron sau cu o reţea electrică SINDESMOLOGÎE s. f. Ramură a anatomiei care se ocupă cu studiul articulaţiilor; artrologie. Cf. dn2, d. med. — Din fr. syndesmologie. SINDIATÎMNUS s. f. (Geom.;' Învechit, rar) Cosecantă. Cf. gheom. — -trigon. 157v/25, lazXr, t. 7v/5. , i — Pronunţat: -di-a-, — PI.: sindialemnuse. — Din ngr. auv8ia-r£|ivouaa. . SÎNDIC s. m. (Ieşit din uz) 1. (Şi în sintagmele sin-4ic al bursei, cade, sindic de bursă, der) Reprezentant -al unei instituţii, al unei obşti sau al’ unei corporaţii, însărcinat cu îngrijirea treburilor ei; consilier juridic. Cf. i. golescu, c. Cinstita logofeţie... să se înţeleagă cu foştii sindici (a. 1837)., do,c. ec. 686, cf. valian, v., NEGULICI, PQLIZU, P-ROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D., PONTBHIANT, D., DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D. , CADE. Vocabular special:... taxe, grefier, ipotecă, jude, sindic, teodo-reanu, m. în, 407, cf. scRiBAN, D., iJm. Sindicul poate fi numit de autorităţi dintre agenţii sau mijlocitorii oficiali de pe lingă o' bursă de valori ori de mărfuri sau ales de'aceştia. der, cf. dn2. 2. (Şi în sintagmele sindic de faliment, şăineanu2, sindicul unui faliment, -cade, judecători sindic, resme-riţă, d., învechit, sindicul falimentului) Persoană însărcinată cu lichidarea afacerilor unui falit. Sindicii falimentului... vor lua sub titlu de onorariu la sfîrşitul concursului o comisie (plată de osteneală), cr (1832), 2361/18, cf. i. golescu, c., negulici, prot. —pop., n. d., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. Sindicii orînduiţi făceau cunoscut ¡tuturor creditorilor... să se prezinte la farmacia din mahalaua Curtea veche. G. BARBU, A. V. 242. ^ — Accentuat şi: sindic, dex. — PI.: sindici. — Din ngr. oiivSixoţ, fr. syndic. SINDICA vb. I. Tranz. şi refl, (Rărj A (se) sindicaliza. Cf. cade, schiban, d. 7707 SÎNDÎCAL — 958 — SINDffiEI — Prez.' ind.r sindic. ■ • • — Din fr. syndiquer. SINDICAL,-Ă adj. 1. (Ieşit din uz) Care se referă la sindic (1), privitor la sindic. Cf. i. golescu, c., negulici, ANTONESCU, D., PONTBRIANT, D., ŞĂINEANU2, hesmeriţă, d., cade, SCRIBAN, D. Cameră sindicală — tribunal disciplinar care judecă infracţiunile la regulamentele unei corporaţii şi ia apărarea intereselor acesteia. Cf. ŞĂINEANU2, CADE, SCRIBAN, D. 2. Care ţine de sindicat (2), privitor la sindicat. Cf. polizu, prot. — pop., n. d., ddrf. Vorbim de mişcarea profesională, de mişcarea sindicală. în plr ii, 157, cf. cade, dl. In timpul alegerilor sindicale, preda, r, 111, cf. dm. Organizaţiile sindicale. . . mobilizează colectivele de muncitori, cf 1960, nr. 3, 69. Pajdercă a fost activist sindical o vreme, lăncrănjan, c. ii, 526. Studenţi şi muncitori, membri ai guvernului şi activişti sindicali. v. rom. februarie 1964, 97, cf. dn2. La adunări au participat. . . organizatorii grupelor sindicale, gî 1968, nr. 931, 2/7. A practicat meseria de tipograf. . . tncepînd in acelaşi timp să militeze in mişcarea sindicală, scîn-teia, 1969, nr. 8 183, cf. M. D. enc., dex. — PI.: sindicali, -e. — Din fr. syndiciţl. ’ SINDICALÎSM s. n. 1. Curent în mişcarea muncitorească dezvoltat, cu precădere, in ţările latine din Europa Occidentală şi din America, la sfirşitul secolului al XlX-lea şi la începutul secolului al XX-lea, care susţine că scopul luptei clasei muncitoare este obţinerea de reforme economico-sociăle, cu ajutorul sindicatelor. Cf. CADE, SCRIBAN, D., DL, DM,. DN2, M. D. ENC., DEX. 2. Sistem de organizare a muncitorilor, prin mijlocirea sindicatelor; mişcare sindicală. Cf. cade. In acelaşi oraş... se află azi sediul principal al sindicalismului muncitoresc, cocea, s. i, 67, cf. dn2, dex. — Din fr. syndicalisme. SINDICALIST, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Adept al sindicalismului (1). Sindicaliştii care afirmă greva generală sau dreptul la violenţă sint discipolii lui Prou-dhon. ralea, s. t. iii, 56, cf. DN2. 2. Adj. Care aparţine sindicalismului (1, 2); care se refera la sindicalism. Vorbea. .. despre greva sindicalistă din Franţa, caragiale, o. ii, 206, cf. cade. Organizaţiile lor sindicaliste le întreţin dorul de cultură: cocea, s. ii, 315. A fost amestecat în mişcarea sindicalistă. sadoveanu, o. xix, 292, cf. dn2. 3. S. m. şi f. Membru al unui sindicat (2). Cf-cade, scriban, d., dl. [Banii] erau cotizaţiile sindicaliştilor. preda, r. 301, cf. dm, dex. — PI.: sindicalişti, -sie. — Din fr. syndicaliste. SINDICALIZA! vb. I. T r a n z. şi refl. A (se) uni intr-un sindicat (2); a forma un sindicat; a (se) incorpora intr-un sindicat; (rar) a (se) siudica. Cf. resmeriţă, d. Toţi muncitorii... sînt sindicalizaţi. sahia, u. r. s. s. 102. Toate compartimentele vieţii noastre economice se vor sindicaliza, sadoveanu, o. xx, 232, cf. DL, DM, DN2, DEX. .' — Prez. ind.: sindicalizez. — Sindical ,-f suf. -iza. ■ SINDICALIZARE s. f. Acţiunea de a (se) sindicali Za. Cf. DL, DM, DEX, DN3. — PI.: sindicalizări. — V: sindicaliza. SINDICALIZAT, -Ă adj. (Rar) Care este incorporat într-un sindicat (2). Cf. resmeriţă, d. — PI.: sindicalizaţi, -le. — V. sindicaliza. ' SINDICAT s. n. 1. (învechit) Funcţia de sindic (1, 2); perioadă de timp cît durează această funcţie. Spre a fi dar ştiută această întărire a sindicatului la toţi creditorii de obşte se face cunoscut. cr(1832), 802/40, cf. I. GOLESCU, C., NEGULICI, PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D., PONTBRI ANT, D., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. 2. Organizaţie profesională de masă care reuneşte, pe bază de adeziune voluntară, pe salariaţii din întreprinderi sau instituţii şi care are drept scop să lupte pentru satisfacerea revendicărilor economice, sociale şi culturale ale membrilor săi; totalitatea membrilor unui sindicat (2); sediu al unei organizaţii sindicale. Cf. polizu, ddrf, alexi, w. [Mişcarea muncitorească] a ridicat.. . o serie de probleme referitoare la sindicale şi corporaţii. în plr ii, 156, cf. şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Sindicatul.. . se îngrijeşte de asistenţa medicală, sahia, u. r. s. s. 157. După ani de luptă..., s-a putut înfiripa prima obşte ţărănească, înlîiul sindicat agrar, cocea, s. i, 84. Forţa mereu crescîndă a sindicatelor muncitoreşti, sadoveanu, o. xx, 231, cf. scriban, d. Discuţii şi teorii, strămutate la tribuna sindicalului profesional, arghezi, l. 99. Astfel s-a născut sindicatul tăbăcarilor. bogza, a. î. 111. Am tratat afacerea direct cu reporterii, care... sînt constituiţi într-un fel de sindical, vinea, l. ii, 197, cf. dl. Mă ridic aici în numele sindicalului şi demasc pe aţîţătorii la un nou război, preda, i. 61, cf. dm, dn2. La adunări au i articipat şi membrii comitetelor sindicatelor din învăţămînt. al 1968, nr. 931, 2/7. Cadrele artistice actuale ce activează în rîndurile sindicatelor. M 1968, nr. 8, 37. Sindicatele au datoria să intervină cu hotărîre. scînteia, 19.69, nr. 8 178. Sediile organizaţiilor muncitoreşti... şi ale sindicatelor devin neîncăpătoare, românia literară, 1970, nr. 106, 3/3, cf. m. d. enc., dex. 3. Uniune monopolistă proprie capitalismului, mai dezvoltată decît cartelul, în cadrul căreia întreprinderile membre îşi menţin independenţa în ceea ce priveşte organizarea producţiei, dar renunţă la independenţa comercială, efectuînd desfacerea produselor şi uneori achiziţionarea de materii prime printr-un oficiu comun. Cf. dl, dm, der, dn2, m. d. Enc., dex. — PI .-.sindicate. — Din fr. syndicat. SINDICOS, -OASĂ adj. v. sunducos. SÎNDIE s. m. (învechit şi popular) Primar2 (III 1); ispravnic. Duceţi-vă, sindiilor, după bani, şi ce veţi putea face pînă diseară daţi-i la zapcii. i. golescu, în pr. dram. 73. Deosebii de cneaz sau jude, este menţionai în documentele de mai tîrziu al doilea dregător sindie, care era, desigur, substitutul judelui, păcală, m. r. 44. Bre, sindii, dumneata, Vino mai tare încoa. păscu-lbscu, l. p. 252. — PI.: sindii. — Ş.: (regional) sîndie s. m. — Din slavonul c.*AHra, c^hh. SINDIGHISTRU s. m. (învechit) Soldat din armata turcerscă făcînd parte dintr-un corp nedefinit mai îndeaproape. Şi acel turc au spus împăratului cîtă oaste turcească este: 120 000 ieniceri şi 250 000 de călărime cu 40 000 sindighistri. neculce, l. 240. — Accentul necunoscut. — PI.: sindighistri. — Etimologia necunoscută. SINDlLĂ s. f. v. şindrilă. SINDIR£l s. m. (Bot.; regional) Ţelină (Apium graveolens). borza, d. 21. 7719 ŞINDRILĂ — 959 — SINECDOCĂ — Şi: sinyhir6i s. m. borza, d. 21. — Din rus. ceuflepeii. SINDRÎLĂ s. f. v. şindrilă. SINDROFÎE s. f. 1. (Astăzi familiar) Petrecere (H 2). Cf. i. golescu, c. Iată unde aţi ajuns... să adunaţi la sindrofie papugii. pr. dram. 269. Ce am mai fi buni daca nu am avea clte o sindrofie, teatruri, baluri 7 ghxca, c. E. i, 171. Contribuiau a face seratele de sin-trofie mai dese. sion, p. 77. Am apucat să le spun de concert şi proiectata noastră sindrofie, caragiale, o. vii, 18. Aseară am fost la sendrofie la d-na V.vlahuţă, s. a. ii, 375. Era cu neputinţă să se dea un bal, o serată, o sindrofie cit. .; de mică, fără ca Adonescu să figureze in fruntea invitaţilor, bacalbaşa, s. a. i, 128, cf. alexi, w., şăineanu2. Coana Adela . .. adunase în sindrofie prietenii, anghel, pr. 46. E sindrofie astă-seară, Salonul tremură-n lumină, iosif, t. 143, cf. tdrg. Cînd am intrat la nenea Iorgu, am găsit sindrofie de cucoane, brătescu-voi-neşti, p. 77. Mare sindrofie la cucoana Sevastiţa. hogaş, dr. ii, 134. Vă închipuiţi că oamenii de treabă se uită la sindrofiile şi la luxurile voastre, rebreanu, i. 88, cf. resmeriţă, d. în fiecare seară. .. are pînă tîrziu sindrofie. M. i. caragiale, c. 76, cf. cade. Vccinîle-,.. se adunau bucuroase în sindrofie să bea cafele, o. M. zamfirescu, m. d. i, 207. Punea la cale... sindrofii, chefuri răsunătoare, cocea, s. ii, 255. Să-şi vadă de ceaiuri şi de sindrofii doamna primăreasă ! vlasiu, d. 60. într-o zi, probabil sărbătoare, am intrat şi eu la sindrofia mamei lui. sadoveanu, o. xii, 653, cf. gAldi, m. phan. 253, scriban, d. Pentru cc-l chemase Lola? Să ia parte la o sindrofie penibilă. .. ? călinescu, o. i, 166. Ea ticluia ceremonialul... sindrofiilor şi soarelelor. c. petrescu, a. r. 87. Să le amintim că aici nu sîntem la sindrofie, v. rom. decembrie 1954, 37. Cînd pleacă la sindrofii o urcă în cupea. pas, l. i, 89. în jurul meselor imaculate... se alcătuiesc sindrofiile de amiază, vinea, l. i, 124. La o sindrofie. .. se adunase în jurul mesei lume felurită, tudoran, p. 438, cf. dl, dm. Poftit fiind la o sindrofie..., am pornit cu pulsul sporit în speranţa că va fi ceva deosebit, contemp. 1969, nr. 1 172, 4/4. + Totalitatea participanţilor la sindrofie (1). Aici, sindrofia izbucni într-un ah! obştesc, ap. tdrg. Toată sindrofia îl primi cu însufleţire, rebreanu, i. 100, cf. dl, dm, dex. (Neobişnuit) Ceremonie. Ceva mai frumos decît sindrofia mortului nu văzusem pînă atunci. TEODOREANU, M. U. 119. '2. (Rar) Tovărăşie (1); prietenie. Fără sindrofie nu-ţi merge, bine! ap. tdrg. Fereşte-te, fătul meu, de prieteni răi, că sindrofia rea strică firea bună. bră-tescu-voineşti, !. 162. — PI.: sindrofii. — Şi: (învechit) sintrofie, (rar) sendrofie s. f. — Din ngr. auvxpoipia. SINDROM s. n. (Med.; de obicei cu determinări care arată felul) Totalitatea simptomelor care apar în cursul unei boli, dîndu-i o notă caracteristică. Cf. cade, scriban, d. Admitem posibilitatea unei relaţii' între turburările glandelor endocrine şi sindromul lui Parkin-son. parhon, o. a. i, 294. Ambele sindroame se produc printr-o insuficienţă de irigaţie sanguină miocardică. danielopolu, F. n. ii, 231, cf. dl. El descrie un sindrom caracteristic foarte important pentru tratamentul general al bătrîneţii. preda, r. 368, cf. dm. Au putut provoca, în mod experimental, la cîine, un sindrom nevropatic. v. rom. ianuarie 1960, 100. Se vorbeşte despre sindromul lichidian. abc săn. 330, cf. dn2. Indiferent de amploarea negărilor, bolnavii cu sindromul IClinefelter... continuau să aibă tot 47 de cromozomi, românia literară, 1970, nr. 114, 1/1, cf. m. d. enc., dex. — PI.: sindroame. — Din fr. syndromc. SÎNE pron. refl., subst. v. se1. SINEĂLĂ s. f. (Popular) 1. Culoare albastră. Cf. cihac, ii, 336, ddrf, alexi, w. Vechile pulori erau puţine:... Mai tîrziu va fi venit albastrul o dată cu sineala sau lulachiul. pamfile — lupescu, crom. 13, cf. pascu, s. 236. O pasăre sineala din pene îşi arată. pillat, p. 141, cf. bl iv, 145, dex. "v* F i g. O noapte de sineală din vremi voevodale. bacovia, o. 135. 2. Vopsea albastră; spec. albăstreală (pentru rufe şi var). Bolnavului i se deseîntă.. . cu fire de usturoi în untură de porc, amestecată cu sîneală. grigoriu-kigo, m. p. i, 169, cf. şăineanu2, tdrg. Se pisează bine sineala, se amestecă cu prafuri galbene, pamfile — lupescu, crom. 92. Nevastă-sa îi încreţise bine poalele cămeşii, aproape albastră de prea multă sineală turnată în apă. agîrbiceanu, s. 397, cf. resmeriţă, d., cade. Căra apă cu doniţa, muia sineala, încălzea fierul de călcat, cocea, s. ii, 25. [Băcăniile] vînd ghemuri de sfoară, nuci şi sineală. teodoreanu, m. iii, 244, cf. scriban, d. Trase . .. două linii, şerpuitoare. . . şi spaţiul de la mijloc îl umplu cu sineală. tudoran, p. 71, cf. dl, dm, dex. După ce fierb acestea de-ajuns, toarnă zama lor într-un vas, pun sineală într-însa şi o amestecă bine. marian, d. 198. Alămîia tăiată felii cu sineală e bună de gălbinare. r. cr. i, 44, cf. chest. ii 378/111, alr n/i h 245, alr sn iv h 1 228, a iv 26, IX 3, 4. <£• (Ca termen de comparaţie) Holul era albastru ca sineala. camil petrescu, p. 337. Soarele se ridicase de mult pe cer, un cer profund şi albastru ca sineala. _cocea, s. i, 59. Deasupra, norii se desfăcuseră şi cerul se arăta umed, întunecos ca sineala. sadoveanu, o. i, 299. Pe cerul ca sineala, un corn de lună stă răsturnat pe spate. vîn. pesc. mai 1964, 3. Sîniliu ca sîniala. alr sn iv h 1 217/605. — PI.: sineli. — Şi: (regional) sîneăiă s. f. — Din bg. cmhhjio (dial. cuhiuio). SINEĂŢĂ s. f. v. sîneaţă. SINECl s. n. (învechit, rar) Bătrîneţe. Pîră la bătrînrejcle de sinrecu, Dzeul mieu, nu părăsi menre. PSALT. HUR. 70/18, cf. SCRIBAN, D. — Şi: sînec s. n. scriban, d. — Lat. *senicus. SÎNEC2 subst. (Regional; de obicei precedat de prepoziţii cu care formează locuţiuni adverbiale) Zorii zilei. Marţi la mînec, La sînec M-am pornit. teodorescu, p. p. 380. în sinec M-am pornit, marian, d. 268. M-am luat pe sinică, Pe mînecă, în sfînta duminică, id. v. 122. — Şi: sinecă (pîrvescu, c. 188), sinică s. f., sînec subst. — Postverbal de la sineca. , SINEC vb. I. I n t r a n z. şi r e f 1. (Popular; în descîntece) A se scula în zori (şi a se închina); p. e x t. a se închina. Cf. resmeriţă, d., şăineanu, d. u., cade, scriban, d. „A mîneca“... ar putea fi făcut după „sineca“. graur, e. 22. Sinicatu-m-am, sculatu-m-am. ap. tdrg. Eu m-ăm sînecat Şi m-am mînecat. teodorescu, p. p. 273. Mă sînecai, Mă sculai. rev. ist. vii, 134. Mînecatu-se, sinecatu-se. păscu-lescu, l. p. 146. M-am sînecat şi m-am mînecat. i. cr. iii, 109, cf. dr. iv, 743. S-o mînicat, S-o sînicat. şez. xxiii, 23. Duminică dimineaţa M-am sculat, M-am sinicat. marian, î. 15. S-o suminicat, S-o duminica', nouă prunci s~au ridicat, folc. mold. i, 403 — Prez. ind.: sînec. — Şi: sinică, sîuecii, sinicS, suminică vb. I. — Cf. lat. *signicare, *exsomnicare. SÎNECĂ s. f. v. sinec2. SINECDOCĂ s. f. Figură de stil prin care se dă unui cuvînt un înţeles mai larg sau mai restrîns decît sensul 7730 SNECDOH — 980 — SîNerGi£ obişnuit, înlocuindu-se partea prin întreg sau întregul prin parte, singularul prin plural (şi invers), genul prin specie şi specia prin gen etc. Sinegdohi iaste cînd aceia care iaste a părţii subt osebirea adăogilorului.. . cuprinde ce iaste al întregimii, eustatievici, gr. rum. 106v/6. Cînd luăm neamul în locul fealului şi fealul în locul neamului care lucru iaste însuşire a sinecdohiti. MOLNAR, RET. 174/22, Cf. I. GOLESCU, C., PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D., BARCIANU, RESMERIŢĂ, D., CADE, scriban, d. Cînd, în locul întregului, se pune partea... transferul ia numele special de sinecdocă, vianu, m. 102, cf. dl, dm. Metonimia se confundă cu sinecdoca afirmîndu-se că în cazul ambilor tropi modificarea sensului s-ar datora şi raportului de întreg fată de parte. l. rom. 1959, nr. 6, 83. Sinecdoca din grupul de cuvinte „pahar de apă“ este respinsă de un număr din ce în ce mai mare de vorbitori ai limbii române, coteanu, r. l. 75, cf. der. Simbolul e caracterizat prin „depăşire motivată“, figura fundamentală, considerată sinecdocă. românia literară, 1968, nr. 12, 24/4, cf. M. D. ENC., DEX. — Accentuat şi: (rar) sinecddcă. — Şi: (învechit) sinecclohă' (i. golescu, c.), sinecdohie, sinogdolii, sinodochc (scris: synodoche, ocobescu, s. iii, 29), sincdocliie (valian, v.) s. f. — Din fr. synecdoquc. — Siuccdohă, sinegdohi < ngr. ouvexSox'q. SINECDOHĂ s. f. v. sinccdoeă. S1NÎCDOH1E s. f. v. sinecdocă. SINECHÎE s. f. Proces patologic, care constă în aderenţa irisului la faţa posterioară a corneii sau la cristalin. Sinechia provoacă adesea deformarea pupilei. der, cf.- d. med., dn3. + (Rar) Simfiză (2). Cf. dn3. — Din fr. synechie. SINECURĂ s. f. Funcţie, slujbă foarte bine retribuită, care cere o muncă minimă sau care nu cere nici nn fel de muncă. Cf. antonescu, d. Are o funcţie importantă, garnisită cu două-trei sinecure bine retribuite. vlahuţă, s.' A. ii, 292. In Franţa... se pregăteşte a pune mina pe puterea statului şi a alunga din funcţii şi sinecure burghezia (a. 1889). In plr i, 389, cf. ddrf, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., cade. Sării faci întîi o carieră ori cel puţin o sinecură. topîrceânu, o. A. i, 321. îi putem aranja o sinecură, ceva, o slujbă uşoară, c. petrescu, c. v. 109. Sînt duşi de mînă din şcoala primară în licee, de aici în facultăţi şi pe urmă la o sinecură oarecare, brăescu, a. 250. Direcţia unui ziar nu-i o sinecură, cocea, s. i, 137, cf. scriban, d. După cum năzuinţele se potolesc într-un ' scaun de parlament şi cu o sinecură, avînturile tale amoroase sfîrşesc printr-o socoteală cuminte, abghezi, b. 21. Idealul imediat al lui Gaittany era o sinecură cu automobil, călinescu, b. i. 87. Fratele său i-a făcut rost de o sinecură grasă şi onorabilă, vinea, l. i, 101. îmi închipui că slujba la doamna Gorăscu nu e o sinecură. h. lovinescu, t. 253, cf. dl., dm, dn2. E o simplă sinecură pentru complicate tatonări politice locale. românia literară, 1970, nr. 65, 13/3, cf. m. d. enc., dex. — PI.: sinecuri şi (rar) sinecure. — Din fr. sinccurc. S1NECURÎSM ş. n. (Rar) Faptul de a trăi din sinecuri; mod de viaţă al sinecuristului. Chiulul, sine-curismul, parazitismul mai mult sau mai puţin deghizai trebuie scoase în afara legii noastre primordiale de viaţă. flacăra, 1975, nr. 47, 8. — Sinecură + suf. -ism. S1NECURÎ ST s. m. şi f. Persoană care deţine o sinecură.. Cf. antonescu, d., cade. Văzuşi ce armată de redactori..., toţi mai mult sau mai puţin sinecurişti. rebreanu, r. ii, 77, cf. scriban, d., dl, dm, dn2, dex. E un sinecuristşi încă unul plătit cu bani grei. flacăra, 1975, nr. 47, 8. Fi g. (Adjectival) Voi ăştia ... sînteţi o clică de bugetivori în vîrful piramidei sinecuriste. vinea, L. i, 370. — PI.: sinecurişti, -ste. — Din fr. sinecuriste. SEVÎDOCHIE s. f. sinecdocă. SINÎDR1U s. n. 1. Adunare, consiliu cu atribuţii deliberative şi judecătoreşti în Grecia antică şî în statele elenistice. Cf. m. d. enc. 2. Tribunal penal la vechii evrei; sanhedrin. Cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D., der, m. d. enc. <0> Marele sinedriu = autoritate supremă din Ierusalim în secolele I î. e. n. — I. e. n., cu funcţii judecătoreşti, politice şi de interpretare a legii. Cf. der, m. d. enc. — PI.: sinedrii. — Din ngr. auvcSoiov, fr. synidrion. ŞINEI’APTOMÎÎNI subst. (Geom.; grecism învechit, rar) Cotangentă. Cf. geom. — trigon. 157v/24. — Din ngr. auvecpaTtTO[xivrj. SINIiFOR s. n. (învechit, rar) Membru in consiliul de conducere al unei eforii. Să arate către ceilalţi sine-fori socotelile şcolilor (a. 1815). gâldi, m. phan. 253. — PI.: sinefori. — Din ngr. auviepopoţ. SINEFORĂ s. f. v. sinisîora. SINEGDOHI s. f. v. sinecdocă. SINElJ vb. IV v. sinili. SINELÎT, -Ă adj. v. sinilit. SINELÎU, -IE adj. v. siniiiu. SINEUJÎ vb. IV v. sinălui. SINELUÎT s. n. v. sinăluit. SINEPÎTROP s. m. (învechit) Coepitiop. Cu ajutorul sinepitropilor (a. 1844). gâldi, m. phan. 253, cf. scriban, d. — PI.: sinepitropi. — Din ngr> auv£7tÎTpo7to<;. SINERfiZĂ s. f. Fenomen fonetic care constă în fuziunea într-un diftong ascendent a două vocale învecinate prin transformarea primei vocale într-o semivocală. Cf. i. golescu, c., antonescu, d., prot. — POP., N. d., şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d. Diftongul „ea“ rezultat prin sinereză. scl 1954, 340, cf. dl, dm. Sinereza nu este condiţionată de caracterul de semivocală al celei dinţii dintre vocalele în hiat. l. rom. 1959, nr. 6, 81,.cf. der, dn2, m. d. enc., dex. — PI.: sinereze. — Din ngr. auvaipsaiţ, fr. syn6r«sc. SINERGÎDĂ s. f. (Bot.) Fiecare dintre cele două celule ale sacului embrionar situate de o parte şi de alta a oosferei. Cf. botanica, 70, m. d. enc., dex, dn3. — PI.: sinergide. — Din fr. synergide. SINERGÎE s. f. Asociaţie a mai multor organe sau ţesuturi pentru îndeplinirea aceleiaşi funcţiuni. între aceste diferite elemente există deci o sinergie, funcţională indubitabilă, ralea, s. t. ii, 91, cf. dn2, m. d. enc., dex. — PI.: sinergii. — Din fr. syneryic. 7751 SINESP ORA — 961 — SINFAZIC SINESFORA s. f. v. sinisfora. SINESTfiZIC, -Ă adj. (Livresc) Care se referă la sinestezie; care aparţine sinesteziei. Gradul de convergenţă al metaforelor sinestezice ţesute tn jarul vocalelor poate fi controlat, vianu,. m. 83. Pietrele preţioase reprezintă o înUlnire sinestezică între culoare şi muzică. contemp. 1969, nr. 1 200, 3/4. (Adverbial) Imagistica impresionistă, bazată pe lanţuri de epitete senzoriale, coloristice, auditive, olfactive şi tactile, nu o dală aplicate sinestezic, românia literară, 1969, nr. 26, 19/1. — PI.: sinestezici, -ce. — Sinestezie -f şuf. -ic. Cf. fr. s y nes thi t i-q u e. SINESTEZIE s. f. Asociaţie spontană între senzaţii de natură diferită astfel incit acţiunea stimulatorilor corespunzători unui simţ este evocată prin imagini corespunzătoare proprii altui simţ. Cf. scriban, d. Glasurile vîntului sîrit notate cu o mare putere de a discrimina nuanţele lor... şi senzaţiile care li se asociază în sinestezii pătrunzătoare, vianu, a. p. 229, cf. D. MED., M. D. ENC., DEX. — PI.: sinestezii. — Din fr. synestiiCsie, SIN1ÎŞ s. m. (Iht.; regional) Regină (4 a) (Eupomo-tis gibbosus). Cf. băcescu, p. 52. — PI.: sineşi. — Etimologia necunoscută. SINfiT s. n. 1. (învechit) Act; document; hrisov. Pentru întîmplările ce s-au întîmplat. .. numai pentru unele n-au apucat să le scoaţă sineturi, pentru altele deşi s-au scos, dar se pierduse în vremile răscoalelor (începutul sec. XVIII), mag. ist. iv, 121/10. Poron-cind şi boierilor celor de au vecini şi sineturi pentru vecini să vie (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 220/2. Să citească... toate cărţile şi sineturile ale celor ce să judecă, prav. cond. (1780), 60. Acest fel de slăpînire fără sinet . . . după pravilă şi după dreptate esle rea (a. 1812). bul. com. ist. iii, 108. Ciţi dintr-aceştia vor avea sineturi la mină asămănate cu a lor fiinţă să să cunoască de bimî (a. 1918). doc. ec. 232. Şi fu acest ferman... senet românilor pentru nevinovăţia lor. zilot, cron. 103. Cînd vreunul din orice nenorocoasă întîmplare îşi va pierde sinetul, pagubă nu poale încerca. golescu, î. 68. La oricine se vor fi aflînd sineturile aceştii vii... în sorocul mezatului să se arate cu ele la judecătoria locului, cr (1833), 121/22, cf. i. golescu, c., valian, v. Să dea sinetul său de alegător in mina mitropolitului. regcjl. org. 14/32. Pre lîngă altejucruri mi-au luat şi sineturile meşteşugului, bărac, t. 16. Am făcut înscrisul vînzării, i-am luat sineturile şi acum îl am clăcaş. pr. dram. 233, cf. polizu. în ziua desemnată pentru înfăţişare, le duci cu advocat şi cu sineturi la tribunal, ghica, c. e. iii, 50, cf. pontbriant, d., cihac, II, 612., LM, ddrp, gheţie, r. m., barcianu, şio ii1; 322, alexi, w. Aceştia vin... cu sinetele în buzunar şi formează tn capitalele noastre o colonie, iorga, c. i. i, 209, cf. tdrg, i. brăescu, m. 71. într-o zi scriai un sinet de danie, şi cerneala se întinse la un mislete, delavrancea, o. ii, 180. Negoţul ţării noastre se făcea... cu mici îngăduinţe pentru locali, ce se rezemau cel mult pe un simplu sinet, sau mărturie, n. a. bogdan, c. m. 170, cf. cade. Avea să-l apere Antonie Duhu, cu zapise, sineturi şi cărţi de judecată, c. petrescu, r. dr. 42. îi trecu în mînă eslampe, hrisoave, sineturi, id. o. p. i, 246. Un aşa nemernic necinsteşte.'.. nobleţea ce i-ai dăruit-o cu sinete.. vissarion, b. 46, cf. sadoveanu, o. xn, 357, scriban, d., dl, dm. Se schimbară sineturile, barbu, princ. 288, cf. dex. + Adeverinţă; chitanţă; poliţă2 O). Iar de va fi [fugarul] dintr-alt ţinut, să-l trimită... la mina dregătorului, de la ţinutul ce va fi fugit, de la care să ieie trimisul şi sinet că l-au priimit (a. 1795). uricariul, iv, 62/7. Neajurigîndu-i banii ca să-i plătesc marfa lai de vamă, am dat sinet de 506 ruble (a. 1810). N. a. bogdan, c. m. 94. Am făcut tocmală drept 360 . . . lei, bani săneturi, care bani toţi deplini i-am luat în mina mea (a. 1815). ştefanelli, d. c. 361. 500 lei... au dat cu împrumutare... Pentru primire s-au dat d-sale sinetul nostru acesta (a. 1822). uricariul, vi, 474. Să-aleg taleri 83 587,... daţi dumnealui caimacamului cu sineturi (a. 1822). doc. ec. 247. Pentru un sinet de datorie (a. 1828). cat. man. i, 45. A vrut să-mi dea înapoi şi sinetul de 5 5 000 de lei ce-i dasem pentru aceasta (a. 1835). iorga, s. d. xi, 12. Sineturi de datorie ... să va socoti ca cum n-ar fi fost încheiat, ar (1835), 211/20. Acei 50 galbeni... i-am dat pedagogului a căruia senei îl trimet aice. kogXlniceano, s. 123. A afla sconto a unui sinet de 7 200 lei pentru 5 luni. asachi, e. i, 171/7. Pentru chipul împlinirii datoriilor di bani cu sănetul sau vecsăli (a. 1844). cat. man. i, 212. Sineturile Mitropoliei. . . se vor prescri de către comisia orînduită. regul. org. 668/3. Obligaţiile statului se vor vinde ca şi toate sineturile şi vecselele. russo, s. 160. Stau cu sipeturile pline de amaneturi şi de sineturi şi nimini nu-mi plăteşte, ghica, s. 513. Iată trămit prea osfinţiei tale acea piatră, ca să o aibi în păstrare şi să am sinetul sfinţiei tale de priimirea ei. filimon, o. i, 242. Sineturile mele trebuie achitate fără nici o scădere. alecsandri, t. 1 251. Asta zic şi eu că-i credit! Domnul acesta se încrede în parola mea... fără sinet. i. negruzzi, s. vi, 351. Se află un sinet încă din 20 octomvrie 162 în care Iulihs Alexander împrumută cu 60 de dinari pe Alexander Cari. xenopol, i. r. i, 192, cf. şio iij, 322, resmeriţă, d., cade. Sinetul meu, a întrebat zaraful. .., trebuie ori nu respectat? sadoveanu, o. xviii, 244, cf. scriban, d., dl, dm, dex. 2. (Rar) Casetă; sipet. Scoase o hîrtie din sinet. pann, p. v. iii, 131/27. îi arătă... adevărate stive şi suluri de documente, sineturi cu acte de proprietate. CAMIL PETRESCU, O. I, 397. 3. F i g. (învechit, rar) Talisman. O peşteră foarte largă, în care intră pe uşa ce se deschide prin puterea unui sinet, gorjan, h. iv, 45/31. Muntele acesta de magnet. .. dar şi un sinet (hamailîu) ce este înlăuntru ... are tot această putere, adică să tragă. id. ib. 121/5. — PI.: sineturi şi (rar) sinete. — Şi: (învechit) sănet, senet, sinet s. n. — Din tc. senet. SINETISMÎNOS adj. (Grecism învechit, rar) Obişnuit (1). Alţii dă atîta sînt sinethismeni la condei, cît cînd n-au materie a-l metahirisi, încă să nevoiesc din nimic ca să-l afle (a. 1713). găldi, m. phan. 253. — Scris şi: sinelhismenos. — PI.: sinetismeni. — Din ngr. auve.GiajievOţ. SINlSŢl 5. rn. (Iht.; prin sud-estul Ban. şi prinsud-ves-tul Olt). Plătică1 (Brama brama). Cf. băcescu, p. 47, 185. — PI.: sineţi. — Şi: sln6ţ s. m. băcescu, p. 47. — Din ser. sjenica. SINÎŢ2 s. n. v. sineaţă. SINEŢĂ vb. I. T r a n z (învechit) A împuşca. Aicea dinaintea cetăţei Fridericshal căzu sineţat la 30 noem. săulescu, hr. ii, 442/13. . — Prez. ind.: ? — V. sineaţă. SINEŢĂR s. m. v. slneţar. SINETAŞ s. m. v. sîneţas. SINFAZIC, -Ă adj. (Despre procese periodice) Care are aceeaşi fază. Cf. m. d. enc., dex, dn3. Antenă sinfazică — antenă alimentată în fază cu cele-[ lalte antene ale unui sistem radiant. Cf. m. d. enc., dn3. 7763 sinferei — 962 — SINGSPIEL — PI.: sinfqzici, -ce. — Din engl. synphnsic. SEVFERÎI s. m. pl. (Bot.; prin sudul Ban.) Garoafă (Dianthus cargophyllus). borza, d. 59. — Etimologia necunoscută. SINFÎZĂ s. f. v. simfiză. P SINFjfiNIC, -Ă adj. v. simfonic. SINFONÎE s. f. v. simfonie. SINFONÎST, -Ă s. m. şi f. v. simfonist. SINGALEZ, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. (La pl.) Popor de religie budistă care s-a constituit ca naţiune în Sri Lanka; (şi la sg.) persoană care aparţine acestui popor. Cf. DER, M. D. ENC., DEX. 2. Adj. Care aparţine singalezilor (1); privitor la singalezi. Ci. m. d. enc., dex. -4* (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită de singalezi. Cf. der, M. D. ENC., DEX. — Pl.: singalezi, -e. — Din fr. syngalais. SINGATÂVASIS s. n. (Grecism învechit) Condescendenţă; învoială. Jăluitorii însuşi banii cumpărăturii şi-i cer cu singatavasis prin jalbele lor (a. 1784). bul. com. ist. v, 282. Deci şi noi înlr-aciastă vreme din singatavasis sîntem ¡nulţămiţi la obiceiul cel ce s-au păzit (a. 1787). gâldi, m. phan. 253. Alîta numai s incatavasis să faci pă la unii ca să să mulţumească (a. 1820). iorga, s. N. 205. — Pl : ? — Şi: sincatâvasis s. n. — Din ngr. ouyxaTocj3a — Din engl. singulativc. SlNGUR, -Ă adj., adv. 1. Adj. (Despre fiinţe) Care este, care se află, care acţionează fără a fi însoţit, întovărăşit de (alt)cineva; neînsoţit, neîntovărăşit, (învechit) soit1. Cînd va vrea cineva ciudesă să facă, nu în mijlocul de mulţi..., ce cînd e singur, coresi, ev. 385. Nu e bine omului să fie singur, po 17/10. Să sui în munte săngur să să roage. N. test. (1648), 19r/13. Singur pă un cal au apucat muntele, r. po-pescu, cm i, 285. A doua zi au mers Isop tn tîrg.. . şi văzu pre un om ţăran şăzînd sîngur (a. 1705). gcr i, 352/8, cf. lb, i. golescu, c. Trebuie lăsat bolnavul singur, hrisoverghi, a. 18/17. Pe ascuns în templu singură îl aşteptam, asachi, n. 20/9, cf. valian, v. M-aude, mă-nţelege şi-mi zice: „Tot ca tine Cînt singur truda mea“, c. a. rosetti, c. 223/41. Tu rămîi acasă singur şi, ca să nu poţi face rele, vei răminea închis. bărac,. Ti 9/12. Plutarh a continuat singur drumul său. aristia, plut. La/1, cf. polizu. Am găsit-o singură aşteptîndu-mă. negruzzi, s. i, 43. Numerii fundamentali sau cardinali... sînt... „singur,:, „amîndoi“. bălăşescu, gr. 52/16. Omul nu poate fi singur la lucratul pămîntului. i. ionescu, b. c. 344/10, cf. pontbriant, d., cihac, 1,255. Simţea nevoia să nu fie singur, cara-giale, o. i, 40, cf. ddrf, barcianlT. Se asigură că sînt singuri, davila, v. v. 17, cf. alexi, w., şăineanu2, tdrg. Vr'ea să rămiie singur să-şi mistuie necazul şi planurile, brătescu-voineşti, p. 183. Se uită primprejur: ... — Am rămas singur. gÎrleanu, n. 65. Mai bine de un ceas stătui singur, hogaş, dr. i, 36. Râmaserăm iarăşi singuri, ibrăileanu, a. 89, cf. resmeriţă, d. Să-i las un ceas-două singuri. M. i. caragiale, c. 113, cf. cade. Prin sanatorii sau spitale Oricum, fără voinţa mea, Poale voi fi singur, bacovia, o. 181. Mă văd cum şedeam singur în banca mea. galaction, o. 57. Simţea nevoia să fie singur, cocea, s. ii, 127. Plîngea singură printre flori, vissarion, b. 31. Şedea singur privind marea, teodoreanu, m. iii, 49. Nu lăsa nici o clipă copilul singur, voiculescu, p. ii, 222, cf. scriban, d. Mă duc pe marginea lacului, singur eu cu umbra, arghezi, s. vi, 77. Ai venit singur, pas, l. i, 37. Înlîrziau singuri seara pe deal. h. lovinescu, t. 115, cf. dl, dm. Cînd singuri rămîneau se întristau. labiş, p. 108. Am rămas singuri, sorescu, u. 8. Ca să mori frumos trebuie să mori singur, t iulie 1968, 57, cf. m. d. enc., dex. Da’ corbu nu-i asculta, Ci singuri că mi-i lăsa. jarnîk — bîrseanu, d. 205. Păcat c-ai murit singur, sbiera, p. 96. Ca să şed eu singur ca ursul in bîrloagă. reteganul, p. iv, 11. Are-o leac’ de băutură, N-o poate bea singură, candrea, ţ. o. 31. Pe cine-i avea mînie, Blastămă-l singur să fie. bîrlea, l. p. m. ii, 124. Plecă vodă-n Vînătoare, ’N vînătoare că plecase, Doamna singură rămase, balade, iii, 82. Vede că nu încape singur pe gaură, Şi-şi mai leagă şi tigvă de coadă, zanne, p. i, 661. Loc. adv. De unul singur = fără să fie cu cincva sau însoţit, asistat etc. de (alt)cineva. Le-am vorbit eu, de unul singur, vreun ceas şi mai bine. camil petrescu, o. ii, 33. Am început să beau de unul singur, lăncrănjan, c. iii, 31. Călătoream, ca să cunosc ţara şi oamenii ei, de unul singur, contemp. 1971, nr. 1 293, 1/3. (E x p r.) A vorbi dc unul singur v. vorbi. + (Despre fiinţe, mai ales despre oameni) Care trăieşte sau care se găseşte (de obicei) departe de alte fiinţe ori de (alţi) oameni sau (despre oameni) care este separat de lume, de societate, care preferă singurătatea (1), izolat, pribeag (4), rătăcit (1), răzleţ (1), retras, sihastru (2), singuratic (1), solitar, (rar) însingurat, pustnic (2), (învechit) 7802 SINGUR — 965 — SINGUR retirat, (regional) singuri u, (învechit, rar) singurăţel; (rar; despre oameni) părăsit (II), stingher. Gîndeşte, sîntem singuri.. . în castel, alec-sandri, t. ii, 130. Şi sintem aiil de singuri Şi atlt de fericiţi. eminescu, o. i, 210. Toţi ai mei azi nu mă vor !. Sînt singură, pe căi trăiesc, coşbuc, p. i, 283. Acolo muri bă-irînă şi singură, iorga, c. i. i, 100. O rază de m-atinge, eu mă cutremur tot, Ş-atit mă simt de singur, că mă-nfior, de teamă, cerna, p. 12, cf. resmeriţă, d.,-cade. Mă simt aşa de singur, c-aproape-mi este teamă, minulescu, vers. 101. Singur cu zbuciumul stau şi ascult, lesnea, vers. 22, cf. dl. Eram singură, Mi-aminteam nisipul în care mi-apăsam mlinile reci. isanos,. v. 247, cf. dm. Stătea singur ca un huhurez, barbu, g. 210. Niciodată nu m-am simţit aşa de singur, lăncrănjan, c. iii, 124. Să-i arate mamei, pe hartă, unde mă aflu şi să se gindească ce singur sînt printre străini, y. rom. august 1966, 11, cf. m. d. enc., dex. De ştiam Cit o să pat. . ., Nu mă mai amurezam, Rămîneam singur buştean, teodorescu, p. p. 324. Trăiesc singură, pustie. folc. olt. — munt. i, 43. •v> (Prin analogie) Trei zile-n urmă, colo, pe vale, Rămase singur un biet mor-mînt! alecsandri, t. i, 24. Substantivele după pozi-ţiuni... nu se articulează cînd stau singure, maiorescu, critice, 21. Şi ţintirimul singur cu strîmbe cruci veghează. Eminescu, o. i, 69. Cuibul vechi vă cheamă, Părăsit şi singur, goga, poezii, 95. Mai adesea cuvîntul nu e singur, puşcariu, l. r. i, 23. Sat singur, la stingă soare, la dreapta soare, bănulescu, i. 99. 2. Adj. (Despre fiinţe, mai ales despre oameni) Prin forţe proprii, fără ajutorul, fără îndemnul, fără intervenţia sau fără voia cuiva; din proprie iniţiativă. Blagoslovit Dumnezeul lui Israil ce făcea dudele singur, psalt. 142. Ce să va scula singur de mintea sa. prav. 21. Singur dară, fără nici un ajutoriu, am alcătuit acest lexicon, budai-deleanu, lex. Şi vei face ca să înţeleagă singuri că să cuvine şi sînt datori să răspunză dajdiia (a. 1819). doc. ec. 215. Singur a trebuit să mă lupt cu prejudecăţile, iieliade, o. ii, 213. Cită mulţumire aş avea făcîndu-mi singur cele trebuincioase. drăghici, r. 58/20. Mulţi care au întrebuinţai această cură acasă au încercai a se învăli singuri, descr. aşez. 26/22. Singur era atunci în stare să mîntuiască Europa de jugul barbarilor, mag. ist. i, 81/12. Cum adică? la zece ani un ucigaş poale veni să spuie singur ce-a făcut şi lumea îl lasă în pace. caragiale, o. vi, 256. Ea îşi găti bucate singură, ispirescu, l. 22. îşi face singur un pat din cîteva scînduri. vlahuţă, s. a. iii, 379. Omul îşi caută descreţirea frunţii în plăceri pe care singur şi le croieşte, bacalbaşa, s. a. i, 213. Eu iarna singură-mi ţes tortul, coşbuc, p. i, 128. Clasa... ţăranilor... a păstrai în multe părţi pînă astăzi vechiul său port şi vechiul său meşteşug de clădire, pe care singură şi le face. iorga, c. i. i, 106. Singură găteşte... munceşte ca o slugă, brătescu-voi-neşti, P. 260. Nu mai răzbea singur, şi lucrătorii se găseau tot mai greu. agîrbiceanu, s. 514. Femeile gete fac toată treaba gospodăriei singure, pârvan, g. 135. îşi potrivise singur laiul, rebkeanu, p. s. 24, cf. resmeriţă, d., cade. Nu mai rămînea la birt, ci îşi cumpăra singur de mîncare. lovinescu, c. iv, 48. Grefierul i-a lăsat să se potolească singuri, cocea, s. ii, 243. încercam să mă mlngîi singur, vlasiu, d. 245. Ea se slujeşte singură, teodoreanu, u. c. 12, cf. scriban, d. A ştiut să se apere singură, arghezi, l. 24. Găteşte şi spală singur, vinea, l. i, 139, cf. dl, dm. îşi spăla singur, barbu, g. 13. Cum turmele nu puteau fi concentrate, nomazii le-au dat drumul, să se descurce singure. v. rom. februarie 1964, 94. Intrasem singur în joc, ca să scap de necazuri, lăncrănjan, c. ii, 86. Singure merg, o dată pe an, să se tundă la cioban-sorescu, u. 13. Trebuie să descopere singur ceea ce merită, m 1968, nr. 5, 5, cf. m. d. enc., dex. + (Despre operaţii efectuate de lucruri; şi, învechit, în loc. adj. de sine singur)) De la sine. Uşile.. ■ singure să deschisără. dosoftei, v. s. septembrie llv/35. Toată rămăşiţa de ia al său aşezămînt trebuie să cadă de sine singure, amfilohie, g. f. 16/9. Pămîntul nu rodeşte de sine singur, brezoianu, a. 21/25. I-a mai dat încă o furcă de aur, care torcea singură, creangă, o. 48. [Sania] merge singură, alr sn ii h 360/728. Dacă-i găsî frunzî di nuc cari sî cîntî sîngurî sí mñi-aduci. o. bîrlea, a. p. ii, 52. 3. Adj. (Adesea precedat de „un ‘, „unul“ sau „o“, care-i întăresc sensul; precedă substantivul pe care îl determină) Numai unul; unic, (astăzi rar) singuratic (3). Că toţi ne sem fraţi dentru unul singur Domnul. coresi, ev. 93. Care ispăsenie numai de la tine Doamne cearem printru singur sfînt fiiul tău. po 1/11. După acestea fu Constantin împărat a toată lumea şi singur biruitor, neagoe, înv. 79/24. Este singură mijlocire de a dobîndi adevărata cinste, carte treb. i, 186/27. Sînt unul singur de neamul acesta pre lume. ţichindeal, f. 374/2. Şi toţi cu totul nu fac decît un singur glas. pleşoianu, t. iv, 9/16. [Orînduirea de leacuri] ale cărora baz nu stă numai în ştiinţă, nici în singură lucrare a firii, ci şi în nădejdea de mîntuire. episcu-pescu, practica, XXXIV/18. Dă-mi singurul al meu bine şi de care m-ai lipsii, heliade, o. i, 414. Patimile sale sînt singurele pricini pentru care el are a să teme. marcovici, D. 16/13. O singură nădejde îmi mai rămăsese. hrisoverghi, a. 4/44. Singura pricină care să pare a fi vrednică de a interesa... sînt întîmplările Orientului, ar (1834), 69'/5. Statul este lot pămîntul a cui lăcuitori sînt subt o singură stăpînire. genilie, g. 132/27. Apa... se scoate din rîu printr-o singură roată, descr. aşez. 61/9. Beţivul nu are plăcere la cinste nu-i pasă de ruşine... a lui una şi singură păsare este rachiu, vasici. m. ii, 38/7.- Singura mea zestre este munca, aricescu, a. r. 94/13. Era oarecum firesc lucru ca oricare -dintre stăpînilorii din aceste trei ţări.. . să caute a le uni într-un singur stat. bălcescu, . m. v. 90. Noi cunoaştem un singur fel de scară, brezoianu, a. 91/24. Adeseori poate cineva să cunoască mai bine pe un om numai dintr-o singură trăsură. aristia, plut. XXVIj/20. Egalitatea înaintea legilor, singura egalitate permisă omului într-această lume. ghica, c. e. i, VI, cf. pontbriant, d. Singurul rol ce scriitorii... îl pol avea în privinţa limbii lor materne este de a i se supune fără împotrivire, maiorescu, critice, 38. Toţi aceşti indivizi se scoboară dinlr-un singur progenitor, conta, o. f. 277. Chipul tău... este singura fericire ce am avut-o în lume. eminescu, p. l. 57. Clădirea întreagă pare c-ar fi dintr-o singură bucală. vlahuţă, s. a. iii, 274. Progresiunile parţiale, ce rezultă din această inserţiune, formează împreună o singură progresiune. culianu, a. 172. Astea sînt singurele mele rude adevărate. D. zamfirescu, t. s. 14. Eu nu-s decît un singur glas din salul Pierdut în noapte, iosif, p. 11. Zilele de internat erau aproape singurele puncte de lumină în viaţa ei. agîrbiceanu, a. 133. Singura scînteie de viaţă din acest lăcaş al uitării, gîrleanu, l. 25. Ne deschise deocamdată o odaie cu un singur pol. hogaş, dr. i, 35. Avu lungi consfătuiri cu singurul său prieten, rebreanu, p. s. 39. Singurul subiect care mă interesa era ea. ibrăileanu, a. 84, cf. resmeriţă, d. Pentru cîl avea de povestit, o singură noapte nu era de ajuns. m. i. caragiale, c. 36, cf. cade. în patruzeci de ani nu călătoriseră decit o singură dală. bassa-rabescu, s. n. 15. Am fost... singurul băiat între surori, brăescu, o. a. i, 46. Singurul muşteriu... părea boierul, cocea, s. ii, 42. Singura formulă de viaţă pe care o pot admite este independenţa, vlasiu, d. 79. Eram.. . singurul chinotehnician din ţară. voiculescu, P. i, 76. într-un pahar, un singur fir de narcis alb. sadoveanu, o. xviii, 511. Asemeni termeni tehnici... numesc cu un singur nume o serie de fapte. puşcariu, l. r. i, 2. Rogojinăria nu e singurul negoţ strict românesc, arghezf, b. 45. Fusese singura fată pe lingă mai mulţi fraţi, călinescu, s. 17. Un singur gînd mi-e rază şi putere, blaga, p. 41. Fiecare nucleu radioactiv emile o singură particulă ionizantă. 7802 SINGUR — 966 — SINGUR sanielevici, B. 54. Aici o să fie un singur slăpîn. h. lovinescu, t. 118. El este singurul gazetar... ce se poate opune integral junimismului, constantinescu, s. iii, 146, ci. dl. Puse mina pe-un scaun, singurul pe care îl avea. preda, i. 34. O singură dată să privesc în ochii lui. isac, o. 161, cf. di. Cînd termenii subiectului se confundă într-unul singur din punctul de vedere al raportului ca realitatea... predicatul se pune la singular, gram. rom2, ii, 107. Din această categorie face parte o singură specie din apele noastre, ap 15. Fu singurul succes dobîndit în cursul operaţiei, magazin ist. 1968, nr. 11, 28. Este singura frază cîntată din iot monologul, u 1968, nr. 10, 16. Mamele disperate solicită sprijinul singurilor apărători posibili — haiducii, cinema, 1968, nr. 5, V. întreaga instalaţie. .. nu deservea decît o singură conductă, g. barbu, a. v. 136, cf. M. D. enc., dex. Singură sînt la părinţi, folc. olt. — mont. i, 59. + (în construcţii negative) Nici un. îngenunchiase... fără să poată articula un singur cuvînt. negruzzi, s. i, 52. Nu avem încă o singură carte de logică, ghica, c. e. i, 53. Nici o singură propoziţie scrisă... nu susţine cosmopolitismul (a. 1872). în plr i, 267. în Europa cultă de astăzi nu există un singur filolog care să îndrăznească a se numi astfel. maiorescu, critice, 124. în toată adunarea nu fu un singur ins care să nu fi luat ştire de sosirea lui. agîrbiceanu, s. 125. Mă frămîntam în mine dar nu eram în stare să limpezesc un singur gînd sub frunte. Q. M. ZAMFIRESCU, M. D. I, 95, CÎ. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 4. Adj. şi adv. (Care este) exclusiv (...), numai (...), doar (...). De lucru drepteadză-se omul, nu de credinţă singură, cod. vor2. 61r/13. Apostolii nu de la oameni, nece pentru oameni, ce singuri de la Hrislos era aleşi. N. test. (1648), 190v/3. Icoană, bătrînă a svîntului Andrei cu singură zugrăvirea face minuni. dosoftei, v. s. noiembrie 180v/5. Fără numai den lemnul ce ţi-am poruncit ţie, de acela săngur să nu mănînci. biblia (1688), 3V11. Mihai Vodă prin singură osteneala şi prin prietenii săi au ieşit domn. muşte, let. iii, 40/32. Tot cuvînlul lui aşa îl ascultă, ca cînd singur lui i s-ar zice. carte treb. ii, 14/24. Ştefan. . . prc oastea lui Mahomet... cu singură puterea sa... o au biruit, şincai, hr. ii, 59/30. Rămtnînd Konţki cu singuri 500 de călăreţi, numai de ruşine s-au lovit cu Skender Başa. id. ib. iii, 4/18. Singur acela se poate îndoi, carele. . . nu ştie cumplitele peristasuri ale războiului. maior, ist. 11/20. Neamul românesc va rămîne lipsii de lexicon singur din vina mea. budai-deleanu, lex. Alt instrument... nu avea, decît pe singure minele sale. drăghici, R. 45/13. Prerogativele parlamentului prin nimic niţ sînt ţărmuite decît singur prin neputinţa firească, fm (1839), 198V40. Se pol vedea numai unele cu ochii slobozi, şi altele singur cu ajutorul ocheanului. rus, i. i, 6/25. Tot aşa însă este adeverit că dintre români singur , la Deva şi la Aiud au fost executaţi atîţia. bariţiu, p. a. i, 482. Singur numele bucatelor era de ajuns ca să-mi laie apetitul, negruzzi, s. i, 58. Pe cînd eram în lume tu singură şi eu ! alecsandri, p. i, 119. Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor. eminescu, o. i, 20. Toţi sînt mîndri. . . vodă singur e smerit, davila, v. v. 22. Eu singur mai ascult, anghel, î. G. 26. Pentru lipsurile şi greşelile ce se vor găsi. . . sînt eu singur răspunzător, pârva,n, G. 2. Noi singuri nu înţelegeam, c. petrescu, c. v. 22. Singur dulău mîriia, scormonind ţărîna cu labele dinainte. G. m. zamfi-rescu, M. D. n, 257. Scriu paginile astea pentru mine singur, cocea, s. ii, 666. între zădărnicite şi trecătoarele lucruri ale oamenilor, singură arta sparge negura vii-lorimilor. sadoveanu, o. xix, 242. Năvodul fusese urzit, nod cu nod, ochi cu ochi, de singurele mîini ale Pescarului îndrăzneţ, arghezi, s. vi, 134. Un zbor suav pe care eu singur îl aud. călinescu, l. l. 126. Singura observare a barometrului nu ne poate da nici o indicaţie, cişman, fiz. i, 570. Admiraţia critică este singură în stare să conserve patrimoniul lor literar. constantinescu, s. ii, 69, cf. dl, dm. Singură cercetarea pe. teren ne poate ajuta. l. rom. 1967, 440. Dintre toate naţiunile care şi-au cîştigat în 1918 independenţa şi şi-au făurii unitatea de stat, singură naţiunea română şi l-a consfinţit, românia literară, 1968, nr. 8, 3/4, cf. dex. -v* (întărit prin adv. „numai“) Aceasta ioţi, bine să o înţelege, fraţilor, că nu iaste zisă numai cătră singuri apostoli, coresi, ev. 110. Neştiind nici un meşteşug al războaielor, fără numai dentru singura cetială nepărăsită a istoriilor, aşa de mare hatman a romanilor au ieşit. n. costin, l. 37. Din aceştia, singur numai un ofiţer lînăr au scăpat, ab (1829), 482/40. Numai el singur au fost pe carele nu l-a osîndit... la moarte. asachi, l. 44a/31. Lui Dumnezeu numai singur, cartea soartei ii deschisă, conachi, p. 262. Numai singure îngrăşăturîle vegetale le priesc. brezoianu, a. 440/1. Numai el singur din toţi, nicidecum n-a luat partea din suferinţa publicului, aristia, plut. 16/1. Că tare m-am mai pîrlit! Numai singur Dumnezeu Ştie cum trăiesc de rău. folc. mold. i, 108. 5. Adj. (Cu sens de întărire, adesea substituind subiectul sau obiectul) (Eu, tu, el etc.) însumi (Însuţi, însuşi etc.), chiar eu (tu, el etc.). V. în persoană (v. persoană 1), nemijlocit, personal (I 1). Şi se sui în codru Domnul, ca să se roage însuş, şi ca taina să arate singuri acelor trei ucenici, coresi, ev. 533. Această învăţătură au fost... dată.. .tocma de _D[umne]zău sîngur. varlaam, c. 240. Va giudeca toată lumea Domnul şi mînluilorul nostru Isus Hristos la a doua a lui venire, după cum au grăit Dumnezău sîngur. eustratie, prav. 9/21. Cine va săpa groapă altuia să-l surpe, Sîngur-ş-va cădea-n rîpă. dosoftei, ps. 26/14. Tot carele va ieşi afară den uşa casii tale vinovat va fi singuru-ş. biblia (1688), 1541/2. Atunce sîngur împăratul i-au ras barba cu mîna lui. neculce, l. 28. Şi singur Murat au mers cu oşlile la Beligrad. (începutul sec. XVIII), mag. ist. i 103/13. Singur părintele Mitropolitul, de bună voie lui, au dat uricele (a. 1720). bul. com. ist. iv, 57. Aceasta iaste ceea ce au zis sîngur Domnul (a. 1775). gcr ii, 108/9. Iară de va face allmintrilea, sîngur poate să fie judecătoria puţinlelei sale învăţături, molnar, ret. 20/17. în urmă sîngur nu ştie ce face. budai-deleanu, t. v. 116. Singuri pre sine se numesc filosofi, ţichindeal, f. 434/5. Organizarea dinlăuntru a societăţii singură ne poale explica evoluţiile istorice, bălcescu, m. v. 9. Cit pentru licheni. . . chiar singur botanistul abia este în stare a-i ghici fiinţa, brezoianu, a. 291/2. El singur ne mal spune că... n-a avut timp. aristia, plut. LVa/23. Hotărî a-mi spune singur tabla pre care trebuia să o deprind pe dinafară, negruzzi, s. i, 247. Firea singură arată cînd se află grîul copt şi bun de secerat, i. ionescu, b. c. 224/5. Neştiind eu singur această taină... nu te pot sfătui, eminescu, p. l. 43. De unde îmi venea această siguranţă?... Eu singur nu ştia. gane, n. iii, 72. Se mira şi el singur ce dăduse peste dînsul. creangă, p. 135. O, dar e mişelnic lucru singur zilele să-ţi curmi! vlahuţă, s. a. i, 15. Eu stau la covată, Dar singură nu ştia ce cint. coşbuc, p. i. 64. Trăise ca ţoală demnitatea schivnicul. . . „nepăsător şi rece“, cum singur s-a zugrăvii, iorga, p. a. ii, 130. în două împrejurări mi s-a părut că-şi dă el singur searria de decăderea lui. bră-tescu-voineşti, p. 37. Era foarte vesel; singur nu-şi dădea seama de ce. rebreanu, i. 80. Această parte arc o valoare eminentă şi ar putea face singură gloria unui seriilor român, ibrăileanu, s. 5, cf. resmeriţă, d., cade. Ajungea să se mire el singur cît era de patriot şi nu pot să uit. m. i. caragiale, c. 57. Turnă ea singură în pahare, brăescu, o. a. i, 12. Pămîntul singur îţi aduce aminte că nu trebuie să le încrezi în neclintirea lui teodore anu, m. u. 108. Mi s-a înlîmplat să experimentez eu singur acest lucru, sadoveanu, o. xix, 428. De groaza lui, el singur se otrăvi, pillat. p. 19. Mi-am rostii fără înconjur, singur, sentinţa, blaga, h. 17.-Muntele îşi macină singur stincile. bogza, c. o. 104. Spuneau singuri cît preţuieşte stăpînul lor. tudoran, p. 7802 SINGURA — 967 — SINGURATIC 10, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Spune-mi, dragă, Cu-a ta singură guriţă, teodokescu, p. p. 452. Din ochi negri lăcrăma. . . Singură se blestema, balade, iii, 149. Am auzit şi n-am crezut, M-am dus singur ş-am văzul. folc. mold. i, 52. Cu sine, cu el însuşi. Smucea hăţurile de cinepă tot mai des şi vorbea singură, bănu-lescu, i. 164. — PI.: singuri, -e. — Şi: (învechit) sângur, -ă adj. — Lat. singulus. SINGURA vb. I. Refl. (învechit) A se însingura. Fui ca pasărea ce însingură-se (stngurată-se d) in zid. psalt. 208, cf. budai-deleanu, lex., pont- BRIANT, D., SCRIBAN, D. — Prez. ind.: singurei. — Şi: singuri vb. IV. PONTBRIANT, D. — V. singur. SINGURARE s. f. (învechit) Acţiunea de a se singura. Cf. budai-deleanu, lex., pontbriant, d. — PI.: singurări. — Şi: singurire s. f. pontbriant, d. — V. singura. SINGURATEC, -Ă adj. v. singuratic. SINGURATIC, -Ă adj. 1. (Despre fiinţe, mai ales despre oameni) Care trăieşte sau care se găseşte (de obicei) departe de alte fiinţe, de (alţi) oameni; (despre oameni) care este separat de lume, de societate; care preferă singurătatea (J); izolat, pribeag (4), rătăcit (1), răzleţ (1), retras, sihastru (2), singur (1), solitar, (rar) însingurat, pustnic (2), (învechit) retirat, (regional) singuriu, (învechit, rar) singurăţel. Cf. budai-deleanu, lex., lb. Om singuratec. piscupescu, o. 4/2. Noi eram totdeodată singurateci şi împreună, heliade, l. b. iii, 7/3, cf. i. golescu, c. Cit este de vrednic de jale omul singuratic. marcovici, d. 160/13, cf. valian, v. Cîţiva pustnici... vieţuiesc aice singuratici, negruzzi, s. i, 317, cf. polizu. Bătrînul Dan trăieşte ca şoimul singuratic. alecsandri, poezii, 280. Arald, tînărul rege, e-un rege singuratic. eminescu, o. i, 96, cf. ddrf. Grăbit dă roate singuratic Tătucul liliac, coşbuc, p. ii, 51. Turcii... ucideau soldaţi singuratici, pescari, ciobani spre a le lua vitele, d. zamfirescu, r. 54, cf. alexi, w., şăi-neanu2. A fost... Nicolae Densusianu, bătrînul singuratec. iorga, p. a. ii, 37. Sînt sigur că te vei întoarce singuratic, angi-iel, pr. 14, cf. tdrg. Cînd vezi intîia oară primăvara un singur cocostîrc, vara aceea ai să fii singuratec, gobovei, cr. 71. Crescuse singuratec, mereu in călcîiul lui lală-său. agîrbiceanu, s. 13. Bărbaţii au început să se îndrepte, mai singuratici, mai grupuri, spre Avram, rebreanu, i. 32, cf. resmeriţă., d. Suirăm la deal, călăuziţi de octogenarul şi singuratecul călugăr. hogaş, dr. i, 19. Singuratică, nedeprinsă cu oamenii, fugea dacă voiai s-o atingi şi se ascundea, m. i. caragiale, c. 135, cf. cade. Mai bine singuratic şi uitat. bacovia, o. 115. înainte, pe vremuri,... individul se forma singuratic, c. petrescu, o. p. i, 39. Pascal cel trist şi singuratic. I. botez, b. i, 25. O să-şi cumpere şi el, pentru viaţa lui de singuratic. . . : un pal, o masă. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 159. Amlndoi tăcuţi, retraşi, singuratici, teodoreanu, m. iii, 234. Urcînd semeţ şi singuratic spre bolta cerului senină Un şoim bătea pripii din aripi, voiculescu, poezii, i, 6. Auzeam chemarea paserilor singuratice de la Golia. sado-veanu, o. xx, 274, cf. scriban, d. Găsi pe singuraticul unchi la masă. călinescu. o. i, 136. Trecătorul singuratic... abia se poale strecura, bogza, a. î. 361. Tot-deauna^singuralec, dar gala să ajute pe oricine, vinea, l. i, 27. Era încă mică sălbăticiune, tăcută, singuratică. h. lovinescu, t. 265. Tînărul plutaş se posomori ... sc făcu scorţos şi singuratic, tudoran, p. 97, cf. dl. Uneori, îmi spun : am să mor, Atît de slnguratecă-n mijlocul lor. isanos, ţ, l. 16, cf. dm. Aici, înlr-un albastru pur..., se plimbă silueta singuratică a băiatului. cinema, 1969, nr. 5, 42, cf. m. d. enc., dex. (Substantivat) Alţi singuratici cresc un cîine, o pisică sau o pasăre, teodoreanu, m. iii, 321. Am cunoscut înlr-un singuratic de acum opt sule de ani pe un frate al nostru întru spirit, sadoveanu, o. xvi, 221. Franţuzeasca lui, cu puternic accent toscan, se dovedea fluidă şi bogată, după legea singuraticilor condamnaţi îndelung la muţenie, id. z. c. 98. Scriitorul a înviat fiinţe abisale, singuratici pierduţi în gîndurile şi teoriile lor. vianu, a. p. 130. Aceştia vor fi ciudaţii, singuraticii, bogza, c. o. 40. Adevărul e de multe ori al săracilor şi al singura•-ticilor. cinema, 1969, nr. 5, 16. + (Despre viaţa, traiul sau despre manifestările, acţiunile etc. oamenilor) Care este caracteristic omului singuratic (1); care se petrece, care este făcut în taină, in singurătate (1). Lăsîndu-să de împărăţie au priimil viaţă singuratică. cantemir, ^r. 233. Eduard iubea prea mult plimbările singuratece, fm (1838), 10/1. Sufletul lui, viaţa singuratică iubea, pann, e. ii, 40/6. Veni rîndu.1 cugetărilor dulci şi duioase ce vlăstăresc adesea traiul singuratic al vînăto-rului. odobescu, s. iii, 51. îmi descria micile ei bucurii singuratice în această staţiune de vară. camil petrescu, u. n. 192. El retrăieşte.. . ca pe nişte momente ale vieţii sale lăuntrice, singuratice şi îndurerate, vianu, a. P. 176, cf. dl, dm. Visez să-mi depăn paşii singuratici şi să simt adierea eternităţii, contemp. 1969, nr. 1 172, 1/2, cf. dex. <0> Fig. Singuratica şi mlădioasa pînză a mărilor, marcovici, d. 14/7. Mă gîndesc fără să vreau La un suflet singuratec, petică, o. 96. „Bună-seara “ lui pluti singuratică, rebreanu, p. s. 50. Mă sirht azi cel mai singuratic suflet, blaga, poezii, 41. 2. (Despre lucruri, locuri, arbori etc.) Care este plasat mai la o parte sau care este departe de (alte) aşezări omeneşti ori departe unul de altul, dosit, ferit, izolat, lăturalnic, pustiu (12), liniştit, rătăcit (1), răzleţ (1), retras, solitar, stingher, (rar) pribeag (4), (învechit şi popular) secret3 (1), (învechit) singurii (1), (regional) lăturaş, 1 ă t u r i ş, (învechit, rar) singureţ; p. ext. (rar; despre aşezări omeneşti, despre locuinţe etc. sau despre locuri de obicei populate) pustiu (I 4), (învechit şi popular) secret5 (3). V. ascuns, tainic (14). Vom trăi despărţiţi şi fieştecare zi ne va afla pe un pat văduv şi singuratic, cr (1830), 242/8. Nădăjduiesc scăparea mea din acest loc singuratic, drăghici, r. 147/28. Urmărind. . . cursul rîului în sus, neîntîrziat ajunserăm la o casă singuratică, asachi, p. r. 30/3. De v-aţi duce voi într-un ostrov singuratic, ca acolo toate să le aveţi în puterea voastră, fm (1841), 2092/6. Să citească părţile singuratice ale proiectelor una cile una. bariţiu, p. a. iii, 9. E un loc cu iotul singuratic şi misterios, baronzi, m. 486/21. Pe podul singuratic şedea el abătut, bolinti-neanu, o. 240. Îngîna-ne-vor cu-n cîntec Singuratece izvoare, eminescu, o. i, 75. După aceea se lasă încet-în-cet... lingă o căsuţă singuratică, creangă, o. 93. Fuge mereu pînă dă de un loc singuratic, caragiale, 0. i, 77. îşi alese un loc singuratic, ispirescu, l. 73. în crini e beţia cea rară. . ., Mor pilcuri sau mor singuratici. macedonski, o. ii, 181. îşi caută de obicei un adăpost singuratec la cile un biet român nevoiaş, vlahuţă, s. a. iii, 379. Pe coline cunosc singuraticii ulmi. coşbuc, p. ii, 8. E-o linişte de cimitir în parcul singuratic, iosif, patr. 59, cf. tdrg. M-am holărît... să plec înlr-un loc singuratic, brătescu-voineşti, p. 48. Se ridica, pînă la ea, mireasma crinilor albi singuratici, gîrleanu, 1. 127. Cotigirăm prin cîleva săli singuratece şi largi. hogaş, dr. ii, 6. Se stingea şi se aprindea mereu cîte un foc .singuratic, ibrăileanu, a. 88, cf. resmeriţă, d. Ce copac singuratic în cîmpie ! bassarabescu, v. 145, -cf. cade. Poetul s-a tras deoparte pentru a căuta alte căi mai singuratice, lovinescu, c. iv, 14. Trece-un nour singuratic Alb şi mare. cît un taur. topÎrceanu, m. 17. în întunericul nepătruns cîte o haltă singuratică răminea în urmă. c. petrescu, c. v. 13. Continuă să se plimbe încetişor pe una din aleile singuratice, bră-escu, o. a. i, 6. în iatacul lui singuratic somnul nu i se lipise încă de pleoape, cocea, s. i, 251. Locul era singuratic, te puteai simţi ca în grădina unui castel- 7806 SINGURATICIRE — 968 SINGURĂTATE vlasiu, D. 176. Trecură pe uliţi singuratice, teodo-reanu, M. iii, 416. S-au întors în gara singuratică. sadoveanu, o. xvii, 247. Pe drumeagurile singuratice de cîmp se simţea în largai lui. dan, u. 42. Munţii păreau mai singuratici, bogza, c. o. 31. Întîlnesc fete sau neveste singure şi pe poteci singuratice, stancu, B; A. hi, 53. E pusă acolo să ţină tovărăşie farului singuratic de pe mal. tudoran, p. 35, cf. dl. Se lovi cu marginea de un pom singuratic şi se răsturnă cu roţile în sus. t. popovici, s.‘ 454, cf. dm. Firul singuratic de nea.. . căzu. labiş, p. 159. Toţi îşi căutau locuri singuratice. barbu, princ. 21. Nu se zărea decît pustiirea albă, din care se ridică răzleaţă şi singuratică o tulpină de pom. v. rom. decembrie 1964, 47. Intr-un codru, pe cărări foarte singuratice, rl 1969, nr. 7 769, 3/3, cf. M. D. enc., dex. <> (Substantivat) Din cerul înstelat se lasă deasupra singuraticului o senină pace binefăcătoare. petică, o. 345. 3. (Astăzi rar; adesea precedat de „un“, „0“ care-1 Întăresc sensul; adesea precedă substantivul pe care il determină) Singur (3). Silava se face.. . dinlr-o singuratică slobozire a tonului prin gît. gram. mold. 19v/4. Incălziturele cu care umplu micile şănţuleţe. . . produc mult mai multă căldură decît încălzilura. .. ce alătură cineva pe lingă un strat singuratic, brezoianu, a. 146/31. Tu. .. repetă ea încet. . . Era un „ta“ singuratic, fără de a fi pus în.legătură cu vo frază, eminescu, p. l. 68. Prostul ar fi produsul său însuşi, prinlr-o misterioasă şi singuratică combinaţie, sadoveanu, o. xix, 146. 4. (Gram.; învechit; şi substantivat, n.) Singular (!)• Slovenii au şapte căderi.. . în numărul singuratic. ' maior, ist. 245/4. Să se facă deosebire între persoana aceasta multoratecă.. . şi între dativul. persoanei.. . singuratice, fm (1844), 209s/7. Care sînt numerile... două singuratice, gram. mold. 30v/2. Petru Maior nil impune sistemul de cuvinte, ci. . . le lasă în forma primitivă la înmulţii sau la singuratic, russo, s. 60, cf. dl, dm, dex. 5. (învechit; despre pietre preţioase, mai ales despre briliante şi diamante) Solitar. O besahtea ferecată cu brilianluri singuratice foarte mari. cr (1830), 374V4. 6. (învechit, rar; în sintagma) Luptă singuratică = luptă corp la corp. El îl cheamă la luptă singuratică. asachi, s. L. 11, 27. Unul din cei mai faimoşi cavalcri pe care-l ucise el după o luplă singuratică, id-ib. 11, 53. — PI.: singuratici, -ce. — Şi: singuratec, -ă> (învechit) singuratcc, -ă (pontbriant, d.) adj. — Singur + suf. -alic. SINGURATICÎRE s. f. (învechit, rar) S’ngură-tate (!)• Izolarea sau singuraticii-ea sărăcăcioaselor sale comori spiretuale. sbiera, f. s. 297, cf. sfc iv, 317. — PI.: singuraliciri. — De la singuratic. SINGURĂTATE s. f. 1. Faptul de a fi singur (I), starea celui care trăieşte singuratic (1), izolare, (livresc) solitudine, schimnicie (3), (rar) însingurare, (învechit, rar) singuraticii* s i n g u r i e; s p e c. izolare morală. Iaste bună şi pusliia şi singurătatea cînd văm vrea să ne' rugăm. coresi, ev. 264. în singurătatea oamenilor şi în tovărăşia ştiinţelor acii numai amîndoi ne aflam, cantemir, i. i. i, 109, cf. budai-deleanu, lex., lb. Ca să poci suferi urîciunea robiii şi-a singurătăţii mele, căulai cărţi. pleşoianu, t. 1, 100/2. Astăzi singurătatea şi tăcerea i-ar fi mulţumit pe amîndoi. heliade, l. b. i, 198/9, cf. 1. golescu, c. El caută minuluri de odihnă şi de singurătate, mabcovici, d. 4/6, cf. valian, v., polizu. Trei ani erau acum de cînd trăia în singurătate. negruzzi, s. 1, 82. Şi-mi voi plînge în singurătate nenorocirile mele. filimon, o. i, 107. Neagră e străinătatea ! Crudă e singurătatea! alecsandri p. i, 114, cf. cihac, 1, 225. împărăteasa, rămasă singură, plingea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. eminescu, p. l. 3. Moşneagul, sătul şi el de-alîta singurătate. . ., îşi ia traisla-n băţ şi face cum i-ci zis baba. creangă, p. 74. îmi trebuie singurătate, cakagiale, o. iii, 178. Ştia el, biet, ce va să zică singurătatea, ispirescu, l. 103. Sînt momente în care singurătatea ţi-i cel mai bun amic. VLAHUŢĂ, Ş. A. II,. 84, cf. DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU2. De unde vine . . .■ acea tristă singurătate a zilelor lui din urmă? iorga, p. a. ii, 26. Le părăsise toate, de frica singurătăţii, anghel, pr. 64. Singurătatea creşte, Tot mai înspăimîniătoare. iosif, v. 107, cf. tdrg. Singurătatea mea nu poale Să lase sufletului tău odih- * nă. dens usianu, l. a. 16. N-cm visat altă fericire decît să pui capăt vieţii de urîl şi de singurătate, bră-tescu-voineşti, p. 236. Gust în pace deplină fericirile netulburale ale singurătăţii, hogaş, m. n. 168. Poeţii au nevoie de singurătate şi de iubire, rebreanu, i. 205, cf. resmeriţă, d. Na mai iese din casă şi pentru că singurătatea îi e urită. M. 1. caragiale, c. 76, cf. cade. O şoaptă prinde să-nfioare Umila la singurătate, to-pîrceanu, B. 65. Mi se părea că-i aud tremurînd şi scîncind de singurătate, g. m. zamfirescu, m. d. i, 49. Singurătatea începea să-l apese, cocea, s. i, 255. Se resemnase în singurătate, teodoreanu, m. iii, 104. Se simţea subtil înţeleasă în singurătatea ei sufletească. sadoveanu, o. xii, 689. Singurătatea înduioşează totdeauna, iordan, stil.' 259, cf. scriban, d. El explică acea pornire spre singurătate şi reculegere. vianu, A. p. 169. în faţa marii singurătăţi. . . se simte deodată izolat, arghezi, s. vii, 202. Se temea de şoareci, de întuneric şi de singurătate, călinescu, c. o. 23. Ea se pregăteşte lot mai mult pentru marea singurătate care o aşteaptă, camil petrescu, o. iii, 20. Eşti un neurastenic, ţi-e teamă de singurătate, vinea, l. 1, 144. Măcar atit să pot face pentru. . . singurătatea ta. h. lovinescu, *r. 120. îl apăsa un sentiment de singurătate, de înstrăinare, v. rom. aprilie 1957, 76, cf. dl. Le lipseşte cîle o doagă de atîta singurătate, preda, m. s. 21, cf. dm. Cît de chinuitoare ii poale fi singurătatea, o dovedeşte... de cîle ori iese printre oameni. xontemp. 1969, nr. 1 166, 1/5, cf. m. d. eKc., dex. Şi fiindcă... iubea foarte tare galiţele, de-aceea se ocupa el, în singuritalea sa, foarte mult cu înmulţirea şi creşterea acestora, marian, t. 251. Singurătatea de tot te prosteşte, zanne, p. iii, 531. >v> F i g. în ruga mea se ridica Singurătatea unui soare în clipa de-a se-nluneca. petică, o. 75. Singurătatea ca o mamă bună Deasupră-ţi mîinile şi le-mpreună. al. philippide, a. 10. Cu singurătatea stau în aceeaşi chilie, lesnea, vers. 240. 