DICŢIONARUL LIMBII EOMÂIE DICŢIONARUL LIMBII EOIÂNE SE ELABOREAZĂ DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN BUCUREŞTI, DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ SI ISTORIE LITERARĂ DIN CLUJ-NAPOCA ŞI DE CENTRUL DE LINGVISTICĂ, ISTORIE LITERARĂ ŞI FOLCLOR DIN IASI ÂCADEMÎA REPUBLICII SOCÎALiSTE ROMÂNIA DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE (DLR) SERIE NOUĂ J TOMUL X \ PARTEA A 2-A j LITERA S SCLADĂ —SEMÎNŢĂRIE 1987 EDIT U R a a C a D E M IEI R E V U B L î C 1 1 SO C I A I. 1 S T E ROMÂNIA H 7 9 7 ’ 7 IÎU C U R E Ş T 1, Calea Victoriei nr. 125 Redactori responsabili: f'lOBGU IORDAN | Membru al Academiei Republicii Socialiste România ALEXANDRU GRAUR Membru al Academiei Republicii Socialiste România ION COTEANU Membru al Academiei Republicii Socialiste România Partea a 2-a a tomului al X-lea a fost elaborată în cadrul Sectorului de lexicologie şi lexicografie al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, de următorul colectiv : Redactori: Aurelia MIHAIIX>VKÎ CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Eleonora POPA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Elena STÎNGAOIU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Zizi STEFĂNESCU-GOANGĂ CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Dan BUGEANU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Lucreţia MAREŞ CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAT-, DOCTOR ÎN FILOLOGIE Radu MIOHĂESCU CERCETĂTOR STIINTIFIC Filofteia TĂNĂSESCU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Stela TOM A FILOLOG PRINCIPAL Tatiana ŢUGULEA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Revizori. Elena CIOBANII CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Ion DĂNĂILĂ CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Valentina HEI STEA CERCETĂTOR STJINTIFIC PRINCIPAL Ion DĂNĂILĂ CERCETĂTOR STIINTIFIC PRINCIPAL Revizie finală: Lima SEOHE CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL. DOCTOR ÎN FILOLOGIE Elena STOTGAGIU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Tatiana ŢUGULEA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Luiza SECHE CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL, DOCTOR ÎN FILOLOGIE Au fost consultaţi pentru etimologiile din acest tom: Alexandru GRAUR, membru al Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti; Grigore BRÂNOUŞ, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea din Bucureşti; Vladimir DRIMBA, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea din Bucureşti; Theodor HRISTEA, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea din Bucureşti; Maria ILIESCU, doctor în filologie; Gheorghe MÎHĂILĂ, doctor docent, profesor, Universitatea din Bucureşti; Nicolae URSU, doctor în filologie, cercetător ştiinţific principal la Centrul de Lingvistic^ Istorie Literară şi Folclor din Iaşi. Pentru cuvintele cu răspîndire locală din porţiunea SE ALBĂ— SE MIJS'Ţ ARIE a fost consultat Stelian DUMISTRĂCEL, doctor în filologie, cercetător ştiinţific principal 1a. Centrul de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor din Iaşi. Corelaţii : Cristina GHERMAN cercetător ştiinţific Redactori responsabili ai tomului al X-lea (partea a 2-a) : ION COTEANU Membru al Academiei Republicii Socialiste România ELENA CIOBANU Cercetător ştiinţific principal ION DĂNĂILĂ Cercetător ştiinţific principal, şeful Sectorului de lexicologie şi lexicografic de la Institutul de Lingvistică din Bucureşti MIRCEA SECHE Doctor în filologie, şeful Sectorului de lexicologie şi lexicografie de la Institutul de Lingvistică din Bucureşti SGLADĂ — 389 — SCLAVAJ SCLĂDĂ s.-f. (învechit) Stivă, grămadă de lemne; s p e c. rug2; (învechit) năeladă. Sosind sfînlul la acea scladă de foc. dosoftei, ap. tdrg, cf. anon. car., T'DRG, SCRIB AN, D. — PI.-. ? —Şi: serâdă s. f. anon. car. — Din pol. sklsid, ucr. «kjia’i;. SCLAFĂRl vb. IV v. sclăiări. SCLAI s. n. . v. slai. SCLAV, -A s. m. şi f. (în orinduirea sclavagistă şi, mai tîrziu, ca o rămăşiţă a acestei orînduiri; şi prin lărgirea sensului) Persoană lipsită de mijloace de producţie şi de orice drepturi, aflată în proprietate^' deplină a unui stăpîn ori în dependenţă totală faţă de acesta, pentru care era obligată să muncească; rob 0). (rar) serv. Monarhiile despotice sint acelea unde domnitoriul are drept a despune. . . despre viaţa, volnicia şi averile poporului. Un asemenea monarh se numeşte despot, şi lăcuitorii acelui stal sint sclavi. rus, i. 1, 73/5. în epoha revoluţiei, Franţia au dat sclavilor săi din insula Haiti slobozenie, ar (1831), 5382/10. în Casa de Sus, sau a Lorzilor, să mai dădură. . . cereri multe in treqba sclavilor din America. gt (1838), 262/33, cf. negulici, stamati, d., aristia, pi-ut. cxxxiv/17, cf.. prot. —pop., N. v. Eşti sclavul lui Iloraţiu?. . . —O! destine, Aceeaşi umilire ne-ai dat la amîndoi, Sclavia t alecsandri, t. ii, 197. Astfel umana roadă în calea ei îngheaţă, Se petri fică' unul în sclav, altu-mpăral. eminescu, o. i, 64. Grecii, cetăţeni liberi, nici nu munceau, ci sclavii se îndeletniceau cu munca materială, gherea, st. cr, ii, 107, cf. ddrf. Un fiu de sclav nu-nvaţă, maiestate; Şi leama lui « numai că-l vei bate! coşbuc, p. ii, 289, cf. şăineanu?. Dă într-o parte bogate draperii arălînd ochilor fascinaţi nudurile sclavelor aduse din exotice ţări. anghel, pr. 31. Dacii dădeau sclavi (prizonierii luaţi în războaie ori năvălirile'ultime). pârvan, g. 609. Un militar de un grad inferior trece in fiecare zi printr-un sistem ecosez de senzaţii; aci sclav, aci rege asirian. ibrăileanu, a. 10. Vreau să mor în bătălie, nu ca sclavul în sclavie, m. i. caragiale, c. 117, cf. cade. In privinţa sclavilor..., el avea prejudecăţile întregii antichităţi. lovineScu, c. viii, 85. Un sclav bronzat mă apără de muşte. topÎrceaku, p. o. 67. Sclavii antichităţii, c. petrescu, c. v. 281. Călăreţii care au venit, cu aceşti sclavi să fie dezarmaţi, sadoveanu, o. xii, 369. Sclavii erau siliţi să lucreze pentru stăpînii lor. iordan, stil. 27, cf. scriban, d. Crease ca. un zeu, poruncise ca un rege şi muncise ca un sclav, oprescu, a. M. 100. Să cumpere ieftin negri şi să-i vîndă cu profit în Noua Spanie, unde-e nevoie de sclavi, căli-nescu, c. o. 346. Natura l-a turnai în pielea întunecată a sclavilor, vinea, l. i, 127. Bosforul. . . părea o draperie de catifea, întunecată ca inima sclavelor din serai. tudoran, p. 200, cf. dn2. :Acum zvîcnesc şopîrle pe lespezi, salamandre, Pe unde-n vremi trecură arhonţi, efebi şi sclave." vulpEscu, p. 146, cf. m. d. enc., dex. V (Adjectival; învechit, rar) Care aparţine robilor (i), care este specific robilor, de rob. Dacii... Vor mai bine-o moarte crudă, decît o viaţă sclavă., eminescu, o. iv, 139. + P. ex:t. (De obicei urmat de determinări în genitiv) Persoană aservită din punct de vedere economic, social,: politic. Oamenii cei rmai avuţi au devenit sclavii cămătarilor, aristia., plut. lxii2/29. De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste, Voi, ce din munca voaslră abia puteţi trăi? eminescu, o. i, 59. Muncitori, bălrîni şi tineri, sclavi ai burghe-zimii oarbe, Ştiţi voi pentru cine strîngeţi rodul muncii voastre grea? demetrescu, o. 37. îsuşinda-şi lozincile şovine, devin sclavii burgheziei, t. popovici, s. 524. + F i g. Persoană care satisface cu supunere oarbă, în mod servil, voinţa, dorinţa, capriciile etc. cuiva. Cf. aricescu, A. R. 30/4. Patriotismul... care emană din înjosire, din linguşire şi din corupţiune. . . nu poate face decît numai sclavi, ghica, c, e. i, 162- Dacă vrei să salvezi morala recunoştinţei şi să eviţi oamenilor odiosul păcat al ingratitudinii, să devii sclavul lor servindu-i fără încetare, ralea, s. t. ii, 302, cf. M. d.enc., dex.O (Prin analogie) Stăpîn sîni de-acum pe răgazul Să^mi fac din ursită o sclavă, macedonski, o. i, 96. O maşină căreia îi pricepi mecanismul îţi devine sclavă docilă, ralea, s. t. iii, 263. + F i g. (De obicei urmat de determinări în genitiv) Persoană care îşi subordonează (integral) voinţa sau acţiunile unei pasiuni, unui viciu, unei dogme etc., care este stăpînită (în mod irezistibil) de o pasiune, de un viciu etc. în urmă. agiurisă a fi sclav patimilor sale. asachi, l. 1101/45. Era sclavul unei discipline care-i pulsa în sînge. sadoveanu, o. xii, 459. O asemenea afirmaţie este menită să scandalizeze pe sclavii regulilor gramaticale, iordan, l. r. a. 19. O linişte stranie limpezeşte cugetul acestui om, sclavul metodei şi pasionalul cercetării, constantinescu, s. iii, 41. El era încă sclavul unor prejudecăţi şi moravuri nebuloase, v. rom. ianuarie 1965, 68, cf. M. D. ENC., DEX. — PI.: sclavi, -e. — Şi: (învechit, rar) şelav, -ă s. m. şi f. — £)in lat. med. sclavus. SCLAVAGISM s. n. Orînduire socială care a urmat Comunei primitive şi a precedat feudalismul şi în care baza raporturilor de producţie a format-o proprietatea privată a stăpînului de sclavi asupra mijloacelor de producţie şi asupra sclavilor. între concepţiile frumosului din timpul sclavagismului, feudalismului, capitalismului există un conţinut comun mult mai mare. contemp. 1948, nr. 106, 4/4. împăcarea omului cu realitatea. . . n-a fost adînc compromisă prin însăşi dezObllarea sclavagismului? vianu, l. u. 238, cf. deR. Orînduirile anterioare feudalismului (comuna primitivă şi sclavagismul), panaitescu, o. ţ. 17. Sclavagismul oriental. . . se deosebeşte mult de sclavagismul clasic greco-roman. H. daicoviciu, d. 105, cf. m. d. enc., dex. O F i g. Sub ochii stupefiaţi ai nevestei, Ştefan Budu se transformă într-un Sparlacus al sclavagismului conjugal, românia literară, 1969, nr. 34, 9/3. — Din fr. esclavayisme (după sclav). SCLAVAGIST, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine sclavagismului, privitor la sclavagism, specific sclavagismului; care reprezintă sclavagismul. :E oare indiferent dacă părinţii omului au crescut. . . ca oameni liberi şi culţi sau într-o societate sclavagistă, ca sclavi ignoranţi? gherea, st. cr. ii, 17. Lucrările arheologici. . . trebuie să lămurească de o parte societatea primitivă şi cea sclavagistă. . . şi de alta istoria modernă şi contemporană, contemp. 1948, nr. 113, 7/4. Prăbuşirea orînduirii sclavagiste. . . aduce cu sine căderea culturii antice, vianu, l. u. 10. Pînă in secolul al XIX, Jamaica a fost cel mai important centru de exploatare sclavagistă, v. rom. aprilie 1954, 62. Betra-gerea stăpînirii sclavagiste romane din Dacia şi apariţia feudalismului. ’ panaitescu, o. ţ. 17. Statele sclavagiste nu erau toate la fel. h. daicoviciu, d. 105, cf. 34,. m. d. enc., dex.. 2. S. m. şi f. (Rar) Partizan al menţinerii sclaviei negrilor (din sudul Statelor Unite ale Americii, în timpul războiului de secesiune). Cf. scriban, d. Asasinarea lui Lincoln de către un . fanatic sclavagist. cişman, fiz. i, 340, cf. dn3. — PI.: sclavac/işli, -sie. — Din fr. (‘„sclavagiste (după sclav). SCLAVĂ GVU s. n. v. sclavaj. SGLAVĂJ s. n. (Livresc; şi prin lărgirea sensului) Sclavie; p. e x t. stare de aservire economică, socială, politică In care se află o ţară, o clasă socială, un individ etc. Ct. negulici, prot. — pop., n. d-, costinescu. Să se emită un simplu decret care să declare că scla-vagiul se desfiinţează, sion, p, 122. Sclavajul [din SCLAV1C — 390 — SCLĂPĂŢ vremea]... cezarilor bizantini. bolinTineanu, o. 442, cf. alext, w., resmeriţă, d. Organizaţiunea socială însă se dezvoltă strimtorind terenul sclavagiului, lărgeşte cătuşele libertăţei individuale. în plr i, 411. In conştiinţa civilizaţiei moderne, marele latifundiu e sinonim cu sclavajul, t. popovici, se. 405. In Dacia lui Burebista era încă un sclavaj patriarhal, h. daicoviciu, d. 106. Nu moartea înfricoşează, ci ornamentul fals, nu sclavâgiul, ci libertatea venită prea tirziu. românia literară, 1969, nr. 27, 25/3, cf. M. D. enc., dex. — PI.: (rar) sclavaje. — Şi: (învechit) sclavăgiu s. n. — Din fr. esclavage (după sclav). SCLĂV1C, -Ă adj, (Neobişnuit) în care originalul este reprodus, transpus cu prea mare fidelitate formală, în mod mecanic (în dauna conţinutului). Ne redau compoziţii... foarte interesante şi deosebite de slova moartă a traducerii slabe şi făcută in mod sclavic. in L. rom. 1959. nr. 6, 42. — PI.: sclavici, -ce. — Sclav + suf. -ic. SCLAVIE s. f. Stare, condiţie de sclav ; robie (1), (livresc) sclavaj, (învechit) sclavism, (învechit, rar) robitură, servaj. De ne-ar fi lăsat durerea sclaviei (robiei ) noastră sămţirea a toată plăcerea, ochii noştri s-ar fi îmbucurat văzind acel păminl rodiloriu al Eghip-tului. maior, T. 28/9: S-au văzul cu... toată a sa familie minat la oraşul Brusa din Asia in amară sclă-vie. ar (1831), 701/28- De la invazia ginlelor frinceşli şi împărţirea pămlntului, lăcuitorii căzuţi sup spada cuceritorilor remaseră-n sclăvia posesorilor, săulescu, hr. i, 194/8. Desfiinţarea sclăviei, această pată neagră a omenirei. kogălniceanu, în plr i, 155. Fiica domnitorului Susman, căzută în sclăvia lalarilor, se apropia de Bomidava. aşachi, s. l. ii, 52. A le da copile şl femei nu era. . ■ mai puţin decit a le închina sclavici. aristia, plut. 92/19. [Ţiganii] pină cu un pătrar de secol in urmă se aflau sub jugul sclaviei, sion, p. 66, cf. pontbriant, d. Hai, scumpe surioare, uitindu-ne sclavia Să ne-oglindim în apa ftnlînii Blanduzia. alecsandri, t. ii, 196, cf. barcianu, alexi, w., şXineanu2. Vreau să mor in bătălie, nu ca sclavul in sclavie, m. i. caragiale, c. 117, cf. cade, scriban, d. Ţărănimea. . . era in stare dc sclavie, ibrăileanu, s. 87. Combate sclavia invocind legile firii. ist. lit. rom. ii, 10.0. Sclavie şi şclavi existau insă din epoca bronzului. H. daicoviciu, D. 106.. Pe romani îi ucise sau ii luă (n sclavie, magazin ist. 1968, nr. 11, 82. Că tu-ai picat în sclăbiă, Că. fu eşti' mîncal de robiă. bi-bicescu, p. p. 300. O F i g. Termenii tehnici... i-a impus gramaticii tradiţionale cu o atît de puternică autoritate..., Inctt o emancipare■ desăvirşită de sub sclavia lor nu s-a putut. încă produce, puşcariu, l. r. i, 3: 4 P. e x t. Stare de aservire economică, socială, politică, naţională etc. în oare se află o ţară, o clasă socială, un individ etc. Ne facem o idee chiară despre greutatea slaviei în care ajunsese biserica, română şi sub domnia protestanţilor, bariţiu, p. a. i, 136. N-au lăsat naţiunile. . . ca să le condamne la cea mai ruşinoasă sclavie, aristia, plut. xxji2/13. Bulgarii... tocmai atunci... zăceau in sclavia grecilor. hasdeu, i. c. i, 11. Cad putredele tronuri în marea de urgie, Se sfarmă deodată cu lanţul de sclavie Şi sceptrtle de fier. eminescu, o. x, 24. In sălile antice, vasalii se adună Să-şi uite de sclavie cu toţii împreună. macedonski, o. i, 25. Doctrinele acelea menţin clasele muncitoare în necunoaşterea adevăratelor cauze ale sclaviei lor. în plr ii, 160, cf. sadoveanu, o. xx, 127, cod. pen. r. p. R. 529. Vechea demisiune l-a pulul duce pe omul german la teribila înjosire şi sclavie a epocii hitleriste. vianu, l. u. 390. Ideea scuturării de sclavia turcească prinsese rădăcină, pas, l. i, 271, cf. dex. + F i g. Stare de (totală) subordonare a voinţei, a acţiunilor unei persoane în faţa unei pasiuni, a unui viciu, a unui instinct etc. Cf. şăineanu2. Îmi satisface. . . apetitul de sclavie, nevoia imperioasă de a-i pune la picioare întreaga mea liberlale. ibrăileanu, a. 111. — PI.: sclavii. — Şi: (învechit) sclăvie, (regional) sclăbie, (învechit, rar) slavie s. f. — Sclav + suf. -ie. SCLAVI3V, -A s. m. şi f., adj. (Rar) 1. S. m. ş'i f. Nume dat slavilor de sud în evul mediu timpuriu şi slavilor în antichitatea romană. Slavii. . . purtau in vremilc mai vechi numele de veneţi, sclavini şi anii. xenopol, i. R. iii, 48. 2. Adj. Care aparţine sclavinilor (1), privitor la sclavini. Bomanii nu părăsiseră oraşele dunărene in urma năvălirii sclavine. xenopol, i. r. iii, 106. — PI.: sclavini, -e. — Din lat. med. Sclavini. SCLAVlSM s. n. (învechit) Sclavie. Cf. vasici, m. ii, 131/16. Voi şi în timpul acesta al libertăţii încă ţineţi in sus forma sistemei sclavismului vechi. ap. ghica, a. 327. ■Sclav -j- suf. -ism. , SCLĂBĂA'OG, -OÂGĂ adj. v. slăbănog. SCLĂBI vb. IV v. slăbi. SCLĂBiEi s. f. v. sclavie. SCLĂB1E2 s. f. v. slăbie. SCLĂBOTEÂN, -Ă adj. v. slăbotean. SCLAbCC s. m. (Prin sudul Dobr. şi prin vestul Transilv.) Spume, clăbuc (de salivă, la gură). Cf. alr i 1 112/990, alrm ii/i h 56/95. — PI.: sclăbuci. — Şi: (regional) sclnliuc s. m. alh i 1 112/990. — Pref. s- + clăbuc. SCLĂBUCARIU subst. (Regional; la sg. cu sens colectiv) Spumă, clăbuci (de salivă, la gură) (Criş- tioru de Sus — Vaşcău). teaha, c. n. 264. — PI.: ? — Sclăhuc + suf. -ariu. SCLĂBL'LEÂN, -Ă adj. v. slăbulean. SCLĂFĂRÎ vb. IV. Refl. (învechit) A ride (1); a surîde. Cf. cihac, ii, 331, dr. iv, 1 260. — Prez. ind.: sclăfăresc. — Şi: sclafări vb. IV. dr. iv, 1 260. — Etimologia necunoscută. SCLĂFÎE s. f. v. scăflrlie. SCLĂHÎŢĂ s. f. (Anat.; regional) Rotulă (1) (Grid — Făgăraş). Cf. jahresber. v, 190. — PI.: sclăhiţe. — Etimologia necunoscută. SCLĂÎ vb. IV v. slei. SCLĂINĂ s. f. v. slănină. SCLĂNCHÎ vb. IV v. sclipi. SCLĂNCIIVÎ vb. IV. Refl. (învechit, rar) A şovăi1 (III 1), a ezita. Vădzuiu Domnulu între mere pururea că de-a dereapla de menre iaste se nu mă sclănciniu. psalt. hur. 10r/8, cf. dhlr ir, 530. — Prez. ind.: ? — Etimologia necunoscută. SCLĂNÎJVĂ s. f. v. slănină. ŞCLĂI’ĂŢ s. ni. v. selijicţ1. 3568 SCLĂVIE -391 - SCLEREDEM SCLĂVIE s. f. v. sclavie.. SCLEÂFĂ s. f. v. şeleală. SCLEÂMĂ s. f. v. sleme. fJ SCLEÂjNŢĂ s. f. (Regional) Persoană Îmbrăcată In haine negre. Cf. şez. vii, 183. — PI.: sclenţe. — Etimologia necunoscută. SCLEAPT s. ni. v. sclepţ. SCLEAPŢ s. m. v. sclepţ. SCLEBĂ s. f. (Prin Transilv.) Panglică sau fundiţŞ (folosită de fete la impletitul părului). Cf. viciu, gl., lexic REG. II, 74. — PI.: sclebe. — Etimologia necunoscută. > SCLEDERÂŞ s. n. v. sfredelaş. SCLEDERI vb. IV v. sfredeli. SCLEFĂ vb. I. T r a n z. = şclefa. Cf. pontbriant, D. SCLEFfiŢCĂ s. f. v. scripete. SCLEFEŢCĂU subst. v. scripete. SCLEFiE s. f. v. sseăfirlie. SCLEFOSEÂLĂ s. f. v. sclifoseală. SCLEFOSÎ vb. IV v. selifosi. SCLEFOSÎT, -Ă adj. v. sclifosii. SCLEt vb. IV v. slei2. SCLEMi s. m., s. n. v. slţine. ŞCLEM2 s. n. v. slimf. SCLEMBE s. f. v. sleme. SCLEME s. f. v. sleme. SCLEăCV s. m. v, sleme. ŞCLEMÎVĂ s. f. v. sleme. ŞCLEM&E s. f. v. sleme. SCLEP s. m. v. selepţ. SCLEPENlŢĂ s. f. (Bueov.) Aşchie, ţandăra. Mi-o intrat In deget o sclepcnifă ţi n-o pot scoate. Com. din bilca — rădăuţi şi din straja — rădăuţi, ef. LEXIC REG. 108, GLOSAR REG. — PI.: sclcpcniţe. '• — Cf. s c 1 e a f ă. SCLEPESilŢÎ vb. IV. T r a n z. (Prin Bucov ; complementul indică lemne) A ;deşpica ţnijrunt, â face aşchii, surcele; (învechit) a sclepţa. Cf. lexic reg. 108. ’ : = — Prez. ind. : sclepeniţţsc. — V. selcpenljă. SCLEPETE s. m. v. selepţ. SCLEPIŢ s. m. v. selepţ. SCLEPS s. m. v. selepţ. SţlyEPX s, m. v. selepf. SCLEPŢ s. tn. I. (Entom.) 1. (Învechit şi regional) a) Streche (Hijpoderma bovis). Cf. şăineanu2, tdrg, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., ALR I 1 894/45, 75, 85, 215, 218, 227, 305, 350, .354, 360, 375; b) streche (Oestrus ouis). Cf. lb, conv. ut. xxm, 343, i.m, cade, glosa» reg.; e) (şi In sintagma sclepţ căiesc, dr. v, 124) streche (Gastropliilus equi). Un loc... plin de viespi şi gărgăuni şi tăuni şi scleapţi. dosoftei, v. s. februarie 78v/26. Un cal. . . ucis fiind. . . s-au clocit intr-insul scleapfii, cari. . . au început a zbura. ţichindeal, K. 381/4, cf. ddrf. Ştii cum iţadzi-om cal Cin fi pchişcî sclepţi. şez. n, 100, cf. dr. v, 124, com. beniuc, alb sn iii h 753, a v 2, 14, 15, 20, 25, 31, vi 4. 2. (învechit şi regional; şi in sintagma sclepţ mare, marian, ins. 348) Tăun1 (1 a) (Tabanus bovinus). Cf. polizu, gheţie, r. m., barcianu. Sclepţul (tăunul) ii groaza animalelor, marian, ins. 348, cf. alexi, w., şez. in, 87, alr i 1 901/28, 40, 45, 51, 65, 87, 94, 96, 107, 215, 217, 218, 347, 350, 361, 370, 375, 554, 556. 3. (Transilv. şi prin Maram.) Ţînţar (Culex). Cf. viciu, gl., alr i 1 890/215, 283, 290, 354, 355, lexic RECj. ii, 113. 4. (Prin Ban, şi prin sud-vestul Transilv.) Vier-mişor sau larvă de insectă acvatică folosită ca momeală la undiţă. Cf. antipa, p. 790, H xvm 305. II. (Prin Bucov.) Epitet pentru un copil vioi şi neastimpărat. Com. din vicovu de sus — rădăuţi, lexic REG. 108. — PI.: sclepţi. — Şi: (învechit şi regional) selept (ddrf, h xviii 305), scleâpţ, şclepţ (lb, polizu, alr i 1 901/51, 107, alr sn iii h 753/47), (învechit) scleţ (polizu, marian, ins. 353), sclcapt (ddrf), (regional) selep (alr sn iii h 753/36), selepcte (viciu, s. gl.), scleplţ (marian, ins. 353), scleps (id. ib.), selipeţ (id. ib. 348), şeliapţ (com. beniuc, alr i 1 894/40,1 901/40, 65, 87, 94, 96), şleapţ (alr sn iii h 753/64) s. m. — Etimologia necunoscută. Cf. ser. ă k 1 o p a c. SCLEPŢ vb. I. T r a n z. (învechit, prin TransiKv; complementul indică lemne) A despica mărunt, a face aşchii, surcele; (regional) a sclepeniţi. Cf. gheţie, ». — Prşx. ind.: sclepfez. — Cf. scleafă, sclefa. SCLERADENÎE s. f. (Med.) Adenopatie cu caracter scleroş. Cf. d. med., dn3. — PI.: scleradenii. — Din fr. seleradenie. SCLERĂL, -Ă adj. Care aparţine scleroticii, referitor la sclerotică; care afectează sclerotica. Cf. dn3. -rr PI.:' sclerali, -e. — Din fr. seleral. SCLERĂ s. f. (Anat.) Tunică solidă carc susţine globul ocular. Cf. d. med., dn3. — PI.: sclere. — Din germ. Sklera. ŞCLERECTAZÎE s. f. Destindere anterioară sau poşterioară a sclerei, apărută în urma unor leziuni inflamatorii sau degenerative. Cf. D. med., dn3. — PI.: selerectazii. — Din fr. selcreetasie. SCLERECTOMÎE s. f. Operaţie chirurgicală^ care constă in tăierea unui mic fragment de scleră sau de sclerotică. Cf. D. med., dn3. — PI.: sclerectomii. — Din fr. sclereetomie. SCLEREDEM s. n. Umflătură nedureroasă rezultată din jnfilţj'prea unui lichid şeroş In straturile subcu- 3605 SCLEREIDĂ — '392 — SCLEROTICĂ tanale şi în ţesutul de muşchi al ochiului.1 Cf. D. MED., DN3. 1 — PL: ' scleredeme.' — Din fr. sclcroedeme. SCLEREÎDĂ s.'f. (Bot!) Celulă poliedrică moartă, cu membrană îngroşată, lîgnificată. V. scleren-chim. Sclereiiele se găsesc grup ale -sub- formă de tnodule pietroase (in-pere, guthi)' ori' constituie ţeiutul dur al cojilor (de nucă, de alune) sau al sîmburilo.r ,(ţă piersici, la prune etc.j. M. D. enc. —■ PI. : sclereide, — Din fr. sclferelde. ■ ■ SCLERIîM s. n. -(Med.) Sderodcrmie cu caracter difuz. Cf. D. i.MED., DN3. — PI.: selereme. — Din fr! sclferâme. SCLERENCHÎM s. n. Ţesut vegetal mecanic sau- de susţinere al unei plante, alcătuit din celule moarte, lungi, cu pereţi, îngroşaţi, .de obicei lignificaţi, .care conferă plantelor rezistenţă la 'îhdoire, compresiune ctc. Plantele ierboase au. . . ţesuturi speciale de susţinere, şi anume, colenchimul şi sclerenchimul. bota-ţţjpA, 16,..cf. M. D. ENC., DEX, D. BlOt. i: ,!' ‘—PI.: şclerenţjumuri. ■ — Din fr. sciereuchyine. SCLERÎTĂ s. f. (Med.) lnflamaţie a s,c]erei.. Cf. D. MED., DN3. pi,-, sclerite. — Din fr. sclerite. - SCLER0CHERAT1TĂ s. f. Inflamaţia concomitentă a sclerei şi ă cQîjnşei:1 Cf.’d. med., dn3. ■ — ScriS şi: sclerokeratită. d. med. —'PI.: sclejvche- ralite. ' ■ ■ ■ ■ ■ — Din fr. sclcrok6iatitci ' S CLEI! ODA Cil L S E s. f. Formă de sclerodermie localizată la extremităţile degetelor de la mîini şi de la' picioare, ducînd la deformaţii, la mutilaţii,..la aţţjofii. Atrofia falangelor celor mici... se.numeşte sclerodac-tilie. bianu, d. s. 659. Aşa-riumita sclerodactilie in care... degetele iau o poziţie fixă. abc.săNv 323, cf. d. med., dn3. : ■ : — PI.: sclerodactilii. — Din fr. scîcrodaclylic. r ;■ ■■ ;■ *,■ SCLERODERMÎE ' s. f. DerrhaWwă' caracterizată prin îngroşarea şi prin întărifcea pielii (şi a ţesutului ' celular subcutanat), urmată, de obicei, de atrofierea ţi’fibrozarea -tegumentelor. Cf. bianu, d:’sjvdl, dm, dn2. Sclerodermia este mai ;frecventă la: femei: der.' Tratamentul sclerodermiei este de lungă -.- durată- abc SÂN., cf. D. MED., M. D. ENC., DEX, DN?, D. ŞAN. — PI.: sclerodermii. — Din fr. sclerodermie. ; SCLERODESMÎE s. f. Creştere a consistenţei ligamentelor pină la îngroşarea-lor. Cf. d. meb. — PI.: sclerodesmii. — Din'fr. scl&rodesniie. * . . SCLEROFÎL, -Ă adj. (Despre plante) Cpre-are frunzele tari, cu cuticulă groasă, adaptate la secetă. Cf. DN3. — PI.: sclerofili, -e. — Din fr. scierophyţje., : < > j,= ; SCLEROFTALMÎE s. f. (Med.) Scleroză a ochiului. Cf. I. GOLESCU, c., PROT.—POP., . N. D., DN2. — PI.: scleroftalmii. — Şi.:,.(învechit).' scliioftalnue S. f. I. GOLESCU, c. — Din fr, S|jl£r9plitalmie. — Sctiţpf^iliguiie < ngr. olcX7jpo90aXfit,au,, . SCLEROGEN, -A adj. CăHe provoacă scleroză. Cf. DN3. — PI.: sclerogeni, -e. — Din fr. sclerojjenc. SCLEROMALAClE s. f. Afecţiune care constă din subţieirea progresivă a unor porţuni din scleră şi din eliminarea zonei respective. Cf. d. med., dn3.’ — PI.: scleromalacii. — Din fr. scleromalncie. SCLER03IETHU s. n. Instrument folosit pentru determinarea durităţii materialelor prin " măsurarea rezistenţei lor la zgîriere. Cf. lir!, dl, dm, dn2, •m;-d. enc., dex.- . , ■— PI.: scleromelre. — Din fr. sclcromelre. SCI,KM0\OM. «Ă adj.' (Despre legăturile sistemelor de puncte materiale) Care nu variază în timp. Cf. M. D. ENC., DN3. ■■■■■• — PI.: scleronomi, -e. — Din fr. seleroiiomc. SCLEROiatdTEiNĂ s. f. Proteină animală cu structură fibroasă, care constituie componenta organică principală a ţesutului,.dfi^snsţinere a organismului.- Cf. LTR2, M. D. ENC., DN3, D. BIOL. — PI.: scleroprglejrte. , ■ ; — Din fr. sclcroproteine. SCLERtiS, -OĂSĂ adj. (Med.) 1. De scleroză, produs de sclerozăs.'iFoeârirf scleros se :află în "cordoanele laterale, babeş, o. a. i, 22. In trei cazuri de epilepsie... autorul găseşte- de două ori alteraţii sclenase. parhon, o. a. i, 285. + (Despre ţesuturi) îngroşat, fibros. Cf. dn2: i ■ 2. (Rar; despre fiinţe sau părţi ale lor) Sclerozat. Autorii injectează. . . [o] doză suficientă pentru a obţine o diureză rapidă şi durabilă la bolnavii in vi/stă, scleroşi. DANiEi.OPOi.tr, F. n. ii, 125. — Pi.: scleroşi, -oase. — Din fr. selereux. S€LER0SC,6l* s. n. Instrument folosit pentru determinarea durităţii unui material prin măsu;rărea,4năl-ţimii î'iccşcului unui percutor in cădere liberă pe suprafaţa acelui material..- Cf. ltr2, -du," dm,, dn2, M.D. ENC., FORM. OUV. I, 140, DEX. — PI.: sclcroscoape. ;... i — Din fr. sclcroşcope. ...- :. ţ ■)- SCLE3Î0T s. m. Ansamblu de filamente al unor ciuperci, în care se acumulează substanţe de rezervă, cp.nstjtyind organe de rezistenţă ale acestpr ciuperci. .'Cf-d. eîs-c., d, biol. '• —:Pf.:' sclcroţi." — Difi fr. selerote.' _ . SCLEROTICĂ s. f. (Şi adjectival,. învechit, rar, în sintagma tunică sclerotică) înveliş exterior, nctrans-..ţparent, al globului ocular, care constă dintr-o. membrană fibroasă cu funcţie protectoare; .albul ochiului, ■ (rar).-,albuş. Membrana tare sau sclerotică. . . este pielea cea albă ce o vedem în bulbu ochiului, in partea denapoi. antrop. 175/13. Se. vîră instrumentul cel rotund şi subţire. . . orizontal în tunica sclerotică. . . seau în albul ochiului, cornea, e. i, 84/5. Aceasta este o membrană fibroasă prea. rezistentă, ce se numeşte scleroticuă. marin, f. 463/27, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, d. O membrană albă, opacă şi reşislenlă, numită sclerotică. poni, f. 389, cf. barcianu, alexi, W., BIANU, D. S., RESMERlyĂ.,, D., CADE, ENC.’ AGR., scriban, d. Sclerotică ia o nuanţă mai gălbuie, parhon, b. 62. Ochi în ochi işi vedeau firicelele roşii ale 3324 SCLEROTICUĂ — '393 — SCLIFOSI scleroticii. vinea, l. ii, 292, *c£. dl, dm, dn2. Sclero-fica menţine forma globuloasă, caracteristică ochiului. DER, cf. D. MED., M. D. ENC., DEX. .—■ PI,: sclerotice. — Şi: (învechit,' rar) scleroticuă s. f. — Din fr. sclerolique. SCLEROTICUĂ s. f. v. sclerotică. SCLEROZĂ vb. I. R e f 1. şi t r a n z. A suporta sau a determina o scleroză. Cf. dl, dm, l. rom. 1959, nr. 2, 56, dn2, m. d. enc.,' dex. O F i g. 'Tipuri şi personaje cufundate în atmosfera, de ttrp şi siestă-.-., de viaţă sclerozată!‘în ticuri si tabieturi, t mai 1964, 70. ' — Prez. ind.: sclerozez. — Din fr. seleroser. SCLEROZARE s.- f. Acţiunea de a (s e) s c 1 e r,o z a şi rezultatul ei. Cf. dn2, m. d. enc., dex. <0 F i g. Bătrlnii, printr-un fel de sclerozare a vieţii lor morale, receptează prea puţin din prezent, căunescu, c. o. 172. Sclerozarea spirituală suferă o amînare, un armistiţiu. ralea, s. t. iii, 304. Se ajunge astfel la o sclerozare primejdioasă ' a limbajului, contesip. 1969, nr. 1 208, 9/1. — PI.: sclerozări. — V. scleroza. SCLEROZAT, -Ă adj,. Care a suferit o: scleroză; (rar) scleros (2). Un fluid proaspăt de viaţă. . . a redat elasticitate inuşchilor sclerozaţi, c. petrescu, c. v. .287, cî. dl, D.M. Inimă sclerozată, dex. O F i g. Sleiţi „jle sevă,-sclerozaţi Şi ...sufocaţi .de-.cdîla mers- în iurmă, Noi ne mişcăm împinşi din urmă. camil petrescu, v. 17. Nesocoteau cu dispreţ aceste principii eterne, fiindcă le-au ■ ..crezut ■ sclerozate şi mucede. în- plr ii, 613. Unii dintre aceşii tineri de 20 de ani sinlbălrî-nicioşi, plictisiţi, cu imaginaţia sclerozată, cinema, 1968, nr. 6, v. — PI.: sclerozaţi, -te. — V. scleroza. Cf. fr. scUrosi SCLERdZA s. f. Modificare a structurii normale; a unui organ, caracterizată prin proliferarea ţesutului conjunctiv, ea urmare a unor procese inflamatorii cronice sau degenerative, a stazei sangvine prelungite, ca stadiu final de cicatrizare a unei plăgi . etc. Cf. barcianu, alexi, w., resmer-iţă, d. Aceşti muşchi foarte -duri... arată... o- dilatare a vaselof rtiiei şi scleroza şi degenerarea arterelor, babeş, o. a. i, 135, cf. cade. [Ochii] înnămoliţi intr-o reţea :.alb:ăsirie de scleroză, klopştock, f. 276, cf. scriban, d. Din jurul vaselor scleroza se-întinde in interiorul părenhi-melor. parhon, b. 15. Acest regim se recomandă mai ales în nefritele cronice. .. şi in sclerozele-renale, belea, p. a. 250, cf. dl, dm, dn2, der. Scleroza pulmonară . . .- ‘poate favoriza dezvoltarea altor suferinţe pulmonare. ABC SĂN., cf. D. MED., M. D. ENG., DEX. <0> F i g. Această silnică torturare a scrisului. : . îi dă un aer stîngaci şi rigid, un arhaism artificial, o scleroză vecină cu moartea. ■ puşcariu, l. r. i, 395. Acest film . gazetăresc ne apare astăzi ca un remediu salvator împotriva sclerozei care ameninţă progresiv a şaptea artă. cinema, 1968, rir. -5, 25. <0> Scleroză în plăci = boală a .sistemului nervos' central caracterizată prin apariţia unor plăci de demielinizâre şi manifestată prin tulburări de mişcare, de vedere, ale sfincterului. etc. Scleroza în plăci tn perioada primă să arată prin tulburări in vorbire, tremurătura miinilor. bianu, d. s. 440. Hagienuş fu repartizai... intr-un salon cu cîţiva bolnavi de bună condiţie, unii cu scleroze în plăci. călînescu, s. 23.6, cf. d.~ med., m. d. enc. Scleroză laterală amiolrofică = boală a sistemului nervos caracterizată prin leziuni concomitente ale neuronilor mo-tori periferici şi centrali Şi manifestată prin atrofii musculare, prin exagerarea reflexelor oaselor şi tsn-(doanelor etc.; boala Charcot. Cf. M. D. enc., d. med. — Scris şi: sclerosă. barcianu. — PI.: scleroze. — Din fr. sclcroşc. SCLEŢ s. m. v. sclepţ. SCLEVESÎ vb. IV v. sclivisi. SCLEVESlT, -A adj. v. sclivisit. SCLIĂN s. n. v. slin. SCLI DIRT vb. IV; T r a n z. (Prin vestul Transilv.; complementul indică obiecte sau materiale dure) A sfredeli, a găuri. Cf. chest. v 8/51,- -ev 1950, nr. 2, 30. — Prez. ind.: sclidiresc. — Si: slidiri (cv 1950, nr. 2, .30), strijjhiH (ib.) vb. IV. — Etimologia necunoscută. Cf. sfredeli. SCL1DIRÎT, -Ă adj. (Regional; despre obiecte şi materiale dure) Sfredelit, găurit (Pociovelişte — Beiuş). cv 1950, nr. 2, 30. Bulucu roţl-i selidiril. ib. — PI.: sclidiriii, -le,. — V. sclidiri. SCLI DI IUT OR subst. (Prin vestul Transilv.) Priboi1 (I 1), dorn.' alrm sn i h 365. — PI.: ? — Şi: stridilitor subst. alrm sn i h 365/310. — Sclidiri + suf. -tor. SCLIDIHITllRĂ s. f. (Regional) Gaură (făcută cu priboiul1 I 1) (Nimăieşti — Beiuş). chest. v 8/51. — PI.: sclidirituri. — Sclidiri -f suf.' -tură. SCLI FĂ s. f. (Transilv.) Un'fel de sanie (1) cu care se transportă buştenii din pădure. Cf. barcianu, tdrg, pamfile, i. c. 155. Sclifa e un fel de sanie alcătuită din buşteni suprapuşi... împreunaţi... prin două osii transversale şi apoi înnădiţi de nişte tălpi de sanie, păcală, m. r. 456, cf. cade, viciu, gl. 76. — PI.: sclife. — Etimologia necunoscută. ■ Cf. germ. S c h 1 e i f e „jilip". SCLIFEŢ subst. v. scripete. SCLIFOSEALĂ s. f. (Familiar, depreciativ) 1. Plîns prefăcut sau nemotivat; smiorcăială, (familiar, depreciativ)- sclifosit1 (1). Cf. CREANGĂ, GL., HESMERIŢĂ, D., CADE, m- d. enc., dex. 2. (Comportare, atitudine etc. plină de) nazuri, mofturi, fasoane; fandoseală, (familiar, depreciativ) sclifosit1 (2). Haide, nu vă mai codiţi, luaţi-o de aici... ştiu eu sclifoselile astea muiereşti. vlâhuţă, ci.. 84, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., CADE, GĂLDI, M. ■phan. 249: Nu dau mai mulţi [bani] nici pe sclifoselile fals moderniste ale nu ştiu cărui poet. românia literară, 1969, nr. 60, 3/3, cf. m. dVenc., dex. — PI.: sclifoseli. — Şi: (rar) sclcîoseălă s. f. scriban, d. — Sclifosi -f suf. -eală. SCLIFOSI vb. IV. Refl. (Familiar, depreciativ; despre oameni) 1. A plinge ori a se lamenta, de obice1 în mod prefăcut sau fără motiv; a se smiorcăi, a se miorlăi (2), (regional) a (se) scirciumi (3.). Hirco ! liirco! nu le mai sclifosi, că mă rupi în coş. . ., nu-ţi 3644 SCLIFOSIT1 — 394 — SGLIPETi mai înăcri sufletu! în pr. dram. 395, cf. cihac, ii, 696. Degeaba te mai sclifoseşti, Ioane, răspunde mama cu nepăsare. La mine nu se trec acestea. creangă, 0. 245, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, tdbg, cade. îmi era ruşine şi-mi ascundeam ochii să nu vadă nimeni că mă sclifosesc ca o proastă. c. petrescu, c. v. 88, cf. scriban, D. Se lăsă în genunchi cu fruntea sub broasca uşii, sclifosindu-se şi gemînd. camilar, n. ii, 220. Mamă, se sclifosea el, Xoma mi-a dat cu pumnul în inimă, preda, r. 222 , cf. m. d. enc., dex.' S-au dus... şi au prins a plînge şi a se sclifosi, sbiera, p. 145. ,,ls neagră cit am pltns şi m-am bocit. . .“ Şi prinde a se sclifosi, i. cr. iii, 327, com. din bilca — rădăuţi, din straja — rădăuţi şi din vicovu de sus — rădăuţi, iordan, !., m. 195? alb ii/i mn. 12, 6 892/228, 362, 365, 386, a vi 26. O I n t r a n z. (Rar) Nu mai sclifosi, imbecilo ! Ai tăcut?... Să n-aud o şoaptă, că le-am distrus! miro-nescu, s. 128. 2. A face mofturi, nazuri, fasoane; a se fandosi, (regional) a se scirciotni (v. sclrciumi 3). Ian să-i fi sculat la treabă, ş-apoi să-i vezi cum se codesc, se drtmboiesc şi se sclifosesc, creangă, o. 200, cf. ddrf, şăineanu2, cade, scriban, d. Femeile mai în vîrstă, bucuroase că sînt în joc, se sclifoseau făcînd fel de fel de mofturi, camil petrescu, o. i, 314. Munceam. . . N-aveam timp să ne sclifosim, stancu, r. a. ii, 169. Să mergem. . ., făku mînios popa Tăvi(ă. . . Hai-hai,. . . nu vă sclifosiţi..., am treabă, camilar, n. ii, 433. Băiatul. . . la început mîncă sclifosindu-se, dar apoi foamea i se deschide, preda, m. 42. Toţi care erau de faţă se băteau cap iti cap şi se sclifoseau. v. rom. noiembrie 1960, 21, cf. m. d. enc ., dex. — Prez. ind.: sclifosesc. — Şi: (rar) sclefosi (scîrt-ban, d.), (regional) sehifosi (şez. ix, 69), scriîoci (alr ii/i mn 12, 6 892/228) vb. IV. — Cf. ngr. aTlXŞcocja (aor. al lui ankffwvm „a lustrui"). SCLIFOSÎT1 s. n. (Familiar, depreciativ) Faptul de a se sclifosi. 1. Plîns prefăcut sau nemotivat; smiorcăială, (familiar, depreciativ) sclifoseală (1). Cf. dm, m. d. enc., I. CR. ii, 163. 2. (Comportare, atitudine etc. plină de) nazuri, mofturi, fasoane; fandoseală, (familiar, depreciativ) sclifoseală (2). Cf. dm, m. d. enc. — V. sclifosi. SCLIFOSIT2, -A adj. (Familiar, depreciativ; despre oameni) Care se sclifoseşte. Cf- scriban, d., dl, dm. Nu este o cuconiţă sclifosită, ci-şi are munca şi preocupările ei. t mai 1964, 82, cf. M. d. enc-, dex. (Substantivat) Huo, sclifositelor! strigă popa, revăr-sîndu-şi paraponul de adineaori asupra lor. pas, l. 1, 14. Eu nu-mi chinui copila pentru nişte sclifosite de profesoare, barbu, g. 296. Nu mai scap de milogi şi de sclifosite, t decembrie 1964, 8. <0 F i g. Inlr-o zi. . . răsare o ciumă dc casă nouă, ghilosită, tencuilă, sclifosită, teodoreanu, m. u. 20. — PI.: sclifosiţi, -Le. — Şi: (rar) sclcfosit, -ă adj. scriban, d. — V. sclifosi. SCLIMPOCf vb. IV. I n t r â n z. (Rar; complementul indică bunuri materiale) A căuta să stringă, să adune, să facă rost. Oamenii sclimpocesc toată vara după parale; ba vînd fasole..., ba vînd cîţiva boboci. în scl 1974, 444. — Prez. ind.: sclimpocesc. — Cf. s cl i pu i1. SCLIMI’OŞ s. n. (Regional) 1. Clempuş (Glim-boca — Caransebeş), alr ii/i h 252/27. încunetoare cu sclimpuş de lemn. ib. 2. Cirlig de rufe. Cf. pontbriant, d., şăineanu2, BESIkţERffĂ, D-, CADE, SCJlyŞAN; D.? DJJ, 3. (In forma sclipuş) Cui de lemn de care se atîrnă ceva (Livezile — Drobeta Tu mu Severin). lexic reg. 56. — PI.: sclimpuşe şi sclimpuşuri. — Şi: sclipuş s. n. lexic reg. 56. — Pref. s- + filimpuş. SCL1N s. n. (Prin Maram.) Ugerul oii. lexic reg. 22. — PI.: sclinuri. — Etimologia necunoscută. SCLINCIOB s. n. v. scrinciob. SCLINTEÂLĂ s. f. v. serlnteală. SCLINTI vb. IV v. scrintî. SCLINTIT, -A adj. v. scrîntit. SCLINTITOĂRE s.f. v. scrlntitoare. SCLINTmjHĂ s. f. v. serintitură. SCLlNTlŢ s. f. V. serintiţă. SCLIPI s.m. (Regional) Traversă de lemn pentru calea ferată. Com. din tărcăiţa — beiuş. — PI. : sclipi. — Etimologia necunoscută. SCLIP2 s. n. (învechit) Boltă sau arcadă (a unei construcţii); p. e x t. Încăpere, construcţie subterană (boltită). Sucindu-să [sfîtitul] să încheie sclipul [oltariuluil, cînd fu la pusul cheii s-au ponorît. do-softei, ap. tdrg. Puind trupul Ducăi Vodă aşa în sclipul gropniţei lui Alexa Balaban. n. costin, let. ii, 37/8. Fiecare picior de pod să fie stătut de 170 picioare departe unui de altul şi din picior în picior boltă, sau cum mai prost zicem, sclip rădicat, can-temir, hr. 189. Vel clucer... este purtător de grijă a mezelilor ce se aduc de la beciul domnesc şi de la sclipul despre doamna, gheorgachi, let. iii, 303/25, ci. IORGA, C. I. I, 26, DDRF, CADE, SCRIBAN, D. + (Lâ pl., cu sens neprecizat probabil) Coloane care susţin o boltă sau o arcadă. Au făcui porţii besericii stîlpi de lemn..., sclipuri împătrit, biblia (1688), 2462/46. — Pl. : sclipuri. — Din pol. dial. sklip (literar sklep), SCLIP3 s. m. v. seripete. SCLlPĂT1 s. m. v. seltpeţi. SC'LIpAT2 s. n. v. selipetl. SCLlPĂŢ1 s. m. v. sclipeţ1. SCLÎPĂŢ2 s. n. v. selipet1. SCLIPEAlA s. f. Faptul de a sclipi (1); sclipit1 (1), frar) sclipitură, (popular) selipet1, (regional) scli-piş (1). |Vernisul] de se va îngroşa, pune iar neft şi nu se negreşte, dar face sclipeală bună (sfirşitul sec. XVIII). GRECU, P. 398, Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., PONTBRIANT, D., lb, I. GOLESCU, C., VALIAN, V., ISER, polizu, lm. Călăreţul se trezi înainle-i cu sclipeala turnurilor de tinichea din oraş. caragialf:, o. i, 44, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, d., cade. Zărise o sclipeală argintie. .. şi, repezindu-se, trase afară alte trei obiecte de argint, călinescu, s. 247, cf. M. D. enc., dex. — Pi. : sclipeli. — Sclipi -f suf. -cală. SCLIPET1 s. n. (Popular) Sclipit1 (1). Afară era o noapte de april cu selipet de stele. c. petrescu, c. v. 311, cf. iordan, l. r. a. 248. Dintre obcini cu sclipăl de fier, Buţiaii graşi fug în ctrdari la cer! la- 366Ş SCLIPEŢ» — 395 — SCLIPI biş, p. 42. Geamurile deschise. . . lăsau să se vadă scli-pătul mtnerelor de aluminiu, barbu, ş. n. 10. Zăpada...'bă tea In. vioriu uşor, parc-ar fi luat ceva din sclipătul apei. lăncrănjan, c. iii, 451, cf. hem 1 686. Toată fala cunoştea Pre drăguţul ce iubea, Pe sctipetul armelor, balade, ii, 2®. Luna tremura in sclipătul... undelor, udrescu, gl. <0 Compus: (regional) vierme -eu-Kclipâţ = licurici (Lampyris noctiluca). teaha, c. n-264. -O F i g. A avut altă privire cu selipet de viaţă in ea c. petrescu, o. p. i, 164. + (Rar) Scăpărare (3). Mecanicul ii privi. . . ochii vii, cu un sclipăt de veselie in ei. v. rom. decembrie 1958, 17. — Şi: (rar) sclipăt, (regional) selipăţ s. n. — Sclipi + suf. -et. SCLÎPET2 s. m. v. sclipeţ1. SCLÎPETE s. m. v. seri pete. SCLÎPEŢ1 s.m. (Bot.) 1.. (Mai ales la pl.) Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunzele compuse din trei foliole şi cu flori mici galbene, întrebuinţată in medicină, mai ales ca astrin-geirt; (regional) găinuşe, sclipeţei, scrîntitoare, strîm-surea, cinci-degete, iarba-faptului (Polentilla erecta). Cf. COTEANU, PL. 23, LB, I. GOLESCU, C., ISER, POLIZU, PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 331, LM, DDRF, GHEŢIE, R. M., BRANDZA, D. 52, BARCIANU, GRECESCU, FL. 211, alexi, \v. Scripăţut sau sclipăţul. . . creşte prin fineţe, are fruiiza lungăreaţă şi e bună contra tăieturilor, şez. XV, 122, cf. ŞĂINEANU2, BIANU, D. S., TDRG, RESMER1ŢĂ, d., cade. Tot aşa de strălucitoare ca şi bulbuceii sint şi sclipeţii. (Polentilla lormentilla). simionEscu, fl. 296. Aceste calaplasme cu fiertură tare de sclipeţi alină durerile de gută şi reumatism la încheieturi, voiculescu, L. 283, Cf. SCRIBAN, D., BORZA, D., 137, CANDREA, ţ. o. 52. + (Regional; la pl.) Plantă erbacee cu flori de culoare aurie care creşte pe păşunile de munte (Potenlilla aurea). Cf. borza, d. 137. 2. (Regional) Scînteiuţă (II 1) (Anagallis arvensis). Cf. GRECESCU, FL. 487, ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., cade, scriban, D., borza, d. 18. + (Regional) Ro-şuţă, v. r o ş u ţ (2 a) (Anagallis caerulea). borza, d. 18. 3. (Învechit şi regional) Brînca-ursului (Heracleum sphondylium ). Cf. cihac, ii, 331, ddrf, barcianu, borza, d. 83. 4. (Regional) Dunlbeţ (Teucrium chamaedrys)■ Cf. cade, borza, d. 169. 5. (Prin vestul Transilv.) Vindecea (Betonica offi-cinalis)■ borza, d. 30. 6. (Regional; la pl.) Găinuşi (Isopyrum thalictroi-des). borza, D. 89. 7. (Regional; la pl.) Rocoţea, v. rocoţel (a) (Stellaria graminca). borza, d. 164._ — Accentuat şi: sclipeţ. cihac, ii, 331. — Pl.: sclipeţi şi (învechit, rar, n.) sclipeţuri (pontbriant, d.). —Şi: (regional) sdipet (cade, borza, d. 83; accentuat şi selipet, candrea, ţ. o. 52), selipăţ (borza, d. 137), selipăţ, sclăpăţ (id. ib. 30), seripăţ, scripeţ (cade) s. m. — Cf. sclipi. SCLÎPEŢ2 s. m. v. sclepţ. SCLIPEŢ3 s. m. v. scripete. SCLIPEŢĂ s. f. v. seripete. SCLIPEŢEI s.m. pl. (Bot.; regional) Sclipeţ1 (t) (Polentilla erecta), borza, d. 137. — Sclipeţ1 + suf. -el. SCLIPI vb. IV. Intram. I. (Şi prin lărgirea sensului) A produce o lumină puţin intensă (şi intermitentă), ca o seînteie (I 1), a 1 i c ă r i, a luci; a produce o lumină vie, strălucitoare, a străluci; a scinteia <3>, a scăpăra1 (2), (regional) a sclipui1. Mergea ... cu oşti tocmite, implătoşale, poleiţi şi scripeq de-ţi părea că răsare soarele, moxa, 403. Scripeaşte lumina supt sfinte-ţi picioare, dosoftei, ps. 50/15. [Viermii de mătase] se fac pre pînlece lucii şi sclipesc. economia, 219/5, cf. Klein, d. 420, budai-deleanu, lex., lb, pontbriant, d. A cest munte . . . sclipea întocmai ca o flacără, gorjan, h. iv, 117/19, cf. valian, v. Un fulger acum sclipeşte, aristia, s. 50/28, cf. polizu. Numai stelele sclipesc Şi pe cer călătoresc, alecsandri, p. ii, 107, cf. cihac, ii, 62. Razele. . . sclipesc ca aurul pe undele limpezi ale piriului. odobescu, s. iii, 35. Flori, juvaeruri in aer, sclipesc tainice in soare, eminescu, o. i, 43. Lămpile electrice încep a sclipi, cara-giale, o. ii, 3. Pe văi depărtate sclipesc riuri de argint. vlahuţă, s. a. iii, 291, cf. ddrf. Hainele de pe feciori Sclipeau de-argint. coşbuc, P. i, 55, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2. Mormintele. . . sclipeau printre ierburile presărate de flori, anghel, pr. 136, cf. tdrg. Cînd şi cînd se vede apa sclipind în bătaia soarelui. brătescu-voineşti, î. 61. Departe. . . sclipea. . . cea de pe urmă rază de lumină, hogaş, dr. i, 243, cf. cade. Din seninul sticlos pluteau abia vizibile steluţe de zăpadă, sclipind imaterial, c. petrescu, î. ii, 152. Coifuri albe sclipiră in aer. cocea, s. i, 45. Un cer de slele. . . sclipi lung. teodoreanu, m. iii, 186. Sub malul nalt riul sclipea intr-o bulboană, sadoveanu, o. xviii, 31, cf. scriban, d. Pasagiul continuă. . . cu pînze de pa-ianjen sclipind ca o punte de diamante, vianu, a. p. 108. Din cind in cind sclipeau în semicercuri fragmentele ieşite din sălcii ale întortocheatului Olt. căli-nescu, o. i, 22. Afară, peste oraş, sclipesc stele palide. bogza, a. î. 659. O stea care căzuse în mare. . . sclipea, şugubeaţă, tudoran, p. 188. In zori, rouraţi, sclipeau umed mălinii, labiş, p. 349. Prima rază de soare făcu să sclipească marmura, barbu, princ. 16. Zăpada sclipea in faţa mea, pilpîind. lăncrănjan, c. i, 16. Am îndreptat sapa, care stătea, sclipind, cu tăişul In sus. bănulescu, i. 79. Firul ei sclipea Ca şi nişte zori Pe la cîntători. . . Şoimii au răpit firul aurit, pop., ap. gcr, n, 328. Aud ei un vuet ... şi zăresc ceva sclipind. sbiera, p. 89. Luna pe cer nu va mai lumina noaptea, Stelele n-or mai sclipi, şez. ii, 28. Şi-om unge curelele, De-or sclipi ca stelele, bîrlea, l. i>. m. i, 119. Sabia-i ca foc sclipea Şi la brîu îi zurăia. balade, iii, 143. Nu lot ce sclipeşte e aur. zanne, p.i, 115. <0> F i g. Sclipea-ntre dinţi mînia, Plîngea, rinjea schiloadă. bolliac, o. 197. Marele umorist al tinereţii noastre. . . sclipea de glume, anecdote, veşti, comentarii, teodoreanu, m. u. 30. Aproape fiecare dintre aceste spectacole. . . sclipeşte prinlr-o rezolvare neaşteptată. T septembrie 1966, 8. O adolescentă sclipind de vioiciune, personală pînă la violenţă, românia literară, 1969, nr. 24, 11/3. 2. (Despre ochi, privire) A avea o strălucire specifică, vie, care trădează un sentiment puternic; (despre oameni) a avea o privire strălucitoare, vie, care trădează un sentiment puternic, a privi pătrunzător; a scinteia (2). a scăpăra1 (3). Cf. i. golescu, c. Ochii lui se uscau de ardoare şi sclipeau cu o bolnavă dorinţă. eminescu, p. l. 58. Cind a văzut unele ca aiestea, nu-ma-i sclipeau răutăcioasei ochii în cap. creangă, o. 23. E tras la faţă, cu o frunte largă, sub care sclipesc doi ochi negri, brătescu-voineşti, î. 123. li jucau fără astimpăr ochişorii vioi. . ■ sclipind de vicleană răutate, m. i. caragiale, c. 45. Ochii lui, de minie, sclipiră o clipă ca otelul, mironescu, s. 58. Ochii sclipeau în văgăunele orbitelor, c. petrescu, o. p. i, 253. Ochiul fugar al lui Ştefan sclipi..., buza-i subţire tremura de mînie. sadoveanu, o. v, 498, cf. scriban, d. Ochii prostălăului sclipeau ironii:, călinescu, c. o. 21. Ochii ii sclipeau vii. tudoran, p. 118. Ochii fetei sclipeau de mîndrie. barbu, g. 309. Crace nu-şi făcea, Jar cînd îşi făcea, Ochii îi sclipea, marian, sa! 246. îi sclipţesc ochii de bucurie, mat. dialect, i, 92. <0 E x p r. (Regional) A-i sclipi (cuiva) ochii (lupă cineva (sau după ceva) = a dori foarte mult pe cineva (sau ceva). Cf. zanne, p. ii, 357. + (Despre manifestări ale oamenilor, despre stări sufleteşti, însuşiri etc.) A se exterioriza cu putere (şi pentru scurt timp) în ochi, 3673 SCLIPICI — 396 — SCLIPITOR în privire.' Erau doi ochi duri, sticloşi, în care sclipea spaima, agîrbiceanu, ' s. 580. în ochii tîncez'i sclipi o scurtă săgetare de inteligenţă, ironică şi dispreţuitoare. c. petrescu, o. p. i, 41. 3. (Popular; despre oameni; de obicei cu determinarea „din ochi“) A clipi (din ochi). Tc voi tămădui . . . eu, adause ea, sclipind din ochi. gaNe, ap. cade, cf. şăineanu2. Tunsă mărunt băieţeşte, cu cărare, sclipca ştrengăreşte din ochii negri ca un cărbune ud. căli-nescu, o. i, 69. — Prez. ind.: sclipesc. — Şi: (învechit) scripi, (regional) sclipţi, sclănchi (h ii 251) vb. IV. — Pref. s- + clipi. SCLIPICI subst. sg. (Familiar) Paiete sau fire (strălucitoare) folosite câ ornament la unele obiecte ele îmbrăcăminte. Cf. udrescu, gl. Ie cu sclipici. id. ib. + Strălucire, lustru pe suprafaţa unui obiect. Cf. udrescu, gl. Pantofi cu sclipici. id. ib. Nasturi cu sclipici. id. ib. . — Sclipi + suf. -ici. SCLIPICI OS, -OĂSĂ adj. (Popular şi familiar) Sclipitor (1). Cf. lb, i. golescu,- c., iser, polizu. Capricioase rotocoale. . . răsai■ ca zbenghiuri sclipi-cioase, împodobind sprîncenele de sub streaşină, odo-bescu, s. ii, 504, cf. lm. Copiii mici au o deosebită aplicare de a se uita. . . Ia obiecte sclipicioase. F (1882), 202. Razele soarelui se răsfrîngeau pe neaua sclipicioasă. ib. (1890), 535, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2, tdrg, cade,' dm. îi trage spada sclipicioasă. în scl 1974, 444, cf. dex. Boierul. . . puse pe masă 100 de galbeni frumoşi şi sclipicioşi. reteganul, p. i, 13. Ajunge într-o zi la o apă mare şi lată, peste care era ridicat un pod ţapăn din cel mai curat şi mai seli-picios argint, mera, l. b. 260. Bor ia vine de ta Abrud'. . . Cu-o lance sclipicioasă De te iau fiori prin oasă. ant. lit. pop. i, 80. Am două locuri sclipicioase Şi locuiesc între oase (Ochii), gorovei, c. 253. 0> Compus: (regional) gindac-sclipicips = licurici (Lampyris noc-liluca) (Lăureni — Tirgu Mureş), alr i 1 895/231. — Pl.: sclipicioşi, -oase. — Sclipi + suf. -cios. SCLIPIND, -Ă ad-j. (Astăzi rar) Sclipitor (1). Ier-bile toate cuprindea căti o fioroasă sclipindă lacrămă. fm (1842), 1581/26. Pe bolovani în trtmbe, pe stînc'de sclipinde. bolliac, în sfc iv, 257. Rozralbă auroră, cu bucle de aur Sclipinde-n rubin, Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur, eminescu, o. i, 3. Solzii lor sclipinzi în razele de soare, atila, p! 335. — Pl.: sclipinzi, -de. — V. sclipi. SCLIPIRE s.f. (Adesea cu .determinări în genitiv) Lumină puţin intensă (si intermitentă), ca o seînteie (I I), licăr, licărire, lucire, (livresc) scintilaţie (1); lumină vie şi strălucitoare, s t ră-lucire; seînteie (I 2), seînteiere (2), scăpărare (2). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX, I. GOLESCU, C., 1 VALI AN, V. A stelelor sclipire, bărac, a. 19/10, cf. polizu. Anii. . . o-au şters din memorie acele minute delicioase ale tinereţii, trecute ca sclipirile stelelor căzătoare? sion,' p. 56, cf. lm, pontbriant, d. într-o noapte adîncă, la sclipirea fulgerului, se vede o cale limpede, caragiale, o. ii, 19, Izvoare cu-sclipiri de oţel tivesc poalele codrilor. vlahuţă, s. a. iii, 254, cf. ddrf. Sclipiri depărtate de stele se încreţeau pe unde mişcătoare. D. zamfi-rescu, R. 122, cf. alexi, "w. Arşiţa cădea ucigătoare Pe-a secerii sclipire nendurată. goga, poezii, 79. Luminile, rozetele şi decoraţiile iluştrilor rivalizau cu sclipirile florilor şi ale fluturilor, anghel, pr. 40. Soarele scoate sclipiri din sticlăria de pe polifi. gîrleanu, l. 21. Cărbunele udat aruncă sclipiri, bassarabescu, v. 117. Juvaer de smalţ şi .aur Cu sclipiri de platină. topîrceanu, B. 51. Privind ca în vis deasupra mea sclipirea nenumărată a stelelor, îrni simţeam inima îmbunată. cocea, s. i, 9. Poveştile cu care ne-au îneînla în seri de iarnă. . . Eram împreună copii şi ne amuzam cu sclipirile lor de juvaere. sadoveanu, o. xii, 11. Toţi fulgii ninsoi ii oglindeau sclipirea dinţilor mărunţi. teodoreanu, m. ii, 13. Subita sclipire a peisagiutui, o dată cu ivirea deplină 'a soarelui, nu i se pare suficientă scriitorului. viaTs’U, a. p. 76: Fitilul... începe să ardă repede, repede, cu sclipiri violente. bogza, a. i. 179. Dunărea, cenuşie pină atunci, începea să prindă sclipiri azurii, tudoran, p. 149. Văzu... sclipirile roşiatice ale tunurilor de bord. T. popovici, s. 419. Unde erau sclipirile fîntînilor? barbu, princ. 16. <0> F.i g. înfăţişarea omului îmi rămase în creier ca un semn de întrebare, în jurul căruia sclipirile de nădejde jucau nebuneşte, . rebreanu, nuv. 92. Această viziune. . . indică sclipirile talentului, ist. lit. rom. ii, 745. Fireşte, avea şi ' momente de gravitate, cînd risipea sclipiri de mare ginditor. românia literară, 1Q69, nr. 60, 13/3. + Strălucire specifică, vie, a ochilor, â - privirii, care trădează un sentiment puternic, o senzaţie intensă; scăpărare (3), seînteiere (2), (rar) selipet1, sclipiş (2)., Ochii lui aveau sclipiri tăioase de oţel. agîrbiceanu, s. p. 200. Sclipirea înviată din ochii lui i se stingea treptat, c. petrescu, o. p. ii, 46. Presimţea o sclipire prietenoasă în pleoapele piezişe ale vecinei. căli nes cu^ o. i, 24. îi văzuse dinţii albi şi puternici şi sclipirea binevoitoare a ochilor, barbu, g. 300. M.iş-cîndu-se, ochii Dorei umpleau umbra de sclipiri rapide. românia literara, 1970, nr. 66, 16/1. — Pl.: sclipiri. — V. sclipi. SCLIPIŞ s. n. I. (Regional) Sclipit1 (1) (Săpata de Sus — Piteşti), udrescu, gl. în sclipişul undelor, luna parcă e fărîmată. id. ib. 2. (Rar) Scăpărare (3). Ea-mi primea cuvintele cu sclipişuri ironice în risul ei nepăsător. în scl 1974, 444. Sclipişul dur al ochilor, ib. — Pl.: sclipişuri. — Sclipi -(- suf. -iş. SCLIPÎT1 s. n. 1. Faptul, de a sclipi (1); scli-peală, (rar) sclipitură, (jjopular) selipet1, (regional) sclipiş (t). S-ar fi zis că înseşi stelele, în sclipilul lor, lăcrămează auzind acest glas înduioşat, gane, n. ii, 46, cf. ddrf. Orb de-al armelor sclipii, S-alerge soare-le-napoi Spre răsărit!... coşbuc, p. i, 148, cf. cade. Văpaia soarelui şi sclipilul stelelor, i. botez, b. i, 79, cf. DEX. 2. (învechit, rar) Clipire (din ochi). Cf.■■d'drf. — V. sclipi. SCLIPIT2, -A adj. (învechit) 1. Sclipitor (1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., PONTBRIANT, D. 2. (Despre ochi, privire etc.) Sclipitor (2). dinele . aşteaptă cu picerele plecate, cu gitul lungii, cu ochii sclipiţi; cu gura căscată, o îmbucătură de la-iriăsă să-i cază. x. golescu, ap. ddrf. + F i g. (Regional; despre produse ale spiritului) Care este realizat de -un om dotat cu o inteligenţă vie, cu un talent deosebit (şi de obicei spontan). Sclipită cart'e văzui Şi foart'e dragă t'e avui. densusianu, ţ. h. 100, cf. 332. --- PL: sclipiţi, -le. — V. sclipi. SCLIPITOR, -OĂRE adj. 1. (Şi prin lărgirea sensului) Care sclipeşte .(!), care produce o lumină vie sau care este puternic luminat; seînteietor (2), strălucitor, (astăzi rar) sclipind, (popular şi familiar), sclipicios, (învechit) seînteios, seînteind, sclipit2 (I), (regional) sclipos. Cf. budai-deleanu, lex. Plăceri trecătoare ca nişte stele sclipitoare, sion, p. 81, cf. lm, pontbriant, d. Sprinten ca luceafărul sclipitor al dimineţii, odobescu, ap. cade. Mii de roiuri de albine Curg în rîuri sclipitoare, eminescu, o. i, 85, Ceriul SCLIPITUR — 39? — SCLIPtfiALĂ era limpede şi luceferii sclipitori ride.au la slele. creangă, o. 36. O lupiiniţă creşte. . , din ce in ce mai sclipitoare.. cajragiale, o. iii, 191. Se vede biserica cea frumoasă, cu pereţi albi şi cu turn sclipitor, slavici, ap, cade. îmi lunec ochii pe sclipitoarea cimpie a mării, vla-HUŢĂ, S. A. III, 236, cf. DDRF, BARCIANU, ŞĂINEANU2. Doi ochi şireţi. . . străluceau arare, ca doi bani sclipitori. anghel, pr. 52. Mai avea Gherasim ascuns in cureaua lată, îmbrăcată în nasturi sclipitori, un pistol ruginit, agîrbiceanu, s. p. 111. Se înălţau. . . crucile cu feţe sclipitoare ale bisericilor, hogaş, db. i, 159, cf. cade. In întunericul ferestrelor se răsuceau mereu fîşii de fum cu mii dc scînlei sclipitoare, rebreanu, R. i, 275. Vezi departe munţii mari Cum işi zugrăvesc în soare. . . Povîţnişuri sclipitoare, topîrceanu, b. 27. O aştepta frumoasa din Pireu, cu daruri şi găteli sclipitoare. G. m. zamfirescu, m. d. ii, 68. I-am privit . cum cositoresc tingirile sclipitoare că argintul, voicu-lescu, p. ii, 106. Făcea caii să joace în hăţuri şi-h hamurile lor sclipitoare, sadoveanu, o. xii, 504, cf.. scriban, d. Să-i sărut sclipitoarele stele. blaGA, p, 62. Călcau semeţi iuncări ca prea sclipitoare fireturi la epoleţi, c. petrescu, a. r. 7. A ciocănit din pliscul sclipitor Un eocostirc albastru, labiş, p. 83.- Starleta cu părul şi buzele sclipitoare, cinema, 1968, nr. 5, 9. Un paloş cutezător şi la soare sclipitor, teodorescu, p. p. 103. De la noi în lumea mare Vezi iot slele sclipitoare (Zăpada), gorovet, c. 238; <0> (Adverbial) Geamurile. . . erau sclipitor luminate de văpaia jăratecului tras în gura sobei, brăescu, o. a. ii, 13. Fitilurile au început să ardă sclipitor, bogza, a,. î. 182. (Ca determinant al unui adjectiv, căruia îi dă valoare de superlativ) Se vedeau virfurile sclipitor de verzi ale arborilor de pe malul Mureşului, t. popovici, s. 14. + F i g. (Rar) Luxos, fastuos. I se deschide-n în minte lot sensul din tablouri A vieţii sclipitoare, eminescu, o. i, 63. Ca să-şi aline privirea, întoarse ochii de la schimonoselile desculţului la sclipitorul echipagiu. c. petrescu, a. r. 42. 2. (Despre ochi, privire etc.) Care are o strălucire specifică, vie, ce trădează un sentiment puternic, o stare de spirit intensă; scăpărător (3), scîntejetor (2), (învechit) scînteios, sclipit2 (2). Toată asistenţa, cu ochii sclipitori, aprobă unanim propunerea, cara-giale, o. ni, 144. Ochii negri, sclipitori de curiozitate. rebreanu, r. i, 56. Un armean lînăr foarte negricios la faţă, cu ochii sclipitori, călinescu, s. 48. + F i g. (Despre oameni) Dotat cu o inteligenţă vie, cu un talent deosebit şi de obicei spontan (ce impresionează puternic); (despre manifestări, însuşiri ale oamenilor) care arată, trădează, denotă o asemenea inteligenţă sau- un asemenea talent; scăpărător (4), scînteietor (2), strălucitor. Maniera lui Renard, caracterizată prin-tr-un metaforism sclipitor,. . . este destul de deosebită de aceea a lui Gîrleana. vianu, a. p. 216. Amator de imagini, de jocuri de cuvinte, de formă sclipitoare. Ralea,. s.; T. i, 196._ Ştiinţa de specialitate a vremii ia o maleabililate sclipitoare sub condeiul eruditului., . constantinescu, s. iii, 117. Se impune. -, . prin asociaţiile sclipitoare de idei, prin incandescenţa cugetării. v-. rom. noiembrie 1964, 122. Un remarcabil interpret, o inteligenţă sclipitoare, n-a jucat mai nimic în filmul, ultimilor ani. cinema, 1968, nr. 6, 11, cf. m. d. enc., dex. Doi uochi sclipchitori. o. bîrlea, a. p. i, 135. <0 Compuse: (regional) «joj-sclipitor = ileana, gîn-dac-verde (Celonia-aurala) (Ineu — Arad), alr ii 6 551/64; (regional) cjîză-sclipitoare — licurici (Lampyris noctilaca) (Berbeşti — Sighetu Marmaţiei). alr i 1 895/351. — Pl.: sclipitori, -oare. — Sclipi -f suf. -tor. SCUmtjRĂ s. f. (Rar) Sclipit1 (1). Cf. i. golescu, c. Şapte sfeşnice atîrnau din tavanul lucrai în sidef în feluri dţ sclipituri care-ţi luau ochii, car agi ale, < o. ii, 268, cf. cadx^ Lui Stoica îi năzări, printre copacii, ce. dădeau în vale, o sclipitură ca de brici, galaction, o. 46, cf. dm, m. d. enc., dex. — Pl.: sclipituri. — Sclipi + suf. -tură. SCX1JPOCI vb. IV. Intranz. (Rar) A clipoci. A slrîns pleoapele bălule de lumina aspră a apei Şiretului... A stal mult, privind jocul acesta de pete albe, verzi, şi cenuşii., care se mîncau între ele şi sclipoceaii în ochi şi în urechi o dată cu foşnetul apei. popa v 131, cf. scl 1974, 444. — Prez. ind.: sclipocesc. — Pref. s- + clipoci. SCL1POS, -OĂSĂ adj; (Prin Olt.) Sclipitor (]): lucios. Cf. gl. olt. Gorunu are cuaja. . . netedă şi mai sclipua$-aşa nîţăl. ib. — Pl.: sclipoşi, -oase. . — Sclipi -J- suf. -os. SCLJPXtfP.Ă s. f, v. scriptură. SCL1PŢ s. m. v. serjpcte. SCLIPŢI vb. IV v. sclipi. SCL1PUÎ1 vb. IV. Intranz. (Regional) A sclipi (1). Cf. sfc iv, 119. Nu văd. . . Nici luna pe cer mer-gînd, Nici stelele sclipuind. pamfile, c. ţ. 237. — Prez. ind. pers. 3: sclipuieşie. ■— De la sclipi. SCLIPUI2 vb. IV. Tr a n z. 1. (Popular; complementul indică bunuri materiale) A strînge . Încet, puţin .cîte puţin, de ici şi de colo, a face rost; a realiza cu greu, printre picături (şi în cantitate mică). Lapte, brînză, unt şi ouă de-am putea sclipui, să ducem în tîrg, ca să facem ceva parale, creangă, o. 4. Torci fuior, sclipuieşti zestre? Bală-le norocul, fete, că multe le trebuie, contemporanul, vij, 497, cf. ddrf, gheţie, R. M., BARCIANU, ALEXI, -W., ŞĂINEANU2, TDRG: Ce să mincăm! Ia, sclipuim şi noi cîte un hrib, cile un burete. HOGAŞ, DR. I, 26, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. Poate va fi sclipuit ceva gologani pentru datoria de asiă-iarnă. contemp. 1949, nr. 104,. 6/3, cf. rev. crit. iii, 168, şez. v, 122. N-am început să torc; aşa doar cîte ceva •de-am putut sclipui, Vreo. două caiere. pamfile, c. ţ. 354. Am sclipuit cum am pulul vro 5 lei. Com. din bilca — rădăuţi şi din straja — rădăuţi. Bani de drum mi-am sclipuit cum mi-am sclipuit, acuma să-mi mai sclipuiesc şi haine. Com. din vicovu DE* SXJS —■ RĂDĂUŢI, Cf. CIAUŞANU, GL., L. ROM. 1959, nr. 2, 54. Numai eu ştiu cum am sclipuit untura de mi-a ajuns pină azi. udrescu, gl. <0 Intranz. Şedeau acolo în allar şi sclipuiau după prescuri, rădu-lescu-codin, -■ î. 247. Voi sclipui de unde voi putea şi ţi-oi da. A v 15, cf. 16, 31, vi 4. + R e f 1. A se chivernisi. M-am spilcuit cum am putut ca să-mi cumpăr şi eu o văcuţă, udrejscu, gl. 2. (Regional) A afla, a găsi (Fărcaşa — Piatra Neamţ), glosar reg. L-am sclipuit pe Ion. ib. — Prez. ind..: sclipuiesc şi sclipui. — Şi: spilcui vb. IV. — Etimologia necunoscută. SCLIPUI3 vb. IV. T r a n z. (învechit; complementul indică o construcţie sau o parte a ei) A bolti; a arcui. Cf. CANTEMIR, ap. DDRF, SCRIBAN, D., SFC IV, 141. — Prez. ind.: sclipuiesc. — Sclip2 + suf. -ui. SCL1PXJ1ÂLĂ. s. f. (Prin estul Olt. şi prin nord-vestul Munt.-) Sclipuire1. Cf. arh. olt. xxi, 275, udrescu, gl. O L o c. a d v. Cu spilcuială == în mod 3691 SCLlPUiRE* âCLivisif chibzuit. Cu mare spilcuială am ajuns să-mi ridic căsuţa pînă la acoperiş, udrescu, ol. Să le faci porţile mai cu spilcuială că nu mai avem de unde. ici. ib. — Pronunţat: -pu-ia-. — Pl.: sclipuieli. — Şi: spilcuială s. f. — Sclipui2 + suf. -eală. SCXIPUÎRK1 s. f. (Prin Mold. şi prin nord-estul Transilv.) Acţiunea de a sclipui2 şi rezultatul ei; (regional) sclipuială. Cf. ddrf, dm, dex, bugnariu, n. 263/176. — Pl.: sclipuiri. — V. sclipui2. SCLIPUÎRE2 s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a sclipui3 şi rezultatul ei; boltire; arcuire. Cf. ddrf. — Pl.: sclipuiri. — V. sclipui3. SCLIPUÎT1, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.) Econom. Cf. udrescu, gl. Spilcuită femeie, nu-i scapă un ban fără rost! id. ib. O L o c. a d v. Pe spilcuite = cu economie. Să le faci porţiile pe spilcuite, că hambarul e mai dus. udrescu, gl. — Pl.: sclipuiţi, -te. — Şi: spilcuit, -ă adj. — V. sclipui2. SCLIPUIT2, -Ă adj. (învechit, rar; despre construcţii sau despre părţi ale lor) Boltit; arcuit. Arc sclipuit de marmure foarte frumos sclevesit în sus se rîdica. CANTEMIR, IST. 127, Cf. DDRF, TDRG. — Pl.: sclipuiţi, -te. — V. sclipui3. SCLll’URELE s. n. pl. (învechit, rar) Diminutiv al lui sclipuri, v. sclip2. Aice la Suceavă... la curte măriei sale. . . au făcut patru uşi şi patru ferestri şi două sclipurele, însă şi cu alţi meşteri (a. 1638). iorga, D. b. i,. 67. — Selipuri (pl. lui sclipi) + suf. -ele. SCL1PIÎŞ s. n. v. scliinpuş. SGLIRISÎ vb. IV v. sclivlsi. SCLIRISÎRE s. f. v. sclivisiie. SCLIRISITOÂRE s. f. v. sclivisitor. SC LI R OFTALM IE s. f. v. scleroflalmic. SCLÎSĂ. s. f. (învechit, rar) Slănină, iser. — Pref. s- + clisă. SCL1TĂDĂ s. f. (învechit şi regional) Poreclă (2) ; supranume. Cf. i. golescu, c. Sclitada ce mi s-a dat de împărat. . . nu este adevărată, gorjan, h. iv, 13/7. Numele i-l ştiu, dar i-am uitat sicritatea. dr. iv, 845. — Pl.: sclitade. — Şi: (regional) sicritădă (dr. iv, 846), sicritâte s. f. , — Din ngr. (TxXy)TaSa. SCL1VÎ vb. IV v. sclivisi. SCLIVISEALĂ s. f. 1. (învechit şi regional) Şlef-luire (1), lustruire sau netezire (1) (a unei suprafeţe dure, îndeosebi a suprafeţei metalelor). Cf. sclivisi (1). Cf. VALIAN, V., PONTBRIANT, D., DDRF, DEX. 2. (Concretizat) Strat subţire de tencuială de ciment sau de ipsos aplicat pe un perete, pe o pardoseală etc. pentru a se realiza o suprafaţă perfect netedă şi impermeabilă. Betonul turnat. . . este acoperii de obicei cu scliviseală, un strat de egalizare, format din tencuială de ciment curat şi apă. cv 1949, nr. 9, 27. 5c poate executa şi o scliviseală simplificată, aşternînd cu mistria praf de ciment sau de ipsos pe suprafaţa betonului proaspăt executat, şi netezind-o bine. ltr2, cf. dl, m. d. enc., dex. 3. (Familiar, adesea peiorativ) Găteală, dichiseală ferchezuială. Cf. sclivisi (3). Cf. scriban, d. — Pl.: scliviseli. — Sclivisi + suf. -eală. SCLIV1SÎ vb. IV. 1. Tranz. (învechit şi regional; Complementul indică o suprafaţă dură, îndeosebi 0 suprafaţă metalică) A şlefui1 (1), a lustrui sau a netezi (!)• Ia suliman şi argint viu... şi le pisează... pînă se va face apă. Şi ia apa de acolo şi scrie cu con-dei-ăl unde vei vrea ; şi după ce se va usca, scliviseaşte-le (sfîrşitul sec. XVIII), grecu, p. 393, cf. i. golescu, C., VALIAN, V., POLIZU, LM, PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 697. Artiştii lui Neagoe Basarab. . . făţuiau şi scliviseau subţire cu dăltiţa. odobescu, s. i, 513, cf. ddrf, gheţie, R. M., BARCIANU, ALEXI, \V., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, GÂLDT, M. PHAN. 249, SCRIBAN, D., dex. O R e f 1. pas. Bolovanii mari, Mai mari şi mai tari, Petre-i aduna..., în două-'i tăia; Domnul poruncea De se sclivisea Şi nume-i punea, Piatră că-i zicea, teodorescu, p. p. 38. (Rar) A tencui1 (netezind). Cf. scriban, d. Soclul — pe o înălţime de 1 m — e bine să fie sclivisit cu ciment, enc. agr. iv, 255. + (învechit, rar; complementul indică pînza) A scrobi1 (2). iser. 2. Tranz. (Rar; complementul indică elemente de construcţie) A aplica un strat de scliviseală (2) pentru a netezi şi a impermeabiliza. Cf. scriban, d., m. d. enc., dex. 3. T r a n z. şi refl. (Familiar, adesea peiorativ) A (se) îmbrăca cu îngrijire (exagerată); a (se) găti, a (se) dichisi, a (se) ferchezui. Vor face ochii mici ca să te vadă Tineri parfumaţi, de spirit, sclivisiţi ca de paradă, vlahuţă, o. a. i, 71, cf. ddrf, şăineanu2, tdrg, resmeriţă, D. îl slugărea ca o roabă, dîndu-i îngrijiri peste îngrijiri..., îl oblojea, îl scliviseu. M. I. CARAGIALE, C. 121, Cf. CADE, GÂLDI, M. phan. 249, scriban, d. Sclivisit şi răzgîial ca un scatiu de colivie rară, Pasonel e mai jucăreţ decît titirezul. românia literară, 1971, nr. 123, 8/1, cf. dex. — Prez. ind.: sclivisesc. — Şi: (învechit) sclevesi (gâldi, m. phan. 249, scriban, d.), (învechit, rar) sclivi (i. golescu, c.),ysclîrisi (alexi, w.) vb., IV. — Din ngr. uxXiPwca (aor. al lui tyxXi^ovto). SCIJVlSlRE s. f. Acţiunea de a (s e) s c 1 i v i s i şi rezultatul ei. 1. (învechit şi regional) Şlefuire (1), lustruire sau netezire (1) (a unei suprafeţe dure, îndeosebi a suprafeţei metalelor). Cf. sclivisi (1). Cf. valian, v., polizu, pontbriant, d., ddrf, barcianu, alexi, w., DM, M. D. ENC., DEX. 2. (Familiar, adesea peiorativ) Gătire, dichisire, ferchezuite. Cf. s c livisi (3). Cf. DM, M. D. ENC., . DEX. — Pl.: sclivisiri. — Şi: (învechit) sclirlsire s. f. barcianu, alexi, w. — V. sclivisi. SCUVlSlT, -Ă adj.. 1. (învechit şi regional) Şlefuit5 (1). lustruit sau netezit2 (i); p. e x t. lucios, lucitor. Arc sclipuit de marmure foarte frumos sclevesit în sus se rîdica. cantemir, ist. 127. Ei au mai scos cele mai frumoase mătăsării de China..., damasc alb sclivisit. buznea, p. v. 99/2. Ţăruşii sînt nişte pari. . . mărginiţi la căpălîiul de sus prinlr-un pătrat de mucava sclivisită. brezoianu, a. 395/8. Gîndacul de mătase este omida cenuşie şi sclivisită a unui fluture, id. ib. 555/13, cf. pontbriant, d. Sclipeau toate zidurile albe, de ţi se părea că e o hîrtie sclivisită ori o batistă spălată şi-nălbită, caragiale, o. iii, 253. Picioruşele zeiţei cele albe, ca o coală de hîrtie sclivisită. ispirescu, u 9. li răspunse pripit, dînd puţin la o parte colţul părului, sclivisit de cosmetic, delavrancea, s. 131, cf. ddrf, şăineanu2, resmeriţă, d., cade, gâldi, m. phan. 249, scriban, d. + (Rar) Scrobit2 (1). lncepu 37 08 sCLtvtslîOtt — âsâ -* SCOABĂ* ea să strige cu un glas de pînză nouă şi sclivisită, ce parcă s-ar rupe ptrtind. hogaş, dr. i, 209. 2. (Familiar, adesea peiorativ; despre oameni) Care este (excesiv de) îngrijit, Îmbrăcat, aranjat; gătit, dichisit, ferchezuit. Un astfel de tip, ttnăr... mlădios, sclivisit, are felurite expediente de a trăi bine şi luxos, vlahuţa, s. a. ii, 110. Cavalerul parfumat şi sclivisit, care-şi trăieşte viaţa ca toţi cei deopotrivă lui. bacalbaşa, s. A. i, 216, cf. ddrf. Se urcă în compartimentul meu doi tineri sclivisiţi. sandu-aldea, a. M. 82, ci. şăineanu2. In coconaşul sclivisit. . . se dezvăluiseră virtuţi rare, un caracter. M. i. caragiale, c. 73, cl. cade. In sfîrşit sosi afabil, surîzător şi sclivisit. rebreanu, R. ii, 80. Strînse mina şefului de cabinet, un ttnăr sclivisit. brăescu, o. a. i, 104, cf. scriban, d. Apărea mereu sclivisit... şi de o smerenie studiată. călinescu, ş. 9. Domnului Cleimur, sclivisit şi franţuzit cum este, îi fluieră vîntul în buzunare, pas, l. ii, 105. Trei stenodactilografe, sclivisite şi platinate, îşi împărţeau... cîteva pagini de text. vinea, l. i, 35. 0> (Substantivat) Nu-şi mai cunoaşte în sclivisiţii aceştia pe bunii lui tovarăşi de visuri cinstite, vlahuţa, s. a. iii, 368. Acest roi de sclivisiţi, Parfumaţi, gătiţi de-a pururi. . . E-un adînc de răutate, de cruzimi şi viclenie! neculuţă, ţ. d. 97. Nişte sclivisiţi fără curaj, ca şi mine de altfel, vinea, l. i, 19. O (Prin lărgirea sensului) El îşi spunea păsul firesc, fără ca, de dragul unei exprimări sclivisite, să stîlcească firul gîndurilor sale. cv 1950, nr. 2, 21. Nu-mi place înfăţişarea lui sclivisită şi ipocrită, călinescu, s. 81. Venea de o lua cu măreaţa lor trăsură de casă, sclivisită şi înaltă, pe roate, vinea, l. ii, 13. — Pl.: sclivisiţi, -te. — Şi: (Învechit) sclevesit, -ă adj. — V. selivisi. SCLIVISITOR, -OARE s. m., s. f. (în dicţionarele din trecut) 1. S. f. Unealtă de şlefuit, de lustruit sau de netezi t o suprafaţă dură, Îndeosebi metalică. Cf. VALIAN, V., POLIZU, LM, PONTBRIANT, D., DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, \V., GÂLDI, M. PHAN, 249. 2. S. in. Persoană care scliviseşte (1). Cf. polizu, PONTBRIANT, D., GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: sclivisitori, -oare. — Şi: (învechit, 1) scliri» sitoăre s. f. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. — Sclivisi + suf. -tor. SCLÎNC1 Olt s. n. v. serinciob. SCXÎNCIOBĂ vb. I v. serlncioba. SCLÎNTl vb. IV v. serînti. SCLÎNTÎT, -Ă adj. v. serlntit. StXÎNTITtÎHl s. f. v. scrlntitură. ŞCL0BOD, -Ă adj. v. slobod. SCLOBOZf vb. IV V. slobozi. SCLOBOZfT, -A adj. v. slobozit?. SCLOBOZIKjR, -OARE adj., subst. v. slobo/itor. SCLOBOZlTtfRĂ s. f. v. sîobozitură. SCLOI s. n. v. sloi1. SCLOIIÎI'F s. m! v. sloiete. SCLONŢÎ vb. IV. Tranz. (Prin Maram.; complementul indică seminţe de dovleac sau de floarea-soa-relui) A sparge In dinţi, pentru a mlnca miezul. Cf. LEXIC REG. 11, 108, 113. — Prez. ind.: sclonţesc. — Etimologia necunoscută. Cf. cl o nţ. SCLdPŢĂ s. f. (Prin Maram.) Coajă de pepene sau de dovleac (de forma unei valve mari de scoică). Am furat on piţiguş Dintr-o sclopţă de harbuz. bÎrlea, c. P. 284, cf. id. l. p. m. ii, 260, 495. — Pl.: sclopţe. — Etimologia necunoscută. SCLOVENi vb. IV v. sloveni. SCLtfG s. f. v. slujjă. SC.LCJBA s. f. v. slujbă. SCLUJÎ* vb. IV. Intranz. (Regional; despre soare, lună, lumină) A se reflecta (1) în geam (Vilcele — Turda), mat. dialect, i, 92. O dragă de lună sclujea în fereastră, de gîndeai că-i zuă. ib. — Prez. ind. pers. 3: sclujeşte. — Cf. 1 u c i. SGLUJi2 vb. IV v. sluji. SCLtfJNICĂ s. f. v. slujnică. SCLUMPIE s. f. v. scumpie2. SCLUNTIE s. f. v. scinteie. SCLtÎPTOR s. m. v. sculptor. SCLUŢl vb. IV v. sluţi. SCOÂBĂ1 s. f. I. 1. (Adesea urmat de determinarea „de fier“) Piesă metalică, de obicei din oţel, formată dintr-o bară cu capetele ascuţite şi îndoite în unghi drept, folosită mai ales la construcţii provizorii pentru fixarea între ele a unor piese de lemn sau, uneori, de piatră; (regional) copcie, cloambă. Au prins toate pietrile [bisericii] pre dinlăuntru din dos, una cu alta, în scoabe de fier (tr. 1654). gcr i, 172/18: S-au rupt scoabele ceale de fier.,. . şi degrabă se des făcură marmu-rilc (sfîrşitul sec. XVII), mag. ist. iv, 254, cf. anon. car., budai-deleanu, lex. Prend cu scoaba, lb, cf. I. GOLESCU, C., ISER, POLIZU, PONTBRIANT, D. Am putllt parveni la dezlipirea capacului şi la descleştarea lui din scoabele de fier. bolliac, o. 274, cf. cihac, ii, 331. Turnul va fi întărit cu legături şi scoabe mari. f (1875), 111, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Piatră tăiată, prinsă cu scoabe de fier. iorga, c. i. ii, 28, cf. tdrg. Scoaba. . . prezentă o spinare şi crăcii, pamfile, i. c. 123. Patru băieşi bătririi desprinseră praporii din scoabele de fier. agîrbiceanu, a. 83. Cu un amînar de oţel, în formă de scoabă veche, prinse a scoate din vinele mute şi negre ale unei cremene răci un izvor de scîntei luminoase, hogaş, m. n. 114, cf. resmeriţă, d. Luntrea crăpată se leagă cu scoabe, şăineanu, d. u., cf. cade. Capacul era prins de sarcofag cu scoabe de fier. galaction, o. 120. Ars, desprins din scoabe, peretele din faţă se legăna. G. m. zamfirescu, sf.. m. n. ii, 216. Era alcătuită din două jumătăţi care se îmbucau u-na-ntr-alta, cu seoabe. voiculescu, p. i, 50. Poiata. .. o leagă cu scoabe de fier. dan, u. 118, cf. scriban, d. Dădu tîrcoale sipetului cu scoabe şi cercuri şi ţinte de fier. c. petrescu, a. r. 196. Ai trecut apoi la nicovală,. . . unde... îndoiai scoabe înroşite în foc. pas, z. i, 307. Plute mici, alcătuite din. . . zece trunchiuri de copaci, netezi şi lungi, legaţi laolaltă cu scoabe de fier. tudoran, p. 94, cf. dp. Hornul avea o scară din scoabe de fier prinse în cărămidă, v. rom. februarie 1963, 37. Mai numeroase. . . sînt materialele de construcţie: cuie şi piroane. . ., scoabe..., balamale. h. daicoviciu, d. 150, cf. alrm sn i h 376, a vi 26,. teaha, c. n. 264. O (Ca termen de comparaţie, cu aluzie la forma îndoită sau la subţirimea scoabei I 1) Ce tare a slăbit... S-a făcut ca o scoabă, sărmana! bujor, s. 79. O babă şade pe prispă, ca o scoabă, pră-jindu-se la soare, rebreanu, i. 10. Fata se jigări ca o scoabă de atîtea bătăi. id. ib. 203. Ea-i îndoită ca o scoabă şi creaţă ca o coajă de nucă! sadoveanu, o. 3733 v 1 SCOABĂ1 —..400,.— SCOABĂ ă, vii, 29Ş. Parenieză ca scoaba, scriban, d. . Hei,::. Te-ai făcui ca Q scoabă, t. popovici, se. 16. Cine-i slabăjw o scoabă Şi înghite pin sughiţă, Dar se-ngraşă nenea Ghiţă? (Moara şi morarul), sadoveanu, p. c. 14. <0> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) O scocibă de babă. dr. vii, 164. O (Adverbial; ca determinant al adjectivelor „uscat“, „slab“, cărora le dă valoare de superlativ absolut) Era uscată scoabă, cu nas lung, ascuţit. stan cu, r. a. i, 28. Era înalt, deşirat, uscat scoabă. id. ib. 96. O E x p r. (Regional) A se face sau a fi (făcut) scoabă = a slăbi foarte tare sau a fi extrem de slab. Purceaua c făcută scoabă! ciauşanu,' gl., cf. coman, gl. (Rar) A se facc. scoabă = (despre fiinţe) a se strînge, a se ghemui. Te-ai făcut scoabă de frig. hogaş, dr. i, 104. + P. e x t. (Rar) Durere fizică vie care se manifestă ca o înţepătură de scoabă (I 1). Se întorcea seara acasă cu o mare durere tn şale şi cu o scoabă în ceafă, sandu-aldea, a. m. 159. Iar iu, piază rea,. . . Dă-i în ochi albeaţă, în păr mătriaţă. . ., în piept o scoabă. topÎrceanu, p. o. 157, + S p e c. Element din sîrmă de oţel sau de alamă, folosit la îmbinări în industria confecţiilor din piele. Cf. M. d. ENC. ' 2. (Popular şi familiar) Epitet depreciativ pentru o persoană (foarte) slabă, adesea bătrînă şi gîrbovită, sau, p. ext., pentru o femeie slabă şi rea. C#le trei scoabe îşi lărgiră gura pînă Ia urechi, iovescu, n. 46, cf. scriban, D., bul. fil. vi, 237. Pentru-o mlndreţe dă voinic ca dumneata, n-o fi fost atît dă grea treabă ca pentr-o scoabă bătrînă ca mine! c. petrescu, a. r. 50, cf. pd iu, 205, rădulescu-codin, com. din ţepeş vodă — cernavodă, coman, gl., lexic reg. 115. + (Prin nord-vestul Olt., prin nordul Transilv. şi prin Bucov.) Epitet depreciativ pentru o vită slabă, prăpădită. Cf. bul. fil. vi, 237, coman, &l., lexic reg. 115. 3. (Argotic) „Unealtă rea, veche“. dr vii, 164. II. P. anal. (Regional) Nume dat unor piese metalice sau de lemn, asemănătoare, ca formă sau ca funcţie, cu scoaba (I 1): 1. (La car sau. la căruţă) a) Bară de fier îndoită la unul dintre capete sau bucată de lemn lungă şi îngustă care ţine legaţi carîmbii loitrei la mijlocul spe-tezelor; (regional) cercel, ghermec. Cf. dame, r. 10.-Speteaza care îmbracă drugul de sus spre a ţinea legaţi drugii se numeşte cercel, scoabă, ghermec sau legătura loitreţului. pamfile, i. c. 133; b) bucată (pătrată) de fier care leagă proţapul de cruce (Beclean). Cf. alr ii 5 647/260. în cruce vine o scoabă de fier, prin scoabă itiere ruda [la cai]. ib.; c) „oui de fier cu care se fixează butucul pe perinoc“ (Crucea — Vatra Dornei). a v 15. 2. (La joagăr) a) Fiecare dintre ghearele de fier . între care se fixează buşteanul pentru a fi tăiat. Scoaba care prinde lemnu. alr ji 6 447/27. Zăporu care ţine scoaba, ib., cf. 6 447/365, 833; b) fiecare dintre inelele de fier de care sînt prinse ghearele mai sus amintite; (regional) sponcă, ib. 6 448/228; c) „rac de fier^în care intră pînza)“. ib. 6 453/27, 228. 3. (La. .plută) Gînj în care se fixează cîrma. In mijlocul Mrnei este un gînj, numit scoabă şi cînlar; de. .. [aceasta] s,e agaţă cîrma cind trece pluta prin dugaş. pamfile, i. c. 105. 4. (La dispozitivele primitive de încuiere a uşilor) a) Fiecare dintre bucăţile de fier îndoite în formă de scoabă (II) şi fixate în uşă, în care se mişcă ivărul, la zăvoarele simple, sau drugul de lemn, la încuietoarele de lemn. Rătezul se. compune dintr-o limbă ca cea de fier. . ., care se mişcă in nişte scoabe, pamfile,, i. c. 416. Zăvorul. . . este de fier gros şi se preumblă în nişte scoabe, id. ib. 417, cf. chest. ii 163/1, alr ii/i h 252- Cuietoare (care umblă in 2 scoabe). alr ii/i mn 121, 3 812/130; ,b) bucată de fier. sau de lemn îndoită ori tăiată în formă de scoabă (I 1) şi fixată în uşorul-uşii, în dreptul zăvorului, pentru a intra2 în ea ivărul sau drugul de lemn. Se împinge de cleampa zăvorului,.pină,.ce el intră .In scoabă, cea mare bătută in uşorul uşii, pamfile-, i.. c. 41!7. Lăstarul. ... trece . de-a curmezişul prin. scoabele înţepeniteAn ramele uşii... păcală, - M. R. 414. Zăvorul... .intră într-o scugbă. alr ii/i h 252/836. Drugul intră într-o scuabă de liemn fixată în uşor. jb. h 252/8.72, cf. alr ii/x mn 121, 3. 809 bis, a,ii 8, 12, in 4; c) zăvor. Cf. ddrf. înlr-un beci închis cu scoabe, Boloboace: struguri boabe, arghezi, s- v, 79. III. (Regional) Nume dat unor unelte ori instru- ■ mente cu tăiş ascuţit folosite la scobit sau.la răzuit: 1. (în lucrări de tîmplărie, de dulgherie sau de dogărie) a) Daltă (cu tăiş semicircular); ghin. Cf. ddrf, ltr2. A mai subţiat cu o scoabă faţa instrument ' tului. alexandru, i. M. 128. Unelte de dulgherie Sini: toporul...., lingura, scoaba. H Iv 45, cf. 86, ix 466, x 161, 189, 261, xvii 123, xvm 261, alr ii 6 678/29; b) teslă (I). Un ţigan cu scoabele Să sape coveţîle. ■ şez. ii, 10,.cf. alrm sn i h 372; c) gripcă (pentru cură-' ţirea doagelor vechi). Cf. ddrf, scriSan, d., alr ii 6 701/414; (1) lămbuitor. Cf. chest. ii 239/66, 69, 76; e) (în forma scob) unealtă de dogărie, dinţată, eu' ajutorul căreia se trage gardinâ la butoaie. Cf. udrescu, gl.; f) „custură de strungăţit" (Valea Lungă Cricov — Pucioasa), alr ii 6 678 bis/762; g) daltă scobită, cu cuţitul pieziş, folosită de rotari. îtolaiiul ţine pre lemn scoaba, care e o dalia cu vălău, în capăi şi ascuţită lungăreţ şi cuţitul pieziş, liuba — iana, m., cf. cade, rădulescu-codin. 2. Cjiţitoaie (a potcovarului). Cf. i-i ix 439, a.lrm sn i h 354. 3. Unealtă în formă de cuţit îndoit la capăt, folosită pentru desfăcut şi pentru răzuit fagurii. Cf. cade, ltr2. 4. Placă sau bară metalică, cu 2, 3 sau 4 proeminenţe ascuţite, cu care' se execută operaţia chirurgicală de fixare a fragmentelor osoase ale tinci fracturi. Cf. d. med. IV. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor peşti ca morunul, nisetrul, cega etc. Această varietate [de' nisetru] e foarte bine cunoscută de pescarii noştri care, din cauza dimensiunii şi mulţimii. . . scoabelor. . ., o numesc scobar. antipa, f. i. 261, cf. atila, pl 414, DL, DM, DEX. V. (Bot.; regional; şi în sintagma scoabe-n cur, GRECESCU, FL. 215, N. LEON, MED- 71) .MăCgaşă (1). Cf. CADE, BORZA, V. ‘149, PASCA, GL., COm. BENIUC. Plimicz dă scoabe, alr ii 4 044/64, cf. alrm ,sn ,h ,436. + (La pl.) Măceş (1) (jRosa canina). Cf. borza, d. 149. ...... — Pl.: scoabe. — Şi: ' (regional) scqâ'vă ' (ciiEsi-. ii 239/69) s.f., scob (pl. .şcob.qri, udrescij, gl-)A-/}• — Dinv.sl. ckosj. — Pentru sensulTII, cf. şi s'c obi1. SCOABĂ2 s. f. 1. (Regional) Adîncitură, 'de diverse ' forme sau mărimi, făciiţă, pu dalta sau cu.al.ţ/mştru-inent ascuţit, într-o pies'a'cte lemn) în care de obicei se vîră şi se fixează o alţă piesă: a) crestătură făcută în piciorul de sus al prispei unei câse ţăcăneşti. Cf. chest., §7g/71, 8.3; h) (în^foypş jcob) fiepaţe, di/iţre scobiturile făcute în tocul uşii'sau al'ferestrei. Scobul . uşii. udrescu, ffc jicoburile geamurilor, id..ib.j c) şanţ mic făcut la locul de' îmbucare a şindrilelor. Com. din şinca nouă — făgăraş. Scoabă .[adică] jghfPb.^,. la şindrilă, ib.; d) (în forma scob) şănţuleţ făcut'la capetele din interior ale doagelor urmi butoi. Şcobul doagelor, udrescu, gl.; ») flecare dirilre crestăturile făcute Xntr-o bară de lemn (care şe foloseşte ,de obicei la î,ncuieţparea de lemn pentru uşi), îi) care se'fixează clxeia pentru a putea desface încuietoarea. Com. din GRĂDIŞTEA — RÎMNICU VÎLCEA. 2. (Prin nord-vestul Olt. şi prin vestul Munt.; la car) Parte scobită in formă . de y, la unul dintre ScoaC — 40i — SCOARŢĂ capetele proţapului, In care intră gruiul; spe:c. grui. Gruiu leagă proţapul in mijlocul opleanului dinainte într-o scoabă, alr ii 5 650/836, cf. 5 650/791. 3. (Regional) Partea de sus a teascului de stors struguri, In care intră vîrtej ul (Pietroşiţa — Pucioasa), ii iv 152. 4. (Regional) Uluc sau scîndură la moară, pe care curge făina de sub piatră în postavă. Ci. cade, h xiv 351, şez. vii, 189, com. din vaşcău. 5. (învechit, rar) Firidă (in zid). într-o scoabă', ' în părete, ardea o candelă: odobescu, s. i, 1.31, .ei'. CADE,. DM, DEX. 6. P. anal. Loc (păduros) înfundat între dealuri sau Intre munţi; depresiune, vale, adîncitură (de teren). Spre apus, pe lingă Tisa şi Dunăre, trăiesc ungurii; spre apus de ei trăiesc -nemţii, în scoaba care cuprinde Alpii. mehedinţi, p. 11, cî. Cade. Pe laturile... [piscurilor], sub ele, se deschid, ca nişte- uriaşe scoabe..., culcuşurile gheţarilor cuaternari. . mg ;i, 79, Scoabă, în pădure, este locul mai aşezat,. îfl jur cu.dealuri, caşi cum ar fi fost scobit, viciu, GL,, .j:f. Torio-ran, gl. + P. e x t. (Regional) Fînaţ într-o pădure, aşezat pe o coastă. Cf. cade,' densuşianu, ţ. h. 332. Pl.: scoabe- —.Şi: (regional) scob s. n. udrescu, GL. — Postverbâl' de la scobi1.: ■■ SCOACĂ s. f. sg. (Transilv. şi prin Bucov.) Lapte aeru' (încălzit); p. e x t. brînză proaspătă (dulce) făcută1 din lapte acru (încălzit). Cf. gheţie, r. m., alexi, w., com. din tărcăiţa — beiuş, chest. v- 5/25, 86/16, 27, 51, 85, 94/25, .85, coman, gl., lexic. reg. 66. Să face scoacă, să-ncheagă, a i 21, cf. 12,. 13, 17, 22, 24, 26, 31, 35, v .1.4, — De la scoaee. ..ŞCpACE yb. III. 1. Ţran.z, (Popular; complementul indici lapte acru) A încălzi său a fierbe pentru a închega şi a transforma în brinză; p, e x t. (complementul indică smîntînă) a încălzi sau a fierbe ca să se aleagă untul. Chişleagul dacă-l scoci (îl încălzeşti ) se preface în brinză de vaci, iar restul este zerul, creangă, gl. Din smîntînă se alege untul după ce mai întîi o scoace (o înfierbîntă pe lingă foc), dame, t. 31, .cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., H XV 379. Unele femei, ca să se aleagă untul mai repede, ,,scoc^‘ (fierb) smîntînă la foc. şez.vii, 98. Am scopt chişleagU să fac brînză de vacă. alr.i 1 823/5.22,,ei'. 1 823/65, 214, .257, 290, 385, 402, 412, .418, 420, 518, 552, a v 14; 15, vi 19, 26. O Ret'}, pas. Chişleagul..., după ce s-a . scopt, se toarnă in strecurătoare şi se face din elbrînza. Com. marian. Sfi. scoace sămăchişa. alr i 1 823/259, cf. 1 823/295, 424. -f (Complementul indică vasele cu lapte acru) A încălzi ori a fierbe pentru, a închega şi a transforma în brînză laptele dinăuntru. Scoc oalili ,şi li străcor într-o pînzî si fac brînză. alr .i 1-823/387, cf. 1 823/508, 510, .512, 516, 526, 528, 530, 532, 536, 540, 542, 550, 554, 588, 590, 596, 677. + Refl. (Transilv.; despre unele alimente, mai ales despre brînzeturi) A fermenta, a se altera (din cauza căldurii). O mîncare se scoace La soare, .... fermentează. coman, gl., cf. alr i 1 811/215, 21.7, 289, 335. 2. Tranz. şi refl. (Regional) A (se) fierbe sau a (se) coace un timp mai îndelungat sau mai mult decît trebuie.; a scădea prin fieţbere . mai mult decît trebuie. Cf. barcianu. y.jrî oala, acoperită bine, în. cuptor potolit, ca să se scoacă boiştenii în dulceaţa lor. SADOVEANU, O. IX,. 