2. Loc retras, pe unde oamenii nu umblă deloc sau pe unde trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni şi de animale; p. e x t. loc lipsit de zgomot, de agitaţie; pustietate (1, 2), sihăstrie (3). Apoi mearsă la moşia sa şi lăcuind la singurătate întru munte, dosoftei, v. s. septembrie 26v/ll. Acea limbă... pe care d-atila vreme n-o mai poci vorbi nimănuia într-aceaslă singurătate. pleşoianu, t. iii, 75/12. Un literal... se va afla rău dacă-l vom trimite la singurătate, fătu, d. 118/13. Trecură prin aceste singurătăţi pe o furtună îngrozitoare. fm (1844), 28 72/33. Crîngul şi lina singurătate îmi place mie să locuiesc, sion, f. 21. îl obicinuia... a nu se teme în singurătate, aristia, plut. 126/13. Singura mea dorinţă ar fi de a-mi petrece zilele... în fundul vreunei singurătăţi necunoscute, baronzi, m. 412/21. Farmecul tainic al singurătăţii creşte şi mai mult în sufletul călătorului, odobescu, s. iii, 17. Peste cîle mii de valuri stăpînirea ta străbate, Cînd pluteşti pe mişcătoarea măritor singurătate, eminescu, o. i, 130. Găsesc o ţigăncuţă ■. . . stind jos pe o buturugă în acea singurătate, caragiale, o. ii, 149. Clarul de lună:.. . .. numai singurătăţilor. .. se potriveşte, anghel, pr. 79, cf. tdrg. Aici, în singurătatea pădurilor, în întuneric, îşi pierdu toate minţile, agîrbiceanu, s. p. 126. Zeul c adorat pe munţii înalţi în singurătatea unde numai vulturii. . . pot urca. părvan, g. 153. Şoseaua care vine de la Piatra.. . se duce la Tirgu-Neamţului, înconjurată de singurătăţi, ibrăileanu, a. 7, cf. resmeriţă, d. Mergea să caute, în aerul balsamic al înălţimilor şi în 7808 SINGURĂTEC — 969 — SINGUKIT singurătatea lor adîncă, pace. M. i. caragiale, c. 66, cf. cade. Pe seară, Astăzi ca şi alte dăţi, Lunga linişte coboară Peste mari singurătăţi, topîrceanu, b. 23. Eram stăpîni peste aceste singurătăţi fermecătoare. brăescu, o. a. i, 46. Luna plină. . . stăpînea tăcerea şi singurătăţile, cocea, s. i, 10. Lui Charles îi plăcea vînătoarea, singurătăţile, lecturile, voiculescu, p. i, 66. în codrii din munte am cunoscut cele mai autentice singurătăţi, sadoveanu, o. xx, 17. Ca marinarul pierdut în singurătatea apelor pustii cătă un punct de sprijini bart, E. 92, cf. scriban, d. Fratele Manole colindă marile singurătăţi ale cimitirului, arghezi, s. xii, 15. Eram bărbatul care-n singurătăţi petrece, călinescu, l. l. 7. Cele patru focuri ard în noapte, deasupra acestor întinse singurătăţi, bogza, c. o. 415, cf. dl, dm. Sînt mari singurătăţi acqlo-n haos. românia literară, 1969, nr. 15, 1/2, cf. M. d. enc., dex. 3. (Rar) Perioadă de timp petrecută în mod singuratic (D- Vitoria hotărîse, în singurătăţile ei, un drum la Piatră, sadoveanu, o. x, 544, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — PI.: (2, 3) singurătăţi. — Şi: (învechit şi regional) singuritâte s. f. — Singur -f suf. -ătate. /' SINGURATEC, -Ă adj. v. singuratic. SINGURĂŢÎT, -Ă adj. (învechit, rar; despre oameni) Singur (1). (Fig.) i)[oa]mne... ce ai plăz-muit de-ai făcut în osăbiciune sîngurăfîiă inemile noastre, dosoftei, v. s. noiembrie 126V/17. — PI. singurăţiţi, -te. — V. singura. SINGUREÂUĂ adj. v. singurel. SINGUREL, EA, -IcĂ adj. Diminutiv al lui singur. 1. (Despre fiinţe) Cf. singur (1). Dar lăsînd-o sîngureauo odată, Cu un lînăr lobonţ ea fugi de-acasă. BUDAI-DELEANU, T. V. 36, cf. I. GOLESCU, C. RÎUri şi cîmpii ţlorile Nu mai cearcă, •ce s-ascunde Singurel în cuibul unde Au trăit cu al său odor. asachi, p. 80/12. Singurică, oare cine Dintre umbre încet vine? id. s. l. i, 119, cf. valian, v. Cînd lasă Un suflet trupul singurel, pann, e. iii. 42/12, cf. polizu. Albă păsărică! Ce stai singurică Lingă cuibul tău? alecsandri, p. i, 196, cf. cihac, i, 255. Amîndoi vom merge-n lume Rătăciţi şi singurei, eminescu, o. i, 101. A găsit iezii singurei, i-a ucis şi i-a crimpoţil. creangă, o. 17. Li se urîse şezînd lot singurele, ispirescu, l. 8. A plecat singurel înlr-o zi. vlahuţă, o. a. 428, cf. ddrf, alexi, w. Doar la geam stă singurică.. . Ida. goga, poezii, 58. Singurel ca un haiduc în surghiun, iosif, p. 51, cf. tdrg. El stă singurel la fereastră, brătescu-voineşti, p. 247. O crezut c-are să-ţi fie urii- singurică, hogaş, dr. i, 140, cf. cade. Sărman s-ajungi Singurel sub ţoală zarea, lesnea, vers. 29. Acolo stă mama cîleodală singurică, sadoveanu, o. xii, 617, cf. scriban, d. îi e aşa de urît singurel, blaqa, h. 126, cf. dl. Al-ai lăsat singurică, preda, m. 79, cf. dm. Amărîtă turturea Cînd se vede singurea. reteganul, tr. 13. Cumetria fu chefoasă..., căci moşnegii se ţineau bine, batîr că erau singurei, şez. iii, 200. Oi, săraca mîndra mea, Cum rămîne singurea. densusianu, ţ. h. 146. Da şi boii-şi trag amîndoi, Numai eu Irag singurea, Că mi-o omorît soţia mea. bîrlea, l. v. m. ii, 126. Că-s nevastă tinerea Şi mă aflu singurea. t. papahagi, m. 16. Plînge codru şi frunza De sărmana mîndruţa, Că rămîne singurea. ciauşanu, v. 50. Tu rămîi. singurea Ca o mică turturea, folc. olt. — munt. ii, 415. O, ce fată drăguţă ! Şi stă ea nustie, sîngurică-aici ! o. bîrlea, a. p. i, 168. Singurel mergea călare, folc. mold. i, 79. Singurele, Mititele, Merg pe drum înşirăfele (Cocorii). g oro vei , c. 116. •v’ (Prin analogie) După deal încet s-a dus, Singurică... Steaua serii spre apus. petică, o. 96. <0> (Precedat de „singur“, sugerează ideea de superlativ) Parpangel rămasă Singur, singurel în cea pădure, budai-deleanu, ţ. 125. Vei ierna Sus în munticel Singur, singurel, bolintineanu, o. 79. Cum, numai tu singur, singurel? gane, n. ii, 66. Pe genunchii. mei şedea-vei, Vom fi singuri-singurei. eminescu, o. i, 75. Trăia singur, singurel. isPrREscu, l. 58. Chiar cînd omul e singur, singurel pe lume. . . se cuvine să sărbătorească pe SI. Vasile. marian, s. r. ii, 29. Un haiduc trecea prin lîrg Singur, singurel cu dorul. iosif, v. 113. El pleca singur, singurel, petică, o. 344, cf. jahresber. xix—xx, 20. Trăia singur, singurel înlr-o casă veche. v. rom. februarie 1956, 91, cf. dl. Şi m-am pomenii. . . Copil tinerel, singur, singurel, deşliu, m. 50. Soţul meu a murit, aşa că sînt singură, singurică! t. popovici, s. 527, cf. dm, sfc iii, 94. Eu n-am pe nimenea şi-s singur, singurel, lăncrănjan, c. iii, 123, cf. DEX. 2. (Despre fiinţe, mai ales despre oameni) Cf. singur (2). Toate trebile şi le punea la cale singurel. creangă, P. 140. S-a omorît singurel de inimă rea. bart, s. m. 68, cf. dl, dm, dex. O frînghioară cerea, Singurel mi se lega. folc. olt. — munt. II, 257. 3. (Precedă substantivul pe care îl determină) Cf. singur (3). Cf. dl, dm, dex. Taică, tăiculeanu nostru, Singurel binele nostru, Grijeşte-ne o lună, două, Să ne crească ţene nouă. jarnîk — bîrseanu, d. 204. 4. Cf. singur (4). Şi mă lasă pustiit, Veştejit şi amorţit Şi cu doru-mi singurel, De mă-ngîn numai cu el-eminescu, o. i, 214. Unul numa-mi place Unul singurel. coşbuc, p. ii, 146. — PI.: singurei, -ele. — Şi: (cu schimbare de suf.) singurică, (învechit) singureâuă adj. — Singur -f suf. -el, -ca. — Singurică: cu schimbare de suf. SINGURÉf, -EÂŢĂ adj. (învechit, rar; despre lucruri, locuri etc.) Singuratic (2). Deci supărat şi bolnav, în odaia singureaţă Părăsit nu ştia ce să mai facă. budai-deleanu, t. v. 138. — PI.: singureţi, -e. — Singur + suf. -eţ. SIN GURÍ vb. IV v. singura. SINGURÎCĂ adj. v. singurel. SIN GURÍ E s. f. (învechit, rar) Singurătate (I). Cf. budai-deleanu, lex. — Singur + suf. -ie. STNGURÍRE s. f. v. singurarc. SINGURIÓR, -OARĂ adj. (Prin Ban. şi prin Mold.) Singurel (1). Cf. cihac, i, 255, cade, graur, e. 41. Şi mie cînd mi-o fi dor, Oi plinge singurior. marian, nu. 407. •v- (Precedat de „singur“, sugerează ideea de superlativ) în aceste palate îşi petreceau fetele viaţa lor singure, singurioare. cătană, p. b. iii, 83. — PI.: singuriori, -oare. — Singur + suf. -ior. SINGURÍT, -Ă adj. (învechit) 1. (Despre lucruri, locuri, arbori etc.) Singuratic (2). în singurii loc s-a tras. pann. p. v. ii, 79/12, cf. polizu, pontbriant, d., ddrf. Actele parohiale sînt şi foarte defecte, căci... nu se mai află acte, ci numai sîngurite frînturi neînsemnate. SBIERA, F. S. 79, cf. TDRG, SCRIBAN, D. 2. (în sintagma) Nume singurii (şi substantivat n.) = singular (1). Cf. văcăbescul, gr. 20/2. Neutru de la persoana III face ca la singurii, gr. r. (1835), 11/12. Mai multe substantive de numer singurii, gr. r. n. ii, 3/10, cf. valían, v. Cine a mai auzit că pădurile ... să se numească „pădure“ ... în singurii, şi nu „păduri“? fm (1842), 1852/20, cf. stamati, d., polizu 7819 SINGURITATE — 970 — STNILIT Numerul singurii... carele arată numai un lucru. bAlăşescu, gh. 11/21. Mulie substantive române.. . sînt la singurit bărbăteşti, id. ib. 18/26, cf. Tpontbriant, D., DDRF, TDRG, SCRIBAN, D. — PI.: singurifi, -te. — Singur + suf. -il. SINGURITÁTE s. f. v. singurătate. SINGURÎŢĂ adj. f. (Transilv.) Singurea, v. singurel (1). Cf. cade. -v* (Precedat de „singur“, sugerează ideea de superlativ) El află pe mumă-sa singură, singui'iţă, aşteptindu-l. reţeganul, ap. cade. — PI.: singurife. — Singur -f- suf. -iţă. SIN GURÍ U, -ÍE adj. (Regional; despre fiinţe) Singuratic (1). Cf. sfc vi, 77, udrescu, gl. Singurie şi pustie, N-a legat prietenie (Mierla), udrescu, gl. — PI.: singurii. — Singur -f- suf. -iu. SINGURÚC, -Ă adj. (Maram.) Singurel (1). Bunuca me mămueă, Unde t'e dup de-acăsucă P'i mi mă laş singurucă? gr. s. vii, 19, cf. ib. 25, 26, sfc vi, 96. — PI.: singuruci, -ce. — Singur suf. -uc. SINGURTTţ, -Ă adj. (Maram.) Singurel (1). Tinărelul mieu găzduţ', Une t'e duz de-acăsuţ' A mă lăsa sînguruţ'. gr. s. vii, 16. Da ase m-an supăratu, Sînguruţă m-am aflatu. ib. 19, cf. 41, 44. — PI.: singurufi, -e. — Singur + suf. -uf. SINHARÍTICON subst. (Grecism învechit) Felicitare. Pornind şi către măria ' sa vodă sinhariticon de bucurie (a. 1821). gAldi, m. phan., 253, cf. l. rom. 1962, nr. 1, 63. O* (Atribuie calitatea ca un adjectiv) Tuturor şi fieştecăruia ce va citi acest al nostru hrisov sinhariticon, de la noi milă şi toată fericirea (a. 1787). gAldi, m. phan., 253. — PI.: ? — Din ngr. aUYXyxpr¡ai$. SINHRÓN, -Ă adj. v. sincron. SUVHRÓNÍC, -Ă adj. v. sincronic. SINHRONÍSM s. n. v. sincronism. SI1VÍ vb. IV. T r a n z. (Regional, mai ales în Munt.; complementul indică rufe) A albaştri. Cf. SCRIBAN, D., ALRM SN III h 1 04B. — Prez, ind.: sinesc. —■ D erivat regresiv de la sineală. SINÍC s. n. v. şinic. SINICA vb. I v. sineca. SÍNICA s. f. v. sinec2. SINÍCE s. f. v. şinic. SINICHtSION subst. (Grecism Învechit) Căsătorie. Asemenea sinichisii nepotrivite la vîrstă s-a mai în-tîmplat şi la alfii (a. 1800). gAldi, m. phan. 253. Un mijlocitor ce a fost acest sinichesion (a. 1803). id. ib. — PI.: sinichesii. — Şi: sinicliisie s. f. — Din ngr. ouvowcemov. SINICHÎSIE s. f. v. sinichesion. SINÎDISIS subst. (Grecism învechit) Conştiinţă. Mărturia unei sinidisis bune îl făcea privi cu urâciune nebuniile şi deşărt&cianile lumii (a. 1750). gâldi, m. phan. 253. Avînd întărite nădejdele noastre la acel i-ghemonicesc curat sinidisie al înăltimei tale (a. 1788). id. ib. — Din ngr. cuveLS^aiţ. SINÎE s.f. 1. Tavă de metal, mare şi rotundă, întrebuinţată mai ales pentru copt plăcinte, prăjituri, pentru pus colivă etc." V. tabla1, t i p s i e (1). 3 săcure, 1 tigaie, 1 sinie mare (a. 1588). cuv. d. bAtr. i, 194/15. 10 sahane de bucate, 1 sinie, 1 lighean cu ibric (a. 1809). ubicariul, x, 254. 4 sănii, adică patru (a. 1825). iorga, s. d. xxi, 291, cf. i. golescu, c., valian, v., polizu, cihac, ii, 699. O tavă rotundă de argint... mare tocmai cît sinia noastră cea de aur de la Pietroasa. odobescu, s. iii, 635, cf. ddrf, alexi, w. Sinii, lipsii, talgere, iorga, c. i. i, 120, cf. murnu, gr. 51, tdrg. Cum s-a îngălbenit... cum se stinge ca o sinie scoasă din foc. delavrancea, o. ii, 132, cf. resmeriţX, d., cade. Era o sinie mare cu colivă, i. botez, b. i, 179. Sinia de aramă a Tarsi(ei. klopstock, f. 190. Să-l facă pe Tino stăpîn pe un cuptor, o tarabă de covrigi. .. şi o sinie cu plăcintă, g. m. zamfirescu, m. d. i, 171, cf. SCRIBAN, D., DL, DM. M. D. ENC., DEX, I. CR. V, 346, COMAN, GL. 2. (Popular) Masă ţărănească joasă, rotundă, fixată pe trei picioare. Sinie se numeşte o masă rotundă făcută din lemn. marian, !. 190, cf. ddrf, dame, t2, şio iij. Lucrurile de pe masa rotundă, numită sînie... se împart, pamfile, duşm. 5, cf. resmeriţă, d., cade, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX, H XVIII 145, I. cr. v, 278. 3. (Prin Ban. şi prin Dobr.) Fund de lemn rotund, pentru mămăligă. Cf. arh. folk. iii, 155, alr i 697/984, 986. 4- (Prin Ban.) Căldare de lemn. Cotn. Liuba. — PI.: sinii. — Din tc. sini, bg. chhiiîi. SINIGRÎNĂ s. 1. Substanţă care se găseşte în seminţele de muştar negru, în hrean şi în ridichi şi care constituie principiul activ al făinii de muştar. Cf. LTR2, DL, DM, DNa, DEX. — Din fr. Sinii) rine. SINILÎ vb. IV. T r a n z. (Mold.; complementul indică rufe) A albăstri. Cf. cihac, ii, 336, ddrf, bar- CIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D-, cade, scriban, d. Să treci dumneata călare Cu cămeşa albă-n floare, Spălată de fată mare... Sinilită-n lăcrămioare. şez. iii, 22, cf. bl vi, 145. [Rufele] li sînilim. alr sn iv h 1 227/514, cf. ib. h. 1 227. — Prez. ind.: sinilesc. — Şi: (învechit) sineli vb. IV. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU8, TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE. — V. sineală. SINILÎRE s. f. (Mold.) Acţiunea de a s i n i 1 i şi rezultatul ei. Cf. ddrf. — PI.: siniliri. — V. sinili. SINILÎT, -Ă adj. (Mold.) Albăstrit. Lumina tranda -firie... merge să se topească pe albastrul de cămeşă sinilită a ceriului, arhiva, ii, 95. Case de lut, înconde- 7843 SINILIU — 971 — SINISTRU iate cu brîuri slnclite. brăescu, o. a. i, 207. O duc, duc pe năsălie, Ca pe-o coală de hîrtie, De hîitie sini-lită. şez. i, 238. — PI.: siniliţi, -te. — Şi: şînelit, -ă adj. — V. siuili. SINILÎU, -ÎE adj. (Popular) Albăstriu. Cf. cihac, ii, 336. Un fel de postav siniliu. creangă, o. 304. O umbreluţă sinilie cu volan alb. vlajhuţă, s. a. iii, 391. Se zăreşte Dunărea... şi munţii Dobrogei îmbrăcaţi intr-o ceaţă sinilie. dunăreanu, ch. 44, cf. chiriţescu, gr. 254. Zorele... sinilii bătlnd in roz. gîrleanu, l. 30. Aveam două rinduri de straie nouă, unul siniliu şi altul scorţariu. hogaş, dr. ii, 54. Cerul albastru închis, aproape siniliu, era înalt şi adine, ibrăileanu, a. 70, cf. cade. Intr-o singură noapte s-a înfăşurat şesul, pînă-n depărtările sinilii, cu învelitoarea albă a nămeţilor, c. petrescu, d. 53. Munţii sinilii... întimpinau în această clipă uriaşa slujbă a asfinţitului. mironescu, s. 213. Mă învelii într-un şal sineliu. brăescu, o. a. ii, 14. Cu încetul hîrtia se umplu pînă jos de un joc de ţînţari sinelii. teodoreanu, m. u. 69. Celălalt era blond, cu ochii sinilii. sadoveanu, o. xviii, 481. Sinilie marea, ca O velinţă de pescăruşi, pillat, p. 207. Mantalele doamnelor... se făceau de o singură ştofă sinilie. arghezi, s. ix, 10. Cercei şi inele. .. cu. .. mari pietre galbene, roşii şi sinelii. călinescu, o. i, 233. Un covor de Jspahan cu motive tari roşii şi sinilii. camil petrescu, o. i, 415. Zilele trec pitulate, reci, Ocolit sub zarea sinilie. beniuc, c. p. 97. Naviga spre Sulina, trăgînd o brazdă albă pe marea sinilie. tudo-ran, P. 162, cf. dl, dm. Cerul se vedea cit un cerc siniliu. barbu, g. 131. Stă soarele în loc..., muşcînd şi-nsingerind dunga sinilie a zării, lăncrănjan, c. iii, 525. Din pene le picură plumbul Şi colbul foieşte de viermi sinilii. românia literară, 1970, nr. 34, 29/3, cf. dex. Siniliu ca sîniala. alr sn iv h 1 217/605, cf. A ix 4. Beşîcă albăstrie, beşîcă sinilie, Beşîcă de nouăzeci şi nouă de feluri, folc. mold. i, 407. "v1 Fi g. Subt echinox de toamnă sinilie Bat păsările-n zbor şi a zădărnicie, blaga, poezii, 420. Mă cheamă-un gînd în vara sinilie, La ce-am lăsat. v. rom. ianuarie 1954, 138. «v- (Substantivat) Priveşte spre valurile de brădet ale muntelui, spre siniliul cerului, sadoveanu, o. xvi, 379. O (Adverbial) Le făcu semn să se urce pe la capătul pridvorului boit siniliu. camil petrescu, o. ii, 42. PI.: sinilii. — Şi: (rai-) sineliu, -ie adj. — Sineală -f- suf. -iu. SliVIMECHfi s. f. v. siminichie. SEV1MICHÎ s. f. v. siminichie. SINIMÎTON s. n. (Geom.; învechit, rar) Cosinus. Cf. geom. — trigon. 161v/20. — PI.: sinimitoane. — Şi: sinimitonon s. n. geom— trigon. 161t/20. — Din ngr. guvtkiÎtovov. SINIMÎTONON s. n. v. sinimiton. SINlOR, -Ă s. m. şi f. v. seniorS. SINI6RE s. m. v. senior^. SEVIORÎE s. f. v. seniorie. SINISFOR s. f. (învechit) 1. Cotizaţie; contribuţie. Spre paza boalei ce urmează la Galaţi cu darea prin sinisfora din partea fieştecărei trepte de la cenul cel întîi şi pînă la cel mai de pe urmă (a. 1815). uricariul, iv, 120/12, cf. cihac, ii, 699, găldi, m. phan. 253, scriban, d. 2. Colectă. Eu oi să fac sănisfora şi toate ale noastre oi să le adun la Un loc (a. 1785). iorga, s. d. xxi, 179, cf. gAldi, m. phan. 253. 3. Act, document asupra bunurilor unei succesiuni. Zestrea care nu iaste di'n averea tatălui... nici în sinisfora nu intră, 'pravila (1814), 112/12. — Pl.: ? — Şi: sinesîoră (găldi, m. phan. 254), sineioră (id. ib.), sănisfora s. f. — Din ngr. auveiaL SINISTRÂT, -Ă adj., s. m. şi f. (Persoană) care a suferit pagube Însemnate de pe urma unei calamităţi (incendiu, inundaţie, cutremur, război etc.); calamitat. Cf. cade. Mulţimea de sinistraţi înconjurase pe nouţ prefect şi-l asalta cu tot felul de plîngeri. rebreanu, r. ii, 222. Pentru sinistraţii de război mă lupt pentru un sold creditor, titulescu, d.’ 319, cf. scriban, d. In regiunile sinistrate au fost luate toate măsurile. h. lovinescu, t. 199, cf. dl, dm. Este vorba despre necesitatea unor reparaţii urgente care să creeze condiţii de locuit celor peste 30 de familii de sinistraţi, scînteia, 1969, nr. 8 202. A înfruntat puhoiul, a salvat copii, ... a dat prima îngrijire sinistraţilor, românia literară, 1970, nr. 89, 2/2, cf. m. d. enc., bex. — Pl.: sinistraţi, -te. — Din fr. sinistré. SIIVISTRITAtE s. f. (Neobişnuit) Caracterul, însuşirea a ceea ce este sinistru (1). Cf. iordan, l. r. a. 185. Fatalismul şi sinistritatea au fost diminuate, totul fiind tratat în două dimensiuni de ilustraţie, călinescu, c. o. 226, cf. hristea, p. e. 34, sfc vi, 56. — Sinistru + suf. -itate. SINÎSTRU s. n., adj. I. S. n. (Livresc) Catastrofă. Cf. negulici. în urma acestui sinistru, salul Mir-ceşti rămase fără biserică, alecsandri, s. 7, cf. prot. pop., n. d. Un scandal cit de puţin monstruos face pentru mine mai mult decît un sinistru cîl de îngrozitor. CARAGIALE, O. VI, 505, cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU3. Toată lumea aleargă... la locul sinistrului, brătescu-voi-neşti, p. 341, cf. resmeriţă, d., cade. Era. .. un strigăt de disperare care te smulgea din casă fără voie şi te precipita spre locul sinistrului, g. m. zamfirescu, m. d. i, 56. Ne-a produs o catastrofă de cale ferată şi ne-a lăsat să ne închipuim ce va face fiecare din cei loviţi de sinistru, voiculescu, p. i, 186, cf. scriban, d., dl, dm. Dauna de asigurare este paguba materială efectiv suferită de asigurai ca urmare a sinistrului, pr. drept. 395, cf. dn2. Fireşte, au alergat cu toţii, îngroziţi, la locul sinistrului, contemp. 1970, nr. 1 256, 2/6, cf. M. d. enc., dex. 3. Adj. Care trezeşte, care provoacă sau care inspiră un sentiment, un fior etc. de groază, de spaimă, de frică etc. (prin aspect, prin manifestări, prin consecinţe etc.); cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimîn-tător, lugubru, macabru, monstruos (3), teribil (1), zguduitor, (livresc) abominabil, terific, terifiant, (învechit şi popular) rău (A I 1), spăimîntător, (popular) spăimos, (învechit) oţărîtor, spăimîntos. Din ochii tăi siniştri ies flacăre de foc. heliade, o. i, 344. Vladislau. .., care nu cunoştea nici limbile, nici relaţiile naţiilor Transilvaniei, era silit... o primi informaţii sinistre şi a le subscrie, fm (1842), 2852/36. Ajungem în sfirşit la sinistra nenorocire care izbi naţia. mag. ist. i, 271/6, cf. negulici. Sunetul cel sinistru produs de mulţimea oamenilor caie lucrează, pelimon, i. 132/1. Glasul paserilor..., unit cu freamătul sinistru al copacilor, făceau o armonie infernală, filimon, o. i, 270, cf. prot. — pop., n. d., pontbriant, d. în urechi îmi rămase... un vuiel lung şi sinistru, vla-huţă, s. a. ii, 28, cf. şăineanu3. Bolişlea aceasta cu nume sinistru... trebuia inventată cu orice preţ. an-ghel, pr. 108. Părea o fiinţă sinistră, care nici nu mai semăna a om. agîrbiceanu, a. 355. Se porni un vînt aspru, cu şuierături sinistre, rebreanu, p. s. 84, cf. resmeriţă, d. în jurul nostru foiau şi forfoteau sinis- 7855 f SINISTRU — 972 — SINOD o. 220. Ca o vrăjitoare sinistră şi hidoasă... m-a purtat de mină şi mi-a arătat lucruri de care m-am îngrozit. I0NESCU-Rr0N, S. 272, CÎ. ŞĂINEANU2, REŞMERIŢĂ, D., cade. Învăţătura şi purtările... trebuiau să se capete Iri hardughia cea sinistră, i. botez, b. i, 69. Se povesteau lucruri sinistre despre el. cocea, s. ii, 204. Coaliţia sinistră a boierimii şi burgheziei liberale, sadoveanu, o. xx, 452, ci. scriban, d. Aţi ris în pumni, plini de mulţumire, încîhtaţi de sinistra voastră ispravă, bogza, a. î. 307. Camera era la etaj, o odăiţă de trei metri pe patru, sinislră in felul ei. benivc, m. c. j, 308. Straiilat e o secătură sinistră, h. lovinescu, t. 271, ci. dl, dm. Sînt evocate cu sarcasm. .. aspecte sinistre sau ridicule ... din societatea de pe vremuri. v. rom. ianuarie 1965, 131. JRîd mai strident. Mă fac şi mai sinistru, vulpescu, p. 60. In „Gînduri pe teme date“, ambiguitatea ia forme de un umor. .. de cel mai sinistru gust. scînteia, 1969, nr. 8 202, ci. m. d. enc., dex. -v» (Adverbial; legat de un aâjectiv prin prep. „de“, exprimă, ideea de superlativ absolut) Îşi puse mtna streaşină la ochi şi privi cerul sinistru de senin, t. popovici, s. 21. + (Despre glume, iarse etc.) Care este de prost gust, deplasat, nepotrivit. A trebuit să vie războiul, ca să se vadă ce farsă sinistră ni s-a jucat cu industria naţională. în plr ii, 399. Femeia aceasta, omul acesta mă minţiseră, jucaseră cu mine o comedie sinistră, camil petrescu, u. n. 213. Regizorul acestei comedii sinistre a fost dascălul de matematici, i. botez, b. i, 67. I şe pare totul un vis rău sau o glumă sinistră, g. m. zamfirescu, m. d. ii, 232. O şcoală de agricultură care stă zadarnic, ca o glumă sinistră, lingă un spital de pelagroşi. sadoveanu, o. xix, 221. îmi trecu prin minte ideea unei glume sinistre. dan, u. 193. S-a înlîmplat cu el ceva de tragicomedie, de farsă sinislră. călinescu, c. o. 22. B o glumă amară, pe alocuri sinistră, bogza, a. î. 524. Azi e ziua glumelor sinistre, h. lovinescu, t. 256. Voise să facă numai o glumă sinislră. tudoran, p. 459. Avem nevoie să trăim şi, pentru ca vioţa aceasta să nu fie o sinistră farsă, avem nevoie de imaginaţie, românia literară, 1970, nr. 81, 21/2. — PI. : siniştri, -stre. — Din fr. sinistre, lat. sinister, -tra. . tre jivinele. .. oraşului. M. i. caragiale, c. 61, cf. cade. Insistă cu o sinistră perversitate, lovinescu, s. i, 140. Dunărea să se prefacă, din apa sinistră... în apa prietenă celor ce se iubesc, galaction, o. 193. Tramvaiele duruiau goale cu scrîşnet sinistru de fier. c. petrescu, C. v. 137. Veştile erau sinistre, cocea, s. xi, 118. Catedrala. . ., neagră şi mare, părea o cetate sinistră, vlasiu, d. 24. Întîrziasem rătăcind singur prin sinistrul cartier, bart, s. m. 32, cf. scriban, d. Priveliştea era sinislră şi grandioasă, călinescu, e. 0. i, 119. Berlinul poate părea, în primele zile, sinistru. ralea, s. t. i, 264. Infernul... nu poate cunoaşte aceste urlete sinistre, bogza, c. o. 59. Surisul acela crispat părea uneori 'duşmănos şi sinistru, mnea, l. 1, 102, cf. dl, dm, dn!, m. d. enc., dex. <0” Fi g. Trecutul, cioclu de morminte, Sinistru oaspete de-amurg.. goga, poezii, 349. Reflexele sinistre ale unui război mondial luceau în zarea lumii, vianu, l. u. 509. -v" (Adverbial) Preot rămas din a vechimii zile, San Marc sinistru miezul nopţii bate. eminescu, o. i, 202. Urletul suna sinistru, coşbuc, p. i, 121. Mîrîia sinistru printre dinţi, cocea, s. ii, 32. Rîde sinistru seu încearcă să facă şotii, t decembrie 1964, 47. Vînturi urlînd sinistru, contemp. 1966, nr. 1 019, 3/3. 3. Adj. Care prevesteşte sau aduce nenorocire; funest, nefast, (popular) pocit2 (3). Cf. antonescu, d. Şi glasul ei se depărta, se pierdea în noapte, sfîşietor, sinistru, ca un bocet de. moarte, vlâhuţă, o.' a. 355. Această tăcere de ţintirim e întreruptă de sinistrul dangăt al clopotului, gi-ierea, st. cr. i, 135. Rostind cuvinte cobitoaie ochii ii licăreau siniştri, m. i. caragiale, c. 14, cf. cade. Şi frunzele cad ca un sinistru semn, în liniştea grădinii adormite, bacovia, o. 18. Nevinovaţii şi marii trandafiri.. . m-au torturat ca un semn sinistru. galaction, o. 58. Sirenele încep mugetul lor sinistru, bogza, a. î. 48. M-a năpădit deodată o presimţire sinistră, vinea, l. i, 283. Se feri să împărtăşească echipajului această prevestire sinislră. tudo-Ran, P. 586. Strigătul sinistru al acestor răpitoare în-fioară liniştea rece a văii. v. rom. ianuarie 1965, 88. Medici ofiţeri, dezabuzaţii de anii de front. .., îşi îndeplinesc menirea ca pe o corvoadă cu presentimente sinistre. românia literară, 1970, nr. 83, 9/1, cf. m. d. enc., dex. (Adverbial) Şi n-auzi cit de sinistru sun-a groază şi-a sicriu Glasul tinereţii duse ş-al iluziilor şterse, vlahuţă, s. a. i, 44. + F i g. (Rar) Sumbru. După ce trecură aceste gînduri sinistre ce sfîşiau fără milă pe fanariot, o linişte se răspîndi pe faţa lui. filimon, o. i, 262. Văd din vorbele-ţi sinistre Că-n orice caz, Infernul pentru tine îşi va deschide negrele registre, topîrceanu, b. 93. O muzică sinislră ce împrăştie fiori de groază, bart, s. m. 16. Dacă i-ar lipsi alura sinistră, dată de culorile sumbre, ar fi poale, şi cel mei frumos din cile avioane am văzut, contemp. 1969, nr. 1 166, 10/3. 4 Fi g. (Rar; despre oameni) Trist (!)• Mamele mergeau sinistre şi despletite şi depuneau pe altarul patriei aurul, călinescu, c. o. 45. F i g. Văzduhul adună Sinoade de corbi. voiculescu, poezii, ii, 28. •v’ Sinod ecumenic = adunare la care participau toţi episcopii bisericii creştine sau reprezentanţii lor în vremea cînd aceasta nu era divizată pe confesiuni. Cf. cade 450. Izvoarele lui Maior trebuie căutate ... în scrierile sfinţilor părinţi din perioada sinodurilor ecumenice, blaga, g. 205,. cf. m. d. enc. (Glumeţ) Şi venea din iad Satana La sinodul ecumenic, goga, poezii, 188. + (Rar) Conciliu. Începură. .. a lucra în toate părţile pentru a cîştiga cit se putea mai mulţi părtaşi la ideea unirii. . . cu biserica catolică, unire ce era să se încheie în sinodul de la Florenţa, xenopol, i. r. iii, 198, cf. m. d. enc. — PI.: sinoade şi (rar) sinoduri. — Din ngr. auvoăoţ, lat. synodns, fr. synode, SINODÁL,-Ă adj. Care aparţine sinodului; privitor la sinod; care face parte dintr-un sinod; care emană de la un Jsinod; "sinodic (1), (învechit) sino-dalnic, sinodicesc (1), sobornic, sobornicesc. Cf. I. GOLESCU, C., ANTONESCU, D., PONTBRIANT, D., DDP.F, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, D., cade. Biserica e frămîntată... de legea sinodală, cocea, s. ii, 338, cf. SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, M, D. ENC., DEX. — PI.: sinodali, -e. — Din lat. synodalis, fr. synodal. SINODALITÁTE s. f. Faptul de a fi condus de un sinod; subordonare faţă de sinod. Sinodalitatea... întru înţeles mai larg este combătută cu mare perseverenţă. bariţiu, p. a. iii, 306. Istoricul nostru pledează pentru ideea sinodalităţii în biserica greco-catolică. IST. LIT. ROM. ii, 60. — PI.: sinodalităţi. — Sinodal + suf. -itate. SINODÁIJVIC, -Ă adj. (învechit) Sinodic (1). Sluji sfînta liturghie împreună cu alţi arhierei sino-dalnici. canta, let. iii, 179/15, cf. tdrg. — PI.: sinodalnici, -ce. — Sinodal 4- suf. -nie. Cf. rus. CHHojaJl ihuí SINÓDIC, -Ă adj. 1. Care aparţine sinodului; privitor la sinod; care face parte dintr-un sinod; care emană de la un sinod; sinodal, (învechit) sinodalnic, sinodicesc (1), sobornic, sobornicesc. Toţi egumenii să se aleagă de mitropolitul ţării şi numai din călugări sino-dici a fieştecărei mînăstiri (a. 1734). uricariul, vii, 23, cf. i. golescu, c. Anatema patriarhului Calinic de la Constantinopole fără dată are forma unei epistole sino-dice. bariţiu, p. a. i, 224, cf. polizu, antonescu, d., pontbriant, d. lacov învinse pe concurentul său... şi opri solemn alegerea pe viitor a unui arhipăstor grec prin actul sinodic din 1 ianuarie 1754. iorga, l. i, 532, cf. CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX, 2. (Astron.; în sintagmele) Perioadă sinodieă sau (învechit) an lunesc sinodic = interval de timp între două conjuncţii succesive ale lunii sau ale altei planete cu soarele. Douăsprezece luni de acestea fac un an lunesc sinodic. rus, i. i, 13/10, cf. ltr2 xti, 278, dl, dm, dn2, m. D. enc., dex. Lună sinodieă = perioadă de timp existentă între două luni noi consecutive; lunaţie. Numitele schimbări ale lunii se zic fascie sau schimbările lunii şi se părîndă în 29 zile, 12 ore..., care timp se numeşte lună sinodieă. rus, i. i, 13/7, cf. laurian, m. 196. Timpul unei asemenea învîrtiri a lunei împrejurul pămintului se numeşte lună sinodieă. barasch, m. ii, 89/23, cf. cade, ltr2, dl, dm, m. d. enc., dex. (Ieşit din uz) Revoluţiune sinodieă a lunii = mişcare a lunii efectuată într-o lună sinodieă (v. sinodic 2); (învechit) ocol sinodicesc (v, sinodicesc 2). Cf. CADE. — PI.: sinodici, -ce. — Din ngr. auvoStxdţ, lat. synodicus, fr. syno-dique. S1NODICÎSC, -EÂSCĂ adj. (învechit) 1. Sinodic (1). Carte sinodicească. . . să nu mai facă mitropolit grec (a. 1752). cat. man. i, 1. Patriarhicesc şi sinodicesc singiliu (a. 1785). uricariul, i, 120. Mitropolitul lacov. . . slobozi şi o sinodicească carte, negruzzi, s. i, 241, Cf. ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, DM, DEX. 2. (în sintagma) Oeol sinodicesc = mişcare a lunii efectuată într-o lună sinodieă (v. s i n o d i c 2) ; (ieşit din uz) revoluţiune sinodieă a lunii (v. sin o-dic 2). Ocoalele şi elipsele lunii împrejurul pămintului sînt în două chipuri, pe unul îl săvîrşeşte în 27 de zile. .. iar pe celălalt îl încheie în 29 de zile şi 13 ceasuri şi se numeşte sinodicesc. episcupescu, o. î. 358/21.' — PI.: sinodiceşti. . — Sinodic + suf. -esc. SINdDOCHE s. f. v. sinecdocă. SINOLdG s.m. Specialist în sinologie. Cf. resmeriţă, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE. SCRIBAN, D. Aceasta n-a împiedicat pe mulţi sinologi... să-şi însuşească limba vorbită şi scrierea chineză, l. rom. 1953, nr. 4, 18, cf. dl, dm, contribuţii, i, 121, dn2, m. d. enc., DEX. — PI.: sinologi. — Din fr. sinoiogue. SINOLtiGIC, -Ă adj. Care aparţine sinologiei, privitor la sinologie. Cf. scriban, d., dl, dm, dn2, m. d. ENC., DEX. — PI.: sinologiei, -ce. — Din fr. sinoiogique. SEVOLOGÎE s. f. Ştiinţă care are ca obiect studiul istoriei, limbii şi literaturii chineze. Cf. antonescu, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DER, DN2, M. D. ENC., DEX. — Din fr. sinologie. SINONÎM, -Ă adj., s. n. 1. Adj. (Livresc) Asemănător; echivalent cu...; corespunzător. Cîrmă la corabie, zăbala la cal... sinonime sînt. cantemir, i. i. ii, 176. Capitala ţinutului este sinonimă cu 830 case şi 6600 locuitori, asachi, l. l2/5. „Craiova“... după etimologie însemnează cetate regală, sinonimă cu clasicul „Regi-anum“ fl (1846), 1221/20. Pedantismul şi învăţătura sînt sinonime cu studia serioasă, russo, s. 48. Numirile de geţi şi de daci sînt pentru el sinonime, xenopol, i. R. i, 47. Tradiţie şi tradiţionalism în literatură nu înseamnă nimic atunci cînd sînt sinonime cu „imitarea“. în plr ii, 440. Energia e. .. sinonim cu capacitatea de travaliu, marinescu, p. a. 37. Lucrul în acest sens nu e sinonim cu reuşita, titulescu, d. 202. Roma era sinonim cu ideea de stabilitate, puşcariu, l. r. i, 327. îndrăznesc să-ţi scriu iarăşi în chestiunea ştiută („chestiunea“ era la el sinonim cu „dragoste“). căli-nescu, o. i, 102. Sensibilitatea nu e sinonimă cu slăbiciunea. preda, r. 372. în conştiinţa oamenilor... marele latifundiar e sinonim cu sclavajul, t. po-povici, se. 405. Spaima de moarle devine sinonimă cu 7869 sinonimic — 974 —. SINOPTIC descoperirea neputinţei de a crea. t iunie 1964, 71. La începutul veacului nostru numele acestui colţ de lume era sinonim cu febra mitalului galben, contemp. 1969, nr. 1 165, 10/1. „Creaţia“, „opera“, „arta“ sînt de fapt sinonime particularizate ale ideii de construcţie. românia, literara, 1969, nr. 16, 8/3, cf. dex. 2. Adj., s. n. (Cuvint, afix, formă flexionară sau construcţie sintactică) care are (aproape) acelaşi înţeles cu altul. V. s i no ni m i c (1). Cf. budai-de-leanu, lex., i golescu, c. Sinonim, ce însămnează tot un lucru ce are aceeaş înţălegere. veisa, i 1742/12. Poale să vază bogăţia limbii noastre la cele zise precum şi aceste patru zise sinonime, gtn (1836), 86 bis2/8, cf. valian, v. După etimologie, numele „arcer“ şi „sgil“ sînt sinonime, guşti, g. v. 67/2, cf. negulici. Două espresii sinonime, brezoianu, a. 108/28. Publicul ne va ierta asemenea întrebuinţarea sinonimelor ştiinţifice căruia nu-i sînt mult familiare, man. sănăt. 192/19, cf. stamati, D., polizu. Dascălul acesta luă in ochii mei un chip măreţ..., neînţeles ca şi sinonimele sale. negruzzi, s. i, 6, cf. prot. — pop., n.d., antonescu, d., pontbriant, d. Se mai pretindea că şi la arnăuţi acest termen [vlah] ar fi sinonim cu „cioban“, hasdeu, i. c. i, 39. După mulţimea sinonimelor se judecă bogăţia unei limbi, maiorescu, critice, 43, cf. ddrf. Limba nu suferă sinonime, philippide, p. 213. cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., cade. Sinonimul neaoş şi arhaic se proţăpea la jumătatea rîndului ■ din mijloc, c. petrescu, o. p. i, 257. Din bogăţia de sinonime se vor diferenţia nuanţele. sadoveanu, o. xx, 304. De obicei însă sinonime perfecte nu există, puşcariu, l. r. i, 20. Acelaşi loc poartă două nume perfect sinonime, iordan, t. 4. „Febră“ şi „căldură“ nu sînt sinonime, căci le poate lua cu călduri, fără să ai febră, călinescu, c. o. 356. Existenţa aşa-zi-şilor „termeni proprii“ nu exclude deloc existenţa termenilor sinonimi, vianu, s. 214, cf. dl, dm. Se dau cîteva serii de sinonime ale cuvintelor slave în limba română, mihăilă, î. 15. Nu avem încă ... un dicţionar de sinonime, ai 1968, nr. 935, 3/5, cf. m. d.- enc., dex. — PI.: sinonimi, -e. — Din ngr. ouvcovujxoţ, fr. synonyme. SINONÎMIC, -Ă adj., s. f. 1. Adj. Care ţine de sinonime (2) sau de sinonimie; care se referă la sinonime sau la sinonimie; propriu, caracteristic sinonimelor sau sinonimiei. V. sinonim (2). Cf. i. golescu, c., negulici. Vom putea întocmi un dicţionariu etimolo-ghic, sinonimic, omonimie şi tropic, bălăşescu, gr. 120/18, cf. prot. — pop, n. d., pontbriant, d., res-meriţă, d., scriban, d., dl, dm, dn2. Cercetarea dialogului este grăitoare şi pentru arta lui Creangă de a reţine, prin selecţie sinonimică, termenul cel mai nimerit în context, l. rom. 1965, 573, cf. m. d. enc., dex. Derivaţie sinonimică = procedeu stilistic potrivit căruia două sau mai multe cuvinte din aceeaşi sferă semantică ajung să desemneze, în sens figurat, acelaşi lucru. Se zice şi „maţe-albastre“, formulă care poale fi o „traducere“, adică o derivaţie sinonimică a lui „maţe-pestriţe“, iordan, stil. 223, cf. dl, dm, DN2, M. D. ENC., DEX. 2. S. f. (Ieşit din uz) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sinonimelor (2). Cf. şăineanu2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DN2. 3. S. f. (Rar) Totalitatea sinonimelor unei limbi; sistemul de sinonime al unei limbi; sinonimie.' Cf. dm. Pătrunderea cuvintelor străine poale îmbogăţi sinonimica unei limbi. ist. l. rom, i, 28, cf. dn2, m. d. enc., DEX. — PI.: sinonimici, -ce. — Din Ir. synonyinique, germ. Synonymik. SINONIMÎE s. f. însuşire pe care o au unele cuvinte sau expresii de a fi sinonime (2) cu altele; posibilitatea înlocuirii unui cuvînt sau a unei expresii prin sinonimul (2) lor; totalitatea sinonimelor unei limbi sau sistemul de sinonime al unei limbi, sinonimică (v. sinonimic 3); (învechit) sinonimitate. Sinonimia să zice cînd cu osebită zicere şi nume... un lucru însemnează, tîlcuim însăşi şi aceastaşi părere în multe feluri, molnar, ret. 204/13, cf. i. golescu, c., valian, v., negulici. Limba celtică are în aceasta o sinonimie elocventă, românul (1857), nr. 16, 3/1, cf. polizu, prot.—pop., n. d., antonescu, d., pontbriant, d., DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE. Sinonimia bogată ne întîmpină mult mai des decîl pletora semantică, iordan, stil. 344. Sinonimia, luată în sens strict, este foarte aproximativă, id. t. 190, cf. scriban, d. Ideea conţinută de predicat este întărită prin sinonimia verbelor, cl 1957, 233, cf. dl. Mumu-leanu dă o atenţie deosebită sinonimiei elementelor lexicale vechi, contribuţii, i, 17, cf. dm, dn2. Creangă recurge, nu o dală, la oficiile sinonimiei, l. rom. 573, cf. m. d. enc., dex. + P. ext. (Rar) Identitate; echivalenţă. Lombroso merge pînă acolo îneît încearcă convingerea sinonimiei dintre genialitate şi degeneres-cenţă. românia literară, 1969, nr. 62, 28/1. — PI.: sinonimii. — Din fr. synonyraie. SINONIMÎST, -Ă s. -m. (învechit) Persoană care se ocupă de sinonimie. Cf. polizu, antonescu, d. —PI: sinonimişti, -sie. —Din fr. synonyraiste, germ. Synonymist. SINONIMITATE s. f. (învechit) Sinonimie. Cf. stamati, d. Sinonimitate de cuvinte... exislează numai în închipuirea domnului critic, russo, s. 8, cf. dl, dm, dex. — Sinonim -\- suf. -ilate. SINdPSĂ s. f. (învechit) Rezumat; compendiu. Cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — PI: sinopse. — Si: sinopsis s. n. găldi, m. phan. 243. — Din ngr. auvoijjiţ, germ. Sinopsis. SÎNOPSIS s. n. v. sinopsă. SINOPTIC, -A adj. (Despre rubrici, tabele etc.) Care este întocmit astfel îneît permite o privire generală asupra tuturor părţilor componente. Ci. i. golescu, c., neculici. Istorie sinoptică a turcilor, gm (1854), 9/1 cf. polizu. Tîrgoviştea este pentru mine un tablou sinoptic al vieţii patriei noastre, ghica, c. e. i, 152. Raportul între aceste două diferite întrebuinţări de > pămînturi este arătat în următoarea tabelă sinoptică. î. ionescu, m. 1Î.0, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, D., PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEX, W., ŞĂINEANU2, resmeriţă, d., cade. Cu ajutorul acestor tablouri sinoptice vom memoriza mai uşor o limbă străină. puşcariu, l. r. i, 141, cf. scriban, d. De aici mulţimea schemelor, a tabelelor sinoptice... interceptează expunerea lui. vianu, a. p. 313, cf. ltr2, dl, dm. Scenografia propune decoruri planetare, sinoptice. T octombrie 1968, 7. Autorul explică... importanţa ... schemelor sinoptice, gî 1968, nr. 934, 4/4, cf. M. d enc., dex. ■v> (Adverbial) Aceste lucrări nu se mai găsesc de mult nici în occident, aşa că editarea lor sinoptic în limbile română şi franceză urmăreşte o răspîndire şi pe plan internaţional, m 1968, nr. 8, 39. Remarcabila monografie... ne revelează sinoptic imensa bogăţie a acestei opere, românia literară, 1970, nr. 100, 10/1. Hartă sinoptică = hartă cu date meteorologice culese simultan in diferite localităţi, servind la stabilirea timpului probabil pentru următoarele ore ale zilei. Cf. dl, dm. Dalele staţiilor 7876 SltfOR — 975 — Sintagmă meteorologice au diferite destinaţii, printre care şi aceea de a servi la întocmirea hărţilor sinoptice ale serviciului de prevederea timpului, probi., oeoqr. i, 228, cf. dex. — PI.: sinoptici, -ce. — Din Ir. syaoptiquc. SI.\6lt, -Ă s. m. şi î. v. senior2. SINORÎ vb. IV v. sinorisiâ. SINORIÂŞ, -Ă adj. (învechit) Vecin. Cf. valian, V., POLIZU, PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 699, GHEŢIE, K. M., BARCIANU, ALEXI, W. — PI.: sinoriaşi, -e. — Şi: sinariaş, -ă adj. vai.ian, v. — Cf. ngr. <7 u v o p s u w. SINORISÎl vb. IV. (învcchit) 1. Tranz. A băga de seamă; a acorda atenţie. S-a văzut şi scrisoare dumitali, însă, fiindcă vreme de acu nu-i iaste a sănorisă ceti ci din durere cineva grăieşti, iartăm unul altuia (a. 1821). iorga, s. d. xxi, 361, ci. gâldi, m. phan. 254. 2. .R cil. A-şi lace griji; a se potrivi (II 8). Nu vă sinorisiţi lui Boroboaţă, căci este cam nebun, sărmanul ! FILIMON, O. I, 188, cf. ALEXI, W., CADE, GÂLDI, M. PIIAN. 254, SCRIBAN, D., CONTRIBUŢII, III, 169, L. rom. 1959, nr. 6, 35. — Prez. ind.: sinorisesc. — Şi: sănorisă vb. I. — Din ngr. auvopyiliojxai (aor. al lui cuviopyio0r)v). SlîVORISi2 vb. IV. Refl. (în dicţionarele din trecut) 1. A se mărgini (1). Cf. cihac, ii, 699, gheţie, r. m., rŞsmeriţă, d., scriban, d. 2. A se Întovărăşi. Cf. şâineanu2, cade. — Prez. ind.: sinorisesc. — Şi: sinori vb. IV. cihac, ii, 699, gheţie, r. m. — Din ngr. cruvcopiaa (aor. al lui auvwpE’jco). S1XOSTOZĂ s. f. Sutură (patologică sau chirurgicală) a două oase care normal oxistă şi funcţionează separat şi bine individualizate. Cf. m. d. enc., dex, dn3. — PI.: sinostoze. — Din fr. synostosr. SIXOY1ĂL, -Ă adj. Care se referă la sinovie, privitor la sinovie; care secretează sinovie. Aceste membrane se numesc capsule sinoviale. kretzulescu, a. 128/5. Nişte secreţi uni sinoviale .. . care fac nesuferit jocul articulaţiilor, man. sănăt. 276/29, cf. polizu, p. 6, turnescu, c. 5v/8. 'Tendoanele de la muşchii picioarelor sînt ajutate in funcţiunea lor de membrane sinoviale. f.n'C. vet. 25, cf. scriban, d. Se formează o cavitate înehisă, căptuşită cu foiţă . care secretează o cantitate mică de lichid sinovial. ivelea, p. a. 105, cf. dl, dm. Se mai pot localiza pe mucoasele din jurul orificiilor, . . . lecilc sinoviale sau vasculare, în cartilaje. Atic. săn. 320, cf. dn3. Sinovila supurată .. . [este] caracterizată prin prezenţa de puroi în teaca sau cavitatea sinovială. n. med. ii, 555, cf. M. d. enc., dex. ■—Pronunţat: -pi-al. — PI.: sinoviali, . -e. — Din fr. synovial. SliVOVÎlî s. f. Lichid transparent de culoare galbenă, secretat de membranele seroase situate in cavitatea articulaţiilor, care asigură buna funcţionare a acestora din urmă. Untura încheieturilor sau sinovia. ANTHOP. 17/10, Cf. PROT. — POP., N. D., BARCIANU, ALEXI, \V., SCRIBAN, D., DL, DM, DN4, D. MED. — Din fr. synovie. SliVOYÎTĂ s. f. Boală care constă in inflamarea unei membrane care secretează sinovie. Inţlamaţiu-nea membranei sinoviale se cheamă sirwvilă. enc. vet. 1.9, cf. dl, dm, dn2. Sinovila supurată . . . [este] caracterizată prin prezenta de puroi în . . . cavitatea sinovială. D. MED. II, 555, Cf. M. D. ENC., DEX. — PI.: sinovile. — Din fr. synovite. SI1VTÂCTIC, -Ă adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la sintaxă; care aparţine sintaxei. Cf. i. golescu, c. Nici că este iertat a jertfi bunul înţeles şi legătura ce o pofteşte sintactica clădire, numai ca să bală bine versul la urmă. fm (1844), 2042/6, cf. polizu, prot. — pop., n. d., pontbriant, D. Prin coiistrucţiunea lor sintactică, compatrioţii noştri... introduc pe toate zilele în limba română o denaturare a spiritului propriu naţional. MAioREScy, critice, 13. Toată munca lui se încheie într-o combinare sintactică de vorbe, vlahuţă, s. a. ii, 38. O grupă de cuvinte, care formau Un complex sintactic, s-a contopit într-o unitate, philippide, p. 112. Forme gramaticale şi sintactice de fel albanez în limba română se întîlnesc mai multe şi de mare însemnătate. XENOPOL, I. R. I, 133, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞÂINEANU2, resmeriţă, d., cade. Nu şi-au schimbat structura sintactică a graiului, dar şi-au modificat vocabularul. sadoveanu, o. xx, 299. Are uneori rolul unui auxiliar sintactic, puşcariu, l. r. i, 41, cf. scriban, d. în direcţia libertăţilor sintactice, iniţiativele lui Arghezi ne apar mai puţin pregătite, vianu, a. p. 266. Nu toate predicatele formate dintr-o combinare de cuvinte au acelaşi sens sintactic, cv 1949, nr. 6, 46. în cursul lecţiei se deda unor limpeziri sintactice, se lăsa transportat de un mod foarte aparte de a întinde cuvîntul. blaga, h. 125. Acelaşi cuvînt poate avea ..., după locul ocupat în propoziţie, funcţiuni sintactice deosebite, scl 1954, 122. Principala cauză este de natură sintactico-morfo-logică. ll i, 105. O prea evidentă sarjare sintactică şi lexicală alcătuiesc toată ... capacitatea literară a unui atare procedeu, constantinescu, s. ii, 259, cf. dl, dm. Faptele sintactice regionale sînt ... puţine în operele scriitorului, contribuţii, ii, 212, cf. dn2. Separînd unităţile sintactice după specificul raportului dintre ele, punctuaţia urmează lectura, l. rom. 1967, nr. 1, 63. Din punct de vedere sintactic, textul .. . prezintă unele construcţii realizate ... prin inversiunea termenilor frazei, românia literară, 1969, nr. 15, 5/3. Ion Barbu este în astfel de ocazii un mare prozator, înlr-un stil sever şi mai pur sintactic, decît în. .. ermeticele pagini despre poeţi, contemp. 1969, nr. 1 167, 3/7, cf. m. d. enc., dex. •v> Fonetică sintactică v. f onctică. 2. S. f. (învechit, rar) Sintaxă. încă nu puteam să-mi dau scama de regúlele şi de secretele sintacticei! sion, p. 359. — PI.: sintactici, -ce. — Din ngr. auvxaxTtxói;, fr. syntactique. SINTAGMÁTIC, -Ă adj. Care se referă la sintagmă; care aparţine sintagmei. Deosebirea dintre seriile sintagmatice şi cele asociative nu este absolută, vianu , p. 129. împărţirea sintagmatică a vorbirii depinde de vorbitor, graur, i. l. 160. Relaţia sintagmatică stabilită între doi termeni poale fi marcată la unul din termeni sau la amîndoi. scl 1957, 441, cf. dn2. — PI.: sintagmatici., -ce. — Din fr. syntaqmatique. Cf. germ. s y n ta g m a-tisch. SINTAGMĂTION s. n. (Jur.; grecism învechit) Cod. Care pravili, lălmăcindu-să pe limba rumănească, le-ani aşăzat domni ia mea în deosebit sintagma! ion, adică carte. prav. cond. (1780), 56, cf. gâldi, m. phan. 254. — Din ngr. auvray^âriov. S1NTĂGMĂ s. f. Unitate semautică-sintactică stabilă, formată dinlr-un grup de două sau de mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare. Nu numai cuvintele, ci şi sintagmele sini supuse contaminării. puşcariu, l. r. i, 22. Limba curentă n-ar putea da. naştere unui asemenea derivai de la un cuvînt compus sau de la o sintagmă, iordan, t. 411. Este de observai tendinţa unor scriitori de a elimina legăturile 7889 SlÑTAX" — <576 — SlNTERiZARÎ? contextului, unitatea acestuia slabilindu-se . . . 'fălii ajutorat vreunei sintagme, vjanu, m. 158. Sintagma caic cea mai mică unitate de bază iu procesul vorbirii şi al. gitulirii. ohauk, i. l. 160. Sintagmele celor trei circumstanţiale de timp se află in urma verbului determinai. cl 1957, 237, cf. dl, dm. Construcţiile imitative obţinute prin. alternarea regulată a accentelor... ajută unei mat bune distribuiri a textului în sintagme ritmice egale, contribuţii, i, 242, cf. der. Sintagma „teatru de idei“ are o evidentă nuanţată, pleonastică. v. rom. ianuarie, 1965, 149. Prezenta unei forme verbale în structura unor sintagme nu constituie... un indice al funcţiei lor predicative, j,. rom. 1967, 402. Critica literară a avut imens de suferit datorită împrumutului de sintagme si vocabule proprii limbajului altui domeniu. românia literară, 1969, nr. 34, 5/2, ci. m. d. enc., dkx . — PI.: sintagme. — Din fr. sytUnijine. SINTÂX s. n. v. sintaxă. SINTAXĂ s. f. Parte a gramaticii carc cuprinde regulile privitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii şi fraze; îmbinare a cuvintelor în propoziţii şi fraze; (învechit) sinteză (4), (învechit, rar) sintactică (v. sintactic 2). O învăţătură învăţată fără numai cit m-am ispitit a linge pre dinafară puţinei gramatica şi sintaxisul (a. 1652). gcr i, 157/7. Gramatica are patru părţi: ortografia, cllmologhua, sinlaxis şi proso-diia. st. lex. 220r/12. Gramatica iasle meşteşugul ciuntitului care arată construcţiut sau sindaxis, adică alcătuirea părţilor cuvîntului. văcărescul, ur. 1/8, Despre sintax. şincai, p. p. 177. Socol cum că datorie [sic!] lui nu va fi a învăţa catehisin, cc sintaxin, . . . alghebran (a. 1793). iorga, s. D. vii, 252. Învăţătura cum să poală neştine cuvintele cele osebite a le încheia întru grăbire să numeşte sinlaxis. tempea, gram. 5/17, cf. | BUDAI-DE1.EANU, IJSX., DIACONOVICl-LOCA, GR. ROM. 13/9. Sintaxul este partea aceea a gramaticii care ne arată relaţia şi cuviinţa zicerilor ce au între dînsclc. heliade, gr. iîom. 73/.'!, cf. i. golescu, c. In limba românească numai materii sînt din cea latinească, iară ţesătura şi sintaxul ci cu totul este deosebii, fm (1838), 14/1. Sintaxul este partea aceea a gramaticii care ne arată relaţia şi cuviinţa zicerilor, uk. r. — n. ii, 1/4, ci. valian, v. Conjugarea părţilor cuvîntului sau sintaxa. gram. moi.d. 3V/13. In cel de al doilea [an] vor învăţa sintaxul aceştii limbi, regul. org. 376/21, cf. negulici, stamati, 0. Se va aşeza sintaxa şi ortografia . . . după duhul istoriei şi a originii neamului., russo, s. 91. Limba noastră. . . nu este fără gramatică, fără sinlaxis şi fără ortografie, negruzzi, s. i, 5, cf. polizu. Sintacsa sau întocmirea cuvintelor între sine. bălăşescu, gr. 5/12, cf. PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D., PONTBRIANT, d. Mi-aduc aminte de... sintaxa îndrăzneală a neuitaţilor mei oratori clasici, caragiale, o. v, 78. A dat gata gramatica cu etimologia, sintaxa şi cu ţoale chichiţele ei. vlajiuţă, s. a. ii, 360, cf. ddrf. Avui de profesori pe astronomul Gcnilie pentru geografie..., pe loniţă Popp pentru giamalică şi sintaxă, sion, p. 364. Na cunoaşte nici sintaxa, nici grămal ica. coş nuc, i>. ii, 128, cf. alexi, w. N-a învăţat de-ajuns sintaxă. angmel — iosif, c. m. i, 23. Ritmul, rima, sintaxa şi, în general, limba au reguli peste care nu se poate trece. in PLR 11, 250, cf. RESMERIŢĂ, I)., ŞĂINEANU, D. U., cade. Ar fi fost mai bucuros să păzească vacilc decîl. să-şi sfarme creierii cu sintaxa latinească, rebreanu, nuv. 295. Cuvintele ei.au ritm . . . şi sintaxă, galaction, o. a. ii, 329. Examenul umanistic ... se împotmoleşte în nămol de morfologie şi sintaxă, i. botez, b. i, 29. Înghiţea pe nerăsuflate: catehisme, gramatici, aritmetici, reguli de sintaxă, cocea, s. ii, 113. Creangă iese. din zona povestirilor de basme populare oric.il de măiastră ar fi sintaxa lor. sadoveanu, o. xx, 250. Se poale spune că stilistica, in sens larg, nu este decit un aspect al. sintaxei, iordan, stil. 20, ci. scriban, i?. Construc- tiile lui Arghczi an reînnoit sintaxa română prin efectul unei anumite dislocări a părţilor frazei, vianu, l. u. 595. Lipsesc . . . studiile de amănunt asupra problemelor dc sintaxă, sol 1954, 100. Sintaxa studiază felul cum cuvintele şi formele lor sînl folosite pentru a alcătui fraze, graur, i. i.. 123. Limba nu este itn conglomerai de cuvinte, ci un tot organizat in propoziţii după anumite reguli de morfologic şi sintaxă, macrf.a, f. 18. Lexicul, pitorescul locuţiunilor, sintaxa variază dc la individ ta individ, constanti.nescu, s. ii, 145. Un curs universitar dc sintaxă care . . . conţine un bogat material, cl 1957, 19, cf. di., dm, dn2. Împrumuturile străine, frecvente şi variate în lexic, 'morfologie şi Sintaxă. ist. ut. rom. ii, 9. Progresul rezidă in primul, rîncl în vocabular şi, prin aceasta, în sintaxă, care, datorită eliminării peri frazelor greoaie, devine suplă. coteanu, "R. l. 64, cf. gram. ROM3, ii, 7. El păstrează o remarcabilă, claritate şi discreţie a lexicului, sintaxei, intonaţiei, românia literară, 1969, nr. 22, 9/2. loir Barba umple această noţiune cu delicată ştiinţă de matematician al sintaxei, contemp. 1969, nr. 1 178, 3/2, cf. M. d. enc., dex. <0- F i g. Miss Fowler... stilul, şi sintaxa dumneavoastră sufletească au motive să fie satisfăcute, aromezi, s. vii, 172. <0* Sintaxă poetică = ansamblu de procedee stilistice care, uzînd de topica propoziţiei şi a frazei, măresc expresivitatea limbii literare şi posibilităţile de exprimare artistică. Cf. der. Sc discută morfologia . . . schimbarea clasei morfologice, sintaxa poetică, l. rom. 1967, 277. — Scris şi: (învechit) siniaesă. —PI.: sintaxe. — Şi: (Învechit) siiitáx, sintáxin, sintaxis, simlăxis s. 11. — Din ngr. oóvtoí^k;, lat. syntaxis, ■ ir. Syutaxe. SINTÁXIN s. n. v. sintaxă. S1NTÁXIS s. n. v. sintaxă. SÎNTĂ s. f. Mică ambarcaţic cu visle, care poale trece prin locuri foarte strimte. Societatea vapoarelor . . . lua sinte cu lopeft şi, trccînd cataractele, viuea pînă la Cladova. i. ionescu, m. 77, cf. ni., dm. . — PI.: sinte. — Cf. it. s i n t i n a. . SINTEÁZK s. f. pi. Clasă de enzime carc catalizează linele procese de sinteză din organism. Cf. der, m: d. enc. , — Pronunţat: -le-a-, — Din germ. Syntlieasen. SJNTEMÉNT s. . n. v. sentiment. SINTÉR s. n. (Prin Dobr.) Varietate de griu de primăvară. Cf. ii n 281, 319. — Şi: sintérá s, f. H ii 319. — Din tc. sttnter. Cf. ngr. a it ápi „grîu“. SINTÉRÁ s. f. v. siii.ler, S1NT1ÎRTZ vb. 1. I. lie TI. (Despre conglomerate formate din pulberi metalice, ceramice etc.) A trece prin fenomenul de sinterizare (1). CI'. w. n. enc. 2. T r a n z. (Complementul indică conglomerate formate din pulberi metalice, ceramice t;tc.) A supune operaţiei de sinterizarü (2). Amestecurile de constituenţi . . • sc pol sinleriza atîl fără, cit şi cu fază lichidă. LTR2 XV, 707, cf. DL, DM, M. O. ENC., DEX.' — Prez, ind.: sinlerizez. — Cf. germ. Sinte r. .SliVTUlUZÁltti s. f. 1. Fenomen de lipire a pulberilor'metalice, cerámico, etc. in urma încălzirii şi presării lor. Cf. lth3, Dr., dm, dek, dn2, m. d. enc., dex. 2. Operaţie de realizare a unor piese prin Încălzirea unor pulberi şi prin presarea lor in forme speciale, c o n c r e ţ i o n a r e. Cf. M. d. enc., dex. 7900 SftXTEUÍZAT — 977 — SlNTKTIZÁ •— PI: sinterizări. — V. sinteriza. SIMTEBIZÁT, -Ă adj. 1. (Despre conglomerate formate din pulberi metalice, ceramice etc.) Care a trecut prin fenomenul de sintetizare (1). Cf. s i ii t e-riza (1). ;2. (Despre piese metalice, ceramice etc.) Care a fost obţinut printr-un proces de sinterizare (2). Ci. «Interi» (2). Testăm permanent întreprinderile ce au nevoie de produse sinterizale cu serii mari de fabricaţie, flacăra, 1976, nr. 2, 7. — PI.: sinterizaţi, -te. — V. sinteriza. SEVTÉS s. f. v. sinteză. SINTESÍ vb. IV. Tranz. (învechit) A compune; a aranja. Cărţile ce singur le-a sintesit (a. 1787). găldi, m. phan. 254. Ceteşte, sinteseşte şi scrie domneşcile hotărîri. id. ib. „Dioptra“ sau „oglindă“... adusă la lumină şi sintesită şi împodobită cu cinci fealuri de stihuri (sfîrşitul sec. XVIII), cat. man. ii, 32. — Prez, ind.: sintesesc. — Din ngr. ouvQctco. SINTESIS s. f. v. sinteză. SINTETIC, -Ă adj. 1. Care ţine de sinteză (1) ; privitor la sinteză; care este obţinut prin sinteză; care se bazează pe sinteze, care operează cu sinteze. V. concis, laconic, rezumativ, succint, suma r. Cf. i. golescu, c., negulici, stamati, d. Veacurile prefac limbile din epice i/ţ sintetice, din povestitoare in învăţătoare, russo, s. 52, cf. pol-izu. Să părăsim pentru moment tărîmul sintetic, ghica, c. e. iii, 12, cf. PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D., PONTBRIANT, D. Să ne oprim un moment asupra semnificaţiunii sintetice a numelui ,,Arabia“, hasdeu, i. c. i, 105. Poetul trebuie să aibă mai ales calităţi sintetice, trebuie s<¡ vadă mai ales ansamblul, gherea, st. cR. m> 140, cf. UARciANu, ai.exi, w., şăineanu2. Zoia ... an simbolist sintetic, petică, o. 411, cf. resmeriţă, d. Ne putem armoniza in mozaicul literaturii universale, înţr-un tot sintetic, in plr ii, 442, ci. cade. Acestei realităţi cu eforenţe paradoxale, literatura i-a dat o consistenţă sintetică, lovjnescu, c. vii, 47. Cultivă diferitele genuri ale ariei teatrale în vederea realizării unui teatru sintetic, sahia, u.r. s.s. 147. Arlur Gorovei a scris şi lucrări sintetice ţoarle apreciate, sadoveanu, o. xx, 70. Căminele . . . lucrează potrivit concepţiei sintetice despre viaţa colectivă, guşti, p. a. 284. într-o expunere sintetică cespre limba unui popor nu poale lipsi un capitol asupra legăturii între limbă şi neamul care o vorbeşte, puşcariu, l. R. i, 10, cf. scriban, r>. Metoda lui e mai mult sintetică decît analitică, vianu, a. p. 160. Înţelegerea pentru desenul sintetic . . . îi vine. de la educaţia sa de caricaturist, oprescu, s. 88. Arta modernă în ! toate manifestările ei c sintetică. «alea; s. t. i, 75. j Am'ocolit-exegeza minuţioasă o sintaxei şi a metaforei, j pentru a nu jărîmiţa o interpretare sintetică, constan-tinp-scu, s. i, .182, cf. r/ni2, di., t>m, dn2, contribuţii,- ¡ i, .72. Alcătuieşte o expunere sintetică . enc., dex. 4-. (I.ingv.; despre limbi flexionare) în care raporturile gramaticale se.exprimă,.de obicei, prin adăugarea de.afixe Ia tema cuvintelor. Păstrarea unor particule şi terminaţii, rămăşiţe a unei limbi sintetice, heliade, paralelism, i, 7/8. Limba latină devine mai. sintetică sub pana nervoasă a marelui scriitor, lovinesçu, c. viii, 47. O limbă oarecare, poate fi sintetică în raport cu o serie de limbi, dar analitică în raport cu altele, graur, i. l. :.187, cf. dl, dm. Au suferit influenţa unor limbi mai sintetice, l. rom. 1967, nr. 1, 91, cf. M. D. enc., dex. <0* (Adverbial) Problema este prezentată sintetic. panaitescu, o. ţ. 5. . 2. (Despre materii, materiale, produse chimice sau industriale) Care este obţinut pe cale artificială (prin sinteză 2). Cf. dl,- dm, m. d. enc., dex. In timpul operaţiei au fost folosite materiale sintetice, scînteia, 1977, nr. 11 004. + (Despre discipline ştiinţifice sau despre ramuri ale acestora, mai ales despre chimie) Care aie ca obiect studiui materialelor şi produselor chimice sau industriale sinteticc (2). Un conferenţiar străin destăinuia unui public uimit cuceririle chimiei sintetice, arghezi, s. x, 9, — Pl.: sintetici, -ce. — Din ngr. auvOeTiKdç, fr. synthétique. SINTETIGEŞTE adv. (învechit) în mod sintetic (I). în loc de a începe analitic .. ., Descartes procédé sinteiiceşle. arhiva, ii, 291, cf. pontbriant, d. — Sintetic -f suf. -este (după fr. synthétiquement). SI1VTETÎSM s. n. Faptul, însuşirea de a fi sintetic (!)• Cf. antonescu, d. Acest amestec de sintetism . ..• este, poate, semnul cel mai izbitor al contribuţiei şale literare, vianu, a. p. 162. Era singurul chip de a face inteligibil sintetismul latin, perpessicius, m. iii, .110,. cf. dn2. In dansul modern — formă evoluată a dansului, academic — sintetismul devine şi mai. strident, românia literară, 1969, nr. 24, 29/2, cf. dex. — Din fr. synthétisme. SINTETIZA vb. I. Tranz. 1. A formula într-o sinteză (1) ; (complementul indică elemente componente ale unor abstracte) a combina, a asocia, a uni etc! prin sinteză; (complementul indică sumarul, conţinutul unei cărţi, al unei lucrări, al unei expuneri etc.) a reda, a povesti, a descrie etc. pe scurt, a recapitula, a rezuma (1), (învechit, rar) a re capitul ui. V. generaliza, însuma. Formarea, ideilor generale şi dasificaţiunea lucrurilor corespund la două tendinţe esenţiale ale minţii omeneşti: aceea, de a generaliza, de a sintetiza şi aceea ... de a analiza. conta, o. f. 440, cf. alexi, w\, şăineanu2. Sini nume sugestive, care, în cinci litere, îţi sintetizează un porr trei. hogaş, dr. i, 312. Scythii . .. sintetizau întreaga artă a stepei, pârvan, g. 164, cf. cade. Arta care ţinteşte veşnicia ... se adresează întregii omeniri, sinleli-zînd năzuinţele ■ ei cele mai mari. co;cea, s. ii, 316, cf. scriban, D. [Istoria] sintetizează epocile în personajele care le-au reprezentat, arghezi, b. 138. Clasicismul lui Caragiale a sintetizat în aceste tipuri şi categorii morale nu numai fiinţe de tranziţie socială, con-stantinescu, s. ir, 27, cf. m., mi. Este de un deosebii interes , ca să sintetizăm astăzi experienţa acestei lupte. v. rom. septembrie .1958, .5.. Referatele "diri domeniu! legùmicnllurii au 'sintetizai rczullalélè cercetării a 2~47 de soiuri, scînteia, 1966, nr. 6 829. Această culegere. .:. sintetizează activitatea meritorie a cercurilor literare ale pionierilor, cî 1968, nr. 931, 2/7. Raportul... a sintetiza'!, (Ic asemenea, sarcinile ce slau în faţa tinerelului studenţesc, contemp. 1969, nr. 1 175, $/2, cf: M. D. enc., dex. -O K e i 1. i m p e r s. Ceea ce a fost şi va fi. se sintetizează în prezentul etern al verbelor. vianu, m. 250. (F i g.) Şi lumina şi tablourile şi crizantemele se sintetizează într-o armonie superioară. petică, o. 296. 2. (Complementul indică produse chimice compuse) A obţine prin sinteză (2); (complementul indică ele- 7908 Sintetizare — df á — sinteza mente componente ale unor compuşi chimici) a combina, a uni prin sinteză. Cf. cade. Se creează... un fel de simbioză perfectă între plantă ţi bacterie, planta dînd bacteriei hrana gata sintetizată, enc. atgr. iv, 171, cf. di-, dm. Un organism incapabil să sintetizeze suficiente grăsimi, abc săn. 336, cf. M. D. enc., dex. O Refl. Ar fi bine să se sintetizeze un preparai chimic cu ajutorul căruia să se poată cómbale mana. scÎnteta, 1960, nr. 4 855. Sub impulsul uriaşei cantităţi de energie se sintetizau clin hidrogen, metan... şi vapori de cipă felurite substanţe ce se dizolvau în apa ele pe fundul vasului, românia literară, 1969, nr. 34, 23/4. — Prez, ind.: sintetizez. — Din fr. syiithétiser. SINTETIZASE s. f. Acţiunea de a sintetiza şi rezultatul ei. 1. Formulare, intr-o sinteză (1). a unor abstracte; combinare, asociere, unire etc.., prin sinteză, a unor elemente componente ale unor abstracte; redare, povestire, descriere etc., pe scurt, a conţinutului unei cărţi, al unei lucrări, al unei expuneri etc., recapitulare, rezumare, (învechit) recapitula ţ i e. V. generalizare, rezumat. Cf. sintetiza (>)• Cînd mintea face un pas înainte, ea capătă o mai mare putere de analizare şi de sintetizare a lucrurilor, conta, o. f. 444, cf. dl, dm. Muncă de sintetizare permanentă a cunoştinţelor anterioare. L. rom. 1959, nr. 4, 47. Studiul biologiei . . . solicită capacitatea de abstractizare, de sintetizare, gî 1968, nr. 935, 1/5. Lectura lucrărilor publicate . . . îmi lasă impresia unor succesivc decantări, a unor sintetizări, scînteia, 1969, nr. 8 192. Este cu putinţă ca din selecţionarea şi sintetizarea dalelor cunoscute să rezulte unele observaţii, românia literară, 1970, nr. 78, 2/1, cf. m. d. enc., dex. 2. Obţinere prin sinteză (2) a unui compus chimic; combinare, unire prin sinteză a elementelor componente ale unui compus chimic. Cf. sintetiza (2). Au fost găsite căile şi metodele care duc la . . . sintetizarea unor specii atomice noi. sanielevici, r. 9, cf. m. d. enc., dex. — PI.: sintetizări. — V. sintetiza. SINTETIZÁT, -Ă adj. I. (Despre abstracte) Carc a fost formulat intr-o sinteză (1); (despre elemente componente ale unor abstracte) combinat, asociat, unit etc. prin sinteză, rezultat prin sinteză; (despre conţinutul unei cărţi, al unei lucrări, al unei expuneri etc.) redat, povestit, descris etc. pe scurt, recapitulat. V. generalizat. Ci. sintetiza (1). Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 2. (Despre compuşi chimici) Care a fost obţinut prin sinteză (2) ; (despre clemente componente ale unui compus chimic) combinat, unit prin sinteză. Cf. sintetiza (2): Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — PI.: sintetizaţi, -te. — sintetiza. SINTETIZATOR, -OÁRE adj., .s. n. 1. Adj. Care sintetizează (1). în ciuda unor concepţii finaliste. . ., opera lui ... . se impune totuşi prin dialectica substanţială şi nuanţată a ideilor lui sintetizatoare, contemp. 1969, nr. 1 169, 9/1. Însuşi scriitorul american ar fi , trebuit să-şi termine opera . .. printr-un apendice critic şi sintetizator, românia literară, 1970, nr. 102, 8/2, cf. DEX. 2. S. n. (Rar) Sintetizor (1). — Pi.: sintetizatori, -oare. — Sintetiza -f suf. -tor. SINTETIZOR s. n. 1. Instrument electronic complex, folosit pentru generarea artificială a limbrurilor specifice instrumentelor clasice sau a unei infinităţi de efecte sonore inedite care măresc expresivitatea artistică; (rar) sintetizator (2). 2. (In sintagma) Sintetizor de vorbire = a) aparat electronic complex care simulează funcţiile aparatului fonator uman, în scopul producerii vocii şi vorbirii pur artificiale; 1>) procesor electronic care reduce redundanţa semnalelor vorbirii umane în scopul manipulării lor cu maximă eficienţă în diferite sisteme. — Pl.: s'intetizoare. — Din fr. synthétiseur. SINTÎ.ZĂ s. f. 1. (Adesea fi g.) Metodă generală de cunoaştere, materială sau mintală, carc constă din reunirea intr-un tot a elementelor date, la început, separat (şi rezultate dintr-o analiză prealabilă); Îmbinare a două sau mai multe elemente, care pot forma un tot unitar (cu proprietăţi ce nu se obţin prin combinarea mărimilor care reprezintă proprietăţile elementelor); p. e x t. recapitulare succintă, rezumat. V. analiză. Cf. budai-deleanu, lex., VÎHNAV, I.. 5r/8, VALIAN, V., NEGULICI, MARIN, PR I, 53/11, stamati, d. Omul este sinteza generală a planetei pe care locuieşte, -românul (1857), nr. 3, 2/1, cf. polizu, PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D., PONTBRIANT, D, Cine oare nu recunoaşte aci sintezaţcelor trei naţionalităţi ale Ardealului, hasdeu, i. c. i, 12. Sintezei feste] compunerea unui întreg din părţile care îl alcătuiesc. maiorescu, l. 154. Principiul conservator nu este decît sinteza acestor forţe convergente, conta, o. f. 193. Idealul artistului ar fi ca din doi termeni ai personificării să creeze prin sinteză artistică un al treilea, ghe-rea, st. cr. iii, 301. Operele de valoare universală sini. . . un fel de sinteză a dezvoltării culturii nationale (a. 1894). plr i, 432, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2. Învăţatul sas Cari Gooss . . . scrisese lucrarea . sa de sinteză, pârvan, g. 1. Această alipire a lui Odo-bescu la aceste două publicaţii ... ne arată posibilitatea sintezei criticismului moldovenesc cu patruzecioptis-mut muntenesc, ibrăileanu, si*, cr. 217. Ce sintesă ■deplină şi clară putea el să deie asupra unui vast domeniu. bul. com. ist. nr, VI, cf. resmeriţă, d., cade. Caliban, superba sinteză a imaginaţiei lui Shakespeare. lovinescu, c. iv, 55. Lumea a fost creată ca să fie dărîmatăşi reconstituită după o nouă sinteză, c. petrescu, î. ii, 184. Nu poţi cuprinde într-o sinteză mai desăvir-şită darurile minunate ale acestui popor, cocea, s.- i, 122. Parisul, pentru orice tînăr, e sinteza tuturor seduc-ţiunilor contradictorii, teodoreanu, m. iii, 93. N-au elaborat măcar o lucrare de biografie şi sinteză, sadoveanu, o. xx, 499. Academia . . . este imaginea organică a eternului deziderat de sinteză a tuturor ştiinţelor. D. guşti, p. a. 199. Aveam toată vigoarea tinereţii — alît de necesară unei opere de sinteză, puşcariu, l. r. i, 1, cf. scriban, d. Din aspra contopire a gerului polar . . . Sinteze transparente de străluciri avide Zbuc-liesc din somnorosul noian originar, i. barbu, .i. s. 6. Dante Alighieri . . . este sinteza cea mai înaltă a evului mediu, oţetea, r. 196. Pictorii . . . reprezentau în tablourile lor aspecte dc rezumai, de sinteză, oprescu, a. m. 10. Muncitorii constituiau sinteza revoluţionară esenţială dintre gînd şi faptă, arghezi, n. 133. O atare descripţie nu-i posibilă fără o prealabilă analiză şi-sinteză. călinescu, c. o. 57. Balzac ne apare ca unul. din scriitorii care a obţinut acea sinteză ... a realismului şi romantismului, vianu, l. u. 485. Conştiinţa e o sinteză activă a tuturor elementelor psihice într-o individualitate, ralea, s. t. ii, 34. Cu materialul sistematizat înaintea lui de alţi cercetători de documente, să treacă la .. . lucrări de sinteză, camil petrescu, o. ii, 419. Hasdeu ambiţionează să rezolve, în aceeaşi . operă, spiritul de analiză şi spiritul de sinteză, con-: stantinescu, s. iii, 117, cf. dl. O dală cu teatrul, se iveşte prima marc sinteză intre epic şi liric. v. rom. iulie 1958, 117, cf. dm. Nici o gîndire ... nu e posibilă în afara unităţii dintre analiză şi sinteză, cf 19fil, nr. 1, 194. A adus în sinteza sa o scrie de lămuriri noi. stoicescu, c. s. 11, cf. der. Pulscază-n dirct live sinteze 7913 SINTEZIE — 979 — SINUCIDE de elanuri, vulpescu, p. 150, cf. dn!. Personajul lilcrar este esenţa, sinteza. . . unor fapte morale, dramatice, unice, contemp. 1969, nr. 1198, 3/2. G. Călinescu emile asupra amfitrionului de la „Sburătorul“ nu mai puliñ de şapte portrete succesive. . ■ imposibil de condensat într-o sinteză, românia literară, 1970, nr. 111, 9/1, cf. m. d. enc., dex. Satul românesc, „expresie a unei veşnice tinereii“, e o sinteză a întregii arte populare, rl 1978, nr. 10 338. 4-(Concretizat) Lucrare, operă ctc. sau parte a acestora care abordează datele esenţiale ale unei probleme, ale unei discipline etc. Curentul studiilor istorice a început să se opună marilor sinteze care le inspirase la începui, vianu, l. ii. 181. Unele capitole de sinteză. . . reprezintă un real progres faţă de istoriografia medievală, ist. lit. rom. ii, 40, cf. dex, dn3. + Unitate didactică Intre laturi, tendinţe etc. contrare. Cf. der, m. d. enc. + Moment final al triadei hegeliene, care reprezintă fuziunea tezei şi a antitezei, într-o unitate superioară. Cf. der. Triada hegeliană a 4—~t antitezei şi sintezei, m 1968, nr. 2, 15, cf. m. d. enc., dn3. 2. (Chim.) Operare de obţinere a unui compus chimic fie din elementele chimice componente, fie plecînd de la compuşi mai simpli. Chimia..., din studierea cazurilor individuale..., caută să afle... descompunerea lor prin analiză, combinarea lor prin sinteză, mmorescu, l. 112. Zicem că facem sinteza unui corp cînd luăm din elementele din care se compune şi le combinăm pentru a produce acel corp. poní, ch. 52. Nucleul, este. necesar pentru funcţiunile celulei, intervenind activ în ţoale procesele de sinteză biochimică. enc. agr. iv, 201. Sinteza se face plecînd de la elemente. macarovici, ch. 18/3, cf. L'i’R2, dl, dm. Toate aromele pămînteşti, Pe calea sintezelor chimice, Ni le aduc moldovenii, De la Oneşti la Borzeşti. brad, o. 88, cf. der. Uşurează, sinteza glicogenului în ficat, abc săn. 320, cf. dn2. Radiaţiile ultraviolete... sau chiar lumina vizibilă favorizau sinteza a numeroase tipuri de substanţe organice, românia literară, 1969, nr. 34, 23/3, cf. M. D. ENC., DEX. 3. (Fiz.) Combinare a culorilor rezultată din amestecul a două sau mai multe culori sau din suprapunerea acestora. Cf. i.tr2, der, m. d. enc., dex. + Recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distantă. Cf. dex, dn3. 4. (Gram.; învechit) Sintaxă. Síntesis iasle cînd încheiarea să face cătră înţeleagere iar nu călră cuvînl. EUSTATIEV1CI, GR. RUM. 107r/4, cf. I. GOLESCU, C. A doua parte a gramaticii arată diferitele moduri ale împreunării lor în pr&poziţiuni. Aceasta este sinteza sau sintaxa gramaticală, maiorescu, l. 15. ~ Scris şi: sintesă. — PI : sinteze. — Şi: (învechit) sintézie (valían, v), si ii tés (budai-deleanu, lex., vîrnav, L. 5^/8), síntesis s. f. — Di» ngr. ouvOeaiţ, fr. syutliese. SINTÉZIE s. f. v. sinteză. SINTÍCHI s. n. (Grecism învechit) Tratat (1); convenţie. Cf. galdi, m. phan. 254. — PI.: ? — Din ngr. cruv8i(xyj. SJATIVIKNT s. n. v. sentiment. SINTONIE s. f. (Fiz.) Egalitate a frecvenţelor de oscilaţie ale mai multor sisteme fizice oscilante; acord. Cf. LTRa, DM, DN"*, DER, M. D. ENC-, DEX. - — PI.: sinlonii. — Din fr. syntonie. SINTONIZA vb. I. Tranz. (Complementul mdică sisteme lizice oscilante, de obicei de înaltă frecvenţă) A face să oscileze cu aceeaşi frecvenţă; a acorda. Cf. cade, dm, m. d. enc., dex. — Prez. ind.: sintonizez. — Din fr. syutoniser. SINTONIZARE s. f. Faptul de a sintoniza; operaţie de reglare a două sau mai multe sisteme fizice oscilante, de obicei de înaltă frecvenţă, pentru a oscila cu aceeaşi frecvenţă; acordare. Cf. ltr2, dn2, dex. — V. sintoniza. SI NT O NIZ ATO R s. n. (Rar) Aparat cu care se cxecută sintonizarea. Cf. cade. — PI.: sinlonizaloare. — Din fr. syntonisateur. SINTROFÎE s. f. v. sindrofie. SlNTRON s. n. (Grecism învechit, rar) Tron1 (bisericesc). Şi-l puseră în sw[i]n2(u]Z sinlhron, adecă în scaun ce iaste în su[î]ni[u]Z oltariu unde şade arhiereul. dosoftei, v. s. noiembrie 123r/35. Şi deacă-l văzu hărodul în scaun se potoliră deplînsuri şi să mîngîiară vezîndu-l în scaunul si>[î]ni[u]iui ollaria ce să cheamă sintronon. id. ib. 160r/29, cf. alexi, w., şăineanu2, tdrg, res-mebiţă, d., cade, scriban, d. — Scris şi: sinthron. — PI.: sintronuri. — Şi: sintronon s. n. — Din ngr. 'Tov0povoţ. SINTRONON - s. n. v. sintron. SINŢ s. n. v. simţ. SINŢÎ vb. IV v. simţi. SINŢITOR, -O.YlUi adj. v. simţitor. SINUCÎI), -Ă subst. (învechit) 1. S. m. şi f. Sinucigaş. întăi vine ateistul,. . . Paricidul, sinucidul. scrîşnind după el'purcede. asachi, s. l. i, 205. Sinucizul [Titlu], i. văcăbescul, p. a. 51/1. Necunoscutul acesta, grozavul acesta sinucid, era Alonso. fm (1842), 141/26. Muribundului speranţa, ... La sinucid o umbră ce-i sperie desperarea, Nimic, nimica eu. eminescu, o. i, 20, cf. CONTRIBUŢII, II, 68, BOSETTI — CAZACU, I. L. R. I, 447. <0” (Adjectival) Acum... mina-mi sinucidă, grăbind fulgerul morţii, îi va întoarce înapoi darul, bolliac, m. 39/9. 2. S. n. Sinucidere. La ce-o s-ajungă? La un sinucid. voinescu ii, m. 18/5. Vericine moare de foame, lipsin-du-i lucrul, învinovăţeşte pe soţietale de sinucid de bunăvoie. man. sănăt. 22/16. Pierderea iluziuriei.. . aduce cu sine scepticismul, monstru de sînge, părinte al turbării şi al sinucidului. filimon, o. i, 136. Am despre sinucid nişte idei care nu se vor schimba niciodată: e o laşitate, baronzi, m. 469/22. -y- F i g. Această nelucrare, această apatie, acest... sinucid moral... nu se poale atribui numai la nenorocirea că emigraţia n-a fost niciodată adunată la un singur loc. voinescu ii, ap. ghica, a. 795. — PI.: sinucizi, -de. — Şi: (învechit, rar) sinueiz s. m. — Postverbal de la sinucide. Cf. it. s u i c i d a, fr. s u i c i d e. SINlft’ÎDE vb. III. R e f 1. A-şi provoca în mod voluntar propria sa moarte; a se omori (1), a-şi face (singur) seama (v. seamă I 2), (livresc) a se suicide, (rar) a se ucide, (popular) a se sodomi (2). Cf. i. golescu, c. A fost pricină de a seînvinge şi a se sinucide Decebal. mn (1836), 21/41. In sfîrşil, covîrşindu-se de părere de tău, s-a sinucis, asachi, l. 491/2, cf. valian, v. Am avut un moment ideea de a mă sinucide, lăzărescu, s. 88/1. Decebal, cînd sc văzu năvălit de romani, se sinucise. rom. lit. 178V20. Dacă englezii au lot asemenea vreme, 7929 SINUCIDE HE — 980 — SINUCIZ au dreptate să se sinucidă, neoruzzi, s. i, 58. Femeia Iui aluhcca s-n sinucis, luind arsenic, sion, v. 180. .Dacă un om sc sinucide . . . nimerii nu pretinde că cicesl om se bucura de liberul său arbitru, conta, o. r. 132. In momenle de supărare, ameninţa■ că se na sinucide. caragiale, o. ii, 119.. Am vrut odată să mă sinucid. ViAHUŢĂ, s. a. ii, .309. Ei si.nl oricînd gata să privească moartea in ¡aţă şi să se sinucidă, ionescu-rion, s. 309, Cf. DDRF, XENOPOL, 1. 11. 1, 105, BARCIANU, ALEXI, w., ş Ăi nean u3. Conducătorii. . . se sinucid, spre a nu cădea rabi la duşmani, fârvan, g. 236. Nu-l lăsa pe vecinul dumitale să se sinucidă. M...I. cauagiale, c. 16. O îndemnă. . . să ucidă şi să se sinucidă, lovinescu, c. IV, 32. Ce s-ar îniimpla cu un om care arc inlcnţiunea să se sinucidă, dacă în aceiaşi clipă cineva ar voi să-t asasineze? camil petrescu, u. n. 276. Nu punem în mina umanităţii iresponsabile armele cu care să se sinucidă? c. petbescu, î. ii, 268.' De cinci ani, de cînd încercase să se sinucidă, nu-l mai văzuse pe lata mîncînd cu atîta poftă. g. m. zam-fibescu, sf. m. N. i, 48. Fără nici un sprijin, bolnav, ... se sinucide, călinescu, e. 35. Tînărul. . . încearcă să se sinucidă, sadoveanu, o. xx, 424, cf. scriban, d. S-a observat că se sinucid indivizi care ţac parte din grupuri prea disciplinate, prea autoritare, ralea, s. t. ii, 209. Mulţi dintre ei se sinucid, bogza, a. î. 188. Tu n-ai fi in slaie să Le sinucizi pentiu o ţemeie! vi-nea, L. ii, 135. In fiecare zi se sinucid mii de oameni. h. lovinescu, t. 146, cf. dl. îl mai îndemnase o dală să se sinucidă, preda, r. 325, cf. dm. încurcăturile materiale. . . îl fac să se sinucidă, luînd o doză maie de morfină, ist. lit. rom. ii, 716. După o viaţă carc-i oferise multe amărăciuni. . . încearcă să se sinucidă. v. rom. ianuarie 1965, 97. Brulus e învins, şi.sc sinucide, h. daicoviciu, d. 119. [Copiii] la început le împiedică să trăieşti, pe urmă te împiedică să te sinucizi. t ianuarie 1969, .28.. După două sau trei. toamne s-a sinucis la Sibiu, românia literară, 1970, nr. 109, 6/1, cf. M. d. enc., dex. (Glumeţ) Poate sc sinucid purecii de plictis, sadoveanu, o. xviii, 537. -v* F i g. Primăvară. . ■ Nu cumva le-ai sinucis? minulescu, vers. 175. Dar poezia moare,... intoxicată lent de metafizică; se sufocă de ermetism, sc sterilizează prin inteligentă, se sinucide prin confuzia că trebuie să se identifice cu un act de cunoaştere, constantinescu, s. m, 11. — Prez. ind. : sinucid. —. Sine + ucide (după ir. se suicider). 9NDCfnEBC s. f. Acţiunea de a s c sinucide şi rezultatul oi; provocare voită a propriei sale morţi; (livresc) suicid, suicktere, (învechit) sinucid (2). Sc vede că. .. a precugelal păcatul dinpreună cu sinuciderea care a. urmai, cr (1829), 613/18. Nu. voi să mor şi. prin sinucidere să întăresc mincinoasă pîră pentru care' mă aduseră aici. heliade, l. b. iii, 35/21. Au murit... iS prin sinucideri (ucişi dc sine), unul singur prin omucidere (ucis dc altul), cu (1830), 72x/41, cf. i. c.olescu, c. Doftoi ul. . . a adeverit că această sinucidere a fost urmarea unei smintii i de minle. cr (18:56), 321/9, cf. valian, v. Nimenea nu e mai aplecai spre sinucidere dccîl el. vasici, m. ii, 15/16. Pricepu. . . cum că i-ar ţi voia numai. .. a o încuragia, ca să o ielină de la sinucidere, fm (1844), 2151/29, cf. universul (1846), 86/20. Deci, asta va să zică a face un fel de sinucidere. brezoianu, î. 146/6. Este una din acele fapte. . ■ care s-apropie de sinucidere sau de omucidere, despre cum lucrează cineva asupra sa sau asupra altora, man. sănăt. 14/21. Plularh considera sinuciderea ca o probă de curagiu. aristia, pi.ut. T,XXVII/27. în Franţa, în ficcăre an 3 OiSi oameni comit sinuciderea, barasch, i. 166/10, cf. polizu. în acele momente omul e mai capabil de sinucidere, eminescu, p. l. 80. îndată aflară ce era: o sinucidere, caragiale, o. ti, 118, cf. ddri-, barcianu, ai.exi, ,vr., şiiNE/wu-. • Aoem pc azi o dc-litiifr'c, cinci' sinucideri ■ Şi alic multe . calastrojc-,: ANuiiEL — îosiF, C: m. ii, 10. Ameninţările ei. cu sinuciderea.... au fost cuvinte destul de puternice, bră-tescu-vgineşti, p. 179. Sinuciderea. ■ . unui cunoscut personagiu bucurcştean. . . dase bîrfelii înverşunate prilej să-şi atingă culmea, m. i. caragiale, c. 66. Sc discută despre o sinucidere de la un hotel, bacovia, o. 234. Fusese o sinucidere care a înfiorat toată opinia publică, camil petrescu, p. 242. în ziua de astăzi sinuciderile au ajuns ţaple curente, c. petrescu, c v. 38. O sinucidere le dădea material pe-o săptămină. cocea, s. ii, 51, Gîndul sinuciderii e ultima lui rezervă de of.timism. teodoreanu, c. b. 230. Asta se poale chema o sinucidere înceată, să renunţi şi să mori cîle niţel la fiecc eveniment, arghezi, l. 269. Idcea sinuciderii. prinsese rădăcini din ce în ce mai puternice în cl. cĂLiNEScu, o. i, 284. Omul singur, neîncadrot, . . . n-o. mai conceput ca soluţie dccîl sinuciderea sub toate formele, ralea, s. t. i, 178. Foamea şi frigul. ■ cînd nu duc la sinucidere, trezesc în oameni o tărie acerbă, bogza, a. î. 518. Murise la cincizeci şi cinci de ani, adevărata vîrstă a sinuciderilor din amor. vi-nea, l. ii, 120. Sinuciderea mea are o semnificaţie. H. lovinescu, t. 146, cf. dl. Sinuciderea mea ■ . ■ s-ar fi petrecut nu din dorinţa ele a dispărea, ci de a mă pedepsi, preda, i. 276. în ultimele zile îl bînluise de cîteva ori gindul sinuciderii, t. popovici, s. 199, cf. dm. 1 se perindau în minte... primii ani ai tinereţii tui..., gîndurile de sinucidere, v. rom. ianuarie 1965, 24. Autorităţile. . . exclud posibilii! tea unei sinucideri. t iulie 1968, 36. N-avea date care să fi atestat că sinu-cideiea ar fi fost provocată de cineva din afară, românia literară, 1969, nr. 28, 18/3, cf. m. d. enc.., dex. — PI. : sinucideri. — V. sinucide. SINUCIGAŞ, -Ă s. m. şi f. Persoană carc s-a sinucis sau care a încercat să se sinucidă; (învechii) sinucid (!)• Ct. i. golescu, c., tdbg. Eşti, în clipa morţii,... un sinucigaş, camil petrescu, u. n. 276. Rătăcea pe străzi cu ginduri de sinucigaş, c. petrescu, c. v. 160. Să rămiic... Printre bălăriile prin carc mişună gindacii Şi se îngroapă sinucigaşii şi săracii, lesnea, i. 36. Sinucigaşii de spirit care sc aruncă în marc îşi atirnă o greutate, ca nu cumva trupul lor să iasă pc mal. călinescu, b. i. 365. Se pregăteşte să-şi pună capăt vieţii, cînd. clopotele învierii opresc mina sinucigaşului. vianu, l. u. 258. Văzu în toate acestea pregătirile pc care le fac unele sinucigaşe în preajma somnului lor de veci. vine*, l. i, 194, cf. di.. Chemaseră Salvarea şi sinucigaşul scăpă, preda, r. 24p, cf. dm. Oroarea faţă de sinucigaşi c o moştenire a religiei carc-i osîndeşle ca rebeli, românia litiÎrară, 1970, nr. 91, 23/1. Sinucigaşii şi nefericiţii sînl consideraţi oameni care nu şi-au găsii locul în viaţă. ib. 1971, nr. 124, 16/1, cf. m. d. enc.., dex. (Ca termen de comparare) Va fi a mustrare ca d sinucigaşului cînd şi-a dat lovitura de moarte şi sc cădeşte. 1. neuruzzi, s. v, 318. Ca un sinucigaş caic dă toiul pe o clipă, îmi vine să zic.. - ■ da. camil petrescu, p. 291, Flămînd, m-aruncam în somn ca sinucigaşii, I.cgănat iu fiecc noapte de-un gînd. JEBELEANU, C. 17. . — PI. : sinucigaşi, -e. — Sine + ueiyiiş: SINUCIS, -Ă adj. Carc s-a sinucis; mort prin sinucidere. La doi fraţi ai săi, morţi sinucişi, a izbucnit nebunia■ înainte de a sa. maiohescu, critice, 463. (Substantivat) S-a publicat. . . sentenţia sinucisului Georgic Crişan. bariţiu, p. a. i, 492. Un vas... Cu. pro/a Zdrobită Şi desfigurată, ca un. craniu Dc sinucis intrat în comă. minulescu, vers. 344. Femeile. ■ ■ năvăliră spre odaia sinucisului, călinescu, o. i, 289. -• PI. : sinucişi, -se. . —. V. sinueide. SINUCÎZ s, in, v. sinuciţl, 7932 ¡SINUOS — 981 SINUSOIDAL S1]VU()S, -O A SĂ adj . (Despre linii, contururi, drumuri'etc.) Care îşi schimbă'brusc, neregulat şi de multe ori direcţia, cotit, curb, întortocheat, ocolit2 (3), r ă s u ci t (2), (rar) îndoi t, (popular) cir n i t, î n c 1 r n i t, sucit; (despre mişcări) care se realizează în curbe neregulate sau carc urinează o linie cu multe curbe neregulate; ondulat (I), şerpuit3, şerpuitor, (rar) şerpuind, (învechit şi regional) şovăit, (învechit) serpentin (1). O cărare îngustă şi sinuoasă (slrîmbă) mărginită de rtpi adînce. ar (1840), 2011/69, cf. NEGULICI, PROT. — POP., N. D., BARCIANU, alexi, w., şăineanu3. Celulele nervoase. . . sînt umflate şi fără urmă de nucleu, sau sînt sinuoase, babeş, o. A. i, 171. Scînlcilc se revărsau... în zbor sinuos. rebreanu.r. ii, 107. Tineretul ... . sc prăjea ziua pe plaja îngustă şi sinuoasă, camil petrescu, p. 115. Conducea.. ■ cu ocini măriţi, puţin palidă, eu gura sinuoasă uşor încordată, id. o. i, 474. Dai fiind lungimea coastei de tranziţie de peste 60 km (în linie sinuoasă), aceste date nu sînt suficiente, probl. geogr. i, 142. Ca în goana sinuoasă a trenului, pcisagiul se schimbase automat. românia, literară, 1969, nr. 18, 16/1, cf. m. d. enc., dex. <0* (Adverbial) Fac puşi mari şi trec des de pe o margine pe alta a drumului, mergi nd sinuos. călinescu, c. o. 88. [BoUile] se dezvoltă în sus, în curbe care se pierd sinuos una într-alta, ca liniile capricioase ale norilor pe cer. ralea, s. t. i, 300. + F i g. Complicat; întortocheat. N-a rătăcit niciodată pi in coridoarele atît de sinuoase ale abstracţiunii. vianu, a. p. 185. Impresiile lor au ajuns să urmeze im .drum sinuos pînă să fie recepţionate, preda, i. 166. Am descifrat. ■ ■ drumul sinuos şi abrupt al poemului. românia literară, 1968, nr. 8, 6/5. Â... dat un curs mai sinuos, mai jrînt liniei melodice, con-temp. 1969, nr. 1 172, 7/2. + F i g. (Rar; despre oameni sau, p. ext., despre firea, caracterul lor) Schimbător <11 1) ; şovăitor (2) ; cu reticenţe. A iubit■ ■ . un suflel sinuos şi nestatornic, cazimir, l. u. 63. Drumul liotâi irilor lui... este mult mai sinuos, interceptat ... de multe îndoieli şi ezitări, vianu, l. v. 369. Autorul sesizează un proces istoric semnificativ... cel ai aderării sinuoase, dar definitive a muncitorului vîrst-nic. v. rom. ianuarie 1965, 144, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -nu-os. — PI. : sinuvşi, -oase. — Din fr. sinueiix, lat. simiosns. SINUOZITATE s. f. Loc, porţiune ele. unde un contur, un drum, un curs dc apă etc. îşi schimbă brusc, neregulat şi de multe ori direcţia, cot, c o- l i ţ u r ă, c u r tatu r ă, cur b ă, c u r b u r ă, întors ă tură, întortoche t u r ă, m e. a n-d r ă (2), ocol (II 3), răsucit u r ă, s e r p e n-. t i n ă, (v. s e r p e n t i n 2), (rar) î n d o i t u r ă, (popular) <: î r n pală c î r n i t u r ă, î n Ursură, suci t u r ă, (regon 1) c o v e i, incirueală, ijicirn'i tură. t a o 1 ă ; mişcare, mers etc. cjre urmează o linie ondulată; ondulaţie (2), şerpuire, şer-puitură, (rar) şerpuială, şerpuit1. De călră Oceanul Atlantic se formeaiă Marca Nordică, care prin mai multe sinuosităţi sc întinde în Marea Baltică. Lau-rian, m. iv, 4/16. Caracterul acestor sinuozităţi consistă în aceasta: sub meridianul de Paris. . . toate liniile izoterme iau cel mai marc al lor grad de latitudine. marin, f. 481/.25, cf. prot. — pop., n. i>., alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d. Protoplasma ei, devenită m,ai închisă şi mai omogenă, prezintă sinuozităţi. babeş, o. Ai. i, 594, cf. cade. Il dăscăli. . . urmărind cu arătătorul sinuozităţile graniţei, rebreanu, r. ii, 74, cf. scriban, d. Puse buzele pe sinuozitatea umărului şi... îl sărută. călinescu, o. i, 111. Ciocul... avea ambele clape lungi, dar de sinuozităţi diferite, camil petrescu, n. 95, cf. ltr2, dl, dm, dn2, m. d. enc., dex.- ,+ F i g. Caracter întortocheat, complicat al unor acţiuni, al unor manifestări etc. Proza.. . e... ■ vibruhtă, urmărind sinuozităţile vorbirii', lovinescu, c. iv, 155. Rezerva un toc important, in creaţia sa literară, valorii sonore a cuvintelor, sinuozităţii, construc-liilor. vianu, l. u. 594. Artistul n-are dreptul să schimbe nici o linie in imaginea plină de întîmplătoare umbre şi sinuozităţi a Firei. blac.a, z. 104. îl simţi cum se caută, îi urmăreşti sinuozitatea trudnică a inspiraţiei, luplîndu-sc să găsească expresia, constantinescu, s. iii, 95. Fără a mai indica ţoale sinuozităţile procesului de cercetare a surorii bănuitului, îţi mai spun doar atît. preda, m. s. 263. Ar fi insă greşit să se considere că. ■ ■ poezia nostră a străbătut un. drum uşor, lipsit de sinuozităţi, v. rom. decembrie 1964, 169. El nu repioduce cu o delimitată exactitatc sinuozităţile specifice unei epoci. ib. 1970, nr. 96, 23/3. — Scris şi : (învechit; după fr.) sinuositate. — Pronunţat : -nu-o-, — PI. : sinuozităţi. — Din fr. sinuosite. SÎNUS* s. n. 1. (Anat.; dc obicei cu determinări care arată felul) Canal dilatat care colectează sîn-gele venos sau arterial din regiunea respectivă. Şi se întîmplă cele mai multe spargeri de sînuri ale vaselor şilocale sîngerături. episcupescu, practica, 264/13. In cran se aflu sîni i/cnoşi: nişte vene largi aşezate in cran. polizu, p. 168/19, cf. dl, dm, der, dn2, d. med., m. d. enc., dex. 2. (Anat.) Cavitate neregulată situată în interiorul unor oase craniene. Etmoidul. . ., în lăturile caria se deschid sinii froiştali, ce sînt nişte găunoşituri scobite in desimea osului, kretzulescu, a. 94/17, cf. anto-nescu, d. Cavităţile nazale comunică în sus cu nişte camere săpate în oasele capului, cameie numite sinusuri. enc. vet. 53, cf. cade, . In focarele de infecţie, abcese, granuloame, sinusuri bolnave. . ., sulfamidele pătrund foarte greu. belea, p. a. 283, cf. dl, dm, der. Sinu-zită... inflamaţia mucoasei sinusului fiontal. abc săn. 331, cf. dn3, d. med., m. d. enc., dex. + (învechit; în formele sin, sîn) Circumvoluţie. Muma tare (dura mater) mai dinafară, groasă tare, plină de vase, care vase lăţindu-se într-însa fac sînurile creierului (sinus cerebralis). antrop. 154/21. Apa este împrăşlietă. pintre sinul’ite crierilor, c.ornea, e. i, 157/12, 3. (Bot.) Crestătură adincă la frunzele diferitelor vegetale. Cf. cade, dn3. — PI. : sinusuri. — Şi : (învechit, 1) sin, sin s. n. — Din lat., fr. siuus. SÎNUS2 s. ii. (Mat.) Funcţie trigonometrică avtnd ca domeniu de definiţie mărimea unghiurilor eu valori numere reale şi egală cu ordonata punctului de pe circul centrat în origine, de rază egală cu unitatea şi a cărui rază vectoare formează cu axa absciselor un. unghi egal cu unghiul dat. Cf. geometria, a. m. 172v/17. Peniiu sinusi, cosinusi ■ . secantele şi cose-canlelc. asachi, g. 1.16V/16. Să numeaşte- ■ ■ sinusul arcului AB. id. ib. ^17r/2, cf. ursu, t. ş. 279, I. golescu, c. Teoremi şi formule asupra liniilor trigonometrice, construcţia tablelor de sinus. mn (1836), 72'2/35, cf. antonescu, d-, c.ade, scriban, d. Valoarea sinusului variază înlrc +1 şi —1. enc. tehN. i, 64, cf. ltr2, dl, dm, der. Sinusul şi cosinusul unui unghi nu pot avea valori mei mici decît —1 sau mai mari decit +1. trigonometrie, 26. Intr-un triunghi oarecare, taturele sîni proporţionale cu sinusurile unghiurilor opuse. geom. sp. 102, cf. dn2, m. d. enc., dex. — PI. : sinusuri şi (învechit, m) sinusi. — Şi : 0«~ vechit) sinusă (ursu, t. ş.279; pl. sinuse, id. ib.) s. f. — Din fr. siuus, germ. Sinus. SlNtJSĂ s. f. v. sinus2. SINUSOIDAL, -Ă adj. Care aparţine sinusoidei; privitor la sinusoidă; în formă de sinusoidă; armonic. Cf. DL, DM, DN3, M. D. ENC., DEX. 7938 SINUSOIDĂ — 982 — SIPETAŞ — Pronunţat: -so-i-. .— PI. : sinusoidali, -e. — Din Ir. sinusoidal. SIM'SOÎKĂ s. f. Graficul funcţiei sinusului3 tn-tr-uu sistem de coordonate ortogonale. Reprezentat ea grafică a curentului allernaliv se face prinlr-o curbă ondulată zisă şi sinusoidă, enc. tehn. ' 120, ci. ltr2, dl, dm, dn2. Diagrama se numeşte sinusoidă şi are multe aplicaţii in fizică şi tehnică, trigonometrie, 37, cf. der, M. d. enc., dex. *0” F i g. Fraza lui nu se mişcă cu... ocolişuri in forma unei sinusoide, ci linear. VARLAAM — SADOVEANU, 472. — PI. : sinusoide. — Din fr. sinusoïde. SINTJZÂL, -Ă adj. Care ţine de. sinus1, privitor la sinus1 ; care are loc la sinus1. Cf. dl, dm. Tratamentul local constind în. . . introducerea de antibiotice (efectuate prin puncţie sinuzală ). abc sXn. 331, cf. dn2, M. D. ENC., DEX. — PI. : sinuzali, -e. — Din Ir. sinusal. SINUZÎTĂ s. f. Inflamaţie a mucoasei sinusurilor1 faciale. Dacă oş avea- sinuzilă, ar durea la apăsare. preda, r. 372. Forma cronică şi sinuzita frontală acută , care prezintă complicaţii trebuie tratate chirurgical. ABC SĂN. 331, Cf. DN2,' D. MED., M. D. ENC., DEX. — PI. : sinuzile. — Din Ir. sinusite. ■ SINZAB s. m. v. samsar. SINZlANĂ s. f. v. sinziană. S10MÔC s. n. v. smoc. SIONÎSM s. n. Mişcare politică şi religioasă cu caracter naţionalist apărută în rîndurile burgheziei evreieşti din ţările europene la stîrşitul secolului al XIX-lea, avînd drept scop întemeierea unui stat naţional pe teritoriul Palestinei, înainte de crearea statului Israel în 1948. Schiţează un tip de intelectual evreu, autodidact şi ambiţios, destinat sionismului. constantinescu, s. i, 206, cf. dl, dm, dep, dn3, m. D. ENC., DEX. — Pronunţat : si-o-. Din fr. sionisme. ; SIONIST, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine sionismului sau adepţilor lui; privitor la sionism sau la adepţii lui-. Cf. dl, dm. Sub influenţa propagandei sioniste. . a început emigrarea evreilor în Palestina. DER IV, 414, cf. DN2, M. D. ENC., DEX. 2. S. in. şi f. Adept al sionismului. Cf. dl, dm. Sioniştii şi-au piopus întemeierea unui slat luţionul evieiesc pe teritoriul Palestinei, der iv, 414, cf. dn8, dex. — Pronunţat: si-o-. — Pl.: sionişli, -sie. — Din fr. sioniste. SIÔS, -OÂSĂ adj. v. sfios. SÎPCĂ s. f. (Regional) 1. Portţigaret (2). Nu pot fuma ţigareta cu sipcă. L. costin, gr. băn. 181, cf. alu i 1 541, teaha, c. N. 265. 2. Florn (Făget — Moineşti). alr i 684/578. — Pl.: sipee (l. costin, gr. băn. 181) şi sipci (alr i 684/578). — Cf. magh. s z i p k a; SIPECIÔR s. n. (învechit, rar) Sipeţel. Cf. i. go- LESCU, C. — PI. : sipecioare. — Sipet + suf. -ior. SIPET s. u. Cufăr de papură împletită, de nuiele sau (mai ales) de lemn (de obicei îmbrăcat in piele şi ornamentat, uneori cu capac boltit şi ferecat ca cercuri metalice), in pare se păstrează haine sau obiecte de valoare; (rar) sinet (2), (regional) orman1. V. cufăr, ladă. Sepeturi cu luminări (a. 1715). şio iij, 3i3. Au rămas. .. lucruri boiereşti şi neguţi-loreşti, lăzii sipete şi mahle. muşte, let. iii, 19/22. Am mai dat fiicii noastre: 1 sipet (a. 1734). bul. com. ist. iv, 69. Un sipit pentru scrisorile mănăstirei (a. 1772). uiucariul, xxi, 365. 1 sipet mare (a. 1780). ib. xi, 249. Să deşchizi. . . sepelu ce este la dumneata şi să cauţi in scrisori (a. 1791). iorga, s. d. viu, 21. 1 săpelu de cele...- mari de la Lepţcani (cca 1795). id. ib. xi; 64, cf. budai-deleanu, lex. Spun că au fost trei şăpeiuri de pecetluiri., dionisie, c. 197. Să caute în lada i sipetu cu scrisorile (a. 1819). bul. com. ist. iv, 155, cf. i. golescu, c. Doauă mii de galbeni stau gala în sepet puse deoparte, gorjan, h. iv, 73/1, cf. 'valian, v. îl băgă în sipetul hainelor sate. fm (1842), 2453/39, cf. iser, 191, polizu. De bani ticsite sînt sipetele lui. negruzzi, s. ii, 199. Avea sipeturi pline' cu sineturi, ghica, s. 266. Lingă zidul despre grădină era un sipet mare, îmbrăcat cu piele de căprioară albastră, filimon, o. i, 178. Vreu haine nouă şi aceste cîle sînt în sipet ţi le dăruiesc (ie. alecsan-dri, t. 1 722, cf. cihac, ii, 612, lm. Venea un cher-van. . . plin pînă în coviltir de sipeturi, care ducea. . . bogăţiile lui Mihnea Vodă. odGbescu, s. i, 95, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şÂineanu2. Ieşită din sipetul vechi, rochia prinsese, trup din nou acum. an-ghel, pr. 25. Avea în sipetul lui m hrisoave... act în regulă, brătescu-voineşti, p. 270, cf. resmeriţă, d., cade. A rămas cum o vezi..., cu sipetul ei de documente. c. petrescu, o. p. i, 229. Spărgea dulapurile şi sipetele cu podoabele de zestre, cocea, s. i, 287. Bunica scoale. . . perdelele de iarnă, punîndu-le la naftalină Intr-un sipel. teodoreanu, m. u. 232. Apoi deosebii sipetul din colţ, încrustat cu sidefuri, voicu-lescu, P. ii, 81. Mă giăbesc să lepăd Intr-un fund de sipet miniaturile de fildeş, sadoveanu, o. vii, 134. Ca sculcle-n sipeturi, aşa mi-aţi răsărit, Alviţe rumenite, minuni de acadele, i. barbu, j. s. 30. îi dibui pe fundul sipetului straiele lui curate de sărbătoare. stanct:, ş. 451. Au venii lăutarii, . . . s-au scos din sipete feţe de masă şi ştergare, galan, z. r. 76. Dădu peste un mic sipel, care cuprindea agoniseala părintelui său. tud6ran, p. 64, cf. dl, dm. Argintul şi talgerele fură îngropate în sipete, barbu, princ. 13. Lăsa. .. în depozit un sipel cu 6 000 de galbeni, ist. lit. rom. ii, 167. Am fost în stere să le pun şi ceva gologani în sipet, t decembrie 1964, 15, cf. M. D. enc., dex. Cu guriţa se tocmea Şi cu galbeni cumpănea, în sipete, mii sipete Pe corabie-i pune, Pe mare mi-i purcede, sevastos, n. 131. Avea piecelluiri, sipeturi ş-alle cîle. graiul, i, 219. Luaţ cheiţîli şi merîiţ în ca-maruţî, Cî esli un sîpil cu părăluţî. ib. 551, cf. a vi 26. -0> Fi g. Am aci cheia cu care să descui sipetele cele mai ascunse ale sufletului omenesc, delavrancea, o. ii, 132. Din sipete copacii scol galbenele haine, Tristeţea umple cîmpul cu petice de taine, lesnea, vers. 156. Accentuat şi : sipet, cade, dl, dm, dex. — Pi. : sipete şi sipeturi. — Şi : (învechit) sipit, săpet, sepet, (regional) sipit s. n. — Din tc. sepet. SlPETĂlt s. hi. (învechit) Persoană care făcea sipete. Cf, pontbriant, d. Se găsesc. ■ ■ tinichejii şi sipeturi. f (1886), 300, cf. zeitschrift, xix, 399, barcianu, ALEXI, W. — PI. : sipetari. — Şi : sepetăr s. m. barcianu. — Sipet + suf. -ar. SIPETAŞ s. n. Diminutiv al lui sipet; sipeţel, (învechit, rar) sipecior. Cf. i. golescu, c. Deasupra. ■ ■ era un alt sipetaş mai mic, de lemn de nuc cu flori de sidef. filimoNj o. i, 178, cf, şio Uf, 324, cade. 7?5Ş SIPEŢEL — 983 — SIREAP — Pi. : sipetăşe. — Sipet 4- suf. -aş. SIPEŢEL s. n. Diminutiv al lui sipet; sipetăş, (Învechi t, rar) sipecior. l-am dat. . . un sipeţel de Lipsea (a. 1767). uricaiuul, xvn, 60, cf. xi, 249. Două si-pefele mici lipscăneşli (a. 1797). ib. xvi, 277, cf. I. GOLESCU, O., POLIZU, PONTBRIANT, D. sipeţel Vei găsi o piele de urs. ispirescu, l. 144, cl. şio n1; 324, CADE, DL, DM, DEX. — PI. : sipeţele. ■ — Sipet -f- suf. -el. SIPÎCA s. f. Numele mai multor plante erbacee: a) plantă cu tulpina glabră, cu frunze lungi, crestate i pe margine, cu flori galbene sau roşietice; (regional) ruini, năsturaş-de-bube (Scabiosa ochroleuca). Cf. BRANDZA, FL. 258, GRECESCU, FL. 284, ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., PANŢU, I“L., CADE, SIMIONESCU, FL. 141, SCRIBAN, D., DL, DM, BORZA, D. 156, M. D. enc., dex. ; b) (regional) muşcatul-dracului, v. muşcat1 (2 b) (Scabiosa lucida). Cf. barcianu, alexi, w., borza, d. 156; c) (regional) muşcata-dracului (Scabiosa alropurpurea). Cf. borza, d. 156; d) plantă cu tulpina ramificată, cu frunze penate şi cu flori albe sau albăstrii; (regional) bărburel (Ceplialaria transsilvanica). Cf. tdrg, panţu,. pl., scriban, d., dl, dm, borza, d. 43, m. d. enc., dex.; c) (regional) Ceplialaria uralensis. borza, d. 43; I) (regional) măceş (1) (Rosa canina). Cf. cihac, ii, 345, gheţie, r. m., alexi, w., borza, d. 149; (|) (Munt.) lămiiţă (Phi-ladelpbus corona-ius). Cf. borza, d. 129. Cu o li., două înainte de sf. Dumitru copiii adună sipici, coceni, găteje. muscel, 87, cf. pamfile,s. t. 64. Peste tot erau gaiofiţe sălbatice şi sipică. galaction, o. A. ii, 423. Cu ceaiul de sipică se spolă babele şi rănile. voiculescu, L. 287. Creşte sipica înaltă cil omul. stancu, D. 333, cf. H i 129, 284, 415, ii 11, 14, 58, 281, iii 139, 496, v 352, vi 96, vii 148, 368, xi 427, xii 259, xiv 6, 160, vasiliu, c. 206. "v* (în poezia populară; In.formule stereotipe) Verde foaie şi-o şi-pică. H ii 14. Foaie verde trei sipici, Tu mă faci să vin p-aici. şez. i, 287. Frunză verde de-o sipică, Unde-ai pornit, Ionică, ib. vn, 127. Frunză verde dc -sipică, Spune-mi mie, ibovnică, De cine ţi-c ţie frică. mat. folk. 459. Foaileana di sîpicî, In cci casî miliţiei,. . ■ Nevestuica-i frumuşîcî. vasiliu, c. 171. Foyie verde ş-o sipică, Cine mi-are ibovnică, I se pare noaptea mică. i. cr. iv, 217. Foaie verde de sipică, Bine e cu nevestică. pop., în scl 1974, 610. Foaie verde de sipică, Vînlul bate, frunzări pică. ant. lit. pop. i, 161. Foicică ş-o sipică. udrescu, gl. Vcr.de de sipică, Strigă, vere, strigă. folc. olt. — munt. iii, 19. "v* Fig. La circiuma mică,... Cu fereşti dc sticlă, Cu uşi de sipică. teodo-rescu, v. P. 647. O fîntînă mititică... Cu citura de sipică, Dc bei apă-ntinereşti, De boale le lecuieşti. şez. ■ xn, 74. Pin cele argele, Mi-estc-o atgeiuţă, Mică de nimică, Cu uşi de sipică, Cu fereşti de sticlă, mat. folk. 13. Mi-esle-o casă mititică,. . . Cu uşile de sipică, Cu sîrmă-ngrădilă. balade, iii, 165. Şi-ntr-o argeluţă■ . . Cu uşi de sipică, Ţese Ioana. folc. olt. — munt. ii, 88. — Pl. : sipici. — Şi : (învechit) si pită (accentul necunoscut, baronzi, l. 144), (regional) şipică s. f. — Etimologia nesigură.. Cf. bg. niHHKa. SI Pl ON . subst. v. spion. SÎP1T s. n. v. sipet. SIPITĂ s. f. v. sipică. SIPŢIOĂRĂ s. f. v. subsioara. ŞIPŢÎRE âdj. v. subţire, SIRl s.m. (Livresc) 1. Titlu care, în Marea Bri-tanie, precedă prenumele cavalerilor şi al baronilor; persoană aviild acest titlu. Dă lui Mihai o recorrţaft-daţie. . . către sir Eduard Burton, solul reginei Angliei. XENOPOL, I. R. V, 133, cf. M. D. ENC. 2. Termen de politeţe folosit (in ţările de lîijibă engleză) pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat. V. d o m n. Cf. asachi, p. 167/7, polizu, prot. — pbf., N. D. Destul de scump era s-o plătesc în păţania ea sir Aubrey. M. i. caragiale, c. 33, cf. cade, der, dn2, m. d. enc. + (Regional) Boier. Şi eu pe unde-dm umblat, La toţi sirii m-am uitat. folc. olt.1 — munt. iii, 33. — Pronunţat: sor. — Pl. : (regional) siri. — Din engl. sir. SIR2 s. in. v. sire. SIRĂ s. f. (Grecism învechit, rar) Succesiune (a urmaşilor euiva). Constantin Caniacuzino cu soţia slz la Valahia a născut şase fii a cărora sirale... se arată a fiecăruia deosebi (a. 1787). ap. galdi, m. phan. 254. — Pl.: sirale. — Din ngr. cetpa. SIRAC1 subst. (Bot.; regional) Mei (1) (Panicmn. milliaceum). Cf. borza, d. 123. — Accentul necunoscut. 1 — Etimologia necunoscută. SIRÂC2, -A adj., s. m. şi f. v. sărac. , SIRĂCESC, -EAŞCĂ adj. v. sărăcesc. S1RB, -Ă s. m. şi f., adj. v. slrb. SIRBESC, -EASCĂ adj. v. slrbesc. ; SIRBOAlCĂ s. f. v. sirlioaică. SIRE s. m. (La voc.) Termeii de reverenţă folosit pentru a vorbi cu mi împărat sau cu un rege. Cf. maiestate (2). Sire! Nepoţii Iui. . . au dripturi nemărginite, ajr (1829), 2221/36, cf. cr (1829), 1091/17, i. golescu, c. Tu eşti, sire, singurul moştenitor al scau-huiui. MAR.covici, R. 38/13, cf. valian, v. Sire, cu drept cuvînl de lot încremenii, i. văcărescul, b. 18r/19, cf. stamati, D. ‘Sire, e prea june. negruzzi, s. i, 178. Sire, nu te îndoi; Arc un stomac ferice; Poate orice mistui, sion, f. 11, cf. antonescu, d., prot.—.pop., n. d., şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Ia seama, sire! Regii sînt supuşi aceloraşi ursite, Ca şi soldajii. minulescu, vers. 110. Dacă devine duşman, sire, atunci nu e numai viclean, ci şi foarle primejdios, sadoveanu, o. xn, 370, cf. scriban, d., dl, dm. Sînt oameni, sire, care n-au ce pe foc să fiarbă, t iulie 1964, 32, cf. dn-, m. d. enc., DEX. — Şi: (învechit) sir s. ,m. i. golescu, c., prot. — pop., n. d. — Din fr. sire. SIREAC, -Ăadj. v. sărac. SÎREACI adv. (Slavoiiisin Învechit) Adică. „Isopie“ sireaci cartea lui Isop înţeleptul (a. 1705). gcr 1,350/19. „Cemeriţa“. . . sireaci : iarbă de munte (cca 1705). id. ib. 355/33. „Pateric“ . . . (sireci) graiurile sfi[n]lilor precuvioşilor părinţi (a. 1808). id. ib. n, 198/18, cf. tdrg, scriban, d. — Accentuat şi: sireaci, tdrg. — Şi: sireci adv, — Din slavonul cHp-feiik. SIREÂN s. n. v. şirin. SIREAP, -Ă adj. 1. (învechit; despre animale) Sălbaţic U 2); crud. Veniră,,, la cel leu sălbatec şi 7973 SIEKAP — 984 — SIRENĂ sviredp. moxa, 379/30. "Ne léapedzï pre noi, 'oile laie ce'ale sla.be, pie'mijloc ăe lupi sireapi fi. cumpliţi, vah-laam, C. '129, cf. 456.'Slobozi Z lei sircapi asupra ci. dosoftei, v. s. septembrie 5r/7. Pic scc.rctariut ' 1-aa aruncal la ficri siteapc de l-au fărmat. cantemir, Bji. 226. . ‘ 2. (Popular; despre cai) Sălbatic (I 2). Il legă... de coadcle a cai sircapi şi-f trasă prcslc />ictri ascuţite. dosoftei, v. s. septembrie 37v/25. Ni s-au împietrit, inimile:., şi umblă ca nişte cai sirepi. antim, o. 27. Au 'tegat pê Siîneon. . . pre un cal. sireap şi toată noaptea aii fugit ptnă la Dunăre, şincai, hr. ii, 315/20, cf. lb. Un linăr se hereţeşic p-un sirep armăsar sur. nkcp.uzzi, s. i, 121. Încăleca pe cîtc un cal sireap şi pleca peste cîmpi în fuga mare. sion, p. 420. Cai sirepi ce fug ca ulnlul De cutremură pămîntul. alecsandri, p. ii, 14. Apoi mai porunceşte să?i aducă o iapă sireapă. creangă, p. 101. Venea... călare pe un şoimalean sireap clc mînca foc!'' ÏSPIRES.CU, L. 144, CÏ. DDRF, BARCIANU, ÀI.EXI, W., şăîneântj2. Călări pe cai sirepi, sălbateci...' Vin bar-bării-n potop năvalnic ! iosif, i>. 86, cf. resmeriţă, d., căDe, scriban, D., dl, dm. Caii sirepi ai largului Galopează spre dune. românia literară, 1971, îvr. 135, 11/3, cf. M. d. enc., dex. Şi-ncepea a nechezi Cum nechează iepcle, Iepele sirepele. alecsandri, p. p. 130. Inchihar-aş şi n-am cui! liichinclr-aş murgului, Murgului sireapului. teodorescu, p. p. 582. Au poruncii... să aducă şeplc armăsari, cei mai sirepi. sbiera, p. 115, Porunci de legară pe ţigănea' de coadelc a două iepe şirepe. reteganul, p. i, 50. Ş-o strîns... iepe Sirepe Cari cu copilele triera, Ca nările vinlura. şez. iii, 243. Şi-a scos nouă iepe Sirepe. marian, s. îs. t, 28. Şi ai. ■ ■ nouî iepi, Mări,' roaibt şt sirepi. diaconu, vr. 204. Ia să-mi daţi cincizeci de iepe, Iepe tinere, sirepe. balade, ii, 75. Am o iapă neagră sireapă, Toate cîmpiilc aleargă (Coasa), oorovei, c. 1:1.3. -v> F i g. Valuri sfereape aspumînd a sa răceală (cca 1569 — 1575). gcr i, *12/4. + (Substantivat, m.) Cal (castrat). Sf'inlul llie nu-şi mai poartă sirepii pe podeaua norilor, arhiva, i, 527. Dar sirepul falnic sl.ă!. . . ş-oflînd din greu, Cade mort de jalea■ s'lăpîniilui său ! alecsandri, poezii, 248. Pornit ca de'vîniuri sirepul aleargă, eminescu, o. iv, 326. Du-le acum, sireapul meu. ispirescu, m. v. 52. Rezemaţi în suliţi... călăi eţi ai pustiului pe sirepi sălbatici sorbeau cu voluptate cruda agonic a fecioarelor răstignite. m. i. caraoiale, c. 101. Amindoi călări pc sirepi neîntrecuţi. . . fugăreau telegarii răzuiţi pe cîmpia fără capăt. voiculescu, p. ii, 15. Mocanii şi-au strunii sirepii, jucîndu-i în hamuri, sadoveanu, o. xvi, 90. Da mai jèle-i murgului., Murgului., sircpului. pamfile, C:'ţ. 278. +' (Substantivat, f.) Iapă. Aci se îmbuibau gonacii, aci. sc tolăneau sirepele. conv. lit. xi-rvj, 203. Şăpti cai tmfnij obosii Şi polica nu-ţfij găsii. Obosîi ş-o suruiapi Şi-l[i] gasîi polica loatt. vâsiliu, c. 56. Tc-ai lăudal că Ic duci... şi-aduci armăsaru, de-acolo, al •si repetor." o. bîri.ea, a. p. ir, 163. + (Regional ; substantivat, iu.) Cal neinvăţat la ham (Coverca — Vatra Dornei). Cf. a v 14.+ (învechit, rar; despre mersul, fuga cailor; iu forma surcap) Impetuos. Deci s-oprcşlc din fuga sureapă Cu hainele de sudori, pline, budai-df.-leanu, t. 255. <0 (Adverbial) Şi i să s păr ie calul şi-t zmici şi purccasă sireap fugind grozav, dosoptei, v. s. noiembrie IUS'718. Fi g. Adieri de vint încep Prin dănţuitoarele holde, Cind mai lin, cind mai sirep. lesnea, vers. 292.. +; (Cu sens îicprccizat, probabil) Gare este specific unui cal sireap (1). Maica tot mă-nlreabă D-un murg cu coama sireapă. teodorescu, p, p. 306. + (Regional ; in sintagma) Floare sireapă=semn alb pc [care ii au unii. cai iu frunte. Calul ce-i dăruise imp’&răliţa era ncgnica noaptea şi. cu floare sireapă în frunte, popescu, b. i, 32, cf. dl, dm, dex. 3. (învechit; despre oameni) Crud; rău (A I I) » violent. Vine llristos călră ceia ce se drăcise, derep ce amu că- groaznici era acciaşi sireapi foarte, coresi, ev. 235.' Era.. '. om sireap şi fără omenie, carele muncea pre creştini cu multe fcaturi de munci.: dosoftei, v. s. noiembrie 141r/7. împăratul să. feace sireap. de mîriie. id. ib. 168v/28. + (Despre însuşiri sau manifestări alr oamenilor) Sălbatic; cumplit. Avea viaţă spurcată şi riărai) sireap şi ucigaşii, moxa, 358/30.. Văzură năravul lui fără milă şi svireap ca de lup. id. 378/26. Pănî. . . să va mai domoli firea bărbatului cca sireapi şi vrăjmaşe. prav., 155. Şi ştiind neînduplecată şi sireapă lirănîa lui Iuslinian, au socotit că... să na întoarce înapoi, cantemir, hr. 343. VI ad pedepsi cu moarte sureapă Făcind să-l tragă de viu pe [apă. budai-deleanu, ţ. ?94. Vă parc că mi-e vorba prea sireavă. v/lvila, v. v. 114. Sireapă dănţuire de nomazi în jurul unui foc, dragostea lui juca în jurul unui nume. teodoreanu, u. c. 32. (Glumeţ;) Că diavolul 'îndată prccepe Cum că fratele bucuros vede Femei şi-i suflă ginduri surcpc. budai-deleanu, ţ. .269. ■v" (Adverbial) Unii. era cil obrazelc strîmbate. . . alţii încruntaţi, căulînd sireap cu căutătură sălbatecă, do-softei, v. s. octombrie 45v/33. — PI.: sirepi, -c şi (învechit) sireapi, -e. — Şi: (popular) sirep, -eapă, (învechit şi regional) sureăp, -ă, (învechit) svireâp, -ă, (regional) suruiăp, -ă, sirop, -capă, (învechit, rar) sierenp, -ă, sîiieap -ă (torg), (suspect) sireăv, -ă adj. — Din v. sl. csijrbi’h, bg. cuiipeii- SIUEAv, -Ă adj. v. sireap. SHÎIÎC s. n. Parte constitutivă a unor unelte de pescuit, formată dintr-o reţea cu ochiuri mari, care dublează, pe o parte sau pe amindouă, o altă reţea, -cu ochiuri mici şi împletitură din aţă foarte subţire; (regional) radină. Reţelele laterale (sirecurile sau radinilc) sînt împletite din aţă mai groasă., antipa, f. i. 78. Fsle prinsă şi altă plasă rară — sirecul — , . . împletită clintr-o aţă ceva mai groasă, id. P. 453. La uneltele compuse, ochiurile reţelei din mijloc. . . sînt. . ■ mai mici decît cele ale reţelelor laterale — radine sau sirecuri. ltr2 xv, 585, cf. di., dm, dex. — PI.: sirecuri. — Din tc. scyrek[agl „(plasă) rară“. SÎltlîCI adv. v. sireaci. SIKEÎcAN, -Ă s. m. şi f. v. sărăcan. . SIU1ÎNĂ s. f. I. 1. (în. mitologia grcacă) Fiinţă fabuloasă închipuită ca o femeie cu picioare şi aripi de pasăre sau, mai tîrziu, cu coadă de peşte şi care, prin frumuseţea şi duioşia ctntccelor ei, ademenea pe corăbicri in locuri primejdioase, unde îşi găseau moartei. Cf. nosomor, moi.. 91, cantemlu, i. i. i, 23. Sirincle. ■ ■ Ic schimbă in femei înţelepte, cuitil, 85/6. Cine. . . au prefăcut pc Isocral întru o sirină? molnap., ret. 6/21. Cu asemenea povestiri iscodite de ciclopi, sirene. .. au pulul pic ascutlătoi /[>] săi a-i. mulţămi. nicolau, i>. i, 10/8, ci. i. golescu, c. tioral de pasări de la mal răsune Cinice voios Şi călră el sirena s-împreunc Viersul duios, asachi, p. 47/12. Felele. ■ ■ cinlă şi au un glas atila dc plăcui, incit pc dreptul se pol numi sirene de cîmp. fm (1840), 94/27. Unde peştele viază Şi sirenele în hor Cu osirace-ncoronează Înverzită coama lor. c. a. rosetti, c. 14/19, cl. stamati, D. Sirena lacului [Titlu], calendar (.1854), 121/2. Ascultînd-o. . . _ Ic socoţi transporta! într-un rai sau înlr-o sferă locuită de sirene, negruzzî, s. -i, 75, cf. antonescu, i>., prot. pop., n. d., barcianu, alexi, w., şăineanuj. Dc cin-lece Purisu-i plin Ca marea de sirene, iosif, p. 75. Glas vrăjit cu care ademeneau altădată crudele sirene pe bieţii marinari, petică., o. 249, cf. resmeriţă, d.,. cade. Cînta un matelol la proră Şi-ii larg sirenele plîngeau ! minulescu, vers. 128. Sirenele. ■ ■ personificau puterile subjugăloare şi temute ale mării. uai-Action, o. a. ii, 433. Costumul per lai. . . îi mărea splendoarea, dindu-i fizionomia unei sirene iibin uscală dc spuma şi. valurile mării. i'. constant, R- 68, cl. scriban, d. Iar dedesupt plesneşte din coade o albă sirena. cĂlinescu, o. 11, 178. 797S SIRENĂ — -985 — SIREPI Sudul mă atrage ca o chemaie dulce de sirenă, halea, s.t. i,261. Sirenele se văd, ţinîndu-sc după corabie. borza, o. o. 49. Urau silitei pe mări, dar dispăruseră sirenele, tudoran, v. 360, cf. dl, dm. Reprezentarea sirenelor ca femei cu eoadă de peşte a apărut în arta şi literatura de mai. tîrziu. . der. S-au descoperit... piese de ceramică aurită, înfăţişînd. sirene cu liră, dansatoare, porumbei, c. giurescu, p. o. 13. E un fel de Fauni ispitit de clemon... ori un Vlise sedus dc sirene, românia literară, 1971, nr. 118, 13/1, cf. m. D. enc., dex. "v* (Ca termen de comparaţie) O corabie franleză, nouă, sprintenă şi cochetă ca o sirenă, îmi fermeca minţite prin forma ei uşoară şi elegantă, rom. lit. 21/29. Atrăgeau pe tineri în casa [or întocmai ca nişte adevărate sirene, filimon, o. i, 147. Se lungea mlădioasă în străveziul undelor, aidoma... unei sirene. voiculescu, p. i, 15. Rămase însă cu picioarele alîrnînd pe covori.., cu capul pe spate şi părul revărsat, ea o sirenă prizonieră pe uscat. vInea, l. i, 235. <0 F i g. [Urmăreşte] idealul omenirii întregi: perfecţionarea absolută, umbră care fuge veşnic dinaintea noastră, sirenă plină de toate farmecele, dar veşnic amăgitoare. macedonski, o. iv, 74. Loc. adj. De sirenă = deosebit de frumos, îneîntător, fermecător; amăgitor. Cu un cînlec de sirenă, Lumea-ntinde lucii mreje, eminescu, o. i, 196, cf. ivela, d. m. Avem nevoie să ne probăm. ■ ■ puterea noastră de rezistenţă la cînte-cul de sirenă al atracţiilor plăcute, ralea, s. t. ii, 191. Putem distinge refuzul dc a accepta servitutile unei senzualităţi picturale prea subordonate cînteculuî de sirenă al culorii în sine. contemp. 1969, nr. 1 172, 7/3. (Ironic) Cred că. . . n-a dat dovadă de vigilenţă ascullînd cîntecul de sirenă al domnişoarei şefă de lucrări.. preda, r. 58. + Reprezentare plastică a unei sirene (II). [Trecea] o butcă numai bronzuri şi poleieli, dinainte, de-a dreapta şi de-a stingă vizitiului, cu două sirene aurite, cu coadele încolăcite şi cu capelele călind spre două mirţoage de cai. ghica, s. 498. Capul, sirenei c stilizai în suprafeţe unghiulare, pârvan, g. 417. + F i g. Femeie seducătoare. Postelnicul, fiind robit de această sirenă amăgitoare, nu putu să reziste, filimon, o. i, 153, cf. barcianu, şăineanu2, resmeriţă, d., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM-, DN2, M. D. ENC., DEX. 'v' (Ironic) -Poalţ că . în curînd are să o audă frcclqnind ceva, cum stă în obiceiul. sfios al sirenelor de stradă. VINEA, L. II, 160. 2. (In dicţionarele clin trecut) Spccie de batracieni cu corpul dc forma unui şarpe. Cf. şătneanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d. II. 1. (Fiz.) Aparat format dintr-un disc cu inai multe găuri dispuse regulat, prin carc trece un curent de aer, folosit pentru măsurarea înălţimii sunetului. Cf. prot. — pop., n. D-. Sirena ne permite să numărăm vibraţiunile corespunzătoare sunetului produs de către dinsa. poni, *\ 322, cf. ivela, "d. m., c.ade, sckiban, | d. Înălţimea sunetului se determină cu sirena, marian — i Ţ1ŢEICA, FIZ. II, 56, Cf. DI,, DM, DN®, DEX. | 2. Aparat care omite sunete de intensitate mare şi de frecvenţă constantă sau reglabilă, folosit pentru semnalizare Su navigaţie, iu fabrici, in circulaţia rutieră, în cazuri de alarmă etc.; p. e x t. sunet emis de acest aparat. Sirenele vapoarelor româneşti cheamă vijelioasele trenuri din depărtările Apusului, vlahuţă, s. a. iii, 236. Apoi sirena locomotivei a şuierat prelung. rebreanu, i. 474. Automobilul stopă... Grigore... auzise zgomotul eşapamentului şi semnalele sirenei. id. R. i, 153. In zări oraşul urlă cu hohote viclene, ... în ţipete de trîmbiţi, în şuier de sirene, al. philipi'ide, s. 65, cf. resmeriţă, D., ivela, d. m. Marca îşi împleteşte respirarea Cit al sirenelor ecou. minulescu, vers. 14. De la o fabrică sirena sună. d. botez, f. s. 36. Ţipetele fluierătoarei. . . devenit ă- puternice ca strigătele disperate ale unei sirene de fabrică, sahia, n.. 107. Am fost smulşi din rasă de sirenele fabricilor din împre-j urimi. e- fi. zajufireşcu, ju. p. n, 9, (i, apc mar. Suna sirena.şi. intram pe poarta, neagră de fier, pierzin? du-mă în rîndul. .. muncitorilor. vlasiU)1>. 44. Din pragul secţiilor aprozii, urlă şi se tinguie, ca.geamandu.rile şi ca sirenele în ceaţă, teodokeanu, m. hi, 124. Vîntul. . . aducea ecouri de fluiere şi sirene de la vapoarele carc intrau în port. bart, e. 44. Dinspre marc Sirena-uimi vas mugi să plece, pillat, p. 190, cf. scbiban, d: Sirenele care şuieră strident şi nostalgic vestesc vapoare care pleacă, ori vapoare care vin. ralea, s. ;r. i, ¡165, Intr-o zi, sirenele fabricelor au sunat nebuneşte, bogza, c. o. 308. O fabrică din apropiere îşi cheamă cu sirena lucrătorii. stancu,.r. a. v, 264. Camioane şi autobuze ; . . se năpusteau asupra lor, guiţînd din clacsoanc şi din sirene, v. rom. februarie 1954, 63. Fiind .zi dg sărbătoare, fabricile din cartiernu trimit în urechi larma ciocanelor, tiuitul sirenelor, pas, z. ii, 119. Sirena cheamă, dă de veste, Ca muncitorii toţi s-auză. benluc, v. a. ii, 279. Departe, se aude sirena unui vas. h. lovinescu, t. 341. La navigaţia de coastă, pe timp cefos, sirena emite sunete scurte, ltr3, cf. dl. Sirena a ţipat de trei ori pentru noi Ca strigătul cocoşului pentru strigoi. v. rom. ianuarie 1957, 22. Cînd sunau sirenele noi eram de mult în adăpost, preda, m. s. 277. Sirenele buciumă cu noi împreună, . . . Cîntecul lor de chemare. deşliu, G. 19. Sufla lung în trompetă şi. . . nu' izbiilea să scoală, clecît un fel dc muget lung, ascuţit, ca de sirenă. T. popovici, se. 461, cf. dm. Sirenele uzinelor ţipau. labiş, p. 389. La patru suna sirena de schimb şi plecau acasă, barbu, g. 83, cf. der. Sunetul sirenelor răscolea zările vineţii, v. rom. februarie 1963, 37. Se aude un şuier de sirenă, t iulie 1964, 64. Frau singurele-' locuri unde vuietul sirenelor nu mai tulbura liniştea nopţilor. românia, literară, 1969, nr. 52, 29/1. Cind sirena Griviţei a spart văzduhul de gheaţă... . am. simliUo cum creşte şi uneşte cerul cu pămîntul. ib. 1971, nr. 123, 6/1, cf. m. n. enc., dex. 3. (învechit) Numele primului pian cu coarde verticale. V. pianină. Cf. ivela, d. m. — Pl.: sirene. — Şi: (învechit, 1) siriuă s. f. — Din ngr. oeipvjv, lat. siren, -enis, fr. sirene, germ. Sirene. SIRENI subst. pl. (Bot.; regional) Liliae (Stjringa vttlgaris). borza, d. 166. — Din rus. eiipeiiL. SIREiVIĂ!Y s. m. (La pl.) Ordin de mamifere acvatice cu corpul in formă de torpilă, cu coada dispusă îu plan orizontal şi cu membrele anterioare transformate în lopeţi înotătoare (Sircnia); (şi la sg.) animal care face parte din acest ordin. Cf. der, m. d. ENd, dex, dn3. — Pronunţat: -ni-an. — PL: sirciiieni. — Din fr. sireniens. SIHEIVIC, -Ă adj. Care aparţine sirenei (1), ifie sirenă; (învechit, rar) sirenicesc. Şirenica ta voce nu are asemănare Cu sonttrilc d-arpă, cu cîntecul uman. fm (1846), 2232/31. Departe, cîttd cîntecul sire/tic nu mai era primejdios bietului Ulisc, mi-am întors capul spre ţara mea. luc. iii, 220. — Pl.: sirenici, -ce. — Sirenă 4- suf. -ic. SIHENICJÎSC, -EÂSCĂ adj. (învechit, rar) Sirenic. Să oprească,- să nu intre cu atîtă slobozenie..', alîtca cîntece sireniceşti care omoară sufletul, ckitjl, 101/11. — Pl.: sireniceşti. — Sirenă 4- suf. -icesc. SIH1ÎP, -EÂPĂ adj: v. sireiji. SIREPI vb IV. Refl. (învechit) A deveni .sireap (1) ;a se sălbătici (2). Ceia ce sârbesc de se sirepesc şi se de pururea turbă, coresi, ev. 270, cf. scriban, d. Fi g. (Î11 forma siripi) A se răzvrăti (2). ; a se a|iţa. Deci tfiuri Duca şi rămase Evdochiia cil coponii tineri 7984 SIREPIE — 986 — SIRISĂUAŞ de-i ocrdtiia, ce de pripă se siripi bara trapăscă şi rădică fariană turbare de unda pohtelor, moxa, 398/19. — Prez. ind.: sirepesc. — Şi: siripi vb. IV. — V. sireap. SIREPIE s. f. 1. (Har) Însuşire a unui cal sireap (1); sălbăticie (2). Cf. scriban, d. 2. (Învechit) Cruzime; răutate (II). Iară bogatul, el sc uspăla în toate zilele. . . şi dc befie se grijiia cl: aiila era sătbălăciia şi sirepiia bogatului, coresi, ev. 364, cf. 270. Scoală-te, Doamne, de-i îngrozeaşte Şi sirepia le potoleaşte. dosoftei, ps. 47/20. Mirîn-du-sc. . . pentru răbdare... se premeniră din sirepie, jjă umiliră la inemâ şi preimiră învăţătura lui cu ascultare. id. v. s. noiembrie 180v/32. Atita li-au inblinzit şi li-au domolit. . . cit din cea vcache şi de fire a lor sirepie macar o picătură nu li-au rămas, cantemiu, im. 20, cf. TDRG, CADE, SCRIBAN, D. — Sireap + suf. -ie. SIRE'l' s. n. v. suretiu. SIRG s. n. v. sirfl. SIRGUÎ vb. IV v. sirtfui. SIRGUI1VOOS, -OASĂ adj. v. sirguineios. SIRGUÎNŢĂ s. f. v. slrguinţă. SIRIĂC, -Ă s. m. şi f., adj. (Rar) 1. S. m. şi f. Persoană carc aparţinea unor populaţii din vechea Mesopotamic; (învechit, rar) siriianin. Cf. barcianu. 2. Adj. Care aparţine siriecilor (1), privitor la sirieci; (învechit, rar) sirian (2). Cf. valian, v., barcianu. Arabii şi evreii care ii însoţesc în Spania mijlocesc apusenilor cunoştinţa unora din izMarele cele mai de scamă ale culturii greceşti, pe care ei înşişi le studiaseră mai întii în traducerile siriace. vianu, l. u. 13. Un text siriac indescifrabil, barbu, princ. 127. + (Substantivat, f.) Limbă din familia afro-asiatică, ramura semitică, vorbită de sirieci (1) şi folosită astăzi ca limbă liturgică de catolicii şi iacobinii sirieni, precum şi de alte biserici. — Pronunţat: -ri-ac. — Pl.: sirieci, -cc şi (rar) siriaci, -ce. — Din fr. syriatjue. SIRIAN, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Siriei sau care este originară de acolo. V. s i r î a n c ă. Cf. valian, v., cade. Au fost mari metafizicieni şi în acelaşi timp greci, sirieni sau egipteni. în plr ii, 623, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 2. Adj. Care aparţine Siriei sau sirienilor (1), privitor la Siria sau la sirieni, originar din Siria; (inve-cftit) sirieoesc, (învechit, rar) siriac (2). Musulmanii sirieni luară regatul Armeniei Mici. iorga, c. i. i, 199, cf. cade. N-au făcut decîl să-şi însuşească... o gtndire carc sub raportul indicelui etnic înseamnă gîndire grecească, siriană sau egipteană. în plu ii, 623. în necurmat, frecuş... cu samsarii greci, palestinieni şi sirieni, învăţase toate chichiţele, c. petrescu, a. r. 97. Era' bustul unui adolescent..., o arătare imberbă de arhonte sirian, vinea, l. i, 398. Limba siriană a murit încă de prin secolul al VlII-lea. graur, i. l. 207. + (Substantivat, f.) Limbă din familia afro-asiatică, ramura semitică, de origine arabă, vorbită de sirieni (I). Ea nu trebuie confundată cu actuala siriană, de origine arabă, graur, i. l. 207, cf. dl, dm, dex. — Pronunţat: -ri-an. — Pl.: sirieni, -e. — Siria (n. pr.) +suf. -an. Cf. fr. syrien. SIRlANCĂ s. f. (Rar) .Siriană, v. sirian (1). Cf. valian, v. Eu sini siriancă si el e arab. tudoran, p. 292. — Pronunţat: -ri-an-, — Pl.: sirience. — Sirian 4- suf. -că. SIRÎC s. n. v. şirie. SIRICE s. f. v. săricică. SIRIENE SC, -EASCĂ adj. (învechit; In sintagma) Limbă sirienească = siriană, v. sirian (2). Gali-leanii... nemica alta nu ştiia, dccît limba siri-neicscă. coresi, ev. 332. Grăie în limba săreniqscă şi cu ace limbă şi înfricoşata judecată va fi (cca 1750). gcr ii, 65/26. [Limba] sirienească şi haldească au pierit. genilie, c.. 148/14. — Pronunţat: -ri-e-, — Pl.: sirieneşti.— Şi: săresliese, -căscă, sirineiesc, -eăseă adj. — Sirian + suf. -esc. SIRIENlîŞTE adv. (învechit) în siriană, v, sir i-a n (2). De va zice cineva fratelui său „rakha“ sirie-neşte, iară în limba noastră se spune „tu“ (a. 1644). gcr i, 113/14. „Ada“. . . însemnează izvor, veselie, iar sirieneşte „păşune“, asachi, l. 34V29. — Pronunţat: -ri-e-. — Siricnese -)- suf. -eşte. SIRIl4(N s. m- v. siriianin. SIRIIANIN s. m. (Slavonism învechit, rar) Persoană care aparţinea unor populaţii din vechea Mesopotarnie; (rar) siriac (1). Ce se rădică şi mearse spr-inşii împăratul siriianinilor, de-i strică şi munci ei. coresi, ev. 155. înţelease aceasta împăratul siriianiior şi întrebă neşte bătrini de cei prădaţi. Mitca. . ■ au născut ficiori... Hus. . . si Camuel, tatăl siriianiior. po 72/18. — Pronunţat: -ri-ia-, — Pl.: siriianini. —Şi: siriiun s. ni. — Din slavonul cHpHraHHH t. SIRIMAîV, -Ă adj., s. m. şi t. v. sărman. SIRIAIĂA' Iii s. f. v. sărmănie. SIRÎN s. n. v. şirin. SIRÎNĂ s. f. v. sirenă. SIIUNDERÎCĂ s. f. (Bot.; regional) Lămliţă (Phila-delphus coronarius). Cf. grecescu, fl. 230, ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, ENC. AGR., BORZA, D. 129. — Etimologia necunoscută. SIRINEIESC, -EASCĂ adj. v. sirienesc. SIRÎNGĂ s. f. v. seringă. SIRIOARĂ s. f. v. surioară. S1HÎP s. :n. v. şurub. SIIUPĂ1 s. f. (Bot.; regional) Muştar de cîmp (Sina-pis aivensis). Cf. borza,' d. 161. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Şi: siripăI; (accentul necunoscut) s. ni - şez. x, 61. — Lat. siuapi(s). SIRÎPĂ2 s. f. v. risipă. SllUPĂŢ subst. v. siripăl. SIRIPI1 vb. IV v. risipi. SIRIPÎ2 vb. IV v, sirepi. SIRIPÎT, -Ă adj. v. risipit2. S1R1P1TIÎRĂ s. f. v. risipitură. / S1RISĂU s. n. v. ferăstrău. SIRISĂUAŞ s. n. (Regional) Diminutiv al lui s i ri-săn (Boiu Mare — Baia Mare). Cf. alr sn ii h 553/ 272. Sirisăuaş de mină. ib. 8016 sirişAg — §87 — siropa -PI.: ? — Sirisău + silf, -aş. SIRIŞÂG subst.. (Regional) Speranţă (Crişcior — Brad). Cf. paşca, oi.. Nu mai avem sirişug de ploaie, id. ib. ■ - 'PI.: ? — Etimologia necunoscută. SiHIŢĂ s. f. (Plin OH. şi prin Munt.) Oaie dc doi sau de trei ani care a fătat şi care are lapte; (popular) mînzare (TI), (regional) mînzată (v, 111 î n z a t 13). Cf. h iv 145, alr .m/928. + (Adjectival; despre oi) Cu lapte. Oaie siriţă. coman, gl., cf. alb i 1 778/890, 900, 922, 926, 940,'jlni cinci oi sirite. cv 1951, nr. 1, 37. — PI.: siiiie şi sirifi (alr i 1 778/890, 900, 926). — Din bg. CHpiuţa. S1RV1A1Á s. T. v. sermuia. SIRMÁN, -A adj., s. ni. v. sărman. SIRMANÎCĂ adj. v. sărmănel. SÍRM/V s. 1. v. sîrmă. SIRYIKA s. f. v. scnuaia. SIRMlA s. f. v. serinala. SÍRXIC s. "n. v. sirnicl. SIROAXE s. f. pl. (Regional) Curele colorate folosite tn ornamentarea şerparelor (Sibiel — Sibiu). Cf. LEXIC reg. ii, 63. — Etimologia necunoscută. S1RÓC subst. sg. v. siroeo. S1RÓCO subst. sg. Vint cald şi foarte uscat caro bate în ţările mediteraneene dinspre deserturile Africii de Nord şi ale Arabici. Bate siroco, heliade, l. b. n, 33/16. Unele ţeri pătimesc prin intrarea din timp în timp a »¡riturilor vătămătoare: aşa Italia prin siroco. . ., Spania prin solano, elem. g. 38/11. Sini unele vînturi. . . foarte nesănătoase şi vătămătoare, precum: solano şi siroco în Europa, geniue, g. 109/13, cf. valían, v. Deosebite vînturi însemnate prin însuşiri vătămătoare sînt: siroco,... samun. stamati, f. 169/5, cf. polizu, antonescu, D. Cînd sciroco se apropie, aerul devine pîdos. . . şi căldura devine chinuitoare, mehedinţi, g. F. 50, cf. ALEXI, \V., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE. Era aci. . . cu obrazul subţire, tăbăcii, ars de toate vîntu-rile lumii, de alizee şi musoane, de siroco şi vînturile şuierătoare ale Sudanului, c. petrescu, o. t\ ii, 42. Siroco se resimte în Franţa, unde produce ridicări anormale de temperatură, enc. agr., ct. sctuban, o., LT.R2, DL, DM, DER, DN2, M. P. ENC., DEX. — Scris şi: (după fr.) sirocco. — Şi: (rar) srtróoo, (învechit) siróc (vai.ian, v., polizu, antonesgu, d.)' subst.. sg. — Din fr. siroc(e)o, siroo, it. stiroeco. SIROCÓL subst. Sirop de 1use care conţine gaiacol. Acestea se folosesc sub formă de sirocol. belea, p. a. 269, cf. sfc v, 63, foum. cuv. i, 164. — Sirop fiaiarol. SIROMAX, -Ă adj., s. m. şi f. v. sărman. SIROP s. n. (De obicei cn determinări introduse, prin prep. „de“ care arată felul produsului) Soluţie (densă) obţinută din zahăr cu apă sau cu suc de fructe sau de plante, Întrebuinţată ca băutură răcoritoare (de obicei in amestec cu sifon), ca adaos la pregătirea unor dulciuri sau, în farmacie, la prepararea unor medicamente; (regional) mursă1 (1). Scoate vutcă dupe obiceai şi o îndulceşte cu sirop lung. mÎncărilB, 109/16. Precum iaste siropu de micşunele. .., de mac. meşt. doft. i, 57v/10. Siropuri de lămîic, de migdale (a. 1811). iorga, s. d. vii, 51. Să -arată modul... cu cure se poate face sirup şi zahăr din mustul cel dulce al tuleilor de cucuruză. înv. zăh. 1/2, cf. dz 6/20. Dintru acestea să face. . . sirop pentru facerea zahărului. beldiman, î. 11V/18. Îndată după ce să nasc pruncii să li se dea sirop dc revent, chiriacopol, d. 1. 105/1. Să se dea... untul de migdale dulci,.. înjumătăţit cu sirop de revent, piscupescu, o. 214/9. Să se amestece ... cu patru dramuri de sirup de roşcove, episcupescu, practica, 137/4, cf. 1. golescu, c. Să se amestece. . . sirop de cicoară. pr 13/12. Să se puie într-o linguriţă cu puţină miere sau sirop. . . sau apă curată. vEţSA, 1. 41/22. ha un control straşnic vor fi supuse. . . praful de zahăr şi siropul din drojdiile zahărului, cr (1836), 41/16. în strecurătura lor... adăogăm... sirup de nalbă mare. s. bărb. 26/21. Floarea să întrebuinţează la ceai, iar bobitele cele coapte pentru sirup. j. cihac, i. N. ii, 88/13. Are a lucra şurop de gria, pentru înfiinţarea zahărului (a. 1837). doc. ec. 669. Cel mai bun rom... să capătă din sirupul de zahăr, albineţ, m. 144/23. Siropul se va scurge, zahărul se usucă şi se pune la un loc călduţ, filipescu, d. ii, 201/13. Să preînnoiască toate doctoriile, scoţînd ccstracturi, ..... siropuri. . . din cîte buruieni sau flori supuse stricăciunii. tiegul. org. 540/8. [Se iau] ci te 25 picături seara şi dimineaţa înlr-un sirop, corkea, e. ii, 27/28. Ca să cunoască greutatea musturilor şi a siropurilor, se slujeşte cn un instrument, brezoianu, a. 618/15. Păstrează acest sirop în pimnijă. man. sănăt. 176/8. [l-a datj o cutie în care era două siropuli. negruzzi, s. ui, 403: Spiţerii fac sirop de dracilă. i. ionescu, b. c. 70/9, cf. lm, BAitciANu, Siropurile sînt întrebuinţate de către orăşeni. N. leon, med. 157, cf. alf.xi, w., şăineanu2. Cine vinde coloniale, . . . n-are şi ierburi şi siropuri si piaţuri. iokga, c. î. ii, 176. Siropurile să întrebuinţează foarte niult în medicină cu scopul de a masca guslul neplăcut al unor medicamente, bianu, d. s., cf. resmeiuţă, d., cade. li Irînti dinainte ceaşca de cafea şi paharul de sirop. c. petrescu, î. îi, 245. Purta pe umeri o vîlvătaie roşie de cocoşei de -zahăr umpluţi cu sirop, i. botez, b. i, 64. Transportă în această grădină. :. sirop, .gustărişpriţ, teodoreanu, m. iii, 207. Siropul de zmeură c răcoritor şi bun în toate boatele molipsitoare. yoicul.escu, l. 289. Doctoria nu face parale, ca şi sticlele de siropuri contra tusei, sadoveanu, o. xx, 395, cf. enc. agr. v, 490, scriban, d. Îmi plăcea. . . siropul de zmeură cu sifon, blaga, h. 6. Sînt precipilatţ care. . . opresc alcoolizarea vinului şi-l păstrează multă vreme dulce ca un sirop, ralea, s. t. iii, 244. In cafenele .. . cerea un sirop şi-l plătea numaidecîl. stan cu, r. a. ii, 332. Ceruse... să aibă gentileţa a-l servi cu un sirop, pas, L. n, 128, cf. ltr2, dl, dm. Se dă.. . la foc iute şi se ţine pînă-se leagă siropul, s. marin, c. b. 310. Pe mine mă ruga să-i fac cîle un sirop, o citronadă. românia literara, 1971, nr. 119, 16/3, cf. M. o. enc., ni'.x, a m 19. <0> (Atribuie calitatea ca un adjectiv) Se găsesc. . . preparate sub formă de bromoval. . . sau sedonal sirop, belea, p. a. 267. <0* Fi g. „Păstoriţa“ e năclăită intr-un sirop idilic, r iunie 1969, 95. — Pl.: siropuri. — Şi: (învechit şi regional) sirup, (Invc-cliit) şinip, şurdp, (regional) siriie (cv 1951, nr. 5, 25), ţlriic (gregorian, cl. 63) s. n. — Din ngr. otpom, rus. cupon, fr. sirop, germ. Sirup, inagh. szirup. SIROP A vb. I. Tranz. (Rar; complementul indică dulciuri, băuturi etc.) A Îmbiba cu sirop; a amesteca cn sirop. Cf. dm, dn2, m. d. enc. — Prez. ind.: siropez. — V. sirop. 8032 smdPÂTiE — âS6 — asimr 1 SIROrĂRF s.-~ i, Defcct 'In fabricarea mamielndei, oare constă î-n curgerea- de sirop din ea-.-Cf. ltr2, Ducă ... echilibrul acestui conglomerai c distrus, se obţine, o siropare'în urma sinerezei care poale conduce la exsu-darea siropului di.nâunlrttl celulelor lai. iJ). —• V'i. : ''SirOj ări. — V. slropsl. STROIVVXj -Ă adj. (Rar) Care are (mult) sirop, cu sirop; însiropat. Cf. DM. .<>■ Fi g. Comentariul însă suferea de logoree şi era aşa de siropul că ar fi tăiai chiar şi entuziasmul celui mai. pasionat ţesător clin Cis-nădie, contemp. 1970, nr, 1 225, 5/1. ■ — PI.: siropciţi,-. -le. — V. siropa. SIROrdS, -OÂSĂ adj. (Despre lichide) Care are gustul sau consistenţa siropului. Cf. i. colescu, c. PJiosphorul piere puţin clic puţin şi dă naştere unui lichid sirupos. marin, pr. i, 151/8. Vine un moment în care combinaţiunea devine siropoasă şi apoi mai solidă. MAN. SĂNĂT.