74, Cf., ^CRIITAN, , D. + (Mold.) A (se) încălzi prea tare, a ,(se) .înfierblnta;. p. e xt. a (se) usca prea mult şi a crăpa de. căldură. Cf. resmeriţă, d., CADE. 3. Refl. (învechit; despre fin, paie, făină etc.). A se în'cinge, a se. aprinde. [Girea daj trebuie făcută îngustă şi nu lungă pentru că se poate scoace şi aprinde. I. ionescu, c; 80/3, cf. tdrg: O (Prin lărgirea sensului) [Cîrlanii] nu trebuie... să stea mulţi la grămadă şi culcaţi, pentru .că de fierbinţeală îndată să scoc şi pier în iarnă, manolache drăghici, ap. tdrg. Prez. ind,: aeoe; part.: scopt. — Lat. exeoquere, . . SCOACERE ş. f. (Popular) Acţiunea de a (s e) scoace şi rezultatul pi. Cf. s c o a c e (1). Scoacerea are de scop ,a îngrăunţpşa brînză. pamfile, i. c. 26, cf. DM, — PI. : .scoaceri. .rrv.V. scoace. SCOAlE s. f. (în dicţionarele din trecut) Covată (în care curge făina, ,1a moară). Cf. cihac, ii, 332, ddrf, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d. — .Pronunţat: scoa-ie.. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. SCOALĂ s. f. v. şcoală. „SCOAMX s: n. v. scaun. SCOAnA s. f. (Regional) Persoană mîndră, încrezută, înfumurată (Mozăceni — Găesti). cv 1951, nr. 11,38. ■" — Pl.: ? . — JŞf. sco.naţ, sconos. SCOAPĂ adj. v. şchiop. SC.OAR s. n. v. scuar. SCOARDA; s. f. (Regional) Fiecare dintre sforile de cînepă răsucită din care este împletit biciul (Someş Guruslău — Zalău). Cf. mat. dialect, i, 215. — Pl.: scoarde. — Pref. s- + coardă. SCOARE s. f. v. scorie’. SCOARNA s. f. 1. (Prin siid-Vestul Transilv.) Persoană inventivă şi foarte activă, rev. crit. iii, 168. O (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care şe leagă prin prep. ,,de“) O scoarnă de copil. ib. 2. (Rar) Scornţţură (1). Asta cine-o scornise. . ■. ?, - D-fippi, dţic-a fcist o .scoarnă. in scl 1974, 444. — Pl.; scoarne. , — Postverbâl de la scorni. SCOARŢĂ s..î, I. 1. (De obicei urmat de determinări care arată felul, provenienţa) înveliş extern (gros şi tare) al tulpinii, al crengilor şi al rădăcinii unui copac sau, al unei plante lemnoase; coajă. Cf. anon. car. Şcpăria-şi frunzele,, cînd sint verzi, n-au mult miros.,ajufilohie, g. 213/3, cf. budai-deleanu, . lex.,. lb. Sucilurile..... se oblojesc asemenea, spre moierea slăbite/or legături, şi se şi ţin în linia lor cea dreaptă,. cu legătură de fîşii de scoarţă, episcupescu, practica, 44%!5, cf. i. golescu, c. Un copaciu din a căruie scoarţă lăcuitprii de la lp.pan .fac hîrtie. dră-ghicvr. 155/11. Spre nutreţ avea-n camară Tot pro-ducturi de la ţară,. Frunză, scoarţă, nuci., asachi, f. 71/9,. cf. valian, v. Scoarţă de tei din care se face baniţa (a. 1847). ubicariul, x, 401. Susţinut de scoarţele de plută, lăsîndu-se înot, a trecut apa. aristia, plut. 370/17, cf. polizu, cihac, i, 247. Scoarţa de brad cu care. se acoperă stîna. şez. ii, 227, cf. ddrf. Şi-ntr-o scoarţă de copac O să bală tica-tac Tactul gheunoaia. coşbuc, p. i, 301, cf. barcianu. Scoarţa sau coajea (cortex) caracteristică acestor plante, grecescu, fl. 5, cf. alF.xi, w., şăineanu2. Unii. . . fac rotiţe de scoarţe de fag, le■ pun pe buboaie şi apoi. . . le aruncă în drum. ca'norea-, 'f. 379, cf. caese. Fierăstrăul va sprîşni intri nd în scoarţa ţ sălciei bătrîne. angtiel, pr. 1.2, cf.. tdrg, dhlr i, 158. Se coşcovise scoarţa copacilor, gît- 3747 SCOARŢA - 4tir -- ScOârţ leanu, L. 59. Toţi cîţi trecuseră pe aci. . . îşi-zgîria-seră numele lor iii scoarţa netedă a fagilor, hogaş, dr. i, 9. Potrivea scoarţa întreagă a unui brad despoiat pe acoperămîntul tupilat al stînii zdruncinate de furtună. id. m. n. 190, cf. resmeriţă, D. Cîntecele celor de aici au un gusl adevărat şi amar de piatră, de scoarţă de stejar, camil petrescu, u. n. 223, cf. id. o. ii, -273, dr. viii, 325. Brinză în scoarţă de brad. voiculescu, p. ii, 174. Arinul c un copac ale cărui foi şi scoarţă au darul de a goni frigurile, id. l. 63. în tăcere auzirăm peste o vale, undeva, ciocănitoarea cea mare de munte durnind sonor în scoarţa copacilor, ca intr-o darabană stranie, sadoveanu, o. vi, 506, cl. ix, 193, xii, 23, scriban, D., rosetti, l. r. iv, 44: Scoarţa de btad e . uşoară Ca pielea de căprioară, călinescu, o. ii, 55, cf. id. l. l. 32, id. c. o. 43. Bănuiam sub scoarţa castanului lăcaşul unui duh. blaga, h. 8, cf. id. poezii, 23, 391. Mă duceam şi-mi pierdeam după-ămiezile printre copacii cu scoarţa crăpată, stancu, r. a. ii, 123, cf. ltr2. Se trezi aşezat. . . lîrigă un foc .care mirosea a scoarţă de salcîm. t. popovici, s. 429. Răşinile şi scoarţele pe brazi trosneau, labiş, T». 393, cf. AmXifc'Ă, î. 76. Apa nu e prea adincă, dar pe sub scoarţa copacilor mai bătrîni a urcat pînă sus spre coroani. B.XJfu-lescu, i. 7, cf. h ii 251, sbiera, p. 323, ş£z. vii, 183. Şi el bietul n-a avut Nice pînză pe obraz, Fără scoarţă de buhaş. bud, p. p. 20, cf. t. papahagi, m. Se îndoaie ca scoarţa, se spune despre un om nehotărît. Cf. zanne, p. ni, 369. O Fi g. Plesnesc şi scoarţa cifrei şi semnul aritmetic, vulpescu, p. 150. Dacă în aceastăi scoarţă convenţională, separatoare, de care se serveşte viaţa. . ., se operează o ascuţită secţiune verticală...', atunci se descoperă în adine identitatea ontologică a tuturor lucrurilor., romănia literară, 1969, nr. 22, 20/3. Un stog de aur Cu scoarţe de cer. marian, nu. 662. <$> (învechit şi regional) Scoarţă dulce (sau aromatică) = scorţişoară (l 1). N umai acolo să faci tămîia. . . şi scoarţă dulci, herodot (1645), 188, cf. 190. Rodeşte acea ţeară... imbir, scoarţă dulce, piper, simion dasc. LET. I A, 32/28, Cf. ANON. CAR,, NICA, L. VAM. 220, ALR sn iv h 1 141/284, alrm sn iii h 958/284. .<> Loc. adj. (Regional) De scoarţă = (despre părinţi, fraţi, surori) vitreg. Această fată bună era horopsită.şi de sora cea de scoarţă şi de mama cea vitregei, creangă, o. 129. Mamă de scoarţă, id. gjl., cf. zanne, p. iv, 615, cade, scriban, d., dex, alr ii/i h 134/334. Fraţi de scoarţă, alr ii/i mn 65, 2 625/228, c'f. 2 625/334, ib. mn 67, 2 624/334. £ x p r. Obraz de scoarţă = om fără ruşine, lipsit de bună-cuviinţă, neobrăzat; trăsături de caracter ale unui astfel de om. Picioare de cal, gură de lup, obraz de scoarţă şi pîntece de iapă se cer unui popă. creangă, o. 238. însă ce-i de făcut? . . . s-a trece ea şi asta; obraz de scoarţă şi las-o moartă-n popuşoi. id. a'. 51, cf. zanne, p. iii, 369, cade, dex. A se face (sau a căpăta) scoarţă = a se lngroşa, a se întări. Pînza s-a făcut scoarţă, şăineanu2. Hainele lor. . . începură să capete scoarţă, agîrbiceanu, a. 436, cf. cade, alr i 149/798. O (Prin lărgirea sensului) La gria se deosebăsc două feluri de boale 'numite tă-ciurie: una sămăhă cu o pulbere neagră care strică. . . şi scoarţa firului, i. ionescu, c. 175/5. + (Adverbial) Ca scoarţa (I 1) ; foarte tare; foarte întărit. Cf. polizu. Un guler nalt pînă la urechi, cusut scoarţă. ghica, ap. TDRG. Cu cămaşa scoarţă de sînge. . . doarme somnul cel fără deşteptare, vlahuţă, n. 206, cf. resmeriţă, d., cade. Tunicile... de patru zile decînd le înmoaie prin noroaie. . . s-au întărit scoarţă, c. petrescu, î. îl, 33. Pieptarul de piele de căprioară şi. . . cămaşa de in erau scoarţă de sînge închegat, sadoveanu, o. i, 193. începu să le caute. . . pesle pînza de cînepă îngheţată scoarţă, bănulescu, i. 19. + (Regional) Epitet depreciativ dat unei femei bătrîne, urlte şi rele; cotoroanţă (Berbeşti — Sighetul Marcnaţiei). alr i/ii h 197/351, cf. î’D iii, 205. + (Regional) Epitet depreciativ dat unui cal bătrîn, urit şi slab (Arpaşu de Sus <*- Victoria), dr. v, 103, cf. fd iii, 205. 2i‘P.”anal. (Cu aluzie la aspectul sau la funcţia scoarţei.I .1).a) (Neobişnuit; sens etimologic) Piele (13). Lucrurile lui aşezate în scoarţă de inorog lacăpă-lîiul palului, sadoveanu, o. xii, 89. b) (Transilv.) Găoace (a oului). Cf. barcianu, alexi, w., ALR ii 5 709/310, a i 13, 26, 36, teaha, c. N. 264- -i c) (Transilv., prin Maram. şi prin nordul Mold.) Crustă formată pe mămăligă (după răcire). Cf. alrm sn iii ■ h 925.' ■d) (Regional) înveliş exterior al fructelor. V. coa-j ă, p i e 1 i ţ ă. Cf. budai-deleanu, lex., lb. Toarnă lotul înlr-aceşl rachiu, îmbuibat cu esenţă de scoarţă de portocală, man. sănăt. 45/17. Noi am căpătat prea ■bune rezultate din scoarţa rodiei, ib. 1.55/17, cf. barcianu, ALEXI, W., Nl.CA, L. VAM. 220, ALR II 6 087/310, ALR SN i b 206/310, 213/310. e) (Regional) Spumă întărită de pe suprafaţa laptelui fiert (Loman — Sebeş), a ii 8. i) Prăjitură preparată din ouă, zahăr, făină, nuci sau migdale, coaptă ca o foaie, care se taie în bucăţi. Scoarţă cu nucă. s. marin, c. b. 253. • g) (Rar) Ştaif (1). Ei caut cizme mari, Groase-n talpă, în scoarţă tari: mumuleanu, c. 152/12, cf. ltr2. h) (Prin nordul Transilv.) Rapăn1 (1). Cf. alr ii/i h 121. i) (în dicţionarele din trecut) Crustă a unei răni care începe să se cicatrizeze. Scoarţia bubelor de rîie. drlu. Scoarţia au acoperii buba. ib., cf. lb, ddrf, barcianu, Alexi, \v. 3. Nume dat unor obiecte sau părţi de obiecte făcute, de obicei, din scoarţă (II): a) (învechit, rar; în sintagmele) Scoarţa silei (sau. a ciurului) = marginea circulară a sitei sau a ciurului. Cf. i. golescu, c. l>) (hcgional; în sintagma) Scoarţa morii = marginea circulară îndoită în jurul pietrei alergătoare de moară, făcuta, de obicei, din seîndură subţire; veşcă (Gliniboca — Caransebeş), alr sn i h 178/27. () .(învechit, rar) Curmei (din coajă de tei). Cf. polizu. 4. (Transilv. şi sud-eşlul Mold.) Seîndură (1); p. e x t. aşchie, surcea; vreasc, gătej. Cf. H iii 72, chest. v 43/102, alr i 982/278, 333, 335, alr ii/i h 25,4, 275. + Fiecare dintre piesele de lemn care menţin distanţa dintre saule, la navele cu vele. Cf. ltr2. 5. Fiecare dintre pereţii de seîndură sau de nuiele împletite cu care se înlocuiesc loitrele carului sau ale căruţei cînd se transportă grăunţe sau alte obiecte mărunte. Cf. ddrf, dame, t. 12. Mă rezemai de o scoarţă a carului şi- mă ţineam Să n-adorm, sandu-al-DtA, U. P. 223, cf. ŞĂINEANU2, TDRG, CHIRIŢESCU, GR. 254, resmeriţă, d., cade, scriban, d., ltr2, scl 1963, 388, m. d. enc., dex, h ii 132, 146, 221, iii 18, 246, x 340, 539, xi 350, xii 31. Pusă mîna jos la scoarţă Şi scoasă o nuia groasă, sevastos, c. 317, cf. şez. vii, 189. .4 luat carul, l-a desfăcut în bucăţile din care era făcut... jugul,... scaunul, vîrtejul,. . . scoarţele, coşurile, rădulescu-codin, î. 61, cf. 359, alr i 819/582, 584, 502, 594, 614. G. Fiecare dintre cele două părţi care formează învelişiil unei cărţi, al unui registru, al unui caiet etc., făcute, de obicei, dintr-un ■ material rigid; copertă. Cf. i. golescu, c., polizu. Să-mi trimiţi şi o teză latinească .cu numele lău tipărit pe scoarţă. ghica, c. e. i, 51, cf. id.’l. 240. între grinzile casei găsisem o carte cu scoarţe de piele, eminescu, g. p. 107. Vechiul lui caiet... ale cărui scoarţe vinele.. . îi aduceau aminte de nopţi de neodihnă. vlahuţă, o. a. iii, 75, cf. barcianu. O carte ale căreia scoarţe urîle ascund un cuprins fermecător, delavrancea, ap. tdrg, cf. alexi. w.,- şăineanu2. O carte cu scoarţe străvechi, anghel, pr. 101. Polemicile tor legale-n scoarţa aceluiaşi volum, 3747 I SCOARŢ ■*- 403 SCOARŢA anghel—iosif, c. si. ii, 123, cf. tdrg. in colţul din slînga mesei era o etajeră cu palm rînduri de cărţi cu scoarţă veche, agîrbiceanu, s. 353, cf. id. a. 131. Evanghelia cu scoarţe aurite, lungianu* a: ’6» Re dosul scoarţei din faţă e [o însemnare], bul. com: ist. iii, 51. Locul copertei ii ţin scoarţele făcute din 2 foi de carton sau mucava, v. molin, v. t. 58, cf. resmeriţă, d. Cartea cu scoarţele negre, ardeleanu, u. d. 63. Am citit pe scoarţe numele Monlaigne. m. i. caragiale, c. 141, cf. cade. Pe tăblia stranei erau. cîleva cărţi liturgice. . . cu scoarţe de lemn. rebreanu, r. ii, 268. Albumul ei cu scoarţe violele E plin de cărţi poştale ilustrate, topîr-ceanu, m. 20. Lunecă mina'ca o dezmierdare pe scoarţele elastice ale cărţii, c. -petrescu, î. i, 81, cf. id. o. p. ii, 65. Dicţionar răpănos cu scoarţele muiate in untură. i. botez, b. i, 15, cf. 20. Titlul unui volum cu scoarţa patinată. . . de scurgerea anilor, cocea, s. v'229, cf. 190. Se desfăcuse. . . un străvechi gromolnic -cu scoarţele de foi de nuc. teodoreanu, m. i, 272, cf. id. m. u. 72. Evanghelia cu scoarţele de aur. voiculf.scu, p. i, 199. Se aşază pe prispă şi citeşte intr-o carte cu scoarţe de piele, sadoveanu, O. vii, 355, cf. ix, 322, scriban, d. Bătînd încet darabana pe scoarţa catalogului,. . . observa pe şcolari. Călinescu, o. i, 91. Deschise scoarţele catastifului. pas, l. i, 29. Luă din aceeaşi ascunzătoare un caiet gros, cu scoarţe de carton cafeniu, beniuc, m. c. t, 91. ll tntîmpină. . . fluturînd in ■ger o carte cu scoarţele sîngerii. tudoran, p. 49. Un registru cu «coărţele moi. preda, m. 155. [Cartea] îmbrăcată în scoarţe grele de lemn. barbu, princ. 98. Elena notează pe scoarţa romanului. . . reflecţii, ist. lii^ rom, ii, 557. Scoarţele manuscrisului, sînt-de carton. l. rom. 1967, 269. O Loc. a d v. Din scoarţă îii (sau pînă In) scoarţă = de la prima pînă la ultima pagină, de la începutul pînă ia sfîrşitul unui text, în întregime; (învechit)'tli-n doască în doască, din seîndură în seîndură (v. -s c î rtfl-u r ă 1). Cf. i. golescu, c., polizu. Înţelegeam pre Erodian din scoarţă în scoarţă, negruzzt, s. i, 7. Ia dumneata toate legile. . ., deschide-le unde vei voi, citeşle-le din scoarţă pînă-n scoarţă, ghica, c. e. i, 165, cf. id. s. 37. Am învăţat pedagoghia. . . din scoarţă pînă în scoarţă. filimon, o. i, 122. Fătul meu, cartea cită a fost, ai învăţat-o toată din scoarţă pînă-n scoarţă, odobescu, s. iii; 177, ef. ddrf. Rari o citesc din scoarţă în scoarţă. PHi'LTPPIDE, P. I, Cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2-, tdrg. Citisem pe Volney. din scoarţă în scoarţă, ho-, gas, dr. II, 126, Cf. cade. „îndrumătorul11. . . cred că. I-aţi' citit din scoarţă în scoarţă. D: guşti, p. a. 301, cf. scriban, d. Am citit-o din scoariă-n scoarţă, şi cîteva capitole de mai multe ori. arghezi, s. xi, 102. Am sorbii cartea din scoarţă în scoarţă, stancu, d. 502. Le-am cercetat din scoarţă-n scoarţă, v. rom. martie 1954, 161. Am citit-o de două ori,- din- scoarţă în scoarţă, vinea, l. i, 134, cf. m. d. enc., de-x.- ■+• (Regional) Carton (Valea Lungă Cricov. — ‘Pucioasa). alr sn iv h 919/762. 7. (Adesea urmat de ■determinarea „pămîntului**) învelişul exterior şi solid »al globului pămîntesc, cu o grosime care variază între 5 şi 8 lan 4n zona 'oceanică şi între 30 şi' 80 km în zona continentală, 1 i-t o sferă; învelişul exterior al : altor planete; p. ge'ner. pămînt (2). Nu se află nici o naţiune pe scoarţa pămînlului. ... care să nu fi personificat... ■primitiva origine a celorlalte popoare, hasdeu, i. c. i, 112. Deprinzîndu-mă a cerceta scoarţa pămînlului. . . am ajuns să-m.i pun probleme, sadoveanu, o. xii; 9, cf. 500. De la hîrlelul înfipt în scoarţa pămîntului, oamenii s-au ridicat 'pînă la dezagregarea atomului. bogza, a. î. 638, cf. id. c. o. 94. Se aflau şi alte urme vecin ale trecerii oamenilor pe scoarţa pămînlului. stancu, r. a. i, 249, cf. id. ş. 320. O altă parte [a apelor] pătrunde în scoarţă şi ajunge la pînzele sub-sub-lerane. oncescu, n. 93. în noiembrie. . . maidanul îşi sdhimba culoarea. Scoarţa roşcovană căpăta o dungă cum e fierul, barbu, g. 10. Metoda de bază folosită-în geologie. .'■■: este observaţia. Ea se aplică în studietea rocilor (pietrelor) care alcătuiesc scoarţa pămînlului. geologia, 3;.■. [Fierul} se găseşte din belşug în scoarţa pămîntului. H. daicoviciu, d. 35. Cu toate că oamenii-i umblă pe scoarţă, Luna a rămas tot frumoasă.' roma1 nia literară, 1969, nr. 52, 1/2. Pămînlul va purta în curînd pe scoarţa lui mai mulţi oameni, scînteia, 1969, nr: 8 202. •$> Scoarţă protectoare = strat subţire de oxizi metalici care acoperă unele roci din deserturi. Cf. mdt. Scoarţă de alterare = pătură superficială a unor roci vechi în curs de alterare fizică. Cf. ltr2. + S p e c: Strat rigid format la suprafaţa pămîntului după ploi mari, urmate de secetă. Pămînlurile. . . prind scoarţă după ploile cele m'ari.-i. ionescu, c. 13/1, cf. 71/17, dm, dex. 8. (Adesea urmat de determinările „cerebrală**, „creierului** etc.) Strat celular din partea exterioară a emisferelor cerebrale, format din substanţă nervoasă cenuşie; cortex cerebral. în părţile Scoarţei occipit'ăle se găsesc centrii care influenţează centrii vasomotori din bulb. babeş, o. a. i, 33. Senzaţia de miros. . : este transmisă şi recepţionată în zona olfactidă din scoarţa cerebrală: enc. agr. iv, 27. Toate funcţiunile organismului sînt controlate..., la om, de scoarţa cerebrală. scînteia, 1952, îir. 2 539. Să ţinem seama în acţiunea ... medicamentelor, de acţiunea lor asupra scoarţei cerebrale: danielopolu, r. n. ii, 252. Descoperirile lui Pavlov sînt holărîtoare în ceea ce priveşte fiziologia scoarţei, preda, r: 481. Opiul are acţiune asupra scoarţei creierului. belea, p. a. 266, ef. abc săn. Strigătul acela. . . dureros. . : mărturisind explozia unei scoarţe' cerebrale torturate, cinema, 1969, nr. 6, vin. Rolul reglator al scoarţei cerebrale. GÎ 1968, ni'. 934, 2/5. II. 1. Ţesătură ţarănească groasă, de obi,cei de Iţnă, lucrată cu diferite rviodele şi flori, care se aşterne pe pat, pe laviţe, pe jos, se atîrnă pe pereţi; p. e x t. covor; preş1 (1); cuvertură. Husarii... pun... par-doşi peste platoşe; iară slugile cari n-au pardosi pun scoarţe de ceste turceşti, m. costin,. let2. i, 257. Am mai dat. ficii noastre.. . . 2 covoară,. 2 scoarţe, 2 cergi. (a. 1734). bul. com. ist. iv, 69. Patru perne de părete, o scoarţă, palru lăvicere (a. 1787). uricariul, xv, 347. O scoarţă purpurie. . , sla-nlinsă în tot lungul [patului.], heliade, ,o. i, 220j cf. valian, v. Aicea scoarţă aspră şi paloş ascuţit E pompa a mai frumo,aşă. ajiiştia, s. 17/3, cf. polizu. Q casă de vară pe dinăuntru, aşternută cu. scoarţe şi cu rogojini, pelijion, i. 249/2. Inlăunlni era aşternut fin peste care era pusă o scoarţă. filimon, o. 1,. 255.• -Femeile, fac scoarţe şi chilimuri pentru aşternut în, case. i. ionescu, m. 686. Velinţa ori scoarţa este în 2 iţe şi in 2 foi, ţesute drept şi deş. hem 2 027. Frumoaşele ţesături şi cusături ce se fac. . . pe învelitori. (velinţe, Iăicere, scoarţe), odobescu, s.. ii, 10.7. Cămeşoaie, Iăicere şi. scorţuri înflorite. . . le duceau, Idnea în tîrg de vînzare. creangă, o. 205, cf. i,d. gl. Făcea... scoarţe în zece feţe şi. chilimuri pes-triţe.. caragiale, o. iii, 252. Bietul cioban se mira cum o să calce el pe velinţele şi scoarţele.,. . ce erau aşternute pe jo.ş. ispirescu, l,. 25l. Pe patul de seînduri e aşternută o scoarţă aleasă, delavrancea, s. 8. Cucoana Paraschiva. se scobora în argea ca. să mai va$ă de ţeŞ'uiul scVcli'jetdr^"macedonski, o. iii, 5. Scoarţele şi alesăturile. . . fac podoaba casei. vKahuţă, s. a. iii, 304. Mă-sci nu răspunse nemic, aşlerneă scoarţa pentru Spirea, contemporanul, vi1; 28. în districtul Huşului, zestrea. .. se ■ compune din.. -. . mai mdlle lăvicere şi scorţuri (covoară) alese, lucrate de mireasă-marian^ Ny, .144, cf. ,id,.,.,CH. 48, dorf. Războiul. . . este unealta, de care întotdeauna s-au slujit femeile române ca să ţese pînzeturile casei, scoarţele, hainele. dame, t. 133. în odăiţa scundă, îmbrăcată cu scorţări înflorite, focul ardea liniştit, săm. IV, 37. Şezi jos.'. . am pus o .scoarţă, jnlr-adins ,pentru dumneata, d. zam-fiReşcu, v. f-, 13.9, cf. id. î. 137, şăineanu2.; îşi amintea,ca Intr-un vis. . . de scoarţele lui cu flori păliie de soare, anghel, pr. 63. Scoarţele antice cu tonuri. îndulcite de soare, anghel — iosif, c. l. 14, cf. tdrg. Se scot. . . albiturile şi scorţurile la zvînlaţ. pamfile 3747 SGOARŢlE! seoAtM i. c. 441. Aceşti figUri uiixptu ţoală suprafaţa covorului sau scorţului (scoarţei), id. ib. 293. Un ţigan. . . poartă pe umeri o scoarţă mare. petică, o. 227. [Mirilor] intraţi in biserică să se cunune li se aşterne sub picioare o scoarţă, gorovei, cr. 90, cf. resmeriţă, d. Pe pereţii caselor, in dreptul paturilor, sătencele întind un ţol subţire cadrilat, zis scoarţă, rădulescu-codin, m. n. 60, cf. diaconu, vr. lxix, cade. Se culcară amîn-doi în carul larg, plin de scoarţe şi de cojoace, galac-tion, o. 286. Are de asemeni velinţe şi scoarţe ruple, o mulţime de obiecte vechi, camil petrescu, p. 386, cf. id. u. N. 185. Mai cercetă o scoarţă bătută în părete. c. petrescu, î. ii, 224, cf. id. r. dr. 115. Priveam cu mulţumire vraful de scoarţe păturile cu îngrijire pe lada înflorită, brăescu, o.1 a. i, 245, cf. stoian, păst. 60. Deasupra era o scoarţă ţărănească măcinată de mqlii. teodoreanu, m. iii, 353. In arhondaricul cu scinduri vopsite şi scoarţe pe duşumele, face iar scîr-riăvii. voiculescu, p. i, 133, cf. id. l. 298. Valuri de lumină năvăleau în odaie şi jucau pe păreţii acoperiţi cu scorţuri mîndre. sadoveanu, o. i, 212, cf. vii, 280, x, 113, bul. fil. v, 26, puşcariu, l. r. i, 264, scriban, d. Compoziţia scoarţelor noastre nu este ea de multe ori influenţată de covorul oriental, văzut la curte? oprescu, s. 16,5, cf. id. a. m. 26. Culorile, fermecător echilibrate, din covoare şi scoarţe, arghezi, b. 54, cf. id. s. vii, 183. Erau desfăşurate chilimuri româneşti, scoarţe, imitaţii de covoare persane, călinescu, s. 33, cf. id. o. i, 88, n, 196. Se împiedicau în capătul scoarţei de jos. c. petrescu, a. r. 47. Orbii. . . obligaţi să împletească scoarţe şi rogojini, bogza, a. î. 231, cf. id. c. o. 221. Mă acoperă soră-mea cu două scoarţe. Aspre sînt scoarţele. Nu ţin de cald. stancu, r. a. i, 69, cf. id. d. 483. Era parcă în faţa ia o scoarţă verde cusută cu boabe roşii şi cu flori albe. beniuc, m. c. i, 74. La el acasă numai chilote şi scor-ţuri. camilar, n. i, 220. S-a strecurat în cameră şi, călcînd scoarţele boiereşti fără pic de sfială, s-a apropiat de Dima. galan, z. r. 243. Divanul lat cu scoarţe olteneşti, vinea, i,. i, 172. Holul are. . . fotolii bălrî-neşti acoperite cu scoarţe, h. lovinescu, t. 5, cf. ltr2. O laviţă de sub icoană cu scoarţe ardeleneşti pe ea. v. rom. octombrie 1964, 63. Motive de ţesături şi scoarţe româneşti, cinema, 1968, nr. 6, viii. Neliniştile unei mitologii vegetale şi zoomorfe care va fi populat serile ţesătorilor de scoarţe, contemp. 1969, nr. 1 205, 6/3. Există la ţară o cameră anume,... cu scoarţe colorate, românia literară, 1970, nr: 66, 3/1, cf. h i 422, ii 3, 13, 31, 50, 63, 89, 126, 132, 147, 168, 186, 204, 207, 214, 222, iv 75, v 268, x 452, 506, xiv 249, rădulescu-codin, î. 359, graiul, i, 217, com. din straja — rădăuţi, alr ii/i h 287, alrm ii/i h 365, 402, a v 15, vi 26. Mîndra mea cîrid m-a văzut, Şăpti scoarţ-o aşternut, folc. mold. ii, 262. «$■ (Ca termen de comparaţie) Cîmpul pare împletit Ca o scoarţă verde-n dungi, Şi urzit pe fire lungi. v. rom. noiembrie 1953, 88. O F i g. Noaptea întinde scoarţe, plocale şi covoare, Urzite cu zigzaguri şi cu chenar mărunt, arghezi, vers. 71. 2. (Prin Olt.) Un fel de şorţ făcut diritr-o ţesătură fină (de lină) foarte deasă şi rigidă, care ţine locul fustei la costumele populare femeieşti. V. fotă. Cf. DDRF. 3. (In dicţionarele din trecut) Plnză groasă. Cf. barcianu, alexi, w. 4. (în dicţionarele din trecut) Rogojină1 (1). Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. 111. (Argotic) Portofel (1)'. Cf. cade, bul. fil. iv, 201, gr. s. vii, 124. — Pl.: scoarţe şi (regional, îndeosebi 11 1) scorţuri, scorţi (chest. v 8/66, 43/99). ~ Şi: (învechit) scoivrlie s. f., (regional) scorţ, şcorj (t. papaiiagi, m. 233) subst. — Lat. scortea. SCOÂR’J'IF. s. f. v. scoarjă. SCOĂTE vb. III. Tranz. I. 1. (Complementul indică lichide, în special apă, aflate intr-un spaţiu închis ori circumscris) A extrage o anumită cantitate (cu ajutorul unui recipient) pentru a utiliza pe loc, pentru a duce spre utilizare undeva ori spre a uşura folosirea a ceva; a lua. Vine o muiare . . . să-şi scoaţă apă. coresi, ev. 151. Eeatele acestor orăşanilor vin afară a scoale apă. po 76/22. Nice să mai viiu aicea să scoţ apă. varlaam, c. 114, cf. gcr i, 107/37. Să scoaţă apă. N. test. (1648), 108v/34. Pugorînd, împreună cu alte feţişoare, la fîntînî să-?[i] scoaţă apă. dosoftei, v. s. septembrie 26r/3, cf. budai-deleanu, lex., descr. aşez. 61/5. Le-am făcut de mîncare şi le-am scos un cofă iei de vin. creangă, o. 7. In drum nu se ivea nimic decît sate arse, fîntîni din care nimeni nu cuteza să scoată apă. iorga,' p. a. ii, 212. Hai de mi-i ajuta să scot o ciutură de apă. gîrleanu, n. 144. Roată (de grădinărie, de scos .apă pentru zarzavaturi). dr. v, 98. Trimetea să scoaţă apă proaspătă de la puţ. bassarabescu, v. 8. O fată de ţară... scoate apa— cu mînecile suflecate — dintr-o . fîntînă de răscruce. teodoreanu, m. iii, 98. A ieşit cu găleata să scoală apă din fîntînă. voiculescu, p. ii, 25. Din puţul lui Abraham îţi voi scoale un urcior de apă rece. arghezi, s. viii, 154. Am scos apă din fîntînă. stancu, d. 31. Scoase apă din fîntînă cu o vadră, reteganul, p. 48. Trimise un argat în pivniţă să mai scoală niţel vin. stăncescu, b. 231. înaintea unei cocioabe. . . era o femeie scoţînd apă. şez. i, 263. Scoale vin într-o ulcea, Şă beau dă inimă rea! ib. iii, 213. Au vinit o sărvi-loari ş-au scos apî. o. bîrlea, a. p. ii, 131. Scote apî şî plîngea. folc. mold. ii, 319. Cu vas găurit, apă nu vei scoale. zanne, p. iv, 174. (A b s o 1.) Doamne, dă-mi acea apă, să nu-mi fie seale, nece să viiu încoace să scoţ. coresi, ev. 152. Băui Ir ei zile de vară Stri-gînd: scoale mereu,, cară. alecsandri, p. p. 265. (Refl. pa s.) Se scoate din rtu, prinlr-o singură roată, apă îndestulă pentru două duşe. descr. aşez. 61/8. Un puţ cu furcă, adică o groapă adîncă, de unde se scoale apă cu burduful, odobescu, s. iii, 16. O (Prin lărgirea sensului) Brava!. . . Mărioară. . ., striga protopopul Gheorghe. . . scoţîndu-şi pe farfurie ochiuri cu mămăligă caldă, hogaş, dk. ii, 105. îşi scotea a doua oară în farfurie, c. petrescu, î. i, 95. Lingură de scos = a) (Transilv. şi prin nord-vestul Munt.) polonic. Cf- ALR SN IV h 1 047; b) (Transilv.) căuş (pentru luat făină). Cf. alr ii 3 973/53, 102, 105, 130. <0 E x p r. (Regional) A scoate (vinul) de pe drojdii = a pritoci (1). Pentru a scăpa vinul de stricăciunea ce o poate avea rămîind pe drojdii, s-au obicinuit a-l scoate de pe drojdii, i. ionescu, c. 200/25. îl scuăti [vinul] di pi drojdi. alr sn i h 246/414. (Regional) A scoatc (cuiva) sîuţje = a face să curgă (din corpul cuiva), printr-o incizie, o cantitate de sînge, în scop curativ; (popular) a lăsa (cuiva) sînge, v. lăsa. Cf. alrm ii/i h 165. 2. (Complementul indică materii solide, minereuri, substanţe minerale utile) A trage afară ori a lua (cu ajutorul a ceva) din locul unde s-a format (pentru a valorifica); a extrage. S-au dat numiţilor. .. voie să scoaţă din pămînt, să lucreze şi să vînză cărbuni dă piiatră (a. 1811). doc. ec. 107. Acest loc este acela de unde spaniolii scot mult aur şi argint? drăghici, r. 65/13, cf. 164/27. Mirosul de mineral, scos tot proaspăt din sinul pămîntului, plutea peste iot. agîrbiceanu, a. 328. Gelo-grecii.. . trimeteau pe acel drum... aurul scos din munţi, pârvan, g. 127. Cind o piatră punea împotrivcală, fărîna era scoasă cu vîrful lopeţii. c. petrescu, r. dr. 56. Galerii adînci de mine Din care oamenii azi scot Comori ascunse, d. botez, f. s. 6, cf. ds 121. Cînd. . . petrolul nu mai are putere să vină singur, începe să fie scos cu lingura, bogza, a. î. 53. Coarnele şi le împlîntă în pămînt: şi scotea pămînt ca şi cu lopata, reteganul, p. iv, 42. în galerii duduie locomotivele electrice care trag zeci de vagoane, scoţînd minereul, scînteia, 1953, nr. 2 830. La iîmple mi s-a strîns părul cărunt Ca sarea din adîncul ocnei scoasă. 3749 SCOATE — 405 — SCOATE beniuc, m. 14. Pentru alţii-au scos din munte şi metale şi petrol, labiş, p. 396. Am lucrai o vreme la scos cărbune din mină. lăncrănjan, c. ii, 133. (Refl. p as.) Din sarea ce se scotea din ocne luoa dijma pămîntului (a. 1705). iorga, s. d. xiv, 10. Să scoate din pămîntul acesta cel mai curat cositor, amfilohie, o. 75/8. Un trup solid ce se scoale de prin minuri (ocne), vîrnav, l. 1382/7. Na se va putea scoale sare decît numai din ocnele coprinse în contract, regul.1 org. 64/25. Pufurile din care se scoate sarea se împart în ocne lucrătoare şi ocne părăsite, filimon, o. i, 294, cf. i. ionescu, m. 47. Băi din cari se scotea odinioară fier pentru trebuinţele ţării, vlahuţă, s. a. iii, 259. Din gangul cel nou nu se scotea nici a zecea parte alîta piatră ca din cel vechi, agîrbiceanu, a. 403. Se săpa terenul pentru fundaţia viitoarelor hale. Pe de o parte se scotea pămîn-tul. . ., iar pe de alta invada apa. scînteia, 1969, nr. I 8 224. La noi, piatra din care s-a scos aramă se %ice f rudă. pop., ap. hem 1 451. <$> (Prin lărgirea sensului) Maşini di scos cartofi şi sfecla de zahăr, scînteia, 1969, nr. 8 194. <0> E x p r. A scoate (ceva sau pe ci-| neva) din păinint (din iarbă verde) ori de unde-o şti sau (regional) din fundul păiniiitului = a găsi (ceva sau pe cineva) oricare ar fi greutăţile de intlmpinat sau mijloacele de folosit in acest scop; a găsi, a face rost cu orice preţ, neapărat (de ceva). Scotea care pentru proviant din pămînt, din iarbă verde, ghica, c. E. ii, 599. I-a dat ordin să plece la expoziţie ,,pe puţin cu trei sule de suflete“, să le scoată din pămînt. sp. popescu, M. G. 22. Scoate din fundu’ pămîntului. zanne, p. ix, 500. Dacă mai ai rom, două! Dacă n-ai, să scoţi din pămînt, c. petrescu, î. ii, 4. Vreţi să scot din pămînt, din iarbă verde, cîţiva vinovaţi, barbu, ş. N. ii, 15. (Cu inversarea termenilor expresiei) Din pămînt trebuie să scol, să-i duc ceva. contemporanul, vi2, 10. + P. e x t. (Complementul indică corpuri, obiecte etc. îngropate, acoperite de pămînt) A trage afară săpind şi degajind materialul din jur; a dezgropa. Şi voi scoale-vă de la mormînturile voastre (a. 1673). gcr i, 215/31. îl scoase din mormînlul său de acolp. iorga, c. i. i, 38. Duceţi-vă acum şi-l scoateţi din groapă, h. lovinescu, t. 136. (Refl. pas.) Se mai scoteau şi acum cadavre de sub dărîmături. blaga, h. 114. <> (în imprecaţii) Să ieşi din raclă cînd le-a scoale bunica din groapă! creangă, p. 232. 3. (Complementul indică izvoare scrise, documente etc.) A lua, a extrage pentru a folosi, a valorifica, a prezenta etc.; p. e x t. (învechit) a reproduce (2); a compila; a rezuma (1); a traduce (11), a transpune(l). Cinci cărţi ale lui Moisi prorocul, carele sîmţ întoarse şi scoase den limba jidovească, po 2/3. Cu mare muncă scoasem den limbă jidovească şi grecească şii sîrbească pre limbă românească. 5 cărţi, ib., ap. gcrJ I, 37/22. Ăceasie capete de pravili, ce sînt scrise intr-a-ţ ceastă carte, o samă sînt scoase denlru svi[n]ţilor şi d[v]mn[e]zăieştilor ap[o]s[to]K (a. 1632). gcr i, 77/34. Au scos den cărţi elineşti şi lătineşti toate tocmealele ceale bune (a. 1646). id. ib. 119/11. Împreunîndu iz-voadile. . . şi de acolo aflîndu mai deşchis de Dispot, au scos această poveaste ce o scriem (cca 1650). id. ib. 143/7. Scrie o Alexandrie den grecie ori dinlr-allâ limbă scoasă pre limba ţării noastre (cca 1670). id. ib. 198/4. Tălmăcire după cea adevărată, scoasă după nemţie (a. 1803). doc. ec. 72. Să o scoaţă după sărbie pă românie (a. 1803). bul. com. ist. iii, 111. S-au văzut o copie scoasî din condica Divanului şi iscălită di condicarul Matei Costin Cluceriul, di pi o anafora din 1777 (a. 1813). ib. iv, 96. Anafora obştească din leat ISIS. . . în copie adeverită că este scoasă din condica Divanului (a. 1827). doc. ec. 398. Scoasă o copie pe samă-i şi dete în tipar o parle dintr-însa. pleşo-ianu, t. i, 7/21. Am scos. . . din condica căpitănia de port listă atît de suma stării exportuilă. . . cî't şi de caicele în care s-au transportuit (a. 1837). doc. ec. 683. Prospectul urmăloriu scos din multe tabele a mortalităţii ne va arăta mai învederat... ce cearcă omenirea priţi poale, vaşici, j,i. ji, §4/26. Şă scgqţă 4in cuvîn- lările lui cîteva pasage afară din nexu ca celelalte, să le esplice. bariŢiu, p. a. i, 591. Fragmentul de mai jos e scos din celălalt articol, camil petrescu, p. 405. După-amiezele citea, adnotînd, scoţînd fişe. teodoreanu, m. iii, 341. Exemplele pe eare le-am dat, le-am scos din diferite limbi, puşcariu, l. r. i, 9. Comparaţiile lui Creangă sînt. . . expresii scoase din marele rezervoriu al limbii, vianu, a. p. 110, cf. id. s. 112. Faptele sînt scoase dinlr-un vechi manuscris din secolul al XIII-lea. călinescu, c. o. 26. Expune faptele . . . folosind în marc măsură citate scoase din diverse izvoare, ist. lit. rom. ii, 29. Se bazează pe o bogat$ informaţie scoasă din izvoare interne şi externe, ib. 123. Li s-a cerut să scoată substantivele comune.. . şi să le analizeze, rl 1967, nr. 7 065. (Refl. pa s.) într-alt ispisoc... făcut mai pe urmă,... s-au scos curat di pi dînsul de la Alexandru Vodă llieş (a. 1739). bul. com. ist. iv, 76. <0> E x p r. (Mat.; rar) A scoate (un factor) dc sub radical = a extrage (un factor) de sub radical, v. extrage. Putem scoate de sub radical un factor, împărţindu-i exponentul prin indicele radicalului: algebra viii,. 142. (Mat.; rar) A seoate rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.), v. extrage. (Refl. p a s.) Să se scoală rădăcina pătrată, egt 41r. 4. (Complementul indică bunuri materiale) A extrage, a obţine in urma unui proces de prelucrare; a face să existe printr-o activitate economică, productivă; a produce1 (III 1); s p e c. a fabrica. Mă leg că de astăzi înainte voi orîndui oameni de ai mei ca să scoaţă pîine de ajuns (a. 1822). doc. ec. 247. Femeile. . . scot mătăsuri din gîndaci (a. 1831). ib. 478. Cu cîlă iscusinţă singură a scoate şlie [albina] Dinlr-un must plin de otravă cea mai bună doftorie! conachi, P. 269. Scoate sute de carabine pe zi. ghica, c. E. i, 66. în aceste vase se. toarnă zama scoasă din fiertul scoarţei de brad. popovici-bănăţeanu, v. m.' 86. Din cîteva petice de piele. . . scoale încălţămintea cea mai potrivită. în plr ii, 57. Rachiu scos din lapte de iapă. voiculescu, p. ii, 21. Vinul scos din acest strugure ia numele de vin aurel, iordan, t. 498. Ai scos din buturugă o vioară, arghezi, vers. 340, cf. id. s. vi, 13. Din ulmul înalt scoţi făclie de ceară, călinescu, o. ii, 78. Cînd vor trece prin sat pieptănarii, o să le dau coarnele să-mi scoată din ele cîţiva piepteni frumoşi, stancu, m. i. 195. întovărăşirea agricolă dă putere ţăranilor muncitori să scoată recolte sporite. scînteia, 1953, nr. 2 841. Au prins să cioplească alt stejar. . . şi din el au scos .acea grindă arcuită prelung, care se cheamă elravă. tudoran, p. 105. Au început să socotească. . . cam cit au scos la hectar, lăncrănjan, c. iii, 16. O să scoatem 4 000 — 4 100 kg boabe la hectar, scînteia, 1969, nr. 8 217. Dinlr-un spic scotea un merţic. şez. iii, 242. Muierea bărbată scoate pînză foarte lată. zanne, p. ii, 295. Laptele, pînă nu-l baţi, smîntînă nu poţi să scoţi. id. ib. iii, 589. Cîte pUţin pilind, cel mai frumos ac vei scoale din cel mai urît fier. id. ib. v, 495. <> R e f 1. p a s. Uscatebine, [pieile] se croiesc şi se scot din ele făşii, table şi opinci, po-povici-bănăţeanu, v. m. 86. Lina care nu e destinată ţesutului...' se răsuceşte cu cîrligul, scoţîndu-se „mî-nuşi“, „nojiţi“, ,,baieri“. gr. s. vi, 60. Tot dintr-un lut să scoate şî vasul dă untdelemn şî ţucalul. zanne, p. iv, 172. + S p e c. (Complementul indică lucrări artistice) A crea în urma prelucrării unor materiale specifice. Lipsea artistul care să scoată din darabul de marmură... minunata statuie, xenopol, i. r. i, 91. Scotea din daltă trandafiri cu petale moi. vlasiu, d. 47. Un sculptor. . . ajunsese la frumoase realizări prin amalgamarea metalelor, scoţînd forme fabuloase. scînteia, 1969, nr. 8 223. E x p r. A scoate efecte (sau un efect) = a izbuti să creeze o anumită impresie (artistică). Executa cîntecul fără sentimentalism..., scoţînd efecte de gravitate. călinescu, s. 32. Tabloul. .. .pe pînză, scoţînd efecte singulare de prospeţime din strivirea cu cuţitul a culorilor pe fondul textil, iţi, i)?, 70? Metrica lui sa- 3749 SGOAT-E — 406 — SCOATE vani meşteşugită scoate nebănuite cfecle vizuale şi auditive din factura strofei, constantin escu, s. ui, 267. (Prin inversarea termenilor expresiei) Efectele scoase clin utilizarea ca,Iculală a diminutivelor, ist. lit. rom. ii, 82. 5.  obţine sau (l r a n z. fac t.) a face să obţină de la cineva sau de la ceva (pentru a .folosi, a valorifica), a face rost; (as'tăzj -familiar; complementul indică bunuri materiale, îndeosebi sume împrumutate) a reuşi să reintre în posesia. , să recupereze; s p e c. a încasa. -Nu va 'putea intr-alt chip să-şi scoală bucalele de la acel fur, fără numai cu moartea, prav. 119. Pentru acesta Dispot Vodă. . . în ce chip ş-au scos nume de domnie (cca 1650). gcr i, 142/28. Au răpezil şi la împărăţie să-ş scoată steag de domnie, n. costin, L. 549. Strînge toate răvăşeli de pe la oameni şi ie scote răspuns fără de nici o cheltuială, neculce, l. '382. Scoaseră o mărturie mincinoasă (începutul sec. XVIII). mag. ist. ii, 7/5. Parte de.bani a mănţmtijrilon, să-,o scoală oamenifi] măn[ăsli]reşti deplin (a. 1793). iorga, s. d. xiv, 144. 2 jalobe de scos de la izbaşa (a.. 1820). bul. com. ist. iv, 148. N-am şliul cum să fac ca-să-i fi scos lui iertare [din robie], im loc de a-mii scoale mie. sion, p. 59. Sceale-or ei de ia episcop carie ca să mă popească, eminescu, g. p. *75. Fu o minune că-şi putură scoate biletele şi nu greşiră trenul, agîrbiceanu, a. 464, cl. id. s. p. 32. ,Dacăt-i. vorba să scol banii de la tine, apoi slabă nădejde, rebreanu, i. 32. Jtiu-l mai văzu decît în ziua cînd veni. să-şi scoală certificatul. bassarabescu, v. 4/ Alîl cît îmi dau ei, nu scot. nici chiria, camil petrescu, p. 357. Mergem noi la mitropolie şi-ţi scoatem voie. st&noiu, . c. i. 24. Alergase cîteva zile. . . pînă a scos autorizaţia să7şi îngroape fata. a. m- zamfirescu, sf, m. n. i, -Să-fii pe peron, la acceleratul de Ploieşti. Bilete scol eu. voiculescu, p. i, 58. De unde are să scoală ipochimen a 4rei milioane. călinescu, s. 181. S-au dus să-i arate zestrea, pe caic crede qa, o s-o scoată de la Hristache. camil petrescu, o., ii, 168. Scoale brevet de la primărie, bogza, a. î. 76. Să se ducă unul. . . să scoată bilet de inmormintare. stancu, ş. 73- Cum o să merg că. . . nu mi-am scos carle-de marinar? ţudpran, p. 180. Răpias^ă pe platformă, .nevoind să scoată,.bilete. PiţEPA, r.1'85. Să îmbie cu cărţile, Să-ţi scoală dreptăţile, alecsandri, p. p. 238. O căpătat bani ş^o .t-rimez la muiere-acasă, cu poşta. Muierea. . . s-o dus şî i-o scos. o. bîrlea, a- jp. ii, 399. + S p e c. (Fin. ; învechit) A percepe (2). (Refl. pas.) S-a hotărit de acirm înainte vădrăritul să se ia de la toţi. . . cîte apt bani vichi.de vadră, iară mai mult nu. . măcar un bau niciodată să nu sc mai scoată (a. 1764). uricabujl, i, 293/18. Spre mai mare înlesnire a locuitorilor la plata acestor bani. . . suma aceasta... să se scoală acurn (a. 1813),,ib. 196/19. + (Complementul indică foloase, cîştiguri materiale) A reuşi să obţină pri,n valorificarea,. specularea etc. unor bunuri, ufior conjuncturi etc. Bl va scoate destul folos din,. bogăţiile cele mari. pleşoianu, t. I, 138/24. Scoatem pentru obiecte alimentare. . . suma de 6 3Q6 432 fr. ghica, c. e. m, 73. Să scoaţă solul banii din clolii imorale, bolintineanu, o. 17,5. Scoteau un cîşlig frumos. iorga, e. i. iii, 109. i S-ar putea scoate o sumă destul de frumuşică, brătescu-voineşti, p. J71. Să scoaţă de la negustorii din piaţă banii pe roadele mănăstirii. voiculescu, p. i, 265. Speră săi. obţină credit pe termen lung, scoţînd între timp venit din imobile. cS-Mnescu, s. 1.80. Mai scoatem şi noi un han de drum.. stancu, ş. 84. Să cercetăm , un colţ al .lumii, de unde nu se va putea scoate nici un etştifff tudoran, -p. 50. Nouă baţi de vin o stors Şi niee un ban n-a scos. şez. iv, 8. Cu chiria mai scol ceva. alb ii 3 446/682, cf. alr sn'-v h 1 364/682. <0> E x p r. A-şi scoate plinea (sau, region'ăl, înăniâîiţia) = a-şi asigura prin nfcthcă traiul • zilnic, a dob'îndi prin muncă cele necesare unui trai modest, umil. Nu au fost niscaiva favrice întemciăte, ci numai nişte lucrători păn casele lor şi pă unde pol, ca şă-şi şcoqfă pîiriea 4in logle zililc ţa. 1833). doc. ec. 519. Nu poţi în oraşul acesta şă îţi scoţi nici plinea cep din toate zilele, gorjan, h. i, 114/7. Doi oameni cu doi boi, la .vreme de lamă, abia îşi.puteau scoale mămăliga, creangă, a. 26, ci. zanne, p. iii, 611. (Cu inversarea termenilor expresiei) Pe cîl poale pîinea-şi scoale, pann, r\,y. i, 17.1/5. + (Complementul indică sume cheltuite, bunuri pierdute, înstrăinate etc.) A lua înapoi, a recupera (1), a red o b î n d i, a relua(l); s p e c. a răscufnpăra (2)- Şi agiungîndu-i la Periiaslav, viind să-ş scoaţă al squ şi cazacii nevrînd să-ş lasă dobîncLa, tare război făcură, n. cqstin, l. 560. Vrînd să-şi scoaţă banii ce cheltuisă la Poartă pentru hătmănie Ocraenei. . . , încă mai rău s-au făcut şi mai groaznic. . . asupra ţării, neculce, l. 70. Preda, nepotul Vladului, de va putea ciştiga bani, să-i dea şi să-şi scqaţă moşiia (a. 1694). bul. com. ist. ii, 240. Avînd neşle locuri. . . le-am zălojit eu. . . nime să nu-l poale scoate, fără c’nd l-oi scoate eu, au ficiorii miei (£i. 1700). iOBG(V, s. D, xii, 219. Am dat banii niguţi-toriului şi am scos moşie şi am stăpiriil-o vro doi ani. (a. 1761). ştefan,ei*li, o. c. 62. Fericit acela catf-şi poale.. scoate ţnăccir jumălatţ. din cheltuielile tiparului (,a. 1840). plr i, 86. Şe împrumutase. . . cu carnete foarte mcţri şi cu făgăduinţă de a-i lăsa să-şi trămiiă. ei oamenii lor în (cară ca să. le scoaţă datoria, ispi-rescu, m. v. 4. O Refl. pas. Tătarii... multe bucali. . . luasă den ţară. Şi au vinii oamenii şi au dat cîte un leu dc vilă şi s-au scos bucatele, neculce, l. 375. Accşli bani au dat seama că i-au luat. . . de la unii cîrciumari. . . : care acei bani iasle să să caute şi să să scoaţă (a. 1726). iorga, s. d. xiv, 28. II. 1. (Complementul indică o . parte a corpului, mai ales ochii) A desprinde (cu violenţă, cu forţă) din locul unde se află fixat, lăsind locul gol; s p e c. (complementul indică dinţi, măsele) a extrage; (complementul indică un organ bolnav) a extirpa. Unora le era căte o mănă tăiată. . ., altora câte un ochi scos. varlaam, c. 135. Cine dintru oameni are hi atăla de nebun să-ş dea ochii săi. să-i scoaţă neştine pentru bani? id. ib. 161. L-au dus la giudecată şi au ales cum, cu ce n-au păzit, ca aceea să-l certe,1 şi-i scoasără ochii. hErodot (1645), 502. De vor fura şi. a treia oară, să le scoaţă ochii. prav. 11. Deci să1 te va opăci ochiul tău cel derept, scoate-l. n. test. (1648), 7r/30, cf. gcr i, 127/23. L-au prins cu vicleşug; poftincla-l la sine ca pe un frate, şi i-au scos ochii. n. cqstin, l. 222. Au scos ochii popii şi pietrenil.or acelor ce l-au gonit. neculce. i.. 13. Scoase un ochi al scumpului (a. J700). c.r.R i, 341/35. I-.au scos dinţii din ră4ăclnă. mij^eiul (.1776), 74rl/2. Şi era acolo nişte pasări .cu obraze ca de muiare,. . . altora le scotea• ochii, alexandria (1784), 70/4, cf. .jgcr h, 132/35. 'Învingîndu-l, îi scoase ochii, .maiobj ist. 228/9, cf. lb. In- vremea călătoriii sale cei lungi, scoase ochiul lui Polifen. pleşoianu, t. i, 254:/28, cf. polizu. Unele mume îşi,-,scoaseră .ochii cu degetele -,ca să nu fie mar,ture atîtor scene, hasdeu, i. v, 104. La fugă,.... că nu-i şagă,... Tarşiţa vrea să-ţi scoată ochii, a-lecşanpri, t. 1 135. L-au prins apoi duşmanii, -l-au legat şi i-au scos ochii, eminescu, o. i, 159. Dac-aş avea mai multă putere,. . . ţi-aş scoale ochii ca la dracul şi te-aş frige pe frigare, creangă, p. 318. Să nu-i mai văd faţa că dau de potcă, îi scot Ochii. POPOVICI-BĂNĂŢEANU, V. M. 81, Cf- DAMfi, Tjj, 55. Se văita de un dinte. — Scoale-l, măi. . ., că-ţi creşte altul. d. zamfirescu, r. 117. Părul de cal, scos,din coadă-şi coamă cind... moare calul, se foloseşte pentru perii de scuturat, pamfile, ,-j. c. 3. In următoarea povestire musceleană. . . se arală cum unul îşi scoate ochii ca să dobîndească hrana dc la un altul. id. -D. 69- N-ar.e un ochi deloc. I l-a scos cu . suliţa un călăreţ, teuton la Cosmin. delavrancea, a. -55. Se părea că în toată clipa va sări una la cealaltă să-şi scoală ochii, agîrbiceanu, s. r. 63. Îşi scoale un fulg cu ciocul şi-l lasă să "plutească în aer. gîrleanu, l. 47. Pe semne credeau că-mi scosese ursul ochiu’. lungianu, cl. 11Q, cf. şăineanu, i}. u, Şi-a scos ochiul 3749 SCOATE — 407 — SCOATE ca sula fiindcă, fără vrere, zărise glezna unei muieri ce venise la el să-şi tocmească încălţăminte, i. botez, b. i, 30. Lăsaţi-mă. . . să-mi scol ochii şi să-i pui semn la căpătîi. G. m. zamfirescu, SF. m. n. i, 71. Se uita la Dănuţ ca la mina dentistului după ce ţi-a scos măseaua. teodoeeantj, m. ii, 18'. 'S-a isprăvit nunta. . . fără nici un ochi scos. stancu, ş. 12. 'Tu, putred cap de Salonic. . . Ochi scoşi de-al suliţelor spic. vulpesc u, p. 120. I-au legat capul de o sferă Ungă ţărm. . . I-au sărutat ochii şi i-au scos din orbite, contemp. 1969, nr. 1 173, 3/4. Eu o palmă îi detei Şi toţi dinţ" că-i seoşei. - alecsandri, p. p. 259. Că din sus Măsele nu-s Şi din jos Dinţii i-am scos. jarnîk — bîrşeanu, d. 447. Bătrînii aceştia era orbi amîndoi pentru că scăpaseră odată oile pe moşia dzinelor şi ele le-au scos, pentru aceea, ochii, sbiera, p. 35. Ş-au scos unjulei de la aripă şi l-au ascuns, stăncescu, b. 103. Visezi că ţi-a scos cineva o măsea. şez. iii, 116. El tot da şi-o omora, Ochii negri îi scotea, La şaua sa îi punea, Chiar şi noaptea strălucea, bai.ade, i, 347. I se face dor de alune’după ce şi-a scos măselele, sadoveanu, o. xvii, 85. Corb la corb nu scoate ochii, negruzzi, s. i, 248, cf. BARONZI, L. 61, 1SPIBESCU, U. 125, MARIAN, O. II, 38, zanne, p. i, 435. Dc departe calu-ţi bate, De aproape ochii-ţi scoale (= aparenţele sînt uneori înşelătoare). zanne, p. i, 156. Găina care rîcîie mult tşi scoate ochii. id. ib. 471. Cu lingura îţi dă (dulceaţă) (sau îţi dă să mănînci, te hrăneşte) şi. cu coada îţi scoate ochii, se spune despre omul făţarnic, id. ib. iii, 592. Să bea omul vin pînă va ţine leul de ureche,, ny pînă-i va scoate cioarele ochii. id. ib. iv, 178. Prinde, oribili '(sau, rar, dracul), scoate-i ochii, se spune-clnd îţi scapă cineva şi nu-1 mai poţi trage la răspundere, sau cind pierzi momentul prielnic pentru a acţiona într-un anumit fel. Cf. negruzzi, s. i, 249, ispirescu, 106; pgpescu, b. iii, 151, zanne, p. ii, 662, 663/vi, 610. Taie-mi capul, Scoate-mi limba, Dă-mi să beau şi să vorbesc (Condeiul din pană de gîscă). sadoveanu, p. c. 8. (Refl. pa s.) Cetind scrisoarea Iui,, ai crede că aici li se scoate- dinţii şi măselile. . ., că sînt jupuiţi-şi spintecaţi. ghica, c. e. ii, 433. Buna creştere bizantină ar fi cerut ... să se serie un'bilet dulce aceluia, căruia, peste cîteva ceasuri, .'. . i se vor scoale ochii, iorga, c. i. i, 147. O E x p t. A-şi scoate qChii (cu ceva) = a-şi strica vederea cu un lucru migălos sau din cauza condiţiilor (de vizibilitate) necorespupzâtoare pentru lucru; a dep.une mari eforturi pentru a yeslea (îţi condiţii necorfespunzătoare). Cf. cad$. ■ Contribuise la trezirea conştiinţei croitorilor şi cizmarilor care. ., îşi scoseseră ochii în clădirea întunecoasă? pas, z. iv, 27. (Rar) A-ţfirjŞCoate ochii (pentru cineva) = a fi în stare de orice sacrificiu (pentru cineva); a intra (şi) în.foc. Cf. zanne, p. îi; 359. A-i scoate (cuiva) ochii (cu ceva)= a) a-i aduce (cuiva) mereu aminte, cu răutate ori fără tact, fără menajamente, cu reproş, de anumite fapte sau . de anumite atitudini necorespunzătoare. M-am sălural pînă-n gît de mucegaiul de babă, că hojma mă morocăneşte şUmi scoale.oejdi cu cele tinere, creangă, p. 122, cf. zanne, p. vr, 415, cade, scriban, d., ciau-şanu, gl.; b) a ademeni, a amăgi, a ispiti; a înşela; a incinta, a uimi (pentru a înşela). Cf. polizu. îi scosei atunci ochii cu urşii şi căprioarele cu care-mi împuiase capul Ileana, voiculescu, p. i, 95. IS^i-ai ademenit fala. . . I-ai scos ochii cu nişte bijuterii, stancu, r. a. iv, 195. Măi, bogate, bogăţele! Dacă ai averi d-acele, Nu-mi scoate ochii cu ele. alecsandri, p. p. 41, com. din zagra — năsăud. (Rar) A scoate (cuiva) şi dinţii (din gură) v. dinte. (Rar) A seoatc (cuiva) şi măselele (din gură) v. măsea (II)- A-i scoate (cuiva) sufletul = a) (învechit) a ucide (pe cineva), a omorî (!)• Mai mult să va certa cela ce aa făcut rana de i-au scos sufletul, decît ceialalţi. prav. 273. Numai curînd să-mi învii pre domno-su, iară de nu, î/[i] voia scoale s[u.]f/[e](u/. dosoftei, v. s. septembrie 29r/4; b) a obosi, a plictisi, a agasa ori a chinui foarte tare (pe cineva). îmi scoale sufletul, adică.'foarte rău mă supără, i, QQLpşcţJ, c, îmi scoaie sv fieful (ii (iţîla . dragoste, negruzzi, s. i, 47. Arclă-le focu dulceţi, că-mi scot sufletul! alecsandri, t. 324. Nişte copii leneşi. . . care-i scoteau sufletul şi-i zădărniceau ioală osteneala. vlahuţă, n. 17. Uf! clă-mă dracului, zise cu furie birtaşiclj ăşlia-mi scot sufletul! agîrbiceanu, a. 143. Un viqleşug de-al tău ,muieresc, prin care să-mi scoţi mie suflelul. t iunie 1968, 32. A-şi scoate sufletul = a se obosi prea mult intr-o acţiune; a se extenua. îmi scot suflelul şi m-am abrutizai, c. petrescu, r. dr. 301. O (Prin lărgirea sensului) Să nu aibă voie viia să o scoaţă den rădăcină, prav. 25. Toată pădurea din jos de casa ta să fie tăiată, trupinele scoase, locul arat. reteganul, p. v, 45. începură a scoate buturugi din pămînt. fun-descu, l. p. i, 44. Dă nu vei scoale rădăcina, mărăcinii, dă iznoavă, iarăş cresc la loc. zanne, p. i, 270. (R e f 1. p a s). Se scot [din pămînt] rădăcinile de şlegţiie. pamfile — lupescu, crom. 77. + (Complementul indică stîlpi, pari, cuie etc.) A apuca strîns şi a smuci cu putere pentru a trage afară din locul în care a fost fixat' ori bătut; (despre vînt, vijelii, factori naturali) a smulge din locul în care se află fixat. Văzînd că casa e încărcată de chipuri pre păreţi..., au luai chipurile jos, scoţînd toate cuiele afară. bar ac, t. 9/24. Se şi apucase de lucru. . . scoţînd cu cleştele cuiele uşii •celei vechi, brătescu-voineşti, î. 118. Lasă Vesped’e frumos înăpoi, scoale parii şi-i duce d’eparl'e-m pădure, o. bîrlea, a. p. ii, 431. □ Virilul a scos slîlpii de telegraf. Cui pe cui scoale, i. golescu, ap. zanne, p. v, 219, cf, negruzzi, s. i, 250, baronzi, L. 71, LM, HOGAŞ, DR. I, 63, ŞEZ. II, 131, ZANNE,. P. iv, 177, v, 218, 220. O bate cu muchia Ş-o scoate cu, unghia, s,p spune la adresa cuiva care a făcut un lucru prost, d.■■ 139. Să puse ea cu linguşire să scoată vorba de la el. reteganul, p. v, 12. Văzură că nu scoate nimic dîn iei cu vorbă bună. o. bîrlea, a. p. i, 548. III. 1. (Complementul indică elemente interne componente ale unei fiinţe sau ale unei plante) A extrage prin tăiere sau prin despicare şi desfacere ori desprindere ‘(pentru a îhdepărta sau a folosi); a lua afară tăind' Domnul. . . dîn coasta ce era scos deîntru Adam, făcu muiare. po 17/23. Dupre ce le vei cura de coajă, să le scobeşti despre vîrf, să le scoţi miezul, mîncările, 40/13. Robinson au dispoiet pe lamă şi i-au scos maţi-le. drăghîci, r. 69/6. Scoate inimele din caii toţi şi le pune înlr-unul singur, eminescu, p. l. 15, cf. 17, alexi, w. Spintecă porcul, scoctse din el măruntaiele, îl spălă, îl zbief cu ştergarele a.du,şe (fe lelea Ana. agîrbiceanu §749 SCOATE — ^08 — SCOATE s. 282. Mă rugă să scol sîmburii la fructe.■ g. 'M: zamfirescu, sf. M. n. i, 133.' <0> (Prin lărgirea sensului) Şi scoaseră [din peştele tăiat] aur. alexandria, 108/3. + (Complementul indică corpuri străine aflate accidental sau formate în interiorul organismului unei fiinţe ori al unei părţi a ei) A îndepărta, trăgînd sau extrăgînd, de obicei pe cale chirurgicală, din locul în care a intrat, s-a înfipt; (complementul .indică obiecte ascuţite sau tăioase aflate accidental in interiorul organismului unei fiinţe ori al unei"părţi a ei) a trage afară dintr-o parte a corpului; a extrage. Lasă să scoţ oţapocul deîn ochiul tău. n. test. (1648), 9r/23. Scoţînd un ghimp din unghia leului, drXghici, fl. 103/5. La spitalul din Craiova . . . mi-a scos plumbul de: sub coastă, ghica, s. 20; Începu să gîlgîie sîngele îndată ce meşterul scoase cuţitul. ■ agîrbiceanu, s. -16'4. Un dinte recurbat in jos, menit să se prindă in corpul victimei la încercarea de a scoale din rană vîrful săgeţii. pArvan, g. 398. Să*ţi bage..,., deştul. pe gît să scoală osul infipt. voiculescu, i>. i, 140. Să-mi scol.,., un spine din picior, brad, o. 101. Mai bine bîrna din ochiul tău să o scoţi .decît gunoiul din ochiul fratelui tău. zanne, p. ir, 329. i ■ 2. A lua afară sau a îndepărta din'. . . Cf. budai-deleanu, lex. -O R e f 1. î> a s. 5c chrăţă bine copca, scoţîndu-se din ea, cu îngrijire, toţi bulgării de gheaţă cu minciogul, pentru ca apa să rămînă limoede. antipa, p. 486. + A înlătura, a îndepărta, a exclude dintr-un ansamblu, dintr-un tot, dintr-un circuit, din uz, dintr-o conjunctură dată etc.; â elimina. Trebuia să scoatem toată cauza din sferei simţimîntului. maiorescu, critice, 23. Această zicere uitată, de mttlt scoasă din întrebuinţare. ■ m. i. caragiale, c. 26. Să scoatem din discuţie cartea mea de metafizică, in plr ţi, 623. Tehnica industrială nu a născocit un material îti stare să sdoată rogojina din întrebuinţările ei. arghezi, b. 40. Influenţa turcească a început să scadă către mijlocul veacului trecut, scoţînd din uz multe din cuvintele ţţişirdte. Vianu, s. 96. Raliindu-ne unor comentatori. . ., am încerca să scoatem textul dramatic din discuţie. ’ Hi. 1969, nr. 7 780. Sint scoase. . . din cadru culorile de o anumită stridenţă, cinema.,- 1969, nr. 6, 4/2. (>R e f 1. pas.) Prin montaj, se vor scoate porţiunile'din cadr-u în care trenul staţionează, ib. nr. 5, 34/2. O E x p r. A scoate corecturile = a îndepărta greşelile .indicate în corecturile de tipar. Cf. v. molin, v. t. 72. După ce am paginat cîteva coaie, am obţinut „bun de tipar1' şl gm scos corecturile. romanescu, ZEŢ. 59, cf. dl. .(Faţţiiîi ajr) A scoate (pe cineva) din circulaţie = a) a thd$pârtş:(pe -cineva) din activitate, a sili să «tea în inactivitate", în rezervă, in umbră; a face să nu mai aibă pici- o autoritate, nici o influenţă. După cit eiinosţ eu cuprinsul acestor scrisori, ar fi destul una singură ca şcM scoată definitiv din circulaţie pe Gică. c. e-ktreseu, c. v. 338. Ea a făcui o căsătorie de interes, pentru că tatăl tău e un om influent, pe cînd Drăghicii sînt/de mult scoşi din circulaţie. cXlinescu, s, 86; b) a obosi'(pe cineva) pînă la totală epuizare, a face să nu rrţai fie bun de nimic. A scoate din. cauză = a hotărî Şpcetarea unei acţiuni judiciare împotriva cuiva. (Rar) A sroate din joc = a renunţa să-mai folosească, să mai acuze etc. ; p. e x t. a desfiinţa. [Dl. preşedinte] scoate personalităţile totdeauna afară din joc. ma-iorescu, d.yîi, 162. Spre a asigura mai multă obiectivitate şi justeţe cercetărilor şi verdictului, împăratul a scos dip joc judfpă-t.oriile locale, blaga, g. 74. + (învechit; pomplementul indică secreţii, produse fiziologice ..etc..,) A elimina (din organism). Apa. . . .subţiază flegma, mucul cel închegat şi veninul din slomah şi maU, le spală şi le scoate din trup. episcupescu, practica, 30/26. Scotea pe toată ziua peste,o litră de flegmă cu coptură. id. ib. 340/4. + (Regional; complementul indică senzaţii dureroase) A înlătura din organism, a face să dispară; a suprima. Se pune pe rană. . . spre a scoate usturimea, pamfile, b. 12. + (Complementul indică fllţfjiente} A ţnlătpra djn alimentaţie; a suprima. în asemenea cazuri, trebuie scoase dulciurile şi făinoasele din alimentaţie, scînţeia, 1969, nr. 8 224. + (Complementul indică urme lăsate de corpuri străine care pătează sau de substanţa care, prin pătrundere intr-un obiect, îi denaturează calitatea sau aspectul; p. e x t. despre pete de pigmentaţie apărute pe piele) A face să dispară prin spălare, prin frecare, prin tratare chimică, prin decolorare, prin scuturare; a îndepărta. Cf. polizu. îşi scotea petele, ghica, ap. hem. 1 289. Se ştergea cu un burete muiat în apă de castraveţi ca să scoaţă petele, filimon, o. i, 131. A scoate murdăria, petele: cade 371. A scoate praful, id. ib. 1 128. Acesl săpun scoate petele, scriban, d. O* Refl. pas. [Pieile] state în apă cileva zile au să fie sineluite pentru că să se scoată din ele varul. popovici-bXnăţeanu, v. m. 85. + (Complementul indică puvinte, fragmente de texte, inscripţii, desene etc.) A face să nu se mai vadă, să nu se mai cunoască, să nu mai existe, a şterge (12); p. e x t. a înlătura; a anula. Au scos pomenirea papei de la dipliha. dosoftei, v. s. octombrie 78r/30. Să schimbe din dogme, să puie cîte va vrea şi să scoaţă... şi nimenea să n-aibă puteare să zică (a. 1699). g.gr i, 329/1.’ Cind vei veni sfinţia ta aici, ne vei aduce şi hrisovul cel mare, de vom scoate den hrisov moşia Belciugata (a. 170.7). iorga, s. d. xiv, 11. De va scoate neştine din. cuvintele prorociei cărţii aceştiia. . . micu, ap. gcr ii, 160/3. Mi-au dat răspuns că. . . ar -fi fost marcă auslriecească într-un brad şi locuitorii Moldovei ar fi scos-o (a. 1804). uricariul, iv, 91/17, cf. p.olizu. O E x p r. A scoatc (pe cineva) din răboj v. r ă b o j (2). + (Învechit) A lăsa. deoparte, a da deoparte; a nu cuprinde, a nu socoti, a exclude; a excepta. Scoţînd mişăii...., Cielalţi, unul şi unul, i-am văzut ostaşi aleşi, beldiman, ap. gcr i, 245/12, cf. barcianu. + (Mat.; învechit şi popular) A scădea (3). Scoţînd 4 din 7, rămăşiţa 3 este aceea ce am ţinut. heliade, a. 73/20, cf. ’ polizu. Din zece dacă scoţi patru, rămîn şase. cade. Am scos unu din patru. Ai» sn iv h 931/157. <> (Prin lărgirea sensului) Acel crai Cazimir au crăit ani 33, iară de la Dragoş pină la Ştefan Vodă, ce au avut aceşti doi feciori...,, să fac ■ani 46; ce scoţind treizăci şi trei de ai a lai Cazimir. . . , rămîn ani 13 trecuţi, n. costin, -l. 171. 3. A lua1-Sâu a deplasa,' a da jos din locul unde a fost prins; fixat (v. desprinde,- desfac e), legat (v. dezlega), agăţat. Cf. polizu. Lasă- aşa în pace, nebunule! — Ba nu-. '.. am s-o scot din ţîţîni, alecsandri, t. 333. ScOaleţi-vă cocoraţliUt'id. ib. 1 137. Ipabe scoate plosca de la oblînc. creangă, p. 171. Scoate friul din cap. ispirescu, m. v. 52. Ce trînieşti uşa 's-o scoţi din ţîţîni? vlâhuţă,:s. .fii,-12. Scoatem o scindură de la gard. bacalbaşa* s. a. i, 34. Fiul paşei din -Ianina De la piept o floare scoale, coşbuc, p. i, 62. Scoate de la brîu o cheie, davila, v. v. 135. A scoate şaua. alexi, ■sv. Portretul odată scos din ramă, cadrul mi mai spune adeseori nimic, anghel, pr. 13, cf.-tdrg. Boulenii... simt, ca o zgardă de fier, urma jugului scos. gîrleanu, l. 121. Se necăjea slujnica să scoată covorul din părelelc de lingă patul ei. id. n. 171. Am scos puşca de după gîl şi m-am pus la pîndă. lungianu, cl. 117. Sînt ca o casă goală cu geamurile scoase, în care cîntă-un greier. lesnea, vers. 198. Se făceau reparaţii. . . Schele de jur-imprejur, acoperămîntul de tablă, scos. teodoreanu, m. iii, 419. Călugării răsuflarăuştiraţi ca nişte cai scoşi din ham. voiculesîdu, p. i, 162. Apucă tabloul şi-l scoase dc pe cui, venind cu el înspre fereastră, căli-nes6u, s. 71. Adunăm caii, le scoatem piedicile, încă-lec&m şi plciărA. stancu, d. 267. Mai scoale ale arme după tine ! stăncescu, b. 237. Hîlrui mamei: . . scoase uşa din ţîţînă. şez. i, 90, cf. v, 133. Umblă scoţînd potcoave de cai morţi, zanne, p. i, 614. (R e f 1. p a s.) N-are nici o intrare alta: se scot z«i>oar[c]/e. hrisoverghi, a. 59/11. Gratiile se scoaseră de la ferestre, negruzzi, s. i, 72. (E x p r.) (Rar) A scoatc luleaua de la ciubuc = a se enerva (procedînd în consecinţă). Măi., Gogule ! i-am răspuns şi ea, cată-ţi de drum pină ce nu scol §749 SCOATE — 409 — SCOATE luleaua de la ciubuc! alescandri,;t. 38... (Familiar) A scoate (pe cineva) din balamale (sau din ţiţlni) =s a enerva peste măsură (pe cineva); a scoate din sărite. Gf. cade. Numai graiul. ... l-a scos din ftfîni, fiindcă a. venit ca o mustrare peste gindarile lui. rebreanu, p. s. 70, cf. 'DL, dm. (Regional) A seoate, ,(pe cineva) din oprele v. opreală (2). (Regional) A scoate boii (din jug sau diiţ plug) iară coarne = a termina rău o treabă. Cu-mine firai pus boii în plug? Apoi, ţine minte că ai să-i scoţi fără coarne ! creangă, o. 16, cf. dl, dm. <0> (Prin lărgirea sensului) îşi scoase luleaua din gură. gîrleanu, j*. 56: Şi-a scos ochelarii şi a început să-i şteargă, camil petrescu; p. 220; Şi-şi scoase, să şteargă, ochelarii cu sticle groase, voiculescu, p. i, 36. Expertul îşiscoase luneta de la.ochi. călinescu, s. 43. Scoate ţigara din gură. vinea,' l. i-i, 66. Scoate-ţi ochelarii, să nu te vadă cu ochelari, h. lovinescu, t. 247. (E x p r.) A-şi scoate masca v. mască1 (I 1). + A îndepărta de pe .deget, de pe braţ etc. (prin tragere); a trage-afară: Şi scoase inelul dtn deagetnl său şi-l deade . în mîna lui Iosif. palia (158:1),- 170/5. Au întins mîna lui la acel- inel ca să-l scoaţă (a. 1783). gcr ii, 131/1. începu a să nevoi să scoaţă inelul (a. 1783). id. ib. 131/9. Şi inelul scump i-l scoate de pe: degetul cel mic. eminescu, o. i, 79. li scoaseră inelul din deget şi îl ascunseră, ispirescu, l. 106. Femeile îşi scoaseră înspăimînlate inelele cu pietre preţioase, barbu, princ. 13. Bogdan mintea nu-şi perdea, Inel din deget scotea. alecsandri, p. p. 177. Scoase un inel din deget şi trase o Cruce în văzduh cu el. stăncescu, b. 121. 4. (Complementul indică obiecte de îmbrăcăminte) A da jos de pe sine sau de pe altcineVa; s p e c. a dezbrăca; (complementul indică obiecte de încălţăminte) a descălţa. Scoţîndu-şi straile, s-au spăriet văzîhd starea în care să afla cămeşa lui. drăghici, r. 90/12. Îşi s’coate pălăria şi-şi şterge binişor, ca '’bedistă, capiii, vlahuţă, s. a. ii, 192.” /fi scotea .chipiul şi-şi ştergea faţa cu o basma mare. bacaLbaşa, s. a. i, 172. îşi scoate dulama de domn. davil-a, v. v. 187. Întinse ■piciorul cel-bolnav.. . şi, cu mare greutate, îşi scoase pantoful, v. zamfirescu, t. s. 21. Îşi scosese pălăria din cap şi asculta cu luare-aminte. id. r. 104. Nu cred să-şi fi scos haina, delavrancea, o. ii, 62. Soarele cald. . . l-a făcut să-şi scoată cojocul, brătescu-voineşti, î. 112. Scoate-ţi mănuşile, id. p. 170. Icr copilul în braţe, îi scoale pălăria, id. ib. 231. ii zice să-şi's'coată bocancii. — ~Nu-i mai pot încălţa dacă-i scot. agîrbtceanu, s- p. 42. După ce-şi scoase căciulă din cap, îşi netezi părut. id. s-. 187. Petre scoase pălăria, salulînd mili-tăreşte. rebreanu, r. i, 141. Nu scoate nimic de pe el pînă în dormitor, camil Petrescl4, p. 159. Ieşi în calea doamnei, scoţîndu-şi pălăria de pai ca un gest de conchistador. c. petrescu, î. ii, 125. Unul, mai poznaş, scotea gheata şi striga: „Staţi s-o scriu pe pingea!“ i. botez, B. i, 70. înbepu să-şi scoată fracul, sahia, n. 101. Scoţîndu-şi surtucul. . . rămase în cămaşă. teodoreanu, m. i, 29. începu să-şi scoată hainele cu mişcările factice cile actorilor, id. ib. 86. Scosesem mănuşile ca să răsucesc o ţigară, sadoveanu, o. vii, 300. Şi-a scos haina ca să-i fie mîna mai înlesnită, arghezi, b. 70. Scoale pălăria şi salută pînă la pămînt. id. s. vii, 98. Cînd unui client îi convenea haina, [negustorul] nu pregeta s-o scoată de pe el şi s-o ofere, călinescu, s. 15, cf. 68. Ar trebui să-ţi scoţi pantofii, vineâ, l. ii, 311. Le scot, cu gesturi măsurate, hccina. jebeleanu, s. h. 53. Plutaşul îşi scotea căciula -sfios, salutîndu-i pe căpitani cu bună-cuviinţa lili de ţăran, tudoran, p. 101. Iată, m-aplec, singură-ţi scot încălţările, isanos, v. 222.'începu să scoală după el totul şi să-şi înşire hainele ude pe spătarul unui scaun. t. popovici, se. 416. îşi scoale haina şi şi-o pune pe umeri, t august 1964, 48. Opreşte maşina, îşi scoale tacticos lina din mănuşi, v. rom. octombrie 1964, 84. Scotea cuca de novac Şi punea un comănac. alecsandri, p. p. 146. Scotea haine novăceşti De punea călugăreşti, id. ib, ţlgdea frage cu geana, tyllndrqi sQoafe năfrqnw, jarjniIk — bÎrseaîto, d. 72. Cum îi vede, dc departe scoale căciula .şi începe să se închine, stăncescu, b. • 304. Scoală, Lină, scoală, De scoate ciorapul Să măsurăm lacul! -balade, i, 425. O E x p r. Pe unde scoate (sau o să scoată etc.) cămaşa !, se spune cînd cineva se află într-o situaţie încurcată, dificilă, neobişnuită, din care cu greu poate ieşi. Cf. tdrg. E, domnule şef, acu să te vedem pe unde scoatem cămaşa ! rebreanu, R. i, 97. O să-i pregătesc o' interpelare la toamnă, să nu mai ştie pe unde să scoată cămaşa! cocea, s. i, -23. Să-l văd acum.:., pe unde scoate cămaşa.-vlasiu, d. 148. Un ..sărăcan ca mine pe unde o -să scoată cămaşa ? stancu, r: a. i, 353. Să vedem acum pe unde scoate măria-sa cămaşa, pas,- l. r, 250, Şi acum, pe unde scoateţi cămaşa?, scinteia, 1969, nr. 8 214. IV. 1. A lua, a trage afară din locul in care a fost vîrît,: ascuns, închis, băgat, pus etc. şi a aduce la vedere (pentru a folosi, a arăta etc.) Armă scoaseră (traseiă: h, smulseră d) păcătoşii, întinseră arcele sale să săgeate mişelul şi measerul. psalt. 68. Acest vrăjmaş şi ucigăloriu iasle cela ce au scos întâi sabia pentru să să bată. prav. 117. Scoasă un cuţit de supt perină... şi ~s-au lovit în inemă. n. costin, l. 102. Ştefăniţă Vodă îndată s-au mîniiat şi au scos hangeriul şi. s-au. răpedzit să de într-înşii. neculce, l. 26. Grecii scoaseră steaguri albe la porţi, semnul cel obicinuit al păcii, văcărescul, ist. 258. Scoţîndu-şi apoi sabia agerită, Se gata s-o împlînte în inima pîrlită. budai-deleanu, t. v. 100. Oglinda scoasă. Să căută, dar, cîtu-i fu de greaţă, id. ib. 149. Scoase din sin o broşură cartonată, negruzzi, s. i, 7. Scoate pistolul şi trage să împuşte pe soţul trădat, ghicâ, s. 40. A scos clin dulap o tavă pe care era o sticlă de vin de porto. id. ib. 538. Scoase un pistol ce avea la brîu şi i-l slobozi drept în cap. sion, p. 163. Scoase doi bani netezi din vechea sa pungă, alecsandri, o. 72. Scoateţi spada şi juraţi, din a noastră dulce ţeară Duşmanul străin să piară! id. p. ii, 84. Scoase din fundul unei lăzi hirbuite şi vechi o cute. eminescu, p. l. 17, cf. 61. Cum ajunge la fîntînă, scoale mai întîi furca, de unde o avea slrtnsă. creangă, o. 50. Scoatc bulicheriul clin teacă, îl dă pe amînariu şi începe a ciocîrti un'gîrneţ de stejar, ib. P. 125. Scoale punga din buzunar, apoi, din pungă, două palace. caragiale, o. ii, 46. Scoase o săgeată din tolbă, o aşeză la arc şi, trac! trase o săgeată: ispirescu, l. 74. Îşi scoase repede din sîn scrisoarea, vlahuţă, s. A. ii, 80, Scoase din buzunarul de la piept o cărticică: popovici-bănăţeanu, v. m. 161. Scoase iremurînd Din traistă-i un cuţit de-oţel. coşbuc, p. i, .231. Scoase din buzunarul tunicei o tabachere. d. zamfirescu, r. 94. Din copită murgul bate, Frîu de-argint să-i scol din ladă. iosif, v. 93. Bagă mîna în sîn şi scocde un cartof, brătescu-voineşti, î. 96. Femeia scoale dintr-o corfă o trocuţă de lemn. agîrbiceanu, s. p. 69. Scoase punga împletită să deie banii, gîrleanu, n. 57. îşi scoase... mătăniile din sîn. hogaş, dr. i, 7, cf. 91, 202. Scoase teşila cu tutun de sub cureaua lală. lungianu, cl. 30. Văzurăm scoţînd dintr-un plic un teanc de sutari. M. i. caragiale, c. 25. Se ridicase atunci în picioare şi scoase două pistoale, id. ib. 91. Scotea din buzunarul şorţului o portocală, bassarabescu, v. 5. îşi scoase legătura cu tutun din sîn. mironescu, s. 77. El.cu grijă scoale Pîntecoasă ploscă veche, Din dăsaga de la spate, topîrceanu, b. 17. Scoase din buzunarul vestei o cutiuţă de email cu pastile parfumate, c. petrescu, c. v. 14, cf. 26, id. o. P. i, 156. Scoase din portfigaretul îngust de platină. . . o ţigaretă egipţiană. id. î. i, 4. Scoţind un carnet din buzunar, . .. cili. brăescu, o. a. i, 95. Iar n-ai batistă. (O scoate pe a ei din buzunar), sebas-tian, t. 103. A scos o tabacheră de argint şi mi-a oferii o ţigară, vlasiu, d. 56. Deschise saltarul birouaşului. . . Scoţînd o plumieră..., începu să caute... prin rafturile înguste, teodoreanu, m. i, 63. A scos repede dintr-o ladă cîtcva piei de jder. voiculescu, p. i, 110. Puse jos, foarte încet, traista. Se aplecă şi scoase... o ulcică, 3749 SCOATE — 410— SCOATE o tigaie, o lingură şi pită. sadoveanu, o. v, 683, cf. xviii* 33. Scoţi din traistă trei lăptuci, Pîinea oacheşă ca blidul, i. barbu, J. s. 129. Cîte un părinte se strămută •-din loc, tîrîndu-se, şi scoate din umbra unei străni un clondir, un pahar şi un sifon, arghezi, b. 26. Sco-ţind notesul din buzunar, şterse energie un punct dc program efectuat, călinescu, s. 32, cf. 59. Scoase din buzunar nişte hirtii, îşi luă condeiul şi se aplecă peste articolul său. blaga, h. 76, cf. 30, 132. A început să scoată din alt compartiment al geamantanului o_ nouă serie de lucruri, bogza, a. î. 588. Scoase o hîrtie de un sutar. stancu, ş. 78. 1Scoţînd o basma din buzunarul caftanului, se şterse pe obraz, pas, l. i, 137. O căută în buzunare şi scoate un pumn de cartuşe trase. h. lovinescu, t. 93. Se aplecă peste un cufăr din fund, îi săltă capacul, scoase o statuetă de ghips ..vopsită ţipător. tudoran, p. 19. Deschise şifonierul şi scoase din el paltonul, preda, R. 277, ci 290. Din lada mirosind a molii şi-a parfum, A scos o rochie din tinereţea ei, bunica. isanos, v. 287. L-am prins. . . scoţînd un valet din mi-ri&că şi i-am dat cu sticla de sifon în cap. T. popovici, s. 144. Scoase un pumn de bani şi vru să-l arunce pe l.cwă. barbu, g. 36. îşi scoase din sertar broasca lui verde dc tablă, îşi ascuţi dislrat un creion, id. ş. N. ii, 11, cf. 17, 145. Hîrlia pe care am scos-o din plic era o notă informativă, v. rom. octombrie 19,64, 62. Dintr-o valijoară de carton. ■ ■ scoase un. flacon, ib. decembric 1964, 68. Erau în stare să scoată lot cc-aucau în slrăiţi să-i cinstească şi să-i omenească, lăncrănjan, c. iii, 447. Din cufărul de campanie epoleţii-ngheţaţi am să-mi scol. vulpescu, p. 91. Scoale petecul de jurnal din buzunar. ;r iunie 1968, 36. Scot din servietă declaraţia pe care. . . a semnal-o la repartizare, scînteia, 1969, nr. 8 217. Arnăulii. . . Armele de foc scotea Şi-n Codrean le slobozea, alecsandri, p. p. 88. Turcii rău se mănia, Paloşele toţi scotea Şi la popa s-arunca, jarni'k — bîr-seanu, d. 493. Scqt eu bucuros merindea din traistă. reteganul, p. i, 21. Scoale lădiţd din traistă .şi o pune pc masă. id. ib. ii, 13. Scoase dintre firele bărbii un. bicişor numai cil degetul.ăl mic. stănc,escu, b. 31. Scoase na-frarna din buzunar şi o scutură, id. ib. 206. Lăsaţi-mă voi pe mine Să-mi bag mîna-n minteuţă, Să scol dalbă hîrliuţă. bibicescu, p. p. 322. Scoase un culit din brîu şi reteză cele douăsprezece limbi ale balaurului, şez. i, 69. Mîna-n disagi c-o băga, O ploschiţă că scotea, mat. folk. 172. Iovari Iorgovan, Braţ de buzdugan, Sabia scotea, In vini o-nvîrtea, Pe şarpe-l lovea, Trupu-i zdrumica. ant. lit. pop. ţ, 315. Mîna-n buzunar băga, Buzduganu că scotea, în voinic că-l îndrepta, balade, ii, 5,8. Mîna-n buzunar băgai., Tabacherea o scosai, Tabac din dînsa luai, La nas murgului pusai. ib. 11.1, 228. (A b s.,p 1.) ,Scoasă de la sine şi-i plăţi, şi-i mînlui de supărarea, acelor dăjdari. dosoftei, v. s.. februarie 68v/7. N-are altă scăpare decît. să scoată el din punga lui şi să plătească drumul, sp. popescu, m. g. 22- Cînd toi scoţi din sac şi nimic bagi în sac, curînd îi' dai dă fund. zanne, p. iii, 348. (Refl. pa s.) Se scoaseră penlru înlîia oară din dulapuri şi lăzi pînzeturile de masă de Olanda, farfuriile şi cleştarurile de Boemia. m’. 1. caragiale, c. 63. O Loc. adj. şi a d v. Cu sabin scoasă = (care este) gata de iuptă, de atac cu sabia. Pe cînd vrea să iasă pe uşă, apare micul maior de roşiori cu sabia scoasă şi-i opreşte trecerea, caragiale, o. 1, 274. Mergea cu sabia scoasă chiar şi prin păduri, bacalbaşa, s. a. i, 11. Eu, călare, cu sabia scoasă, delavrancea, o. ii, 255. într-o zi, în capul călăreţilor, cu săbiile scoase, se simţi minat Ia moarte. gîrleanu, l. 114. Hoţul. . . urmărit de jandarmul. . . cu sabia scoasă, brăescu, a. 26. Mă păzesc cu s’ăbiile scoase. căliK’escu, o. ii, 97. O E x p r. A "seanţe arma sau sabia (din teacă) = a începe ostilităţile, războiul, răscoala. Şerbul şi bulgarul, De-şi simte scă-pătarea şi jugul, scoaţă arma Şi cauză comună cu noi, vie să facă. heliade, o. 1, 225, cf. dl. Cine scoate sabia, de sabi.e va pieri, zanne, p. iv, 578. (Ca) ’scos sau parc Ciţ, parcă e (ori esţe, eşti ştc.) scos diq fiutiţs ori (este, e, eşti etc.) scos ca din cutie, se spune despre persoanele foarte îngrijit îmbrăcate, ou înfăţişare Vestimentară impecabilă, dichisite. Pare că eşti scos din cutie şi asta nu-mi prea place, filimon, o. i, 132, cf. lm. Umbla totdeauna curat, ca scos din cutie, slavici, 0. 1, 101.. (Prtroar fi) scos de la naftalină v. ii a f t a- 1 i 11 ă. A scoatc (lin mlnecă v. mînec ă1 (1). * Sp ec. A lua afară de la foc, din cuptor, dintr-un lichid în care s-a aflat Î11 timpul tratării, al preparării. Scoate bucăţile de peşte de unde să murează şi le bagă în tingirea cu vinul ce fiarbe. mîncările, 3/9, Ia racii, pune-i a moiu în oţel să stea 23 ceasuri, apoi scoate-i de-i pune într-o tingire, ib., ap. gcr 11, 43/13, De iznoavâ ti fiarbe zeama, apoi scoate ceapa şi-i stricoară zeama pentr-o sită au pen aba. ib., ap. id. ib. 43/17. Am pus turta în foc să se coacă... După ce mai şezu niţel, zise moşu să o scoală din spuză că s-o fi copt. ispirescu, l’. 335. Scoase din vas*, pieile se întind şi se pun la soare ca să se usuce, popovici-bănăţeanu, v. m. 86, cf. ddrf. Ea la foc punea. . . Ierburile stoarse, Apoi mi le scoase, coşbuc, p. 11, 150. Pîinea proaspăt scoasă din cuptor are o temperatură ridicată, puşcariu, l. r. 1, 24. Scol din butoaiele cu soluţii caustice pieile crude ale animalelor, bogza, a. î. 105. Te uiţi ca un brutar la pîinea pe care o scoatc din cuptor, t august 1964, 79. Cu o mînă înoîrlea mămăliga,-cu mina cealaltă scotea din jar ceapă după ceapă. v. rom. ianuarie 1966, 48. Coace bine la malaie; Că le vîră cu lopala Şi le scoate cu covata, Şi sparge cuptoriu-n fund Şi scoale malaiul crud. folc. mold. i, 69. Mestică mămă-liga-n ulcior, o mestică cu fusu şi o scoale cu spiţel-nicu, se spune ia adresa unui om prost. Cf. zanne, p. vi, 72. (Refl. pa.s.) Se pun firele şi se fierb... După ce se scol . . ., se pun la zvîntat cu încetul, pamfile — lupescu, crom. 77. O E x p r. A scoatc castane(ie) (sau, rar, cărbunelc, cărbunii) (din îoc ori din spuză) cu mina altuia = a se folosi de cineva pentru a-şi rezolva o problemă dificilă sau pentru a întreprinde o acţiune periculoasă, riscantă. Noi ne batem şi murim, . . . cei mari scot din spuză castane cu miinile noastre, contemporanul, vij, 49. Scoale cărbunele cu mina altuia, zanne, p. i, 134, cf. iii, 516. (Cu parafrazarea expresiei) De ce mă pune. . . să mint în locul lui? De ce sînt eu mina cu care scoale castanele din foc? demetrius, c. 18. 2. (Şi în contexte figurate) A trage în sus, a aduce la suprafaţă, la lumină, a ridica din adincuri; s p e c. a trage afară de unde a căzut sau s-a scufundat. Spăseaşte^me (scoate-mă h) de lutu, se nu me întinu. psalt. 133. Svetuiră-se, se puteare easte, se scoaţă corabia. . . Deci rădicară vealrila. . . Şi văslămu. cod. vor. 94/13. Şi de fără fundurele pământului rules rădi-caşi-me (scosu-me-ai H, scoseşi-mă .c2, m-ai scosu-mă d). psalt. 139. Tremeale măra la de sus, scoale-me (mă scoate d, t r a g e - m ă h). ib. 297. îrtvaţă [Domnul]. • . ca denlr-adînc să scoaţă peaştele, cel ce înota întru nestălătoarea şi în sărata undă. coresi, ev. 330. Iară de hei ori înlr-apă afundat a fi şi iară scos. id. ib. 513. Cîndu sc împlu [năvodul] şi-l scoaseră el la margine, . . . aleaseră bunii (a. 1579). gcr i, 18/6. Pasă la mare, aruncă undita şi care peaşle vei scoate întâi, adu-l. n. test. (1648), 23r/10. Fu pre mine mîna £)[o]m/i[u]/ui şi mă scoasă. . . şi mă pusă în mijloc de cîmp. . . Şi mă purtă..,, presle, faţa cîmpului. dosoftei, ap. gcr 1, 215/3. Scoţ.înduri den apă, îi îmbrăca în haine domneşti (începutul scc. XVIII), mag, ist. 1, 3.26/14. Teseu. . . numai pe dînsa a scos la uscat, aristia, plut. 21/4. Atunci îşi anjinti că. . . o prinsese in apă, o scosese afară, că, prin urmare, el o ţinuse în braţe, bolinti-nea.nu, o. 427. Buzduganul. . .s-a cufundat în fundul pămînlului. . . — Scoate-l .. .la faţa pămînlului. creangă, p. 56. îl scoale din fîntînă. id. ib. 207. Cînd voi scutura frînghia, să mă scoateţi afară, ispirescu, l. 84. Se puseră la vîrtejuri şi scoaseră pe fata cea mare. id. ib. 88. Luară şi cal şi teleguţă. . . de-l scoaseră din glodul unde se nqniQlise, id, ib, 374> cf. ddrf. M-a 3749 SCOATE — 411 — SCOATE scos de păr din adîncime. minulescu, vers. 44. Cind turcul trăgea sfoara, scotea, atirnaţi de ea, zeci de lufari dintr-o dală. voiculescu, p. i, 17. Uneori. garnitura se rupe In puţ. Macaralele scol triste ciicva prăjini. bogza, A. î. 50. Lingura e scoasă din puf pe trei viteze. id. ib. 70. Ne continuăm drumul spre sud-vesl, cu tra-ulul la apă, in nădejdea că o să scoatem ceva la inlîm-plare. tudoran, o. 309. Viră ciutura cu-o mină, Scoate-o, cind o scoţi, cu două. vulpescu, p. 132. Porunci de dezlegară cerbul, iar acela-n fuga mare merse la lac şi scormoni cu coarnele pănă de 'soru-sa şi o scoase deasupra apei. reteganul, p. i, 50. S-a pus a pescui in tău. . ■ şi-a scos de-acolo trei trupuri şi trei capuri. id. ib. v, 76. Mişcă funia să-l scoată afară, stăncescu, b. 92. Scoate-mă de-acolea, din groapă, c-ai-ci mi-i sfirşitu. şez. iv, 195. Vin de mă scoale pă mine Vin astă cirlă, Cirlă mocirlă, ib. viii, 170. Care-n lume s-o afla De din apă să mă scoată, Lui i-oi da viaţa-mi toată / ba.-ladb, i, 359. Domnii auzea, Luntri trimetea, Ajutor le da, Afară-i scotea, ib. 436. La Vilcan să-mi ajungea, Abia mina-i întindea, Dar să-l scoaţă nu putea: Bolo-vana-n jos trăgea, ib. ii, 99. In loc să-l scoată din undă, în vuitoare îl afundă, zanne, p. i, 299, cf. 300. (R e f 1. p a s.) Fiindcă în dreptul Turtucaii s-au cufundat în apa Dunării un caic rusesc..., vă poruncim să orin-duiţi un om vrednic şi cu cîţi salahori va fi trebuinţă, să să scoaţă acel caic din apă (a 1812). doc. ec. 148. 3. A face să iasă dintr-o situaţie grea, periculoasă, primejdioasă, neplăcută etc., a s c ă p a (I l),a salva, (învechit şi popular) a mîn tu i (1), (învechit) a m ist ui (5); s p e c. a reda libertatea, a e 1 i.b era, a dezrobi, a descătuşa, (învechit) a libera, (regional) a slobozi. Scoate-mă de la vrăjmaşii miei, Dieule. ,-psalt. hur. 48t/19. Lu prinsemu pre leagea noastră şi vreamu se giudecămu lui. Deci venre .Lisiia miiaşul şi cu multă greafă scoase elu. cod. vor2. 29v/-14. Din nevoi, primejdii, bănat şi de nevoile lor scoase ei. psalt. 231. Scoase sufletul mieu diîn moarte. . . şi picioarele mele de lurecare. ib. 245. De oameri nederepţi scoate-me (izbăveaşte-me vd). ib. 291. Scoase-i den. untunearec şi den umbra morţiei. coresi, ev. 176. Sufletele acelea ce le scoasă din temniţele iadului, var-laam, c. 132. Putearnicii. . . nu vor -,scoale obiduiţii din mîna celor mai tari. id. ib. 246. Macar de-ar scoate ţara din ce nevoie, prav. 89. Scoală, Doamne, dc mă scoate De la scrăbe, de la toate, dosoftei-, ps. ,17/9. De toi pizmaşii mă va scoate-n grabă. id. ib. 49/14. Şi-i .scoase pre ei ... den mîna fiilor lui Jsrail■ biblia (1688), ,.1592/55. Mă scoseşi den nevoie (a. 1691). gcr i, 294^15. L-au fost prins den .Moldova. .., şi l-au scos de la iSvidrigailo, craiul Vladiş.\av. n., costin, l. 195, îţutr-dceastă ■iarnă au scos din închisoare pe Dos,othei mitropolitul şi l-au pus iarăşi la scaunul lui. id, let.- u, 15/8. Au scos acei robi toţi.,-neculce, i,. 251, Pentru dreptatea mea... din toate m-au scos. id. ib. 263. Au scos acea ţară din mînule goţilor, cantemir, hr. 318. Măria sa. . . au scos pre Lupul aga dinlr-această primejdia, canta, let. iii, 178/35. Scoate-mă din stricăciune. bucv. 31r/20. Scoale-m[ă] de la urgie (sfîr-şi-tul sec. XVIII), gcr n, 116/27. Iaste silită a-,?fi] cîştiga un rob făcut la război., pe care ea îl scoate de la moarle. ist. am. 92r/21. Scoale-vă-voi din mîna lui Darie împărat, alexandria (1794), 7/9. Voi veni cu sabia şi vă voi scoate de la acest tîlhariu. ib. 79/7larăş cu plîngere ne rugăm ca să fim scoşi de sub jugul acesta (a. 1797). .uricariul, i, 147. M-am legat a face toate Ca din iad s-o-putem scoale (a. 1802). c,cr ii, 193/36. Coborîrea lui Orfeu în iad ca să scoaţă pe iubita sa, Euridice. pleşoianu, t. i, 69/14. Caută a ne. scoate din nevoie, bălcescu, ap. ghica, a. 534. Scoate-voi din mîna lui Darie împărat, alexandria, 5/2, cf. 70/15. Pînă acum m-am chinuit de l-am crescut şi l-am scos din din toată nevoia, creangă, p. 81. Mulţumi... că Uau scos din mina duhurilor rele şi că esle viu. ispirescu, l. 100, ef, ddrf. Te scoate de la greu şi de la nevoie. hogaş, dr. i, 298. Pe cei robiţi scotea, ax.ecsandri, P, P- 198, Zis-a ir\aica cq n\ă scoale ţ)e ]q cîfe., ele fa ţoale, jarnîk — bîrseanu, d. 6, cf. 318. Să ştii că cine mi-a scoale fata de la bălaur, după acela am s-o mărit., sbiera, v. 125, cf. 162, 242. Vino. . . , Scoate-mă de la puşcaşi, reteganul, p. r, 49. Să mă ajuţi. . . să scap de pacostea aceasta. . . Da, fii. bun, tată, scpqte-mă. id. -ib, ii, 50. Va scoate de la zmei pe cele trei fele ale lui. şez. n, 202. Mă scoase de la duşmani, hodoş, p. p. 89. De la foc scoate-mă. bibicescu, p. p. 362. leu Ve-am scos p'i t'in'i d’i la-nchisoare. o. bîrlea, a. p. i, 447. Norocul, dac-ar vrea, Scoate omul din belea. folc. mold. i, 104. (Refl. pa s.) Dacă a băut cineva aiîta rachiu incit se aprinde acesta înlr-însul, ... . se poate scoate de la moarte, gorovei, cr. 1-9. (R e f 1.) Gincli că doară cu blindeţe şi cu giurămînluri fâcînd cu turcii, că se va scoale din moarte, simion dasc., i.et. 233. > Domnul românilor. . . Se scose.se.de supt poLes-tatea grecilor, mag. is,t. i„ 51/11. E x p r. (învechit şi regional) A(-şi) scoate, capul (diji ... sau de la . . .) = a(-şi) salva viaţa. Uciderea ce face neştine dc frica altuia pentru să-şi scoaţă capul den mâna lui, aceasta să nu aibă certare, prav. 113. Are fiecine voie să aejiu-lorească pre cel asuprit, şi, unde va vedea că stau cu război asupra lui, să-i scoaţă capul şi să-l mînluiască den moarte, ib. 122. Duca Vodă ş-au scos capul cu darea de bani. n. costin, let. ii, 9/13, cf. zanne, p. ii, 26. Eu puşcuţa nu-fi voi da. . . Că io am jurat pe oţele, Să scol capul mîndrei mele. reteganul,,- tr. 44. + (învechit; în limbajul bisericesc) A mîntui (2). învie, Doamne, mîntuiaşle-me (spăseaşte-măc, scoa-te-mă n). psalt. 4. Rugăciurea lor ascultă şi spăseaşte-i (scoale ei n). ib. 301- Tu, Doamne, ne scoale şi ne soco-leaşle. dosoftei, ps. 38/9. <0> Refl. înloarce-nă şi lumireadză faţa ta şi spăsi-nă-vremu (m î n t u i - n e--v o m d, d e ne vrem scoate h). psalt. 165. 4. (Complementul indică oameni; urmat de determinări introduse prin prep. „din“, ,,dintru“, regional, „de pe“, „de la“, care precizează sensul) A face să iasă dintr-o anumită stare (sufletească, fizică, fiziologică); a smulge din. . . ; (învechit şi popular) a slobozi (V 5). Intră în odaie să o scoaţă din nişte cugetări atît de triste, negruzzi, s. i, 26. îl. . . grijeşte aşa de bine că pesle cîteva sile îl scoate din boală, .creangă, p. 76. Întărîlală că nu reuşeşte să-lscoată din visările lui. . ., se apropie.■■ de el şi-i rîse la ureche, agîrbiceanu, a. 44. Mai poftiţi... Ne mai scoqteţi din amorfeala mănăstirii, voiculescu, p. i, 147. N-a fost chip s-o scot pe babă dintr-ale ei. călinescu, c. o - 34. Ne vorbeau, scoţîndu-ne din adormire imaginaţia. Bl,aga, h. 57. Mă scotea din toate frumoasele mele proiecte de studenţie: id. ib. 157. A căutat-o lîngă el pe Lisandra, s-o scoată şi pe ea din.somn. stancu, ş. 13. Trăgîndu-mă de mînecă, să mă scoală din gîndurilc mele. lăncrănjan, c. iii, 28. De nenumărate ori a încercat Parasca — şi cu buna şi cu răul — să .mă scoatâ-din starea asta. id. ib. 72. Din boală vraciul le scoate, Iară din urît. nu poate, alecsandri, p. p. 307. Maica din friguri mă scoate, Dar din dragoste nu poale. jarnîk — bîrseanu, D. 7, cf. 36. Ea mă cheamă-n prunişori. Să mă scoată din fiori, mîndrescu, l. p. 86. Lelea Sofe îl scoase de pe ginduri. reteganul, p. i, 43. Mama de la boli mă scoate, De la urît nu mă poale. şez. i, 74. (Prin lărgirea sensului) Uşa biroului scoase din somnul lui duminical clopoţelul de alamă, tudoran, p. 15. <0 Expr. A scoate (pe cineva) din fire (sau, regional, din fire afară) ori din minţi (sau, rar, din minte) ori (rar) din simţiri == a) a face (pe cineva) să nu mai raţioneze, să-şi piardă cumpătul, dreapta j,udecată; a zăpăci; a-i s,uci (quiva) capul. Apucă de le află firea şi de aciia le scoale den minte dă le supune supt cine-i iasle voia. prav. .172. M-ai scos din simţiri. .., căci cînd te zăresc. . . ia aşa-mi scapără pe dinaintea ochilor. alecsandri, t. 511. O scosese din minţi şi pe Monica, făcînd-o părtaşă la un dans improvizai, teodoreanu, m. m, 277. Văzu o domnişoară Cu perle şi safire, Care l-au scos din fire. parasciiivescu, c. ţ. 112. Două fele culeg linte, Bujor le scoale din minte! alecsandri, p. p. 156. Trandafir ş-un fir subţire, Rău m-ai scos dragă di'l [ue, j.vrnik — bîrseanu, d. 29, cf. 17. Că 3749 SCOATE — 412 — SCOATE badea voinic o fost Şi din fire că m-o scos. mîndrescu, l. P. 69, cf. 80. M-a făcut maica pe mine Ttnăr copil şi subţire, Să scot fetele din fire. bibicescu, p.