<115/1, CÎ. CADE, SCRIBAN, D., DL, dm, dn2, m. d. enc., dex. + F i g. (Despre creaţii artistice, mai ales literare, despre manifestări etc. ale oamenilor) Plin de sentimentalism dulceag. Nu era nici metaforă, nici alegorie, nici efect de siropoasă liţcralnră. teodoreanu, m. ii, 506, ci. m, 27. El rupe vălurile roze şi împrăştie iluziile siropoase, care. . . fac din oameni maluri. . . domnişoare suave de pension. ralea, s, t. i, 51. Pluteşte greu în paginile acestei „Iile- \ raluri. paseismul siropos, idealizarea searbădă, transfigurarea idilică a Ireculului. v. rom. ianuarie 1954, 198. As pecia I ei de stareţă războinică şi cuminte. . ■ îi înlesnea şi mai mult mironoselile ei siropoase şi.ilajine. vinea, l. ii, 13, cf. dl, dm. Izbucneşte din întuneric un. cîntcc siropos ca gondolieri, t decembrie 1964, 4S. Un subiect. . . desuet, de operetă siropoasă.' cinema,, 1968, nr. i, IX. Tematica feste] adeseori inco- i lord, siiopoasă, banală, m 1968, nr. 5, .9, cl'. m. n. enc., DEX.. — Pl.: siropoşi, roase. —• Şi: (învechit) sirupos, -oăsă adj. — Sirop + spf. -os. .Cf. fr. s i r u p e u x. STRSTXKLK s. t. pl. v. sisiiiol. SIHf'YI! s. n. v. sertar. SÎRTA s. f. (învechit) Banc de nisipuri mişcSIoi'.re Cf. I. CiOt.tîSCU,' C.., PROT. — POP., N. D. •-*- Pl.: sirii. — Din fr. syrte. ■ SIItTĂitAŞ s. îi. v. sertăraş. SlfVrĂIMiL s. îl. v. sertărel. SÎRT+) subst. (Regional) Numele unui dans popular > care se joacă în timpul minţii; melodie după care se. | execută acest dans. J.a românii din toate părţile, de-n- | licită ce s-a săvîi-şil masa dc cununie, toii nuntaşii se prind \ la joc, ce durează, ¡.in-aproapc tic călrc seară, cam cu i următoarele jocuri: ... săltata, ... sirio, sevastos, N-. ‘-Î82, cf. sci. '1960, 44, 45.. — Etimologia necimosculă. SIKf C . s. . n. sirop. Silii i.Î vb. ÎY. li e f 1. (Regional) A se slrădui .(Someş Ctirtislăii — Zalău). CI', mat. dialect, i, 215. S-o sirulil şi a făcui rost de mîncare. ih. — Prez. inel.: sirulcsc. — Etimologia necunoscută. j.SIltU.yrÂÎV, -Ă;aclj., s. in. ,şi f,, v.;.săvinan. SIRCT s. ii. v. sirop. SIRUPOS, -OA.SĂ adj. v. siropos. SIRVA vb. I v. serba. SIS interj, v. şi$V ■ SISAX s. m.^1. (I.a sg. cu sens colectiv) Fibre textile obţinute din frunzele de sisal (2), folosite la fabricarea sforii, a unor ţesături aspre etc. V. manila. Jnlre fibrele naturale au rămas cu aplicaţiunc mai importantă numai bumbacul. . ., manila, sisalul. io-nescu-muscel, ţes. 17. Din sisal se fac sfori, frînghii, cabluri, ltr2, cf. dl, dm, der, dn2, m. d. enc., dex. "v* (Atribuie calitatea ca un adjectiv) Fibra sisal are o rezistenţă mai mare ca a fibrei manila şi este utilizată pentru sfori. der. 2. Plantă perenă textilă din familia amarilidiace-elor, cu tulpina foarte scurtă şi frunze lungi, crescute in rozetă, cultivată în zonele calde şi uscate pentru fibrele sale rezistente (Agave sisalana). Cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: (2) sisali. — Din fr. sisal. SISĂÎRE s. f. v. sîsîire. Si.SI AC s. n. v. sîsîiao. SISIFIÂN, -Ă adj. (Rar) Sisific. Două taciimi se zvircoleau în ochii lui blînzi, plecaţi — regretai unei vieţi cheltuite într-o trudă sisifiană. rebreanu, i. 277. — Pl.: sisifieni, -e. — .Sisif (n. pr.) + suf. -ian. SISIFIC, -Ă adj. Care se referă la Sisif; care are caracteristici sau condiţii asemănătoare cn cele ale lui Sisif; p.' « xt. (despre muncă său alte activităţi umane) care este istovitor, inutil şi fără sfirşit; (rar) sisil'ian. Cf. sci. 1964, 422. Subiect şi simbol, urcarea dealului uneşte în viziune transparentă de primitiv sisificul mit păgîn (aratul) cu golgota biblică (o cruce săpată în piatră). cinema, 1969, nr. 3, 33. Cultura luase penlru mine proporţiile balaurului din poveste: ii lai un cap şi cresc două la loc, angajîndu-te într-o muncă sisifică, românia literară, 1970, nr. 93, 6/2, cf. DN3. — Pl.: sisifici, -ce. — Sisif (n. pr.) + suf. -ic. SISILAC s. n. v. slsliac. SISIMiL s. in. (Mai ales la .pl.) I. Numele, a trei plante erbacee: a) (şi în sintagma sisinei de munte, bor za, d. 140) plantă erbacee din familia ranuncu-laceelor, cu frunzele acoperite cu peri lungi, mătăsoşi, cu l'loarea solitară, albă sau trandafirie; oiţe, omeluţe, (regional) vişină de munte (v. vişină) (Pulsalilla alba). Cf. grecescu, vi.. 27, panţu, pl., cade, borza* i). 140; li) dediţei (Pulsalilla pralensis). Cf. oheţie, li. m., rreciîscu, fl. 27, 28, şăineanu2, bianu, d. s., PANŢtJ, pi.., cade, sorihak, n., borza, d. 140, iu. d. enc., boceanii, di..; (•) (Miţei (Pulsnlilla milgarix). cr. RESMEH1ŢĂ, I). 2. (Regional; in forma sisinei) 1 Jumbravnic (Melittis I meUssophijllum) (.liana — Drobela Tiirnu Severin). Cf. ai.ii î 1 944/856. ! ;i. (Regional; în forma sisinei) Si ini noc (I a) (Heli- j chrysiun arcrtariiim) (Gemeţi — Drobe.ta Tnrmi Seve-l rin). Cr. ai.u i 1 906/850. j — Pl.: sisinei. — Şi.: (regional) sirsinile (pamfile, | nuşM. 97) s. r. pl., sîsăne! (borza, ij.140, boceanu, j Cii„), sisSnel (ai.u t 1.906/850) s. in, i — .Etimologia' necunoscută. ■ SISfO.ARĂ s. f. v. subsuoară. ' SISIRlI vb. IV. T r a n z. (învechit, rar) A imita vorbirea grecilor, pronunţiile! adesea sunetul „s‘‘ 8057 ISILF.Ţ — m — SlSTJ: M (în loe dc „ş“). Transilvănenii anim! împrejurul lor limbi mai aspre mai la loale Herburile ălăluiesc şi. a/vru iese, noi ari fiind mai fainii ieri cu limba grecească ne-iim innăţut să sisiriini. <;n (1832), 345 2/17. ■ -- Prez. indsisiriesc. — Formaţie onomatopeică. STSIMîŢ subst. v. şiişlcli*. SÎSMICj'-Ă adj. v. seismic. SlSHOGil-VF s. ii. SlSMOLdGIC, -Ă adj. v. seismologie. SlSUOIiOfifK s. f. v. seismologie. SISMQTÎÎRAFÎ Jî s. f. v. seismoterapiţ. SISTA vb. 1. Ţ r a n z. (Folosit şi absol.) (Livresc: complementul indică acţiuni, lucrări. ctc.) A întrerupe: a înceta (temporar sau definitiv); a suspenda. Cf. oheţtf., r. m;, babgianu. Sislez esecutarea conclusului făcui de comitetul ţării, sbieba, f. s. 270, cf. alexi, \v. Etatea înaintată şi sănătatea slăbită mă silesc. . . să sistez această revistă. în plk i, 215. Trebuie să sistezi numaidecîl lucrările în galeria cea nouă. aoÎkbtceanu, a. 323. Iubite amice, fiii aşa de bun şi sistaţi, puţin in chestiunea capitală care ne preocupă. sadoveanu, o. xix, 350. Apariţia diferenţei de potenţial de contact..-, sistează automat plecarea ionilor dc pe-metal, cişman, fiz. ii, 305. S-a tras semnalul de alarmă Ia timp şi lucrarea a fost sistată, h. i.ovinescu, t: 332, cf. dl, dm. A inundat mai ales porţiunea. . . unde au sistat lucrul, x iulie 1964, 64. iniţiase nişte întîlniri inlre realizatori şi cronicari. Păcat că au sistat. cinema, 1968, nr. 1, III, cf. x ianuarie 1969, 5. Crucea Roşie J nternaţională a sistai . . . zborurile avioanelor care transportau ajutoare, scînteia-, 1969, nr. 8 097, cf: m. d. enc.., DEx. "v* Refl. pas. Dincolo însă s-au sistai expoziţiile din prudenţă, x iulie 1964, 53 — Prez. ind.: sistez.. — Din. lat. sistere. Cf. germ. sistieren. SISTAI,TIC, -Ă adj. (Franţuzism învechit) Sistolic. Cf. 1. GOl.ESCU, C., ANTONESCU, J>., I’liOT. — TOP.., N. D. —..PI.: sistallici, -ce. — Din fr. systiiltiijue. SISTARE s. f. (Livresc) Acţiunea de a sista şi rezultatul ei; întrerupere; încetare (temporară sau definitivă); suspendare. Colegiul... nu află îndestulătoare motivele invocate dc mine pentru sistarea /;rele-gărilor, sblera, f. s. 318. Bariliu continuă numărul anilor dinainte dc sistarea foii (a. 1895). pa i, 288. Sislarea obligaţiunii de plata pensiei, cod. pen. R. p. b. 477,' cf. dl, dm. Aveau pesemne motive lemeinicc să creadă că nu sislarea alocaţiei l-ar determina pe nepot să renunţe la savorile repetării anilor dc studii. românia literară, 1970, nr. 97, 16/.1, cf. m. d. enc., DEX. — PI,: sistări. — V. sista.. SISTEM s. n. (De obicei urmat ele determinări care arată apartenenţa, conţinutul. .specific sau scopul urmărit) I. (Predomină ideea dc formă de organizare, de coordonare a unui ansamblu) I.. Med de organizare şi de conducere a vieţii economice, politice şi sociale a unui stat: formă de giivcrnămtnt a urnii stat, regim (I): (rar) orinduire (i). V. formaţie. Cită ticăloşie şi nestatornicie la toată sistima ţării, şi vrednică de toată hula mieşurarea la loată partea boierească au adus (a. 1774). uiuc,a.iuul, vi, 425. Să aducă la ai fot sinpatrioţi veşti-.de bucurie şi statornice temelii, a si-slimei ■ cei viitoare- (a. ¡-.1787). ib, 255. .Spania. să apropie a-şi orgemisi o mare prifaeere în sistemul guvernului său. ab (1829), 67V16. Sistema feudală a veacului de. atunci nu ierta uniţi, neguţrtot-' n'ediîrnarea pe care veacurile noastre... i-a asigurai-o. fm (1842), 1.33-/33. Asla-i neapărată urmare a sistemului guvernului de astăzi (a. 1848). uricabiul, x, 4. Avuse’ ocaziunc de a studia şi a cunoaşte sistema de atunci a stalurilor Europei, baiu Ţiu, p. a. i, 356. Val de Delicate sistem guvernamental care,, in loc de a-i îmbunătăţi treptat pe oameni, caută cum să-i cor'umpă mai bine. man. sănăt. 3/27. Sistema guvernului Moldovei şi al Ţârei Româneşti sc potrivia. . . cu planurile sate dc întindere asupra Orientului. kom. lix. 2652/3l. Nici unul, nici altul n-ct conservat sistemul (le despotism. akisxia, plux. 96/1. Românii... au adoptat sislemui monarhic constituţional, ghica, c. iî. ii, 471. In' sis-' temut constituţional interesul unei camere este de a fi compusă din reprezentanţii tuturor ramurilor nieţei publice, maiobescu, ' D. i, 117, cf. cade, scriban, d. Situaţii... construite înlr-un vehement pamflet împotriva sistemului capitalist, r mai 1964, 100. Succesele obţinute de poporul nostru... contribuie la întărirea sistemului socialist mondial, oî 1964, nr. 928, 2/3.' Poliţistul trebuie să cîşligc indiferent de calităţile sale personale, pentru că el acţionează în numele unui sistem■ bomÂnia literară, 1970, nr. 97, 28/4. -v* ' Sistem social = totalitatea raporturilor stabilite între oameni în societate. Sistemul soţial fiind zguduit în temeliile lui.. . . spiritul proprietarilor şi-a schimbat . direcţia: bhezoianu, a. 360/5. Universitatea... este în realitate un sistem social dc funcţii sociologice, politice şi etice: D. gusxi, i'. a. 188. Sistem economic = mod de organizare a producţiei şi a repartiţiei bunurilor materiale într-o societate. Baza economiei îii Uniune o formează sistemul economic socialist, sadoveanu, o. xx,' 360.-De o jumătate dc secol capitalismul a încetat să mai fie singurul sistem economic, gî 1968, nr. ' 928, 2/3: 2. Ansamblu de idei (ştiinţifice, filozofice, politice etc.) care, prin organizarea lor logică, alcătuiesc un tot unitar. V. concepţie, doct ni n ă, J ii v ă-ţ ă t u r ă, teorie1 (1). După sistima lui Copcrnic. oheogbafie, ap. ubsu,. x. ş. 279. Sistemă zicem că iaste grămada adevărurilor întră sine cu bun tind legate. mjcu, l. 187/21. Ramurile acestei ştiinţă. . . se lămuri de franţezul. . . a caria sislimă. sc urmează prin sîrguinţu învăţaţilor şi păşăşle necontenit spre a sa deplinire: An (1829), 322/36. Cel măi nenorocii e... acela ce e mai vrednic de osîndă, căci, în sistema sa, el mi cunoaşte' află fericirc dec'tl virtutea, pleşoianîî, ;x. i, 201/26. S-au făcut nenumărate teoretice şi practice sisteme şi meloade. episcupescu, pbactica, 97/29. Scopul nostru nu este de a ne adinei într-o mulţime dc păreri şi sisteme filozofice, cr (1832), 2792/28. Au scos lă lumină 'această' sistemă pentru cea întîiaş dală la anul 1S2S. Veisâ, i. 11/11. Se organiză două clase... după sistemei lui-Lancaslru. asaci-ii, î. 4/5. Cel ce judecă bine fşi na alege ce e mai bun, celui fără judecată nu-i nor ajuta nici sistemele, descr. aşez. 92/31. Astfel de sisteme se numcic utopii, sau visuri, calendar (1850), 74/21. Din aceste idei ea face judecăţi..., teorii, un sistem, hrezoianu, 1 î. 117/24. Mineralogia mai nu era o ştiinţă înaintea numeroaselor analize himice ale ilustrului prusian.. . ale căruia cercetări au aruncat multe lumini asupra sistemului lui Werner. marin, pr. i, Y/28. Prin acest .chip împărţind natura în mai multe ramuri, ar-fi mai lesne... să se îndeletnicească un om.'"numai cu uri ram, ş-apoi adunînd rezultatele observaţiilor ■ tuturor să' sc orînduiască intr-a sistemă, stamati, f. 2/3. Colegii ■şi susţinătorii sistemei sale politice aii fost siliţi a se retrage, bariţiu, p. a. ir, 14. 'Coşul îşi sprijinea sistema. . . pe o logică ce i se parca dreaptă, jvusso, s. 96. l'izîca. .. a fost mai mult. o sistemă filozofică ieşită din studia speculativă a ideilor abstracte.. babascu, : m. i, 4/20. Doctrina. . . asupra căreia este fondai sistemul lui Plcilon, aruncă în opera sa. . . obscuritate. ARiSTiA, pi.ut. LXX>IX'2/9. Cucii..o carie era plină de sisteme,, cu cil era mai neînţeleasă,, cu ciliţ sc părea mai 8067 Sistem - m - sistem frumoasă şi mai sublimă, bom. lit. 101a/13. Cine iese ca aceste idei nu ne spune nimica nou, cînd ie combină Insă bine şi ie predestina ordinea ne face să credem că are un metod, o manieră de a proceda in sistema sa. chica, a. 683. Ştiinţa istorică nu poate agiunge la o mare doză de certitudine, dacă nu va fi sirîns leţ/ată, după sistema lui August Comte, cu toate ştiinţele pozitive. hasdeu, i. c. i, 192. Beligiunile sini sistemele metafizice ale omului, în primele perioade ale dezvoltării sale. conta, o. F. 348. Impărţesc a lor gîndire pe sisteme numeroase, eminescu, o. i, 30. [A primi t) formularea ştiinţifică ajungînd sistem filozofic, gherea, st. cr. i, 52. Spiritul modern a ajuns să formeze. . . din lumea din afară un sistem, un lanţ in care inelele slnt strtns legate, ionescu-rion, s. 125. Zola n-a creai nici o şcoală, nici un sistem, demetrescu, o. 165. A hotărit. . . să inventeze un sistem pedagogic, anghel, pr. 70. Ne expune. . . întregul sistem politic al marelui rege get. pârvan, g. 78. Viaţa merge mereu înainte, nepăsătoare, sfîşiind nu numai sistemele savanţilor, ci chiar minţile oamenilor rebreanu, p. s. 122. Scopul (este]... a nimici sistemele lingvistice raţionaliste. ibbX.ii.eanu, sp. cb. 24, cf. resmeriţă, d. Nimeni n-a expus cu mai multă luciditate sistemele marilor cugetători. i.ovinescu, c. iv, 145. Un sistem de filozofie e. . . frufnos sau nu e nimic, camii. petrescu, u. n. 84. Izbuti-va biserica să elimine sau să incorporeze aristo-tetismul in sistemul dogmaticei sale? oţetea, n. 186. Orice artă este un sistem dc vederi asupra lumii, o ideologie. în plr ii, 656. Este... constructorul unuia dintre marile sisteme filozofice, vianu, p. 85. Proverbele sini... frinturi de sisteme filozofice, blaga, z. 317. Nu toate sistemele care pun la baza vieţii morale plăcerea sau utilul se pun pe un teren subiectiv. ralea, fi. i'r. ii, 240. Omenirea a mai născocii cîteva sisteme filozofice, bogza, a. î. 428. Ideologia socialistă este sistemul de concepţii al proletariatului revoluţionar. lupta de ci.asă, 1953, nr. 9, 25. Mulţi diriginţi. . . se lasă furaţi de perspectiva închegării unui sistem moral în fiecare lecţie, oî 1968, nr. 932, 3/2. In funcţie (le răspunsul pe care îl dau la problema fundamentală a filozofiei, sistemele filozofice se împart în materialiste şi idealiste, der, cf. m. d. enc. 3. (Astron.; astăzi rar; în sintagmele) Sistemul lumii (ori lumesc) sau (Invecliit) sistemă a lumei = mod în care se credea, în antichitate, în evul mediu şi la începutul timpurilor moderne, că slnt dispuse planetele şi stelele în univers; ansamblul universului. Ştiinţa ce..,ne învaţă a cunoaşte trupurile cereşti şi adevărata sistemă a lumei se numeşte astronomie, elem. g. 4/16. A crede cineva că Numa a cunoscut sistemul lumei este cu anevoie, aiustia, pi.ut. I.XXXM\ /28. Tablele erau pline de schcmcie unei sisteme lumeşti imaginare. eminescu, i>. i,. 35. Sistemul lumii, conceput de ilustrul matematician Newton, e astăzi pus în (liscuţiune. marinescu, i'. a. 36, cf. i>KR. Sistem planetar v. p l a-netar (O- Sistem solar sau (învechit) sistema sorească (ori soarelui sau dc sori) = ansamblu de corpuri cereşti format din soare, din planetele care gravitează în jurul lui, precum şi din comele din corpuri meteoritice. din gazul şi pulberea interplanetară. Sînt nişte sisteme dc sori de negrăită mărime, episcupescu, 0. !. X1J1I/12. Sistima soarelui, id. ib. 3.15/22. Dară cometa inlrind in sistema soarelui umblă fără regulă, sibineanu, c. 8/16. Lumea văzută sau sistema sorească coprinde: pămintul, luna şi soarele, genii.ie, îp. 63/13. Soarele cu toate trupurile cereşti, luminate şi încălzite prin dinsui, se numeşte sistema sorească, rus, 1. 1, 7/7. Mişcarea sistemului solar al nostru infăţi-şîndu-ni-se ca un bal etern, neîntrerupt, babascii, m. ii, 83/7. Soarele dimpreună cu cele alte stele care circulă împregiurul lui şi cărora el le trămile lumina compun o totalitate care se numeşte sislemui solar, drăghi-geanu, c. 8. Elementele constitutive sînt aceleaşi în loale planetele sistemului nostru solar, maiorescu, l. 158. Era un timp cînd sistemul nostru solar nu era. . . organizat ca astăzi, conta, o. f. 169, cf. cade. In fiecare fracţiune de timp şi. pămintul,şi sistemul solar. . ,f îşi schimbă poziţia, sadoveanu, o. xix, 399. Sislemu solar se deplasează cu viteza dc circa 20 km/s către un punct care se găseşte în constelaţia Hercules. i.Tir, cf. dl, dm. Pămintul este una din cele nouă planete care se rotesc în jurul soarelui şi cu care formează împreună sistemul solar, geologia, 6. Omul. . . se pregăteşte să pună piciorul pe Lună. . . sau pe alte planele ale sistemului nostru solar, scînteia, 1969, nr. 8 202. (Cu schimbarea construcţiei) Mai gem şi-acum în asprul meu suflel mineral, Cu fire de-aur smulse solarelor sisteme, al. philippide, s. 11. Sistem stelar sau (învechit) sistemă stelcască = fiecare dintre grupuri le de stele constituite In roiuri şi in galaxii. Şi aşa, toată steaoa fixă compune o sistemă stelească. genilie, p. 81/29, cf. der. + P. e x t. Ansamblu de corpuri cereşti. Întregi sisteme De nebuloase siderale Ttăsar din lumile spectrale, macedonski, o. i, 54. Dar, gata să-mi găsesc mormîntul Înlr-un sistem de constelaţii, Am revenit zburînd prin spaţii, topîrceanu, p. o. 56. 4. Ansamblul imitaţilor de măsură alcătuit din unităţi fundamentale şi derivate. Aceasta este sistema greotăţilor şi a măsurătorilor, heliade, a. 59/19. Sistemul cel mai generat de măsuţă. . . are la bază o unitate de lungime aleasă, climescu, À. 201. A făcut ca . . . mai toate vechile sisteme de măsuri să dispară. N. A. BOGDAN, C. M. 173, Cf. CADE, LTR3, Dl,, DER. ’v’ Sistem metric v. metri c (II 1). 5. Clasificare (făcută pe baza anumitor criterii) a elementelor unui ansamblu (efectuată cu scopul de a facilita studierea lor); ansamblu ordonat şi unitar rezultat din această clasificare. Descrierea naturei care orală trupurile fireşti, după relativa lor tieptăluire, esle sistematică, şi această or'induială este o sislimă. .1. ci-hag, i. n. 3/19. Numărul pliatelor este aşa de mare, incit. . . nu s-ar putea privi şi cunoaşte, din care pricină s-au alcătuit sisteme, în care să află, după orinduiala aşezată, plîntele pină acum cunoscute, id. ib. 236/19. Inlr-acest cap adoptăm împărţirile sistemului, botanic. brezoianu, a. 414/10. Sistema Iui Linné, numită sexuală, este primită mai de mulţi spre deplina învăţare a botanicei, stamati, m. 29/9. Plecare clasă este împărţită în mai mulle ordine. Acest sistem esle lăsal acum, fiindcă metoda lui Linné esle mai preferabilă, barasch, i. n. 158/5. Această definiţie esle îndestulătoare, fiindcă precizează exact locul speciei om în sistema zoologică stabilită de acel autor, maiorescu, i.. 127, cf. resmeriţă, d., cade. Aşci-numitele categorii gra.-maticole. . . ţin de sistemul gramalicianului şi nu de al limbii, puşcauiu, l. r. i, 15 cf. der. II. (Predomină ideea de unitate, de legătură structurală sau funcţională între elementele ansamblului) J. (învechit; in formele sistemă, sislim, sislimă ) Tagmă «)• Şi la atîta slăbiciune au adus toată sistima potiti-cească, încîl auşi surpat cu toiul împărăţia lor (a. 179.1). iorga, s. d. xi, 191. Ar fi pulul sistima toată a neamului boieresc a pune înainte cuvîntarea cea dreaptă (a. 1805). uRicARiuL, ii, 130. Domnul. . . împreunat cu mitropolitul şi episcopii ţării şi cu sistema politiciască a veliţilor i>oiei;i (a. 1820). ib. i, 260. Ţoală sistema adunării s-an împrăştiat în loale părţile munţilor (a. 1821). găi.di, m. piian. 254. Negăsind strădania norodului întemeiată. . . am fosl silit să o caut in sistema negustorească, goi.escu, î. 107. Am citii aceea... ana fora care au adus-o domniei mele sistima bisericească şi. polilicească a pămintutui (a. 1827). URICARIUL, ii,213. Alegiie (te epilropi din boieri să să facă prin de iznoauă adunare... a toată sistima boierească din Botoşani (a. 1828). iorga, s. d. v, 279. O faurică de cafea — care cafea este cercată de sislimui dohtoricesc pentru toată familia (a. 1841). doc. kc. 752. 2. (Anat.) Ansamblu de organe sau dè ţesuturi care au aceeaşi structură sau care contribuie la reali. 8067 Sistem — 99Î — ststem zarea aceleiaşi funcţii în organism. V. a pavai. Sislema nanelor, v. popp, ap. ursu,t. ş. 279. Junghi . . . risipit in sislema picilor, episcupescu, pbactica, 223/11. In eare organ ţi sislimă se mai ţinea setnteia vieţii? id. ib. 296/7. Sislema oaselor ... este temelia făptuirii, id.o. î. 94/19.Pricina acestora este . ... sistema ncrvelor. rov. 8/2, ci. ar (1829), 1372/26. Lucrează ca . . . putere şi in sistima nevrilor. plusc, d. 2-1/18. Instrumentul ... cu care funcţiile acestea lucră este sistema vaselor (inima, arteriile şi vinele). antrop. 38/16. Despre sistema nervoasă, ib.. 150/2. Conlagiul acesta lucrează mai cu seamă ... în sistema limfatică, s. băkb. 12/6. Cele patru temperamente atîrnă ... de la covîrşirca uniia sau altiia sisteme. albineţ, m. 16/13. Este vindecătoare de hoaţele ce se nasc din nelucrarea şi amorţirea vaselor sistemului mistuirei. asachi, l. 52/16. Plămînile şi toată sistema vinelor . . . se află într-o mişcare mai mare sau moi mică. descr. aşez. 29/11. Aceste boale sînt o tulburare a sistemei nevrelor. ib. 107/6. Au împărtăşii copiilor o singulară slăbiciune ... a sistemei limfatice, vasici, m. 91/4. Sistemul vinelor pulmonare, privite peste lot, pol fi asemuite unai copaciu. kretzulescu, a. 404/2. Cunoaşte virsta calului de pe car ader ii sistemului său dinlelar. brezoianu, a. 528/17. Băile calde nu sini potrivite . . . pentru acei slabi la sistema muşchilor. fătu, d. 63/13, Sistemul nervos nu ar putea să se întărite fără ca lucrarea fierii ... să se vatăme. man. sănăt. 18/8. Aparatul sau sistemul vegetal sau al nutriţiei. poltzu, p. 2/37. Sistemul nervos este compus de organe în care rezidează puterea spirituală a omului, id. ib. 175/18. Ne vom ocupa de operaţiile ce se fac pe fiecare clin sislemile anatomice, turnescu, med. op. 72t/3. Ţine prin sislcnul nervos de natura poeţilor, bolinti-nf.anu, o. 419. J.a omul civilizat sistemul nervos.... este centrul şi scopul organismului, conta, o. f. 334. Transpariţianca acelui fin sistem venos, ce concentrează idealele ariei in boltită frunte, eminescu, p. l. 77. .Impresia va găsi o sumă de impresii adunate, o sumă de idei, va găsi un sistem nervos deosebii, ghekea, st. cb. i, 292. Du/iă cum inlr-un individ sînt trei sisteme de organe care îndeplinesc trei funcţiuni holârite, toi aşa şi în societate, ionescu-rion, s. 130. Factorii patogenei ici sini excesul de zbucium al sistemului nervos, bacalbaşa, s. a. i, 241. Tcrminaţlunile nu s-au întins in diferitele puncte ale sistemului muscular, babeş, o. a. i, 148, ci. hesmehiţă, d., cade. O bizară fire poetică ..., un sistem nervos zdruncinai, lovinescu, c. iv, 116. Este un marc dezacord intre sistemul dentar şi cutia craniană. uabt, s. m. 107. Sistemul articulaţiilor ieşea în evidenţă. căljnescu, s. 222. Anatomia, mai cu seamă a sistemului nervos, dă loc unui. mare număr ■ de comparaţii. vianu,s. 124. Efectele vătămătoare ale otrăvurilor se produc ... ta nivelul singeiui şi al sistemului nervos, belea, p. a. 148. [EsteJ un caz banal de oboseală a sistemului nervos. pruda, k. 27. fu primul an de viată evoluează rapid şi dezvoltarea sistemului nervos, abc săn. 346. La peşti sistemul nervos central este puţin dezvoltat, ap 32. 26.1. Depărtarea nu mai era o dramă . . ., ci un sislem de acomodări, camil iwkiscu, u. n. 182. Era în floare sislemui de tocmeli agricole cu execuţii silite. sadoveanu, o. xx, 132. S-au edictat sisteme ortografice şi glosare: limba şi-a urmat calea ei. id. ib. 301. Principiul general al acestui sistem de transcriere este de a întrebuinţa semnele obişnuite ale grafici româneşti. puşcariu, l. r. 1, 60. Poarta îşi dădea foarte bine seama dc primejdiile unei schimbări de sistem în administraţia Ţărilor Româneşti, oţetea, t. v. 336. O supune unui sislem de poliţie riguros, oăunesou, s.c.l. 96. Aflase destule despre colhozuri, despre sistemul dc retribuire ^a muncii, t. popovici, se. 282, cf. dl, dm. Micu elaborează un sislem ortografic elimologisl latinizant. ist. lit. rom. ii, 41. Se propune introducerea unui sistem unitar şi stimulativ de salarizare, gî 1968, nr. 933, 3/7. Realizează o focuie scurtă prezentare a sistemei dc notaţie muzicală, m 1968, nr. 2, 30. Sistemul pensiilor ... va fi revizuit, flacăra, 1969, nr. 3, 28. E cazul să se pună în aplicare. . . sislemui amenzii pe loc. scînteia, 1969, nr. 8 106. Viaţa noastră literară va căpăta ... un nou avînt prin reorganizarea sistemului editorial, ib. nr. 8 212, cf. m. d. enc., dex. <0 Sislem electoral = totalitatea normelor prin care se reglementează alegerea deputaţilor în organe reprezentative, precum; şi raporturile dintre deputaţi şi alegătorii lor. Prin sislem electoral se înţelege totalitatea normelor care reglementează dreptul cetăţenilor de a alege şl de a fi aleşi. pr. drept, 76, cf. der. Sistem monetar = totalitatea monedelor existente la un moment dat ‘intr-un stat şi a raporturilor stabilite între valorile lor. Iată care era sistemul monetar indigen si străin, iorga, c. i. hi, 213. 2. Succesiune de operaţii, de faze etc. alese după anumite criterii şi dispuse într-o anumită ordine pentru a se ajunge la un anumit rezultat, pentru a obţine un anumit lucru etc.; mod1 (1) de a proceda (2); cale, chip, fel, iormă, manieră (I), metodă (4), mijloc L o e. a d j. şi a d v. Fără (nici un) sistem = (caro este) dezordonat, incoerent, anarhic. |Avca] ... mai. multe cunoştinţe fără nici o sistemă, asachi, l. 3.12/34. Sc reproduc . . . loale opiniile zilei fără nici un sislem. rom. ut. 672/7. Prin. întindere continuă fără sislemă, vrînd să sporeşti peste măsură elasticitatea unui jir, i-o poţi compromite. oaragiatje, o. vn, 254. Aceste solilocvii au foni răspfn-dile . . . în chip arbitrar şi. fără sistem, sadoveanu, o. xix, 7. Cruciadele . . . au josi întreprinse de bande exal-tale, fără niei. un sislem. călinescu, fi. o. 40. Imagini, se succed ailor imagini într-o curgere continuă, fără 8067 Sistem atic _ 994 _ sistematic sistemă, fără micnlare, fără ţel. halea, s. t. ii, 155. f. o c. a d v. Cu sistem = în rnod ordonat, disciplinat, Metodic (1). Începu eu sistemă o minuţioasă expunere. c. petrescu, a. 383. O asemenea problemă de lingvistică trebuie abordată eu metodă, desfăşurată cu sistem, sadoveanu, o. xx, 299. ' — PI. : sisteme. — Şi : (astăzi var) sistemă s. f., (învechit.) sistim s. n., sistiraă s. f., (regional) siistem (a v 20) s. n. — Din ngr. auiz. i, 77. Acţiunile duşmănoase ■ . . au începui să aibă un caracter mai sistematic, h. lovinescu, t. 31.1, cf. dl. A provocat moartea unui elev• prin persecuţie sistematică. preda, it. 84, cf. dm. Necesitatea desfăşurării producţiei..., stimularea sislenictlică şi consecventă a piogre-sului lelinic fac să crească. . . rolul laboratorului uzinal. scînteia, 1966, nr. 6 934. N-uu exercitai un control sistematic al şcolilor. <:î 1968, nr. 933, 4/6. Au fost luate măsuri mai sistematice împotriva epidemiilor. G. barbu, a. v. 77. Poetul devine vizionai printr-o îndelungă, imensă şi sislemt lică dereglare a tuturor simţurilor. românia literară, 1969, nr. 35, 4/2, cf. m. d. enc., Disx. \ (Adverbial) A iniiebuinfqt îrdîiaş dală... sistematic — pentru „i“ semnul „h“. phi-lippide, p. 35. Ţăranii se răsculaţi sistematic în diferite părţi ale ţării. d. zamfiuescu, v. ţ. 203. Autorii români... au fost sistematic izgoniţi ele pe scenă. bac alb a şa, s. a. i, 228. Sfătuieşte să se crească noua generaţie, sălbătecită sistematic, după principii de bunătate. iorga, p. a. ii, 65. A. condamna sistematic, în bloc, orice inriurire străină, este o aberaţiune. den-susianu, In pi.r ii, 97. Deşi copil de ţară, mi nea totuşi foarte sistematic şi £u multă chibzuială, hogaş, dr. i, 75. Să piocedăm repede şi sistematic, să nu pierdem vremea, rebreanu, p. s. 289. V« înlătura sistematic anecdotele, faptele măturile, lovinescu, c. viii, 74. Deasupra avea pusă sistematic o fotografie, ea un indiciu despre conţinut, camil petrescu, P..91. Lucra sistematic, sculînclu-se la şapte dimineaţa, teodoreanu, m. iii, 341. A fost. . . ostracizai de contimporani şi pus sistematic in umbră, sadoveanu, o. xx, 449. Apare sistematic in nrecizările menite să atragă atenţia ascultătorului. iordan, stil. 151. Din aceiaşi preocupare, dezvoltată oarecum sistematic, creşte „România pitorească“. vianu, a. p. 218. Concesiunea aceasta.... o refuzaseră sistematic ptnă atunci.. oţetea, t. v.- 200. Autorii. . . lasă sistematic la o parte, pe scl 1-950, 73. Intre el şi viaţă, se interpun sistematic o voinţă, un agent, o fatalitate, arghezi, s. vii, 20. Pol fi: urinările sistematic în simetria lor impecabilă, călinescu, c. o. 293. Deţinuţii sînt schingiuiţi..., distruşi sistematic. bogza, a. J. 340. Am începui să studiez liniştit şi sistematic, preda, r. 480. Continuă sislcmctlic studiul dreptului, ist. ijt. rom. ii, 563. Canlemir a re-curs... sistematic la calcuri din limba latină. L. rom. 1966, 11. A transformat sistematic termenul „norod“ in sinonimul lui neologic, ib. 1967, 276. O fire... voluntară, gata să se războiască cu toii..., sfidînd sistematic prejudecăţi, convenienţe, t iulie 1968, 72. Formaţiile. . . înţeleg să-i dedice sistematic o parte a concertelor lor. scînteia, 1969, nr. 8 215. + (Despre oameni) Oare realizează, efectuează ceva după nn sistem (III 2) sau, p. e x t., in mod regulat, consecvent. Cele mai disparate spirite s-au pului inlilni. . . in acest contact: veselul... Pogor cu sistematicul politic Carp. maiorescu, cr. ii, 338. A fost... unul dintre cei clintii exploratori sistematici ai Siberiei, iorga, c. i. ii, 129. Nu este un obseivalor sistematic, ci un amator dc psihologic şi un impresionist, vianu, l. u. 468. 2. Adj. Care se bazează pe un sistem (1 2); care alcătuieşte un sistem; (rar) sistemic. V. unitar. Fieşcare ştiinţă sistematică trebuie să se îazcme pe asemenea axiome, asaci-ii, L. 782/48. Om înzestrat cu o ştiinţă sistematică a Hrubelor rude. negruzzi, s. i, 258. Discuţiile. . . cleprindeau pe toţi .la un fel de privire mai sistematică a chestiilcr dezbătute, maiokescu, d. i, 44, cf. pesmeriţă, d., cade. Curiozitatea nu l-ct împins. ■■ la o construcţie mai sistematică Intr-o ramură a cunoaşterii umane, lovinescu, c. vii, 114. FI caută temeiul sistematic ni disciplinele. . . fiziognomiei şi frenologiei. vianu, a. r. 141. Doctrina■ lui . . . este perfect sistematică, ralea, s. t. iii, 53. O ştiinţă agricolă propriu-zisă, sistematică... nu s-a pulul întemeia deci! in secolul al XlX-lca. agrotehnica, i, 2.1, cf. di.. In curînd se trezi că posedă cunoştinţe sistematice de istoric, preda, r. 249, cf. dm, m. d. enc., dex.. ❖ (Substantivat, 1.) Predarea literaturii are sistematica ei. v. rom. martie 1960, 61. Sistematica sonoră, concepţia creatoare sînt. . . organice, unitare, m 1968, nr. 8, 10. + (Rar; adverbial) Riguros1 (2); ştiinţific. Teoria gravilciliunii. . . apare în 1887 sistematic dovedită. maiorescu, cr. ir, 112. 3. Adj. Alcătuit, ordonat potrivit unor anumite criterii, unui anumit sistem (I 5): (învechit, rar) siste-maticesc. Descrierea nalurei care arată trupurile fi-teşli după -relativa lor ticplăluiie este sistematică. J. ciiiac, i. n. 3/19, cf. 1/10. Cere. . . o împărţire sislc-malică şi o căutare iscusită asupra bocitelor în parle. descr.-aşez. 92/25. O adunai e sisleinalică de hărţi 8068 SISTEMATIC — 995 — SISTEMATIZA se numeşte alias., farian-bob, o. 2/24. Tocile 'învăţăturile lui... nu sint puse in orinduială sistematică şi toate părţile sînt aşezate una Ungă alta. fm (1841), 1371/31. Tablă sistematică de cele cuprinzătoare. poi.izu, p. 225/2. Am preferii. . . a truda mai bine unele chestiuni economice sub forma de convorbiri-decît ’a adopta forma de un Iractal sistematic, ghica,' c. e. t, VIII. Aş fi vrui să le prezint ,intr-o expunere sistematică un bogat material documentar, puşcariu, i, ii. i, 1. O estetică sistematică trebuie deci să inceapă cu o descriere a fenomenului pur al artei, vianu, e. 38. Avem. . . atitea studii. ■ ■ incit o bibliografie sistematică a lor ar fi de o mare utilitate, oontstantinescu, s. ii, 452. Studiul. . ■ apreciat de mine... pentru caracteiul tui sistematic. \. rom. martie 1960, 53. Operele... sini prezentate . . . in mod sistematic, pe epoci şi tipuri de dicţionare, l. bom. 1967, 197. Lucrarea se remarcă prin. ■ ■ modul sistematic al expunerii. GÎ 1968, nr. 931, 4/3. ♦ Care ţine de un sistem (I 5), care se referă Ia ■un sis.tem. Toate aceste bucăfi trebuie numerale, înscrise cu nume'e lor botanic şi arangiate dupe o metodă sistematică, barasch, b. 43. Tipul este o noţiune pur sistematică, mânu, e. 185. Din pi net de vedere sistematic, mecanica se împarte în trei capitole principate. ¿aşMAN, fiz. i, 44. 4. S. f. (Biol.) Ştiinţă care studiază diversitatea organismelor vegetale şi animale, diferenţierea lor In grupuri naturale cu rang de categorii sistematici (1 3) şi înrudirile dintre ele. V. taxonomie (1). Sarcina clasificării planleloi revine unei cdte ramuri a botanicii şi anume: sistematica plantelor, botanica, 4. Au fost dezbătute problemele privind. . . sistematica generală, fiziologia plantelor, scînteia, 1964, nr. 6 391. Harta viitorului lac de acumulare. ■ ■ precum şi o monografie privind flora şi vegetaţia regiunii constituie lucrările de perspectivă ale secţiei (le morfologie, sistematică şi geo-bolanică din cadrul Institutului de biologie, contemp. 1966, nr. 1 619, 8/1, cf. m. d. enc., dex. 5. Adj. Care are la bază un sistem (III I). V. n o r-ni a t (J). S-au lipit pe lingă shoala din Bădăşani, in care au primit o cducafie sistematică, calendar (.1850), 55/18. Coterie însemnează. ■ ■ scoale sistematice cc se încerc a trăi afară din viafa obştei. busso, s. 76. .In şedinţele de luni face o şcoală sistematică de stil şi poezie, in put ii, 178. Studiile sistematice avea să le inceapă la Blaj. ist. lit. rom. u, 37. -0* (Substantivat, n. sg.) Numai pe calea aceasta..., poezia... se apropie de noi, coborind din sistematicul ei prea rece. românia literară, 1969, nr. 62, 9/2. 6. Adj. Care este realizat după un sistem (II 3); care este înzestrat, prevăzut cu mecanisme, cu maşini, mecanizat; (rar) perfecţionat. Lucrările de căpetenie ale ocnei sistematice înaintează supt pămint (a. 1850). doc. ec. 968. Scoborîi. . . în vale, unde se află mina (ocna) cea sistematică, pelimon, i. 131/2. Aici. . . fără să fie izvoare minerale şi băi sistematice ■ ■ ■ anemicii pol căpăta singele care le lipseşte, sion, p. 51. Eu am undiţe sistematice, de se slrîng, se fac baston, brătescu-voineşti, p. 108, cf. resmeriţă, d., cade. In locul sistematicelor ateliere moderne..., atelierele romane sini vechi mansarde prefăcute în sanctuare artistice, cocea, s. i, 115. M-au urmat cu mirare -. ... pînă ce-au descoperii îneîntaţi cîteva ştiubeie sistematice, sadoveanu, o. xviii, 514. 'Toate morile sistematice [au]. . . cel puţin un valţ. lec. ec. pl. 28. Au şi cile un. . . obiect sau unealtă foarte civilizată, foarte lucioasă, bine închisă, sistematică, scumpă, de-metrius, a. 31. 7. Adj. Cu formă de sistem (IV); specific unui sistem; p. e x t. compus din elemente corelate între ele, coerent, închegat, legat, (rar)1 s tTuctn i a 1. V. logic. Cursul învăţăturilor în limba naţională in-ccput la 18¿0 după un plan sistematic. . . se curmă, asa1 ch.1., .î.. ?/.lîx.«sJ. id. !•'. 8.4/6. A lari îngrijiri fac parte dintr-un program de călătorie sistematic. arghezi,b. 89. Sini de o faciură:mai sumară, mai puţin omenească, de o logică mai sistematică în acţiunea dc simplificare pe care o îndeplineşte cîleodată literatura, ralea, s. t. i, 85. Socialismul. . . îi obişnuia cu o gîndirc sistematică, dialectică, cu strădania de a explica fenomenele naturii şi societăţii, v. rom. septembrie 1954, 140. In fonetică organizarea sistematică înseamnă economisirea materialului sonor, grauii;. s. l. 12. -O- (Adverbial) Ştii că eu cind vorbesc, vorbesc cu documente. . . Le am, sistematic aranjate in doscw. caragiale, o. vii, 3 90. In materie de morfologic, româna... a organizat mai sistematic verbul, graur, s. l. 65. — Pl.: sistematici, -ce. — Şi: (învechit) sistimatie, -ă, (regional) sustémitie, -ă • »v 22) adj. — Din ngr. crucm)|i.a-uxÔ£, lat. systcmatieus, Ir. systématique, germ. .sy.stcmatiscli. SISTEMATICÉSC, -EÂSCĂ adj. (învechit, rari Sistematic (3). La această aşezare a părţilor şt a organelor organismului, care formez făptura trupului, ne arată sistimaticeasca antropologie, episcupescu, o. î. 120/25, cf. povăţ., ap. ursu, t. ş. 279. — Pl.: sistemaliceşli. — Şi: sistimatiecsc, -căscă adj. —■ Sistematic-|- suf. -esc. Cf. rus cucieiiaTH- HeCKM». SISIICVfAIICliŞTi; adv. (învccliit) în mod sistematic O)- Nu se cade ca mincările să fie preţul sîrguin-fei [copilului] căci aceaia nu e sistcmaliccşlc. petrovici, p. 60/26. Un... pansion de fele întru care... se va învăţa sistemalieeşle şi limba patriei, cr (1832), 2752/38. Se vor vide şi ei cu ruşine anerisiţi lot aşa de sistemali-ceştc. . . precum au fost cei mai dinainte, veisa, i. 30/1, cf. 174/26. încredinţai. . . o compunere. . . în care toate obieclarile istoriei naturale iiideobşle să află sislemati-ceşte aşezate, j. cihac, i. n. 1/14, cf. pontbhiant, d. + Cu regularitate, în mod permanent (1).- Jurnaliştii români de peste Carpati nu rareori. . ., ci sistemaliccş-le. . . fac greşeli neiertate în contra limbei române. maiorescu, cr. i, 138. — Şi: sistinuiliceştc adv. contribuţii, i, 181. — Sistematic -f- sui. -este. SÏSTIÏMATICIÂN s. ni. Specialist iu sistematică, v. sistematic <4). Acvilele ţipătoare au cauzal întotdeauna multă bălaie dc cap sislematicienilor. L1NŢIA, VĂS. II, 182, Cf. DNa. — Pronunţat: -ci-an. — Pl.: sistematicieui. — Din fr. systéinatieien. SISTEMATIZA vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică idei, cunoştinţe etc.) A grupa intr-un tot unitar, după anumite criterii; a alcătui un sistem (I 2, 5) ; (rar) a sistemiza. V. clasa, clasifica. Toate măsurile şi ponderile era sistematizau pe calculul zecimal, calendar (1847), 13/22, cf. pkot. — pop., n. D., şăineanu2, resmeriţă, D., cade. Autorul sistematizează... cunoştinţele privitoare la. acest domeniu. iordan, stil. 28. Tendinţa de a sistematiza un număr de idei este omenească, arghezi, în plr ii, 241. Expunerea de fală a înfăţişat multe dintre epitetele poeziei eminesciene, sislemalizîndu-le după categoriile lor gramaticale şi estetice, vianu, s. 55. Filozoful grec nu făcuse de altfel altceva decît să sistematizeze creaţia trcţgică a vechilor poeţi atenieni. id. l. u. 58, cf. ralea, s. t. i, 71, dl, dm. A completat o gramatică... sislemati-zînd-o şi îmbogăţind-o. ist. lit. rom. ii, 54. Problematica lucrării este sistematizată în şase capitole, contemp. 1966, nr. 1619, 8/2, cf. m. d. enc., dex. "v* Refl. pas. Multipla sa diversitate... se sislematizează încetul cu încetul pînă face un tot armonic, petică, o. 351. Se sistematizează morfologia- prin reducerea numărului dc tipuri în flexiune, ist. l. rom. i, 393. La această fază..., disocierea poeziei ca esenţă a literaturii... tinde să se sistematizeze într-o teorie coerentă, românia literară, 1969, nr. 34, 8/2. 2. (Complementul indică sisteme tehnice) A transforma şi a organiza pentru a corespunde unor cerinţe 8072 SISTEMATIZARE — 996 — SISTIMATICEŞTE moderne; a îmbunătăţi calitativ. V. rn o d e r n i z a (1), perfecţiona. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 3. (Complementul indică activităţi practice) A organiza după o metodă raţională sau după un plan bine chibzuit. .Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 4. (Complementul indică teritorii, aşezări urbane sau rurale etc.) A transforma, a reorganiza pe baze ştiinţifice in scopul înfrumuseţării .sau al creării unor condiţii optime de locuit. Localitatea a fost sistematizată în scurt timp. "v- A b s ol. Peisajul deltei dezamăgeşte şi e făgăduitor numai acolo unde se pare că mina omului a sistematizat, căi.inescu, s. 114. 5. (învechit, rar; complementul indică forme de guvernămint) A institui; a consolida. Mureşanu reproducea gemetele tuturor românilor. . ., căci tirania şi despotismul erau sistematizate şi in Austria ca şi în Principate, sion, p. 305. — Prez. inel.: sistematizez. — Din fr. systématiser. SISTEMATIZARE s. f. Acţiunea de a sistematiza şi rezultatul gi ■ 1. Grupare intr-un tot unitar şi după anumite criterii a unor idei, a unor cunoştinţe etc. ; alcătuire a unui sistem <1 2, 5). V. c lasare, clasificare. Cf. sistematiza (1). S-a ferii de sistematizări şi generalizări grăbite, lovinescu, c. iv, 145. S-ar putea încerca o sistematizare a vastului material nuvelistic, vianu, a. p. 212. Am încercat o sistematizare a categoriilor gramaticale ale epitetelor, id. s. 22. Ştiinţa rezultă din experienţă şi din sistematizarea datelor obţinute din practică: agrotehnica, i, 12. Limba a evoluat în sensul îmbogăţirii vocabularului şi simplificării, sistematizării structurii gramaticale. graur, i. L. 272. Dacă... profesorul urmăreşte îmbogăţirea cunoştinţelor nu prin simpla lor sumare, ci prin sistématizarea lor■ ..., gînclirea elevilor devine mai elastică, gî 1968, nr. 928, 2/1, cf. dl, dm. A devenit un loc comun întrebarea îngrijorată pe care: orice specialist şi-o pune in legătură cu posibilităţile de sistematizare şi absorbire a informaţiilor la zi. contemp. 1969; nr. 1 182, 7/2. O nuanţă didactică. . . impune reveniri insistenţe,' sistematizări, concluzii, mici rezumate. ro_ mânia literară, 1969, nr. 22, 9/2, cf. m. d. enc., dex^ 2. Transformare şi organizare a unui sistem tehnic pentru a corespunde unor cerinţe moderne; îmbunătăţire calitativă. V. modernizare, perfecţionai- e. Cf. sistema t i z a (2). Totul e la noroc tn aceste mine vechi. . ., lipsite de cea mai rudimentară instalaţie, fără nici o sistematizare, bogza, A. î. 199, cf. LTR2, DL, DM, M. D. ENC., DEX. 3. Organizare a unor activităţi practice după o metodă raţională sau după un plan bine chibzuit. ■ Cf- sistematiza (3). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex, 4. Transformare, reorganizare pe baze ştiinţifice a unui teritoriu sau a unei aşezări urbane sau rurale în scopul înfrunruseţării sau al creării unor condiţii optime de locuit; ansamblu de măsuri tehnice, economice şi legislative relativo la spaţiile de locuit, la desfăşurarea activităţii, la repaos, la circulaţia oamenilor şi a materialelor etc. care se iau în scopul asigurării unor condiţii de viaţă optime. Cf. sis t e-m a ti za (4). Sistematizarea naţională. . . rezultă a fi o operă de planificare integrală dezvoltată teritorial piaă la limitele spaţiului naţional, leg. ec, pl. 487. Varietatea, datorită absenţei unui plan de sistematizare inifial. . . e rezultatul întîmplării. arghiîzi, s: xvm, 21. Sistematizările teritoriale se referă la grupe sau unităţi independente de întreprinderi şi de localităţi, ltr2. Specialiştii... colaborează cu mari întreprinderi... efectuînd calcule operaţionale in probleme de sistematizare a oraşelor, rl 1967, nr. 7 042. Va reveni... cu un nou proiect de sistematizare a oraşului, o. barbu, a. v. 122, cf. m. p. enc., dex. + Ramură a urbanisticii .cçire .se . ocupă cu proiectarea şi reorganizarea ştiinţifică a aşezărilor urbane şi rurale. Cf. m. d. en Refl. pas. Prin aceşti termeni se „sislemizează“ concepţii cari ar trebui poate să rămîr.ă nesistematizale. blaga, z. 239. — Prez. ind. : sislemizez. — Sistem + sul. -iza. SÎSTIM s. n. v. sistem. SISTIMÂTIC, -Ă adj. v. sistematic. SISTIMATICESC, -EASCĂ adj- v. sistematicesc. $1SXIMAT1CJ§ŞTE adv, v. sîstematiceşte. m2 SISTIMĂ — 997 — SITAR* SÎSTIMĂ s. f. v. sistem. SIS'LTSEALĂ s. f. (Grecism învechit) Recomandate (I). CE sistisi (1) . CADE, DSR. — PI. : sisliseli. — Sistisi + silf. 1 -cală. SISTISI vb. IV. Tr a n z. (Grecism învechit) 1. A recomanda (O- Vrtnd cu aceasta ca să sisliscsc şi pe boieri cualalţi. ., poruncii să se facă doaă fermanuri. văcăiiescul, ist. 299, cE. i. golescu, c. El o va sis-lisi-o la o rudă ă sa ce călătoreşte ca acelaşi ocazion. buznea, p. v. 93/4. Elciul care te-a sistisit la mine n-a cunoscut bine darurile ce ai. filimon, o. i, 283, cf. TDRC., CADE, GĂI.DI, M. PHAN, 255, SCRIBAN, D., DL, DM. 2. A înfiinţa. Au sislisil acolo nou spilal (a. 1816). găldi, m. phan. 255. Neguţătorul, spre pomenirea sa, a sistisit un spilal in oraşul Slalinii (a. 1819). iorga, s. D. xvr, 82. Ri-ll. pas. De trebuinţă fiind a se sislisi la acel loc această nouă căpitănie (a. 1813). GĂLDI, M. PHAN, 255. — Prez. inel. : sislisesc. — Din ngr. ouaTT)aa (aor. al lui cuairaivco). SISTISÎRE s. f. (Grecism învechit) Înfiinţare. Cf. sistisi (2). S-au făcut cel dinlăiu princinuiloriu sislisirei scoalelor naţionale (cca 1820). găldi, m. phan. 255. — PI.: sislisiri. — V. sislisi. SISTOLĂ s. f. Contracţie fiziologică periodică, ritmică a musculaturii cavităţilor inimii, avînd drept efect expulzarea sîngelui din ventricule în aortă şi în artera pulmonară şi din atrii in ventricule. V. d i a s t o 1 ă. Spasmotică sistolă (contracţie), hol., ap. unsu, t. Ş. 280, cf. i. golescu, c. Aceste mişcări ale inimii, adică slăbirea şi strînsoarea ei, s-au numit diasislolă şi sistolă. kretzulescu, a. 359/9, cf. negu-, lici. Mişcarea inimii provenită din contracţia sa, prin care inima se slrînge, şi prin care singele se împinge in arterii se numeşte sistolă. polizu, p. 247/8, cf. prot. — POP., N. D., ANTONESCU, D., 'BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., BIANU, D. S., CADE, SCRI-ban, D. Pompa cardiacă pleacă de la un nivel mai jos şi ajunge ta un nivel mai înalt: de unde, c-reşlerea volumului singelui evacuai la fiecare sistolă. danielopolu, F. N. II, 31, cf. DER, D. MED., M. D. ENC., DEX, DN3. — Accentuat şi: sistolă. i. golescu, c., barcianu, ALEXI, W., CADE. — PI.: sistolc. — Din fr. systolc. Cf. ngr. o u o t o X 7). SISTOLIC, -Ă adj. Care se referă la sistolă, privitor la sistolă; care are loc in timpul sistolei; (franţuzism învechit) sistaltic. V. diastolic. A studiat 47 de bălrini. . . din punctul de vedere al presiunii sislo-tice şi diasistolice.. parhon, b. 14. Substanţele dig italice au o acţiune dublă, una sistolică şi alta diastolică. danielopolu, f. n. ii, 32. Oprirea sistolică se produce şi la inima de broască ţestoasă, precum la inima de mamifer, id- ib. 172, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. — PI.: sistolici, -ce. — Din fr. systolique. SISTOR s. iri. v: şiştor. SISTRÎŢA s. f. (Iîusism, rar) Soră de caritate. Sistriţe vioaie, blonde. în scl 1974, 610. — PI.: sistriţe. — Din rus. cecipima. SÎSTRU s. n. Instrument muzical de percuţie la vechii egipteni, format dintr-o bară metalică de formă ovoidală, cu capetele unite, prevăzut cu un miner şi avind, de-a curmezişul curburii, lame vi- brante mobile care, prin atingere sau lovire cu o vergea de fier, produceau sunete. Cf. antonescu, d. Gloatele sale regina la mijloc le cheamă cu sistrul. coşbuc, AE. 165, Cf. IVELA, D. M., CADE, DL, DM, DN3. Bat din tambure, Sună din sistre! vulpescu, p. 122. Ostaşi bălrini cintind din sislre înveselesc părinţii-n fiecare adăpost, românia literară, 1971, nr. 123, 3/1, cf. dex. -v- F i g. Şi divin e sentimentul ce-măriţi cu valul râz Cînd zefirii clnlă-n sislru, ori în flaut de rogoz Cu magii de filomelă. macedonski, o. i, 162. — PI.: sistre. — Din lat. sistrum, fr. sistre, . SIŞCĂ s. f. v. şişcăl. SIŞCORMŢĂ s. f. v. şişcornijă. SIŞNEAB s. m. v. şişneab. SIŞTÂR s. n. v. şiş tari. SIŞTEAV, -Ă adj. V. şiştavl. SIT1 s. n. (Livresc) Privelişte (2). Cf. negulici. Formează această lungureaţă regiune una din cele mai frumoase prin varietatea siturilor. hasdeu, i. c. i, 10. Dealurile şi pădurile Iluşiilui reproduc... imaginaţiu-nii călătorului pitoreştile siluri de lingă Carlsbad. id. i. v. 131. Munţii cu siluri pitoreşti se despoporează, staţiunile balneare redevin pustii, f (1883), 484, cf. barcianu, şăineanu2, scriban, D., dl, dm. Blocurile turn care răsar din ce in ce mai numeroase. . . înfruntă minunatul sit al acestor oraşe realizind germeni de monotonie, românia literară, 1971, nr. 123, 29/3. — PI.: siluri. — Din fi-, site, lat. situs. SIT2 s. n. Porţiune de. teren acoperită cu. iarbă; p. e x t. păşune (1). Ţesuse pinza şi acum o bilia colo pe sil în grădină, n. rev. r. i, nr. 10, supl. ii, 157, cf. alr i 409/59. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. SIT» subst. v. si«2. SITÁ vb. I v. siti. SÎTĂRl s. rn. I. (Ornit.) J. (Şi în sintagmele sitar de pădure, rar, sitarul pădurean, băcescu, păs. 156, regional, sitar de pămînt, id. ib., sitar de rit mare, id. ib.) Pasăre călătoare, de mărimea unui porumbel, cu penajul divers colorat .în care predomină cafeniul, cu ciocul lung, drept şi subţire, vînată pentril carnea ei gustoasă; (rar) becaţă, (regional) ciocănea, farfa-doi, soloancă, şnep (a), pasărea-pămîntului, pasărea-cio-banului (v. pasăre I 4) (Scolopax rusticóla). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., I. GOLESCU, C. Ai Venit.:, pe limpiil vînalului, ca să împuşli fără milă sitarii., picaţii, prepeliţele, alecsandri, t. ii, 47. Povestiri vînătoreşli. . . ale căror scene se petrec... înlr-una din acele bălrlne păduri de mesteacăni. . . pline de sitari, odobescu, s. iii, 160. Sitarii vineţi şi becaţele cu cioc alb şi subţire se primblă fără frică pe lîngă vapor. vlahuţă, s. a. iii, 218, cf. marian, o. ii, 299. Iar sitarul dup-o uşă Se certa c-o găinuşă Pentr-un gîndăcel. coşbuc, P. ii, 37, cf. barcianu. Intr-o dimineaţă, treceam pe lîngă pădurea din B., cînd deodată aud ţipete de sitari, dunăreanu, ch. 178, cf. şăineanu2. Carnea de sitar, cu loate meşteşugurile de preparaţic.. . ., este grea de mistuit, bianu, d. s., cf. tdrg. Sitarii şireţi zboară fără ase înălţa deasupra lăstarului, brătescu-voi-neşti, P. 74, cf. păcală, M. r. 31. îl găseai..., peste Şiret, după raţe sălbatece şl după sitari, hogaş, dr. ii, 150, cf. resmeriţă, D., cade. Vînătoarea de sitari e plină de farmec şi prin aceea că le atrage spre frumuseţea naturii, simtonescu, f. r. 86. A tilhăr'ii,.. luind... 8101 SITAR2 — 998 — SITĂ vamă de drumul mare, la g/ofi cii peniţă ilc silar la pălăria verde. c. petrescu, n. or. 128. Sitarii, se vlnau In cele două pasaje dc primăvară şi de toamnă, sado-veanu, o. x, 459. Din. zăvoi silar ii spre a! le veri se duc. pillat, r. 69. Se puteau vina gîşte fi raţe sălbatice, sitari, becaţinc. cAlinescii, s. 184. Puii sitarului de pădure, in primul an al vieţii lor, sini..... de talie mai mică .şi de coloare mai întunecată, linţia, p. ift, 326. Iar sitari umpluţi. . .? Iar halvale şi dulceţi? v. hom. iunie 1954, 7. Acolo s-au desfăşurat marile chefuri după vînătorile de sitari şi de iepuri, vinea, l. i, 97, cf. ltr3, di,, dm. Sitarii piuă acum nu au reuşit să-şi cîşlige dreptul la proiecţie., vin. pesc. aprilie 1962, 5, cf. der. Sitarul nu este gustos dacă este pregătii îndată după ce a fosl vi nat. s. marin, c. b. .147. Nu ştiu dacă această frază am citit-o undeva sau am gindit-o cu, clar acum, în preajma pasajelor dc sitari. în pădurile dc mesteceni... mi-o însuşesc cil bucurie, românia literară, 1971, nr. 125, 32/3, cf. m. d. enc., Dex, h x 152,187. ^Compuse: sitar-dc-mal (ori -de-mal-ma-re, -de-mal-cu-coada-neagră) sau sitar-cu-coada-nea-¡jră = pasăre cu ciocul puţin îndoit in sus, colorată pe spate în brun-ruginiu, cu plntecele alb, cu coada şi picioarele negre; (regional) fluierar, fluierici (Limosa limosa).- Cf. băcescu, păs. 156, linţia, r. iii, 312, vîn. pesc. iunie 1962, 10, ltr2; sitar-dc-inal-rii-flinin (ori -riiginni-dc-mal, -dc-mal-roşu) sau si-tai'-cioc-întors = pasăre cu penajul colorat diferit după anotimp, devenind vara ruginiu şi iarna brun-întu-necat pe partea dorsală, cu coada albă şi cu picioarele sure-albăstrui (Limosa lapponica). Cf. băcescu, păs. 156, linţia, p. iii, 316, ltr2; sitar-sur-dc-mal (ori -de-iiial-sur) sau silar-ceiiuşiii-dc-inal = pasăre cu ciocul mult îndoit în sus, verzui la rădăcină şi în rest negru, cu picioarele galbene, colorată pe partea dorsală in sur-ccnuşiu, iar pe partea ventrală în alb (Terekia cinerea). Cf. băcescu, păs. 156, linţia, r. iii,302; sUai'-)ie<|i'U = ţigănuş (Plegadis falcinellus ). Ci. cade, băcescu, păs. 156; sitar-cii-picioroaii(|c = piciorong (III 3) (llimantopus himanlopus). Cf. băcescu, păs. 156. 2. (Regional) Pescărel (II 1 1>) (Cinclus cinclus). Cf. băcescu, păs. 156, alb i 1 046/118, 249, 285, 831, 835. 3. (Regional) Ciocirlan (Gulerida crislata) (Mi ha1 Yiteazu — Sighişoara). Cf. alr i 1 033/158. II. (Enlom.: regional) Numele unei insecte nedefinite mai dc aproape (Făget — Lugoj). Cf. H xvm 72. — PI.: sitari. — Etimologia necunoscută. SITAR2 s. m. 1. Persoană care face sau vinde site (I 1). V. c i u r a r. Cf. anon. car., klein, d. 416, BUDAI-DELEANU, LEX., POLIZU, DDRF, ALEXI, W. Fccio-ru-său... era silar singur în lot sedai. n. a. bogdan, ap. tdbg, cf. CADE, scriban, D., h x 356, 539, alr ii 6 483, 6 484. 2. (Regional) Polonic (Baniţa -j- l’elroşani). Cf. a iii 18. — PI.: sitari. — Şi: (învechit) setâriu s. m. ljj. — Sită -|- suf. -ar. SIXAV, -Ă adj. v. siteav. SÎTĂ s. f. I. J. Obiect de gospodărie format dintr-un cadru circulai-, de lemn, do metal etc. pe care este fixată o ţesătură de sînnă, de fibre textile etc., cu ajutorul căruia se cern făină sau diverse materii granuloase, se pasează anumite legume fierte, fructe, se strecoară lichidc etc.; p. res tr. ţesătura acestui obiect; (regional) scuturătoare v. scuturitor (7). V. ciur, dirmon. Şi negura spurbără cu mina Ca cenuşa cu sîta cînd cearne. dosoftei, ps. 490/19. De le trebuie o doagă, o silă,.încă aleargă la Moldova. n. costin, let. ii, 60/31, cf. anon. car. Sile de Braşov (a. .1726 — 1733). n. a. bogijan,'o. m. 161. J,e pune p? deasupra. . . alune pisalc şi amestecate toate bine cu aguridă, cu zeamă ele lămtie şi dale pen silă (a. 1.749). gcr ii, 44/14. Cu păine miez înmuiat în zeamă şi trecută păli sită. MÎNCĂRiiji, 21/1. S-au aflat, aceste : ... I sălă, tigaie mică (a. 1752). iohga, s. d. xii, 63. Foiţă ! dc târguieli: ... I sită ele cele bune, deasă (a. 1778)i id- ib. vnr, 3- Cum ai face să aduci apă înlr-o silă? (a. 1799). ocu ii, 170/35, cf. klein, d. 416, budai-de-leanu, lex. A să scoală afară elin Politiie. . . 1 fabrică de sile (a. .1832). doc. ec. 501. FI în loc ele umbrelă luasă o silă. drăghici, b. 59/27, cf. valian,v. Tocile aceste ■■ ■ se vor petrece prin o sită deasă, fm (1844), 2562/12. De sini ceva hrănitoare tărîlele, această însuşire o capătă numai dc la partea ele făină ce au rămas în. ele nezbălută de silă. i. ionescu, c. 228/19. Se moaie în apă o bucală de acest mălai,. . . sc strecură prin silă. . . şi se pune la foc. id. B. c. 38/24. Despărţim lărîţa prin silă. brezoianu, a. 593/5, cf. iser, 191. Câinilor li se dă de mîncare elin silă sau elin ciur ca să se ouă mult. pamfile, cr. 23, cf. id. i. c. 408. Slana cernea înlr-o albie mai mică, cu o sită mai deasă, agîr-biceanu, s. 177, cf. resmeriţă, d., cade. Trase de, clupă sobă sila ca bobi. sadoveanu, o. x, 219, cfe DL, dm. Pleca dimineaţa cu văcăliile în spinare, s ducea la un oarecine unde le bălea sitele şi se întorcea. . ■ seara, preda, i. 12. [Oul] se trece prin sită şi se amestecă cu o lingură de muştar, s. marin, c. b. 17, cf. m. d-enc., df.x. Ie şi cea sită elin cui Şi farină din badui Şi-mi fă iute-o turtă lală. alecsandri, p. p. 310. Şi-a 'intrai clin casă In casă, După sila deasă De mătasă. pop., ap. gcr ir, 337. Şi mi-a dat o sită deasă, Să nu ies seara din casă. jarnîk — bIrseanu, d. 105. Şi mai dă-i măi.cuţ-o sită Ca să-şi cale de ursită, marian, na. 251. Sila poate fi mai eleasă ori mai rară şi se face ori din drot (sîrmă subţire) ori din pînză de păr ele cal. şez. v, 4. Nu-i bine să Ic uiţi prin ciur sau prin silă, că faci bube in. cap. ib. vi, 23. Născuse un copil | şi-l trimesese. .. la a vecină ca să ccie o silă. rădu-| lescu-codin, l. 2, cf. caba, săl. 100. Mincam pilă j de sâcară, Cernută prin silă rară. bîrlea, l. p. m. ii, j 246, cf. alr i 711, alr ii 3 988. C-am o maică brută-reasă Şi mi-a dat d-o silă eleasă. folc. olt. — munt. ir, 565. Cerne cenuşă pin silă. o. bîrlea, a. p. i, 211. Sila nouă cerne lune. Cf. dl, dm. Trecut şi prin sită şi prin ciur, se spune despre un om care, în cursul | vieţii, a trecut prin multe încercări. Cf. ddrf, sciuban, | i)., zanne, p. v, 598. Din coadă ele cline silă de mătase |. nu se face. Cf. beldiman, e. 70/34, negruzzi, s. i, 248, odobescu, s. m, 67, ddrf, arhiva, îi, 326, dan, u. 217, sadoveanu, o. xvii,197, şez. ix, 148, zanne, p. i, 377. (Cu parafrazarea proverbului) Face cineva silă elin coadă de cîine? stancu, d. 330. Na faci sîtă de mătasă din coadă de cine. folc. mold. i, 195. Sila nouă şade-n cui. Cf. scriban, d., dm, zanne, p. v, 596. (Cu schimbarea construcţiei) Pentru babă, sila-nouă nu mai avea loc în cui. creangă, o. 4. Sus bal tobele, Jos pică negurile (Sita). sbiiîra, p. 323, cf. alexici, l. p. 214, g oro vei, c. 344. ^ (Ca termen de comparaţie, cu aluzie la forma sau întrebuinţarea obiectului) O sclumonositură dc om avea în frunte numai un ochiu mare cil o sită. creangă, p. 243. Ca prin o silă eleasă se cerneau în liniştea largă a pădurilor picături ele cer albastru, hogaş, dr. i, 204. Bani nu făcea; pe cari îi aduna treceau, ca făina prin silă, în mîinile nevestei sale. agîrbiceanu, a. 123. Şipolul acesta... Al fericirii. . . Inima mea cei o sită-l strecoară, Să na vie mii din aclinc. brad, o. 7. la vezi, ţeasta capului, Cit rotila plugului.; Ochii-n cap ca silele, Măsele, Rîşnifele! balade, ii, 64. F i g. Prin a negurilor silă ele cu noapte ia/ iţa cerne, 'alecsandri, poezii, 648- A mea e lacrima ce-n tremur Prin sila genelor sc frînge. goga, poezii, 7. Sitei fiecărui a prins să împrăşlie pentru el lamura sufletului lui. angiiel, pr. 159. Din sîta unui soare roş cocorii, Ca ni şic sîmburi negri, se răstoarnă. al. pi-ui.ippiDE, a. 51. Na mai încercăm să le judecăm, să Ic trecem prin sila e/lnelirii. cinema, 1968, nr. 1, XV. Să lăsăm sila istoriei să cearnă. M 1968, nr. 9, 7. Natură niciodată obosită Cernca-n. amurguri 1 patima prin silă — Să obosim în limpezimea ci, Pri~ 8104 SlT — 999 — SITĂ uiţi clin semicerc înalt de zei. românia literară, 1970, nr. 92, 7/3. "O” Ca priu sită = a) loc. adv. şi adj. (tu legătură cu verbele „a ploua“, „a cerne“, „a bura“, „a trece“ şau cu substantivul „ploaie“) mărunt şi continuu. Plouă ca prin silă. caragiale, o. ii, 50, ci. ddrf, cade. O ploaie ca prin sită, cu ropot mărunt şi neîntrerupt. brăescu, o. A. i, 54. Bura ca prin sită. cocea, s- i, 201, cf. scriban, D. Ploaia era rară, trecută ca prin silă. pas, l. i, 53. Afară cerne ploaie ca prin sită. v. rom. octombrie 1954, 22, cf. dl, dm. Ploua ca prin sită. labiş, P. 67, cf. M. d. enc., dex. Aşa ploaie ca pin sită. alr sn iii h 790/53; b) loc. adv. (regional; In legătură cu verbul „a se uita“) cu ochii pe jumătate închişi; printre gene. Cf. alb ii/i li 11/228. Să uită ca pin sită. ib. Loc. adv. (învechit şi regional) Ca la sită sau ca la sita cumetrii = mereu (II 1). Numai tătarii ii cară [pe Ieşi] in toate zilele de grumaz, cit umblă la dînşii ca la sită. simion dasc., let. i a, 32/2, cf. zanne, ,p. v, 599. -v* Expr. A trecc (pe cineva sau ceva) prin sită = a analiza (pe cineva sau ceva) temeinic, minuţios şi critic. Ci. polizu, bar-cianu. Nu s-a înşelat în trecerea prin sită a invitaţilor. pas, z. iii, 274, cf. dl, dm, m. d. enc., dex;. (Popular) A da (sau rar, a căuta) (bobi) cu sita sau a trage in bobi pe sită (sau pe tuiul ti I sitei) = a ghici viitorul cuiva; a face prevestiri. Babele care trag pe fundul silei în 41 de bobi... îi băgase mamei o mulţime de bazaconii in cap. creangă, o. 185, cf. ddrf. Dar poale da ea bobi cu sita! coşnuc, p. i, 129, cf. cade. Mai curtnd mă apropiu de fala. . . care caută cu sila. pam-file, s. t. 101. în bobi se trage.... pe sită. şez. iii, 126. Dă cu sita. alr sn v h 1 569/36, cf. zanne, p. v, 599. (Popular) A strica sita cu cineva = a rupe relaţiile de prietenie cu cineva. Cf. lm, zanne, p. v, 599. (Regional) Aliate în sită (şi) in covată = a face orice pentru realizarea unui scop. A bălul în sită şi-n covată şi duminecă seara. . . a slrîns la unchi-so... aproape oO de negustori, vlahuţă, s. a. ii, 128, cf. scriban, d. Ş-a băiut în silă, -n couală, Ş-a făcui eolacu-nclală. folc. mold. i, 266 + (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Conţinutul unei site (I 1). A venit iarna mare şi grea, cu drumuri lungi prin troiene după o sită de mălai. bogZa, c. o. 356. 2. (Parte a unui) utilaj format dintr-o ţesătură de fire metalice ori textile sau tablă perforată cu ochiuri de dimensiuni mici, de obicei lixat(ă) pe un cadru, folosit(ă) la separarea sau sortarea prin cernere a unor materiale sub formă de granule sau de pulbere. Schele se ridicau pretutindeni. . . silele de sî.rmă dîrclîiaa alegind nisipul, anghel — iosif, c. l. 54, cf. kesme-riţă, d. Celelalte piese lucrătoare ale batozei sini: „cupele“ de ridicat grăunţele, „cuţitele“, „silele de vîntural“. ion botez, str. 22. Cîleva sile cilindrice se învîrtesc încet pe o axă, şi primesc în interiorul lor toată avalanşa dc pietre... purtîndu-le îndelung prin lot felul de jgheaburi, bogza, c. o. 182. Se ia o probă. . . de soi uscat la aer şi se cerne prinlr-o garnitură de sile, care separă agregatele, agrotehnica, i, 422. Primăvara trebuie să dai pămînt prin silă. preda, m. s. 55, cf. id. )t. 383, LTR2, DL, DM, DER, M. D. ENC., DEX. Şi-Cllîti căutători absenţi, Rămaşi cu aurul în sile. vulpescu, p. 90. 3. Plasă deasă (de sîrmă) aşezată ca protecţie la ferestre, la dulapuri, la ventilatoare etc. Ca şi cum s-ar încerca să privească prinlr-o silă deasă, căuta să-şi dea seama lămurit care e pricina adevărată a tuturor chinurilor, bujor, s. 43. Tic ca la o fereastră dc silă şi privi prin mărgelele ele apă. sadoveanu, o. xii, 535. Alăturea., valamanul pescarilor a aşezat un polog de silă închis de toate părţile, pentru odihnă şi pază împotriva ţînţarilor. ici. ib. xvm, 232, cf.. dl, dm, m. d. enc., dex. F i g. O sită se coboară pe ochi, vezi Lulbure, nu mai vezi... delayrancea, o. ii, 41. Amintiri,. . Vin înapoi. . . Şi-abia răzbat prin sila de zile-a-irslrăi-nării. vojcujjssou, î'OE/.ir, j, 247. Se uită după ci, pînă ce piei■ inlr-o silă dc colb. aromezi, s. viii, 146. Prin sila deasă de storuri şi perdele, o pulbere .sideţie limpezea penumbra din încăperi, vinea, l, i, -235. -v" 1. o c. a d v. Ca prin sită = (în legătură cu verbele „a privi“, „a zări“, „a se zări“, „a vedea“) in mod neclar, nelămurit, diluz. Împăratul începuse ci zări ca pri.n.silă. ispirbscu, l. 158, cf. ddrf. Bunica-ngin-clurală zăreşte ca prin silă Trecind pe dinainte-i o viată în ruină, iosif, patr. 12. Odinioară o mai zărise, aşa, ca prin silă. gÎrleanu, n. 1.88. Privesc ca prin silă ta chipurile şterse ale unei lumi pentru veşnicie înmormîntală. hogaş, dr. i, 278. cf. cade. A-nceput să zărească ca prin silă. vissarion, b. 73. Cînd a început să se zărească uşor, ca prin sită, am pornit. voiGULESCUj P. i, 81. Vedea ca prin silă cum oamenii împărţiţi în grupuri şoşolcau pe la colţuri, dan, u. 182, cf. scriban, d., dl, dm, m. d. enc.., dex, zanne, p. v, 599. + (Apic.; regional) Obrăzar (3) (Stejar — Lipova). Cf. chest. vi 128/27. 4. Electrod in formă de sită (I 3), i ntercalat intre anodul şi catodul unei poliode, care poate avea diferite funcţiuni; grătar, grilă. Cf. dp, dm, dex. 5. (Şi în sintagmele sită de incandescenţă, macaro-vici, ch. 400, silă Auer) Manşon dintr-o ţesătură de fire textile impregnată cu o soluţie chimică, care se aplică deasupri flăcării lî lămpile cu gaz 2erian, pentru a se obţine o lumină mai vie. Site pentru lămpi. nica, l. vam. 224, cf. cade. Sitele de gaz aerian sfîrî-iau cavernos dîndu-şi sufletul, c. petrescu, c. v. 267, cf. scriban, d. Numai o intîmplare neaşteptată a holă-rît să introducă electricitate in cel din urmă imobil care pe strada Sălciilor mai păstra încă lămpile cu silă Auer. vinea, L. i, 203, cf. ltr2. Sita lămpii fumegă. banuş, p. 118, cf. dl, dm. în puţină vreme circiuma se însufleţeşte ■ '. ■ curînd sila incandescentă a petro-maxului se învăluie în fum de mahorcă, v. rom. ianuarie 1965, 48, cf. dex. 6. (în sintagma) Silă fotografică = dispozitiv optic format dintr-o placă de sticlă pe care sînt trasate combinaţii de linii foarte subţiri sau de puncte şi care se aşază, la fotoreproducere, în faţa plăcii fotografice în scopul divizării imaginii in puncte de aceeaşi densitate; raster. Cf. ltr'2, der, dex. 7. (în sintagma) Sită moleculară = sili ca t natural sau siutetic care are proprietatea de a reţine in golurile reţelei cristaline diferite molecule organice cu dimensiuni mai mici decît o anumită dimensiune dată. în nedură, silele moleculare se găsesc în diferite roci şi soluri arabile, ltr3, cf. deu, m. d. enc. Jî. P. anal. Numele unor obiecte asemănătoare prin formă sau funcţie cu sita (I 1): a) (Regional) Sitişcă (2). Laptele muls îl strecoară prin sită sau sitişcă şi-l pune la prins, dame, t. 31. Unecilla de strecurat se cheamă sită sau sitişcă. pam-FILE, I. C. 21, Cf. CHEST. V 127/99, ALR I 1 061, ALR II 6 133, A III 19. b) (Regional; şi în sintagma sita coşului, alr sn t h 171/386) Copăiţă în care curg grăunţele din coş înainte de a trece între pietrele morii. Ci. alr sn i h 171. ■ c) (Regional) Un fel de linguriţă puţin scobită, prevăzută cu găuri, folosită la prepararea urdei (Sara-iu — I-Iirşova). Cf. chest. v 84/73. <1) (Regional) Urdiniş (Banloc — Timişoara). Cf. alr i 1 688/35. II. (Bot.) C o m p u s: sita-zînelor = numele mai multor plante erbacee clin familia compo/.eelor: a) (Mold.) scai măgăresc, v. scai1 (1 h) (Onopordon acanlhium). Cf. tdrg, panţu, pi.., cade; b) (Mold.) turtă (II I) (Cariina acaulis). Cf. n. [.eon, med. 05, tdko» panţu, pl., cade, borza, d. 41;-c) turtă (II I) (Cariina vulgaris). Cf. borza, d. 41; d) (Cariina acanlhifolia). Cf. borza, d. 41. IJn miros de iarbă mare, sita-zinelor şi alte ierburi usccdc îţi gidilca nasul, contemporanul, vv 291, 8104 \ SITĂRUŞ _ 1000 — SITUA III. 1. (Mold.; iu construcţiile) De-a sila cameliei sau de-a sila la cumătră — numele unui joc de copii cu mingea. Ci. pamfile, ,r. iii, 48, alecsandri, p. p. 393. Făceau să zboare copurile păginilor în toate părţile ca nişte minge cînd se joacă copiii dc-a sila la cumătră, marian, t. 36. 2. (La pl. art.) Numele unei hore nedefinite mai de aproape; melodie după care se execută această horă. Cf. vabone, d. 144. — Pl.: site. — Şi: (învechit) sată, seată (gheţie, R. M:, ALEXI, W.) S. f. — Din v. sl. cht®. SITĂRIÎŞ s. m. Diminutiv al lui sitar1 (1). Iată-ne primăvara după sităruşi, in păpurişul de la Lazuri. brătescu-voineşti, p. 345, cf. cade, băcescu, PĂS. 156, DL, DM, DEX. — Pl.: sităruşi. ' — Sitari -f- suf. -uş. SITEÂN, -Ă s. m. şi f. v. sătean. SITEAV, -Ă adj. (Regional, mai ales în Munt.; despre oameni sau animale ori, p. e x t., despre vocea sau strigătul lor) Răguşit (1). Cf. barcianu. Dar, din senin, auzii i,lasul sitav al duşmanului, delavrancea, H. T. 194, cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., cade, scriban, D. Are să iese tntîi un ciine lăţos şi sileav. p. constant, b. 113. Vorbeşte gros, ca un bărbat sileau, stancu, d. 73, cf. dl, dm, dex, alr ii/i mn 10, 6 879/886, lexic reg. 38. -0> (Adverbial) Undeva, la cealaltă parle a salului, latră, sileav, un ciine. stancu, m. i. 58. — Accentuat şi: sileav. — Pl.: sileavi, -e. — Şi: sltav, -ă (accentuat şi silcw, cadk) adj. — Etimologia necunoscută. 4 S1TLIXA s. f. (Regional) Plasă folosită la pescuit. Dimineaţa, m-am suil in barcă şi am pornii. . .. Visleam de un ceas. . . Cînd mă uit inapoi, sub sitelca din spale, cc să văd? ti. lovinescu, t. 403. — Pl.: ? — Cf. ucr. IJ i Jţ M 31 K O. S1TEŞCĂ s. f. v. sitişcă. S1TÎ vb. IV. 1. Intranz. (Regional; cu complement intern) A cerne cu sita (II). Să ne pregătiţi un colac. . . Cu sila silit Şi cu zahăr îndulcit, şez. iu, 43. Ea din sită că silea, Din. ocţii negri lăcrăma. pamfile, c. ţ. 93. Tu din sită că sîleii, Din ochi negri lăcrămezi, id. ib. 94. 2. Refl. (Prin nord-estul Olt.; despre ţesături) A se rări 0), devenind ca o sită (I 1). Cf. ciausanu, v. 196. — Prez. ind.: silesc. — Si: sită vJj. T. — V. sită. SITICĂ s. f. t. (Popular) Sitişoară. Cf. polizu, cade. 2. (Trausilv.) Sitişcă (2). Sini sîlici din ţesătură de păr de cal. chest. v 90/44, cf. 2, 84/2, alb i 1 061/164, 180, 186. — Pl.: sil ici. — Sită + suf. -ică. SÎTIM subst. v. setim. SITIOLOGÎE s. f. Ştiinţă care are ca obiect, studiul alimentelor. Cf. antonescu, d., dn!. — Pronunţat: -Ii-o-, — Şi: sitologie s. f. dn3. — Din fr. sitiologie, it. sitnloyia. SITIOS adj. (Regional; despre terenuri) Care conţine multă apă; apătos, mlăştinos, mocirlos (!) (Marţihâza — Salonta). Cf. chest. ii 73/388. — Accentul necunoscut — Pronunţat: ? — Etimologia necunoscută. SITÎR interj, v. sictir. SITIItÎ vb. IV v. sictiri. SrrfŞC s. f. I. (Populai-) Sitişoară. Cf. polizu, DDBF, ALEXI, \V., ŞĂINEANU2, BESMERIŢĂ, D., CADE. 2. (Mai ales in Mold. şi nordul Transilv.; şi in sintagma sitişcă de strecurat, polizu) Vas de metal sau de lemn, de forma unui trunchi de con, cu fundul perforat sau făcut dintr-o pînză de sită (I 1), folosit în gospodărie la strecurarea laptelui şi a al tor lichide; (popular) sită (I 8 a), (regional) strecurătoare, sitică (2), situţă. Toate lucrurile mi se arală găurile ca sitişcă şi străvezii ca apa cea limpede, creangă, o. 109. li dă. . . 0 doniţă şi o sîtişcă. marian, nu. 142. E datină ca ninaşii să trimilă. . . şi cile o junincă dimpreună cu ţoale cele trebuincioase la o vacă cu lapte, precum: doniţă, sitişcă şi strecurătoare, id.- î. 390, cf. dame, t. 31, şăineanu2. Unealta de strecurat se cheamă silă sau silişcă. pamfile, i. c. 21. Dacă laşi silişca nespălată, se lungeşte laptele, gorovei, cr. 160, cf. res-meriţă, d. Se mai întrebuinţează uneori şi sitişcă, strecurătoare cumpărată de la lirg. diaconu, p. 26, cf.' cade, scriban, d., ltr2. Laptele muls se toarnă printr-o strecurătoare numită sileşcă. h i 99, cf. 252, xi 428, xv 484, xvi 160, 296, şez. viii, 89, chest. v 61, 90, 127. Dă-mi sitişcă să slrăcur laptele! mat. dialect, i, 191, cf. lexic reg. ii, 77. + (Familiar) Strecurătoare pcntril ceai. Cf. dl,.dm, dex. — Pl.: silişti (lexic reg. II, 77) şi silişl.c (aui i 1061/15S). — Si: siteşcă, săliscă (chi?.st. v 61, alk i 1061/227, 387), stişcă (alr i 1 061/420), şitişeă (ib. 1 061/385) s. 1. — Sită + suf. -işcă. SITIŞOĂItĂ s. f. Diminutiv al lui. s i. t ă (t l); (popular) sitică (I), sitişcă (J), (învechit şi regional) sitiţă. Cf. polizu, dl, dm, dex. Şi, de-i găsi făioarâ, Să mi-o cerni în silişoară, S-o frămînţi în lăcrămioare. teodorescu, p. p. 676. — Pl.: silişoare. — Sită -|- suf. -işoară. SIIÎŢA s. f. (învechit şi regional) Sitişoară. Cf. CIIIAC, I, 256, DL, DM, DEX, GLOSAB REG. — Pl.: siliţe. — Sită + suf. -iţă. sravi vb. IV. I n t r a n z. (Regional; despre oameni sau animale ori, p. e x t., despre vocea sau glasul lor) A răguşi. Cf. dl, dm. — Prez. ind.: siliuesc. — V. siteav. SIIOI s. ii. (Regional) Augmentativ al lui sită (l I) (leud — Vişeu de Sus). Cf. alr i 1 061/347. — Pl.: siloaie. — Sită + suf. -oi. SITOLOGIE s. 1. v. sitioloyin. SITOSTEllOi. s. m. Sterol conţinut de boabele de griu, care, prin iradiere, se transformă îutr-o substanţă asemănătoare vitaminei D. Cf. dn2, ltr3, d. med. — Pl.: sitdsteroli. — Din fr. sitosterol. SITRONÂDĂ s. f. v. citronadă. SIXKONAtĂ s. 1. v. citronadă. SITUĂ vb. I. 1. T r a n z. A face să existe intr-un anumit loc, într-un anumit spaţiu; a aşeza. V. amplasa, ii x a, 1 o-cal i z a, p 1 a s a2 (2), p u n e (A I 1), stabili. A luai foc, o casă siluală aproape de hanul lui Zam[ir. cr (1836), 153V12. Faţa; 8126 SITUA — 1001 — SITUARE compusă de o mulţime, de vase, sc află situată la partea anterioară şi inferioară a capului, kjketzujusscu, a . 105/23. Acest oraş este situat pe lacul... ce dă în Dunăre, timpul (1856), nr. 3, 41/13. Locala înlr-o casă mult mai superbă, situată la poalele numite Velia. aristia, plut. 261/26. Cîmpulungu stă situat pe o cîmpie îngustă, pjjlimon, i. 27/2. Oraşele cele mai mari ale Europei stnt.. . situate pe malurile rtwilor. ghica, c. h. ii, 583. Măcinul era situat în faţă ca Brăila, sion, p. 279. Locuinţa... era situată in strada Califii, filimon, o. i, 119, cf. prot.—pop., N. D. Ţcrmurile situate sub aceeaşi latitudine n-au toate aceeaşi temperatură, dră-ghiceanu, c. 105. Casa era situată pe vîrful dealului. bolintineanu, c. 413. Dc la unele mine... situate în locuri mal prăpăstioase, piatra de aur se putea aduce numai pe spatele acestor cai mărunţi, agîrbiceanu, a. 201. {Locuia] într-o cameră. .. mare şi o sală mică situate la etaj. ardeleanu, u. d. 9, cf. cade. [Crîşma] e situată pe strada Păcurari, teodoreanu, m. iii, 179. Există ruine de vechi fortăreţe. .. şi mai toate sînt situate pe ridieături de pămînt. iordan, t. 307. De ce-i situat acolo unde se găseşte şi nu cu o sută de km mai sus, sau mai la dreapta sau mai la stingă? arghezi, b. 125. Ajungem la. . . un lîrguşor situat chiar sub poale de munte, blaga, h. 52. Pe linia aceasta circulă minerii, îşi. situează casele, bogza, a. î. 157. Pînza de apă freatică este. . . situată la adîncime mai mare. agrotehnica, i, 142, cf. dl, dm. E'aţă de soare, Pămîntal este situai la o distanţă de 150 000 000 km. geologia, 6. Măduva spinării are. . . un înveliş intern situat chiar pe tubul nervos, abc săn. 332. Asemenea celule sînt situate în epidermă, ap 22. O găsim... pe fondurile de vînă-toare din raioanele de cîmpie situate în partea de sud a regiunii, vîn. pesc. iunie 1964, 1. Expoziţia organizată în sălile Muzeului de Artă, situat în Palatul Culturii . . ., îşi află izvoarele. . . în contemporaneitate, scînteia, 1969, nr. 8 180. Majoritatea morilor... erau situate pe malurile Dîmboviţei. G. barbu, a. v. 37, cf. M. d. enc., dex. -v” Refl. Erau zile cînd ca se situa la geam şi clama pe toate tonurile, ap. iordan, l. r. a. 483. Gună se siluă în mijlocul odăii, cu atitudinea unui muşchetar care aşteaptă o provocare, vinea, i,. i, 387. *v-(Prin.lărgirea sensului) Tot actul al treilea... e fals situat în casa Crinci. lovinescu, c. iv, 31. 2. T r a n z. şi r e f 1. A include sau a face să fie inclus, aşezat intr-un ansamblu, într-o categoric; a ocupa (I 2) sau a face să ocupe un anumit loc într-o ierarhie; a (se) fixa, a (se) stabili intr-un anumit loc într-o ierarhie; p. ext. alua sau a face să ia o anumită atitudine faţă de o problemă dată; a acţiona sau a face să acţioneze de pe o anumită poziţie. V. afla, clasa, clasifica,1 găsi. Cînd un individ evadează dintr-o clasă şi nu s-a situat încă temeinic in alia, arc motiv să se dezoleze, c. petrescu, î. ii, 183. Un domn sus situat pe scara averilor mi-a spus zîmbind. sadoveanu, o. xx, 220. Sînt multe cuvinte pentru a situa arta lui N. Jorga în alt sector deeît al retoricii tradiţionale. vianu, a. p. 160. Revista noastră se situează în mijlocul marilor evenimente nu ca spectatoare, ci ca participantă activă. în plr ii, 646. Aceste aspecte, şi altele asemănătoare, ni-l situau pe Domnu într-o singularitate în fond simpatică, blaga, h. 126. S-a întrebuinţat o demonstraţie filozofică abstractă care situa acest proces într-o lume de eonceptic. halea, s. t. ii, 263. Idealul practic al poetului plutea in lumea himerelor în care-l situase însăşi convingerea oamenilor, constantinescu, s. iii, 77, cf. dl, dm. Ca romantic. . . situează personajele la poluri opuse. ist. lit. rom. ii, 658. O interpretare care o situează definitiv printre personalităţile artistice de primă importunfă. t decembrie 1964, 56. Dînd o mare întrebuinţare rîsului, Creangă se situează în categoria scriitorilor umorişti, v. rom. decembrie 1964, 83. Armeana se situează... pe acelaşi plan cu alte limbi indo-eu-ropene. l. rom. 1967, 415. Sînlcm o ţară in care accesul populafiei ta caile ne situează pc un loc fruntaş {n statisticile mondiale, scînteia, 1967, nr. 7 296. Dis- cuţia. .. s-a situat lot mai mult pe un plan teoretic. M 1968, nr. 2, 13. Omogenizarea şi năzuinţa comună de a situa activitatea teatralul pe o treaptă mai înaltă sînt deocamdată în faza dezideratului, t iunie 1968, 85. Bomănia . . . situează în mod statornic în centrul politicii sale externe prietenia şi alianţa . . . scînteia, 1969, nr. 8 183. Concepţia [autorului] ... afirmă caracterul ideologic, specific al valorii literare, dar o situează. . . in sistemul formelor suprastructurale. românia literară, 1969, nr. 36, 14/4. Perioada. . . dc elan revoluţionar şi de efort constructiv se situa sub auspicii mai curind romantice, ib. 1970, nr. 90, 1/3. Creatorul modern. . . nu se fereşte să situeze viaţa umană în coordonatele ei autentice, v. no», martie 1970, 90. Punctul de vedere pe care mă situez va fi clar. ib. aprilie 1970, 123, cf. m. d. enc., dex. -v* Refl. pas. Pc primul plan se va situa-observaţia, oî 1968, nr. 935, 2/7. • 3. Tranz. (Complementul indică fapte, evenimente etc.) A face să existe într-o anumită perioadă sau într-un anumit moment istoric; a aşeza. V. amplasa, fixa, localiza, p 1 a s a2 (2), s t a b i 1 i. Pentru Monica, tinereţea celorlalţi părea situată în istorie, ca tinereţea străbunilor, teodoreanîj, m. iii, 16. Creangă a dat viaţă ascuţită poveştilor lui, situîndu-le în timp. sadoveanu, o. xix, 446. Al. ÎY Stamatiad c situat în altă generaţie, id. ib. xx, 36. Vorbim de vechimea civilizaţiei faraonilor, pe care o situăm la 5 000 de ani înainte de Cristos. ralea, s. t. i, 247. Bacalbaşa situează faptele cam prea aproximativ „pe la jumătatea lunei august“, v. rom. ianuarie 1968, 181. Autorul încearcă să se sustragă obligaţiei tradiţionale a prozei de a situa personajele într-un timp abstract, contemp. 1969, nr. 1 172, 3/2. -v- Refl. Data naşterii, nesigură, pare a se situa în cuprinsul anului 1796. ist. t.it. rom. ii, 343. Descoperirea focului. . . se situează la începutul epocii de piatră, românia literară, 1971, nr. i25, 31/3. — Pronunţat: -iu-a. — Prez. ind.: situez. — Din fr. sitner. SlXUÂlUi s. f. Acţiunea de a (s c) si tiu şi rezultatul ci. 1. Existenţă într-un anumit loc, într-un anumit spaţiu; aşezare, (astăzi rar) situaţie (1). V. amplasare, fixare, localizare, plasare (2), stabilire. Cf. s i I. u a (1). Pasăciunca geografică sau situarea se olărăşle prin lungimea şi lăţimea geografică. îtus, i. i, 60/24, cf. dl, dm. Alegerea oraşelor reşedinţă de judeţ s-a făcut în funcţie de. . . situarea geografică. gî 1964, nr. 930, 1/5, cf. bn®, m. d. enc., dex. 2. Includere, aşezare îutr-un ansamblu,. într-o categorie; ocupare a unui loc într-o ierarhic; fixare, stabilire într-un anumit loc într-o ierarhie; p. ext. luare a unei anumite atitudini faţă de o problemă dată, acţionare dc pe o anumită poziţie. V. afl are, clasare, clasificare, găsire. Cf. situa (2). Orice proces de valorificare presupune o -situare ierarhică, o aşezare de trepte de la inferior la superior. halea, s. t. ii, 215, cf. dl, dm. Prozatorii. . . recurg adesea la procedeul situării personajelor cam pe acelaşi plan. v. rom. februarie 1964, 213. Am putea considera că forţa emoţională a muzicii lui. . . îşi găseşte explicaţia i în situarea, în centrul atenţiei creatorului, a unui subiect constant urmării, contemp. 1969, nr. .1 168, 6/4. Apariţia unui volum care cuprinde întreaga operă a unui poet impune o judecată dc situare, românia literară, 1970, nr. 77, 8/3, cf. m. d. enc., dex. 3. Existenţă într-o anumită perioadă sau intr-un anumit moment istoric; aşezare. V. amplasai- e, fixare, plasare (2), localizare, stabilire. Cf. s i t u a (3). Acest principiu trebuie înţeles nu numai în sensul situării lor în epocă, ci şi al observării lor în planul dezvoltării, al evoluţiei care s:a produs, deci în perspectivă istorică, contemp. 1970, nr. 1 231, 8/4, — Pronunţat: -tu-a-. — Pi.: situări. — V. situa. 8127 SITUAT — 1002 — SITUAŢIE1: S1TUÂT, -Ă adj. 1. Caro există Intr-un anumit loc, Intr-un anumit spaţiu; aşezat. V. amplasat, I i x a t, localizat, plasat, stabilit. Gf. s i t ti a (I). Nici crccl că se paica alege. . . o localitate mat bine siluală, ca o climă mai dulce, sion, p. 51, cf. PROT. — POT'., N. D., DDRF, BARCIANU, ALliXI, W. Casă bine siluală. ap. şăineanu, cf. resmeriţă, o., cade, scriban, d. O capitală mai loc/ic siluală rclaliu la neîntreruptele invazii străine. . . a fost cîndva. . . Cimpu-lurig. arghezi, b. 126. Aceşti munţi sint situaţi în colţul de NE al Dobrogei. oncescu, ci. 36, cf. dl. A fost inaugurală . . . noua carieră de lignit. . . siluală în bazinul carbonifer al Rovinarilor. rl 1967, nr. 7 041. 2. Care a fost inclus, aşezat intr-lin ansamblu, intr-o categorie; care a ocupat un anumit loc tntr-o ierarhie; care s-a stabilit într-un anumit loc într-o ierarhie. V. clasat, clasificat. Cf. situa (2). Ultimul- situai dintre concurenţi pierde concursul. 3. (Despre oameni; de obicei cu determinarea „bine“) Care are o situaţie materială bună: p. e x t. (rar) bogat; cu stare, V. stare. Cf. resmeriţă, d. Azi, ţăranul e categoria socială cea mai bine siluală. In plr ii, 341, cf. scriban, d., dl, dm. Bărbatul matur şi bine silual. . . o iubeşte dezinteresat, cinema, 1968, nr. 10, 11. Protagonistul este un om bine silual. flacăra, 19.69, nr. 4, 16, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -lu-al. — Pl.: situaţi, -le. — Y. situa. SlTUĂ'j'lli s. i. 1. (Astăzi rar) Situare (I). De situaţia, adică de punerea locului Dachiii. . . pre marginile Dunării . . . nici an prepus nu rămîne. cantemir, hr. 63. Odesa va căpăla un grad de. fericire cătră caritc situaţia sa (starea locului) într-un deşert sterp va adăugi un nou lustru, ar (1829), 1902/24. Cititorii noştri cunosc j loale accie espediţii îndreptate împotriva corsarilor de la I Barataria, dar prea puţini dintr-înşii ştiu despre I situaţia, istoria sau nedura aşezămîntulni. acestuia. j IIELIADE, 33. I, 94/12, Cf. I. GOLESCU, C., ELEM. G. 103/20, ' fabian-bob, g. 95/5. Acest arbure... se prăseşte prin ţoale locurile, intr-o situaţie umbrită, brezoianu, a. 335/10, cf. negulici. Este un burg ca frumoase edifi-ciuri. . . inir-o situaţie muntoasă foarte plăcută, descr. ape. 61/5, cf. stamati, D. Siluaţiunea Colnarului în-cungiurat de vii, livezi şi păduri, făcea încînlăloare vilegiatura domnească, negruzzi, s. i, 106, cE. polizu. Statele cele mici, cari prin situaţiunca lor se află puse între puteri mari, sini daloare a-şi mănţine neutralitatea. ghica, c. e. n, 472. Siluaţiunea unei ţări lingă ţărmurile mărei înrîurcşte foarte mult asupra firei climatului ci. i. ionescu, b. c. 399/30, cf. prot. — pop., n. d., BARON ZI, I. L. III, 223/22, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., cade. De pricină era mai întii însăşi situaţia geografică a staţiunii, cocea, s. ii, 67, cf. dl, dm, dex. *v> F i g. Adevărul csle că nimic nu se localizează mai greu ca sunetul greierilor de noapte. E o voce fără situaţie, fără dimensiuni şi fără direcţii, argi-iezi, c. j. 82. 2. Ansamblu de elemente care formează cadrul (general) In care se află cineva sau ceva la un moment dat; caz, circumstanţă, ipostază, împrejurare, poziţie (fi), stare, (învechit) înconjurare, peristas, prilejire (1), stat. V. condiţie, c o n j u n c t ii r ă, c o n-text, ocazie (I), postură (2), stare împrejur (v. stare). Scriind Visul. . . am (des din viaţa omenească nişte situaţii, nişte împrejurări care mi s-aa părut mai interesante, heliade, o. h, 14. Guvernul se a-flasc într-una dintr-accle situaţi uni încurcate în care fusese silit să sacrifice ciţiva din amicii săi cei mai ageri, ghica, c. E. ii, 607. într-o asemencasituaţictrebuiesăne ferim. . . de un pericol: de fraza goală, maiokescu, cr. ii, 103. Să fim siguri că siluaţiunilc saa împrejurările n-au fost aceleaşi inlr-amindoi anii. conta, o. f. 38. Amin-teşte-ţi acea situaţie, ca să văd ce expresie va lua faţa ta. eminescu, p. L. 85. Mă aflu in situaţia unui om dat afară dinlr-o casă unde u ini rut nepoftit, c.aragiale, o. vu, 233. Cine n-a trecut prin situaţii grele ! anghel — iosif, c. I.. 147. E cu neputinţă ca ministrul, aflînd situaţia în care se găseşte, să na revie. brătescu-voi~ neştj, p: 189. Dacă situaţia e critică, nu voi. să fac moarlc de om, tinere.'agîrbiceanu, a. 317. Viaţa merge mereu. înainte. . . plăzmuincl în fiece clipă situaţii noi. idei noi. rebreanu, p. s. 113, cf. resmeriţă, d., .cade, Situaţia e însă mall mai uşoară ca alaltăieri. . . Cei cari trag sini desigur foarte departe, camil petrescu, u. n-394. Arc să se afle în ana din cele mai critice situaţii.. c. petrescu, c. v. 232. Situaţia era în adevăr gravă. Inamicul înainta, era aproape, brăescu, o. a. i, 29L Stilul este strici individual, în sensul că variază. . ..de la o situaţie la alta, adică, în cazul ser Morilor, 4c la o operă la alta. iordan, stil. 11. Meşter pricepui este Sadoveana cînd csle vorba să învie o figură sau o situaţie printr-o trăsătură unică, vianu, a. p. 234. îmi aminteam prin coincidenţă de cîteva situaţii tragice, arghezi, b. 8. Numitul e prevăzut din belşug cu tot echipamentul . . ., spre a face faţă tuturor situaţiilor civile şi climatice. călinescu, c. o. 65. Am fost adus în situaţia de a nu-mi însăşi cititul şi scrierea în răstimp de un an. blaga, h. 30. într-o astfel de situaţie se pomeni Mustea, după cc i se deschise uşa. beniuc,, m. c..i, 307. îmi propun să descriu o situaţie in care se poale vedea exacl originea unui grup de cuvinte, grauk, e. 12. în situaţia în care nc aflăm, o viaţă in plus sau in minus nu are n.ici o importanţă. h. lovinescu, t. 176. Se paie însă că-ne aflăm în situaţia unei disonanţe de structură, între poetul original şi poetul traducător, constantinescu, s. iii, 16, cf. dl. Asta nu înseamnă că cu trebuie... să te pun. într-o situaţie penibilă, preda, r. 53. Mie-mi vine grea să mă descurc în siluaţiuni aşa dc importante. t. popovici, s. 195, cf. dm. Acest fel de sterilizare se practică numai în situaţii excepţionale, abc săn. 343. Trebuie să fim în măsură de a interveni în luptă oricînd şi in orice situaţie, v. rom. octombrie 1964, 33. Situaţia-i destul de complicată şi s-ar putea să iasă lucru urît! lăncrănjan, c. ii, 119. Există, limpede şi definită, o situaţie istorică autentică în acest subiect, t septembrie 1968, 58. în situaţii dificile destul de frecvente, cînd coloana manifestaţiei muncitoreşti era barată de baionete, Imnul Comunei insufla, adesea, forţe noi. românia literară, 1971, nr. 128, 7/2, cf. M. D. enc., dex. -O E x p r. A fi la înălţimea situaţiei (sau, rar, situaţiilor) = a avea o comportare adecvată in anumite condiţii date; a corespunde pe deplin unei misiuni încredinţate. Cf. dl, dm, dns. îmi place omul care ştie să fie la înălţimea situaţiilor, magazin ist. 1968, nr. 12, 55, cf. M. d. enc., dex. + Stare de fapt care decurge (în mod necesar) dintr-o anumită situaţie (2). Propunerile lui nu veneau din chibzuirca cit de deşteaptă a unei situaţii de fapt, ci din tezaurele nepreţuite ale unei ideologii. iorga, p. a. ii, 66. Situaţia aceasta era între ei de vreo .jumătate de an, şi nu aveau motive să o schimbe. ag'îmsiceanu, s. 36. Desigur că o mare ¡¡arte din vina acestei situaţii caclc asupra scriitorilor şi artiştilor, be-breanu, în plr ii, 532. Domiuil acesta tulbură situaţiile cele mai limpezi şi zăpăceşlc pc toată lumea, ca-mh. petrescu, u. n. 180. Numeroase cauze... au creat această situaţie înlr-adevăr curioasă, iordan, t. 8. în unele locuri situaţiile sufleteşti sînl schiţate remarcabil. halea, s. t. i, 73. S-a mărginit să judece ca luciditate unele situaţii dc fapl, să demaşte unele ipocrizii. constantinescu, s. ii, 81. împărţirea unei limbi î,n slilui i nu depinde de voinţa noastiă, ci este impusă dc situaţia obiectivă, coteanu, r. l. 55. Prezenţa unor asemenea spectacole de vîrf arată că avem Ici ce ne trebuie pentru a remedia situaţia, t iulie 1968, 13. Această situaţie se datoreşle... supraîncărcării secţiilor de învăţă mini. gî 1968, nr. 933, 3/6. în comună s-au găsit lotuşi oameni care na s-au împăcat cu situaţia. scÎN-teia, ' 1.969, nr. 8 177. 4- Moment semnificativ îu desfăşurarea acţiunii unei opere literare sau a unui spectacol. Un plan îmbelşugat csle acela'a căruia fieş-carc idee principală coprinde iii sineşi o mulţime de alte idei..., carc înmulţcşlc situaţiile, margovhu, R-134/23, cE. şăineanu3.' Din toate aceste imagini, adică 8129 Situaţie —ÎOO-3— SlTCAflE din toirie ipostazele lipului în silualii diferite., reiese, natura Ini. ibrăilf.anij, s. j... 32, cf. eiîsmeriţă, d., cade. Cu lol ridicolul situaţiei şi al cuvintelor, amorul ei e duios şi chiar tragic. i.ovinescu, c. vii, 60. Nu numai aspectul cuvînlului, ci şi situaţia, atmosfera generala a povestirii, contribuie la producerea efectelor stilistice. iordan, stil. 40. Prezentarea faptului nud şi a vorbei izvorîte din necesitatea situaţiei i se par scriitorului mijloace literare de o eficacitate superioară, vianu, a. p. 127. E numai un diletant care nu ştie să-şi organizeze darurile, să ereezc silualii şi fir uri. călinescu, s. c. i.. 20. Era de aşteptat să-şi aglomereze calităţile in roman, dînd amploare şi adîncime schemelor fulgurante in care, cu mină de maestru, a prins siluaţii şi caractere, constan-tinescu, s. i, 378. Intervin aci situaţii de un puternic dramatism, ist. lit. rom. ii, 481. Referirile la tragedia antică. . . se justifică mai mult printr-o similitudine de silualii. t decembrie 1964, 52. Fiecare cusătură din canavaua situaţiilor şi-a arătat aţele albe, fiecare cochetărie ieftină a dialogului a sărit în ochi. ib. iunie 1968, 59. Suita situaţiilor plasate în actualitate dau de la început eroilor o tentă de ridicolă naivitate, el 1969, nr. 7 706. M-a interesat destinul uman al eroului principal... infrunlînd şi confruntîndu-se, în situaţii dramatice, cu ceilalţi, scînteia, 1969, nr. 8 215. Ştie să inventeze silualii şi' apoi să le plasticizeze, să le dea formă. românia literară, 1969, nr. 24,11/3. -v1 Comic de situaţie (sau, rar, de situaţii) = efect comic care rezultă din întîmplările (neaşteptate şi hazlii) prin care trec eroii unei piese de teatru, ai unui film etc. Sînt comedii uşoare, bazate în mare măsură pe comicul de situaţii. ist. lit. rom. ii, 473. Departe de a stîrni hohotul ilar al comicului de situaţie.. ., reuşeşte să realizeze... un simbol, .cinema, 1968, nr. 3, XV. Amplificînd un comic de siiuaţie..., montarea ignorează posibilitatea unei interpretări complimentare... a realităţilor propuse dc text.' t iulie 1968, 85. ‘.t. (De obicei cu determinări care arată felul) Complex de factori şi relaţii care caracterizează, la un moment dat, viaţa economică, socială, politică etc. a unui stat sau a mai multor state; stare, (învechit) stepenă. Niciodată Engli terci nu s-a aflat, ea acum înlr-o situaţie (stare) în care ar fi putut să întreprinză un război trebuincios şi cu mare folos, cr (1830), 7J/2. O ţară poale ieşi... din siluaţiunca cea mai. proastă. ghica, c. i:. i, 43. Situaţiunea economică a unei ţeri nu depinde totdeauna de cea politică, id. ib. n, 372. în fapt, această siluaţiune se esplică in parte prin istorie, adică prin seria evenimentelor politice cari au rupt Dacia de către imperiul bizantin, (a.. 1865). uricariul, x, 373. Rolul istoriei este nu numai a clarifica o siluaţiune etnică, a restabili o imagine trecută, hasdeu, i. c. i, 170. Adevărata greutate a situaţiei interne era lipsa oricărui simţămînl dinastic, maiorescu, d. i, 14. Dacia. . . fu cucerită şi graniţa romană mulată în nordul Dunării, fără ca situaţia să sc fi schimbat prea mult. pâkvan, g. 101, cf. resmeriţă, d. Cercă să studieze întreaga situaţie economică, agricolă, industrială. . . a ţării. n. a. bogdan, c. m:'75, cf. cade. Se opresc o clipă şi schimbă vederi importante asupra situaţiei interne şi externe. ■ sadoveanu, o. xix,.100. După încheierea păcii, situaţia Europei s-a schimbai, ophescu, a. m. 50. Nu întrezăream nici o■ schimbare în situaţia generală, blaga, h. 166. Acesta e tabloul situaţiei sociale în secolul al XIN-lea. ralea, s. t. ni, 62. Lupta clasei muncitoare. . . pentru pline şi pace. . . constituie una din caracteristicile prin-cipate ale situaţiei internaţionale aciuate. scÎntiua, 1953, nr. 2 701. E altă siluaţiune acolo. Este alta la noi. pas, l. îi, 246. '.[oală ziua avem şedinţe, în cctre discutăm despre situaţia internaţională, despre momentul politic. h. i.ovinescu, r. 297. Analiza, situaţia internaţională. ■r. ropovict, s. 171. în Moldova situaţia era puţin diferită de aceea. din. Ţara Românească, stoicescu, s. d. 79. Precizarea de poziţii, in problemele majore ale situaţiei contemporane. contemp. 1966, nr. 1019, 1/6. Situaţia internă este agravată dc înfrîngerilc militare de pe front, magazin tst. 1968, nr. 11, 5. Situaţia internaţională căpătase aspecte defavorabile în preajma Unirii Principalelor, g. barbu, a. v. 167. + (Sport) Raport de forte existent, la un moment dat, intre două echipe, în timpul jocului. O echipă care, pe teren străin, reuşeşte de două ori să egaleze situaţia, merită toată stima noastră, contemp. 1969, nr. 1 175, 2/4. + (De obicei urmat de determinări care arată felul) Ansamblul elementelor specifice unui aspect, unui domeniu etc. de viată sau de activitate (socială). Ne va aduce ţeara de astăzi, adăugită de loale călunurile româneşti, la o înflorire potrivită. . . cu întinderea şi siluaţiunca ei topografică (a. 1869). uuicariul, xiv, 147. Situaţia noastră geografică ne uredă lămurii, că aceasta nu se poate. în pi.R ii, 201. Să examinăm acum situaţia etnografică a Daciei, pârvan, g. 247. în timpul mesei s-a interesat de situaţia noastră şcolară, sahia, n. 59. Din păcate, situaţia mea bănească este cam încurcată. călinescu, s. 85. Avea un tabel... cu numele... şi situaţia şcolară a fiecăruia, preda, r. 82. O lucrare de slabă calitate se judecă, printre alte criterii, şi în funcţie de situaţia ei literară, românia literară, 1970, nr. 66, 9/1. 4. Ansamblul condiţiilor (materiale, sociale, morale etc.) care definesc, la un moment dat, specificul existenţei unui individ, a unui grup social etc.; stare care decurge de aici penti u cineva. Cu cil Aubrei se socotea asupra situaţiei sale, cu alita duhul i se rătăcea mai mult. hei.ia.de, l. b. i, 206/7, cf. neg.ulici, canella, v. 267. Această rătăcire loială a judecăţei este fenomenul cel mai. însemnai în situaţiunea noastră intelectuală. maiorescu, critice, 79. Situaţiunea populaţiunii n-a fost identic aceeaşi in amîndoi anii. conta, o. f. 40. Mă gindeam la situaţia grea în care.rămînea soţia cu trei copilaşi mărunţi, brătescu-voineşti, î. 20. Sc simţeau separaţi dc masa poporului în urma situaţiei lor de comercianţi, agîrbiceanu, a. 203. Situaţia geţilor devine in curind neasemănat mai grea. pârvan, a. 65. Ştiu in ce siiuaţie gingaşă se află t aleii du/n Hale. -he-,. BRIiANU, I. 275, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Ţînăhlll' J-Ioraţiu se vede ridicai deodată la importantul rang de tribun, al unei legiuni; în această situaţie improvizată participă la lupla de la Philippi. i.ovinescu, c. iv, 91. Discutase în ajun... situaţiunea guvernului şi fusese de părerea tuturor că o remaniere ministerială este. . . mîntuiloare. galaction, o. a. ii, 366. Situaţia mea dintre cele mai ridicule. camil petrescu, u. n. 106. Vorbea despre... situaţia funcţionarilor după război. teodoreanu, m. iii, 292. Apoi a începui a-mi lămuri situaţia lui în acel ţinut dunărean, sadoveanu, o. xviii, 522. Aslfel, situaţia de iobăgie s-a menţinut. id. ib. x, 323. El punea accentul pe dramatismul situaţiei sale de om rămas fără roßl. călinescu, b. i. 155. Scriitorul... era capabil să înţeleagă situaţia alil de tragică a poporului exploatat din vremea sa. vianu, l. u. 54. Situaţia avea să mă siringă in chingile unui efort susţinui, silindu-mă la aulodisci-plină. blaga, h. 94. Miturile contemporane. . . se ocupă de originea şi soarta omului, de situaţia lui în lume. ralea, s. -r. iii, 26. Sc zugrăveşte... situaţia tragică a ţăranului, împilat de arendaş, constantini, sc.u, s. ii, 67, cf. dl. Nu sini numai eu in situaţia asta 1 preda, d. 49, ei. om. Vrtisese să i-o spună, dar situaţia lui de curtean nu-i permitea să meargă atil de departe, barbu, phinc. 114. Românii plăiaşi păstrau faţă de slăpinii lor vechile obligaţii ce decurgeau din situaţia de dependenţă, stoicescu., c.. s. 144. Autorii par a fi preocupaţi. . . mai ides de sublinierea situaţiei intelectualului într-o anumită societate, v. rom. ianuarie. 1965, 143. E suspectai dc bigamie şi trebuie să-şi lămurească situaţia, bănulescu, i. 212, cf. w. a. enc., dex. -v- E x p r. A îl (sau a se <|ăsi, a se'alia, a sc veilea) în situaţia cuiva = a se afla in condiţii identice sau similare cu cele ale altcuiva; a fi comparabil cu cineva. Ce aş face eu, dacă aş ţi in situaţia lui? caragiale, o. ii, 46. Sînt mii. şi zeci de mii. în situaţia ta şi soarta le poartă de grijă tuturor, rebreanu, p. s. 79. Se văzuse 8129 SlÎtÎAŢffi - ld(54 - ¿TTUAŢIC in. .situaţia călăuzei pcrdru piscuri nalte, teodore anu, m. ut, 196. Prcpelicarul învaţă. . . limba omenească fără s-o poală vorbi. F. in situaţia unui. copil mul. sadovkanu, o. xix, 321. Humuleşleanul era în silaaţia paserei care cîntă, pe cînd Odobescu era an artist conştient ici. ib. xx, 56. Na cumva se găseşte în silaaţia banului burghez Iliacynlhe. vianu, a. p. 68. Nu zic că le afli în situaţia unora care găsesc mai plăcut gustul ignoranţei decîl al ştiinţei, preda, r. 274. A li (sau a se yăsi, u ajunge) în situaţia (sau, rai’, situaţie) de a. . . = a avea posibilitatea de a face, dc a renşi ceva; a li în măsură (să...), v. măsură (II 1). Nu numai estetica, dar şi logica şi morala se găsesc în silaaţia de a debuta prin definiţia normalizatoare a obiectului lor. vianu, E. 47. Cînd debarcară, fură în situaţie de a depune la bancă prima economie, tudoiun, p. 52. Vom ajunge în situaţia de a avea ape bogate în peşle. vîn. pesc. octombrie 1964, 1. Cred că multe din teatrele de provincie nu sînt astăzi în situaţia dc a alcătui un repertoriu de calitate, r iulie 1968, 7. A îi (pus) (sau a pune pe cineva) în situaţia de a... (sau să... ) = a ii constrîns (sau a obliga pe cineva) să. . . Cel mai ban şi mai devotat dintre aceşti reprezentanţi ai ştiinţei e pus in situaţia de a se trudi fără mult folos, sadoveanu, o. j xx, 182. Nu-mi place deloc că slnt pus în situaţia să-ţi dau tocmai eu o astfel de slujbă, preda, i. 8. Un sislem de lucru civilizat cu publicul impune ea orice solicitare să fie rezolvată in aşa fel încîl petiţionarul să nu fie pus în silaaţia de a reveni, scînteia, 1969, nr. 8 184. A.se pane în situaţia cui va v. pune (C 1 1). A se pune în .situaţia de a . . . = a se comporta în aşa iei incit. . . (Cu schimbarea construcţiei) Nu vă puneţi în situaţia penibilă de a vi se face morală pentru lipsă de respect faţă de aspectul civilizat al străzii, scînteia, 1969, nr. 8193. A fi (sau a rămine) slăpin (sau călare) pe situaţie = a ii sigur de reuşita unei acţiuni. Din ziua aceea ei rămaseră stăpîhi pe situaţie, vlahuţă, s. a. ii, 95, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + (Rar) Stare (a cuiva sau a ceva). V. aspect. Cf. baron zi, i. l. ui, 223/22. Nn pol înţelege cum poate ieşi cineva pe stradă în situaţia asta. c. petrkscu, î. i, 100. A coborît să vadă situa/ia cofrajului. 1 se părea că nu e solid, t august 1964, 76 5. (Rar) Stare (fizică sau psihică momentană); dispoziţie. Inima bietei Tulii era într-o stranie situaţie; o simţea ea cum scapă şi îşi promitea de a face cele mai nobile sacrificiuri. iieliade, d. j. 31/4. După chip şi după umblet, poţi cunoaşte situaţiunea de spirit a fiecăruia. CHICA, C. E. II, 582,. Cf. ANTONESCU, D., ŞA.I-NEANU2, KESMER1ŢĂ, D., CADE, DI,, DM. AceSle două . . . luni au li ceul cu grave ut mări asupra situaţiei lui psihice. r mai 1U6H, 19, cf. m. d. enc., dex. fi. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Existentă, viaţă materială (bună) a cuiva, stare, (învechit şi regional) prilej (3); loc (de frunte) pe care îl. ocupă cineva în ierarhia şi in viaţa .socială, condiţie, poziţie (fi). V. rangl(l),treaptă1 (2). Omul esle perfectibil şi. . . esle menii să aspire necontenit la o siluaţiune mai bună. chica, c,. iî.-ii, 342, cf. : şăi.neanu2. Ideile conducătoare au darul sfînl dc a \ apropia şi a înfrăţi pe oameni, mai presus dc orice d:o- i sebiri de fire, (Ic situaţie, (le bogăţie, (le virslă. iorga, i. ! li, 50. In bresle, însă, în mai\,cnile averilor mici, în umbra situaţiilor modeste, trăiesc mii de oameni cari înfăţişează negtisloiia de ţară. ici. ib. nr, 1.43. Şi-a făcui o situaţie atles crilicală. iirăthscu-voinf.şti, . P. 18. Cuibul căsătoriei nu c material, nu se face din situaţii şi lefuri. AiiÎRti)ckanu, a. 302. Nu urmăresc deeîl idealul îmbunătăţirii situaţiei culărui om de nimic, in p.lr u, 236. l-'aplc poveştile. . . sînl exacte şi foarte bogate, gratie situaţiilor ocupate de (tinsul, mu., c.om.. ist. ui, 123. Să le înlesnească accesul la orice situaţii la cari le dau dreptul talentele şi capacităţile de muncă. 111 pi.r ii, 403. M-ani pomenit ajuns deodată la o situaţie la care demnii renunţasem să mai sper. m. i. caragiai.e, c:. 105. Ce găseşte în Crina: o frumuseţe, un caracter, o situaţie, o avere? j.ovinescu, c. iv, 29. Suferea sincer la gîndul că pierde o situaţie materială, c.amil petrescu, u. n. 187. Cînd în jurul nostru toată tinereţea forfotea de ambiţii, vulgare, unii pregătindu-se să cucerească situaţii politice, alţii avere..., noi singuri ne înţelegeam. <:. petrescu, c. v. 22. Au şliul să acapareze repede situu-ţiuui la care nu-i îndrituieşlc nici un talent, cocea, s. ii, 367. Am fost impresionat de voinţa lui de a rămîne poet... înlr-un timp în care goana dapă situaţii şi averi devenise mai mult (lecîl o boală, vi.asiu, i>. 132. Na s-au zbătut pentru trecătoarele măriri de-o zi..., n-au urmărit situaţii, n-au pîndii între culise, sadoveanu, o. xix, 226. îşi compromilea situaţia în capitala lui de judeţ, vianu, a. p. 286. In anele ţări nobilimea şi-a salvai situaţia materială adaptîndu-se noilor condiţii dc viaţă, oţetea, r. 310. Ajungea om politic..., o situaţie rîonilă de numeroşi fii distinşi ai burgheziei. arghezi, l. 100. Regret că n-am pulul prin 'muncă să-i las o situaţie clară, călinescu, e. o. i, 100. După ce trecuse prinlr-o oarecare criză, se găsea într-o situaţie excelentă, id. s. 41. Nicu 11-are situaţie, a declarat el. bogza, a. î. 57. îl ajutaseră să se ridice la averea pe care o deţinea şi la situaţia pe care o stăpînea. stancu, r. a. iv, 190. Garanţiile sînt în funcţie de situaţia socială a debitorului, vinea, l. ii, 243. Putea să-ţi asigure o situaţie, relaţii şi să-ţi satisfacă setea de parvenire. h. lovinescu, t. 348, cf. dl. L-am crescut pe Lucian ca să ocupe o situaţie ce i se cuvine, t. popovici, s. 68, cf. dm. Aceşti călăraşi proprietari aveau o situaţie în parte, asemănătoare cu acea a curtenilor, stoicescu, c. s. 106. Din cauza noii mele situaţii sociale a trebuit să abandonez ultima mea profesiune, t iulie 1968, 45, cf. m. d. enc., dex. Loc. adj. Cu situaţie = care are o situaţie materială sau socială bună. Se mai adăuga doar. . . un colaborator de ocazie, om cinstit şi cu nume, ! cu situaţie, iorga, în plr ii, 13. E om aşezai şi cu situaţie şi a venit şi el să întrebe ce fac. călinescu, o. i, 191. Jean. . . e un om cu situaţie, vinea, l. ii, 167. Om cu situaţie, ce mai calea-valea. . . barbu, g. 16. "v- E x p r. A-i face cuiva o situaţie = a Înlesni cuiva să ajungă într-o poziţie materială sau socială bună. îi eşti recu-noscăloarc fiindcă ţi-a făcut o situaţie, baranga, i. 189, cf. DI., DM, M. D. ENC., DEX. 7. Totalitatea datelor care privesc evoluţia unui fenomen la un moment dat; stadiu dintr-un anumit moment al unei probleme, al unei activităţi, al unui proces în desfăşurare etc. V. e t a p ă, fază, punct (I 4). El îmi comunică situaţiunea aoenlurei sale amoioase. sion, p. 107. Prefectul expune consiliului nerăbdător silaaţia din Craiova. caragiale, o. ui, 14S. Vom agrava situaţiunea tratativelor, titulescu, d. 129. Apoi, cuprinzînd situaţia, izbucni in hohote d e rîs. blaga, H. 28. Convorbirile noastre lunecau asupra situaţiei războiului. îl mai 1965, 53. în ceea ce priveşte noile curente muzicale, situaţia esle deosebită, m 1968, nr. 1, 11. Situaţia reţelei nostre cinematografice în ansamblu, în ceea ce priveşte numărul de spectatori şi încasările, este staţionară, cinema, 1968, nr. 4, IV. Oameni. . . dornici să afle in fiecare clipă situaţia afacerilor. contemp. 1969, nr. 1 178, 10/5. Aflu că silua/ia prezentării la locul de muncă a absolvenţilor cu studii superioare. . . e destul de precară, scînteia, 1969, nr. 8 217. El cunoştea exact situaţia din secţia in care lucrează, iu.' 1978, nr. 10 335. li. Prezentarea detaliată a unor date privind rezultatele unei activităţi economice sau financiare dintr-un domeniu (comparativ cu sarcinile planificate); dare de seamă asupra unei stări de lucruri, asupra mersului mior lucrări etc.; (rar) raport (I I). V. bilanţ. Situaliunilc financiare înfăţişate camerilor sini departe de a fi. conforme cu. realitatea, chica, o. e. ii, 527, cf. şĂiNEANU-. Cum e azi la prin:, ei îmi dă situaţia, şi piuă miinc la prînz sînt liniştit, seuastian, j. 20. Cei in drept studiază, problemele, alcătuiesc referate sau întocmesc situaţii, v. rom. ianuarie 1954, 76. înainte dc miezul nopţii n-o să terminăm cu situaţiile, ib. aprilie 1954, 35. Să întocmească situaţii dc cămăşi..., pantaloni. camu.ar, n. i, 383, cf. di,, dm, of.r, dn2, m. d, enc., dex. + Rezultat obţinut de elevi, studenţi etc. la încheierea unui ciclu de invăţămlnt. Haide-j domnule 8129 ¿itUAfTONAt — 1605 — 7'eodorescu, pleci din comună şi Iaşi situaţia elenilor neîncheialu. preda, m. 298. încheiase situaţiile fiecăruia, piuând note.. . după aprecierile sale. t. POFOVTCI,' s. 41. — Pronunţat: -Iu-a-, — PI.: situaţii. — Şi: situaţii»1« s. r. --Din lai. sitnalio, fi-, situation. SlTUAŢIOAvVI., -Ă adj. Care se referă la o situaţie; care este legat de o situaţie. Gf. ser. 1964, 413. Al Ier-nanţa, . . poale fi deci raportată. . . şi la unele, trăsături finind de. contextul lingvistic şi situaţional in care -cei patra termeni apar. i„ rom. 1967, 218. Comedia... nu e doar mişcare, relaţii., tipologic, abilitate în. invenţia şi mînuirea surprizelor siluaţionale. r septembrie 1968, 76. Se dezvoltă. . . intr-un motiv ce punctează obsesiv şi călăuzeşte variaţiile siluaţionale pe tema dală. ib.„iunie 1969, 14. Fiecare generaţie nouă îmbină... experienţa prelucrată, a generaţiilor anterioare. . . cu trăirea nemijlocită a experienţei proprii, deosebii de sensibilă la cadrul nemijlocit situaţional al vieţii sociale în dezvoltare accelerată, contemp. 1969, nr. 1 167, 1/4, cf DEX. — Pronunţat: -tu-a-ţi-o-, — PI.: si/naţionali, -e. — Din fr. situationel, engl. situational. SITUAŢICjVE s. f. w situaţie. ' SÎTTJLA s. f. Vas de metal de forma unei găleţi, prevăzut cu o toartă mobilă, cu care se scotea apă. Căldăruşa sau siiula bucovineană reprezintă în jurul ei trei grupe de cile două zeităţi păgîne. odobescu, s. ii, 192. Clasa nobilă în Dacia s-a grăbit să cumpere. . . cisle şi silule. pârvan, o. 295. Se pare că silulele.au fost mai puţin căutate în Dacici, id. ii). 412. — PI.: situlc. — Din lat. silula, ir. silule. SITUŢĂ s. f. (Regional) • Silişcă (2) (Bncovăţ — Timişoara). Cf. alk i 1 061/45. — PI.: sitaţe. — Sită + sul', -uţă. SJÎJ11C, -Ă adj. v. sudic. S1TJHIÎTIU s. n. v. snretjii. SlURGHIUiVÎE s. I. v. siirjjliiunie. SIURME s. f. v. surulă1. SIA', -A adj. (Regional; despre, părul oamenilor) Sur. .Se apucase să-şi baiască favoritele cele sive. boi.in-■jîntcanu, o. 284. Pe pod, morarul fereca piatra: barbă sivă, sprînccne de muşchi uscat, nasul — cioc de cucu-vaie. galaction, o. 47, cf. cade. Balcanii pe care în zilele ca cer limpede. . . îi văd lucind, seînteind în lumină spinări gheboase, pietroase, sive, prive, pleşuve, stancu, d. 193, cf. DI,, DM, DEX. — PI.: sivi, -e. — Din bg. oitB. SIVEICĂ s. f. v. suveică. SIVfLĂ s. I. v. sibilă. S1VTLÎ vb. IV v. sovîlta. SiVILÎN, -Ă adj. v. sibilin. SIVÎM' vb. 1 v. sufleca. SIVOl subst. v. siliţii. SfXTĂ s. f. I. Poziţie a braţului înarmat, lntUnit.ă în scrimă, la probele dc floretă şi de spadă. V. p a r a-dă (2). Cf.. CAOH, UN", M. I). ENC., DEX. 2. (Muz.) A şasea treaptă a gamei diatonice. Enunţul violoncelului... continuă crescendoul acumulat de sixla suitoare, m 1965, nr. 1, 24. — PI.: s/.r/c. — Din ir. -siite. STZMOORAF s. n. v. seismograf. KlZiYlOGHĂEH', -Ă adj. v. seismografio. SÎBSÎOARĂ s. f. v. subsuoară. SÎRI'IOArA s. 1. v. subsuoară. SÎC* interj. (De obicei repetat) Cuvint însoţit de gestul lovirii pumnilor unul peste altul, prin care cineva îşi exprimă satisfacţia răutăcioasă pentru un necaz al altuia. Cf. i. golescu, c., polizu. „Sîc, tigrule, sîc I Sic, că le-am păcălit!“ odobescu, s. iii, 256, cf. PHILIPPIDE, P. 148, BABCIANU, ALEXI, W., ŞĂIN'EANU2, tdrg, resmeriţă, d. Preoteasa. . . făcu mîinile pumni şi le lovi una pe alta: — Sic! că n-a ascultat la clevetirile dumîlale, cocoană! sic! bassarabescu, v. 186, cf. cade, klopştock, f. 288, scriban, d. Culegc-i cîmpul întreg dacă poţi... N-o să poţi... Sîc! stancu, ş. 482, cf. dl, dm, dex. Sîc, Fîstîc, Dă-mi paraua Să mă duc ! teodorescu, p. p. 160. Sîc, că mama-i vrenică şi uliu puturos ! a ut sn v h 1 297/728. -v* E s p r. A da cu sîc v. da. (Regional) Sîc de nuntă, mîine-i horă! se spune cînd cineva se consolează sau vrea să pară consolat că a obţinut un lucru mai puţin important decit cel pe care îl doreşte. Cf. scl 1974, 610. — Şi: (învechit şi regional) sic interj. — Cf. sicii. ■ SÎC2 interj. (Regional; adesea repetat) 1. Strigăt cu care se cheamă oile (Globu Crai ovei — Orşova). Cf. chest. v 77/37. 2. Strigăt cu care se îndeamnă oile sau celelalte femele să primească mai repede masculul (Secueni — Bacău). Cf. chest. v 78/77 b. — Cf. tc. s i c .„penis“. SlcAlŢĂ s. f. v. sacovilă. SÎCĂITdn, -OAftJî adj. v. sfeîitor. SÎCĂTTJIE s. f. v. şcătnlă. SÎCERAT s. n. v. seceraţi. SÎCERĂTOR, -OARE subst., adj. v. secerălor. SIcERLA vb. I v. ţesăla. SÎCHIMEA interj, v. sielilraea. SÎCirOR s. n. v. surilor. sfclr vb. TV. 1. T r a n z. A crea, a determina o stare de supărare, de enervare, de iritare, a agasa, a enerva, a i n d i s p u n e,, a i r i ta, a nec ă-j i (4), a' supăra, a nu 1 ă s a .. î n pace (v. pace 4), (livresc) a tracasa, (popular) a ciudi, a ă (i ă r i, (învechit) ă scîrbi (II), (regional) a z ă g ă 1 u i, a z ă h ă i, a z ă h ă tui; a-i vorbi cuiva repetînd acelaşi lucru, insistind asupra unei teme in mod plictisitor (2), a bodogăni, a ci căl i, a d ă s c ă 1 i, a pisa ((>), a p i s ă 1 o g i (:1), a bate la cap, (popular) a boscorodi, a dondăni, a p r o c i t i (5), a s u c ă 1 i, (regional) a tocă ni (1), (familiar) a bîrli, a bîzîi, a bombăni, a socri; a plictisi (2). V. molesta (:l), străgăni, ş i c a n ¡ţ (1). CI. i. golescu, c., polizu. — Dă-i-nainle, baba, şi nu mai mă s'icîi. caragiale, o. ii, 248, cf. ddhf, ai.irxi, w., tdrg-. In vremea cît povestea el, trebuia să 8158 âidlALÂ. 106.6 — SÎDEŞC fie o tăcere desăvârşită, să na-l sîcîie ciricva. brătescu-voj-nkşti, i'. 85. Jn fiecare noapte ne sîcîie ca un. reflector. rkbrkanu, r. s. 58. Mă. stei ia cu întrebări In cari mi era nimic de răspuns, ci. m. zamvirescu, m. ». i, 60. Judecătorul nu mă mai sîcîia cu insistenţele lui. cocea, s. i, 217. Ş-ulila. îl sîcîia şi-l. ciocănea muierea lui pe Hoţ/ea, încîl na mai aşlepta, săracul, ajutor decît de la Alah Dumnezeu, sadoveanu, o. xv.i, 46, cf. scri-ban, d. De cîleva minulc îl sîcîia un gînd. bogza, a. î. 312. Şi atunci îl sîcîise Ionul intim, nepotrivit, felul lui de a i se v'ui în suflet, v. rom; aprilie 1957, 75. Am o apendicită, care mă sîcîie de mulL. h. i.ovj-nescu, t. 375, cf. di., dm. Nu se speria de ceea cc avea să-i facă llie ISarbu, dar întlmplurea îl sîcîia, îl neliniştea. PREDA, D. 95, C'f. DEX, CIAUŞANU, V. 195. «v* Refl. Cîl le-ai sîcîi, l'ără el nu poţi trăi (Sufletul). paMitle, c.' 33. (Substantivat) Siciita, vai de ea, Şede-ntr-uu oîrf de nuia (Aluna). thodouescu, p. v. 216. 2. (Rar; mai ales despre copii) Neaslimpăral (2); agitat: Cf. riiîSMEnrrĂ, n., ai.u i 1 517/772. <0> (Substantivat) Nu ţi-e ruşine obrazului! Sîcîilule! N-ai destul loc, hai! brătescu-voineşti, P. 279. <0*. (Prin lărgirea sensului) Femeia se împiedică de mersul şîcîil al căţelului. cazjmir, ou. 58. 3. (Rai') Care este greu de rn.nl (urnit. Mi-a scos sufletul; mai bine moartea decîl uşa tic/oare de bărbat sicîit. vlahuţă, o. a. 234, cf. dl, dm. Uf, că sicîit mai eşti! sci, 1974, 611, cf. dex. — PI.: sîcîiţi, -le. — V. sicii. SiCllTOR, -OAlUÎ adj. Care creează o stare de supărare, de enervare, de iritare, agasant, e n e r-v a n t, iritant, plicticos (2), plictisitor (2), supărător; care-i vorbeşte cuiva repetînd acelaşi lucru, insistind asupra unei teme în mod plictisitor (2), ci c-ălit or, (familiar) pisălog (3). Cf. sîcîi (1). Mă frămînlă, cu sicîietoare grijă şi nelinişte, problema dormitului in frig. camil petrescu, u. n. 347. Legile sîcîi-toare şi reacţionare îndreptate împotriva şalelor s-au întins şi asupra oraşelor, cocea, s. ii, 332. Se treziseră în el înclinări filozofice ţinute pîriă alunei într-o slare latentă, sîciiloare. blaga, h. 136. Nu găsea în ea pulefe să scape ele acest gînd sîcîilor. stancu, ,r. a. iii, 242, cf. dl, dm. Vreme ţîrîilă, sîciiloare. barbu, princ. 34. Filme produse la nivelul unui didacticism primitiv şi sîcîilor. cinema, 1968, nr. 8, IV. Cu timpul, iritai de nepriceperea lui, . . . necunoscutul devenise pedant, sîcîilor. românia literară, 1968, nr. 3, 18/1, cf. dex. •v- (Adverbial) O găină începu a cotcodăci sîcăilor. REBREANU, R. I, 145. — PI.: sîcîilori, -oare. — Şi: (rar) sîclietor, -oare, sîeăitdr, -oare adj. — Sicii -|- sul', -lor. SÎCÎLD1SÎ vb. IV. (Turc.ism învechit, rar) 1. T r a n i. A constrînge. Medelnicerul, pe'cei cc nu i-au .lucrai lina întocmai, nu i-au sîcîldisil cu silnicie a face asemenea (a. 1779). şio n2, 109. 2. Refl. (In forma sicîldisi) A se plictisi (I). Muhsun-oglu, nevrinel ca să şază mai mult cu ord ia la Giurgiuv, căci sc sicildisise, plecară, făr de voia ■serascherului. văcărescul, jst. 282. — Prez. ind.: sîcîtdisesc. — Şi: sicîldisi vb. IV. — Din tc. silaldi (trecutul determinat al vb. sikil-). SlCOAT.Ă s. f. v. şcoală. SÎCRKŢI vb. IV. Intram. (Regional) „ A deveni secret“ (Zagra — Năsăud). Ci. • coman, ol. — Prez. ind.: sicreţesc. — V. secret. SlCRÎiV s. n. v. sicriu. •SÎCRÎIJ s. ii. v. sicriu: SlCTIiMURIÎ subst. sg. v. septembrie. SÎCTÎIt inlerj. v. sictir. SÎTtÎ:,Ş(;Ă s. f. 1. (Prin Maram.) Instrument rudimentar, de lemn cu eare se vin tură grăunţele cînd se îmblăleşte; (regional) vintureşcă. Cf. t. patvahagi, m. 234, A1.R sn i li 81. 2. (Regional; în forma şideşcă) Căuş de metal car:; se întrebuinţează la moară (Moiseiu — Vişeu de Sus). Cf. GLOSAU 1'tEG. 3. (Prin Maram.; îu forma şudeşcă) Lingură de metal sau de lemn. La noi suie cu cionicu pă oală şl iâ grosc.ioru cu şue/heşca şi ţipă în cionic. r. papahagi, M. 151, cf. GLOSAR RIÎG. 8171 SÎGHIE — 1007 — SÎMBĂTĂ. — PI: sideşti. — Şi: «idejcă (glosar heg.), s. I. j ; — Probabil contaminare intre sădelcăl şi vintnrcşeă. •. SÎGHIE s. f. v. şirgliie. j SIGMARUJ s. n. V. samar. j SÎGSil) s. n. v. samar. SlGNÎ vb. IV v. săyni. SlHLAR s. n. (Prin Mold.) Sihlă (1). CI. SCMBAÎN, D. I — PI.: sîhlare. — Sihlă -f sui. -ar. SÎHLĂRÎEs. 1. (Prin Mold.) Sihlă 79. Cintecul lu David pe /tomeand simbăleei. psalt. 71. Era simbătă tind făcu tină şi deschise ochii lui. coresi, ev. 171. Blagoslovilu-au. Domnul dzua simbeleet' şi o sfinţi pre ca. po 245/2. Citm ... în zi de simbătă' tulegca neşte aşchii (a. 1579—1580). gcr i, 24/5. Era vineri sara înaintea simbdei. n. test. (1648), 63r/28. în vreamca aceea, într-ima dc simbele, foarte de cleme-neafă, mearsără la mormint (a. 1650 — 1675). gcr i,. 231/2, cf. A.N0N. car. Jar simbătă dac-au sosii.. . s-au făcut că-i bolnavu foarte (a. 1777). gcr ii, 113/27. Leon. . . multe au scris asupra latinilor pentru azime' şi simbele supl împăratul Constantin, şincai, hr. i,-203/24, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., drlu. Să bine-voiască cinstitul Consulat a trimite în viitoarea sîm-bălă. . . pă mai sus-numitu a sta faţă (a. 1830). doc. ec. 462, cf. i. golescu, c., valian, v. Un preot. . . săr fie dator. . . a-i spovedi in toate sîmbetile. regul. org.. 309/33, cf. polizu. Iară in a şaptea zi carca iaste sîm-băta. . . nu face nece un lucru. c. cr. 19/6. Noauo creştinilor iaste tocmită dumineca in locul simbetcei. ib. 19/28. Era în ziua de simbătă. bountineand, o. 441. în toate sîmbetele seara să ştii. . . că mă gînclesc la voi. caragiale, o. vii, 524, cf. ddrf. Prin jucl. Mehedinţi se serbează trei marţi, trei joi şi trei simbele de după Paşti. pa.mfilEj văzd. 148. Era vineri noaptea spre-simbătă. agîrbiceanu, a. 79. Era într-o simbătă. M. i. caragiale, c. 9. Nu uitacă primimin fiecare simbătă. brăjescu, o. a. i, 3. Plăteau, cinstit, în fiecare simbătă-seara. o. M. zamfirescu, m. d. i, 15. O singură dată, intr-o simbătă seara, a îndrăznit să mai adauge, cocea,. s. 11, 103. Da, azi ii simbătă... mine n-ăm şcoală. teodoreanu, m. i, 105. în ziua simbetii tîrgul era închis. sadoveanu, o. xx, 319. Stăpinii pămtntului s-au adunat la sfat în a doua simbătă a lunii, dan, u. 306. Pornim după miezul nopţii de simbătă spre duminică, călinescu, c. o. 245. în fiecare simbătă, pentru munca lor,, li se puneau în palmă dolarii, bogza, c. o. 308. N-ar fi avut tăria să rabde pină simbătă viitoare, v. rom. octombrie 1954, 96. Prezenţa lui aci ii aduse aminte. . .. că e sîmbătă. vinea, l. i, 336. A sosit nea Badea ăsta într-o sîmbătă pe seară, preda, i. 186. Era într-o sîmbătă. r. fopovici, s. 74, cf. dm. Se simţea bucuria sfîrşitului.: de suplumînă, a sîmbetei. barbu, g. 369. Se pornise furtună mare într-o simbătă la amiază, bănulescu, i. 49. Era „capul de afiş“ al spectacolului de sîmbălw trecută, scînteia, 1969, nr. .8 184, cf. dex. Despre '. simbătă vorbesc că e bine a se da de pomană, h iii 24. Bată-te, bădiţă, bată, zilele toate deodată, Cele două iile grele Care-i simbăta-ntre ele. jarnîk — bîrseanu, d. 257, cf. alk i 182, ai.r ii 2 405. Azi e sfînla sîmbătă,. Mîirie mi-e duminică, balade, ii, 234. A vrut să meargă şi el o dată călare şi atunci s-a întîmplat să fie sîmbătă, se spune cînd cineva încearcă o acţiune şi nu izbuteşte. Cf. zanne, p. vi, 176, 248. Taman că azi e sîmbătă, se spune unui om prost. Cf. id. ib. ix, 420. Mai lungcr sîmbătă decit duminica, se spune atunci cînd haina de dedesubt e mai lungă decit cea de deasupra. Cf. id. ib. *v> (în tradiţii populare) Sîmbătă mare-sau sîmbătă Paştilor (ori Paştelui) = simbătă (I 1) di» ajunul duminicii Paştilor. Sîmbătă mare. varlaam, c. 500, cf. polizu. Era sîmbătă Poştelor şi cea mai strălucită şi mai frumoasă zi de primăvară, sion, P. 281,. cf. ddrf, barcianu, alexi, w. A venit fiscalu, în sîm-băta Paştelui, şi-a adunai ouăle şi găinile, pas, l. i, 16, cf. dex. C-o veni sîmbătă mare. jarnîk — bîrseanu, d. 378. Dar ea, frate, cînd pleca ? Din joia joaimarilor ... Din sîmbătă Paştilor, mat. folk. 150. Sîmbătă morţilor (sau moşilor) = nume dat anumitor sîmbete (I 1) din an, în care se fac slujbe şi pomeni pentru morţi. V. moş (I 5). Şi era sîmbătă moşilor, dosoftei, v. s. septembrie 3v/20, cf. i. golescu, c., polizu, marian, s. R. :i, 39, muscel, 66. Capătă... întocmai ca şi la sîmbătă moşilor. pamfile,s. t. 50. De sîmbătă morţilor. . . aşternea ograda cu zăblaie, iar calicii mîncau de se saturau, i. botez, b. i, 33. La sîmbătă morţilor aşteptau... să li se dea din colivă, barbu, g. 339. în ziua de moşi (sîmbătă moşilor) se cearcă lut pe lut (omul 1820 SÎMBĂTĂ — 1008 — SiMÍJKÁ cearcă blidele des lari), sez. i, 128, cC. alr ii/i U 216/76, 551, 682, 762, 876, 928, 987. Sîmbăta brîn-zei = ultima simbătă (I 1) dinaintea postului mare, în care se lasă sec (v. sec 4) de Paşti. Cu pace s-au săvirşit într-aceaslaşi dzi ... de simbăla brîndzei. dosof-tei, v. s. februarie 52v/7. Simbăla părinţilor (saii plăcintelor) = stmbăta (I 1) precedentă lăsatului de sec (v. s e c. i), In care se tac slujbe pentru morţi. Cf. marian, s. r. i, 259. Simbăla pielrii = sîmbăta <1 1) de după Rusalii, care se sărbătoreşte pentru ă ieri culturile de. ploaie cu piatră (I I). Cf. com. sat. v, 2. Apa simbetei = apă care se crede că se află sub pămint şi care curge spre lumea celor morţi. Cf. şĂr-'neanu2, tdko. Cîrid nu sc poale da cuiva un lucru de pomană se aruncă ocel lucru pe apă, apa simbetei, ■ care-l va dace şi-l na aşeza. . . în locul cuvenit, pam-file, s. v. 5. Multă apă s-a. scurs de alunei pe apa sîm--betei. stancu, r. a. i, 10. Animalelor le trebuie apă. Dar nu '„apa simbetei“. scînteia., 1969, nr. 8 164! (E x p r.) A sc duce pe «pa simbetei = a se pierde; a se prăpădi, a se distruge. Avutul lor. se va duce pe apa simbetei. sandcj-aldf.a, u. p. 146, ct. pamfile, -J. h, 164. Azi se duce pe apa simbetei o. limbă de po-rambişle, miine o Honda întreagă, rebreanu, i. 48, cf. dex. O li x p r. A purta (sau, rar, a paşti, a ţine, .-a păzi, a păstra) (cuiva) simbetelc = a) (popular) a tace pomană în fiecare simbătă (1 1) pină la 40 de zile după moartea cuiva. Cf. ai.ts ii 4 410; b) a urmări pe cineva cu gind rău; a duşmăni pe cineva; (regional) a, purta slujbele cuiva, v: slujbă. Văzu că nu. mai are încotro..■. şi se holuri să poarte, .sîmbetele copiilor, ispirescu', l. . 272. Ea ■ purta sim-bclele lui Ercule şi ar fi noii să-l facă şi de ruşine. id. u. 51, cf. DDRi-. Avea biata fală... de ce să-şi poarte Simbelele însăşi, coşbu'c, p. i, 246, ci. barcianu. S-a înlilnit cu Stingă. . . care-i purta de mult sîmbetele. JD. ZAMFIRESCU, V. Ţ. 170, cf. TDRG, PAMFILE, J. II, , 164. Omuleţul ăsta. . . ii purta şi lui Cornean sîmbetele. agîrbiceanu, A. 475. De ţiţaca Leonct ştiam că-mi : poartă sîmbetele. sadoveanu, n. f. 112. De mult. îi ' purta sîmbetele... pentru cile îi spusese acesta, pentru c'ile-i făcuse, pas, l. i, 80. Am impresia lotuşi... că Amidon îmi paşte sîmbetele. vinea, l. i, 47, cf. dl, dm, dex. Multe dintre paseri... ii ţin pină şi-n ziua de astăzi simbelele, adică îl pizmaiesc. marian, o. i, . - 308. Ţiganca, care de mull ţinea împărătesei sîmbetele, ■ căută toate mijloacele, doară-şi ajunge mai degrabă scopul, id. ib. ii, 362. Aflase că el i-a omorît feciorii, .şi lot îi purta sîmbetele. rădulescu-codin, î. 140, cl. aur sn iy h 969. (Cu schimbarea construcţiei) D-acel necaz şi eu dară simbelele i-am păstrat, pann, p. iii, 115/5. (Regional) A-i lipsi cuiva o simbătă sau a nu ii în toate sîmbetele = a li nebun, smintit. Cf. BAHONZI, D. 42, DDRF, I. CR. IV, 86, CIAUŞANU, GL., ALR 11/872. 2. Adv. în sîmbăta (I 1) imediat următoare sau precedentă. Sîmbălă către seară au plecat cu toţi să. vie acolea la Bucureşti (a. 1832). doc. ec. 5.13. Şi acum, .la revedere, pe sîmbătă. în plr ii, 505. Sîmbălă seara mă urc cu Puişor in tren şi veniţii să ie vedem. g. m. zamfirescu, sf. M. n. i, 41. Dacă vine sîmbălă nu te găseşte acasă, sadoveanu, o. xix, 278. Sîmbălă vroia s-o dacă lă Ateneu la un concert, preda, r. 152. Nu se întîlnea decît sîmbălă cu omul de legătură, t. popovici, -s. 191. Avioane militare... au violat din nou vineri -şi sîmbălă spaţiul aerian, rl 1967, nr. 7 004, cf. dex. La crălinţă vînălă, N-am mai fost de sîmbătă. mat. folk. 996. Sîmbălă a fost nuntă în sal. ib. 1 388. 3. Adv. (Şi în forma simbăla) într-o zi de sîmbătă (II) ; în timpul zilei de sîmbătă. Vedeţi Isus ce lucrează sîmbălă. coresi, ev. 171. Şi să fie btăstematu omul cela cenu-f[i] va lăsa lucrul său simbătă (a. 1550 — 1600). gcr i, 9/26. Că simbăla nice un lucru a nună nu prinde. ..şi avea lege mortul să-l îngroape veneii. varlaăm, c. 103. Cine iasle întru voi om carele arc o oaie şi, ■ de va cădea sîmbălă în groapă, au nu o va aplica şi ■ o va scoale? n. tkst. (1648), 15r/31. Iară pască legii. . . | s-au făcui sîmbălă (a. 1699). gcr i, 330/36. Sîmbălă de să va intîmpla naşlire lui Hristos, iarna va fi vtnlu-râasă (cca 1750). ib. ii, 59/35. Astăzi, sîmbălă, la 8 ceasuri din zi, mi-au aduşi Un oălăşel răşpunsu (a. 1820). doc. ec. 240, cf. i. gólescu, c. L-am început chiar sîmbălă, în ziua de Sfînlul Nicolae. brXescu, o. a- i, 95. A doua zi, sîmbălă, au încălecat iar ş-au aşteptai pe negustor, sadoveanu, o. x, 572. Simbătă după masă. . . a fost înlăturat de la cîrma ţârii, bógza, ' A. î. 462, cf. dl, dm, Sîmbătă pe la patru de părinţi le desparţi, conducîhdu-i pentru un voiaj foarte lung. vulpescu, P. 72, cf. dex. Sîmbăta, cind aş lucra, (¡ata-i popa cu toaca, jarnik — bîrseanu, d. 426. Sîmbăta să nu începi nici un lucru, că nu ajungi să-l isprăveşti. şez. vi, 55. Chira cămăşii nu se taie..' sîmbăta. ib. xn, 154. Să nu tai sîmbătă nici un fel de animal, ib. 164. Fala mamii harnica Faci foicu vinerea, Şi s-aprindi sîmbăta. mat. fólic. 1 428. 4. Adv. (Mai ales în forma sîmbăta) în fiecare sîmbătă (II). Că nărav avea amu oamenii ta praznice şi sîmbătă să se adune, coresi, ev. 407. Iară1 sîmbăta să se caute pricinile (a. 1780). gcr ii, 125/12. Făină şi mălai să vînză numai in tîrgu Cerneţilor sîmbăta, cîrid să face lirg (a. 1813). doc. ec. 158. Au avut merlic de sare foia şi sîmbăta (a. 1832). ib. 511. Aici au început întrunirile literare la mine (sîmbăta) (a. 1879). plr i, 280. Sî mbăta era ziua operei italiene, caragiale, o. i 3. La vecernia de simbătă nu venea decît preotul, diacul,, cîrsnicul. agîrbiceanu, s. 86. Sîmbălă, voievozii din văzduhuri trebuiau să stea de-a dreapta şi de-a stînga preotului, arghezi, n. 35, cf. dl, dm. Sîmbăta încărcau faieloanele cu pînză pentru neveste, barbu, g. 84. îmi aminteşte de saloanele de cartier... unde se dansa sîmbăta şi duminica, cinema, 1968, nr. 4, 111, cf. dex. Să nu ne mai întîlnim, Numai sîmbăta o dală, Dumineca ziua ţoală, jarnik — bîrseanu, d. 62. Sîmbăta se lucră orice. şez. iii, 200. Se deseîntă cu /busuioc cu apă joia dimineaţă, sîmbălă şi dumineca, mat. folk. 679. Sîmbăta de-amiază-n jos Mă Iau, mă gătesc. frumos. îb. 1 417. I.unea, marţea, n-am lucrat. .. Simbăla mă giugiulesc, Duminică mă sfinţesc, folc. mold. i, 121. II. S. f. (învechit, rar) Săptămină. Postesc de două ori în sîmbălă. coresi, ap. ddhf, cf. tdrg, dsr. — PI.: (I) sîmbete şi (învechit) sîmbăle. Gen.-dat. sg. şi: (învechit) sîmbeleei, (popular) sîmbetii. — Şi: (învechit) simbătă s. f. — Lat. sauibata. SÎMBEC10ARĂ s. f. (Prin Ban.) Colac care se dâ de pomană în sîmbăta mare (v. simbătă I 1):. Colacii aceştia se numesc „sîmbicioare“ de ta ziua sîmbătă. marian, î. 384, cf. id. s. R. ii, 274, tdrg, scriban, d. +• (Prin sudul Olt.) Colăcel pe care se pune semnul crucii cu pristolnicul. lexic reg. 38. — Pi.: sîmbecioare. — Şi: sîmbicioâră s. i. — Simbătă + suf. -ioară. SÎMBICIOÂRĂ s. f. v. sîinhecioară. SÎMBOTIÎI s. m. v. somotei. SÎMBOVÎX s. m. v. simliovină. SÎMBOVÎ1VĂ s. f. Arbore înalt pîhă la 20 m, cu coroană largă, cu frunze altérne láriceoláte, cii flori verzi-gălbui, care apar Înainte de înfrun/.ire, şi cu fructe comestibile, de forma unor cireşe mici bru-ne-violete sau purpurii; mierea-ursului, v. miere (II c) (Celtis australis). Cf. panţu, pi.., simionescu, Fi,. 45, 230, enc. agr;, borza, o. 42, ltr2, dl, dm, m. D. ENC., DEX, , — PI.: sîmbooine. — Şi: slmbovin s. m., panţu, PL-, CADE, SCRIBAN, D., BORZA,’ D. 42. , — Etimologia necunoscută! SÎMBR vb. I. Refl. recipr. (învechit, rar) A sc îhtovărăşi. Cf. búdai-deleanu, i.iîx. 8207 sÎMSr! Ar: — 1009 — SÎMBUl’E — Prez. ind : simbrez. — V. simbrii. sîmbr/uî s. in. (Regional) Asociat; tovarăş (în vederea aratului sau a alcătuirii unei stîne de vară) (învechit şi regional) sîmbraş (1) (Lăureni — Tlrgu Mureş). Cf. alr i 1 793/231. — PI.: sinibrari. — Simbră + suf. -ar. SÎMBÎîAKE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a se stmbra şi rezultatul ei; întovărăşire. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. — PI.: sîmbrări. — V. simbra. SlMBRÂŞ s. m. 1; (învechit şi regional) Asociat; tovarăş (în vederea- aratului sau a alcătuirii unei stîne de vară); (regional) simbrar. Cf. ânon. car., budai-deleanu, LEX., lb. O plată ce s-au holărît acolo in munie .. . înainte a mai multor sămbraşi, care bani toţi şi deplin i-am dat (a. 1835). ştefanelli, d. c. 407. Sîmbraşii Le-or aştepta Să ţii laolaltă tirla. marian, î. 533, cf. Gi-iEŢiE, r. m., alexi, w., tdrg. Proprietarii însîmbraţi... se numesc sîmbraşi. precup, p. 8, cf. cade, scriban, d., dl, dm, dex, chest. v 18/61, 24/66, 55/61, 66, alr i 1 793/65, 357, alr sn i h 15, a i 12, ii 12, m 16, 17, v 15, 16, vi 3. Badea cum mai bine Ie-o vorbii şi le-o sfătuit. Sîmbraş nu va fi nici o mînie. Da araţi cum puteţi. Samanaţi pine cum mai bine. folc. mold. i,- 450. 2. (Regional) Proprietar de oi. Ciobanii... îi spuseră că urda şi caşul e făcut pentru simbraşi, adecă pentru stăpînii oilor, marian, ins. 401. împlintă cuţitu In pămînt simbraşu cel mare şi-l lasă aşa gios în pămînt pînă cc încorgiură Vuia. t. papahagi, m. 164, cf. chest. v 9/61, 55/8, 105/70, alr i 1 789/218, 350, 361, 370, 375, a m 7. + (Prin Ban.) Persoană care, avînd puţine oi, le dă altuia să le păzească şi să le păşuneze. Sîmbraş, aşa se zice celui ce-şi dă în pază altuia spre păzire oile sale. liuba — iana, m. 109, cf. cade. — PI.: sîmbraşi. — Şi: (Învechit) sămliraş, (regional) simlirăş, ţimbraş (alr sn i li 15/334) s. m. — Sîmliră + suf. -aş. / ^ SîiYIBRA s. f. 1. (Învechit şi regional) Asociaţie; tovărăşie. Aştepta cu adevărat pe i/frlstojs, care n-avea nice o simbră cu ceilalţi, dosoftei, v. s. noiembrie 177r/32, cf. ânon. car. Vor avea sîmbră împreună. pravila (1788), 133r/3, cf. lm, ddrf, alexi, w., dl, dm, dex. Să nu vă prindeţi voi în sîmbră ca călugărul acela, reteganul, p. ii, 66, cf. a v 14, 15, 18, vi 4. . Cu domnii să nu-ţi faci simbră. zanne, p. iv, 351. <*» I; o c. a d v. (Regional) De sîmliră = in tovărăşie; împreună. Am botezat de simbră. conv. lit. xliv2, 132, cf. alr sn i h 5/228. «0* Expr. (Regional)  prinde (sau a facc) sîmbră = a face tovărăşie. Cf. pribeagul, k r. 57, i. cu. vi, 29. 