-p. 227, cf. 333, alrm sn iii h 1 158; b) a face (pe cineva) să-şi piardă calmul, să nu se mai poată stăplni, a enerva foarte tare (pe cineva). De va fi fost măniia aşa de mare cil să scoaţă pre om şi den minte, atunce nici milostenie nu iaste drept nemică. prav. 255. Ce dar are femeia asta de-a-l scoale din fire şi de-a-l faee rău! vlahuţă, s. A.'iii, 194. Cinismul ăstui om. . . scotea din fire pe Andrei, brătescu-voineşti, p. 203. Pe ctrmaci îl scotea din fire veselia negustorului, tudoran, p. 170. Anghel îl auzi şi - îndrăzneala - lui V.oicu îl scoase din fire. preda, d. 138. Aerul lui preocupat îl scotea din fire pe Dumilrana, dar se stăpîni cît putu. barbu, ş. n. îi, 104. A scoate (pe cineva) din sărite (sau; rar, din sărit) = a supăra foarte tare (pe cineva) făcindu-1 să-şi piardă Calinul, răbdarea; a enerva peste măsură (pe cineva), a Înfuria. Cuvintele d-tale pot să mă scoată din sărite şi să-mi pricinuiască un nicsis. alecsandri, T. 510. Să nu fii rău . de gură, c-apoi mi-i să nu mă scoţi din sărite, creangă, p. 152. Această pornire a copilului îi scoase pe amîndoi din sărite, slavici, n. i, 225. Poate satul lot să-l scoaţă Din sărit, ea ştie bine. coşbuc, p. i, 98. Cind cineva îl scotea rău din sărite, hotărîrea lui era fulgerătoare, agîrbiceanu, s. 71. Îşi pune toată verva Să scoată din sările pe pudica Minerva. hogaş, dr. i, 82. Ar fi scos din sările şi pe cel mai răbdător, bassarabescu, v. 159. Pe mine să nu mă scoată cineva din sărite, camil petrescu, p. 256. O vorbă în doi peri, aruncată din rîn-durile majorită(ii, o să-l scoată din sările, cocea, s. i, 300. Porecla nu spunea nimic, dar scotea din sărite pe cel vizat, blaga, h. 78. Răspunsul cu pricină i-l dădusem înlr-adins, ca s-o scol din sările, id. ib. 124. Dacă mai spui prostii, mă scoţi din sările, stancu, ş. 25. Mă scosese din sărite şi fierbeam de furie, preda, i. 89. Mă scoase din sărite şi mă făcu să-i dau una peste nas. id. ib. .129, cf. id. d. 187. Pe Paraschiv îl scoteau din sările cîntecul repede şi locurile muierii. barbu, g. 128. Reproşurile pe care acesta i le făcea îl Scoaseră din sările, v. rom. decembrie 1964, 43. Ei tot nu-l slăbeau cu întrebatu, pină ce într-o zi îl scoase din sărite, şez. i, 247. A scoate (pe cineva) din răbdare (sau din răbdări, din toate răbdările, din răbdări alară) v. răbdare (2). (Regional) A * scoate (pe cineva) din ori v: oară1 (III 1). (Regional) A scoate (pe cineva) din viaţă = a ucide, a omori (1) (pe cineva). Cînd mi l-au apucat pe drac cu labele sale, au fost să-l scoală din viaţă, sbiera, i>. 260. (Rar) A scoate (pe cineva) din omenie v. omenie (1). V. 1. (Complementul indică fiinţe; urmat de determinări introduse prin prep. „din“ sau „de“, care indică locul părăsit, sau' Introduse prin prep. „pe“, care indică locul de trecere dintr-o parte în altă) A face să plece din locul (circumscris), din incinta în care se află, a face să treacă dinăuntru afară; a faee să iasă din locul (circumscris), din incinta în care se află; a duce afară. Eu-s domnul [Dumne] Expr. A îi seos ori a soaţe la raport v. raport (1 2). 5. A sili să iasă de undeva, să părăsească un loc circumscris, să plece in altă parte; a da afară; a goni, a alunga, a izgoni, (învechit şi regional) a mîna1 (3). Se măraţi fie (s ă fie m ă n a ţ i c, să fie scoşi hc2, să să izgonească d) din casele sale. psalt. 235. Şi scoase pre Adam [din rai] şi puse naintea raiului vieţii heruvimi, po 21/15. [Dumnezeu] scoase Adam, întăi omu, de în raiu (a. 1620). gcr i, 56/7. De să va prileji vreun viiar să afle în viia lui vreun dobitoc făcînd pagubă şi... vrind să-l scoaţă, îl va ucide..., acesta să plătească boul deplin, prav. 16. Să va tocmi un om cu muiarea sa dentăi, la logodinţa lor, cum să nu aibă voie bărbatul să-ş scoaţă muiarea de la locul şi de la naşterea ei. ib. 169. Şi-l vor scoate den moşiia lui şi-i vor lua toate bucatele domneşti, ib. 248. Şi scoase pre toţi carii vindea şi cumpăra în besearecă. n. test. (1648), 27r/18. Pre cine scot cu ruşine den curţile şi din casele oamenilor. . . : pre beţivi, cheia în. 90r/7. După ce l-au scos Pătru Vodă den ţară..., in Ţara Leşască au năzuit, n. costin, l. 237. Au scos den ţara sa ereticii, id. ib. 430. îi tot băle şi-i scote de pen cetăţi, neculce, l. 160. Că med cu nevoie este o sută de copoi iepurile din pilcul spinilor a scoate, decît a trii înţelepţi sfatul cel mai de folos a afla. cantemir, ist. 110. Ai pus oamenii de l-ai căznit şi /-«[i] scos din moşie fără judecată (a. 1721). bul. com. ist. iii, 93. Cu păcat va fi să mă scoaţă dum[ne]ei maica din eco-nomiia tat[a]-ni-mieu, cu nişte bieţi dă copilaşi ce am (a. 1775). iorga, s. d. vii, 42. Sa facem meşteşug să-i scoatem din cetate, că-i vom bate, că [duşmanii] nu ştiu rîndul la război, alexandria (1794), 57/10. Ne-au scos din rai şi ne-au gonit împreună cu dobitoacele în păduri, molnar, r. 90/16, cf. lb, i. golescu, c. După ce se aprindea opaiţul şi tata se punea să mi-nînce, noi scoteam miţele de prin ocniţe şi cotruţă. creangă, o. 199. Minia lui Dumnezeu ce era afară: să nu scoţi cine din casă, dar încă om ! id. p. 143. Voi ne-aţi scos Din case, goi, în ger şi-n vînt. coşbuc, p. i, 208, cf. alexi, w. Am tăbărît la el, să-l scoatem pe poartă, dar n-am putut. brătescu-voineşti, p. 119. Pe mine m-aii scoate din sat? agîrbiceanu, a. .144. Athcas se întinde biruitor în D abroge a, de unde abia Filip de-l poale scoate, pârvan, g. 51. Rubrius. . . scoate pe năvălitori din provincie, id. ib. 108. Acum aţi vrea să ne scoateţi de tot de pe moşia ce ne-a mai rămas, rebreanu, r. ij, 89. A fost scos de acolo cu ciomagul. i. botez, b. i, 74. N-a fost chip să-l scoată din bîrlog. voiculescu, p. i, 165. Noi am scos pe om din rai ca să cunoască bucuria şi întristarea şi noi avem să-l întoarcem înapoi, sadoveanu, o. xii, 436, cf. scriban, d. De-a mai fi Codrean vro oară îmi scoate grecii din ţară. alecsandri, p. p. 90. Ori să se ducă încotro l-or duce ochii..., ori, de nu, apoi l-or scoate ei cu de-a sila. sbiera, p. 165. L-au amuţat cu cînii pînă l-au scos şi din oraş, nu numai din ogradă, reteganul, p. iii, 75. Vai, ce foc şi ce mai pară Că m-au scos din a mea ţară. id. tr. 24. M-a scos din sat. doine, 102. Scoase soldaţii cîte unu-unu, în vîrfu paloşului, stăncescu, b. 59. Bată-te crucea birău, Mult ţi-ai bătut capul tău Să mă scoţi din satul meu. bîrlea, l. p. m. ii, 154, cf. 46. Ca să scoţi sărăcia din casC, trebuie să ai ce pune în locul ei. ispirescu, l. 207. Fumul, din ulei, pă albină o scoate, zanne, p. i, 184. Fumul, picătura şi traiul rău te scoate din casă. id. ib. ii, 290, cf. 291. Pre cine primeşti în casă te scoate din casă. id. ib. iii, 75. A băgat pe dracul în casă cu lăutari, şi nu poate să-l scoaţă cu sute de arhierei, ispirescu, u. 101, cf. zanne, p- vi, 580. S-a apucat să scoată urîţii din ţară sau Dumnezeu cînd a plecat să scoată urîţii din ţară, cel mai urît dintre toţi l-a însoţit pentru a-l ajuta, se spune cînd cineva se apucă de un lucru imposibil de realizat. Cf. zanne, p. vi, 662, mat. dialect, j, 235. <£> (Cu determinarea redundantă „afară*4) Şi-l scoaseră afară den vie. coresi, ev. 296. Numai singur cu voia sa şi fără voia giudeţului va scoate afară pre Pavel dentr-acea aveare ce i se cm dat să se hrănească, prav. 54. întră. . . în o pivniţă domnească şi scoase pre piv-niţar afară-(a. 1654). gcr i, 171/28. Au început a jăcui şi a scoate pre şvezi afară (a. 1716). id. ib. ii, 19/18, cf. lb. îl scoţ din casă afară, adică îl gonesc. i. golescu, c. 113v/16. Vor scoate afară şcolarii ce vor turbura liniştea, regul. org. 401/24. Intrăm după el \ şi-l scoatem de urechi afară, caragiale, o. ii, 19. Acu | să-i dai drumul, înţelesu-m-ai, ori îl scot eu pe uşă afară, popovici-bănăţeanu, v. m. 81. Izbuti, în cele din urmă, să-i scoată afară, rebreanu, i. 39. L-a cuprins striris, tremurînd, de mină, l-a adus pînă la prag, u deschis uşa, l-a scos afară, sadoveanu, o. ii, 548. N-ai să reuşeşti să-l scoţi afară de aici. t mai 1968, 20. După aceea au scos Dumnezeu din curte afară pe ţigan, sbiera, p. 164. Curtenii împăratului însă l-au scos frumuşel afară, reteganul, p. ii, 75. Ploua şi sufla un vînt cit să nu scoţi nici cinele afară. id. ib. iv, 75. Şi m-ai scos din sat afară, doine, 102. Parcă-l scot banii afară din casă, se spune despre omul cheltuitor. Cf. zanne, p. v, 68. Am un grajd plin cu cai roşii: dacă bagi pe negrii-ntr-inşii, el îi scoate toţi afară (Vătraiul), gorovei, c. 392. <0 Refl. pas. Cu multe războaie biruind vrăjmaşii şi scoţindu-să den ţară, s-au aşezat ţara în volnici ia sa cea veche. n. costin, l. 575. Numai cu vitele se scoale sărăcia din casă. ispirescu, l. 205, cf. zanne, p. i, 692. <0 Ref 1. r e c i p r. Că se bat d-alaltă seară Şi se scot de plete-afară, teodorescu, p. p. 143. 6. (De obicei cu determinări nume de slujbe, de demnităţi etc.) A îndepărta dintr-o slujbă, dintr-o demnitate, dintr-o dregătorie; a elibera; a concedia; a demite, a destitui; s p e c. a înlătura de la domnie, a detrona. Adunară gloate de scoaseră pre Nemitor de în domnie, moxa, ap. gcr i, 59/23. Darii scoaseră din hăt mânie pre Mardonie. herodot (1645), 341. Rogu-te să scoţi pre cutarele den cutare mesereare. prav. 321. Scosease den scaon Amira, împăratul, pre sv[î]ntul Ni fon (a. 1650 — 1675). gcr i, 192/18. Au scos feciorii lui Simion Vodă pre feciorii lui Ieremia Vodă din scaunul ţării. m. costin, o. 57. Fu hirotonit patriarh Ţarigradului şi iarăşi... fu scos. dosoftei, v. s. februarie 70v/18, cf. octombrie 78r/31. Cu multă nevoinţă au scos pre Alexandru Vodă den domnie. n. costin, l. 230, cf. 457. Scos-au şi pe Velicico din liătmănie şi l-au pus vornic, neculce, l. 101. Mai pe urmă l-au şi scos din visternicie cu mare bănat pentru acea slujbă curată, id. ib. 119, cf. 211, 305. Şi pre el îl scoase împăratul Vasilie şi puse iarăşi pre Ignatie. 3749 SfiâAffi 4i§ — scoate; mineiul (1776), 136v2/35. Încă se zicea,cum că l-ar fi scos dintru al său scaun, amfilohie, g. 101/4. Oamenii cei de cinste a res-publicii. . . îşi pun un domn, fără ce a-l mai scoate, ce se cheamă doagea de Vineţiia. id. ib. 114/16. Să se dea cinstita porunca dumitale... a nu mai îngădui pă treti logofătu. . . a să mai amesteca la cislele salului, nici a pune, nici a scoate pîrcălabi (a. 1818). doc. ec. 189, cf. lb. Toate vechile mădulari, numite de m[ăria] sa împăratul, au fost scoase, ar (1831), 5021/5. După ce s-a isprăvii alegerile şi n-a mai avut trebuinţă de mine, m-a scos. ghica, c. e. ii, 345, cf. 355. Pe mine, zău, tot mişeii din vistierie rri-au scos. hasdeu, r. v. 126. A pătruns:.. în Moldova, de unde a scos un domn care nu-i plăcea, iorga, c. r. i, 5. Căzu de la putere..., scos de Duca. id. ib. 50, cf. tdrg. Am să vă scot pe toţi din slujbă, agîrbiceanu, a. 186. Fusese scos de la minister şi îl atacau mai - toate gazetele, camil petrescu, i>. 186. Vă rog să nu mă scoateţi din învăţămînl. preda, r. 80. Respectivii au fost scoşi din funcţii, scînteia, 1969, nr. 8 177. (Refl. pas.) Apoi stătînd împăraţii Mihail. . ., abiîa cu multă rugăminte s-au scos de s-au făcut călugăr, dosoftei, v. s. octombrie 62v/33. Apoi să scoase de împăratul Mihail, carele puse în locul lui pre Folie, mineiul (1776), 136v2/30. Pentru prepus de erelicie, s-au scos din dregătoriile sale, au fost surghiunit şi silit a face. . . pocăinţă în public, asachi, l. 21V8. O L o c. v b. A scoate (pe cineva) la pensie v. pensie (I 1). <0> Expr. A scoate (pe cineva) din muncă v. m u n c ă (3). VI. 1. .(în expr.) A seoate la lumină = a descoperi, a aduce la lumină; p. e x t. a arăta, a face cunoscut; s p e c. a publica (2), a da publicităţii. Ne-dejdea viitorului m-a însufleţit de am scos-o' [cartea] la lumină, episcupescu, practica, li/17, cf. polizu. Apucîndu-ne de scos la lumină ziarul acesta,.., vedem că toate împrejurările care înlesnesc înfiinţarea jurnalelor şi susţinerea lor atît de contr,arie (a. 1861). plr i, 192. Ni se va permite să povestim o mică scenă asupra căreia am fost siliţi să păstrăm tăcerea, dar pe care astăzi avem datoria de a o scoate la lumină. bacalbaşa, s. a. ii, 179. A scos la lumină prima foaie beletristică românească. în plr ii, 41. Al- Russo, Va-sile Alecsandri scol la lumină poesia poporului, iorga, c. i. ii, 80. Cărţi lîngă cărţi, volume fără noroc,... dorm toate la un lo,c, aşteplînd mina binecuvîntdtă ci le va scoale din nou la lumină, anghf.l, pr. 19. [Almanahul] este scos la lumină cu gi.ndul de a prezenta publicului românesc de pretutindeni mănunchiul de scriitori români în viaţă. în plr ii, 220. Cum s-a făcut că... după ce mi-ai scos la lumină miile şi zecile de mii de rînduri,: pretutindeni martor mut, nu le-am pomenit în nici unul. arghezi, p. t. 168. Aspectele neglijate ale fenomenelor, aceste cenuşărese ale adevărului, merită o soartă mai bună..._ Inventatorul.. . le face dreptate şi le scoale la lumină, ralea, s. t. ii, 295. Scoale la lumină două vodeviluri, ist. lit. rom. ii, 579. Date recent scoase la lumină dovedesc că prestigiul lui Veniamin Costache... a depăşit fruntariile ţării. GÎ 1968, nr. 931, 3/7.  scoate la iveulă (sau, învechit, la arătare) = a face să fie văzut, cunoscut, descoperit, identificat în mod public. Scoţînd la iveală neputinţa vrăjmaşului, mineiul (1776), 8v2/2. Cine va putea să scoată la arătare creştinătatea lui cea desăvîrşil şi cugetul lui cel creştinesc? antim, p. 194. Îndată ce am sosii aici mi-am scos felele la ivală. alecsandri, t.. 132. Nu-l lăsa nicidecum să scoaţă inelul la iveală. ispirescu, i.. 108. Cîteva fapte [de limbă] săritoare în ochi voim numai să scoatem la iveală, pi-hlippide, p. 22. Ani scos la iveală şi scriitori care... vor fi foarte puţin cunoscuţi, ori chiar necunoscuţi. în plr ii, 221. Să recurgem la probabilităţi şi deducţiuni, aşteplîml ca timpul să scoaţă la iveală pe autor. bul. com. ist. ii, 10. Inlîmplarea săpăturilor nu ne-a scos pînă azi la iveală decît puţine [obiecte], pârvan, g. 142. Să scoatem la iveală în fiecare regiune lot ce vădeşte mai mult caracterul poporului nostru. îjlplr ii, 375. Îşi ascunsese unghiile, ştiind să aştepte. Acum se pregătea să le scoală la iveală, c. petrescu, c. v. 102. A scoate la iveală acest mare şi definitiv adevăr- este-de datoria tuturor, contemp. 1-950, -nr. 185, 3/2. O ultimă licărire a orizontului bronza suprafaţa cangrenată a smîrcu-rilor, scoţînd la iveală. . . monstruozitatea cîte unei rădăcini, călinescu, o. i, 14. Controlul asupra muncii ideologice, desfăşurate de către o serie de organizaţii de partid, a scos însă la iveală, în afară de succesele dobîndile, şi o serie de lipsuri, lupta de clasă, 1953, nr. 5, 6. Foiletonistica lui Caragiale scoate deseori la iveală pe bunul burghez, constantinescu, s. ii, 62. Scoase la iveală o cutie lătăreaţă, ele lemn. tudoran, p. 71. Am dai la o parte o pînză scorţoasă de sac înnegrită — şi am scos la iveală un butoi argintiu, turtit. hănulescu, I. 76. Să scQt'em iăelu la ivală. o. bîrlea, a. p. ii, 559. (Cu inversarea termenilor expresiei) Cel adevărat nume ce va să dzică la iveală îi scoasă. cantemir, i. i. i, 80. (Rar) Aburile vinului în cap învălindu-se, gîndurile acoperite şi cuvintele negîndile la ivală scoale, zanne, p. iv, 188. A scoate in vileag = a da în vileag, v. vileag. Am descoperit noi un secret, după îndeletniciri cărturăreşti de patruzeci de ani, care-, cu ajutorul lor, ne-a îngăduit să scoatem în vileag povestea cea adevărată, sadoveanu, d. p. 6, cf. dl, -dm. (învechit şi regional) A scoate la maidan v. m a i d a n (1). A scoate in evidenţă (sau in relief) = a face să fie mai evident, mai pregnant, mai clar, a dezvălui în mod pregnant o anumită însuşire, trăsătură etc.; a sublinia, a evidenţia. Îşi ajusta tunica, scotea. . . în evidenţă cauciucul de la cravată şi începea să cetească, bacalbaşa, s. a. i, 161. Volumul. . . face în mod voii abstracţie de latura istorică, pentru ca să poată scoate mai bine în evidenţă lucrurile aşa cum se prezintă ele. puşcariu, l. r. i, 5. Purta. . . o rochie.. . mulată pe trup, scolîndu-i şi mai voluptos sinii şi coapsele în evidenţă, călinescu s. 174. Epitetele scot în evidenţă particularităţile închipuirii şi sensibilităţile poetului, vianu, s. 13. Nu poate fi vorba de o atitudine de epuizare a subiectului. . ., ci de ceva care scoate în evidenţă... De ceva care atrage atenţia că lucrul de care are nevoie ştiinţa germană s-a înfăptuit, preda, r. 180. Clasicii marxismului au scos cu pulere în relief faptul pieirii vechiului şi naşterea necesară a noului ca lege a dezvoltării în natură şi societate, cqn-temp. 1953, nr. 360, 2/5. Poetul caută caricaturalul şi-l redă..., scoţînd în evidenţă grotescul, satiricul. v. rom. decembrie 1964, 157. O formaţie compusă din trei violoncele. . . a sco's în evidenţă forma bună a celor doi solişti, m 1968, nr. 4, 37. Un studiu elaborat de Comisia planului scoale în evidenţă urmările favorabile ale industrializării asupra condiţiilor social-economi.ee. scînteia, 196.9, nr. 8 211. Apropiatele convorbiri dintre premierii celor două ţări vor oferi cadrul pentru a scoate în evidenţă aspiraţiile comune, ib. 1969, nr. 8 221.. (R e f l. pa s.) Au fost iniţiale cercetări în scopul de a cunoaştc care este răspîndirea speciilor de vînal, scolindu-se în evidenţă posibilitatea de extindere a suprafeţei ocupate, vîn. pesc. august 1964, 5. A scoatc (ceva sau, rar, pe cineva) la (sau în ori, învechit, de) vînzare (sau, învechit, vinzător) ori (regional) a scoate vînzarea (pe ceva) = a oferi spre vînzare, a pune în vînzare (ceva sau, rar, pe cineva), a prezenta, a expune spre vînzare; s-pec. a scoate la Hcitaţ.ie, a scoate la mezat. Casele lui, ce le avea în Ţarigxad, le-au scos turcii la vînzare. muşte, let. iii, 62/12. Nedîndu~se nouă mîna a le putea mai. ţinea aceste vii, de a noastră bună voie, de nimine siliţi, nici asupriţi, le-am scos vînzătoare (a. 1751). uricariul, xxiv, 447. Au scos la vînzare publică şi persoanele şi averile lor: aristia, plut. 347/24. Cîţiva negustoraşi scot jde vînzare nişte americă, pelimon, i. 143/24, cf. alexi, w. Scoatem moşia în vînzare. brăjescu-voi-neşti, p. 214. Cumpărătorii bunului scos la vînzare. arghezi, L. 158'. Se primblă cu [calul]..., făcîndu-l scos de vînzare. şez. i, 271. De ce-ai , scos nevasta-n tîrg? Ori ai scos-o di vînzare? bibicescu, p. p. 283. 3749 SGoAte - 416 ScoÂXii Scuăle vînzarea. alr sn iv h. 1 013/172, ef. ib. h 1 013. A scoate (ceva) ia licitaţie (ori ia mezat) sau (regional) a scoate lieitaţia (pe ceva) = a oferi (un bun) spre vînzare prin licitaţie; a scoate la Vînzare. Toate bucatele' lui. ... le-au scos la mezat (sfîrşitul sec. XVIII). let ni; 200/7. Spătarul Neculce pentru osăbile i[n](e-resuri a săli li-aa scos [moşiile] la mezat la Eşi (a. 1813). bul. com. ist. iv, 88. 1 se părea că dragostea lui deschisese larg porţile ei închisei pînă alunei tuturora, ca o casă scoasă la licitaţie, teodoreanu, m. ii, 369. Urloi scotea la mezat în uliţi boarfele oamenilor în nevoi. i. botez, şc. 62. Scoale lijîlaţlia [pe casă], alr sn iv h 1 013/2.79. (Refl. pa s.) Cu hotărîrea judecă/ii să se scoată zălogul la mezat, prav. cond. (1780), 114. (Rar) A scoate pe piaţă = a valorifica prin vln-zare; a produce în scopul vînzării. Visul Caly-ei era de. . . a scoale pe piaţă produse din ferma sa. călinescu, s. 183. Să scoatem pe piaţă cremă de legume şi supă de tomate, scînteia, 1969, nr. 8 214. 2. (Complementul indică părţi ale corpului) A deplasa, a împinge făcind să lasă (mai) în afară, la vedere, a da la iveală, a lăsa să se vadă. V. arăta. Scot capu pe fereastră şi încep a striga; Guliţă! alecsandri, t. 73. Un tigru. . . Muge tare, Coada roată o-nvirteşte, Scoale limba, eminescu, o. i, 165. Se deschide uşa din stingă, prin care scoate capul Fifina. caragiale, o. vi, 448. Nu se poate împiedica de a-şi scoate capul pe ghişeu să vadă cine-i domnul, vlahuţă, s. a. ii, 203. [Copilul] capul din apă şi-l scoate, Dar iute s-aznîrle pe coate Şi-aşteaptă pe brinci. coşbuc, p. ii, 22. Beat şi mulţumit de sine, zîmbea. . . scoţîndu-şi pieptul înainte, anghel, pr. 47. Îşi scoase limba însîn-gerală, lungă, agîrbiceanu, a. 382, cf. 44. Cam ameţit, îşi scoase pîntecile înainte, gîrleanu, n. 38; Şi-a scos guşa in afară şi-l urmăreşte cu ochii, să sară. id. l. 37. [Ariciul] a scos cu frică de sub el Un bot timid şi mic, ca de căţel, topîrceanu, p. o. 136. Am auzit că mi ţî-i bine! Ia scoate limba, teodoreanu, m. ii, 57. Cînd am scos capul din bordei, Charles umbla prin curte. voiculescu, p. i, 59. în mîriîa lui, boierul îşi scoase în afară pieptul, sadoveanu, o. v, 542, cf. scriban, d., arghezi, s. vii, 28, 180. Văcarul trase-n pieptu-i tot aburul de sare Şi scoase peste chingă un pînlece de vită. călinescu, o. ii, 30. Spăla vasele. Arareori îşi scotea capul din bucătărie, pas, l. i, 46. Dumneata stai aicea şi nu scoale capul pe punte, tudoran, p. 165. Nu merg, răspunse..., scoţînd capul pe geam. preda, d. 165. Scoale capul la fereastră. . . Să văd chipul tău frumos, teodorescu, p. p. 326. Mai-n urmă-şî scoase capul din fum un şerpe mai mare. reteganul, p. i, 3. Care cum scotea capul pe poartă, Urmă Galbină îndată îl reteza şi-l arunca în tău. id. ib. v, 71. Şi-a scos capul la fereastră, dqine, 158. Mîn-dra lui acas-uilată Scoale-şi capu pe fereastră, bibi-cescu, P. p. 357. Dădea drumul la ferestre. Scotea capu şi striga:... s-a născut cineva mai puternic ca mine? o. bîrlea, a. p. ii, 206. Scoate capul ca un drac, se spune despre copilul care adoarme greu. Cf. zanne, p. 'vi, 630. (F i g.) Luna, scoţînd capul de după dealuri, se legăna'1 fn văzduh, creangă, o. 36. Slîncile îşi scot din dealuri ă lor frunţi îmbătrînite. vlahuţă, s. a. i, 5. Bordeiele ţigăneşti ce-şi scoteau din pămînt capelele buhoase. agîrbiceanu, s. p. 51. Smulge buruienile ce aveau nenorocul să scoaţă capul în stratul cu pricina. stănoiu, c. i. 124. O E x p r. A(-i) scoate limba (cuiva, la cineva, după cineva etc.) = a-şi manifesta dispreţul, batjocura, dezaprobarea etc. faţă de cineva ori a face (cuiva) în ciudă prin scoaterea limbii din gură. Slugile nu-i mai scoteau limba şi nu-l mai ză-dărau. c. petrescu, î. ii, 226. Scot limba după ea şi mă strîmb. g. m. zamfirescu, sp. m. n. i, 103. A scos limba la două cucoane tinere, arghezi, s. vii, 27. (Munceşte, lucrează, aleargă, fuge etc.) (le-şi scoate ocliii sau (şi-)a scos limba de-un cot (muncind, lucrind, alerglnd etc.) ori a-şi scoate sufletul (din el) (muncind, lucrind, alerglnd etc.) = (munceşte, lucrează, aleargă, fuge sau a munci, a lucra, a alerga etc.) cit poate de mult, din răsputeri. Moş Nichîfor fugea de cărăuşie de-şi scotea ochii, creangă, p. 107. Fuge lumea de din-sul de-şi scoale ochii. id. ib. 217. Fuge de-şi scoale ochii. zanne, p. ii, 573, cf. cade, scriban, d., dl, dm, şez. iii, 96. 3. (Despre corpuri In care are loc un proces fizic sau chimic ori, p. ext., despre corpuri, obiecte ude, lucioase, strălucitoare etc. sau despre corpuri, obiecte mirositoare) A produce1 (II 1) (şi a da afară, a face să se vadă, să se simtă etc.); s p e c. a răsplndi (2), a emana, a degaja. Mustul începe a sfărăi, a scoate clăbuci şi a prinde deasupra o cămeşă, i. ionescu, c. 198/19. Cîmpia scoate aburi; pe umedul pămînt Se-ntind cărări ..uscate de.-al ..primăverii vînt. alecsan-dri, poezii, 24. [Trenul de marfă] dă buzna înainte, scoţînd scîntei şi împrăştiind. . . aburi de foc. sp. po-pescu, m. g.. -28. Pe cîmpiile lucii, şalele împrăştiate ca grăunţele scoteau sclipiri repezica a prundişului spălat de. ape. gîrleanu, n. 205. încercă să aprindă o ţigară... Nu scotea .fum. c. peţrescu, î. ii, 130. Ohabnicele bunuri din danii şi din ocini Ajunseră să scoată duhori de grajd şi cocini, arghezi, c. o. 61. [Trenul] îşi mai reîmprospătează forţele scoţînd mult fum pe coş. bogza, a. î. 126. Roţile... trosnesc şi scot scîntei. id. ib. 247. Scoate .fum soba de tinichea, stancu, d. 310. Sînt aprinse. . . luminări albe şi toate. . . scot fum greu, negricios, id. m. i. 27; cf. 39. Vaporul acela negru, care scoale fum, tudoran, p. 152. în lunjina soarelui, culorile acestea scoteau sclipiri ameţitoare. id. ib, 421. Puşca tatii scoate fum. labiş, p. 40. Ţigarea scoate' fum tnrăurător. id. ib. 383.'' Avea mîini albe, cu degetele prelungi, împodobite cu un inel cu piatră fariatică ce scotea sclipiri fatale, barbu, princ. 46. [Gunoiul ars] scoate duf. alrmii/i h 310/791. •O (Prin analogie; despre fiinţe) [Caii] se-ntrec pe cîmpul luciu, scoţînd aburi lungi pe nare. alec-sandri, poezii, 12. Fuioare de aburi scoteau pe nări telegarii, stancu, d. 5. Era frumos cum fuma,' scotea fumul în rotocoale, v. rom. noiembrie 1964, 7. Expr. (Rar) A scoate aburi pe gură = a vorbi zadarnic. Cf. zanne, p. i, 309. A scoatc scîntei = a face un lucru în mod intens, cu foarte multă convingere, in mod extrem de eficient. Dacă n-o să scoţi scîntei învăţînd,. . . te trimit la unchiul Petre, preda, r. 226. + Tranz. f a c t. A face să se producă1, să se răspândească (2). Vîntul ăsta se strecura abia în adieri prin coş. Cînd bătea tare, scotea fum în casă. agîrbi-ceanu, s. 303. Prin fereastra deschisă, soarele scoale sclipiri din sticlăria de pe poliţi. gîrleanu, .l. 21. 4. (Despre oameni şi animale; complementul indică sunete sau zgomote) A face să se audă, a emite, a p r o d u c e1 (II 1); (despre oameni; complementul indică silabe, cuvinte, grupuri de cuvinte) a eitiite, a articula cu ajutorul organelor vorbirii, a p r o-nunţa (1), a rosti1 (I 1); p. ext. (de obicei în construcţii negative) a spune, a zice, a râsti1 (I 1). Sz>[ijn/ii/ mulţămind, scoasă glas cătră Z)[u]mn[e]zăti. dosoftei, v. s. septembrie 25v/30. Atîtea insecte care scot deosebite feluri de sunete, pelimon, i. 65/23. Glumeţii mişcînd din buze, fără a scoate glas, îl făceau să creadă că-i spunea ceva. ghica, s. 325. Prinţesa scoase un ţipăt şi înclină capul pe piept, bolintineanu, o. 435. Scotea cîte un oftat din adîncul plămînilor. gane, n. iii, 159. Scoteam cîte un suspin adînc. creangă, a. 124. Scoate un strigăt înecat şi rămîne încremenit. caragiale, o. vi, 279. Atunci căzură cu toţii în genunche şi scoaseră nişte Rugăminţi fierbinţi, ispirescu, l. 99. Parcă-i da cineva brinci să scoaţă din gură vorba ce-i sta pe limbă. id. u. 112'.' Scoate un sdspin prefăcut. vlahuţă, s. a. ii, 108. Nu scosese o vorbă de cînd venise, id. o. a. i, 137. Bolnavul. . . scoase numai nişte gemele înăbuşite, bacalbaşa, s. a. i, 137, cf. 192, alexi, w. BuzeleH subţiri‘şi fine Nu surîd, nu scot o şoaptă, iosif, patr. 61. Luase un condei să însemne cu vorbe toate felurile de sunete pe care 'le scotea [privighetoarea-]. brătescu-voineşti, î. 138. Vacile tot mai des scoteau cîte-un muget gutural, agîrbiceanu, 3749 seoAîfi - 417 — SCOATE s. 15. Scoase ari ţipăt sfîşielor şi căzu cu faţa In pernţ. gîrleanu, n. 151. Numai cile un ,,hm“ scotea din cind in cind. hogaş, dr. 1Q8. Cerca să scoaţă cîle-o vorljă mai prietenoasă- lungianu, cl. 126. Scoase un ţipăt scurt. REBREANU, i. 27. Scoase un strigăt uşor de'.^nr-priză. ibrăileanu, a. 15. Nu scotea o vorbă. M. i. caragiale, c. 128, cf. cade. Ttnărui Herâetea nu scosese nici un cuvînt. rebreanu, r. i, 173. N-a mai scos o vorbă toată seara, camil petrescu, u. n. .163. Nu făcuse nici un gest, nu scosese nici o vorbă, bbă>escu, o. a. i, 35. Tot drumul n-am scos nici un cuuint. sahia, n. 24.' Se lungi în pat... şi..', scoase cîteva .sune,te slabe'- id. iii. 106. Calul scoase un nechezai puternic. vissarion, B. 15. Cînii. . . scoteau urlete jalnice, ca nişte strigări prelungi de corn. sadoveanu, o. 114. Aceste variante ale strigătului scos de prepeliţă sînt. interesante şi din punctul de vedere al simbolismului fonetic, iordan, stil. 95, cf. scriban, d. Sunetul pe care-l scoale gîndacul. . . este asemănat cu şcîrfiilul unui „diamant", vianu, a. p. 246. Oo! exclamă Gai-tanij... numai din buze, fără a scoate vreun sunet. călinescu, s. 49. Cît a ţinut drumul prin sal n-am mai scos un cuvînt. blaga, h. 233. Pisica. . . a scos nn miorlăit infernal, c. petrescu, a. r. 64. Rar scoteau o vorbă, bogza, c. o. 27. Nu scoate o vorbă din gur'ă şi, cînd scoate una, vorba ei e neagră ca păcura. stancu, d. 447. Nu scotea trei cuvinte pe ceas. v. rom. mai 1955, 33. Tot timpiil drumului nu scosese un cuvînt. TUDORAN, p. 12. Pescăruşii se fâteău'pe deasupra sa, scoţînd ţipete de mirare, id. ib. 102. Cu .cealaltă niînă îi făcea semne lui Haralamb, scoţînd chiote de bucurie, id. ib. 162, cf. 321. îşi revenise: ochii-i erau vioi;'dar nu scotea o vorbă, vornic, p. 177. S-a Oprit deodată din expuhere'şi n-a mai putut scoate uri cuvînt. preda, R. 267. Scoase un mugit cumplit şi'îl prinse pe comandant de guler. id. M. 99.' Copilaşii scdteau un lung oftat din sinul lor. isac, o. 286. Se înecă de ciudă şi nu mai putu scoale un cuvînt. t. popoyi'ei/ se. 62. Un 'timp. . . merse fără să scoată un ciivînt'. id. s.. '3;9'9. -Fumase iot timpul în tăcere, fără să scoală un iubirii. v. rom. septembrie 1958, 29. Cocoşii bătură din aripi şi scoaseră cîteva strigăte ascuţite, barbu, g. 416. Nu scoase streinul bine vorba'din gură şi toate să-riipli-niră. retegantil, p. iv,, 72. Pinted toate le‘făcea, Nici o vorbă nu scotea, balade, ii, 363. Ajunsese.biată faţa de-ttbea mai scotea grai, dă slăbiciune şi dă inimă rea. o. bîrlea, a. p. i, 187. Vorbă mare să nu scoţi din gură. zanne, p. iii, 581. O (Sunetele sînt produse de oameni cu ajutorul unui instrument muzical) Scotea; nene, bojogarul de zeu nişte ţiuituri din naiul lui de zgîria şi sfredelea auzul, ispirescu, u. 110. Ca instrument de cîntat, , [cornul de vinătoare] îl întrebuinţează ■foarte puţin,, fitnd greu de scos notele trebuincioase, pamfile, .1. c. 63. (Prin analogie) Crivăţul pătrunde [în codrij scoţînd ,nole^ngroziţoare. alecsandri, .p. m, 18. Şi plopii cari vîjiie-n vînt, Scot hohote parcă să-mi spună în rîs, ce nemernică sînt. coşbuc, p. i, 65. Locomftiva gîfîi şi scoase un şuierat asurzitor. 6elavra,n;cea, h. T. 81. Talgerele scfiinteietoare, lovite frenetic, scoteau un zgomot spart.angh,el — iosif, c. l. . 97. Locomotiva scoase un ţţpăt prelung de spaimă. călinescu, o. i, 11. în bătaia dementă a vînlulq.1, dinţii. . . rînjiţi [ai stîncii] scot un şuierai prelung. bogza, c. o. '60.. Maşinile scoteau un şuierat subţire, adoiniitor. v. rom. martie 1955, 218. <0> E x p r. A(-i) scoate (cuiva) vorbe (rele) sau (regional) nume (răiţ) = a relata (despre cineva) in mod defavorabil, de obicei pe nedrept, a vorbi rău (pe cineva)', a, pju,ne (pe ..cineva) într-o lumină defavorabilă, (familiar) a face (cuiva) reclamă proastă; a bîrfi, a cleveti, a calomnia, a denigra. Destul se vor cerca. . . a ne sc.oate nume că nu sîriiem buni de nici o treabă, odobescu, ap. ddrf. Au început să scoată vorbe 'rele pe socoteala ei. bacalbaşa, s. a. i, 8. O fac de rîs şi-i scoţ eu nume? coşbuc, p. r, 128, cf. cade. Muierile, mai ales, sînt de nelecuit. Mi-or şi. scos vorbe, lăncrănjan, c. iii, 104. Scoale. . . nume rău. Com. din zagra — năsăud. scoatc vorbă (sau vorbe «ori, popular, veste, învechit, cuvint) («ă= a face şă se răspîndească ştirea (defavorabilă, nerecomandabilă, inoportună, inexactă etc.) ică... ., a da de ştire că..., a aduce la cunoş-tjpţă, a.face.şjj-.se audă, să se zvonească. Cela ce va face o greşală nedăjdiiind că nu să va certa... de va fi scos cuvînt. . . cum săjie făcut această greşeală cu acesta gîţxd■ • să va certa. prav. 289. Scosesâ cuvînt că va să margă la un sat a lui, ce are de moşie, neculce, l. 190. Scoase vprbă ■ afară că pleacă la o moşie, fili-Mţw, o. i, 234. Mfii va să scoaţă. . . vorbă că dracu s-a popii.! .'jipescu, ap. gcr ii, 261. începu să scoaţă,vorbă că a prinde o ciută nu esle.vro treabă mare. ispihescu, u.,38. Să vorbeşti, frumos cu ele, Să nu-ii scoată vorbă-n ţară Că. tu eşti crescută rău! coşbuc, p„ i, 165. Flăcăii scoseseră vorbă că prin năuntru ar fi umblind stafiile. gîrleanu, .Ş.. 141. Cele babe slabe de gură-i scoaseră vestea c-ar fi chiar lenevoasă. reteganul, p. i, 51. Şi mi-ai scos vestea în ţară C-am păţit cu Line o vară-hodoş, p. p. 199. (Cu inversarea termenilor expresiei) Despre Gruia veste-a scos Că pe-o casă croncănea. şez. ii, 36. A scoate din gură cind cald, (şi) cînd rece v. r.tce (1 1). 5. (Despre oameni; complementul indică ceva ce n-a existat pînă atunci)., A face să existe, acrea, a născoci (1), a invent,a; (complementul indică lucruri defăimătoare, inexacte) a face să circule, a n ă s q,o c i (â),; a inventa, a scorni. Cf. budai-deleanu;-.lex. Al de le-a scos că sînt leneşi n-a ştiut ce s-pune. jipescu, ap. tdrg. Cei mai procopsiţi dintre dînşîi i-au scos şi cîntec. ispirescu, u. 81. De cînd aţi scos-o. .. e.ă-i înjositor pentru cineva să se ocupe de. trebile moşiei?.ap..-tdrg, cf. zanne, p. iy, 296. De unde o mai scoserăţi, nenişorule, şi p-asla? petică, o. 213. Zvonurile le scot cei care au anumite interese, ori .care Qu ,sînl ,c.u sufletul curai, rebreanu, r. i, 171. Nu ştiu cine a mai scos şi moda asta! scri-ban, d. Dar nu-i p.ort nici o ranchiună. De unde.scoţi prostiile astea?,,ia. LoviîşţBSCU, t. 247. Plătejti treizeci şi cinci de icosari, nu doiiăzeci. . . -r- De unde ai scosu treizeţi şi ţinţi?, tudoran, p. 165, cf. ®.L, dm. Poporul a scos pe socoteala Ifii o mulţime de anecdote, şez. i, 214. Dar lumea de unde ştie De-mi scoate ponoase mie? folc. mold. i, 123. Cine vrea să-şi omoare cîinele-i scoale că-i turbai, baronzi, l. 56, cf. zanne, b. i, 373. + (Complementul indică oameni) A pune-în seamă, de obicei cu probe., cu „argumente, cu mărturii false, existenţa unui fapt, a unei situaţii; a face, a considera (pe nedrept) răspunzător, de. . . L-au scos cu. cîţiva bani dator, neculce, ap. cade. Nici unu n-au putut să ,zică ,ceva împotriva /j.affmanului] Ion, s'ă-l scoată ..mimai .pe ...dînsul vinovat (a. 1720). bul.. gom. ist. iv, bl. ...După ci .scade,,acii 300 lei, apoi o mai scoale şi dătoare cu 0J6 lei (a. 1813). ib. 101. Şi mai virlos cugetam şă ^cot. mincinoşi pe vrăjitori■. gorjan, H..J, 13(3/g. Socotesc ei ce socotesc. ... şi-l scot dator cu două f&lci de arat- vlahuţă, s. a: ii, 19,9. Se stăpîni. . . dîndu-şi seama că o,amenii n-au să-l înţeleagă■ şi au să-l scoală tot pe el vinovat, preda, d. 77. După toate, încă şi dgţor rnă scoale, alecsandri, p. p.. 265. îţi judecă pe dracul şi-l scoale şi dator, pann, p. v. ii, 118/16, .cf. românul glumeţ,- 40, zanne, p. ii, 148, 278, ,vi, 59,5, 5,96. Tu-i ceri să-ţi numere toate şi el dator, te mai „■scoate, se spune despre un om certăreţ sau dp. rearcredinţă. Cf. pann, p. v. iii, 23/24, zanne, p. v, 257. <> E x p r. A scoate (pe cineva) de minciună = a dovedi că (cineva) a spus un neadevăr, a da la iveală un neadevăr afirmat de cineva; a dasau. a face (pe cinevq) de minciună, v. minciună (11) 6. (Complementul indică bani, hîrtie-monedă) A emite şi a pune, în circulaţie. Scos-au nişte hîrtii pe ţară, mari .cîte de 6, de S ughi. necu.lce, l. 70. (A b-s o 1.) Ai văzul pe ăştia noii?. . . Merge să-i arate bănuţii. . . .— Da... . p să scoaţă şi dc douăzeci de parale?... — O să scoal4! cap.agia.le, o. ii, 93. 7. (învechit; compleinenty] indică obligaţii materiale)  institui, a hotărî, a fixa, a stabili. Au scos 3749 r SCOAffi SgOâtErM Utunce nevoie în fără dS iot Orhut un leu. neculce, l. 190; Atunce au scos pre ţară 2 civerluri, banii steagului. id: ib; 206. Dară tot era mai cu cale a si:oa/el[hiruri) de Cele obicinuite pe ţară (a. 1729). gch ii, 25/9. Au mai scos un bir pentru săpatul hindic'hiului (sfirşitul sec. XVIII), let. iii, 195/22: Au scos birul năpaste chiemat. şincai, hr. ii, 242/23. Puterea d-a face legi, d-a scoate dăjdii sta in Adunarea sau Soborul a toată (ara. bâlcescu, m. v. 9. 8. (Complementul indică scrieri, publicaţii ele.) A face să apară, a da publicităţii; a tipări (1), a publica (2); a edita; (învechit) a elabora, a scrie. V. a scoate (VI 1) 1 a 1 nmină. Aceste două cărţi să fie pîrgă pănă. . . va şi alalte tipăriri şi scoate, po 11/9. Soco-tit-am. . . să scoţ această carte (a. 1640). gcr i, 88/7. Pravile tocmite, alease şi scoase pentru toţi lucrătorii pămtntului. prav. 1, cf. eustratie, prav. 1/2. Am pomenit de. . . leatopiseleale pre urmă scoasă a o samă de boiari de ţară (a. 1713). gcr ii, 2/16. Scot o revistă juridică in limba franceză, vlahuţă, s. a. ii, 127, cf. alexi, vi. Sînt ani -de zile de tind n-a apărut nici o publicaţie ci acestei Comisii... Abia putem scoate acest buletin, bul. pom. ist. iii, i, cf. tdrg. îşi chejtfiia leafa de profesor universitar ca să scoată gpţet,e.' .caAiil petrescu, u. n. 28. Avuseseră'' de gînd, să scoată o revistă. vlasiu, d. 60. Se gindeşte în 181-7 ■li^.jniblicaţie periodică românească pe care avea spo jsţfialt-tn 1$$0. ist. Ut. rom. ii, 34. Împreună cu un'cofeff, tn tirrţpul nostru liber, scoteam o revistă cu însemnări şcolăreşti.. t august 1964, 42. Tatăl său, profesor, scoţia o gazetă democrată, v. rom. ianuarie 1965, 153. Aâeeaşi tipografie. . . a scos şi Tetravanghelul din 15tS. l. rom. 1967, 81. (R e f 1. p a s.) Se scot reviste, se ţin conferinţe. In plr ii, 15. Operele complete ale unui om' ăe ştiinţă se scot o dată pe secol, contemp. 1970, nr. 1 250, 8/2. ■0> E xp r. (învechit) A scoate alură o proelamajle = a da, a face publică o proclamaţie. Mihai. scoase afară o proclamaţie, bălcecu, m. v. 350. 9. (Despre păsări; complementul indieă>pui) A face să iasă din ouă, prin clocirea acestora. Gripsorul... cind va să scoată pui, el nu zace pre ouă ca alte păsări (a. 1654). -gcr i, 167/37. Pănă nu scoate slratocamilal puifi] săi, nu fuge acea aspidă, neagoe, ap. gcr i, 168/7. [Struţul] cloceşte şi apoi, ca alalte, pasiri din oauă îşi scoate, cantemir, i. i. i, 113. Pitpălaca au scos puişorii ei. ţichindeal, ap. gcr ii, 215/11. Şi cloşca cea mare astăzi are să-şi scoaţă puii. kotzebue, v. 13v/24, of. i. goleS'CU, c. Astă gîşcă-i din Bacău.. . •Şi-a scos doisprezece boboci, marian, I. 217, cf." ddrf. Păstorii spuneau că [vulturul] păzeşte pe-al lui, Că-n rece cuib scoate părechea sa pui. coşbuc, p. ii, 297. [Găina] a scos cinci rtnduri de pui pîhă acum', gîrleanu, n. 195. Probabil' Că [raţele sălbatice] au scos pui. p. constant, r. 79. GiŞlele sălbatice scot cel dinţii rind de pui. sadoveanu, q. xii, '2Zi'Bîndunica. .. scoate două rinduri d'e pui. arghezi, s. vii, 219. 'Punea primăvara găinile care cădeau cloşti să cloceciseă, să scoată pui de g.ăiiiă, pui de raţă. stancu, m. i. 100. Păsările părăsesc cuiburile şi pleacă ■ in altă parte să OM şi'Şă scoată pui. rl 1969, nr. 7 769. Se căzneşte mama [pajura] de nouă ani să scoaţă pui şi nu poate de el, că vine şi-i mănîncă pe toţi. stăncescu, b. 103. Iţi scoate cloşca puice cucuiele, şez. i, 276. Pajura aceea pe fiecare an scoate 12 pui. ib. ii, 206. Scoale pui. a i 23, of:-34,. vi 16. Şi ea să oua,... Puii că-mi scotea, balade, -i, 296.. Cloceşte şi scoate pui. polc. mold- i, 128. Du-te cucuie. . . Să n-ajungi ca să scoţi pui Pînă nu^i etnia şi lai. ib. ii, 556. Cloşca care coprinde ouă multe, nici un puinu scoale, zanne, p. i, 421. Şi minciuna scoate pui (— o minciună atrage după sine altă miriciiin§). -Cf. a vi 26. (Fi g.) Cloceşti şi scoţi pui de tirani. conachi, p. 302. <> (Prin analogie; despre şerpi) Clocea şerpele. . . N-o putut face cuib, Nici o putut scoate pai. bîrlea, l. p. m. ii, 397. Şi-o vrăjmaşă de şerpoaică Tot In poală-mi să oua, Tot tn poală-mi pui scotea, balade, iii, 93. + (Rar; prin lărgirea sensului ; despre animale mamifere) A făta. Prin mîn- (frele ganguri Scol viezurii pui. coşbuc, p. ii, 274. + (Rar; despre femei) A naşte (1 1). O! biată mamă, tare a ţipat înainte să mă scoaţă. delavrancea, o. n, 45. 10. (Despre plante; complementul indică părţi ale plantelor) A face să răsară, să crească, să se dezvolte, să fructifice etc. V. rod i1 (1) înmuguri, încolţi, înspica. Lemnul ş-au scos plodul său; via şi smochinul deadere tăria lor. dosoftei, ap. gcr i, 264/20. Peste an fiecare viţă scoate rădăcini cari se numesc musteţi. i. ionescu, c. 247/16. Pădurea de fagi şi utmi de pe costişe începea să scoată muguri fragezi. sadoveanu, o. ix, 199. Popuşoiul a îmbătrtnit de-o palmă şi a scos spic. id., ap. tdrg. Iarba zbucneşte din adincuri, scoţînd colţi verzi, stancu, d. 24. A privit eu .tulburare Cum îşi scoate iarba colţii, labiş, p. 404. [Griul] a scos spicu. alr i 910/77, cf. 910/40, 45, 845, alr ii 5 188/36. Nici mărăcinele struguri scoale, nici scânteie smochine, zanne, p. i, 208. Pomul pă-dfireţ, pădureţe poame scoale, id. ib. 235. Trandafirul icoate ghimpi şi ghimpele trandafir, id. ib. 297. — Prqz. ind.: scol şi (regional) seoţ; perf. s.: pers. 1 scosei şi (învechit) scoş, pers. 4 (învechit) şi scoasem (Po, 10/14); m. m. perf.: pers. 3 (învechit) şi era scos (ib. 17/23); conjunct.: pers. 3. (învechit şi regional) şi ,să şcagţă; ger.: scoţînd şi (învechit) scoţind; part: scos. — Şi: (regional) ascoâte vb. III. — Lat. *exeotere. SCOATERE s. f. Acţiunea de a s c o a t e şi rezultatul ei. 1. 1. Extragere a unui lichid, în special a apei aflate Intr-un spaţiu închis ori circumscris, In vederea utilizării; luare. Cf. s c o a t e (I 1). Cf. cade, dl, m. d. enc., diîx. a. Scoaterea vinului din butoi se face cu tîlvul. 2. Desprindere din locul de formare a unei materii solide, a unui jminereu etc. în vederea utilizării, valorificării etc.; extragere. Cf. s c o a t e (I 2). Cf. dl, m. d. enc., dex. o Se intensifică,scoaterea cărbunilor din iiquI strai. 3. Extragere a unui fragment dintr-un izvor (scris), un document eţc. îrj vederea prezentării sau a prelucrării acestuia. Cf. scoate (I 3). □ Scoaterea citatelor este importantă pentru elaborarea unui dicţionar. 4. Obţinere a unui bun material printr-o activitate productivă; producere (3), Cf- scoate (I 4). Cf. dl, dex. C3 Aparat pentru scoaterea smîntînii din lapte. 5. Obţinere a uMii lucru de la cineva sau de undeva (pentru a-1 folosi, valorifica etc.); s p e c. (astăzi familiar) redobîndire a unui material, a unei sume etc. Cf. scoate (15). Cf. dl, m. d. enc. □ Scoaterea certificatului de traducător. Scoaterea banilor de la debitor a fost anevoioasă. 11. 1. Desprindere violentă, forţată a unei părţi a corpului omenese din locul în care se află; extragere, extirpare. Cf. scoate (II 1). Cf. cade, dl, m. d. enc., dex. Ci Este indicată scoaterea amigdalelor in cazul infecţiilor repetate. Stomatologul a holărît scoaterea măselei. 2. F i g. Obţinere dificilă prin forţă, constringere, şiretenie etc. a unej afirmaţii, informaţii, mărturisiri ete.; smulgere, stoarcere. Cf. scoate (I.I 2). Cf. scrib an, o. III. 1. Extragere prin tăiere, despicare şi desfacere ori desprindere a unui element intern component al unei fiinţe sau al unei plante în vederea îndepărtării sau folosirii acestuia. Cf. scoate (III 1). Cf. m. d-enc. □ Aparat pentru scoaterea simburilor din fructe. Pentru ’a-l salva, s-a recurs la scoaterea pietrelor din rinichi. 2. îndepărtare a unui element clintr-un tot, grup etc.; eliminare; excludere. Cf. scoate (III 2). Cf.. dl, kt. d. enc. a Arbitrul a decis scoaterea jucătorului din teren. . 3750 ăfiOAV — 4i§ ■<=. SCOBAR6 3. Desprindere şi deplasare a unui obiect In vede- rea utilizării;', transportării etc. acestuia. Cf. scoate <111 3)* Noaptea nu se poale trece la Scoaterea ramelor din stup. . : ;■»' 4. Desfacere şi înlăturare de pe corp a obiectelor de îmbrăcăfriinte sau încălţăminte. Cf. scoate (III 4). Cf. bh, si- d.ienc.,,i)ex. O Scbaterea cămăşii udate de ploaie era justificată. IV. 1- Aducere in' exterior a. unui obiect Închis, virît, ascuns et£.' Gj. s c o a t e (I V*'l). Cf. 'dl,' m. d-enc., dex. Q 0 dajp ciij.-sdoat'erea batistei din bi&iinăr i-d căzut şi lin bilţţel. Scoaterea discuiţii jlţşn (ffîetâ. 2. Ridicare, aţlucere la suprafaţă a u'nek fiinţe său a unui obiect căilrt ori scufundat. Cf. s c o ş t.e^l VjŞ)‘ ’. Scoaterea eopiluluî gin baie cere multă grijă. (i. V. I. Determinare â.Unei fiinţe să părăsească ’iocul q (circumscris) din incinta In care se află.' -’Cf.'.ş cjj'Ă't# (V 1). Cf. alexi, w. Q Scoaterea calului 'din grajd, j 2. Ridicare a uriur obiect sau a miei fiinţe în ve- derea transportării âcestora. Cf: şcoat-e (î 3). Scoaterea bolnavului pe targă este oblîgdton& la ! anumite boli. .... i 3. Determinare a unei perso.ane ş^u a unui grup,di;, persoane să ,se deplaseze de Ia'■ţpc.|il?încaTre la un altul, In vederea unfei actiyjtftii. Cf. s c.d'a.t e (V 4). Lecţia a îricepul cu scoaterea'‘fHeSil'dr'lăfia))l£- 4. îndepărtare a unei persoane dintr-o slujbă, demj uitate etc.; concediere, demitere, destituire, eliberare1. Cf. scoate «V 6). Cind erai la putere, ai ctştigat un proces nedrept prin ordinul ce ai dat judecătorilor, cmeninţlndu-i■ cu scoaterea, bolintinbanu, o. 445, cf. DL, M. D. ENC., DEX. . , . VI. 1. Orientare şi deplasare a unora din părţile corpului către exteHor. Cf. scoate (Vl 2). Este interzisă scoaterea capului pe geamul trenului In mers-- 2. Realizare a unui lucru inexistent pînă atunci, creare, născocire (1), inventa r:e; punere în circulaţie a linor lucruri inexacte (defăimătoare), născocire (S), inventare, scornire (4). Cf. scoate (VI 5). Cf. tdrg, scriban, d., »l, dm! □ Concurenţa i-a obligat la scoaterea unui nou tip de aparat. Se ocupă măi ales cu scoaterea vorbelor. 3. (Rar; despre bani, hîrtie-monedă) Emitere şi punere în circulaţie. Cf. scoate (VI 6). Scoaterea ■ banilor falşi este pedepsită de lege. 4. Elaborare a unei lucrări In vederea publicării. Cf. scoate (Vl 8). Cf. m. d. enc. a Pentru scoaterea ‘ unei noi ediţii, trebuie pus la punct manuscrisul! — Pl.: scoateri. — V. scoate. SCOÂVĂ s. f. v. seoabfii. SCOB1 s. n. v. s«oflbăl. SCOH2 s n y. $eoab&2. 5 SCOHÂCI1 s. m. (Iţit.; regional) Scobar1 (11) (Chon-droslomp nasus) (Tătârăşti — Gheorghe Gheorghiu-Dej). Cf. graiul, i, '502. Mai haliri şi o eofl dl vin, ’ dar. .. tş adusărî aminti, inainti di a st pomi la maşi, cf n-au scobaSi. ib. — Pl. : scobaci.. — De la scotatf, cu schimbare de suf. H < SCOfiACP, -CE adj., (Regional; despre lemnul»de lucru) Care este puţin curbat sau care are mai multe noduri, multe asperităţi pe suprafaţă (Stâneşti -* Curtea de Argeş), l. rom. 1959, nr. 3, 07. Lemnn ăsta e scobaci, hu e bun dă şi 13. ib. — Pl.': scobaci, -cs. ! — ScobU -)- SUf, _aci-, ■ .. SCOBÂ1 ş. m, (iiit; ţ regional, mai ales în Mold.) Scobar1 (I 1) (Chondrostoma nasus). Se găseşte mare mulţime de peşte mic, şi anume... cosac,platici, butoi, seobai. i. ionescu, m. 93. Scobaia. . . rar... trece de ■la apele de ţeară la cele de munte, marian, ins, 67, cf, antipa, r. i. 193, tdrg. Scobclrtti (scobai şi podeţ în Moldova. ..) are acelaşi colbrit şi fbrtită eă foăcuL ATILA, P. 236, Cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, Di U., cade. în rîuri. . . mreana, scobăiiil, havatul şi şalăul se apără cu viclenie, sadoveanu, o. xx, 83. Mulţi ckăşeni.. . din Piatra pleacă... la plraiele din susul Bistriţei. . . după scobai. enc. agr. v, 344, cf. scri-kan, d. Seobaii, în timpul reproducerii,. .. au un soi de „erupţie cutanată“. băcescu, p. 150, cf, h i 237, x 21, 45, 76, 141, 276, 505, 538, xii 281, 288, 301, ţ alr i 1 746/402, 418, 600. <> Scobai de cîrmă = nume şMat unor scobari1 (I 1) mai mari, care conduc bancurile de scobari1 în migraţiile lor. Cf. băcescu, p. 150. .--- Pl.: scobai. — Şi: seobâie (pl. scobăi, marian, ins. 57) s. f. — De la scobari, cu schimbare de suf. Cf. ser. s k o b a 1 j. SCOBÂIE s. f. v. seobai. . SCOBAR1 ş. m. (Iht.) I. 1. Peşte teleostean de rlu din familia ciprinidelor, lung de 25 — 30 cm, cu corpul alungit, acoperit cu solzi osoşi, de culoare verde-măs-lihie pe spate şi argintie pe laturi, cu botul conic şi cu maxilarul superior mult ieşit în afară, care trăieşte In grupuri mari, mai ales în apele din regiunile de dealuri; (regional) scobai, scobaci1, morun2 (3), pod3, podeţ (4), poduţ1, maţe-negre (v. maţi 2) (Chon-dtostoma nasus). Cf. lb, i. golescu, c., iser, polizu. Pescarii... pescuiesc... plevuşcă, belghiţă, scobar. baronzi, ap. călinescu, s. c. l. 115, cf. cihac, ii, 332, iJdrf, gheţie, r. M., şăineanu2. Scobarul preferă apa mai limpede a rîurilor noastre, antipa, f. i. 192, cf. tdrg, păcală, m. r. 32. Scobarul, fiind un peşte de fiind, trăieşte la un loc cu mreana. atila, p. 236. ' Prin-deqm eleni şi scobari. al lupului, p. g. 85, cf. cade. Scobarul aduce la înfăţişare cu cleanul, simionescu, f. R. 213. Scobarul este unul din cei mai răspîndiţi peşti din apele noastre. enc. agr., cf. scriban, d., băcescu, p. 52. Pînă la asfinţitul soarelui se aleseră cu. . . nouăsprezece scobari. beniuc, m. c. i, 495, cf. ltr2, der. Locurile în care poate fi prins scobarul sini destul de uşor de găsit. vîn. pesc. aprilie 1962, 6. In apele mai miei, în care trăieşte scobarul, îşi duce viaţa şi Qlietrarul. ap 88, cf. 96, h v 355, ix 42, xvii 7, 309, xviii 261, 287, vîrcol, v. 99, alr i 1 746/75, ,79, 87, 122, 249, 805. 2. (In dicţionarele din trecuţ) Mreană (Barbus barbus). Cf. valian, v., barcianu, v., alexi, w, 3. (Şi, adjectival, in sintagma niselru scobar, atila, p. 414) Varietate, dc nisetru caracterizată prin numărul mare de plăci cornoase care li acoperă, corpul. Of. antipa, p. 790. Această varietate e foarte bine cunoscută de pescarii noştri care, din cauza... mulţimii scutelelor (scoabelor), o numesc scobar. id. f. h. 260, cf.' atila, p. 414, cade, enc. agr. II. (Omit.; regional) 1. Pescărel (II 1 b) (Cinelus eindus) (Muşca — Cimpeni). Cf. băcescu, păs. 323. âţobarii se bagă pe sub apă. id. ib. 2. Lăstun-de-mal (Riparia rtparia) (Drăgăneşti — Olt).. Cf. băcescu, păs. 152, 440. III. (Bot.; regional) Nume dat măceşului (1) după fructificare (Secăşeni — Oraviţa). Cf. alr sn mn iii h 630/29. — Pl.: scobari. 1 ~ Cf. rom. scoabă1, scobi1, bg. eftoCap. SCOBÂR2 s, n. 1. (Regional) Unealtă formată dintr-un cilindru tăios de oţel, fixat pe un mtner de lemn, folosită în dogărie, pentru curăţirea şi nete. 37»9 SCOBĂIEŞ 426 - zirea interiorului vaselor mici de lemn; (regional) ■zglrci (Ciocăneşti —Vatra Dornei). Cf. alrii*6 695/365. 2. Capră alcătuită dintr-o bucată de lemn rezemată pe patru picioare şi echipată cu dinţi de lemn, Intre care se fixează 8 — 10 şindrile în vederea executării ‘ulucelor, folosită In ihdustria ţărănească. Cfl lţr2. — PI.: scoabe. .. .— Scoalui1 + suf. -av. . iŞCOBĂUJŞ -.s. m, (Iht.; regional) Scobărei (Gheor-glie Gheorghiu-Dej). graiul, i, 431. .Iesie-n apa iciu pieşte fiic: mor ne, gîriţ şî. . . ■ scobăieş. ib. .... — Pronunţat: -bă-ieş. — PI,: scobăieşi. ' — Scbbai -f. suf. -aş. SCOBĂREI. s. m. (Iht.)!t>infinutiv al lui s c o'b a r1 (1 1); (regional) scobăieş. îi putem hrăni [pe păstrăvi] mai mult cu albitură măruntă sau cu scobărei. atila, p. 166. ' — PI.: scobărei. — Scobar1 -f suf. -el. SCOBĂRl vb. IV v. sco^or). SCOBEÂRDĂ s. f. v. scotiirdă. 'SCOBELI vb. IV v.’-'SCorbeH. SCOBELT'L'IÎRĂ s! f. v. scollielitiuâ. .. ŞCOBERDĂ vb. I v. scovirda. SCOIÎERDĂREs f. v. scovîrdare. SCOBERDÂT, -Ă adj. v. scovîcdnt. scoşii vb! IV. i. T r a îi'z. (Folosit şi ? b s o l.) 1. (Complementul indică suprafaţa unor materiale dure) A face, a .eXeCuta (mici) ădîncituri, şanţuri, ,prest&turi etc., cu ajutorul unor instrumente cu vîrful ascuţit,, prin batere, prin mijloace chimice etc., pentru a da materialului un anumit aspect''(finit, utilitar, artistic). V. săpa (9). Să idî şi doo pietri' de onihinos şi scobeaşte intr-inse numele fiilor lu Israii. po '271/5* cf. budai-deleanu, lex., lb, i. 'GOLESfcU, q„.VALiAN;"v. Cea di.nlţi măiestrie a tipări icoane sau cărji prin table de lemn, în care se află literele scobite, nemişcătoare! fm ji.lâ’41^, 22/17, cf. iser, polizu, alexi, W., RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRLBĂN, ,D; ACUl de SCObit în lemn al artistului grafic. arghezi, b. 47. Cile foi ale EvanfîKeivei,de:-'lti‘JT0bn;'cu .'tiparele scobite-n lemn de păr,' ieşeau din tipografia mînăstini? id. s. vi, 16. .(R:e f 1. p a $t) JBălţile sînt iimelte. cuicare se scobeşte,, . . •încnestează, găureşte,i. strunjează. şi sculptează lemnul, i. vwolzan, u- 23,v,<$>. (Tiehn.) .*Maşină „de scobiţi~ maşină2uheal:tă vfolosită pentru efectuarea de scebiţuri (IU) >cu secţiune dreptunghiulară, in piese de lemn, prin intermediul - unei dălţi cp .mişcare, principală rectilinie, alternativă. .Gt ltr?. ^:.iSpec, ..(Rar)-A jşprijeli. (1)>. Cojiţii ceilalţi.. >. scobesc .băncile, .cu ţufi-/aşe/e^CARAeiALE, a. -ii, .30,9,.:;!Sqoscse ,~>,ufiiul şah, cu pr.ăsele de sidef şi scobea .gcu'Ş.ţit. barbu,.. _g. 72. & Spşc, (Astăzi rar)  sculpta {1.2), Intru toată măiestriei..’. pietri a scobi, ţtot •'30Q/î'7. "'Statuie' de marmură, scobite chiar de ăcet'vestît 'Canova. "golescu, -î. -ÎBO; âf.- vXElA-Nj -v. Să scobesc statua' împărătesei, fm -(1845),■ 38 62/23, cf. gxha'c,.n~ 332. iŞi^scoate 'Scobind, din marmur-o vie făptură, coşbuc, ae. 127, cf, alexi, w. Un moşneag. ... mi-a descuiat uşa ie*ttt-intrmeş -scobită în ‘lemn1 plastici arghezi, b. 35. Totul ;e. scobii şi cioplii în piatră, vinea, l. ii, 102. La firide. . . la-lianii scobea figiiri d’e sfinţi, barbu, g. 172.-Se:suiă pe schele. .. ţinin'ă'în miini misirii ujoitre şi dSlţi-de-.scobit piatra, id. ib. , 2. S;p e c. (Complementul: indică materiale dure) A scoate porţiuni'de pe una dintre suprafeţele de prelucrat, pătrunzlnd (cit mai) adine In interior, pentru a da materialului o formă concavă; p. e x t. (complementul indică obiecte dure executate) a realiza prin tăiere, prin aşchiere etc. in formă cpncavă. O luntre {[intru un lemn scobită, şincai, hr. i, 217/24. .A scobi adică a săpa cu dalta un lemn, o piatră, spre a o face găvănalu. i. golescu, c. Singurul lor mijloc de comu-nicaţiune sîriţ nişte .luntri scobite , din butuci, hasdeu, i. c. i, 173! Jiul curge ca pe un jgheab scobit in stînei. vlahuţă, o. a. ii, 136. A scobi ţînguri. şăineanu2. Bărci indigene făcute clin trunchiuri ' de copaci scobite. pXrvan, g. 47, cf. :resmeriţă, d., cade. Ştia. . .■ că [banca]' e scobită într-vn trunchi întreg, culcai, c. petrescu, î. i, 146. Scobeşte coueţile cele mai mari care s-au văzat pe ,lumea asta. sadoveanu,, .o. xii, 438. ■Prin jgheabul subţire, anume scobit de păstori, Oltul soseşte în lume. bogza, c. o. 84. [Lingurarul şi calfele] scobeau lemne şi le încondeiau cu un cui înroşit în foc. pas, z. i:,.159. O R ell. p as.Jn pluti, se scobeşte luntrea pescarului cu plasa de mpstiş.ifi ' arghezi, s. xvni, 112. -41 R ef 1. F i g. (Rar; despre obraz) A lua o formă concavă, suptă. Obrazul turcului cu ciubucul In gură se scobeşte de puterea sorbiturii, teodoreanu, m. u. 93. 3. (Complementul indică materiale de obicei dure) A face o gaură, o scobitură (lt 1 ji; p. e x t. a face să fie gol .pe diMăujitru prin'ejtlcutare de scobituri (repetate); a găuri.' După ce le vei cura de coajă, să le scofieşli [fructele] despre vîrf, să ’le scoţi miezul. mÎn-cările, 40/12,1 cf. bUdai-dele.vnu, lex., lb. Un copacul care să-l 'pbaiă scobi în mijloci’ dhăghici, R. 143/8. Au scobit mulţi coconari şi i-aii umplut cu smoală (Începutul seCî’î-XVIIl). mag.-ist. iv, 132/15, cf.-iSER. Taie, Ciopleşte, străpunge,,. . scobeşte o bucală de oţel. ghIca, c. e. i, 64. Găseşte un buştihan putregăios, 11 scobeşte cu . ce poale şiri face urdiniş, creangă, o. 106, cf. resmeriţX, d. .Am scobit o bucală de lemn; am făcut .o iborlălln lemn. Com..marian. munte să ,sui«, D-un brad. că tăia Şi el mi-l scobea, balade, i, ,396. <0 (R ef 1. pa s.) .Se aleg roşii tari. S,e> laie un .capac, se scobesc, s. marian, c. b. 19.. ^ (Despi-e agenţi fizici) A distruge prinlibo acţiune- lentă şi indelungata. de adin.cire, de săpare. V. r o a d e1. (4).,. m 1 jj c a (5). Cu. faţa, zbîrcilăica o- sjîncă buhavă şi scobită de piraie. eminescu, p. l. 6.. Eu vă şărul, păreţi străbuni, Pe varul vosl scobit de ploaie, goga, p. 22. Slufişuri şi dumbrăvi care pogo'itră pînă în "prfypasife. . . mereu scobite de "torente.' galaction, '6. 344.1 + (Regional; desjre păsări; complementul indică fructe) A ciuguli. Com. din voiniceni — tîrcu mureş. + P. ex t. (învechit şi regional; complementul indji.că elemente componente ale unui ansamblu) A scoate, a desprinde, a disloca din locul unde se află fixat, cu ajutorul a ceva ascuţit. Să apucară de el. . . şi-i scobiră ochii. BIBLIA (1688), 1871/9, cf. ALiîxij W. Scobeau ;cu jungherele nestematele din coroanele sfinţilor, voiculescu, p. i, 198. Cu cuţitul l-oi sţob.i .pin crierii capului. şez. i, 117. De multe ori clonţul corbului şi a vulturului ochiul vulpei s-au vădzut .scobindt(= adeseori cel care luptă pe .faţă' reuşeşte Ji'a’''ţf'o'boir4 pe cel vi'cleaii)' Cf. CANTEiifîR, i. IV r,; 59, zanne, ivi, 438..'+ (Prin estul TranSilv. şi prin sudul Mbld.; cu complementul „alu-îi'e") A ' dezghioca (cu' ajutorul cuţitiilui). alr -ii 6 090/235, 605. 4. (Complementul indică gropi, şanţuri, excavaţii etc. sau, p." e’x t.V'îefin'stTucţil care «implică săpături) A face, a executa, a realiza prin dislocarea şi scoaterea unui.-yolpm...de .'părniţvt, ..de roci eţc.. V. $ăg>-a;(6).. ■,Cf. bui),ai-di;i.eanu;, ^ex.. Puse de . scobi Intr-un munte de ;:cremen-e, c^ţ.er.cf'.acolo., -un sălaş, ispi-rescu, u,. .116. SedbiKln ■pîriUctle acelui munte o mulţime de cămări şi cămăruţe, id. ib. Vestita bishicuţă scobită în inima unei stînei. vlahuţă, s. a. iii, 277. Omul spintecă munţii şi scobeşte tuneluri, brătescu-voineştt,. p. 200. 3769 SCOBIIt- 421 SCOBITOR: Şi-n adăpostul mic, scobit tri gheaţă,..,.. Arde-un foc de spirt denaturat, topîrceanu, o., a. i, 134.. Tot di-, torul acesta... va fi scobit şi puţul din. poarta cimitirului. i. botez, b. i, 33. Satul. . . Părea bîrlog sălbatic scobit in cremeni, voiculescu, poezii, i, 12. A scobii o groapă cu hîrleţul lai de alpinist, dedesuptii.l gardului, arghezi, s. vii, 45. Pe .partea cealaltă,; intr-o cameră la fel scobită In peretele galeriei, se află ,grajdul cailor, bogza, v. j. 84. M-am gîndit să. scobim patru bordeie■ mari. stancu, ş. 309. Hai ! Scobiţi o' groapă şi puneţi o cruce, beniuc, v..-. 52. Se strecura în gaura pe care o stobise în poala gorganului, v. rom. ianuarie 1965, 31;. <0> R ef 1. p a s. într-un perete. .... s-au: scobit direct în piatră camere suprapuse, ralea, ş. t. i, 322. + R e l 1. F i g. (Rar) A se adinei, a se căsca,, a se deschide- Din dricul acesta încodrit, valea.fi se scobeşte în faţă. adam,.r. .41. Pe o streaşină de piatră, într-un părete de stîncă, se scobea o peşteră, voiculescu, p. i, 161. Adine .sub noi se scobea găvanul unei văi cu pereţii cocliţi de păduri. . id. ib. ii; VI- II. 1. Intranz: (Despre fiinţe) A introduce In ceva lin obiect, un dispozitiv, un organ etc. ascuţit pentru a găsi, pentru a constata, pentru a scoate. V. scormoni, s c o'c i o r î', s c u r in a, r 1 c i i. Cf. budai-deleanu, lex. Şacalul şi cu fiii superbei En-gliteri Au împărţit rămasul acestor oseminte Scobind, în negre seri. bolinţineanu,- :o.; 232, cf. al^xi, .\v., resmeriţă, T>. După trei palme de săpătură, tirnăcopal izbi ca într-o oală.-. . Lăsă tîrnăcopul şi scobi cu cuţitul. galaqtion, o. 149, cf. dl. Puse mîna pe o furcă şi scobi în fîn, curios dacă nu l-au pătruns ploile din primăvară. T. popovici, s. 151, cf. dm, alr i 998/360. + Refl. (Familiar; despre oameni) ■ A-. se scotoci. (1) (in .buzunar, în portofel etc.).. L-am văzut pe omul mea într-un. colţ: se scobea, de parale, brătescu-voi-neşti, p. 201. Mulţi văzuseră nplecală asupra , nasului lor carabina, banditului. Se. scobiseră şi puseseră jos-preţul răscumpărării, sadoveanu, o, x-vj, 110. .<$> Tra.n.z.. A.-scobi, bani în pungă, resmeriţă,. d. .. 2. T r an z: (Rar) A rîcîi1 (2) sau a xăzui (1) pentru a. curăţa, pentru a desfunda. Cf: budai-deleanu,. lex. Un condei cu care tocma aciim ne scobirăm, pipeu em (1841), 251//15, cf. resmeriţă, d. Prin toate-casele pe unde se duce, scobeşte vatra, scobeşte mai aleş ţesliil, care. e scorojit -de flăcări, stancu, . D.. .223. ............ 3. R ef 1. (Rar) A se scărpina :(1). Se scobi cu coada condeiului după ureche., c. petrescu,. !. i, 108. •4. Refl. şi t-i'a n zV A-şi' introcfuce degetele saiu.. un obiect (ascuţit, subţire)"fii'- nas; in gută, în ureclii (pentru a curăţa, pentru a înlătura'senzaţia-' de' ffiin-cărime etc:). Vedeăm pre ci'neva s'cobindu-şi dinţii, cu.ciiţilul, bărac, t. 74/12, cf’ Iser. Tu eşti Diiţu" ab lui Ene?, întreba el scobindu-se câni obosit'in 'nas: slavici, n. ii,: 330: Nuie mai. -.scobi în nas ! -Ibac.albaşa, s. a. I, 57, :ct.'DDKP, alexi, 'wv- Se scobi.intr-o: măsea.. DUNĂREAN U, CH. 166, Cf. TDRG, RESMERIŢĂ, fi..;, CADE» Stai frumos la masă. . . ; nu le- scobi. în nas.-WBitRSAM'V,-nuv: 245. Se scqbea în-dinţi scuipînd. resturile, în-. farfurie: e. P-^trescu, î. i, 92. Fusese observat de revizor scobindu-se în măsele cu degetul.; pas, l. i,.:25. Să nu te scobeşti cu acul în dinii, candrea, f. 97. Mi-am scobit dinţii. Com. marian. N-are după ce . bea apă şi el se scobeşte în măsele, zanne, p. iii,-. 448. <0 JŞ..X p r. (Refl.) Cît te-ai scobi în măsea ori cit le scobcşti sau (intranz:) ptnă scobeşti în(U-u4); (linte .= (foarte) repede. Cf. pann, p.. „v, i,. 91/15,,. zanne, ,p, n, 116, 268, tdrg, cade. (R e f.1.) Scobeşţe-te în dinţi!, se spune ironic, cind nu. poţi dobindi eeya. Credeţi c-a avut fata parte să guste vro una? Nu. . . Ş-alunci. . . scobcşle-le, fala babei, în dinii! creangă,, v: 294, cf. zanne, p. ii, 116. (Tranz.; regional) A-.şi scobi dinţii cu cineva = a- vorbi pe cineva de rău. Şă-i spui. . . să nu-şi scobească dinţii cu -mine c-a da de dracul. Com. din vtcovu-de sus--~RXD&tJ}*;.,. — Prez. ind.: scobesf, V. spoabiV, ŞCOBÎ2 vb. IV v. scopU. SCOBICE s. f. (Prin Ban.) Măceaşă (1) (mică)s Cf- cade, viciu,, s. gl. Cînd.- sînt..,rpulie şcob.icclff . e iarnă grea,, l. cosTiţrj gr. bă». i.79, cf., alrm sn n h, 436. — Pl.: scobicele. — Scoabă1 -f suf. -icea. SC6BINĂ s. f. v. srodină. SCOB1NOS, -OÂSĂ adj. (învechit, rar; despre obiecte) Gol (pe dinăuntru). Prăjinile. :...' le' puse în verigile den coastele oltariului, cam cu-aceea-să-l poarte şi-l feace scobinoş denlontm.. po ,3.07/20. . — Pl.: scobinoşi, -oase, — Cf. s e. o b il. SCOBÎRE s. f. Acţiunea de a (s e) ş c o b i1 şi re-' zultatul ei. 1. Cf. scobi1 (I 1, 2). Cf, budai-deleanu, lex., i. golescu, c. Scobirea în aramă, titulele cărţilor şi tipărirea cu aur sînt lucru italiahilor. fm (184-1), 101/32, cf. polizu, ddrf. Din ce în ce mai mult şe dezvoltă ideea. . . s'cobirii interioare a masei de metaf. pârvan,: g. 339. La scobirea manuală se folosesc scule cu un singur tăiş, de exemplu' dălţi. . . (c’înd operaţia-se numeşte scobire cu dalta), ltr2. 2. Cf. scobi1 (I 4). Cf. budai-deleanu, lex.,,. polizu, ddrf. în partea aleasă de ei pentru scobirea adăposturilor., povîrnişul nu era străbătut de fire de apă. stancu, ş. 316. + S p e c. (Min.). Havare. CfŢ mdt. Lucrare de. scobire executată în zăcămînt cu ajutorul ,uneltelor de mină, al ciapanelor de abataj sau al maşinilor -de. havaţ. dp 601, .cf. ltr2..-4-. (Rar;., concretizat) Porţiune (concavă) a unei forme de. relief situată, la un. nivel mai. jos deelt regiujiile .înconjurătoare. Podişul din f(iţa.melci.e ca o bucală dc pişi.,. atU. de. dulce e scobirea din mijloc. Q.piiL. petrescu, u. ■ n. 351. :3. (învechit) Cf- s c o b i1 (II 4)Durerea- de dinţi uinc. . . din adesea zg-ă.pcelirea şi■ scopirea tor şi- din frecarea multă-cu pulberi de tţinţi: cohnea, e. i,. 112/10... O ;(Prin lărgirea sensului) [Gilcilej după gasţ sînt. mai mici, dar sc.o,birea lor este cu- leşinătoare- dureri de tetan. episcupescu, practica, ,455/28,. : ■ — Pl.: scObiri. - — V. scobii. SCOBIŢI s. n. Faptul de. a s.c o b-i1; s-.p e c.. (lnve-chi^ sculptat1., Cf.. budai-deleanu, lex. Şcoală pentru scobitul în piatră, golescu,: t.. 138, cf.: gade,. gontrit boţii, ii, 20. ...... V. .senilii. : ■ SCOBli2, -A- adj- Care prezintă o scobitură (l-l), cu aspect de scobitură; de formă . adincită, concavă.. C1--CADE, M-. D... ENC., DEX, .. .. . < — Pl.: scobiţi, -le. . ...... ... V. scobit. SCOBÎT3, -Ă adj., s. m. v. şcopit^. SCOBITdH, -OÂRE adj., subst. I. Adj. (Rar) Care scobeşte1. Cf. burai-deleanu, lex. - ■ ■j..-.-. ■Ti: Subst. 1. S. m. (învechit) Cioplitor*, soulptor;-grăvor. Cf: ’anON. :car-.>s- budai-deleanu, lex. Intrînd îrilr-o boltă a unui cioplitori sau-scobitori dc lemn. . ., au aflat un cap de lemn'foarte cu măiestrie lucrat. ţichinde-al, f. 62/12. Mormîntul arhiducesii Cristinii.. . . făcut de vrednicul de laudă şi. pomenirej scobilqrul de piatră CanoOQ. golescu, î.. 28, cf, lb, valian, v, Nu e-nici,-pictor, nici muzicant, nici arhitect,, nici scobitor, ci xiînsul. face a .înflori toate arţile.. fm (1845,),. 2082/2. Scobitor. . . de figuri, pauzei, cf. ..ddrf, barcianu. ALEXI, W., ŞĂlNpANV2, RESMERIŢĂ, P-, SCRIBAN,.D., DM, 3778 SCOBITURĂ — 422 — SCOBÎRLĂI 2. S. î. (Omit.; prin sud-vestul Munt. şi pVin Vestul Transilv.) Ciocănitoare (Picus). Cf. alr i 1 028/65-Ş 898. UI. Subst. 1. Subst. Nume dat unor unelte tăioase de oţel, cu tăişul de diferite forrrxi, utilitate in sculptură sau in diverse lucrări de dulgherie, dogăfie, fierărie (pentru scobit1): a) S. f. şi (rar) n. (în dicţionarele din trecut) Daltă. Cf. BUDAI-DgLfcANU, LEX., LB, I. GOLESCU, C., VALÎ^N, V., ISfcR, POLIZU, CIHAC, II, 332j DDRF, BĂRCI ANU, ALEXI, W., ŞĂINEANtj2, RESMERIŢĂ, D., SCRIB AN, D. b) S. f. (Regional) Ghiu (de dogărie, de rOtărie) (Poiana Sibiului — Sebeş). Cf. alr ii 6 678/130. e) S. n. (Regional) Teslă (1) (Briheni — Dr. Petru Groza). CI. teaha, c. n. 264. d) S. m. (Prin nord-estul Munt., prin vestul Mold. şi prin nord-vestul Olt.) Lămbuitor (de dulgherie). Cf. h x 69, xii 227, cHiist. n 239/44. e) S. f. (Regional) Cuţitoaie (a potcovarului) (Giur-geni — Hîrşova). Cf. alrm sn i h 354/705. 2. S. f. şi (rar) m. Beţişor foarte subţire (de lemn, os, material plastic etc.), ascuţit la unul dintre Capete, folosit la scoaterea resturilor alimentare dintre dinţi sau, unepri, pentru a înlocui furculiţa la mincat; (regional) scohaci. Cf. anon. car., lb, i. golescu, c., iser, polizu- Mănirică de-un sfan( şi face gură de-un galben. . . ; strică pe ţoală ziua zece scobitori. alEcsan- . DRI, T. 736, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂlJiJiANU2. Scoate rămăşiţele alimentare de printre dinţi. . . Pe cit să poate să nu să întrebuinţeze Scobitori de rnetal. bianu, d. s., cf. tdrg. li puse tn portofel vreo, două scobitori, căci se putea. . . să guste cîte ceva cu pridimii. gÎrleanu, N. 78,' cf. RESMERIŢĂ, D., NICA, L. vA||pi. 220, CADE. fin Sfert de cozonac cu nucă Şi-d scolfitoare-nfiptă-n el. minulescu, v. 190. Şi-a ales o scâliitoare. a pus-o intre dinţi, camil petrescu, u. n. 191.Îjhfipsese scobitori din fabricaţie proprie: aşchii rotunţite cu cuţitul. c. petrescu, î. i, 275, cf. id. c. v.' 64-|mese erau multe farfurioare cu scobitori, i.. botez, şef. 97. Măsline, salam, sardele, scobitori, brăescu, o. a. i{ are subţiri de rtiăr şi, cu o scobitoare, le introduce^'- in paharul de vin. călinescu, b. i. 110. A'; s-a serotţ^Itto măslină înfiptă în scobitoare, stancu, r. a. !,'$©.• Se scobea eu degetul în măsele aşteptînd felul al ŞiIa o scobitoare, mă bădărane! pas, l. ii, ţîŞ. Scoale de sub o sarma o scobitoare, preda,r. 431, [Scrum- biile] se fac sul eu pielea in afară şi s,e!ţf^ază cu o scobitoare, s. marin, c. b. 20. Cu un ac m'tt.ţipro , -,au cu o scobitoare, se scot seminţele, id. ib. 3Q9|ief'. m. d. enc., dex. A da flămîndului scobiloan zanjse, p iii, 555. <0> F i g. Scobitoarea privirii lui cucomvMijfanachi. teodoreanu, m. iii, 120. + Epitet pentru ur) om extrem de slab, scheletic. - ■ '■rs - 3. S n. (Regional) Bucată de piatra -sau -.ţie fier pusă pe vatra ţărănească, sub lemne, pcjnţru ca, ridi-cîndu-le uşor, să ardă mai bine (Bră^'şilj’ul de Jos — Oraviţa). chest. ii 336/8. ..j — PI.: scobitori, -oare. - "t- — Scobii suf, -(or, SCOBITURĂ s. f. I. 1. Scobife (1). Cf. anqk. car., budai-deleanu, LEX,, I. golescu, c., poi.izu, ddrp, barcianu, alexi, w., cade. + Spec. (Concretizat) Ceea ce a fost luat afară, scos, indepârtţţt prin sco-bire. Scobitura ce vei scoate din ei o : ţoacă mă tu ni. mîngările, 60/14, cf. cade. . 2. (Min.; rar) Excavaţie, excavare;' havare.l Cf. BUDAI-DELEANU, lex., ddrp, BARCIANtî, ALEXI,’. \V., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ* D., SCRIBAN, D.,- MPT.ÎDM. + (Concretizat) Făgaş orizontal sau paralel cu stţ-ati-Cicaţia unui zăcâmînt, obţinut prin havare, Cf. >idT, -ţTfti ’pîtţ. ' ' ‘ ................. ! : II. (Concretizat) 1. Loc scobit pe ' o suprafaţă, intr-un material, .sau înţr-un corp (dur), (regional) scxilbă; parte scobită a unui Obiect, a unui corp etc. V. eresţăturâ, dăltuitură, e i o p 1 î-fXr 3, a d î n c i t ii r ă, gaurl; şanţ, s ă p ă-ţ u r ă. * Scobiturile gemănărilor [lă ţa?). • dam£, T. 9. Dăruiturile se ţiai numesc creste, găuri ţau scobituri. ţ>AMFiLE, i. c. 130. f Murmurul surd]'Ce se aude cînd cineok *apropie la ureche scobitura unei scoici, ap. TDJSG. tn cazul pieselor ’di. fofmi. mai complicate.. ., scdbiturile na se pot obţine dcitl" prin tăierea materialului. io a novici, temn. 112.' Irnl pune' pe scobitura pup'itrului un fd'arte frumos' cteiotL prBda, i. 85. Scobitură la suprafaţa unei' ptişâ- sau ’-’tf-iinui. material, efectuată cu dălta. 1/nAvi, 21. JH-epeliţă, o. scobitură In pia-trk invîrtiloare [a morii] ; aci efid-b'oqbete din coş. h iv 145. Scoatem apă eu ciutura!o răslurtiSmiti «Miluţă [a jgheabului]: -STANCU, d. 2-48. ■ Scobitură, .{adică] jgheabul i'n icare sc îmbucă şihdrilele '-una' întMalta. ■ chest. ii 240/44. + (învechit) Sculptură (1:); îbşşorelief; gravură.-.S'-au aflat lespezi de piarmură. cu- scobituri peţdînsefc în r.elievuri, înfăţoşifoare de ţşsboyicle ci au avut romanii, fm (1838), 9&/16,- cf. vaj.ian, v., res-Meriţă, d. 4 Sp e c. (Rar) fjăscţ-pială. Nodul gitului i st ridita şi seobora în scobitura ■■gulerului lari/, brăescu, a. 55. • -■ ■ 2. Spec. (Rar) Nişă (1:); firidă; O biserică in care o scobitură din pronaosul paraclisului este arătată ca „altarul papistăşesc- al 'soţiei., .lu'i Negru Vodă". xenopol, i. R. iii, 19. î.ritr-o scobitură; în 1perete ardea o candelă. Şăineanu2- + (Min.)' Nijă (4); galerie. lnlrlnd pe gttra băii te .conducea în 'stjml. Corăbioarei gangul principal. . . în capătul dinspre răsărit ql acestuia răspundea-scobiturp "cea diii ikâlrtni. agîrbi-ceanu a. 190, cf. ltr2. + Gol praclicat intr-o construcţie (pentru «montarea â ceva). Petrecea' zile întregi în şţobilura unei ferestre; pe:care orineoriju-ra, tn semi- Aalea, s. -183. 4 4Ş. ''(Rar) î!Şcorbură (1). Un copac deşert văzuse şi difi&şdbrburăii zburînd gărgăuni..., Şuflecîndu-şi tqre i&jfji; o sloboade tncetinel1 Hrept: tn tjos tn scobitură. contemporanul, î, 803. • ‘ 1 ■ • 47'Formă de relief cu şspect fcpncav, scobit, de gatjjjp, de adincitură ete. ’ÂV oprim’ citevă minute la (ifkiiavoda, port aşezat tri scobituri malului" drept. vjMSgţiii, R. P. 37. Găsii cu cale să-ini aşez Irr scobitura stincii larhatul meu întftg. hogaş, m. n. 162. Zărise într-o scobitură qtţâpoştilă,:. ,a malului trupul gol al lui Dinu. teopob^anu, u. q.- »29. [Păstrăvul] il încolţeau sub un bolovan ori. tntrr'o scobitură, voi-culfscu, p. i, 9. Mănăsiţrea-Secustq singuratică într-o scobitură a muntelui. saDove^nu, o. ţv, '147. Iapa se ascunse.se tntr-o scobitură 4e î^iera, l. b. 161. 5. (Rar) Urmă adincită lăsată pe Suprafaţa pămîn-tului de. ceva. în urma ngqtfrf ...Mmîneait semnele a trei paşi şi scobiturile pibiQîFuluî W^tisţnn,- care răscolea pămîntul umed, ca o ctiţiţă. s4ăp$î *• 81 • III. (Bot.; prin Ban.; l^*]»}.) "Mfceş (1) (Bosa canina). Cf. borza, d. 14^,-îk xviii-''138': ^ Măceaşă ... ;; SCOBÎBDÂT, -Ă adj. v. «KiovWat, ŞgOBţR^ĂI yb. ţV v. ş^oWrli, mi SCOBlRLĂU — 423 — SCOBORÎRE SCOBÎRLĂU s. 11. (Regional) „Gaură de fîn“ (Crihalma — Rupea), lexic reg. ii, 47. — PL: scobtrlaie. — De la seobirlăi. SCOBlRLÎ vb. IV. Xntrani. (Prin Transilv.) A scormoni (1); a scotoci. Cf. a ti i 1 Ş.co- bîrlesc pin cenuşi, alr sn v b 1 331/316, of- ţeăha, c. n. 264. — Prez. ind.: scobîrlese. — Si: seobirlăi vb. IV ale i 1 340/106. — Cf. scob î1. SCOBORÎŞ s. n. v. seoboriş. SCOBORt vb. IV. (In concurenţă cai e o bor I; de obicei in opoziţie cu s u i, u r c a) I. 1. I.n t'r a n i. şi refl. (Despre fiinţe, vehicule, etc.)  se deplasa de sus in jos, pe suprafaţa unei forme de relief,' pe un drum, pe o potecă aflate In pantă1, a se îndrepta tn jos (venind dintr-un loc mai ridicat.), Veni. ja vale; a coborî. Cf. lex. marş. 199. Coqsta,muntelui,■ pe care. . . trebuie să se scoboate, îi iuţeşte păsurile. descb. aşez. 58/9. Scoborîrăm. . . din uîrful acelui alăturat munte, pelimon, i. 95/3. AgaietJ,se scobora'u pe tapşan vitele greoaie şi sătule, vlahuţă, "s. a. II, 75. Trebuiesc să scoboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou. (Jîrleanu, n. 248. Se scoborî la pîi’4V-hogaş, dr. i, 27. Pe aceeaşi cărare, mâi repede deeţt ta urcaş, ne-am scoborît la trăsură, ibrăileanu, a.,.8ŞŞ. Stă şi ascultă., apoi scoboară prin alte poieni, s^fapi-veanu, o. xii, 436. □ Maşina scoboară i'iicet pe„ panta muntelui. <0 (Cu determinări tautologice ca „jos”, .,in vale", „la vale" etc.) Jat-o scoborţnd la vale, galbenă şî istovită, vlahuţă, s. a. i, 25. De pe coastă, pe sub ulmi, Se scoboară mieii-fi vale. cdşjbuc, P-. i, 157. Descălecat şi începurăm a scoborî la vale. HOGAŞ, M. n. 205. Scobori, bade, jos, let vale. doinş, 236. Scobpri cu oile-n vale, C-acolo-i bană mîncare. bîşlea, l. p. sf- ii, 72. Sui la deal, seobor la vale, Îs numakfijnei -văjjlaj^i< polc. mold. ii, 174. (Tranz.; compleBieiltaţl jncl'ţă drumul parcurs) Suirăm şi scoborîrărn . mai multe din aceste dealuri., pelimon, i. 46/22-, ardilemlpr scobora munţii spre a veni să. se ’ui Mihai Viteaţfil. ispirescu, m: ‘*ftvi§:;'ll urifiărqa ca ochii de cile ori suia şi scobotii.ed/areta. aîmMj.nv, n. 24, cf. 40. O (Deplasarea de sus qj jos sfc face pe verticală) Obicimţieşc, cînd să scobo.at-ă-'-m.ocjîă, de iipi ea dinşii merinde, regul. org. 5&)li^§un.bun -ra^ias fărînii subl eare-am să seobor. lesne*, vekş. 124. + A veni ori a se deplasa dintr-o regiune geişşr^flff mai Înaltă sau dinşpre' nord; p. gen e r. a.veni undeva din altă parte, a p,oborî. Să scoboară şi. nfpifli 4ţspre Ţara nemţească, ^eculce, l. 98. Pe sub seară scobp-rîm în salul Olănţşti. vlahuţă, o. a. 267. Ieşirăm creasta unui deal. lulos. . . Scoborîrăm în sat, trecfpd pîrăul. hogaş, dr. r, 8. ' 2. I n t r a n z şi r e f 1. A se da jos de undeva, de obicei păşind pe o scară; p. ext. a pune piciorul pe sol ori la niyelul solului, dîndurse jos dintr-un vehicul, de pe c£l etc.; a coborî. Andrei sţ scobora pe scara palatului, bălcescu, m. v. 3g2.. Dihaintea uşei. . . se lasă nişte trepte de pealră, pe care le urci şi scobori. pelimon, i. 75/10. Se scoboară din -pod, prinlr-un loc tainic, trei zîne foarte frumoase, crea^oă, o. 166. Vodă. . . se urcă pe pridvor. . . [şi apţ>\\: st scoboară tn scenă, davila, v. v. 185. &e ce nu descălecaţi niţel?... Pitache şi Năiţă găsesc că [hangiul) are dreptate.. . De aceea se scoboară, leagă dîrloşii cailor de cîte un slîlp şi se aşază la masă. bbătksou-voineşti, 1. 65. Se urcă în pod..., găsi secara..., o băgă în sac şi, scoborîndu-se, o dăsăffi. a&îrbiceanu, S. p. 109. Văzu mirii scoborîndu-se să se ducă la bişQrieă-gîrleanu, Kf. 181. Pe scara unui alb surţs hiiifUie M-am scoborît spre lacul. singuratic, al. PHiLiFpjpji, a. 38. Umanitatea primitivă abia' scoboiită clin ţojfâeii pădurilor seţulqrţ, LovtNE&eUj e, IV, 55. j3o$t Tranz. Să. se lase sărutată... Cifi fitşişi la scară sîrd. . . Dar i-a numărat ea bine Scobo-rîniţu-i! coşbuc, ,p. i, 202. Dădu să scoboare seara, dar iute o sui înapoi, căci Geoiana era cit pe ce să-l umfle în coarne, hogaş, dr.. ii, 96. N-âm făcut decît să iire şi să seobor scările, camil petrescu, p. 308. ’+ Tranz. (aet. A face, a obliga, a sili să se dea jos de undeva. Ataeaii... automobilele neguţătorilor... Ii scpborau la marginea şanţului. . . şi-i uşurau de lot ce aveau. sadoveanu, o. xii, 675. +Refl. şi tranz. (f a c t.) “F i g. A ajunge ori a face să ajungă, a (se) considera pe un loc mai jos într-o' ierarhie, într-o scară de Valori etc.; a (se) eoborî. V. 'degrada, înjosi. Dar cum? ... să mă seobor eu în ochii cucoanei Mqrietei, de. la treapta înaltă de turist la acea de simplu muritor? hogaş, dr. ii, 11. Auzi că-l ia şi cu „domnule şef", titlu care î se părea câ-l scoboară, pe ef, cogeamite plutonier vechi, rebreanu, r. i, 97. 3. Intranz. şi refl. A veni (mai) jos din zbor, a se deplasa (mai) jos prin atmosferă, în zbor; a se aşeza undeya venind de sus în zbor; a coborî. Scuturîndu-şi aripele, făcu un ocol larg, suind şi scobo-rînd prin aer. gîrleanu, l. 62. Repede se scobori de se 'aşeză pe. o tulpină de rozelă. id. N. 226. Tu zbori şi niciodată pe pămînt nu te scobori. al. philip.pide, a. 77. îngeri de-mi aflau, Jos se scoborau. teodo-rescu, p. p. 18, ef. rădulescu-codin, î. 359. Săraca turtureaua, . . . Nu bea apă limpejoară, Se scoboară şi-o tulboară. bîrlea, l. p. m. ii, 78. „4. „T r.a n z. (Complementul indică un obiect aiîr-•nat-ssau pils ufideva sus) A lua de la locul lui pentru a aşeza, a aduce mai jos pentru a utiliza etc., a da jos; a cobori. Se suie iute. în pod şi scoboară de acolo un'ţŞlijibei;.!ieu pene. creangă, o. 4. Nepotul a scoborît ijeămandanul~de pe dulap, teodoreanu,; c. b. 77. Scoborî din pod,un,braţ de ddage. dan, u. 179. + (Complementul indică fiinţe situate la o înălţime oarecare, într-o Încăpere etc.) A lua cu sine şi a duce jos; tranz. f act. a face să se dea jos. Atunce l-au scoborît în curte. . . de au şezut cătăva vreme acolo (sfîrşitul see. X-VIII). let. iii, 218. Te uită sus la grindă, jŞă-i o puică ş-un cocoş, Şi mi le scoboară jos. jarnîk bîrseanu, d. 456. II. Intranz şi refl. (Despre unele corpuri cereşti) -A se apropia de (ori sub) linia orizontului, la asfinţit; a coborî. V. apune, asfinţi. Soarele se scobora încet spre asfinţii, vlahuţă, ap. cade. M-am uitai la lună, de cînd răsare pînă se scoboară. a-rghezi, s. XVI, 81. O (Prin lărgirea sensului; despre seară, noapte) Se-nlunecă văile-acum, Iar noaptea grăbită scoboară. coşbuc, p. ii, 15, cf. 27. I1T. T r a n z. (Despre oameni; complementul indică vocea, glasul, tonul) A schimba intensitatea sau înălţimea, făeînd să fie mai puţin intens sau mai profund; a cobori. îşi scoborau glasul, vlahuţă, d. 3, cf. scriban, d. — Prez. ind.: seobor; imperf.: pers. 3 şi (regional) scoborea. — Şi: (regional) seobărî, scubori (da ia, 607) vb. IV. ’ — Pref. s- + cobori. SCOBORlRE s. f. 1. (In concurenţă cu c o b o-rire; adesea in opoziţie cu suire, urcare) Acţiunea de a (se) scoborî; coborîre. Cf. s c o-borî(f). Cf- i- golescu, c. încercăm, Intr-un noroc, o nouă scoboiire de pe Ceahlău, vlahuţă, s. a. iii, 312-, ef. s’tjRipAjJ, p. liitlia scoborîre în aeesi cavou 3789 SCOBORÎŞ — 424- — scoc zgomotos. arghezi, l. 157. + (Concretizat) Loc, druni, potecă etc. pe care cineva sau ceva poate scoborî (1 1). V. s c o b o r S ş (2).. Există o scobor.îre de pe munte mai puţin periculoasă. 2. (învechit, rar; cu sens neprecizat, probabil) Taxă, impozit plătite pentru deplasările (c.u un vehicul) pe un drum în pantă1 (1).. Îngăduim preste aces*-tea. . . ca întîmplîndu-se să mergem noi la dînşii, numai trei scoboriri să ne plătească, iară de va merge Voivodul .... numai două scoboriri să-i plătească, una cind va întră, alta cînd-va ieşi. şincai, hr. 1, 254. . — Pl.: scoboriri. — V. scoliorî. SCOBORjŞ s. n. (In concurenţă cu coborîş si în opoziţie cu urcuş, suiş) 1. Faptul de a. (sg) şcoborî (X 1); scoborît1, coborîş. Scoborîşul pînă în sat ne va cere... . poale o oră şi mai bine. odobescu', ap. tdrg. După vrun ceas de urcuşuri şscoborişuri, . . . dăm în salul Baia de Fier. vlahuţX, s. a. ui, 259,. cf. cade 300. 2. (Concretizat) Drum sati teren care coboară sau pe care se poate cobor!, drum pieziş; fiecare dintre porţiunile care coboară ale unui drum sau teren; coborîş. V. clină, coastă, pantă1 (l)j p o-vîrniş. Sub poalele. aceştii păduri, pe scoborlşurile muntelui, se văd pajişti frumoase. pleşoianu, t. i, 131/30, cf. iser. Terenuri în scoborişuri line (a. 1857). ap. tdrg. Potica se încreţeşte în suişuri şi scoborişuri grele de învins, hogaş,, dr. i, 31, cf. cade 300,.scriban, d. — Pl. scoborişuri. — Şi (învechit) scoboriş s. n. — Scoborî -f suf. -iş.- SCOBORÎT1 s. n. (în concurenţă cu c o b o r î t) Faptul de a (se) s c o b o r i (I 1, 2); scoboriş (1). coborit. Cf. i. golescu, c., teodoreaxu, m. ii, 74, arghezi, l. 62, id. b. 72. — V. scoborî. SCOBORÎT2, -Ă adj. (Jn concurenţă cu cobori t) 1. Care se află. lăsat în jos; coborit. Cf. i. golescu, c. O parte din aer se elimină pe nas, căci vălul palatului este scoborît. iordan, stil. 52. 2; (Despre ton, voce, glas) Care este. scăzut ■ (ca intensitate)rcaburit, încet. Baba se uită primprejur. . . şi spuse cu glasul. scoborît. . . sandu-aldea, d. n. 199. Vocala lungită'se pronunţă cu un Ion mai scobo-rit decil purtătoarea accentului originar al cuvinUdui. iordan, sTjl. .57. — Pl. : scoboriţi, -le. • — V. scoborî. ; SCOBORÎTOR, -OARE s. m. şi f., adj,: (în concurenţă cu coboritor) 1. S.m. şi f. (Astăzi, rar) Descendent, urmaş. Din zei de-am fi scoborîtor i, C-o moarte lot sîniem datori, coşbuc, p. i, 257. Touder... şi. . . Milru Odobac, cel mai tînăr şi cel din urmă seobor rîlor. din neamul lor. gîrleanu, n. 9. Cine nu l-ar cunoaşte. . . ar crede că. . . c scoborilor din cine ştie ce viţă boierească, id. ib. 49. Mănăstirea. . . adăposteşte. . . pe cele mai multe din scoborîloarele. vechilor noastre familii boiereşti, 'hogaş, -du.- i, 33, cf. cade 300, scriban, d. 2. Adj. (Rar) Care descreşte în intensitate. Cf. scriban, d. Ton scoborîtor. id. ib. — Pl.: şcoborîtori, -oare. — Scoborî + suf. -tor. SCOBOROŞlT, -A adj. v. seorboroşit. SGOBURĂ s. f. v. scorbură. , SCOBtJŞ subst. (Regional) Scobitură (IX 1) , c.onca-Viţat? făcută ţn ţest (Costesţi — IJăile {-ţerculane). Cţ gl.: olt. IŢestul. 11 facem] să rămîie. scobuşu ăla unde băgăm mălaiu. ib. — De la scolii1. SCOC s. n. 1. Canal (făcut din btrne şi. scinduri) pe care este condusă apa ce cade pe roata morii, ăjoagărului etc. pentru ale pune în mişcare ; lăploc, uluc. Cf. budai-deleanu, lex., lb, i. golescu, c., valian, v., iser, Duşa se poate face şilascoc de moară. descr. a-şez." 61/2. Ajunse locmala moară. ■ . Şi intrind în scocul morii apa cum îl repezi Se-nlepeni pe. supt roată, pann, ş. ii, 10/13. Ploaia se aruncă rîuri ca pe gura uimi scoc. negruzzi, s. ii, 5, cf. polizşj; .cihac, ii, 332. Dintr-însul [lemn] se fac. . . roatele şi scocurile de mori. odobescu, . ap. . tdrg. Nu mai. vedea nimic înaintea ochilor, îi vijîiau urechile ca lingă scocul unei mori. vi.ahuţă, o. a., i, 107, cf. ddrf.. Scocul se numeşte micul canal ce duce apa la roată de o pune în mişcare. dam&, t. 148, cf. barcianu, alexi, v. Apele morii Murnuiră-n scocuri, iosif, v. 101, cf. tdrg. Ridicîndu-se stavilele.. . ., apa curge în scoc, lăploc, lăloc sau uluc, pamfile, i. c. 181. La scocul morilor vuietul apelor n-ar năpădi mai vijelios, delavrancea, o. ii, 86. [Apa] învîrtea roţile, căzind din scocuri largi de brad. agîrbiceanu, a, 68, cf. pXcală, m. r.. 460, resmeriţă, d., şXineanu, d. u„ cade. Ca lin şuvoi scăpai de sub scocul morii, cuvintele îi năvălesc aprige. lovinescu, c. iv, 35. Noaptea amuţeşte glasul morilor, Tîrziu, Cînd prin scocuri nemişcată, apa doarme. minulescu, vers. 1.1.5. Ridica slăvilarul şi slobozea pe. scoc cimpoiul apei. galaction, o. 44. S-a oprii să cerceteze mirată moara mică şi scocul ei de.lemn. camil petrescu, u. n. 204. li puneam. . . să stea desculţi în scocul morii, sadoveanu, o. xvii, 372, cf. Scriban, d. Se legănă rîul. Şi cîntă în scoc-stancu, c: 90. Şe auzea un .vîjîil ciudat, de parcă dn scoc de moară s-ar fi vărsai, peste bordaj, 'tudoran, p. 158, cf. h i 1.21, n 81, 118, 322, iv i 18, 145, IX 60, xn 140, xiv 308, xvi 4, 22,. 4) 3, xvm 46. Ajunserăm la scoc Şi găsirăm morarul la foc. teodoresc.u, p. P. 140, cf. 272.- Da’ gazda de meşter mqre.Luă moara de scoc. mîndrescu, i.. p. 220. Dele peste un om care bea apă de la nouă scociiri de mori, fuxdescu, l. . p. i, 39. [Moara] puse coada pe spinare Şi-ri lua pe scoc la vale. viciu, col. 193, cf. păsculescu, l. p. .24. îl iai şi ie duci cu dînsul la Scocul, morii, pamfile, b., 9,; com. dîn oraviţa; alr n 6 733/182, alr. sn i h 155, a v 19, 20, vi 26. Să pană [moara] aco la loc la scuoc. o: bîrlea, a. p. i, 344. <£> F i g. Banii nu mai curgeau gîrlă pe Scocul „Furnicii", i. botez, b. r, 40. Sînge'e meu' vreaii să curgă pe scocurile lumii, să-nvîrlă .roţile în mori cereşti, blaga, p. 96. Deprins să aducă întotdeauna şi apele potrivnice la scocul morilor sale,, a găsii nimerit prilejul să-şi' pună feciorul cel mai mare la oarecare încercări, c. petrescu, a. r. 103. Ţii durerea- n scOcul mînii. lesnea, ,i. 19. + P.. gen er. Canal, jgheab prin care curge sau se scurge un lichid. în Focşani au adus apă de băut pe scocuri, cale de două ceasuri, şincai, hr. ni, 174/24. Face întîi încet, încet scocul, pre carele să abală la grădină apa. maior, d- 29, cf. budai-deleanu, lex., i. paşca, m: 4, lb. Mustul de gunoi se scurge pe padimentul înclinat înlr-un scoc, care conduce de-a dreptul în groapa de gunoi. pXcalX, r. 71, cf. l. rom. 1959, nr. 1, 48. Prin fum şi prin văpaie Fierul curge. . . în scoc. D. botez, f. s.' 43, cf. jur. d. enc:, alr ii 2 552/27, 130, 157, 172, 228, 836, 5 679/182, 833. 