2. S p e c. (învechit şi regional; şi în sintagma simbră în plug) întovărăşire în vederea aratului sau a alcătuirii unei stine de vară; (regional) simbrie (I). Doi oameni ce au „sîmbră în plug‘ (a. 1741 — 1742). iorca, s. i). vi, 251. Această tovărăşie penirn scopul ctraiului se numeşte în cele mai multe părţi. . . sîmbră. marian, s. n. ir, 172, cf. şăineanu-. Această însoţire sau tovărăşie se numeşte prin /lărţile de sus... simbră. PAMFILE, a. R. 40, ci. RESMER1ŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., Dl., 1>M, DEX, CHEST. V 15/45, SEZ. II, 43, Al/R I 1 788/355, 1 789/370, 1 793/355, auw sn r li 10, A i 12, in 16, 17, v 15. 3. (învechit şi regional) Timp cit durează o sîmbră (2). După cc s-au trecui simbra (a. 1741—1742). iohga, s. o. vi, 251. Am semănat păpuşoi şi mai devreme şi mai Urzii, dar simbra de la mijloc s-a nimerit mai buni. i. cr. xni, 114, cf. chest. v 24/66. •i. (Prin Maram. şi prin nordul TransiJv.; în sintagma) Simbra ailor = sărbătoare prilejuită de înce- perea mulsului oilor (la munte). Stăpînirea de odinioară în comun a oilor a transmis în zilele noastre o rămăşiţă folclorică, aşa-numîta „sîmbră a oilor“, panaitescu, 0. Ţ. 32, cf. LEXIC REG. 25. 5. (Prin sud-vestul Transilv.) Ceartă; conflict. Nu . uoi să am simbră cu el. rev. chit. iii, 167. Nu-ţi face sîmbră cu cl. todoran, gl. 6. (Regional) Preţ (Gherţa Mică — Satu Mare). Cf. ARH. FOLK. VI, 299. — PI.: stmbre. — Şi: simbră s. f. — Ci. alb. s e in b e r (ser. srebar, srebra, ngr. a o [x (3 o X ^¡). SÎMBRĂLÎ vb. TV. Refl. recipr. (Regional) A se întovărăşi (Fundătura — Gherla). Cf. ALR I 1793/255. — Prez. ind.: sîmbrălesc. — Sîmbră -|- suf. -ăli. SÎMBRĂLUÎ vb. IV. Refl. recipr. (Regional) A se întovărăşi. Cf. cade. — Prez. ind.: sîmbrăluiesc. — Sîmliră + suf. -ălui. SÎMBRĂŞÎE s. f. (Regional) Tovărăşie (la plug) (Borşa — Vişeu de Sus). Cf. altym sn i h 10/362. — PI.: sîmbrăşii. — Sîmbraş -)- suf. -ie. SÎMBRÎE s. f. v. simbrie. SÎMBRIOĂRĂ s. f. v. simlirioară. / SÎMBUR s. m. v. sîmburc. SÎMBTJR vb. I. I n t r a n z. (Regional) A pre- simţi; a presupune (2) (Criscior—Brad). Cf. pasca, gl. — Prez. ind.: ? — Etimologia necunoscută. SÎMBURÂR s. ni. (Ornit.; regional) Botgros (Coc-colhraustes coccolhrausles). Cireşarul, numit... iacă şi botgros, clonlar şi simburar. marian, o. i, 416, cf. JAHRESBER. XII, 129, ŞĂINEANU2, TDRG, KESMERIŢĂ, D., CADE, DOMBROWSKI, P. 95, BĂCESCU, PĂS. 156. — PI.: sîmburarî. — Şi: simburar s. m. — Simbure + suf. -ar. SlMBURĂŞ s. m. (Rar) Sîmburel. Cf. polizu. — PI.: sîmbur aşi şi (n.) sîmburaşe. polizu. — Slmlnire -|- suf. -aş. ' { SÎMBURE s. m. I. 1. Parte din interiorul unor fructe, adesea cu învelişul tare şi lemnos, care conţine sămînţa (I 1); p. rest r. partea moale a seminţei care conţine substanţa germinativă; (impropriu) sămînţă. V. os (5). Că iaste un feal de meare pline de sîmburi. st. lex. 173/1, cf. anon. car. Să iai prune, să te pui a moi în vin roş..., apoi scocite-le sîmburii. mîncările, 95/8, cf. i.b. Sîmburi dc cacao, episcu-pescu, practica, 34/25, cf. i. golescu, c. Au sămănat şi nişte sîmburi de copaci care la al doilea an dau ţloaie. sau roci. buznea, p. \. 47/14, cf. valian, \. Boabe de mazăre..., sîmburi. de prune..., culca (a. 1841). doc. eg. 753. Această operaţie arc drept. scop. ■ . a păstra seminţei sau simburelui facultatea resăririi. brezoianu, a. 257/27. El produce un simbure a cărui amigclală albă este bună dc mîncal. id. ib. 489/31. Am şi pe curmciua cea în sîmbur tare. pann, p. v. i, 122/11. In mijlocul celulei se află ca un fel de simbure foarte mic (nucleu). harasch, b. 5, cf. polizu. Trebuie a culege de cu toamnă rodul. . . acestui copăcel, a scoate sîmburii din cl şi a-l semăna înlr-un pămint bun. i. ionescu, b. c. 66/3. Am să-i prezenle.z sîmburi de mere pe nirful cuţitului. aI..ECSandri, ap. tdrg. Trecut şi viilor c în sufletul meu, ca pădurea înlr-un simbure de ghinda, eminescu, p. 1. 25. Le şi mănîncă. . . cu sîmburi cu tot. caragiale, 8222 SÎMBUR îî — 16ld — SÎMBURE o. n, 3. Baba sosită ia degrabă... sîmburi de pepene. marian na. 14, cf. ddrf. Ea la foc punea Sîmbure cle-ulună Şi iarbă nebună, co'şbuc, 1\ ii, .150. Alîl sămînta, cit şi embrionul nu sînt o singură eelitlă; ele consliluiesc un corp ce are o structură anatomică diferenţiată in tegumente externe şi intr-un continui numii sîmbure. CRECESCU, FI... 4, Cf. TDRG. PlISC. . . şi O slictă CU ulei de sîmburi de bostan, agîrbiceanu, s. 110. Cine nu cunoştea cireşele negre. . . cu sîmburile numai cil lintea. hogaş, de. ii, 37, cf. nica, l. vam. 218, cade. Dezică-gă-mă de vina de-a fi-n-cereai să fac. . . Colan de pietre scumpe din sîmburi de dovleac, minulescu, vers. 238. Adunînd sîmburii mărului, tăcu. c. petrescu, î. ii, 86. Mă ruga să scol sîmburii la fructe, g. m. zamfirescu, si-', m. n. i, 133. Ciuguleau sîmburi de rodie, teodobeanu, m. iii, 357. Eu m-am plecat la o parte ş-am stupit cojile şi sîmburii. sadoveanu, o. xvm, 285, cf. scriban, d. 'Rupînd caisa, se ini ta mijloc un simbure de cremene, tare. arghezi, s. viii, 53. Cine-a semănat pe dimburi Rodia plină de sîmburi? călinescu, o. ii, 223. îi suflă în vini, Jar sîmburele se pierdu-n fărtnă, unde încolţi, blaga, poezii, 34. Mănîncă felii de harbuz, stupind sîmburii către noi. ralea, s. t. i, 244. Maşina s-ci spart ca un dovleac enorm, zvîrlindu-şi sîmburii afară, bogza, a. î. 362. Pot sparge şi sîmburi de piersică. stancu, d. 317. Avea în glas un gust amărui, aşa ca de sîmbure de măr strivit între dinţi, tudoran, p. 44, cf. di,, dm. iMa. . . din grămezile de icre de chefal, scuipînd sîmburii de măsline, barbu, princ. 142. Au fost transportate. . . seminţe, castane şi sîmburi de prune. vÎn. pesc. mai 1964, 23. A spart un sîmbure de prună intre dinţii din faţă. bănulescu, i. 51. Se scol sîmburii, iar măslinele se dau prin maşina de local carne. s. marin, c. b. 23, cf. dex. Pui la falcă o legătură de sîmburi de măsline pisaţi, pamfile, b. 46. O aflat-om bob dă mazăre, da fain bob dă mazăre, un sîmbur dă mazăre, o. bîrlea, a. p. i, 466, cf. alr i 874, alr sn i h 211. Sini de unde n-are mărul coajă şi cireaşa sîmbure, se spune despre cei lacomi, pann, p. y. iii, 69/9, cf. zanne, p. i, 216, iii, 587. Nu mînca cireşi cu unul mai mare la masă că-ţi aruncă sîmburi în nas. Cf. zanne, p. i, 140, iv, 350. "0* (Ca termen de comparaţie) Toate puterile cu care lucră sau strălucesc popoarele pămîntului au fost mai întii ca nişte sîmburi în mîna crescătorului — bun sau rău, aceea e altă întrebare, fm (1839), 841/29. Arde-n candel-o lumină cil un sîmbuie de mac. eminescu, o. i, 84. Se aşezase... o vădunioară subţirică... cu ochii ca doi cărbuni, mari, ca doi sîmburi de piersică, agîrbiceanu, a. 160. Din sîta unui soare roş cocorii, Ca nişte sîmburi negri, sc răstoarnă, al. philippide, a. 51. Ne privea pe rinei cu pupilele negre, mările ca nişte sîmburi de măsline. românia literară, 1969, nr. 53, 6/2. -v- F i g. Jişli chinul meu şi singurul meu bine. . . Eşti simburul cuvintelor din mine. lesnea, vers. 163. Eu arunc sîmburele necredinţei în locul cunoştinţelor voastre, isac, o. 252. -v* Expr, (Regional) A fi două inimi intr-un sîmbure = a fi trup şi suflet cu cincva, v. trup (I I). zanne, p. ix, 525. + (Regional) Miez (III 1) (de nucă). li ingrăşau bine cu smochine, cu sîmburi de nucă şi cu coarne de mare. sbiera, f. s. 5. Dacă gasăşlie o nucă, o sparze, manîncă sîmburu. folc. olt — munt. i, .224. Scoţ sîmburu diin nucă. ib. 349. Cu sîmburi dî nucă s-ar tămădui! o. bîrlea, a. p. ii, 519, cf. alr sn i li 214. (Pleonastic) [Uleiul] din sîmburi de miez de nucă se face astfel, pamfii.e, i. c. 237. + (Regional) Bob de griu (Voievozi — Cărei). Cf. alr sn i li 86/325. Sîmbur d'e grîu. ib. + (Regional; iii sintagma sîmbure de fag) Jir (Negreşti — Baia Mare). Cf. alrm sn ii h 429/346. + (La pl.; prin Ban.) Păsat ([ 3) care se dă, de obicei, de pomană. Sîmburii sc fac din păsat de porumb cu laple sau cu brinză şi untură, arh. folk. iii, 44. J'aiim sîmburi d-aia, urui dă cucurudz, şi-i dăm dă pomană morţilor, ib. m, 44, cf. 155. <0> (în vechile tradiţii populare) Moşi de sîmburi — nume dai diferitelor zile din au (mai ales zilei de simbătă J !), considerate sărbători, in care sc fac slujbe şi pomeni pentru morţi. V. moş (l 5). Şi simbăla înainte de „Stmcdru“ sfnl tot moşi dc simburi. arh. folk. iii, 44. ‘¿. Fi g. (Urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“) Cantitate foarte mică din ceva; obiect, lucru etc. de proporţii foarte mici; fărimă, strop. J.a cele mai multe episcopii române abia sc află sîmbure dc şliinfe tcologicc şi bisericeşti, fm (1846), 1.082/33. Tăcute, făpturile acele, făcule pentru suferinţă, îşi ascund sîmburile de-lumină, anghel, pr. 123. Ascuns adine în fiinţa ei, lumina un simbure de bucurie, agîrbiceanu, s. 73. li încolţi in suflet un sîmbure de ură. gîkleanu, n. 166. în curie, un simbure de lumină posomorită. . . veghea ca o candelă în noapte, ardeleanu, u. d. 163. Jar tu. . . Te vei schimba-ntr-un sîmbure de foc. minu-lescu, vers. 336. La căpălîiul nost într-un opaiţ, Domol ctipeştc-un sîmbur de lumină, topîrceanu, p. o. 71. în bordei, un capăt de luminare îşi pilpîie sîmburele ofilit de lumină, c. petrescu, î. ii, 21. Petalcle-au căzut ca nişle sîmburi de lumină, d. botez, p. o. 166. Scot ochelarii mei din loc, potrivesc sîmburele de lumină şi-i dau foc. i. botez, b. i, 54. Un simbure dc adevăr csle şi el vrednic de luat în seamă. în plr ii, 579-, I.e lipsiseră. . . un mic sîmbure de adevăr, g. m. zamfirescu, m. d. i, 247. Nici ţipenie de om, nici sîmbure de lumină nu mai zăreşti prin preajma casei, cocea, s. i, 183. înviorează sîmburele de flacără al candelei, sadoveanu, o. xv, 32. în mine dogoreşte im sîmbure de foc. călinescu l. l. 14. Deznodămintul cuprindea un sîmbure de mai adine şi mai sever lîlc. c. petrescu, a. r. 82. Un simbure de foc se află în măruntaiele fiecăruia dintre ei, aşleptînd prilejul să izbucnească, bogza, c. o. 54. Satele, sîmburi de sale. Un file de bordeie aici., allul hăt, departe. stancu, d. 20. Sfeşnicul de lut... îşi tremura uşor sîmburele de lumină, camilah, c. p. 58. Există loluşi undeva un sîmbure de adevăr, preda, r. 488. Minerii noştri. . . I'ărîmă muntele in cioburi mărunte, în simburi de trăsnet şi soare, deşliu, cs. 46'. Şi gleznele, albe şi gleznele, Sîmburi de vid luminos, labiş, p. 183. Rămînc. . . un sîmbure de adenăr asupra căruia'sc cade să reflectăm. contemp. 1969, nr. 1 167, 3/5. Mai încape aici un cit de mic. simbure de încredere in rosturile indiuidului? românia literară, 1970, nr. 84, 6/2. II. P. anal. 1. Parte centrală, esenţială, fundamentală a unui lucru sau a unei acţiuni; nucleu (Jl I). La mijloc — sîmburele tabloului — un ţăran biruit de nevoi, vlahuţă, s. a. iii, 403. Ai fi jucat rolul unui general iscusit care, în loc de-a atacă sîmburele armatei duşmane, caută a pune dezordine in flancuri, i.negruzzi, s. vi, 71. Dacă distanţa între piesă şi sîmburele flăcării este prea mică, sudura va fi arsă şi se na forma zgură. ioanovici, tehn. 164. Verbul e sîmburele frazei, fără dc care nimic nu poale fi comunicai sau enunţat, puşcariu, l. r. i, 145,"cf. ltr2, dl, dm, dex. + Parte interioară, interior. Adeseori ¡Jasuri jalnice ies din sîmburele stincii. i. negruzzi, ap. tdrg.'"v» F i g. Capul lui planetaî face parte din acea ciudată îmbrăţişare universală care indică în sîmburele nosliu o forţă dc plutire. arghezi, s. ix,. 63. Să alerge cu tălpile goale din pulberea drumului pină în sîmburele dc sticlă al valului. călinescu, o. i, 115. în jelui acesta se desfăşoară cîmpia; ca o nebuloasă dinlr-un puternic simbure interior. BOG ZA, c. o. 384. 2. Fig. Ceea ce este esenţial, fundamental; esenţă, fond, miez (UI 8). Pronunţă cu entuziasm un discurs frumos, al cărui sîmbure a fosl: „ Uniune!“. baiuţi u, p. a., ii, 54. Au cijlat simburul lumii, lot cc-i drept, fiumos şi bun. icminescu, o. i, 44. Sîmburele vielei. esle egoismul şi haina lui, minciuna, id. p. L. 87. Ne daţi . . . cîlct.a note adevărate din viaţa, ţiganilor, dar sîm-buiele, ideea principală sc pierde inlr-un noian dc amănunţimi fără nici o-însemnătate, vlahuţă, s. a. ii, 491. Programul nosliu rămăsese, jireşle, acelaşi în sîmburele său. In pijî n, 24. întrebarea era sîmburele epistolei, chestia de căpetenie, agîrbiceanu, a. 308. A doua pricină a păstrării sîmburclui ■nosliu cinic ncallerul... a fosl reginy.il nostru polilic. sadoveanu 8222 SÎMBUREfc — ÎOli — SÎN O. xix, 473. Cele două versuri. . . formează sîmburele „Rugăciunii“, puşcabiu, l. r. i, 9], Imaginea mela-Iorică era. . . sîmburele însuşi al concepţiei filozolice. viancj, m. 43. Mijloacele de care se foloseşLe un poel nu se reduc la sîmburele conceptual al cuvînt.ului. id. i,. u. 593. Motivul baladic e deseori lirizai. . . şi o brumă de nostalgie învăluie sîmburele epic. constan-tinescu, s. iii, 270, ci. dl, dm. Sîmburele polemic din această demonstraţie stă în ideea onestităţii, românia literara, 1969, nr. 24, 11/2, cf. dex. 3. Loc sau punct de pornire, de formare, de dezvol* tare a cuiva sau a ceva. V. embrion, .izvor> început, o b 1 r ş i e (4), origine (1), prove' n i e n ţ ă, sursă. Care este întîiul simbur al acestui stat militar, ce acum are o întindere de 200 miluri? fm (1842), 2091/14. Înfloritor popor sătean, sîmburele şi stîlpul pentru păstrarea unei omeniri mai puternice. vasici, M. ii, 72/15. Au adoptat obiceiul de a clăcli clăile lor. ■ ■ impregiurul unor prăjine aşezate coni-ceşte, care le' formează sîmburile. biiezoianu, a. 510/15. Se adună şi sumuşoara de cîteva mii floieni ca sîmbure al unui fond al viitorului, bariţiu, p. a. iii, 121. Moldovenii... erau copleşiţi cu următoarele trei bătăi de cap: ... a se întări printr-un sîmbure de administra-ţiune. hasdeu, i. c. i, 8. Muntenia este sîmburele viţei latine din Oriinte. id. ib. 58. Cu tot sîmburele comun, concepţia raporturilor variază de la un popor la altul. fhilippide, P. 173, cf. resmeeiţă, d. Aici a fost sîmburele dintru întăi al ţării Moldovii, cînd scaun era Baia. sadoveanu, o. xix, 209. Uşor- se recunoaşte şi astăzi sîmburele latin al limbii noastre, puşcajriu, l. R. i, 183. Aceştia formau sîmburele sănătos pentru marele spor demografic realizat de neamul noştru. id. ib. 352. Cu capelele lor puternice şi încruntate, aceşti oameni par însuşi sîmburele furtunii caie s-a abătut asupra foştilor vulcani, bogza, c. o. 183. Cremlinul a fost sîmbuiele în jurul căruia a crescut oraşul, stancu, u.r.s. s. 97. Un segment melodic ce va constitui sîmburele muzical al dezvoltării în continuare. M 19D8, nr. 2, 19. Alţii afirmă că sîmburele în jurul căruia a crescut capitala s-ct aflat la capătul podului, g. bakbu, a. v. 11. ❖ F i g. Ca un fus care adună cu repeziciune firul negru, aşa creşte şi se roteşte în tăcere sîmburele nopţii. galaction, o. 218. Să caut tihnă la izvorul luminii, lîngă sîmburul veşniciei, isac, o. 184. "C* Loc. adv. (Rar) îu sîmlmre = în embrion. Astfel, fiecare formă, la un anumit moment, reprezintă transformarea necesară la care trebuiau să ajungă formele anterioare şi cuprinde în sîmbure formele viitoare, petică, o. 472. + Grup re-strîns de persoane în jurul căruia se formează o grupare mai mare; (rar) miez (III fi), nucleu (II 1). La „butuc“ s-a închegai ta 1H57 sîmburele Unirii, hogaş, dr. ii, 101, Ci. SCTUHAN, D.'- 4. Parte centrală a unei comete, cu densitate şi luminozitate maximă. Sîmburele solid creşte în paguba atmosferei care îl înconjură, conta, o. f. 171. Cătră purtea centrală a acestei forme rotunzi materiei constitutivă a astrei sc află într-un grad oarecare ele concentrare şi formează ccea ce se numeşte simburele cartelei. culianu, c. 1554, cf. CADE. 5. (învechit) Nucleu (1 2). Atomul unui element ar fi formal dintr-un simbure sau nucleu poziliii de volum foarte mic. macarovkvi, ch. 195. — PI.: sîmbnri. — Şi : (popular) simliur, sinilmr, (învechit) sîmlmre s; m., sumlmr s. ni. — Cuvint de origine traco-dncă. C.f. alb. t li ii m-b u I I e, s n in b li 1 I ti. SÎMItUlti:r, s.iii. 'Diminutiv al lui s i in b u r e ([ I); (rar) simburaş, simbimiţ. CI', anon. car., i.iî, i. go-i-EScu, c., vai.ian, v., i*oi,izu, barcianu, alexi, \v., RESM Iţi! IŢĂ, O., DM, DEX, DSR; — PI.: simburei. — Sîmbure + sul. -el. SÎMJîUROS, -OÂSĂ adj., s. f. 1. Adj. (Despre fructe) Care are (mulţi) sîmbnri (1 1). V. sămînţos (1) Cf. lb, i. golescu, c., yalian, v. L.a fructele simburoase şi grăanţoase mîncăm partea cărnoasă a pericarpului. brezoianu, a. 317/21, cf. 318/5, polizu, barcianu, alexi, w., dl, dm, dex.4-(Substantivat, f.; lapl.) Grup de arbori fructiferi ale căror fructe sînt drupe; (şi la sg.) arbore din acest grup. Seminţe ele sîmburoase. nom. min. i, 29. Caracteristicile principale ale sîmburoaselor sînt:. . . înfloresc mai de timpuriu. .. şi au o longevitate mai mică. ltr2, cf. dl, dm, dex. Prunul este o sîmbu-roasă. dsr. (Adjectival) Principalele specii sîmburoase sînt: prunul, cireşul, vişinul, ib. 4- (Substantivat, f.; regional) Nuniele unei specii de strugure nedefinit mai îndeaproape (Lunca — Turnu Măgurele). Cf. hxiv 186. 2. Fig. Plin de conţinut; eu sîmbure (II 2), cu miez (III 8). Cenzura însă tăia orice comunicaţiune mai simburoasă. bariţiu, p. a. i, 638. Dete el însuşi o pro-clamaţiune de adevărată valoare istorică, simburoasă şi foarte caracteristică, id. ib. ii, 368. — PI.: sîmburoşi, -oase. — Şi: (învechit) simlmros, -oăsă adj. — Sîmbure + sui. -os. SÎMÎDRU s. m. (Popular) Numele unei sărbători creştine celebrate la 26 octombrie. Se şi supărase turcilor a mai oşti fiind vreme de toamnă, pe la sămetru. NECULCE, ap. CADE, Cf. TDRG, SCRIBAN, D., FRÎNCU — CANDKEA, M. 105. — Şi: (învechit şi regional) sămitru, (regional) simedru (jahuesber. v, 334), sîiunedru (scriban, d.), suraedra (cade, frîncu —candrea, m. 105) s.m. — Sini -f- Medru (de la n. pr. DumitruV SÎMIĂNĂ s. f. v. sînziană. SlMSÎG s.m. v. somsid. S.ÎMX adj., s.m. v. sînt. , SÎMŢEMÎNT s. n. v. simţămînt. SÎMZEIIiNE s. f. pl. v. sînziană. SÎMZELEiVII s. f. pl. v. sînziană. SîiVIZENII s. f. pl. v. sînziană. SÎMZIĂNĂ s. f. v. sînziană. SÎMZOIĂNĂ s. f. v. sînziană. SÎMZTJIENE s. f. pl. v. sînziană. SÎNl adj., s. m. v. sînt. SÎN2 s.m., s.ii. I. 1. S.n. (învechit; adesea determinat prin „de mare“) Golf. Şi sînru oarecarele socoliia aibîndu ariră. Într-însu svetuiră-se . . . se scoaţă corabiia. cod. vor3. 47r/10. Cînd fu zuo pămîntul nu-l cunoştea, dară. socolia un sin, unind ţărnwre, in carele socoliia. . . să urnească corabia, n. test. (1648), 171v/]8. J-au' bagalu-i înlr-o corabie şi-i dnsără intr-un sin de mare. nosoi-TEi, v. s. septembrie 8v/6. Sinul esle o parte a mărci încongiurat dc păminl. giif.ografie, ap. ursu, t. ş. 214. Sinul mării de la Persia. ia, ap. ursu, t. ş. 214. Golful esle im sîn (au col de apă) intrat în marc pinlre păminl. amfilohie, o. 3/15. Marea. . . întră în păminl prin multe locuri largi şi altele strimluroasc, ce să zic si nuri. greceanu, I. 133/16. Cînd marea se întinde şi .ca deosebit în uscat, se numeşte golf sau sîn. cr (.1829),. 1232/2. Escadra uustriană se află pe anghiră în sinul de la Alghesia. ak(1830), 932/24. Sîn este o cîlăţime de apă cc iese din mare şi se întinde pre păminl, fără să îşi piarză unirea cu acca marc. pi.eşoianu, c. 65/7. Sîn dă mare şi. golf, adică o cotitură dă apă pîntre uscat, x. Gor.Escu, c. Persia la începutul islui..peri<>d cuprindea 8237 SÎN — iöisi — provinţiile intre marca Caspică şi sinul Persic. său-lescu, iiiî ji, 361/5, cf. gs 24r/3. Nişte oslrouvc a Mării Atlantice in sinul Mexicului, drăghici, r. 32/19. Golf sau sin. este o parte din mare virilă in uscat, genilie, g. 117/8. Un pescar eu iuntrişoara sa ... inlrînd intr-un sin dc mare îşi aruncă mreaja sa. goiuan, h. i, 40/22. Golf sau sin este o parte de mare sau de ocean mai mică deeil o marc ce se întinde ptntre uscat, ec 5/22. Apoi mai sini sinuri dc mare, strîmlori de mare şi lacuri multe in Europa, gt (1838), 282/ll. Eieşeare val după ce cu mare repejune să sfărâma la ţărmuri, apoi mergea mugind in sinurile mării şi arunca pietre pe uscat, buznea, p. v. 176/3. Strtmloarea sau trccăloarea e partea ce leagă marea, sinul sau golful cu oceanul, sau pe acestea de pre urmă. rus, i. i, 42/31. Cele mai însemnate sinuri seau golfuri. . . de la sudulji vestul Asiei, guşti, g. v. 20/12. Mările acestea cari ineungiură Europa de trei păili fac mai multe sinuri mai mari sau mai mici. laurian, m. iv, 4/11, ci. st am atx, d. Unde N capol pe-al mării sin prea lin liăsfringe dealuri, alexan-drescu, M. 157. Golfurile, sinurile... sini nescari părţi de mare intrate in uscat, f (1872), 136, cf. enc. rom. Vede luminoase . şi trufaşe plaiuri macedonene, vede sinuri de mare şi albe şi molcome caice, galaction, o. a. i, 269, cf. scriban, d., dl, dm, dex. 2. S. n. Parte a cămăşii sau a bluzei care acoperă pieptul (.[ I); spaţiul dintre piept şi cămaşă (sau bluză), in care se pot ţine lucruri ca intr-o pungă. Pentru ce desface mindra la şi dereapla ta den mijloc de sinuri tău pinră în svîrşit. psalt. hur. 64r/25. Şi. . . am lăsal pre cel neputincios să iasă din uşa mea cu sinul deşert. biblia (1688), 3762/5. Şi ţine acea carte dc adeverinţă împăratului tot în sin la dtnsul. neculce, l. 200. Cine este căl[ă]loriu foarte să s[<5] păzeasc[ă\ să aibă pîine in sin şi băţu in mîini.(a. 1779). gcr ii, 121/12. Îşi băgase minile în sinul ei (a. 1827). iorga, s. d. xii, 212. Sini bunătăţi pentru mine de dinsa în sin păstrate. conachi, p. 265. Proasta tinerică briciul în sin bagă, Dorind să se facă soţului mai dragă, pann, p. v. i, 56/17. Fiecare în sinul său a ascuns cîle uă parte şi a ieşit afară. aristia, plut. 87/17. I a scrisoarea, o bagă in sin şi . . . pleacă cu dinsa la Bucureşti, ghica, s. \ III. Veneam acasă cu şînul încărcat de covrigi, creangă, o. 186. Viri in sin un pachet învelit intr-o basma, caragiale, o. i, 43. Se apucă şi umplu sinul de roşcove, ispirescu, l. 281. Ea şta, cu sinul plin de peri', la fintină. coşbuc, p. i, 172. Să-ţi umpli sinul cu prune, delavrancea, o. ii, 275. Îşi scoase din sin năfrămuţa. agîrbiceanu, s. 198. Îşi scoase. . . mălăniile din sin. hogaş, dr. i, 1. Moşneagul . . . îşi băgă, pînă a nu intra, căciula in sin. mironescu, s. 9. Bietul Dionis, de unde să ştie el că eu am in sin o pungă de aur! galaction, o. 89. Scoase o cărţulie din sin şi o dosi sub căpătiiul palului, c. petrescu, î. ii, 162. Calicii mîncau de sc saturau şi mai plecau şi cu sinul plin de pomană, i. botez, b. i, 33. Tata a scos pumnii pe fereastră, i-a umplut cu apă... şi m-a stropii, pe frunte şi in sin. G. m. zamfirescu, m. d. i, 8(5. Luă piersici. .., umplu sinul şi traisla şi se întoarse, vissa-rion, B. 1‘.8. Copiii plecau acasă, cu sinul doldora de plevuşcă, voiculescu, p. i, 19. In sin ascundeau adrese şi proclamaţii ale unioniştilor. s\doveanu, o. xix, 667. Părea că se jătuie. . . către doi oameni mai tineri, care-şi scoteau din sîn nişte bani. bart, s. m. 33. Clucerul Dinică, patriarhal, in sin c-un orologiu de argint. călinescu, s. c. L. 76. Scoaseră din sîn şi un steag tricolor, ca să fie pus pe clădirea Cîrmuirii. camti. petrescu, o. ii. 192. Scoase din sîn o bucală de birlic şi i-o arătă. stancu, R. a. v, 114. Îşi puse scrisoarea in sin. v. rom. iunie 1954, 54. Se apropie de fereastră şi-i întinse cărticica pe care leremia i-o adusese în sin. tudoran, p. 88, cf. dl, dm. Varsă-n palmă bani din sin Să-i mai dau la biet rumun. vulpescu, p. 44, cf. dex. Cu dreapta se înarma, Paloşul din sin scotea, alucsandbi, p. r. 73. Popa mina-i dezlega. Codrenet, dacă vedea, Mîna-n sin că mi-a băga, Paloşul dalb că-mi scoica, balade, ii, 429. Că bănci v-oi da din plin, Cit ăţi pune-n sîn. ib. iii, 113. Mîna în sin işi băga, Măr de aur el scote. Ifolc. olt. — munt. in, 27. O luai răclitaş-o pus-o in sîn, ş-o luat rămas bun. o. bÎrlea, a. p. ii, 121. la dintr-un sin şi bagă înh-allut, se spune despre cei zgireiţi. Cf. i. golescu, ap. Zanke, p. li, 426. Procopseula nu e cirpă să o mototoleşti şi să o bagi în sîn. pann, p. v. 11, 4/27. Cine ţine pîinea în sinul altuia de multe ori rabdă de foame. id. ib. 46/22. ll iubeşte ta gheaţa in sîn. id. ib. ii, 92/24. Cîl e moşul de bălrin, Tot doreşte măr din sin. marian, nu. 326. *£■ Expr. A sla (sau a şedea, a rămîuea, a fi) cu mîinile în sîn = a mi întreprinde nimic, a sta inactiv; a nu lucra. Stăpinirea ne înlesneşte, toate mijloacele, dar noi stăm cu minile in sin. gt (18 3 9), 752/59. Vreau să-i arăt că, de cînd sint epistal pe moşia asta, n-am stat niciodată cn minele în sin. pr. dram. 311, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Că şi dumneata. . . vii c-o fatcă-n cer şi cu unu-n pămînt, parcă en aş sla toată ziua cu mîinile-n sîn ! rebreanu, i. 55. Să nu stăm cu mîinile in sin, că ne mănîncă nepricopsiţii. sadoveanu, o. xviii, 336. Dacă-I scotea sluga ori dorobanţul, răminea pe cîmp cu mîinile in sîn. pas, l. i, 39. Se simţea... vinovat pentru că a stat cu miinile-n sîn atîta vreme, galan, b. i, 87. Cum poţi crede că ei o să stea cu mîinile în sin? h. lovinescu, t. 153, cf. zanne, p. ir,'255. (Cu schimbarea construcţiei) Cu miinile-n sin n-oi sta, de bună seamă, poţi să-i spui! rebreanu, i. 292. A fi (sau a umbla) cu frica (sau cu gheaţa, cu moartea) iu sîn = a se teme foarte tare de ceva. Primejdia vieţii noastre... este nelălmăcită, aflîndu-ne în zi şi în noapte agăţaţi pă funiile din gurile ocnii şi cu moartea în sin pînă intrăm şi ieşim (a. 1837). doc. ec. 660. Unde pînă aci umbla cu moartea în sin, acum se mai linişti olecuţă, ispirescu, ap. zanne, p. ii, 629, cf. ddrf. Stătea singur ca un huhurez în cămă-roaia lai de sus, nu dormea, cu frica in sin să nu-l fure careva, barbu, g. 210, cf. zanne, p. ii, 427. A-şi scuipa (sau, regional, a-şi stupi) în sîn = a face gestul de a scuipa (în sin 2), prin care cei superstiţioşi cred că se pot feri de o primejdie sau că le va trece frica. Babele cu singe băti-în Să sperie şi scuipă-n sin. pann, p. v.iii, 53/16. Alţii mai fricoşi işi stupeau in sin. creangă, p. 233. Cum auziră sătenii începură să-şi facă cruce şi să-şi scuipe in sîn de frică, ispirescu, l. 138, cf. zanne, p. ii, 725, dl, dm, dex. A prinde (pe cineva) cu mina iu sîn v. m î n ă1 (I I). A creşte (sau a încălzi, a line) şarpele in (sau la) sin sau a vîrî pe draeu-n sin = a ajuta, a ocroti pe un nerecunoscător. Cf. zanne, p. i, 655, vi, 625, dl, dm, dex. A-i trece (sau a-i intra) (un) şarpe (rece) prin (sau în) sîn = a se înfiora de spaimă sau de frică. Cf. dl, dm, dex. Şarpe-n sin că mi-a intrat, folc. olt. — munt. ii, 313. A umbla (sau a fi) cu crucea-n sîn = a fi bun, cucernic, evlavios; p. est. a fi făţarnic, ipocrit. Parcă ţi-ar veni a crede că-i dc cele cu crucea-n sîn. creangă, p. 161. Prea erai cu crucea-n sîn ! . . . Iertai pe ucenici, pe simbriaşi. delavrancea, o. ii, 340. Creştin, cu crucea-n sîn şi cu dracul de-a spinare. zanne, p. vi, 530, cf. dl, dm, dex. A fi (sau a se afla, a trăieic. ca) in sinul lui Avram (sau, rar, al lui Dumnezeu ori ca în sîn de rai) = a trăi bine, fericit. Trăiesc mai toţi ca in sinul lui Abraham din buget, ghica, c. e. ii, 333. Mi s-a părut că mă aflu in sinul tui Dumnezeu. creangă, a. 68. Aidem, nevastă, acasă şi să trăim ca în sin de rai. ispirescu, l. 182. Acolo va trăi fericilă ec in sinul lui Avram, vlahuţă, s. a. ii, 55, cf. barcianu, zanne, p. vi, 483, 685. Ai să ie simţi ca în sinul lui Avram, vinea, l. ii, 309, cf. dl, dm, dex. (Cu parafrazarea expresiei) Chirică... se desfăta în sinul lui Scaraoschi. creangă, p. 176. Care-i bun pe lumea noastră se duce în sinul lui Avram, sadoveanu, o. xvn, 178. (învechit şi regional) A avea (sau a ţine)-pe cineva iu (sau la) sin = a alinta; a menaja (I) pe cineva. Cf. barcianu, udrescu, gl. (Regional) A lăsa pe cineva cu mîimlc-n sîii = a sărăci (2) pe cineva. Cf. ciauşanu, v. 196. (Regional) A Ităya (pe cineva). Iii sîn = a arăta (cuiva) dragoste mare. Nu-nrelezi de a-l ocări. . . — Ei, ba nu cumva ai vrea să-l bag în 8237 SIN 2 — 1013 — SIN« sin şi să-I cocolesc! alecsandri, t. 600. Măi bădiţă Gherasim, Eu de drag le-oş băr/a-n sin. jarnîk — bîrseanu, D. 7, cf. zanne, p. ii, 420. (Regional) Te-aş (ori l-aş) băga (sau vîrî) In sin, dacă ai (ori ar) Încăpea (sau dar nu încapi ori nu încape) de urechi sau a băga (pe cineva) de păr In sin, se spune despre cei care nu ne sînt dragi. De drac/ ce-mi e l-aş băga de păr în sîn. pann, p. v. ii, 92/9, cr. id. ib. iii, 129/10. Bîrzoi.!■ ■ . nu ie cunosc. . . dar pre-a mea lege! te-aş băga în sîn, dacă ai încăpea dă urechi! alecsandri, t. i, 142. Tare-mi cşii drag! Te-aş vîrî în sin, dar nu încapi de urechi, creangă, p. 253. Aşa mi-i de drag de l-aş băga in sîn, dar nu-ncape de urechi, şez. ii, 75. + (Regional) Gura cămăşii, v. gură (Poiana Sibiului — Sebeş). Cf. alr ii 3 296/130. Nu se zice gura cămăşii, ci sîn. ib. + (Regional) Matiţă (I). Leasa este ascuţită la capăt, formlnd un gurgui întors ca o opincă, o afundătură, numită sînul lesei, antipa, p. 102. Se formează un sac circular, numit sînul plăşcăi, al cărui fund atirnă în jos. id. ib. 160. Plasa sacului se turteşte lăţindu-se în lături şi formlnd de jur împrejurul cercului un ,;sîn“ mare. id. ib. 399. 3. S. n. Parte a corpului la oin (rar la animalele vertebrate) de la git pînă la abdomen, cuprinzînd cavitatea în care se află inima şi plămînii; p. rest r. organ din interiorul cavităţii toracice (în special inima); piept (I 1). Întreabă pelicanul pentru ce şi-a sfişial sînul? heliade, l. b. ii, 26/15. Capul îmi e greu, Sînul de suspine îmi arde mereu. id. o. i, 72, cf. i. golescu, c. Eu voi pune pe al tău sin A mea frunte înfocată, asachi, l. m. ll2/28. Tăcu lăsînd să scape din sînul ei o oftare, negruzzi, s. i, 18. Ce inimă-ngerească bălea în sînul tău! alecsandri, p. ii, 113. Crudul vînător sfîşia fără milă sînul căprioarei, odobescu, s. iii, 85. Să razim dulce capul meu, De sînul tău. eminescu, o. n, 235. Braţele ei m-au legănat cind. . . mă aliniam la sinu-i. creangă, a. 35. Fata. ■ . cu mîinile la sîn şi-a aplecat fruntea, caragiale, o. ii, 283. Vino să şedcm alături ca la sînu-mi să te ţin. davila, v. v. 26. Bluza ta. . . Părea un peplum de mătase, sfîşiat Pe sînul unei Vcriere ce moare!... minulescu, v. 43. Ce să-ţi dau, pămînlulc? Ochii cu luminile, Sinul cu suspinele. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 126. Mîini de femeie duc plinea la sîn. bogza, a. î. 254. Şi ca să nu vorbească, să nu-t audă minţind, Laur a îi lipi faţa de sinul ei. vinea, l. i, 260. Maica. . . se joacă cu crucea de la sin şi se vede pe toată făptura ei o nelinişte mare. isac, o. 147. Copilaşii scoteau un lung oftat din sînul lor. id. ib. 286. Au miezul ca fagurii dulci de albine, Ca tu să le-aduni bucuroasă la sîn. hoiuîa, i\ 43. <0* Fi g. Aici nu s'int văi sau dealuri, nu sînt crînguri sau păduri, Care-mpodobesc cu fală sinul veselii naturi, alexan-uniiscu, o. i, 186. In zadar vuieşte Cernu şi se baie De-a ei. stînci măreţe. . . Şi-n cascade albe saltă pc-a lor sîn. alecsandri, p. i, 212. Să doarmă somn de îngeri I e sînul alb de ¡lori. eminescu, o. i, 17. Niciodată el nu se simţise aşa de dulce legănat pe sinul BraleşuLui, niciodată apele lui nu-i păruse mai. Limpezi, gane, n. ii, 76. Şi murind, sărută sinul ţării mume. davila, v. v. 189. Simţeau cum bolta se-nfioură, cum sînu-i uriaş tresaltă. goga, poezii, 91. Am trăit o marc parte din viaţa mea la sinul nevinovat al naturii, hogaş, H. 106. Prin fereastra deschisă pătrundea pînă la miric. . . viaţa acestui sin de pajişte, de brazi şi de izvoare, galaction, o. 220. Eu vin seara pe răcoare De mă culc pe sîn de floare. alecsandri, p. p. 33. "v> E x p r. (Rar) A muri cu zile !n sin = a muri înainte de vreme. Auzit-aţi voi pe-aici De biet domnul Ştcfăniţă. . . C-a murit cu zile-n sîn, în cetate, alecsandri, p. ii, 106. A stringe pe cineva la sili = a îmbrăţişa pe cineva. Frânţi îl luă de git şi-'l strinse La sin. vinea, l. ii, 314. + F i g. Sin3 (I 3) considerat ca sediu al sentimentelor; inimă, suflet. Şi pleca cu agiuratul sufletul mieu, şi rugăciurea mea in sărul meu lurnă-se. psalt. 63. Că era amu intru sinul părintelui mai de nainle de toate veacurile, coresi, ev. 354. Cînd unul născnl fiul' lui Z)[u]/nn[e]2cu, ce iasţe în sînul. tatălui (a. 1648). gcr i, 130/16. Nedepărtin-du-se de sînurile părinteşti, mineiul (1776), 74/'val. îţi deşchide din sînurile părinteşti trimiţindu-ţi adeseori în scris sfaturile mîntuirii tale! pravila (1814), II/5. Inlru ale voastre sînuri doream să mă odihnesc, beldi-man, o. 17/7. Filoctet va primi in sînu-i sufletul meu ce este gala să zboare, pleşoianu, t. iii, 66/25. In sînul tău caut scăpare şi de la line cer mîngîiere. marcovici, c. 9/12. Curagiu, amice, depune in sînul meu suferinţele tale şi Ic vei linişti, filimon, o. i, 321. O scinteie de vecinică iubire Din ochii tăi pornită, în sinu-mi au lucit, alecsandri, p. i, 128. Toată veselia din sînul tău să piară! id. t. ii, 171. El deşteaplă-n sînul nostru dorul ţării cei străbune, eminescu, o. i, 35. O dorinţă de fericire ii cuprinse sînul. id. p. l. 101. Cu sînul plin de un fel de orgoliu păşea hotărîtă, împinsă de un avint eroic, bart, E. 250. Şi dorul tău e dor greu, nu-l pociu purta-n sînul meu. 'jarnîk — bîrseanu, d. 109. De-aş fi mîndru de român, Purta-i-aş doruţu-n sîn. bîklea, l. p. M. i, 249. , 4. S. m., (rar)n. (La sg. de obicei cu valoare de pl.) Organ anatomic al femeii, care secretă lapte în perioada de alăptare; mamelă, piept (T 2), ţîfă, (regional) zăcă-toare. Iară călugării, înfăşînd-o, văzură-i sînul. hosoftei, v. s. septembrie 14r/31, cf. lb. Acel sîn ca trandafirul, conachi, p. 87. Sanda. . . care o hrănise cu sînul în pruncie, negruzzi, s. i, 26. Ochii Iui. ■ . se fixau asupra sinului şi a formelor frumoase ale corpului fetei, sion, p. 78. O cadină... Cu pulpă mărmurie, cu sinul dulce val. alecsandri, poezii, 4. Femei. .. Cu păr bogat şi negru ce pe-umeri se coboară Şi sinii lor acopăr. ■ eminescu, o. i, 62. Sînuri albe şi rotunde el le ţi-ne-mbrăţişale. id. ib. 109. Răsare goală pînă-n brîu, Cu sînuri albe şi-mpietrite, Naiada limpedelui riu. macedonski, o. i, 60. O cucoană, voinică, al cărei sîn deborda. . . clin corsajul unei rochii, vlahuţă, d. 278. Boliinde, ca un cap ele mac, Stau sînurile pline. coşbuc, p. i, 69. în timpul sarcinii femeia simte in sînuri un fel de înţepături şi o greutate, bianu, d. s. Că drag mi-i sinul tău cel dulce şi alb ca miezul unei azimi. anghel, î. q. 24. Fala nu răspunse, ci sinii ei tineri, tari, se înălţau des. agîhbiceanu, a. 309. Numai sînul îi zbucnea, pietros, înainte, gîrleanu, n. 136. Axinia ţesea iute din picioare .şi sînurile-i lari săltau in cadenţă, hogaş, dr. i, 88. Constatăm. . . peste piept, cruciş, două şiraguri de perle, înconjurînd sinii. pÂrvan, g. 31. Ion ii cuprinse mijlocul şi-i mingile sinii peste cămaşa lungă, rebreanu, i. 162. Mireasma ia puternică şi moale Îmi dă fiorul sînurilor goale. al. phiuppide, A. 22. îşi plimba. . . maldărul de carne fleşcăită, legănîndu-şi sinii căzuţi şi coapsele dolofane. M. i. caragiale, c. 122. în mijlocul acestei furii de umbre strălucitoare. . . de rochii bogate, de sînuri goale, de tinereţe încrezută. . . ic evoc pe line. lovinescu, c. iv, 37. Sub hlamidă-i saltă rotungioru-i. sin. topîrceanu, p. o. 29. Are şoldurile puternice şi sinii ca puii închişi în cămaşa învîrslală cu negru, camil petrescu, u. n. 201. Astupă gura odraslei cu sfircul sinului, imens şi lăptos. c. petrescu, c. v. 33. Pruncul simte prima voluptate la sînul cald, dulce şi lăptos al mamei. i. botez, b. i, 75. Îşi acoperise sinii. .., se ascunsese de ochii pentru care nu avusese taină pînă atunci. G. M. zamfirescu, m. d. i, 129. Cu mina cealaltă îşi acoperea pudic sinii, cocea, s. i, 327. O mică dur Hale rotundă, superficial ascunsă în sînul drept, teodoreanu, m. ii, 13. Nevasta... îşi pături pe ea eatrinţa şi-şi strînse subl sini bîrneaţa. sadoveanu, o. x, 527. Sînul ud şi sirius de frig miroase a cinepă topită, dan, u.*304. O tunică plisală îi acoperea un sîn. călinescu, s. 130. Femeile... şi-au scos sînul ... alăpiind pe cel mai mic copil, bogza , c. o. 117. Peste oglinda flhtînii, Ţiganca-şi leagănă sinii, paras-chivescu, c. ţ. 123. O fală cu faţă albă îşi duse repede mină la sinul rotund, camilar, n. i, 72. Privirile lui 8237 SÎN2 — 1014 — SÎN* alunecară pe umerii ci plăpinzi, pe bustul costeliv şi vînjos, cn sinii mici. vinea, i- i, 173, cf. dl. li duse mina la sinul rotund, lînăr. r. poi'ovici, se. 1371!. Are. .. Trup mlădiu, sini pielroşi, statuie antică vie. labiş, p. 333, cf. dm. li zări zbaterea sinilor mici şi ascuţiţi sub rochia subţire de stambă, bajibu, a. 309. Consulta nişte femei operate nu de malt la sini. v. rom. noiembrie 1964, 40. O sărutam ca un nebun, pe git, pe sini, pe buze şi n-o vedeam, românia literară, 1969, nr. 33, 18/1, cf. dex. Cînd mă uit la sinu-i plin M-apucă dor şi suspin. JABNIK — BÎBSEANU, D. 31, cf. ALRM l/l h 55. Iată, arde... Sinul meu, cc-l sărutai, balade, iii, 314. «0* (Ca termen de comparaţie) Dealul se urca rotunjit, ca un sîn, iar marginile lui se prăvăleau repezi, gîr-leanu, l. 102. Corăbiile. . . Sosesc cu pînzele umflate, Ca nişte sînuri de femeie, minulescu, vers. 45. •v’ F i g. După plopi cu frunza rară Îşi desface luna sinul, goga, poezii, 58. Flori cu sini dc lapte îmi apasă lutul, blaga, poezii, 54. Striveşti inire degete sinii materiei, id. ib. 97. Primăvara îşi arată sînii goi şi braţele parfumate de taină, isac, o. 330. ^ Loc. adj. Dc sîn = (despre copii) sugar. ^ Loc. v b. A da sin = a alăpta copilul. *0 Expr. A fi bun ca sinul mantiei = a fi foarte bun. Cf. zanne, p. iv, 478, dl. 5. S. n. (Popular) Uter. Către Urc lepădalu-s din şirul, de maţele măriei mele (de în z g ă n c2d ... de în maţele cc2, din pînteceleD, de în zgău ii), psalt. 36. Upovăinţa mea de ţiţele mumînici mele, cătră line lepădatu-s de sin. coresi, ps. 51/10. Sărmanul prunc! îl simţ clălindu-se in sinul meu. negruzzi, s. i, 28. O mumă iubeşte fiul căci este al ei sînge, Căci l-a purtat în sinu-i, căci este viaţa sa. bolintineanu, o. 202. Dăduse luminii pruncul pe carc-l purla in sin. sado-veanu, o. xi, 86. Tresărea lung piatra atinsă, cum tresare Femeia ce ascunde în sinu-i viitorul! pillat, p. 16, cf. dl, dm, dex. <0* F i g. Cînd nenţeleasa natură diii sînu-i cel roditor, Cu lalenlul poeziei naşte pe un muritor... Hotărăşte deodată şi felul scrierii lui? alexandrescu, o. i, 176. O! de sinul meu ferice, c-a purtai şi a născut Domn viteaz şi priceput, alecsandri, p. ii, 108. Din sinul vecinicului ieri Trăieşte azi ce moare. eminescu, o. i, 178. Oltul şi Mureşul. . . izvorăsc din acelaşi sîn adînc. caragiale, o. iv, 131. Fiecare strop de apă cind pica înapoi la matcă, sc face cîle un armean (cerc) împrejurul lui, şi de ce merge sc măreşte, pină ce intră iarăşi in sinul malcei de unde a iesil. ispirescu, l. 34. 6. S. n. F i g. Parte interioară, parte centrală; interior, a d î n c, mijloc (I 1), miez (III 5); loc ascuns, ungher. Alunce împărţi apa, una o sui sus, alta jos, in sînurile pămîntului. moxa, 345/21. Astăzi ceriul întinde sînurile sale şi primeşte pre cea ce au născut, antim, p. 35. Siluirile mării le-au dat la uscal ca pre lona odinioară, mineiul (1776), 91r 1 /1. Munţii nasc melaluri în sînurile sale. molnar, ret. 76/25. Plugari împovăraţi de mulţimea roadelor cc scotea pămîntul din sinul său. pleşoianu, t. i, 85/29. Şi se vor potrivi toalc.la scopul puterii vieţii, care sănîr-şeşte toate din sinul ei. episcupescu, practica, 137/7. Lovind .pe duşman pină în sînurile sale cele mai ascunse, l-aţi silii însuş la porţile Constantina jiolci. ar (1829), 1731/28. Acum armele Rusiei Ca crivăţul năvălind, în sinurile Turciei Vingăloare se aprind, iieliade, o. i, 287. Din sînul nefiinţei, ai scos pe acest lumirios soare. maucovici, c. 9/4. Acele bogăţii vor trece la alte neamuri care încă stau ascunse in sînul viitorului, id. d. 135/11. Vulcanii sint munţi carii aruncă din sinul lor foc. genilie. G. 122/2. Cu. . . acesta fel dc mucenic o scoteam [sarea] din cele mai afunde şi întunecoase sînuri ale pămîntului (a. 1837). doc. ec. 660. Nici un riu din sînul lor Nu revars-a sale ape. asachi, s. l. i, 175. Taină cc păstrează ceriul in sînurile-i ascunsă, co-nachi, P. 262: 'Mai nainle de a fi încredinţate sinului ■pămîntului, cerealele trebuie să fi-fost văruite (muiate în ’■apă dc var), iîkexoianu, a. 78/8. Soarele slăpinea'ceru*■ şi . împlea sinul mării, ca lumină, iîmjnescu, i\ l.^97. Pal mi-i toi sinul primilor al cjoclrului şi învăliş tăria î.nrourală dc lumină, adam, r. 20. Munca din sînul pămîntului e mai grea şi mai amară. agîrbiceAnu, a. 102. Povestea bobului degrîu care, din sînul pămîntului ... . iese Ia lumină, sadoveanu, o. xx, 159. Rodos apare ca o grădină fermecător alcătuită, răsărind ca prin minune din adincul sinului acestei mări care luceşte veşnic înlr-un albastru clar. babt, s. m. 47. Apele... vor călălori. . . spre sînul albastru. . . al mării, bogza, c. o. 66, cf. dl, dm, dex. Să fac potcoave la murg, Să-l încalicsă mă duc Cătră sînul munţilor, La umbra molizilor. pop., ap. gcr ii, 306. ❖ Loc. prep. Din sînul. . . = (urmat de un sg. cu înţeles colectiv sau de un pl.) dintre. . .; din mijlocul . . . Mulţi din sînul clerului înlr-acolo s-or fi descoperii gîndul inimii sale (a. 1812). iorga, s. d. xn, 203. Rumânii cu asemenea pronunţie au venit aciînsuşi din sinul Italiei, heliade, 0. ii, 418. Dovadă că acele insliluluri. . . era bine organizate este că din sînul lor au ieşit bărbaţi cu învăţături temeinice, ar (1830), 521/6. Adunarea se desparte, după ce mai înainte din sinul ei au ales un comitet (a. 1848). uricariul, x, 7/14. Aveţi toată încrederea în bărbaţii care i-aţi ales vei, din sînul vostru (a. 1848). plr i, 124. Familiile plîng pe vrun fiu răpit din sînul lor (a. 1851). ib. 143. Cîteva bulilce se destupară şi toţi ridicară cîlc un toast pentru fericirea patriei, din al căreia sîn sc vedeau expulzaţi, sion, p. 278. Soarele se ridică măreţ din sînul valurilor, alecsandri, o. p. 312. Din mii dc sunete uşoare. .. se naşte ca o slabă suspinare ieşită din sînul obosit al naturei. odobescu, s. iii, 17. Aerul răcoros, plin de mirezme, cc se ridica din sînul codrilor, îi şh'ăbătea adine în piept. gane, n. i, 87. Firea înheagă mi se păru ca răsărită alunei, pentru înlăiaşi dală (lin sînul adînc al apelor. hogaş, m. n. 179. Ridicat din sinul ţărănimii împilate de boieri şi slugile lor, l'udor avea puternice sentimente anliboiercşii. scînteia, 1966, nr. 6 926. Opere... care vor reflecta marile şi adincile prefaceri din sînul societăţii sovietice, t iulie 1968, 93. în sînul. . . = (dc obi-cci urmat dc un pl. sau de un nume colectiv) între. . . ; în... ; în interiorul...; în mijlocul... Au urmat forlu-noasc dizbaleri în sinul congresului, ar (1831), 5052/46. Natura. . . mă făcea să uit că sini murilor, în sînul plăcerilor ce nemărginit se lănţuia. marcqvici, c. 15/17. [DunărcaJ prezenlează o calc dc negoţ pină în sînul Europei, genilie, g. 228/19. Aceleaşi trupuri crista-lizîndu-sc priimesc in sînul naturii o formă şi caracter special (a. .1838). in contribuţii, i, 181. Peste două zile aveam să mă aflu în sînul familiei, asachi, s. l. ii, 22. Strigările nerăbdărei străbătură pînă în sinul gheneralnicei adunări, id. î. 10/6. în sinul accslui oraş avem îndestui concetăţeni (a. 1850). doc. ec. 975. în sinul acestei naturi aspre ce înfiorează ochiul, nu lipsesc frumuseţi demne de plăcerea. . ■ omului, pelimon, 1. 98/24. Discuţiunile cc au anul loc în sinul conferinţelor. ghica, c. E. ii, 461. Tirgovişte căzută! Poetul întristat Coloaie variate in siiui-ţi a aflai, alexandrescu, m. 12. Această cultură intelectuală. ■ ■ produce mai mult rău decil bine nenorocitei ţări ce hrăneşte în sinu-i asemenea vipere, filimon, o. i, 98. Astă Iară veşnic primeşle-n sînul ci Cu drag pe bunii oaspeţi, cu milă pc cei răi. alecsandri, t. ii, 81. In sînul pădurii posomorite ce încununa dealul ..., se vărsa-dinlr-un codru o cascadă de apă limpede, bolintineanu, o. 329. Acesta este rezultatul dezbaterilor urinate în sînul comisiunii. maiorescu, cr. ni, 444. Am petrecut în sînul acestei familii model cum nu se poale mai bine. caragiale, o. i, 72: Natura este aicea... Te-afundă dar în sînu-i suflelu-ţi u-nsenina. macedonski, o. i, 239. Istoria unui popor este în mare parte determinată de natura în sînul căreia este aşezai, xenopol, i. r. i, 15. Un popor nu-şi poale justifica dreptul la existenţa distinctă în sinul popoarelor civilizate, decît dacă poale contribui cu ceva la cultura universală. în plr ii, 129. Ca-n sînu-a-rcleiaşi familii, păreau cu toţii că sînt fraţi, anghkl -îosny c. m. ii, 122. Mi-e bine in sinul naturii, cum — 1015 — SÎNEŢAR mi-cra cinci eram copil în poala mamii-doicii. bră-tescu-voineşti, î. 49. în sinul acestei naturi al'U de prietenoase... ce vroiţi să facă omul'1 .hogaş, dr. i, 14. Omul se naşte debitor al soci clăi ii in sinul căreia inlră. in plr ii, 446. Mi-a spus o înlîmplare. . . din viciţa acestor mănăstiri ascunse in sinul codrilor, ga-laction, o. 212. Poate-o fi fost în viaţa lui cioban. . . Că prca-l primise-n sinul ei, pădurea, d. botez, f. s. 10. Toană de tîrgoueţ pripăşii în sinul naturii, i. botez, b. i, 23. Cuvînlul şi cartea... străbat cu uşurinţă în sinurile aglomeraţiilor, cocea, s. ii, 314. In sînut generaţiei de azi. . . cercul de aici>sc distinge printr-o adineime spirituală. în plr ii, 591. Opera. . . îşi găsise începutul chiar în sinul boierimii mari. sadoveanu, o. xix, 467. Metoda de integrare naturalistă, practicată în sînul marilor culturi, vianu, a. p. 323. Comisiunile permanente atrag în sînut lor membri din riadul muncitorilor. leg. ec. pl. 138. Vor rămîne genii stranii, zvîrlile de accidente neînţelese în sînul unui popor care-i consideră ca străini, halea, s. t, iii, 129. Înţelese şi mai adînc acum că izvorul puterii este in sinul poporului. camil petrescu, o. iii, 52. Apele se întorc în sînul oceanelor să se regenereze, bogza, c. o. 231. Trăise, de altfel puţin timp, în sînul familiei, v. bom. septembrie 1954, 137. Nu e, la urma urmei, citit de rău în sinul familiei, vinea, l. ii, 316. Mi-aş petrece o zi pe săptămînu în sînul familiei, preda, i. 224. în sînul naturii îşi poale găsi cineva rostul, ist. lit. rom. ii, 375. Regizorul se bucură, în sinul colectivului său artistic, de privilegiul de a gindi. r iulie 1964, 1. „Noul“ se naşte în sînul vechiului, m 1968, nr. 1, 16. Omul... produce bunuri şi pentru poporul în sinul căruia el s-a născut, românia literară, 1969, nr. 20, 1/4. Au fost informaţi asupra nemulţumirilor iscate în sînul colectivului aviaţiei utilitare. scInteia, 1969, nr. 8 202. Să-ncalec şi să mă duc, Sus în sinul codrilor, ant. lit. pop. 64. II. S. n. (Regional) 1. Gîrlici (la piatra alergătoare, v. al orgăto r) (Petreştii de Jos — Turda). Cf. alr sn i la 170/250. + Şanţ.1 (I 3) împrejurul girliciului (la piatra morii, v. piatră II) (Dobra — Deva). Cf. alh ii 6 782/105. + „Porţiunea pictrii morii de la răvaşuri piuă la şteangă“. Corn. din tărcăiţa — be-iuş. + Asperităţi pe piatra «norii, v. piatră (11). Cf. alr n 6 783/284, 310. 2. Parte a plutei care, la cotiturile apei, cind tablele plutei nu sînt legate bine unele de altele, iese în afara firului apei şi se izbeşte de mal. Cf. arvinte, term. 165. Plutaşii trebuie să păzească sînul plutei, id. ib. 3. (în sintagma) Sinul podului = a) parte a podului1 (I 2) construită pe capetelc ieşite in afară ale grinzilor. Cf. ciiest. n 217/307; l>) loc in şură1 (1) sau in grajd unde se ţine nutreţul. Cf. ib. 414/260. — Pl.: (m.) sini şi (n.) siauri. — Şi: (învechit) sil) s. 111., s. 11. — Lat. sinus. SÎiV3 s. iu. v. sin1.. SÎiV4 s. n. v. sinus-1. SlNĂTĂTE s. :f. v. sănătate. SÎ1VĂTOS, -OA.SĂ adj. v. sănătos. SÎNCE s. f. v. sinicea. SÎNCEIĂT, -Ă adj. V. simcclats. SÎNCElîÎCĂ s. f. v. sineerică. SÎNCIHSÎ vb. IV v. sinchisi. SlNDĂCO:. -(¡A SĂ adj. v. sunducos. SÎNDJE s. f. v. sindic. SÎNJiîC s. n. v. Siiudic1. SÎiVOOt; s. n. v. sandie1. SÎNDUCEJC. s. n. v. sandticel. SÎNEĂLĂ s. f. v. sineală. SÎNEĂŢĂ s. f. (învechit, mai ales în Mold.) 1 . Flintă. Şi se suia grecii şi frincii prin turnurile de-i înpruştia pre departe pre turci cu svineale. . ■ şi ca lunure. moxa, 404/14. Dc vor şi ieşi vrăjmaşii lor înainte, sc vor apăra din sineţe şi se vor sprijini clin arme. simion dasc., let. 204. N-au avut de la nime nice un agintori, mai mult ele Ici holenclezi cilevci corăbii cu platoşe şi cu săneţe. m. costin, o. 76. Şi dintr-acela foc au nemerit glonţul elen sineţ pe Caracas paşea dirept pren cap. id. ib. 81. Iară pre sineţaşii ungari şi nemţi penlre desime şi penlre copaci şi pe malul Prutului, ... au supus să facă meşterşug viclian şi au poroncit să nu dea den sineţă peste poronca lui. n. costin, l. 450. La cîmp eşia adese cu boierii săi, zăbovindu-se. . . şi cu săgelatul şi sinetul, amiras, let. iii, 151/28. 1 siniţ ghintuit (a. 1745). urtcariul, xt, 225. Acuma plumbul înfocat, clin sineţul Unui nevoiaş ieşind, nimereşte Ş-omoară dc departe pe isteţul Viteaz, budai-de-leanu, t. v. 145. Păstorii petrec in picioare aceste nopţi lungi, uscunzînd-sub glumele lor ... scneţele şi pistoalele cu care sini înarmaţi, fm (1842), 2342/29. Şi ca din sineţe se împroşca asupra ccLilor omineşli. săulescu, hr. i, 155/25. Armele moldovenilor erau, ca şi ale muntenilor, arcul, suliţa, securea, . . . puşca, care la dînşii se numea săneaţă. bălcescu, m. v. 656, cf. stamati, D. Călăraşii... înarmaţi cu lănci, cu săbii, ... cil semeţi, negruzzi, s. i, 118. Un... urs a smucii sineaţa din mina vînăloruiui şi i-a sfărîmat-o de cap. id. ib. 319. Patru sule de plăieşi Cu sineţe ghintuite, ... au ţosl împărţiţi în cete. sion, p. 161. Unii clin vinătorii pedeştri purtau săneţe. . ■, căci pusce se chemau mai înainte tunurile, odobescu, s. i, 65. 'Turcii, în gloată mare, trosnind din sineţe, spărgeau porţile cetăţii, vlaiiuţă, s. a. m, 307, cf. ddrf, barcianu, alexi, vr., şăineanu3, tdrg, resmeriţă, d., cade. Îşi apăraseră ogorul, cu paloşul, cu arcul şi cu sineaţa. c. petrescu, n. dr. 42. Pînclarul... încarcă-n sîrg sineaţa. 'voiculescu, poezii, i, 175, cf. scriban, d. Petre al lui Dobre şi Drăgan Ignat aveau şi sîneţe dc cremene, camil petrescu, o. iii, 277, cf. dl, dm. Sine-ţarii. Sînt o categorie de oşteni moldoveni purtători de sineţe sau puşti, stoicescu, c. s. 174, cf. dex. + P. cxt. (Rar; la pl.) „Plumbi de încărcat puşca“, resmeriţă, d. 2. Lovitură dată cu o sîneaţă (1). Dintr-o 1 000 de sineţe abic să tîmplă de loveşte un om. nkculce, l. 243. — Pl.: sîneţe. — Şi: săucâţă s. f., săneţ (pl. şi săneţi) s. n., sencâţă s. f. (barcianu, alexi, w.), seneţ s. n., sineăţă s. f., Sineţ, siniţ, sîneţ s. n„ svincâţă s. f. — Din slavonul cbhhîuk. / SlNEC s. n. v. silice. SÎNEC vb. 1 v. sineca. SÎNELÎT, -Ă adj. \. smilit. SÎNET s. n. v. sinet. SÎNEŢ1 s. ni: v. sineţ1. SÎNEŢ2 s. n. v. sîneaţă. SlNEŢAH s. in. (învechit, mai ales prin Mold.) 1. Ostaş înarmat cu sîneaţă (I); (învechit) sîneţaş. Intre aceştia se deosebeau stoluri de săneţeri săcui, cu arma cea cumplită, asaciii, s. l. ii, 98, cf. cihac, ii, 612. Vătaf de svineţari. n■ bogdan, gl. 101. Sineţarii erau conduşi de un vătaf. id. ib- Sineţarii. Sînt o cule- 8259 SÎNEŢAŞ — 1016 — SÎNGE gorie dc oşteni moldoveni purtători de sinefc unu puşti. STOICESCU, c. s. 174. 2. Persoană care fabrică sau repară sineţe (1). Au fost odată un sineţariu bun, carcle penlru uciderea ce făcuse nu l-au omorit, ce l-au izgonit den locul lui. prav. 290, cf. CADE. — PI.: sîneţari. — Şi: sîiucţâr, sănejir, siuefâr, sviue-Jar s. in. — Sîncaţă -|- suf. -ar. SÎNEŢAŞ s. m. (învechit, mai ales prin Mold.) Ostaş înarmai cu sineaţă (1); (invecliil) sîneţar •pre sineţaşii unguri şi nemţi penlre desime şi penlre copaci şi pe malul Prutului, . . . au supus să facă meşlerşug viclian şi au poroncit să nu dea den sineţă pesie poronca lui. n. costin, l. 450. în sec. XV şi XVI moldovenii au făcui cunoştinţă cu armele de foc, cu puştile şi sineţele pe care... nu le minuiau toţi, ci anumiţi ostaşi pedeştri, care din pricina aceasta sc numeau puşcaşi şi sineţaşi. bogdan, 0. 65, cf. cade, scriban, d. <0> (Adjectival) Să hie fără de grije, s-au căzut să puie oameni sineţaşi. m. cos-tj'n let. i, 304/12. — PI.: sineţaşi. — Şi: sineţaş s. m. — Sineaţă + suf. -aş. SÎNGĂRIiTE s. m. v. sinţjcrete. / SÎNGE s. n. 1. Lichid (de culoare roşie), de importanţă vitală pentru organism, care circulă într-un sistem de vase, avind o compoziţie chimică complexă şi variabilă de la o specie animală la alta. Minrule sale la-va în singele greşitului, psalt. hur. 48v/15. Se ude-se piciorul tău în singe. psalt. 129. Să le moaie în sîngcle găinei junglieate. coresi, ev. 425. Moisi iară luo o parte a sîngelui şi-l bagă în căţîn. po 259/5. Nici să ia singe deceda ce cură jiingheatului (a. 1640). ggr i, 90/29. Cela ce va lovi pre altul cu pumnul... şi de nu se va tmfla sau de nu va face vănilaie sau.singe nu să cheamă sudalmă mare. prav. 231. Omuicire căria-i curea sînge de doisprăzeace ani. n. test. (1648), 12r/3. Sîngele vostru. .. din mănule herllor îl voi ccrca. dosof-tei, ap. gcr i, 266/37. în locul hrănii singur singele său a amislui s-au nevoit, cantemir, i. i. i, 99, cf. anon. car. Lua fielecare den sîngele oii aceia şi ungea amîndoi slîlpii uşii (a. 1699). gcr i, 331/25. Au zugrăvii . . . cu văpseale amestecate cu singe de-a lui, neşliind meşteşugul zugrăviei (cca 1800). id. ib. ii, 1.79/1, cf. budai-deleanu, lex. l-au spart capul, umplîndu-l de sînge (a. 1812). bul. com. ist. .in, 107. Vulturii şi corbii... mirosind sîngele au zburat clin toate părţile. ţichindeal, f. 32/12. Sabia. . . era încă caldă de sînge. artaxerxu, 61v/9. Viaţa nu stă numai în sînge şi în organele organismului...- ci şi în pnlerca nervoasă. episcupescu, practica, XXXV/13, Cf. i. golescu, c. ■.Inima... este chenlrul ţirculaţici sîngelui. j. cihac, 1. N. 7/18. A poroncit a se înălţa în locul steagului straiul săn cel de lot văpsit cu sînge. asacui, l. 741/18, cf. valían, v. în vremea soinnului singele se urcă în cap. descr. aşez. 15/20. Sabia mea rai se va mînji în sîngele tău. negruzzi, s. i, 141. îmi pare că mă aflu în locu-inţ-cidîncă A unei groazneci iesme, ce sîngiuri o hrănesc. alexandrescu, o. J, 121. Sîngele ar ieşi prin toţi porii şi moartea ar urma negreşit, i. ionescu, b. c. 394/24. în timpul activităţii intelectuale sîngele se duce la creier, conta, o. f. 52. Singele cerbului o dată a şi început a curge gîlgîind. creangă, p. 226. Căzu ameţit şi plin de sînge la pămînt. cauagiale, o. i, 54. Armăsarul, sfîşial, hărtănit de sus pînă jos şi plin de sînge, fa... biruit, ispieescu, l. 28. Sîngele se iveşte la suprafaţă, apoi ţîşneşte. bacalbaşa, s. a. i, 29. Sîngele curge în şuroaie. xenopol, i. R. i, 105. Şi-arabul, în genunchi plecat, Sărută sîngele-nchcgal Pe ochii-nţepe-niţi. coşbuc, P. i, 114. El ştergea sîngele cc-i- lîşnise pe Iraină şi. sc ruga de o îndurare cure iiu i-a fost îngă-uiţă niciodată, iorua, r. a. ii, í¡" Şi singe cald sţro- peşte trudită lui aripă, goga, poezu, 73, cf. bianu, d. s. Uii inel pătai de singe. iosif, patr. 63. Sînge din nas curge celor sîngeroşi. pamfile, b. 60. Domnul şef l-a plesnit cu pumnul piste gură de l-a podidii sîngele. brătescu-voineşti, p. 99. Erunlea-i era încă vînălă şi din mijlocul vineţetii sc prelingea o şuviţă de sînge. agîhbiceanu, s. 114. li ieşi în vîrful degetului o bobiţă de sînge. gîrleanu, l. 49. Sîngele nostru leneş începuse d circula greoi, hogaş, dr. i, 48. Arată trecătorilor capul femeii din care curg picături de sînge închegai, lovi-nescu, c. iv, 100. Simţi în gură un gust ruginii, ca atunci cîrid podideşte sîngele. c. petrescu, î. i, 80. A rămas cileva săplămîni in pal, cu batista în care scuipa sînge. o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 28. Sîngele curge cald, generos şi roş. cocea, s. ii, 541. îţi curge sînge din nas, eonaşule! teodoreanu, m. ii, 37. Sîngele mă podidise din destul, voiculescu, p. ii, 179. Multe mii de robi au fost puşi cu grumazurile în jug, ca să are pămîntu! amestecat cu singe. sadoveanu, o. xii, 391. Zăcea cu nasul în sînge. arghezi, s. xi, 28. Sîngele. . . îi învăluie limpíele înlr-o reţea de congestii calde. călinescu, o. i, 24. S-a scurs şiroaie singele din trupul lui. blaga, poezii, 30. Curînd şoseaua a fost o baltă de sînge. bogza, c. o. 319. Mi-a lăsat moştenire. . . boala ele sînge de care a murit, stancu, m. i. 46. Sîngele-i curgea şiroi, paraschivescu, c. ţ. 88. O precauţie necesară este ele asemenea controlul periodic al sîngelui. sanielevici, R. 241. Inima... prinde sîngele din tot trupul şi-l trimite înapoi către toate mădularele, v. rom. septembrie 1954, 24, cf. dl. Din palma lînărului picura sînge pe parchetul gol. preda, b. 156. Unii dau sînge altora-n dar. isanos, p. 76. Mîinile-i erau roşii de sînge. t. popovici, se. 347, cf. dm. Un trup căzu alături; în zăpadă curgea sîngele cuiva, barbu, g. 167. Se recoltează singe pentru numărătoare de leucocile în sînge. abc săn. 184. Era plin de sînge, dar parcă dormea. v. rom. noiembrie 1964, 35. De sînge ud. . . IJeracle Gol se spăla din crcştet către şale. vulpescu, p. 25. Eu sînt făcut să circul în existenţă ca sîngele într-un organism viu. t iulie 1968, 50. Examenul clinic era completat eu cel al umorilor, adică al sîngelui, al sali-vei. o. barbu, a. v. 39, cf. m. d. enc., dex. Sîngele să te pornească Şi pe gară şi pe nas. .tamnIk — bîr-seanu, d. 264. Ist in bice că-i plesnea, Sîngele din ea sărea. şez. i, 14. Cu oase casa s-o zidesc. .. Cu singe s-o zugrăvesc, balade, i, 349. Sînzilc-i băurăţ, Carnea i-o mîncarăl. folc. .olt. — munt. i, 360. Vrau să bţu Iri picuri d'i singi d’i la gilu lău. o. bîrleâ, a. p. ii, 43. Unde-s cu, Nu-s nici păpuşoi, nici grîu, Numai sînge pină-n brîu. folc. mold. i, 137. Cine piste măsură mulge vaca şi oaia sa, în loc de lapte, singe scoale. ZANNE. p. i, 686. (Ca termen de comparaţie, sugerează ideea de roşu intens) Soarele fu întunecat ca un sac cernit şi luna fu loală ca singele. n. test. (1648), 308r/22. Roşu ca sîngele. lb. Iniţialele acestei cărţi. . . erau scrise. . . cu cerneală roşie ca sîngele. eminescu, n. 44. Era o garoafă ca singele cc-i curgea din deget, cara-giale, o. i, 23. Verzi ca smaraldul... şi roşii ca singele . . . s-au amestecat frunzele de sus căzute, cu cele dc jos. angi-iel, pr. 24. Apusurile erau ca sîngele. gîrleanu, l. 128. O sticlă de vin. . . ca singele de iepure. hogaş,, dr. ir, 24. Un gologan... era preţul unui litru de vin gros, roş ca singele dc iepure, brăescu, a. 216. I.una sc ridica pe cer. Roşie şi sumbră ca o pală de sînge. cocea, s. ii, 276. Păru-i roşu ca de sînge, Ochii-n rouă parc-cir plînge. paraschivescu, c. ţ. 119, cf. alrm sn iii h 1 032. (Prin exagerare) Vinălă-i e buza lipsilă de sînge. eminescu, o. iv, 364. Sînge proaspăt începu .să-i rumenească obrajii, caragiale, o. i, 34. Nu e picătură de sînge în faţa lui. brătescu-voineşti, p. 266. Sîngele mi se scurse ¿lin faţă. hogaş, dr. i, 168. Sc opri brusc. . . fără urmă de singe în obraz, rebreanu, p. s. 312. Cred că n-am mai avut o picătură de sînge in obraz, camil petrescu, u. n. 229. Cind crezu că i s-a dus sîngele din obraz, ridică privirea în ochii lui. c. petrescu, î. i, 199. Să ţină discursul. . . cu bîlbiieli şi cu afluxuri dc sînge nevinovat in obraji, i. botez, b. i, 107. Singele îi fugise lot mai mult din obraji, preda, SÎNGE — 1017 — SÎNGE n. 172. Faţa s-o schimba, Sînzilc-i peria. folc. olt. — munt. i, 204. -v> F i g. S-au stins Intr-un aflux de stnge bujorii, roşii, angiiel, p. 17. Intr-un amurg de nară... balta Snagovului era numai venin, şi sînge. i. botez, B. i, 22. Soarele risipise norii. . . şi Ic stropise dantela cu singe. o. m. zamfirescu, m. d. i, 95. Şi. singele viilor, bun la băut, Cind inima-i friptă şi arsă. lesne a, vers. 18. în bazine imense trece singele pămîn-tului: petrolul, rajjîa, s. t. i, 265. Jur-împrejur atunci izbucniră pădurile, Aur şi singe şi flăcări, isanos, v. 344. Şi ce reproşuri poale şi nedormite nopţi Curg în lividul singe al strugurilor copţi, labiş, p. 154. Tu m-ai proiectat între coordonatele cosmice ale fiinţei mele. . . aducîndu-mă în viforul şi singele istoriei. contemp. 1969, nr. 1 167, 1/5. <0* (Rar) Sînge de iepure = vin roşu. De acolo plecam să încărcăm alt vinaţ; şi-aducea el aminte... de nişte sînge de iepure, să dai cu căciula-n cîini. m. i. caragiale, c. 60. (Familiar) Sînge de prună = ţuică. Cf. dl. (Popular) Sîngele Domnului = vm (roşu). De-abia m-oi mai încălzi oleacă ' bînd sîngele Domnului, creangă, p. 258, cf. dl. Săteanul de munte numai rar. . . cinsteşte sîngele Domnului. şez. i, 39. Tîrguieşte el lot ce-i trebuie, se unge pe gît bine cu sîngele Domnului şi, cam clătinîndu-se, se suie în căruţă, ib. iv, 1. Sîngele Domnului In capu omului. zanne, p. vi, 554. (învechit) Sînge de auă = vin. Uritu de vacă şi lapte de oaie ... cu grasul griului şi sînge de auo be viru. psalt. 314. <£> L o c. adj. De sinijc = a) roşu (aprins). Departe, în nori de sînge, Soarele apune, gîrleanu, l. 64. La vatră, în lumina roşie a vreascurilor ce zăboveau să s-aprindă, se deosebea faţa de sînge a lui Moş Irimie. mironescu, s. 76. Văzînd înainte-i pîclă de sînge s-a răpezit acasă, sadoveanu, o. viii, 534. Luminile cerului s-au cernit cu zăbranic de sînge. arghezi, s. viii, 17. Soarele în răsărit de sînge-şl spală-n mare lăncile, blaga, poezii, 10, cf. dl, di. Cununile cu muguri dc sînge şi-au deschis Corolele-mpie-trite să le cunoaştem spinii, horea, p. 10, cf. dex; b) (despre lacrimi) dc mare durere. Apoi s-aruncă în braţele mînc-sa şi cu lacrimi de sînge începe a-i spune. creangă, p. 26, cf. tdrg, dex. Ciniă două turturele, Una rîde, una plînge Tot eu lacrime de singe. jarnîk — bîhseanu, D. 183. Pi mini m-or plinii Ca lacrîni di sînîi. DiAc.ONu, p. 6; c) slngeros (I I) ; ci-ud. Scepticismului, monstru dc sînge, părinte al turbării şi al sinucidu-lui. fiumon, o. i, 136. în sînge = a) loc. adj. (despre cărnuri fripte) care nu este prea fript, care a rămas crud in interior. Dă-i şi homar, fripturi în singe. camil petrescu, p. 221. Minca. . . o fripl.ură in ninge, brăescu, o. a. i, 148. Oftezi sentimental in restaurante, pe cind îţi tai bucata dc friptură în singe. teodoiieanu, m. iii, 117. Obişnuiesc. . . să mănîne uneori cile un muşchi în singe. bogza, a'. î. 372, cf. dl, dm, dex; Ij) loc. a d j. care este cu sîngele (1) curgînd; plin (I 4) de sînge. Măgar iul. . . au văzul pre cal. căzîncl jos cu toiul în sînge.' ţicmindeal, f. 106/14. Ş-adînc sfirlccate zac toate in singe. voiculescu, poezii, i, 53. Imaginea prăbuşirii în sînge a antreprenorului de pompe funebre se suprapune, cinema, 1968, nr. 1, VII; c) loc. a d v. in mod slngeros (2). Voi murind în sînge, ei pol să fie mari. eminescu, o. i, 56. I.. o c. a d v. (l’inîi) la singe = n) pînă cind ţîşneşte singele; p. e x t. foarte tare, foarte mult. O scorpie!... bale slugile pînă la singe. caragiale, o. i, 45, cf. ddrf, torc. Puricele ... sări drept pe botul măgarului de-l pişcă pînă la sînge. gîrleanu, i„ 101. Ştiam... că e păcat să plîngi lingă un bolnav şi-mi muşcam buza, adine, pînă la sînge. o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 29. Se bat pînă la sînge. sadoveanu, o. ix, 207. Lupte cu pietre pînă la singe şi încăierări cu lovituri de briccge ... aveau adesea loc. blaga, h. 79. Au fost prinşi în trccă-torile munţilor... şi bătuţi la singe. bogza, a. î. 602. Prinşii sînt bătuţi pînă la sînge. stancu, d. 57, cf. dl. Să-mi muşc pumnii pînă la sînge. prei/a, r. 56, cf. dm. .Bolovanii arizi şi duri care chinuiesc pînă la ' singe fragilele trupuri umane. scÎnteja, 1969, nr. 8 2.18, pf, dex; b) extrem de aspru, de drastic; piuă la distru. gere. Au biciuit pină la sînge viciul, cu usturătorul flagel al ridicolului. Sn plr ii, 231. A avut astăzi un proces iii care spunea că va pleda la singe contra lui. i\ constant, ii. 88, cf. dl, dm, dex. L-a frecat la sînge. udrescu, gl. -v1 E x p r. A Iun (sau a ori a-i lăsa, a slobozi cuiva, regional, de) sînge - a scoate cuiva o anumită cantitate de singe (în scop terapeutic). La omul cu flegmă multă şi bătrîn să lase sînge la sfîrşitul lunci (a. 1733). OCR ii, 27/22, cf. lb, ddbf, bianu, d. s., scriban, d., di., dm, dex. l-am lăsat dc sînge. alr i 1 800/695, cf. ib. 1 800/595; 684, 690, 695, 700, 708. A da singe = a consimţi să i se scoată o cantitate oarecare dc sînge pentru a fi folosit la transfuzii. Cf. dl, dm, dex. A scuipa singe v. scuipa (1). A-i Îngheţa (cuiva) singele în vine sau a îngheţa singele (în cineva) = a se speria foarte rău, a fi' cuprins de groază. Simţi acea groază. . . care îngheaţă sîngele în vine. pleşoianu, t. i, 99/5, cf. scriban, d., dl, dm, dex. A i sc urca (sau a face să i se uree ori a i se sui, a-i năvăli, a-i da, a-i ieşi etc.) singele iu obraz ori la cap, In faţă = a se înroşi sau a face să se înroşească din cauza unui sentiment, a unei emoţii puternice etc.; p. e x t. ase înfuria. Şi atunci de sfiiciune mi-iese sîngcle-n obraz, .eminescu, o. i, 80. Uneori i se rădica sîngele în faţă şi devenea teribil, filimon, o. i, 11.1, cf. ddrf. Şi-a prins-o tremurai de ciudă, Şi simţea suindu-i sîngele în obraz. coşbuc, p. i, 252. Voi să urmeze, dar sîngele i se urcă din nou în obraz. d. zamfirescu, t. s. 80. Sîngele a năvălit în obrajii fetei. . . [care] a descoperii poale în privirea mea o mustrare, c. petrescu, s. 116. M-a privit cu o privire care mi-a ridicat sîngele în obraz, galac-tion, a. 246. Tot singele îi năvăli în faţă, îmbujorînd-o ca de friguri..., cuprinsă de gtnduri năvalnice, bră-escu, o. a. i, 5. Se încruntă şi tot sîngele îi ităvăleşte în faţă. sahia, N. 53. Sîngele i-a năvălit în obraji. Tîm-plele îi zvîcneau. cocea, s. ii, 282. Sîngele îi năvăli în ţaţă şi inima-i bufnea cu grabă în coşul pieptului. sadoveanu, o. v, 603. Micile răutăţi sau observaţiile ii aduceau singele în obraz, călinescq, o. i, 143. Ra-firci i se urcă sîngele în obraz. Roşi, spuse încet, stancu, r. Â. iii, 92, cf. dl. I se urca sîngele în. obraji, preda, r. 274. Simţea cum sîngele îi năpădeşte obrajii, roşeaţa aceea eaie-l făcea stacojiu ori de cile ori se înlîlnea. cu Sonia. t. popovici, s. 57, cf. dm, dex. A-şi face (sau a-i face cuiva ori, învechit, a face în cineva) singe rău, sau (regional) a-şi pune (ori a pune cuiva) sînge rău la inimă = a (se) supăra foarte tare; a (se) enerva. Au adunai două sau mai multe mii de ostaşi . . . care lucru au făcui sînge rău în Racoţi. şincai, hr. ui, 29/14- Ca să-i puie sînge rău la inimă. . . au început a porecli pc moş Nichiforşi a-i zice; Nichifor Coţcariul. creangă, p. 136. Olcu, soro, ce-ţi mai ţaci îndată singe rău? contemporanul, va, 99, cf. dduf. Caută... să momească pe Ion ca să-i facă singe rău. hebmeanu, i. 234, cf. hesmeiuţă, d. Prin anumite subtilităţi şi omisiuni voite se face singe rău unor scriitori care nu fac parte din acelaşi cenaclu.. în pi,r ii, 585. Proastă cşli tu, Aurica,... să-ţi faci singe rău peniiu o desmăţulă! căunescu, e. o. i, 131. Nu-ţi mai face alîta sînge rău! h. lovinescu, t. 144, cf. dl, dm, dex. l-a pus sînge rău la inimă. Com. din piatra neamţ, cf. zanne, p. 11, 713. A (-i) fierbe (sau a ori a-i clocoti, dogori) stugele (in cineva) = a 'Se înfierbinta din cauza mimei, a unei supărări elx. Deşteptarea a toată Dachia ... se pulu împlini, că romanii cu cit mai tare ţerbea sîngele iu ei, ca cu toiul să dezrădăcineaze şi să prăpădească viţa rumpătorilor de păituire. maioe, ist. 8/3, cf. lm, ddrf, tdjig. Căldura trupului ei îl îmbăta. Simţea că începe să-i clocotească sîngele, o slrînse năvalnic în braţe, bebheanu, i. 81. Se făcu palid..., sîngele îi dogori in vine, picioarele i se mişcară de la sine. td-DORAN, P. 37, cf. DL, DM, DEX, ZANNE, P. II, 711. A avea siuge în vine = a fi plin de energie şi de vigoare. Cf. dl, dm, dex. A vărsa sînge v. vărsa. Vărsare de singe v. v ă rsare. A îneca in singe v. i u e ca. A-şi vărsa (sau a-şi da, a-şi jertfi) singele (ori, învechit, sUijjiurile) (pentru cineva sau ceva) = a se sa- §262 SÎNGE — 1018 — SÎNGE critica; a-şi da viaţa (pentru cineva san ceva). Şl sîngele său... l-au vărsai..., pre uni au izbăvii, co-resi, ev. 350. Era sacră datorie. . ■ A. se duce-n bălălic Ş-al să a sînge a vărsa, sion, poezii, 86/10. La orice fnttmplare. ■ . stau gala să-şl verse singele pentru noi. creangă, A. 166. Unii-n luptă penlra bine a lor sînge şi-l vărsaiă, Ceilalţi Ungă lampa Albă sînla viaţă-şi consumară, eminescu, o. iv, 228, cf. scriban, d: Sîn-gele meu l-am jertfit ca să fie Pecete pe marea, nesfîr-şita frăfie. deşliu, g. 43. îşi varsă cel puţin odată în viaţă sîngele pentru o prostie, preda, r. 255, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + F i g. (La sg. cu valoare de ■pi.) Sacrificiu (2) (suprem); jertfă. Nu-ţi este necunoscută înconjurarea Troii care ţinu zece ani şi dărăpă-navea ei, care eostisi alîla sînge la toată Grecia, ple-şoianu, t. i, 92/18. Dracon. . . cu sînge. a scris legile sale. abistia, s. 223/25. Cugetai profund cît sînge a costat poate edificarea astei fortereţe. pelimon, i. 98/9. Dar care naţionalitate şi care libertate s-a cimentat altfel decît prin luptă şi prin sînge? ghica, c. e. i, 153. Apăram cu sîngele nostru sfînta şi rodnica d-voastră paee. vlahuţă, s. a. iii, 297. Le-ai dobîndil prin sînge şi vitejie, rebreanu, v. s. 262. Pagini scrise cu. sînge. v. rom. februarie 1954, 290. Eu am luat-o fără drum în sus, Am mărturie urmele-mi de singe. beniuc, y. 7. Numai la lucruri bune nu te poţi aştepta de la ei. . . întti, plăteşti cu bani, pe urmă, cu sînge. h. lovinescu, T. 98, cf. DL, DM, DEX. 2. F i g. (Adesea la pl.) Sînge (1) vărsat prin fapte singeroase (2); p. e x t. omor; crimă (sîngeroasă); măcel. Mărturiscscu voauă. . . că curatu-s eu de sin-gele tuturoru. cod. vor.2 Wj'i. Izbăvcaşle-mă de slrimbi (sîngiuri d), zeul spăseniei moale, psalt. 99. Nevinovat sint eu şi împărăţia mea. . . de sîngiuirile lui Avenir. biblia (1688), 2221/5fi. Pilat... zice: curai sintu de slugile acestui drept (a. 1750). gcr ii, 58/2. Despre parte[&) sîngelui, nu ştiu: intr-un loc s-au. făcut, daru nu ştiu dc cine-i făcui, de mine au de el (a. 1776). iorga, s. d. xiii, 260. Făclia răzvrătirii cu mîna sa aprinzind, Iar domnia sa cu sînge şi cu moarte în-semnînd. pocor, i-ienr. 25/4. Fiul sen... pe o cale de sîngiuri încruntată şi presurală dc nelegiuiri, au agiuns la vicdnicia de marile han. asachi, i. 65/5. Căci Sîn-ger numai sîngiuri prin lume răsădea, coşbuc, p. ii, 177. 2'răi între cazacii beţivi, zgomotoşi şi lacomi dc sînge. iorga, c. i. i, 94. F'urturi în genera!, fără sînge. ATiGHEzi, s. xx, 47. Nu le-a fost dc ajuns sîngele lui Peler. h. lovinescu, t. 123, cf. dl, dm, dex. •v* (învechit) Om al (sau omul) stngiurilor = călău. Fiori dc groază coprinseră atunci pe omul sîngiurilor şi ,. . aruncă jos securea, ispirescu, m. v. 8. (Fi g.) Cu toate aceste temeiuri de descurajare, suf teta-mi le - slăveşte încă, înzeită libertate, şi deşi oamenii slngiui ilor au învelii cu maramă neagră, dulec faţa la, crede că va veni ziua fericită, ziua izbîndirii. bălcescu, ap. odo-bescu, s. iii, 495. Oamenii sîngiurilor nu-ţi delcră înapoi volniciea . . . pămint al grelelor dureri, russo, s. 147. <0* Loc. adj. (învechit) Vărsător de singe v. v ă r s ă tor. "v- E x p r. A avea (sau a ti cu) miinilc pătate de sînge = a fi vinovat de crimă. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. (Cu schimbarea construcţici) O tristă faimă supravieţuise omului pătat de sînge ce nu fusese văzul rîzînd niciodată, m. i. caragiale, c.. 49. !!• Sînge (1) considerat ca pujlător ăl caracterelor ereditare sau ale unei colectivităţi naţionale, sociale ctc.; p. est. familie; neam (2). Să pată această certare. şi fraţii ceia ec-ş nor holri surorile sau şi pre ctllc rude a sate cc vor pogorî den sîngele lor. prav. 176. Căci cela ce cercetează singiurile lor ş-uu adus aminte. biblia (1688), ap. tdrc. Are dreptate dumnealui groful ca să slăpincască aceste sale şi moşii ca un neam şi singe ce iasle despre mumă al Buiccştilor (a. 1729). bul. com. ist. ii, 245. Au strigai . . . mînluiaştc pic f ecioaia, irjntuiaşl.e singele cel împărătesc, aethio-ricA, 75v/9. Dregătoriile nu trebuia im pârlite după :singe ci după vrednicie, şincai, hk. 1, 21/6; Din singele accstui împărat, rămasă familia Duca. maior, ist. 202/7. [ZeiiJ n-au vrut să sc zcmislcască în mine sînge strein, biît.diman, o. 14/23, cf. i. goi.escu, c. Seminţia este o adunare a mai multor familii de acelaşi sînge. genilie, g. 130/10. Deşi sîngclc-i îmbină, Egoismul îi dezbină, asachi, f. 46/1.9. Bunul înţeles intre fraţi de un sînge şi o limbă (a. 1847). plr i, 110. Ai moştenii de la dinşii . . . geneiozilalea sîngelui. mag. ist. i, 51/20. Se trăgea din sîngele vechia şi împăralo-resc.. ib. 72/9. Soldaţi aleşi ... pe care cred că-i voi îndupleca lesne să-şi scape sîngele şi patria lor. băl-cescu, m. v. 462. în naşterea acestui băiat . . . s-a amestecai sîngele nobil al răposatului bărbalului meu. sion, p. 117. Petra şi Roman n-au. fost din sîngele lui Bogdan, iiasdeu, i. c. i, 86. Eu n-am ca voi sînge de româncă? alecşandri, t. ii, 24. Vecinul murise şi lăsase de moştenire fiilor şi nepoţilor urci şi vrajba (te sînge. eminescu, p. l. 1, ci', barciano. Sînge românesc curgea şi în vinele lor. iorga, c. i. i, 52. Oameni de acelaşi singe ... se sfîşiau penhu piadă. id. ib. ii, 50. Pelrea ... se arăta iarăşi omul ce n-arc nimic din sîngele ţiganilor de lîngă sal. agîbbiceanu, s. p. 55, cf. minulescu, vebs. 11. Domriu deputat cred că trebuie să aibă el niţel sînge de englez, c. petrescu, î. i, 150. Eu sini blestemul neamului talar corcii cu singe de gliiaur. teodoreanu, m. iii, 392. Neam dc grecoaică din insule, corcită cu sînge ardelenesc, yoiculescu, p. i, 15. Sîngele feciorului era oriental, după cum educaţia i-a fost grecească, sadoveanu, o. xix, 281. Vechii noştri istorici erau de aceeaşi părere pentru ca să dovedească puritatea sîngelui roman in vinele noastre, puşcapju, l. r. i, 336. Avea în. singele ci o ascendenţă macedoneană. blaga, ii. 44. Incepuscră de la o vreme să-şi amestccc singele cu ccl polonez, ist. ut. rom. ii, 665, cf. vul-pescu, p. 102. <0» (învechit) Sînge amestecat sau amestecare de singe = căsătorie între rude apropiate; p. est, incest; corcire. Cela ce va face meslccare de sînge cu vreo rudă se va cerla cu giudeţul. prav. 215. Cela cc să va împreuna trapeaste cu fala frăline-săa ... singe amestecat face. ib. 216. Făr’legile oamenilor . . . amestecare de sînge şi ... ucidere (a. 1692). gce i, 303/28. (învechit, rar) Meslecălor de sînge = persoană care a săvirşit un incest. Mestecălorul de singe nu va putea la moartea liii să-ş clca avearea lui. prav. 218. Nceunoşlinţa pravilei celui mcslecăloriu dc sînge nu dă să aibă certare marc. ib. 219. Legături dc sînge = = înrudire (apropiată). Ci. dl, dm, dex. Rudenie dc sînge sau înrudire de sînge = legătură de consangvinitate între membrii aceleiaşi familii. Nu carca cumva să fie rudenie de sînge. antim, o. 381, cf. lb, i. c.;o-lescu, c., cade. Înlîmplările şi ispitele l-au împins adesea să întărească aceste alianţe cam şubrede p/in . ■ . înrudirile de sînge. vinea, l. i, 97. Rudenia de sînge în linie dreaptă, l. rom. 1967, 95. Rudă de singe = persoană din aceeaşi familie cu o altă persoană, fie care e legată prin legături de singe (v. s 1 n-ge 3). De sînge ruclă-ţi sini! abistia, s. 22/25. Noi nu sintem rude de sînge cu poetul, noi sînlem rude dc spirit. CONT.EMP. 1969, nr. 1 183, 1/3. Frate de sînge = a) irato care provine de la aceeaşi mamă şi de la acelaşi tată; frate bun. Ca şi cînd ar fi fost fraţi de sînge. rebreanu, p. s. 61, cf. dl, dm, dex; b) popor care aparţine aceleiaşi ginţi. Fraţii, noştri (le sînge: franţuzii, italienii, spaniolii şi portughezii ce aşteaptă. creangă, a. 166. Frăţie de sînge = legătură de rudenie între fraţi buni. Cf. lb. Glasul sîngelui sau (rar) vocea sîngelui — dragoste firească, înnăscută, dintre membrii aceleiaşi familii. Cf. cade, scriban, d., dl, dm, dex. 0» L o c. a d j. Cu (sau dc) singe albastru = de familie nobilă, de neam mare. Puşcăriaşul frumos din Colroccni. şi levoluţionarul cu sînge... albastru sc îmbrăţişaseră şi plîngeau. a. m. zamfirescu, si-, m. n. i, 126. Ei. nor .să reprezinte tradiţia, nobleţea ele singe albastru, vechimea de clasă sa a de familie, ralea, o. 67, cf. dl, dm, dex. 4“ E x p r. A fi singele i'uiva = a li copilul cuiva. O mumă iubcşle fiul căci csle al ei singe, Căci l-a purtai la siuu-i. bolintineanu' 8262 SINGE — 1019 — SÎNGEAP1 o. 202. E sîngele tău şi ai a da samă 'pe ccea lume! SADOVEA.NV, o. xii, 679. Eşti sîngele meu, cu pahncle astea le-am (¡¡ eseul, barbu, g. 296. A avea ceva In sîiiye— a fi obişnuit, familiarizat cu ceva; a avea ccva înnăscut. Lui ii mergea toate la inimă, avtndu-le in sînge. c. petrescu, a. iţ. 97. Bascii. au avui în singe simţul ordinei. bogza, a. î. 290, cf. dl, dm, dex. + Rasă de animale, în special de cai. Cal de sînge arab. cade, cf. dex, dsr. + Sînge (1) considerat ca purtător al caracterelor morale. Sîngele cela curatul ea de micluşelu nevinovata, cod. von.2 71v/ll. Văr sară singe nevinovat. psalt. 226. Lupul, Bulpea. ■ ■ de vărsarea slngelui nevinovat să bucură, cantemib, i. i. i, 30. Cu moartea lui Abel. . . sînge drept vărsă (a. 1750). gcf U, 63/24. Spaimă cade pre om cînd ccteaşte istoria şi veade... cit sînge drept şi nevinovat s-au vărsai, ţichindeal, f. 113/8. Să ţi avut oare în adevăr ordin de a vărsa sînge inocent? sion, p. 227. Loc. adj. şi a d v. Cu sînyc rece v. r c c e (I 1). '{’ E x p r. Shiye rece = stăpînire de sine; echilibra sufletesc; calm, cumpăt. Credincios euvîntului şi locului1 de întîlnire arată... sîngele rece al răbdării, heliade, l. b. i, 132/22. Ei, acu-i vremea să-mi arăt vrednicia şi sînge răce. ko-gălniceanu, în pr. dram. 439. Cu greu crede cineva pe Plularh a fi martur la aseminea ecsecuţiuni şi a conseiva aşa mult sînge rece. aristia, plut. LXI/21. Se resemnă mai în urmă, îşi recapătă sîngele rece şi nu se mai sinchisi de dînsul. rebreanu, i. 410, cf. resmeriţă, d. încrederea în sine şi sîngele rece nu-l părăsiseră în cele mai negre clipe. m. i. cabagiale, c. 12. Îmi recăp'ătasem incel-încet sîngele răce. cocea, s. i, 11. Se puseră în circulaţie şi o seamă de povestiri marinăreşti, ca pilde de păstrarea sîngelui rece, una dintre cele mai înalte virtuţi nautice, bart, s. m. 50. E o bărbăţie adevărată şi un sînge rece incomparabil in acest om. mihăescu, d. a. 172. Avem interesul de multe ori să arătăm sînge rece cînd sîntem foarte mişcaţi. ralea, s. t. ii, 149. îşi umplu pieptul cu aer. ■ ■ ca să-şi păstreze sîngele rece. vinea, l. i, 47. Cum de ai alita singe rece? ir. lovinescu, t. 166. El însuşi admise că nu-şi pierduse tot sîngele rece. ist. lit. rom. ii, 271. 4. Compuse; sînycle-voinicului sau (var) sîa-yc-dc-voinic=a) plantă agăţătoare din familia leguminoaselor cu frunze compuse şi flori mari roşii, violete, albastre sau albe, frumos mirositoare, care se cultivă ca plantă ornamentală; indruşaim, (regional) agrişai, costete, hărăgică, măzărată (II), măzărean, măzărică, măzăriche, măzăroi (2), măzăruică, oreşniţă, pejmă (2), floare-de-mazăre (Lalhyrus odoralus). Cf. tdrg, BRAND ZA, FL. 545, GRECESCU, FL. 191, PANŢU, PL., SIMIONESCU, FL. 398, DL, DM, BORZA, D. 97, DEX; b) (regional) oreşniţă (Lalhyrus tuberosus)■ Cf. prodan — buia, f. i. 308, borza, D. 97; c) (regional) săbiuţă (3) (Gladiolus imbricatus) (Nucşoara — Cîmpulung). Cf. alr ii 6 297/784; d) plantă din familia orhideelor care creşte în regiunile alpine, cu frunze înguste şi alungite, cu flori plăcut mirositoare de culoare purpurie; (regional) musucel (Nigrilella rubra)■ Cf. borza, d. 116, der, dex; e) plantă din familia orhideelor care creşte în regiunile alpine, cu frunze înguste şi alungite şi cu flori de culoare purpuriu- întunecat; (regional) musucel, puţoi (II 1) (Nigrilella nigra). Cf. borza, d. 116, der, dex.' Cu {lori albastre ca cerul este şi sîngele-voini-cului... ale cărui neamuri sint in mare număr prin păşuni, simionescu, fl. 398. îmi umplu buzunarul... cu sîngele-voinicului şi albăstrele, sahia, n. 24, cf. H vii 148, ix 306, 338. Sînye-de-nouă-îraţi sau sîjiye-a-no-uă-frali = a) numele unei plante nedefinite mai de aproape. Cf. baronzi, l. 144, dr. i, 338, ii iii 243, xvi 146, 159, 207; b) (şi în compusele sînjjelc-zmeului, lb, lm, borza, d. 61, dex, eoni. marian, sînyele-dra-cullli, LM, BIANU, D.S., BORZA, D. 61, DEX, Sill(f<‘- Sînge mo horit = dalac. Dalacul, numii şi talan sau sînge moliorît (cărbune), c boală ucigătoare. CRiGOiuu-m-cio, M. P. ii, 7. 7. (Popular; în sintagma) Sînge roşu - numele unui personaj din credinţele populare, ostil omului. Buba zice... Noaptea încă să-l muncească Singe roş şi hra-conil. ALECSANDRI, P. I, 8, cf. DDRF. — PI. : (învechit şi popular) sîngiuri. — Şi : (învechit) sînyc s. n. — Lat. sanyuis. SÎNGEÂCl1 s.u. v. sanyear. SÎNGEÂC2 subst. v. sînyeapă. SÎNGEÂCĂ s. f. v. sînyeapă. SÎNGEAC'fÂIt s. m. v. sanyoaetar. SÎNGEÂH s. m. v. saiiycac. SÎNGEANGÎTJ s. m. v. saiiyeaiiyiu. SÎNGEÂl’l s. m. (învechit) Nume dat mai multor animale mamifere: a) jder (Maries martes). Cf. POLIZU, ŞIO IIj, 323, alexi, w., tdrg, resmeriţă, d., dsr; b) veveriţă (Sciurus vulgaris). Cf. i. golescu, c., ZEITSCHRIFT, XIX, 399, SCRIBAN, D., DSR; e) dillOI’ (Pulorius pulorius). grecu, p. 70; d) viezure (Meles meles). ib. ib.; p. rest r. blana (prelucrată) a acestor animale. Două blanc de spinări de singepi cc s-au trimis la imbriliorul (a. 1693). şio n,, 323. Siiigcpi, blane mari OR bani, mici S8 bani (a. 1726—1733). N. a. bogdan, c. M. 161. L-au îmbrăcat.. . . pe divan-e-fendis cu cubur cu sîngeap. gheorgachi, let. iii, 326/32. Singepi, blanc de pînlecc - mari 55 . bani (a. 1761). şio iij, 323. J rind straiegherrnesut cu blană de ■singeap (a. 1773). iouga, s. d. vii, 225. Trei rinduri 8269 SINGEAP2 — 1020 — SINGERA straie, unul cu samur, unul cu nurcă, altul cil sîngeap (a. 1780). uricariul, xi, 249. 1 giube de sărigiab cu rochii de stambol-şali (a. 1786). iorga, s. d. vi, 109. Sîngepi, ce vin din Ţara Ungurească de povară eGO bani (a. 1792). şio iij, 323. 1 rtnd de straie blănil[e] cu singiap (a. 1794). iorga, s. d. vii, 134. Un rînd de straie mallin îndoit cu sin jap (a. 1797). uricariul, xvi, 275. Imbrăcînd caimacamii cei mari cu blană de sin-geap (sftrşitul sec. XVIII), let. iii, 239/30. Cind voieşli ca să faci condeaie ale meşteşugului zugrăviei, trebuinţă iaste ca să afli coacle de singeapuri (a. 1805). grecu, p. 70. 1 rind straie cu nurcă. . ., 1 rînd straie cu singeap (a. 1809). uricariul, x, 254. Boierii cei mari se imbrăcau cu. . . scurteică îmblănită cu pacea de samur, singeap sau cacom. ghica, s. 501. Blăni de singeapuri negre (a. 1870). şio iij, 323. Celelalte producte impor-, tante sint. .. fringhii, puf, păr de porc, blană de singeap. I. IONESCU, D. 509, Cf. CIHAC, II, 612, DDRF. Sîngeapul se vindea de Ieşi cu 2 lei tutunul (1 pachet). n. a. bogdan, c. m. 53. La vechea noastră stemă... a adăugat... un cîmp de aur cu chenar de sîngeap, un pardos negru. m. i, caragiale, c. 70, cf. cade, scriban, d. Scurteică ei de singeapă. klopştock, f. 151, cf. dsr. — PI.-. sînge[i şi (rar, n.) singeapuri. — Şi: sînjăp, sănţiml), singeap s. ni., singeapă s. f. — Din tc. sinea]), sincab. SÎNGEĂP2 subst. v. singeapă. SINGEAPĂ s. f. 1. (Mai ales In Mold. şi Bncov.) Cinzeaca. Adă tri sîngepe de rachiu, alecsandri, t. 1 555. Scărpinindu-se la ccafă, împăratul c-o garafă A Pcn.iL şi c-un singeap. eminescu, l. p. 147. Diaconul. . . a tras un singeap de rachiuv contemporanul, in, 657. O dală cu începerea boolei a descoperit că leacul cel mai bun c sîngeapul de rachiu dat de duşcă. ib. Vj, 194, cf. DDRF, MARIAN, O. I, 220, JAHRESBER. v, 332, gheţie, r. m., babcianu, alexi, w. O sîngeacă, două, trei una după alta a-ncepul să toarne în el. du-năreanu, n. 103. Avem şi noi'cîlc. ■ ■ o litră de brînză, o singeacă de rachiu, hogaş, dr. i, 249, cf. iiesmeriţă, 0., cade, mironescu, s. 620. Adă-mi o singeapă de rachiu! lesnea, vers. 45. Toarnă repede o sîngeapă de rachiu, sadoveanu, o. i, 372, cf. schiban, d. Dă un sîn-geaedeom. davidoglu, 0.46, cf. dl, dm, dex, dsr. O băut o singeapă de rachiu, şez. vi, 181, cf. ib. nr, 88, ră-DULESCU-CODIN, IORDAN, L. M. 202, COlll. dill BILCA — RĂDĂUŢI şi din STRAJA — RĂDĂUŢI, ALR I 1 603/402, 394, 675, com. din ciocăneşti — vatra dornei, a v 29, 34, vi 26, lexic reg. ii, 117, 121. Eu cer un singeap de vin, Ea mi-adace-un litru plin. balade, ii, 411. Si pun şăpti la litri Şi tot comandî „sîngeap“, „sîngean“, Pînî ci sî ieu di cap ! folc. mold. ii, 389. + Conţinutul unei sîngepe (D- Pune sangeap la pahare Ca să ne dea cu dreptate Să nc-mbătăm toţi odată, păsculescu, 1. p. 234. Sîngeac la pahar punea, Care cum bea se-m-băla, Ca buştenii că-mi cădea, mateescu, b. 56. 2. (Prin Iîan.) Unitate de măsură pentru suprafeţe, egală cu aproximativ 1/8 de iugăr. Cf. lexic heg. ii, 37, com. din ora viţa. — PI.: sîngepe. — Şi: singeap, sinycâc subst., sinyeăcă s. f., sangcăp, siuyeâp subst. — Etimologia nesigură. CI. Cinzcccă. SÎiVGECLl vb. IV. T r a n z. (Folosit şi absol.; învechit) A stringe dări de pe un sangeac (4); p. e x t. a jefui. Cf. t. papahagi, c. l. Să mă laşi să sîngcclesc Că n-am hal să mai trăiesc, teodorescu, p. p. 678. Unde vrei să singeclcşti? Ori iri Ţeară românească, Ori in a moldovenească! id. ib. — Prez. ind.: sîngcclesc. — De la sangeac. Si N GEL s. m. v. sugel. SÎNGENÎU, -IE adj. v. slngeriu. SÎNGERI subst. (Regional) Singercle (Pcştijani — Tirgu Jiu). Ci. alem sn m h 943/836. — Slngc -|- suf. -oi. SlNGEFÎU, -IE adj. (învechit) C are are culoarea sîngeapului1; cenuşiu. 1 rochi de aclazu singepiu cu hiru (a. 1765). iorga, s. d. xi, 62. Catifea sîngepie i galbenă (a. 1792). şio iij, 323, cr. i. golescu, c. Pruna dulce..., mare, rotundă; dc un verde cu pete singepii şi cu roşu în partea de către soare, brezoianu, a 328/21, cf. DDRF. — PI.: sîngepii. — Şi: singepiu, -ie, sinyipiu, -ic (polizu), singliipiu, ¿ie (alexi, w.) adj. — Singeap + suf. -iu. Cf. tc. sincab. i SÎNGER subst., adj. J. S. m. Nume dat mai multor plante: a) arbust din familia cornaceelor, cu ramuri drepte, roşii toamna şi vara, cu frunze de obicei ovale, vara verzi şi toamna roşii, cu flori albe şi fructe negre cu puncte albe; (regional) sîngerel, stnginel, lemn-pucios (Cornus scinguinea). Cf. coteanu, pl., LB, BRAND ZA, FL. 241, BARCIANU, GRECESCU, FL. 263, 741, N. LEON, MED. 65, ALEXI, \V., ŞĂINEANU2, CANDREA, F. 317, TDRG, RESMERIŢĂ, D., PANŢU, PL., CADE, DS, ltr2, borza, D. 52, DER, dex; 1)) (regional; şi în sintagma pornită de singer, borza, d. 66) salbă-moale, v. salbă1 (4 a) (Evomjmus curopaeus). Cf. brezoianu, a. 363/32, bobza, d. 66; c) (regional; şi în sintagma singer pătat, tdrg) iarbă-împuşcată (Ilypo-ehocris maculata). Cf. anon. car., baronzi, l. 44, tdrg. Vise den copaci..., singer (a. 1705). ccşr i, 356/32, Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., I. GOLESCU, C., valian, v. Sîngerii, lemnii cîineşli. . ., formă prea frumoase buchete primăvara, brezoianu, a. 478/24, cf. polizu, ddbf. Sîngerul..., castanul sint cele mai stimate pentru fabricaţiunea pulberii de resbel. poni, ch. 181, cf. dame, t. 183. Iau. un băţ de sînger şi, făcînd sămn către vacile bune de lapte, zic. . . pamfile, duşm. 188. Tufişuri dese de dracilă, de corn şi sînger s-au adunat la marginea pădurilor, simionescu, fl. 225, cf. scriban, d. Ia din mina unui sătean tînăr un buchet dc rosmarin, maci şi sînger pc care îl dă sfios lui Eliade. camil petrescu, o. ii, 437. Undiţa lui era de sînger, care nu se mai află. vîn. pesc. martie 1964, 16, cf. L. rom. 1967, 52. Şi corni şi sîngeri slrînşi duium în cenuşiu păreau topite, românia literară, 1970, nr. 98, 29/3' cf. h ii 79, 218, m 225, 305, ix 4, 121, x 205, 419, 476, xi 115, 230, '325, xn 225, 300, xiv 93. Foaie verde de singeru, Pe la cotul lui Cluceru, Cine ctnlă, cine plînge Tot cu lacrime de sînge? teodorescu, p. p. 555. Cu nuia dc sînger nu se dă in boi, că se bolnăvesc. şez. xv, 120, cf. chest. ii 135/79, com. din brădi- ŞORUL DE JOS — ORAVIŢA şi dill STRAJA — RĂDĂUŢI. Măturoi dimî sinîcr. alrii/i mn150, 3 934/514, cf. ib. 3 934/141. Iţ Irăbuie bîl d'c alun, lut d'e sînger. folc. olt. — munt. i, 329. Tai nouă mlădiţc de alun, nouă dc corn şi nouă. dc singer. folc. mold. i, 225. 2. Subst. (Prin Transilv.) Sînge (6). chest. v 167/27, 51, com. din sînmihaiu almaşuloi — zalău. 3. Subst. (Priu confuzie) Hanger. 1 Cu măciuca-l băstorca, Cu singeru-l junghia, mat. folk. 60. 4. Adj. (învechit, rai') Singeros (1). Boala holera, un groaznic înger Cu sabia goală şi cu chip sînger. zilot, cron. 348, cf. 349. — Pl.: (m.) sîngeri. — Şi: (regional) sînjăr subst. Com. din sînmihaiu almaşului — zalău. — Sînge + suf. -er. SÎNGER vb. I. 1. Intram, şi t r a n z. A avea sau a face. să aibă scurgere (abundentă) de sînge (1) (prin tăiere, lovire etc.); a pierde sau a face să piardă sînge (v. pierde II 1); a-i curge sau a face să-i curgă sînge; (învechit) a crunta, a încrunta. V. mohorî (!),. î n s î n g e r a. Scula-să-nor■ a dzua dc giudel gnli şi negri . . . alţii nor fi sîngeraţi (sec.XYl). cuv. D. bătr. ji, 470/10, ci. budai-deleanu, 8278 SÎNGEH - 1Ö21 - SîNGER lex., i.B. După aceea, treimi, pe cil sîngerasern, să mă apucc un leşin îndelungat, j-'m (1841), 2831/39. Mi-a venit şi rîndul mic Ca pc cai să le-nslrunez Şi cil biciul... Coapsele să-ţi sîngercz. aricgscu, a. r. 33/20. l'ară zăbavă-ndată dînd in pulpă l-a găurit, Inlîi dar pe caramanul llaridin l-a. sîngerat. pann, e. n, 70/19. Cînd se atingea de cile un colţ de piatră, cărnurile îi slngera. ispirescu, l. 195. îşi sîngeră armăsarul, jucînd pe spinarea lui. delavrancea, ap. cade. L-a. bătut dc l-a sîngerat. ddrp. Mi-am sîngerat La prag piciorul înlr-un cui. coşbuc, p. i, 94. De-umarul lovirii să singere unii Dacă vor fi săgetaţi. . . de o lance-ascuţită. murnu, I. 168. Şi dacă bal azi drumuri nebătute Şi singeră genunchii mei pe stînci, E numai ca să pot scăpa mai iute. iosif, v. 161. Singeră a la frunte şi pală e-a ta fală. petică, o. 163. Lasă, moşule, nu struni aşa gura murgului, că i-o sîngera. gÎrleanu, n. 16, cf. c.ade. Adus in fala procurorului, un mototol de carne vîriătă, umflată şi încă singerînd. a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 67.. Sîngerează gleznele ci mici Cînd trosneşte ţulgcrui. din bici. lesnea, vers. 49. Singerează căprioarele împuşcate în cap. teodoreanu, m. hi, 368. Strînse toţi călugării, îi cercetă. Nu lipsea, nu şchiopăta, nu sîngera nici unul. voiculescu, p. i, 176. Pălea curata-i frunte ce-o sîngerase spinii, id. poezii, i, 32. A prăvălit pe cîtivci sîngerîndu-i. sadoveanu, o. x, 367. Scăpaiem de . . .pesmeţii pielroşi în care ne rupeam dinţii şi ne sînge-ram gingiile, bart, s. m. 96, ci. scriban, d. Măciulia. . . îţi va sîngera degetele ca o spadă, arghezi, s. viii, 8. Lingă fîntînă sîngera Vasile. blaga, h. 19. Obrazul sîngerase din cîleva zeci de răni înguste şi adinei, bogza, a. i. 279. li sîngerase pe amîndoi cu harapnicul, stancu, ş. 89. Piatra cu care era acoperită. . . şoseaua sîngera copitele boilor, id. m. i. 47. Era desculţ prin mărăcini. . . îl sîngerau adesea spini. v. rom. februarie 1954, 233. Arc pe obraz o rană care singerează. H. lovinescu, t. 134. Îşi supse gura care îi sîngera. preda, r. 419. Aurul plinii pentru care-am luptai şi sîngerat. vintilă, o. .36. Boricăluitul laurului sc prefăcu intr-un mormăit dureros,. . . nările începură să-i sîngereze. T. popovici, se. 339, cf. brad, o. 145. Sc pol găsi. . ., dacă ulcerul sîngerează, eritrocile. abc sân. 326. De ureche mi-l muşca, Urcchiuşa sîngera. alecsandri, p. p. 151. ll sîngeraseră pc bietul iepuraş, mera, ap. cade. Trupiţaşi fieru-ăl lat Boul mi l*a sîngerat. polc. olt. — munt. iii, 179. Bana veche uşor sîngerează. zanne, p. ii, 685. (R cil.) Cînd să porneşte limba la, fiind obicinuită rău a hulirea, muşcă-o să să sîngereze. ap. tdrg. Ş-au înfăşurat picioarele ce să sîngerasă de pielrile drumului. buznea, p. v. 37/17. Trase jungherul de la coapsă şi se crestă la braţ; cu cuţitele lor se sîngerară şi moldovenii şi-şi atinseră pe rînd buzele de picăturile rubinii de sînge. sadoveanu, o. v, 506. Uitaţi la gurile clinilor cam s-au sîngerat în el. reteganul, p. iv, 43. Un bou mi s-a sînîerat. polc. olt. — munt. i, 37. "v* Fi g. Săeuii . . . sîngerează pînă în departe toate acele prăpăstii cu uciderile lor. bălcescu, m. v. 387. Şi ea, nu mai puţin clecîl celelalte a sale surori provincii, şi ea au sîngerat prin mii de răni (a. 1848). plr i, 132. Acea ţeară. . . fusese singerată de un război civil turbai, bariţiu, p. a. iii, 34. Libertate ..., e mai dulcc a sîngera pe atlarui tău un întreg veac decil. a dormi un minut. în fiere. negruzzt, s. ii, 43. Şi plumb a tras în primul trecător Pe drum, de pc fereastră. Mînia-i sîngerase-n nări. coşbuc, p. i, 141. Şi nu le-ar ierta moşia, ba le-ar line chiar de râu, De i-ai sîiigcra ogorul /turnai pentru păsul tău. d.avila, v. v. 131. Scrupule morale pentru un om cc-şi. asasinase mama, nevasta, fratele şi care sîngera republica prin omoruri şi spoliaţi lini fără număr! i.ovinescu, c. iv, 76. Ei iui vor mai sta fără . păminl, că ci asudă şi singerează muncindu-l.'janmEMtv, ii. i, 293. Sîngerat in toţi mărăcinii necazurilor, sufletul aresta crescuse răsuci! şi strimt), a. M. zamfuîescu, m. ». 1, 6 6. Singerăm din mini, din cuget şi din ochi, In zadar ni ai .cauţi .în. ce-ai vreo să crezi, blaga, .. poezii, 90. A crezut, a luptat, a sîngerat, s-a întors cu fruntea plecată. n. petrescu, a. r. 76. N-avea de unde să scoală gindul. de aur pir de adevăr mare, care a sîngerat in paginile tuturor marilor saiilori. paraschivescu, in )*i-n H, 601. Singeră vioara neagră-ntre oglinzi, gîndurile-s moarte, i.abiş, p. 205. Dacă cel puţin vanitatea ei ar ţi sîngerat atunci mai puţin, l-ar fi ajutat să priceapă, românia literară, 1970, m\ 66, 17/1.' 2. Intra n şi (rar) t r a n z. Fi g. (De obicei în corelaţie cu „inimă“, „suflet“ sau un echivalent al .acestora) A fi sau a face să fie copleşit de tristeţe, de mîhnire etc.; a suferi sau a face să sufere (moral). Inima nu mai sîngeră, ei amorţeşte în durerea sa, cînd judecata noastră este holărîlă aicea pe păminl. hriso-verchi, a. 21/2. Ne singerează inima văzîncl. . .. cum în cetăţi, unde înainte cu 20 ani era acest venin foarte rar, acum este de obşte lăţii, vasici, m. ii 72/13. Astă suvenire îmi sîngeră inima cu amar. pelimon, i. 10/25. Dacă cineva ar fi scris cugetările mele, ar fi făcut să sîngereze inima ce (ir fi citit, bolintineanu, o. 387. Singera inima lui Ştefan cînd vedea pe fraţi cum se junghiau unii pe alţii, ispirescu, ap. cade. Asupra mea se năpustiră, Onoarea mea o nimiciră, Am sîngerat, dar am tăcut. macedonski, o. i, 38. Eu văd de pe acum Cum singeră-al tău suflet, muşcat ca de un şarpe. i. negruzzi, s. vi, 172. Pieptul de durere îmi este sîngerat. ollănescu,ap.' ddrf. Tot romantismul militant l-a atacat pentru aceasta, făcîndu-l să sîngerc şi să blesteme, iorga, p. a.' ii, 180. Bătrîna. . . fusese una din cele trei nestimate care sîngeraseră atîtca inimi. m. i. caragiale, c. 79. Transformate în fraze, lucrurile care-i sîngerau lui inima apăreau... fără nici o însemnătate, rebreanu, r. i, 298. Era nevoită să-şi sfărime visul ce începuse să se înfiripeşi să sîngereze inima lui Ivan. a. m. zamfirescu, m. d. n, 106. li sîngera inima ca şi cam i-ar fi intrai un ghimpe, cocea, s. i, 41. Sîngeră inima Lingă păminl. Toamnelor, cine m-a Pas să vă cînl? lesnea, vers. 21. Dar dacă tot mai sufăr şi încă sînger, nu e, Cum crezi, că plîng făptura cu buzele de lut. pillât, p. 232. Inima lui Schillcr sîngerează desigur, dar această inimă ... era prea nobilă... pentru a trăda, vianu, l. u. 313. O mtnă... dacă ar smulge Oltul.... inimile oamenilor din lungul malurilor lui ar sîngera. bogza, c. o. 266. In cititor Să-i singere De durerea neamului lnima-mpielrită. beniuc, v. 30. Salul nu ştia cine ar pulea fi făptaşul, dar el ştia, şi asta-i făcea să-i sîngereze inima. t. popovici, se. 471. 3. Tranz. A efectua o sîngerare (2). Cf. m. d. enc.., dex; + T r a n z. (Popular; complementul indică vite, cai, oi etc.) A lăsa sînge (v. sînge 1) în scop terapeutic, de obicei pentru a vindcca de sînge (6); (regional) astricni. Oaia este în primejdie de singe, dacă nu o va sîngera ciobanul în pripă. ap. tdrg, cf. cade, dsr, alr i 1 800, A i 17, 23, 35, 36, iii 2, 5, 16, v 31, vi 9, 16, 19, 36. (Abso 1.) Sîngerează şi supune pe animal la dietă, brezoianu, a. 572/32. + T r-a n (Regional; complementul indică oameni) A lua sînge, v. sînge (1) (Pipirig — Tirgu Neamţ). Cf. alk/i mn 57, 4 184/551. \. intrau z. F i g. A deveni roşu, a avea culoarea sîngelui (1); p. e x t. a se colora in roşu. Nori se but la orizont, Tot apusul singerează, Urlă groaznic un ciclon, macedonski, o. i, 200. Un norişor alb, singeral de soare la o margine, vlaiiuţă, s. a. iii, 400. Im zare neaua piscurilor singera în amurg. si. î. caragiale, c. 39, cf. cade. Sc desprind din arbori, cad răsucindu-se. . . frunzele. . . sîngeră măceşii, stancu, d. 84. 5. R o f 1 . şi intranz. (Popular; despre vite, cai, oi etc.) A (se) imboliuivi de sînge (fi), a fi bolnav dc singe, ase insplina; a crăpa din cauza ingerării unei cantităţi prea mari de trifoi. Aleniilc se fin penlm vite, ca să na sîngerc. marian, s. r. ii, 194. Vila (ce mănincă calul dracului) se umflă şi. se sîngeră, aderă se îndreaptă numai clacă. i. se sloboade sînge dintr-o vîncî groasă de sub ochi. id. ins. 563, cf. candrea, f. 8278 SÍNGERAP.fí 16ÍÍ SÎNGERAT* 317, cobovei, cr, 204, 457, resmeriţă, d., dl, dm, dkx, JX«fR. Slugile împăratului alergară, prinseră calul ca să mi sc singare alergind, şi-l băgării în grajd. cXtanX, p. ii. iu, 79. Vacilor caic sc sîngcră să li se dea piatră ntnătă şi şlevie ca să le treacă, şez, xii, 162, cf. boceanu, ci.. S-a sîngăral, si-i las sînge, o-nsplinesc si pe oaie. ALR i 1 800/790, cf. ib 1 086/815, 870, 922, 986. Să sîn-gerează. . . ca/n ciiul U rnii mult. alrt 284, cf. a ii 8, in 2. + I n t r a n z. (Învechit; despre animale) A sc îmbolnăvi ca urmare a îngioşării exagerate a stn-gclui (I). Căldura, seatea şi osteneala face pre oi se sîngere, adică le se îngroaşă sîngele, de nu mai poate umbla prin vine. economia, 94/18. — Prez. inel: sîngerez şi (rar) singer. — Lat. sanguinare. SÎNGERÂRE s. f. Faptul dc a (sc) sînger a. 1. Scurgere (abundentă) de sînge (1) (în urma une> tăieturi, a unei lovituri ctc.); eliminare, pierdere dc sînge (v. pierdere (II 1); hemoragie, însîngerare (rar) singerat1, (învechit şi regional) sîngerătură (1), (învechit) cruntare, încruntare. Cf. singera (1). în timpul operaţiei, sîngerarea era aill de neînsemnată incit putea ţi oprită în cîteva minute, babeş, o. a. i, 23. Clinii. . . iarăşi sc încă ier au, iarăşi se muşcau pînăt la singerare. stâncii, ş. 472. Deoarece pielea nu este distrusă în ţoală grosimea sa, sîngerarea va lipsi complet, bejlea, p. a. 87, cf. dl, dm. l'emeia însărcinată poate să aibă una sau două luni sîngerări. abc săn. 317, cf. D. med., m. d. enc., dex. «C* Timp de singerare = analiză dc laborator pentru determinarea timpului de coagulare a síngelui. Cf. 1). med. ii, 639. 2. Proces tehnologic dc recoltare a sîngelui animalelor sacrificate ir- abator pentru a ii valorificat. Metodele de sîngerore lariază după ţelul valorificării sîngelui şi după specie, ltr3, cf. M. d. enc.., dex. ^ (Med.) Luare dc sînge 0) în scop terapeutic sau pentru efectuarea anumitor analize medicale; (învechit) sîngerată, v. s î n g e r a t2 (1). întrebuinţează în dc obşle. . . sîngerarea-şi gargarismii cu decocţie de orz. brezoianu, a. 572/22, cf. ltr2. Băieşii. . . eţectuau singerăii; puneau vezicilori. a. barbu, a. v. 21. 3. (învcchit) Vărsare de sînge; p. c x t. luptă. Prin păduri, spre proslăvire bunătăţilor înalte, Dobitoacele şi omul sc vedeau împreunate; Acele păduri, drept copişti, cu jertfe de singerare, Nu dogorea niciodată cinstita lor închinare, conachi, p. 296. De abia se sfîrşise războiul provocat prin planurile matrimoniale ule lui Bogdan, şi iată că Moldova este supusă la o nouă singerare. XENOPOL, I. R. IV, 209, Cf. DEX. 4. F i g. Colorare în roşu. Cf. sîngera (5). Soarele se ivi, în sfirşit, din sîngerarea ce cuprinse emul, jos de lot, spre miazăzi, agjrbiceanu, s. 284. 5. (Regional) Singc (6). Cf. candrea, f. 317, stoian, păst. (51, H xiv 67, xviii 10!, com. marian, ALR i 1 800/170, 887. fi. (Regional) Necaz (2) (Neagra Şarului ■— Vatra Dormi). CI. a v 6. 7. Difuzare a unui colorant din piele în linia de ungere sau de reducere a lăbăcirii cu crom. CI', lth2 !i. (Tchn.) Operaţie, de găuril e a unei ancore dc lemn penlru a lăsa să se scurgă apa din ea. Cf. ltr2, dex ■— 1*1.: singerări. — V. sîîiijcni. Sî\(iliItÂltlŢĂ s I (Regional) Numele a două plante erbacee: a) eoada-zmeultii (Calla palustris). Cf. a'lexi, w.; I») (Arislolochia serpentaria). CI', ddkf, lllll'.ŢlL, R. M., UAltCIANU. — Pi.: s'ingcrariţe. — Sîrijier -|- suf. -mită. SÎNGlîR.Â.Ş s.m. (sg.) (Regional) Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape. (Măţău — Cîmpulung). Cf. l. CB. îv, 377. Am mărlurii, inxpărule, foarte creăin- cioasc, întîi pe măslină doamna şi stafida dulceaţa... năutul ciimdariul, singeraşul gonitorut de duhuri necurate, ib. — Sînjjer -|- suT. -aş. SÎjVGlîRĂTl s.n. (P,ar) Singerare (1). Cf. dl, dm, m. d. enc:, dex, dsr. — V. sînifci'ii. SÎNGIiRÂX2, -Ă adj. 1. Care sîngerează (1), din care curge sînge (I), s îngeri n d, (învechit) sînge-rati c (4); plin de sînge; însîngerat, (învechit şi regional) sîngios (1), (învechit) cruntat, încruntat, sîn-gerător, singeros (14). Nu va să-l cunoască lumea. . . numai după braţul său cel gol şi sîngerat. iieliade, l*. B. i, 244/26. Ducea, înfipt într-o suliţă, sîngeratul cap. bă.lcescu, M. v. 393. A arătat la cetăţeni chipul .singerat şi ochiul său spart, aristia, plut. 115/15. I se părea că aude împuşcături şi că vede pe o femeie sîngerată. negruzzi, s. i, 33. Peste două ore, Maria, cu spatele sîngerat, cu ochii plini de lacrimi, era în braţele protectoarei sale. bolintineanu, o. 448. O sărmană păsăiică. . . vînălorul vesel o azvîrlă sîngerată în tolba sa. odobescu, s. iii, 36. Cînd l-au aflat ţeapăn, cu pieptul sîngerat, părinţii începuseră să se bocească. agîrbiceanu, s. 1’. 121. Se pomenise. . . cu un cucui în frunte şi gura . . . sîngerată. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 229. Gealaţii aruncau capelele singerate ale osîndi-ţilor. sadoveanu, o. x, 295, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. <0* F i g. Cumpăra vite de pe la oameni pe fiece de ţăcea cirezi să ciştige bani sîngeraţi. dionisie, c. 193. Aţi lîs D-aceste plage singerate ale inimii mele, nu e aşa? baronzi, m. 494/11. Poetul şi el tace Cu inima rănită în pieptul sîngerat, Nimica nu-l mai mişcă. mac.e-donski, o. i, 108. Astfel, cei trei pelerini ai artei s-au întors in oraşul natal, sîngeraţi, dar nezdruncinaţi. teodoreanu, c. b. 221. Mi se duc anii: porumbei cu aripi singerate, Şi inima tot mai obosită bale. isac, o. 93.+ (Med.; învechit; substantivat,)'). Stngcrare (2). Afară de sîngerată, aburire cu apă fearlă. . . întrebuinţează încă o amestecătură de gum-arabic, băuturi cu miere, brezoianu, a. 571/21. Aruncăm singerata (luarea de sînge) locală sau generală prin lipitori, vintuze. . . şi. lanjeta. man. sănăt. 181/10. + (Astăzi rar; despre ochi) însîngerat. Ochii slrîmbaţi, mari şi sîngeraţi şi slobozea seîntei. dosoftki, v. s. octombrie 461'/i5. Spume făcea, la gură; dinţii ii scrişneau şi ochii săi singeraji se holbaseră, negruzzi, s. i, 165. Stacojiu la faţă,. . .. cu bulbii ochilor sîngeraţi şi cu buzele strîmb chinuite..., înconjură masa. c. petrescu, a. r. 158, cf. i>l, dm, dex, dsr. 2. (Învechit si popular) Pătat sau stropit cu slnge O); p. c x t. sangvinolent 0). Cuţitul fiind în mină, ca jelaţii ce jertfesc, Fierul acel r/e osîndă, cuţitul cel sin-gerat. bei.diman, o. 11/1, cf. i. golescu, c. Moartea. . . o privesc fără de frică cu ferul cel sîngerat. conaciii, p. 50. Cileodală iesă şi materie sîngerată, din rănirea, maţelor, cornea, e. i, ^4/26. Ne caută ceasloavelc şi, cind le nede aşa singerate cum erau, îşi pune minele in cap de năcaz, cufangă, a. 4. Nebuni aleargă ro.ibii şi fulgeră-ndrăzneţi l’c urma sîngerală de pas de căprioară. coşbuc, s. 1(5, ci. alexi, W-, pamfu.k, .i. ii, 74. Purtau in părîngă mistreţii. . . cu riturile col laic în-scmnînd dîră sîngerală pi in pulbere, sadovf.anu, o. xi, 24, cf. di., dm, dkx. Dea apă sîngerală Cu măsele-a-mcstccală. tkodoufsci', i\ p. 592. ICu n-am fost... învăţată Să s/>ăl cirpe singerate De la voinici, aruncate. WBICIiSGU, 1’. I’. 1(58, cf. .MAT. J OI.K. 156, BALADE, 111, 329. Cu lingura mă ciocăneai, Măselele-mi fărimai Şi beam lapte singerat. folc. olt. — must, iii, 778. <> Fi g. Războiul c bici groaznic, care moartea îl iubeşte, Şi-ai lui sîngeraţi dafini naţiile îl plătesc, ale-xandrescu, m. 16. Jar din sădirea sîngerală, Citea o dragoste de fală. isac, o. 32. 3. Fi-g. De culoarea sîngelui (I); roşu (aprins); sangvinolent (2), sîngeriu, singeros (I G), (învechit şi regional) sîngios (â), (invecliit) singeratic, (regional) singiu. 8283 SÍNGEIíATEC — .1.023 -* SÎNGERlC Spre asfinţit ■ multă vreme tarea rămîrtea sîngeiaiă. SADOVBANCI, O. VI, 611!, cf..»L, I>M, DEX. ■i. (Popnlar; Ucspre vito) Orc şuieră de stnitc (fi). O vacă a murii, sîngerală, una a murii di: hălrineţe. stăn'oiu, c. i. 81,' cf. m,, dm, df.x. Boierul. . . un mers la grădinăriţi să nadă... ee-i lipseşte cerbului ele. jiu poşte? Ponte iui-1. (ui a pa ta vreme şi poate că-i singerat. sbieka, i>. 176. Vita sîngerală îndată îşi vine in fire şi începe a minca. şj:z. Jir, 148. I las sinye ele la ureche dacă-i sinqerală. aj.r i 1 800/730, cf. ib. 1 800/158, 164, 786, 835, a iu 17. O (Substantivat, n.) Slobozi singele din urechile oilor bolnave, eind sufer de singerat. precup, p. 16, cf. h v 423, vjt 35. l-ani tăiat de singerat. alr i 1 800/746, cf. ib. 1 800/768, 770, 776, 782, 880, 932, 934, 954, 960, 980. — PI.: sîngeraţi, -te. — V. sfnyera. SÎNGKRÂTUC, - adj. v. sîii<|ernl)0. SÎ\:Gi’.ItAii-Ă adj. (învechit) J• Singeros (I i). Cină singeralecut zeu il strivea pe Perifas, Aterie Cuşma tui Hades şi-a pus să n-o vadă puternicul Ares. mxjrnu, i. 110, cf. di., dm, dex. «$• Fi g. Sabie, fier singcralec, spre necinste închinai, beldiman, o. 68/3. Făcea să-l asculte toţi numai cu un semn al sîngeralieei sale miini ? heliade, l. B. i, 46/20. Dar dreptatea provedeniii n-a pulut îngădui Gîndul său cel singeralic să se poală săvirşi. negruzzi, s. i. 117. 2. Sîngcros (I 2). Împinge armăsarul său preţulin- denea unde lupta este mai sîngeralică. heliade, l. b. i, 221/8, cf. id. o. i, 201. Militari ce s-au intimplal să fie de fală la bătăi foarte sîngeratice spun că niciodată n-au văzut o privelişte mai grozavă, cn (1836), 621/5. Se amestecară. în zbuciumă/iţe cele sîngeratice ale statului, fm (1842), 230V17. Un război. . . mai cumplit, mai furios, mai singeralic ca războaiele cu arme. jip/escu, ap. TDitc. Ca oastea pornind la război singe-remic Armele lui îmbrăca, miiknu, i. 199, cf. di., dm, DEX 3. Fig. Sîngerui. .Se văd siugeralicii munţi de aburi, îmbinaţi de murindul joc al soarelui, boj.liac, m. 48/1. 4. Singerat2 (1). Emoroidele se impari in. . . uscate sun săei şi în sîngeratice. cohnea, e. i, 11/22. 5. Sangvinele»! (2). Cf. vauan, v. — 1 >\..: sîngcruHei, -ce. — Si: (învechii) sîn(|eiiilt'f, -ii adj. — -)- suf. -alic. SiKGEKĂlOK, -OÂIUî adj. (luvcchit; astăzi rar) Singerat2 (!). La multe bube. . . nu sc poale găsi lesne urteria sau vena cea' sîngerătoare, ea să se poale lega şi or.ri sîngerătură. episcupescu, practica, 505/9. Fistulele... sini de două fetiuri: sîngerăloa/e şi uscate. cornea, e. i, 12/9. Dar fruntea lui sîngerăloare Încet, încet spre piept cădea, coşnuc, F. 132, cf. dm, dex. -O Fi g. Din această situaţie rezultă mai întii o stare de umilire. . . care devine sîngerătoare pentru cei tare cugetă şi simt. ibrăileanu, sp. c.n. 73. — Pl. : singerălori, -oare. — Sinijcra -f sol'. -Stor. SÎiVGKIIĂTURĂ s. 1. I. (învechit şi regional) Sîn-gerarc (I) ; (concretizat) rană din care curge singe (I). Seorbulul esie... mai vîrtos eu durere de.gura şi cu sîngerătură de gingii. piscupiîxcu, o. 292/8. Sîngerui ura... este 1' i g. Lram alît de nefericit.. . toate singerăliuilc inimii mele se redesclu'seru. BAHONzr, m. 61.1/29. -v» (învechit) Boala sîngerăturii stomacului = heinatcmoză. Cf. EFISCUUESCt!, practica, 260/11, ursu, t. ş. 216. + (Regional) Urmă de singo (I) pe care o lasă-vina- tul rănit (Gologanii — Focşani). Cf. ciuest. v/38. Iepurele, cela c lovit bine, se cunoaşte după sîngerătură. ib. 2. (Regional) Singe (G). Cf. Ai.uxr, w., şăinjeanu2, resmerită, d., cade, scriban, d., ii i 73, ciiest. v 167/3, 15, 17, 40, 44, 65, 68, 73, 84, 91, 94, 99, glosau reci. (Prin Mold. şl Transilv.) Operaţie prin care sc produce o «Ingerare (1) la urechea unei vite sau, mai rar, deasupra ochiului pentru a o vindeca de sînge (fi). Cf. ciiest. v 167/32, 45, 49, 53, 54, 69. — PI.: sînyerături. ' — Sincera + suf. -ăia răi. SÎ\GEI!EÂÎĂ s. f. (Regional) Singe (6) (Ibăneşti -Drăgăşani). Cf. ii xi 80. — PI.: sîngereli. — Sîih|era -|- suf. -cală. SÎNGEREASĂ s. f. (Bot.; regional) Sorbestrea (San.guisorba officinalis). Cf. borza, d. 155. — PI.: singerese. — Sînger -f sul', -ectsă. SÎNGEREL s. m. (Bot.; regional) Stnger (1 a) (Cor-nus sanguinea). Cf. panţu, pl., cade, borza, d. 52, dsh. — Pl.: sîngcrci. — Sîjiţjer + silf. -el. SÎNGERET s. rn. v. stiijjerelc. SÎNGEREXE s. rn. (Transilv., Ban. şi prin Olt.) Un fel de ctrnat preparat din carne grasă de porc, limbă, inimă, plămîni etc. amestecate cu singe; (regional) singeoi, gîlbas, groiz:ă, măietic, păsătic, pungă (IV), tişcă, vireş. Cf. anon. car., budai-deleanu, lex., i.b, polizu. Tot aici se află şi cămara cu slănină, c.îrnali, singereli ele. înşiraţi unul lingă altul, r (1887), 246, cf. ddrf. Slngereţi uscaţi, păshedi în unsoare ca să ţină mai mult. liuba — iana, ap. cade, cf. aeext, w., tdrg. Să ia din mîna lui Toma... iot ce alegea meşterul pentru eartaboşi, sîngereli, iobe. agIrbiceanu, s. 173. Pe masă. . . cirnaţii şi sîngereţii proaspeţi răs-pîndeau un miros cald şi pătrunzător, beniuc, m. c. j, 344, cf. di,, dm, h xviii 140. Era. . . curechi cu clisă şi. sîngereli; era carne friptă de purcel, reteganul, p. i, 65, cf. citest. viii 10/2, 5, 42/2, 33, corn. din fădimac — lugoj şi din timişoara, alr ii 4 136/833, ALR SN IV li 1 124, A III 13, IV 2, porţile de fier, 141. + (Transilv. si Munt.) Caltaboş; p. g e n e r. salam: cîrnat. Cf. .alr i 747/12, 24, 63, 65, 69, 75. 77, 79, 80, 85, 87, 90, 96, 103, 107, 109, 116, 118. — PL: sîngereţi. — Şi: sinrferet (alr sn iv Ir .1 124/250), sîn(|ărete (ib. h 1 124/310) s. ni. , — Sîiificr + suf. -ele. SÎj\tGEI!ÎCĂ s. f. (Bot.) 1. Numele a trei plante din familia cariofilacee: a) mică plantă erbacee, de culoare cenuşie-vcrde, cu frunzele lineare, cillate la bază, cu flori albe-vcr/.ui, lipsite dc corolă; (regional) sinccriţă (Seleranthus perennis). Cf. hh.andza, fi... 204, ghiccescu, fi.. 140. Un fel de gajul ie mică... umblînd încetişor încolo şi-neoace şi căiulindu-şi nutreţul, care constă din sucul unor plante ca sincerica. marian, I\S. 464, Cf. TDRG, PANŢU, PI.. 277, CADE, DL, DM, borxa, n. 157, M. d. enc., dex; I») (regional; în forma sincericu) bimiiana-siirpăUini (Scleranllius annuus). Cf. orkcescu, fl. 131, cade, borza, D. 157; c) (regional; in forma sincer ied) reciorică (Uerniaria glabra). Cf. borza, o.. 83. 2. (Regional) Sorbestrea (Sanguisorba officinalis). Cf. borza, ». 155. 3. (Regional) Mcişor (I e) (Vigilaria sanyuinalis). Cf. BORZA, D. 60. — Si: (regional) slneerică (p.orza, d. 157), sinccrîcă (id. ib. 83, 157) s. f. — Stii||cr -|- suf. •-¡că. 8293 SÎNGEUIT — ttiU — SÎNGEROS SÎNGERÎTs.n. (învechit; în cutuma funciară din Moldova) Dreptele proprietate asupra nuni teren dobîndit de o persoană ta urmare a îngropării unui mort descoperit pe acel teren şi neîn;;ropat la termen de fostul proprietar. în uiiile clin vechile mice ale ţerei dc prin secolul al 10-lea..., se. vede un litiu vechi de proprietate de pămint in Moldova sub numire, de „singerii“. uricariul, xm, ii. + (învechit) „Pedeapsă dc sînge“'. budai-deleanu, lex. (învechit) „Dajtlie, plată pentru sînge“. i. golescu, c. — Sînge + suf. -ărit. SÎNGERÎU, -IE adj. De culoarea sîngelui (1); roşu aprins; sangvinolent (2), sîngerat3 (3), slngeros (l 6), (învechit) singeratic (3), (regional) sîngru. Chioşc de lemnărie . . . pardosit cu lespezi de marmoră singer ie. odobescu, s. i, 139. Creastă singerie, coadă cu pene albe şi roşii, macedonski, o. iii, 53. Se ouă şese pîhă la opt ouă albe şi împestriţate ca pui singenii. marian, o. ii, 154, cf. DDRF, GIIEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, w., şăineanu2, tdrg. Ochii lui ardeau tulburi, cu reflexe singerii. agîrbiceanu, s. 307, cf. pascu, s. 221,.resmeriţă, D., cade. I se vedeau... păienjenişurile vaselor singerii din obrajii căzuţi, camil petrescu, p. 213. Nişte lumini roşii, ce aruncau... raze singerii. vissarion, B. 299. Avea din naştere. . . intr-un obraz o pală mare singerie. voiculescu, p. i, 175, cf. scri-ban, d. A doua treaptă a stranei . . . toală-n sculpturi de aur şi velur singer iu. arghezi, b. 28. încleşlă pumnii ... cu albuşul ochilor... singeriu. c. petrescu, a. r. 175. Să-şi toarne in pahare Din vinaţul singeriu. paras-ciuvescu, c. ţ. 77. Vitralii colorate prin care pătrundea o lumină singerie. vinea, l. i, 108. îl intimpină triumfător, fluturtnd in aer o carte cu scoarţele singerii. tudo-nAN, r. 49, ci', dl. Inima mi-i pom împovărai De rodii singerii. isanos, v. 387. Terenul de sport acoperit de zgură singerie. t. popovici, se. 557, cf. dm. Cărţi şi manuscrise învelite in piele singerie. barbu, princ. 129, cf. m. d. enc., dex. -v- F i g. Din bucătăria de vară curgea în bătătură o apăraie dc lumină singerie. dan, u. 51. Amurgul se prăvăli singeriu. stan cu, ş. 39. Poemul ăsla zurbav şi candriu, Dospii virtos in ciocul singeriu. deşliu, g. 17. L-a arătat mulţimii, care se înghesuia să vadă, foindu-s.e in apa aceea singerie a asfinţitului. lănchXnjan, c. ii, 492. ^(Adverbial) O scară de lemn vopsit roşu singeriu. pas, z. i, 109. + Amestecat cu sînge O), care con (inc sînge; sangvinolent (1), (învechit şi popular) singerat3 (2), (învechit) singeratic (5), slngeros (I 4). Spulă singerie. DSR. — Pl.: singerii. Şi: (învechit şi regional) sînye-niii, -ie, sînji'uiiii, -ie (valian, v.) adj. — Stnyer + suf. -iu. SÎNGEHtiVD, 'A adj. Care sîngerea/.ă (I), din care curge sînge (1); singerat3 (I), (învechit) singeratic (4). Ar fi lăsat sîngerindul meu trup la uşă. hiusoyercihi, a. 5/62. .Cu ochii plini de lacrămi reţinute, cu buza singcrîndă. brăescu, v. a. 31. Cazac rănit dc moarte Cu singcrîndă rană. pii.lat, p. 39. liste bălul melodic şi crunt, prefăcut intr-o carne singerindâ. cXliniîscu, c. o. 290. Nişte urme singerinde de ciomag pe cure majoritatea le purta pc frunte, bogza, a. î. 534. S!ă neclintit, gindilor, trist, cu buzele Singerinde. v. rom. mal 1954, 178', cf. ni., dm. Descopere pe pulpă o diră roşie, sînge-rindă. t. popovici, si-;. 281. Adesea, in timpul ninălorii, vedem vînă.lorii cu falca, umflată, singcrîndă. vîn. pesc. noiembrie 1961, Î5, cf. dex, dsr. F l g. Ordinele crude ce le da, le da cu inima sîngerîndă. giiica, k. 528. Fiecare îşi purta rana sîngerîndă sau tămăduită. D. zamfirescu, a. 4. Mantii Gorjului se arătau in zarea singcrîndă. galaction, o. a. ii, 47. Aperi cc-n noi e poveste Ce n-are nevoie dc scut, Amintiri singe-rin.de de, ghimpi, bla.ua, poezii, 385. Dc jos aburesc singerinde băltoace, tiieodorkscu, c. 28. <0> (Prin lărgirea sensului) Sub un lei in laturi dc această şenă sînge- ri nd& era un războinic... rănii de moarte, helia.de, l. B. 7, .147/22. — Pl.: singerînzi, -de. — V. sluyera. SÎN GEROS, -OASĂ adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre, oameni) Care este înclinat spre cruzime şi vărsare de sînge, care are instincte de omucidere; (despre manifestări ale oamenilor) care se caracterizează prin violentă, brutalitate şi cruzime; (astăzi rar) sangvinar, (învechit) sangvmic (4), singeratic (1), sireap (2), (învechit, rar) singer (4). V. aprig, aspru, barbar, brutal, c 1 i n o s, c r î n c e n, cru d, crunt, feroce, fioros, hai n, n ă-silnic, necruţător, neînduplecat, ne-îndurător, nemilos, pogan (2), rău (AII), sălbatic (II 4), s ălbă ti co s (3), violent. Bărbaţi singeroşi, feriţi-vă de mere l psalt. 290, cf. coresi, ps. 380/10, anon. car. Gaia a săvîrşi ţoale poruncile lui cele nedrepte şi singeroase. pleşoianu, t. i, 147/19. Să ne temem de neinoăţălură, căci ea este izvorul unor rătăciri adesea cumplite şi singeroase. cn (1836), 591/51. Mulţi sini ca nisipul mărei, Mulţi ca ghearele muslrărei înlr-un suflet păcătos, Intr-un cuget slngeros. alecsandri, p. ii, 15. Jocul de arme . . . nu se poate aplica şi geţilor, un popor... mai puţin violent şi slngeros. pÂrvan, g. 145. S-a ţinui de canini, denunţîndu-l lui Gin-Ali, sîngerosul mare vizir. bul. com. ist. iv, 1,2. Sint încurcături in viaţă pc care numai geslul final, liolăril, sîngeros, le poale limpezi, o. m. zamfirescu, m. d. i, 180. L-a căutat multă vreme, cu ginduri singeroase şi muşeîndu-şi pumnii, sadoveanu, o. vii, 338. Acea stradă a Iaşilor... evocă numele unui sîngeros voievod al Moldovei, id. ib. xix, 100. Ai fi zis că are suflet sîngeros de casap, tudoran, p. 131, cf. dl, dm. PoeLul a făurit un simbol al urii împotriva tiranilor asupritori şi singeroşi. românia literară, 1970, nr. 95, 7/1, cf. M. D. enc., dex. "O F i g. Căci Odin părăsise dc gheaţă nalla-i domă, Pe zodii singeroase porneau a lui popoară. eminescu, o. i, 91. în acea sălbăticie de pustiuri onduloase... Uit o viaţă amărîlă de ultragii singeroase. macedonski, o. i, 28. Eu port pe a mea frunte coroana singeroasă De visuri chinuite ce groaznic mă apasă, petică, o. 126. A străbătui cu aneooinţă singeroasă drumul de la indiferenţă la admiraţia uimită, constantinescu, s. ii, 534. Banii... daţi undeva la vreme... aduceau singeroase dobinzi. barbu, princ. 80. + (Rar; despre producţii beletristice) Care este dominat sau axat pe ideea de crimă, de forţă, de brutalitate. Afară se znîrcoleau capele multe, sclipeau ochi înfriguraţi, ca o vedenie inlr-o. baladă singeroasă. uebrkanu, p. s. 314. 2. (Despre acţiuni, evenimente ctc.) Care este însoţit de măceluri sau de vărsări de sînge; care este plin de cruzime; (învechit) singeratic (2). V. abolii inab i 1, a p r i g, a s p r u, crince n, c r n d, c r u u t, c u m p 1 i t, cutrc m urăt o r, f ioro s, g r o a 7. n i c, î n d î r j i t, î n f i o r ă t o r, înfricoşător, 1 n g r o z 1 t o r, i n s p ă i iii i n t ă t o r, ni a c a b r u, m o n s t r u o s (:l), v i o 1 e n t, z g u-(I li i t o r. Cile şi cile războaie grcale .şi bătăi singerousc făcuse intre dinşii. c. c.antacuzino, cm i, .14. Sultanii Ganri al i'.giupetnlui. . . purcese asupră-i ... şi se făcu o singeroasă bătălie, vXcXwîsoul, ist. 200. Bătălia au fost cumplită şi. singeroasă. ist. cahol xii, 27'70. Le spune cinevaşi despre bătăliile singeroase, despre iuţata războaielor, pleşoianu, t. li, 69/15. O asemenea epidemică miasmă sc plămădeşte. . . după războaie singeroase. episcupkscu, practica, 191/.10. Trecu dincoace in. Dachia şi făcind războaie singeroasă bătură pc Decebal. ar (1829), 2203/48. Învinse întru sînge-roasă bălălie pc arhiducal Enric. ca (1830), 353-/17. Atil de singeroasă bătaie s-a făcui mai pc urmă, inc.il. . . îşi rupea veşmintele ca să lege tăieturile ostaşilor, geni-lie, G. 2:11/27. Nu ugiunscră la timp să poală împiedica bălălio cea singeroasă care au urmai, asac.ui, s. l. ii, 8297 ;SlNGEKOS — 1025 — SÎNGldr 7. 103. Făcură mult timp foarte sîngeroasă şi dubitată bătaia, aristia, pi.Xjt. 72/30. Şi cu adevărat era groază a privi această scenă sîngeroasă. negruzzt, s. i, 152.. Tot ce iubea omul acesta mai mult în lume era rachiul Şi lupta sîngeroasă! pelimon, i. 221/15. Se făceau .certe mari, chiar sîngeroase, intre cei ce aspirau la amiciţia sau favorurile sale. sion, p. 432. Aii ştiut a reporta triumfuri pe cimpul luptelor sîngeroase (a. 1868). plr i, 287. O încăierare sîngeroasă. pe un vîrf de slîncâ .se luptă în duel. caragiale, o. i, 15. Múllele şi sângeroasele războaie pe cari au avut a le purta strămoşii noştri. Vlahuţă, s. a. iii, 271. O luplă sîngeroasă izbucni f între numeroşii săi copii, xenopol, i. r. ii, 24. Jurnalele ¡ apărute Cu sîngeroasele lor drame, a.n'ghei, — iosif, j •c. M. ii, 53. Din toată această dramă sîngeroasă eroismul j n-a lipsii, hogaş, dr. i, 28. Noi lupte sîngeroase... i Jn Thracia. pârvan, g. 73. Protestau vehement ca | nu cumua să se recurgă la represiuni sîngeroase. re- j BREANU, R. II, 22, Cf. G. M. Z AM PIRES C U, SP. M. N. I, | 23. Mă întreabă dacă e adevărat că. . . a avut loc o i .revoluţie aşa de sîngeroasă. cocea, s. 63, cf. scriban, ! D. Prin cînlecele lor. . . să înflăcăreze o trupă de răz- j ,boinici şi să-i determine la orice faptă sîngeroasă. vianu, j E. 233. Fapt ce trecu neobservat şi nu fu pus în nici ¡ o legătură cu sîngerosul eveniment, călinescu,' b. i. ¡ .250. în epocile premergătoare sîngeroaselor bătălii, ; .mistica îşi reia totdeauna un rol preponderent, halea, j -s.T. iii, 122. Trecuseră destui ani pesie noi de la sîngcr j .roasele răscoale, stancu, r. a. ii, 344. Înlîmplareâ , aceasta, nu cea mai sîngeroasă, dar una din cele mai j .spăiminlăloare. bogza, a. 1. 202, cf. dl. Năvălirile | ,tătarilor... au sărăcit în lupte sîngeroase ... uri ţ popor de păstori, preda, r. 254. Amintesc proza scurtă ... cu episoade comice sau sîngeroase. ist. m. rom. ir, 124. Omenirea ieşită din sîngeroasă conflagraţie. .. .visa modest la simpla supravieţuire, cinema, 1958, nr. 1, 20, cf. dm. Urmăreau cu inima strîrisă desfăşu- , rarea unor evenimente uluitoare şi sîngeroase. contf.mp. 1970, nr. 1 253, 1/6. Motivul sacrificiului sîngeros. ■ . j .nu egalează în pianul artei balada românească, românia i xiterară, 1970, nr. 91, 11/3, cf. dex. j 3. (învechit; astăzi rar: despre temperamental oamenilor) Sangvin (3); (despre oameni) cu tempera- :ment 'sangvin (3). 'Temperamentul singeros se haracle-.riseşte din dăşteaplă şi lesne .întărilăloare şi aprinză-.toare simţire, episcupescu, o. î. 174/21. T emperamen-.tul... coprinde felul iuţelii haracteru.lui şi este temperamentul cel veninos prea iute, cel sîngeros mai moale. id. practica, XXX1/14. Toate persoanele sîngeroase ..seau care au temperament irilăloriu. . . trebuie să se ferească de băutura [vinului], albineţ, m. 138/25. Oamenii, singeroşi şi bilioşi misluiesc apa mai bine ■ decît cei flegmatici. FĂ'ru, D. 11/12, cf. polizu. Altele visează omul coleric, altele cel nervos şi cu totul altele cel sîngeros. filimon, o. ii, 28, cf. dex. (Rar; despre oameni) Care are mult sînge (J); (Învechit şi regional) . sînglos (2). Era mare, voinic, sîngeros, cu nişle miini de uriaş şi c-un mers greoi, vlahuţă, o. a. 360, cf. DDRF, ŞĂINEANU2, TDRG, RESMEKIŢĂ, £>., CADE, SCRI- :ban, d., di., dm, dex. "v* (Substantivat) îngreuiat .şi moleşit ca toţi sîngeroşii după masă, stă cufundai in fotoliu, vlahuţă, p. 147. Sînge din nas curge celor - singeroşi (care au sînge mult), pamfile, b. 60. + (Re-.gional; despre oameni) Rumen2 fl) (Glimboca — -Caransebeş). Cf. alr ii/i mn 19, 6 938/27. 4. (învechii) Sîngerat2 (I). Cf. i. golescu, c. Trînji mucoşi sau singeroşi. episcupescu, practica, . 373/14. Uilă-te! Şi îmi arată capul singeros, şi capul se uita la mine grozav! negruzzi, s. i, 147, cf. dl, dm, dex. O (Prin lărgirea sensului) Îngrozită a scăpat ■ cuţitul Sîngeros. benitjc, v. 41. + (Har) Sangvinolent Aceste două boale se sfîrşesc pi in curgerea unei zeme gălbinicioase sau sîngeroase din nări. bkezoianu, . a. 574/3. Pe mustăţile zbîrlite şi barba răvăşită dăinuia .un strat gros de spume sîngeroase. voiculescu, p. i, 179. + (Rar; despre ochi) Injectat; congestionat, fOchii săi singeroşi şi sprîncenele cele dese... arătau ; pe omul crud. filimon, o. i, 291. Fosl-au încă la serbare..:. Zmei cu ochii, singeroşi Şi vitejii feţi-friimoşi.' alecsan’diîi, p. ii, 179. Căla cu ochi singeroşi în jurul ei. ii ar i', s. m. 90. Se răsuci cu ochii singeroşi, cercetînd cel mai bun loc de trecere, sadoviîanu, o. ix, 177, Cf. £>L, DM, DEX. 5. Fi g. Ofensator, jignitor; insultător; p. est. foarte grav. Sîngeros ie jurămînlul Ce dă ţoale biruinţei. da vil a, v. v. 44, cf. rbsmeriţă, d. Se credea neîntrecut în cunoaşterea obiceiurilor lumei înalte; nu se piilea înfruntare mai sîngeroasă. M. i. caragiale, c. 16, cf. cade, scriban, D. Imaginea la e sîngeroasă..., e culpabilă într'-un grad de care nu-li dai seama, călinescu, c. o. 96. "v» (Adverbial) ll batjocori sîngeros, analiză imagine cu imagine, dovedind că e uii plagiat, t. pO-povici, s. 97: ti. F i g. De culoarea sîngelui (l) : roşu aprins; sang-vinoîent (8), sîngeriu, singerat2 (3>, (învechit şi regional) si ngios (2), (învechit) sîngeratic (3),(regional) sî.ngiu. Soarele. .. apune roş ca focul Intinzînd pe cea cîmpie O văpseală purpurie Ca un sîngeros veşmînl. alecsaNdri, p. ir, 19. La para sîngeroasă a faclei ce-o înclini Eu văd cum stă deasupra cununa cea de spini. petică, o. 128. întunerecul dinăuntru e dominai d). Emoraghiu asta se întimplu ... la. oamenii sîngioşi . . . urmează slăbiciuni mari. cohnea,e. i, 10/4, cf. polizu, scriban, d. tru (ib.) s. m. — Sin1 -j- Petru (n. pr.). SÎNT, - adj., s. m. şi f. 1. Adj. (învechit şi popular) Sfint (1). Cf. dl, dm, dex, Dsr<. Să fiţi pomeanâ părinţilor ... şi lui Dumnezeu cel sint. teodorescu, p. p. 168. Nu ştii dumiata, sintă maică, de mult au trecut el pe aice? sbiera, p. 84, cf. alr i 613/28, 295. 2. S, m. (Popular; art.) Dumnezeu. Cf. dl, dm, dex, dsr. + (Adjectival) Sfint (2). Cf. dl, dm, dex, DSR. 3. S. m. şi f. (învechit şi popular) Sfint (3). Sîntul bucuros primi îmbierea Şi de-acolea mersă tot călare. budai-deleanu, ţ. 167. Era o mosă întinsă. . . şi de jur împrejur sînţi in haine albe. eminescu, g. p. 41. Din demon făcui o sîntă. id. o. i, 30, cf. dl, dm, dex, dsr. O pus pomană la simt. alr ii/i h 218, mn 2 854/47. + (De obicei urmat de un nume propriu) Sfint (3). S-au limplat la lăsalul sacului de postul sîm Pietrului. n. costin, let. ii, 89/36. Fiind sîntă Măria mare, a doua zi au şezut tot pe loc (Încep. sec. XVIII), mag. ist. ii, 165/17. După sin Chetru stringînd Grigore-Vodă toii boierii... acolo s-au arătat tuturor logodna, făcînd un zăiefet foarte frumos, amiras, let. iii, 166/10, cf. lb. Bătălia se făcu in ziua sîntului Procopic. asachi, s. l. ii, 114. La sin Petru să fie [mălaiul] cit urechile şoarecului.. . căci tot se foce frumos, i. iokescu, ap. tdrg. O să scape el de păzitorii lui, dacă nu de sin Toader. dar de sîn Nicoară tot o să scape, marian, s. r. ii, 35, cf. 112. în poj>or sărbătoarea de la 29 iunie... se numeşte... sin Petru, pampile, s. v. 115. Sîntă Măria mare... este aşteptată cu aceeaşi bucurie, aproape caşi Paşieleşi Crăciunul, id. s. T. 33. Ziua de 8 septem- 8326 SÎNTAH — 1027 — SÎNŢIT bric, cînă biserica nottslră serbează naşterea Maicii Domnului, poporul român o numeşte Sînla Măria cea mică. UI. ih. 36. S-u împlinii anul la sînlă Măria mică şi n-am căpătat nimic. c. pictkesc.u, r. dr. 241, cf. CAi>E, J»., dm, j>k\. Prin jmlul sin Petrului, hjmsan-dri, v. r. 134. Ziua ăe Crăciun şi a de sin Yasile. teo-dorescu, p. v. 68. De sînt Ilie nu se zvîrle cu. mere în sus, că bale piatra cit merele, şez., ap. cade. Spune-mi gura cui o dai? Dă-mi-o mie cu chirir, Pină la siută Mărie, ... Dă-mi-o ... Pînă la vinerea mare. mat. folk. 229. Foiliţă trei lăimîi, Din seara ele sîn Văsii ... S-a slrîns cele de copii. ii). 852, cf. frîncu — r. ANDREA, M. 105. i. S. m. (Regional; la pl.; In forma simţi) Mucenici, v. m uccnic* (2). La simţi se împart, cei 44 ăe brodoşi, ce se fac cu o zi înainte, şi 44 pahare de vin. «orovei, ap. CADE. 5. Adj. (învechit şi regional) Sfint (5). Insemnîn-ăa-să cu sînla cruce, Cuvioşii călăreţi plecară, budai-de-leanu, Ţ. 165. Luna ... sta aninată printre Iurtele Mitropoliei ... acel loc sînt. fh-imon, o. i, 136. Peste viaţa-i inocentă, viaţa lui cea sînlă plană. Lingă dînsa el se roagă, eminescu, o. i, 51, cf. dl, dm, dex. Cruce sînlă, scut ăe rază, îngeraşiul meu veghiează. teodo-hesgu, p. p. 189. + (Despre aştri) Sfint (5). Cf. dl, dm, dex. Eu m-aş ruga la Sin-soare Să ţie ziua mai mare. marian, î. 515. G. Adj. (învechit şi regional) Sfint (G). La om/ii-polcnta-ţi voce extinsu-m-am la domă, J^a sînlul tabernacol, nemărginitul templu, heliade, o. i, 358. Eliad zidea din visuri şi din basme seculare Delta biblicelor virile. KMiNissctr, o. i, 31, cf. dl, dm, dex. Strîngeţi-vă toată viţa şi sămînta Pentru astă apă sînlă. teodo-rescu, v. i'. 383. 7. Adj. (învechit) Nevinovat (2); pur (8). înşivă cu pietrite. vii ziăiţ.i-vă casă e duhului i[ă]ni/re .■¡[ăj/i/fi a răăica. coi>. yok.~ 73r/9. O fecioară-a cărei suflet era slnt cit rugăciunea, eminescu, o. i, 30. — I’i.: sinii, -te. — Şi: '(învechil, şi popular) sîn, sim(, sini, sin adj., s. m. I.al. sanclns. / SfXTAH s. ni. v. şintăr. SÎXTĂYiAItÎ A s. f. (Popular; şi in sintagma Sin lămuriţi mure ) Numele unei sărbători creştine celebrate la .15 atiijust, eindsu organizează, de obicei, nedei (l),tîr-S'uri (I) ctc. ; ; dormi rea Maicii Domnului, v.adorm i-r e. Cu cil csh: postul păresimilor şi al sîniăinăriei diifolo-•si/or, pe ulii este . . . al sîmpielrulni de împotrivă, episctj-i’Esctr, practica, 26/15, cf. tdrg, cade. Pusei pînza, Dcte frunza Ş-o yălii la sînmării. pop., ap. scriban, >>. 1 209, ci. MAT. FOLK. 1 039, JAHRESBER. XIX — XX, :î:î. Anui-i la sintămărie, Mărg oamenii la minăslire, S-or ruga si pentru mine. bîrlea, b. 70, cf. dr. x, 119, ai.r ij/i li 206. -O- Sîntămaria mică = numele unei sărbători creştine celebrate la 8 septembrie, cînd se consideră că începe toamna. CI'. jAiiniwnrcn. xix. —■ xx, 33. — Şi: sintămarii (ai.u u/i I) 206), sîntămăriii (tdro, .t ai hîi.csii i:r . nix — xx, 33), siiilăniărif, siinfămâriii (alr ii/i li 206), sîniiămărip (ii>.), (regional) sîmniiria, suunaria (mat. i'oi.k. 1 039) s. I. — Sînlă (v. sini) f Vi aria (n. pr.). SÎ.VTĂJIAIlil s. I. v. sinlămaria. ' .SlXTĂ.