4 Spec. (învechit şi regional) Streaşină (la acoperiş, pentru sîurgerea apei de ploaie, a zăpezii topite). Cf. budai-deleanu, lex.; lb, ddrf, barcianu, alexi, w. înspre curie sub şlreaşină acoperişului de ţiglă, erau fixate scocuri de lemn: agîrbiceanu, s. 63. cf. scl. 1966, 458, 482, ALR; ii/i h 233, A 11 12, 111 16, 17,-v 15. ,2. (Rar) Loc unde cade apa la moară; p. ext. viitoare, vîrtej, bulboană (In josul morii), pe ce mai ■ înlţrzii ,d-(i cufunda fn adîncile scocuri p-accşli doi §79? SCOCHILA — 425 — SCGGH oameni ce na-i mai pol.suferi? pleşoianu, T-. 1, 224/17, cf. ŞĂINEaNU,- D. U., CADE, SCRIBAN, D. + F i g, (Regional) Loc, vad- bun, norocos; .Casa asia c. la bun scoc. Com. din qr.vvi.ţa. • 3. (învechit şi regional) Troacă (2). Acestea oihcră d împlea apă şi împtură -scocurile, cum oile. . . să le adape: po 184/7, cf. v vlian, v.. a v 20. ' 4. (Prin Munt., prin' 'Olt. şi prin Transilv.) Pirîu carc duce apa la moară.. Cf. alr i 1 841/190, 842, 900. 5. (P.opuiar). Stavilă, zăgaz '(la moară de apă);, p. restr. punte '(11.2 a).. Cf. chi.riţescu,. gr. 254, alr i 1 842/710, 1.843/10'3, .16.4, 576,. .835, alr' ii 6 727/362. O Scoc de. pescuit (sau de bolovani), — mic dig din piatră făcut de .pescari p$. rturi, alcătuit din două părţi care pornesc de la fiecare mal-, spre mijlocul albiei, lăsind la locul de întîlnire o mică. deschizătură, unde se strîng şi sînt prinşi peştii. Cf. ak-tipa, P. 103, 124. ' ; 6. P. a.n a 1. Nume dat. unor construcţii, sau obiecte care se aseamănă, ca formă şi întrebuinţare, cu scocul (1): v. ■ ,L: a) Construcţie tn formă de. canal (cu sau ...fără apă), care serveşte în exploatările forestiere la alunecarea buştenilor de la locul de tăiere la căile de transport; jilip. Penlru ca buştenii să alunece mai ■ uşor,. scocul se stropeşte iarna cu apă. păcală, m. r. 301, cf:. res-meriţă, d.. Adunarea lemnelor se face prin. alunecare. ... pe scocurile uscate ori cu apă. pbev. agcid-37. Apa. . . trebuie să poarte :prin scocurile de, lemn. . . buştenii căre aşteaptă în grămezi mari. bogz?V; ’c. o. 372, cf. ltr2. Această metodă de coborire, a buştenilor. . ■ este de altfel oprită şi in locul ei s-a-recomandat folosirea scocurilor de lemn. pbobi>... geoo». i, 128.- Păşeam liniştit pe scocul pentru transportul buştenilor. de br.ad. vîn. pesc. august 1964,. 16, cf.. alrm sn r h 421', a u 10, 12, in 3, -4, 16. <0^ (Prin analogie). Fâcusetă un scoc şi.coborau pe el cărămizile .roase'.. ., ca buştenii, pe jgheabul, unui munte, camil petrescu,.p. 49.. +. (Regional) Loc (în pădure) de unde sp împing. la vale buştenii (Braşov), chest. iv ■ 30/1802. b) Jgheab sau tub metalic. :tnclinate : folosite-in industria extractivă pentru transportul, materialului de excavaţie in mină sau- la suprafaţa solului, ba mină. . ., în loc să fie montate-scocuri, oscilante, irans-porlul se face şi în prezent cu fonful, scînteia, 1.952, nr. 2 388. Nu puşc:-.odată ţoale găurile... Dau jos întreg peretele:- fără scoc, fifră să lopătez, davidoglu, M. 11, Cf. LTR2, DER. : 7. (Regional) Groâp'fi; rîpă1 (1) (Gocu —• Piteşti): UDHESCU, gl. Şi e vina mîndrii rnele C-ci pus casa-ri scocuri grele, pop., ap. id.- ib. 8. (Regional) Copcă (în gheaţă) (Sărbătoarea — Craiova). alr i 1 733/874. .9. (Region.al) „Pămînt călcat din care se construiesc pereţii caselor“ (Bohţ— Gherla), chest. ii 86/345. 10.-(Prin estul Transilv.) Scobitură, crestătură in grinda casei. [Urzitoarea] se-pune in ,mijlocul casei, cu un cap tn scocul din grinda casei şi cu unul în talpa de pe podine. brebenel, gr. p. lt. (Regional) Olan (1); p. ext. acoperiş făcut din olane. Cf. barcianu, alexi, w., h xvii 38, 152. [Staul] acoperit cu'scocuri de pămînt. chest. vj36, cf. alr ii/i h 231, a ii 12. 12. (Prin nordul Olt.) Parte a căruţei nedefinită mai de aproape. Cf. h xvi 22. — PI. : scocuri şi (învechit) scocure, scoace (lb). — Şi: (regional} scop s. n. alr i 1 842/-710, alk sn i h 155. — Din v. sl. *enoKK..Cf.- bg. c.kok, ser. sl ok.. şcocjtjiiiĂ ş. f, y, sţoţiţtnă. - SeOCHIX’1-s. m, (Bot ; prin-vestul Mold.) Măceş (1) (liosa canina); borza, p. 149 — PI. : scochini. — Etimologia necunoscută. , SCâţHlW s.n. v. scochină. . . SCOCHJiX'Ă s. f. 1. ' (Regional)-Cale adîncă şi îngustă rezultată diiV acţiunea de’ eroziune a apelor de munte sau a ploilor; albie naturală'de scurgere a apelor de ploaie'. gheţie,.r. m,, barcianu, alexi, w., şăi-neanu2, RESMERIŢĂ:, d., w, 6cl .1974, ■ 445. Oamenii seijwSsesc grozav:. :, mai : cu seamă cînd scohina se găseşte pe marginea drumului. - a xi 322, of,: iv 245, hă-DULESCU-COBliî, ■ GOMAN, OL., CHEST. IV 37/782, ALR r1/172. + Urmă lăsată de. şiroaiele de apă ce vin de la munte, în urma- ploilor (Rîuşor — Făgăraş). chest. iv 44/176c. / .... • 2. (Regional; in forma scochilă) Loc îngust printre rădăcinile arborilor care cresc pe inalul apelor^ unde se adăpostesc peştii (mai ales păstrăvii). Păstrăvii se :ascundeau prin' scoehili. •lok-giA.îto, cl. 204, cf:. 235, viciu, gl. P. ext. (In forma scochină) Unealtă, de pescuit alcătuită dintr-un fel de- coş de nuiele care-se aşază pe fundul apelor curgătoare, constituind un adăpost artificial în care se adună peştii ce'urmează a fi prinşi. Capul sau. scheletul scochinei se face din 3 — 4 arcuri, atila, p. 133, cf, 120. Aiit iarna cit şi vara, scochinilc ne pot da o pradă din cele mai bogate şi din cei mai frumoşi peşti. id. ib; 134; 3. (Prin nord-estul Olt.) Scorbură (I); .Joc ascuns”. lexic reg. ii, 31. . i. (Regional) ..Peşteră (1) (Ştefăneştii de Jos — Bucureşti), alrm sn ii, h 635/769. . . 5. (Regional)- Gaură, scobitură, cavitate; spec. copcă (în gheaţă). Cf. bahonzi* l. 119, ddrf, alexi, w..- Face scochină:îw dumicai, ca la. căuş, cînd întinge in tigaie; să ia pe el cit mai: multăuntură, iovescu, n. 96.-La Bobotează trebuie să tăiem burduf, că rţu-i- scochină pe Olt. ■ brebenel, gh. p., cf. coman-, GL. ......... . — Accentuat, şi-, scochină.- lexic reg. ii, 31.- — PI. : scoehini. — Şi: scochin (gheţîe,. s... m., babcianv, ALEXI, W.,- ŞĂ1N'EANU?, RESMERIŢĂ,- D.) S. 11., SCOClîiiă (lungianu, cl. 204, 235), s«ohină s. f. . . . — Etimologia necunoscută. Cf. scoc.: SCOCHINEÂŢĂ s. f. (Prin nord-estul Olt.) Şanţ lung făcut pentru scurgerea apei. lexic reb, rr,. '31. — PI.: scochinefe. -- Scochină -f suf. -cată. SCOCHlNEXIi subst. (Prin nord-estul Olt. şi prin nord-vestul Muiit.): Adăpost făcut de cîinb în căpiţa de paie. Cf. lexic reg! ii, 16. ' — PI.: ? — Scochină -)- suf. -ele. SCOCHIŢ vb. I. Refl. 1. (Prin Olt: şi prin sud-vestul Transilv.) A se scoroji (1); a se coşcovi. Cf. scriban, d., chest. ii 388/48. 2. (Regional; în forma scuchiţa; despre seînduri sau grinzi de lemn) A se deforma prin uscare (Măru — Cşrân.sebeş). l. rom. 1959, rit. 6, 52. ... — Prez. ind. pers. 3: scochifeazâ. — Şi: scuchiţa vb. I. l. rom. 1959, nr. 6, 52. — Cf. sco c. SCOC!1, s. n. F1şie subţire şi îngustă, adezivă, de cele.mai multe ori transparentă, care serveşte la lipit. Scociul nu vrea să treacă prin aparatul de proiecţie,. cinema, 1968, nr. 6, v. . — Scris şi: scotch. — PI..: scociuri. — Din engl. sţolţb [tape]. Cf. fr. scotch. 3808 SCOCI2 426 SCOCIORÎ SCOCI2 s. n. Whisky scoţian. Ctede tn. . . cursurile prin corespondenţă şi avantajele diverselor mărci de scoteh. T aprilie 1969, 44. Scris şi:; scotch- — Pl.: ş.Cociuri. — Din -cngl. scotch [whisky]. . SCOCIOREÂLĂ s. f. Faptul de a (s e) scociorî. 1. (Regional) Căutare, cercetare minuţioasă (Poiana LaculuiPiteşti), udrescu, gl. Atîta scociorcată şi tot -n-ai mai găsit-o. id, ib. 2. (Învechit şi regional; in forma scoroceală) Trezitul din somn (brusc), de obicei la 0 oră nepotrivită. Cf. polizu. Dar scoroceala de noaptea E surioară eu moartea, rădulescu-godin, î. 37, cf. 359. —- Pl.: scocioreli. — Şi: (2) scorojeală s. f. — Scociorî -f- suf. -cală. SCOCIttiu vb. IV V. scociorî. SCOCIORÎ vb. IV. 1. Tranz. (învechit, popular şi familiar) A scormoni (1). Cf. cantemir, i. i. ii, 334. Corbii şi cioarăle criirii le sapă Şi scociorese. BUDAI-DELEANU, Ţ. 318, Cf. LB, ISER, POLIZU, LM, gheţie, r. m., barcianu. Lupii ar scociori acest gunoi spre a afla un cărbune in el. pamfile, s. t. 116. Rupe o aşchie subţire, scocioară tutunul din lulea şi începe a morfoli Oorbele. lungianu, cl. 18. Privea în jos; cu piciorul gol şi murdar scociora ceva. c, petrescu, î. i, 71. Rimele le căutam pe loc, scociorînd c-un cuţit de zece bani pămîntul gras. sadoveanu, o. ix, 358, cf. Scriban, d. Scociora toată vara pietrele ogorului cu sapa, îngrijind cei cîţiva zeci de păpuşoieşi. camilar, n. i, 18. Un timp a tăcut, scdeiorînd cu unghia coiful etichetei de pe un dosar, galan, b. i, 10. Priveşte in iarbă, scociorînd ceva eu băţul. îl ianuarie 1962, 34, cf. rădulescU-codin. Şi, cufuhdindu-s'e Aghiufă [In fundul mării], a tot scociorît glod de acolo. i. cr. iii, 273, cf. alr i 998/218, 259, 278, 339, 341, 343, 345, 361,■ 370, 375, 378, 552, 554, 556, 571, '573, 582, alr sn ii h 369, a vi 26. (A b s o 1:).Găina. . . merge. .. fot scociorînd şi chemînd, ca şi cînd ar avea pui mici. marian, î. 332. Uche a scociorît cu vîrful cuţitului şi ne-a mincal vdtra. . . Dacă-i placi ei să mahînce pămînt. stancu, o. 226. Zmeul au gătit pe titirez săpînd primprejurul grădinii şi t-aa întrebat : — Da ce scocio-reşti tu? sbîera, p. 180’.' (Intranz.) Petruţă se rtişină. Plecă ochii în jos, duse degetul la nas şi Scociorî, cu piciorul desculţ, între seîndurile Cerdacului., c. petrescu, r. dr. .14. <> F i g. O mîriă cu gheare de fin ti scociora inima şi i-o zmucea scurt, cu fiecare răsuflare. sadoveanu, o. iii, 118- Nu-mi. scociorî o rană care mă arde. camilar, n. i, 115. + S p e c. (Complementul indică focul, jarul, cărbunii etc.) A scormoni (1). Cf. valian, v., cihac, ii, 333, ddrf, ghepe, r. m. Se zărea, în fund, un pitic1. . . slînd pe o cioată, scocio-rînd cu băţul focul uriaş dintr-o peşteră, camilar, n. ii, 174. Scociorî focul, făcu vîlvoare şi mai mare. popescu, b. m, 114, cf. alr sn v h 1 331. 2. Tranz. (învechit şi popular) A scotoci (1), a scormoni (2). To,l unghiul a scociorî şi toată piatra a clăti. . . cu giurămînt se făgăduia, cantemir, işî;. 163, cf. id. i, i. ii, 334, budai-d.ei.eanu, • lex. Să răscolim munţii, să scociorîm pădurile, să o găsim numai-dectl. GANE,N. I, 76, Cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, AJ.EXI, ~W., ŞĂINEANU2, TDRG,. RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBA'N, d., şez. ix, 150. •O’ Intranz. (Cu determinări Care indică locul) Scociorî peste iot locul: ddht. Scociora într-al treilea buzunar şi scotea la lumină o brichetă. sadoveanu, o. ix, 426. Scociorî in punga împletită, trase un zlot de argint, id. ib. x, 129, cf. scriban, d., bl vi, 62. Femeia scociora sub un jurnal pe masă. . . Im cîţiva gologani, pas, z. i, 102, începură h&lieii O ssoe.iori şi-a scormoni prin şerpare după cuţite. fiETE1-GANUIi, P. IV, 73, Cf. PĂSCULESCU, I.. P. 38, com. Bl!» Niyc, W.H I 1 340/259. <► Retl. (Cu deteHninâri. Cfire ijadjeg lpc.ul) Sţ şcociqrî pnţi biniifiare, dqr m mai găsi nici un chibrit, dunăreanu, ch. 158, cf. cade. Bogza se scociorî în chimir, scoase tabacherea: sadoveanu, x,, 644. Ceilalţi oameni. . . se scocioresc in pungă, scot de atoli) ultima para şi i-o aruncă, stancu, d. 33. + A face să iasă la iveală scoţînd din locul tn care se afla. Aceste băi se întrebuinţează. . . ca să scoroccască materiile bolnăvicioase din cap. . .- printr-o bubă ce iese în urechi, descr. aşez. 49/10. Scociorî din şerpar două băncuţe de argint, agîrbiceanu, s. 228, cf. şXineaku, d. (j. Trase de la şold o taşcă de piele . . ., scoeiorî ş-utt păhărel de melal. sadoveanu, o. ix, 26, ef. bl, 62. [Corbii] ăe-or pripi-o [pe iapă] undeva ascunsă, s-o scocioreaseă de acoio. sbiera, p. 60. Un vierme alb care stă îngropat în malurile.de sub apă de unde-l scociorăsc oamenii scoţin,d lostopane (bucăţi late) de pămînt. şşz. iv, 116. Tranz. (Prin nord-estul Olt.) A percheziţiona. Cf. mat. dialect, i, 23S\ 3. Tr a n z. şi intranz. F i g. (Popular şi familiar; complementul indică abstracte) A cerceta cu atenţie, In cele mai mici amănunte, a analiza In pro- . funzime. Acest lucru nici pînă într-atîta de adine scociorît ar trebui, cantemir, ap. ddrf. Am scociorît în viaţa lui ce-a fost mai bun. russo, s. 13: Rareori li se provoacă curiozitatea şi nevoia dc a scociori cu mintea, de a scurma şi-a căuta în pulberea de vorbe un grăunte de înţeles, vlahuţă, s.a. ii, 360. Scociorînd, vor găsi mijlocul de a contesta unora, din paginile noastre valoarea literară (a. 1899). plr i* 499. Vedea in tovarăşul lor „om trimes"... Avea limbă ageră şi seociora prin toate părţile, sadoveanu, o. x, 571. + (Regional) A iscodi (Jitia — Rimnicu Sărat), ai.r r 1 428/595. ^Tranî. (Prin nordul Munt.; în forma scoroci; complementul indică deprinderi, cunoştinţe fete.) A face să-şi însuşească ori a-şi însuşi (in urma studiului, a exerciţillor). P-atunci nu era ocenie eare-nvăţa militarii mustra cu puşca. . . I-a pus pă iei să-iivefe pîn-a storocit pricina, graiul, i, 118. 4. Tranz. (In dicţionarele din trecut) A răspindi (1), a împrăştia. Cf. lb, valian, v., polizu, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. + S p ec. (Prin nord-estul Munt. şi prin Dobr.; complementul indică oi) A nu lăsa să stea îngrămădite (pe vreme de caniculă); a împinge, a înţepă, a îtt|boldi (cu bîtâ) pentru a face să stea răsfirate (pe vreme de caniculă). Oile nu trebuie lăsate să se. culce. ■ . ci să fie scociorîte necontenit. stoian, păst. 62. Ciobanul trebuie să-i scocioare [pe cîflani]. id. ib. 65, com. din ţepeş vodă — cernavodă. 4 (Prin nordul Munt.; in forma scoroci; complementul indică veşti, păreri etc.) A difuza; a emite. rătjulescu-codin. + (Prin vestul Munt.) A născoci (2). • Cf. tomescu, gl. 5-Tranz. F i g. (Învechit şi regional) A ridica (II 5); a aţlţa, a stîrni, a agita. Şi papa de Rîm şi Rodolfu, împăratul nemţăscu, poroncescu să nu scociorască arme asupra leşilor. n. costin, l. 590,. cf. polizu, ddrf, alexi, w., cofn. dîn stbaja — rădăuţi. + Refl. (Regional)' A se enerva; a se înfuria; p. ext. & se răsti1; a deveni agresiv, a sări la bătaie. Corii, din straja — rădăuţi. Băietul cela îi numai de 14 ani şi cînd l-am pleznit puţin şi să fi văzul cum se scociorea la min/e. Com. din vicovu de sus — rădăuţi, cf. l. costin, gr. băn. 179; lexic reg. ii, 63. + Refl. (Regional; despre viţe) A se agita înainte de împreunare (Boiţa — Haţeg). Cf. alr i 1 073/122. + (în dicţionarele din trecut) A trezi (I). Cf. polizu, GHEŢIE, K. M., BARCIANU. 6. Refl. (învechit şi regional) A se ivi, a apărea; a se isca; a se stîroî. S-au scociorît un căzac, anume Ivan Potcoavă, dentre cazacii de Ia Praguri, făcîndu-să, cam zic unii, frate lui ion Vodă. n'. costin, l. 544. Apoi s-au scociorît altă tulburare Intre boierime şi intre aeei li judecători, dioniste, c. 211, cf. tdrq, Resmeriţă, d., b,l vi, 62, scrjban, d. Busuioace, nu te-qi etiqve. ,, Că 4Ul sănttfmpqra ta S-a scociorît dra- 3809 SGOCIORÎRE •— 427 — SCOF gosteq. şez. i, 112. Viatul ctnd se scocioriră Niţă la poartă sosiră, păsculescu, l. p. 38, cf. tomescu, gl. — Prez. ifld.: scociorâsc şi (regional) seocioresc, pers. 2 scocior'ăşti şi (regional) scoeioreşti, pers. 3 seociorăşle şi (regional) scocioâră, scocioră (alr sn ii h 369), sco-ciără (a vi 26). — Şi: (învechit şi regional) seoroei, (regional) seoeiori, scoeoni (l. costin, gr. băn. 179), coeiori (da i2, 615, com. din straja — rădăuţi) vb. IV. — Etimologia necunoscută. SCOCIORÎRIî s. f. (Învechit, popular şi familiar) Acţiunea de a (se) scociorî şi rezultatul ei. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., POLIZU, LM, DDRF, RESME-riţX, B. — PI.: seociorîri. — Şi: (învechit şi regional) sco-rocire s. f. polizu, pdkf. — V. scociorî. SCOCIOÎliT s. fl. (învechit, popular şi familiar) Faptul de a (se) scociorî. Cf. budai-deleanu, LEX., DDRF, DM. — Şi: (învechit şi regional) seoroeit s. n. ddkf. — V. scociorî. SCOCIOHÎTOK, - O ARE adj. (Regional) Care sco-ciorăşte. Cf. scociorî (2). Cf. resmijriţă, ». + (Substantivat, n.; Transilv.) Vătrai. Cf. alrm n/r h 341, a i 13. : - — PI.: scociorîtori, -oare. — Scociorî + suf. -lor. SCOClCA s. f. (Prin Bucov.) Mincare preparată din lapte dulce, în care, cind fierbe, se adaugă ouă bătute şi, uneori, verdeţuri. Cf. tdjrg. Cind se face papă cu lapte dulce, se numeşte scoeîcă. sez. vii, 117. — PI.: 1 ■ — Etimologia necunoscută. SCOCONÎ vb. IV v. scociorî. SCOCORÎ vb. IV. Refl. (Regional) A se fuduli, a se îngîmfa (Domaşnea — Băile Herculane). Cf. L. COSTIN, GR. BĂN. II, 172. — Prez. ind.:1 seocorăsc. — Pref. s- -j- cocori. SCOC13LEŢ s. n. 1. Diminutiv al lui s c o c; (învechit) scocuţ. Cf. i. golescu, c. E aplicat [Iamoară] sub coşul cu grăuntele un vas prevăzut cu un scoeuleţ — scoreţul. păcală, m- r. 466, cf. dl, dm. 2. (Regional) Teică1 (1) (Arpaşu de Jos — Victoria). Cf. alr sk i h 171/172. — PI.: scoculeţe. — Scoc + suf. -uleţ: SCOCIÎŢ s. m. (învechit) Scoeuleţ (1). Cf- lb, ISER. ' . — PI.: scocâfi. — Scoc -f suf. -uf. : SCODÂC s. m. (Entom.; prin Munt.) Păduche (I 1 a) ( Pediculus capitis). Cf.. marian, ins. 466. — PI.: (!) scodafi. ■ > — Etimologia necunoscută. SCOD1NĂ s. f. (Regional) Jgheab la moară, la streaşină, la fîntînă etc. (Ighişu Vechi <— Agnita). Cf. alr i 390/100. — PI : seodine. — Şi: seobinfi s. f. alr i 390/160. — Cf. scochină. SCOnOLÎ vb. IV. 1. T ranz. (învechit şi regional) A scotoci (1). Cf. DDRF, GHEŢIE, r. m., barcianu alexi, -w. ll căutată, scodoliră Bucureştii ca pe un buzunar, eahbu, princ. 60. Şedeau... pîndind trenurile tfţ inqrfâ pe oqre. le ncQdqleqyi noqpteţi. id, Ş. .277, Am scodolit ţoală casa pin’ să dau de foarfecă, cv 1950, nr. 4, 36, cf. lexic reg. ii, 53. O Intram. Nu scodoli peste tot, că tot nu găseşti banii. mat. dialect. i, 190. 2. Ref 1. (Prin Transilv. şi nordul Mold.) A se scobi1 (II 4) pentru a scoate la iveală, a îndepărta, a curăţa. Te scodoleşti (scobeşti) cu acul printre dinţi. gorovei, cr. 145, cf. i. cr. n, 124. Se scodoleşte tntre dinţi. Com. din frata — turda, cf. şez. xiv, 47. Na te mai scodoli în nas, băiatule! mat. dialect, i, ISO. O Tranz. (Prin lărgirea sensului) A scodoli 0 ţandură din picior. Com. din frata — turda. 3. Tranz. (In dicţionarele din trecut) A ricîi1 (l), a scormoni (1). Cf. lb, iser, polizu, lm, gheţie, ». M-, Barcianu, alexi, w. 4-1 Refl. u n i p e r s. (Regional; in formă scodorî) A se isca, a se ivi. Cf. lb. Ce frig s-o scodorît iară! paşca, gl., com. din jina — sebeş. 5. Tranz. (în dicţionarele din trecut) A răs-pindi (1, 2), a împrăştia. Cf. lb, iser, polizu, gheţie, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. 6. T r a n z. f a c t. (în dicţionarele din trecut) A trezi (1), a deştepta. Cf. polizu, gheţie, r. m-, BARCIANU. — Prez. ind.: scodolesc. — Şi: (învechit) seodori (lb, iser), (regional) scodorî (paşca, gl., com. din jina — sebeş) vb. • IV. — Etimologia necunoscută. Cf. s c o t o c i. SCODOLICI s. ni. (învechit, rar) Persoană care are mania de a scodoli (1). Cf. dhlr i, 250. — PI.: scodotici. ■ — Scodoli 4- suf. -ici. SCODOLÎRE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a Scodo li . Cf. lm. — PI.: scodoliri. — V. scodoli. SCODORÎ vb. IV v. scodoli. SCODORÎ vb. IV V. scodoli. SCODORMĂLÎ vb. IV v. scodormoli. SCODORMOLÎ vb. IV. Tranz. 1. (în dicţionarele din trecut) A scormoni (1). Cf. lb, iser. 2. (Învechit, rar) A răspîndi (1, 2), a împrăştia. . Cf. LB. — Prez. ind.: scodormolesc. — Şi: scodorţnâli vb. IV. iser. — Cf. scorfnolî. SCODORMOLÎRE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a scodormoli. Cf. lb. — PI.: scodormoliri. , — V. scodormoli. SCOP s. n. 1. (Prin Ban.) Troacă (1) mică de lemn. Faţa Natrii e pădinoasă ca un scof (o corită sau troacă mică de lemn), liuba — iana, m. 86, cf. H xvin 137. 2. (Prin Ban.) Flămlnzare (la vite). Scofuri şi animalele au lingă chiciuri, liuba — iana. m. 86, cf. alr i 1 085/30. 3. (Regional) Stîlp în care se fixează uşa casei (Bosânci — Suceava). Cf. chest. ii 114/233. + (în forma scofă) Bîmă care leagă stîlpii casei in partea superioară (Zagra — Năsăud). Cf. chest. ii 113/259. 4. (Regional) Stavilă, zăgaz (la moară) (Berbeşti — Sighetu Marmaţiei). Cf. alr i 1 842/351. — PI.: scofuri.. — Şi: stâ$& s. f. chest. ji 113/259. — Etimologia n.eţ\W0s?\vtiţ, Cl. s e a I ă. 983S SCOFÂINĂi — 428 — SCOFELITOR SCOFÂINĂ1' s. f. (Geogr.; prin Bau.) Căldare glaciară; zănoagă. Coasta ostică- a TîlO'ei.-.-.. e. pădi-noasă. . . ca un scof şi să zice scofaina. lîuba — i ana, m. 86. în scofaină sini încă peşteri, id. ib., cf. cade, h xvrn 137.. — Pl.: scofaine. ''[ —..De la scof. . SCOFAINĂ2. s. ţ. (Regional) .Scofal,&;,0) (Petnic —. Băile. Berculane), l. cosxi.n, on. ,băn'. ii,. 172. Că n-o fi mare.. ..scdfaină! id. ib. . . . t-t. Accentul 4 necunoscut, . Pl.:.. scofaine. ■ --..Cf. ş c o f al ă. . ... . . . .... . ŞCOFÂI^ ş.,f, sg,.. I. (Familiar, adesea,, ironic) Faptă, . acţiime etc... dţmnă, de: laudă;, ceea ce este de iolos, util, valoros.; ispravă, .(regional) sc.ofaină3.;. p. ext. pricopseală" (3). Şi-apoi pe Ungă toate acestea, nici v'ro scofală mare nu era de dirişii: un. bordei ca i/ai de el, nişte {Oale rupte..., atftă era'tot.' creanga, o. 39, cf. 148. îşi vinde marfa. . . — Ei, ce scofală mi-ăi. făcut ? il ia nevasta de la poartă, vlahuţă, s. a: ii, 295. Ce mai scofală şi amorul ăsta, fi-l face pe om haihui. contemporanul, v, 495, cf. şăineanu2,tDbg, Pamfilî:, j;. it, 165, chiriţescu, gr. 254. Nu-i mare scofală': .' : Căci ce. ajutor pot fi cincisp'rezcce±dotiăz£ci de zloţi la an? agîrbiceanu, s: 140, cf, resmeriţă, d- Crezi că dacă ai.să ştii-.'. .' cum îl chema pe ăl care a scos întîi crucea la Bobotează e mare scofală? — Nimic-M. .1-. cabagiale, g. 114, cf; gade. Bursier, ‘ nebursier, te-om vedea ia .anul., ce scofală are să fie de_. Juie.KLOP-ştock, F. 215. [E] conuins că e mare scofală de 'capul iui dacă merge fără cal- G. m- zamfirescu,,şf. M- N. ii, 292. îl ocăra că se ţine mindru. . . — Mare scofală că e meşter! id.. m. d.. i,. 32.. De! Şliarn^u că iiu (nai sînt de nici o scofală, voiculescu, v..i, 175..Ei, şi ce scofală a făcut acesta. . . —  desfiinţat velnil.He şi viile, sadoveanu, o. xii, 44.1, cf. schiha-V, ..»• Aceasta au găsit dinşii să iiweU la Paris... Mare scofală! c. petrescu, a. b. 24. Ştiu să iăbăcesf chiar, piei groase, de bou. Nu e mare scofală, stancu, d- 355. ~Nu găsesc că-i vreo scofală Să fii mort şi-n slrai bogat• par.vschi-vescu, c. ţ. 77. După ce au.făcui scofala asta) se aprinsese războiul in lume. pas, z. ii, 196, cl. camJLab, n. i, 79. Mare scofală ! în fiecare zi [.seşinuaitl 'inii de oameni! h- lovinescu, t. 146. Şlia insă că nu e mare scofală să laşi oile. . . din sat şi să fugi să speli duţwnelele. PREoi,. iS.. 25>.,.Cf....id. ,!. .162... Qit. despre marea trăncăneală... Măcar că-i goală. Nici ..o scofală,' Ducă-se dracului I deşliu, ti'. 9.  făcui un anumit semn cu mina, de parcă ar fi vrut să spună: ,,Mare ncdfnlă ‘ lancrX-njan,' C.:':rif, 397. S-o cu .pi şe din Âiîloc nu-i se scofalî. graiul, i, 502. jVu e cine ştie ce, nu e mare scofală de ef ai.h ii/i jjn 54, 4 165/762. O E x p r. (Rar) A fiu avea (sau a nu faw) niei 0i.scolală = a nu avea tirci o’şansă di îz-bîndă ori a nu izbuti nimic,' a nu avea nici un sue^ ces. Cf. ddrf, barcianu. + (învec-liitî 'Folos, avantaj, profit (1). Cf. BARCIANU, ALEîrti-AV. II. (Regional) Mîncare (marian, nu- 1.7, şăineanu3) foarte :bună .-(riiSmerIţă’, d ) ■ preparată dinizeâtnă de carne Îngroşată cir făină de grîti (Ougkabiu;' N; 50/368) sau din. slănină prăjită ţa cave'se' adaugă iăină de griu amestecată cu apă şi smîntînă (corn. din. ZAGRA j^p .năsaud). Nu pot mînca nici plăcintă Că . qii*e gura. folfăială,.. Nu pot. mînca. nici scofală. marian, nu. 17. + Mămăligă (1) subţire (Runcu ' Salvei — Năşăud). chf.şt. viii 1,8/27. HI(în dicţionarele., din trecut.) Parte ridicată, bombată,; proeminenţă ;..a unei plăci:1 metalice... .Cf, BARCIANU,. ALEXI, \v. .. —: 4§i>, (Ssgion.al)...hoîâlă, ş..f. scriban, d- — Etimologia .necunoscută. Cf. f a 1 ă. ŞG9FÎV s. ţ Y' : SCOFĂl vb. IV. T r a n z. (Regional; complementul. indică vlnatul) A sttrni (A)maş — Brad). Cf-A1.R I 1 216/65. —’Prez. ind.: scofăiesc:' ■' ■-»- Etimologia- iieetmoscutăv . ■ SCOFĂtl vb. IV- Intra n-z. (Prin Bucov.) A găti bine," a face mhicăruri bune. Cf.. şăineanu3, şez. iii, 87. ■' — Prez. ind.: scofăiesc.' ■ ‘—V; seoîalâ. SCOFEC subst. (Regional) Cofă ■ de* dimensiuni' mici, cu minerul drept. Com. din straja — rădăuţi.- — Pl:: ? ' : — Cf. scof, cofă. •" ' SCOFELEÂLĂ s. I. (Regional) Acţiunea de a (s e) scof fei i şi rezultatul ei; scotocire’(Săpata de Sus — Piteşti).- udrescu, gl. ' ' ■ ■ — Pl.: seofeleli. ‘ ' " — Seofeli -f suf. -eală: SCOFELÎ vb. IV. 1. I n t r a n z., r e f 1. şi t r a n z. (Munt:'ţii prin Olt.) A (se);sc'otoci (1), a (se) eotrobăi. Gf. tdrg, cxbi:; bl iv, 94, dm-' Şi atunci iar răscolesc ăia tot, lot prin pietre şi pe sub'pietre. . . scofelesc în sus şi tn jos. rădulescu-codin, I. 85. A stofelit pe supl vatră şi i-a scos omului' numai galbeni, id. ib, 298. Apoi il scofelesc prin buzunare şi găsesc ceasul la el. id. ib. Şi, cum zice, desface chimirul, scofeleşle priii £işi, bucuria lui: li găseşte. I. cr. in* 169, cf. a'lr r 1 340/810. Să ' vă odihniţi ceoa, Pîn-oi scorfoli de'parale. Gălbiorii ce-i găsea îi ' aşeza pe la şa. ant. lit.- pop. i, 508/ cf: UDRESCU, GL. 2. Refl. (Prin nord-vestul Munt.) A se scobi1 (11 4) n nas. Nn te mai scofeli-ri nas, puiule; e urît! UDRESCU, GL. 3. T r a n z. (Prin Olt., prin Munt. şi prin Transilv.; complementul indică- bunuri.: materiale) A vatluna, a sţrînge; .a cîştiga, ,a; agonisi .(puţin clte .puţin»• cu. trudă). V. sclipui. Cf. cade, scriban, d- [Pătru] sta de-i bulduşa Şi mul-pu/in- ee scofelea, Trei \caliri că-mpovăra. graiul, i, 53, cf. ciawşan,u,.. v, 197, todo-ran, gl. • 4. (Prin estul Olt.; complementul indică obiecte) A. face din bucăţi mici. Gf. lexic reg. 27.. ■ s- Prez.in-d:: scofelesc. — Şi: seort«li.(x£Ri 1 340/810), scorfoli vb;-. IV. . — Etimologi-a necunoscută. ; SCOFELÎCI s. m. (sg.) (Prin nord-vestul Munt.) Persoană (mai ales copil) care scotoceşte. (1) peste tot; (regional) scofelitor. Cf. udrescu, gl. . — Seofeli -f suf. ,-jci. SCOFELÎT1 s, n. (Regional) Faptul de .a. (s e) s c o-f e 1 i. î. Cf. seofeli (1) (Săpata de Sus — Piteşti). udrescu, gl. ■ ■ 2. CI. seofeli (2) (Săpata-de Sus Pifeeşti).-udrescu, gl. Mai lasă scofelitul, mă, că-fi cade nasul şi rămli clrn. id. ib. — V. seofeli. SCOFELlT2, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.) Scotocit2. Am găsit cîteva cuiburi de cartofi scofelile. udres-cT'i,; gl; Ţoale buzunarele '.te-am găsit scofelile. id. ib. — Pl.: scofeliţi, -te. — V. seofeli. SCOFBJUTfrK S: H15 (Prin nordrvestul Munt.) - Sco-f'elici. Cf. udîiescu;, gl. 234»;: — Pl-.: smfelilori.. — §?o|c}i + sţţf; -tgr.' ■ : ■ sGQfblitîIr — — scoi'ir.cri'UKĂ SCOFELITORĂ s. f. (Regional) Scotocire (Săpata de Sus — Piteşti), udrescu, gl. Aici ■ e scofelilmă de^a tui; cunosc eu la marfă. id. ib. — Pl.: scofelituri. — Scofell -f suf. -tură. SCOFETTJRI s. n. pl. (Plin Mold. şi prin-Bucov.) Mlncăruri bune, gustoase. Cf. şăineanu2, eesmi.hii ă, d-, şez. -iii, 87. > — Pref. s-+ cofeturi. SCOFÎ vb. IV v. scopl1. SCOFlŢĂ s.t. v. scâfiţă. SC6F1U s-. n. J. (învechit) Fir de aur eu care se brodau unele obiecte de -Îmbrăcăminte (de gală). O mitră cusută cu scofium, împlută cu mărgăritar (a. 1707). iorga, s. d.'xiii,-96. Au dat... trei mintei cu-scofiu de aur şi căptuşite cu soboli, şincai, hr. ii, 290/38. 2. (învechit, rar) Obiect de înibrăcăntmte nedefinit mal Îndeaproape, brodat cu scofiu (1). După aceştia... 'merg. selaţii, ... cu cămeşi albe pînă jos, de se văd de supt haine, şi în scofii. simion dasc:, let. 109. —'Pl.: scofii. — Şi; scolluM s! n. — Diu rnagh. skdîlum, lat. med. scophtii, -ae. SCOFIUM s. n: V. scofiu. SCOFltCEÂLĂ s. f. (Popular şi familiar) Faptul de a s e scof îl ci (1, 2); aspect scofîlcit al cuiva sau a ceva. Cf. i. golescu, c. — Pl.: scoftlceii. — Şi: (Învechit, rar) scovîlleâlă s. f. i. golescu, c. — ŞcoHLci + suf! -eală. SCOFÎLCt vb'. IV. 1. R e f 1. (Despre fiinţe, mai siles despre oameni şi despre obrazul lor) A slăbi extrem de mult, căpătînd adîncittiri, Cute, zbircituri etc., a deveni numai.piele şi oase ; (region'al) a se sfarogl (2). Cf. POLIZU, DDRF, ALEXI, \V-, TDRG, RESMERIŢĂ, D-, SCRIBAN, D. Era întristat şi din pricina Şerichii. Aceasta, o dată cu obrajii puri şi uşor măslinii. .,, se scofîlcise. căli-nescu, s. 14. Era uscat, i se scofîlciseră obrajii şi i se iungise nasul, camil petrescu. o. i, 233. I s-a încreţit fruntea, obrajii i s-au scofîlcit. stancu, r. a. i, 24. Chipurile se scofîlceau, trupurile'se clătinau, pas, z. iv, 129. Ea însăşi părea că se scofîlceşte, că scade, ca şi cum ar fi 'fost .de htiiie.. demetrius, a. 216, cf. M- d. enc., dex. □ O 'gloabă care s-a scofîlcit. Tranz. fac t. Prăpastia în care se prăvăleşte [mortul] îi scofilcea obrajii şi-l schimba la fală. macedonsR), o. iii, 96, cf. cade. 2. R e f,L, (Familiar; despre lucruri, mai al.es despre corpuri cu suprafeţe netede, drepte) A se deteriora, a se degrada, a se deforma căpăţţnd (la suprafaţă) adlnciţuri şi ridicături, crăpături., lndoi,t,uri etc. Să scovUteşte... . scîndura, să zice cînd să îndoieşte în lăţimea ei„ fftcîndu-se ca o albit,, i. golescu, c., cf. valiân, v., ddrf. Scîndurilţ. [tnveli loarei] se crapă şi se scqfîlcesc. ap. tdrg, cf. cade, m. d- enc., dex. 3. Tranz. (in dicţionarele idîn. trecut; complementul indică metale sau obiecte. de metal) A lucra, a ornamenta tn relief. Cf. valian, v.,, mm', barcianu, alexi, w. — Prez. irid.: scofîlcesc. — Şi: (Învechit, rar) scofii |i (i. golescu, c:), seovllci (id.- ib.), scovllli Vb. IV. — Cf. f a 1 c ă. SCOFlLCIRF. s. f. Acţiunea de a (s e) s c o f 1.1 c i (1, 2) şi rezultatul ei. Cf. i. goi.escu, c., polizu, alexi, W., RESMERIŢĂ', D., DL, DM, M. »• ENC,, DEX. — Pl.: scofîlcirî. — Şi: (Învechit, rar) scovllţfre s. f. i. golescu, c. — -V. scolilci. SCOFÎLCIT, -A adj. -1. -(Despre fiinţe, mâi ales despre oameni şi despre obrazul lor, rar, despre alte părţi ale corpului lor) Care este extrem''de slab,* cu adlnciţuri, cute, zbircituri etc., care este numai piele şi oase. Trecătorii puteau vedea un moşneag micul, intrat la apă şi scofîlcit. caragiale, m. 43. Zgripţu-roaiea scofîlcită împărţi pe fiecare din gineri pe unde să-vîneze. is-pirescu, l. 316, cf. 358. Obrajii scofilciţi atîrnau în jos. delavrancea, ap. cade. O barbă sălbatică îi acoperea figura scofîlcită. vlahuţă;" s. a. ii, 207, cf. id. p. 46. Din obrajii rumeni... nu-i rămăsese decît o faţă scofîlcită. contemporanul, v, -'506, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2. lată-n vis mi-apar şapte poeţi, Slabi, jigăriţi, cu feţe scofîlcite. ANQHEL— IOSIF, C. M- Ii, 20, Cf. RESMERIŢĂ, D..,. CADE. Ieşi... cu faţa scofîlcită şi cu dîre de sînge pe mustăţi şi pe bărbie, rebreanu, r. i, 112. Miu..., -scofîlcit de pustia-i de durere, era.în .fruntea convoiului, galac-tion, o. 266. Avea faţa neînchipuit de scofîlcită, nerasă de trei zile. c. petrescu, î.. i, 24, cf. id. o- i>. -n-, -262, id. c. v. 248. Răzbea sinistru craniul din scofîlcită faţă, Se scutura scheletul - ele cărnurile .vechi, lesnea, i. 142. XJscaţi, scofilciţi. . . le crescuseră nişte bărboaie mari. voiculescu, p. i, 228. Obrajii scofilciţi. se sugeau adine între gingiile ştirbe, id. ib. ii, 290. Avea. . . obrajii scofîlcifi şi ochii ■:aprinşi de foame, dan, : o., 295, cf. 22. Mulţi dintre ei aveau chipurile scofîlcite, dar.... se mai vedeau ..urme. de frumuseţe, stancu, r. a. ii,.303, cf. id. D. 65. Lihniţi de. foame, scofilciţi la faţă, cavaleriştii ■mărşăluiau. :camilar, n. i, 212. Un grumaz costeliv, scofîlcit şi dungat ca o împletitură de curele, vinea, l..i, 3:3. Mîna lui .veştedă şi scofî-lcUă o îngrozise. Id. ib. ii, .77. Era un om .pirpiriu, cu un cap -scofîlcit,. cu fălci lăbărfate. tudoran, p. 10.. Căpitanul.... păşi. pe punte gîrbov şi scofîlcit. id. ib. -293. Era încovrigată ca un melc, cu capul ?culcat pe. pieptul scofilcit. T. po-povi.ci, s. 25. Imbătrînise .de^a. binelea. Qbrqjii nemşi, .scofilciţi,, erau pămîntii. id. ,ib. 147. Avea faţa nerasă, scofîlcită... şi ochii duşi,,în,.fundul capului, v. rom. iunie 1960, ,39. Trebuie căutat- unul anume, scofilfrif şi bălrîn. cinema, 1968, nr. 2, vi, cf. m. d. enc., dex. Vede o babă bătrînă scofîlcită.. o. BÎRLEA, A. P. II, 111. CD Un .cal scofilcit. 2. (Familiar; despre lucruri; şl prin lărgirea sensului) Care s-a deteriorat, s-a deformat, s-a degradat (prin turtire, îndoire, coşcovire etc.). Pălăriile scofîlcite şi soioase. . . dă cioclilor un aer mai mult de comedianţi. ghica, c. e. H, 423. [Armurile] cele’ve-chi sparte -şi sco-fîlcite de lovituri de dagă şi de buzdugan, id. s. 535. Pe păreţii umezi şi scofilciţi ai hrubei se-nşiră tot felul de vedenii urîte. vlahuţă, s. a. iii, 279, cf. ddbf. Lam-pioanele de . hîrtie, udate şi scofîlcite, /Acuraţi .apa. ardeleanu, d. >174. Din ferestrele' mici; stofîlcite, izvorau şi acum două fuioraşe de lumină. reKreanu, n. 140. Sună în scofîlcită lui-goarnă slingerea.-siAttcv, m. i. 77. — Pl.: scofîlcifi, -te. —. Şi: (învechit, rar) şcovîl^ît, -ă adj. i. golescu, c. — V. scolilci. . . . SCOl îXX l lljRĂ s. î. 1. Adîncitură, cută profundă formata pe faţa (sau, rar, pe corpul) persoanelor foarte slabe (în' virstă). Cf. polizu, ddrf. Cîleva lacrămi, cotind după scofilcilurile feţei, îi alunecară la vale. dela,vrancea, ap. cade, cf. alexi, w., tdrg, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., dex. 4 Epitet pentru o persoană foarte slabă. Cf. scriban, h. 2. (Familiar) Parte adîncită a unei suprafeţe, a d 1 ri cft'u r ă; parte a unei suprafeţe cu (adîn-cituri şi) ridicături. Cf. i. golescu, c. Nici o tufă nu se zăreşte pe scofilcilurile văroase şi crăpate ale acestui ostrov.- vlahuţă, ap. ca.de, cf. ddrf, barcianu, alexi, W., TDRG, ŞĂINEANU, D. U., CADE, DL, DM, 'DEX.. '. — Pl..: scofîlcituri. — Si: (învechit, rar) scovlljl- tfiră s. f. i. golescu, c; - — Scofllcl + suf. -/ară. 3852 SC0FÎLŢ1 «-,430 *■ $Coi6 SCOFÎLŢl vb. IV v. seofilci. SCOJFllSD vb. I v. scufundat. SCOFÎA'DÂT, -A adj. v. scufundat2. SCOFIRCEAlA s. f. (Regional) „Tereiuială de ouă sparte'* (Sereca — Orăştie). mat. dialect, i, 267. — Pl.: scofîrceli. — Scollrci + suf. -eală. SCOFÎRCl vb. IV. (Regional) 1. Tranz. (Complementul indică ouă) şi refl. (despre ouă) „A (se) strivi" (Sereca — Orăştie). mat. dialect, i, 267. 2. Intranz. A scuipa (1) des. Com. din lujpşa — ABRUD. — Prez. ind,: seofircesc. — Etimplogia necunoscută. SCOFÎHD vb. I v. scovîrda. SCOFIRDAt, -A adj.' v. scovîrdut. SCOFÎRDÎ vb. IV v. scovtrda. SCOFÎRLÎE s. f. v. scâflriie. SCOFLEAjA s. f. 1. (Prin Munt.) Coajă de dovleac Întrebuinţată adesea ca recipient. Cf. rădulescu-codin, l. rom. 1959, nr. 2, 54. + Bucată de dovleac Copt, bun de mîncat. Un flăcău dă jarul la o parte, scoate de sub el două seofleje mari . . . şi-mparte la toji cile una. lungianu, cl. 94. Luaţi din scofteji, cum îţi brodi, id., ap. cade. + (Prin nord-vestul Munt.) „Seăfirlie“; p. ext. epitet dat unui om fără minte, prost. C£. udrescu, gl. 2. (Prin nord-vestul Munt.) Om bătrin, slab, scofilcit (i). udrescu, gl. 0> (Ca epitet, pus Înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,;de“) O scofleajă de unchiaş (sau de babă), id. ib. — Pl.: seofleje şi scofleji. — Şi: zgăvfeâjă s. f. rădu-lescu-codin. — Etimologia necunoscută. Cf. scofîlcit. SCOFOALCA s. f. v. scatoalcă. SCOFORDĂTCbA s. f. v. seovirdătură. SCGFUNDA vb. I v. scufundai. SCQHACI s. n. (Regional) Scobitoare, v. scobitor (III 2) (Mărăşeşti — Vaslui), lexic reg. 64. PI.: scohace. — Etimologia necunoscută. Cf. s c o b a c i. SCdHINĂ s. f. v. scochină. SC dl BĂ s. f. 1. (Regional) Cal bătrîn, slab şi neputincios (Asuaju de Sus — Baia Mare), dr. v, 227. (Adjectival) Calul scoib. ib. v, 227, cf. td iii, 206. + P. e x ,t. Femeie băt-rînă şi slabă (Asuaju de Sus — Baia Mare), dr. v, 227. Nu-i biata babă o seoibă. ib. •O (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de‘*) O seoibă de babă. ib. 2. (Prin vestul Transilv.) Coajă verde de nucă. Cf. teaha, c. n. 264, l. rom. 1959, nr. 6, 48. + (Regional) Coajă de dovleac fiert (care se dă ca hrană porcilor) (Asuaju de Sus — Baia Mare), dr. v, 227. — Pl.: scoibe. — Cf. s c,o a b ă1. Pentru sensul 2, cf. şi coa jiâ. SCOIC.AR s. m. Pasăre acvatică din ordinul pieio-roangeloij cu penele negre lucioase pe spate şi albe pe piept, cu ciocul puternic, de culoare roşie, care se hrăneşte mai ales cu scoici (I 1) şi cu alte vietăţi de apă; , (regional) ©strigar, stridiar, culic-de-mare, ţarcă-de-mare (Haematopus ostralegus). Cf. băcescu, pXs. 152. Scoicarul e şi el prudent. . . umblă pe ţărm eăuiind să deschidă cu ciocul său roşu şi puternic scoicile, vîn. pesc. aprilie 1964, 4. — Pl.: scoicari. — Scoică + suf. -ar. SC6ICA s. f. I. 1. Nume dat mai multor specii de moluşte caracterizate prin corp moale, turtit lateral, adăpostit într-o cochilie calcaroasă bivalvă, care trăiesc pe fundul apelor, lamelibranhiat; p. r e s t r. cochilia acestor animale; (învechit, rar) ostrică, ostrac (2). Şi cu htrburi (text marginal: scoiee) ascuţite îi potricăliră. DOsoPTEr, v. s. ianuarie 8*732. Aproape de acea cetate iaste . . . lacul cu scoiee cu mărgăritarul cel mare. fl. d. (1680), 52v/6, cf. anon. car. Ohră pisată dramuri 3; şi scoică... dramuri- 5... pe apestea toate pisează-le bine uscate (sfîr-şitul sec. XVIII), greccj, p. 394. Radul, carele s-au poreclit Stridiaţi, sau vănzători de scoiee. .., au cumpărat domnia, şincai, hr. iii, 99/14, cf. budai-deleanu, lex. Cu nesuferite şi neomeiiite hrăpiri li s-au luat de numitul pescar: ...de carul eu scoici, taleri 8, bani 60 (a. 1822). doc. ec. 248, cf. lb. Acest al doilea neam de hrană coprinde peştele, racii, scoicile. .. şi celelalte, episcupescu, practica, 25/14, cf. 110/13. Cîteva din grozavele despicături care de curind să deschiseră, ‘neîncetat varsă ierburi de mare, dobitoace şi scoici de mare. cr (1829), 61/2. Peste tot locul. . . se descopăr împietriri de scoiee şi alte vietăţi de mare. ib. (1830), 72/23, cf. i. golescu, c. Au găsit o, scoică mare, care i-au slujit de sapă. drăghici, r. 52/6. Un acoperămînt osos... le slujeşte de lăeuinţă, precum la colbeci şi scoicţ. j. cihac, i. N. 9/6. De pe-n lume adunară. . . Scoiee, peşti din ocean, asachi, f.‘ 86/6,* cf. iser. Să crezi orice himeră, Precum acea că marea poţi măsura c-o scoică, negruzzi, s. ii, 253, cf. 129. Fericirea şi nefericirea sînt. . . stafii ale creierilor, şoptirile misterioase din, scoica marină, maiorescu, cr. jti, 391. Pentru prins scoieile, la apă mică, bîjbîie cu minele, şez. iv, liŞ. Scoicile se fiţrb şi carnea se mănîncă cu mujdei ori friptă, ib. viii, 3. Gălăgia infernală. . . îi suna neîntrerupt în urechi, ca murmurul mării tn cuprinsul unei scoici, anghel, pr. 77. Cărucioara ei făcută din darul unei scoici marine, anghel — iosif, c. m. ii, 5, cf. atila, p. 449. Lipsa de preţ însă a celor mai multe din aceste mărgele, adesea simple bucăţi de teracotă, scoici, melci..., fac pe arheologi să le dea mai puţină atenţie, pârvan, o. 557, cf. nica, l. vam. 220. Adună scoici,.pentru ca să aibă de mîncare. bassara^bescu, v. 140, cf. cade. Îşi apasă iar în ureche scoica piin care marea îi vorbea, c. petrescu, î. i, 243. Culese cîteva scoici, id. ib. ii, 249. Ce clădise? Nimic. Căsuţe din nisip, palate de scoici, teodoreanu, m. iii, 132. Am scos de asemenea midii şi scoici, voicu-lescu, p. i, 18, cf. 139. Este unu. .: căruia-i duc eu pestei li duc şi raci şi scoici, sadoveanu, o.' ix, 377. Azi rămas numai stîlpii... în care' gîrigăniile, scoicile şi racii îş'i fac sălaş. id. ib. x, 461, cf. xii, 66, enc. agr., scriban, d., i. barbu, j. s. 72. Acestea sînt scoici obişnuite ce se găsesc pe coasta Coreei şi Japoniei. Scînteia, 1952, nr. 2 394'. Era cald şi mirosea a nisip şi a scoică, călinescu, o. i, 117, cf. id. s. 147. Petale par scoicile Cum cad'pe aproapele Ţărm. bi.aga, p. 340, cf. 20. Golful alege, cu tragic spor, Algele putrede, scoicile moarte, v. bom. ianuarie 1954, 165. 'A poruncit să i se facă o sanie în formă de scoică, pas, i.. i, 121. Urechi între, pietre — scoicile — Ascultă ce spuric ră-chiţilor vîntul. beniuc, y. 99. Am cules împreună scoici la ţărmul oceanului, baranga, v. a. 18. Bordajul, în care felurite neamuri de scoici se In.fiij adine, trebuie curăţit, tudoran, p. 109, cf. ltr11. Princcpele privi vasele de aramă în formă de scoică, barbu, princ. 126. Calcarele cu lamelibranhiate stnt constituite din valve de scoici, geologia, 35, cf. der. M-am ascuns 3S70 scoici SC&lCiT intr-o scoică, pe fundul măr ii. s'oitEscu, p. 85, cf. ap 36. Mîine, poate, scoica In care-am încuiat Numele tău îţi va răspunde. vulpkscU, p. 20. Specia umană. ■ . e mult mai tînără prin comparaţie', de pildă, cu scoicile sau cu păianjenii, românia literară, 1969, nr. 56, 28/1, cf. ib. nr. 31, 5/3. Alte proiecte sugerează.. . hoteluri şi moteluri izolate, toate avind formă de scoici întredeschise, contemp. 1969, nr. 1 173, 10/4, Se suflă în ochi, cu o fevie de trestie, scoică arsă şi pisată, pamfile, B. 69, cf. ALB II 2 504/36, 172, 250, 833. Parcă măntncă numai zeamă de scoici, se spune despre o persoană extrem de slabă, ctauşanu, ol. tl arde cu zeamă de scoici, se spune despre cel care are o neplăcere dintr-un lucru de nimic. 2anne, ». ir, 476, cf. iv, 116. Cînd nu găseşti midie, prinde loc şi scoica (= cînd nu poţi obţine ceea ce doreşti, te mulţumeşti şi cu mai puţin). id. ib. i, 553, cf. 136. Sus eopaie, Jos copaie, La mijloc Carne de paie (Scoica), teodo-rescu, p. p. 243, cf. gorovei, c. 332. (Ca termen de comparaţie cu aluzie la, forma cochiliei moluştei) [Lebăda] trece ca o închipuire, ... cu aripile ca două scoici de argint, gîrleanu,’l. 78. Cerul, sus... e atîl de adînc! Se vede un nor mic ea o scoică de sidef. c. petrescu, c, v. 214. Urechile-mi, deschise suav spre infinit, Ca douiS albe scoici, vibrau întruna, labiş, p. 275. (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Corricolo e o trăsură cu patru roate şi poartă pe arcuri aeriene, ca leagănul, o scoică de caleaşcă, in care e loc pentru doi. c o d r u - n r Ăo u ş a n u, c. 165. Pe plaja vînătă a cerului, fuga luminii. . . risipise scoicile trandafirii ale norilor. teodoreanu, u. c. 31. în scoica mea închisă,. . încet ia suferinţa chip de mărgăritar, voiculescu, poezii, ii, 277. Toţi caută să-şi organizeze temeinic traiul ş-apoi trăiesc tihniţi tn scoica lor. sadoveanu, o. ix, 340. Aceste suflete strinse la un loc tn scoica asta zbuciumată de valuri, bart, s. m. 17. O! cuiburi, scoici cu şoapte, Rugaţi-vă la noapte Din turlă pentru ea. arghezi, vers. 66. Ardea numai lampa de birou, cu scoica ei de porţelan, v. rom. iulie 1955, 54. O sco/erî uriaşă, cu forme învolburate sculptural, este nava în care. . . îşi va retrospecta amintirile, cinema, 1968, nr. 8, 20. O Scoică de baltă (sau de iazuri, de lac) = gen de lamelibranliiate cu valvele cochiliei mari, subţiri, lipsite de zimţi la ţîţînă şi cu carnea comestibilă, care trăieşte în mîlul din bălţi, din iazuri sau clin ape cu eurs liniştit; anodontft' (Anodonta). Cf, GRIGOR1U-R1GO, M> P. II, 4, ANTIPA, P. 76, ATILA, P. 450, simionescu, f. r. 436, n. d. enc. Scoică de riu — gen de lamelibranliiate cu valvele cochiliei alungite, de culoare brună-cenuşie, cu pereţii groşi şi rezistenţi, care trăieşte îngropat pe jumătate în nisipul de la fundul apelor curgătoare (Unio). Cf. ddrf. Se arde. . . de'la scoica de riu cochilia mărunţel, se pisează şi se cerne bine. grigoriu-rigo, m. p. ii, 4, Cf. TDRG, ATILA, P. 450, SIMIONESCU, F. R. 437, DPR, m. d. enc., com. marian. Scoică de mărgăritar (sau de perle de mare) = scoică (I 1) din regiunile marine tropicale, cu valvele cochiliei solzoase la exterior şi sidefoase in interior, care produce boabele de mărgăritar, folosite ca pietre semipreţioase (Meleagrina mărgăriţi fera). Cf. i. golescu, c., tdrg, cade, atila, p. 451, m. d. enc. Scoică de perle de riu = scoică (1 1) răspîndită în apele curgătoare limpezi, reci şi sărace în calcar din Europa şi din Asia, care produee perle mari (Margaritana margaritifera). Ci. m. d. enc. (Har) Scoică âe mare = stridie (Ostrea eeulis). Cf. POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, d. <0> E x p r. (Regional) A ajirnye ca o scoică = (despre oameni) a deveni extrem de slab, numai piele şi oase. Cf. ciauşanu, gl. + P. restr. Conţinutul cărnos, comestibil, al scoicii (I 1). Scoicile se pun crude, bucăţi, amestecate cu ceapă, atila, p. 455, cf. 508. Ciorbă de scoici — îtamă goală — mtncăm. stancu, d. 509, cf. chest. viii 6/9, ai.r ii 2 504/872. + P. anal. Cochilie a gasteropodelor. Cf. dm. Se fierb melcii, se sco! din scoică cit sini peibinfi. s. marin, c. b, 23, cf. m. d. enc.-, dex. ^ anal. (Prim Transilv.) Carapacea broaştei ţestoase. Cf. alr I 1 178/223, 268, com. din ineu — arad. 2. (Prin nord-estul Olt.) Organul genital al femeii. CIAUŞANU, OL. 3. (Regional) Figură într-un joc de copii, care constă din alipirea celor două palme Îndoite fiecare în formă de căuş şi care, prin lovirea lor de genunchi, produc un sunet înfundat (Ţepu Tecuci), şez. ix, 135. Băieţii... pun palmele făcute găuace, uria lingă alta, şi apoi izbesc „scoica" lor de genunchi..-. Sunetul parcă e de o basma cu bani. ib, II. 1. (Arhit.) Acoperiş mic, in formă de evantai, de obicei din sticlă fixată într-o armătură metalică, montat deasupra platformei unei scări de intrare Intr-o clădire, deasupra unei nişe (exterioare) etc. Qlădirea... oprea atenţia trecătorilor mai ales prin scara de marmoră roşie apărată sus de o uriaşă scoică de sticlă, rebreanu, R. i, 18, cf. 20, Firide simetrice, una împodobită sus cu o scoică. , savant efect de ; aşezare. . . , evoca urla unui Leon Baltista Alberti. CĂLINESCU, C. O. 160, cf. LTR2. 2. (Anat.; rar; în sintagma) Scoica urechii — pavilion (6). La asurzire foloseşte: vezicătoarea. . . pusă la scoica urechii, cornea, e. i, 98/17. Mii de sirene ciută la scoica urechii mele. călinescu, o. ii, 178, cf; D. MED. Iii. 1. (Regional) Parte a joagărului constituită din două bîrne scobite pe toată lungimea lor, for-mind un fel de şine pe care alunecă carul joagărului. Cf, DAMI5, T. 175, PAMFILE, 1. C. 111. 1 2. (Regional) Bîrnă care leagă, deasupra, stîlpii casei (Borşa — Yişeu de Sus). Cf. chest. ii 113/257. ...+ Fiecare dintre grinzile ce se pun în curmeziş pe> temelia casei (Merişani — Roşiori de Vede). ' Cf. chest. 11 100/88. 3. (Transilv.) Ţintă cu cap de metal (lucitor), care se bate, ca ornament, pe şerpare. Cf. cade, vicip, gl., com. din frata — turda, paşca, gl. 4. (Regional) Copcă mare făcută în gheaţă (Jitia — Rlmnicu Sărat), alr i 1 733/595. 5. Adîncitură a închizătorului armelor de vînă- toare, în care este înşurubat percutorul. Cf. ltr2, dex. 6. (Med. vet.) Tumoare osoasă care se dezvoltă pe falangele cabalinelor (şi bovinelor), mai ales la cele de tracţiune sau de călărie, provocindu-le adeseori şcliiopătare. Cf. resmeriţă, d. Scoicile. . . sînt nişte umflaturi (oase moarte) ce se dezvoltă în fruntea şi pe laturile primei falange, enc. vet, 18, cf. şăi-NF.ANU, D. tî., CADlî, ENC. AGR., SCRIBAN, D., DM, H XII 422, a VI 26. 7. (Regional) Mămăligă cu brinză, făcută in formă sferică (Răşinari — Cisnădie). viciu, gl. — Pl.-. scoici şi (învechit şi popular) scoice. — Si: (regional) scăucă (alr ii 2 504/64; pl. scăuci, ib’.), /j|iioi<;ă ib. 2 504/172) s. f. — Din v. sl. ewAHRi. Cf. bg. dial. cnoăKa. SCOieAnîE s. f-. 1. (învechit., rar) Loc unde se vindeau sau se păstrau scoicile (I 1). Cf. i. golescu, c. 2. Mulţime de scoici (I 1). Pe mameltinul de scoică/ie măcinată, nu se mai poate trăi şi nici muri ca lumea, românia literară, 1970, nr. 65, 16/2. — PI.: seoicârii. — Scoică, + suf.1 -ârie. SCOICfT, -Ă adj. (Prin nord-estul Olt.) „Slab, pipernicit1', ciauşanu, gl. — Pl.: scoiciţi,. -te. — De la scoică. 3872 gcâtctiLiŢ SCoLÂsfiC SCOICULÎţA s. f. (Învechit, rar) Scoicuţă (1). • .Cf. i. golescu, c, ^ -r Pl.: scoiculife. |[ — Scoică 4. suf. -uliţă. SCOICt/ŢĂ s. f. 1. Diminutiv al lui scoică (I 1); (învechit, rar) scoiculiţă. Scoicuţe de tot soiul, pe care le lasă marea pe. pruÂd in-timpul refluxului. -ooDHU-DRĂGUşANtJ, c. 160. Scoiculitele mici, culese de pe malul mării..., slujesc la ornarea cadrelor. pamfile, i. c. 97, cf. resmeriţă, d. Larve de scoică.\ ; care ..se transformă în scoicuţe mici. ap 96, cf. sfc iv, 152, M. d. enc. , 2. (Regional) Parte chitinoasă care leagă capul insectelor cu corpul. Scutul gîtului: scul sau scoicuţă. MARIAN, INS. XIII. — Pl.: scoicuţe. .— Scoică + suf. : -uţă. SCOJFA vb. I. Refl. (Regional; despre scînduri, lemne sau obiecte făcute din lemn) A deveni concav, a se încovoia, a se deforma în lăţirile (Păuşeşti Otăsău ; — Băile Govora), coman, gl. — Prez. inel. pers. 3-: scorfează. — Etimologia necunoscut#.. Cf. s c o f î 1 c i, s p o- v î r d a. ■ , SCOIFĂ1 s..f. . '(Regional) Nasture (1) (Coşeiu- — Zălău). viciu, gl. Frumoase scoife ai pe suman. id. ib. — Pl.: scoife. ' i . . , — Etimologia necunoscută. SCdlFĂ2 s. f. (Regional) Rapăn1 (1) (Văicării.— ; .Sînicolau Mare), alr ii/i 121./47. — Pl.: scoife. — Etimologia necunoscută. SC&FURĂ s. f. (Regional) Carapăcbâ^ broaştei ţestoase. Com. din tîblişua — năsăud. , — Pl.: scoiftire. ,■•■■.■ : — Etimologia necunoscută.. " ' SCOIPÎ vb. IV v. scopil. SCOLA vb. I v. scula. SCOLAMEiVT s. n. v. sculament.. . ... . SCOI.AR1 s. ni. v. şcolar2. . ŞCOLAR2, -Ă adj. v. şcolar'. SCOLARICtfŞTE adv. v. şcolariceşte.: ŞCOLARITATE s. f. v. şcolarilate. SCOLAST s.m. (Rar) 1. Şcolar2 (1) c'are aparţine şcolii de tip scolastic (6). Mefisloţel. . . îMrăcat ca un şcolar călător..., Un vagabond scolasl? ■ gorun, f. 55. ■ 2. Adept al scolasticii (5). Cf. dl, dm, dn2."^. ext. Persoană care gîndeştef. care judecă rigid, dogmatic, ignorînd latura practică. Cf. dl, d.m, dn?. Pl,: scolaşli. . i, ' — Din .germ. Scliolast. SCOLÂSTIC,-A subst., adj. 1. S.m. .(-învechit, rar; în forma sholeastic.).. Persoană instruită, învăţată, erudită. Şcolear (text marginal: sholeastic) fiind. Şt să feace călugăr, dosoftei, v. s.. septembrie 67r/30. 2. Si m. (învechit) Discipol; şcolar2 (1). Pentru ca să nu mi se pieaînmăreaşcă cartea, spre, mfii .mare cheltuială a scolasticilor. . . economJa", 123/23, cf. lb. Vedeţi şi pe scolastici. . . Plini de ştiinţe lumiriaţi. . . Cum ştiu face un adiectiu: mumuleanu, - c. >'153/1.0, cf. GÂLDI, M. PHAN. 250. .., , 3.:Adj. (învechit) Şcolar1. Scolasticilor învăţălon [retorica] le iaste^. de. lipsă, că prin cartoanele ei trag inimilţ. tinerilor spre îndreptare, molnar, ret. 3/12, cf. urlu. în curgerea anului scolastic... vei face. . . două examine (a. 1,828). uricariul, vii, 183. Nu numai natura face pe. om. ..., dar şi . acea învăţătură scolastică este... unjnijloc cil deşteptării gîndirii minţii■ episcupescu, o. î. 7.7 /16. ^,cum. ,după sfîrşitul anului şfiolastic s-a făcut. cercetare publică şcolarilor, cr (1832), 2313/23, Mi-qu îngăduit lucrurile mele cele scolastice a alcătui cărticica aceasta, dietet. xi/3. Scrie în atestatul şcolastţc. şl. (1838), 2/13. Ş~an produs ,56 cărţi scolqsti.ee, dintre care -25 tipărite, asachi, î. 14/24, cf. id. PÎ5D. 75./8._ Au prelucrat în. limba . românească şi fiîteva cărţi, 'şeolasfice, ■precum de aritmetică, de limba latină, fm (1.839), 155s/12.. £>ară după regula întocmită sliolastică,,ce ,.m să zică .litera ? gram. mold. 9r/5, cf. 19Y/14. începutul anului shplastic. i. ionescu, f. 16/31. O arătare pe scurt de deqspbite. meloduri şi regiile ale to.ghicii şcoipsiice. regul. org.., 383/26, cf. negulici. Chiar şi proiectele de instrucţiune scolastică ... erau respinse, b^riţiu, . p. a. i, 360, cf•. ni; 31, polizu, prot. — pop., ţi. d. Lua ... un număr de exemplare penl.ru a'. fi distribuite. la examene scolastice, hasdeu, i. c. i, x, cf.'.ddrf, barcianu. ' Decretă... ... introducerea......cu începerea anulţii scolastic ciţrgător, a limbii româneşti, sbieha, f. s. 425, cf. alexi, w., şăineanu2. Tipărituri care răspundeau unei nevoi administrative sau. linei nevoi .scolastice, iorga, j,. ii, 322, cf. res- MKRIŢĂ, E. ■ ... 4. S.-ni. (Rar) Persoană (de obicei filozof sau teolog) care practică, scolastica (5) sau care este adeptul ei,;i;care ..activează ,:în domeniul scolasticii. Fu cunoscut şi. :,-Eplihie sfrolasticul arhiereul. . dosoftei, v. s. septembrie. 3r/7. Agalhias, sholaslic şi iştoric grec. asachi, l. 25V22, cf, prot. — pop., n- d., ddrf, barcianu. .Njci. nu: ne dăm socoteală pit.de mult dato-rim . scolasticilor în. taceaslă privinţă, petică, o. . 409, cf. reşmeriţă, 'D.. Armele, cu care va combate pe scolastici,- pe ■.aslrolqgi,. pe alchimişti, vianu, l. tr. .24. 5. S. f. sg. -Învăţătnînt ..care se preda în şcolile din evul- niediu-^dirt -ţările catolice-, caracterizat prin sub,01^oharea' faţă de biserică, prin utilizarea unor tfretode 'dogmatice şi'livreşti, prin. apelul la autoritatea wnbl>- concepţiifilozofice antice interpretate conform cerinţelor teologiei etc:; metodă care aparţine acesttii învăţămtnt', p. ext. mod de gîndire şi activitate intelectuală bazate pe formalism şi speculaţii sterile;’: rupte' de realitate,- de experienţă. în filosofic domneşte o ■■scolastică aridă, mistică şi teologică-GIÎEREA ST. OR. II, 124-,MSfY -DDRF, RE-SMEŢRIŢĂ, D., ŞĂINEANU, d.'. u.; caTje, şcRiHANj D-. Cugetarea . .- ..-.- se dizbară de metodele .sterpe ale- scolasticei, oţetea, r. .21, cf/484. în pregătirea meniurilor noi, . . . scolastica trebuia dărîmată: vianu, l.' ti1!' 25, cf. 13, 114. Discuţii . . . destifiafe 'în fond de d clădi o nouă scolastică, îmbibată de idei teologice. ]blaga, g. 214. Marele filozof e considerat. ca triunţful...logicii sterpe, al scolasticii pedante, ,,al ■ construcţiilor .teoretice clădite tn dispreţul realiiăţii. balea,,. s. |ţ.,h, 281, cf. iii, 21. Cercetarea ruptă .de viaţă, de ■realitate, e condamnată să alunece pe panta scolasticii.-fio^TEMP. 1956, nr. 485, 3/6.’'Ştiinţa gramdtii'ală'a lumii rfiedievale, dezvoltată de necesităţile scolasticei^ h. 'rom. 1957, nr. 1, 8. Aceste ştiinţe au pqtţunş dinafară, tîrziu, după.-ce ele păţă-sişeră. scolastica-jnedie,vală. coteanu, r. l. 51. <0> (Prin lărgireşi geg^uljftţ) --Ş firU, e nedemn.... Cu ce drept vreau să-,l prind cu mîţa-n sac, de ce? La .ge bun?... . . Scolastică puşteasofi, pqpovici, se. 556. + P. g e n,e r. .(învechit,,, r^r), Metodă de învăţămînt şcolar1 (barată pe. clasicitatea greacji şi latină). . Scolastica de pe alqrtci făcea mulţi pedanţi din mediocritate;...: din tale ide .scotea bărbaţi.de stal şi creatori unei literaturi. HELIADE, O. .II, .4.0,8. . 3887 SCOLASTICESC — 433 — SCOÎ.1IÎ A.dj. Care aparţine sau este caracteristic scolasticii (5), de scolastică; care aminteşte de scolastica medievală, (învechit, rar) sholasticesc (v. scolasticesc 2); p. ext. rupt de realitate, de viaţă; artificial; formal; pedant (1 ). ■ Se dndelepnici mai ales cu ftlosofia scolastică, al căruia .întemeietorii! se socoteşte, asachi, l. 102/30. Sisteme şi cveslii înnoite din. . . sfezile scolastice a veacului de, mijloc, russo, s. 78. 0 societate. . . unde inteligenţa a fost încorporată : subt o metodă scolastică (pedanlică). barasch, m. i, 7/17. Masek armonice erau tratate fin operele lui Belii ni] cu o simplitate plină de dulceaţă, . . . fără nici o tendinţă scolastică, ce devenise la modă. fiu-mon, o. ii, 313, în. atmosfera -scolastică a Universităţii ... pornesc elemente de satiră, iorga, p. a. ii, 172. Părerile sînt aşa de împărţite, îneît amiliîesc vechile certuri scolastice, petică, o,. 471> Prin- txceşt..schematism scolastic, criticul îşi închipuie că ci determinai valoarea poeziei- lovinescu, c. vin, 103. Eră uimit de maturitatea judecăţii, de lipsa totală de pedantism scolastic, teodoreanu, m. iii, 78. Filozofia-,scolastică, cu tot. abuzul dialecticei, e departe .de a fi fost cn totul sterilă-, oţetea, r. 328. Predă unele noţiuni asupra. . . filozofilor scolastici, vianu, l. u. 403, cf. 483. Restul e discuţie, scolastică a cărei agitaţie stearpă nu. dorim să restaurăm... bl,aga, In pî.r ii, 623. Stilul pompos,, frazeologia, scolastică. :. ar putea exercita ■ influenţe-; pernicioase, beniuc, m. c. i, 314, cf. dl, dm, dn. Confruntarea dintre pian şi oboi se. face. . . fără a fi urmărită însă cu o rigoare scolastică, m 1962,. nr. .4, 33. Spectacolul unui virtuoz. ;.., al unui tehnician de velocitate. scolastică, contemp. 1969, nr. 1 175, 6/5, cf. ib. 1969, nr. 1 177, 9/4. — Pl.: scolastici, -ce. — :Şi:,;(lnvecliit) sboUfetfe, .ii, scolastic, -ă adj., s. m., (învechit, rar) sholăsnU: (gAi.pi, m. phan. 250), sholasticOs (id. ib.), sholeâstic (dosoftei, v. s. septembrie 67r/30) s.m... — Din lat. scholastieus', fr. scolastique. — Pentru variantele cu sh- cf. ngr. CT^oXO'-CTTl.ko — Şcolâstie : prin apropiere de şcoală. SCOLASTICESC, -EĂSCA adj. 1. (Învechit) Şcolar1. Cf. gheografie, 5. Petr.c Bart, ches.aro:crăiescul privi-lighealul tipograf a cărţilor celor sliolasticeşti (a. 1790). iorga, s. d. xiii, 17. Pruncii... . încep al. treilea an slio-laslicesc. petrovici, p. 200/28. Toate instituturile s'ho-lasticeşli. . .. se pol. în- învăţate sau în alte po.poralice sholi despărţi, man. înv. 1/10. A pune toat.e cărţile şcolasticeşli în bună regulă. i,azăr, p. t. 18/8, cf. lb. Nu-nvăf ştiinţe ei de leac, Ci-ş sparg capul lor în veac Pe ziceri gramaticeşli, Pe idei şcolasticeşli,, mbmd-leanu, c. 154/20. Ieşea copil de supt îngrijirea părintească şi întră în cea şcolasticească ci slăpînirii. piscu-peşcu, o. 29/10, . cf. polizu,, contribuţii, i, 21, sfc i, 113, l. rom. .19,64, .414, . 2. (Învechit, rar; în forma sholasticesc) Scolastic (6). Se mai zice la -filosofi-e sliolasticeaşcă dispositie. vîrnav, l. 133v/18. • — P1-: scolasticeşti. --Şi: sholasticesc, -eiUcă, scolasticesc;, -ei'iscă adj. — Scolastic + suf. -esc. SCOLAS'JJCEŞTE adv. (In dicţionarele din trecut) 1, Şcolăreşte (1)., Cf. lb, polizu,. barcianu. 2. în felul scolasticilor (4), ca scolasticii. Cf; p\r-CIANU. — Şi:' şcolastieeşte' atlv. le. — De la scolasticesc. SCOLAST1CÎSM s. n. (învechit) ConcepUe, metodă spp.qifică scolasticii, v. scolastic (5). Ortografia franceză . . . este născută în veacurile sholaş/ic'isrnul.ui-' H.ELIAJDE, GR. ROM. XVl/28, Cf.. PROT. — POP., N.. D. — Şi: sholasticisin s. n. > r- Din fr. scolasticisnie. ; . SCOLĂRfiSC, -IiÂSCiv adj. V. şcolăresc. ŞCOLĂREŞTE adv. v. şcolăreşte* SCOLĂRET s. n. v. şcolăiet. ŞCOLĂRIŢĂ s. f. v. şcolări (ăl. SC<ÎLBURĂ s. f. v. scorbură. SCOLCI0R s. n. v. scorciob. ■ SCOLDfiŞ s: m: (Prin nordul Munt.) Varietate de prun tomnatic, cu fructe mici şi acrişoare. Cf. rădu-lescu-codin. .. . T- Pl.: scoMuşi. — Pref. + colduş. SC.OIJQTJŞĂ-s. f. (Prin nordul. Munt.) Fructul scol-duşului. Cf. rădulescu-codin, 66. — Pl.: scolduşe,. — Scolduş -f- suf. -<5. ; SCOLfiR s.m. v. şcolar*. - ŞCOLERiŢĂ s. f. v. şcolăriţăl. SCOLIvRIU s, m. v. şcolar2. SC6LEX s. n. Extremitatea anterioară a teniei, de forma unei mici umflături prevăzute cu organe de fixare,î-cu care tenia se prinde de peretele intestinului. Cf. DER., D.. MED., M. D. ENC., DEX. .— PI.:- scolexuri. — Din lat. scolcx, fr. scolex. SCOLIÂST s. m. Autor de scolii. Cf. scolie (1). Cf. i. golescu, c., prot. — pop., n. d. Aceste două amănunte. ne dau deja o vagă imagine. .chiar dacă vechiul scholiast al lui Erodot nu s-ar grăbi a adăuga că- numele lor se poate lua în înţeles de neguţitor. hasdeu, i. c. i, 196. In Opian, în acel noian de graţii. . ., cum îl numeşte skoliastul Ioan Tzetzes, aş găsi, fără îndoială, frumuseţi îndestule de citat, odobescu, s. IU; 63, Cf. GHEŢIE, R. Mu BARCIANtT, ALEXI, W.y ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., CONTRIBUŢII, I, 121, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Scris- şi: scholiast. — Pronunţat: -l'i-ast. — Pl.: scoliaşti. Şi: (învechit) scoli6st (i. golescu, c.), slioliăsi s. rn: — Din ngr. cr^oîuacjT^i; fr. scoliaste. SCOLIE s. f. 1. Notă gramaticală sau comentariu critic care serveşte la înţelegerea testului iinui. autor (clasic, vechi, aiftjc). Sholie (tîlculre)'. ’rImniceanu, 27r/ll, S-au tălmăcit din limba elinească........ cu sholii a multor sfinţi părinţi fii fieştecare cuvînt (â. 1814). bv iii, 106/35, cf. i. golescu, c. Sholiu este o băgare de seamă asupra uneia sdit 'mai multbr ‘' propoziţii precedente, care slujeşte a desluşi legătura lor, folosul lor. POENARU, G. 5/24, dî.’WLÎzU, PROT. —‘ POP.', N. D., antonescu, d. Zelosul traducător. . . să ..cuteze., a. ,,se apuca de lucru, ajutorîndu-se:. . . cu scholiele şl aăno-tafiunile cele mai erudite, cu traducerile cele mai perfecte. ODOBESCU, s. III, 364,'Cf. GHEŢIE, R. M., BÂftciANU, ALEXI, \V-, RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU,. D. U.,..CADE, SCRIBAN, D.,. CONTRIBUŢII, X, 121, DN2, D.ER, M. t>. ENC., DEX.' 2. (Mat.; învechit) Remarcă sau., comentariu final la o problemă rezolvată sau la o teoremă demonstrată; formulare a unei teoreme. Sholion. gheom.— trigon. '2*11-2, of; 34r/14, AAT 8r/8, LAZĂR,.T. 5V/10, 13v/8. Scolie. Cele ;.patm unghiuri formale. . . sint împreună dopor trină cu. patru unghiuri drepte, poenaru, g. 12/.17, cf. valian,>viv..,_ ,g, ,pop.,; ap., ursu, t.. ş. 274. Scolie. 390J SCOLIOST — 434 &C6NT Reciproca [teoremă] nu este deloc adevărată, orescu, T. 39/17, cf. 34/15, ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DN2, DER, DEX. 3. (în Grecia antică) Cîntec reeitat cu acompaniament instrumental. Cf. m. d. enc., dex. — Scris şi: scholie. — Pl.: scolii, — Şi: (învechit) sh61ie s. f., sh61io», shâllti s. n. — Din ngr. ct^oAlov, germ. Scholie, fr. scholie, scolie. SCOLI <5ST s. m. v. scoliiist. SCOLI(5ZĂ s. f. Deviaţie patologică laterală a coloanei vertebrale, în special în regiunea dorsală, care apare în urma unor leziuni osoase sau a unei dereglări în echilibrul antagonic al muşchilor vertebrali. Cf. BIAN’U, D. S., CADE, YGREC, M. N. 447, DM, dn2, der, abc săn. Suferind de o scolioză, îngrijirile medicale. . . nu au fost suficiente, m 1968, nr. 6, 29, cf. D. MED.,. M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -li-o-, — Pl.: scolioze. — Din fr. scoliose. scoLOiĂiy s. m. v. scaloian. SCOLOPEiYDRĂ1 s. f. Specie de miriapod. insec-livor cu corpul tle 10 — 12 cm lungirile,' alcătuit din 21 de inele, prevăzut fiecare cu ctt<2 o pereche de picioare, care trăieşte în locuri' uWiede şi t întunecoase şi are muşcătura periculoasă peţitru ora; (popular) cîrcăiac, (regional) carete, scolopendriţă, patru-zeci-de-picioare (Scolopendra cingulata). Cf. 1...G0- LESCU, C., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SIMIONESCU, r. R. 404, scriban, D., dm, dn2. Planşa era rece, tenebroasă... Ipostazele ei: ... o vacă, o oaie, o ' scolo-pendră. barbu, princ. 87, cf. der, m. d. enc., dex. — Pl.: seoiopendre. — Din fr. seoiopendre, lat. scolopendra. SCOLOPENDRĂ2 s. f. (Bot.; rar) Năvalnic (11 a) (Scolopendrium vulgare sau Phi/llilis scolopendrium). Cf. brandza, d. 469, resmeriţă, d., şăinkanu, d: u., enc. agr. v, 348. — Pl.: seoiopendre. — Şi: scolopeiiilriii s. m. brax-dza, d. 469. — Din lat. Scolopendrium [vulgare], numele- ştiinţific al plantei. SCOLOPENDRIŢĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Scolopendra1 (Scolopendra cingulata). Cl. udrescu, gl. + Epitet depreciativ dat unei femei viclene, Îndrăzneţe şi arogante. Cf. udrescu, gl. — Pl.: scolopendriie. — Scolopendră1 + suf. -Hă. SCOLOI'ŞnDRIU s..m. v. scolopendră^. SCOLPfiTE s. m. v. searpete. SCOMÎRLĂ s. f, v. şcomlrlă. SCOMOŞÂ vb. I v. scămoşa. SCOMPT s. n. v. scont. SCOMP’JAt, -Ă adj. v. scontat. SCOMŞE s. f. (Regional; în e x p r.) Lucrul e en seomşe = lucrul este „cu socoteală, cu cumpătare" (Măţău -x- Cimpuîung). Cf. com an, gl. — Etimologia necunoscută. SCONAt, -A adj. (Munt.;, despre oameni; adesea ironic) (Care este sau se consideră) isteţ, iscusit, grozav; care îşi dă importanţă; care se amestecă In toate. Te făceai tu mai sconat ca el! coman, .gl., efi l. ro,m. 1959, nr. 2, 54. t>a’ sconat ui mai fost, zău aşa! vtitoâ&cv, gl. <$> (Substantivat) Ce se crede el, sconaiul,, C-amăgeşte-aşa iot salul? Că un cîmp întreg de oameni Este orb şi plin. de snameni? pop., ap. id. ib. — Pl.: scanaţi, -ie. — Etimologia necunoscută. Cf. s c o 11 o s. SCONCEÎV1E s. f. (învechit) 1. Capăt, extremitate. Cere ie la mere şi da-li voi. . . finitele tale [tn] sfîrşitul (scdnce.niiă c, m a r g e 11 i 1 e d, capetele h) părriîh'tttlui. psa.lt. 3, ef. coresi, ps. 4/14, tdrg, dhlr ji, 530,. t. papahagi, c. l. Si Pieire(l). Vişinii încă, dacă au purces Duca-Vodâ, ineâ i'-au vinii sconcenie. . . .de. au perii, neculce, L. 157,- Cf. TDRG: — Pl.: ? — Dili slavonul cKK*iik SCONCS s. jn. Mamifer carnivor, lung de circa 50 crii» înrudii cu dihorul, cu blana foarte strălucitoare, de culoare; âe la alb ptnă la negru, originar din America Centrală şi California, crescut şi în captivitate pentru blana sa preţioasă; (regional) puturos (III) (Mtphilis rfiephitis). O dată a zis că, de nu-i face blană de aia,- de scos, îl iasă văduv. în bl x, 42, Cf. LTR2, J3M, r»H*, DER, M. D. ENC. + P. r e S t 1'. Blana (prelucrată : a) animalului mai sus definit. Trec ihăiestoşi .şi. demni ca nişte regi., rabini, şi preoţi bătrîni, pariind pe cap, . . . superbe toci de vulpi ori de skongş. ralea,‘s. t. t, 263, cf. m. d. enc. — Scris şt: (după engl.) skonks. — Pl.: seoricşi. — Şi: (rar) scoftgs (scris şi: skongs), (impropriu) scos s. ni. — Din Ir. scoase, sluinks, engl. skunks. SCONDfiU s. m, Lemn de formă cilindrică sau ţeavă metalică lungă, prevăzută cu armături la ambele capete, folosită pe o navă mai cu seamă la menţinerea acesteia la o anumită distanţă de ţărm. Cf. abc mar., scriban, ltr2, l. rom. 1962, nr. 6, 27, der, m. t>. enc. — PI.: scondri- — Şi: şcundru s. m. scriban, d., l. rom., 1969, 273. — Din it. sfontro. Of. germ. Schorbaum. SCONCS s. n. vi seton.es. SCdKIE s.f. (Prin OH.) Numele unei păsări sălbatice nedefinite mai de aproape. Cf. băcescu, păs. 152. — Pl.: sconii. — Etimologia necunoscută. SCONOS, -OÂSĂ adj. (Regional; despre oameni) Lăudăros, Încrezut (Mozăcexii — Găeşti). ev 1951, nr. 11, 38. Ar fi ce-ar fi, dar prea e sconos. ib. — Pl.: scanaşi, -oase. — Etimologia necunoscută. Cf. s c ou a t. SCONT s. rt. Reducere acordată unui debitor care achită o poliţă sau o datorie înainte de scadenţă; (rar) scăzămlnt (1). Regula de sconto este aceea prin care se hotărăşte scăderea sau iertarea ce face un creditor. . . în folosul unei plăţi anticipate, asachi, e. i, 168/17, cf. gdstinescu, lm, barcianu-. Scontai este o dobîndă scăzută pentru plata anticipată, i. paNŢU, PR. 5, cf. 46, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, CADE, DS, ENC. AGR., SCRIBAN, D-, DL, DM, DN2, M- D. ENC., DEX. + Ope-ţaţie financiară care constă în cumpărarea efectelor de comerţ (cambii trate ete.) de către bănci, achi--Undu-se înainte de scadenţă valoarea lor nominală, din care se reţin dobînda şi un comision; p. ext. procent pe car.e 11 reţine o bancă la efectuarea acestei operaţii; doblndă cuvenită pentru uri împrumut, reţinută anticipat* de eătre o bancă, un cămătar, la acordarea acelui împrumut (şi din valoarea acelui împrumut). Mancă. ... întocmită la Brăila prin ăcţii, 3925 SCOKTA — 435 — SCONTATOR spre înlesnirea negoţului cu escomt de poliţă şi facere de alte asemenea operaţii de bancă (a. 1846). doc. ec. 889, cf. 881. Banii de rezervă să fie înlrebuinfafi la formarea unei bance de escompl pentru. . . înflorirea comerţului (a. 1848). uricariul, x, 10. Cind o sumă este să se plătească., după oarecare vreme şi primim acum plala sa, numim scont interesul care este a se plăti pentru aceasta, g. pop, e. 149/3, cf. stamati, d. Aceste zapise nu trec din mină in mină şl escontul lor nu se suie? russo, s. 160. Diferenţa intre valoarea nominală V şi suma efectivă K ce se numără, se zice scont, lazarini, m.. 227/29. Deosebirea intre preţul datoriei şi cifra acelei datorii se numeşte scont, ghica, c. e. i, 98. Scomplul este de zece la sulă. id. ib,, ct. ddr>". Acest profit se numeşte scont, climescu, a. 270, cf. 274. Esconl se numeşte dobînda ce se substrage dintr-o sumă. i. panţu, pr. 3, cf. alexi, \v., resmeriţă, d-, cade. Taxa scontului şi dobînzile percepute de. . . Banca de Stat vor fi fixate, leg. ec. pl. 183, cf. 216. CU a cîşligat banca numai intr-o tună...., nu mai vorbesc de sconturi, resconturi, dobînzi. arghezi, l. 49, cf. dl, dm, dn2, der. A ridicat... laxa de scont de la 3,5 la 5 la sută. scînteia, 1969, nr. 8 104, cf. M- d. enc., dex. — PL: sconturi. — Şi: (învechit) seonto, scompt, esfiiimpt, esoâmt, eseont s. n. — Din it. sconto. — Escompt, escoint, esconl Intranz. Devine actor de teatru şi nu cinlăreţ, replicile sale. . . scontind pe efectul teatral. m 1968, nr. 2, 39. <0 Refl. impers. Se scontează că în faţa unor fapte de o atare cruzime... puterea ele rezistenţă. . . se va prăbuşi, bogza, a. î. 621. După trecerea războiului se sconta pe o renovare a tipografiei. v. rom. octombrie 1963, 13. Pare să fie vorba de o fază. . . mai plină de efecte decît se poate sconta, cinema, 1968, nr. 4, 5. Anul pe care se scontează. . . nu este în nici un caz un timp pierdut, gî 1969, nr. 934, 3/3. Se.sconta ca Gaşpar să fie prinş cu rapiditate. breban, a. 437. Lucrări. . . de pe urma cărora se scontează asigurarea deplină a consumului de apă. scînteia, 1969, nr. 8 142, cf. românia literară, 1969, nr. 63, 9/3.; — Prez. ind.: scontez. *- Şi: (învechit) escoiuptâ, eseontâ (pontbriant, d., i. panţu, pr. 46, alexi, w.) vb. I. — Din it. scontare. — Escompta, esconta < fr. eseoiupter. SCONTÂBIL, -A adj. (Despre efecte de comerţ) Care se poate sconta (1)'. Cf. i. panţu, pr. 52, dl, DM, DN2. — Pl.: scontabili, -e. — Din it. scontabile. SCONTARE s. f. Acţiunea de a (s e) sconta şi rezultatul ei. Cf. sconta (1). Gf. lm, costinescu, ddrf, alexi, \v., resmeriţă, D., enc. agr. Societăţile comerciale de stat pot contracta împrumuturi... prin şcontarea de bilete la ordin. leg. ec. pl. 218, cf. dl, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: scontări. — Şi: (învechit) escontâre s. f. LM, COSTINESCU. — V. sconta. SCONTAT, -Ă adj. 1. (Despre efecte de comerţ) Care a fost supus unei operaţii de scont. Termenul biletelor scomptate soseşte şi banca incăsuieşte banii. ghica, c. e. I, ,109, cf. ddrf. Factură scontată, adecă din care e scăzu? scontul, i. panţu, pr. 5, cf. dl, dm, DN2, M. D. ENC. 2. (Despre rezultatul, efectul unor acţiuni, evenimente, procese) Pe care se poate pune bază în mod anticipat, care a fost prevăzut, avlnd în vedere anumite considerente (socotite drept întemeiate ori certe). Merge prea departe şi riscă să provoace tocmai efectul contrar celui scontat, rebreanu, r. ii, 192. La laşi, în loc de efectul scontai, nu găseşte decît pustiul. oţetea, t. v. 194. Rezultatele acestui act nesăbuit au fost ou totul altele decît cele scontate, scînteia, 1952, nr. 2 388. Reformele... nu au dus la rezultatele scontate. ist. ut. rom. ii, 28. Dialogul e banal, replicile au poante fie forţate, fie scontate, t iunie 1964, 76, cf. vîn. pesc. august 1964, 5. Efectele n-au prea fost deloc cele scontate. cinema, 1908, nr. 7,6. N-a reuşit să obţină succesul scontai. rl 1969, nr. 7 780. Victoria, scontată şi meritată. .., â surprins doar prin severitatea scorului, sportul, 1969, nr. 686, 4/6, cf. m. d. enc. — Pl.,: scontaţi, -te. — Şi: (învechit) seomptăt, -ă adj. — V. sconta. SCONTAT0R, -QÂRE s.m. şi f., adj. (Persoană) care efectuează operaţii de scont. Cf. i. panţu, pr. 49, 51, DL, DM, DN*. — Pl.: sconlatori, -oare. — 'Sconta + sal. <-tor. 3930 SCONTO Scop1 SCdîffTO s. n. v. scont. SCONTRO subst. (Fin.) I. (învechit, rar) Lichidare a unui cont. Cf. stamati, d. 2. (Rar; Sn trecut) Registru în care se ţinea evidenţa conturilor. Cf.. gheţie, r. m. Banca line evidenţă despre singur alicii deponenţi înlr-'un sconlru. son chiar mai multe. i. panţu, pr. 63, ef. alexi, \v. — Şi: seouteu subst. — Din it. scontro. SCtfNTRTJ subst, v. scontro. SCOP1 s. tn.. (învechit) Om castrat; Svunlul episcop de Nidheea ce. era scop. dosoftei, v. s. februarie 27r/17. S-du îmbrăcat voiniceşte, ca. un scop împărătesc: id. ib. septembrie. 27r/l9, 'cf-, tdrg,'scriban, d. ’ — P.I.: scopi: — Postverbâl de la seopil. Cf. pol. s k o p. ‘.Scdi’2 s. n. .Anticipare mintală a rezultatului pe care doreşte să-l realizeze, cineva prin acţiunile sale, rezultat către care tinde cineva, ţel, raţiune1 (2), ob'iecH (.'!), obiectiv (II 3), ţintă, (popular) noimă (2), (învechit) s f 1 r ş i t, (neobişnuit)- s c o-p o ş e n i e; ceea ce îşi propune ori trebuie să Înfăptuiască, să producă cineva sau "ceva, i ri t e n ţ :i e, proiect (1); efect urmărit de cineva sau de ceva; ideal urmărit de cineva sau de ceva. Cînd va pîrî bărbatul pre miliare la giudel. . eu s'copos: ca ceia, ca să-i ia dzeastrele. prav. 137, cf. 92, anon. car. Au tipărit bani .. . ajungînd la scoposul care au poftii a-şi tipări în aur numele (sfîrşitul sec. XVIII), mag. ist. iv, 115/9. Ce vă iaste voia să faceţi. Ca şi eu, după scoposul vostru, să aşez ceatc pentru mine. aethiopica, 4V/19. Scoposul aceştii osteneli iaste că să ne învăţăm carea adecă iaste temelia zidirii (sec. XVIII), cat. man. i, 79. Mohamed . . . făcînd o adunare a' scoposului său..eel potiticesc, a alcătuit Curanul. văcărescul, ist. 297. Scoposul domniei meale au fost şi iaşte ca să aflăm toate chipurile ceale mai de folos ... de îrde-meiare obştii.' sob. hris. 17. Scoposul tuturor pedeap-selor esle îndreptarea spre- bine. carte treb. i, 128/17, cf. 40/14. Strîngînd pre lolL îşi arăta sfatul scoposului lui., varlaam — ioasaf, 169v/l. S-au întors înapoi urmînd neîncetat al său scopos ca să-şi puie oştile la regulă, ist. ca,rol xii, 24r/24. Să .împotrivi ratelor lor scoposuri, jst. am. 27v/3, cf. 41v/17. Tot scoposul nostru fiind ca să punem la bună orînduială şi aşezare toata siarea supuşilor (a. 1793).' uricariul, i, 282. La trebuinţele ceale mari iul ictşle scoposul legilor ca să îndemneze pre om spre paza legii, molnar, ret. 104/5. Aceasta iaste scopul ostenelii mele (a. 1795). gcr ii, 156/40. Tot scoposul şi voinţa Domniei-mele au fost. ... să aflăm locurile acelea (a. 1797). uricariul, ii, 57/22. De ar fi vîndul toţi oamenii cu toţi pruncii din Valdhia, încă nu ar fi putut plăti ătîiea datorii, dară aceasta din alt' scop o au făgăduit, şincai, hr. i,i, ,245/38, cf. 110/33. Pentru a dobîndi scoposul cel în comun dorii..., am pohtit ca să poci şti aceasta de folos. aritm. (4805), 10/16. Aceasta au.fost scoposul (ievoinţii mele întru culegerea Propoveăaniilor acestora, maior, p., vii/10. Mă 'simţeam răpit cu totul spre acest scopos înalt. budAi-deleanu, lex. Cu ce scopos ... să urma aici... trimiterea postitor (a. 1811). doc. ec. $9, cf. 90. Are scopos să vie astăzi mai nainte de prînz să-fi sărute picioarele, kotzebue, u. 13r/20. Tcrate insti-iuturile. . . în socotinţa scopului lor. . . se pol în învăţate sau in alte poporalice sholi despărţi. man. înv. 1/11, cf. vulcan, t. 13. Are de scop fericirea şi bună petrecerea oblăduiţilor (a. 1817). uricariul, iv, 2,08/27. Au avut. îndestulă vreme spre a săvîrşi scoposul lui. beldiman. n. p. i, 13i/4, cf. 60/7, id. o....6/9. Să aduci sfîrşil scoposului tău. artaxerxu, 54v/2,. cf. lb. [Medicamentele] plinesc scopul sail efectul (or. teodori, A, 59/15. O mică sumă de s-ar lua şi spre acest folo- sitor scopos de s-ar întrebuinţa, cult. c. 8/12. Pentru acesta scopos au luoat asemenea răsplătire, dî 42r/8. Ele plîngînd împlinesc Al lor scopos ce voiesc. mumu-leanu, c. 122/4. Ştiinţă a căruia scopos este îndrepta1 către bunăstare a sănătăţii oamenilor, flechtenmă-cher, t. 2r/4. Acesta este scopul aceştii cărţi, cel dorii. episcupescu, practica, vtn/24, cf. 95/7. Scoposul mieu... priveşte cu cuget curat la ajutorul şi folosul neamului, piscupescu, o. 48/14. El ne' întrebă. . . care este. . . scoposul' călătoria noastre, pleşoianu, t. i,'77/9. Scoposul acestei poezii didactice este... a da învăţătură d~e moral, ar (1829), 19/2, cf. i. golescu, c. Scoposul legiuit de a împiedica răul. cr (1830), 3802/22, cf. ib. (1831), ' 27-/29. Silinţele. voastre nu privesc la nimic într-o lume fără scopos, marcovici, d. 333/4, cf.'id. c. 31/7. jVu poate să-şi împlinească scoposul. DRĂGHtci, r. 1.46/13, cf. 27/1. Acele puteri dinlăuntru care după voie şi. potrivii cu scoposul mişcă pe trup, să numesc puteri a sufletului. S.- cihac, i. n. 9/27, Scopul cel deHaudă aceştii soţietăti. fm (1838), 32/21 Interesul b&Kesc nu e nicidecum scopul nostru, kogăl-niceanu, îrr plr i, -94. Spre a ajunge la scopul lor, ' domnii părăsau. pe un limp chiar şi titlurile de inde-pendenţie. asachi, l. m. 2/21. Scoposul general al geometriei, id: e: m, 3/15. Metodul său are de scop ca să depărteze zemurile bolnăvicioase din trup. descr. aşez: 1/8," cf. y.Vjsiah; v. încă nu e scop, ci numai mijloc, vasici; m. ii, 47/19, cf. 29/6. Anatomia descriptivă este scopul acestei cărţi, kretzulescu, a. 2/23, cf. polizu, h. 114. lată scopul acestei scrieri. mag. ist. i, 144/29. Scopul lecţiilor elementare este pentru a pregăti pe şcolari., regul.org. 373/29, cf. 12/26. Fe-ricirea-n toiul fiind scopusul cel mare Ce Dumnezeu vrea a face în obşteasca sa lucrare, conachi, p. 294. Scopul social care esle? bălcescu, m. v. 1. Ci încă întreb, care sînt acele scopuri, cîmpeanu, în contribuţii, i, 180. A se nimeri dar după trebuinţă scoposiil măsurilor de pază... îndemnînd pe lăcuitori ca să se fereasca de orice amestecare, cuciuran, p. 14/7. Scoposul regulii dobînzilor este a se afla suma de plătit. G. pop, a. 46/10. Prin căutarea mijloacelor uită chiar scopul lor. calendar (1852), 9/4, cf. ib. (1853), 112/85. Să ştii dar că toi scopul meii d-amor să stăpîneşle Şi oricine-m va da poveţi în zădar osteneşte, pann, e. rit, 7/12. Păsările ca alt scopos ti se vor părea că zbor. id., ap. şăineanu, d. u. Scoborîsem în cel dinţii han. . . aşteptînd ctt înlîmplarea să vie. . . a aqiuta în scoposul călălorie\i\ noastre, russo, s. 170. Să-mi puie de singur scop. . . de a forma. . . educaţia noastră politică, rom. lit. 782/4. Supuseră . . . scopul soliei lor. negruzzi, s. i, 281, cf. 36, polizu. împlinirea scoposului astei fatale zeităţi, bolliac, in contribuţii, i, 178'. li spusei scopul călătoriii ce voiesc a; face. pelimon, i. 2/6. Scopul lor era să-l lase singur în contra turcilor, ghica, s. 110. Am lăsat scaunul domniei pentru s'copusuri ce numai mie mi se cade a le şti. filimon, o. i, 246. Spre a^şi atinge scopul. .., el avea recurs chiar la studiul ştiinţific. sion, p. 96. O operă ce are de unic scop dezvoltarea şi prosperitatea naţiunii rornăâe (a. 1862). plr i, 187. 'Scopul Iriplei convenţiuni internaţionale din 13S9 era de a combate cu forţele comune, hasdeu, i. c. i, 7.. Şi-n veci scopu-ţi să ţintească L-ajutorul tuturor. F (1872), 374, cf. 315. Grabe,. spre a-şi veni la scop, începe a cere: . . dreptul de a cumpăra flota, alecsandri, s. 100...Ajunşrai ta la. scopuhce ţi-.ai închipuit.? bo-lintineanu, .o. 137. .Scopul vorbirii şi scrierii este numai unul: împărtăşirea cugetării, maiorescu, critice, 134, cf. 13, 80. Societatea are de scop conservarea şi fericirea individului, conta, o. f. 333, cf. 35, 85. Care-i scopul vieţii mele?. . . De ce ştiu ce-i scris în stele? eminescu, o. iv, 72, cf. .1, 36. Fără scop trăiesc in lume: Nu mai..>s.inl decît un nume. macedonski, o. i, 40, cf. 72. Se ducea. . . în agitaţiile vieţii,. .unde bunătatea şi simpatia noastră are scop. vlahuţă, o. a. ni, 75. Artiştii fără scop se sting ca nişte biete flori uitate în .glastră, bacalbaşa, s. a. i, 249, cf. 171, 3935 SCOP2 — 437 — 182, ddrf. Accste forme preţioase,. . . adunate. . . pentru alt scop, ne păstrează numai stările mai vechi ale auxiliarului, philippide, p. 34. In a cloua expediţie, scopul lui Traian se schimbă cu Iotul, xenopol, i. ir. i, 94, cf. iv, 21. Iar de n-are scop viaţa Fă să aibă clipa scop. coşbuc, p. i, 156, cf. barcianu., alexi, w., şăineanu2. Ne inlcres’ează. . . scopurile cărora li se poale închina o viaţă omenească, iorga, p. a. ii, 33, cf. 37, 165, murnu, gr. 50. Pentru acest scop nu cruţa nici o cheltuială, anghel, pr. 82, cf. tdrg. Parcă ar fi .acolo o minte şi o putere care lucrează cu scop. brătescu-voineşti, p. 193, cf. 51. Ipoteza. ■ ■ nu e plauzibilă. De cine şi în ce scop. ar.fi fost făcută ? bul, com. ist. ii, 166. Nu e scopul nostru de a înşira aici toate, pârvan, g. 318, cf. 178, Aice nu-i nici. Capăt, nu-i nici Drum! Nici scop, nici griji, — dar nici nădejde nu-i! al. philippide. a. 90, cf. resmeriţă, d, îri aceste fraze de multe ori e exprimai, şi scopul pentru care se întîmplă acţiunea, dr. iv, 674. El avea să-şi ajungă, mulţumită tocmai mie, scopul, m. i. caragiale, c. 115, cf. 34, 88, cade. Substituirea complectă. . ■ a elementului emoţional. . . deviază poezia, lirică de la scopurile sale. lovinescu, c. vii, 18. Primul scop trebuie să ne fie o pacificare a spiritelor, p.eueeanu, r. ii, 243, cf. 99. Eram convins că mi-am .atins scopul. camil petrescu, p. 278- Important în viaţă e să urmăreşti un scop, nu să-l atingi., c. petrescu, c. v. 152. Cea mai teribilă pedeapsă pentru ocnaşi era să învîr-leaseă o roată, fără scop. brăescu, o. a. i, 88. Tu-nu pricepi scopurile înalte ale lui. vissarion, b. 253. îmi spuneam că poale scopul artei era. leggt de nevoia de jschimbare a vieţii, şi nu greşeam, vi.asiu,, d. 163. Perfectă. adaptare la scop e o lege de fier în industrie, teo-doreanu, m. iii, 221. îşi pusese ca ultim scop să mă formeze după ideile şi gusturi te lui. voiculeşcu, p. ii, 190'. Vor admira şi ci muntele şi murea noastră, potrivit unor cărţulii ce se vor întocmi în cicesl scop. sadoveanu, o. xx, 16, cf. xi, 157, xii, 582. Scopul. . . mi-a fost să scriu. . . un tratat despre limbă română. puşcariu, l. r. i, 9, cf. 15, 45. Acest procedeu se întîlneşte şi la scriitori, care-l întrebuinţează in vederea unor efecte estetice. . . I.a oamenii obişnuiţi nu intervin scopuri de această natură, iordan, stil.- 111, cf. 39, 236, id. l. r. a. 15, scriban, d, Scopul pe care şi-l propune aspiraţia spirituală a ofnulm. vianu, a. p. 165, cf. 32, 273. Imputări defainatorii înlr-un scop de cupiditate nelegitimă, cod. pen. r. p. r. 536, cf. 552, 561. întreprinderile -industriale ale stalului sînt .persoane juridice cu scop lucrativ, leg. ec. pl. 193, cf. 384. Populaţia. . ... aşteaptă un. tratat de pace care să aibă drept scop unifiqqfjta paşnică- scînteia, 1952, nr. 2 361, cf. nr. 2 403- Editarea maselor muncitoare... este unul din^scqpurile principale ale muncii de partid, lupta de cţ-AjjĂ, ,:1952„ nr. 5, 47. Scopul producţiei socialiste nu este profitul, ci omul cu nevoile şale. contemp. 1952, nr„ 325 i' 1 /2. i£l.eaşUplaJla terminologie avea de scop să..creeze iluzia unui mit confuz. arghezi, b. 147. Scopul, patriotic .-.pj-imeqză^ asppra-susceptibilităţii, călinesqu, c. o. 275, cf. tâ.'Spopul retoricii este să învefe, să mişte şi să delecteze, vianu, l. u. 64, cf. 27, idr i.. r. 10, rqsetti -jr cazacu, i. l. r. i, 357. Speculaţiile asupra tragicului. .". fusreşeră adaplale de unchiul meu lu condiţiile impuse efe scopuri didactice, blaga, h. 107. Etica personalităţii nu poale fi un scop în sine. ralpa, s. t. ii, 238, cf. iii, 63, 97. Totul alunecă în clipa aceea: spre moarte,. . . spre scopul final al lumii, bqoza, c. o. 30, cf. 39, id. a. î. 192. Producţia socialistă urmăreşte scopul "satisfacerii nevoilor omului, lupta de clasă, 1953, nr. .3 — 4, - 87.- Satisfacerea nevoilor materiale şi culturale mereu crescînde ale oamenilor muncii constituie scopul regiijiului democral-popular. scînteia, 1953, nr. 2 564, Cf. nr. 2 627. în acelaşi scop au fost realizate micro-scoape. . . perfecţionate, sanielevici, r. 221. Scopul principal al statisticii rţcoltei este de a şli cîl a produs un fond de vîmt. yîN. pesc, februarie 1954, 1, Ma- tematica este, penlru fizician, un instrument de lucru şi nu un scop■ în sine. cişman, fiz. i, 8. Avem un scop comun: să ridicăm poporul, pas, l. ii, 146, cf. î, 117. Din cînd în cînd iuţea pasul, ca şi cum l-ar fi însufleţit un scop. vinea, l. i, 13, cf. 179, ii, 252. Toate aceste lucruri. . . nu sînt scopuri în sine, ci trepte şi mijloace, h. lovinescu, t. 290, cf. 156. Asemenea cărţi, fiind scrise cu supremul scop de a fi consultate, îşi găsesc o valorificare vie prin propria lectură, constan-tinescu, s. iii, 322, cf. ii, 393. Iată un scop care justifică orice strădanie, tudoran, p. 388. Orice tranzacţie comercială are un singur.scop: aurul, vornic, p. 164. Dacă o să fim uniţi. . . nimeni n-o să ne mai poală opri să ne atingem scopul, preda, r. 17, cf. id. î. 81, 288. Vă rog să precizaţi scopul- acestei discuţii! t. popovici, s. 253, cf. 524. Eu am un singur scopos, să domnesc. b<).rbu, princ. 