\l/\nÎA s. !. v. sinlHiniiriii. SlVTĂÎIĂ'IMH s. f. v. sînfiimaria. SÎMIOI'ŢĂ s. r. v. scîntiMiilâ. SÎXTiAXA s. f v. sîjiziiini». SÎXTfĂXOŞ suhsl. (Metfional) Roşcovă(1) (Sinnicolau Homăn - Oracle:;). Ci. alr ij 3 661/316, ■ — PI.: ? Cf. magii., s z e n 1. y îi n o s[keny<5r|. SÎNTliJfî s. m. (Popular) Numele unei sărbători creştine celebrate la 20 iulie, care se crede că aduce ploi însoţite de descărcări electrice (şi piatră) şi care este serbată, de obicei, prin nedei (1). Cf. lb, tdrg, SCRIB AN, B, JAHRESBER. XIX — XX, 8, ARII. I'OLli. JH, 155, ALRM ii/i ll 235. — Şi: (regional) si mie Iii (arh. fomc. im, 115), sintilie (a urm ii/i li 235) s. m. — Sînt -|- JJic (11. pr.). ŞÎNTIUfiSC, -IiAsCĂ adj. (Prin Mold.; în expr.) Pere sînlilieşli = varietate, de pere timpurii, care se coc pe la jumătatea lunii iulie (în preajma sărbătorii Sfintul Ilie). Mă zăpslse în grădina lui, la furat, mere domneşti şi pere sîntilieşti. creangă, a, 68, cf. di.. — Pronunţat: -li-esc. — PI.: sînlilieşli. — Sintilie -|- silf. -esc. SÎXTlmĂ s; f. v. sentinţă. SÎXfTIOAV s. m. v. slii(ion. SÎJVITtijV s. m. (Popular) Numele a două sărbători creştine celebrate una la 7 ianuarie, iar cealaltă la 24 iunie. Cf. lb, tdrg, cade, tahresber. xt.x — xx, 8, DR. X 119, ALR Ii/i ll 201. — Pronunţat: li-on. — Şi: slntioăn (jahresber. xix. — xx, 8, (regional) slintion (ai.r ii/i h 201),sintion (dr. x, 119, aiji n/i h 201) s. m. — Sînt 4- Io(îi)j> (n. pr.). SÎNTUl.ÎŢ s. m. (învechit şi popular) Diminutiv al lui sînt (2); (popular) sfîntuleţ (1). Ct. sînt (3). Dară aş! ferila-l-a sîntuletul să se apropie! l.SPIUESCU, L. 47, Cf. DM, DEXj DSR. — PI,: sî.nluleli. -- Silit -j sul', -iilcţ. SÎNŢIÎM12 s. f. (Popular) Sfinţenie (1). Cf. dl, DS».. Lot. a J v. Cu sînfenie = cu sfinţenie, v. s f i ji ţ e n i e (1). El ţinea minte ce-i spusese lă-tînă-său şi se silea să-i. păzească cuvintele cu sînţenie. ÎSMRESCU, l. 42. — Pl.; sîriţenii. — Sînt 4- suf. -enie. SÎNŢf vb. IV. Tran z. (învechit) A hirotonisi’ Să se ordineze sau să se sînţească episcopi. mag. ist. p 58/11, cf. LB. — Prez. ind.: 'sîniesc. — X. sînt. SÎNT Îl’ s. i. (învechit) I. Sfinţenie (I). Cf. scriban, i>. . 2. Sfinţie (3). Cf.' scriban, o. ■— I'J.: sinlii. - Sînt -! sul', -ie. ■ SlVj'ÎRKl s. f. (învechit) Acţiunea de a sin ţi si rezultatul ei, 1.Mirotonisire. Cf. s i n t i. (^f. i.u. 2. Sfinţire1 (3). Hinduiala la prepararea, fierberea şi sinlircii mirului [titlu) (a. 1883). cat. man. i, 570, 3. Tîrnosirc. Cronimta ardeleană mai menţionează încă sintirea mănăstirii Cozi a, sub marele Mjrcca. MASota;, i. c. r, 141, . . . - Pl.: sinliri. ... V. sînlî. SÎYrÎRHS s. f v. simţire. SÎXŢÎT, -Ă adj. (învechit) Hirotonisit Cf. lb - Pl.: sîntiii, -le. V. sin ţi. 8 346 •s ÎNOLEŢi - lôiè — SÎNZIAN SÎNULIiŢl s. n. Diminutiv al lui s 1 ns (14); piepti-şor, pieptuleţ, pieptuţ, slnişor (4), ţiţişoară, (rai-) piepluşor, slnuţ, (popular) ţîlueă. Ci. dsr. — PI.: sînuleţe. ■ — Sîn2 + sur. -ulei. SÎ\ULEŢ8 s. n. Diminutiv al lui s î nJ. O scurgere de strige. . . din ţîţînilc, variţele cele âin afară sau de din lăunlrul lui, ce sînl sînulele, adecă lărgimi ale răspunsului ar Ier iilor în venă. episcupescu, practica, 275/9, ci. 272/20. — PI.: sînuleţe. — Sin4 + silf. -ulei. SÎNTjŢ s. m. (Rar) Diminutiv al lui sin2 (1 4). .Cf. CADE. — PI.: slnuţi. — Sîiia + suf. -ul. SÎNVĂSlA vb. I. T r a n z. (în superstiţii) A face vrăji în ajun de Anul Nou; a ghici, în noaptea dc Anul Nou, dacă doi tineri se vor căsători (sau uu) în anul următor, folosind două boabe de piatră acră puse pe plita încinsă, gr. s. V; 123, com. din fostul judeţ OLT. — Prez. ind. : sînvăsiez. — V. sinvăsii. SÎNVĂSÎI s. m. v. sînvăsiu. SÎNVĂSÎTJ s. in. (Popular) Numele unei sărbători creştine celebrate la 1 ianuarie, care coincide cu ziua Anului Nou. Cf. tdrg. In seara de sînvăsiu se aprinde candela, păcală, m. r. 187. Pusei pînza, Dele frunza Şi-o gătii ele sinvăsii. pop., ap. scriban, d. 1 209, cf. gr. s. v, 123,- dr. x, 119,alr ii/i li 197. — Şi: sinvăsii, sinvăsii (gr. s. v, 123), sîmvasii (alr ii/i h 197), simvăsii (ib.), sînivăsiii (ib.), sîvasii (ib. li 197/272) s. ni. — Sin1 + Văsii (< Vasile, n. pr.). SlNVĂSÎt s.m. v. sînvăsiu. SÎNZALĂU subst. (Regional; cu sens colectiv) Firele de urzeală care nu Încap în spată (şi care se fac ghem, răinînînd pe lingă război); mtnz (.1) (Clica — Reius). Cf. alr i 1 291/305. — PI. : ? — Cf. minzălăn. SÎNZĂIÂNĂ s. f. v. sînziană. SÎNZĂNIOÂRĂ s. f. (Bot.; regional) Sînziană (I 2 a) (Calium verum). Cf. dsr. — PI. : sînzăniocirc. — Sînziană -f- suf. -¡oară. SÎNZÎNJÎ s . f. pl. v. sînziană. SÎNZKNIIÎ s. f. v. sînziană. SÎNZIANĂ s. f. I. (De obicei Ia pl.) 1. Numele popular al sărbătorii religioase celebrate la 24 iunie, d r â g a i c ă, naşterea s f î n t u 1 u i I o a n Botezăto r u 1, v. naştere (11 1); p. e x t. zilele caro precedă sau care urinează imediat după această sărbătoare, simbol al venirii verii şi al florilor. Cf. LB, COSTINESCU, MARIAN, O. I, 3, id. S. R. 111, DDRF. La 24 iunie ..., zi numilă de popor sînzienc sau dră-gaică, femeile nu lucrează, c.andkea, f. 212, cf. 232. Soarele .. . vesel nu răsare decît de două ori pe an: la blagoveşlenie şi la Paşii. Unii adaugă şi sinzienile. pamflle, ceh. 27. Pe la miezul nopţii spre sînziene, se crede că înfloreşte iarba fiarelor, dar numai pentru c.îieua clipe. id. s . v. 97. In zina de sîmzânii (24 iunie) să te încingi cu o lămură de cicoare, cano vei, cr. 63, cf. resmeriţă, D., cade. Am văzul întâia oară la un loc I simpaticele obrazuri ale acestor personagii ... în ziua de I 24 iunie, care se chiamă sînziene. sadovf.anu, o. x, 567, Cf. SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX, DSR, I-l 11 22, 102, iv 97. Numai Ut mie să-mi (lai,■ La sînziene, Două miele. teodorescu, p. p. 41. In ziua de sinziene A m murii cu mare jele. mîndrescu, l. p. 38. In ziua ele sînziene să faci o coroană ...t şi să mergi cu ca în ocolul vitelor, şez. i, 147. La simdziieni Tu ţ-ai pus clonţu-nlri peni. ib. iv, 135, cf. iordan, L: m. 195. Bacă plouă în ziua de sînziene ... se face călbează cu grosul, com. sat. v,- 57, cf. cv 1949, nr. 7, 33. De la Paşti pin’la sînziene O ţăşut d-un crac de izmene. folc. MOLD. i, 274. "v* Nopţi (sau noaptea ) de sînziene — şir de nopţi (sau noapte) din preajma sărbătorii mai sus definite cînd, potrivit unor credinţe populare, se produce o linişte deplină in natură, animalele se string la sfat şi capătă darul vorbirii etc. Vedenii lunecă sub ramuri ca-n nopţile de sînziene. angi-iel, î. g. 38. Comoară fără pară riu-i. Joacă para deasupra, în noapte de. . . sînzăiene. c. petrescu, r. dr. 138. L-am văzut cu puşca de vînătoare... ducindu-se chemai de )pădurile nopţilor de sînziene. teodoreanu, m. u. 326. Joacă fala cosinzeană Ca şopîrle-ri buruiene In noaptea de sînziene. vulpescu, p. 132. + (Regional) Coroană de flori de sînziene (I 2) care se pune pe case sau pe grajduri In noaptea precedentă zilei de sînziene (I 1) (Criştioru de Sus — Vaşcău). Cf. ci-lest, v 178/26. l:ieş-tecare cioban face alîlea sînziene, după numărul vitelor şi le pune sub slreşina poieţii. ib. 2. Numele mai multor plante erbacee : a) (şi în sintagmele sînziene galbene, panţu, pl., simionescu, fl. 140, borza, d. 75, floarea sinticnii, ţiplea, p. p. 116) plantă cu tulpina rigidă, cu frunzele ovale, acoperite pe faţa interioară cu peri, cu flori plăcut mirositoare, de culoare galbenă-aurie, dispuse în inflorescenţe, care, după credinţele populare, ar avea proprietatea de a închega laptele şi de a aduce noroc şi belşug; drăgaică, (regional) sînzănioară, smîntînică, floarea-lui-Sînti-on (Galium verum). Cf. anon. car., coteanu, PL., LB, LM, BRAND ZA, FL. 249, GRECESCU, FL. 269, N. LEON, MED. 65, PAMFILE, S. V. 79, PANŢU, PL., SIMIONESCU, FL. 140, BUJOREAN, B. L. 391, ENC. AGR., DL, DM, BORZA, D. 75, L. ROM. 1967, 1H\ 1, 52, DEX, ŞEZ. XV, 120; 1») (şi în sintagma sînziană albă, cade, suiio-NESCU, FL. 133, ENC. AGR., DM, BORZA, D. 74, M. D. ENC., dex, dsr) plantă din familia rubiaceelor, cu tulpina robustă, cu frunze ovale, aşezate cît.c 8 şi cu flori albe dispuse in panicule; drăgaică, (regional) beteala reginei (Galium mollugo). Cf. grecescu, fl. 270, ds, ENC. AGR., DM, BORZA, D. 74, M. D. F.NC., DEX, DSR; e) plantă din familia rubiaceelor, cu frunze ovale, acoperite pe margini şi pe nervuri cu peri aspri şi cu flori albe dispuse in panicule; răcovină (î),floarea-siîntu-lui-lon (Galium rotunclifolium). Cf. panţu, pl., borza, d. 74, dex, dsr; (1) (regional; şi în sintagma sînziene de pădure, borza, d. 74) cucută-de-pădure (Galium schullesii). Cf. păcală, m. n. 17, borza, d. 74; *) (regional) smîntînică (Galium cruciata). Cf. prodan — buia, F. i. 462, borza. D. 74; f) (regional; şi în sintagmele sînziene roşii, borza, d. 74, sînziene iaşii sălbatice, id. ib.)(GaZ('um purpureum). Cf. păcală, m.r. 17, borza, d. 74; o) plantă din familia rubiaceelor cu flori mari (Galium palustre ). Cf. simionescu, fl. 283 ;li) (învechit şi regional; şi în sintagma sînziană galbenă, cat anele , 31) turiţă (Galium apariţie ). Cf. coteanu, pl. 15; i) (şi în sintagma sinziene de pădure, coteanu, pl. 15, lb, brandza, fl. 245, damé, t. 187, tdrg, păcală, m. r. 17, dr. v, 557, panţu, pl., borza, d. 25, dsr) vinariţă (Asperula odorala). Cf. cade, borza, d. 25, dsr; i) (regional) floare-de-perină (Anthemis iincloria). Cf. borza, d. 20; j) (şi în sintagma sinziene dc grădină, tdrg, panţu, pl., cade, borza, d. 162, dsr) plantă din familia compozeelor, originară din Canada, cu tulpina dreaptă, acoperită cu peri aspri şi flori galbene-aurii dispuse In capitule, cultivată la noi ca plantă ornamentală; (regional) drăgaică, sălcioară, năvalnicul-ăl-marc (Solidcigo 8359 SlNZii AN - io^ă SfRB canaderisis). Cf. borza, d. 162, dsr ; p. restr. floarea acestor plante, lată iasomie, gura-leului... sinziene, măzăricJie. negruzzi, s. i, 101. Slrîngeau smocuri de sinziană şi de sulcină. contemporanul, vi; 98. Şi-aruncă-n mine cu mănunchiuri de sinziană şi sulcină. angi-iel, î. a. 24. Urzicaşi sînzienile apără şi ele casele de trăznet. pamfile, văzd. 80, cf. id. s. v. 79. Se repeziră să-şi culeagă flori: garoafe sălbatice,... sinziene Urzii şi altele ce smălţau finafele. agîrbiceanu, s. 401. E obicei de a se duce flori de sinziene şi la morminte, păcală, m. R. 195. Şi din treacăt, ici şi colo să culegi Sinziene cu tulpinile întregi, topîbceanu, o. a. i, 32. înainte de a insera, culeg sinziene, fac din ele o cunună şi o pun în casă spre răsărit, simionescu, fl. 134. O pasăre argintie. ■ ■ pogorî pe un vîrf de sîmziană. c. petrescu, î. ii, 210. Pe maluri, buchete mari, galbene, dc sînziene alîrnă şi miroase dulce în pacea locului. sadoveanu, o. iv, 130. Cînd toropit priveam prin gene Cum boii se mişcau prin flori de sînziene. bl aga, poezii, 57, cf. dl, dm. Culegeam şi strîngeam sînziene, multe-mul-te. LĂNCRĂNJAN, C. II, 343, cf. M. D. ENC., DEX, DSR, HX 465, xi 259, xvi 146, xvm 168. Frunzuleana sînziene, De n-ar fi ochi şi sprîncene, N-ar mai fi pacate grele. sevastos, c. 103. Din săraca fată albă Cum te-i face ţărnă neagră, Din sprîncene Sînziene, Din mînuţe Flori albuţe. marian, î. 329, cf. şez. xv, 120. Pentru izbituri, boale ce vin des la copii..., întrebuinţează o buruiană numită sinzieni. mat. folk. 699. Cununi de sînziene. FRÎNcu — candrea, m. 105. Frunză verde sinziană, Toi Mărie şi lleană. bîrlea, c. p. ii, 229, cf. chest. v 23/179, alr i 1 954. <0* (Ca termen de comparaţie, cu aluzie la culoarea galbenă a florilor) E ca o sinziană I ciauşanu, gl., cf. mat. dialect, i, 235. Compuse: sînzienc-de-toamnă (sau sînzieue-iilbc) = plantă erbacee din familia rubiaceelor, cu flori albe sau roz dispuse în inflorescenţe (Asperula glauca). panţu, pl., borza, D. 25; sînzieiie-de-imintc (Asperula capilala). borza, d. 25; (regional) sinziană-voinicească= creţu.şcă (Spi.raea ulmaria). panţu, pl., dsr; sinziene-¡jălbenii — (JJalium flaoescens). borza, d. 74; sînziene-rodie - plantă din familia rubiaceelor, ale cărei rădăcini se folosesc la vopsit (Galium mbioides). borza, d. 74. 3. (Bot.; regional) Garoafă (Dianthus caiyophyllns) (Păltiniş — Vatra Dornei). Cf. alr i 1 935/214. 4. (Hol.; regional) Sunătoare (Hgpericum perforatum) (Pcştişam — Tirgu Jiu). Ci. alkm sn ii h 464/836. . JI.‘ (Popular; la pl.) Iele. Noaptea, toate stihiile năpădesc pe mine... dracii din tău, drăgaice, simzic-nele, sIrigile. alecsandm, t. 616. Spuie-ţi sînzienile Ce mai fac poienele. cazimir, p. 98, cf. dl, dm, dex, nsu, alr i 1 402/815. — Pronunţat: -zi-a-, — Pl.: sînziene şi (regional) sin- zieni. — Şi: (popular) sinzîiănă, snnzi»nă, sinziană s.f., (învechit) simzelenii (jauresber. v, 334) s. f. pl., (regional) shizăiănă s. 1, sinzene s. f. pl., sîuzcnie (pamfile, s. v. 79) s. I., sinziiăn (alr îl 954/402, pl. sînzîieni) s. in., sîn/.iiiână (c.thac ii, 339, brandza, fl. 249, jahriîs-mai. v, 334, pamfile, s. v. 79, borza, d. 287, alr i 1 954/65, 131, 136, 138, 278, 978) s. f., sin jnoăm: (bra.n- dza, VL. 249, şuz. XV, 120) s. I. pl., sîntiănă, sîmi-¡mă (borza, d. 75), simzîiiină s. i., simzeiene (alr i 1 954/90), sîmzenii s. f..pl., simzoiănă (ib. 1 954/ /170) s. f., sîmziiiene (c.adk), sfinjene (uokza, d. 75), săii/.uienn (jahrksiikk. v, 334), siinziene, siimziieiie (alr i 1 954/90) s. f. pl., simzmăiiă (păcală, m. r. 195, alr î 1 954/136, 138, 160, 988), sinziană (alr r 1 954/93) s. f., zinziiene (ib. 1 954/109) s. I. pl. — f.at. snwlns ii ies ioliannis. ,SÎ:V/îliV\ s. ni. v. sinziană. SÎ\'/ÎI.V\Ă s. i. v. sinziană, SÎNZUI VXA s. f. V. sinziană. SÎOÂT s. n. v. suliat. SÎI’IT s. n. v. sipet. SÎPTÎR adj. v. snlt li re. SÎPŢIRA vb. I v. swbţira. SÎPŢÎRĂ adj. v. subţire. SÎPŢÎRE adj. v. subţire. SÎPŢIRia, -EA, -ÎCĂ v. subţirel. SÎPŢÎOÂRĂ s. f. v. subsuoară. SÎPŢUOĂRĂ s. f. v. subsuoară. SÎPURĂ vb. I. T r a n z. (Regional; complementul indică bucăţi de lemne) A tăia oblic la capete pentru a se putea îmbuca unul cu altul. (Pi e f 1. pa s.) Capetele braţelor caprelor se sîpnrcază, adecă se taie oblic, ca să se lipească bine. pamfile, i. c. 421. — Prez. ind. : sîpurez. — Etimologia necunoscută. SÎRB, -Ă s. in., s. f., adj. 1. S. m. şi (învechit şi regional) f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Serbiei sau care este originară de acolo; (la m. pl.) populaţie care trăieşte în Serbia; p. g e n e r. iugoslav; (învechit) sîrbac. V. sîrbotei. Merg oamenii la besearecă cari sint. unguri sau rumâni, au sîrbi. coresi, ap. gcr i, 25/24. Doamnă-sa Elena, fiind sirbă. . ., cil mina ei au scris carte la împăratul Suliiman (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 173/12. Venisă 3 sirghi ce fusesă chesăgii la Duca-Vodă aice tn ţară. neculce, l. 95, cf. anon. car. Nu numai acest neam, zic mulţi, că au venit, ci şi bolgarii, sîrbii. . ., ungurii şi alte neamuri.c. cantacuzino, cm i, 10. Au avut agiutori Mircea-Vodă.. . oameni de neam mare, sîrbi, cu oşti subt mina lor (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 95/23. Nu numai moldovenilor au dat muscalii bani la acea vreme, ce şi leşilor şi muntenilor şi sîibilor (a. 1750). bul. com. ist. iv, 55. [Sarea] să trece la sîrbi pînă la două şi jumătate milioane [ocale] (a. 1811). doc. ec. 127. Călăraş, dorobanţ, sîrb sau orice fel de slujitor ar fi, să aibă ascultare de slarostea (a. 1824). ib. 312, cf. lb. Jar şerbul şi bulgarul, De-şi simte scăpălareu şi jugul, scoală arma. heliade, o. i, 255. Nişte sîrbi trecînd pin Ţara Românească şi ajlîndu-se lîngă o ocnă de sare se mirară cum răsare sarea din păminlul nostru (a. 1870). gcr ii, 365, cf. ddrf, phixippide, p. 160. Sîrbii, bulgarii, românii. . . alcătuiau acele zidari concentrice pe cari turcii trebuiră să Ic spargă spre a pătrunde în cetatea europeană, xenopol, i. r. iii, 76, cf. babcianu. Greaca ursuză şi sanchie..., sîrba haină şi dîijă. M. i. caragiale, c. 51, cf. cade. Grădinile sîrbilor erau aproape pentru cei flăminzi. g. m.. zam-. firescu, sf. m. n. i, 16. Plutonierul, era un băiat tînăr, frumos, un sîrb cu care era prieten, dan, u. 147.. Ar rezulta, deci, că regiunea locuită de aceşti sîrbi se întindea imediat la vest de Romanaţi. iordan, t. 301, cf. scriban, D. Români, unguri, saşi, sîrbi şi alte naţiuni să conlocuiască paşnic laolaltă, călinescu, c. o. 195. Se ştie numai ce s-a întîmplal cu sîrbii. din Jianal. blaoa, h. 177. Sîrbi: şi grecii mai aveau un rost-să se omoare pe aici, dar englezii? nou za, \. î. 330. Peste Dunăre, la sîrbi şi la bulgari, pas, l. u, 74, cf. ni., dm. Ne aşleaplă toi Balcamil..., sîrbii, bulgarii, croaţii, românia Lrrr.iîARĂ, 1969, nr. 20, 14/2, ci. m. n. enc., dkx. I’ecioraş de sîrb. şuz. în, 65, cf. aliîxici, i.. p. 217. Stăncuţa din Bcligrad. . ., Fală de sîrb bogat. mat. folk. 114. /I pierdui, sîrba zioelca Şi-i arde obrazu ca sfecla, ib. 442. Nu sări, fată,-n grădină, Că le iau sîrbii de mină Şi te poartă prin grădină, Să se facă ceapa hună. pamfile, c. t. 169, cl\ Ar.it u 6 003/172, 192,723,727, 784,812,872. 2. Adj. Care aparţine Serbiei sau sîrbilor (I); privitor la Serbia sau la sîrbi; originar din Serbia; p. g e n e r. iugoslav; sîrbesc (2). Scriitorului serb al actului, chiar dacă. ar fi ştiul româneşte. . ., i-arfi. lipsit mijlocul de a reprezenta acest sunet, pmii.ipptde, p. 19. cf, şăineanu3. Ţarii bulgari şi sîrbi... au slat şi ei de 8373 Si IVB 1030 — SÎBBKSC pază Ia acest chivot, iorga, c. i. iri, 8, cf. resmfjuţă, r>. Primul era bulgar, iar celălalt sîrb. o. M, zamfirescu, m. u. i, 244. în. limba sirbă, accentul s-a mutai pe silaba, anin ioară relei care a fost accentuată în vechime, graur, i. i.. 56. înoată limbile sirbă şi germană, ist. i.it. bom. ii, 103. Sosesc nişte ţărani sirbi. cinema, 1968, nr. 6, V.. Au rostit cea mai. mare parte a replicilor in limba sirbă. flacăra, 1969, iir. 4, 28. + (Substantivat, i.) TAmba vorbită de sîrbi (O sirbeşte (1). 3. S. f. (Adesea ari.) Dans populai- românesc, cu rit in vioi, care se joacă dc obicei cu dansatorii prinşi in cerc; melodic, după care sc execută acest dans; (regional) s'irbeasa (v. sî-rbes c 1), slrboaica (v. s i r 1) o a i c 3), sîrbsca. Jar de marşuri mi-e cam scîrbă, Tragcti-mixi mai. bine-o sirbă. coşbuc, p. i,- 329, cf. şXineanu2. Pin şi Popa trage sirba, Cu creştinii laolaltă! iosif, patr. 28, ci. tdrg. începu numaidecil o sirbă. aoÎkbiciîaîîu, a. 118. Au început apoi şi. ei a sirbă domoală. . . şi jocuri înalte de doi. eungianu, c. 37, cf. bf-smebiţă., ix, cade. Vorbeau toii oăală şi urlau cinlece, cînd na jucau sîrbci în jurul mesei. c. M. xamkirescu, m. d. i, 31. Ţigani cu ochi dc viezuri. . . Arcuşul fulgerînda-şi pe sirbele din scripci. eksnea, vers. 3. A începui muzica să cinic o sirbă. vlasiu, a. p. 361. împricinalii capătă licuri nervoase, au nostalgii săllăreţede sirbă şi bălaia, teodoreanu, m. iu, 123, cf. scriban, D. Din fluier cc să iasă, oricil de bine cintă, Mai mnlt ca o bătută in praf şi-o sirbă frînlă? arghezi, s. p. 95. Jucau cîlcşitrei o sirbă fantezistă in.jurul mesei. călinescu, o. i, 248. Auzeau muzică de dans. Jaz, valsuri sirbe şi bătute, stancu, b. a. ij, 224. Un cerc de tineri sc invîrleau înlr-o sirbă îndrăcită, scinteia, 1953,nr. 2 797. Ca să se incălzcască, sălta in ritmul unei scirbe pe care o îngina, abia şoptit, v. bom. februarie 1954, 242, ci. di<. Izbucniră apoi zgomotos sirbe şi hore. preda, b. 237. Lăutarii îşi acordară instrumentele şi-ncepură o sîrbă pipărată, v. rom. mai 1958, 49, cf. dm. Printre feciorii care jucau sirba. . . se afla şi. Indiciu Susan, lăncrănjan, c. hi, 44. Mai şonlic şi mai cu scîrbă Vata sc îiwirlc-n sirbă. vulpescu, j*. 134, cf. M. d. enc., dex. Şi halim pieiora-n loc Si facim sîrba cu joc. folc. moi.o. 11, 347. Dc hei zile na tnănînc Şi pe fală nu mă slric, Numai sirba joc şi. strig. id. ib. 460. *0- (Urmat de determinări care indică variante ale dansului) Sirba ardelenească, vabonf., w., cf. id. .ioc. hom. n. 116. Sîrba Banalului, id. u., cf. id. joc. bom. n. 116. Sirba Bucureşliului. id. d., cf. id. .ioc. rom. n. 1.17. Sîrba bulgărească, id. n., ci. id. .ioc. bom. n. 117. Sirba ca la Gorj. id. d., cf. id. joc. rom4n. 40, 117. Sirba ca la Mehedinji. id. d., ci. id. joc. hom. n. 1.17. Sirba ca la Orăşlic. id. d., cf. id. joc, rom. n. 118. Sirba călitşerească. i d. ij., cf. id. joc. rom. n. 117. Sirba ciobănească, id.ii., cf. id. .i. H. 45. Sirba crfiioveancă. id. d., cf. id. joc. bom. n. 118. Sîrba din căruţă. id. cf. id. joc., rom. n. 119. Sîrba din cimpoi. id. »., cf. id. joc., bom. n. 119. Sîrba dogarilor, pîrvi-scu, c., cf. varonjî, d., jd. .ioc. bom. n. 120. Sirba dreaptă, id. o., cf. id. joc, «om. N. 120. Sîrba fetelor, id. o., cf. id. Joc. hom. n. 120. Sirba florărcscloi. id. n., cf. id. joc. kom. n. 120. Sirba fluierată, id. d., cf. id. joc. bom. n. 12(1. Sîrba ţ/arofifei. id. r>., cf. id. joc. urai. n. 120. Sirba horă. id. o., cf. id. joc. kom. n. 120. Sîrba lăutarilor, id. )>., ci. id. joc. rom. n. 121. Sirba lui Barba Lăutarn. id. »., cf. id. •ioc. bom. n. 121. S’irba lui Dinicn. id. d. Sîrba tui moş Teacă. j. cn. i, 155, cf. vaboxe, id. joc. kom. n. 122. Sîrba marinarilor, id. j. B. 46. Sirba mireselor. id. n. Sîrba mîndrulilii. id. i>., cf. id. joc. bom. n. 123. Sirba moşilor, i. cr. j, 155. Sirba nouă. varone, ij., ci', id. joc. rom. n. 123. Sîrba pâ bălaie, varo.nk, 0., cf. id. ,T. B. 46. Sirba liniarilor, id. joc. kom. n. 125. Sirba urşilor. id. 0., cf. id. .toc. bom. x. 125. Sîrba veseliei, id. o., cl. joc. rom. n. 126. Sîrba zidarilor, id. n., ci. id. joc. bom. x. 126. A. S. m. (Impropriu: prin Munt. şi prin Oii.) Bulgar. Cf. scriban, d. 1 209, ubmsx n h 703. 5. S. f. (Regional) Vestă (Covasna). Cf. albm sn vii ti 1 004/192. (». S. oi. şi 1., adj. (Popular) (Oaie sau rasă de oi) ca coarne mari, eresc-ule in sus sau răsucite in spirali şi cu lina seurlă, de culoare cenuşic-roşcală sau . neagră. Cf. muba — iana, m. 1,11, diaconu, t. 37, cade, stoian, pXst. 63, ii vii 406, xi 273, com. din bkan — zXnNHsn, cUES'r. v 67/2, 23, 24, 47, 82, 83, 84, 76/4, 73. 7. S. m. Numele popular al stelei- Alcor din constelaţia l.’i-sa Mare. Lingă boul de din cea, e altă stea mică (Alcor); aia-i sirbul eu boul dc ureche, pamfii.e,'cer.189. iî. S. I'. (Kegional) Numele, unei flori nedefinite mai de. aproape. (Micloşanii Mari — Cîmpnlung). Cf. H ix 306. — PI. : sîrbi, -e. — Şi : (rar) seri», -ă, (Invcchit) sirl», -ă s. în. şi f., adj. — Din ser. srli. Sl.KHĂC,'Ă s. în. şi f. (învechit) Sîrb (1). Un sirbac au amăgit pe. un rusnae. cantrmir, ap. hem 1 006. — Pl. : sirbaci, -ce. — SSrl) -|- suf. -ac. SÎUBĂRÎE s. i. (Prin nord-estul Olt. şi prin vestul Munt.). Grădinărie dt legume (cultivată de sirbi -i); (regional) strbie (2). Cf. scatBAX, »., h iv 86, ciau-şanu, v. 196, id. oi,. Pl. : sîrbării. — Sîrb -f- suf. -arie. SlRRCA s. f. (învechit, rar) Sii'boaică (2). jJ nam n a lui Şărban-Vodă, sîrbeă de felin de la Niropol (sfir-şitul sec- XVII), mag. tst. ii, 126/12. — Pl. : sirbee. — Din ser, si-bUa, srpka. SÎKBÎiSC, -E.VSC adj. 1. Cure aparţine Serbiei sau sirbilor (I); privitor la Serbia sau la sirbi; originar din Serbia; p. g e n e r. iugoslav; sirb (2). Sco-iind Miloş un cutii, de cele mari sîrbeşli, l-au jungheut (începutul sec. XVIII), mau. ist. j, 94/7. J)oamnu-sa Elena, fiind. . . jală de despot sirbe sc, cu mina ei an scris carie la impăralui Suliimun (începutul sec. X V 1 U). ib. 173/12. S-au timpi al nu numai dumisalc peri re,... şi. . . a ci/ina boieri munteneşti si sirbesti (a. 1720). hui,, com. ist. iv, 58. Acele cintănli. . . să nor da fieşcare lună aici, in. Bucureşti, sirbeseutui sonctnic (a. 1836). doc. ec. 618, cf. ddkf. Despre acest Ivancu se spune în legile sîrbeşli ale lui Ştefan Duşaii. xknopoi-, t. h. m, 64, cf. barcianu. Anca e dc mult făgăduită Craiului sîrbesc. davu,a. v. v. 119, cf. şăineanit, besmebiţă, d. Mănăstirile ce se durează in ace.il neac sini imitate după cele sîrbeşli. iorga, i. i, 110. Se juca la fereastră lipind un ban sîrbesc pe florile de gheajă. bassarabescu, v. 151. Intrau lăptarii in oraş, în faeljane sîrbeşli, trase de cai mici. o. M. zamfirescu, m. d. h, 350, cf. scurn.vN, D., iu., dm. Dorobanţi. . . comandaţi dc căpitani cu nume româneşti sau sirbeşli. stoicescu, c. s. 119. Zona in fluentei sirbeşli recente, l. rom. 1967, 255, cf. m. D. enc,, dex. Părinte, popă sîrbesc, Venii si» m<( siMiiedesc. reteoanul, tr. 117. Acel sal marc sîrbesc.. MAT. foi.ic. 133, ci. 1-0I.C. mot.d. i, 80. Carii.fi sirbeşli = specie de cartofi făinoşi. ai.rm sn iii h 916/848. Porc sîibesc = porc de culoare albă, cu urechi groase, torpui lung şi picioarele lungi. Cr. ir xi 0. Lină sirbească = lină subţire de culoare roşietică. CI'. DAME, T. 67, ŞĂINEANU, 0. U. ' I 2. (învechit) Slavon (2). O scoase den cartea str-bească pre limba rumăneasca. ap. coriîsi, ev. 6. Den acestea luate nti-s multe care n-au ieşit in limbă rumu-ne.ască den ccalc cărţi sirbeşli. ho 4/2. Şi şliindu caile sirbească Elena, doamnă-sa, au. scris la împăratul cu mare jalobâ. ureche, i„ 147. Noi n-am socotii numai pre iznod, ce. . . şi sîrbeşli şi latineşti carele au fost izno-ctile de cărtulari mari. s. test. (1648), \'r'/18. Au scris o carie sirbească la impârului tiuceseu. xecui.ce, 8377 SÎRBEŞTE — 1031 — St KG 13. Mai sini fi alic feliuri de cuvinte sloveneşli, ce... s-au băgat ta limba noastră cu prilejul priimirii slo-'oelor sirbeşti. bud-u-di-xi;anu, UiX. Ar fi ana! un hrisov sirbcsc carele i s-ar fi luat de cazacii care l-au jcif uit (a. 181 ;{)• bui.. cosi. ist. iii, 111, of. i.n. Matei Basarab să pomeneşte cu cinste pentru desrobirea limbii rumăneşli de cea sirbească şi. traducerea carelor pe ruinările. cit (1829), 2561/!- Tălmăciturile de pe sîrbeşti-le hrisoave în limba moldovenească. . . trebuie să fie lucrate de burii tălmaci, ar (1831), 4911/20. 3. (Substantivat, f. art.; regional) Strbă, v. si rb (3). Cf. dl. Toţi nuntaşii se prind la joc. . . cam cu următoarele jocuri...: săltata, sănătorila, sîrbcasca. sevas-tos, N\ 282. Ctntc.cc. ■ ■ . vcchi împămîntenite, precum str. beasca, corăbiasca. marian, na. 249, cf. pamfile, J. m, 10, varon'e, d., bt, vir, 130, h ti 82, 100, x 133, 277. — PI. ; sîrbeşti. — Şi : (învechit) sirl»6sc, -căscă adj. — Sîrl) -f- ,suf. -csc. SÎHUÎŞXK adv. 1. Ca sîrbii (0, în felul sîrbilor; în limba sirbă. Cf. akon. car. Greceaşte aşa să chiamă, strbeaşle izbrai, iar rumăneaşle, mare ales. alexandria (1794), 13/14, cf. GCR'n, 166/21. .Era noroc că vorbeam româneşte şi sirbeşte. bălcescu, ap. ghica, a. 250. Vorbeşte sîrbeştc şi ungureşte, iar acum învaţă Latineşte, slavici, o. i, 87, cf. odkf, barcianu, şăineanu-, resmeriţă, D., cade. Vorbim mai mult româneşte decîl sîrbeştc: oala er ion, o. 178, ci. scni-ban, D. Ştiu bulgăreşte şi sîrbeştc. tudoh.an, i>. 78, cf. dl, dm. Asudat tot, numai în cămaşă, juca sirbeşte, pe pavajul curfii. barbu, o. 41, cf m. d. esc., dex. Să joc sirbeşte, Să bat din pinteni călăreşte, folc. moi.d. i, 310, cf. za.nne, v. vi, 311. 4- (Substantivat) Limba vorbită (Ic sîrbi (1) ; sîrbă, v. sîrb (2). Este la noi un dascăl de sirbeşte. sadoveanu, o. mii, 349. 2. (Învechit) Slavoneştc. Grăiaşle■ ■ ■ armânilor sir-beşle de nu. înţeleg.' coresi, ap. gcr i, 24/39. Cărţi ale lui Moisi... carele simt... scoase den limba jidovească pre ţ/receaşte, de la greci, sirbeşte. po 2/4. — Slrl) -f- suf. -eşte. SlUUllis. 1. J. (învechit) Limba slavonă (v. slavon 2) ; p. e x t. text scris în limba slavonă. Popii cari nu să nevoescu cu rumănie, ce tot cu sirbie (a. .1675). gck i, 220/25, cf. jjosovtei, în bvi, 230, iu l. com. ist. iii, 111, «o.sK’nT—cazacu, i.l.r.i, 130, secui, 167. 2. (Regional) Grădină de legume (cultivată de sîrbi 4); (regional) sirbărie. Cf. scriban, o. 3. Loc in care trăiesc sîrbi (4). Oamenii din sirbie o ajutaseră să-şi îngroape bărbatul, stant.u, tj. (5. — Pl.; sîrbii. — Sîrl) + sui. -ie. SÎflKÎSM s. n. Cuvint sau expresie împrumutate din limba sirbă (şi neasiinilate). De cele mai ■multe ori ne lipseşte orice indiciu de ordin formal spre a deosebi bulgărismele de sîrbismc. puşcariu L. R. i, 292. Sirbismcle. şi. şvăbismele. din. .Banat nu împiedecau înţelegerea cu. românii din alte părţi. id. ib. 410, cf. DL, DM, M. D. KXC., DEX. — Pl. : sirbisme. — Sîl')) + SUf. -15777. SÎHBOMCA s. f. I. Femeie care face parte din populaţia de. bază a Serbiei sau care este originară de acolo; p. s e ne r. iugoslavă. Fiind doamna lui sirboaică..., au scris... la. viziru cu rugăminte, ne-culce, i,. 13, cf. ddkf. Fiind sirboaică, scrie din cetatea Ciceului pentru bărbatul el o scrisoare, xeno-fol, i. R. iv, 262. în veacul al XJV-lea, bulgarce, s'ir-boaice. . ■ făceau parte din familia domnească a muntenilor.. iorga, c. î. r, 109, cf. pascu, s. 109, res-meriţă, D., cade. S-a îiitîtnil pe drum cu o sirboaică bălrînă. galactiox, u. 183. Frate-meu. ■ ■ se plimbă prin arie cu strboaica lui de nuna. stancu, m. i. 59, cf. id. t). 454, dl, dm, m. d. enc.., dex. + (Regional; art.) .Sirbă, v. sîrb (3). Ci. pamfile, .j. ij, 33. 2. (Impropriu :■ prin Munf. şi prin O ti.) Hulgă-roaică; (învechit, rar) sirbeă. aerm sn ii Jj 704. • — PI.: sirboaice. — Şi: (invechil)' sirlioăieă s, f. — Strb suf.. -oaieă. SllUIOClUMTĂ adj. (în sintagma) Limba sirbo-croalâ (şi substantivat, f.) = limbă vorbită de sirbi şi de croaţi- Cf. uek, m. d. ksc., dex. — Pronunţat: -ero-a — Slrl) -f croat. SÎHHOTÎÎI s. m. (Peiorativ) Sîrb (1). Cf. fasc.u, s. 312. N-asudase sirboleii da. pomană; pasă-mi-le, dase venclicLi dă urma mahmudelelor, klopştock, f. 193. — Pl. : sîrbotei. — Sîrl) + suf. -viei., i SÎKBSCA s. L art. (Regional) Sirbă, v. sîrb (3). Cf. sevastos, x. 282, pamfilh, j. ui, 10. — Pl.:’ ? — Din ser. srliska, srţiska. SÎKBULÎXĂ s. f. Diminutiv a lui sirbă, v. s î r b (3). Şi -am încins o sîrbuliţă, de scăpărau sciritei. v- DFtESCU, ci.. — Pl. : slrbutilc. — Slrbfi + suf. -uliţă. / SfHCA s. I. v. iartă. SÎHD.VH subst. (Bot.; regional) Iederă (liedera hcllx). Cf. DOR ZA, D. 81. — Etimologia necunoscută. Sîitmnon: subst. (Regional) Lapte acru (Agriş-teu — Ttrgu Mureş). CI. viciu, s. gl. — Accentul necunoscut. — Pl. '• "i — Etimologia necunoscută. SÎKJFAMU s. m. v. siîinar. SÎ.HG s. n. (învechit şi popular) I. (in loc. a d v). Cu (sau de, ori în, sau, învechit, în de) sîry = in grabă; cu repeziciune; imediat; p. e x t. .curind. Pără la curundu. (de sirgu n, în de sîrg n) aleargă euvîntul lui psai.t. 305. Şi campliră-se îri dtişeriu r/zilele lor şi anii lor cu deşertu (sîrgu c). inb. 158. Ce iaste mai iuşo'' şi mai cu sîrg a. face de acesta sau a zice scoală şi îmbla. coKESi, ev 247. De sirg zmulsă cuţitul şi lovi pre Lie tocma într-ănimă. vari.aam, <:. 375. Aşa s-au adaos şi Moţilor,a mai apoi de la alte (ari s-au clcscălecat şi s-au lăţit de sîrg şi fără de zăbavă. URjîCHf., ap. i, 69/2. Şi de sîrg învăţă de-i strînseră pretaţi de i-au ¡us împrejurul capului de le-au pîrjolil părul (a. 1650). gcr i, 234/25. Mişelul ci rid strigă Domnul de .sirg il aude. dosoftei, i>s. 112/1. Atunci de. sîrg îl văzură nişte oameni, fi., d, (1680), 36v/14. Mearseră dc, sirg la Ierusalim, biblia (1688), 3381/54. Bucuria de sirgti să întoarce în seîrbă şi ştirba în bucurie. N. costin. l. 37. S-au îngrozit si dc sirgu au ieşit de supt cort afară. Niicui.cE, L. 48. Au trecut Prutul toată oasteu in ceasta parte şi au luat iu gios cum mai de .sirgu să ajungă. id. ib. 233. Corbul crucea-i poartă. . ■ cu dîrisa pre pizmaşi. . . De sîrg, fără veste pre lo(i să-l răstoarne (a.1701). bvi 414. Cu marc sîrgă doi merge ca să vestesc lui A'umo că marsienii sirii cei mai cinstiţi, beldiman, n\ P. ii, 183/.1. De: sirg el se gătea ca să pornească împotriva nobililor, bălc'.esou, m. v. 491. Şi pre birbăriţci afară îi dăm iute şi de sirg. si-XRvr.zi, s. ui, 30. Judecă multe şi-n sirg şi nimic nu cutează, coşbuc, ae. 220. Sirius la piept in scutec fine Un copil; şi-ri sîrg ca vine, Vine-n goană. id. i>. i, 221, ci. cade. Să-Ii ridici in sîrg nevasta şi copiii. . . şi să fugi spre. munţi. ciALACTioN, o. 52. Un. crainic Trimis să-mprăşlic o veste şi-n sirg să plece ina/roi. voiculescu, poezii, i, 86. Silind-o sa lepede dl mai de sîrg tablaua cu mere pe masă. sadoveanu, o. xvn, 380, ci. scriban, d. Trecu deci Dîmboviţa dc sîrg, pc podişca. îngusta, c. petrescu, ! a. p. 6, cf. dl, dm, m. d. KKt., dex. Lucrează cu sirg, I pune umărul la greu. sc.înteia, 1977, nr. 10 950. Cil j Bogdan il auzea, De si/g mi se repezea, alecsandpi, i'. p. 176. De-ar ţi curte durată pc. temelie de piatră, | Ea dc sirg sc risipeşte indală. sevastos, n. 387. 8390 gÎRGĂ — 1032 — SÎRGUINCIOS 2. (De. obicei in locuţiuni construi le cu prep. „cu“) Sîrguinl.ă. Ci. m, i.M, BARCIANU, ALEXI, w. Sint alifia oameni de cultură.. . cari ar puica să lupte cu sirg la îndepărtarea lipsurilor ce ne copleşesc, iu plr Ii, 357. Finul aruncai năvalnic din braţele flăcăilor, caic dădeau zor, doar l-or copleşi, aruncind cu sîrg din vîrfarcle lungi mormanele de fin. mironiîscu, s. 71. Nu mai trebuie clecit sîrg. ai as 29 xu, 1936, 3/5. Ei învaţă cu sîrg şi ajunse să slăpinească procesul dc producţie. contemp. 1956, nr. 483, 4/2. Dorind cu sîrg să-şi facă datoria cit mai bine. v. rom. februarie 1956, 56. Se sfiau să-i spună fiecare păs, deşi ii îndeplineau ■poruncile cu sîrg. tudoran, i>. 110. Munceau dc dimineaţă pînă seara cu sîrg. id. ib. 128. S-a apucai... să maniace mai cu sîrg, pentru că pînă alunei ciugulise numai. v. rom. octombrie 1964, 30, cf. coman, gl. -v* F i g. Iată, prin neguri cu sirg slrăbătînd O rază solie coboară, goga, poezii, 37. Ani de zile vinlal îşi făcuse treaba cu sîrg. tudoran, p. 76. — Şi: (învechit) sîrgă s. 1, sirg s. n. — Din magii, szoroy. 4 SÎKGA s. f. v. sug. SÎRGHÎE s. f. (Prin Munt.) J. Tarabă (!)• Cu cine ui furat lemnele?... Şi unde le-ai dus? — Unde să ie duc? Le-am vindut la sirghie. dunăreanu, n. 32. Sirghii încărcate cu paslramă. şăinranu, d. u., ci. DL, DM, DEX. 2. Teasc făcut din două sau mai multe seînduri late între care se pune pastrama la presat, scriban, d. — PI.: sirghii. — Şi: siu'yhie. s.t. scriban, d. — Din tc. seryi. Cf. bg. ceprH. SÎRGTJÎ vb. IV. I. Intrau z. şi refl. (învechit) A se grăbi; a se zori. Sirguiră şi uitară lucrul, lui, nu rebdară sfatul lui. psalt. nun.. 90v/12, cf. 59T/6. Mulţiră-se neputinţele lor şi după aceea incuruudară-se (sirguiră H, d). psalt. 21. Pleacă căiră mere ureachiia ia, sîrguiaşte (stăjăşte c, p r i p c a ş t e o2) şi ia-me. ib. 51. Biruitoare, ajută m|i]ifo]s//«inrfii-ic pre noi, sîrguiaşle-le că per im de mulţimea păcatelor. paraclis (1639), 244. Deschise dc sîrg usca casei... şi alergind cunîndoi, mai sirgui tatăl feaielor şi cilu-l vădzu aşea-l cunoscu cine iaste. varlaam, c. 389. Să sirguiască să vie să-i lovească fără veste, ureche, let. i, 193/22. De va fura neştinc vreun lucru ceva şi dc va sirgui să-l întoarcă a cui au fost. . . să fie iertat, prav. 37. Ieremie, sirguiuşle de ieşi mai curînd afar[ă] (a. 1650). gcr i, 147/23. Cutn au putut mai laie au strguit. M. costin, ap. gîdei 24. Împlîndii-să-inpăratul Theodo-sie de bucurie, sirgui de sosi. dosoftei, v. s. octombrie 77v/2. Sirgui şi alergă şi spuse bărbatului ci. biblia (1688), 184-/10. Au şi. răpezil la Ion Vodă să sirguiască, să vie mai de sirgu cu oastea, n. costin, l. 524. Iar peste noapte au fugit turcii de-u. apucat la pod de-u sirguit de-au trecui împăratul şi curtea lui. neculciî, l. 141. Orînduilul zapciu să. se sirguiască a. lua fără de zăbavă anaforaua (a. 1780). gcr ii, 125/17, cf. KLEIN, D. 96, DDRF, CADE, SCRIBAN, ].). <0> Trai) Z. f a c t. Şi mai v'irtos giudeţul să-l sărguiască (să-l grăbească munt.) să o mările, pjiav. 171. Sîrguiţi Anvnan pc.nl.ru ca să facem cuvînlui Estherii. biblia (1688), 3593/4. Zlolaşii nu vinde că nu-i sîrguie cu istovul banilor, neculce, l. 299. 2. Refl. şi i n t r a n z. (învechii şi popular) A se sili (2). Să ne sîrguim să lucrăm cu osirdie. coresi, ev. 320, cf. 416. Sirguiră de prinseră porţile a tuturor cetăţilor, moxa, 339/9. Au sirguit de au strins oaste mai multă şi au mărs laPătru Vodă (începutul sec. XVIII). mag. ist. i, 217/28. S-au sirguit în tot fcaliul de au dat în limba rumănească. . . cîievct slujbe ale besearicii. mineiut. (1776), [prefaţă] 3r/32. Care obiceiuri cu cuv'int că sint din vcchime să sirgui a spre a avea întărire (a. 1780). r.CK ir, 124/22. Ceilalţi. . . să tucre... pămlnlul şi aşa să se poată sirgui penlru binele deobşlc. bucavna, 96v/2. Numai intru aceea sc strguia ca să-şi lăţească domniile, şincai, ap. bi.aga, c. 175. Craiul este domn bun. .. şi. să sirguiaşle să îndrcpLcze pricinile (a. 1799). ca» ii, 169/23, cf. budai-deleanu, lex. S-au strgu ii a Ic aduna toate aceasteaşi a ie pane în orinduială. pravila (1814), V/.17. Sîrguitu-s-uu Măria Sa de au pus la bună orinduială. judecătorii ţării, dionisie, c. 166. Să ne sîrguim a aduce spre fericire pe noroadele acealea. ijeldiman, N. P. i,,185/5. Depărtindu-tc dă orice halii. . . te vei sîigui spre folosul vistieriei, (a. 1819). doc. ec. 220. Iată dar mult m-am sîiguit. zilot, -cron. 332. Trebuie să ne sîrguim, căci toată norociica şi toată slava cea adevărată a unui .bun pal/iot aceasta este. go-lescu, î. 71. A treia datorie a căsniciei este a se îngriji şi a sc sirgui părinţii cu creşterea copiilor, episgu-pescu, practica, 45/31. In cursul linişlei domnitoare, guvernul se sîrguieşte a se folosi de pacinica epohă de acuma, ar (1831), 5491/2l. Să sîrguieşte ziua şi noaptea nu penlru fericirea sa, ci penlru a acelora care sint încredinţate. . . părinteştii ei îngrijiri, marcovici, d. 98/9. Te vei sirgui a te face şi înţeleaptă, drăgi-iici, r. 48/16. Redacţia se va sirgui ca Alăuta să lăsune producluiile duhului cele mai nouă (a. 1838). plr i, 52. M-am sirguit a urma sistemei care cere ca poezia. . . să răsune prin ziceri elegante şi armonioase. asaciîi, s. l. i, 41, cf. valian, v. Să hotărască drept ei mult s-aa■ sîrgait. donici, f. i, 30/2. Tocmai întru aceaia vreame sc sirgu ia a dobindi inima aleasci sale mirease. fm (1841), 1432/19. Din toate puterile sîrguin-du-se a-şi căpăta deputaţi favorabili, codru-drăgu-şanu, c. 204. Sîrguindu-să a-i da toată slobozenia pe cit va fi priimitor. regul. org. 153/25. Bolnavii nu izbutesc şi din pricina medicului cînd acesta nu se sîrguieşte. . . să le descopere boala, fătu, d. 143/21. Mă voi sirgui să mă pocăiesc, negruzzi, s. i, 211. Convenţia. . . mă voi sirgui a vi-o procura din vreo librărie dc la laşi (a. 1872). uricariul, xiii, 341. Avind un fiu pe scaun, ca sirgui să-i agonisească şi celuilalt domnia vecină a Moldovei, odobescu, s. i, 159, cf. cade. Braţele părinteşti sîrguieşte-a le deschide mie. stănoiu, c. i. 146, cf. scriban, d., dl, bm, dex. Ne siiguim să luciăm s-avem ce ni hebă. alr ii 3 708/95. li dădu de grijă ca să se sirguiască şi să caute dc împărăteasă. sbieka, p. 108. — Pre/,. iml.: siryuiesc. — Si: (învechii) sirgui vi). IV. — S'ii'y -} sul', -ui. SÎRGU1ÂLĂ s. f. (învechit) Faptul dc a s c s i r-g u i. 1. Grabă; zor. Cf. sirgui (1). M i hai- Vodă, > ncmic zăbovind, s-au pornii după Irimia-Vodâ, cu mare sîrguială. n. costin, l. 594, cf. cade. 2. Silinţă (2). Cf. sirgui (2). S-au mîntuil ei prin strguiala Esthirci. antim, o. 306. Cei mai mari judecători îniii să citească cu sîrguială cartea dc judecată. prav. c.on u. (1780), 52. — PI. : strţ,uieli. — Sîrgiii + suf. -cală. SÎRGUJJVC1QS, -OÂSĂ adj. (Despre oameni) Care depune eforturi deosebite mlr-o acţiune; care nimiceşte cu toată seriozitatea; activ, harnic, muncitor (2), silitor (II 1), sirguitor, vrednic, zelos, (livresc) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (învechit) diligent, (regional) porav (2), sîrnic3. V. neobosit (2), neostenit (2), rîvnaci, rîvnitoi (2), rob a ci. Cf. lb. Am văzul mi norod harnic, sîrguincios, cu dorinţa de a fcicc bine. Cli (1830), S’/S, cf. DDRF, ALEXI, \V., CADE, SCRIBAN, D. Ca încăpăţînare dc şcolar sirguincios. . ■ aşternu cu scris mărunt. . . a douăsprezecea vaiianlă a aceloraşi , hei rinduri. c. pjstrescu, o. p. i, 257, cf. id. A. R. 150, dl, dm. Seoscse cărticica lui scrisă... de un caligraf sirguincios. barbu, phinc. 55. Elev sîrguincios. abc săn. 329. Aceasta ar fi zeslrca pe care sîrguincioşii cincamalori şi-au adunai-o prin munca... lor. cinema, 1968, nr. 5, XV. Sirguincios din. cale-afară şi dcsăvîr-şindu-şi de pc acum cunoscuta lui caligrafie dc zile 8395 SIRGUINŢĂ - 1033 - slrsJiŢĂ mari, e numii repede copist. românia literară, 1969, nr. 34, 4/4, ci. m. d. enc., dex. Sărăcia lui nu venea de acolo că doară n-ar fi fosl sirguincios. sbiera, p. 187. -v’ (Adverbial) Schimonalml il văzu şi-i veni sîrgu-incios întru întîmpinare. sa.dove.anu, o. ix, 188. Ferdic trăgea sirguincios la han. stancu, ş. 230. Plutaşul îşi făcea îndatoririle sirguincios. tudoran, p. 246. Lazăr cioplea sirguincios. t. popovici, se. 346. Despica sîrgu-incios carnea rumenă, barbu, g. 36. Întreprinde călătorii . . . notindu-şi sirguincios impresiile, ist. ut. rom. it, 541. Nu uită să repete sirguincios argumente banale, cinema, 1968, nr. 7, XI. în sălile muzeului, cîtiva tineri şi chiar un copil . .. îşi luau sirguincios note. românia literară, 1968, nr. 8, 21/2. + (Despre manifestări, acţiuni etc. ale oamenilor) Care necesită eforturi deosebite; care dovedeşte insistenţă, seriozitate; asiduu, insistent, perseverent, silitor (IX 1), sirguitor, susfinut, tenace (2), zelos. O muncă sîr-guincioasă. dsr. — Pronunţat: -gu-in-, — PI.: sirguincioşi, -oase. — Sirguinţă -f sul -ios. SÎUGUÎNŢA s. f. înclinaţi# deosebită de a munci cu plăcere şi cu seriozitate; dragoste de muncă, hărnicie, strădanie, vrednicie, (învechit) a c t i v i t a t c, di 1 i g e n ţ ă; muncă (3) susţinută, insistentă într-un domeniu de activitate, la învăţătură etc., asiduitate, insistenţă, perseverenţă, sforţare (1), s i 1 i n ţ ă (2), stăruinţă, strădanie, (popular) o s î rd i e; . p. e x t. însufleţire în muncă, ardoare, (învechit) nepreget, neprege-t a r e, o s î r d i e, protimi c; rlvnă (2), străduinţă, zel, (învechit şi popular) sîrg (2). Vreau... a pune toată sirguinţa să învăliu acestea, bucavna, 26/26. Datori să fie boierii epilropi a avea toată privi-ghcrca şi sirguinţa spre a se păzi. . . rin.du.iala (a. 1799). uiucauiul, i, 102. Se da în shoale regulele ceale grama-lieeşli şi mai cu sîrguinfă şi mai mulţi le învaţă, maiob, IST. 241/7, cf. KJ.EJN, D. 96, BUDAI-DELEANU, LEX. După sirguinţa ce in tot chipul facem, nădăjduim că vom săvirşi întocmirea (a. 1818). doc. ec. 192, cf. lb. Vedem din istorie că a stătut mai. mulţi... doctori, care cu sirguinţa lor au înaintat ştiinţa, episcupescu, practica, 97/18. O asemenea gălire s-au făcut cu cea mai mare sirguinţă. cu (1829), 9X/1. Să cuvine cu îndoite păsuri şi sîrguinţe a ne porni spre cîştigare în partea celor inlirziale (a. 1829). plr i, 29. Cu sîrguinfă am urmat păsurile lucrurilor... celor mari. cr (1831), 114a/16. Va priveghea cu sirguinlă lingă palul lui. marcovici, d. 160/20. Nu esle de crezul că avirid statornică sirguinţa pol să alcătuiesc ... un caic? dkăghici, r. 147/25. Sirguinţa ş-osleneală Prc om nu. dau de sminteală. asachi, v. 30/1. Se nimicesc prin această fărădelege sirguinţa, virlulea, vasici, M. ii, 38/19. Strădanie, sirguinlă şi păstrare la noi nu c. fm (1842), 4l/l. Cu loale sirguiuţelc mele îmi fuse peste pulinfă a mă întrema pe deplin, brezoianu, î. 14/21. Nu le îndoieşti de sirgu-inţa mea. negruzzi, s. i, 63, cf. ddrf. Ne vom da sîr-guinţa să luăm totul de la izvor (a. 1892). plr i, 404. Sirguinţa omenirii le ridică iarăşi din dărîmălurile lor. xenopol, 1. R. ix, 31. Marea sirguinţa evlavioasă a călugărilor ce urmează dolinele greceşti, iorga, c. i. in, 29. Nu înceta să-i tot laude frumuseţea, . . . sirguinţa. m. i. cabargiale, c. 143. îşi pregăteşte tot cu vechea sirguinţă expoziţia de la Bucureşti, teodoreanu, c. b. 219. Plin de sîrguinfă Spre voi mă-ndrepl acum. voiculescu, poezii, ii, 21, cf. scriban, D. Eram in primul an de poliletuiică şi sirguinţa: mea făgăduia părintelui meu. ... o carieră strălucită, arghezi, s. xv, 7. Să nu creadă cineva că . . . depune doar mai multă sirguinţa decit alţii, călinescu, c. o. 66. în această sirguinţa ... se exprimă ceva din deprinderile vechii seminţii de magistrali din care se trăgea Ma-Iherbc. vianu, l. u. 164. Se lucrează cu tragere de inimă, cu o stăruitoare sirguinţă. bogza, a. i. 234. Trăsese la pompă cu loală sirguinţa. tudoran, p. 172, cf. dl. învăţ cu sirguinţă să nu vă fac de ruşine, preda, i. 120. Avea încă nişte . . . miini ncmuncile, îngrijite cu sirguinţă. barbu, G. 373. Micu... a citit cu sirguinlă în biblioteca călugărilor, ist. lit. rom. ii, 38. Aduce un cald elogia muncii rodnice, sîrguinţei şi hărniciei, ib. 90. Pierise, cu toate îngrijirile pe 'care cu sirguinţă i le-a dai. g. barbu, a. v. 99, cf. m. d. enc., dex, dsr. începu să se pregătească ca sirguinţă ca orişice mumă. popesccj, b. ii, 6. + (învechit) Putere (I 1). Cu toată sirguinţa mulţămim înţclepciunilor dumneavoastră (a. 1637). iorga, s. n. 69. — PI.: (rar) sîrguinţe. — Şi: (Învechit) sirguinţă s. f. — Slrgui + suf. -inlă. SÎRGUITOR, -OĂRE adj. (Despre oameni) Care depune eforturi deosebite într-o acţiune; care munceşte cu toată seriozitatea; activ, harnic, muncitor (2), silitor (II 1), sirguincios, vrednic, zelos, (livresc) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (învechit) diligent, (regional) porav (2), sîrnic3. V. neobosit (2), neostenit (2), rivnaci, rîvnitor (2), roba ci. Iasle foarte sirguitoare ca o apă reapede (a. 1643). cuv. d. bătr. i, 249/16, cf. budai-deleanu, lex. Pe carele am aflai unul singur sirguitoriu a o aduce la lumină [cartea], pravila (1814), 1/8. Fiii bărbaţi, sîrguitori şi bucuroşi întru lucrarea voastră, petrovici, p. 2/15. Te vei arăta, sirguitor întru bună şi plăcută slujbă (a. 1819). doc. ec. 220. Pe alocuri cîmpurile se acoperise de tinără verdeaţă . . . iar ogoarele de sirguitor ii lucrători ai pămîntului. ar (1831), 4571/26. Omul sirguitor nu-şi poale închipui rău mai mare în lume decit vremea petrecută fără lucru, fm (1838), 56/2, cf. polizu, ddrf, alexi, w. Andrei fusese sirguitor la învăţătură, ardeleanu, d. 104. Unii mai sîrguitori au cărat pină noaptea. . . ce au putut mintui din flăcări, rebreanu, r. ii, 161. A fosl. în acest timp un sludenL cuminte, sirguitor şi rinduit. sadoveanu, o. xix, 419, cf. scriban, D. Va trebui ... să găsim... un alt administrator, mai sîrguilor. vinea, l. i, 254, cf. dl, dm, M. D. enc., dex. <0» F i g. Gîndul declamă singur, sirguitor si simplu Asa cum plouă, philippidb, s. 77. C om pus: (învechit) linpreuuă-slrjiuitor sau diuipreuuă-sir<|uitor = părtaş (3); complice. Şi înalla Poartă.. ■ să trimită sol... şi să fie dimpreună-sîr-guitoare la această alegere, văcărescul, ist. 278. Gazdele de lilhari şi cc-i impreună-strguilorişi ponăţai-lorii lor să ceartă de călră judecată, pravila (1814), 173/15. Cel ce va găsi hîrtie scrisă ca ocară... şi nu o va rumpe . . . socolindu-se ca împreună-sirguitoriu spre defăimarea celui de aproape, ib. 175/24. împreună-sir-guiloriu cu acesta şi împolrivitoriu iasle Telemalie. beldiman, n. P. ]i, 49/25. (Adverbial) Lipea sirguitor afişe roşii, de mărimea copertei cărţilor, vornic, p. 76. A muncit sîrguilor şi pasional la opera sa de popularizator al cunoştinţelor medicale, a. barbu, a. v. 274. •v- (Prin lărgirea sensului) De ari vrea săracii ureachi. deschise să asculte, cil sînt de cu inima sirguitoare spre a strînge şi ascunde, n. costin, ap. gcr ii, 12/24. + (Despre manifestări, acţiuni etc. ale oamenilor) Care necesită eforturi deosebite; care dovedeşte insistenţă, seriozitate; asiduu, perseverent, silitor (II 1), sirguincios, susţinut, tenace (2), zelos. Cineva să-şi îndemineaze regulile cetirii prin sirguitoare iscusiri. carte treb. ii, 104/8. Critica este sirguitoare şi exercită un veşnic control. în plr ii, 72. Munca cinstită, sirguitoare stă la baza dezvoltării şi înfloririi gospodăriilor. scînteia, 1952, nr. 2541. Căutarea sirguitoare a tuturor locurilor comune . ■ . se adună intr-o carte indiscutabilă, românia literară, 1969, nr. 18, 19/2. — PI.: sîrguitori, -oare: — Sirgui -f suf. -tor. 4 w SÎItJIŢA s. f, (învechit şi regional) Slrjoacă. 300 mirţe de sîrjiţă (a. 1588). cuv. d. bătr. I, 209/11, cf. 8398 S‘l H JOACĂ — 1034 — SÎRMĂ BARC1AXU, AUEXI, W., ŞĂIN'EA.NU2, UHU! XI, 530, ftlîS-MKJR1ŢĂ, U., SCIUHAN, D. — PI.: V -- Din ser. surziţi). SÎRJOÂCĂ s. f. (învechii şi regional) Amcstec de boabe de griu cu boabe de secară; p. e x t. lan de griu in care creşte şi secară; (învechit şi regional) îndoi tură,- sii'jiţă. în Moldova. . . se vede griul amestecai ca săcară, care amestecătură se numeşte si/joacă. 1. ionbsgu, c. 181/23. încloitură sau serjoacă, griul amestecai cu secară (a. 1847). uhicariul, x, 403. Griul cel mai mull din această plasă esle amestecul cu secara, eslc aceia ce numesc . . . românii de dincolo de. Milcov, sirjoaea. 1. ioniîscu, m. 335, cf. cjhac, ii,. 326, ddrp, roi«;. Plugarului român nu-i place faptul că această grină [secara] răsare „ea din păminl“ in lanul de griu şi astfel il amestecă. . . il face indoilaru sau serjoană, aducind după seceriş şi treier un preţ mai scăzut pentra grîu. pajihlk, a. k. 112, cf. SCRXBAN, D., DL, DM, DSR. — Şi: (regional) serjoacă, serjoană- s. f. — Din rus. cypatHis. SlHiu\I s. ni. v. şeilai. 5ÎKLĂ s. f. v. sililă. SÎRMÂCI s. m. (învechii) Trimbilaş. Un surmuci şi un fluieraş (a. 1776). şio iij, 331. în mijlocul tulurilor. . . răsunind in trimbiţde domneşti, . cu sirmaciul povodnicilor trec pe dinaintea domnului închinindu-se. gheorgachi, let. in, 309/16, cf. 317/8. Vcl-căpitan de cazaci cu steagul i sirmaciul şi loboşul său (a. 1784). şio iij, 331. Marele căpitan de lefegii cu zapciii, buciucul, toboşarul şi sărmaciul său. humik, o. i, 302, cf. ZElTSCHIUKr XIX, 398, DOC. ho. 1 054, ca oii. — PI.: sirmaci. — Şi: sărmăci, simiuiei s. jn. — Cf. Ic. s u mac i, z 11 r n a c i. SÎRMA1Ă s. 1. v. Kermaiu. . SlllU.'iiV, -A adj., s. in. şi f. v. sărman. SÎJtMAK s. in. Muncilor specializat in fabricarea sirmei (2) sau în confecţionarea obiectelor de sirenă. Cf. BAUCVANU, A.LEX1, vr., ŞilNEAlSU2, TDHO, RESMER1ŢĂ, D., CADE, NOII. WtOP. 24, SCRIBAN, D. ■ — PI.: sirmari. — Sîrină -1- su[. -ar. SllOlA s. 1. 1. (Învechit şi populai-) Fir de aur sau de argint. 2 poale de sirmă la icoane şi cu 60 de canafi (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 197/1. Este de mătase şi cusul cu sirmă de aur. nea«;oe, Înv. 23/1. Caftan, cu sirmă. ţesut, pavăză cu pietre scumpe împodobită. M. cos-rin, o. 296. jt>u/>d ieniceri meryea solacii cu arce, ce poartă cunce in cap, cu sirmă cusulc. x. oostin, l. 500. Era plină ograda de ghenănui şi de oficeri lot împodobiţi în haine de sirme. necui.ce, l. 274, cE. anon. cak. Se împinse Ţurigraclul de hainele lor şi de cusulurilc cecde cu. sirmă (începutul sec. XVITI). mag. ist. iii, 363/29. Şi-am dai la cuinnată-me o cămeşă femeiuşcă de o bucăţi de şărmă, să o dc. la cusătoare î.n Eş (a. 1728). bul. com. ist. iv, 63. 1 năframă cu sârmă s-au dat Mitropolitului (a. 1738). ib. 72. Ş-au scos inelul de aur din ăeagetul lui şi măhruma cea împodobită cu sîrmă şi i le deade doamnii tui (a. 1760). OCR II,. 68/31, Cl . BUJOAX-DELEANtl, LEX., Eli, I. G01.ESCU, c. Fetele coseau. . . cu fir, cu sirmă si cu fluturi, chica, c.. E. ii, 576. Vizitiii lui vodă prcîmhlau.. armăsarii îmbrăcaţi cu ciollarc cusute cu sîrmă dc aur. i-tlimon, o. i, 109, cf. ddrf, BARciANU. Două codiţe castanii deschis. ■ ■ legale la un loc cu un fir de sirmă de argint. iorga, c.ci. i, 88, cf. cade, sctuban, i)., i>[,, DM.1 .ăinţugur i de sirmă. barbu, princ. 102, et. dex, hai.adu, ii, 186. 1 F i g. Închizînd ochii şi lăsindu-sc iningHuţi dc sinuelc de aur pe care Ic strecura soarele prin crengi. sadovea.nu, ii. sin, 27(i. “v* (Atribuie calitatea ca un adjectiv) Se face la spiţărie în apă tare. şi cu. argint, curai sîrmă. visoui-escu, o. 319/16. Mijlocul il nveu inclus cu un colon ţesut in fir sirmă. x-iumon, o. j, 228. 4- (învechit şi regional) Filigran. între multele odoură se afla 35 foarte mari bri.lean.lu.ri pusă pe sîrină de aui>. ar (1.829), 180-/10. Acum il vedeam in fotografia veche. . . încadrată in ramă (te sirmă galbenă:, camil vetrescu, p. 93, cf. resmeiu'JĂ, i>., dsr. <0* (Atribuie calitatea ca un adjectiv) Au. mai hărăzit la biserică. . . şi o sfinlă cruce frumoasă, ferecată cu argintu sărmâ şi poleită cu aura (a. 1810). iorga, s. d. xm, 63. + (Regional) Diademă. Sirmă ta neveste pe cap. u xviu 279. + (Kegkmal) Ţesătură incx'eţită de fir care împodobeşte opregul (Brădişorul dc Jos — Ora vi lai)- Cf. liuba — ian a, m, 17. 2. Fir metalic de oţel, de aramă, de aluminiu etc. cu secţiune transversală circulară mai mică de 16 mm; p. gene r. fir metalic de orice grosime, (regional) drot, (învechit si regional) tel (i);p. e x t. reţea (1) din astfel de fire; p. anal. cablu format din mai limite fire metalice. Înaintea uşilei [vranei]... se pune o mrejulă de sirmă. economia, 205/8, cf. eb. Acul se face din un fel de fir seau sirmă de oţel. ■ asachi, l. 65I/3, cf. valian, v. în vîrful fiecăruia din ! aceste clopote cu falele aşezăm o mînuşe de tel ori sîrmă. i brezoianu, a. 151/28. Punem ochiuri de sîrmă la : ferestre, sion, i*. 77, cf. cihac, i, 699. Se împiedecase cocoana în jurubila de sirmă de pe marginea liniei şi căzuse, caragiau?., o. i, 296. Unele fele, dacă pol căpăta o strună dc sîrmă de la o scripcă. . ., învălătucesc struna pe deget, sevastos, n. 5. Uneori se oprea la malul cercuil : eu sirmă, şi ochii i se pierdeau prin ceaţă, isacaebaşa, I s. a. i, 166, cf. dame, r. 80, ai.exi, w. Din orice coli I mi le pîridea o sirmă Şi le-alunga un şuiei1 dc maşină. «¡oua, i'oi.zn, 180, Hirmele întinse intre copaci, anojhel — .; iosik, c. 1.. 167. Pe o sîrmă, care leagă doi slilpi, stau j spinzuraţi covrigi rumeni. BRĂTESCu-voiNEŞTr, v. 57, ! cf. mca, l. vam. 218, cade. Si'rinele de telegraf i se ' păreau că se scoboară. s-atingă pămîntul. mikonx»cu, s. ■ 174. Are ochelari dc sirmă şi de bună scamă c gradat. j camie i>ETRi-;sci:, u. n. 405. Alergau toţi păşind pesle ! sirme. c. retricscu, o. y. 34. Să pielruictscă lirgul... | tsă.-i aducă apă bună de băut din munte şi lumină pe ; sirme. i. botez, b. i, 45. Scheletul unui zmeu... se i zbuciuma, prizonier in sirmelc de telegraf, brăescu, ; o. a. 1, 105. Se izbise cu capul, furios, orb, disperai, \ dc împletitura iu sîrmă. o. m. zamx-trescu, 1 »i. d. u, 131. Se cÂlătu pe gratiile dc sîrmă, primindu-şi ■ darul, sadovxîan-u, o. xvni, 464, ef. schiban, »., i.,ec,. i ec. pi.. 405. Treceau pe dedesubtul unei sirme groase. aromezi, b. 1.48. Lanţuri, ruple pe alocuri şi înnodate cu sîrmă. căeinescu, o. j, 45. Vagohetele.. .înaintează. . . . pe sîrmă, pe o cale aeriană, itoi;z.\, c. o. 255. înlocuind blocurile metalice prin înfăşurări (le sirmă de plaliiia. s ani elev ici, k. 208. Terenurile virane, împrejmuite cu garduri de sirmă, sc întindeau pînă in imaş. v. rom. octombrie 1954, 92. Potrivi anevoie două fire de sirmă rebele, cărora numai el te ştia rostul, vinea, l. ii, 273, cf. dl. Sări peste gardul de sîrmă împletită. t. vopovict, s. 24. Luna. . . saltă, la geam, Printre sirmelc de telegraf, laiîxş, p. 67, cf. om. Prin gardul dc sirmă vopsită de mult. . . se vedea un carusel (le copii. barbu, ş. n. ii, 293. Coşuri provizorii făcute di.li plasă dc sîrmă. vîn. pesc. mai 1964, 7. Mumă-sa spăla rufe. . . le întindea pe sirmele ce plecau dc la pălul spre bucătărie. v. rom. noiembrie 1964, 49, cf. l. rom. 1967, nr. 1, 23, m. d. knc., Mix. Uzina de sirmă... Fabrica de zahăr sini obiective noi, intrate în funcţiune în anii cincinalului, .iud. rom. soc. 166. J.a masă de piatră în patru crăpată, Cu sîrmă legată, Cu slove săpată. alecsandri, p. p. 63. Şi nădejdea de la mine E ca sirma de subţire, .i.ahnîk — bxkseanu. d. 238. Gri ¡cam de-o pasăre închisă în cuşcă" dc drot (sirmă). reteganiil, p. v, 81, cî. alr .1674/831. Vn caic irizâvoril... Şi cu sirmă îngrădit Cum e bine de. Irâil, l'c apă dc haiducii, balade, ii, 86j «:f. x-olc. olt. — munt. iii, 331. 8406 SÎRMĂ. - 1035 - SîBNIC2 Să duce pini viie împăratului... Acolo kra sumă. o. bîri.ea, A. ]>. ii, 44S. "v* Sîrmă ghimpată (sau, rar, cu ghimpi) — fir dublu obţinut prin răsucirea a două fire de oţel moale (galvanizat) pe carc. sînt fixate din loc în loc noduri cu ghimpi metalici. în di capiu era cimitirul militar, înconjurai cit sîrmă ghimpată. KBBKEANU, v. s. 11. Priveşte de un sfert de oră. . . printre ". păienjenişul sirmclor ctx ghimpi, c. pethescu, î. ii, 15. Se împiedică înlr-un capăt de sîrmă ghimpată. id. ib. 202. Parcă erau specii diferite tnlr-o grădină zoologică, despărţite cu stimă ghimpată. vlAsiu, d. 52. Am sosii:. . la capătul aleii ce slujea aşezarea prietenului, împrejmuită cu sîrmă ghimpată, voiculescu, p. i, 59. între acele sîime ghimpate ne vom sfirşi, nu după multă trecere de timp, viaţa, stancu, k. a. ii, 391. încet, trec sîrmele ghimpate Ca nevăsluicile prin gard ... S-opresc ş-ascultă. bentoc, v. a. ii, 317, cf. ltk2. Cîteva barăci împrejmuite cu sîrmă ghimpată, citeva lumini, t. popovici, se. 294. Eu voi încerca să strecor pe cineva. . . dincolo de gardul de stimă ghimpată. baiibu, ş. n. ii, 163. Apoi nemeriră intr-un gard . de sîrmă ghimpată, v. rom. mai 1963, 28, ci. vulpescu, p. 81. Cinci riruluri de sîrmă ghimpată, Trist portativ al unei melopei, Era irilie mine şi chipuri, românia literaiiă, 1970, nr. 98, 3/1. Sîrmă de parchet (sau parchete ori de frecat parchetul) = împletitură, in i'or-mă de plasă, din fire de otel, prevăzută cu muchii as- ; cuţite, folosită la curăţarea parchetului prin răzuire. îşi trecu mina prin părul ca sîrmele de frecat parchetul. c. petbescu, î. ii, 107. Cu păr funingiu şi creţ ca sîrma de parchete, teodoueanu, m. iii, 45, ei. i.TJi2, dl, dm, dex. <0 E x p r. (Familiar) ‘ A veni (ceva) prin sîriuă = a li transmis (ceva) cu ajutorul telegrafului. Cînd avizul nu venea prin sîrmă, ci în epistolă, se inlîmpla uneori. să nu-i trimită |baiii], aoJrbiceanu, a. 227. A vorbi (cu cineva) pe sîrmă = a vorbi (cu cineva) la telefon. Am vorbit cu dinsul pe sirmă, să vie in. bătuic de Vini cu procurorul. sadoveanu, o. xviii, 572. A băga (cuiva) o sîrmă a telefona [cuiva], Gom. din bucureşti. (Regional) Sîrmă de om, se spune despre un om de neam bun şi înzestrat cu multe calităţi. Tînărul, domol, cu multă judecată, sîrmă de om, cum îl ţineau toţi, a luat-o pe departe. 'i.ungianu, cl. 67, cf. 234, uorescu, oi.. A juca pe sirmă = a se acomoda cu împrejurările, a şti să se descurcc iu orice situaţie. Cf. uduescu, «îl. ❖ (Ad vcrbial, pe lingă adjectivul „încordat“, imprimă acestuia valoarea de superlativ absolut) Sforile zbîriii-iau lari şi încordate sîrmă. voiculescu, p. i, 24. 3. (Nav.) Parvină făcută din lire de sirmă (2) răsu-, cile. Cf. i/rar. Gata, catargele şi cuinele? Trageţi acum . de toate sforile şi sîrmele! soresc u, u. 61. 4. (Prin nord-estul OU.) Fiecare dintre firişoarele de borangic care, la trasul gogoşilor, se unesc, sc lipesc, pentru a da firul de ţesut.. Cf. cade, ciauşanu, v. 196. 5. (Prin Bucov.) Iarbă mare care creşte pe cimp. : Cf. LEXIC REG. 117. (>. (Ban.) Panglică (1); s p e c. cordea care se pune la pălărie. Felele din Banal. . . [i.mpart| în două sîrma (panglica) cure... au ţinut-o preste cel. mort. marian, î. 337, cf. dl, dm. îl lega şi-l ţereca... Tot cu sirmă de mătasă Ce pătrunde pîn-la oase. pop., ap. ■ ucu n, 302. Şi nime n-o mai jeleşte, Fără Ion cu capul ■ gol Că doar tui i-a mai fost dor Şi A chim cu sîrma neagră Că docr lui i-a fost mai dragă. hOdoş,. p. p. 118, cf. alb sn iv h 1 204. + (Prin Ban.). Şiret (2) la ghete, alu sn iv li 1 191. 7. (Regional) Parte a viorii nedefinită mai de aproape, probabil coardele (Obileşli —■ Focşani). Cf. n xii 176. -.8. (Uit..; .prin Muiiţ.) ..PJevvişcă1 ,(l) (Leucuspius iklinealus). .Of. antipa, k i. .172, cade, băcescu, p. 154, 1).L, IJM, dex, — PI.: sirme şi (regional) sîrmi (alb sn iv li 1 191/yO). --«Si: (Învechit) sirmă, sârmă, (învechit, rar): jârină r S.f.' ■ . .... ^ — Din tc. sirina, ii. gr. •. SlRUMÎL, «ÎCĂ adj. v. sărmanei. - ' SÎKMĂNÎrj', -Ă adj:: v. sărmanul'. SÎ^iEAI s. f. (Chin).; învechit) AnUmonhi.: '.P'rao de sărmea, adecă antimoniu’, manolache drăghici, ap. tdro, cf. cade. + Preparat cosmetic din antimoniu şi gogoşi de ristic cu care se. vopseau, pleoapele şi sprincenele. Capul cu a cămitii sa asamănă, ... ochii mierii., în giur împregiur ca eiun ar-fi cu. siurmea v'ăp.iili ■ CANTEM1K, I. I. II, 222, cj. . SCRIBAN, D. ... — Şi: sărmeîi, siurmeă/ sunna (cihac, H, 614), suratei (scriban, d.) s. f. — Din tc. siirnie [taşt]. , .... SÎRMEÂ2 si -f. (Regional) Tel (5). ,Gf. scriban, :d. — PI.: ? — Şi: (regional)'sunu'ă s.f. GHE’.)tE,!K-;M.-, baivcianu, alexi, w. — Sirmă -f suf. -ea. SÎJIMEAS s. f. v. surmă. SÎRMOS, -OAsA adj. 1. (De obicei despre firele de păi- sau de blană) Care este, aspru ca sîrma ¡(2) . V. ţepos. Intăuntrul nărilor lui dilatate şi dispreţuitoare se răsuceau, ca nişte cîrcei, fire negre di păr sîrmoase şi rebele, vinea, l. i,. 141. Pe obrazul ei rotund, doi negi coralii cu peri sîrmoşi: id. ib. 263, cf. dl. Obraji . . . năpădiţi, de o barbă deasă, sîrmoasă. t. popovici, sk. 90, cf. dm, m: d. enc.-, dex.'^ Fox sirrrm Wrasă de foxterier cu blana albă, cu pete maronii sau.negre şi perii aspri şi, de obicei, creţi. Cf. dl, dm, dex. . 2. (Prin nord-estul OU.; despre oameni) Care este dificil, mofturos (la mincare). Cf. ciauşanu, v. 196. — PI.: sîrmoşi, -oase. — Sirmă + suf. -os. SÎRiUUiJŢĂ s. I. Diminutiv al lui stimă. 1. Cf. .sîrmă (2), Cf. i. golescu, c., tdug. 'Ai. găsit o sirmuliţă? h. lovinescu, t. 196, cf. dl, dm. 2. (Bot.; regional) Orzoaică-de-ballă, v.. orzoaica (1) (Vallisneria spiralis). Cf. panţu, pl., simi-ONESCU, FI.. 265, DM, DEX. 3. (Ilit.; prin Munt.) Plevuşcă1 (I) (Leucuspius delinealus). Cf. antipa, i\ i. 172, atila, p. 505, cade, BĂCIÎSCU., P. 154, DL, DM. — Pl.: sirmulile. — Sîrină + suf. -uliţă. SlltJlUI.UÎ. vb. IV. R efJ. (Prin Bucov.) A se Sili (2). Cf. LliXIC keg. 108. — Prez. iod.: stnnuluiesc. — Cl. s î r.n ic3.. SIRMUŞOARĂ s. r. (Rar) Sînnuiilă (1). Cum îi învîrUl.ă sirmuşoata asta, aşa să se irwirleuscă mintea şi inima lui după mine. sevastos, n. 5, cf. i>l, dm, m. D. ENC., dex. — Pl.: sirmuşoare. — Sirmă -|- suf. -uşoară. { SÎHMC1 s. îl (Mai ales în Mold.) U'n fel de sac pentru prins peşte, caro se fixează la gardurile de pescuit. Se fixează apoi cu pietre diferite instrumente şi aparate de prins peştele ca : leasa, vărşiî, ţăpoaica. ..., sirnicul ele. antipa, i>.. 124, cf. 31, 139, cade,' dm. — Pl.: sirnice. — Şi: sîrnic s. 11. — Etimologia necunoscută. I ' SÎKŞftC?' • n. (Prin Bucov.): Chibrit.' Cf. qoman, in... alr i 1 0:10/388, r.; — Pl.: sirnice. — Din u de sus scoborfi scobării 426 2 12 de sus BL, 62 BL VI, 62 431 1 30 dC sus 165. Pe 165. O Fig. Pe 431 1 10 dc jos cculis edulis 431 2 2 de sus (Prim (Prin 432 1 8 de sus .Scoica/i lele Scoicufele 432 1 26 dc sus Zalău Zalău 432 1 30 de sus Sîmeoluu Sînnicolnu , 435 1 23 dc jos f.VNE CANE 435 1 24 de jos cincizeci cincizeci 435 1. 28 dc jos cale cele' 430 1 20 de sus obiectiv obiectiv 436 2 38 de jos fereastra ferească 439 1 21 de sus dilaadehscopolamin dilăadai-scopolam'in 440 1 16 de jos scor beli scobeli 442 2 1 de jos KLOPŞTOK KT.OPŞTOCK 445 2 colontitlu SCORMON SCORMONI 445 2 8 de sus daltă dalta 445 2 15 dc jos solilariului solitarului 446 2 1 de sus băieţeşti bâicktşu 449 1 1 de sus Bcornealâ scorneală 449 . 1 2 de sus SUDAţ UIT DAI 451 1 28 dc jos srorînnlnir Sfornmbiir 454 1 15 de. jos scoRTişonfr Sf.ORŢl.ŞORÎl; 456 2 25 de jos femc ine:nă- femei Tiemii- 458 2 31 dc jos fURKOM'XoimELK. TrnNU MitiUKKLEl 462 2 16 de sus s c rc tn e (11) screme (1). 462 2 17 de sus îneeputu. tncepulul 465 .1 15 de sus ■ ,,se‘c „dc“ 465 2 31 de jos Ar/0NTBRaNT PONTBRIANT 565 2 1 de jos NEGUIJC, NEGUMCI. 567 2 13 de jos treaba şi treaba-şi 575 2 29 de jos , CIAXJŞÂNU. CTA.UŞANU, v. 196. 578 1 7 de sus un e e un 581 1 ■ 33 de sus s. m. v. S. 11. V. 583 1 28 de sus tătăraşilor Tătăraşilor 584 1 30 de sus rate raţe 591 2 3 de jos eatru) teatrul 592 2 2 --- 3 de sus v. s f i ş i V. sflrşi. 595 1 1 de jos b. ib. 601 2 36 de jos altuia altuia. - 605 2 6 de sus BORZA bogza 606 2 7 de jos ctmp- eîmp 606 2 21 de jos să să- 610 1 3 de jos ŞT01C ŞTOCK 613 1 16 de sus SECRET2 SECRET2 616 2 29 de jos ca e care 620 1 39 de sus ind f reni indi teren L 622 1 9 de jos NO 2 DN2 627 2 33 de sus 1. (Despre 1. Adj. (Despre 627 2 37 de sus intra a intra 634 1 25 de jos s curea securea 635 2 23 de sus întregin e. întregime, 635 2 29 de jos europenect europene. 635 2 28 de jos de, de 630 1 1 de jos senin gen fa 639 2 25 de sus V. sedimenta. V. sedimenta. 641 2 33 de sus ac tim acum 650 2 28 de sus comis’ comis, 651 1 9 de jos t el 651 1 9 de jos silimet silemet 651 1 16 de jos rOOHGA IORQA — Î04Î — pagina coloana: rtndnl: 651 1 17 de jos 659 2 32 de jos 062 2 26 de sus 667 2 15 de sus 669 1 3 de sus 672 1 5 de jos 673 1 8 de sus De asemenea, cititorii sini ru 418 2 27 de'sus 460 2 21 de jos 508 1 22 (le sus 529 2 23 de sus 552 1 12 de sus 593 1 13 de jos 608 1 5 de sus 611 1 2 de jos 651 2 7 de sus In loc de : vor m. v. ENC. pârâiaşul ). Tlt2 vezi ce, semeţe, oibţin oldeodală de autori să facă următoarele ascoăte vb. III. Vurzi (COSTINESCU, TDJto) vb. IV cf. Om avar, 1. germinativă). Sechestra cirka salamet, silimet, se va citi: o vor M. ». ENC, pârâiaşul LTR 2 vezi, ce semeţe, obţin lotdeoiială îndreptări : ascoâfe (alrm ii/i h 73/325) vb. III. văr/i (alkxi, vp.) vb. IV, scovlrdă (costinescu, tdrg) cf. lat. Avar, 1. T r a n z. germinativă); (rar) a secătui (3). Secfestra ciqka salamet, silemet, sllimeţ,