106. Unul dintre scopurile algebrei elementare este 'să rezolve mai uşor probleme ă căror dezlegare prin aritmetică ar cere mai.mult timp. algebra viii, 234. Penlru 'el, scrisul nu îşi avea scopul în sine, ci era un mijloc- de educare elică. v. rom. iunie—iulie 1963, 431.. Arta noastră [a actorilor] are acum un scop nou şi bine definit, t august 1964, 86, cf. v. rom. octombrie 1964, 92. Dacă acest scop va fi atins. . ., nădăjduim că he-am îndeplinii datoria. AP 7. Scopul artei este. . . reconstituirea realităţii 'obiective şi exterioare, v. rom- ianuarie 1965, 166. Am fi bucuroşi dacă ne-am fi atins scopul, l. rom. 1967, 295, cf. rl 1967, nr. ‘7 042. Anumite teatre. . . ajung să producă numai spectacole cu scqp comercial, t iulie 1968, 9, cf. gî 1968, nr. 933, 3/2^ scînteia, 1968, nr. 7 884. Băile. . .- erau folosite deopotrivă pentru .curăţenie şi în scop terapeutic, c. barbu, a. v. 19, cf. 226, cinema, 1969, .ijr. 5, 16, scînteia, 1969, nr. 8 178, contemp. 1969, nr.' 1 172, 7/2. Mergi., fiu meu, isprăveşte, Scopu ţii împlineşte, şez. viii, 49. Scopul scuză mijloacele, se spune atunci cînd, pentru atingerea unui ţel, sînt folosite orice fel de mijloace (chiar şi cele nepermise). Cf. vinea, l. ii, 92. Unde auzi vorbă multă, acolo scop puţin, că şiretlicul o îneacă, se spune atunci cînd vorbăria multă' ascunde de fapt lipsa de acţiune, de rezultate efective. Cf. zanne, p. ii, 822. Loc. prep. în (sau ou) scopul... ori (învechit) cu scopos = în Vederea, în interesul..., cu intenţia..., pentru (v. p riht r u B). Se obicinuieşte la' legalul bobului,. . . cu scopos de a se face mai rodiţi, i. ionescu, c. 102/16., El o făcea mai mult cu scopul să laie gustul prietenilor de a se dori acţionari.'agîrbiceanu, a. 223. Să elaboreze [măsuri]... cu scopul de a.'., intensifica în mod holărîtor activitatea, cv 1949, nr. 1, 6. Cile un amator părea să fie delegatul vreunei instituţii, în scopul de a achiziţiona mobile pentru cantine. cĂ-linescu, s.- 56, cf. id. c. o. 363. Bălcescu a găsit în scrierile revoluţionarilor procedeul comparaţiilor. . ., în scopul exaltării patosului republican, vianu, s. .81. Aceste atacuri sînt făcute numai în scopul de a atrage atenţiunea, din' vanitate, ralea, s. t. iii,. 100. Se asigură rolul conducător al clasei muncitoare. . . în scopul victoriei depline a socialismului, lupta -de clasă, 1953, nr. 11, 5. Mi-am concentrat toată.puterea-minţii in scopul de a-i dovedi cît..de alunecos, .. era ,aceşj pune! de sprijin, preda, r.. 257. în scopul perfecţionării -cadrelor didactice îşi desfăşoară activitatea, gî 1963, .iir. 691, 3/2. Au achiziţionat acţiuni ale. societăţilor în .scopul de a controla global staţiunile: emiţătoare. cinema, 1968, nr: 1, xii. Complexul de măsuri sociale laale în scopul dezvoltării multilaterale a -indivizilor societăţii, contemp. 1969, nr. 1 178, 8/3. + Întrebuinţare dinainte liotărîtă a ceva sau a'cuiva; destinaţie. Lăcaşul Mirăuţilor a fost făcut niăi mare, potrivit cu scopul pentru care era pregătit, iokga, c. i. ii, 18. Nu erau făcute. . . covoarele pentru all scop. . . decît: pentru a ţinea de cald. anghel, pr. 4. Foile de-brom bătut. . . na serveau decît. . . cu scop -exclusiv de podoabă, pârvan, g. 400. Le dă bomboane, care nu lipsesc penlru acest scop niciodată din şăcuşorul ei.' iBRĂiLEANtj; A. 3935 SCOP3 — 438 — SCOPIT8 107. + (Învechit, rar’, in forma scopos) Mod de a se purta cu cineva. Pe Gheorghiţă Mitre, vislernicuI lui, nu trecusă şeşă, şepte luni a domniei, şi-i mazili-să. . . Acesta fel de scopos incepusă Neculai Vodă asupra boierilor de le face. neculce, l. 197, cf. 415. — Pl.: scopuri. — Şi: (învechit) scopos (pl. sco-posuri şi seoposej, scopus s. n. — Din ngr. ax67toţ, lat. scopus. SCOP3 s. n. v. scoe. SCOP*, .OĂPĂ adj. v. şchiop. SCOPACl vb. IV .v. ScopcR t SCOPĂU subst. (Regional; cu sens neprşeizaţ, probabil) Zară, li e poftă de niscai scopău 'iţe supt uni dc la româncă, ap. t. papahagi, c. l. 43. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. SCdFCĂ ş.f. (Bucov.) Săritură a calului care fuge repede (in galop). [Calul] se tupileaiă înapoi şi nu voieşte să dea scopce înainte. conv. lit. v, 36, cf. tdrg. Să-mi mergi tot intr-un scopci. Com. din bilca — rădăuţi şi din straja — hădăuţi, cf. lexic reg. 108. — Pl.: scopce. — Şi: (regional) seopci (pl. scopci, lexic reg. 108) s. m. — Pref. x- + copcă. SCOPCH s.m. v. scopeă. SCOPCÎ2 vb. IV. Intranz. (Bucov.; despre cai) A sări deplasindu-se rapid (in galop). Cf.. tdrg. Un cal negru scopcind, Din copite scăpărînd. majsian, nu. 459, com. din straja — rădăuţi, cf. lexic reg. 108, pascu, c. 200. Am un căluţ negru ca corbul: Pe unde scopceşte Urma nu i se găseşte, Iar pe unde paşte Urma i se cunoaşte (Puricele). gorovei, c. 310. + (Prin Bucov.) ,,A merge undeva pentru a cleveti11. lexic reg. 108. — Prez. ind. pers. 3: scopceşte. — Şi: scopacî (corn. din straja — rădăuţi), scopoci (ib.) vb. IV. — V. scopcă. SCdPEL s. ni. (Grecism învechit) (Yîrf de) stin.că în mare (care iese la suprafaţa apei). Scopeli sau stinci sint pietre nalte şi goale ce ies daşupra feţii mării, geni-lie, g. 123/1, cf. negulici, prot. — ppp., j*. d. — Pl.: scopeli. . . ^ — Din i7gr. cxoTîE'Xoţ. i SCOPEŢ s. m. v. scapet. SCOPli vb. IV. Tram. (învechit şi popular) A castra. In cetăţi de-i gonesc şi-i hulese şi-i ueigu şi-i scopescu spre ei. cod. ţod. 209. Preotul de va scopi ceva de in fieri. prav. gov., ap. tdrg, cf. anon. gar., budai-deleanu, lex., lb, drlu, l. :goleşcu, c., va-ltan, v., isERj polizu. Bieţii copii. . . pe, care-i prindeau ...,ii scopeau şi, pe cei cari supravieţuiau după această barbară şi periculoasă operaţiune, ii vindeau. GHICA, S. 308, Cf. CIHAC, II, 333, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, GOROVEI, CR. 457, RESMERIŢĂ, D., CADE, MIHĂILĂ, î. 194, H III 320, ARH. -OLT. III, 383, L. COSTIN, GR- BĂN. 179, DR. IV, 391, ALR I 2 150, ALR II 5.680, 5 681, 5"682, 5 684, alrm sn i. h 211, a ii 6, iii 2, 5, 17, ix 3, 6. (Refl. pas.) ŞţZmînţa acestor nelegiuiţi . . .■ s-ar cădea, cp ar fi parte bărbătească, să se. scopească, ce să nu mai răsară (sfîrşitul sec. X-VII). mag. ist. iv, 364. <0> (Prin lărgirea sensului) ■Acest Alexandru Vodă zic că au fost scopind ochii oamenilor, ureche, ap. ddrf. — Prez. ind.: scopesc. — Şi: (regional) seopşî (a iii 5), SfoW (tdi\g)., septi (corr). d'n clincene f BycimEşTi), scoipi(A ii 6), iscopî (mihăilă, î. 194, alr i 2 150/28. 30, 35, 49., 77, 87, alr ii 5 080/29, 36, 47, 7R' 5 681/36, 47, 76, 5 684/36, ai.r sn ii h 329) vb. IV. — Din v. sl, cK»iiHrH. SCOPÎ2 vb. IV v. scuipa. SCOPIÂNSCA s, f. art. Numele unui dans popular (la nuntă); melodie după care se execută acest dans. Cf.. şevastos, n. 282, pamfile, j. iii, .10, 94, varone, joc. rom. n. 126. — Etimologia necunoscută. SCOPÎE s. f. v. seuinpîe2. SCOPILÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A âdijija, a stringe, De abia am scopilit ciţiua cr:i/şcri. Com. diii oraviţa. — Prez. ind.: scopitesc. ' ’ — Probabil din pref. s- -f eopiii. SCOPÎRK s. f. (învechit şi popular) ^eţjunea de a s c o p i1 şi rezultatul ei; castrare. Cf: jbudai-deleanu, LEX., T-. GOLESCU, C., VALIAN, 'V., - POI.i?U,: LM, DDRF, barcianu. Baba leagă de gitul bolnavului o sfoară ' de lină care a servit la întoarcerea (scopirea) berbecului. grigoiuu-higo, m. p. i, 85, cf. resmeriţă, d. Fraţii... poposeau la caii de patru ani, sub şoproane, unde erau pregătite meşteşugurile de scopire', sadoveanu, ci. xnr, 276, cf. m. d. enc., Dţx. [Armăsarul], după operaţiunea numită de popor scochire, se' numeşte cal. H ii 252. — Pl.: scopiri. — V: scopi1. SCOPÎT1 s. n. (învechit şi popular) Faptul de a scopi1; castrat, (popular) jugănit. Cf. ddrf. Umbla înhăimurat cu fel de fel de. . . beţişoar.e lustruite pentru scopitul armăsarilor.. voiculescu, p. ii, 22. Acest specialist cunoştea o artă subtilă, a -.castrqrii de vieri şi armăsarilor. . . Probabil că profesioniştii scopitului au adoptai meseria de geamgii, arghezi, b. 112. — V. scopi1. , SCOPÎT2 s. n. v. scuipat1. SCOPÎT3, -Ă adj., s. m. (învechit şi popular) 1. adj. (Despre oameni şi despre animale) Castrat. Cf. anon. car. Ethiopul cel scopit. mineiul (1776), 63r2/l, cf. budai-deleanu, lex., valian, "v., iser, ddrf, alexi, w. Ai început să semeni eii st rămoşu-tău, logofătul cel scopit. h. lovinescu, t. '272, cf. m. d. F.NC., dex. Berbeci scopiţi. h. xvtn 4, 25, cf. novacoviciu, c. b. i, 20, chest. v 152/22. Berbecul ,,scocjil“ (iugănil) se numeşte „elămpon". stoian, păst. '55, cf. a iii 13, ix 2. 2. S.m. Bărbat castrat, scapet (1); spec. scapet (2). Acest împărat fu aromii de un scopit, anume Hrisafie, de-şi goni soru-sa. moxa, 367/28. Viele voastre va leciui şi va da scopiţilor lui, şi robilor lui. biblia (1688), 2001/9. Chemă împăratul lui Jşrail pe un scopit şi zice. . . ib.' 2632/25. Fiind evrmh, adecă seqp.it. mineiul (1776), 136v2/22, cf. lb, polizu, ddrf, barcianu, alexi, vi., şăineanu2, scriban, d- E uşor să fii cast, după ce-ai suportat in prealabil amputarea obligatorie pe care-o pretinde secta scopiţilor. c. petrescu, o. p. i, 30. li mai rămăsese un armăsar ... o. mindreie — tot un astrahan — din cap pină in coadă, adus dă scopiţi. klopştock, f. 87. Profira intra solemn cu sarmalele; după ea Anica, purtătoarea canlalupului palid şi zbircit ca un cap de mucenic al scopiţilor. teodoreanu, m. t, 156. E de întrebai inlru.cit serveşte conservării omului. . . suprimarea glandelor de procreaţic. ■ . ca la scopiţi. halea, .ş. ţ. iţi, 116, Scppi.ţii înfăţişau o lume deose- SCOPlRGI — 439 — SCOPUS bilă, eu obiceiuri pe care nu le lămuriseră bine nici cei mari. pas, z. i, 223, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: scopiţi, ~le. — Şi: (regional) Seobjţ, -ă adj., s. m., lseopit, -ă (com. liuba, coţi). din pHAvifA) * ţ.dj. — V. s«opi>. SCOPÎRCÎ vb. iv! Iji trap z. (Prift Transilv.) A scuipa 0) mult. viciu, gl. Nu tpj scopirei aici! id. lb. — Prez. ind.: , scopu cesc. — Cf. s c o p i2. scopocfi vb. IV v. seotoei. SCOPOCÎ2 Vb. IV v. seopqi2. SCOPOLAMÎX s. n. v. scopolam.iaă. SCOPOLAMÎN s. f. Alcaloid din grupul atropinei, extras din frunzele şi seminţele Itiaî multor plante din familia solanaceelor, folosit în merjicinş Ca.seda-tiv, hipnotic şi spasmolitic. Cf. BiAiju, D. s., nica, L. VAM. 220, LTR2, DER, D. MED., *ţ.' D. ŞNC., DEX. O (Atribuind calitatea ‘.ca un adjectiv) In farmacii, în E x\p r. A deschide scorul v. deschide. — Pl.: scoruri. — Din fr., engl. score/ ’V SCORA s. f. Plută mase, alcătuită qLiţi nţaţimulte bucăţi legate la un loc, care face să plutească cîrli-gele carmacelor..marine. .Cf. antipa,.- p., $37... ^.Ac.centul ne.cijnasciit. — gl.: . — Etimologia necunoscută. ' SCORAB1ŢĂ s. f. (Regional; cu sens colectiv) Vreascuri (Criştioru de Sus — Vaşcău). ţeaha, c. n. 264. —. EtimdlogiaMiecuiVoscut!ă. ' ' . 1 . . . ', SCORB s. ii. (în dicţionarele din secolul trecut) Gaură 'îti pămîrit sau în trunchiul uriui copac.-Gf. DDRF, RESMERIŢĂ, D,, ŞAINEANU, D. U. scorburi. — Cf. scorbur ă. '■ SCORBĂCI s. ii. v. z<|irlmci. > SCORbANCI s. n. v. zgtrbaoi. ŞCQRBBLEALĂ s. f. (învechit şi' regiohşj) Acţiunea de a'(se) scorbe'li; (învechit) sCorbglire, (regio-iipl) scprbeîiţ1. Cf. i. golescu, ■ c. Mai ia'şă'şcgfbeleala (sd'ă scofb’Stiiul) din nas, că şadc rău. yţrpEgiîu,- gl. — Pl.: scorbeleli. 1 ~ ' ' - , —Scorbeli + silf. -eală. SCORBELI vb. IV. Tranz. (învechit şi regional) 1. A scoirnoni (1). Cf. anoi?;. 'qar., Kwp^-iDgijEANU, LEX., ISER, POLIZU, -'GIMA-Cj II, $32, . DDRiFi SA'IVe.lANU, ■kVeattS' W., >şXDNEAlrtS2', R'ESM£i\ÎŢĂ, . I?., OAjDJî, BL -VI, 146, SCRIBAN, ■ D.', DMV-LEXIC REG. 31. -StOCtele şi J.U tun icuib-două de eş.C.u, oj*. I fî. t r an z. Ei: nu mai dormţ@u. &i, s,cqfbelii\d,..era.:să cqdă.Upjfl. l. cosîtin,- pa, «an. ii, 173. Qum vine .primăvara* începe să ,scrijelească în pămînt. lexic beg. ii,. 7}. .Tăi ,0 scribjlii -.tu jqjit'tlţ.. ţeaha, c. m- 265-. ^ (Prin jiord-vestul Munt.) A săpa; p. ext. a ara.-,Am şcorbelit tqqtă *ţjia la n,işţe găuri de .pruni, udrescu, gl. ,Am ;scojbelit toate coastele şi, -toamna,' nimicţţ loăfă.' iţi! ib. si i. A. se,.scobi iri ntis. Cf. lb ...Mă scofS'itesc cu degetul -.în .nas. i. golescu, c., cf/LM. Nu fţ tiihi scorbeli-n nas! udSescu, gl. . ' "" Z, A scormoni (2). Cf. anon. car., ţ,.,,!5,OLEşcy, c. Scorbelise timpuriu colecţiunea lor de cărţi, cetind miiH-v,, (1,882),. 2.3,4» cf. ,com.§at. i, §2* C4ş^,,. dm, CIAUŞANU, V. 197, PAŞCA, GL., DEL. FIL. V,' fî%, ALR 1 1 340/695, lexic reg. ii,' 16.' Cine a şcorbelit borcanele de dulceaţă? udrescu, gl. Nişte afurisite de. ciori au şcorbelit cuiburile şi au dat afară porumbii răsăriţi. id. ib. O Intranz. Au scotocit, au şcorbelit peste 'ţol. de diată 'însă,, nici' urmă. m. ’t: fakkife»i.E, fi. 91. Scprbcleşie, scOrbOl'eşte, caută pung'ă'şi''\)lăteşfe. îiotibş, c. Iii; cf. alr i 1 340/308,' 850; trai:"1'- • — Prez. ind.: scorbelesc; iniper. pers. 2: şi 'scârbele. — Şi: scorbolî, scobcli, scribilî, şcorpcli (fc -costin, GR. BĂN. II, 173) vb. IV. — Gf. scobi, s c o r m p n i, - - , ,, , ŞCORBELÎRE ■; .-ş. f. (învechit) Sporb.eleală. Cf. UUDAI-DELEANU, LEX,, I. .GOLESCU* Ci • — Pl.: ,tft$rbeliPU.: —, Şi:, seorboHre. s.f. budai-deleanu, lex. — V. scorbeli. , SiGOJIBEijT1 s. n. (Prin nord-vestul Muat) Scorbe-leală. Mai . Iqsă scprbelecda (sau scorbelitul) din nas, că şade rău. udrescu, gl. — Pl.: ? -- V. scorbeli. t- ŞCORBELIT2, -X adj.v..l1.:/(fJnveC'hit şi re;gjon,al; .despre pămînt) Scormonit2 (1). Cf. scorbeli (1). Toate coastele sint scorbclile, pomii piai .lipseşo,. uprescu, gl. 2. (Prin vestul -despre lucrări)’- SfeBritionit2 (?)_• Cf. ş ţ or beli (2), Cf; i. cr.,v, 279. 4^1 găsit dulaprul 'sco'fbeiit. udrescu, gl. Ţr'ei muşur’dai'e de caflofi erau scorbelite, de cine? id.''ib. ' Pl.: scorbcliţi, -te. — Şi:- scorbolit, -ă 'adj. budAI-OeLeanu, LEX.' — V. scorbeli'. ist!ORBELITOR,* -OARE adj. (învechit, rar) Care scorbeleşte. Cf. aKon. Car. — Pl.: şcorbelitori, -oare; — Scorbeli + suf. -Lor SCORBEL1TURĂ s. f! (înVechit. şi regional) $cMje-litură. Cf. anon. car., 1. golescu, c. Ani găsit. nişte scobelituri făcute Cu briceagul in coaja pomilor. Udrescu, gl. Scofbelitură de Cline. id. ib. — PK: 'scorbeliiuti. — Şi: (regiphbl)'1 scbb’elitură s. f. ■.■■■. ... — Scorbeli + .suf. -tură. SCORBÎ vb. ’IV. ''fr â tiz. (învechit, rar)''A găuri. Cf. VALIAN, V. ■ — Prez. ind.: ? — V. Siorb.’ ‘ ' ■ - ; v. SC.Or'MlI vb. IV V. scorbeli: • SCOHUSLiRE s. f. v. scorbfelirc. ■ Uii.- - ' SCORBtiLÎT, »Ă adj. v. şcorbelit2. SCOIIBORĂ s. f. v. scorbură. SCORBORCdS, -OAsA adj. ,(Regional):su (Negreşti — Baia Mare), alr ii/i mn 30 2 180/346. ,i -‘-•■Bl-.: scorborcoşi, -oase:. . ,, ^•-Gf... s c,o r b u r ă. - r; ; SCOIlBORi vb. '-IV v; scorburi. SCORBORÎ vb. IV v. scorburi. ŞCORBORlRE s. f. v. scorfeurire. " ■ SfcORBORÎŞ.s. n. (Regionaţ) Adînc. M-ai adus. . . Bzicind că ai nişte palatari. . . .Cţfld ,cplo. ■..., fundul bordeiului . în' scor.borlşul pămîntului. teodorescu, p. p. 132. — Pl.: scorbozişuri, — Scorbori.+ s,uf . -îş. SCORBOROS, -OASĂ adj. v. scorburos. ŞCORBORQŞEAlĂ ş. f. (Prin nor.d-ves.tul M«nt) Carie, (dentară)., Are o scorboroşeală măse.qpa 'cii.a-udrescu, gl. — Pl.: scorboroşeli. — Scprljoroşi -|- suf. -eqlă . 3997 SCORBOROŞI —-441 — SCORBURĂ SCORBOROŞÎ vb. IV. (Regional) 1. T r a n z. „şi r e'f 1. A face să devină scorburos (1); (învechit şi regional) a (se) scorburi (1). Copacul se sco'rborpşişe de b'ătnneţe. ap. scriban, d., cf. dm, dex. + R e f 1. (Prin nord-vestul Munt.; despre măsele, dinţi) A se caria. Mi s-au scorboroşit două măsele, udrescu, gl, Ş»-Tranz.. fac t. (Complementul indică munţi) A face să devină scorburos (2); (învechit) a scorburi (2). Toţi munţii de.prin părfile acestea sînt sparţi şi scqţborqşiti.. de ape. vlahuţă, s. a. iii, 266,,-.-cf. .tdrg. ^T.Prez,. ind.: scorboroşesc.: — V. scorboros. ... ŞCOBBOJHLOŞlT, . -Ă adj. 1. (Regional)' (Despre copaci sau trunchiuri de copaci) Scorburos (1). ..Un trunchi scorboroşit şi noduros, vlahuţă, s. a. iii, 384, cf. ddrf:, barcianu, alexi, \v. O plută bătrînă.şi. şcor-boroşită lingă un brăduţ verde,, stufos şi drept, dela-vrancea, a. 69, cf. cade, dm., dex. <£> F i g. Itîriitul .-..din pieptul scorboroşit al lui Radu. vuia. sinistru in pacea mortală a odăii, vlahuţă, s. a.,,ii, .87. + (Prin nord-vestul Munt.; despre dinţi, măsele) Cariat, Am un dinte scorboroşit la rădăcină, udrescu, gl. 2. (în dicţionarele din trecut; despre pămînt, munţi) Scorburos (2). Cf. ddrf, barcianu*.'- alexi, ; W., RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE. 3. Fi g. (Despre‘sunete) înfundat,: surd, Înăbuşit. Olteni intr-o tuse scorboroşită. delavrancea, S. -153, cf. BARCIANU/ ŞĂINEANU, D. U-.’SCRIBAN, D. — Pl.: scorboroşiţi, -te. — Şi: scoboroşit, -ă adj. DM. ■ ' — V. scorboroşK SCORBURA vb. I v. scorburi. SC0RBURĂ s.f. 1. Scobitură’ (II 1) (marc) in trun- ' chiul unui copac putred; (rar) scobitură (II 3), (regional) rădăcină (B I I), retezătură (2), bortă, bor-tură, corobană, corobaie, năclad (1), scochină (3). Cf. lb. i. goliîscu, c.', iser, polizu, ddrf. ia prins în scorbura unui copaciu. negR'uzzi, s. iii, 337. Şi-au clocit ouăle. . . în cuiburi străine sau scorbura de.copaci. odobescu, s. iii,' 31. Feciorul de împărat câtă a se urni din scorbura unde'stătuse pitulat. id> ib. 189. Veveriţele, găvozdite una peste alfa-în scorburi decor paei. . .-, plîngeau. creangă, q., 107, cf- 208. îşi ascunse dar hainele ţărăneşti. în o scorbură, slavici, n.ii, 256. Ajungînd intr-o pădure, găsi o .scorboră rţiare şi şi-o aleseră de locuinţă. ispiREscuţ L. 287, cf. 121. Moş Neagoe îl ajută să intre în scorbură, davila, v. V..23, Cf. alexi, w. O scorbură, ce poartă un cuib de cucuvaie.. goga, poezii, 73. Platanul. . ■. prin scorburile lui .respiră. anghel — iosif, c. m. ii, 37,. .cf. tdrg.. Nişte bufniţe chemau .. . din scorburile lor putrede, agîrbi-CEÂftu, s. p-. 119. Şi-a umplut scorbura de cu toamnă. gîrleanu, L. 44. Din scorburi noaptea iese. ca o vieţuitoare. AL. PHILIPPIDE, S. -69, ;Cf. RESMERIŢĂ,. D-, CADE. Ne oprirăm sub nucul vechi, cu scorburi multe şi adinei. mironescu, s. 75. Dorm în scorburi, în tufişe. eftimiw, î. 4, cf. galaction, o. 139. în tulpinile groase se cţtşţau scorburi negre. c. petrescu, î. i, 252, cf. 128. Scorburi părăsite şi şerpi pe sub buşteni, lesne^, vers. 8. Dorm, graşi, in scorburi stupii, ticsiţi ele miere. nouă. yoi.cu-LESGUj poezii, 1, 156. Anul trecut ta fost un roi în scorbură. SADPVEANU, O. XII, 593, Cf. SCRIBAN, D. [ Gî?e] munceau din zori în noapte prin scorburi, în pădure. arghezi, s. v, 56. Mierea nu curge de la sine din scorbură de pom. călinescu,. c. o. . 274. O salcie seculară, cu scorburi adinei. . . acoperea. . . jumătate din arie. blaga, h. 12. Poate visau scorburi încărcate cu faguri galbeni, stancu, ş. 8. Soarele trezeşte din scorburi dimineaţa. V. rom. ianuarie 1954, 156. O scorbură adîncă. într-un copac scorţos şi ars de soare, vinea, l, i, 235, în trunchiul-bălrln st,v(deau şsorburi adinei. .ŢupoRAî?, p. 199. Amjjustat din scorburi faguri dulci. ,'labiş,. „p. . 129. Cuiburile de nuiele ascunse îrţ pomi oii în scorbura sălciei, horea, c. 127. Am ajujis lingă lac, adînc ca o scorbură de copac, sorescu, u. 40. fPăsări] sc ufundă in scorburi călduroase. Vîn. pesc. noiembrie 1964, 9. Vreau să ne plimbăm printre copaci, să rupem crengi, să intrăm prin scorburi, ca alunei, t mai 11968, 25. Zvonul unui roi de albine ce-şi caută în miei:- de vară o s.corbură .vacantă,,, Rp,mânia literară, 1.969, nr.. 18, 1.6/1. Aci, gg.si şporbură în virful arvunelui şi se vlră.in ea, h jv 64. Puse pe bietul copilaş în scorbura utiui lemn borlos. reteganul, p. i, 13. Sturzu acela avea în,.pădure, într-o scorb,ură Âe copac, un. euibuşor. şez. ij!„,1Ş5. O mers şi tot s-.o.(luşf,niî,i(id. noaptea prin scor- ■ burile- copacilor.. \h. .A fugii la . ascuns^o-ntr-o.. şcor.bMrq,.,;a'RAiyL!> i, 239..- Ajuns la o scorbură de copaci., Uniră înţţyntru. plo.eşor, c. 46, cf. a v 14. Să margă cu banii să-i ascundă într-o scorbură. o. BÎRLEA, A. P. II, 484, cf. 119, FOLC. MOLD. I, 392. <0 (în de.sdnteee) De-o fi brincă din scorbură, Din crăpătura pămîntului, Ieşiţi de la. . . cutare. grigqriu-rigo, M, p, ,i, 19. Bubă. . . să i,eşi de la .. . dro - fi din ■ scorburii,. ..d^p. fi. din . . . trestie, şez. vii, 54, cf. ev 1951, nr. 6, 29. + P. ext. Trunchi de copac găunos, putrezit; (regional) bortă, corobană, corobaie. Cf. budai-deleanu,. lex., lb, valian,. v., iser, ddrf, şăineanu2. Se sapă puţin şi cavitatea lui, ':\a izvorului] • este ■ umplută cu o; fiorabună.sau o -.scorbură. -PA.iyţJviLE, .1. . c. 468.. Scorburile şi b.uş-ienii... Umplu codrii de , vedenii. tqpîrce/vmV. ..b. 24. Pare o scorboră de salcie rămasă acolo de . cind lumeţi, i. botez, B. i, 56. Şipoiul dintre molizi. , . bulbucea. -prinlr-un . jgheab de scorbură, sadoveanu, o. xiii, 294. Cîte o scorbură groasă.şi înclinată de salcie, lovită de trăsnet, aducea un nou fior .de singurătate. jcamil PEŢREşep, jş. 79.,. cf. dm. Pe ladă s-a aflat şi 0 lopată .de., scorbură de. brădău. marian, ţ. 7, cf.'alh 1 961/167, alrm sn i h 415. Ca pomu cu creanga ruptî Cînd ai pus săcurea-n ea Si rămîni scorbura, folc.. mold. ii, 20' Intr-o scorbură usoătă Şade o căţea turbată [Sabia].-teodorescu, p. p. 243. Am o scorbură uscată, Şede în cui aninată (Scripca). goroVei, c. Zyi'.'. Bdlurugă, scorbură Şede jos şi bolbură (Putinei ui]. pascu, c. 97. + (Prin Bucov.) Coajă de. copac. Com. marian. O F i g. La naşterea lui' Meles,'-Vezi scorboră de fală în care scrise Omer poemă imortală. BOL1NTINEANU, O. 239. 2, Gaură, Văgăună mică în munte, î.n stîncă, într-un mal, in pămînt etc.; (regional) corobaie. Să fie.cu adevărat.vî.nlijţl. care geme în scorbura unei stînce? heliade, i. b. i, 23^/2^. ijn thunie foarte mare, asupra căruia stnt copaci, şi printre ei drumuri de picior, rîpe, scorbori, peşteră, golescu, î. 95. Din nişte rîpe cu tnfri-coşafe.stînci,, Unde lg.cuie.se jigăriii prin sporfiuijle qdî.nci, Să rupe .fin munţi dodală . vro. piatră mare de sus. pann, E. îi, 86/2. Turcii... dispar pitulîndu-se prin scorburile rîpei. odobescu, s. ţii, 575. Şi cu scorburi de tămîie şi. cu prund de ambra de-apr, Ipsulele se înalţă cu dumbrăvile de laur. eminescu, o. iv, 126, cf. 93, şăineanu2, tdrg, RESMppţŢĂ, d,„ cadjş. Stpica ..făcu. ,'vînt copilei in scorbura de var. galactio.n, o. 50. A ţîşniţ ca q.,.sâlbăţăciune..în scqrbura. stîncii. voi-CULEgou, ,R. i, 164,,.. cf. 161. E un întreg.pîrf de munte, ciurţ]it, găurii, cu grote cu. scorburi, bogza, a. î. 194. Ei mi Sror duce Prin dealuri cu stînei . Şi prin văi fldînci, Prin scorburi de. munţi, teodorescu, p. p. 34. .O F i g. Sufletul meu, peşteră uitată Cu scorburi multe, gqga, poezii, 356. Stelele. . . Prin scorburile zării împrăştiate mor. lesne.a, vers. 79. + Spec. (Prin Munt. şi prin Dobr.) Peşteră (1). alrm sn ii h 635. + Spec. (Prin Munt.) Copcă în gheaţă. Cf. alr i 1 733/744, 890. + P. gener. (învechit şi regional) Gaură, cavitate- Cf. valian, polizu, ddrf; barciaisu, com. din straja — rădăuţi. <£> E x p r. (Regional) A ascorbură la initnă = 9 f1 fţiarte supărat, necăjit, zanne, p. 11, 204. + (Regional) Carie (dentară) (Nucşoara — Cimpulung). Cf. 4001 SCORBURE — 442 — SCORBUT alrm 11/1 h 74/784. + (Neobişnuit) Firidă, nişă. O grotă de ipsos: eu o lumină roşie . . . scorbura casei de bilele, arghezi, b. 74. 3. (Prirt nord-estul Transilv.) Cap; craniu, ţeastă. Cf. dr. v, 280, bl viit, 137. 4. (Prin Bucov.) Epitet depreciativ, pentru o vacă slabă şi bătrînă. Com. marian. 5. (Regional; cu sens neprecizat, probabil) Scur-mătură. Pe o scorbură de oaie un orb o vede, un ciung o ia. un despoiat in sin o bagă (Minciuna), gorovei, c. 228. — Pl.: scorburi şi (regional) scorbure. — Şi: seor-boră, (învechit) stiorbură (cihac, n, 332), (regional) scobură (şez. v, 8), scolbură (cv 1951, nr. 6, 29, alb sn i h 609/605), scorbură (com. marian, glosar reg.) s. f., (neobişnuit) scorbure (odobescu, s. i, 309) subst — Cf. alb. k o r b u 11. SCCIRBURE subst. v. scorbură. SCORBUREĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui scorbură (1)- Toate păsărelele la toate scorburclele. CR. s. vi, 127. — Pl.: seorburele. — Scorbură + suf. -ca. SCORBURI vb. IV. I. Tranz. şi refl. (învechit şi regional) A (se) scorboroşi (1). Cf. i. golescu, c., polizu, ddrf, baucianu, ALExi, w. Focul inimii, eu anii, Oriee-am zice, mai domolu-i.; Ţi se scorburese castanii, Creierul dc vis mai golu-i. beniuc., m. 115. •O F i g. Pierzaniile care pîndeaa acele cinuri, scor-burate pe dinăuntru de putrezCala deşertăciunii. c. petrescu, a. r. 86. 2. T r a n z. (în dicţionarele din secolul trecut) A scorboroşi (2). Cf. valian, v., polizu, ddbp, barcianu, ALEXI, W. 3. Refl. (Regional; despre tencuială; in forma scorbura) A se coşcovi (Făget — Lugoj). Cf. chest. ii 388/5. — Prez. ind.: scorburese. —■ Şi: (învechit) seorbori (ddrf), seorbori (i. golescu, c., valian, v.) vb. IV, (regional) scorbură vb. 1. — V. scorbură. SCORBURIRJi s. f. (în dicţionarele din secolul trecut.) Acţiunea de a (s e) scorburi şi rezultatul ei. Cf. J. GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZU. — Pl.: scorburiri. — Şi: scorborire s. f. i. golescu, e., valian, v. — V. scorburi. SCORBURÎT, -A adj. (Regional; despre copaci) Scorburos (1) (Negrileasa — Gura Humorului). Cf. a vi 4. — Pl.: scorburiţi, -te. — V. scorburi. SCORBUROS, -OÂSĂ adj. 1. (Despre copaci sau trunchiuri de copaci) Care este gol, scobii în interior din cauza putrezirii, care are scorburi (1); găunos, (regional) scorburit, scorboroşit (1), scrobos3, bortos, boşter, boştioros, budugănios, buştihos, buturos, corobăios, stupos. Cf. lb, r. golescu, c., valian, v., iser, barcianu, alexi, w. Nu c piatră, stîncă. . . sau arbore scorburos în toată tara ce n-ar fi înregistrate cu numiri pompoase, codru-drăuuşanu, c. 218, cf. poli zu. O pupăză. . . făcea cuib dc mulţi arii intr-un Ici foarte bălrîn şi scorburos. creangă, o. 207. Un carpăn scorburos. adam, n. 8, cf. ijori’. Iată şi stejarul scorburos. da vila, v. v. 17, cf. tdrg. Se aşază sub un nuc bălrîn şi scorburos. redreanu, i. 19, cf. kk-me- . kiţă, d., şăineanu, d. u., cade. Un trunchi de salcie bătrînă scorburoasă. brăescu, o. a. i, 81. Am scos, hoţeşte, bucata dc tulpină prin care să pătrundem în rniezul scqrbuivs. voiculescu, j\. ii, 182- Ciovămitori mari dădeau semnale. . , cu clonţul în trunchiuri scor-buroase. sadoveanu, o. xii, 19, cf. id. xvin, 591, scriban, d. De o salcie scorburoasă... un moşneag îşi. reazimă spinarea încovoiată, bogza, c. o. 211. Un stejar vlnjos, rămuros şi scorburos. v. rom. septembrie 1954, 65. Se răzimase cu spatele în trunchiul scorburos al unei sălcii, contemp. 1954, nr. 421, 3/1. Ea stătea sprijinită dc un trunchi scorburos. v. rom. aprilie 1955, 188. Simţăsc însă in mine rădăcină nouă. . . cum ar creşte din trunchi scorburos ramură nouă. vornic, p. 210. Sergentul opri căruia lingă un arţar scorburos. t. popovici, s. 424. Sălciile scorburoase în care dorm şoimii, românia literară, 1970, nr. 65, 17/1. Un stejar. .. cit virful uscat şi. scorburos. h iv 70. In butuci borţoşi., In ciungi scorburoşi. marian, d. 120. Văzură in marginea drumului un copac mare, uscat şi scorburos. popescu, b. i, 9, com. din straja — .rădăuţi, cf. alrm sn i h 415, a ii 12, vi 26. S-o tulim, colea, pe jos, La copacul scorburos. balade, ii, 390. Umblaţi prin copacii scorburoşi, Prin munţi de piatră întunecaşi, folc. mold. i, 200. Arc un fag scorburos. . . şi noduros, folc. olt. — munt. iii, 625. Avea nişte sălcii în curte. . . scorboroase. o. bîrlea, a. p. ii, 474. Am un lufar scorburos, Urlă un lup bătăios (Biserica). gorovei, c. 25. Am un lemn găunos Şi unul scorburos (Putineiul). pamfile, c. 31. <0> F i g. [îl] iei de bun, gras, frumos şi iese rău, slab şi scorburos de patimi. jipescu, o. 129. Mînile sini reci, capul scorburos. teodoreanu, c. B. 205.'+ (Prin Munt. şi prin sudul Transilv.; despre fructe) Mincat de viermi, v i e r-m ă nes; sec. Cf. alr i 878/164, alb ii 6 088/784. + (învechit şi regional; despre dinţi, măsele) Cariat. Cf. barcianu, alr ii/i h 43. 2. (Despre pămînt, munţi) Plin de văgăuni, de scorburi (2); (regional) scorboroşit (2). Trecu prin nişte munţi 'nalţi, colţoroşi şi scorboroşi. ispirescu, l. 56, cf. ddbf, şăineanu2, cade. Un pisc de munte scorburos Pe carc-l urci de sus în jos. minulescu, vers. 264. Stau de gardă... munţii roşiatici, frămin-laţi, scorburoşi, mîncafi de lepră, boc.za, a. î. 195. — Pl.: scorburoşi, -ocuse. — Şi: (regional) seorbo-ros, -oâsă (scriban, d ), şeorburos, -oăsă (eoni. din straja — rădăuţi) adj. — Scorbură + suf. -os. SCORBUT s. n., s. m. 1. S- n. Boală cronică, datorită lipsei din alimentaţie a vitaminei O, care se mani festă prin anemie, gingivită, căderea dinţilor, apa" riţia pe corp a unor plăgi deschise etc. De aceea să naşte scorbulus, o patimă molicioasă şi slricăcioasă. meşt. doft. 44v/7. Şi acestea. . . sini înlîmplările cele următoare şi cunoştinţele scorbutului. ib. n, 45’/", cf. i. PAŞCA, m., 110, URSU, T. ş. 275, LB. Ar fi pătimind dc obşte de scorbul. piscupescu, o. 63/19. Scorbutul. . . se pricinuieşte din vieţuire şăzulă. id. ib. 292/3. împiedică întremarea bolnavului şi-l dă în boală hronică, in şcorbut. episcupf.scu, practica, 253/14, cf. 430/13. Carnea, cârc începe a putrezi. . ,, aducc friguri şi şcoi-but (durere de gură), dietet. 32/7. Boala cc o cheamă doctorii... scorbul. *r (1830), 190V29, cf. 1901/47. Tiful, scorbutul. . . nu au fost mai puţin rele pentru armiile. . . europeneşti, cr (1832), 1681/22, cf. î. golescu, c. Tot felul de boalc. Adecă: . . . scorbut, orbalţi. veisa, i. 34/5. Dc am trăi numai cu carne, scorbulu sau boala.gurei tare ar slăpini. între noi. antkop. 41/8, cf. valian, v. Aceste boalc sînt: scorbutul, gangrena. vasici, m. II, 84/18. Spălarea gurci cu apă rece... se întrebuinţează la dureri de cap şi dc dinţi, la scoibul. fătu v. 27/11. Aerul pămîntului. . . vindecă scorbutul de mare. max. sănăt. 353/10, cf. 353/11, isek, polizu. Ulcerul. . , poate fi cfectu{ 1J nemijlocit al scorbutului-PAT. chir. 27v/2, cf. PROT. — POP., n. »., DDRF, barcianu, AI.EXI, AV., ŞĂINEANU2, BIANU, D. S-, RESMERIŢĂ, d. Bacilii fini’. . . aflaţi in produsele scorbutului. gangrenos. babeş, o. a. i, 111, cf. cade. Urechea ciuruită de scorbut. klopştok, P. 197. Dtipă cîteva săpta- 400S SCORBUTĂRIŢĂ — 443 — SCOREŢ mini de drum, s-a ivit ia. lord boala scorbutuiui. bart, e. 274, cf. scriban, v. Are in casă lot ce-i trebuieşie. . . suc de lămti penlru scorbul, puţină şocolată, călinescu, c. o. 67. Se iviseră cazuri de scorbul- tn armată, pas, z. iv, 29, cf. ltr2. Stirpi-vom jaf, şi lepră, şi scorbul. labiş, p. 312, cf. »ns, der. Eă [vitamina C| previne şi vindecă scorbulul. abc sXn. 389, cf. D. med. <0> F 1 g. Prunul brnmăriu. . , işi răşchira spre soare pecinginile scorbutuiui. klopştock, j-. 188. 2. S ra. (sg.) (Bot.; regional) Lingurea (Cochelaria officinalis). Cf. şez. xv, 122. Şi: (învechit) seorJjutus, ş corii ut s. n. — Din lat. scorbutus, germ. SkoM, fr. scorbut. SCORBLTĂIltŢĂ s. f. (Bot.: regional) l'ntişor (Hanurlculus fiearia). Cf. ddrf, barcianu, biîandza, fl. 524, PA.VŢU, PL. — Pi.: scorbutăriţe.. — Scorbut -f suf. -ăriţă. SCORBLTIO, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care este de natura scorbutuiui (1), relativ la scorbut, de scorbut; (învechit, rar) scorbuticcsc. Boale. . . scorbutice, rahitice, artriticc. episcupescu, practica, 113/20. [Rana] cea şcorbulică nu dă în copt. id. ib. 460/13, cf. x. golescu, c. Acei oameni care au constituţie şcorbulică. vasjci, m. n, 209/15. Apele serale beute mai mult timp... produc discrasie şcorbulică. fătu, n. 110/23, cf, polizu. Ulceru scorbulicu. . . poate fi efectu nemijlocit al scorbutuiui. pat. chir. 27'7V cf. prot. — pop., N. D., BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DM, DN2, DEX. 2. S. m. şi f., adj. (Om) care este bolnav de scorbut (1). Poale să previe ulceru la un individ scorbufic. PAT. CHIR. 27v/9, Cf. CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DX3, DEX. — Pl.: scorbutici, -ce. — Şi: (învechit) şcorhulic,-ă adj. — Din lat. scorbuticus, »a, -um, germ. skorbiitisch. fr. scorbutique. SCOBBUT1CESC, -EASCĂ adj, (învechit, rar) Sc-or-b u tic 0)- O sărălură care să încheagă ca brînza şi alte... prea adevărate a. bvnlii scorbuliceşli. meşt. dokt. ix, 45r/3. — Pl.: scorbuliceşli. — Scorbut + suf. -icesc. SCORBUTUS s. n. v. seorbut. SCORCI subst. (Prin nord-estul Olt.) Nod (II 1). Cf. MAT. DIALECT. I, 235. — Pl.: ? — Etimologia necunoscuta. Cf. s c o a r ţ ă. SCOIICIOB s. n. (Prin Transilv.) Blrlog, vizuină, S-o ascuns ursul î.n scorciob. paşca, gl., cf. alr i 1 196/160, lexic reg. ii, 53. — Pl.: scoreiobuti. — Şi: scolciob (pl. şi scolcioabe) s. n. lexic, reg. ii, 53. — Cf. scorb, scorbură. SCORCIUIIOS, -OASĂ adj. (Prin nord-estul Olt-; despre lemne) Noduros (2). Cf. mat. dialect, i, 235. — Pl.: scorciuroşi, -oase. — Scorci 4* suf. -uros. SCOftDALE s. f. v. scordolea. SCORDĂLE s. f. v. scordolea. SCOBUlijJ vb. IV. Refl. r e c i p r. (Prin nord-vestul Transilv.) A se certa. Cf. caba, săl. 92. — Prez. ind.: scordelesc. --- Etimologia necunoscută, SCORDfSC, -Ă s. rn. şi f., adj. 1. S, m, şi f. Persoană care făcea parte dintr-o populaţie de origine celtică, stabilită în vechime pe valea superioară a Dunării; (la m. pi.) populaţie formată din aceste persoane. îi găsim [pe romani] de mai multe ori în. luptă ea baslarnii şi . scordişlii, unul popor german, celălalt ceti, care-şi aveau locuinţele la nordul fluviului, xenopol, i. R. i, 87. 2. Adj. Care aparţine scordiştilor (I), privitor la scordişti. Celţii pătrund prin ramura scordiscă. . . in Banat şi Oltenia, pârvan, g. 607. — PI.: scordişti, -e. — Din fr. Seonlisfjues. SCORD1U s.m. (sg.)’(Bot.; învechit, rar) Iarbă-usiuroasă (Tcucrium scordium). la 50 dram, chină bună, scordiu. (usturoiţă). . . pisează-te şi fierbe-le. cornea, k. n, 23/9. — Din lat. ITeucriutnj seovdiuiu» numele ştiinţific al plantei. Sfj0IU)01,F.A s. f. Sos preparat din nuri pisate, miez de piine (sau pesmet), frecate cu usturoi, untdelemn, oţet (sau zeamă de. lămiie), care se serveşte cu raci fierţi, peşte rasol, legume fierte etc.; p. ext. mîncare. preparată cu acest sos. Cf. i. golescu, c., ISKR, POLI7X1, DDRK, BARCIANU, ALEXI, V, ., şXlKEANVS®, tdrg. Scordolea şi pilaf se fac. . . punîndu-se carnea scoicilor fie întreagă, fie locală, atila, p. 454, cf. dr. i, 225, resmeriţă, d., cade. Trimiseseră la masă. . . scordolele şi pilaf de gîluri de raci. voiculescu. p. i, 139, cf. scriban, d., s. mabin, c. b. 32, 68, dex, h ui 172. <0 (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Maicele. . . mănincă în. chilia lor raci-scordolea, sardele de cutie şi alle asemenea, călinescu, s. c. l. 97. — Accentuat şi: scordâlea. cihac, ii, 697. — Pl.: scordolele. — Şi: (învechit) scordaleă (i. golescu, c., ci hac, n, 697, tdrg, scRiBAN, d), scordăleă (gâldi, m. phan, 249), (regional) scordonen (dr. i, 225) s.f. — Din ngr. oxopSaXt.oc, •SCOHDOAE s. f. v. scordolea. SCOHECI s. n. seoreţ. SGOBER s.m., s.n. 1. S in. Sportiv care marchează goluri in jocul de fotbal; golgheter. Cf. L. rom. 1959, nr. 2, 82, dn2, dex. 2. S.m. Persoană însărcinată eu evidenţa.(şi afişarea) scorului într-o întrecere sportivă. Cf- m. d. enc., dex. 3. S. n. Tabel, panou pe care se afişează scorul într-o întrecere sportivă. Cf. M. ». enc., dex. — PI.: (I, 2) scoreri, (3) scorere. — Din engl. scorer. SCOREŢ s. n. 1. (Prin Transilv. şi prin Ban.) Teică1 (!)• E aplicai sub coşul cu grăunţele un vas prevăzut cu u.n scoculel — scoreţul. păcală, m. r. 466. Ca să vibreze şi. să facă astfel a să. scurge grăunţele din coş, scoreţul e acăţal de nişte sforicele şi e scuturat dc un titirez, id. ib. 466. Din coş. bucatele curg în seoreţ. h xvii 235, ib. xvii 8, cf. mat. dialect, i, 26. -4- Piscoaie1 (1). Făina curge, dintre pielii pe chiscoaie sau seoreţ în moldă sau troacă. Com. din sălişte — sibiu, cf. alrm sn i h. 118. + (Regional) Orificiu din mijlocul pietrelor unei rîşniţe (1) prin care se scurge sarea măcinată (Răşinari — Cisnădie). păcală, m. R. 437. Sarea, ce se pune în gaura din mijlocul pietrei superioare, iese, după ce s-a măcinat cum se cade, pe gura vecei., numilă seoreţ. id. ib. 2. (Regional: în forma seareţ) Colţul sau lădiţa vetrei unde se adună cenuşa (Oarda de Sus — Alba Iulia). chest. if '334/297. — Pl.: scotele. — Şi: scorcci (alrm sn 1 h 118/130), scarel (chest. ij 334/297) s. n. — Prcf. s- -Ş-- com. 40^4 SCORFELI _ 444 _ SCORMONI SCORFELI vb. IV v. seofeli. SCORFi vb. IV. (Prin Olt.; despre lemn sau, p. e x t., despre obiecte din acest material) A se Îndoi, a se curba, a se încovoia, devenind concav; (învechit şi regional) a se scovirda (1). Cf. scriban, d. — Prez. ind. pers. 3: scorfeştc. — Pref. s- + corfi. SCORFOLÎ vb. IV v. seofeli. SCORGtfl s. m. (sg.) v. seorogoi. SCORIACEE adj. (Despre lavă) Care este alcătuit din scorii1 0), care are aspectul sau caracteristicile scoriei1. La partea superioară se găseşte o pătură de circa 2 — 3 m grosime, formală dintr-o lavă bazaitieă scoriacee. oncescu, o. 239. — Pronunţat: -ri-a-. — Pl.: scoriacee. — Din fr. scorîace, -ec. SCORIE1 ş. f. 1. (Jji în sintagma scorie vulcanică) Material provenit din lava vulcanilor incomplet dega-zificată in contact cu apa. Ase/ncuea vulcani stinşi ii recunoaştem după dovezile ce ne-au lăsat urmele lor, adică prin lavă ■•şi scorie (nişte materii eruptive)- ba-rasch, î. n. 89/13. Răcoarea nopţii însă i-o luminam cu scorii. ANGHEL, I’. 36, cf. cade, dex. O F i g. A fost un demiurg u cărui creaţie avea amestec de lavă, noroi şi scorii, dar după liniştirea izbucnirii putem alege aurul, sadoveanu, E. 227. înseamnă însă că limba literară va să folosească brut şi neprelucral materialul graiului popular, magma cea de toată ziua cu scoriile sale? L. kom. 1960, nr. 2, 48. 2. Reziduu solid obţinut la extragerea metalelor din minereuri, la topirea lor, la arderea huilei etc., zgură; p. ext. strujitură care cade în timpul prelucrării unui metal prin batere cu ciocanul. Cf. alexi, w. Scorii de la forjele de fier inlîlnim în destule localităţi din Ardeal, pârvan, g. 593, cf. dr. iv, 1 343, cade. .1 crezut că trebuie să ni-l prezinte (aurul] curăţit de scorii, sadoveanu, o. xix, 462, cf. hosetti, l. f. i, 171, SCRIBAN, D-, LTR*, DL, DM, DN2, DEX, FRÎNCU — CANDREA M. 105. .3. Strat de oxid (negru) format la suprafaţa une1 piese de oţel încălzite la temperaturi înalte; ţunder-Cf. CADE, M. D. ENC., DEX. 4. F i g. Imperfecţiune, defect; lipsă, scădere-Curăţită de scoria imitaţiei şi a parodiei, ea |poezia) poate fi privită cu imparţialitatea cuvenită, lovinescu, c. vii, 4. Compoziţia acestui ,,roman“ . . . intr-o susţinută perfecţie stilistică, — dur care nu exclude unele scorii, inevitabile, perpessicius, m. iv, 381. Debarasat de scoriile începuturilor, el se arală. . . stăpîn pe instrumentul lingvistic, ist. lit. rom. ii, 603. Alura zeţiemi-sitoare [a piesei] ce converteşte pînă la urmă caratul tragic în scoria derizoriului, r februarie 1969, 52. E 0 purificare, in sensul curăţirii de scorii terestre şi dc orice impuritate, românia literară, 1970, nr. 82, 19/2. — PI.: scorii. — Şi: (regional) senare s.f. dr. iv, 1 343, x, 462, cade, frîncu — candrea, m. 105. — Din fr. scorie. Cf. lat. scoria. SCORIE2 s. f. (Regional) Copcă (în gheaţă) (Frăteşti — Giurgiu). Cf. alr i 1 733/940. — Pl.: scorii. — Etimologia necunoscută. SC.OBiŞ s. ni. v. scoruşi. SCORIŞĂ s. f. v. scoruşă1. SCORÎŢĂ s. f. (Regional) Carton, hîrtie groasă (Ghilad — Timişoara). Cf. alrm sn it h 749/36. — PI.: scăriţe. — liliniologia necunoscvvtă, SCORIUM s. m. v. seorum. SCORMĂAÎ vb. IV v. scormoni. SCORMELI vb. IV v. scormoni. SCORMIEMÎ vb. IV v. jscormoni. SCORMOCEÂLĂ s.f. v. scîrmoeeală. SCORJIOCÎ vb. IV v. sclrnioci. SCORMOCÎLĂ s. ni. (Prin nord-vestul Munt.) Persoană (mai ales copil) care scotoceşte (1), manifest ind curiozitate (exagerată). .. Cf. udrescu, gl. — Scormoci + s'uf. -Hă.. SCORMOCÎI, -A adj. v. sclimoeiţ. SCORMOLÎ vb. IV v. scormoni. SCORMOLÎRE s. f. v. scormonire. SCORMOL1TOH s. n. v. scormonitor. SCORMOXEĂLĂ s.f. 1. (Rar) Scormonire (2). Cf. 1. GOLESCU, C., UDKESCU, CL. 2. (Prin nord-vestul Munt.) Scorneală (2). Ce scor-moneli sînt astea; cine le-a mai scormonit? udrescu, gl, — Pl.: sconnoneli. — Scormoni -J-. suf. -cală, SCORMONI vb. IV. 1. T r a n z. (Complementul indică pămîntul . sau alte materii solide) A săpa, a face gropi, şanţuri superficial şi tn dezordine, a împrăştia, a arunca în toate părţile pentru a pătrunde, pentru a găsi ceva in interior, pentru a realiza ceva etc., (rar) a scotoci (3), a scurma (I 3), (învechit, popular şi familiar) a scociorî (1), (învechit şi regional) a s c ă r in ă n a (3), a scorbeli (l),.(in-vecliit) a scodoli (3), a stodormoli (I), (regional) a scirnioci (1), a scob.irli, a s ero- ii o ş i2, a răcă li2; p.. ext. a ara. V. a r i c 1 i1 (1), a scurm a (I 2). Grapa cea cu. colţii de fier. . . pre acestea |arăturile] Ic netezeşte şi, scormonindu-le, le preface ca mai lesne să poală străbate. . . umezeala. economia, 23/18. Am găsit.mai de cuviinţă... să mă fac plugar, să m-a puc să scormonesc pămintul. fm (18 4 2), 1092/29. Trii oameni cu lopeţile scormolesc, întind, slring grîul. i. ionescu, c. 176/6, cf. 28/26, iser, polizu. Cit colo plesneşte un groaznic obuz. . . şi ţăndărite lui scormonesc aprig ţărîna. odobescu, s. in. 565. Sapă sub rădăcina tufarului şi scormoneşte şi răstoarnă pămîritul . . ., dar nu dă de nimica, conv. lit. xvi, 262, cf. ddrf. Oamenii, cînd văd pre fiii lor scormonind vreun furnicar..., îi mustră, marian, ins. 240, cf. şăineanu2, trdg. Căzu cu faţa în pămîntul galben, cleios, scornioriit de. dînsul. . agîrbiceanu, s. p. 120. în ochii tor cuminţi şi negri parcă se. răsfrînge fata neagră a pămîntului scormonii de plug. gîrleanu, l. 120, cf. resmeriţă, d., cade. Ţinea strîns din, hăţuri pe cei doi telegari neaslimpăiaţi care. . . scormoneau cu copitele pietrişul, rebreanu, r. i, 69. |Mitraliera] trage la zece paşi înainte, scormonind iarba şi pămîntul cu snopul ei. de gloanţe, camil fetrescu, u. n. 400. Dulău mîriia, scormonind ţărîna cu labele dinainte. G. m. zamfirescu, m. ». ii, 257. Pămintul scormonit de copilele calului, vissaiuon, b. 27. Ciţiva din băielani se lăsau la fund şi scormoneau adine cu piciorul nomolul. voiculescu, p. i, 14. Cărbunii..., graţie învălişului. ocrotitor, stau ascunşi spre a ieşi la iveală. . . imediat ce sint scormoniţi, iordan, stil. 224, cf. scriban. d. Am luat sapa, grebla şi am scormonit puţin pămintul curţii ca să semăn nişte flori, călinescu, c. o. 1.32. Vilele pe cîmp. . . scormoneau pămîntul cu copita. ui.AGA, ii. 65, cf. 51. PăminLul e pentru semănat grîu şi fierul pentru scormonit pămtnlul. bogza, a. î. 483, 4047 SCORMONI - 445 — SCORMON cf. 51. Cîinii flămînzi se repezeau şi scormoneau muşuroiul cu labele. sta.ncu, ş. 317. Omul. . . era coborît cu burduful in pul şi lăsat acolo. . . să scormonească pămtnlul ca o cîrlifă. scînteia, 1953, nr; 2 800. Cele de oameni se răspindean in pustie, scormoneau zăpezile in căutarea bălegarului, v. rom. octombrie 1955, 166. Tăcu şi scormoni nisipul cu piciorul tjol. r. popovici, s. 120. Doi cocoşi... scormoneau praful şi-l spulberau. barbu, G. 128, cl'. 27. L-au scormonii [pămîntui] cu plugul şi sapa in tăcere, horea, c. 56. (R el ), pas.) Cu [sapa] cea mai mare se scormoneşte pămîntui. economia, . 119/5. Scormolindu-se numai moluzul, să se aleagă. din el numai aniicvităţile. fm (1838), 85l/2. (Intra n z.) Un cucoş. . . scurmolind intru o zi prin gunoi, au găsii... un mărgării ar. drăghici, k. 81/26. Una dintre femei ia nişte bele şi începe a scormoli cu dînsele ca şi cum ar ara. marian, na. 267. [Găinile] tot umblă scormonind după mîncare. gojrovei, cit. 133. Cil bolul 'bălrin'. . . scormonea s-ajungă la vreun pai. agîRbiciîanu, s. p. 168. Dihori neruşinaţi'scormoneau pe sub uluci, voiculescu, r. i, 63. Slau şi privesc la şerpii ce scormonc-n pămînt. pillat, v. 71. O găină. . . scormone in aria goală, uscată, stancu, d. 201.. Excavatoare. . . scormoneau neîncetat în adinctiri. pruda, i. 01, cf. reteganul, p. i, 50. Cântară... . chiar şi prin pămînt, si prin toate. găurile .scormoliră. cătana, p. b. ni, 59' cf. alr i 968/215, 217, 227, 268, 370, 550. <0 I-" i g. Preoteasa, scor mol Hă mereu în inima ei de viermele geloziei,:., se hotărî ca s-o ţie cil mai tare de aproape, ston, p. 138. Oare nu te scormoieşte cugetul u mă trăda? id. poezii, 38/6. Oraşul prins în nechea-i alergare, Ca scormonit de-o nevăzută gheară, Vuia-m-prejnr. gooa,. ppi-.zn, 292. Parcă anumite dorinfe rîciie:. ., scormone şi se dau de-a dura prin vinele ei. iovescu, n. 90. Simţi ciun muntele le lucrează inăunlnt ..., te scormone, te preface, bogza, a. î. 146. Virilul scormone şindrilele acoperişului, stancu, d. 19. Avea intr-adevăr în. glas nişte grosimi şi subţirimi ciudate. . . care scormoneau înţelesuri nemărturisile. preda, m. 128. Nu era in apele lui. Iar îl scormonea urîlnl. bărbi;, g. 190. (R ef 1. pa s.) Cu la o mare cumpănă, se scormoniră straturile de oameni vechi, se. prefirară bor- deiele de moşnegi, voiculescu, p. ii, 317. (1 n t r a n z.) Yintiil draperii desparte Şi-n perdele scormoneşte, coşbuc, p. n, 98. Scormonea prin sufletul, meu ca printr-un troian de petale, blaga, h. 132. Iarăşi scormoneşte ca sobolul Gîndul morţii, beniuc, c. p. 97. J se părea. . . destul de trist să. tot scormoneşti in. dialectica firavă a condiţiei umane, românia literară, 1968, nr. 3, 16/1. Prozatorii. . . scormonesc, ăl pol în psihologie, ib. 1969, nr. 24, 26/3. O- E x p r. (Regional) A-l scormoni (pe cineva) iii inimă = a tulbura; a nelinişti; a nemulţumi (pc cineva). N-avcai cum să scoli obrazul în lume de ruşine; şi mai ales acum, cînd se ridicase cîteva fele. frumuşele în sat la noi. şi începuse a mă scormoli şi pe mine. la inimă: creangă, o. 207. Moş Ion Roată.. . spunea omului verde în ochi... cînd îl seormo-lea ceva. la inimă. id. ib. 269, cf. tdrg, oi.., dm, dex. + (Rar) A zgîria. Căţelul latră şi scormone cu laba intr-o uşă închisă, c. petrescu, î. r, 297. + Spec. (Complementul indică focul, cărbunii, jarul ele.) A mişca, a agita (cu un instrument) pentru a face să se învioreze, să ardă mai bine; a răvăşi (3), (învechit, popular şi familiar) a scociorî fl), (învechit şi regional) a scărmăna (3), (învechit) a scotoci (-i), (regional) a scorni (7). Zece eroi aţîţă, nutresc, scormună focul. hf.liadu, o. i, 351. Se iuţeşte domnişorul, gîndi femeia, scormonind focul în vatră spre a-l aţiţa. gane, ap. cade, cf. şăineanu2, tdrg. Un copil cu un băţ lung, mai mult de joacă, scormolea de departe jeraticul şi o mulţime de scînlei se ridica, hogaş, pr. i, 139, cf. df.x. (R e f 1. pas.) O prăjind... cu cure se scormoneşte focul in cuptor, pribeagul, p. r. 97. (In.tranz.) Scormonea prin cenuşa din cuptor cu cleştele, sadovkanu, o. i, 407. Un surcel. în mînă lua, în cenuşă scîrmona. mat. folk. 1 059, cf. alr- sn v li 1 331. Scormqric p-aeolo pin cenuşă. Cîri, d'i.nl-o dală, flacără o flacără. o. bîrlea, a. p. ti, 253. O F i g. Norul negru, care, scormonit de vini se aprindea uneori tn rotocoale, blaga, h. 31. + In tranz. A scobi într-o materie dură; a sfredeli. In creierii lui. . . începu să ţiuie cuvintul de care se spăimîntase.. . parcă i-ar fi scormonii un pumnal, rebreanu, p. s. 80. Un munte. . . in care oamenii scormonesc cu dinamită, bogza, c. o. 254. Au scormonit cu daltă roca dură. scînteia, 1953, nr. 2 630, cf. m. d. enc., df.x. ^ (învechit, rar) A cizela; a şlefui. Artiştii lui Neagoe Basarab scormoneau, ferecau) fuţuiau şi scliviseau subţire cu dăltita. odobescu, s. . ii, 513, cf. dl, dm. + (învechit, rar) A împrăştia. Cf. lb. + (învechit, rar) A dărîma, a doborî. Cf. valian,. v. 2. Tranz. A căuta cu de-amănnntul, a cerceta peste tot ori într-un anumit loc răvăşind, răscolind (pentru a găsi, a scoale la iveală); a scotoci (,l)j fi cotrobăi, (învechit şi popular) a scociorî (2), (învechit şi regional) a scorbeli (2), a scorteli. Cf. i..golescu, c, . Toate bibliotecile privaţilor din oraşul în care mă aflam Ic scormonisăm. fm (1839), 15’/22, cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, vi..,- şăineanu2, tdro, resmeriţă, d., cade. [Oamenii] vin de la sate.şi oraşe şi le scor- . monesc vizuinele. delavrancea,. o.. ii,- 144.. Grefierul.. îi scormoni buzunarele. Nu găsi nimic, stancu, r. a. iv, 223, com. din straja — rădăuţi, cf. ciauşanu, gl., lexic reg. ii, 16. (I n t r.a n z.) începui ă.scor-.. moli în toate părţile pe sub coşoliriă şi numai iată .ce dă. de. secure, creangă, o. 290. Negustorul scormoni, repede în lădita lui. agîrbiceanu, i.. t. 419. Căutaţi peste toi şi scormoniţi, voiculescu, p. i, 195. Oamenii scormoneau printre ruine, adunindii-şi avutul, ţ. popovici, s. 34. Scormoneşte prin, biblioteci în căutare de material, işt. ut. rom. ii, 524. Scormoneşte în sacul lui. ib. 733. Omul a scormonit în coşul căruţei, şi-a scos., de-acolo o ploscă veche, lăncrănjan, c. ii, 73. Începură holteii a scociori şi-a scormoni prin şerpare după cuţite. reteganul, p. iv, 73. Căutară, scormoniră. Pe. Jlincuţa găsiră, şez. iii, 211. Peste, tot o scormoli!. Pe Iiuxanda n-a găsit. ib. iv, 222. (JRcfl.) Ceilalţi, tovarăşi îşi puseră bicele jos şi începură sa se scormonească prin buzunare. dunĂreanu, ch. 19. Fitip, greoi şi tihnit, se scormoni, tuşi... prcgăl i ndu-.se ,su‘ dojenească, rebreanu, r. i, 234. S-a scormonii, in bu-.' zunare şi a descoperit că-i lipseşte cutia de chibrituri..' c. petrescu, c. v. 50. Scormonindu-se in chimir, scoase, hîrţoagele. stancu, ş. 147. Lunganul. . . se scormoni în buzunar, scoase un bănui, tudoran, p. 1.7, cf. 20, udrescu, gl. O F i g. Cum se poate, acum după alitea veacuri să scormonim acest fel de lucruri? zilot, cron. 67. Înaintam, scormonind şi dezgropînd în memoria mea cele petrecute, ghica, s. 718. [Durerea] el ştia să şi-o scormonească singur, din rărunchi, caragiale, o. ui, 7. Clipele curgeau greoaie, scormonind în sufletul meu alîtea amintiri, dunĂreanu; ch. 134. Avea nişte oehi negri atît. de pătrunzători că-ţi scormoneau sufletul şi-ţi citeau gîndurile. rf.breanu, r. i, 81. Iubirea nu-ţi scormoneşte trecutul şi. nu-ţi cercetează prezentul, id. n. 252. Lăutarii scormoneau ascunzişurile inimii. GALAC.TiON, o. 134, cf. scriban, d. N-au făcut altceva decît să-i scotocească, să-i scormonească şi să-i socotească bogăţiile, cocea, s. i, 182. In amintire îşi asociază înţelesuri bogate, pe care solitariului îi place să le scormonească, vianu, a. p. 176. Delegaţia de negustori coboară... sporovăind însufleţit, scormonind intimplarea. camii. petrescu, o. ii, 342. Ai vrea să uiţi., să-ţi scormoneşti alte imagini, dar nu se poate. DEMETRius, a. 345. (R e f 1. pa s.) Procesele acestea. . . se vor scormoni iar, mîine. camii.ar, n. i, 356. Se scor- -monesc toate culisele modei 30. cinema, 1968, nr. 6,: 25. (In tr an z.) Cei mai. mari vor scobi şi vor scormoni ani, pînă să scoală la lumină toi ce vor găsi ascuns. jipescu, o. 5. Penlru aceasta se cere ca el să scormonească în trecutul adevărat şi în cel legendar al Bornei. iorga, P. a. ii, 157. Astăzi omul scormoneşte peste lot şi urmele lui se văd în tot locul, stănoiu, c. i. 159. Scormonind în adine. . . nu răspundea el unor mai 4047 scQiwiONtei - 446 *- SCOftiVl©NlTOtt vinovate nostalgii? e. fetrescu, a. r. 55. Şi fără aju lofitt unui' ;;Sirrnal‘'‘, foţi scormoni in opera-’ unui şefiilor, “v. î8b*i. ’îitîWmbrte •' 1954, 157. Nu freau să măi 'sWm'bn'esc-în sicretele voăstfe.' vinea1, l. it, 41. (Refl.) Foarte vag încercă Lipan să-şi scormonească amintirile, c. petrescxt, c. v. 105. Te-scormoni toată vremed'să afli, să-nţilegi. ar'£hezi, c. o.-42. (Prin lărgirea 'sensului) Toate ac'este vechi sălaşe omeneşti ar fi fost săpate şi scormonite d& cercetători mai noi: odobescu, s. îi, 146.. Să ne-credem în stare d-pfdduee ntai dep'arte şi măibine. . . siorirtonind'literatura pvpU-lără ? -! W'plr ti, 97. >(I n t r a*trz.)' Scormonind pre-tutirtdehi în paragrafii precedenţi... noimi? găsim'' nici o umbră de necontestabil gotism. hasdeu, i.- c. i, 297. ■ . ■ ■ , , . 3. T r a n z-.1 F 1-g. A'eăuta S& pătrundă/ să surprindă,- să înţ'eleagă 'cu privirea,* a! scruta (1)-; p. e xtv>i a cerceta. ■SeormMiră urttil pe.-faţa devastată a celui- ■ latt deşertul peste ‘care a 'bîntuit .vremea, c. petrescu, c.'v. 19. Căpita'nu'l. .. II -scormoni, idrăşi du sfredelul ochiului, id. r. 134. Făcu' doi' paŞi, oprindu-se pentru a scormoni "sala magnetisată. bart, e. 152. Scormoni cu ochii mulţimea din-jiir. stancu, ş. 103. Se uita undeva, scormdnea ceva dindolti ile geam. v. b 'I n‘t r a n X. Scdrmonea cu ochii în toate colţurile, căhnjşscu, s. 149.- Scormonind cu'Vtheetul- tn sală... cunoscu, flŞ Alexandrina, id. c. o. '207. ' •' ' -' 4. T r a o z. A faee să şe ro'işţe;, ‘’s'â''iăsâ din locul (aşcuns) ţii care sp afla ; Vstijţ-ni,' (înVdfchît' şi popular) a scociorî (2), a scorni (2,). Cînd se nimerea să'scârmo-neaşch ’vreo prepeliţă ădăpo'ştit# sub snop, el se liia' diipţ ea. slavici, o. t, 238: Oameni. . . câre furnică. . . ca nişţe furnici scormonite' din muşuroi, agîrbiceanu, a, 331, [Pi^şţrăyuî] îl. scormonea/n aurind şi de-acolo, bmnd.a'pa cu beţe .şi prăjini, voiculescu, p.'i, 9, cf. dl, dm, dex, şez. ix, 150, 1.216/45, 85," 268, 3&S, 61,0, 7-40. (Ret 1.) Apoi’ nici siji sjăm pînă'te scor-mofleşii 'tăl'ică. rebreanu, R. ii, llă. + (Prin analogie) Aj Tape să .fie văzut, a şcoşţe (dinfe-un lot ascuns). Inpiţfălorul ş'coi\monir în'dqfă, o sticlă.'. . şi plecă... dupiţ.^ae/ii'u.,,rebreanu, i.'Ş7. Farurile'maşinilor scor-mo.fieq.il clin 'întunericul u,d. glţe ur\c/}iire"hîde1 lăzi de guţiflQv^lcîini. c. petjjescu, il ij,' 158, cf/p.L, dm, dex. . 5. Ţî-r auz. F i g. 4 ,ă ştjpni, a-agiţ^,,’, a Întărită,;, (inyej^iiiţ §\ regipp.al) a şcocipţ-î (5). Qf. valian, v,/.§,l..£r<şcleq)ân ^biqţşU-fiumai. .... Ţ,tfcj@ipa qffia războaie. şi.-,(i vţffC certe .şfOFjnoneq. jjajsn, e.-ii,. 2^/10, cf. tdrg. El ■mi’ i-a -ţ$păc{ţ,ripi ,i-a afîfql şi le^a şşoxmonji toate nenwlJumirUg.. ■. ijj:b:$ban u, r. jri, J3.,. .cf,. ,i, 24,Ş. V a- foţ.bui s,ă :.SfiQ?M9.nil®- Sftnia Şi.sqbia ş,-,o facem.să se-nalţe. jv,vRQ4j. şsptewbrie, J.954, ijg. li seor^neşte mai tare. s.ă, sş bfifâ. aw i, .1,4^33/80; ,A 1? s ol. j^lu' se.ma,i astîmpăr,a,şe. d.e re.nfăţik ţe j&cuşe. . ., ci Jar începură ,a .s.coj-mqţii,şi,scriseră gfyţfa.qu ■ njart; jipă (sti-rş.itui sec, XYji,!-). m^,g. ţsT.« .1.7/14» t;itr«*i. şi refl, (învechit şi regional) A (se) trezi (din somn). Cf. lb, valian, v., is^r, bargiajs-u, alexi, Dup-aceea . se scormonii şi. . . vînător-nl:-Doamne, d'ăr greu 1am' mai dormit ;Mbetegan®l, p. iiP,'49'/-cf, g-A'Ba, '«Xl. 94. + Tw ava .(fi-egioilal) - A enerva, a plictisi. Crtnn din straja — RiDĂUfi, -^'Pîtiz.' tn'd.,: 'scormonesc şi scormon.— Şi: (învechit şi' regiorfaiy scorinoli'Vb. IV, (Inveohit). soorrnună vb. I, stitfrmolî, (rft^ionai) scurmăni (aîlr i 1,216/363), seornielî1 (i F i g. Pare să-şi fi propus un'tablou general al societăţii... cu scormoniri adinei în trecui, contemp. 1969, nr. 1,208, 3/3. Ritmul accelerat, uluitor al modificărilor în teritoriile conştiinţei obligă. . , la o scormonire în sensurile .vieţii, scînteia, 1969, nr. 8 192. 3. (învechit) Cf. scormoni (5). Cf. valian, v., lm. 4. (învechit, rar) Cf. scormoni (6). Gf. valian, v,. — Pl.: scormoniri. — Şî: (rar)s>cormolire s.f. ddrf. — V. scormoni. SCORMONÎT1 s. n. (Rar) Scormonire. Cf. dl, dm, DEX. — V. scormoni. SCORMONIT2, -A adj. 1. (Despre pămînt sau despre alte materii solide) Care este săpat superficial şi în dezordine, împrăştiat, aruncat în toate părţile pentru a- găsi ceva in interior, pentru a realiza ceva etc.; răscolit2 (2)., (învechit şi regional) şcorbelit® (1). Cf. resmeriţă, -D. Ştia de la învăţător cam ce fusese altădată această' movilă scormonită, galaction, o. 114, cf. dl, Drtt. + (Despre foc, jar) Mişcat, agitat (cu un instrumenl:) pentru a fi reaprins, înviorat. Cf. ddrf. 2. (Rar) Scotocit; cercetat; (regional) şcorbelit2 (2). — Pl.: scormoniţi, -te. — V. scormoni. SCOJJJIO.XP’OR, -OÂRE adj., subst. 1. S. m. şi f., adj. (Fiinţă) care scormoneşte (1). Cf. scorni -o n i (!)• S.ifi.guri;, scormonitori ai gunoaielor au rămas, ţiganii, .bogza,'a. î. 2’27. O F i g. Doctorul Tq-iftil^ţSe sjnpfi cuprinşl de o călită şi scormonitoare laşilfllp. G.ALA,:GTIOţş, Ou. * A. I, 61. 2. ■-§. n. Piesă metalică în formă de gheară, care se aplică la unele pluguri, în scopul de a scormoni (1.) .pămintul de-sub--brazdă; p. ext. instrument agricol prevăzut cu o asemenea pi.esă. Această lucrare [de stirpire a buruienilor] se face miriştii ... ca o maşină numită scormolitor. .1. ţonescu, c. 158/23, cf. ltr2, dl, dm. Propun ca plugurile şă fie fabricaţe cu scormonitoare. S0J.NTEIA, 1960, nr. 4 845, cf. dex. 3. Adj., s. m. şi f. (Persoană) care caută cu de-amă-ntmtiil, care cercetează peste tot răvăşind, răscolind (pentru ‘a g'âsî, a scoate la iveală); scotocitor. Cf. scormoni -'(2). Pasionat scormonitor de arhive. cin km a. 1968, -nr,-4, vii. (Prin lărgirea sensului) Scormonitorii de filiaţii şi influenţe i-au găsit. . . descendenţă din arta culturilor arhaice., contemp. 1969, nr. 1 17:6, 7/3. <> F i g. Am rezistai întrebărilor sale scor-mbnitodre. -românia literară, 1969, nr. 27, 19/1. ■4. Adj. Fig. (Despre privire) Care caută să pătrundă, să surprindă, să înţeleagă; p. ext. cercetător. Cf. scormon i (3). Ochii lui s-au oprit atîl de scormonitori pe cele trei galoane care reprezentau cele trei răni. mihăescu, d. a.. 11. Se temuse că, la in-Irdr'e, toate privirile se vor întoarce, scormonitoare, spre el.-T: poiwici, s. 14, cf. 82. Feţe. încordate şi pîndi-toare, schi cii priviri scormonitoare, barbu, g. 69. 4052 sCormLîHa - 44? - SCORNI 5. S.m. Compus: (Ornit.; regional)scormonltor--de-piet»iş = pietroşel (1 b) (Arenaria inlerpres). Cf. PĂcesgu, păs. 152. — Pl.: scormonitori, -oare. — Şî: (Învechit) scor-molitor s. n. — Scormoni + suf. -loc. SCORMUiVĂ vb. I v. scormoni. SCORMUR vb. I v. seormont. SCORN, -A adj. v. selrni. SCOR5VÂCI, -ACE adj, (în dicţionarele din trecut; despre oameni) Dezgheţat, isteţ; ingenios, inventiv; vigilent. Cf. lb, i. golescu, c., iser, polizu, lm, ddrf, gheţie, r.. m., barcianu, alexi, w. — Pl.: scornapi. — Scorni + suf. -aci. SCORNAV, -A adj. v. sclrnav. SCORIA s- f- v- scîrnS. SCORNEALA s. f. 1. (învechit, rar) Provocare (9). Din uscate şi zvîntate oscioarele mele, fără numai scorneala gref ii plinului slomah, altă ceva a ieşi nu poate. CANTEMIR, IST. 206, cf. TDRG. 2. Creare din imaginaţie (cu intenţii rele) a unor lucruri inexistente in realitatea concretă, neadevărate şi prezentare a lor ca adevărate; (concretizat) ceea ce este astfel creat; invenţie, născocire (2), plăs-muiTe (2), scornire (4), scornitură (2), (regional) scor-moneală (2). Cf. i. golescu, c. Se povesteşte, aşa, ca din scorneală, că omul era croit din alte foarfeci, de-lavrancea, s. 79. Apoi venea. . . cu scorneli, cari mai de cari mai încornorate, id. ib. h. t. 105, cf. Ddrf, barcianu, alexi, w.. tdrg. Scorneala este o mare boală îndeosebi, a unor babe. bujorean, b. l. 239, cf. scriban, d. Oamenii se făceau că nu aud a-ceas/ă scorneală, tudoran, p. 344, cf. dl, dm. Una din scornelile cele mai gogonate ale „teoreticienilor", cinema, 1968, nr. 5, 18. Minciunile astea nu sînt pur şi simplu scornelile unei minţi aburite de foame, românia literară, 1969, nr. 52, 22/3. — PI.: scorneli. — Scorni + suf. -cală. SCORNI vb. IV. 1. Tranz. şi refl. (învechit) A (se) trezi, a (se) deştepta. Cf. lb, valian, v., iser, polizu, barcianu, alexi, w. 2. Tranz. (învechit şi popular; complementul indică animale sau, p. ext., Oameni) A stlrni. Acest uşariu deschide şi oile glasul lui aud şi ale lui oi stri-gă-le pe nume şi scorneşte ele. coresi, ap. diîlr, ii, 474. Foca Nichifor voievod scorni oşti şi trecu la Crit. Tvioxa, 393/10. înaintea ceslor zile ai scornit rădicare şi ai scos în pustie patru mie de sicari, n. test. (1648), 164r/27. Cu aprinsul besearicii au scornii nărodul. dosoftei, v. s. octombrie 87v/36. Mare întristăciune era... penlru că-i scorni ea făr de vreme, că era încă iarnă. is'ţ. ţ. R. 62, cf. 102. Arapii. . . pre qmîndqi odată din nisipuri ne scornita, unde cu puterea răpe-giunii picioarelor. .. scăpăm, cantemir, i. i. i, 54. Au trimis pre. . . vătaful de aprozi să scornească ţara, să suie toată oastea în sus pre Argeş (sfirşitul sec. XVII). mag. ist. ii, 156/13, cf. anon. car., ddrf, resmeriţă, d., tdrg. Potcapul roşu ieşea pe altă barieră, scornind la fugă, ca de iepuri, alt şir de fîrcovnici. voiculescu, p. i, 121, cf. SCRIBAN, d., alr i 1216. (Refl. p.as;) S-au scornii oaste ashpra Cehrinulai. n. costin, let1*. ii, 14. (Prin lărgirea sensului) Zefirul. . . tot felini de buna şi dulce miroseala de pre flori scornii a. cak-temir, i. i. i, 162. + Refl. (învechit, - rar; despre oameni) A apărea, a se ivi. Scoj’nindu-se .în Chipru. coresj, ap. dhlr ii, 474. Sâ .neştine s-au scornit trist. id., ap: id. ib. 3. Tranz. (învechit şi regional complementul indică stări sufleteşti, acţiuni, evenimente etc.) A provoca (3), Şcorneşte pîră în mijloc de fraţi, dosoftei, ap. ddrf. Numai pizmaşii zavistnicii scorniea asupra mea, ocară, neculce. l. 218, cf. id. let. ii, 394/8. Năcazul lipsii la unul scorneşte zavistiia prisosealii la .alIul. cantemir, i. i. i, 68. Voroave care scornesc rîsul. id., ap. ddrf.. Au scornii atîta vrajbă între turci. axinte uricariul, let2. ii, 155. Scorni niscareva gîl-cevi, hat[manului] (a. 1720). bul. com. ist. iv, 58. încă au scornit şi gUqeavă asupra lui Vasilie şi Ştefan (a. 1755). uricabiul, xi, 366/22. Multe feliuri de supărări ţi-au scornit şarpele cel prea viclean, mineiul (1776), 178v2/28. Lauda. . . scorneşte deşertăciunea şi micşorează silinţa, carte treb. i, 114/22. Scorni ' căprioara război împotriva leului, varlaam —ioasaf, 123r/25, cf. valian, v. Un om, ce prin a lui nesupunere ,scorni atîta urgie asupra lui. vm (1842), 1382/3. . Aci nu se ridică Zgomot scornind gîndiri. . . Vişarea-ţi nu ţi-o strică, i. văcărescul, p. 163/8. Cele ce am auzit m-au pus pe ginduri şi mi-au scornit neşte idei. ghica, c. e. i, 276, cf. şăineanu, d. u., cade. (Refl. p a si) Vina dentru caria s-au scornit şi s-au făcut sudalma. prav. 228. Şi să scorni frică pre toti vecinii lor. N. test. (1648), 67r/}5, cf, 17r/29, IVţiiBoale se scornise multe în Ieşi. M. costin, let2. i, 280. Scornindu-să goană ţtsupra creştinilor, dosoftei, v. s. septembrie 22v/31. Tîmplîndu-să a să scorni aciaste răscqali multe (ş. 1689). iorga, s. d. vii, 92. S-au scornit o ciumă mare tn toată ţpra. neculce, l. 60. Din pricinile mici mari gîlcevf să scornesc, cantemir, i. i. i, 66. Şi se scorniră 1 în ţeară reutăţi şi gîlceni (sfirşitul sec. XVII), mag. ist. iy, 242. La splină melahonie, de la care să scorneşk boală (a. 1733). g'Cr ii, 26/14. Şi s-or scorni mulţime de pricini şi gîlcevi (a. 1765). bul. com. ist. iv, 219. De-acolo să scornise gîlce.avă. budai-deleanu, t. v. 142. Răsmiriţa. . . s-au scornit şi s-au aţîţat. d'ionisie# c. 168. O ceartă mare se scornise între Zeus şi oameni. odobescu, s. iii, 205. Din vestea asta s-a scornit tot răul. sandu-aldea, d. n. 168. Unelţ adunări boiereşti care s-au scornit după moartea pîrcălabului. sado-veanu, o. xiii, 452. S-o scornit fomej. alr i 104/85. -0> F i g. Intrat-au Ştefan..', cu faţa scornită de mare mîhniciune. m. cosţin, let. i, 298/5. Auzind el "iii fata cea frumoasă. . . l-au scornit nu-ş’ce la inimă, sbiera, p. 141. + (învechit şi regional) A instiga, a aţiţa. Începu a blestema pre Ieremia Vodă căci scornise pre Micimi Vodă asupră-i (sfirşitul sec. XVII), mag. ist. iv, 294, com. din straja — rădăuţi. + Refl. (învechit şi regional; despre elemente ale naturii) A se declanşa, a se dezlănţui, ase isca. Se scorni negură întunecată, moxa, 369/27. Să mai scornia furtuna şi valurile şi să înălţa asupra lor. varlaam, c. 199. Şă scorni nihor de vînt mare. n. test. (1648), 45v/34. Se scorni un vînt mare (a.,1675). gcr i, 224/24. Peste apq Niprului s-dii scornii vtnlul. m.' costist, let. i». 230/7. . Au potolit şi unda mării ce să scornisă. Dosoţ'ŢjEi, v. s. septembrie 29v/3o..S-a scornit aice în Iaşi o fot'r tună de vînt mare. muşte, let2. iii, 68, cf. cod. silv,. . 39. Ploaia contenise acum, dar se scornise un vînt rece. sanIju-aldea, a. m. 61. S-a scornit un pui de vîn-tişor. pamfile, văzd. 53. Se scorni in văzduh un vînt cumplit cctre mlădia crăcile dafinului, popescu, b. ii, 43. <$> Tranz. Scorni vînt cu vifor şi porni ploi. moxa, 376/9. Mari holbure. . . vîntul austrului scorneşte. cantemir, i. i. i, 53. Furtuna ce scornise Neptun. pleş6ianu, t, ii, 7/16, cf. ddrf, şăineanu2. Străbătu plostPa năprasilică scornită de mine. hogaş, dr. i, 317, cf. resmeriţă, d. 4. Tran i. A face, a crea ceva (ce n-a mai existat pînă atufici); a inventa, a născoci (1), a plăsmui (1). Neşte eretici scarnisease o eresă. dosoetei, v. s. septembrie 27v/31. La XVI cap Iliad au scornit începătura a tuturor lucrurilor a fi ocheanul, marea ce încongiură. N. costin, L, 47. Italienii tîrziu şi-au scornit limba din latinească, id. let2. i, 61, cf. lb. Să scornească produc-turi nouă. vasici, m. ii, 34/27. Bine a zis cine a zis: 4060 SCORNI - «a - ÎSCOtlNIRfî „Să-i fie blpc/oslovit osu celui care a scornit stosu“. pr. dram. 12*4,' cf. iser, polizu. Aşa-i moda:. . Sta-i-ar î'h'gît cine-o mai scornii-o. alecsandri, t. 5t)8-.’ Poporului ii fr'pbuie neapărat un nume de meşter măre. . poporitl l-a scornit, odobescu, s’ ii, 506. La grea nevoie m-a băgat iar spinul. Amu a scornii.alta- creangă, p. 234. Nenorocite versuri! de cine au fost scornite, că mult fac ele rău. i. n.egruzzi, s. iy, 175, tf. barcianu. Plînsu-i de nebuni scornit Şi de femei! coşbuc, p.i, 151, cf. aljîxi.-w., tdrg.' Mi},p să-fi scornească lumea o poreclă. BRĂTESCU-voi-neşti, p. 87, cf. resmeriţă, d. Sărbătorile loate-ău fost scornite de popi şi numai în folos'iA lor. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 225. E multa vreme-n mine. . .. Sini şoaptele scornite pe lume de cei dragi, lesnea, vers. 4: Găteam, un alt Dionis decit cel pe‘care-1 siornisem. voiciAeşcu, p. ii, 63. Prostimea a scornii şi vorbe de cintec. . . pentru domniţa mi/;easq. s'adoveanu, o. x,"25l. Scornea cîn-tece din mintea, tui. stancU, d. 3'§!, ţi cîntă 'blortdul paj ades. Ăst basm scpj-nit de el. pâraschivescu, c. ţ. 15.3. Minţile lor îmbîcsite de ură şi alcool scbrniseră acele oribile trenuri ale morţii, camilâr, n. i, .421 Şiab'ă pedeapsă scorniseră zeii S.ă-l piardă pe *p'rometeu. labiş, p. 41.6. Cine-au .scornit urflul"Nu-l. înglttţă pă-mlniui.! alecsandri, p. p. 226. Matţrl. Dumnezeu ‘să-l bată Cine-a. scos drumul la baltă, Cihe-tţ 'scornii sapa lată. teodorescu, p. p. 291. Cine-a jscorpil dotftă .A/să i-a., fost i'nima. jarnîk—bÎrseanu, d.....’21T, corn. .din stra-îa-^ rădăuţi. Ardă-l fpcu de iubit Şi pe cine l-o scornit, folc. mold. ii, 498. <0 _ jS e f 1. pas. Că de Iq voi să scorni cuvînlul Domnufuî. dosofteiV ap. gcr i, 262/29. Că giurămîitţuri'le UUre muritori, pentru al/0 mf s-pu şfori}it fără iiumq) stipl nlimVle rharelui Dumnezeu, cantemir, ,i. ,i. 58.’ + (Neobişnuit) A dqbţndi, a Qbţine. Ghir.ai vrea să^mai scornească ceva dobihdă penlru taţcirii lui. şad^oveanu, o. x'ii, '356. i(.îny.P,ţiii,t; complementul indică legi, dispoziţii, impgizi,ţg) ,A insţitui. Djn toale«cele rele, au scornii şi el aceşlu obieei rău de p.ii: de pogon cîle un leu să "dea. neculc;s, L. 124, Cf-.CANTA, let2. iu, 203. Şi-au rămas bieţii, păminlepi toţi îndalorlţi, . . şi cu loale obiceiurile ce n-au moi fost scornite ă% dlnşul. - jiuste, let2. iii, 72» Mesetina fie stupi. . . de lavj-emea domniei a doua a /ui Mihai.., scornită ,(a. 1712). ^bi,cariul, v, 248/6.'. El .a scornit şi găleata,pi\e ţeară, dară cea neştiută mai Winte. şincai, hr. ;ii,, cf. drrf, .qad’ej scriban, d. O Refl, pas. în zilele acestui do.mn s-3u scornii şi pogonăritul de vi,i, N. costin, let2. ii, 4. Darea despre păpuşoi.. . cqre s-a fost scornit la cil ţii dpmni.. id. ib. 88.. Că pe la dînsui s-au scornit 'hirliiţe de. eşie acel mad.em bun şi pină astăzi.neculce, l. ,QJL. Âşă s-ciu scornit laxele pădurii (a, 1793). uricariul, y;^,i67. • 5. Tranz. (Complementul indică . lijcruri inexistente' în realitatea concretă, neadevărate) A crea din imaginaţie (feti ifitewţii rele),, a prezenta, drept .^d.evă-rate;a inventa. a' născoci’ (2), a,plăsmui1 (2J, (regional) a scornoei. 95' lei... s-aumaidat lui Ponicicii rudile lui'pentru o piră ce seornisă (a. 166Q)..,BP-L.,,.qOjM. ist..-iv; 27. Ce nu scorneşte limbcuamară a nepj-ii,elinului. . m; costin, o. 102. Mai vărtos -i-a , scornit neprietenii cuvlnt, cum...- va să fugă. n. costin,1 jLet2.' ,ţi, ,116. Âllfeliu de pricini spre apărare ar scorni şi: celuia ce ctt de puţin. . . împotrivire ar arăla. oiNTEMiR, i. i. i, 35r Basne de ceale ce făcea şi scorniia. .. penlru orbul, norod. c. cantAcuzino, cm i, -K* Să-i afurisesc de faţă pre cei ce le scornesc [acuzaţiile], antim, p: xxvi. Cea mai vrednică de scornit isteciune.mi iasle decU puftrji. a lor nenorocire (a. 1794). gcr n-, 152/19, cf. bujdaJ-deleanu, lex., lb, i. golescu, c., valian, v. Amu a scornit alta: cică .să-i aduc pe-fala împăratului Boş. creangă, p. 234, cţf;. carariale, o. ii, 210. Spyne minciuni. . . Cînd n-o ştie de la altul, o scorneşte de la sine. slavici, n. i, 45. în fiecare ,zi scornea, cîte-o prostie nouă, şi. ce rîs sănătos rîdeam. vlahuţă, s.. a. ii,, 277. Scornesc istorii .pe trecutul-miresei, i-, negruzzi, s. i, 65, cf. ddrf.- 1 ncredereq- prea mare în noi nc-a făcut să scornim multe neadevăruri, philippide, p. .234, “cf; şăineanu2. Am scornit în folosul meu o aventură ga- lantă. hogaş, dr. ii, 26, cf. resmeriţă, d. Bănuiala că aceasta se datoră vreunei minciuni. scornite R^e f 1. pi a s. Din zavistia pizmaşului i ş-au scornit myne rău. dosoftei, v. s. septernţirie "22v/.2. D-acum înaintea. . . piră st hu -să mai sCornfeasc[ă] (a; 1679)., Btt'L. com: ist. iv, 173. Într-îmbe părţile fcliu de fel ’de voroave scornindu-să, cu multe chipuri de cuvinte greţoase urechile amînduror împăiaţilor împlea. cantemir, i. i. i, 37. I s-au scoŢjxit nume ‘cum că este- fecior de domn (sfirşitul sec. XVII). măg. ist. i, 225/15. Să se scornească o minciună mare, care să colinde multă lume. gorovei, cr. 65. Fel de fel de vorbe se scorniră pe seama celor două duşmance. stănoiu, c. i. '214. Ce'iscodiri, ce minciuni'. ... Spune*mi, despre toţi principii' se scornesc asemenea basme? românia literară, 1969, nr. 20, 15/2. O E x p r. A scorni eniva nume (rău) v. nume (T 3). 6. T r a n z. (Regional) A iscodi; a investiga. Forfotesc iscoade multe, Ca să afle, să scornească Cine-s prea ciudaţii oaspeţi, iosif, p. 63, cf. alr i 1 428/77, 740. 7. Intraiiz. (Prin Maram.) A scormoni (1). Cf... alr sn v h 1 331/363. 8. I n t r a n z. (Prin Transilv.) A rîcîi1 (1). Cf. alr i 998/266, 269, 259. — Prez. ind.: scornesc. — Şi: (r.egional), Zjjorni vb. IV. scriban, d., alr i 1 216, — Din bg. CKopHa. SCORNICI subst. (Prin Munt. şi Olt.) Mincare ţărănească .eons.tînd din feucăţi mici ,de turtă de mălai prăjite în untură; (popular) puricei (3). Cf. ddrf, i. cr.-.v, 279, cv.1951, nr. 2, 3.6, di., dm, l. rom. 1959, nr. l,a6.5, în untură încălzită. în tigaie, se dumică iurtă şi se încălzeşte din nou:, astfel scorniciul este gala. to-MES,CU,'.'GL., Cf. LEXIC REG. II, 18,' ,31. — Etimologia necunoscută, SCOBiVIRE s. f, Acţiunea de a (s e) scorni şi rezultatul ei. 1. (învechit) Cf. scorni (2). Cf. valian, v., ddrf. 2. (învechit) Cf. scorni (3). Cl polizu, ddrf. 3. (învechit) Cf. scorni (4). Le i.a .işpravnicii de tot-săpunaml cîte 3 ocfi săpun pă lună. Şi ca un lucru neobicinuil şi scornire nouă, cer să fie apăraţi (a. 1820). doc. ec. 242, cf. lb, i. golescu, c., iser, polizu. Moda aceasta-de a -adormi .lumea e o scornire drăcească, contemporanul, ii, 25.0, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., resmeriţă, d. Au ridicat-o [mănăstirea] meşteri, nebuni... . Teribile scorniri, barbu, princ. 68. %. ’Crearfe1 din imaginaţie (cu intenţii rele) a un>or.' lufiniri inexistente în realitatea concretă, neadevăratei şi prezentate a lor ca adevărate; (concretizat*) ceea ce este astfel creat; invenţie, născocire (2), plăsmuire (2), 4062 SCORNI?',, — 44:9 — S'C&Râ'BOAlfi BC($$,eaJ4 •(?)» pcorjuţură ,(8)...Qf. sc.o.rn i (5). Cf; S.ypXl-DvEl,jEAfJU, LEX., BAACIANUÎ ALEXI, W. Scornirile nevestelor (lin mahalaua cu nume ruşii^qs. a. m. zamfi- Nssq?f(£p. i,. 247. Stnt Henttfa......:< Zeu iscusii, înl'irţdsf. 230, cf. ddrf, alexi, (nr, şăineanu2. Zmeii,ît&trdg'oi, draci, sînt toate scornituri omeneşti, lungianu, c. 19, cf. tdrg, resmeriţă, d.> ,cadb.- Domnul strein poreclit de scorniturile Sabinei cu numele bustului de pe biblioteca părintească, c. petrescu, p. v. 8. Povestea fui,... se împodobeşte an de an eu noi adause şi alte scornituri după închipuirile oamenilor, vqicui.esclu,- ,p. i; 55. Unde te întorci, unde le uiţi, numai scornituri şi gîl-ceavă din - pricina lor. sadoveaRU, o. xvii,, 304, cf. scriban, d. Să fie adevărat că urşii fură fele şi le duc tn pădure? - Poveşti, Licule,. scornituri, stancu, r. a. iii, 53. Nu-i erau necunoscute -prefectului- scorniturile de la Fialc.ovski. pas, l. i, 47, com. din straja — rădăuţi. 3. (Regional; in sintagma)' Scornitură de venin — numele unei boli la oameni nedefinite mai de aproape (Copăcel — Făgăraş). Cf. h xvii 22. — Pl.: scornituri. >■ — Scorni -f- silf., -tură. SCORNOCÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A scorni (5). Basta, carele căuta lui Mihai cearta cu luminarea, scornoci că românii Iui sînt de pricină, de vin atîtea plîngert de jafuri, ispirescu, m. v. 56, cf. cade; dl, dm. — Prez. ind.: scornoCesc. — Scorni + suf. -oci. <■ SCOROAbA s. f. v. scoroambă. SCOROÂMBĂ s. f. (Regional) Porumbă1. Cf. gheţie, R.-'M., ŞĂINEANU2, CADEj ENC,, AGR., SCRIBAN, D., BORZA, D. 139, DM, DEX, ŞEZ. XV, 109. — Pl.: scoroambe. Si: scoroăbă s.f. cade, borza, d. 139. ; .. — Cf. p o r o a m b ă, scoruşe. SCOROBÂ1E s. f. 1. (Prin Olt.) Coajă de dovleac (după ce a fost scos miezul). Cf. cv 1951, nr. 1, 37. 2. (Prin Munt. şi prin Olt.) Vale adîncă şi îngustă. Cf. scriban, d. Ieşiţi şi mergeţi în ale văi, hi seorovăi, . . . Unde dine nu latră. mat. foi.k. 564. Te du în văi, In scorObăi . .' ..Acolo să vecuieşti. graiul, i, .22, cf. RĂDULESCU-CODIN. — Pronunţat: -ba-ie. — Pl.: scorobăi. — Şi: sco-roboăie (scriba - — Cf. scor o l) a ii SCOROBAR 5 TI. v. scorombar. SC0R0B£TE s. m. (Regional; Entom.) 1,. Larva unor insecte, care trăieş te in apele stătătoare sau sub pietrele de pe malul apelor şi.care este,,folosită, ca momeală, la pescuit. Cf. ANTIPA, R: 790, H XVII 5, DENSUSIANU, ţ. h. *332, alr ii 6 245/833, lexic reg. 4f>, 115. '■2. Cîinele-babei (diiiiiUs murarius) (Peştişani — l’îrgu' Jiu). aLRm sn ii li 573/836. — Pl.: scorobeţi. — Şi: scorobeăţă (antipa, p. 790, densusianu, ţ. H. 332) s. -f., scorob6ţ(alr ii 6 245/823) s. rm. - — Pref. s- -f corobcte. SCOROBEĂŢĂ 1 f. v. scorobete. SCSROBfiŢ s.m. v. scorobete. 1 SCOROBOAlE s. f. v. scjrobaie. 4075 SCOROCEALĂ - 4M - SCQMJtf 'SCOROCEALĂ s. f. v. scocioreală. * ir SCOROCÎ vb. IV v. scociorî. SCOROCÎRE s. f. v. secciorlre. SCOROCÎT s. n. v.> scociorît. SCORODESMA subst. (Bot.; rar) A erei (Laser, tcllobum). Cf. ENC. AGR. — Etimologia necunoscută. SCORODl1 vb. IV. Tratiz. şi refl. (Prin Olt.) A (se) arde, a (se) frige sau a (se) usca în mod excesiv. Cf. GRAUR, E. 74, LEXIC REG. 38. — Prez. ind.: scorodesc. — Cf. s c o r o j i. SCORODÎ2 vb. IV. Tranz. (Prin Olt.) A căuta. Cf. GRAUR, E. 76, LEXIC REG: 38. : — Prez. ind.: scorodesc. — Etimologia necunoscută. Cf. scotoci. SCORtfG subst. v. sfaioţ). SCOROGÎ vb. IV v. scoroji. SCOROGdl s.m. (sg.) (Bot.; regional) Bundiţa vîntului (Phlomis pungens). Cf. grecescu, fl. 478, PANŢU, PL. 271, CADE, ENC. AGR., BORZA, D. 129, 210. Verde, verde scorogoi, O să ne pierdem, vai de noi! PĂSCULESCU, l. p. 210. — Şi: seorgol s. m. (sg.) borza, d. 129. — Etimologia necunoscută. SCOROJ s. n. (Prin Olt.) Coajă de pline foarte uscată. Cf. lexic reg. 38. — Pl.: scoroăje. — Postverbal de la scoroji. SCOROJEALĂ s. f. Faptul de a (s e) scoroji. Cf. dl, dex. + (Concretizat) Tencuială sau --vopsea cojită, coşcovită. Cf. dl, dm, dex. — Pl.: scorojeli. — Scoroji + suf. -ea/â. SCOROJI vb. XV. Refl. 1. A se usca foarte tare (la suprafaţă) deteriorîndu-se, deformîndu-se, cojin-du-se, cfăpînd etc.; a se deteriora, a se deforma, a se coji (la suprafaţă) din cauza uscăciunii, a căldurii, a prelucrării necorespunzătoare etc.; (popular) a se sfarogi, (regional) a se scochiţa (1), a se scrobi (5), a se scrombăi (3), a se sfoiegi. Gunoiul, pălfuns de picăturile mărunte [ale ploii] se scor.ojea-n furcă. slavici, v. p. 159. Cizmele neunse se scorojesc. grigoriu-rigo, m. p. i, 160, cf. tdrg. Erau şi cîteva. . . litografii încadrate sumar, care se scorojiseră pe alocuri, agîrbiceanu, s. 19. Se scorojiseră frunzele. GÎRLEANU, L. 59, Cf. RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN D. Arsă de soare hîrtia. . . se scorojeşte, călinescu, o. ii, 248. Salcîmii s-au scorojit. stancu, d>. 99... Se,aşterne Seceta.. . . Brazdele se scorojesc, pas, l. i, 309, cf. graur, e. 74, 145, scl 1963, 509. Dacă nu-i cunoşti aceste taine. . . cea mai frumoasă mobilă lucrată se curbează şi se scorojeşte, scînteia, 1965, nr. 6 549, cf. rădu-LESCU-i GODIN, ,ŞEZ. XIX, 13, AI^RM Il/l ii 390/082, ALRM sn iii h 869/2, 723. (Tranz.) .Fotografii decolorate de umezeală şi scorojite de soare. g. m. zamfirescu, m. d. i, 216. Văzduhul jftlraase, a pămînt ars, scorojit de arşiţa soarelui, stancu, m. i. 14. Soarele şi vînturile primăverii scorojiseră prea din timp faţa .ţarinei, mi-hale, o. 146. Am scorojit fînul. lexic reg. ii, 63. <> F i g. Trupul trudit se scorojea, incit părea că numai haina îl susţine, c. petrescu c. v. 345. Mila de la bărbat Ca frunza de pl/Qp uscat: Tu cînd dai şă te umbreşti Tot mai rău te scorojeşti, mat. folk. 404. (Tran z.) Slăbănogi, fripţi de dări, scorojiţi de nevoi, jipescu, apl. cade. [Cerşetorul] păretl-sub leYieşă ninsdaie De-Wghe-ţul iernii scorojit, demetrescu, o. 40. A'erul proas'păt să-i primenească... pieptul scorojit de zgură, pas, l. iii 49. + (Regional) A se răscoace1 (II). S-a scorojit prea tare [griul], alr i 911/865; cf. 911/885, 931/887. 2." (Despre, vopsele, tencuieli şi despre obiectele pe care slnt aplicate) A se degrada (la supr-afaVâ) prin umflare, eojire etc. din cauza condiţiilor de mediu; a se coji, a se coşcovi. Cf. cade. Pe parchetul soios, tavanul şi pereţii se scorojeau într-un fel de mătreafă caltaroasă. vinea, l. i, 114. A pus-o ... să spoiască din nou pereţii, că se scorojiseră, barbu, g. 298., cf. dex. O (Prin lărgirea sensului) Nişte coloane ie marmură cu vineţele, care însă s-au scorojit de ploi şi de arşiţa soarelui, pelimon, i. 74/29. Piatra plesnea, se scorojea şi, dintre fărîmiturile ei, ,se alegeau ţucăţile preţioase de aur. bogza, a. I. 124. 3. Refl. (Despre pielea corpului unor fiinţe, mai ales a oamenilor) A se aspri, a se' coji, a se descuama; a se zbtrei sau a se crăpa din cauza uscăciunii, a deshidratării etc. Pielea zvîntată de arşiţă începuse a i se scoroji, hogaş, dr. i, 44. Pielea lor flrsă şi scorojită ca de foc. tudoran, p. 429, cf. dex. — Prez. ind.: .scorojesc. — Şi: (regional) scorogl (scriban, d.), scărăji (udrescu, gl.) vb. IV. — Pref. s- + eoroji. SCOROJlRE s. f. Acţiunea de â (s e) scoroji şi rezultatul ei. Cf. resmeriţă, d. Capul lui aspru, trist, . . . pare a fi făcut din pămînt negru, ars pînă la scorojire. stancu, m. I. 76, cf. dl, dm, dex. — Pl.: scorojiri. — V. scoroji. SCOHOJtT, -Ă adj. 1. Uscat foarte tare(lasuprafaţă), deteriorat, deformat, cojit', crăpat din cauza uscăciunii, a căldurii etc.; (popular) sfarogit. XJnceaslOv vechi, scorojit şi unsuros, gîrleanu, l. 21. Un teanc scorojit de piei miţoase de oaie. hogaş, dr. i, 141. O scinăurq scurtă, scorojită, id. m. n. 78, cf. resmeriţă, d. Lingă tulpina lor scorojită stătuse de atîtea ori. bassarabescu, v. 101. Prundişul curat care scîrţîia. sub bocancii scorojiţi. rebreanu, nuv. 153. Nişte ceasloave soioase, cu scoarţe scorojite, stau uitate într-o firidă, i. botez, b. i, 54. Arunci cîţiva pumni de gologani pe seîndura subţire, udă ori scorojită, g. m. zamfirescu, sf-.- !u. n. ii, 103. Ghete putrede, scorojite-, fără toc şi talpă, teodoreanu, m. iii, 173. li arată cu privirea uşa scorojită, camil petrescu, o. ii, 13i.'Merg prin porumbul rar, mărunt, scorojit, id. u. n. 337. Se afla. . . şi un anume crîmpei de curea mucedă, scorojită, c. petrescu, a. r. 195. Se întoarse totuşi cu cîteva cepe scorojite în poală, voiculescu, p. i, 226. De o salcie scorburoasă, scorojită. ., îşi reazimă spinarea, bogza, c. o. 211. Să pască pe miriştile. . . galbene, scorojite, stancu, ş. 119. Arborii bătrîni. . . sună frunzele galbene, scorojite, id. y.R.s.s. 22. Ai rîs... urmărind degetul bunicului pe riridurile foilor scorojite, pas, z. i, 26.. Marchiza de lemn scorojit. vine a, l. ii, 183. Se întinsese pe bancheta, din piele scorojită, r. popovici, se. 470, cf. ţd. s. 9, 241. Sandale, . . greo,aie, legate cu ţinte şi piele scorojită, barbu, princ. 95, cf. a,iii 17. + (Regional) Curăţat de coajă. Partea de jos [a s.tîlpului] numai scorojită (cojită)... se îngroapă în pămînt. pamfile, i. c. 419. 2. (Despre vopsele, tencuieli şi despre obiectele pe care slnt aplicate) Degradat (la suprafaţă) pţin umflare, cqjire etc. din .cauza condiţiilor de mediu; cojit, coşcovit. Case dărăpănate, scorojite, bogza, a. 1. 133. Pereţii scorojiţi abia suportau afişele prinse cu pioneze, v. rom. .octombrie 1954, 122. Hotelul... afumai, scorojit.. . sta, negru, deasupra Rîpei-Galbene. ' camilar, n. i, 115. Locuinţa lui. . . are zidăria crăpată, scorojită, românia literară, 1969, nr. 35, 5/2. 3. (Despre pielea corpului unor fiinţe, mai ales a oamenilor) Aspru la pipăit, zblreit, crăpat din cauza uscăciunii, a deshidratării etc,; (despre părţi ale cor- 4090 §g6rojitxjr — 451 — ,SCORPIE pu,lui) cu pielea aspră, zbtrcită, crăpată: -Pe mtinile-i scor,qjite sle306. Se simţi obligat să-i sărute mina scorojită, călinescu, 0. i, 41. Mina aceasta cu pielea scorojită, c. pf/krescu, a. R. 163. O barbă ţepoasă şi sură îi mînjea obrajii scorojiţi, v. rom. ianuarie 1965, 64. <0> (Substantivat) Era, iot, o scorojită, Limbă vlnătă, sucită, i. barbu, ,i. s. 54. + F i g. (Despre oameni) Degradat fizic, scofilcit (1), stafidit. Un uncheş scorojit. .. îndrăzni să vorbească, bart, s. m. 82. Am văzut şi pe uncheaş şi pe babă, amîndoi, scorojiţi ca nişte, scof leje dfi dovleac. udrescu, q.l. — Pl.: scorojiţi, -te. — Şi: (regional) scorujit, -ă (a iii 17), seărĂJit, -â (udrescu, gl). adj. — V. scoroji. SCOROJI'ftJRĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Obiect deformat, uscat, scorojit (1). Cf. udrescu, ol. O (Ca epitet, pus Înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,cle“) Nişte scorojituri de bocanci, udrescu, gl. O scorojitură de dulap. id. ib. 2. Vopsea, tencuială etc. scdrojită (2). Sînt pereţii rapeni (— plini) de scorojituri. udrescu, gl. 3. Persoană extrem de slabă, scofilcită, "uscată. Cf. udrescu, gl. <$> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,;de“) Scorojitură aia de unchiaş nu mai vine pe la noi. udrescu, gl. , j — Pl.: scorojituri. — Şi: scărăjitură s. f.-udrescu, gl. — Scoroji + suf. -tură. SCOROMBÂU s. m. (Regional) Porumbar1 (Prunus spinosa). Cf. şăineanu2, pascu, s. 85, resmeriţă, d., cade, panţu, pl., scriban, d., dm, borza, d. 285. — Pl.: scoTombari. — Şi: scorobâr (borza, d. 285),' scorumbar (id. ib.) s. m. — Scoroambă + suf. -ar. SCOROMNIC, -Ă adj. v. scorumnic. SCOROVĂCE s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Coajă de dovleac, lexic reg. 85. ' — Pl.: scoroseci. — Etimologia necunoscută. Cf. s c o r o b a i e. SCOROVÂIE s.f. v. scorobaie. SCORPAT s. m. (sg.) (Bot.; regional) Soc (Sam-bucus nigra), CIbujorean, b. l. 392, borza, d. 155. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută* SC ORFANĂ s.f. (Iht.; -r,ar) Porc-de-mar^ (Scor-paena porcus). cade.. — Accentuat-şi: scârpenă. cade. — Pl.: scorpene. — Din fr. scorpene. SCdRPIE s. f. I. 1. (învechit şi popular) Scorpion (1). Şl călţuni dau la picioare, ca să se păzească de scorpie şi de dracul, coresi, ev. 30, cf. 486, 497. Intru acela puţ eraşirpi şi aspide şi scorpii. . . şi multe duhure necurate, vaklaam, c. 353, cf. 374. Avea coade ca a scorpiei şi avea ac în coadele lor. N. test. (1648), 310i:/16, cf. 309v/34. Deade vouă puteare să călcaţi presle şerpi şi preste sporpii (a. 1,650 — 1675). gcr i, 229/1. Te-au adus pren pustiul cel. mare şi înfricoşatul, acela unde Şărpii muşeînd şi scorpii, biblia (1688), 1321/28. Pămîntul este plin de-scorpii.,ţi de alte fiare veninoase. ampiloijie, g. 141/23, cf. budai-deleanu, lex. Să strivesc o scorpiei heliabe, l. b. ii, 61/1.0, cf. ,r. golescu, C., VALIAN, V., ISER, POLIZU, DDRF, BARCIANU, alexi, yf., şăine,anu2, resmeriţă, D., cade;. Ierburile chiar sîni şi qle' plinii de. . . scorpii şi de şerpi, vişsa-rion, ş. 109. Simţea vorbele procesului... viermuind în el, ... ca scorpiile, teodoreanu, m. iii, 163, c,f. scriban, d., teodorescu, p. p. 383, alr i 1 2Q0. Sub piatra cCă mai frumoasă, scorpia ascunsă ' tace, se spune despre cei prefăcuţi. Cf. zanne,1 p. i, '647. Scorpia cu li'kiba, dulce ie Unge şi-*cu coada te împunge, se spune despre oamenii făţarnici, id. ib. 648. <> (Rar) Scorpia cărţilor sau scorpia de hîrtie = scorpionul de cărţi-, 'v. scorpion (1) (Cheli fer ’cancroides). Cf. barcianu, enc. agr. 2. (Popular; mai ales art.) Scorpion (2). Gromovnicu a lui Iraclie- împărat, carele au fost numărător iu de stele, are aceste semne. .. m[e]s[e]/a oc(o[m]«rie î, 2 scorpie, Ş, 4 vănătoriu. paraclis (1639), 253. De va tuna în zodia scorpiei, va fi foamete, fl. d. (1693), 8T/19. Soarele... pogoară spre polul de miazăzi prin zodia : scorpiei şti a săgetătoriului. ar (1Ş30), 741/18, cf. ddrf. Scorpionul se numeşte scorpia, pamfile, cer. 172, Cf. RESMERIŢĂ, D,, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, d. Din luna şcorpi[ii], alr i 1 200/348. 3. (Mai ales tn basme; adesea şi ca nume propriu) Fiinţă fantastică cu Însuşiri supranaturale, Închipuită de obicei ca un monstru feminin cu mai multe capete, care scoate flăcări pe nări şi al cărei sînge ar avea însuşiri miraculoase; (regional) scoţpioană. Cînd Scorpia este necăjită rău, varsă foc şi smoală, ispirescu, l. 5. Ajungînd la Lerna, cerceta despre balaur, şi iată ce află: că era o idră, adică o scorpie grozavă. id. u. 34, alexi, -w., şăineanu2, der. Şi-n fîntînă a intra, Dar, năuntru cum intra, Scorpia că-l îmbuca, teodorescu, p. p. 441. Omul a voit să numere cîte vămi sînt pe lumea cealaltă. Aşa că s-a dus la scorpie, şez. v, 134. într-o zi se arată în palatul lui o scorchie mare. ib. vii, 51. A făcut ce-a zis Scorpia. .. şi a plecat pe lumea asta. rădulescu-codin, î. 324. O omorît leii şi pră urmă o iişît o şcurpie cu douăsprăsi capiii, arh. folk.iii, 65, cf. alr.i 1 200/880, 898. Să iasă pe drum... scorpie mare, Cu gura căscată, Cu limba-nfocătă. balade, iii, 26. '<$• E x p r. (Popular) A l>ea (sau a mînca) ca o scorpie = a , bea (sau a mînca) foarte mult, cu multă lăcomie. Cf. alr i 1 200/122, 790, 842, 856, 890, 896. 4. Epitet depreciativ pentru o persoană (mai ales femeie) foarte rea (şi extrem de urjtă). Cf. polizu. Lipseşte, scorchie, că intru*ntr~un păcat l negruzzi, s. iii, 3-7. Cînd e-ndîrjit.. .- pe femeia, lui, îi zicş... scorpie, iasmq. jipescu, o. 56. O scorpie!... bate slugile pînă la sînge.. caragiale, o. i, 45. Să taci din gură, scorpie nebună, că pui de ie.leagă. id. ib. n, 2,27. Unde se luase după dînşii scorpia de mumă a zmeoai-celor. ispirescu, l. 225. Nu mă atinge, scorpie, strigă Zoe, ferindu-se. vlahuţă, s. a. iii, 102, cf- ddrp, barcianu. Şi-a dat poruncă scorpia să-i taie [dafinii] Şi ea cu mîna ei pe foc i-a pus. iosif, v. 143. Scorpia de mumă vitregă. şăineanu, d. u. Pleacă furioasă... să-l smulgă cu sila, din mîna scorpiilor, pe'băiat, bassa-rabeşcu, v; 22, cf. cade. Scorpie bătrînă! N-ai-să scapi nep'edepsită !' eftimiu, î. 67. Ar fi'bine s-o .sfătuiască becihii, pe scorpia din cărucior, s-o lase tn pace. g. ,m. zamfirescu,’ăf. m. n. i‘, l’30. Avea dreptate scorpia. Aici se îniîmplă lucruri ciiidate. sebastian, t. 300, 6f. scriban, d. Tăceţi din gură, scorpiilor! strigă el furios. călinescu,-o. i, 194. Şporpie, le blestem! h. lovinescu, t. 21)9. La, -prima vedere pare atît de inofensivă, dar... e o scorpie, preda,, r. 51. Numai’de n-ar veni scorpia aia bătrînă!.-t decembrie 1964, UI. Traiul ce-l ducea cu leneşa şi scorpiai rădulescu-codin, ap. tdrg. O scorkii di fumei. alr i 1 200/594. + (Prin Mold. şi prin Bucov.) Calificativ pentru o vită rea sau- slabă. Cf- ALR I 200/381, 512. 4098 SâO'RÎ'TOiVNĂ _ m — SCOHŢAn <11. Nume dat unor vieţuitoare (veninoase, ţepoase etc.): ' 1. {Regional) Viperă '(Pelias-berus) (Bumbeşti — Ţirgu Jiiî). alr ‘-i 1 184/825. 4- (Regional) Specie' de şarpe nedefinit mai' de aproape (Livezeni — 'Petroşani). Cf. alr x 1 200/831. 2. (Regional) .Broască ţesţpasă- (Tesludo grafica şi iberqj (Şieuţ — Bistriţa). Cf. ,âlr i 1 200/223. 3.. C o m p u s: scoepie-de-mare = peşte teleoste- an marin, ţung pina la 30 en), ou corp greoi, acoperit cu solzi mici eafeniu-cenuşii cu pete întunecate şi cu ţepii înotătoarelor veninoşi; porc-de-mare, v. "porc (4 a) (Scorpaena porcus). Cf. antipa, p. -2-73, cade, AP 2%, M. D. ENC,, DfiX. 4. (Ornit.; regional) Pescărel (II b) (Cinclus einclus). Cf. băcescu, păs. 152., alr i 1 200/180, 298, 870. 5. (Regional) Nume generic pentru vietăţi (Săvîr-şiri — Lipova). alr i 1 200'/87. Nu ştiu ce fel ele scorpie e-asta. ib". HI. 1. (Regional) Lemn putred şi găunos (Viziru — Brăila), alr i 1 200/700. 2. (Regional) Bucată de gheaţă care pluţeşte pe mijlocul unei ape (Ulmu — Călăraşi), alr i 1 200/960. 3. (învechit) Harapnic. Tată-mieu v-au certat pre voi cu bice, iară eu voiu certă'pre voi cu scorpii .(cu hawpnice b 1938). biblia (1688), 2532/52, cf. LB, ISER, TDRG. — P).: scorpii. ■— Şi: (regional) sefirtie (alr i 1 200/595, 735); şcorpie (ib. 1 200/5, 9, 18, 24, 26, 28, 30, 41, 51, 77, 79, 348), şcn6rpă (ib. 1 200/269), şciirpie s. f. — Din v. 41. cnapnHo. Cf. ngr. crxop7Tt oţ. SCOItriOÂN s. f. (Regional) Scorpie (1 3). Şi, pe cîncl 11 bucăţia, Scorpioana c-auzea Şi clin puf se azvîrtea.. teodorescu, p. p. 443. — ti.: scorpioane. — Scqrpie -(- suf. -paie (dial. -oaile). SCOW10N s.m. 1. Numele mai multor specii de arahnide cu glande veninoasă care se deschiâ în virful Unui ac aflat In partea din spate a abdomenului şi'cu maxilarele dezvoltate ca nişte cleşti; (învechit şi popular) scorpie (I 1). Melcii au ghimpi otrăvitori, ca şi scorpionul, episcupescu, practica, 26/28. Oamenii se umplură de draci, în fiecare om'nOUă draci, îh fiecare drac nouă scorpionii. AGÎRBicEANTjj a; 420, cf. cade. Tragedia unui amor sîngeros între doi scorpioni, sado-veanu, O. xix, 114. Să pier ca scorpionul de propria-mi otravă, voiculescu, poezii, ii, 286. A miirît muşcată de un scorpion, bart-, e. 281. NU ttiate tAtişcăturile de scorpion sînt mortăle. ralea, s. t. i, 259, cf. dn2, der. Drept e,' scorpioni i-nţeupă. ■'vulpescu, p. 62. Ltisiinclul scorpionului care pipăie cu acul din coadă tn Spinarea adversarului [tunetul său sensibil. ro»mănia literară, 1969, nr. 28, 22/3, cf. nr. 52"7/2j alr 1200/1, 30. Şcbfpionul de cărţi = specie de arâhnid mic, asemănător cu scorpionul (1), lipsit de glandele veninoase, care trăieşte printre filele cărţilor vechi, hră-nindu-se cu ,insecte dăunătoare cărţilor; chelifer, (rar) scorpia cărţilor, scorpia de hirtie (v. scorpie 11) (Chelifer cancroidesi). Cf. simionescu, f.,r. 4.18, dm, der, dex. Compus: sepţplon-ile-bîjltă = insectă hete-rqpţtţjpă acvatică de culoarea mîlului, cu corpul turtit şi cţi picioarele anţerioare In formă de clfeşte (Nepa cinetea;). Cf. dl, m. d. en(îT!- â. (Art.; şi ca nume propriu) Numele unei constelaţii zodiacale din emisfera australă; (populai*) scorpia (1'2). Printre [st'e'lele] cele cari luminează cu o coloraţiune roşiei ică, se-poale cita. . . Antares sau Inima Scorpionului. CU-UANU, C. 51, Cf. CADE, DM, DjL, DN2, DER, DEX. — Pronunţat: rpi-on. ^ Pl.: scorpioni. — Şi: (regional) şc«rpl6n s, rrt. alr i 1 â00/l, 30. ,. — Din fr. scorpion. Cf. lat. scorpfo, -o n i s. ■ SCORPION IB ■ s. n. (La pl.) Ordin de arahnide al cărui reprezentant caracteristic este scorpionul (“1); (şi la sg.) animal care face part£.lls 456, TDRG, PĂCALĂ, M-. R.31, DOMsBnO'WŞKI,, P. Ş17, BĂCESCU, păs. 152) Pasăre călătoare insectivoră 4w ^ordinul paseriformelor, cu partea dorsală de culoare cafenie cu pete .aJJj^, partea ventrală albă, şi pu cicţo ţm formă de sabie; scorţărel, scorţăraş (2), (regional) .(GpjopiCja, cojâr, cojaiţă, pasăre-mlnuitoare .(v. pasă re 14) (Certhia familiaris). Cf.. TjpţG, băcescu, păs,. 152, ENC. AGR., DEX. . . ,3, n,),-scQffare, (1 3,4,11 1, III,,)».) Aţor- ţari, (regional ţi 2, n.) şcorţqruri (*lr mn 1Ş8, 3 9Q.1/.3Ş6). — Şi: (regional) scwrjăre f, Scoarţft + suf. -ar. * SCOHŢÂHE s. f.' v. scotţai, ' ' S.CQRŢAHÎTJ, -112/adj. (Mold. şi prin Bue.ov.) Care are o nuanţă din penajul scorţarului' (III). îmbrăcat in- cele mai' curate ale mile straie scorfarii. ■ . m-am înfăţişat, împreună cu tatăl meu, înalt preasfinţilului mitropolit, hogaş, dr. ii, 44. Aveam două rîAduri de straie nouă, unul siniliu şi altul scorţariu. ' lfă.’ib. 54, cf. scl 1974, 445. Sîn trîi flori într-o trupeinî, V:na-i albir, di cutii-, Una-i verdi scorţarii. şSez. iv, 137, cf. vasiliu, c. 148. — Pl.: scorfarii. — Şeorţar + suf. -iu. SCORŢAT, -ă adj. v. scorţiţ. SCORŢĂÎ vb. IV v. scirfii; SCORŢAiTURĂ s.f. v. scirţiitură. SCORŢÂLf vb. IV. 1. Tranz. (Prin Transilv.; complementul indică trunchiurile arborilor) ,.A feoji, a jupui. Cf. l. rom. 1959, nr. 6, 48, a i 23, 26, teaija, c. n. 264. + (Regional) A zgiria (Sanislâii — Cărei). lexic reg. 10. 2. Intranz. (Regional; despre frunze) A fişîi (Vadu Crişului — Oradea), alb i 963,/295. ;î; — Prez. ind.: scorţălesc. . , . ■ — Scoarţă + suf. -qli. SCORŢĂRAŞ s. n;, s. ni. 1. S. n.i'(Prin Mold.) Diminutiv al lui s c o'r-ţ a r (II 2). Cf; MARIAN, CH. 49 2. i-S. m. Pasăre călătoare insectivoră din ordinul paseriformelor, cu partea' dorsală de culoare cafenie cu pete albe, partea ventrală albă, şi cu cioc în formă de sabie;, scorţar (III 2), scorfărel, (regional) co-joaieă, cojar, eijaiţâ, pasăre-irrnuitoare (v. pasăre 14) (Certhia familiaris). Gf. i. goi.escu, cv, marian,- o. ii-,.'156, ddrf, jahresber. xii, 138, CADB, DOMBROW'SKI, P. 217, BĂCESCU, PĂS. 152, ENC. AGR. v, 349. — Pl.: (s. n.) scorţăraşe şi (s. m.) scorţăraşi. Scorţar-f suf. -aş. - SCORŢAREL s, m. (Şi în sintagmele scorfărel nordic, băcescu, păs. 152, scorfărel cu degete marii id. ib., scorfărel cu degete scurte, id. ib.) Pfsăre călătoare insectivoră din ordinul paseriformelor, cir partea dorsală de culoare cafenie cu pete albe, partea ventrală alţaă, şi cu cioc în formă de sabie; scorţar (III 2), „şporţăraş (2), (regional) cojoaică, cojar, cojaiţă, pa-săre-mlnuitoare (v. pasăre I 4) (Certhia familiaris). Cf. I. GOLESCU, C., MARIAN, O. 11, 156, DDRF, BARCIANU, JAHRESBER. XII, 138, DOMBROV.SKI, V. 217, CADE, BĂCESCU, PĂS. 152. — Pl.: scovţărei. 1 — Seorţar + suf. -el. . SCORŢĂRÎEl s.f. 1. (Regional) Cantitate (marc) de s.coarţă de copac întrebuinţată la vopsitul linii (Jzv.oru Alb — Piatra Neamţ), a y 33. it (Învechit). Loc wnde &e-lucrau (şi se vindeau) scoarţe (II t)v. Gf. i. golescts,. c. — PL : scorfăiii, ■■ > — Scoarjă -)> suf. ărie, . ■ SCORŢĂRÎEi? s. f. (Regional)- 'Meseria şeacţaruliji (Jilţ (Brehuieşii —.Botoşani;. i-l i 24. ;. 7T-- Stfor.jflt'A-f suf. -ărie-. ■■ • . 1 V Aiţj, SCORţAtURĂ s. f. (Regional) Coajă.de legume, ge fructe etc. !(,-Vaş,cău)>MCf-. ţ®aha> e. N. ,2.64. Scorţături di pa măr. id.- ib. . — .Pi*t «seorţăluri. ■.Scoarţă -j-.suf. -ăiură. ■ . SCORŢEÎRE s. f. v. sclrţti*e. SCORŢELÎ vb. IV v, scorteli. , ■ ' SCOHŢER s, m. (Regional) Seîndură subţire cu care se înlocuiesc loitr^ie carului pentru a .puţea transporta cartofi sau porumb (Părtcştii dc Jos ^ Gura Humorului), ljjxic reg. ir, 107. — Pl.; scorţeri. . , — Cf. ,ş c o a ,r ţ ă. , SCORŢETUIţl s. n. pl. 1. (Prin Olt.) Covoare; scoarţe (III). GL. 9LT, -.Sf (Prin nord,-estul Olt.) Haine, lucruri vechi; uzate. MAT. DIALECT. I, 235. . — Seoiarţă 4- suf. -el. SCQRŢf> vb. IV. 1. R ef l. (învechit şi^regional) A se scorţoşa. (it. tdrg, iordan, l. r. a. 239, scriban, d. S-a făcui scoarţă, s-a scorfat. a'i.r i 149/798. 2. Tranz, (Rar; complementul este cartea) A lega, a cartona, scriban, d. — Prez. ind.: scorfesc. — Şi:.(regional) seorjă vb. I. — V. scoarţă. SCORŢÎCĂ s.f, (Regional) Scorţişoară (1 1) (Cior căneşti — Vatra Dornei). alr sn iv h 1 141/365. — Scoarţă -f.suf. -ică. SCORŢIŞOARĂ s. f. Diminutiv al lui s c o a r ţ ă. I. 1. Scoarţa (I 1) aromatică, de culoare roşcată-cenuşie, a scorţişorului (1), întrebuinţată drept condiment şi în medicină; (învechit şi regional) scoarţă dulce (v. scoarţă II), (regional) scorţică, scorţu-ţă, fohoi, ţiment, scorţucă de fohei (v. scorţucă), trestie de ţîmet (v. -t r e S't i e 1). Floare de imîrnă a-lea-să... şi scorţişoară mirositoare, biblia (1688), 61*/35. Nardu şi şofran, trestie şi scorţişoară, ib,, ap. Tdrg, cf. anon. car. Să-i pui [în mîncare] prune uscate..., piper, scorţişoară, cuişoare (a. 1749). gcr ii, 42-/27. Deci [ia] scorţişoare şi euişoare (leu muntele Şcmanului (a. 1777). id, ib. 109/13. Se ceruse şi „unt dc .scorţişoarăce-i zic latineşte oleum eanellqe, scrie Gheorghe însuşi (a. 1781). iorga, s. d. yţu, 7. Cîte doi boţ[i) frunzisoara, scorţişoqră, nucşoară, poftesc să lrimiţ[\] (a. 1787). id. ib. 14. Scorţişoara este o scoarţă de pe. un CQ*pa<;iiî din Indie, care o strîng şi o usuc. ampilobie, g.. 216/2, cî. 214/23, budai-deleanu, lex., lb. Băutura ceaiului rusesc sau de scorţişoară, cu puţintel rom. episcupescu, practica, .13/15, cf. 34/16. Să cauţi scorţişoară, ghimberiu 13 dramuri. . . şi să le amesteci cu miere (cca 1833). şez. x, 61, cf. i. .golescu, c. Rasa americană, cu pielea arămîie ca scorţişoara, ave faţa -cam lată. j. cihac, i. n. 17/11, cf. valian, v. Şafranul, nucşoara, scorţişoara, muşcata. . . au nu vin acum mai marc cîlăfimc decît odată, după ce am deprins... şi pe ţăran cu aceste? fm (1842), 122/11. Trăsura încărcată cu zahăr, cafea, scorţişoară, contemporanul, ii, 214. Era vin fiert cu scorţişoară şi cu boabe de -piper, vlahuţă, s. a. ii, 206. Rachiul preparai de ea cu spirt, zahăr, scorţişoară şi şofrdn. 4128 SG0RŢIŞOR — *454 — SCORŢOS marian, na. 404, cf. ddrf, pmjlippJde; *p. 63. -Scorţişoarei e cunoscută numai sub forma lemnului.ee se,vinde prin dugheni. şez. xv, 122, cf. barcianu, alexi, w. Scorţişoara, cunoscută din timpurile- ctle,. mai* vechi, e coaja unui copac din Ceylon, mehedinţi, g. p. 175, Cf. şăiNe-anuMe'stfăceeu tn acelaşî timp cti medicamentele. . . şofran, zahăr, scorţişoară, sctttwjjjiiORGAţ. c! *». ii, 174, cf. bianu, p. s., tdrg, pascu, si«164v .A-duse şi acasă un litru de vin pe care să-l fiarbă baba cu tfbchăr' şi Scorţişoară: rebreanu’,- i. 397ţi-dfi -resmeriţă, d./niga, L, "vam. 2-20,-cade. Sc'orţişoâm feste fnlăriloare ; şi deschide poftă de mincare. voiculescu, fc>283, Cf. bujorean, b. l. 392. Se aude că d-ăcolo 's-aăuc cui-şoarele şi scorţişoare, sadoveattu, o.*‘3tio, -43fcj ef.. scriban, v. Găsea, îmbălsămate în aroma de chimen, chimion, enibahar şi scorţişoară,* diferite pitşş, alimentare. călinescu, o. i, 34. Încălzit de vinul roşu fiert cu zahăr şi scorţişoară, actorulh,.. . ţncepur să d^clam^* fc^MiL petrescu, o. ii, 126. Străbătu săgeată întîiul aespărţi-mînt din raiul lui Mazdrîh, cu arome de ţîri tşi Umonie, de scorţişoară. C.' petrescu, sL r, 64, cf. Ltr®,* borza, d. %85;:bER: Strămoşul lui...; mînca frigdiiele iufriig-dctle şi scorţişoară, v. rom. ' octbmbrie 1984, 92. 'Mi-' rodenii pentru toate gusturile: şi pip'cr şi vanilie şi scorţişoară, cinema, 1969, nr. 6, 10. Se freacă spumă ' untul..., se amestecă. .. cu o linguriţă de scorţişoară. s. marin, c. b. 2Ş1. Frunzq verde săldoară.Ce-ai in'yură, MăHoară?' ^-'Mărgărit şi scobţlş'oâră'Ce'miros de te omoară, teodorescu, p. p. 324. Mihdro, 'de dragostea noastră Răşărît-tm pom în^ioaştă... Mirosind a noua ţeară A rujă şi scorţişoară, jarnik’— bîr-seanu, d. 70. Iorgule, gura matale Face un pol'-şi cinci parale Şi-o basma. . . de scorţişoare, mat. folk. 274. Unele femei b.eaw,apa în căite au fiert cuişoare, scorţişoare şi roşcove, pamfile, b. 50, cf. Alrm sn iii h 958, chest-. viii i,9, . 2. "('Rfegional) BăCarî (pentru colorat). ' Bacănul se mai numeşte şi scorţiţă, scorţişoară sau lemnuş. pam- . ■FILE -*■' ijUţ>ESCU,‘ crom. 186. ‘ 3. (Regional; în sintagma) Pere scorfîş'dare = varie- tate de ţ^re de form£ rotiindă, cu coaja vineţie şi gust dulc,^ Cf. .şe^v, 68.’' ' 4. (Prin nord-vestul Munt.) Copertă .(mică),. Cine (i-a rupi scorţişoarele de la caiete, .copile? udrescu, gl. II. (învechit şi regional) Cuvertură?'mică) păturică. Cf*- mb.- Aşterne şi. tu o scorţişoară pe pat; să nu fie patul'tgol. uriREscw, J • • SCORŢJŞOR sC fn. 1. . Numele ,mai multor specii de arbori orientali1,-a căror scoarţă (I 1) este folosită drept condiraierit sau în medicină (Cinnamomum). Cf- VAMAN, IV., POLIZU, DDRF, ’BARCIANU, ALEXI, W., şXÎSOiAN'U2, TDRG, 'CADE, DL, -DM, DEX. /2. (Ornit'.; regionâl) (Erithacus rubecula rubecula). df. băcescu, pă£. 101, 152. — Pl.: scorţişorî. — Derivat regresiv de la scorţişoară. '■ ' SOORTIŞORÎU, -IE adj. (Popular) De culoarea scorţişoarei (I ij; roşcat-cenuşiu. Cf. Marian, ch. 51. Dacă se pun din aceste substanţe cîle puţin. . . se poale dtobîndi pentru fir^ciiloarea scorfîşorie. pamfile — lu-p^scu, 'cro'm. 156, qf. dl, :dm, dex. — Pl.: siid'rţişorii. — Scorţişoară + suf. -iu. "" SC0RŢÎT, -Ă adj. (învechit şi regional) întărit, uscat1, bătătorit.- Pămlnturi cleioase, lutoase..: sau şi albe şi scorfite. i. ionescu, c. 30/28. Ogoarele. . . cele neprăşite şi scorfite.- id. ib. 98/4, cf. tdrg-. In şcoală. . . tabla era dă hîrtiie scorţată, pusă-n părete. graiul, i, 120. — Pl.: scorţiţi, -le. — Şi: (regional) scorţât, -ă adj. ^ Y- şiporţi. -SCOHŢIIYJH -s. m. (Rar) -Legător de '-cărţi. BAN, B. ' " ■ ' f ■ ■i Pl’Scdrţitorin ' i • *r- Sfcorfi + suf. ţtor. - SCORŢlTOR'fEl s. f. '(Rar) Meseria scorţitortflui; legătorie. C:f. scriban, •'d. ' " '• — Scorţîtor + suf. -ie. ",l-" SCOUŢITORtlv2 s. f. (Rar) Atelierul tffcorţitorului; l'egato'ri’e. 1 Cf. (scSuba-n, d. ’ 1 ■— Pl.: scorţitorii. ■■■ •• •• . — Scoarţă -f- suf. -fijlorie. • ' ' SCOHŢÎŢĂ s.!f. l. ;(Prin Mâfam'.) Diminutiv al lui scoarţă '(I 1). - Nu iub'i pă mîndru ■ mfteu, Că cu te-oi olrăj'i. . . Cu scorţiţă' d'i'pă Vimne. t. papahagi, m. 30. 2. (Prin Bucov. şi prija>,-jMar-am.) Băfcaii'. (pentru colorat). Cf. marian, ch. 9. Această scoarţă cu scor-ţiffi- — băcan negru — se^oipăreşie. ,Pamfi£b‘ ÎLfePEScu, crom. 150.. Bacannl se mai-numeşte scorţiţă; scorţişoară sau lemnuş-, id. ib. 185, cf. enc. agr., graur, e. 40,.borza, dv 285, alrm-sn iii h 958/3.62. 1 — Pl.: scorfiţe. > ... i ,■ — Scoarţă + suf. -iţă. , ■ - SCORŢÎU, -ÎE adj. (Prin Bucov.) De culoarea scoarţei (I 1) de copac. Cf. marian, ch. 51. — Pl.: scorţii. — Scoarţă + suf. -iu. '*• / * i f ^ ^ SCORŢÎRĂ s. f. (Regional) Scoarţă de mesteacăn (Loman — Sebeş), a ii--8:' >' • — Pl.: ? — Cf. s c o a rţ'â‘. SCORŢOLÎNĂ s. f. (Familiar) PrbstitUată, v. i)‘r o s-tituat (1). Cf. ddrf. 1 ‘ ' — Pl.: -scorţoline. - — Cf. scoarţă. ' , " •- ■ i 1 - SCORŢCMlîRĂ s. f. Plantă erbacee cjin familia com-pozeelor, cu rădăcina pivotanţă, groasă, fysifqrină, cu partea exterioară negricioasă,'’iar cea interioară albă, moale, cu gust plăcut, cu tulpina dreaptă^ rafnificată în partea superioară^f cu flori galbene .plăcut .mirositoare,, grupate în capitule, cultivată ca legumă şi ca materie primă pentru fabricarea' surogatelor de cafea; şalsifi, salată-d,e-iarnă (Scorzonera hispanica). Cf. COTEANU, pl. 28, LB, ISER, .PODI-ZîU, BRAND ZA,'! ©. 192, id. FL. 313, GHEŢIE,, R. M., BARCIANU.,' ALEXI, W., PA'NŢU, PL., BORZA, D. 157, DER, DEX. ’ — Pl.: s.corţone.1%. — Şi: (învechit) ;sc.orsoneră (gheţie., r.; m., barcianu, alexi, w.), sqorzoneără (polizu), scorzonfelă (coteanu, pl. 28), scorzoncră (panţu; pl.), zcorzoncră (brandza, d. 191) s. f. — Din germ. Seorzonera, lat. scorzonera [hispanica], numele ştiinţific al plantei. SCORŢOR.OS, -OASĂ adj. ,v. scorţuros. SCORŢOS, -OĂSĂ adj. 1. (Despre lemne, trunchiurile copacilor ,etc.) Cal-e este acoperit cu o scoarţă (I 1) tare, uscată şi neregulată, aspră, cu crăpături; p. ext. (despre plantele lemnoase) care are lemnul, trunchiul acoperit cu o scoarţă (I 1) tare, uscată şi neregulată, aspră, cu crăpături; (regional) scorţuros. Singfir finieul, mai virtos de ţoale leamnele a-lalte.. ., scorţos iaste şi derept, şi e rău a le sui. co-RESI, EV. 107, cf. LB, I. GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZU. Parul acela e drept şi scorţos, marian, s. r. i, 123, cf. ^barcianu, alexi, w., resmeriţă, D- Se învîrteau ■în jurul cîte unui priXnr-cu mîinile prinse de trunchiul scorţos: agîrbiceantj, s. 3‘40, cf. scriban, d. O scorbură adîncă îiiţr-un. copac scorţos şi ars de soare, vinea, 4H1 SCORŢOS — 455 — SCORUM L. t, .2,35. Calul rifos găseşte .copaciul scorţos, se spune despre cei care se potrivesc In rele. Cf. neculce, l. 23'8, ..ZANNE, R. . I». Ş49. ■ 2. (Despre eqaga fructelor) Aspră, dur-ă (şi neregulată); p, le x t.; (regional; despre fructe) eu coaja târe, groasă ,(şi ,neregulată). Cf» h xi-j516.i! «$> i(Regional) Dovleac scorţos = varietate de dovleac ■ cu miezul tare, consistent şţ.'dulce. 'UDRES,CU, gl. Pepene scor-\ţos = varietate de «pepene galben cu miezul tare şi .dulce. Gf- pm*P(-l-e, a., r. 1,75, şăineanu? d. u., alr i Ş57/73Q. Mere■ -scorţoase = varietate de mere1 mari, cu coaja groasă, de culoare ruginiu-gălbuie şi cu miezul gustos. ,Cf. dr. iii, -705, alr ii 6 067/64, 284. 3.' (Despre pielea vieţuitoarelor) Aspru, Îngroşat, bătătorit, uscat (şi crăpat); p. ext. (despre vieţuitoare sau părţi ,alp •corpului lor) -care are pielea cu asperităţi, aspră, îngroşată, uscată şi crăpată; (regional) scorţoşat. Cf. i. golescu, c. Birjarul irwtrti un leu alb in mina lai udă şi scorţoasă, delavrancea, s. 118, cf. ddrf. Muierea. . . îi săruta pe obrăjorii scorţoşi de pe care mereu se desprindea ca o pulbere de făină. aqîrbiceanu, sj. p. 71, cf. bujorean, b. l. 240. Şra. ■ ■ cu cioarecii ţpar/ţ, in. genun.ţhi de i se vedea pielea roşie, scorţoasă, dan, u. 198. Pofteşte in. casă, il chemă . . . trăgîndu-şi minar dintre palmele lui aspre, scorţoqse, ca seîndură. t. popovici, se, 173. Picinginele.. . atacă pielea, o fac scorţoasă, şez. i, 251. Asia prea luceşte; alunic după iei! Ăsta '[calul] ie prea scorţos! o. bîrlea, a. p. ii, 314. + (SubstantiîVat; familiar) Epitet dat unei persoane obraznice, fără ruşine, cu obrazul gros. scriban, d. + F i g. (Despre oameni şi manifestările lor) Care este lipsit de maleabilitate In raport cu semenii săi, care nu este conciliant; figid, distant, plin de sine; scrobit2 (2). Cind au să te . dezgroape... au să te găsească tot dichisit, lot scorţos, m. i. caragiale, c. 10. Ayeau carevasăzică studii înaintate şi erau din această pricină cam scorţoşi, călinescu, e. 113. Tînărul plutaş se posomori, se aspri la inimă. . ., se făcu scorţos şi singuratic, tudoran, p. 97. Nici nu vreau! Spuse celălalt întunecat. — Ce eşti aşa scorţos, mă? t. popovici., se. 370., cf,. ppx. + F i g. (Rar; despre oameni) Arţăgos, certăreţ; Strepiziloare şi scorţoasă a fost soră-mea. ap. tdrg. 4. Care nu se Îndoaie, rămîne drept, lipsit de supleţe, ţeapăn, tare, rigid; a cărui suprafaţă prezintă asperităţi, mici aeregularităţi, aspru la pipăit; (regional) ojingos. Cf. polizu. [Volumele] s-au udat şi s-au mucezit. . . cele de pergament [sînt] şterse şi scorţoase, odobescu, s. i, 339, cf. barcianu, alexi, w.., şXineanu2. Mai era însă şi alt fel de pergament. ■. gros, scorţos, cu asprituri,, iorga, c. i. iii, 179, cf. resmeriţX, d., cade. Umblau în antiriuri scorţoase de şiac. brXescu, a,. 15Q. Îmbrăcaţi tn cămăşi scorţoase, argă-şite in zer. voiculescu, p. ii, 65. Asupra acestui ceaslov, pe foaia scorţoasă din urmă, sta aplecai cuviosul Nicodim. sadoveanu, o. xiii, 307. D alama pe el era scorţoasă, id. ib. 575. Manuscrisul poartă 411 foi groăsef îngălbenite şi.. . scorţoase, arghezi, s. xii, 144. Îmbrăcămintea le e scorţoasă, cu petice groase, bogza, a. 1. 165. Priveam. . . miraţi la opincile lui mari..., la hainele scorţoase de cine.pă. v. rom. septembrie 1954, 125. Arăta cu mina la straiele scorţoase, pas, l. ii, 40. Erau îmbrăcaţi. . . in haine. . . scorţoase şi lucii, ga-lan, z. r. 275. Scrisul doamnei Aretie se desfăşura. . . pe mai multe pagini mari de hîrtie scorţoasă, vinea, l. i, 93. Femei cu şorţuri albe, scorţoase, de material plastic, puneau peştele filetai in tăvi. tudoran, o. 169. în grădină se vedeau. . . verze vinete, -cu foile scorţoase. barbu, g. 308. Aripile de la prima p’ereche au jumătatea bazală scorţoasă, ca la cărăbuş, zoologia, 77. Am dat la o parte o pînză scorţoasă de sac. bXnulescu, i. 76. îmbrăcat intr-o veche haină de piele- roasă, scorţoasă... el străbate călare... un peisaj mohorit. contemp. 1969, nr. 1 205,. 3/3, cf. alr ii 5 677/272. — Pl.: scorţoşi, -oase. — Seoarţă -j- silf, -oş. ŞCORŢOŞĂ vb. I. Refl. (Popular) A -’se Înăspri, a se ingroşa, a se bătători, a se întări, a se usca (şi a crăpa); (învechit şi regional) a se scorţi. Cf lb, polizu, barcianu, cade, H XVII 179, CIAUŞANU, v. 197. Mi s-a scorţoşat miinile de coada sapei, udrescu, gl. Mi s-au scorţoşat tălpile de atila upjbifit -pe desculţe. id. ib. —.Prez. ind.:, scorţoşez. — Şi: (invechii).,scorţoşi vb. IV. alejci, w. ’ — V. scorţos. SCORŢOŞĂUE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a s e s cyj ţ o ş a şi rezjiltatul ei; (concretizat) strht scorţos (1), dur. I se pune miez de pine muiet in lapte .cald.. . ca să se„curăţe scorţoşarea. c.ornea, e. i, 82/16. — Pl.: scorţoşari. ,* — V. scorţoşa. SGOHŢOŞÂT, -A adj. (Prin nord-vestul Munt.) Scorţos (3). Mi sint palmele şi tălpile scorţoşale, ca cpaja de 'gpryn. udrescu, gl. — Pl.: scorfoşaţi, -le. — V. scorţoşa. SCOIIŢOŞEMIE s. t. (Rar) .Atitudine distantă, rigidă. Se gindeşle la temenelele în pulbere ale semenilor săi şi la scorţoşenia domnilor, ist. lit. rom. ii, 147. — Pl.: scorţoşenii. — Scorţos + suf. -enie. SCORŢOŞI,vb. IV v. scorţoşa. SCORŞOŞÎME s. f. (în dicţionarele din trecut) Boală a arborilor, nedefinită mai de aproape. Cf. bargianu, alexi, \v. — Scorţos -f- suf. -ime. SCORŢOŞ1TURĂ s. f. (în dicţionarele din trecut) Bătătură, calozitate a pielii. Cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, -W. — Pl.: scorţoşiluri. — Scorţoşi -f suf. -tură. SCORŢOTÎNĂ s. f. (Familiar) Prostituată, v. prostituat (1). Cf. hem 2 666, ddrf, p'ascu, s. 275, CADE. — Pl.: scorfotine. — Cf. scoarţă. SCORŢUCĂ s. f. (Regional; In sintagma) Scorţucă de fohei — scorţişoară (II) (Birsana— Si glie tu Marma-ţiei). axrm sn iii h 958/353. — Seoarţă suf. -ucă. SCORŢURdS, -OĂSĂ adj. (Prin Bucov.) Scorţos (1). Se afla aproape de oraşul Şiret o pădure. . . cu stejeri şi fagi umbroşi, înalţi şi scorţoroşi. şez. v, 77. — Pl.: scorţuroşi, -oase. — Şi: scorţoros, -oâsă adj. — Seoarţă + suf. -uros. SCORŢUŢĂs. f. (Regional) Scorţişoară (II) (Groşi — Baia Mare), alrm sn iii h 958/349. — Scoarţă -f suf. -u/ă. SCOIUJ.J s. m. v. scoruş1. . SCORUJIT, -A adj. v. scorojit. SCORUM s.m. (Bot.; învechit) Scoruş1 (a) (Sorbus domestica). Cf. valian, v., cihac, ii, 333, barcianu, alexi, w., borza, d. 163. — Pl.: scorurni■ — Şi: scorlum s. n. gheţie, r. m., alexi, w. — Cf. s c o r u ş. SCOKUMĂ — 456 — SCOR ZONEI. A SCOlVUiUA s. I. (Bol.; învechit, rar) -Scoruşă1 (1). Cf. cihac, ii, 333. — Pl.: scorume. — Cf. scoruş ă. SCOIIUMBĂR s. m. v. scoromliar. SCOH&MMC, -X adj. 3. (Regional; despre- legume, fructe, cereale) Care se coace mai devreme decil se coc în mod obişnuit alic legume, fructe sau cereale; timpuriu (2). Se cultivă mai multe speţe de porumb: tomnatic, scorumnic. manolescu, i. 273, cf. şăineanu2, PAMFILE, A. H. 08, RESMERIŢĂ, D-, SCRIBAN, D., H XI 5, coman.-, gl., alr i 857/7-10. Pere scorumnice. udrescu, gl. Porumb scorumnic. id. lb. + (Substantivat, ni.) Varietate dc porumb cu ştiuletele gros şi boabe mari, aurii, care se coace timpuriu. Cf. tdrg, pascu, s. 336, cade, dm. 2. (Prin nord-vestul Munt.; despre oameni) Care îmbălrlueşte inabile de vreme. Femeie scorumnică. udrescu, ol. iXcu/n scorumnic. id. ib. + (Prin nordul Munt.) Care se căsătoreşte de tluăr. Cf. rădulescu-codin. + (Regional; despre copii; in forma scoromnic) Dezvoltat înainle de- vreme; precocc (i) (Măţău — Cîmpulung). Cf. coman, OL. — PL: sconunnici, -ce. — Şi: scuromnie, -ă adj: coman, CL. — Etimologia necunoscută. SCORÎ-'Ş1 s. m. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori albe dispuse in buchete, cu fructe roşii, galbene sau brune, al căror lemn dur şi dens este folosit în industria mobilelor, iar coaja, drept colorant: a) arbore înalt de 15 — 20 111, cu scoarţa brună, crăpală, cu fructe mari, de obicei galbene, comestibile; (învechit) scorum, (regional) sorb (Sorbus domestica). Cf. panţu, pl., dl, dm, borza, n. 163, 295, der, t. papahagj, m. 231; i>) (şi in sintagmele scoruş păsăresc, brandza, fl. 539, grecesc'.', FL. 222, PANŢU, PL., SIMION'ESCU, FL. 52, BORZA, 1). 163, 285, scoruş sălbatic, grecescu, fl. 222, borza, i). 163, 285, scoruş de munte, brandza, d. 148, dame, T. 184, PANŢU, PL., CADE, S1MION1 S :U, FL. 85, BORZA, d. 163, 285) arbore mic, cu crengile rare şi mlădioase, cu frunzele zimţ.ate şi cu fructe dc culoare roşie: sorb, (regional) merişor1 (2), mersină, lemn cîiiiesc, lemn-pucios, pomul-ursului (v. pom 1) (Sorbus aucu-paria). Cf. marian, cii- 9, făcaia, m. r. 21. us. Pornii ac impărfesc in patru feluri., aa'cci I In pomoşi că moşi, precum sini: perii, merii, gutuii, scoruşii şi sorhii. economia, 142/7, cf. huo \,i-lm::.e-\ni.:, ta. Scoru- şul. . . : grăunţii abia peste doi ani incolţcs::. iiuezoianu, a. 342,25, cf. polizu. baronzi, l. 144. djjkf, bkandza, fl. 62, 539, barcianu, onEiEsci;, fl. 222, alexi, w., şăineanu2, tdrg. Multă sco ar fă de arin, cu scoarţă de scoruş. . . se fierb, pamfile, cu. 149. Galbenul se mai face şi din măciş (păducel), păr pădureţ, scoruş ş.a. pamfile: — lupescu, crom. 67. Se pun laolaltă fructe sau frunze de soc..., scoarţă de scoruş... se dobindeşte culoarea roşie. id. ib. 148, cf. dhlr \, 368. Intr-un rind impuşcasc in scorujul de lingă casă un cocoşar. brătescu-voineşti, p. 49, cf. pascu, s. 365-Sub geamul alb s-a scuturat de freamil Scoruşul veşnic gala de poveşti. lesnea, p. e. 113. Se lot ducea la oaie, printre mesteceni şi scoruşi, sadoveanu, o. xviij, 111. Dincolo de fereastră. . . se desfrunzea un scoruş clătinat încet de vînt. beniuc, m. c. i, 4:1. Viului desprinde din scoruşi Frunze galbene, v. rom. ianuarie 1956, 18. Fsle de remarcat prezenţa scoruşului.. . care s-a găsii în hei exemplare, probi... ceogb. r, 149, cf. n i 18, iii 207, ix 121, 337, 435, x J49, 205, 495, xi 95, 516, xiv 395, xvi 412. Frunză verde de scoruş, Vine lancu pe la Cluj. F (1874), 247, com. din siraja — rădăuţi. Frunză verde de scoruş, Zboară doi porumbi pe sus. bîrlea, i.. p. M. îi, .11, ef. alr ii 1 934/215. O Scoruş pufos ---- arbore ale cărui frunze prezintă pe suprafaţa inferioară un fel de, pislă sură (Sorbus aucupasla). Cf- enc. agr. (Regional) Scoruş de pădure — sorb (Sorbus lorminalis). Cl. tdrg, borza, d. 163. <0 C o m p u s e: (regional) scoviş-Uc-munte=răeulel (2 a) (Polygonum bistorla). Cf. borza, d. 134; (regional) scOTiiş-jienilesc — a) moşmon (Mespitus germanica). Cf. x. golescu, c., barcianu, tdrg, brandza, fl. .65, cade, dm, şez. xv, 88; b) măceş (I) (Roşa canina). Cf. borza, u. 163, 285. — Pl.: scoruşi. — Şi: (regional) scoruj, scoriş s. ni. — Derivat regresiv dc la seoruşă. SCORUŞ2 s.n. (Transilv.) Parte a bisericii (de obicei balcon) unde chită corul. Cf. alr ix/574, lexic, reg. 17. Cîntăreţii se suie în scoruş şi cînlă la slujbă. mat. dialect, i, 190. Scoruşul bisericii e făcui dc un meşter străin, ib. — Pl.: scoruşe. -- Din lat. eliorus. SCOUCşAl S- f. I. Fructul scoruşului1, comestibil, de. mărimea unei boabe de cireaşă, de cuioarc roşiatică, brună sau galbenă; (Învechit, rar) scorumă. Cf. BUDAt-DF.IJSANL-, LEX., LB, I. GOLESCU, C. J Villulj poate să se indrepleze, zic, aruncind in vinul pritocit. . . scoruşe, brezoianu, a. 607/26, cf. 343/9, poi.izu. Vc-ucriţele. . . ronţăind alune, ghindă şi scoruşc. . . loale i se arătau lui în cale. odobescu, s. iii, 185, cf. ddrf, grecescu, fl. 222. [Să muşte] dintr-o pară mălăiaţă şi dintr-o scoruşă, n. zamfirfscu, a. 138. Cîteva scoruşe căzură în trăsură ca nişte'boabe de mărgean, ap. tDrc., cf. şăineanu2, pamfile, văzo- 9. Cînd se. fac scoruşc multe, are să fie. straşnică iarnă, gorovei, cr. 380. Viaţa-i făcută din fulgere şi cenuşă Şi, cînd. o muşti, cu gust. sălciu ca o scoruşă, al. piulippide, s. 23, cf. resmeriţă, d., cade:. Zeama de scoruşă. . . este. bună pentru oprirea urdinării (diareei), voiculescu, r.. 284, cf. scriba.k, n. Scoruşeh-alîrnâ pe pomi in şiraguri., Scorburile aspre sîrd pline de. faguri, călini s :u, l. l. 163. Mincase un fel de scoruşe, al căror nume îl uitase, id. b. i. 20. Omul nu-i scoruşă s-o culegi verde de pe pom, s-o pui in fin să se moaie. v. rom. ianuarie 1960, 53, cf. ir x 534, com. diii stra.ia — rădăuţi-Înşira pere. pădureţe, mere, . . . scoruşe, plopşur, c. 40. cf. mat. dialect, i, 139. O Expr. (Regional) A ijif|liiji scoruşe = a) (mai ales despre feme ineroă-rilate) a rămine însărcinată, udri-.sc-u, gl. ; h) a muri. id. ib. ff. (Prin Transilv.) Pasăre sălbatică, probabil din familia sturzilor, care se hrăneşte, cu fructele, scoruşului1, nedefinită mai dc aproape. Cf. marian, o. i, -133, -I-UIRESBER. XII, 129. — Pl.: scoruşe. — Şi: (regional) scor iţă s. f. mat. dialect, r, 139. — Din hg. oCKopyina- SCOJU ŞĂ2 s. [. (Prin Transilv.) Scovardă (1). Cf. vicu:, gl. Se-a făcui mama un blid de scoruşe, mat. dialect, x, 190. — Pl.: scoruşe. — Etimologia necunoscută. SCOKUŞJ'ST s. n. (Regional) Desiş (de scoruşi1) (Vulcan), a iii 5. — Scoruş1 + suf. -el. SCOHUŞUj, -IE adj. (Regional) De culoarea roşie a scoruşelor W- Hriu verde, roşu, negru ori scoruşiu. JIPESCU, O. 80, cf. ŞĂINEANU2, TDlKi, RfSMJ W}i, 1?. — PI.: scoruşii. — Scoruşă1 -|- suf. -iu. SC,ORZO.\EĂR.\ s. f. v. scorţoneră. SCORZOVIÎiă s. f. v. soiirloneră. im SCORZONERĂ — 457 — SCOTOCI SCORZOXERĂ s. f. v. scorţoneră. SCOS1 ». m. v. sconcs. SCOS2 s. n. 1. Faptul de a scoate: scoatere. 1. Cf. scoate (I 1). Apucă ciuturp, ti dădu drumul, apoi trase cumpăna jos: Iii, acum la scos, puric mina, primarule ! gîrleaxu, n. 144. Calul se întrebuinţează la... scos (apă cu burduful, cu roata, pentru udarea, grădinilor de zarzavat), dr. v, 98. Termina cu scosul apei din santină. tudoran, p. 172. 2. Cf. scoate (I 2). Tăiatul sării şi scosul din ocnă după orînduiala ce din vechime s-au urmat (a. 1827). doc. ec. 384. 3. Cf. scoate (I 4). Li s-au dai voie. . . a-şi in-trebuinţa scosul mătăsurilor fără a să depărta du prin mahalale, pe Ungă marginea gtrlii (a. 1831). doc. ec. 478. 4. Cf. scoate (II 1). Să ia Măria-ta sama. . . la scosul linei măsele, barbu, princ. 55. '5. Cf. scoate (III 1). Tirnăcopul (in Moldova easmaua). . . se întrebuinţează la scosul buturugilor. D.WIIi, T. 38. 6. Cf. scoate (III 2), 22 [parale] scosul gunoiului afară (a. 1818). bul. com. ist. iv, 144. 7. Cf. scoatc (VI !>). Scosu’ puilor, scriban, r>. II. (învechit) 1. Parte ieşită in afară a unei construcţii. V. foişor, cerdac. Scosuri. . . însemnează şi chioşcurile, foişoarele ce să scot afară din linia casei. 1. golescu, c. Case cu scosuri in ţoale părţile şi cu sac-nasiu. ghica, c. e. ii, 570. + Ornament in relief pe suprafaţa unei construcţii. V. stucatură, b a s o-r el i e f. JBollă. . . cu mulţime mici statuie şi feliurimi de flori şi ştocaluri arhilectoniceşli. . . ; si toate acele scosuri lucrate in aur. golescu, î. 85, cf. rosetti — CAZACU, I. L. R. I, 482, DL, 1>M. 2. (în loc. p r ep.) A scos dc. . . — in afară de. . in afara. . . Puse nuialelc, care era belite la albie, a scos de adăpătoare, cum, cind ară veni oile, pre accastea să caute, po 458. — Pl.: (II 1) scosuri. V. scoate. SCOS3, -OÂSĂ adj. 1. (Har) Care iese in relief; proeminent (1). bombat. Cf. budai-deleanu, lex. [Avea] un slat înalt şi. nobil, un port de maiestate, 0 frunte mare, scoasă, ce cugetă departe, heliade, o. i, 230. Cu umerii obrajilor scoşi ca la mongoli, vlahuţă, ap. TDRG, Cf. RESMERIŢĂ, D. 2. (Regional; substantivat, f.; în sintagma) De-a scoasa — nurnele unui joc de copii in care se folosesc ichiuri şi în care fiecare dintre jucători caută să lovească ichiul celuilalt partener. Cf. pamfile, j. ii, 49. — Pl.: scoşi, -oase. — V. scoatc. SCOSAtCRĂ s. f. (învechit; astăzi rar) Ieşitură, proeminenţă. Orice scosătură însemnată a oaselor s-a numit apofisă. kretzulesoj, a. 18/13. Pune.. . oase de picioare de berbeci pe care îi vlră ţeapăn ici şi colo în zid, lăsînd pe dinafară o scosătură de un degit. bre-zoianu, a. 296/6, cf. polizu, barcianu, alexi, "w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade. — Pl.: scosături. — Scos2 + suf. -ălură. SCOTĂ s. f. Parlmă folosită în navigaţie la ridicarea sau coborirea colţului unei vele. Pînza e prinsă la unul din colţurile ei dc o fringhie lungă, numită scotă, antipa, p. 469, cf. cade, scriban, d., dl, dm, dn2, DEH, dn3. + Manevră folosită pentru fixarea colţului de jos al unei vele. Cf. ABC mar., ltr2. — Pl.: scote. — Şi: şeotu s.f. scuuian, n, — Din it. s«oUa, SCOTELt vb. IV v. scortelt. SCOTEI.ICl s. m. (Prin Munt.) Persoană, mai ales copil, care caută, umblă peste tot, scotoceşte (1). Scoteliciule, le-am prins; tu crai hoţu-ăl mare? udrescu, gl. — PI.: seolelici. — Seoleli -f suf. -ici. SCOTERÎ vb. IV. Refl. (învechit, rar) A se tnî-nia, a se supăra. Cf. budai-deleanu, lex. — Prez. ind.: scoteresc. — Etimologia necunoscută. SCOTIC, -Ă adj. (învechit, rar) Scoţian (2). Cea mai bună dintre aceste maşine este cea englezească sau scotică (a. 1840). doc. ec. 739. — PI.: scoţiei, -ce. — Scoţia (ti. pr.) -f- suf. -ic. SCOTICfoC, -E.ĂSCĂ adj. (învechit, rar) Scoţian (2). Rămasă moşteană ta tronul scoticcsc, după ce tatăl ei ar fi murit în acelaşi an. fm (1840), 25l/14. — Pl.: scoticeşti. — Scoţia (n. pr.) j- suf. -iccac. SCOTÎXĂ s. I. (învechit, rar) Vită, animal. De se va timpla ceva den gadine a se prăsi de scotine necurate intru t/riu. prav. oov., ap. tdrg, cf. scriban, d. — Pl.: scotine. — Din slavonul crothhh. SCOTOCEALĂ s. f. Acţiunea de a (s e) scotoci. Cf. scotoci (1). Cf. i. golescu, c., polizu. Să nu intre vreun hoţoman în cabina lui şi să se apuce de scotoceală, tudoran. p. 44. Ce scotoşcli sînt aslca? UDRESCU, GL. — Pl.: scotoceli. — Şi: (regional) scotoşeălă, sco-Iioceâlă (udrescu, cil.), seofroşeălă (id. ib.) s. [. — Seotocl -f suf. -eală. SCOTOCI vb. IV. Tranz. I. A căuta cu de-amă-nuntul, a cerceta peste tot sau într-un anumit loc răvăşind, răscolind (pentru a găsi, a scoale la iveală); a scormoni (2), a cotrobăi, a scurma (I 7), (învechit şi popular) a scociori (2), (învechit şi regional) a scorbeli (2), a scodoli (1), (regional) a scobîrli, a seofeli (1). Cf. T. golescu, c. Tcmistocle. . . scotocind toate cu de-amă-nuntul, au găsit mulţime de buni ascunşi prin deposilc. aristia, plut. 303/5, cf. polizu. Mi-au scotocit ţoale ungherele parcului, sion, p. 201. L-am scotocit prin buzunare, peste iot. caragiale, o. i, 127, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Scotocir(hn din nou toate tufele: iarăşi nimic! tafrali, s. 104, cf. şăineanu4. Cum o zăriră, îi săriră înainte ca c-o scotocească. — Ne-ai adus ceva? conv. lit. xliv2, 543. Degetele mele, cuprinse de frigurile foamei, scotoceau tremurind fundurile adinei ale desagilor, hogaş, m. n. 98, cf. resmeriţă, d., cadk. L-a scotocit pină la piele, i-a întors desagii pe dos. galaction, o. 87. Colonelul scotoci buzunările lunicei, căutind briceagul, c. petrescu, î. i, 3. Se gîndi cu tot mai bine ar fi pulul scotoci casa cu bălrînul acolo, fiindcă ar fi auut un pretext, călinescu, e. o. n, 186. Mi-au scotocit bagajele, stancu, r. a. iv, 188. Au scotocit fundul grădinii şi au dat de nişte brebenei plăpînzi. v. rom. septembrie 1953, 18. Autorităţile au scotocit cu luare-aminle locuinţa, vinea, l. ii, 89. Vameşul scotocea corabia, de la un cap pînă la altul, tudoran, p, 196. Intr-o continuă febrilitate. . . scotocea arhiva. ist. ut. rom. ii, 670. Se dă drumul clinilor, care fncep să scotocească tufele şi hăţişurile unde s-au refugiat mistreţii, vis. pesc. octombrie 1962, 9, cf. scl 1962, 112, sfc iv, 41, 43, vulpescu, i>. 104, şez. ix, 150, rev. chit. in, 168. Cu trei mîndre petrecea. . . Una-n pnnyă-l scotoceşte, pasculescu, l. p. 281, com. din straja — rădăuţi. Scotocind iei toate buzunarli, gă- 4180 ŞCOTQGI seşte un singur băz d,ăş hibrit. o. bîrlea, a. te. aţ 566. (Complementul indică obiectul căutat) Să scotocim (n peşterile Iiordonei siluete de fiare ant&ditiiviane. odobescu, ş. hi, JŞ6. Pisicuţa, scolocea şi ea, pi tici pe coleg., iarba rămasă prin îndoiturile mai adîncale. .. ale poienii. h6gaş, dr. i, 196. Te-ai strecurat să scotoceşti in desaga voastră săracă un talisman. €: petrescu, a. r. 167. Se abătu în cealaltă încăpere să. scotocească tn sertarul dulapului alt şirag de mătănii, id. ib. 180. Gîndul că aiţi ocgnenit.. scotociseră minettil-pe}aici îl înspăimînta. Vi#-roi*i. ianuarie 1965* 91. Gălbinaşii scotoceşte, D-aia, vere, zăboveşte, teodoresgu, p. p. 441. <> R e f 1. Se scotaci-n sîn+iscoase o cîrpă murdară. vlahuţă, s. A. ii, 343, cf. tdrg. Se scotoceşte prin buzunare. iijBTiCiŞ.,' o. 226. Moş Matei sp scotoci iAitKfcliir, sări ceva-de ^cheltuială* mironescu,^. a. V81. Omul se scotoci în buzunare, fără să se întoarcă, 'g. petrescu, î. ii, 27. Se scotoci prin buzunare după ţigări şi întinse pachetul către Carol. v. rom. februarie 1-952, 143. Petrişor se scotoci in buzunar, călinescu, s. 240. Se scotocea prin bifZUţiarfdup$ ţ/trfig jwwi*! WS-^a, f. î. 181. ^ăruUf^lpcipff^u^ţingi dnp$,$hihţUw£. v. roî|%, mşl' l95â„ ŞJ6. $e şţotofii îij buzunare-^ îi întinse o hîrtie de o mie. t. popovici, se. 361. Se scotoci in chimir, scoase nişte monezi. rom.,,mai lg(j$,„9. S-a scotocit prin buzunare, a scos şaiba şi i-a dat-o. ib. ianuarie 1966, 53.. <0> Intranz, Jnliind -îq oraş făcură mare vărsări de sînge ăărîihină şi scotocind tji cele mai ascunse tâcu'ri ale cetăţii, după pradă, balcescu, m. v. 153. t)escuie ladă, scotoci în fund şi lăsă cţţ^multă discreţie capacul, caragiale, o. i, 36. Zadarnic şcotoci prin toate ungherele din casă. agîrbiceanu, s. p. 108. Scotoci încolo şi-ncoace: .. . dădu peste ctţiva bani de aramă, gîrleanu, l.- 19. Scotoci cu de-tMăkunlul prin fundurile [desagilor] ... pustiu,: sărăcii şi nimic! hogaş, m. n. 97. Ati Scotocii'$1 au scorbolit'peste tot.; de diată însă nici urmă. *i. i. câragîA.le, c. 91.'îi scotoceam prin lucruri şi îi găseam scrisori, bassara- SCOTOCITOR 24. Am crezut şi emcte folos a scotoci pri'nti'iciituî ţăranului nostru. crXiniceanu, ig. 7. Avea un fel ciudal de a scotoci in inima omului. SomîNu literarX, 1969, nr- 18/1. 3. (Rât) Â’ scofiridni’ (I). îţi dferă un scarabeu. Acuma l-a găsit}' scotocind niâifMl. teodoiCeanu; m. iii, 498v + A face să' Sasă, să fce despirindă, scoate la ideală; (Sil utihl'din coarnele ascuţite aii furculiţei scotocea carnea de!" prin încheieturi, de nu rămtnea dingttuf de pui dectt o lungă, noduroasă şi încovoiată „miţa popii11.' hogaş, m. n. 37s' ' >4. (îp dicţionarelesdin trecttt^icotriplementul indică focul) A scormoni (1). Cf. cihac, iij’333, ddrf. — Prez. ind.: scotocesc. — Şi: <(regional) seotorî (teaha, c. 2§4), scotoşî (ţiDjiESCU;, gl.), seotcoci (id. ib,.),. scoţroşi {id, ib;), seopo,ei (alb i 1 340/980) vb. IV.;, — Scoate + suf. -oci. SCOiOCftA, s. rn, (Regional)’ tprsoana (mai ales copil) care scotoceşte'(tj, care este curioasă, indiscretă. ’Cf. BL XV, 47, UDhESCC, ' gî.'. : 1 ' — Şi: scotoşiia (IidMîScu, gl.), seotroşilă (Id. ib.) s. m. ' — Scotoci +, suf. -ilă. , ; 1 , SC0TQCÎRE s. f. Acţiunea, a (se) scot orc i. , 1. Cf. scotpc i (1). Cf. .i. Goyişţ;y, c., PO%ţzu, B&bf, REsiteiu’tX, d. Dau peste un 'plic.. . nu-l^ăşşco-'p'eriseiri in numeroasele scotociri de pi'nă acum. c^mil petrescu, 185. '‘După iui ceas de scotocire şi ioc- meală. zadarr$hă, bietul om. .. pleca. brXescu, a. .26. Apariţia tatălui era o ăăevărată sărbătoare, li. săreau de gît, pe urMă începeau scoto’ctriU. sahia, n. 96. Începu scotocirea. Cărară scaunele, tablourile, oglinzile, că Lines cu, e. o. ii, 280," cf. dl, dm. Nu trebuie pierdut timpul cu Scotocirea copacilor şcorburoşi. vîn. pesc. februarie 1964, 7, cf. dex. scoaroM 18/1, cf. DBss.ifiO» ^SubstoMttvatv A! tâtiim ^ebloci- toful pasionat, care-şi iitiea .ptrcă Ier aceste • 1 i •• SCOTOŞlRE s. f. v. scotocire. SCOTOŞÎX1 s. h. V. Scotocit1. : ' SCOTOŞlT2, -A adj.’ v. scotocit2. SCOTRţ)CEÂLĂ s. f. v. scotoceală. ' SCOTROCi vb. IV v. scotoci. SCOTROClT1 s. n: v. scotocit1. SGOTROCITÎ, adj. v. scotocit*. 459 — SCOVAKDĂ SCOŢEZ, «A. adj. (învechit, rar) Scoţian (2). Costu-m'ele nu sînt nici- Dogate:.:dar mii chiar complecte saii cum le cert luxul scoţez. filiMOn, o. ii,'230. PY.;'-'sco(ez't, -e. ': — Din it. scozzese. ' SCOŢI s. t&’pl.’t. (lnv£cî#t) Şcbţi^rli, v. s c o,ţi a n (1). "Inştrginăreă ce simţea.'. scoţii împotriva acestei împreunări pticinui ca'M aria... să fie ăa$# jin Franţa. fm .'(1840), 25.. ’ ' '* ’ _.% iSfumele unpr triburi «celtice care populau, Ia Începutul erei jHţiastrej părţile de . vest şi nord ale î^anţUi şi căiţe,' în .şfecolul alVl-lea, s-au stabilit,In partea ,din r\ordul Jn^ulei britanice nupjjlţă ulterior Scoţia. Caletfphia, lqiâşu\ prădalnicilor picţi şi şţoţi. SKNOPpi,, Ii._ II. I, 207, ,^. BAPqiANU, D.ER, DEX- r- Din lat. Scoţi. . ■ , i SG0Ţl4îf| 4 s. m. şî f., adj. 1. *S; tt. şi i. Persoană care: face,;parte diii populaţia de bază a Scoţiei sau este Originală de acolo;! (la m. pl.) popor, naţiune care locuieşteJn Scoţia, (învechit) scoţi(l). Cf. i. golescu, C;, enc. rom., cade.: Uti 1 scoţian ’ Apunea • prietenului său francez... vianu, l. u. 472, cf. dl, dm, dex. 2, Adj. Câre aparţine Scoţiei sau -scoţienilor (T), priVftiir lâ Scoj-ia5 sau Ist scoţieni, ori^îiişr din Şcbţia; ‘(lirve6hit, :«fr) Sfcoţeij ’scotic, scotîfcesc. De aici ă lUăt ’ im mariitar scoţiah. . . lepădat tircolo mat dinainte. genIliS, g. 50/13. îfiţiinfareă unui 'atelier pe bqza băncilor scoţiene pentru1 agricultură, ghica, c. e. ni, 80, cf, cade. ‘ţinutul acela scoţian tinde Macbeth s-a înlitnit du vrăjitoarele:i. ifcnrtEZ, s.’x, 10. Thomas Reid, renumitul filozof scoţian din veacul ăl XVIU-leă. viÂNUj E. 425. Un financiar scoţian.. . vine.in Franţa. id. l. v: 167. Macbeth, teribila tragedie scoţiană, halea, s. t. I, 290. Limba scoţiană. . . este limba unei populaţii irlanrle.7.p.. r:T!at’tî t. r.. 501. Putea să araiP. cansula sgovargâ» — 460 — SCOVÎRDAT MARIAN', NA. 136, cf. DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, -W., ŞĂINEANU2, TDRG, PAMFILE, J. III, 94. IJni colaci şi o scovardă făcută cu olci sau brînză. . . împart pe la neamuri, păcală, m. r. 184, cf. resmeriţă, d. Din făină mai albă se fac colaci sau cozonaci . . . „scoverzi", clătite etc. molin, r. b. 288, cf. cade, bl i, 27, 46, pribeagul, p. r. 77. Ce ai făcui azi de mîncare?.. . Tot scoverzi fi plăcinte, dan, u. 158, cf. scriban, d., H vii 407, 477, ix 7, xvm 77, 104, 1461 Asta-i lelea care-o vezi, Care nc făcea scoverzi; As-la-i lelea dinainte, Care ne făcea plăcinte, jarnik — bîrseanu, d. 430, cf. 408. Fel de fel de bucale alese, tot plăcinte şi scooerze. sbiera, p. 170, com. marian. Hop odată! Ş-o scovardă! doine, 83. Bei, mănînci scoverzi, mie nici ovăz. bibicescu, p. p. 218. Asta-i dragă, cum. o vezi, Care mi-o făcui scoverzi. ţiplea, p. p. 82, com. din turnu măgurele şi din oraviţa, din gura humorului, (lin ţepeş vodă — cernavodă, din timişoara, t. papahagi, m. 231, chest. v 86/96, viii 26/7, 18, alr i 776/170, 289, alr ii 4 024/53, 723, 899, 4 039/723, alrm sn iu h 881, 883/899, 884/260, 887, alr sn iv li 1 074, a i 26, v 15, vi 26, udrescu, gl. Asla-i lelea care-o vezi, Care ne-o făcut scoverzi. folc. mold. ii, 619. O (Ca termen de comparaţie) îl aştepta Sura, îmbătrinită, uscată ca o scovergă. sa-hia, n. 94. Acum sintefi uscal ca o scovergă. stancu, r. a. v, 300. + (Regional) Resturi de mămăligă uscată (lipite de ceaun). Cf. scriban, d., alrm sn iii h 925/53. + (Regional) Aluat din făină de porumb amestecată cu lapte acru, umplut cu brinză. Com. din bilca — rădăuţi. + (Regional) Alivancă (Caş-vana — Solea), Cf. lexic reg. ii, 117. + (Regional) Carne de porc prăjită, amestecată cu ouă (Rişnov). Cf. varone, j. r. 66. 2. F i g. Persoană foarte slabă, scofîlcită (]). Dinspre fund iar se apropia scovergă mătuşii Nastasia, aducînd filigene pline, klopştock, f. 85. tui îi place o scovergă, o cioară, una ca plopul, pas, l. ii, 121. S-a. făcut scovardă unchiaşul. udrescu, gl. O (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Scovergă de Salomeia. . . lipsea. pas, l. ii, 121. E o scovardă de muiere, scindură. UDRESCU, GL. 3. F i g. (Regional; la pl.) Minciuni, palavre (Netn-ţişor — Tîrgu Neamţ). Cf. i. c:r. iv, 336. 4. (Regional; în sintagma) Scoverzi verzi — mîn-cări Imaginare, inexistente. Cf. săghini seu, v. 67. — Pl.: scoverzi şi (regional) scoverte. — Şi: sco- verjjă, (învechit şi regional) scovărţi'i, scovă-ză (anon. CAR., GHEŢIE, R. M., H Xvm 77, 104, 146, COlll. MARIAN şi din oraviţa, a v 15, vi 26), scobcâ-(!ă (pont-briant, d., com. din oraviţa), (învechit) scoveârdă (costinkscu), scovîrdă (resmeriţă, d.), (regional) seu-veârjjă (scriban, d., com. din ţepeş vodă — cernavodă), seovcreă (pamfile, j. iii, 94, alr ii 4 024/899, alrm s.n in h 881, 883, 899), scoverză (t. papahagi, m. 231) s. f. — Din v. sl. ckmimm „tigaie". SCOVĂRGĂ1 s. f. v. scovardă, SCOVĂRGĂ2 s. f. v. scoveryă1. SCOVARZ s. f. v. scovardă. SCOYĂRZl vb. IV v. scovîrdă. SCOVEÂRUX s f. v. scovardă. SCOVEAHGA s. S. v. scovardă. S IOVERCĂ s. f. v. scovardă. SCOVERMFIE s, f. y. scovîrtlare. SCOVERGĂ1 s. f. (Regional) 1. tnvelitoare, ţol. Pe picioare îşi întinse două scovergi. delaVrancea, s. 184, cf. DM. 2. Sac de plasă, pentru prins peşte. Leasă aduna în scovearga ei şi prefira toată apa gîrlifei. voiculescu, p. i, 19, cf. alr n/605. — Pl.; scovergi. — Şi: scovărj/ă s. f. alr ii/605. — Pref. s- -f covcrgă. SCOVERGĂ2 s. f. v. scovardă. SCOVERZA s. f. v, scovardă. SCOVÎRDĂ vb. 1 v. scovirda. SCOVÎIXi vb. IV v. scofilci. SCOVÎLŢEÂEĂ s. f. v. scofilceaiă. SCOVlEŢÎ vb. IV v. scolilci. SCOVÎLllRE s. f. v. seofllcirc. SCOVlLŢlT, -Ă adj. v. scofilcit. SCOVILŢITOBĂ s. f. v. seoillcitură. SCOVÎRDĂ vb. I. Refl. 1. (Invecliit şi regional; despre lemn sau, p. ext., despre obiecte din acest material) A se îndoi, a se curba, a se încovoia, devenind concav; (regional) a se scorfi. Cf. 1. golescu, C., VALIAN, V., polizu, ddrf, barcianu, alexi, \v., TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. S-a SCOVirdil (slrîmbat) lemnul de soare. Com. din bran — zăr-neşti, cf. ciauşanu, v. 197, id. gl. 69. Să nu se sco-vîrdezc uşa. chest. ii 154/72. + (Prin nord-vestul Munt.; despre oameni) A se girbovj, a se cocoşa. S-a scouîrdal baba. udrescu, gl. . 2. (învechii şi regional; despre suprafeţe de pămînt) A se lăsa, a se scufunda; a aluneca. Cf. hem 1 650. Pămînlul din lai şi şes cum era să hiie, s-a sco-virdal şi s-a prefăcut în măluşteanuri, văi. jipescu, o. 117, cf. udrescu, ol. 3. (Prin nord-estul Olt.; despre dinţi) A se strim-ba, a creşte neregulat. Cl. ciauşanu, v. 197. 4. (Prin nord-vestul Munt.; despre obrajii, ochii sau faţa oamenilor) A se scofilci (1), a se adinei. Cf. UDRESCU, CL. — Prez. ind. pers. 3: scovîrdează. — Şi: (învechit şi regional) scobîrdă (polizu, ddrf, gheţie, r. m., alexi, \v., ciauşanu, v. 197) vb. I, (învechit) sco-vărzi (costinescu, tdrg) vb. IV, seobcrdâ (pontbriant, d.), scoflrdă (scriban, d.) vb. I, (regional) scovirdl, scoflrdi (ciauşanu, v. 197) vb. IV. — V. scovardă. SCOVÎH1MRE s. f. (în dicţionarele din trecui) Acţiunea dc a se s c o v i r d a (1); încovoiere, strîm-bare. Cf. i. golescu, c., polizu, lm, ddrf, resme- RIŢĂ, D. — Pl.: scovîrdări. — Şi: scoverdăre (lm), scobir» dâre (polizu, ddrf), scoberdăre (lm, pontbriant, D.) S. f. — V. scovîrdă. SCOVÎRDAT, -A adj. 1. (învechit şi regional; despre lemn sau, p. ext., despre obiecte din acest material) Curbat, încovoiat; strîmb. Cf. i. golescu, c., DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, \V., RESMERIŢĂ, d., dm. Le-a blestemai Dumnezeu să nu mai poală zbura, dar pe lemnul scovirdat. să se ducă ca pe-drum. i. cr.iii, 275, cf. ciauşanu, v. 197. + (Prin nord-vestul Munt.; despre oameni) încovoiat, cocoşat, gîrbovit.. Of. UDRESCU, GL. 4231 SCOVÎRD - 461 SCREM 2. (Regional; despre suprafeţe de pămînt) Lăsat, scufundat; cu adincitură concavă. O poeniţă cam scovîrdaiă în mijloc, h xi 322. Loc scovîrdat. udrescu, ol. Mamă Iată, scovîrdaiă (Poteca), gorovei, c. 305. 3. (Prin nord-vestul Munt.; despre oclii, obraji) Adtncit, scofîlcit (!)• Cu ochii şcovîrdaţi. udrescu, gl. — Pl.: şcovîrdaţi, -le. — Şi: (învechit) scoberddl, -A (pontbriant, d.), scobirriăt, -ă (ddrp, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w.), (regional) seofirdăt, -ă (ciauşanu, v. 197, gorovei, c. 305) adj. — V. scovlrda. SCOVÎRD s. f. v. seovardă. SCOVÎRDÂTtiRA s. f. (învechit şi regional) 1. Adincitură, scobitură (II o); depresiune, vale. Cf. 1. GOLESCU, C., UDRESCU, OL. 2. (în forma scofordătură) înălţime de proporţii mai mici în şirul unor munţi. Cutare munte e unii prin mai multe scofordălure cu alt şir de munţi, baronzi, i. i.; i, 119, cf. DDRP. — Pl.: scovîrdături şi (rar) scovîrdălure. — Şi: sco- fordătâră s. f. — Scovlrda + suf. -ătură. SCOVÎRDf vb. IV v. scovlrda. SCOVlRljE s. f. v. scăMrlie. SCRAB s. m. v. scralvă1. SCRĂIiA* s.f. (Bot.: regional) 1. Ciormoiag (Me-lampyrum cristatum). Cf. brandza, fl. 361, cade, borza, d. 109. 2. Ciormoiag (Melampyrum arvensc). Cf. brandza, FL. 361, ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., PANŢU, PL., CADE, SCRIBAN, D. 3. (în forma scrab) Sor-cu-frate (v. soră) (Melampyrum nemorosum). Cf. gheţie, r. m., brandza, fl. 361, barcianu, ţdrg, panţu, p'i-, cade, enc. agr., borza, d. 109. — Pi.: ? — Şi: (3) serali s. m. — Etimologia necunoscută. SCRÂ.BA2 s. f. v. scroainltii. SCRÂdA1 s. [. Numele a două plante care cresc la munte, prin păduri şi prin locuri umbroase, şi care, pentru că se menţin verzi -şi în timpul iernii, servesc drept hrană animalelor (Careu pilosa şi Fes-tuca drijmeia). Cf. cade, scriban, d., borza, d. 41, 69, prodan — buia, f. i. 595! Buruiene,' ierburi şi flori sînt: pălămidă..., negară, scradă. h îi 1.4, cf. 25, xi 427, xviii 168. Caprele, cum o ieşit din ogradă . . ., s-o dus drept la iezer şi s-o dat la mîncat scradă şi ta hăul lapte dulce, vasii.tu, p. l. 198, ef. 281, T. PAPAHAGI, M. 231. — Şi: (regional) scărdie (com. din straja — rădăuţi), şerădă (şez. xv, 130, com. din straja rădăuţi) s.f. — Etimologia necunoscută. SC'.RAdA2 s, f. v. scladă. SCHAdA» s.f. v: seronmbfl. SCRAMURA s. f. (Olt.) Picătură (1). Cf. »». v, 410, scriban, d. Bezliă ar fi vrut să-nghită toată lumina, să nu mai rămîie scrarnură: pi.opşor, c. 11. N-am băut nici o saramură de pin şi zice c-am fost beat. pasca, ol., cf. lexic rec. 31, 50. — Pl.: scramuri. — Probabil lat. sqmirniila. Cf. dr. v, 410. SCRÂPER s. n. v. screper. SCRAI’INĂ s. f. (Regional) Săpăligă (1). Cf. ltr3. — Accentul necunoscut. — Pl.: scrapine. — Etimologia necunoscută. SCRĂRĂ1 vb. IV v. scromliărl. SCRAmJ vb. IV v. scrădi. SCRADf vb. IV. Refl. (Regional; despre plante sau părţile lor) A se usca foarte tare; a serăscoace1 (II). Lemnul s-a scrăblii. a v 1. S-a s.crădit griul. udrescu, gl. + (Despre unele alimente) A fierbe, a se frige sau a se coace prea tare. Cf. pamfile, a. r. 259, lexic reg. 38. <> Tranz. Uită să mai în-vîrtească găinuşa şi, în loc s-o rumenească, o scredi. pi.opşor, c. 82, cf. scriban, d. — Prez. ind.: scrădesc. — Şi; scrăhlî, scredi vb. IV. — V. scradă3. SCRAdIRE s. f. (Regional) Acţiunea de a se scrădi. Com. din turnu măgurele. — Pl.: scrădiri. — V. scrădi. SCR.AniŞ s.n. Depunere de nisip sau de pietriş mărunt amestecat cu resturi de melci, scoici etc., care formează fundul unui riu, al unui fluviu sau al unei bălţi: p. ext. loc acoperit cu astfel de depuneri. Aceste locuri sînt cunoscute de pescarii noştri ca locuri speciale de şalău şi numite de ei scrădiş. an-tipa, f. i. 17. Fundul bălţilor poate fi şi el de mai multe feluri, după natura depunerilor cari se fac pe el, ca: nomolt nisipeşte, scrădiş (nisip cu scoici), ciulineţ. id. P. 195. Zonele de scrădiş constituie locuri preferate de hrăni re şi reproducere pentru şalău, ltr3, cf. dm, dex. — P).: scrâdişuri. — Etimologia necunoscută. Cf. scradă3. SCRAdIt, -A adj. (Prin nord-vestul Murit.; despre plante sau părţile lor) Care s-a uscat foarte tare; răscopt2 (2). Cf. udrescu, gl. E aşa de scrădit grîul pe arie, că se face praf in picioarele cailor, id. ib. — Pl.: scrădifi, -te. — V. scrădi. SCRAmBÎŢĂ s, f. v. scrurnlilţă. SCflAşnA vb. 1 v. scrlşca. SCRAŞCARE s. f. v. scrîşenre. SCRAŞXI vb. IV v. scrîşni. SCRAŞX'IhE s.' f. v. serişnlre. SCRAŞXÎT s. n. v. serişnit1. SO.rAtI1 vb. IV v. scrîntl. SC.RAvÎlA s. f. (Regional) Praştie (I 1) (Meziad — Beiuş). alr î 1 697/308. — Pl.: scrănile. — Etimologia necunoscută. SCREAmAT s. n. v. scremet. SCRED\ vi). IV v. scrădi. SCREM subst! 1. (învechit, rar) Scremet (I). ..budai-deleanu, lex. 2. (Regional) Excrement. Să pui. la buba care le doare niţeluş scăpau de fată mare şi screm de mătuşă bătrînă şi apoi ti-a trece, marian, ins. 326. — Pl.: ? — Postverbâl de la screme. 4261 scremălIu — 4&2 — SCREMUT SCREMĂLĂU subst. (Regional) „Behăitul mieilor"; (regional) scremătură (2) (Almăju — Craiova). X,. COSTIN, GR. BĂN. 180. — Pl.: ? . — Screme + suf. -ălău. SCREMAtCRĂ s. f. 1. (învechit, rar) Scremet (1). Cf. x. golescu, c., ddrf. + (Concretizat) Excrement. Cf. DRI.U. 2. (Concretizat; regional) „Behăitul mieilor"; (regional) screm ălău (Almăju — Craiova). l. costin, gr. băn. 180. — Pl.: scremături. — Screme -f- suf. -ălnră.. SCRfiME vb. III. Refl. (Atestat prima dată la anon. car.) 1. (Despre oameni şi, rar, despre animale) A incorda puternic muşchii abdomenului (însoţind efortul cu sunete caracteristice), pentru a crea presiunea necesară evacuării excrementelor; (regional) a se munci (4). Cf. DRLU, LB, I. GOLESCU, C., VALIAN, V., DDRF, cade, scriban, d., dm, dex. Săpaţi o groapă în pămînt, scremeţi-vă. deasupra ei cît f/i putea, sbiera, p. 300, com. marian şi liuba. S-a-ncuiet, st stremi. alr i 121/610. + P. ext. (Despre femei aflate în momentul naşterii) A încorda puternic muşchii abdomenului (însoţind efortul cu gemete, ţipete etc.) pentru a expulza fătul. V. n a ş t e (I 1). Cf. valian, v., barcianu, alexi, v., dr. ii, 402. Cocoană mare, Screme-te mai tare Şi fă an cocon marc, Să umble călare, mat. folk. 018. O» Tranz. (Prin lărgirea sensului) Cinei a Irece el pe-acolo, eu am să-l înghit ele via şi-am să-t mistuiesc in- mine o săptămînă întreagă şi tocmai (lupă aceea am să-l screm, sbiera, p. 105. /uda ş-ascunsesi cinpoiu sa coada unii capii... Începi capra a faci colb... şî cimpoili uni nu-ncep a ţipa ş-a eşi clin caprî: pînlrn cî capra cin tuşea sî scremea, şez. iii, 10. 2. F i g. (Familiar) A depune eforturi deosebite, a se strădui pentru a l'ace, a obţine etc. ceva (fără succes sau cu rezultate neînsemnate). Pînză dară dc păianjen ies acei carii, din cuuinlelc ceale a lui Tco-l'an. . ., se screm a arăla că finului. . . au fost dincoace de Dunăre, maior, ist. 60/25, cf. valiaX, v., polizu. Nu mă screm a face spirit, nici a spinteca aerul ca să găsesc idei. sion, p. 465. Poporul noslru n-a putut să cinic şcoala lui A'. Huejo. . . şi alţii, după care poeţii noştri se screm a cînta. bolintineanu,o. 358, cf. ddrf, barcianu, alexi, \v., şăineanu2, cade. [Cucul] cearcă să cînle şi se screme degeaba, căci a răguşit de cîte cireşc a mtncat. sadove.ynu, o. xm, 652, cf. scriban, d., dex. De ieri de cînd se screme să facă un strai ele usturoi, şi tot nu e gata. udrescu, gl. S-a scremut un munte şi-a ieşit un şoarece, se spune pentru a arăta disproporţia dintre efortul depus şi rezultatul obţinut. Cf. BARONZI, L. 55, DDRF, ZANNE, . P. II, 722, udrescu, gl. O E x p r. A se screme să. .. = a fi pe punctul de a..., a fi gata să... (fără a reuşi). Cf. dex. De cînd se screme să plouă şi degeaba! udrescu, gl. 4 Tranz. (Rar) A supune la eforturi deosebite (şi infructuoase). Niţel să-fi mai scremi capul şi iese cîntecul gala. iovescu, n. 51. I-am cerut, disperaţi, piese concrete: după ce şi-a scremut gîndurile, ne-a propus o catastrofă de cale ferată, voiculescu, p. 186. 3. (Transilv.) A se văii a. Cf. budai-deleanu, lex., barcianu, alexi, w. Şi-o să geamă, şi-o să. se screamă, pînă cînd o să se-năduşe! lăncrăn.jan, c. iii, 94. 4 (Prin Ban.) A zbiera. Cf. alr i 82/9, 59. + Spec. (Rar) A se răsti1. Scoateţi-vă în faţa mea căciulele! s-a scremut din scaun nea Ghilă. sadoveanu, o. xvii, 353. — Prez. ind.: screm. — Si: (regional) strfmc vb. UT. — Lat. exprinifre. SCRESIENT s.n. v. excrement. SCREMERE s. f. (Astăzi rar) Acţiunea de a s e screme şi rezultatul ei. 1. Cf. screme (1). Cf. dlru, i. golescu, c., valian, v. Opintirea sau scremerea este aelesea îm-boldire de a ieşi, însă fără rezultat, cornea, e. i, 150/17. 2. Cf. sere m .e (2). Cf. valian, v., polizu, DDRF. 3. Cf. screme (3). Cf. budai-diîleanu, lex. — Pl.: scremeri. — V. screme. SCREMET s. n. Faptul de a s e screme. 1. încordare puţernică a muşchilor abdomenului pentru a crea presiunea necesară evacuării excrementelor; scremut (1), (învechit, rar) scremătură (t), screm (1), (regional) scremuş (1). Cf. screme (1/) Boalele cărora li se cuvine curăţenia din începutu. lor. . . se ivesc. . . cu scremete şi fără de uşurinfa pîn-tecelui. piscupescu, o. 212/24. Trebuieşte înlesnită ieşirea de mistuia/ă cu darea de trei-patm linguriţe de unt de migdale. . ., spre a nu ieşi cu scremete şi în silă. episcupescu, practica, 125/7, cf. 109/14, ddrf, cade, scriban, d., dl, dm, dex. + (în dicţionarele din trecut; concretizat) Excrement. Cf. va- i.ian, v., polizu, ddrf, barcianu. + (Rar) Eliminare din organism prin eforturi mari. Şi nu va mai fi. . . screamăt de găină pe ouare, ieşire de pui din ghioacă. macedonski, o. m, 53. 2. F i g. (Familiar) Efort deosebit, străduinţă pentru a face, a obţine etc. ceva (dar fără succes sau cu rezultate neînsemnate); (regional) scremuş (2), (familiar) scremut (2). Cf. screme. (2). După mult scremet, a redactat doar cîteva pagini elin roman. — PI.: scremete. — Şi: screămăt, (rar) scr6măt (valian, v., cade) s. 11. — Screme -f- suf. -et. SCREMÎXT s. n, v. excrement. SCKEAlf Ş s. n. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Scre-met (1). Cf. udrescu, gl. 2. F i g. Scremet (2). Soarele se scremea s-apună. Şi, de-alîla scremuş, i se urcase sîngele in obraz, că se făcuse roşu la fafă. iovesCu, n. 56. O E x p r. A intra la (sau i> da de) screnuuş == a Jntîmpina (foarte) mari greutăţi. Cf. udrescu, c.l. — Pl.: scremuşuri. Screme + suf. -uş. SCREMUT s. n. (Atestat prima dată la anon. car.) Faptul deasescreme. 1. încordare puternică a muşchilor abdomenului pentru a crea presiunea necesară evacuării excrementelor ; scremet (1), (învechit, rar) scremătură (1), screm (1), (regional) scremuş (1). Cf. screme (1). [Cîinele] are mari încuieturi şi se deşartă cu mare scremut., cuparencu, v. 41/27, cf. ddrf, bianu, D. S., RESMERIŢĂ, D. 2. F i g. (Familiar) Efort deosebit, străduinţă pentru a face, a obţine etc. ceva (dar fără succes sau cu rezultate neînsemnate); (regional) scremuş (2), (familiar) scremet (2). Cf. screme (2). Cf. udrescu, gl. □ Tot. scremutul nu i-a folosit la nimic: n-a terminat la timp lucrarea. + Ceea ce rezultă dinlr-un efort creator mediocru, fără orizont. Egocentrismului burghez el îi opune formidabila realitate a vieţii trăite colectiv; creaţi unii individuale pentru individ — lamentabil scremut de creier de cele mai multe ori — co-vîrşiloarea operă de artă ci camaraderiei de masă. în pi.r 11, 463. 427 ■r SfiftEPlîft - 463 — sâiuE 3. (Învechit, tn Transilv.) Văitătură. Cf. budai-deleanu, lex. — Pl.: scremuturi. — V. sereme. SCREPER s. n. 1. Maşină folosită pentru săparea, transportarea şi descărcarea pămintului săpat la lucrările de drumuri, la construcţiile de canale ele. Scrapere (cu cablu, pe roţi, pe ,şenile, rotative etc:). nom. mi*t. i, 301. Pentru executarea lucrărilor se vor crea. . . staţiuni forestiere înzestrate cu tractoare de diferite tipuri, excavatoare, scrapere. contemp. 1948, nr. 113, 11/2. Scraperele cu capacitate mai mare. . . sint folosite şi la transportul diferitelor materiale, lţr2, cf. dn2. Se vor introduce. . . screpere şi maşini de. încărcat, precum şi benzi de transportare., scînteia, 1960, nr. 4 861. Mi s-a părut nespus de variat acest peisaj înzestrat cu utilaj tehnic ultraperfectionat, cu macarale, cu buldozere şi screpere. bl 1961, nr. .368, 3/1. Scrţ-perul se compune dintr-un cadru pe roii, dintr-o cupă care serveşte la săpat şi la transport şi din mecanismul de acţionare a cupei, der, cf. dex. . ii. (Mih.) Dispozitiv de transport alcătuit dintr-o cutie de oţel fără fund, cu o lamă cu gheare la partea inferioară, care este trasă printr-un cablu fără sfîrşit peste grămada de materiale de transportat. Cf. DP, DM, DN3. — Pl.: screpere. — Şi: scr&per s. n. — Din engl. scraper, rus. CKpenep. SCREPERÎST s. m. Muncitor calificat în manevrarea screperului. Cf. sfc v, 33, dn3. — Pl.: screperişti. — Screper + suf. -ist. SCREPTtlRĂ s. f. v. scriptură. SCREPŢ s. ni. v. seripete. SORI vb. IV v. serie. SCRI vb. 1 v. scrie. SCRIB s.m. 1. Persoană care redacta actele în cancelariile domneşti, diac, calemgiu, nricar; persoană care copia un manuscris, un act etc., c o-p i s t; scriitor (2). Cf. negulici, prot. — pop., n. d. Cronicarul Urechc servise în tinereţile sale ca uricar sau scribă la curtea lui Jon Vodă. hasdeu, i. v. 49. In cursul evului mediu scribii plineau. ,,nacio“... iri loc de „naţio", id. i. c. i, 271. Scriba lui Ţepeş confundă şi lătineşte ambele semnificaţiuni. id. ib. n, 28, cf. alexi, w. Taţi scribii ii admiră iscălitura, sadoveanu, o. xii, 279. El procura bibliotecilor şi amatorilor manuscrise originale sau copii pe care o ceată de scribi le pregătea sub supravegherea lui. oţetea, r, 228. S-a încercat să se redea rotunjimea consoanelor finale, de existenţa căreia scribii textelor vechi şi-au dat seama, cl 1957, 162. Scribii au reintrodus ca literă parazită pe „u“ care era notat deja. graur, i. l. 84. Soseau. . . scribii şi poeţii cu plete lungi, barbu. princ. 140. Scribul obscur care ne-a dat cartea lui Iov a fost un inspirat, românia literară, 1969, nr. 28, 6/2, cf. dex. O F i g. Eu nu-s decît martorul soarelui de toamnă, scribul senin sau chinuit care consemnează gesticulaţia de arhaic ritual al nurilor împovăraţi. contemp. 1969, nr. 1 199, 2/5. 2. (In dicţionare) Cărturar care, la vechii evrei, tălmăcea poporului cărţile lui Moise şi normele de drept; p. ex t. cunoscător al legilor. Cf. negulici, prot. — pop., n. d., alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, D., CADE, SCRIBAN, D., DM, DN2, DER, DEX. + Funcţionar inferior la veihii egipteni, avînd atribuţii de contabil şi de copist. Cf. M. n. enc., dex. 3. (Peiorativ sau ironic) Scriitor care scrie mult şi prost, fiind lipsit de valoare şi de personalitate; gazetar (fără scrupule) pus in slujba unui partid politic, a unei persoane sau unui grup; (rar) scribă-reţ. Cf. negulici. Mulţi din poeţii sau scribii moderni, fără nici o necesitate, se pun a face la fabule, heliade, o. ii, 81, cf. şăineanu2. Se bucură. . . de articolele unor scribi necinstiţi. în plr it, 416, cf. cade. Scribii tuturor acestor neamuri ne-au învăţat ' succesiv să ne plecăm stăpinilor. sadoveanu, o. xii, 225, cf. scriban, d. Vreau să fiu purlat pe uliţele oraşului. . . ca să vază toată lumea, şi acei neruşinaţi scribi ai lui .Mihăileanu, că m-am jertfit pentru patrie, camil petrescu, o. ii, 129. Altceva ce vor scrie scribii străini? stancu, k. a. v, 35. Te-ai cuibărit într-o sinecură dubioasă şi te-ai furişat. într-o îndeletnicire de scrib. vinea, l. i, 122, cf. 364, dm. O să plătim oalele sparte noi, -scribii, t. popovici, s. 62, cf. dn2, dex. — Pl.: • scribi. — Şi: (învechit, rar) serîbă s.'m. — Din fr. scribe, lat. scriba. SCRJBiVLĂTJ s. m. v. scribălău. SCRÎBĂ s.m. v. scrib. SCRI BĂ LAU s. m. Augmentativ al lui scrib (2); (peiorativ) funcţionar (mărunt), conţopist. Scribă-lăul tot muşca şi scrîşnea. barbu, princ. 148, cf. lexic reg. 13. — Pl.: scribălăi. —- Şi: (regional) scrilialău s.m. lexic reo. 13. — Scrib suf. Slău. SCRlB.\LfiT s. m. (Regional) Tînăr înscris pentru recrutare. Com. clin tărcăiţa — rejuş. — Pl.: scribălefi. — Cf. scrib. SCRIBĂREŢ s. m. (Rar; peiorativ sau ironic) Scrib (3). Şi seribăreţal acesta cine mai este? c. petrescu, 0. v. ii, 93, cf. iordan, l. r. a. 107, dl, dm, scl 1974, 445, dex. — Pl.: scribăreli. — Scrib + suf. -ăreţ. SCRJMLI vb. IV v. scorbeli. SCRIBOMÂN, -A s. m. şi f. (Rar; depreciativ) Persoană care are mania scrisului; (rar) scriptoman. Cf. dn2. — Pl.: scribomani, -e. — Din fr. scribomane. SCRIBOMANÎE s. f. (Rar, depreciativ) Mania scrisului1 (1).. Cf. DN2. — Din fr. scribomanie. SCRIE vb. III. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) 1. 1. (Complementul indică sunete, litere, cifre, cuvinte, texte etc. ale unei limbi) A reda prin anumite senine grafice convenţionale executate pe o suprafaţă cu ajutorul unor instrumente (specifice). După învăţătura dumisale, am scris eu numele (a. 1630). ap. stoicescu, s. d. 80. Eu cu mîna mea am scris (a. 1641). gcr i, 92/4. Alţii, cu meşteşug. . . scriu niscare seamne ca acelea, ce nu le au, dc toţi înţeleg şi cunosc pentru cine grăieşte, prav. 247. Ortografia mea. . . am aflat dintru toate mai destoinică cînd vom să scriem cu slove latineşti limba noastră, budai-deleanu, lex. Scrie să zice cînd însemnează oarecine slove cle-a.rîn-dul pă hîrtie cu condeiul, arătîrul cu de gîndul său. i. golescu, c.. 133v/41. Vezi cu ce tremur de mină a scris adresa aceasta, hrisoverghi, a. 7/26. învăţătura publică. . . se mărgini întru a învăţa româneşte numai a ceti şi scrie, asachi, î. 1/14. Să se obicinuiască şcolarii a scrie curat, regul. org. 375/30. Aşa L-au învăţat maica-sa acasă încîl au putut a ceti, şi tatăl său a scrie, bărac, t. 8/22. Pînă la W28 nu puteam să 4287 scRir: — 464 — SCRIE scria româneşte, aristia, plut. xm2/2. Am avea. . . plugari români care ar şti a seri, a ceti şi a socoti. chica, c. e. ii, 399. Cind un popor nu mai ştie nici a cînla, nici a scrie, nici a vorbi, el nn mai există (a. 1861). plr i, 188. Dincolo, unul scria cu cridă pe postavul verde al biliardului, eminescu, i>. l. 28. Iniţialele acestei cărţi cu buchi erau scrise ciudat, id. ib. 35. Limba trebuia să fie scrisă cu litere latine, iorga, c. i. ii, 75. Prea scrie caligrafic, anghei. — iosif, o. m. i, 71- Tocmai învăţa pe copil să scrie numele întreg. bbătescu-voineşti, i\ 237. Care-i numele de botez al dumitalc, care să-l scriu întîi, Bucur ori Toma. agÎrbiceanc, s. p. 90. La alte popoare, cel ce nu scrie ortografic. . . trece drept incult, puşcariu, i,. r. i, 362. Locuia. . . dinaintea unui petic de nisip netezii, pe care scria cu degetul, arghezi, b. 88. „Uzul“ este insă atestat. . . de „limba literară“, adică de aceea pe care o scriu şi o vorbesc toţi oamenii culţi, vianu, s. 7. Tiparului îi dam tîrcoale cu dibuiri, iar slovele le scriam cu slîngăcii de desenator, blaga, ii. 30. Vodă Caragea a scris pe colţul acestei petiţii, bogza, a. î. 95. într-o săptămînă putea să-şi scrie numele întreg, stancu, i). 229. Egiptenii scriau la început de sus in jos. graur, i. i.. 82. Le pnnea să apese cu degetul Sub slovele scrise slrîmb. barbu, o. 209. Textul e scris curat., fără ştersături. L. rom. 1967, 3 94. Scrie badea pe hîrtie., Şi cînd scrie, mă mîngîie. jarn!k — bîrseanc, u. 27. Coasă O cămaşă cu altilă. .. Şi-i scrie numele lui, Pe faţa gulerului, podariu, fl. 32. li lezne a scria. a ni 18, cf. i 35, in 2, 5. Să vid'em ce mai scriiază. teaiia, c. x. 264. C-are faţă de hîrtie, De-ai putea pe ca a scrie, balade, ii, 11. Face-le-ai neagră cerneală, Sltihul tău o penişoară, Ca să scriu o hîrlioară. folc. mold. i, 59. Să scriu în. părete (sau pe coş), se spune pentru a marca o intîmplare deosebită. CI'- i. golescu, c., zann’b, p. iii, 130. Scrie pe. gheaţă, Pînă dimineaţă, se spune despre ce) care uită uşor promisiunile făcute. Cf. zaxne, p. i, 36. Sînt logofăt să te învăţ, Cu cutii să scrii pe băţ, se spune despre cei care crestează pe răboj. id. ib. iv, 420. A:lina care nu ştie să scrie dă vina pe condei, id. ib. v, 585. Cine nu vrea să scrie cu condeiul să scrie cu furcoiul, se spune despre cei cărora nu le place să înveţe, id. ib. v, 585. O F i g. Şi-ri sfeşnicele vechi de-aramă Trei. flăcări parcă, se destramă în fire lungi de foc ce cresc Din luminări pină-n tavan, Şi scriu verseluri din Coran, minulescu, vers. 37. Peste cuvintele săpale-n. piatră Ploaia şi virilul scriu încet: uitare, beniuc,, m. 127. O E x p r. A scrie pe apă (sau pe nisip, rar, pe luminare, pe mucul luminării) = a uita uşor; a nu lua in serios. Jurămîniut celor răi să-t scrii pre apă. molnar, ret. 107/6. Nedreptăţile scrie-le pe nisip, iar binefacerile pe marmoră, z.anne, p. v, 439, cf. iii, 219, v, 586. + P. ext. (Complementul indică pagini sau foi de llîrtie, caiete etc.) A acoperi (integral) cu scriere (2); a umple cu text scris2 (I 1). A scris 3 caiete. + Spec. A scrie (I 1) cu o anumită ortografie, respectînd anumite reguli ortografice; a ortografia. Şi fiindcă uc.ea.stc doao osebite sonuri după ortografia slovelor chiriliane, cu osebite slove se înseamnă, cînd servi însămnează neamul strbilor, îl scriu sirbi (şerbi), iară cînd însămnează slugi sau robi, îl scriu şerbi (şerbi), maior, ist. 188/1, 2. Fiecare scrim cum voim, cîţi scriitori atîtea ortografii. chica, c. e. i, 53. îmbunătăţirea ortografiei limbii române a fosl impusă de slarca de fapt a felului în. care se scria limba noastră, scînteia. 1954, nr. 2 884..+ Refl. (Popular) A se senina. în vechime familia noastră nu se chema ca acum Zbiera sau Sbiera precum ne scriem, astăzi, ci că avea alt nume. sbiera, f. s. 6, cf. alr i 1 452. De cind se scria muşca pe perele, de (foarte) multă vreme, de demult. Cf. baronzi, l. 44, ispirescu, l. 1, zanne, p. i, 565, v, 587. O F i g. In noaptea asta v-aţi scris moartea. . . vorbi el cu voce joasă, sadoveanu, o. x, 211. + (învechit) A copia. Derept aceaia şi noi,. . . carii nc-am. trudii acicea, noi ne rugăm şi ne milcuim fiecărora cărei veţi ceti acicea, sau veţi propovedui altora, sau veţi scrie denlru ea ceva şi unde veţi afla ceva neisprăvit bine, sau greşit, iară voi să dereptaţi. cohesi, ev. 6. De pre izvodul s[f]i[n]/in sale, am scris precum să veade. dosoftei, ap. gcr i, 209/27. Iubite tată, nu mi-ai scrie şi mie acest stih, căci aşi voi să-l învăţ, drăghici, b. 62/3. + (Rar; complementul indică formulare, actc tipărite în alb etc.) A completa. Ai scris corect formularul? + (învechit, rar) A tipări. Aceaste doo cărţi. .. le-an scris in cheltuială multă, po 11/10. O R e i 1. pas. Scri-su-se-au ceasta cărli sfinte. . . în cetate în Orăştie. ib. 11/25. 2. (învechit şi popular; complementul indică linii, figuri, imagini, modele etc.) A desena; a picta (1 1). 7'heofil împărat li-au scris obrazele pentru sfintele i-coane. dosoftei, v. s. septembrie 24r/10. Trimisă Cleofila un zugrav şi scrisă chipul lui AUxandru şi-l adusă la împărăteasa şi-l ascunsă în cămara ei. alexandria (1784), 80*711, cf. i. golescu, c. Scrie-mi, pictore ghibace, Pe-a mea doamnă deportată, asachi, s. l. i, 79. Tătuţu scrie pe blocul de desen raţe. arghezi, c. j. 14. Mîndra mea, mîndră Mărie, Scrisă-i fafa ta-ri hîrtie. jarnik ~ bîrsea.vu, d. 20. Genile Macar cum şi le-or văpsi, Ca a mele n-au de-a fi, C-a mele maieu le-o scris Cu peană de mierlă neagră. m2.\-drescu, i.. p. 82. Mîndra. . . Aşa mere de frumos Pure că scrie pe jos. id. ib. 87. Şi-i la ţaţă albineţ Şi cu perişorul creţ; Sprinceana-i scrisă cu pană. şez. ni, 20. De frumoasă ci-i. . . I-o scris faţa pe-o hîrtie. va-siliu, c. 35, cf. alr ii 6 625/27, 76, 95, 130, 172, 228, 260, 349, 365, 574, 791, 876. <0> Refl. Cine pe tine te-a vedea, Să-i pară că soarele a răsărit, Soarele ti s-a scrie în frunte, Doi luceferi în umerile obrazului. marian, î. 16. O (Prin lărgirea sensului) Un om înalt. . . c-un toiegel cu care se juca clin cînd în cind scriind omătul, sadoveanu, o. x, 590. (Expr.) A se scrie în partea cuiva = a semăna3 (cu cineva). S-a scris în partea bunică-său. sandu-aldea, u. p. 83. + (Popular; complementul indică ouă) A încondeia. .4. scrie ouă. pamfile — lupkscu, crom. 189, cf. alhm sn iu li 963. + A lăsa urme; a întipări, a imprima. (Refl. pas.) Urmele celor doi străini se scriseseră adine în zăpadă, stancu, ş. 326. <£> F i g. Derept accaia să ne nevoim să nu auzim numai cu urechile învăţăturile Iu Dumnezeu, ce şi în inimile noastre să le scriem, coresi, ev. 54. Dar ce văd? întristarea ţi-e scrisă pe obraz! Eşti bolnav? bolintineanu, o. 200. Un. Satan. mîndru de cădere, pe a cărui frunte Dumnezeu a scris geniul, şi iadul îndărătnicia eminescu, g. p. 7. O adîrică întristare era scrisă pe faţa lui bă-trină şi înţeleaptă, id. p. l. 43. Vremea, lungă cîlă jale. Scri.s-a-n sufletele noastre, goga, poezii, 49. Soarele şi luna pe faţa ei Scrisu-i-o, De ură curăţilu-o, marian, v. 80. Şi pe cînd m-am sculat, Da nemică n-am aflat, Fără doru inimii, Scris pe faţa perinii. bîrlea, l. p. m. i, 233. In mijlocul stelelor, Scrisă-i luna Cu lumina. folc. mol», i, 242. (Refl. pas.) Pe faţa mea se scrisese o mare mirare, stancu, r. a. i, 289. + F i g. A contura. Alît de alb eram subl lună, Încîl abia scriam o umbră, anghel,. p. 26. Avrum ieşi din crtşmă şi-şi scrise în privazul uşii somnoroasa sa făptură, hogaş, dr. I, 104. Adusă de curent, pupa monitorului alunecă la vale, scriind tn întuneric jumătatea de cerc necesară, inevitabilă, bogza, a. î. 312. Sub cerul rumen, scris ca furci. . . Patrule împînzite-n razii, Şi-an eşafod pe care urci. vulpescu, p. 103. •$> Refl. Un fir de fum de lumîie se scria în lumina ferestrei, răsucindu-se spre bagdadie. sadoveanu, o. xiii, 470. Zburau paseri negre pe sus şi pornea o adiere de vini dinspre depărtarea. Dunării; atunci se scria pe marginea orizontului o linie de. purpură, id. ib. xvii, 199. + F i g. (Complementul indică traiectorii ale corpurilor în mişcare) A trasa ; a descrie. Această ecliptică. . . scrie drumul soarelui arălind părula lui mişcare împrejurul pămîntului. ar (1830), 73a/34. Poala lungă a rochiei ei de mireasă scria pe pămînt valuri obosite, înflorite 4287 SCRIE — 465 SCRIE de spumă, anghel, pr. 21. Mi-am lipit fruntea de geamuri, privind nebunele arabescuri ce le scriau aripile. id., în plr ii, 223. Rachete zburind peste case Dungi sclipitoare scriau, iosiv, v. 175. La mare înălţime plutea o gaie neagră, scriind ocoluri largi, sadoveanu, 0. xin, 679. De-acolo au văzul valea cea largă a Şiretului, unde curge o apă domoală, scriind cotituri intre lunci vechi. id. ib. xvm, .163. Să scriu pe cer elipse cu mă credeam ales. călinescu, o. ii, 37. + Refl. (învechit, rar) Ase concretiza; a se întrupa. De-aciia şi în pinlcccle fcalei încăpuse neîncăputul, şi cu trup serise-se nescrisul, coresi, ev. 209. 3. (Popular; complementul indică oameni; de obicei cu determinări introduse prin prep. „1n“ sau. rar, „la“, ,,se“) A înscrie; a înregistra. V<5 rog. . . să mă şerifi în numărul prenumăranţilor Societăţii filarmonice, ca mădular ajutător (a. 1836). pui i, 38. Frate-meu. . . zicea c-o să mă scrie de-a dreptul în clasa a treia, delavrancea, ap. tdrg. Tată, pe dumneata nu te-au scris la pămînt? agîrbiceanu, s. p. 133. Scrie-l, Doamne, cum îl văd, se spune despre omul rău. zanwe, p. vi, 552. Refl. pas. In cărţile tale toţi se vor scrie, psalt. hui?. 118'jlO. Se cure-se de cărţile viilor şi cu derepţii să nu scrie-se (să nu fie înscrişi b 1938). psalt. 134. Domnul muntenesc să va scrie intre svetnicii de Ardeal. n. costin', i.. 579. Nu să făcea bileluri de botez, nu să scria nicicum în condicile bisăriceşti. vÎrcol, v. 2.1. O R e f 1. Ieşind din clasurile dc învăţături complementare, şcolarii vor putea să se scrie în vreunul din cursurile speciale, regul. org. 384/28. S-a scris primul în tovărăşie, beniuc, v. cuc. 14. Noi la pămînt ne-am scrie, cum nu? camilar, n. i, 265. Veni la mine Bă-dircea şi îmi spuse că el na se mai scrie, preda, d. 173. + F i g. (învechit şi regional) A pune pe seama cuiva. Ve sfirşil. amu sfătui-se fata a slăvi cu slavă pre Dumnezeu, că aceluia scriia ciudesa, nu eiş. co-resi, ev. 495. Istvanfie biruinţa lui Ştefan Vodă o scrie deplin asupra lui Malieş Craiu. ureche, let. 1, 121/28. Spune-mi drept: ţi-au spus vrodută Popii că păcale-ţi scriu Dacă-mhră/işezi vro fală? coşbuc, l». i, 238. Ba ce să zicem? unii oameni — D-zeu să nu Ic scrie-n osîndă — răi la gură. . . scorniră minciuna. reteganul, p. i, 51. + (Prin Bucov.; complementul indică sufletul) A (la, a ceda conform unei convenţii scrise2 (1 1). Primise. . . iertare pentru că luase alîle vieţi de oameni. . . şi. că-şi scrisese sufletul său diavolului- şez. v, 36. + (învechit şi popular: complementul indică oameni; de obicei cu determinări ca ,,]a oaste“, învechit „la steaguri", popular „la cătănie" etc.) A recruta O- Cf. i.ex. mabs. 196. Mergea mulţi... de-i scria la steaguri, axinie uricariul, let. ii, 149/20. îndată pun în lucrare, încep a scrie ostaşi, beldiman, e. 3/19, cf. lb. Slujitorii, atît călăraşii..., cît mai ales dărăbanii care primeau o soldă, erau scrişi, adecă recrutaţi după nişte norme care au rămas necunoscute, xenopol, t. b. iv, 153. în primăvara asta l-au scris la oaste şi in luna lui răpciune s-o duce La reghimentul lui. sadoveanu, o. xvii, 212. Foaie verde buruiană, Vai, maică, m-a scris cătană. jarnîk — bîrseanu, d. 295. Pe pruncuţ l-am crescut cum. l-am putut, acum mi l-au scris la oaste, beteganul, p. in, 7. Stau domnii... Şi scrie a călănie Pe trei coaie de hîrtie. şez. ii, 136. Drăguţu nu poartă pană Că l-a scris neamţu cătană. hodoş, P. P. 215. Bală-l, doamne, cu minie, P-ăl de-a pus pana-n hirlie Şi m-a scris ia cătănie, bibicescu, p. p. 135. Cine m-o scris pe hîrtie Să moară în puşcărie. folc. mold. i, 133. Refl. Slujitorii. . . au şi început a vini toţi de toate părţile şi a să scrie la steaguri. neculce, l. 222. Să nu se scrie moldovenii la steagurile turceşti, axinte uricariul, let. ir, 178/10. Unii din ei au început a să seri în guard ia naţională (a. 1848). doc. ec. 950, cf. polizu. La ISoJ cei mai mulţi au încins sabia, scriindu-se în miliţia naţională, ghica, s. 47. Şi auzind gloatele de venirea lai l'ăl-Frumos veneau droaie să se scrie la oaste, ispirescu, l. 111. Scrieţi-vă voluntari, cetăţeni..., cereţi arme. camilar, n. i, 420. 4. (învechit; complementul indică o populaţie, o colectivitate) A catagrafia; a recenza1. Tremisease să scrie lumea toată, moxa, 358/1. Au dat hârtii, de scriu feţele oamenilor de la mic păn’ la mare. neculce, l. 60. La cercetarea şi alegerea ce din poruncă facem streinilor aici... s-au găsit... aceşti nemţi... carii.. . nu-i găsim scrişi la catagrafia ce avem (a. 1814). doc. ec. 170. Să avem voie să ne scriem numai pă jumătate la catagrafia cc are a să face şi ceilalţi ce nu avem unde să ne hrănim să ne strămutăm (a. 1843). doc. ec. 782. Michaiu Viteazul puse de scrise oastea şi găsi că era de opt mii de oameni, ispibescu, m. v. 27. Să facem căutare şi să scriem oştite şi să punem voievozi, căpitani, sulaşi. alexandria, 25/24. O R e f 1. p a s. Au ieşit poruncă de la August chesariul să să scrie toată lumea, dosoftei, v. s. decembrie 237r/22. + (Complementul indică bunuri, averi etc.) A Înregistra, a inventaria. Trimisă eparlml. . . să scrie avearea svinţitor mucenici, dosoftei, v. s. noiembrie 141T/4. I-au scris lot ce-a avut prin carăle lui pînă intr-un cap dc aţă. muşte, let. iii, 44/19. Mergeau pe la stîne, pe la perdelele şi odăile de oi, şi scriau cît se putea vinde din ele. ioboa, c. i. iii, 104. Am numărat oile şi Alexa baciul le-a însemnai la răbuş. Eu le-am scris în condică la mine. sadoveanu, o. x, 541. <> Refl. pas. Viile mănăstirii s-au scris mai la vale. (a. 1802). doc. ec. 71. + (Complementul indică bunuri materiale) A înregistra pe numele cuiva. Aici are el să vie cu Ana şi cu Vasile Baciu, să-i scrie toede pă mini urile pe numele lui. rebreanu, i. 122, cf. dex. II. 1. (Complementul indică acte, opere literare sau ştiinţifice etc,.) A formula astfel incit să poată fi citit; a compune, a redacta. Şi scrise carte, aibîndu acesta chipu. cod. vor. 54/18. Ceastă cîntare. . . scrisă e de David. psalt. 309. Grăit iaste că numai pentru aceasle ciudese scrise loann bogoslov şi alaltă evanghelie. coresi, ev. 98. Sava... au scris cest zapis{a. 1614). gcr i, 45/18. Noi părcălabi de în l'îrgul Jiului ... scris-am aceastţă] a noastră carte se sţej ştie cum au venii Miloş (a. 1626). id. ib. 73/37. Cela ce va scrie virşuri sau va scoale cîntece intru ocară cuiva, acesta să va certa. prav. 249. Cu nevoie poale să scrie cineva să înţeleagă toţi. n. test. (1648), Vv/23. AdecrţăJ eu Braţul . . . scris-am zapisul. . . să fie de mare credinţă la mina postelnicului lordachi (a. 1650). gcr i, 135/24. Aceasle.. . le-am scris pentru cetitoriul iubit, ce va avea osârdie a cerca să-nţeleagă într-adinsul aceştii ,s[fj([n]/c cărţi (a. 1673). id. ib. 209/19. De la acesta au luat pricinile şi a scrie şi a lăsa scrisori bune şi cu tărie, bibu^ (1688), [prefaţă] 7/13. Să fie şi cititorii însuşi gîndilori în ale lor lucrări, socotind pe fiecare în ce climă de pămînt şi pentru care norod a scris. episcupescu, practica, xlvii/8. Pentru aceasta am scris această carte medicinală, id. ib. I./25. Şi se pare a fi copiată după aceia ce scrin istoriile greceşti pentru Denis de Siracuza. pleşoianu, t. i, 126/25. Puţin lucru este a seri cineva. .. impuns numai de îndemnul momentului. heliade, o. ii, 13. Lasă-mi puţintică vreme ca să scriu cîteva rînduri. hrisoverghi, a. 28/24. C.eieşte mai jos un stih ce pentru tine scrisei, conachi, p. 221. Scriu o strofă dulce, pe care-o prind din zbor. alecsandri, poezii, 4. Stilul greoi provine din înţelegerea grea a celui ce scrie, maiorescu, critice, 31. Gogol. . . a scris el nicii întîi pe ruseşte comedia, odobescu, s. iii, 20. De ce nu voi pentru nume, pentru glorie st5 scriu? emi-N'escu, o. i, 137. E uşor a scrie versuri Cînd nimic nu ai a spune. id. ib. 226. M-am apucat să scriu o piesă. caragiale, o. vii, 541. S-ar putea scrie o carte despre acest tablou, vlahuţă, s. a. iii, 404. Contrariu acestor sfaturi, noi zicem: scrieţi aceea ce sufletul vostru simte. bacalbaşa, s. a. i, 310. Cînd. . . va voi să facă un testament..., trebuie neapărat să-l iscălească sau că l-a scris el însuşi sau că a pus pe altul a-l scrie, hamangic, 4287 âCRIE — 466 — SCRIE c. c. 2015. El a scris in latineşte b carte despre vaccin. iorga, c. i. n, 177. Se vorbea. . . de unul care a scris nişte poezii, brătescu-voineştj, p. 18. Toi citind, a început şi el să scrie. . . într-o bană zi Familia i-a publicat o poezie, rebreanu, i. 62. Citea, scria fără răgaz. m. i. caragialb, c. 48. I-a fost dat... să scrie acum, cincizeci de ani primul roman dc observaţie. lovinescu, c. rv, 5. Mi-am zis: Voi scrie trei romanţe. minulescu, vers. 20. Azi... scrie proză. topÎrceanu, p. o. 56, Mă gindeam atunci să scriu un roman despre vinzălorîi dc fluiere, vlasiu, d. 314. Uitase că. scrie o teză de doctorat, teodoreanu, m. ni, 72. Am scris şi eu. Mi-am zuyrăuit anii copilăriei, sadoveanu, 0. v, 248. Planul. . . de a serie un manual dc gramatică istorică a limbii române trebuia părăsit, puşcariu, 1. r. i, 6. Autorii acestei epocc mai mult vorbesc, dccil scriu, vianu, a. p. 23. Se pregătea să scrie povestea ghemului de păinjenişuri. arghezi, s. vii, 94. Insă un greier mic. . . Ascuns in tocul auriu, Chiar ziua ţiuie clml scriu. călinescu, o. ii, 115. Ştiam că scrie articole penlru o gazdă, blaga, h. 75. Sforţarea penibilă cu care a fost scrisă o carte nu ajută la calitatea ei. halea, s. t. ii, 256. Ne mai rămine să scrim, să devenim scriitori, bogza, a. î. 672. Scriitorul epocii noastre scrie penlru a contribui la progresul societăţii, lupta de clasă, 1953, nr. 7, 98. Eminescu. el însuşi scrie doine şi cintcce. pe care cu greu Ic distingi de realizările proprii ale poporului, beniuc, p. 20. Am scris aceste rinduri cu probitatea umţia care nu vrea să linguşească, nici. să. blameze, constantinescu, s. ii, 474. Bătrinul scria in taină, o istorie a Ţărilor Româneşti, tudoran, p. 46. Am scris în seara asta un sonet penlru tine. barbu, princ. 58. Ovăzul de pe cîmpuri l-am adunat in clăi. Şi tare mă îndeamnă să scriu o elegie, horea, p. 55. înclinaţiile spre poezie ri-au fost descoperite de profesori, fiindcă versurile le scria aproape conspirativ. v. rom. decembrie 1964, 155. Prin somn cu scriam versuri cu ochiul iurg deschis. îl mai 1965, 10. E dreptul meu să scriu în versuri, să mă scol in zori. vvLPnscv, p. 64.. El a scris scenariul, gindindu-se la mine — şi asia se simte, cinema, 1968, nr. 2, vin. Urmărind ceea cc scrieţi, sintem interesaţi, dc ideile dumneavoastră. t mai 1968, 38, el', dex. Scrisei două-trei rinduri, Mi loviră neşte ginduri. reteganul, tu. 95. Din limbi străine să înveţi şi limba ta să scrii, ca neamul tău să ţi-l luminezi, zanne, p. v, 390. Ca să scrii bine scrie necurmat, id. ib. viu, 563. R cf 1. pas. Cînd rin sloboade legea nimic nu e urmat, Fel fă cînd nu se scrie lot lucru-i nelucrat, văcărescul, ist. 251. începură a se scrie, a se traduce şi a se tipări Citeva cărţi, he-liade, în plr i, 22. Astăzi nu mai cred unii, alţii că tot ce se scrie în limba lor este lesne de înţeles, aristia, plut. xxxix2/11. Urmaşii noştri cind vor, ceti. cile s-au scris într-aceşti timpi, vor vedea cu. mîhnire sărăcia de idei. om ca, c. E. i, v. Ceea ce se scrie şi se tipăreşte nu mai rămîne mărginii la cercul mic al amicilor şi cunoscuţilor. maigrescu, critice, 195. Pulea să-şi umple biblioteca, ţinîndu-se la curent cu lot ce se scria în apus. teodoreanu, m. iii, 4.02. Tot mai frumos este ceea ce nu se poale seri. argiiezt, s. viii, 47. S-au scris numeroase studii, şi articole în jurul acestei probleme, l. rom. 1967, 485. O (Prin lărgirea sensului) Văd poeţi ce-au scris o limbă ca un fagure de miere, eminescu, o. i, 31. + P. a n a 1. (Complementul indică opere muzicale) A compune, a crea. Tu ai scris cîntecul ăsla I Te cunoşti după sprinceană, tiasdeu, r. v. 30. îmi place să interpretez chiar dacă nu e scris penlru un bălei. călinescu, s. 223. Compozitorii noştri. . . erau animaţi de dorinţa de a scrie o muzică accesibilă unui. cerc mai larg dc ascultători; m 1968, nr. .1, 1. Scrisese la un moment dat muzica.unui. . . spectacol, scînteia, 1969, nr. 8 178, cl. dex. + (Complementul indică articole, opere literare etc.; cu determinări introduse prin prep. ,,la“) A publica înlr-un periodic sau ljitr-o culegere; a colabora. Azi dă-n familii lecţii şi scrie la. gazetă, iosif, V. 149. Am edil al un fel de jurnal umoristic, Ut care scriau şi notabilităţile literare din laşul acelei vremi. t august 1964, 42, cf. dex. 2. Spec. (Despre oameni; complementul indică scrisori, mesaje etc.) A redacta pentru a expedia şi a comunica ceva cuiva; a expedia, a trimite penlru a comunica ceva cuiva; (complementul indică veşti, ştiri etc.) a comunica, a Înştiinţa prin scris1 (2). Scriu voao dc împreunarea spăseniei voastre (cca 1569—1575). gcr i, *11/13. Ne-a scris să. grăim măriii tale ce e pohta domniei lui (a. 1600). iorga, c. i. ii, 236. Scris-am eu, popa Origorc de în. Măliaciu. . ., carte (a. 1607). gcr i, 43/7. Scris eu Stana păn la al nostru cinstit şi diregătur jupan... multă sănătate (a. 1609). cuv. d. bătr. t, 173/3. Scrisu-v-am voauă în corle să nu vă amestecaţi (a. 1618). gcr i, 46/12. Să cade să scrie carte, să-i dea ştire domnului cum şi în ce chip l-au suduit, prav. 246. De cile ni scrii măria la, pre amăruntul înţeles-am (a. 1657). iorga, c. i. ii, 242. Fieştecine are a sa minte născătoare de cuvinte, cu care arată lucrurile şi unul cu altul vorbeşte şi unul cătră. altul scrie. st. lex. 218v/12. Mi-au scris s|rj/[n]/io sa... carele aemu iaste în locul, părintelui Nedarie (a. .1673). gcr j, 209/25. Folie, patriarhul Ţarigradului, scriind cătră Mihail biruitorul. zice. Riu'i.iA (1688), [prefaţă] 7/52. Şi să scrie la Ţarigrad să mă şi caterisească, antim, p. xxiii. Am scris ta dum[n&;i\lui jupînu lanache. . . să oprească 10 chipuri care veţfi] socoti (a. 1778). iorga, c. i. iii, 236. Pusă stema pre masă şi scrisă cârti, alexandria (1784), 4'713. Eu, Alexandru viteazul..., scriiu ţie, Darie, sănătate, alexandria (1.794), 45/15. Domnul Moldovei ... o trebuii să fie fost scris şi la patriarhul Romei pentru agiuloriu. şincai, hr. iu, 12/2. Noi încălicăm, ieşim, la oinătoare, jucăm, citim, scrim scrisori şi cîteo-dată şi alcătuim cile ceva. kotzebue, u. 18v/30. îi scrisă că eu doresc a se coborî. în insula Carpaţi. ple-şoianu, t. iii, 12/6. Eu i-ciş scrie un răvaş ca să vie aice. drăghic.i, r. 91/14. Antoni... îmi scrie, hriso-verghi, a. 6/15. Inocenţin JJJ scrie către Ioaniţiu. mag. ist. i, 42/6. Din toţi muritorii lumei cel mai in nenorocire. . . Este omul. care-ţi scrie, conachi, p. 99. Voi seri postelnicului să te facă vătaf dc curte, filimon, o. i, 144, SamcşiU din Focşani îmi scrie, cu poşta dc astăzi, despre. . . doi coţc.ari. alecsandri, t. i, 124. Unul dintre fiii falnicului domn Stă zîmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carie, eminescu, o. i, 149. împărat ui acela. . . a scris carte frăţine-său craiului să-i trimită grabnic pe cel. mai vrednic dintre nepoţi.. creanga, p. 184. Am scris în două zile zece scrisori de afaceri, caragiale, o. vii, 8. Cind i-ei mai seri, spune-i şi din partea, mea multă sănătate, sandu--ai.dea, d. n. 221. Scriu şi primesc scrisori, iorga, c. i. i, 204. Să-mi scrii mereu. . . Că doar tu ştii să scrii frumos, iosif, pair. 34. Mă roagă să-ţi scriu o mie de. vorbe bune din parle-i. brătescu-voineşti, î. 39. Nu-i scrisese o singură dală o scrisoare triumfătoare. agîrbiceanu, a. 223. Iarlă-mu că-ţi scriu, aşa, pe. fugă. gîrleanu, n. 77. Mi-a. scris chiar o carte poştală, topÎrceanu, b. 63. E acum detaşat. . ., dar ne scriem foarte des. cam ii. petrescu, p. 86. I.a revedere, copii. . . şi scrie-ţi-mi, copii. c. petrescu, c. v. 359. Eu zic ca. să scrii măria ta. o scrisoare la Paris, sadoveanu, o. xii, 583. Bălrînul Păturică îi. scrie fiului trimis să se procopsească. vianu, a. p. 63. Pc vară, şedea la Văcăreşti de unde scria în. versuri lui Fundescn. călinescij, s. c. i.. 89. Mama nu ne scria niciodată, blaga, h. 87. Să-i scrii, cucoanei dumilale că-i cer iertare, h. lovinescu, t. 384. îi. scrisese de mai multe ori căpitanului de port, cerîndu-i lămuriri, tudoran, p. 34. M-am gîndil la tine şi am vrut mereu să-ţi scriu, preda, d. 101... Scrisoarea lui cu slova tremurată, Ce-a scris-o în spital cu braţul sting, labiş, p. 34. Să cerem puţină hiiiie, pc care tu să-i scrii eîteiia rinduri. barbu, ş. n. n, 142. Mi-au scris dc-acasă bunicul şi tata. brad, o. 114. l-a scris aproape lot timpul cit a lipsit, dc-acasă. lăncrănjan, c. ii, 108. Şi ţi-oi scrie, maică, carte. jarni'k — bIrseanu, d. 295. Eu m-oi duce mai departe 4287 SCRT.E — 467 — SCRIE Şi j-oi seri ravas in carie. şez. n, 137. Să scriu la mui-ehifa carte Ca să ştie de departe, bibicescu, p. p. 313. Oi scrie o cărticea Ş-oi trece dac-oi putea, ai.exici, l. p. 195. Filip de la Buda scrie Că pe mine-i cu mînie. balade, in,142. (învechit; subiectul este textul scris2) Găseaşte. . . nişte cărţi hiclene, carele scriia la nişte vrăjmaşi să vie cu oaste să ia acel loc. prav. 291. Să 0 alegeţi precum scriu răvaşele domniei meale (a. 1694). bul. com. ist. iii, 86. O R e f 1. p a s. iVu au lăcuitorii să plătească mai mult. . . seriindu-să cu străşnicie şi ispravnicilor, ca să nu îndrăznească să facă de la locuitori mai mare cerere (a. 1811). doc. ec. 91. Această poruncă a domnii mele să o aveţi apururea înaintea ochilor.. . ncaşleptînd cu să vi să scriie totdeauna (a. 1813). ib. 152. <0> R e f 1. r e c i p r. S-a stabilit în alt oraş, şi-au scris scrisori copilăreşti pline de căldură. bacalbaşa, s. a. i, 168. Ne-am înţeles să ne scriem. blaga, h. 192,. cf. dex. 3. (Complementul indică oameni, fapte, evenimente etc.) A însemna prin scris1 (2) pe ceva, în ceva, undeva, a înregistra, a înscrie, a consemna, a nota1 (1), (învechit) a notifica (2); a semnala prin scris; a povesti (1), a relata prin scris. Însuşi lacovu aceastea scrie celora ce sîntu di în doaosprăseace neamure semănaţi, cod. vor. 109/3. Ce de acest bolnav evanghelistul Marco grăiaşte, iară alt bolnav scrie loan evanghelistu. coresi, ev. 58. Jn ccirc... carte deniiiu scris-au sfînt Moisi începătura a toate făpturilor, po 4/6. Scriem şi mărturisim cu ceastă scrisoare a noastră cum au venit înaintea noastră Şandrn din Ihişi (a. 1591). OCR i, 38/22. Şi au rămas aceşti boiari ce s-a zis mai sus de aşăzămint şi de judecata ucestor 6 boiari ce sînt mai sus scrişi (a. 1605). bul. cosi. ist. iii, 79. De alunce se lărgea pre lume împărăţia Mimului; aceastea cum nc fu pulearea noi scrisem. moxa, 352/5. Cum au fost şi aceşti fericiţi dascăli ce scriem mai sus (a. 1632). ocr i, 78/36. Furtuşag mic să cheamă iarăş, cînd nu va fi făcut nice unele de aceastea ce am scris mai sus. prav. 30. Aceasle lucruri carele sînt scrise pre rind. n. test. (1648), vT/6. Că letopiseţele cele străine lucrurile numai ce-s .mai însămnate. . . scrisu a ţărilor megiiaşe. m. costin, o. 158. Zis-au domnul nostru. . . precum scrie Matei bunul vestitor grăind, cheia În. lr/4. Acestea spre îndreptarea mea le scriu, in dreptate şi în adevăr, antim, p. xxviii. Şi mearsără. . . şi dederă la un munte, şi-l trecură; şi-ş pusă acolo slălp, şi-ş scrisă jitia sa, cînd nu trecut pe acolo (a. 1784). OCR ii, 133/12. Luînd ei aminte la ce şi de ce are lipsă firea, nc-cm scris orînduiaiă şi îndreptări -ca să nu greşim. molnar, ret. 10/12. întrebam cu d-amăruntul pînă şi de cele mai mici lucruri şi scriam lot ce aflam, ple-şoianu, t. i, 142/23. Gazelele Parisului scriu că la Marsilia s-aîmbărcal doi franfezi către Constant inopol. cu (1830), 791/19, cf. i. oolescu, c. Fi iul meu mă ruga cu mare stăruinţă să scriu istoria aceasta, sro.v, p. 54. înfiorat şi-acum îmi bate Cu jale inima, cînd scriu — Strivit de turci să mori de viu. coşbuc, p. ii, 26. Mi^aducea uneori aminte de acel tînăr englez a cărui tristă istorie am scris-o. m. i. caragiale, c. 42. Scria, vorbă cu vorbă, tot ce spunea sluga de ta birt. g. m.. zamfirescu, sf. m. n. i, 79. Scria cîte camioane de gunoi soseau la rampă. bărbi;, g. 9. Pe cei care au căzut la datorie ii vor preamări urmaşii şi numele lor va fi scris in cartea, de aur a Patriei, v. rom. octombrie 1964, 66. Expoziţia despre care scriem. . . a. fost deschisă ta Cluj. scînteia, 1969, nr. 8 212. Că a scris în testămtnl Să nu-l îngrgape-n mormint. balade, iii, 243. (Subiectul este textul scris2 1 1) Aşijdere scrie ispisocul că dumnealui... ş-au plecai capul de s-au dus la vizirul (a. 1720). bul. coîw. ist. iv, 55. Merg călare Spre muntele cu lacuri. . . Pe care nici o hartă nu-l scrie şi nu-l are. călinescu, o. ii, 17. <0 Intranz. Marele Constantin ospătînd pre oarecarii den episcopi, precum Evsevie scrie la viata lui, n-au vrut să se laude, rtblia (1688), [prefaţă] 8/40. îndemnatu-s-au şi. Ion Neculce... a Scrie întru pomenirea domnilor, neculce, l. 4. Kici putinţă-mi iaste a şedea pre loji cîţi scriu de această Dachie. . . aici să~i aduc. c. cantacuzino, cm i, 34. La anul acesta iară scrie autorul cel neştiut precum urmează, şincai, hr. i, 150/10. Vechea cronică a ţării scrie astfel, iorga, c. î. ii, 186. O Refl. pas. Deaci de elu alesu ce se scriu n-amu. cod. vor. 72/25. Cetitorilor . . . precum s-au tîmplat, cu adevăr s-au scris, neculce, l. 4. Cu mulţi cuvinti, şi intru acelaşi loc unde s-au scris, amfi-lohie, o. f. lv/14. La anul 1503 au început a să seri cele ce pă toată ziua să intîmplaîn acest războiri. cr(1829), 1J/10. Au dat. şi au înfrăţit pe vărul lor ce s-au scris mai sus (a. 1825). bul. com. ist. iii, 77. Despre spiritualitatea tracă s-a scris mult în decursul istoriei, scînteia, 1969, nr. 8 210. + Tranz. impers. (Folosit şi a b s o 1.) A se afla însemnat, semnalat, relatat prin scris1 (2). înşivă sfenţi fiţi întru toată viiciţa, cum scrie: sfenţi fiţi, că cu sfint siritu. cod. vor. 142/21. în capul cărtiei scrie de mere. psai.t. 76. Şi Ilie au grăit: „cela ce se mănie pre cela ce-au greşii, celuia de sus protiveaşte-se“, cum scrie, coresi, ev. 32. Am fost dai domifia mea şi mai dinainte vreame de l-au ţinut ei acel munte, carele mai sus scrie (a. 1671). bul. com. ist. ii, 195. Pentru că aşa scrie şi la noi în cărţi, despre unii, că tocmai la bătrîneţe au făcui copii, creangă, p. 118. Trăiesc fără bucurie Precum la istorii scrie. călinescu, o. ji, 190. E scris in pravila lumii, cu toate că n-o ştiu sloveni, c. petrescu, a. n. 54. Pe această carie dc viţită scrie, ca şi pe uriaşul cufăr coborit din vagonul de. bagaje: Anton Lupan Jnginieur. tudoran, p. 13. Pe un gard scria cu vai-: „Votaţi soarele“. labiş, p. 67. Dopurile. . . nu sînt aşa cum scrie pe firmă. t martie 1965, 50. Dai d-ăle trei butoaie... bei din ăla care scrie „putere" pă iei. o. bîrlea, a. p. ir, 194. De m-a da, de nu m-a da, Scrie-n carte că-s a ta. folc. mold. i, 105. O Expr. A(-j) ti scris (cuiva sau, rar, pentru cineva) = a(-i) fi rînduit (cuiva) de la naştere, a(-i) fi sortit, hărăzit (cuiva) prin soartă. Ce e scris şi pentru noi, Bucuroşi le-om duce toate, eminescu, 0. i, 146. Pe bădiţa Vasile l-am pierdui, s-a dus unde i-a fost scris, creangă, o. 183. Orice dor■ e scris să moară Inima cînd ţi-o cunoaşte, vlahuţă, s. a. i, 42. Dar dacă-i scris să fie aşa., iubito, du-te! coşbuc, s. 81. Am să cad, dacă mi-o fi scris să cad. D. zamfirescu, r. 96. De ce fi-e scris nu scapi, delavrancea, o. n, 104. în calea voastră n-o să mă pun cu; că ar fi degeaba; ce-i scris e scris, gîrleanu, n. 17. îmi era scris s-o păţesc şi o păţii, hogaş. dr. i, 38. Cînd ţi-c scris să te duci, trebuie să te duci, de vrei, de nu vrei. rebreanu, nuv. 239. Ce s-a întîmplal era scris să se înttmpie. id. 1. 180. Era scris ca cel mai frumos dintre veacuri să asfinţească în singe. m. i. caragiale, c.. 55. J-a fost scris, se vede, să moară fără luminare, brăescxj, o. a. i, 149. încercase. . . să-l convingă pe surtucar că aşa i-a fost scris fetei să moară. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 316. Aşa i-a fost scris omului, sadoveanu, o. vii, 289. Fu scris să piară pe stepa fără zare. pillat, p. 22. + A explica prin scris1 (2) pentru a argumenta, pentru a lămuri, pentru a dovedi mai clar un anumit fapt. Aceastea toate, ce-am dzis, pentru darea tatălui pre fe^ cior. . . iaste adevărată şi neclintită, după pravilele împărăteşti şi după cum scriu toţi dascălii, tocmindu-să toţi într-un cuvînt. prav. 295. Deci de au scris după aceaia unii dăscăli ai răsăritului şi ai apusului împotriva minciunii pingărilului aceluia, de la acesta au luat pricinile, biblia (1688), [prefaţă] 7/12. Iară pricina, cum scrie I.eon gramaticul, aceasta a fost. şincai, hr. i, 164/18. într-una din cele mai vechi caracterizări ale povestitorului [Ion Creangă], .V. Iorga... scrie: „ca şi poporul, călăuza şi inspiratorul lui unic, el are. puţine idei abstracte în minte. . .“. vianu, a. p. 117. (Subiectul este textul scris2 1 2) „Moartea e o necesitate“ ... scriau slovele, iiarbu, princ. 24. + Refl. pas. (învechit, rar) A atribui un titlu prin scris1 (2). J-au dai şi lit de domnie. . . după cum să scriu domnii aemu, iar titlul aşe-i era: ,,săninatul domn al Ţării Moldovei". neculce, l. 212. + (învechit; despre acte normative | sau private) A prevedea (I 2). Să plătească paguba 423 7 SCRIEA _ 468 — SCRIERE ce va fi făcut, după cutii scrie pravila, pbav. 17. Să ia aceale bucate. . . cu voia sa, fără nice de un giudeţ, mai vrălos cind va scrie zapisul. ib. 61. Ş-or ţine cumpărătura precum le scrie zapisul (a. 1668). bul. com. ist. iv, 185. După cum scrie zapisul ce am luat de la Grigori Sabie (a. 1808). ştefanelli, d. c. 337. + Tranz. i m p e r s. (Rar) A prescrie (4); a indica. Bine, dar călugărului ii scrie. . . să muncească pentru mănăstire, stănoiu, c. i. 17. + (Prin Transilv.; complementul indică pedepse) A da. (R e f 1. p a s.) Jumătăţile acestea de lemnişor le aruncă apoi fiecare pe rind şi după cum sc aşază pe masă, i se scrie celui ce le-a aruncai şi pedeapsa, pamfile, j. ii, 260. + (Rar; complementul indică medicamente sau tratamente medicale) A prescrie (I). Apoi moşule, orice i-oi seri, îi degeaba, boeda asia nu are leac. hogaş, du. ii, 96. 4. (învechit; şi în sintagma a scrie împrejur) A descrie. Filip Cloverie gheograful şi pe Dachia scriindu-o, zice: „Dachia pe dencolo de Dunăre să hotărăşte cu muşii", c. cantacuzino, cm i, 23, cl. lex. mars. 193. Aicea nu sînt cuvinte den destul pentru ca să o scriem împrejur, aicea trebuiesc lacrămi ca să o plîngem (a. 1742). gcr ii, 31/32. Scriind împrejur starea lucrurilor, lungimea, gheografie, ap. ursu, t. ş. 186. Noi voim a scrie locurile cele mai cunoscute şi mai ştiute de toţi. amfilohie, o. 6/1, cf. lb. Acolo bietul Jkanoc, acolo biata Zulnie S-o-nt.îlnil. . . Ah! cine poate întilnirea lor s-o scrie? conachi, p. 85. Beţivul. . . E cu deşlul arătat. Uile-l zice, Priveşte la el Ş-îl scrie la fel. pann, p. v. i, 111/23. Văduva. . . Mi se-nveselea, Semnele-i spunea Ş-asIfel le scriia: Feţişoara lui, Spuma laptelui. teodorescu, p. p. 92. O Refl. Căci fieştecarele pre sine să scrie cum poate şi cum ştie mai frumos, ţichin-deal, f. 30/15. O Ref], pas. Carte intru care să scriu, mîncările de peşte i raci, stridii (a. 1749). gcr ii, 42/12. A’u vom arăta alta decît acele vechi obiceiuri după cum s-au scris de o faţă de-a lor. amfilohie, g. 101/8. Nice nu să poale scrie Cum îi şedea a fi vie. bărac, A. 18/15. Zboară tristă prin pustie Cu dor dup-a sa soţie: Jalea ei iui se mai scrie, teodorescu, p. p. 348. — Prez. ind.: scriu; perf. s.: scrisei şi (învechii) scrişu. — Şi: .(popular) seri vb. IV, (învechit şi regional) scriti (prez. ind. scriez) vb. 1. — Lat. seribcrc. SCIUE s, f. (Prin Ban.; cu sens ncprecizat, probabil) Scrisoare (9). Scriam o scriea, Zluji de foc pocnea. marian, î. 490. — Pl.: ? — Prin figură cliinologică, de la scrie. SCftiERE s. f. Acţiunea de a scrie şi rezultatul ei. 1. Redare prin anumite semne convenţionale a sunetelor, literelor, cifrelor, a cuvintelor, a textelor etc. dintr-o limbă; (învechit) scrisoare (8). Cf. scrie (1 1). La scrierea tabelelor trebuie să aibă cineva la îndc-mînă o tablă neagră, carte treb. ii, 170/17, cf.. drlu. . Pentru scriere, şcolarul va începe a face slove pe nisip. . regul. org. 372/15^-tf. cade, dl, dm, dex. 2, (Concretizat)''(Sistem de) semne grafice convenţionale prin care slnt redate sunetele, cuvintele, textele etc, unei limbi; scris1 (2), (învechit şi regional) scrisoare (2), (Învechit) scriptură (1). Cf. lb. Meşteşugul scrierii este aflat ca să ne înţelegem şi cu cei ce nu sini ele faţă cu noi. heliade, o. ii, 191. Ideile şi judecăţile noastre le facem cunoscute la ceilalţi prin vorbire sau prin scriere, i. pop, l. 4/20, Am vrut să zic ceva. . . despre dificultăţile cari cearcă la scriere astăzi românul în limba sa. aristia, plut. xiii2/25. Am. avut cinste a înfăţoşa, d-voastre prohorisirile ucenicilor mei în istorie, citire, scriere, aritmetică, negruzzi, s. i, 5. De uzul vor-birei. . . .mulie s-au disputat, şi mulţi l-au aplecat ca principiu; nu numai pentru vorbire, ci şi pentru scriere. cp 344. Minusculele d şi r se asemănau în scriere. hasdeu, i. c. î, 20. Noi sîntem viţă latină. . . Pînă acum acest adevăr avu numai în limba şi scrierea noastră o urmare mai practică şi aceasta cu tot dreptul, maio-rescu, critice, 205. Nu ştia zău dacă din cele patru clase primare îmi mai rămăsese altă ceva decil ştiinţa scrierii şi a cetirii, gane, n. ui, 181. Constatăm mai întîi un grad îndestul de mare de cultură, întrucît cunoştinţa scrierii şi a celirei era aşa de răspîndită. xenopol, i. r. i, 202. Eliad e autorul unui sistem de scriere mixt. iorga, c. i. n, 76, cf. şăineanu2. Iri materie de scriere criptică nu-s mai prejos de Champollion-Figeac. călinescu, c. o. 121. Am fost adus în situaţia de a nu-mi însuşi cititul şi scrierea in răstimp de un an. blaga, h. 30. Scrierea s-a ivit şi s-a dezvoltat pe baza limbii, avînd totodată specificul ci. contemp. 1953, nr. 366, 5/1. Scrierea e un mijloc de comunicare subordonat limbii, graur, i. L. 74. Scrierea chineză... este azi singura care se mai foloseşte de ideograme, id. ib. 77. Se făcea. . . distincţie între scriere şi pronunţare. ist. i.it. rom. ii, .627, cf. der. Cuvîntul. . . este transcris greşit. . . sub influenţa scrierii silcibice româneşti. 1.. rom. 1967, 207. Cu engleza lucrurile se petrec altfel, aici scrierea e mult rămasă în urmă, ea reproduce în general pronunţarea de acum cîteva sute de ani. românia literară, 1969, nr. 22, 14/3. + (învechit) Ortografie. Colaboratorii „României literare“ sînt singurii ce nu. au impus românilor nici gramatice, nici altă scriere după iscodirile închipuirei lor. russo, s. 79. A.m scris şi publicat studiul ,,Despre scrierea limbei române", maiorescu, în plr i, 267. •+ Mod (particular) de a caligrafia semnele grafice; fel de a scrie (J 1) al cuiva; scris1 (2), scriitură (2), (învechit şi popular) scrisoare (3), (învechit) scriptură (2). Scrierea de pe plic îi era cuncscută. sam. vi, 466. Rareori în curgere de atîţia ani. trăsurile scrierii cuiva rămîn neschimbate. bul. com. ist. ii, 158. Avea scritre cileaţă şi con-deiu cult. căwnf.scu, e. 12. Pînă la pi gina 95 scrierea este deosebit de frumoasă, iar de aici, mai puţin îngrijită. l. rom. 1967, 269, cf. dex. 3. (învechit) Recrutare (1). Cf. scrie (X 3). Cf. coo. silv. 55. 4. Formulare scrisă2 (i); compunere, redactare; scris1 (3). Cf. scrie (11 1). |Lăcrimarea ochiloi] se trage. . . din citire şi scriere peste măsură, episcupescu, practica, 428/27. Opera lui e în afară de timpul scrierii ei, ca orice operă de geniu, iorga, p. a. ii, 171. Miron Costin nu putuse primi aceste indicaţiuni . . . decît după întoarcerea sa în Moldova. . ., cînd trebuie aşezată scrierea cărţii, bul. com. ist. ii, 124. Felul acesta curios. . . eoidudc ipoteza unei. interpolări posterioare scrierii manuscriptului., ib. 158. Aveau nevoie... şi de cile un diac sau logofăt pentru scrierea diverselor acte, mărturii, holărîri. stoicescu, s. d. 81. începe scrierea şi. publicarea unui dicţionar al limbii române. jud. rom. soc. 80. O (învechit) Scriere în scurt — rezumat. Pre scriere in scurt, beldimân, n. p. i, 65/2. (Rar) Scriere frumoasă ■= stilistică. Să desfăşoare farmecul unui stil învăţat, din manualele de scriere frumoasă şi împrumutat de la autorii pe care-i citise — acestea erau dorinţele de căpitenie ale eruditului fiu de domn. iorga, i. l. i, 357. 5. Ceea ce este scris2 (I 1) ca rezultat al unei munci de elaborare, de redactare; text scris2; lucrare originală cu caracter literar, ştiinţific etc.; spec. tipăritură (2); carte; p. ext. (la pl.) totalitatea textelor scrise2 (şi tipărite) ale unui autor, ale unui curent (literar), ale unui popor ele.; scris1 (4), operă1 (2), (învechit) scriitură (1), scriptură (7), scrisoare (7). Pentru ca si să discoperi adivărul. . . trebuie să se facă multe scrieri şi si treacă nu puţină vreme (a. 1813). bul. com. ist. iv, 91. El. a imitat tot ce e mare şi frumos in. scrierile celor vechi, pi eşoianu, t. i, 40/1. Dreptul de a. tipări, şi de a vinde scrierile lui Byron s-a strigat la mezat în'Londra, cr (1830), 1S1/15. Dintre scrierile sale mai însămnată esle aceea despre comerţul pe mare. asachi, l. 151/9. Limba română... s-au fost ilustrat prin scriirilc Movililor, -Dosofleilor, id. î. 2/11. Curata 4289 SCKIETOR — 469 — SCRIITOR dragoste cătră omenimea întreagă. . . ne însufleţeşte şi ne dă îndreplariu la scrierea noastră, fm (1840), 1951/!3. Ţinta noastră a fost mai mult a recomanda publicului nostru această scriere, mag. isr. i, 276/4. Buletinul bibliografic va coprinde lista scrierilor moderne (a. 1845). plr r, 105. Te-am cunoscut, domnul meu, prin scrierile dumitale. boli.iac, în plr i, 45. Voi să sfirşesc o scriere asupra lui Mihai Viteazul. bălcescu, ap. ghica, a. 463. Scrierile lui au acel merit de a fi înţelese de toate spiritele, aristia, plut. xxix2/19. Noi nu eram deprinşi cu scrieri serioase, negruzzi, s. i, 338, cf. polizu. Acea scriere a lui Bălcescu a fost foarte apreciată, ghica, s. 682. Vouă şi numai vouă dedic această slabă şi neînsemnată scriere, filimon, o. i, 94. Diferitele biblioleee din străinătate. . . ni-au procurat... masa materialului utilizat în această scriere, hasdeu, i. c. i, viii. Ce importanţă nemărginită ar avea pentru noi o scriere de pe timpul lui Ştefan cel Mare., alecsandri, s. 25. Nişte scrieri pline de germanisme, de exagerări şi de confuzii stilistice. . . nu pol avea nici cel mai mic rezultai pozitiv, maiorescu, critice, 37. Eu nu pot avea prelenfiunea că teoria apărată. . . de mine prin această scriere ar fi absolut adevărată. conta, o. f. 121. Pretutindeni, în ungherul unor crieri Şi-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri, eminescu, o. i, 134. „Răzvan“ este şi va ră-mîne. . . în literatura noastră, pentru că în această scriere închipuirea esle sănătoasă, caragialf., o., v, 249. Pe-aluncea Vremea era înapoiată. . . De scrieri sărăcia era neasemănată, macedonski, o. i, 49. Nepăsător a fost el dc scrierile lui de cînd îl ştiu. vlahuţă, s, A. ii, 511. In loc să se încurajeze scrierile, se încurajează scriitorii, bacalbaşa, s. a. i, 263. Particularitatea moldovineaseâ. . . esle veche şi... necontenit, vădită în scrierile moldovineşli până astăzi, philippide, p. 19. Prin diferite colecţii şi scrieri caută a păstra urmaşilor memoria acestor datini. în plr ii, 51. Apeluri călduroase vesteau ieşirea la iveală a scrierilor nouă. iorga, c. i. ii, 139. Se va deosebi astfel mai uşor decît in alte scrieri contemporane partea nouă de cea veche. pârvan, g. 2. Unul din cuvintele cele mai curente în scrierile filozofice şi sociale ale timpului a fosl „critica". in plr ii, 588. li roagă să le citească din scrierile lui. teodoreanu, c. b. 204. Limba latină clasică o cunoaştem din scrierile literaţilor, puşcariu, i.. r. i, 189. A publicat mai multe volume de scrieri în proză, vianu, a. p. 250. Exislă in scrierile lui Herodot. un pasaj cutremurător. bogza, a. î. 198. Apariţia unor scrieri de valoare. . . nu mai este azi un fapt unic. v. rom. decembrie 1964, 164. Deschidem scrierile unor autori bănăţeni. L. rom. 1967, 222. Scrierile lor trebuie. . . să fie expuse' examenului critic, t iulie 1968, 66. Să. surprindem în scrierile noastre. .. fenomenele sociale fundamentale pe care România socialistă le-a hăul şi le trăieşte, scînteia, 1969, nr. 8 192. Cîte scrieri hu zac cu anii prin librării? cinema, 1969, nr. 6, 14. Planul scrierii şi structura ei literară reprezintă o creaţie originală, românia literară, 1970, nr. 66, 9/3, cf. dex. 6. (învechit; şi în sintagma scriere împrejur) Descriere. Cf. seri e (II 4). Scriere împregiur geogra-ficească a crăiei. ia i, ap. ursu, t. ş. 186. Nu-i putea dumneata ca să-mi faci vro osebită scriire de acest meşteşuguri, amfilohie, g. f. 20v/8. Scriere împrejur a taberii prinţipului acestuia, beldiman, n. p. i, 65/10. l-a făcut o scriere împrejur de toată vrîsla sa cca copilărească. id. ib. ii, 62/25, cf. i, 32/5. — Pl.: scrieri. — Şi: (învcchit) scrîirc, (învechit, rar) scrire (i. golescu, c.) s. f. — V. serie. SCRIET(ÎR s. m. v. scriitor. SCR1FOCÎ vb. IV v. sclifosi. SCRIGHEÂŢĂ s. f. v. sti'ăyheaţă. ŞCRllJUî ş, f. v. sţrieţ'ţ, SCRIITOR, -OĂKE subst. I. 1. S. tn. şi f. Persoană care scrie (I 3), autor, (latinism învechit) s c r i p-t o r; spe c. autor de opere literare, (rar) publicist. Trestie de cărtulariu repede scrietoriului. psalt. hur. 38r/9. Deci. . . punem şi noi odihnă condeiului, ca un trăgător iu vănsla, că oare cum jeluiaşle cine e pre mare să vază pristanişle, aşa şi scriitoriul păzeaşle să vază svîrşitul. moxa, 400/2. Mulţi scriitori s-au nevoii de au scris rîridul şi povestea ţărilor, de au lăsat izvocl pre urmă. ureche, l. 57. Den publicau să făcu ap[o]4'[to]J, scrieloriul cy[an]§7;[e]/in. n. test. (1648), 2r/3. Urmele lui lliodor, scriitoriului „Isloriii. . .“ călcînd. . . pre picioare şi capul să stea am făcui, can-temib, 1.1. i, 4, cf. lex. maus. 245. Ps[a]llirea să cheamă cartea laudelor, iară de scriilorii ps[n]lmitor, unii au scris D[a]w[i]d, alţii Solomon (a. 1710). gcr i, 364/15. Mulţi sînl scriitorii. . . Analelor turceşti, ist. 246. Să ia sama la noima scriitoriului ( aucloriului). carte treb. ii, 104/14. Unii din scriitori zic. ist. am. 73r/l, cf. lb. 1htîmplările. . . sint mai bine descrise. . . dccîl în oricare scriitor de mitologii, pleşoianu, t. i, 248/18. De la scriitor, în tocilă lumea se cere slil. heliade, o. ii, 330. Cu acest ţjind scriitorul nostru. . . au începui a intra asupra cercetărilor locurilor a căror descriere esle gala a ieşi la lumină, cr (1830), ll2/27, cf. valian, ■v. Această holărîre rămine în voia scriitorilor să facă cum vor vrea. gram. mold. 16r/3. Din toţi scriilorii, acei care lucrează dicţionare sînt. supuşi la critica cea mai aspră a tuturor treptelor de cititori, fm (1841), 3461/39. Domnia lor în ţară s-au judecat de mai mulţi, scriitori cu talent, mag. ist. i, 119/9. Să se vază. . . Iot ce face farmecul. . . tuturor scriitorilor acelui secol frumos la greci, aristia, plut. xxviii2/31. Eiecare scrim cam voim, cîţi scriitori alîtea ortografii., ghica, c. e. i, 53. Singurul rol ce scriitorii reflexivi... îl pol avea în privinţa limbei lor materne este dc a i sc supune fără împotrivire, maiorescu, critice, 38. Scriitorul acestor rî.nduri îşi dă. bine scama, că n-are dreptul a se amesteca în afaccrile interne ale statului, caragiale, o. v, 186. Acest seriilor atît de bine informai asupra Seif iei, iată ce spune despre cultura albinelor, xenopol, i. r. i, 33, cf. barcianu, alexi, w. Ei pregătiră calea pentru adevăraţii scriitori cari trebuiau să vie. iorga, c. i. h, 140. Omul accsla ar fi pulul deveni un scriitor de. seamă. anghel, pr. 144. Scriitorii antici nune dau nici o indicaţie în ce parte anume a. . . Daciei au avut loc luptele. pârvan, g. 111. Ar fi ajuns să fie numărat printre scriitorii dc frunte ai neamului, m. i. caragiale, c. 59. Recunoaştem la unii scriitori o capacitate neobişnuită de a ne reda stări, sufleteşti, elementare, lovinescu, c. vii, 9. Singur acest volum ar fi de ajuns ca să consacre pe un scriitor, topîrceanu, o. a. ii, .346. Un scriitor e. 'un om care exprimă în scris. . . ceea. ce a simţit, camil pbtrescu, i'. 9. Nu oricine pictează, scrie sau cînlă esle picior, scriitor sau muzicant, teodoreanu, m. u. 190. Preocuparea scriitorului de a se face. înţeles... îl împinge adeseori către superficialitate, vianu, a. p, 19. Scrie. . . povestiri în care izbucnesc. . marile lui însuşiri, de scriitor realist, sadoveanu, e. 229. Definiţia unei naţiuni se face prin scriitorii ei. ralea, s. t. t, 14. Există o virstă cînd toţi scriitorii tineri se pierd în narcisism, bogza, a. î. 19, Este. . . o artistă, o scriitoare, pas, l. ii, 119. Sentimentul naţional al scriitorului a fost cunoştinţa de sine a unei unităţi spirituale, constantinescu, s. iii, 82. Presupusa furtună. :. i sc părea. . . o convenţie pe baza căreia scriitor şi cititori cădeau de acord, preda, r. 117. Definit succint, Creangă e uri scriitor ţăran, dar un ţăran ce nu poate fi confundai, v. rom. decembrie 1964, 78. Scriitorul foloseşte materialul lingvistic aşa cum îi este dat, dar cu ajutorul lui exprimă realitatea înconjurătoare în chip artistic, românia literară, 1969, nr. 14, 14/3, cf. dex. O (Adjectival) Femeile scriitoare (în Anglia exislă foarte multe) sînt mai puţin creatoare decît bărbaţii, ibrăileanu, s. l. 45.. Cred că nici una dintre femeile scriitoare. . . n-a lăsat o întipărire atît de adîncă în acei. doi bărbaţi, teodoreanu, m. u. 35- 4§94 SCRIITOR — 470 — SCRI1TOH1CEŞTE 2. S. m. Persoană care redacta actele tn cancelariile domneşti, scrib (1), diac, calemgiu, u r i c a r; persoană care copia un manuscris, un act etc., scrib(l), copist; (rar; şi in sintagma seriilor de sau de la masă) funcţionar (intr-o cancelarie). Şi irilăi fu seUloriu de iscălitură 'împăraţilor, dosovtbi, v. s. decembrie 226v/5, cf. lex. mabs. 231. Fieştecarele deosebi să se auză şi mărturisirile lor scriitorii să le scrie, micu, în contribuţii, iii, 301. Au avut întru agiuloriu. . . pre Ghcorghie Revcllcs, scriitoriul. şincai, hr. ii, 212/8. Iară care copil pofteşte şi vara a învăţa. . ., ca să poală fi şi nolăraş sau scriitor la sal. . ., acela va veni în şcoala Făgăraşului (a. 1820). ic.iga, s. d. xu, 208, cf. lb. La toţi lucrătorii acestor comisii se dau bani dc masă i lefi secrilarilor şi seriitor:lor. ar (1831), 5212/5. Şi ne-am rugat de scriitor de au iscălit, numele noastre (a. 1834). doc. f,c. 565. Ineepînd de la stujba cea de jos a scriitoriului. . ., va fi... deschisă calea de inainlire la Iribunalari (a. 1835). uricariul, viii, 138. O femeie a unui seriilor dc la judecătoria ajutătoare vroia să-l cumpere, kogălxiceanu, în pr. uram. 427, cl'. valian, v. Unut din cei doi scriitori va fi dator a trecc într-o condică. . . copiile holăririlor. uiiGUi.. oho. 298/5. S-au plătit lefi. . . lui Teodor Gheor-ghiescul, scriitorul, cile lei 100 pe lună (a. 1846). doc. ec. 010. Damele de la curte. . . erau silite a danţa numai cu scriitorul salului, negruzzi, s. i, 105. Domnul..., vechi scriitor la judecătorie..., aştepta prin telegraf numirea sa de grefier, oui ca, c. e. i, 177. Găsise vreo doi-lrei scriitori cari aveau talentul de a imita scriplu-rele cele mai vechi şi. . . îi punea dc le copia, sion, p. 179. Popa sc duse dar la scrietorul care zăcea bolnav. slavici, o. i, 304. Şcoli, penlru slavonă şi caligrafie, din caje ieşeau scriitorii domneşti, iorga, c. i. ii, 119. Nu-i nimeni, zise iar, nici notarul cel nou, nici scriitorul clin cancelarie. agIrbiceanu, a. 139. Tot tribunalul, de la preşedinte pînă lu cel din urmă scriitor, il cunoştea ca pe un cal breaz, bujor, s. 68. în Armadia sînt patru avocaţi; la trei a umblat şi a cerut un locşor dc seriilor, rebreanu, i. 349. Necazurile şi umilinţele unui liicl scriitor de masă. căruia toţi ii. porunceau. ca mii- pbtresci», o. u, 291, cf. dex. Şi ştiu dc undc-i. minat. . ., Dinlr-t> grădină cu flori Unde scric-un seriilor; C-o mină pc carie scrie Şi cu altu-mi face mie Să merg in cănlclărie, Să mă-nvăţ şi eu a scrie, .iarni'k — bîrseanu, i). 26. Delc poroncă scriitorilor săi să tri-meală cărţi, prin toată lumea, sblkra, p. 60. De m-ar lua pe mine scriitorul împăratului, toată curtea i-o aş îmbrăca cu un fus de tort. hkteganul, v. n. 22. Să fie ceriul dc hîrtie Şi luna cănţelărie, Soarele un scriitori, Să. scrie dor la feciori, hodoş, p. p. 156. Maica m-a făcut frumoasă, De iubesc zapc.ii din plasă. Scriitorii de la masă. polc. mold. i, 110. Scriitorul sub masă şi iscălitorul pă masă (•■= cel ce porunceşte este mai mare), za.xne, p, v, 587. <> (învechii) Logofăt scriitor = secretar într-o cancelarie. Fieşcare ' ispravnic să-şi aibă sameşu lui i doi logofeţi scriitori (a. 1811). doc. Ec. 119. Şi neştiind noi să ne iscălim, ne-au iscălit logofătu scriitor (a. 1825). id. 358. + (Cu determinări care indică felul) Persoană care scrie (I 1) anumite date pe diferite produse, pe mijloace de transport etc. şi ţine evidenţa lor. Lucrători în fabrică .... scriitor de buluci, nom. prof. 31, cf. 01. Scriitor de vagoane. leg. ec, pl. 299. 3. S. m. (învechit, rar: in sintagma) Scriitoriu de păminl = geograf. Slrabon, scriitoriul de pămînt, vrednicia şi mărirea rumânilor scriind, numai, pre ostaşii vremii aceia care era asupra vrăjmaşilor ţării ii numără, biblia (1688), [prefaţă] 8/29. . II. S. n. (învechii; şi in sintagma scriitoriu masă, polizu) Masă descris1 (1); birou: (învechit) scriptoriu. îşi întinde braţele presle o masă şi un scriitoriu încărcate de acte. bariţiu, i\ a. iii, 207. M-am dus la scriitoriul meu şi ajn scris lui Jpolil ca să vie la mine. negruzzi, s. i, 52. Caută in scriitoriul meu, în cutia din dreapta. f (1885), 205. S-a aşezat la lin scriitor şi scrie, i. mi- or uz zi, s. v, 455, cf. barcianu, alexi, w,, şăineanu2. Lingă fereastră era un mic scriitor, oalaction, o. a. i, 63, cf. scl 1974, 445, dex. — Pronunţat: scri-i-, — PI.: scriitori, -oare. — Şi: (învechit şi regional) scrietor s. m. — Serie + suf. -tor. SCRIITORAŞ s. m. (Depreciativ) Diminutiv al lui scrii tor. 1. Scriitor (I I) fără talent, fără valoare, neînsemnat. Cu chipul acesta, tinerii noştri scriitoraşi ajung la cele mai absurde, la cele mai monstruoase elucubra-ţiuni. vlahuţă, s. a. ii, 381. Vor crede poale. . . că el ar fi un scriitoraş necunoscut care caută să ajungă celebru prin paradoxe. gherea, st. cm. i, 15, ef. barcianu, alexi, w., cade, scriban. b. Nu poate oare. . . să vorbească. . ., doară ne aduce unul şi nouă, un scriitoraş, pe cîteva. zile, să ne scrie liatru? beniuc, v. cuc. 15, cf. DEX. 2. Funcţiouar neînsemnat; conţopist. Să cereţi voie de a orîndui altul. în loeu-mi, unde poale îndeplini orice scriitoraş şi cu mai puţină leafă..., neavirid această slujbă aşa. deosăbite însărcinări sau greutăţi. fm (1842), 110V26. Se gindea c-ar fi pulul rămincu loată viaţa un biet scriitoraş. . . într-un orăşel de provincie. vlahuţă, s. a. in, 65. L-am numitără noi la ministrul de interne. . . Un fel dc scriitoraş, n. zamfi-RESCU, t. s. 13. Vor ajunge scriitoraşi la tribunal sau în serviciile administrative, g. m. zamfirescu, m. d. i, 222. Am văzul scriitoraşi de. la osebite autorităţi oferind jumătate leafa lor. pas, l. i, 316. Doară dă Dumnezeu. . . şi iese din el barem un scriitoraş la cănţălărie, la domnul notăraş. beniuc, .m. c. i, 69, el. dex. — Prominţat: scri-i-, — PI.: scriitoraşi.. — Scriitor 4- suf. -aş. SCHI 1TOIUC&SC, -EASCĂ adj. Care aparţine scriitorilor (1 ]) sau operei lor, privitor la scriitori sau la opera lor; care este caracteristic scriitorilor; dc scriitor. Cf. resmeriţă, d. Purcedem azi la drum..., pentru realizarea unui deziderat visat de întreaga generaţie scriitoricească tînără. in plr ii, 563. Cu scuza vagă a unui interes scriitoricesc..., l-am cunoscut chiar personal. camu. petrescu, p. 38. Lumea scriitoricească revoluţionară. . . işi dă scama de marea operă mondială, tn angrenajul căreia este prinsă, sahia, u.R.s.s. 190. Prietenul. . ., om cu porniri scriitoriceşti. , ., i-a cerul. . . dosarul crimei, popa, v. 92, cf. iordan, l. r. a. 173. îşi propune. . . . să stimuleze o creaţie scriitoricească strins legală de viaţa maselor largi ale poporului. în plr u, (354. Activitatea scriitoricească rămine, cum e natural, închinată colectivului, sadoveanu, e. 186. A fosl insă scriitor intr-o vreme care oferea atit de puţine posibilităţi profesiunii scriitoriceşti, vianu, l. u. 392. Meseria scriitoricească suferă azi o atroce concurenţă. ralea, s. t. i, 145. Curiozitatea de om al acestui veac şi curiozitatea scriitoricească, stancu, b. a. ii, 388. Poseda un uriaş material de viaţă, căpătase o marc. experienţă scriitoricească şi avea o rar iniîlnită putere dc muncă, contemp. 1954, nr. 382, 1/5. Ne farmecă. . . prin calitatea tehnică a artei sale scriitoriceşti, constan-tinescu, s. i, 377, cf. ist. lit. rom. ii, 69. Schiţa şi nuvela. . . constituie un rod al ficţiunii scriitoriceşti. v. rom. ianuarie 1963, 159. Limba română literară. . . nu poate fi modificată. . . prin iniţiative scriitoriceşti arbitrare, L. rom. 1965, 395. Ceea ce. ai făcut zi de zi n-a fosl un aci scriitoricesc, ci unul de viaţă, românia literară, 1968, nr. 11, 22/4, cf. dex. — Pronunţat: scri-i-, — PI.: scriitoriceşti. — Scriitor -j- suf. -icesc. SCRIITORICEŞTE adv. (Bar) în felul scriitorilor (I 1), ca scriitorii. Cf. iordan, l, r. a. 174, sfc u, 148. — Pronunţat: scri-i-, — Seriilor -j- suf, -iceşte, «97 I SCR11T0RTE — 471 — SCRIJELI SCRlITORiE s.f, (învechit) l. îndeletnicire, profesiune de scriitor (J 1). Acei scriitori, carii tn London trăiesc singuri, clin cîştigul cc le aduce scriiloria, adecă aulorlîcnl, sint ca la i 0(W. j.-m (1841), 3192/36, cl. poli ZU, DUBF, B.VKCIANU, RESMERIŢĂ, U. 2. îndeletnicire, funcţie dc scriitor (J 2). Cf. lb, po i-i zu. 3. Instituţie, serviciu administrativ în care îşi exercită funcţia un scriitor (1 2); sediul acestui serviciu, cancelarie. Acum a luai ştire scriiloria că la Izvor. . . stau zălonilc peste 5 0 cară cu marfă (a. 1838). doc. ec. 708. S-a priimit la scriitorie alăturata listă (a. 1838). il>. Au exportat. . . vite. . . plătind legiuita vamă la scriiloria. vămii Brăila (a. 1845). ib. 844. — Pronunţat: scri-i-. — Pl.: scriilorii. — Scriitor -|- suf. -ie. SCRIITOIUME s.f. Totalitatea scriitorilor (1 1); mulţime de scriitori. Jar aceea scriilorime care nu vrea să ne creadă. . . îi vom rupe-n mii de petici în al nostru demn jurnal, i. negruzzi, s. i, 52. Scriitorimea apuseană. . . nu mai vrea să vadă fenomenul social. în plr ii, 655, cf. dex. — Pronunţat: scri-i-. — Scriitor -f suf. -iine. SClumUKĂ s.f. 1. (învechit) Scriere (5). Toate scriiturile cile sini, ţi sfinte şi de celelalte..., arată cită este osebirea traiului. . . unui bun de a unui rău. spXtarwl mokscu, LBT*. I, 118, cf. I.EX. MARS. 196, 245. Sc umpluse cancelaria domnească de scrisori şi scriituri, barbu, princ. 277. + (Neobişnuit) Conţinut a! unei opere (literare). .!•> cere. . . o istoric care să aibă. in scriitura ei toate ţările şi. mările, camilar, n. ii, 371. 2. Mod (particular) de a caligrafia semnele graficei fel de a scrie (I I) al cuiva; scris1 (2), scriere (2)', (învechit şi popular) scrisoare (3), (învechit) scriptură (-)• S-a pus. . . să-şi facă mina, exercitlndu-sc in fiecare zi, pe hîrtie velină, la fel de fel de scriituri engleze, italice, gotice, caragiale, o. n, 70. Găsesc pe masă un bilei cu scriitura mărunţică, vlahuţă, ap. cade. Desfăcu o condică lungă şi însemnă cu scriitura lui. chinezească. d. zamfirescu, t. s. 28. O scriitură cunoscută. . . il atrase şi, reluînd teancul de scrisori, exclamă, anghel — iosif, c. L. 158. O scriitură verlicată. ap. scriban, d-Notarul potrivise din condei o cruciuliţă sub scriitura neagră, măruntă, şi pe cruciuliţa aceea trebuia să-şi lase ca semnul, degetului, camilar, c. p. 100. Adaosul inchis în colţul dinafară al primei file denotă o scriitură mai nouă, rotundă, românia literară. 1969, nr. 33, 12/2, cf. dex. + (învechit, rar; in sintagma) Scriitură înăuntru = inscripţie, lex. marş. 218. 3. (Livresc) Manieră, modalitate literar-artistică specifică de exprimare a unui conţinut. Uneltele s-au lopil, s-au dizolvat in scriitura filmului său. cinema, 1968, nr. 5, 19. Şi-a relevat consonante intime cu umorul caragialesc, intuindu-i echivalenţele într-o scriitură cinematografică care promitea toiul. ib. nr. 10, 10. Scriitura esle excesiv de dezinvoltă, chiar neglijentă. x decembrie 1968, 94. Scriitura ar fi, după ei., inadecvată conţinutului cărţii, românia literară, 1969, nr. 15, 5/3. Festiv, spectacolul se distinge prin eleganta scriiturii, prin soluţii plastice variate, dar şi cu unele inconsecvenţe stilistice, ib. nr. 27, 25/3. Vom identifica în discuţia de faţă textul cu. opera literară, considerind că de fapt singura formă specifică, de existenţă a acesteia din urmă esle ceea ce se numeşte cu un termen sugestiv seri ilara. il). nr. 62, 5/J. A plămădi.! in opera sa elemente perene ale tradiţiei cu idei proprii ingenioase, pe cit dc grave în substanţă, pe atît de elegante ca. scriitură. scînteia, 1969, nr. 8 215. + Spec. Fel particular dc a alcătui şi dc a asocia (logic) propoziţiile unui text (literar). Pentru J'lauberl, ,,scriitura“ — stilul, deplina fuziune a ideii şi a expresiei verbale, ' laborioasa creaţie — constituie problema centrală a existenţei, românia literară, 1970, nr. 87, 20/1. 4. Aspect tehnic, a) unei compoziţii muzicale în raport cu adaptarea ei la instrumentul muzical. Se întrevede în această ultimă opera. . . o evidentă inrudire cu gindirea artistică enesciană, in cc priveşte. . . bogăţia armonică şi scriitura polifonică, scînteia, 1964, nr. 6 371. O evoluată scriitură armonică, m 1965, nr. 1, 13/2, ef. dex. 5. (Prin Ban.) Cusătură cu amici. Pe mînecu pui mărunţi Şi pe cap îs peri cărunţi; Pe la poale scriitură, La obraz ca zbircitură. hodoş, c. 82. — Pronunţat: scri-i-, — PI.: scriituri. — Serie -f- suf. -tură. SCitUAlA S.f. v. serijea. SGRIJÂUĂ s. f. v. serijea. SCKUAlA vb. I v. scrijeli. SCIUJĂLĂTLHĂ s. f. v. scrijelilmă. SCIUJÂlJ vb. IV v. scrijeli. SCIilJĂMl CltĂ s. f. v. scrijelii ură. SCltlJĂ1.UÎ vb. IV v. scrijeli. SCKIJĂLIjŢĂ s. f. v. scrijelulă. SCHIJE s. f. v. serijea. SCIllJEĂ s. f. (Kcgional) Bucată subţire tăiată sau ruptă din ceva; felie subţire (mai ales dc piine). Cf. ddrf, gheţie, R. m. Nişte scrijclc de curechi. ap. şăineanu2, cl. SCK113AN, d. O scrijulă dc clisă. Com. din ohaviţa şi din straja — rădăuţi. Cine ne-a despărţi, bade, Picc-i carnea, de pe spate. Scrijclc şi făşii laie. bîrlea, L. p. m. xi, 80. Taie cile o serijea şi dau la prunci. T. papaharj, m. 103.. Am tăict seri jele. alr i 1 987/257. 0 dimie scrijeli, alr sn v h. 1 320/310. + (La pl.) Jumări (de grăsime). Cr. ddrf, cade, cv 1950, nr. 2, 31. ■ — Pl.: scrijele. — Şi: scriie (barcianu, alexi, \\\, alr sn iv h 1 068), scrijdlă, scrijăuă (alr.sn iv h 1 068/316), scrijîcă (ib. li 1 068/362),. serijic (şez. v, 123; pl. scrijii, cv 1950, nr. 2, 3.1) s. f. — Din v. si. cKpHwiAk. — Serijală: sg. refăcut după pl. — Scrijnuă: refăcut după sg. ari. —Scrijîcă: cu schimbare de suf. SCRIJELA vb. I v. scrijeli. SCHIJELAltE s. f. v. sorijelire. SCltlJELAr, -A adj. v. scrijelii. SCHIJIÎIjAtL'KĂ s.f. v. scrijclitură. SCltlJKLKAtA s. f. Tăietură, zgirietură, crestătură, de obicei superficială, făcută pe o suprafaţă (cu un obiect ascuţit sau tăios); seri jelite (1), scrije-litură (1), (învechit şi regional) scorbclitură. Cf. scrijeli (1). Cf. dm, dex. — PI.: scrijeleli. — Scrijeli + suf. -eală. SC1MJE1A vb. IV. 1. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (Despre, oajnei sau despre obiecte ascuţite, tăioase; complementul indică o suprafaţă) A face tăieturi, zgirieturi, crestături cu un obiect ascuţit, tăios sau cu o parte ascuţită, tăioasă, lăsind, de obicei, urme superficiale; (rar) a scobi1 (1 1). Cf. 1. golescu, c. Nişte mese şi bănci de lemn. . . serijilate eu cuţilaşul. o ane, n. fi!, 63, ţf. raroanij, j\j,e,x.i. -w. Lacom al 1316 SCRIJELI — 472 — SCRIJIA suliţei bold prin coapsă-i indală pătrunse Osul abia scrijelind; de moarte feritu-l-a Zeus. murnu, i. 105, cf. gîrleanu, N. 45. I-am scrijelit puţin tulpina şi i-am pus un beţişor străin în. trup. cazimir, gr. 219. Pe scindura neagră a mesei se vedeau figuri scrijilăte cu virful briceagului, c. petrescu, î. ii, 85. Porunca noastră este să nu-i ridicăm viaţa, ci să-l scrijelăm, ca să-l cunoască Domnul Dumnezeu la judecata cea de apoi. sadoveanu, o. xih, 538. Bănci mari. . ., vopsite in verde şi scrijelate de inscripţii, călinescu, o. i, 88. La masa înnegrită cu cerncală, Ce-o scrijilasem noi adeseori, Sta mama. v. rom. noiembrie 1954, 65. Un bulgăre ascuţit îi scrijelă talpa. t. popovici, s. 390. Abia Ura Anghel contrabasul, vechi şi negru. . . scrijelit de atitea drumuri, barbu, g. 383. Inima arborelui este coaja sa şi..., o dată scrijelată, coaja capătă o rană. rl 1969, nr. 7 769, cf. dex. Cind vita e bolnavă greu de singe, poţi să-i tai virful urechilor, să-i străpungi sau să-i scrijăleşti nările cu un cuţit şi curgînd slnge, vila scapă. şez. iii, 147. Ca preventiv penlru cîini, scrijălează-le cruciş cu un cuţit virful botului, ib. 205. Şi-l scrijălă fala cu cuţitul şi se duse acasă veselă că şi-a răzbunai, i. cn. n, 285. Boul lui Ion sări şi scrijie pe al nostru cu cornu. boceanu, gl., cf. iordan, l. m. 199. Mina pi dînsa-m punea Şî-n casi ci Ai-o băga, Ţîţîli cî-i scrizîla, Sări albi presîra. diaconu, vr. 176, cf. lexic reg. ii, 31. (Refl.) Ciobanul a pus fala intr-un par ca s-o omoare, dar ea n-a murit, ci numai s-a scrijelat la un şold. H ii 151. <0> F i g. A tras obloanele în faţa mea, cu uruit ce mi-a scrijelit inima. g.m. zamfirescu, M. d. i, 249. Scrijelind amurgul dintre crengi crescut, Ca o clipă veche cîte-o frunză cade. les-nea, a. 34. Duhul beznei şi-a scrijelat zimţii auind in pustiu? id. vers. 232. Cînd se descopăr în răsărit genele zilei, întâi se scrijelează zarea cu sînge. sadoveanu, o. xiii, 348. Asfinţitul se scrijela cu purpură şi aur. id. ib. 637. Ilie cînd auzi, Din pulerc năvăli, Şi din iun cind a trimit, Cerul că s-a scrijilil, Pămlnlul s-a prăbuşii, pamfile, s. v. 190. O (Prin lărgirea sensului) O luncă, mare, scrijălată de privaturi şi spartă de bălţi, s-aşterne între aceste braţe, vlahuţă, r. p. 39. Tăiem spre răsărit meleagurile puslii. scrijelate de izvoare sărate ce usucă iarba pe unde trec. id. s. A ni, 293. Zăpada cădea nemiluit. . . Spulberată de vînt, tăia-n obraz, scrijăla ochii. săm. iii, 762. Avea sfîrcul (iţelor tare, să le scrijile pe palmă cind ai fi dat să le mingii, iovescu, n. 122. li era albul ochilor scrijelat de aţe de singe. sadoveanu, o. xiv, 95. Ptrcălabul şi-a sucii într-o parte barba neagră şi ochii bulbucaţi scrijelaţi de singe. id. ib. xvin, 431. Pe pereţii cenuşii, afumaţi, se aflau. . . scrijelite cu vîrful ascuţit gl creionului suie de cuvinte, stancu, h. a. iv, 263. O tăietură adîncă, parcă de ferăstrău, ii scrijelase fruntea. T. popovici, se. 142. + (Rar) A grava. Cf. ddrf. Ici şi colo, un motiv geometric scrijelit în piatră, un soare, o roată, o spirală, o răsucire aspră şi elegantă, românia literară, 1969, nr. 62, 31/1. + (Complementul indică pămintul arabil) A tăia brazde cu ajutorul plugului. V. ara. Glasuri de copii şi de fete răsunau pe-ntin-derea ogoarelor scrijălale de fiarele plugurilor, saxde--aldea, u. p. 178. Penlru dunga neagră pe care o scrijelează omul. . . pe faţa răbdătorului pămînt. . . cîte minţi nu s-au trudii, anghel, pr. 81. La acest plug deosebim următoarele părţi: . .. cuţitul sau fierul lung, ascuţit, carc scrijălă pămintul înaintea fierului mare, a brăzdarului. pamfile, a. b. 41, cf. cade. 2. Trai z. (Prin Mold.) A tăia ceva Sn bucăţi sau Sn felii. Cf. şez. v, 123, coin. din straja — RĂDĂUŢI. 3. I n t r a n z. (Regional; Sn forma scrljili) A scrîşni din dinţi (Gura Săraţii — Buzău), alrm ii/i h 70/728. «î. T r a n z. „A ciupi alegind ce-i mai bun dinlr-un lucru de mîncare". şăineanu2, şez. v, 123. — Prez. ind.: scrijelesc. — Şi: scrijelă (prez. ind. scrijelez), (popular) scrijălă (prez. ind. scrîjăl) vb. I, scrijăii vb. IV, scrijîlit vb. 1, scrijili (prez. ind. şi : scrijil), (regional) scrîjăluî (şez. v,. 123), scriji vb. IV, scrijiă (prez. ind. pers. 3 scrijie), (învechit, rar) scrinjjilâ (i. oolescu, c.) vb. I. — De la scrijeală. SCHI JLLiltL s. f. Acţiunea de a scrijeli. 1. Tăietură, zgîriclură, crestătură, de obicei superficială, făcută pe o suprafaţă (cu un obiect ascuţit sau tăios); scrijeleală, scrijelituri, (învechit şi regional) scorbelitură. Cf. scrijeli (1). Cf. ddrf, dm, dex. 2. (Neobişnuit) Scrlşnet (2). Tîrziu, cînd s-au închis porţile negre, cu o scrijelirc ascuţită de fier ruginit, s-a desmelicit. o. M. zamfirescu, sf. m. n. i, 89. Toate aceste garnituri . . . ritmau în ciocniri şi scrijeliri de tampoane, id. M. n. i, 241, cf. dm. — Pl.: scrijeliri. — Şi: scrijelate (resmeriţă, d.), (popular) scrijitirc (ddrf) s. f. — V. scrijeli. SCKIJEJLÎT, -Ă adj. Care prez.intă scrijelituri (1), cu scrijelituri. Cf. barcianu, alexi, w. Alături îi apăru tejgheaua scrijelată, dan, u. 162. Stăteau înghesuiţi unul în altul, cu coatele pe scindurile groase, scrijelate şi ude. t. popovici, se. 238, cf. dm. Deasupra birourilor scrijelate, nevopsite, ardea, un bec galben, barbu, g. 95, cf. dex. <)> Fi g. I-'iecare generaţie e egoistă în scris. . . ea caută să întrebuinţeze'timpul ce are pentru a se însemna pe dînsa în lungul răboj scrijelat al vremii. iorga, în plr ii, 154. Păi tocmai d-aia, răspunde d-l Predcscu deznădăjduit şi scrijilat, tocmai d-aia. camil petrescu, u. n. 140. O (Prin lărgirea sensului) îşi arătau mîinile bătătorite sau scrijelate, pas, z. i, 256. + (Rar) Gravat. Cine stă să slovenească Află-n piatra scrijelată Letopiseţ de-altădală. v. rom. ianuarie 1954, 71. — Pl.: scrijeliţi, -le. — Şi: scrijelat, -ă, (popular) scrijilat, -ă, scrijilit, -ă (ddrf) adj. — V. scrijeli. SCIUJEL1TURĂ s. !. Tăietură, zgirietură, crestătură, de obicei superficială, făcută pe o suprafaţă (cu un obiect ascuţit sau tăios); scrijelire (1), scrije-leală, (învechit şi regional) scorbelitură. Cf. ddrf, şăineanu2, pamfile, j. ii, 165. Scrijilitura. [monedei] acum cicatrizată, poate a fosl făcută de, un cuţit ucigaş. c. petrescu, r. dr. 36. Prin dreptul porţii ne arată, cu un gest simplu, cileva scrijelituri în lemn şi in zid făcute dc gloanţe, cocea, s. i, 67. A pus fierăstrăul pe scrijălătura cuiului, popa, v. 325, cf. scriban, d. Aceste urme constau din. . . scrijilăluri pe rocile de pe fundul văilor, oncescu, g. 249, cf. dm. între depozitele sedimentare. . . se intercalează depozite glaciare (conglomerate cu scrijelituri), geologia, 61, cf. dex. [Brînza] se bale cu braiul, un pilug de lemn rotund lă capăt şi cu scrijăliluri (crestături) pe el. şez. vii, 100. «C> Fi g-Ai voit să potriveşti cu rindeaua ta. . . nodurile şi scriji-liturile blestematei trupini sociale, v. rom. ianuarie 1954, 196. + (Regional; in forma scrijitură) Cicatrice (Rîmnicu Vîlcea). lexic reg. 85. + (Rar; în forma scrijilitură) Gravură, ddrf. + (Rar) Brazdă. CADE. — Pi.: scrijelituri. — Şi: scrijelai ură (tdhg, cade), (rar) scrijilitură (ddrf), (popular) scrijălătură, scrijă-lîtură, scrijilat ură, (regional) scrijitură (lexic reg. 85), (învechit, rar) scrijielură (i. golescu, c.) s. f. — Scrijeli + suf. -/ură. SCHIJlXljŢĂ s. f. (Regional) Diminutiv a] lui s c r i j e a. O scrijeluţă de pepene, dl, cf. dm, sfc iv, 146. O scrijăluţă depîine. Com. din bllca — rădăuţi. — Pi.: scrijeluţe. — Şi: scrijăluţă s. f. — Scrijeală + suf. -uţă. SCIHJÎ vb. IV v. scrijeli. SCIU JI Yb. I v. scrijeli. SCRÎJIE — 473 — SCRINIER .SCRÎJIE s. f. v. serijea. SCRTJ1ETURĂ s. f. v. scrijeiitură. S0R1JIX vb. I v. scrijeli. SCRIJIL.ÂT, -A adj. v. seri jelii. SCR1 HLĂTIJnĂ s.f. v. scrijeiitură. SCRlJIXJi vb. IV v. scrijeli. SCRIJILIRE s. f v. scrijclire. SCRIJILÎT, -A adj. v. scrijelit. SCRIJIUTURĂ s. f, v. scrijeiitură, SCRIJ1TUR s. f. v. scrijeiitură. SCRIJÎCĂ s. f. v. serijea. SCHI M subst. v, scrimă. SGRIM vb. I. Intrau?.. (Rar; tn dicţionare) A mînui armele albe; a tace scrimă. Cf. dl, dm, dn3. — Prez. ind.: scrimez. . — De la scrimă. Cf. fr. es cri m er. SCRUIÂR s. m. v. scrinier. SCRIMĂ s. f. Arta de a mînui armele albe (spada, floreta ori sabia); sport practicat cu aceste arme. Cf. i. golescu, c. Asemene va da mathimi în măiestria călăriei şi în schermu (a luptei cu sabia sau spada). ar (1832), 2482/41, cf. negulici. Cuprinde in cartea sa artele ce contribuiesc la conservarea şi deplinătatea fizică a omului (danţul, eălăria, scrima), iiom. lit. 2731/i3. Domnul Cyritle, profesor de scrimă şi de gimnastică, şi-a strămutat stabilimentul tn slrada de Paris. românul (1858), 162/64, cf. pbot. — pop:, n. d. Esle suplinitor la catedrele de. . . gimnastică, scrimă fi religie de la liceul clasic, caragiale, o. i, 208. Convinge pe Laert. . . să facă cu Hamlet o partidă de scrimă cu o floretă otrăvită, gherea, st. cr. ii, 284, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Din punctul de vedere al igienii, scrima este un exerciţiu minunat pentru omul adult, bianu, d. s. Cucerirea şi-o imaginase ca o luptă vitează şi graţioasă, după care se va întoarce surizind ca un şampion de scrimă, să mulţumească aplauzelor. c. petrescu, c. v. 122, cf. scriban, d. îşi fac lecţia de scrimă, călinescu, o. i, 69, cf. l. rom. 1959, nr. 2, 84, dn2. Elevii învăţau muzică, scrimă, ist. lit. rom. ii, 716. Jubea maşinile, sportul, boxul, scrima, cinema, 1968, nr. 5, 17, cf. dex. O V > S- Văzduhul era înviorai de capricioasa scrimă dintre, ploaie şi soare. c. petrescu, c. v. 330. Spectacolul. .. e o reuşită: alert (aşa cum e scrisă şi piesa, pe o scrimă de replici cu fandări şi riposte imediate), x iunie 1964, 78. — Şi: (învechit) escrimă (r. golescu, c., prot. — pop., n. d., costinescu) s. f., (învechit, rar) scherm, serim (negulici) subst. — Din it. scrima, fr. escriroe. SCRIălBlŢĂ s. f. v. scrunobilă. scrimEr, -Ă s. m. şi f. Sportiv care practică scrima. Cf. alexi, w. Cei trei nu mişcau nici unul, reputaţia mea ele boxeur şi bun scrimeur îi îngheţase pe scaune. camil petrescu, p. 136, cf. l. rom. 1959, nr. 2, 85. Performanţele boxerilor, gimnaştilor, scrimei ilor. . . lasă să se întrevadă începuturile unul sezon promiţător. scînteia, 1960, nr. 4 831, cf. dn2. Ai senzaţia că păşeşti pe uii ţereii dc luptă, că încrucişezi spada cu un scrimeur de mare clasă, flacăra, 1969, nr. 4, 21, cf. m. d. enc., dex. — Scris şi: scrimeur. — Pl.: scrimeri, -e. — Şi: (învechit) scrimâr s. m. alexi, w. -- Din fr. escriineur (prin apropiere de scrimă). SCRIN s. n. I. Mobilă in formă de dulapi or de Înălţime medie, prevăzut cu mai multe sertare suprapuse, în care se păstrează mai ales lenjerie; comodă. 7 beni-seli cu scrină (a. 1711). ijricabiul, xi, 219. Nemuritoarea sa poemă. .. zace ascunsă ca o comoară în scrinul familiei răposatului., ab (1830), 522/26, cf. i.. golescu, c. îi scormoniră ţoale scriniile din casă. bamţiu, p. a. iii, 17. Mese, mobile, jilţuri..., scrinuri pe jumătate deschise, costume de teatru, negruzzi, s. i, 489, cf. polizu. Să deschizi acel scrin şi să iei de acolo un buchet, de flori, filimon, o. i, 333. Uitarea le închide-n scrin Cu mina ei cea rece. eminescu, o. i, 184. Mi-a încuiat ghetele şi pălăria în scrin, caragiale, o. iii, 159. Un scrin de stejar cu alămuri, contemporanul, n, 246. Fură cheile. ■ ., deschide scrinul şi scoale banii. ghebea, st. cr. ii, 188, cf. ddrf, barcianu. Aceleaşi calendare. . . stau teanc pe uri colţ al scrinului. d. zamfirescu, v. ţ. 39, cf. alexi, w. Am încuiat, doar scrinul, ştiu prea bine. gorun, f. 123, cf. şăineanu2. Ea clcsface scrinul antic, trage-ncctinel saltarul, iosif, patr. 63. Descuie un scrin, luă două coli dc hîrtie. agîhbice.vnu, l. t. 388. Se auzea aspru tictacul ceasornicului de pe scrin, rebreanu, r. 226. Ce de lucruri pe scrin! bassarabescu, v. 169. Are bunica în ietac, chiar lingă, palul ei, un scrin cu trei saltare, teodoreanu, c. B. 66. Saltarele scrinului erau scoase, cazimir, gr. 45. Caută mai îndelung într-un scrin, camil petrescu, •r. it, 144. Luă. dintr-un scrin o pungulijă. biiăescu, o. A. i, 6. Umbla cu mîna speriată, pe masă, pe scrin, pe dulapuri, după chibrituri. G. m. zamfirescu, m. d. i, 56. Se aflau acolo două scrinuri conţimnd mulla, meticuloasa rufărie mirosind a sulfină şi levănţică. călinescu, e. 50. Pe scrinul scund, pe masa de mahon Cleştarul cupei picură amurg, mixat, v. 135. O cuXie cu ciorapi. . . ele mălasă nu e niciodată de prisos in scrinul bine garnisit al. unei chipeşe femei, vinea, l. i, 305. Scoale o hîrtie dinlr-un. scrin. H. lovinescu, t. 116. Scrinul era deschis; rufăria alirna afară din sertare, hainele îmbrăcau spetezcle scaunelor, v. rom. aprilie 1957, 78. M-aş duce să caut in scrinul de lemn Portocale şi mere. isanos, v. 317. Rămase multă vreme în faţa scrinului deschis, t. popovici, s. 51, cf. dm. Multe lucruri avea sfinţia-sa: scrinuri grele, oglinzi, lămpi. BARBU, O. 173, Cf. DEX. 2. Lădiţă mică sau casetă (căptuşită cu mătase» catifea etc.), tn care se păstrează bani, obiecte de preţ ctc. Aceasta era o carte destul de mare pe care todaana o ţinea închisă într-un sicriri de aur miresmit. pleşo-ianij, i. i, 198/12. A dus scrinurile pluşate cu bijuterii şi pachetul cu acţiuni, c. petresgu, c. v. 353, cf. ltr2, dm, dex. — PL: scrinuri şi (învechit) scrine (barcianu, tdrg, cade). — Şi: (invechil) scrină s.f., scriniu (pl. scrinii), sicrin s. n. — Din rus. CKpun, CKpHua. — Scriniuclat. scri-uium. — Sicriu cinagh. szekreny. SCRÎjVĂ s. f. v. scrin. SCRÎNC.IOB s. n. v. scrlnciob. SCRIIVCIUM s. n. v. scrinciol). SCRINIÂRITJ s. m. (sg.) (învechit, rar) Arhivar. Evslralie. . . era scriniariu a cinul duchicesc. dosoftei, v. s. decembrie 214v/19, cf. scriban, d. — Şi: scrinier s. m. (sg.) scriban, d. — Din lat. scriniarius. SCRINIER s, m. (sg.) v. seriuiariu. 4345 SCRINIU — 474 — SCHlPCĂÎ. SCBÎSrU s. n. v. scrin. SCHIMJILV vb. I v. scrijeli. SCJUM'A s. f. v. stjrinlc. SC(lti\T£ s. L (Bot.) I. (Transilv.) Liliac (Sytinga vnlgaris). Ct. lb, pouzu, l>i, ddrf, gheţie, R. M., A 1.13X1, W., ŞĂINEANU2, TDIMi, RESMERIŢĂ, BULET. orăd. bot. v, nr. 3 — 4, 68, panţu, pi.., c:ade, enc. AGR., SCRIBAN, I)., BORZA, D. 166. FRÎNCU — CANDRE:A, m. 105, alr i 1 917/96, 100, 103. . v. 322, cf. marian, sa. 311. J.a şezători au uneori scripcari ori. ca fluierul, şez. i, 271, cf. alr sn v li 1 282, A vi 26, 33. Scripearu-i cu seripca-n mină. folc. mold. ii, 459. hi pădure, peste pădure S-aude un vitei de aur răgind Şi un cal nechezind (Scripcarul şi scripca1). gorovei, c. 340. + (Ironic sau depreciativ) Scriitor, poet lipsit de valoare. O, vinturători dc fraze, scripcari sarbezi şi smintiţi, Nu vedeţi in ce mocirlă dc prostii vă bălăciţi? vlahuţă, s. a. i, 62. 2. Ghidac negru, cu antene lungi, care produce sunete asemănătoare cu un scirţiit; (regional) plopar (I), cobzar, ţigănaş (Saperda. carcharias). Insectu.l acesta se numeşte scripcaria şi cobzariu de aceea, fiindcă cl. . . cînd îl prinzi în mină şi-l pui la ureche, produce un fel dc gomăt. sau (iţiil, cu şi cind. ar ciula cineva, dintr-o scripcuţă scai cobză, marian, ins. 100, cf. cade, enc. AGR., DM, M. D. ENC., 11 X 85, 465. — Pl.-. scripcari. — Seripcă1 + suf. -ar. SCUUT.Ă1 s. f. (Mai ales in Mold.) Vioară. Cf. eu-dai-deleanu, lex. Slali aici. în colţ puţintel yi vă gătiţi scripcele. alecsandri, t. i, 78. lată că un ţigan îmi ieşi înainte cu o scriptă în mină. zicindu-mi. gane, n. n, 149. Şi cile şi mai cîtc nu cinla. . ■ din scripca sa răsunătoare, creangă, o. 244. Bătrtnul zice din seripcă un cîntcc dc. jale. vlahuţă, s. a. iii, 300. Cintă unul din scripca şi altul din. cobză, marian, na. 249. Udă-ţi scripca, zice alini, dindu-i încă un pahar, bel-dicbanu, p. 128, cf. ddrf, alexi, \v. Dănciugu scir-liic din seripcă, Trosneşte focal, sar setatei" lOSU', v. 34. Caută tn aceaslă seară cile o sirmă dc seripcă — instrumentul ce. se socoteşte că arc puterea minunată de a inmuia sau potoli inima, omului — pc care o pun la git. pamfile, s.t. 142. Velele fură strune de. la. seripcă. şi le leagă la mină, ca să fie aşa iubite, cam ii iubit tonul strunelor, oorovei, cr. 107. Buruiană dădea din. scripcă cîteva acorduri uşoare, iiogaş, dr. ii, 106-Prinse, adormită, De pc clavir, o scripcă înnegrită Şi urmări, pierdută, marşul, monoton, bacovia, o. 77. Mură. . . smulgea din scripca lui. . . atîta dar. ga-lagtion, o. 69. Un soldai ţigan scîrlîi din. scripcă toate cinlecele frontidui. c. petrescu, î. -n,, 28. Ţiganul înainta pe valuri elastice, scărpinind strunele scripcei. teodoreanu, m. iii, 187. Bei un păhăruţ, îţi cîntă o baragladină din scripcă, nici na şl ii cînd inserează. sadoveanu, o. hi, 68. li cîntă o scripcă şi un ţambal şi un glas din taraf, arghezi, b. 107. A ridicai din lădiţa ei scripca imbătrînilă. de vremi... şi a strîns-o la piept. v. rom. februarie 1954, 246. Ce-ar fi. . . să-i tragi o cinlare din scripcă? camilar, n. i, 155. Cîri-tam din scripci sparte, plimbînd asupra strunelor arcuşuri slrimbe. vornic, p. 213, cf. h iii 5, 38, x 262, xi 429, xiv 351. Se înţetesără ca unul cu scripca să meargă la mocan, să-l ţină dc vorbă şi să-i cînte. şez. l, 283, cf. 156, iordan, l. m. 200, alr sn v mn h 1 280, a v 20, vi 26, 33, îx 1, 5. S-o dat pişti cap, s-o făcui om băiet di ţigan c-o scripcă. o. bîrlea, a. v. i, 233. Scripca arc patru strune, Gura mea ţoale le spune! folc. mold. ii, 459. N-are (sau ce are) a face scripca cu iepurele sau se potriveşte ca scripca cu iepurele, se spune despre lucruri care nu se potrivesc. Cf. zannh, p. iv, 585, com. din piatra neamţ. Gîtul lui ii scripcă sau e cu gîtul ca scripca, se spune despre cineva care cintă foarte frumos. Cf. pamfile, j. i, 75, zanne, v. iv, 585. Parcă-i scripcă sau gras ca scripca sau slab scripcă, se spune despre un om foarte slab. Cf. tdrg, şez. ii, 74, zanne, p. iv, 585. Ţăndărică bradului, veselia şalului (Scripca). sbiera, p. 323. Am o seîndură uscată, Şi î.ii cui stă aninată, Sună de răsună, Toţi oamenii adună (Scripca). gorovei, c. 337, Aşchia fagului. Frumuşica salului (Scripca). 4366 SCFUPCĂ2 — 475 — SCRIPETE id. ib- 338. O F i g. Toţi greierii, ieşind din borţi Cu scripci te mă-nlimpină. lksxea, vers. 183. Ca pentru un începui de chef, nevăzuţi, greierii îşi acordau subţire scripcele. teodoreanu, m. i, 76. Ale tavanului, vechi şipci Erau ţitere fi scripci. călinescu, l. l. 88. O (Regional) Scripcă mare — contrabas (Stoişeşti — Blrlad). ale i 1.461/618. Scripcă de hluj.=* jucărie asemănătoare cu o vioară, făcută dintr-un cocean de porumb, cu care se joacă iarna copiii la ţară. pamfile, j. r, 75. <0 E x p r. (Regional). A fi gol scripcă =5 a fi gol cu desăvârşire. pamfile, j. ii, 165. + Parte din melodie sau, p. ext., melodie interpretată la acest instrument. Cobza zvicnea scurt fi intors in loc, peste scripcă fi ţambal, camil petrescu, o. i, 117. Bade, dorul de la line Peste multe dealuri vine Şi nu-l poale opri nime, Nici ţiganul cu scripcă, Numai eu cu inima. şez. n, 213. <0> F i g. Ştiu că steaua noastră, ageră-n tărie, Creşte fi âştcapiă-u scripcă s-o cobor. akghezi, v. 18. .+ Arta sau, p. ext., meseria de scripcar (1); (regional) scripcărie. Să-l înveţi meşteşugul cojocăriii fi. mefteşuţgujl scripcii (a. 1785). şte-f\nelli, o. c. 157. Eu pinea mi-o ciştig cu scripcă. ca.mii.ah, N. i, 266. — Pl.: srripci şi (rar) scripee. Şi: (Învechit) seriplă, (regional) scripieă (accentul necunoscut: pam-file. c. ţ. 48) s. f. — Din ucr., rus. OKpHiiua. SOliPCA2 s. f. v. scripete. ■SCHIPCĂI vb. IV. Intranz. (Rar) A ciuta la vioară. Cf. baruanu, alexi, w. — Prez. lud.: scripcăiesc. — Scripcă1 -f suf. -oi. SCniPCÂRÂŞ s.m. 1. (Priit nordul Mold. şî prin Bucov.) Greier dc. eimp (Gryllus campeslriş). Cf. MARIAN, INS. 527, TDRG, CADE, H.XII 391. 2. (Regional) Numele unei păsări, nedefinite mai de aproape. Cf. băcescu, păs. 15'2. — Pl.: scripeăraşi. — Scripcar ’-j. suf, -aş. SCRIPCĂRIE s. f. (Prin Mold.) Arta sau, p. ext., meseria de scripcar (1); (regional) scripcă1. Cf. ddrf. Ursarii au meşteşugu herăriii si. scripcăria. graiul, i, 402. — Scripcar -f suf. -ie. SCKIPCOŢĂ s. f. (Prin Bucov.) Diminutiv ai lui scripc â1. Jnseetul acesta. . produce un fel de gomăl sau ţiţiil, ca şi etnd ar cinla cineva dintr-o scrip-caţă sau cobză, marian, ins. 100. — Pl.: scripcuţe. — Scripcă1 + suf. -aţă. . SCRIPECIOR s. ni. (Regional) Diminutiv al lui scrîpete (2 a) (Izbiceni — Corabia), alrm sn i h 300/886. — Pl.: scripeciori. — Scripeţ2 suf. -ior. SCRIPET s. u. v. scrîpete. SCRIPETÂR s. m. v. scripcţar. SCBÎPEIE s.m. j. Mecanism alcătuit dintr-o roată cu şanţ periferic care serveşte la transmiterea unei torţe prin intermediul unui element flexibil (lir, cablu, lanţ etc.) care rulează pe şanţ; p. ex t. dispozitiv bazat pe sistemul descris mai sus, care serveşte la ridicarea unor greutăţi, (regional) scrivac (3). V. in u f 1 ă (2), pala n1. Pietrile era aliniate in aer de scripeţi cu funii, destul de groase, pleşoianu, t. ii, 89/30, cf. i. «o lescu, c., valian, v. Pe aiure vinurile de paie a stogurilor să rădică şi să pogoară cu serijyţ. It iQ-NEŞtv, c, 115/7, Ph polizu, Şe aflu o pealră cu scripci pe unde se trăgea apă cu burdufclc din fundul văii. pelimon, i. 97/1. Podul... era tras prinlr-un scripete, pe an odgon fixat pe ambele maturi ale riului. sion, p. 341. Pe gura ocnei se cobora cu o funie pe scripete o roată în care şedea un om. bolintineanu, o. 432. A'ici chiliile, nici scripetul, pe care se ridica in vechime sicriul sfintului şi celelalte odoare, nu mai exislă. odobescu, s. i, 342. Despre aceşti. „scripţi“ amintesc adeseori şi poveştile poporane, spunînd că pre cutare şi cutare fată de împărat au rădical-o cu „scripţii“ într-o înălţime anumită, maman, o. i, 1.51, cf. ddrf. 1niorcindu-se un sul dc sus cu scripiţa fixă, se rădică şi boul aşa că, neajungind cu. picioarele la pămtnl, nu se mai poale mişca, liuba — iana, m. 125, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2. Gem scripelele-n aer şi cad ciocane grele, anghel — iosif, c. m. ii, 126. Scripţii, numiţi încă fi scripeţi, sing. scripte, scripete sau scripiţa..., sînt dăltuiţi, pentru a lăsa loc să se inoirtească iulăunlru o roată, pamfile, i. c. 275. Au început să se. ridicc schele Cu scripete care atîrnă Ca nişte spinzurălori. al. philijpide, a. 65. Dispar, sub roţi dinţate, albastre siluete, Şi altele ridică, pe scri-pele, motoare. ». hote/., f. s. 75, cf. abc mar. Frigarea se îiwiiie singură, căci arc scripţ. sadoveanu, o. xiii, 876. Scripeţii. . . pentru ridicat şi transportai materiale, prev. accjd. 29. Verifica. . . seri petele rezervorului. AHOiiEZi, L. 256. Vedem. .'. transportarea pe vagonete lungi a clădirilor eu beton..., ridicarea lor cu un cleşte dc către scripetul unui funicular. călinescu, c. o. 25.1. Seri petele esle un. disc ce se poale iiwirti in jurul axei sale fi la periferia căruia se găseşte un şanţ prin care sc trece, o sfoară, marian — ţi-ţeica, fiz. i, 84. Pe cine mai urci în virful catargelor să înlocuiască un scripete. tudoran. i>. 68. După cum axa. . . e fixă sau deplusabilă, se deosebesc: scripete fix fi. scripete mobil■ ltr2. Lingă gardul curţii. . . sc afla o fintînă cu ghizdurile de ciment, cu. două găleţi cu lanţ pe scripete. preda, m. 149. Din latmn spînzura pe un fel de scripete o lampă veche. T. popovici, s. 122. Zgomotul macaralelor care. ridicau resturile şi al scripeţilor ce scinlciau in viteză creştea, bărbi;, g. 186. Un ajutor al zbirului manevrează ari scripete şi funiile se întind■ magazin ist. 1968, nr. 12, 40, cf. dex. Ş-are să-i facă tală-său un leagăn ş-are să-l suie pe scripiţi. pină mai aproape de naltul ceriului. vasiliu, p. i.. 79. O (Ca termen de comparaţie) Simţea. bătăile inimei tari şi grăbite, ceea cc făcea să i se ridicc un nod in gil, care cobora şi urca ca pe un scripel. ardeleanu, b. 249. Toată rinduiala suceveanului mergea ca pe scripeţi, fără. încurcături, sawoveanc, o. xviii. 519. -C» F i g. Cu evlavie adincă ne-nvirteau al minţii scripel, Legănind cind o planetă, cînd pe-un rege din F.gipel. eminescu, o. i, 140. Că şi azi acelaşi scripet Mişcă toate ce există, id., in L. rom. 1959, nr. 6, 42. Scriitorul işi închipuie, că trebuie să-şi înalţe stilul pe un scripete cc scîrţiic şi să-i dea aripi ce foşnesc. î.oviNEscu, c. iv, 35. ]n scripetul lumii celeste Eu sînt aşezat pe-o seînteie. călinescu, i„ i.. 9. 2. P. anal. Numele unor dispozitive sau obiecte (dc gospodărie) care se aseamănă, ca formă şi întrebuinţare, cu un scripete (1): a) Dispozitiv compus din două roţi cu diametre diferite, dispuse pe acelaşi ax, formînd un bloc comun situat deasupra războiului de ţesut (manual), care se foloseşte pentru mişcarea iţelor. Au început a ţese: adecă a trece bătătura prin urzeală cu ajutorul tălpigilor, al scripţilor şi al iţelor, creangă, o. 294. „Scripţi“ numesc româncele din Bucovina, un feliu de rotiţe mici pre cari le-nlrebuinţează la stative (război) spre ridicarea şi lăsarea în jos a iţelor în timpul, ţesutului, marian, o. i, 1.51. Iţele sînt astfel alcătui/e:... scripeţi sau scripţi..., sfori de scripeţi, legăturile dur iţelor sau aţele iţelor, dame, t. 135, cf. barcianu, ALEXI, w., şăineanu2. Schimbarea iţelor se face cu ajutorul scripţilor şi al iepelor, pamfile, i. c. 275. Epoca renaşterii. .. a adus mecanizarea ţesu- 4375 SCRIPEŢ1 — 476 — SCRIPŢĂ1 tului cu ajutorul ptrghiilor, scripelelor şi al fringhiilor. ionescu-muscel, ţes. 229. Roţile scripelelui trebuie să fie astfel dimensionate, incit intre iţe să rămînă o distanţă mică. ltr2. Scripeţii servesc a face rost lu pînză, adecă fac ca firele să poată trece cind sus, cind jos. H v 149, cf. ii, m, iv, x, xi, şez. viii, 146, viciu, GL., A II, V, VII, IX, MAT. DIALECT. I, 90. O L O C. adj. (Regional) în scripete = (despre ţesături) care a fost ţesut în patru iţe, avind o singură faţă. Cf. hem 854, H ii 254. O E x p r. (Regional) A bate în scripţi = a fi tare supărat, minios. L-au lăsat pe sărmanul Codaciu bătînd in scripţi şi plîngînd. pamfile, d. 37. (Regional) A si»ri în scripţi = a sări peste butuc sau peste o sfoară, fără elan şi cu picioarele lipite. Cf. PAMFILE, J. III, 45, VICIU, GL. b) (Anat.; învechit, rar) Articulaţie in formă de scripete (1). Scripeţi se numesc două scosături articulare, despărţite printr-o adincitură. kretzulescu, a. 18/26. c) (Prin Mold. şi prin Munt.; în forma scripţă) Unealtă de tors nedefinită mai de aproape. Uneltele de tors: furca..., scripfa. H iii 50, cf. i 207, îx 28. d) (Regional; în forma scripţi) Vîrtej cu care se ridică piatra morii; (regional) serivac (2) (Furcenii Vechi — Tecuci). Cf. alr sn i h 179/605. e) (Regional) Parte a morii nedefinită mai ,de a-proape (Satu Nou — Medgidia), h xiv 430. f) (Regional; în formele scripcă, scripte) Parte a fintînii cu ajutorul căreia se coboară şi se ridică cele două găleţi. Există şi fintina cu scripcă. alr sn iii mn h 850/192. Aufintină cu scripte, ib. mn h 850/705. (j) (Regional; în formele scripăt, script, scripte) Parte a sucalei care transmite mişcarea circulară a roţii la axul pe care se află mosorul; (regional) du-riţă, durigă, garigă, rotiţă. Cf. dame, t. 140. Un ciric se compune din:... roată..., scripăt, script, scripte, rotilă, duriţă. pamfile, i. c. 202. — Pl.: scripeţi (regional scripeţi, alrm sn. i li 309/172) şi n. (învechit, rar) scripeţe (polizu), — Şi: scripet (pl. scripete şi m. scripeţi) s.n., (învechit şi regional) scripeţ (polizu, barcianu, alexi, w., tdrg, cade, bl i, 26, pl. şi n. scripeţe, i. golescu, c., barcianu), scrlpţ (pl. şi ij. scripturi, alrm sn i h 309/53), (regional,) scrip (pl. şi n. scripuri, mat. dialect, i, 287) s. m.,s.gn'păt subst., ssrjpcă s. f., scripif (alrm ii/i h 408/836) subst., seri pită s. f., script .(pl. şi ". scripturi, cade, scripturi, lexic reg. 11,-53), scripte s. m., scripţă, scripţie (arh. olt. hi, 383) s. f., screpţ (viciu, gl.) s..m., scleîeţcă (a ii 12) s. f., selefeţcăr (ib.), sclifeţ (ib.) subst., scljp (\lrm sn i h 30&/260), sclipetc (h ix 28), sclipcţ (alrm sn i h 309/876) s. m., sclipeţă (accentul necunoscut, a ii 12) s. f., sclipţ (alrm sn i h 309/284, 362) s, m., slipcţă (accentul necunoscut, a ii 12) s. f., cripef (accentul necunoscut, alrm sn i h 309/791), zgripţ (ib. h 309/157) s. m — Cf. v. sl. ck. pHndTH, rus. cKpaneiB „a scîrţîi". SCRIPEŢ1 s. m. v. sclipeţ1. SCRIPEŢ2 s. m. v. scripete. SCRIPEŢÂR s. m. (în dicţionarele din trecut) Persoană care făcea sau vindea scripeţi. Cf. -i. golescu, c., valian, v., ddrf. — Pl.: scripeţari. — Şi: scripetâr s.m. ddrf. — Scripeţi (pl. lui scripete) + suf. -ar. SCRIPEŢĂRIE1 s.f. (învechit, rar) Meseria scri-peţarului. Cf. i. golescu, c. — Scripeţar + suf. -ie. SCRIPEŢĂRIE2 s. f. (Învechit) Fabrică sau prăvălie de scripeţi. Cf. i. golescu, c., valian, v. — Pl.: scripeţării. ^- Scripeţi (pl. lui scripete) -j- suf, -ărie, SCRIPEZI vb. IV v. strepezi. SCRIPI vb. IV v. sclipi. SCR1PICĂ s. f. v. scrlpcăi. SCRIPISI vb. IV. Tranz. (învechit; complementul indică acte, documente etc.) A parafa (1). Cf. CIHAC, II, 150, DDRF, TDRG, SCRIBAN, D. — Prez. ind.: seripisesc. — Etimologia necunoscută. Cf. rus. CKpenmt. SCRlPISlRE s. f. (învechit) Parafare. Cf. ddrf. — Pl.: scripisiri. — V. scripisi. SCRIPISÎT, -Ă adj. (învechit; despre acte, documente etc.) Parafat (1). Au cumpărat. . . o hirtă de Iqc. . . aşa precum se poale dovidi din cuprinsul delilor scripisite şi şnuruite ce se află la. arhivă, in, dulap. ALECSANDRI, T. 1 358. — Pl.: scripisiţi, -te. — V. scripisi. SCRÎP1Ţ subst. v. scripete. SCRÎPIŢĂ1 s. f. (Prin Ban.) Coastă abruptă de deal. lexic reg. ii, 37. — Pl.: scripiţe. — Etimologia necunoscută. SCRlPlŢĂ2 s. f. v. scripete. SCRIPT1 s. m. v. scripete. SCRIPT2 s. 11. v. scripţă1. SCRÎPTĂ1 s. f. 1. (învechit, rar; în sintagma) Scripla sftnlă = scriptură (8). Zic că e păcat a mînca peaşle sau carne. Ce. in scripta sfintă necăirea in leagea noao a lui jF/[risto]s nu aflaiu de la elu opritu vreun fealiu de bucale, coresi, ap. cp 202/20, cf. cl 1950, 79. 2. (învechit, rar; adverbial; 1% forma script) în scris, v. scris1 (2). Enea cu *cîţi notase .cu nunsul fţaceră vraje şi luară plăzuit că le zise script să noate de acolea spre apus. moxa 354/22, cf. cuv. d. bătr. i, 429. 3. (învechit; la pl.) Documente (oficiale sau particulare). Sentenţia giudecăţei l-osindi să i se ardă scriptele, asachi, l. ll1/42. A murit. . . lăsind mai multescripte preţuite despre meşteşugul vindecărei boa-lelor. id. ib. 492/38. Scriptele şi actele posterioare menţionează mai multe diplome emanate de la dînsul. haS-deu, i. c. i, 18. Ei nu vor căuta prin aceasta să-şi re-vindice drepturile politice de vechime. . ., negăsindu-se nici o urmă de asemenea pretenţii in vechile noastre scripte, n. a. bogdan, c. m. 15. Dăm prin scripte de doi fra(i ai scriitorului, călinescu, s. c. L. 180, cf. dex. + (Jur.) înscrisuri sub semnătură privatiă. der. O Verificare de scripte — procedură prin care organul de jurisdicţie stabileşte dacă scrierea său semnătura unui --act sub semnătură privata, -icontestat de partea căreia i se opune, li aparţine sau nu acesteia. Instanţa poale întreprinde o verificare dc scripturi şi trebuie să constate — eventual pe cale de exper-tiză — dacă actul emană sau nu de la partea care l-a înfăţişat, pr. drept, 781, cf. der. 4. (La pl.) Condici, registre, acte de evidenţă, de contabilitate etc.; însemnări cuprinse în aceste condici, registre, acte. Cf. cade. S-a apucat administratorul. . . să-mi trimeată pe grozavul ăla de Zamfirescu să ne verifice scriptele, stănoiu, c. i. 78. Dacă şi-ar vîrî nasul tn scriptele închisoarei mai mult decît se cuvine, închisoarea ar rămîne fără slujbaşi, cocea-, s. i, 170. Oricum să scoatem scriptele pe masă. Să nu creadă că în lipsa lui slujbaşii dorm. P. constant, r. 129. Lupu Mavrocosti îşi uşurase necontenit aparatele şucceşive; cînd deodată deveniseră mai grele decît 4392 âCRlPTÂ2 — 411 — SCRIPTURĂ oricînd, covtrşite de scriptele Băncii, sadoveanu, o- xii, 402. în cazul cînd, pe lingă aceeaşi instituţie. . funcţionează in acelaşi timp şi creşă şi cămin de zi, evidenţa ambelor unităţi se va ţine de acelaşi salariat. .. tnsă tn scripte distincte, bo (1951), 759. Funcţionarii paştii, pălărlerii şt gravorii fac socoteli şi scripte, arghezi, b. 35. Rezemat intr-an cot de masa cu scriptele pentru grînarii din părţile apusene, îşi privea feciorul, c. petrescu, a. r. 157. Aş vrea să verific puţin scriptele contabile, v. rom. februarie 1955, 246. îl punea cu sila comisarul pe drumuri, fiindcă îl finea trecut în scriptele secţiei şi avea ordin să adune pe toţi veteranii din mahala, pas, z. i, 197. Un ttnăr funcţionar . . . luă tn primire foarte expert scriptele sfatului, preda, r, 381. La ora asta, la depozitul militar, Bota cercetează scriptele, să vadă ce arme s-ar putea sustrage, t. popovici, s. 205. Această situaţie nu putea fi sesizată din scripte, scînteia,' 1969, nr. 8 192. Scriptele primăriei şi ale bisericii stăteau alături, cele două îndeletniciri ale lui Gel se chemau şi se:preliingeau, dădeau una în alta. românia literară, 1970, nr. 111, 16/2, cf. dex. — Pl.: scripte şi (rar) scripturi. — Şi: (învechit, rar) seript s. n. — (1, 2) lat, scripta, (3, 4) din lat. scripta, cf. germ. ,S k r i p t e n. SCRÎPTĂ2 s. f. v. scripcă1. SCRlPTK s. m. v. scripete. SCRÎPTIC, -Ă adj. 1. (Astăzi rar) Scris2 (I 1). Proza lui Caragiale ar putea fi cu mult folos studiată pentru a stabili divergenţele stilului oral de acel scriptic, vianu, a. p. 13.6. Utilizarea unor părţi de cuvînt înt.r-0 altă funcţiune decît aceea obişnuită lor esle. .. un procedeu al unui stil scriptic şi intelectualizat. id. s. 109. + (Despre probe, examene etc.; în opoziţie cu o r a 1) Scris2 (I J). Gf. resmeriţă, d., cade, iordan, l. r. a. 176. 2. Care a fost înscris, înregistrat în scripte1 (2); care se realizează pe baza sau cu ajutorul scriptelor1; care rezultă din scripte1. întreprinderile stnt obligate ... să ia următoarele măsuri: ... să organizeze o evi-.denţă scriptică a contractelor ce trebuiesc încheiate, bo (1951), 744. Afirmarea tinerelor generaţii de artişti nu mai poate rămîne o simplă problemă scriptică, m 1960, nr. 6, 39. încă ' înaintea oricăror bilanţuri scriptice, putem afirma că deţinem recordul premierelor originale, t iunie 1969, 67, Unele întreprinderi. . . au depăşit numărul mediu scriptic de muncitori, scînteia, 1969, nr. 8 217. <$> Fond scriptic = fond destinat pentru retribuirea personalului din schema unei întreprinderi sau instituţii. Cf. dn2, dex. Lucrătorii angajaţi pe un termen mai mare de cinci zile. . . sînt plătiţi'din fondul de salarii scriptic, der iii, 721. Personal scriptic — totalitatea angajaţilor permanenţi din schema unei întreprinderi, instituţii, organizaţii etc. Cf. dn2, der, M. D. enc., DEX: (Adverbial) Dra- maturgul nu concepe însă munca scriptic şi birocratic, In cifre şi în procente, t mai 1964, 78. — Pl.: scriptici, -ce. — Scripte (pl. lui scriptă1) + suf. -ic. SCRIPTOĂHE s.f. (Inveehit, rar) Taină (2). De acestea.;.' să leapădă fieştecarele credincios în sftnta scriptoare w botezului, ap. tdrg, cf. scriban, d. — PL: scriptori. — Din lat. scriptorîum. SCRIPTOLdG s. m. (Depreciativ) 1. Funcţionar (mărunt) însărcinat cu ţinerea la zi a scriptelor (3). Ev nu-s nici telefonist, nici scriptolog. îs agronom, ga-Lan, b. i, 27. 2. Birocrat. Cf. dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: scriplologi. — De la scripte (pl. lui scriptă)1. SCR1PTOLOGIE s. f. (Depreciativ) Formalism exagerat în rezolvarea unor probleme administrative, a unor acte oficiale etc.; birocraţie. Tendinţa... de a rezolva toate problemele prin şedinţe şi scriptologie face ca unii conducători să piardă capacitatea de înţelegere a fenomenelor vieţii, scînteia, 1954, nr. 2 973, cf: DEX. — Scriptolog + suf. -ie. SCR1PTOMAN, -A s. m. şi (rar) f. (Depreciativ) Persoană care are mania scrisului1 (1); (rar) scribo-man. Cf. alexi, w., dn2, hristf.a, p. e. 59. — Pl. : scriptomani, -e. — Scripte (pl. lui scriptă1) + -oman. SCRIPXOMANjfE s. f. (Depreciativ) Mania scrisului1 (1). Cf. ALEXI, W.> DM, DN2, HRISTEA, P. E. 59, M. D. ENC., DEX. — Scrlptomnn + suf. -ie. SCRlPTOR s. m. (Latinism învechit) Scriitor (I 1). Ş-aceasta im pare că am cetit la scriptorii bizantineşti. budai-deleanu, ţ. 116, cf. 155. Scriptorii au semnat numai unele tntrebări ce Fagotti (măscăriciul craiului Albeni) pusă să le răspunză Bertoldo (a. 1799). gcr ii, 170/32. Istorii şi învăţături din scriptorii cei profani sau mireneşti a romanilor celor vechi (a. 1810). bv iii, 21. — Pl.: scriptori. — Din lat. scriptor. SCRIPTORIU s. n. (învechit) Masă de scris; birou; (învechit) scriitor ,11). Cf. negulici. O aflu aşezînd nişte hîrtii în scriptoriul ei. baronzi, m. 406/13, cf. prot. — POP., N. D. — Pl.: scriptorii. — Şi: scritoriu (negulici), scri-tor (prot. — pop., N. d.) s. n. — Din lat. şeriptoriuni. SCRIPTURĂ s. f. v. scriptură. SCRÎPTRU s. n. v. sceptru. SCRIPTURĂTIC, -Ă adj. (învechit, rar) Conform cu scriptura (4). [Cartea] străluceaşte de luminează pe tot omul cu diriaple răspunsuri firişe şi scriptura-tice. dosoftei, v. s. decembrie 197v/9. — Pi.: scripliiratici, -ce. — Scriptură -)- suf. -alic. SCRIPTURĂ s.f. 1. (învechit) Scriere (2); (concretizat) semn, literă scrisă2 (1 1) sau tipărită2 (1). Era ... scrisă... [cu] scripturi elineşti şi rimleneşti. coresi, ap. dhlr ii, 475. Atunce s-arătă naintea lor un bătrîn. .. avind a mînă carte cu scripturi de aur. dosoftei, v. s. noiembrie 139v/25. împăratul Asiriei... îndrepta scrisorile sale în fieşcare ţară după scriptura ei şi cătră fieşcare popor în limba lui. fm (1842), 1552/28. Sub raza unei■ lampe ce palid licăreşte Incit abia p-o carte scriptura se zăreşte, p (1884), -20. O (Rar) Scriptură de mînă = manuscris (2). barcianu. •£> Expr. A arăta cu (sau a pune în) scriptură = a scrie (II 3). Minunile cele ce au făcut ei ni le-au arătat cu scriptură şi traiul lor. gavril, nip. 6/3. Minunile ce s-au fapt de dînsul fiind multe, nefiind putinţă a le pune în scriptură, dosoftei, v. s. ianuarie 9r/22. 2. (Ieşit din uz) Scris1 (2). Găsise vreo doi-trei scriitori cari aveau talentul de a imita scripturile cele mai vechi şi mai dificile, sion, p. 179. Scriptura este excesiv de îngrijită, caragiale, o. iii, 9. îi cunosc scriptură şi dicţionarul favorit, id. s. 121. Acela, căruia se opune un act, sub semnătura privată, este dator a-l recunoaşte sau a tăgădui curat scriptura, sau sub-semnălura sa. hamangiu, c. c. 285. îl întîlnim. . . mai mult în josul liricelor pe care el le compune şi pe care le iscăleşte într-o frumoasă şi ceteaţă scriptură. iorga, l. i, 132. SCRIPTURA 478 - SCRIPTURĂ 3. (Învechit) Inscripţie. Era şi scriptură scrisă spri-risul. coresi, ap. dhlr ii, 475. Eeaceră şi peteala cununa sfinlă elen coral aur şi tăiară scriplură intr-insă. po 313/12. Banii cei buni... să aibă chip şi scriptură cinstită şi frumoasă, iară să nu fie făcută acia scrisoare în vre un chip grozav şi de ruşine. i. (învechit) Act (doveditor). „Cîte eşli daloriu domnului mieii"? l'.l zise lui: „o sulă de măsuri de unt". Şi zise lui: „ia-ţi scriptura la şi şezi cnrînd dr scrie cincizcei". coresi, ap. dhlr ti, 475. Scris-am noi nepoţii popei lui. Slan. . . ceasta a noastră scriptură cum să sc şlic ci-au fug[a\duit părinţi[\\ noştri ce-s mai sus scrişi (a. 1599). cuv. d. bătr. i, 88/14. Ja-ţi scriptura, laşi scrie optzeci, n. test. (1648), 9.1*72. Actul care nu poale fi autentic din cauza necompetin-ţei. . . este valabil ca scriptură sub semnătură privată. HAMANOir, c. c. 283. 7. (învechit) Scriere (5): p. ext. conţinu Iul ci. Aşa sluj esc a dumnezeului părintiloru şi crezu tuturoru cite-au intru leage. şi întru scripturile prorociloru. cod. vor. 60/30. Evanghelie cu învăţătură, den tuspatru evanghelista aleasă şi den multe dumnezeieşti scripturi. coresi, ev. 1. Ştia filosofici loală şi adîncul scripturilor dineşti. cu creştineşti, moxa, 380/13. Carte românească de învăţătură, de la pravilele împărăteşti. . . di în multe scripturi tălmăcită di în limba ilenească pre limba românească, prav. iii. Găsil-am multă lipsă şi greşcatc în scriptura lui. pentru neînţelesul limbiei şi cărţii, greceşti, n. test. (1648), V/ll. Toată scriptura iaste aclîncamea preainţelepciunii. st. lex. 2.17t/3. Că mulţi scripturile le cetesc şi le. văd, ci nu toţi înţeleg. id. ib. 217v/7, Buiguile scripturi şi deşerte. m. costin, ap. gîdei, 333. Din sfintele scripturi a sfinţilor părinţi... pre versuri tocmită in cinci ai foarte cu osirdie. dosoftei, rs. 1/8. Acela varvar să chiamă şi toate scrijiiurile uşa îl numescu şi propoveduescu. c. cantacuzino, cw i, 40. Şi hiîn'd ştiinţă, de toate scripturile şi de înmullitele lor tălmăciri. . . a alcătuit curanul. văcăukscul, ist. 247. Prea înţeleptul So-lomon oare unde întru scripturile lui au zis. varlaam — ioasaf, 10r/28. S fiului Panel arată întru a sale scripturi. amfilohie, G. 25/6. Se. cădea, ca un înţelept şi practic, ce ştii scripturile (cum tu zici şi te înalţi.), să-ţi vii în socoteală, r. popescu, cm i, 233. Am aflat în scripturile lor cum că răposaţii împăraţi. . . coroana împărăţiei lor. .. o au primit de la preasănta biserica . . . din Roma. şincai, hr. i, 237/34. De unde se trage începutul ţeseturei limbei, care astăzi atît în gura românilor se aude,. precum şi în scripturile lor se vede. maior, ist. 262/16. Lucrul acela. . . l-au citit în vro scriptură pre vechie, care, precum mii altele, au perii şi n-au ajuns la noi. id. ib. 273/3, cf. i. golescu, c. Vă voi învăţa scripturile filosofilor vechi, care vă va aduce multă plăcere, draghici, r. 197/12. Bibliotecă mare cu scripturi de diferite limbi, fm (1841), 226'/15. Cînd privesc zilele de-aur a scripturelor române. eminescu, o. i, 31. Din scripturi bătrîne Strîn-gînd de-« valma note pentru .hronic, Aşa-l văd eu pe tînărul canonic, iosif, v. 129. Au rostit discursuri însu-fleţitoare, exprimate în graiul vechilor scripturi, magazin ist. 1968, nr. 12, 14. + (învechit, rar) Contabilitate... Cartea Dopla scriptură sau ţinerea registrelor pe care o am tradusă şi tipărită cu cheltuiala mea (a. 1850). doc. f.c. 970. 8. S p e c. (Sens curent; adesea la pl. cu valoare de sg.; şi in sintagmele Sfinta scriptură, învechit, Scriptura sfinlă) Carte sacră a mozaismului şi creştinismului alcătuită din Vechiul testament şi Noul testament, acesta din urmă recunoscut numai de creştini, biblie. (învechit, rar) scripta s f t n t ă, v. scripta (1): p. ext.' preceptele, legile etc. propovăduite de această carte sau de religia creştină. Se amu împărătească sfrăşiretu după scriptură: iu-beaşte aproapele tău: cod. vor. 1.18/21. Au pare-va că. in. deşertu scriptura grăiaşte. ib. 128/19. Auziiai. toată învăţătura scripluriei şi cum ţi va fi dcacu veri muri (cca 3 550). cuv. D. bătr. ii, 450/28. Păzii şl uimea dentr-înşii nu peri', numai fiiut pierdură, ca scriptura să se izbindească. coresi, ev. 183. Cine va creade întru mine. cum zi.ee scriplură, rîuri den zyăul lui cură-vor apei vii. id. ib. 3.88. >/[risto]s au murit derept păcatele noastre după scriptură, id. i.. 331/20. Cărţile iară cc se cheamă Scriplură .sfinlă. ro 2/0. A cloo parte a legiei iaste. . . a trupurilor de afară cum după toată vina şi păcatul se-au giudecal cu scriptura. ib. 6/20. După acea. . . luoaţi a mente sfonta scriptoră (a. 3600). cuv. d. bătr. ii, 51/3. Că lor... d\u]hul. svînt întru scriplur{ă\ aşea li-au dzis credincioşilor spre $pâs\e]nie. cod. tod. 196. O, amar cela. ce lui-leaşte cartea şi scriptura, ib. 219. Teodor pre ascuns ţinea sfintele icoane. . . şi se închina lor şi-i era drag a ceti la scripturi, jioxa, 386/17. Grăiaşte scriptura. prav. gov. mv/3(i. Scriptura ieste lumină celor întunecaţi şi. povaţă celor rătăciţi, vaiîlaam, c. 287. Mulţi înţelepţi şi putearnici împăraţi cu multă rugă şi rie-voinjă... s-au spodobit de-au găsit izvorul vieţii cel ncscădzul,. ce să dzice, şvănta scriptură, prav. v. Mai vărlos de, toate. . . ne-am silit să ţinem înţelesul d[u]/i[u]-' lui sfîni, că scriptura fără înţeles iasle ca şi trupul fără suflet, n. test. (1648), vir/ll. Dumnezeu... au dat noaao a înfcleage sfinte scripturi şi lucrurile ce s-au. făcut. . .. ca un dar mare. gaviiil, nif. 4/7. Iară eu-s pus... Ca să-i spuiu de-nvăţătură Ce poron-ceaşle-n scriptură, dosoftei, ps. 14/16. Şi iarăş pentru oceale cuvinte ce zice scriptura, tu singur ştii inemile tuturor, cheia în. 6v/27. Şi aceasta am făcut la tălmăcirea aceşlii sfinte scripturi, făcînd multă nevoinţă şi destulă cheltuială, -biblia (1688), [prefaţă] 4/40. Precum dziee scriptura: „Nu va folosi averda în dzioa urgiii“. neculce, l. 278. Că zice sfînta scriptură:.. . nu ca pedepsi Domnul de două ori. antim, p. xxvii. Iaste fecioara, zice scriplură, ca soarele, molnar, ret. 54/18, cf. lb, i. golescu, c. Esle un cuvînt a sfintei scripturi prea adevărat, drăguici, b. 90/10. Arestanfii vor asculta atî.l s/înla liturghie, cil şi citirea scripturii. regcl. org. 309/24. Preotul la cununie Din. scriplură el cili C-un bărbat p-a lui. soţie E dalor a ocroti, mii.lo, în pr. dram. 332. Adă-ţi aminte de zisa scripl.urei 4406 scBii'Tum sChis1 şi iartă greşiţilor tăi! negruzzi, s. i, 140. Scriptura ne zice că va fi vremea d-apoi. ghica, c. e. i, 182. Scriptura se plinise: „O turmă, un păstor“. mureşanu, p. 27/6. Ştia să facă jălbi cu pilde din scriptură, fii.i-mon, o. i, 121. Cine dă săracilor, împrumută pe Dumnezeu, zice scriptura, creangă, o. 137. Popa Toader din scripturi Dă lui Mitra învăţături, coşbuc, b. 57. Acesfe scene dau cu lotul altă interpretare scripturii. iorga, p. A. ii, 200. Să-l chemaţi pe popa Nae Să-mi citească din scriptură, goga, poezii, 32. Ştiu că vina mea c mare. . . Că-mi bat joc de cele sfinte Şi nesocotesc Scriptura, minulescu, vers. 244. 'J'îlcuie sfintele scripturi Cu şoapte şi Iremurături. arghezi, vers. 153. Dar s-a-nlîmplat că-i mai şopti apoi Şi ceva în ureche. . . Ceva cc nu se spune în scripturi, blaga, poezii, 24. Cine sînteţi voi de v-aţi crezul îndreptăţiţi să aduceţi la îndeplinire cuvintul grozav al scripturii? bogza, a. î. 306. Plăcerea lui de-a vorbi din scripturi era cam obositoare, t. popovici, se. 129. Umblăm parcă pe ape, rămaşi ca din scripturi Şi mai cărăm din ziua de-atnnci dărîmături. românia literară, 1969, nr. 52, 3/3. Ci ştim ceva cuvinte, C-am fost la sfînta învăţătură, Ş~am învăţat carte din scriptură, sevastos, n. 105. Din scripturi am înţeles C-o să nască pre pă-mint împăratul nou şi afini, teodorei cv, p. p. 104. O (învechit) Scriptura cea veche sau vechea scriptură — Vechili) testament, v. testament (2). Măcar că acest cuvînt a scripturii ceii vechi dzice aşea. . . prav. 275. Că vechea scriptură tălmăcindu-o pre limba românească, aiave a să citi ■ o ai făcut, biblia (1088), [prefaţă] 7/59. Scriptura cea nonă B Noul testament, v. testament (2). Certarea ucigătoriulin nu iaste alta numai moartea, după cum scrie svănta scriptură. . . cea nouă. prav. 86. Că scriptura cea noo răsi-pilă fiind. . . spre lesne citire o ai tocmii, biblia (1688), (prefaţă] 7/55. Kx p r. A treia xi după scripturi = prea tîrziu. Cf. zanne, p. i, 22. + (învechit) înţelesul strict, formal al unui text; precept. Vrăjmaşii ceia iuţii. supt. picioarele noastre neputincioşi să cază, ca scriptura legici tale şi porîncile intru noi să sc luci eaze şi să se sfirşeascâ. coresi, ev. 188. Cătră aceas-tca. . . să nu mărturisim strîmb, şi, după scriptura legici, mai mult să nu mai căutăm cu hillenie. id. ib. 313. + (Rar) Principiu (3). Fu am demult scriptura mea şi-mi ţin scriptura, coşbuc, p. i, 174. jar dacă vrodal-aş grăi prun cuvînt Cum nu-ţi' glăsuieşte scriptura, Ai fuigere-n cer, Tu cel marc şi sfinl, Şi-nchidc-mi cu fulgerul gura. id. ib. it, 291. — PI.: scripturi şi (rar) şcripturc. — Şi: (regional) sc)ipitiră (dr. iv, t 082), . (învechit, rar) scrlpioiâ, scripătiiră, scrîptfiră, screptfiră s. t. — Lat. scriptura. SCRIPTURI S. f. pl. V. serlple. Sf.RÎJ*TURJST1C, -A adj. (învechi t) Scris-(I ]). Of. gheţie, r. m., barcianu, ai.f.xi, w. + (Despre probe, examene etc.; în opoziţie cu oral) Scris2 (1 )). Cf. gheţie, r. m. Şi-a elaborat două teme domestice pentru esaminut scripiuristic, publicînd nemţeşte pe cea compusă lătineşte din ele. sbiera, f. s. 302, cf. şăineanu2, Resmeriţă, . D. — Pl.: scripturistic.i, -ce. — Scriptură -j- suf. -istic. Cf. lat, script u r i s-t icus. SCR1PŢ s. ni. v. scripete. SCR ÎPŢĂ s.f. v. scripete. SCHÎPŢIK s. f. V. scripete. SfJUI’ŢIŞOR s.m. (Rar) Diminutiv al lui scri-P e t e. Cf. resmeriţă, r>. — Pl.: scrii>ţişori. — Scripţ -f- suf. -işor. SCRIPtiŞĂ s. f. (Ban.) Fiecare dintre cele două stinghii de lemn caro leagă grindeiu) de policioară la jug; (regional) bulfeu, fiular, jiglă, lopăţică. C1'. liuba — IAN A, M. 106, H XVIII 142. — P).: seri puse. — Etimologia necunoscută, SCRÎRlî s.f. v. scriere. SCRIS1 s. r>. Faptul de a serie. ). Cf. scrie (1 1). Parale 20... am dat polcovnicului Pavăl de la mitropolii pe scrisul ţidulii (a. 1801). bul. com. ist. iv, 134. Judecătorul... abia prididea cu scrisul, agîrbiceanu, s. 30. Vasul rulează din. ce în ce mai adine. Scrisul devine dificil, tudoran, o. 79. Coloana vertebrală deviază. . . mai ales în timpul scrisului, abc săn. 325. Se opreşte din scris, se uită la ceasul de mînă. T iulie 1968, 44. Scrisul febril stăr pîneşte însă şi la unele obiecte unde luarea notiţelor nu este evident necesară, oî 1968, nr. 928, 2/3, cf. dex. O I. o c. a d j. I)e scris = cn (sau pe) care se scrie (1 1). învăţătură de a face cerneală de. scris bună (a. 1749). gcr n, 46/1. Pană de scris. lb. Masă de scris. ib. Se auzi ţăcănitul maşinei de scris. c. petrescu, i. i, 32. Ascullînd impulsurile firii, ne postăm la masa de scris. în plr ii, 580. Pune lava pc masa dc scris. camil petrescu, o. im, 203. Ţăcănitul. . . unei maşini de scris se rej>ezi ca o grindină metalică, vinea, l. 11, 304, cf. LTR2. 2, (Concretizai) (Sistem de) semne, grafice convenţionale prin care sint redate sunetele, cuvintele, textele etc. unei limbi; scriere (2), (învechit şi regional) scrisoare (2), (învechit) scriptură (1). Descopere înţelesul, mecanismul şi foloasele scrisului şi. ale ciutului. vianu, a. p. 121. Venise ceasul să-i înveţe ideile şi gîndurile care sc deprind după învăţului cititului şi al scrisului pe nisip, arghezi, s. xx, 7. Scrisul şi cititul nu se apropiau de mine cu nici o ispită, blaga, ii. 29. Au început lecţiile: iutii scrisul, Unii drepte, linii plecate, stancu, d. 295. începu s-o ajute. . . să înveţe scrisul şi cititul, v. rom. decembrie. 1954, 160. iniţiază un. curs pentru a-i învăţa. . . scrisul şi cititul. ist. lit. rom, ii, 508. O Loc. adj. şi adv. în scris = prin intermediul urnii text. scris2 (1 I): pe hîrtie, (învechit) cu scrisoare, (v. scrisoare 1), (învechit, rar) script (v. scriptă 2). i-am dat în. scris aceslt 12 capete care le însemnăm aici. antim, p. xxni. Am foaie în scris de cele ce-ou dejmuil (a. 1756). uricariul, xni, 171. Să cercetaţi pricina şi asupra dreptăţii vrmind, să hotăriţi în scris şi să îri-dieplaţi (n. 1801). doc. ec. 67. Aşăzămînt în scris dc la stăpîni[i] mosiii nu au (a. 1813). bul. com. ist. m, 109. Se grăbi d-a-i arăta porunca cc-i didesern în scris ca să omoare pe. Filocle. pleşojanu, t. iii, 18/18. Vor adresa poruncă în scris către fiecare sat. regul. org. 63/7. Avea in versuri toată pricina în scris, pann, e. ii, 13/14, cf. polizu. Dă-mi în scris pe Gagamiţă ăla, să nu-i uit numele, caragiale, o. vi, 139. Pune o dală în. scris şi condiţiile în care boierii moldoveni ar fi bucuroşi să se supuie regelui, iorca, c. i. ii, 65. Aceste sentimente, aşa de puternice în realitate, nu se mărturiseau tn. scris. ic), p. a. ii, 167. Mi-ar fi fost. în adevăr cu neputinţă să-i. explic în scris tăcerea mea ibrăileanu, a. 32. Unii dintre marii dregători nu ştiau carte, astfel înc.ît orice activitate în scris le era inaccesibilă, stoicescu, s. d. 80. L o c. a d v. (învechit) Cu scrisul = prin cuvinte scrise2 (1 1). Care nu se pol arăta cu scrisul cită răsipă şi pagubă, au avut (sfîrşjtu) sec. XVIII), i.et. iii, 200/12. Prea curată tu te-ai. făcut... prii mi nd pre făcădoriul cel necuprins cu scrisul şi încăpînd în pînlecele. tău pre cel. neajuns cu mintea, mineiul (1776), 411/!.. + Mod de a ortografia cuvintele. Se înlîmptă uneori ca scrisul să rămînă mult în urma vorbirii, graur, i. l. 84. + Mod particular de a caligrafia seninele grafice; fel de a scrie (1 1) al cuiva; scriere (2), scriitură (2), (învechit şi populai-) scrisoare (3), (învechit) scrip- 4415 SCRIS i 486 SCRIS^ tură (2). Era scrisul ei obicinuit, fără o tremurare de condei, vlahuţă, s. a. ii, 248. Al cui e scrisul ăsla? delavrancea, o. ii, 130. Privi mult scrisul mărunt al fetei, agîrbiceanu, a. 76. Ca să nu-ţi cunoască scrisul, pune pe Laura să o copieze, rebreanu, i. 150. Cunoscind scrisul, ghicisem cuprinsul, m. i. caragiale, o. 7. Pe un plic e scrisul mare, puţin aplecat, al nevestei mele. camil petrescu, u. n. 380. li recunoscu scrisul Jnainte de a desface plicul, c. petrescu, î. ii, 151. Taie şi scrie din nou. . . cu un scris greoi, indescifrabil. brăescu, o. a. i, 133. Nu ştiu de ai să înţelegi scrisul, care e de mînă şi foarte încurcat, arghezi, s. xii, 144. Are un scris cu litere mari, apăsate, energice. stancu, u.r.s.s. 116. Recunoscu scrisul mamei sale. vinea, l. i, 6. Scrisoarea primită poartă acelaşi scris cu cele pe care Ie aveţi lîngă dumneavoastră, bă-nulescu, i. 215. Primul rezultat al abuzului de notiţe este deci obişnuirea elevilor cu un scris ilizibil. GÎ 1968, nr. 928, 2/4. Ea, dac-o primea, Scrisu-i cunoştea... Cartea că-mi lua. .. Frumos mi-o citea, teodorescu, p. p. 464. + F i g. (Rar) Pecete (4). Avea aerul unui sfînt tînăr. ■ . un copil predestinai durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare, caragiale, n. s. 9. 3. Formulare scrisă2 (I 1); compunere, redactare; scriere (4). Cf. scrie (II 1). Augustul Constantin. . . s-au dai cu lotul la scris; de atunci au începui el a scrie cărţile, şincai, hr. i, 174/17. Eu m-am aşternut pe scris, şi... parcă ar merge binişor, caragiale, o. vii, 12. Nu s-aşeza niciodată la scris pînă cînd nu-şi avea în cap un subiect lămurit, vlahuţă, o. a. iii, 77. înlesnirea ridicării şi desăvîrşirea acelora cari arată o fire înzestrată pentru scris. în plr ii, 121. Axinlie avea practica scrisului, compunerii, căci diacul era chemat adeseori să alcătuiască documente cu formă literară, iorga, l. i, 132.\N-a dus decît aceeaşi şi aceeaşi viaţă, cu aceleaşi îndeletniciri: cititul, scrisul de lucruri ştiute numai de el. brătescu-voineşti, p. 323. Continuă de unde s-au oprit alţi istorici, cari au venit cu scrisul. numai pînă la sfîrşilul domniei lui Ştefă-n iţă Lupu. bul. com. ist. ii, 159. Nu-mi face plăcere nimic, absolut nimic, chiar. . . ce mi-a fost alît de drag, studiu, artă, lectură, scris. m. i. caragiale, c. 107. Scrisul se învaţă: ceea ce pare talent nu este adesea decît efectul unei ucenicii, lovinescu, c. viii, 98. yoinţa care-i lipseşte în viaţă, o are în scris, teodoreanu, m. iii, 385. Scrisul înseamnă însă selecţie.. ., scrupul asupra proprietăţii termenului, contribuţii, ii, 177. Pentru el scrisul nu îşi avea scopul în sine, ci era un mijloc de educare elică. v. rom. iunie-iulie 1963, 431. Este cultivatorul strălucit al scrisului frumos, ib. ianuarie 1965,' 132, cf. dex. 4- Mod individual, fel propriu de a scrie (111) ; p. ext. stil. Scrisul îi era ca şi vorba: grăbii, cu întreruperi, cu reveniri, vlasiu, d. 113. Farmecele scrisului arghezian constau in opoziţia armonioasă a unui ţinut însufleţii de o viaţă cu ciudate împerecheri, constantinescu, s. i, 67. Deşi lucrat cu grijă, scrisul lui pare spontan, natural ca insăşi viaţa. v. rom, decembrie 1964, 78. Firul epic al lucrării se sprijină pe un scris experimentat, rl 1969, nr. 7 780. Cultura lui deosebită, scrisul său intelectual... îl fac să se impună foarte repede, romănia literară, 1969, nr. 27, 12/2. + Activitatea de scriitor (I 1); profesiunea celui care scrie (II 1). îndrăznesc a spune că scrisul nu mi se pare deloc o jucărie agreabilă, rebreanu, în plr ii, 285. Am înţeles că scrisul e o meserie cu care trebuie să le dedai pe îndelete. vlasiu, d. 401. Nu ştia că scrisul, ca şi tuberculoza, e boală de lux. teodoreanu, m. iii, 131, cf. DEX. 4. Ceea ce este scris2 (I 1), ca rezultat al unei munci de elaborare, de redactare; text scris2; lucrare originală cu caracter literar, ştiinţific etc.; spec. tipăritură (2); carte; p. ext. (la sg. cu sens colectiv) totalitatea textelor scrise2 (şi tipărite) ale unui autor, ale unui curent (literar), ale unui popor etc.; scriere (5), operă1 (2), (învechit) scriitură (1), scrip- tură (7), scrisoare (7). Neamul pătimeşte de lipsa cărţilor..., deci nevoie este ca fieşcare iubitor de neam să se străduiască a-l îndestula sau cu ale sale scrisuri sau cu tălmăcirea din alte limbi (a. 1826). bv iii, 498. Ah! şi scrisul nu-mi sporeşte decît numai către line. conachi, p. 104. Voi credeaţi în scrisul vostru, eminescu, o. i, 35. Mi-am amintii că trebui să judec scrisul tău, Să spun ce este bine, să spun ce este rău. de-metrescu, o. 53. Scrisul lor dovedeşte că a fost şi cine să-i primească, să-i îndemne şi răsplătească, iorga, c. i. ii, 114. Din această iubire au pornit povestiri şi cîntece care se vor număra printre cele mai frumoase izbînde ale scrisului românesc, id., în plr ii, 18. A-ceaslă însuşire este permanent vădită de la un capăt la altul al scrisului său. ibrăileanu, s. 5. Scrisul lui şi-l voia ca un balsam vindecător, c. petrescu, c. v. 122. Rănuia sufletul. . . că, dincolo de crucificarea cărnii, o să-l aştepte, ca în sfîntul scris al apostolilor, mîntuirea. a. m. zamfirescu, sp. m. n. i, 65. Dar poate c-aşa se cuvine: înainte de-a fi aur, scrisul mare să fie strige, teodoreanu, m. u. 72. Mi se părea singura cale de a-mi vedea scrisul înflorind în litera tiparului. blaga, h. 145. Amestecă prea des în scrisul său viziunea poetică, ralea, s. t. i, 68. Teoria autenticităţii..., devenită azi loc comun în scrisul tinerilor, implică acest subiectivism, constantinescu, s. ii, 520. în scrisul său foloseşte limba vie. ist. lit. rom. n, 31. Luminîndu-şi din interior universul scrisului... merită atenţie pentru cel puţin cîteva din epistolele sale. românia literară, 1970, nr. 65, 13/2, cf. dex. 5. Spec. Cf. scrie (II 2). Pînă să ne încropim gospodăria noastră mică şi drăguţă, am tot amînat scrisul, ca să vă pot povesti. . . viaţa nouă în care am intrat, rebreanu, i. 304. Nu mă omor eu cu scrisul, dar pe line le-aş fi anunţat, h. lovinescu, t. 321. + (Concretizat; regional) Scrisoare (9). De nuntă se pregătea, Scris la Miiul trimetea Şi la nunlă mi-l poftea, teodorescu, p. p. 509. 6. (învechit) însemnare, consemnare scrisă2 (I 1) ; semnalare, povestire, relatare scrisă2. Cf. scrie (II 3) . Scrisuri publicate în China. . . dovedesc dintr-o vreme foarte veche epohile epidemiilor celor mai însemnate. cr (1832), 1631/?. + (învechit şi regional) Act, dovadă. S au îndatorat prin scrisul lor a vinde în oraş carne bună grasă, cr (1830), 383V17. Ce să urmează după obiceiul pămînlului n-are nevoie de scris, delavrancea, o. ii, 137. Ţi-o dau, maică, dar aşa, pe cuvînt, fără scris la mînă. călinescu, c. o. 16. + (Regional) Inventar (Cristeşti — Botoşani). alrii/imn 88, 2 714/414. FaSi-un scris pi tălă averea, ib. 7. (Concretizat; ieşit din uz; la pl.; cu determinări care arată felul) Acţiuni, efecte (de valoare). Aceasta numai de la înfiinţarea creditului fonciar care a emis ... scrisuri fondare..., scrisuri cari s-au negociat de proprietari, pe preţul mediu de 90. ghica, c. e. iii, 48, cf. barcianu. A ajuns să posede astăzi un capital de lei 39 000 în scrisuri funciare rurale şi urbane. In PLR I, 489, cf, ŞĂINEANU2, CADE. — Pl.: scrisuri. — V. serie. SCRIS2, *Ă adj., subst. I. Adj. 1. (Despre literele, cuvintele, textele, stilurile etc. unei limbi sau, p. e x t„ despre semnificaţiile, ideile acestora) Care este redat prin scriere (2); (rar) scriptic (1), (învechit) scripturistic. Cf. scrie (II)* Leage să zice orice hotărîre scrisă a împăraţilor şi a dreptăţii, mol- nar, ret. 102/14. Românii 'de la întemeierea ambelor principate n-au avut legi scrise, mag. ist. i, 3/31. Dar unde-i copaciul mare, Ce lipit de a ta stare, Cu aceste se cinstise De amori cuvinte scrise, conachi, p. 210. Drepturile popoarelor nu sînt niciodată scrise, ghica, c. e. i, 241. Sînt zile.. . cînd te prinde parcă un dezgust penlru lot ce-i literă scrisă, anghel, pr. 55. Cînd caut La cîntecul meu scris, Nu-l recunosc, iosif, v. 141. Căutăm să avem cu noi şi pe cei cari, aşezaţi în sale depărtate, aşteaptă rîndul scris şi cred în el. în 4410 SCRÎâ2 — 4âi — SCRISOARE plr ii, 191. Cu toţii fac o plingere scrisă către Tiberiu. lovinescu, c. iv, 68. lată. . . caracterele vorbei pronunţate în contraşi cu vorba scrisă, vianu, a. p. 94. Aniversarea. .. a produs un şir de manifestări scrise şi vorbite, id. s. 65. Unul face nişte semne şi fiecare semn li un glnd, fiecare rînd scris — o faptă, camilar, n. ii, 371. Primele înregistrări scrise ale existenţei acestei ierarhii datează de la începutul sec. al XVH-lea. stoicescu, s. d. 78. Punctuaţia uşurează lectura şi înţelegerea textului scris. L. rom. 1967, 63. Am făcut un denunţ scris, în care am spus că eşti un tip dubios. T mai 1968, 16. Prima menţiune scrisă despre podgoria dacică o avem de la geograful anSic Slrabo. c. giu-rescu, p. o. 13. Şi precum ii slova scrisă, Aşa mi-i inima-nchisă. jarnîk — bîrseanu, d. 130. 0> Limbă scrisă — aspect scris2 (I 1) al limbii naţionale. V. limbă literară. Norma limbei scrise trebuie să fie cea care exislă obiectiv, eminescu, In plr i, 244. Limba scrisă e mai mult sau mai puţin o limbă artificială. puşcariu, l. r. i, 57. Stilistica estetică are de obiect numai limba scrisă, iordan, stil. 12. Discuţiile publice despre limba vorbită şi scrisă sînt foarte folositoare. călinescu, c. o. 356. „Uzul“ este... atestai de limba scrisă, de „limba literară“, adică de aceea pe care o scriu şi vorbesc toţi oamenii culţi ai unei epoci, vianu, s. 7. Cercetarea de pregătire a traducerilor automate se face, pînă acum, pe baza limbii scrise. L. rom. 1960, nr. 1, 5. Lucrare scrisă (şi substantivat, n.) = text scris2 (I 1) de elevi in clasă, sub supravegherea profesorului, la sfîrşitul unei perioade de studii, pentru verificarea şi aprecierea cunoştinţelor dobîn-dite; teză (4). Neglijase deci lecţia şi, cind se trezi din nou cu ea la lucrarea scrisă, dădu din colţ în colţ. preda, r. 117. □ Cine a lipsii de la scris? + (Despre probe, examene etc.; în opoziţie cu oral) Care se desfăşoară prin intermediul scrierii (2); (rar) scriptic, (învechit) scripturistic. Am văzut odată un băiat scos pe braţe de la examenul scris. i. botez, b. i, 27. <0> (Substantivat, n.) Scrisul va fi poimiine. + (Despre pagini sau foi de hîrtie) Acoperit, umplut cu text scris2 (I 1); pe care s-a scris. Pe o mescioară era o foaie scrisă, eminescu, p. l. 98. Poetul va arunca-n foc foile scrise. în plr ii, 59. Hîrtie scrisă ori imaculată_____ ziare... pe toate la un loc le adunau şi le cumpărau în morman, anghel, pr. 16. [Manuscrisul] cuprinde 1S3 de foi scrise şi una albă, la sfirşit. bul. com. ist. ii, 139. I-a repetat. ■ . ce să facă cu teancurile de hîrtie scrisă, venite zilnic din toate colţurile ţării. cocea, s. i, 331. Hîrtiile scrise sînt risipite pe masa lui de atunci, arghezi, s. vi, 59. + (Substantivat, f.; la pl.) Ceea ce este scris2 (X 1); p. ext. ceea ce spune, susţine, redă etc. cineva într-un text scris2. Cinstită şi a mea iubită soră, viu a răspunde scriselor dumitale (a. 1702). bul. com. ist. ii, 240. Şi cele scrise să le socoteşti toate cu amănuntul. . . că le vei afla adevărate. antim, p. xxiii. Scriindu-să pre hîrtie, scrisele să le cetească■ părinţilor ca să audă holărîrea. pravila (1814), 13/14, cf. 5/20. Dau răvaşe nencelal, Fac supărări la palat. Prin scrise fac supărări, Arăt mii de îndreptări, mumuleanu, c. 10,1/17. Din scrisele a multor gazele, un doctor franţez. . . a aflat un mijloc alli de activ spre tămăduirea frigurilor, cr .(1830), 232/5 cf. i. golescu, c. La cîte neamuri sînt priimită, Scrise perdute le înviez; Învăţătură dau înmulţită: Un veac de altul apropiez. i. văcărescul, p. 296/2. Cele mai multe din acele datine bătrlneşli... strănepoţii noştri nu le vor: mai cunoaşte poate decît din scrisele noastre, odobescu, s. iii, 227. Pe cînd ei beau şi se înveseleau... bălîndu-şi joc de scrisele împăratului ..., se ivi o umbră, ispirescu, l. 143. Voim să ne întemeiem mai ales pe scrisele autorilor, ibrăileanu, sp. cr. 251. Toate scrisele, toate cuvintele şi actele noastre se vor inspira de la aceaslă atmosferă. în plr ii, 368. Se apucase să aştearnă pe hîrtie lucruri curioase ... Toţi făceau haz de scrisele lui. sadoveanu, o. v, 279. Scrisele şi spusele unui Bălcescu. . . m-au întării în învăţăturile tale. c. petrescu, a. r. 165. 2. (Popular) Desenat; pictat (1). Cf. scrie (X 2). Erau nişte pomi înalţi, stufoşi... de părea că erau scrişi. ispirescu, l. 243. Că l-am mai pierdut odată Şi l-am căutat lumea toată Şi-l găsii în bolta scrisă Unde-s dragostile-nchise. reteganul, tr. 106. Sus in poarta ceriului, . . . Jilţuri scrise, Mese-ntinse. viciu, col. 80, cf. alr ii/i mn 142, 3 912/812, 858. O (In poezia populară; în formule stereotipe) Frunză verde de lemn scris, Am visat as-noapte-un vis. sevas-tos, c. 148. Frunză verde de lemn scris, doine, 104, cf. podariu, fl. 57. Foaie verde ş-un lemn scris, Cu greu, puică, m-am deprins, folc. mold. i, 104. <0> E x p r. A rămlne (ca) scris pe perete = a încremeni. Tîlharii rentaseră ca scrişi pe părete şi tăcură mîlcă. ispirescu, l. 143, cf. ddrf, zanne, p. iii, 292, dr. iv2, 900, şăineanu, d. u., scriban, d. (A fi) ca (sau parcă) si rîs sau scris de frumos = a fi foarte frumos. Avea nişte sprincene bine arcuite de pare că erau scrise. ispirescu, i.. 78, cf. ddrf, zanne, p. v, 587, scriban, d. Aice locuia Ileana Cosîntana, o fală scrisă de frumoasă, incît nu se mai afla. sbiera, p. 23, cf. viciu, col. 204. + Foarte frumos. Mulţi se minunau... de chipul lor cel scris, de gingăşiea şi de isleţîia lor. sbiera, f. s. 357, cf. ciauşanu, gl. + (Despre articole de îmbrăcăminte pentru femei, despre lenjerie de pat etc.) Cusut cu arnici; brodat. In pat i-aşternut Velinţe Pestriţe, Pernioare scrise; Peste ele toate Covor de mătase, teodorescu, p. p. 77. Are trei năfrămi... în ladă; pe acestea se află foarte frumoase flori scrise. sbiera, p. 130. + (învechit, rar) Materializat, concretizat. Să amu atunce semnată s-au fost crucea de Moisi, iară acmn adeverită iaste şi scrisă, că înşine o vedem şi ne închinăm şi o cinstim, coresi, ev. 66. 3. (învechit) înseninat, consemnat; menţionat, pomenit (in text). Cf. scrie (II 3). Iar aceştii mai sus scrise ocine semnele i săntu (cca 1608). cuv. d. bătr. i, 169/11. Pe cari mai sus scrişii vecini i-a cumpărat jupaniţa Stanca (a. 1610). iorga, s. d. vii, 22. Şi mărturii încă am pus, ceşti mai jos scrişi (a. 1620). id. c. i. ii, 238. Şi s-au pus şi pecete oraşului şi a toţ elf sîntu mai sus scriş, pentru căce să n-aibă nime nici o treabă (a. 1642). gcr i, 93/23. IX. Subst. art. (Popular) 1. S. f. şi (rar) n. art.. Soartă. Aşa a fost scrisa mea şi tribuieşte să rabd, că n-am încotro, gorjan, h. iv, 35/19. C» e scrisa omului trebuie să o pătimească, pann, p. v. ii, 114/12. Cum îi va fi soarta, ursita, scrisa, bună sau rea. marian, nu. 162. Aceasla-i scrisa florilor: resfiră Miresme dulci şi mor fără de veste, iosif, p. 40. Norocul esle o părticică din scrisa sau data omului, pamfile, duşm. 72. Stai, Tinco, singură cuc, că aşa ţi-a fost scrisul. G. M. zamfirescu, sf. m. n. i, 130. Aş fi poftit şi eu să fiu vinilor, dar scrisa mea a fost să fiu mai degrabă vînat. sadoveanu, o. xvi, 53. Mă duc. Nu pot. Acolo mi-e scrisa, acolo mă duc. dan, u. 258. Cum a vra Dumnezeu, dom’ locotenent... Aşa ni-i scrisa, camilar, n. ii, 446. Nu plînge, iubita mea, Că scrisa noastră-i aşa. jARNfii — bîrseanu, d. 148, cf. arh. olt. xxi, 275. 2. S. m. şi f. art. Persoană predestinată să devină soţul sau soţia cuiva. în cele din urmă hotărî... să se ducă să-şi caute scrisa, ispirescu, l. 159. Tu stea logostea. .. Să umbli în lung şi-n lai Şi la noi tn sat Pînă unde-i găsi Scrisa lui N. şez. iv, 20. Nu arz văile cu oile, munţii cu pădurile, şi arz pe scrisul cu-tăreia. ib. viii, 113. Să mergi la scrisa mea ursată.. Cu ciocurile să-l ciocăneşti, Cu aripile să-l plesneşti. ib. x, 108, cf. xxin, 29, xxv, 81. Ba mai iau unele, cică s-aştearnă-n aşternut să-i viseză scrisa ei. alr i/i mn 110, 2 802/812. — Pl.: scrişi, -se. — V. scrie. SCRISOARE s.f. 1. (învechit) Scriere (1). Cf. budai-deleanu, lex., cade, ehx. O- Loc. adv. Cu scrisoare = în scris1, v. seri s1 (2). Aceasle ocără 7 — c. 4:93 4417 SCRISOÂRE — 48^ — SCRISOARE cu scrisoarea să fac tn multe fialuri. prav. 247. Giu-deful îl aa întreba cu scrisoare şi el va răspunde iară cu scrisoare, id. ib. 293. In care ani nime n-au ameliţat cu scrisoarea fără o samă ele basne a unui Misall Călugărul. N. COSTIN, LET. I, 38/25. 2. (Concretizat; învechit şi regional) Scriere (2): p. ext. ştiinţa sau arta scrierii. Lăsai-au puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minfii omeneşti, scrisoarea, dintru care, daca va nevoi omul, cele trecute eu multe vremi le va putea şti şi oblici, m. costin, o. 242. Pe aceasta poveste cură şi aflatul slovelor, cu care şi scrisoarea de ta sîrbi o au luat-o. id. ib. 272. Fiind om isteţ... au învăţat cartea şi limba turcească; apoi limba şi scrisoarea italienească, canta, let. in, 184/11. A-cesle noroade n-ave nici o idee de scrisoare, ist. am. 56v/20, cf. budai-delbanu, lex. foţi... scria... în limba sa cea naţională şi scriind şi eu, m-am întrebat de este aceasta scrisoare în limba naţională, golescu, î. 60. Etiopienii îşi plătiră birul lor civilizaţia prin aflarea scrisorii ieroglifice. cr (1832), 2801/!.?. Luă o coală de hîrtie şi se puse a scrie acea scrisoare complicată care, prin trăsuri fine şi rotunjite, superpnnea tn două şi trei caturi diferitele litere ale unui cuvînt. WLIMON, o. 1, 200. Şliut-am să-nvăţ scrisoare, Sîr-bească şi românească, încil ajunsei de mic... Cel mai isteţ grămătic, hasdeu, r. v. 15. Pe morminte apasă pietre care au în mijloc foi de acant. . . iar de jur împrejur o scrisoare slavonă, în care mersul slovelor e gotic, iorga, c. i. ii, 21, ci. cade. Am fost la Liov... ş-am învăţat scrisoare latinească, sadoveanu, o. xi, 225, cf. dex. Scrisoare bătrînească cu slove bătrîAe. alb sn iv h 924/2. + P. ext. (Regional) (Ştiinţă de) carte, învăţătură; cultură. Jar noi patru juzi cu toţii nu ştim slova şi scrisoarea, l^unem degetul pe cruce şi-ntărim şi noi plînsoarea. goga, poezii, 104. Sîntem proşti că nu ştim scrisoare nimic, alr i 1 524/308, cf. 1 524/345, 385, 1 523/255, 341. Nn ştiu leii că n-am scrisore. teaha, c. n. 265. 3. (învechit şi popular) Scris1 (2). Bămas-au bieţii oameni numai cu sufletul, bătuţi, slruncinaţi, cil nu se poate nici cu scrisoarea, nici cu limba a povesti. muşte, let. nr, 18/31. Mult se osibesc oamenii unii de alţii, după chip, glas şi. scrisoare, calendariu (1814), 103/13. Ah! de nu l-ei mai cunoaşte de pe slovă şi scrisoare, cunoaşte-l de pe durerea cu care plîngind iţi scrie, conachi, p. 99. M-am cercat să cciesc un romanţ din acele manuscrise, dar scrisoarea era atîl de încîlcită, încîl le-am lăsat, negruzzi, s. i, 11, cf. polizu. Băiatul... ajunse să citească binişor pe orice carte, pe orice scrisoare, sion, p. 87, cf. barcianu, alexi, w. Cea mai frumoasă scrisoare rămîne lotuşi a preoţilor, iobga, c. i. ii, 196. Ochii ei se opriră asupra unui bileţel a cărei scrisoare o cunoştea, agîrbi-ceanu, l. t. 386, cf. cade. Fiind om umblat şi avînd şi scrisoare frumoasă, notarul îi făcuse, la cancelaria comunală, un „pic de plată", dan, u. 29. Eu îi ştiam vorbele Ca şi popa slovele, Diacul scrisorile! jap.ni'k —. bÎrseanu, i). 159. Scrisoarea rea arată lenea şcolarului, zanne, p. v, 588. + (învechit, rar) Caligrafie (ca obiect de învăţămîrit). Va preda: ce-tania curată, fără opinteale... cu lovirea mvînlului, la acţent sau oxie; scrisoari dezvoaltă şi slobodă, aşa ca slovele unui cuvînt să fit laolaltă scrise (a. 1810). IORGA, S. D. XII, 201. 4. (învechit şi regional) Inscripţie. Bunii cei buni şi direpţi au patru lucruri pren pregiurul lor: ...Al treile să aibă chip şi scriptură cinstită şi frumoasă, iară să nu fie făcută aceia scrisoare in vreun chip grozav şi de ruşine, prav. 76. Mistru. . . au făcut pecete Zaco-nUlui. . . şi scrisoare pregiur pecete cu aceste cuvinte. N. costin, let. i a, 12/12. Pareţii caselor pri dinafară tot de marmure scump şi IoI fealiul de scrisori ieroglifi-ceşti înir-însele sapate avea. cantemir, ist. 128. Să pai scrisorile toate pre staguri şi pre paveză semnul lui Alexandru, alexandria (1794), 42/1. O scrisoare de mormînt de la Cîmpulung arată şi pre alt fecior a lai Alexandru Vodă, anume Nicolae. şincai, hr. i, 329/11. Ş-a chemat un pietrar ş-a luat-o dă sus în jos cu dalta, a săpat scrisorile, graiul, i, 104. + (Neobişnuit) Text scurt în care este relatată desfăşurarea unor evenimente. Vei vedea şi pe unii din acei împăraţi [egipteni] înfăşuraţi în scrisoarea vieţii lor, dormind, cu trupurile in cripte, sadoveanu, o. xii, 26. 5. (învechit) Recensămînt. Trimis-au poroncă în toată lumea pentru ca să să scrie loală parle[a] bărbătească şi să să ştie numărul bărbaţilor în loată lumea romanilor: la care scrisoare mărs-au şi maica ficioară. cantemir, hr. 100. Lo c. adj. Pre scrisoare = (despre armate) regulat (3). Iar Ştefan Vodă, dacă au înţăles de aceasta... cum craiul l-au viclenit, şi vine asupra lui, şi au trecut şi Nistru cu 80 000 de oaste pre scrisoare, fără altă adunătură, de sîrg au trimis in toate părţile, ureche, let. i, 136/34. G. (învechit şi regional) Dovadă scrisă; act, document. Scriem şi mărturisim cu ccastă scrisoare a noastră cum... au vîndut a lui direaptă ocină (a. 1591). gcr i, 38/24. Eu, Cazacul. , mărturisesc cu această scrisoare a mea, cum am vîndut eu. . . direaptă ocină a mea (a. 1622). în l. rom. 1961, nr. 1, 61. Că cum fac oamenii pentru credinţa carte cu pecete, cînd fac vro locmală andc sine, aşea şi Dumnedzău tocmula sa şi giaruirea ce au giuruit lui Avraam cu obrezania ca eu o pecete şi ca cu o scrisoare o întări. varlaam, c. 405. Trebuie să arate acea învăţătură a celui domn au ca marturi, au cu scrisoare de mina domnului tării. prav. 277. Anaihematisiră toate ereasele, anume cu scrisoare, dosoftei, v. s. octombrie 61r/5. Aa dai poroncă la. loală boierimea să-ş aducă scrisori ce or ave pre moşiile lor, să le scrie la condică, neculc.e, l. 386. Locul besearecii liudăneşti. . . să-l aleageţi. şi să-l semnaţi.. . . dupre cum veţi afla den scrisorile boierilor rudearii ce au făcut de închinăciune (a. 1694). bul. com. ist. iii, 86. Sfinţia ta ne-ai. trimis loate scrisorile ale acestor moşii, împreună şi cu cartea noastră ce am făcui, de danie (a. 1707). iorga, s. d. xiv, 11. M-a trimis dumnilui banul Corni la giupănul Buda. . . cu scrisori ca s[ă]-i vînză acea moşie (a. 1722). id. ib. xn, 220. Fu socotit boieria, Fiindcă arăta cu multe scrisori Că strămoşul său au fost vislieriu. budai-deleanu, t. v. 112. Copii dipi celi adivărati scrisori, iar celi. adivărati scrisori sîjd la neamul mieu (a. 1809). în l. rom. 1961, nr. 1, 61. N-au urmat la ceale ce aa aval tocmeală saa in scris sau fără scrisoare asupra daniei, pravila (1814), 80/2. Jeluitorul căminar cu ai săi au scos de au arătat aceste scrisori, adecă: .. .cartea iscălită de răposatul loan Bogdan (a. 1824). uricariul, xvii, 312. Era datina... să se facă şi un fel de inventariu, în care se înşira loate lucrurile ce le căpăta mireasa ca zestre şi care în limba poporului se numea şi se mai numeşte încă şi acum foaie dc zestre, carte sau înscris şi scrisoare, marian, nu. 138 Chemind pe o rudenie îndepărtată, se duse la primărie, şi făcu scrisoare de danie, agîrbiceanu, s. p. 104, cf. cade, df.x. Aşadară, de te înţelegi la aceasta... să facem o scrisoare şi să o întărim de martori, sbjera, p. 8. <0> (Fin.) Scrisoare de credit (sau, învechit, de schimb) = document (la purtător) prin care un bancher sau o bancă cere altui bancher sau altei bănci să pună ia dispoziţia titularului acestui document, suma menţionaă în el. Ţoală averea Împăratului în bani şi în scrisori de schimb zic că na trece peste 200 000 funţi steriing. cr (1831), 1653/7- Scrisorile de schimb a comercianţilor unei pieţe, numite schimburi, vor avea, ca orice marfă, cu alît mai mare preţ cu cil vor fi mai căutate în piaţa noastră, climescu, a. 287, cf. dex. Scrisoare, de trăsură — act constatator al contractului de transport pe căile ferate în care se menţionează mărfurile transportate., expeditorul şi destinatarul, staţia de destinaţie, taxele şi condiţiile de transport; fraht. Cf. con. pen. r. p. r. 433, der, m. i>. enc., dex. Scrisoare de transport = act constatator al contractului de transport rutier în care se menţionează mărfurile transportate, expeditorul şi destinatarul, taxele şi condiţiile de transport. Cf. m. d. enc. Scrisoare de acreditare (sau, învechii, credilîvă) = (de obicei 4417 SCRISOARE — 483 — SCRISOARE Ia pl.) document prin care se atestă calitatea unui ambasador de a reprezenta un stat In relaţiile cu alt stat. Noul ambasador... au avut cinste... a încredinţa... împăratului scrisorile credilive ambasadei sale. ah (1831), 4671/21. cf. der. A primit pe ambasadorul extraordinar. . . in legătură cu prezentarea scrisorilor de acreditare, scînteia., 1969, nr. 8 106, cf. m. d. enc., DEX. 7. (învechit) Scriere (5). Am scos aceasle pravile şi le-am tălmăcit den scrisoare grecească pre limba românească, ca să poată inţeleage toţi. prav. vi. Cuvintele acelora şi scriptura nu să asamănă cu scrisoarea ap[o]s[to]lilor. N. test. (1648), lv/29. Făcut u-ţi-am izuod întîiaşi dală de mari şi vestiţi istorici, cărora trăcsc şi acmii scrisorile in lume şi vor trăi în. veci. m. costin, let. i, 5/9. Nici iesle şagă a scrie ocară uecinică urmi neam, că scrisoarea ieste un lucru vecinie. id. o. 243. Adevărat zicea şi marel[e] Moisi... la începătură scrisorei. vechi că di-riceput au făcut jDfumne]-zău ceriul şi pămintul (a. 1680 —1695). ocr i, 311/36. Deci de au scris după aceaia unii dascăli. . ■ de ta acesta au luat pricinile, şi a scrie şi a lăsa scrisori bune şi cu tărie, biblia (1688), [prefaţă] 7/13.Au cetit nişte stihuri n unui dascal, anume Ovidius, pre care l-au trimis In urgie in Cetatea Albă. . . pentru nişte scrisori in stihuri. N. costin, l. 112. Nimene din scrisorile lor, nici cele ce ar fi fost adevărate.. . nu le pot oamenii crede, necui.ce, l. 3. Pentru a cărora minunate lucruri. . . pline sint scrisorile a scriitorilor a tuturor limbilor. cantemir, hb. 99. Această scrisoare cc o închin pentru î nţeleapta socoteala măriei late... să o ceteşti cind vei avea indeleate. antim, p. xxin. Fără scrisoarea noastră îl arată pre acest domn lucrurile lui cele bune. muşte, let. ni, 35/6. Ii dădit lui. o scrisoare scurtă despre Historia. bucavna, 26/16. Această parte cum şi grăirea iaste dar mai mult al firei decît al meşteşugului şi al măieslriii, însă poate cineva să-l dobindească. . . mai adeaseori cetind ale sale sau ale altora scrisori, molnar, ret. 23/7. Oameni ca aceia procopsiţi în scrisorile ceali vechi o au dat la lumină, cărora manuscriptele izuoade... le era preacnnoscute. maior, ist. 41/28, ef. BUDAi-nELEANU, lex. Am mare dorinţă ca să cetesc vreo scrisoare..., căci nu am nici o carte în această limbă aice. kogălniceanu, s. 74. în scrisoarea mea cea diniîi mi-am propus a vorbi despre cile Irele dialectele, fm (1839), 150V29. Ca alifia alţi nechemaţi ale căror scrisori le gustă numai şoarecii, gane, .n. m, 55. + Text scris2 (I I). F.ste dar foarte greu de a admite că scrisoarea din zapise, memorande, hrisoave ar fi o depozitară fidelă a sunetelor, şi că în realitate astfel era vorbită limba românească, phimppidb, p. 243. Dar, printre îndeplinitorii ele fapte, cei mai fericiţi sînt aceia caii cresc, prin gîndul lor prins în scrisoarea fără de moarte, conştiinţa despre sine a j.o-poriilui lor. iorga, v. a. ii, 49, cf. cade, dex. + Limbă scrisă2 (1 1). S-ar putea stabili un paralelism. . . între vorbirea ocazională şi scrisoare... . cu deosebirea că aceasta din urmă este mai generală. ph(Lippjde, p. 238. îl. (învechit;, şi In sintagma scrisoare împrejur) Relatare scrisă2 (1 1); descriere. Pe scurt scrisoare împrejur a celor mai vestite locuri, gheografie, ap. URSU, t. ş. 186, cf. SCRIBAN, i>., l. rom. 1962, nr. 1, 59. <0 Scrisoarea locului sau împrejur scrisoare a locurilor = topografie (1). Topografie. . . adecă împrejur scrisoare a tocurilor, gheografie, ap. ursu, t. ş. 290. Topogiafie (adecă scrisoarea locului), amfilohie, g. Iprel'aţă] 4/9. Scrisoarea pămîntului geografie. Cînd împliniră o mare parte de a pămînlului o numiră gheografie (adecă scrisoarea pămînlului). amfilohie, g. [prefaţă] 4/14. Scrisoarea vînturilor n. anernografie. Animografie.. . care va să zică scrisoarea vînturilor. amfilohie, ap. ursu, t. ş. 147. î*. Comunicare scrisă2 (I J) trimisă cai va prin poştă sau prin intermediul unei persoane; răvaş (III 2), (far) epistolă, misivă, (învechit şi popular) carte, (învechit) scriptură. (5), (regional) scris1 (5). Mulţe- mim dumilale de scrisoare şi de cuvinte bune şi frumoase ce ne-i scris dumneia la noi (a. 1616—1631). rosetti, b. 85. Citit-am scrisoarea ce ne-ai trimis şi am înţeles de lot. prav. 277. De atunce nu s-au mai întors, nice vro scrisoare mi-au venit şi. . . socotesc a fi murit, do-soptei, v. s. noiembrie 151v/36. Lîngâ alte scrisori ce avea... au găsit şi răvaşu acesta, ist. ţ. r. 46. Şi aşa pre aceste scrisori... n-au mai mers nice un răspuns la împăratul Moscului, n. costin, let. ii, 109/11. Dar Poarta... na s-au potrivit scrisorii lui, c-a priceput că-s scrisorile lui deşarte, neculce, l. 120. Cinstită scrisoarea dumilale, denpreună cu omul dumitale, ne-au venit (a. 1695). iorga, s. d. x, 134. De care lucru... pentru curat gîndul şi buna inima sa prin scrisori pre Corb au înştiinţat, cantemir, ist. 344. Scrisoarea cinstită a voastre ce ai scris, am primit, şi am înţeles toate ce mi-ai scris (a. 1721). iorga, s. d. iv, 81, cf. budai-deleanu, lex. L-am înştiinţat prin scrisoare şi ne-a venit răspuns că el nu are nici o putere (a. 1812). bul. com. ist. iii, 106. Cu plecată scrisoare înştiinţăm cinstitei. vistierii că.. . am mers ca să facem aşezămînt (a; 1614). doc. ec. 165. Iată o scrisoare ce-au trimis-o unuia dintre prietenii săi. pleşoianu, t. iii, 13/2. Vilă-te aice., tată! Aceasta este scrisoarea mea! Ceteşte-o te rog ! drăguici, r. 91/28. De la cine e scrisoarea aceea? hrisoverghi, a. 6/3. Nu poci să-mi închid scrisoarea fără de a răpeţi cele ce am scris la început. FM (1838), 31/1. .-1 trimes pe credinciosul său... cu scrisori secrete, ca să taie pe mulţi, asachi, l. 31/18, cf. valian, v. Priimind. . . scrisoarea domnului, popa cu evlavie îi răspunde în acest mod. mag. ist. i, 53/1. Răspunz l-a ta scrisoare din luna cireşar. aricescu, a. b. 78/11. De mai ai zare de viaţă unde vei fi azvîr-lită, Zi cetind astă scrisoare în lacrimi şi plîns urzită. conacmi, p. 102. Sosise la curtea împărătească scrisori secrete ale lui Basta împotriva lui Mihai Vodă. bălcescu, m. v. 413. Un soldat veni şi-i aduse o scrisoare de la împăratul, aristia, plut. liv8/25. Viind la birtul unde găzduiam, am găsit un mare pachet cu scrisori de lu Iaşi. Toate îmi vesteau cîte o supărare, negruzzi, s. i, 55, cf. polizu. A profitat.. . ca să-i ceară scrisori de recomandaţie către paşii de la Rusciuc. ghica, a. 339. Am o scrisoare de la tata către prea cinstitul şi de bun neam obraz al măriei voastre, filimon, o. i, 100. S-a dus la biroul poştei, ca să caute scrisori de la arendaşul moşiei noastre, alecsandri, t. i, 273. Eram ... simpli călători, cu scrisori bune de recomandaţie. BOLiNTiNEANU, o. 296. In acea scrisoare îi descriem călătoria, maiorescu, critice, 18. Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri, eminescu, o. i, 119. O scrisoare de amor s-o arunci în neştire într-un buzunar cu batista, şi s-o pierzi., caragiale, o. vi, 110. Am pus scrisoarea la poştă şi am trimis-o lui Huţu. slavici, o. i, 103. Scoase pe fata cea mijlocie cu mărul ei cel de argint şi cu altă scrisoare în care o hotărî Prîslea de soţie fratelui cel mijlociu, ispirescu, l. 88. Mai citi o dată şi rupse scrisoarea, aruneînd în mersu-i bucăţică cit bucăţică. vlahuţă, o. a. iii, 58. S-a stabilit în alt oraş, şi-au scris scrisori copilăreşti, pline de căldură, bacalbaşa, s. a. i, 168, cf. n, 12. Eu, doinaşul cel cărunt, Vă trimet scrisoare vouă, Scrisă cu-a lacrirnei rouă. beldiceanu, p. 102. El trimite la Roma nişte soli ai lui. Decebal, cu o scrisoare foarte umilită din partea acestuia, xenopol, i. r. i, 93. După ce-ascultă scrisoa-rea-ţi, îndelung porni a plinge. davila, v. v. 182. De la dînsa avem şi o scrisoare către braşoveni, iorga, c. i. i, 70. Radu Roată pleacă-rt lume, cu scrisoare la-mpăratnl. goga, poezii, 105. V-am adus cinci scrisori ce posed de la dînsul. brătescu-voineşti, p. 31. Părinţii Iui se pomeniră c-o scrisoare prin care-i vestea că se va căsători, agîrbiceanu, a. 203. Agentul îi aduse o scrisoure. gîrleanu, n. 77. Trimisei tovarăşului .meu din depărtare următoarea scrisoare în versuri. HOGAŞj dr, i, 81. Solii burilor trimet împăratului o scrisoare în latineşte, pârvan, g. 167. Ce frumoase scrisori îmi scria bietul Cercel, lovinescu, c. iv, 48. A primit necontenit telegrame şi scrisori de felicitare. 4417 scrisorică — 484 —*■ SCfciVlf ca.mii, petrescu, p. 254. Am acasu an serlar cu scrisori de familie în strînsă legătură ca evenimentele politice. c. petrescu, c. v. 71. Ar fi palat cili fetei scrisorile acelui paznic de vînătoare. i. botez, b.i, 78. Aştept... să-mi dea o scrisoare să mă duc cu ea la don colonel. brăescu, o. a. i, 140. Am să le scriu o scrisoare lungă ... .vi să le vorbesc despre fabrică, sahia, n. 30. Se străduia.... să interpreteze într-un anume senz scrisorile primite, a. m. zamfirescu, m. d. ii, 76. Uite, azi e a cincea zi de cind n-a mai venii o scrisoare in pensiunea asta blestemată, sebastian, t. 14. Cerc să răsfoiesc ciorne de poeme părăsite ori vechi scrisori, voiculescu, p. i, 301. Eu zic ca să scrii măria la o scrisoare la Paris. sadoveanu, o. xii, 583. Plăcerea ca care citim amintirile şi scrisorile sale esic aceea a tovărăşiei cu un om. vianu, a. p. 53. S-a descoperit... că scrisorile veneau de la un plastograf, arghezi, e. 113. Jim compunea scrisori sentimentale penlru Lola. călinescu, o. i, 3(5. Pleca la Viena, ca scrisori şi peceţi. blaga, h. 9. Voisem să trimit o scrisoare, undeva, înlr-o Iară îndepărtată. bogza, a. î. 643. Corespondenţele şi scrisorile oamenilor muncii ajută partidului să desfăşoare o conducere concretă şi să elaboreze hotărîri juste, lupta de clasă, 1954,. nr. 1, 64. Din scrisorile lungi pe care le schimbaseră, ieşiseră la iveală anumite deosebiri, pas, l. ii, 148. A primit o scrisoare de la comandantul lui de regiment, h. lovinescu, t. 257. I se cerea, într-o scurtă scrisoare, bunul de tipar, preda, r. 450. Scrisoarea îl tulburase şi îl rnişcase. r. popovici, s. 46. Băgă scrisoarea în plic, îl lipi cu grijă. v. rom. decembrie. 1964, 41. A primii numeroase scrisori de ameninţare, cinema, 1968, nr. 2, viii, cf. m. d. enc., dex. Foaie verde de dudău, Bădiţ, bădişorul meu, Trimesu-mi-ai Ia scrisori, Că-n curînd, bade, te-nsori. jarni'k — bîkseanu, d. 251. Ş-o scrisoare că făcea, La Radu o Irimetea. vÎrcol, v. 23. Dar mi-a lot trimis Scrisoare pe vînt, Răspuns pe pămînt. balade, iii, 189. Ş-o trirnăs badea scrisoare, Să-i Irimăl şi lui o floare, roi.c. mold. i, 43, cf. alr i 1 512/186, a v 31. Suflel n-are, Suflet poartă, De pămînt nu se atinge (Scrisoarea), şez. xvi, 170. Eu n-am suflel, n-am nici gară, Dar vorbesc peste măsură (Scrisoarea), ib. 171. <0> (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Mi-mi trimes carte scrisoare Pan soarele nu răsare, Să mă dac şi să-l cunurL sevastos, c. 187. <0 F i g. Vinlu-o foaie vestejită Mi-au adas mişcînd fereastra — Este moartea ce-mi Irimile Fără plic scrisoarea-aceasta. eminescu, o. i, 125. <> Scrisoare deschisă (sau, Învechit, publică) — articol redactat in formă de scrisoare (9) avînd, în general, un caracter polemic. Acele cinci punluri. . . prin scrisoare publică s-au primii, şincai, hr. iii, 212/21. A adresat scrisorile publice către generalul TiXrr. maio-rescu, critice, 99. Unii au mers pînă a publica scrisori publice injurioase la adresa mea. In plr ii, 181. + (La pl.) Culegere de corespondenţă avind valoare literară sau istorică. De cu seară îmi căzuse în mină scrisorile lui lunius şi... om fosl răpii de citirea acelei scrieri. GHICA, C. E. I, 43, Cf. DER, M. D. ENC., DEX. + (La pl.) Specie a prozei literare care, sub forma corespondenţei cu o persoană reală sau fictivă, se adresează unui public larg, enunţlnd idei filozofice, literare etc. adesea cu un caracter critic. Cf. m. d. enc., dex. + Specie literară In versuri, varietate a poeziei didactice, In care se tratează, sub formă de scrisoare (9) adresată unei persoane reale sau fictive, un subiect filozofic, moral etc.; epistolă. Scrisoarea I [Titlu], eminescu, O. I,. 130, Cf. 142, 152, DER, M. D. ENC. — Pl.: scrisori. — Scris1 -f suf. -oare. SCHÎSORÎCĂ. s. t. Diminutiv al lui scrisoare (9). Cf. i. golescu, c. Din plic a tras o scrisorică. caragiale, o. ii, 73, cf. barcianu. Şi-a trimis o gîză mică Să-ii. aduc-o scrisorică. iosif, v. 138, cf. cade. Acasă îl aşteptau pe Titu două scrisorele, rebreanu, r. ii, 23. Eu le-am primii doară scrisorelele. c. petrescu, O. P. ii, 13, cf. dex. Cînd ei vedea Scrisorică .mea, Să fugi tu de ea Cît vei răsputea. teodorescu, p. p. 263. Dar mala cam vei vedea Prima scrisorică mea, Te rog, dragă, s-o citeşti, folc. mold. i, 556. — Pl.: scrisorele. — Scrisoare suf. -ică. SCIUŞC vb. I v. serişr-a. ŞCRIŞNf vb. IV v. scrlşni. SCRTftiR s. n. v. scriptnr. SCRITdniC s. in. v. scriptoriu. SCRIVAC s. jl, s. ni. 1. S. n. (Regional) Coastă a iun trei. Cf. scriban, d. 2. S. n. (Regional) Fiecare dintre piesele de lemn care fixează piatra morii; (regional) scripete (2 d). Cf. scriban, d. 3. S. n. (Regional) Scripete (I). Cf. s cm ban, d. 4. S. m. Monedă (sirbească) care valora aproximativ a suta parte dintr-un florin şi care a circulat ince-ptnd din secolul al XVIII-]ea şi in ţările române; crivac. Y. p i t a c1 (1), mari a şl. — Pl.: (1, 2, 3) scrivace, (4) st:rivaci. — Pref. s- -f- crivac. SCR1VHÂLĂ s. f. (învechit şi regional) Faptul de a (se) seri v i. X. Smiorcăială. Cf. seri v.i (1). Cf. LM, UDRESCU, GL. 2. Cf. seri vi (2). Cf. ddrf, udrescu, gl. <> E xp r. A-şi sări . (Substantivat) Mă, scrivilule, mai taci răului, id. ib. + Răsfăţat2 (1). Numa rnă-sa, Ioana, l-a-nvăţal aşa scrivil, că înainte m-ascuila. cv 1951, nr. 11, 38. 2. (Prin nord-vestul Munt.; despre oameni) Plă-ptnd (1). alr i 1. 557/792.. — Pl..: scriviii, -te. — V. scrivi. 4428 SGHIVITURĂ — 485 — SCRÎNCtOBAR SCRIVITUR s.f. (Prin'nord-vestul Munt.) Stnior-căit1. Cf. UDRESCU, GL. — Pl.: ser ivituri.. — Seri vi + suf. -tură. SCHÎCICABK s. f. v. scrlşcare. SCHÎJNÎ vb. IV v. sericul. SCltlMBÎJi s. f. v. scrumbie. SCRlMBlŢ s. f. v. scrunibiţă. SCRÎMCIOJJ s. n. v. sorinei o b. SCRÎMNtlî s. f. v. scrumbie. SCRÎ.XCEIj s. 11. v. scrinciob. SCRÎACEP s. 11. v. scrinciob. SCRÎiVCJFÎY s. n. v. scrinciob. SCRÎXCl s. n. v. serlnelob. SCRÎXCIB s.n. v. seilueîob. SCRÎ-XCIN s. ti. v. scrinciob. SCRlXCIOB s. n. 1. (Şi Iji sintagma sciinciob mare, marian, s. r. ni, 137) Construcţie prevăzută cu un dispozitiv care balansează sau Invirteste (in plan orizontal sau vertical) mai multe leagăne sau bănci (dispuse în cerc sau suprapuse) fixate pc acelaşi schelet, servind ca mijloc de distracţie (la horă, şezători, tlrguri, serbări populare etc.); (regional) leagăn, du- lap, scirţimuş, zdrlncă. Cf. anon. car. Iară pină a tăia pre Frenţa, Cuza Spătarul, era spînzural de furca scrinciobului. muşte, let. iu, 68/38. Pentru desfătarea mulţimei adunate, se făcnsă sertneiobe, caruzele, şăli de jucat, ar (1829), 172/10. Sara la horă, neobosită se fnuîrleştc la sciinciob in preajma crişmei. russo, s. 21. Un scrinciob mai la vale pe lingă el adună Flăcăi şi fete mindre ce rid cu uoie bună. alecsandri, poezii, 39. Iată Moş Alăută cimpoicrul de la şezători şi de la sertneiobe. gane, n. iu, 50. Primul capitol. ■ . se-ncepea c-un tablou de la sal: o horă in ziua de Paşti, scrinciobul din bătătura circiumei, lăutarii., chiotele şi veselia celor tineri, vlahuţă, d. 304. In sciinciob. ■ ■ el stă cu ea alături, sevastos, n. 25, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Pe acolo. . . morţii pe-rindează ca la scrinciob, şi cioclii, fac toc altora mereu. anghel, pr. 137. Pe lingă acest scrinciob, care se în-virleşte roată, mai esle încă un altfel de scrinciob, asemenea mare, care sc iiwirteşlc ca virlelniţa. pamwlk, i. c. 470. Paşlele insă erau altă vorbă, şi. nu Pastele cu cozonacii, cu ouăle roşii şi cu scrinciobcle lor. hogaş, dr. ii, 153, cf. cade. Scrinciobul, ridicat pe două furci groase de stejar, stătea proptii cu fofczile-n răscruci. MiRONiiSCU, s. 222. Scrinciobul se invirleşte lin, ca aripile unei mori de vini. bkăescu, o. a. i, 163. Se urcau. . . intr-un scrinciob uriaş, cu vagoane in loc de bănci. o. m. zammrescv, m. d. i, 193. Mi se părea că sînt într-un scrinciob, teţ/ănal cu o viteză ameţitoare. vlasiu, d. 261. Scaunele încărcate şi felurit colorate ale scrinciobului se înălţau, se coborau, sadoveanu, o. ii, 185, cf. scriban, t>. Se îrufirlea un. scrinciob. pas, l. i, 82. Coborau domol policioarele scrin-cioburilor ţărăneşti, tudoran, p. 16. Era un scrinciob mare, foarte solid construit şi ne-arn urcat în lanţuri ca pe banchetele unui teleferic, românia literara, 1969, nr. 27, 18/2, cf. M. i>. enc., dex. La Paşti joacă cu toţii la scrinciobul de lîuyâ crişmă. şkz. in, 109, ct. ix, 128, iordan, h. m. 195. Cind te muşcă paingSnul să te dai în sciinciob. gorovei, cr. 254, cf. diaconu, vr, xa, Am m luţrii cu vusu.r Ce ne duce prin pre- jur (Scrinciobul). şez. vii, 123. O F i g. Fulgii se uită unii la alţii, clipind, pină cînd ameţesc în scrinciobul viforniţei, teodoreanu, c. b. 19. ■$> Expr. (Regional) A şti scrinciobul cuiva = a cunoaşte şiretlicul cuiva, pamfile, c. 51. 2. (Regional; mai ales in Mold.; şi în sintagmele scrinciob mic, scrinciob intre stilpi, mabian, s. r. iii, 139) Leagăn (tn care se balansează cineva). Cind era mică a căzut din scrinciob şi de atunci e cam şchioapă. negruzzi, s. i, 59. Şi-i plăcea. . . să se legene inscrîn-ciob, intre copacii cei mari din fundul grădinii, gane, n. n, 124, cf. tdrg. S-a dus să se dea în scrinciob. . ., un scrinciob făcut pentru Ilenuţa — o fringhie dublă cu capelele legaie de o creangă groasă şi dreaptă cu o scindurică în loc de scaun, ibrăileanu, a. .123, cf. cade. Toate vioarele stridente ale scrinciobului mieunau aprig sub miinile ei. teodoreanu, m. i, 127. Casa parcă se dă huţa-n scrinciob, răsturnindu-şi obiceiurile. id. c. B. 159. Mă legăn în clopotniţă, parca m-aş da in scircium. stancu, d. 323. Cc nu aveau ei acolo? Scrinciob, mingi de toate mărimile, beniuc, m. c. i, 71, cf. păsculescu, l. p. 82. Să ie dea în scirci 40 de oameni. pamfile, b. 48. <0 Fi g. Oraşul era un scrinciob uriaş, care mă azvirlea de la un capăt la altul, t septembrie 1966, 43. 3. Seîndură lungă, cu mijlocul sprijinit pe un suport fix astfel Incit pe capetele rămase libere pentru a se deplasa, alternativ, in sus şi In jos, să se aşeze două persoane pentru a se legăna; (regional) huiţ. Cf. dm, m. o. enc., dex, marian, s. r. in, 142, i.ru-ba — iana, m. 71. <0> F i g. Ereţii..., hărţuiţi de vijelie, se dădeau in scrinciobul aripelor citeva clipite şi cădeau — săgeţi, galaction, o. 49. O Lucru scrinciob — situaţie nesigură, neclară, complicată, liuba .iana, m. 71. --Accentuat, şi(regional) scrinciob. — Pl.: scrin-cioburi şi (popular) scrînciobc, scrincioabe. (tdrg, iordan, l. r. a. 71). — Şi: (învechit şi regional) scrin* ciov (cihac, ii, 82, alr i 1 694/573, pl. şi scrînciove lm, scriban, d., alr i 1 694/540, 578, 677, 684, 690), (regional) scrinei (pl. scrinciuri alr i 1 694/940), scrin-«ib (pl. şi, m., scrincibi ib. 1 694/550, 558, 582, 588, 594), scrîncin (coman, gl.), scrineiub (pl. scrinciube alr i 1 694/370, 412, 542, 552 şi, m., scrinciubi ib. 1 694/387, 424, 526, 554, 556, 610) s. n., scrînceb (pl. scrîncebi ib. 1 694/530, 600) s. in., scrîncep (pl. scrîn-cipe ib. 1 694/596), serincev (ib. 1 694/229, pl. scrin-ceve ib. 1 694/590) s. n., scrînjub (pl. scrinjubi ib. 1 694/420) s. m., scînciob (scriban, d.), senei, seir» ciob (udrescu, gl.), scîYciom (cade, scriban, d., viciu, gl.), scîrcion (alr i 1 694/118), scîrciov (scriban, d ), scîrcium, sciinciob (scriban, d ), sciinciob (şez. vri, 183), Zj|îrciiim (alr i 1 694/186), (învechit, rar) serîmcioli (baronzi, l. 160), scrinciob (lm), scrin» ciura (ib.), scrînciou (ib.) s. n. — Dill V. Sl. ChKpATHlM. SCRÎXCIOB vb. I. Refl. 1. (învechit şi regional) A sc da in scrinciob. Cf. anon. car. Datina de a se da in scrinciob sau de a se scrîncioba există mai. ales în Bucovina, marian, s. r. iii, 142, cf. 140. 2. (Prin nord-vestul Transilv.) A sc clătina. Să scrîncioabă masa- tkaha, c. n. 265. — Prez. ind.: scrinciâb. — Şi: (învechit) scriueiobi (anon. car.) vb. IV, (regional) scllnciobâ (teaha, c. n. 264) vb. I. — V. Scrînciol). SCRlACIOBÂR s. m. (Mold. şi Bucov.) Persoană care Jnvîrteşte scrinciobul (1). Scrinciobul. . . se pune în mişcare de către doi sau patru bărbaţi numiţi scrîriciobari. majuan, s. r. hi, 1.38. Dinu arvuneşte un toc şi porunceşte svrinciobaralui să-i aducă pe Măn-dica. săm. ii, 110, cf. tdiîg. Cei ce imfiri scrinciobul se iiumeşc şerinfiobcui. pamkile, j, c. 470. Loe de- 4444 SCRÎNCIOBAŞ — 486 — SCHÎNTÎ geaba! strigă scrînciobarul, atîrnîndu-se de fofează şi oprind scrlnciobul pe loc. hogaş, dr. ii, 187, c.f. cade, iordan, l. r. a. 162, scl 1974, 445, DEX. — Pl.: scrînciobari. — Scrlnciob -f suf. -or. SCRÎiVCIOBÂŞ s. n. (Mold. şi Bucov.) Diminutiv al tai scrlnciob. f.' Cf. scrlnciob (1). Cf. marian, s. r. ni, 137, pamfile, i. c. 469. "2. Cf. scrin ciob (2). Cf. marian, s.~r. iii, 137, pamfile, i. c. 469. — Pl.: scrlnciobaşe. — Scrlnciob + suf. -aş. SCRÎNCIOBI vb. IV v. scrîncioba. SCRÎNCION s. n. v. scrlnciob. SCRÎNCIOV s. n. v. scrlnciob. SCRÎNCIUB s. n. v. scrlnciob. SCRÎNJUB s. in. v. scrlnciob. SCRÎNTEĂLĂ s. f. 1. 1. (Med.) Deplasare a extremităţii mobile a unui segment osos din poziţia normală faţă de articulaţia din care face parte; luxaţie, luxare, scrlntire (1), scrintitură (I), dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, răsucire, sucitură, torsiune (2), (rar) dislocaţie, (regional) proclinteală, proclintire. V. entorsă. Cf. scrinti (1, 2)- Cf. I. GOLESCU, C-, POLIZU, LM, DDBF, BARCIANU, ALEXI, \V., ŞĂINEANU2. Scrînteala sau efortul gleznei... consistă in întinderea ligamentelor încheieturei gleznei, enc. vet. 97, cf. 115, CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. O F i g. Nimic nu esle mai supus la scrînteli, la deviaţiuni. . . ca regimul. constituţional, odobescu, s. iii, 335. E x p r. (Rar) A da de scrinteală = a i se intimpla ceva rău.: scriban, d. 2. Fi g. (Şi in sintagma scrinteală la cap) Tulburare a minţii; scrintire (2), sminteală,, nebunie (4), ţicneală, (rar) smintire. Cf. scrinti (3). Făcu semnul caracteristic care indica scrinteala. arghezj, l. 264. în(eleg că eşti puţin cam (face gestul scrîntelii.). . . şi că n-ai un gologan în buzunar, h, lovinescu, t. 146. Avind oleacă de scrinteală la cap, putea căşuna cine ştie ce supărare prin vorbele lui nechibzuite, vornic, p. 225. I-a venit scrînteala inginerului tocmai acum. v. rom. decembrie 1958, 72, cf. dl, dm, m. d. enc-, dex. Are el o sclinteală, nu vezi? Zdravăn nu e! udrescu, gl. 3. (Rar) Greşeală. Cf. şăineanu2, resmeriţă, d., cade. IX. (Bot.; regional) Coada-racului ( Polentilla anse-rina). borza, d. 137. — Pl. : scrlntcli. — Şi: (popular) scriuteâlă, (regional) sclinteălă s. f. — Scrinti + suf. -eală. SCRÎNTEN s.m. (sg.) (Bot.; Ban.) Liliac (Syringa vulgaris). borza, d. 166. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. Cf. scrinte. SCRÎNTÎ vb. IV. 1. Refl. (Med.; despre oase sau despre extremităţile mobile ale acestora) A sc deplasa din poziţia normală faţă de articulaţia din care face parte; (despre membre ale corpului) a suferi o deplasare a unui os, a unei articulaţii etc. din poziţia normală; a se luxa, a se departicula, a se disloca, a se răsuci (3), a se suci, (regional) a se pro-clinti. Lovi lui Iacov osul cliciului şi osul cliciului tn luplare scrinli-se. po 112/24, cf. lb. Toccte încheieturile oaselor trupului se pot scrînti. episcupescu, practica, 447/30, cf. i. golescu, c. Cind cineva îşi suceşte mîna sau piciorul sau ti iese din loc, şe zice că ş-a scrînlil. m. leon, med. 146. De multe ori lovitura sau căderea nu să face pe încheietura care s-a scrînlil, ci ceva mai departe, bianu, d. s. 435. c.f. resmeriţă, d., dl, dm, m. D. enc., dex. Pe pod am păşit, Podeaua s-o smintit, Picioru s-o sclintit, candrea, f. 356. 2. T r a n z, (Med.; inai ales despre oameni ; complementul indică oase ori extremităţi mobile ale acestora sau membre ale corpului) A deplasa, a scoate din articulaţie, din poziţia normală; a luxa, a departicula, a disloca, a răsuci (3), a suci, (regional) a proclinti. Cf. anon. car., budai-deleanu, lex. Fratele împărălesii ş-a scrinlil cotul braţului celui drept. c.r (1830), 4202/29, cf. i. golescu, c., valian, v: Mai încet, sufleţcle, nu te sili aşa de mult că ţi-ai scrinti degeţelile! pr. dram. .333, cf. polizu. Valeu!,., că mi-am scrintit piciorul! alecsandri, t. 113, ef. ddrf, babcianu, alexi, w., şăineanu3. Şi-a scrintit. . . vrun picior, dîndu-se de-a tumba, hogaş, dr. i, 170. Copilul. . . şi-a scrîrdit piciorul pe lunecuşul de la poartă. rebreanu, i. 165, cf. resmeriţă, d., cade. Am alunecat pe zăpada îngheţată şi mi-am scrintit piciorul. camil petrescu, p. 305. Poale să fi căzut bolnav; şi-a sclintit o mină. ori un picior, sadoveanu, o. x, 532, cf. scriban, d. l-a scrintit braţul din col. arghezi, l. 27. Şi-a scrintit piciorul coana Lisandrina. călinescu, o. i, 29, cf. dl,, dm, M. d. enc., dex. Murgul să se poticnească,.. . Mîna dreaptă să-ţi sclintească. alecsandri, i>. p. 17. Mîna pe baltac punea. ... Mîna dreaptă Că-i frîngea Şi p-a stingă l-o scrinlea. teodorescu, p. p. 603, cf. bibicescu, p. p. 54, mat. foi.k. 319. Murgul tău ţi-a poticni, Mîna dreaptă ţi-a sclinti. SBVASTOS, CU 75, Cf. ŞEZ. I, 9, II, 6, ALR I 1 642, -A 11 3., 5, 8. Mîna stingă să ţi-o frîngă Şi p-a dreaptă s-o scrinlească. balade, iii, 229, cf. folc. mold. i, 74, zanne, p. vi, 488. «O F i g. Crezînd că drege... gingaşul monument. . . el n-a făcut altceva decît a-l altera şi. mai tare..., a-l ştirbi şi a-l scrînli în multe părţi ale sale. odobescu, s. n,r513. Desli.il îşi scrinlea limba ... chinuindu-se cu graiul ghiaurilor. tudoran, p, '270. •O E x p r. A o scrinti s= a comite o eroare, a greşi; a face o gafă, o prostie. Ai sclintit-o, fata mea. alecsandri, t.. j, 389. Dascălul văzu că a cam scrîntil-o şi o întoarse pe foaia ailaltă, ispirescu, l. 273. Toate încep bine, şi de la a doua strofă o scrin-tesc. vlahuţă, s. a. ii, 491, cf. zanne, p. ii, 722, şăineanu2, pamfile, d. 8, cade. La sfîrşit însă actorul a scr'inlil-o din pricina unei suprasilabe pe care n-a reuşii s-o camufleze, vlasiu, d. 62, cf. scriban, d. Numai cu româneasca o scrinlea. c. petrescu, a.:b. 96. Se gindl.-. ., se răzgîndi, cum să dea Să n-o scrin-tească. şez. ix, 67, cf. ciauşanu, gl. + (Regional) A deplasa. Com. din straja — rădăuţi. + R e f 1. F i g. (învechit, rar) A se abate de la convingerile sau hotăririle sale; a se clinti, a şovăi. Cinre va face acela nu se va scrinti (clăti psai.t., clătina b 1938) în veci. psalt. iiur. 9V/14. 3. Refl. F i g. (Despre oameni; adesea cu determinări ca ,,1a minte“, ,,la cap“ etc.) A-şi pierde judecata normală; a înnebuni, a se sminti, a se ţicni. Poate le-ai scrintit la minte, dacă-ţi faci astfel de gin-duri. agîrbiceanu, s. 377, cf. cade. Cine citeşte prea mult se scrînteşle. călinescu, e. o. i, 65. Se vede că a fosl un om cu carte şi că s-a scrintit de prea multă învăţătură, pas, l. ii, 9, cf. dl, dm. I se părea că Mitra se scrîntisc. r. popovici, se. 231. Se purta ca un om care s-a scrînlil la cap, ca un năuc. lăncrănjan, c. ii, 385, cf. m. d. enc.. dex. O (Prin lărgirea sensului) D-zeu ştie cum s-or fi scrînlil toate celea în capul bietului om. eminescu, n. 80. Dacă i s-a scrintit minţile, am eu pe cine mîna să i le pună la loc. caragiale, o. ii, 289. — Prez. ind.: scrîntesc. — Şi: (învechit şi popular) scrinti, (regional) seră ti (alrm i/i h 206/820), sclinti (ddrf, zanne, p. vi, 488, alrm i/i h 206), sclinti (alrm i/i h 206), scinti (ib. h 206/825), sllnti (ib. h 206/54) vb. IV. Dirţ V. sl. CbKp/KH/KTH. 4453 SCRÎNTIRE _ 487 _ SCRÎNTITURĂ SCKÎÎVTJiîlî s. f. Acj.iu.nea de a (se) seri aii şi rezultatul ei. 1. (Med.) Deplasare a extremităţii mobile a unui segment osos din poziţia normală faţă de articulaţia din care face parte; luxaţie, luxare, scrinteală (I 1), scrîn ti tură (1), dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, răsucire, sucitură, torsiune (2), (rai') dislocaţie, (regional) proclinteală, proclintire. V.. e n t o r s ă. Cf. scrînti (1, 2). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., i. golescu, c. La frîngerc sau scririlire de picioare■ ■ ■ se- întrebuinţează. . . oblojiri. descb. aşez. 64/18, cf. 47/19, polizu. O căzătură pe coi poale produce o scrin-tire a umărului, bianu, d. s. 435, cf. 436, resmeriţă, ).)., DL, DM, M. D. enc;., DEX. 2. F i g. Tulburare a minţii; scrinteală (I 2), sminteală, nebunie {4), ţicneală, (rar) smintire. Cf. s cri n-li (3). Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Pl.: scrîntiri. —Şi: (învechit) scrinti re s. f. — V. scrînfi. SCRÎNTiT, -Ă adj. 1. (Despre oase sau despre extremităţi mobile ale acestora) Deplasat din articulaţia din care face parte; (despre membrele corpului) care are deplasat din poziţia normală un os, o articulaţie etc.; luxat, dezarticulat, dislocat, răsucit, sucit2, (regional) proclintit. Cf. scrinti (I). Cf. anon. car., budai-deleanu, lex. Se pomenea cu o mînă scrînliLă sau un picior frînt. filimon, o. r, 145. Mi l-au adus. . . ca mîna dreaptă sclintită, caragiale, o. i., 238. Capătul osului sărit să simte prin pipăire în apropierea încheieturii sclintite, bianu, d. s. 436. O femeie. . . îl calcă la încheietura sclintită cu piciorul. pamfile, b. 61. într-o trînlă cu un copil m-am ales cu o mtnă sclintită, vlasiu, a. p. 7, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Nici copii de gemene, Nici picior sclintit, polc. mold. i, 205. O F i g. Flutură un semn răsucit din degete, în dreptul capului. Semnul rotiţelor sclintite înlăuntru. c. petrescu, a. iî. 49. 2. (Mai ales despre oameni) Care are un os, lin membru etc. deplasat, scos clin articulaţie, din poziţia normală. Cf. scrinti (2). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 3. F i g. (Despre oameni sau despre mintea, gîn-durile lor) Care şi-a pierdut judecata normală; alienat, dezechilibrat, dement, (popular) smintit, smucit, ţicnit, (învechit şi regional) nerod (I 2), (regional) saşiu (2). Cf. scrinti (3). Cf. ddrf. Era un fel de apostol, puţin scrintit, Nichifor ăsta. agîrbiceanu, a. 351. Ca toate mahalalele îşi. avea şi a noastră făpturile ei cu trupuri mutilate şi cu mintea scrînlită. pas, z. i., 54. Îmi declară pe faţă, cu mînie, că sînt scrîntit. vornic, p. 13. Era un om ciudat, scrintit — din pricina, urîţeniei — spuneau unii. t. popovici, se. 80, cf. dl. Mi se păruse ciudat, scrintit. v. rom. decembrie 1958, 71, cf. dm, M. D. enc., dex. Aceşti copii. . . se. nasc. . . cu capul de tot turtit, ori. sclintit ta minte, sbiera, p. 318, cf. ciauşanu, gl., novacoviciu, c. b. i, 20, albm i/i h 192, udrescu, gl. O F i g. Porni axionul de unde lăsase, cu voce zgîriată şi cam scrînlilă de ciudă, stănoiu, c. i. 196. — Pl.: scrîniiţi, -te. —Şi: (popular) scrintit, -ă, (regional) sclintit, -ă, sclintit, -ă adj. — V. scrinti. SCRÎNTIT OARE s. f. 1. Numele mai multor plante erbacee din familia rozaceelor, folosite în medicina populară: a) plantă cu tulpina întinsă pe pămînt sau ascendentă, cu flori mici galbene dispuse în raceme; (regional) scrintea (v. s clin ta 4), periţele, buruiene de cel perit (v. buruiană), buruiene de spăriet (v. buruian ă), cervilcă, iarba vătămăturii (v. iarbă) (Potentilia argentea). Cf. ddrf, brandza, pl. 50, barcianu, alexi, w., cade, borza, d. 137; 1>) plantă cu tulpina întinsă pe pămînt sau ascendentă, cu flori mici galbene solitare; (regional) ar-ginţie, gălbenuşă, schintifă (v. seînteiţă II 5) (Potentilia supina). Cf, baronii, l, 144, şăineanu2. resmeriţă, D., cade,, borza, d. 137; c) (regional; şi în sintagma scrinlitoare de baltă, dame, t. 185, borza, d. 137) coada-racului (Polentilla anserina). Cf. coteanu, pl: 23, lb, giieţie, r. m. 403, brandza, fl. 51, grecescu, fl. 204. Luxaţiunile şi fracturile le vindecă poporul cu buruiana numită „scrîntitoare“ sau „sclîntiţă“ (Potentilia anserina), aplicînd frunzele pisate pe mîna sau picioruţ scrîntit. candrea, f. 318, cf. tdbg; <1) (regional) buruiană-de-cinci-degete (Potentilia reda). Cf. grecescu, fl. 205, n. leon, med. 64, cade, bobza, d. 137; e) (regional) sclipeţ1 (1) (Potentilia erecta). Cf. grecescu, Pi. 211, bianu, d. s. 659, păcală, m. r. 21, cade, voiculescu, l. 254, EU.TOREA.N, b. l, 392, borza, d. 137; f) (regional) cinci-degete (Polentilla alba). Cf. borza, d. 137; fl) (regional; Sn forma scrinlitoare) cinci-degete (Potentilia rept.ans). Cf. id. ib.; h) (regional; în forma scrinlitoare) buruiana-junglnului (Polentilla arenwia). Cf. id. ib.; i) (regional) închegăţică (Polentilla heplaphglla). Cf. păcală, m. R. 21. 2. (Regional) Dreţe (Lysimachia uummularia). CC. panţu, pi.., cade, bobza, d. 103> 3. (Regional) Ciumărea (Galegu officinalis). Cf. grecescu, fl. 177, bianu, d. s., panţu, pl., cade, borza, d. 73. 4. (Regional; în forma sciintiloare) Cocoşei-de-cîmp (Adonis aestimlis). borza, d, 11. 5. (Regional) Colacul-babei (Măneciu r— Slănic) (Alchemilla aculiloba). borza, d. 13. — Pl.: scrîntîlori. — Şi: (popular) serintitoăre, (regional) sclintitoăre s. f. — Scrinti -f suf. -oare. SCRÎNTITtiRĂ s.f. I. (Med.) Deplasare a extremităţii mobile a unui segment osos din poziţia normală fată de articulaţia din care face parte; luxaţie, luxare, scrîntire (1), scrinteală (I 1), dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, răsucire, sucitură, torsiune2, (rar) dislocaţie, (regional) proclinteală, proclintire. V. entorsă. Cf. scrinti (1, 2). Cf. anon. cah., BUDAI-DELEANU, LEX., I.. GOLESCU, C., VALIAN, V., polizu. Se vindecă prin îngrijirea, slariţei. care se pricepe mai ales la schilenliluri şi fărîmări de mîini şi de picioare, i. ionescu, p. 336, cf. ddrf, babcianu, n. leon, med. 146, alexi, w. De sclintitură (scrintitură) se dau leacuri şi buruieni, grigoriu-higo, m. P. i, 163, cf. candbea, f. 25, 313. Copiii... să nu rămînă... cu vreo scrînlilură de la piramide. 1. botez, b. i, 106. Doctorul a constatat că era o simplă scrîntitură. voiculescu, p. 1, 116. Era doftor, mai ales pentru sclin-iituri şi oase rupte, sadoveanu, o. 1, 559. Ştie o femeie de la Obor care deseîntă de brîncă şi scrîntitură. arghezi, s. x, 139. Se pricepea să deseînle... scrîn-lihirUe. Pas,’Z. 1, 117, cf. dm, dex, h x 25, 72, xi 291, 445, xii 303, marian, d. 345. Sclintitură. ori scrin-lilura provine din căzături, şez. iii, 175, cf. v, 143. + (Concretizat) Articulaţie scrlntită (1). Aşa -să se încerce aducerea şi punerea scrîntilurii la loc. epis-cupescu, practica, 448/25. Se freacă scrinf.iţura cu săpun , ori cu untdelemn, pamfile, b. -61. <$> F i g. Drumul... coleşte brusc, pe sub Bîpile Dracului, ca să dea buzna în Pripasul pilit într-o scrîntitură de coline, rebreanu, 1. 9. II. (Bot.; regional) I. Dreţe (Lysimachia nummu-laria). borza, d. 103. 2. Coacla-racului (Potentilia anserina). borza, d-137. 3. Buruiană cu rădăcina mică, cu multe ramuri mărunte, cu tulpina In patru muchii avind pe două dintre muchiile opuse foi lungi, înguste şi lipite de tulpină cu una din margini, neidentificată mai de aproape (Deduleşti — Rîmnicu Sărat). Cf. h xii 1316. — Pl.: scrîntituri. — Şi: (învechit şi popiilar) seri 11 * titiiră, (regional) sclintitură, sclintitură (h x 72), (învechit, rar) schilentiţtiră s. f. — Şcrînti + suf. -tură. 4457 ŞCHÎNTIŢĂ — 488 — SCRÎŞNI SCRÎNTIŢĂ s. f. (Bot. ; regional) 1. Bob-de-ţarină (Lafhyrus sylvester). ’Scrintiţa se fierbe şi se îngroaşe cu i'ă.rîţe de griu, se mai stropeşte cu untdelemn şi se leagă lociil scrintil. panţu, pl. 272, cf. borza, d. 97. ,2. (în forma scrintiţă) Clintiţă (Balrachium circi-natum). Cf. borza, d. 145. 3. (în forma sclintită) Co.ada-raculuî (Polentilla anserina). Luxafiunile ... le vindecă poporul cu buruiana numită „scrintiloare“ sau „scllntiţă“. candrea, f. 318. Sclintifa... pisată şi cu oţet e bună de pus la mina celui sclintit, şez. iii, 175, cf. i. cr. i, 84. 4. (în forma sclintită) Arginţică (Dryas octope- tala). Cf. borza, d. 61, şez. xv, 143. — Pl.: scrîntile. — Şi: scrintiţă (borza, d. 145), sciinţi$ s. f. — Scrinti + suf. -iţă. SCRÎPTURĂ s.f. v. scriptură. SCRÎŞC vb. I. Intranz. 1. (învechit şi regional ; despre oameni ; de obicei urmat dc determinările „cu dinţii-*', „in dinţi“) A scrişni (1). Şi se afunda păcătoşii... şi scrăşca cu dinfii (sec. XVI), cuv. d. bătr. ii, 346/8. Scărcicară spre mere cu dinţii săi (scrăşcară D, scrâşniră cc2). psalt. 63, cf. 6,8. Scrişca cu minie. varlaam, c. 362. Scrăşca cu dinţii. N. test. (1648), l42v/5. Nu să ştie cu ce gind mergea şi el, că spun că scrişca in dinţi, amu în tabără bolnav. M. costin, o. 177. Purceaseră fuga, scrăşcînd cu dinţii. dosoftei, v. s. octombrie 80v/30. Iar ei scrăşca cu dinţii cit mi s[<5] părea că mă vor înghiţi (a. 1692). gcr i, 302/19. Iară păcătosul va ■prqvi şi se va mânia, cu dinţii va scrăşca şi se va topi (S\ 1710). id. ib. ţ, 368/20, cf. cade, scriban, D., alrm ii/i h 70. O (Des-pre dinţi) Dinţii săi scircică. psalt. scji. 378. 2. (învechit) A scrişni (2). Ţearq s'cîrşpa, pribegii sta întinaţi, ureche, let. i, 20'9/fl, cf. c^de. — Pfez. ind.: scrişc. — Şi: (învechit) scrăşca, scîrşcă, scărcicâ, scircică, (regional) scrişca (alrm ii/i h 70/414) vb. I. — Pref. s- + cri,şca. SCRÎŞCÂNIE s. f. (învechit, rar) „Amar, greutate’ nevoie“. russo, în da (v. crîşcş). — Pl.: ? — Scrişca 4- suf. -anie. 'SCRÎŞCĂRE s.f. (învechit şi regional; de obicei urmat de determinările „dinţilor", „de dinţi") Acţiunea de a scrişca (1); scrişnire (1). El se văeta cu scrişcare. dosoftei, v. s. februarie 58v/22, cf. dhlh ii, 307. Scrăşcarea ăinţtlâr. scl 1960, 609. ^ F i g. (învefchit) Suferinţă (fizică sau morşlă) foarte mare; (învechit) scrişnet (1), scrişnire. (1), scrişnit1 (1). Unde vor fi ţipetele şi plihgerile şi scrişcarea dinţilor (cca 1550), cuv. d. bătr. ii, 458/30. Acolo va hi scrăşcare de dinţi şi plingere multă, coresi, te-tr. 15. în fotul nestins... scricicarea dinţilor (a. 1649). cuv. d. bătr. ii-, 122/8. Păcătoşii vor hi goniţi în matca focului de veaci, unde-s plinsuri şi scrişcări de dinţi. varlaam, c. 202. — PI.; scrişcări. — Şi: serăşcâre, scricicâre s. f. — V. scrişca. SCRÎŞCÂT s. n. (Rar) Scrişnire (3). E destulă tăcere ca să se audă scrîşcalul roatelor pe nisip, iorga, în săm. iii, 323. — PI. : scrişcaluri. — V. scrişca. SCRÎŞNÂRE s. f. v. scrişnire. ŞCftîŞNEÂLĂ s. f. (Rar) Scrişnire (1). polizu. — Pl.: scrîşneli. — Şi: crîşneâlă s.f. polizu. — Scrişni + sijf. -eală. SCRÎŞlVIÎir ’s. n. 1. Zgomot caracteristic provocat de Strjngtjrea jŢ)axilarc}oî şi freţafea ginţilor ţie, jos; cu cei de sus ca efect al .mîniei, al furiei, al .durerii etc.; scrişnire (1), (rar) scrişneală, scrîşnitură, (învechit şi regional) scrişcare, (învechit) scrişnit1 (1). Alţii pentru mine vor grăi, a cărora cuvinte, nu cu scrişnele, ce cu bahnele vor răzsuna. cantemir, i. i. i, 202. El, c-urt scrişnet de minie, palid prinde biciu-n mină. iosif, patr. 62. Minţiţi, hai ? rosti cu scrişnet adine protopopul, voiculescu, p. i, 125. Mitraliera aceea ţăcănea scurt, din ce în ce mai scurt, ca un scrişnet. camilar, n. i, 71. Tot circul era acum nţimai scrîşnete'şi înjurături. tudoran, p. 510. Fălcile se încleştară pină la scrişnet. t. popovici, s. 322, cf. m. d. enc., dex. O F i g. Viaţa e geamăt, e scrişnet, e urlet, e luptă, teodoreanu, c. b. 1'88. Mizeria e scrişnet şi foame, şi pumni încleştaţi. bogza, a. î. 630. Perfecta simetrie a crucilor albe, din cimitirul eroilor, pare. ■ ■ un scrişnet de calcar, dureros. id. c. o. 320. Iau scrişnelul mîniei Şi fac din el oţel călit, jebeleanu, s. h. 82. Oraşele-n jur incandescente scot scrişnele. labiş, p. 52. + F i g. (învechit; cu determinarea „dinţilor") Suferinţă (fizică sau morală) foarte mare; (învechit) scrişnire (1), scrîşnil1 (1), scrişcare. Legaţi-i mînule şi picioarele şi-l aruncafi la-n-lumrecul osebit, unde-i plinsul şi scrişnelul dinţilor. DOSOFTEI, ap. TDRG. ■ 2. P. ana 1. Zgomot specific, de scurtă durată, aspru şi neplăcut, produs de unele obiecte, corpuri, substanţe etc. (sau de părţi ale lor), .prin întreruperea bruscă a unei frecări, a unei apăsări, a unei deplasări etc.; p. ext. (rar) scîrţîit1 (1); scrişnire (3), (rar) scriş-nit1 (3), scrîşnitură, scrîşcat, (neobişnuit) scrijelire (2). Cf. s c r i ş n i (3). Pornindu-să pămîntul cu herbătoare şi cu scrişnet. dosoftei, v. s. septembrie 31v/18. Mare scrişnetul roatelor aslupă voroava cărăuşilor, cantemir, i. i. i, 62. Dinţii oţelului intrară tot mai adine. . . ; scrişnetul de la început se auzea acum ca un geamăt înăbuşit. gîrleanu, n. 45. Tramvaiele duruiau goale cu scrişnet sinistru de fier. c. petrescu, c. v. 137. Scrişnelul cheii in broaştele ruginile suna funebru, teodoreanu, m- iii, 353. în scrişnetul macaralelor de la vapoare... numai boii, victime nevinovate ale lăcomiei omeneşti, şe-deaw liniştiţi, bart, s. m. 82. Se qude . . . scrişnetul strident al ferăslraielor, bogza, c. o..,129. Greu scrîrţiie-n scrişnet căruţa Pe făgaşurile rupte, beniuc, c. p. 102. Tot mai apropiat s-auzea scrişnehi.1 tancurilor, camilar, n. i, 432. Auzea. . . scrişnetul zăpezii pe care greutatea oamenilor creştea parcă în fiece clipă, galan, z. h. 184. Se trag obloane, scrişnele de fier. jebeleanu, s. h. 15. Am găsit... moara cu glas răguşii şi ciniat în scrişnet de piatră şi plinset de undă- labiş, p. 187. Şi visuri ne poartă Spre-acele-nceputuri, Cu scrişnet dc lanţuri, Ca lăncii şi scuturi, horea, p. 99. Vocile răguşite ede bărbaţilor se amestecă cu scrişnetul pistoa-nelor care învirtesc roţile, v. rom. martie 1955, 236, ef. pi., dm. N-auzea nimic decii scrişnetul roţilor sfă-rimtnd cristalele de gheaţă, românia literară, 1969, nr. 18, 16/1, cf. M. d. enc., dex. — Pl.: scrişnete. —Şi: (învechit) seîrşnct s. n. — Scrişni + suf. -el. SCRÎŞNÎ vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni; d- obicei urmat de determinările „din dinţi“, ,,din măsele" sau, învechit, „cu dinţii", „în dirtţi") A produce un zgomot caracteristic prin strîngerea maxilarelor şi prin frecarca dinţilor de jos cu cei de sus, ca efect al supărării, al ciudei, al mîniei, al urii, al furiei, al durerii etc.; (învechit şi regional) a .frişca, a scrişca (1). prăveaşle păcătosul dereptul şi scircică (scrişniră c2J spr-insu cu dinţii săi. psalt. 68. Şi-i cură spumele şi scrîşneaşle cu dinţii lui şi se usucă. coresi, ev. 76. Şi scrîşniia cu dinţii spr-insul. id. L. 31/18. Iară bătăile vrăjmaşului fără de ruşine căzură spre mine şi scrăşrieaşle cu dinfii lui (cca 1633). gcr i, 81/27. De acea vesle păginul gemind şi scirşnind in dinţi. . . au trimes la Ion Craiul, ureche, let. i, 164/30. Iară el cu mare minie scr[i]şriie cu dinţii asupra lor (a. 1808). gcr ii, 199/28. Face de scrişneşte cu dinţii pre acela care are lucru cu. dînsa. ţichindeal, f. 403/23. Dar i/recii şerişnipd ţ'u dinţii cu amar îi. privea. 4467 SCRÎŞNI rr- 489 — SCRÎŞNIND beldiman, e. 59/6. Scrîşnesc din dinţi din spasmosul slomahului, de-şi muşc limba din gură. episcupescu, practica, 150/28. Ţipa femeia scrîşnind din dinţi in crispaţiuni teribile, sion, p. 115. Atunci vizirul, tigru lurbal de a sa ură, Scrâşnind din dinţi selbalic,. . . Se scoală tn picioare teribil, alecsandri, poezii, 347. Baba scrtşni din dinţi ca apucată, eminescu, p. l. 18. începu să riză ca un nebun scrîşnind din dinţi. caragiale, o. i, 173. Era. . . cu chipul sfrăjil ca o iasmă, scrîşnind- din nişte dinţi negri, ispirescu, u. 5. Şi craiul scos din minţi Scrîşneşte cît dă sînge din gingeni între clinţi. coşbuc, p. ii, 200. La fiecare întorsătură a doinei, scrîşnea din dinţi şi gemea. d. zamfirescu, t. s. 68. Cînd un om este înfuriai pe cineva sau pe ceva scrtşneşte din dinţi, bianu, d. s. 662. Scrîşneşte din dinţi şi se bale cu pumnul în piept, petică, o. 218.jScrîşnind din dinţi îşi înfipse ochii... pînă-n fundul ochilor mei. hogaş, dr. i, 134. Iiidica ochii în tavan, scrîşnea din dinţi, ardeleanu, d. 64. Se înfuriau unul de la allul şi începeau să suduie ori să scrîşnească din dinţi, rebreanu, r. ii, 177. De ce scriş-neşti din dinţi Şi taci? minulescu, vers. 305. Scriş-nind din măsele făgăduiam. . . o bălaie soră cu moartea magazinerului, brăescu, o. a. i, 67. Se făceau grămadă pe jos, urlau şi se zgîriau, scrîşnind. g.'M. zamfirescu, m. d. i, 51. Boierul scrişni din dinţi- vissaRIOn, b. 219. Au suferit, au scrîşnit, dar au tăcut; oameni cuviincioşi. voiculescu, p. ii, 239. li fremălau buzele subţiri de tulburare, şi scrişni din dinţi, sadoveanu, o. v, 654. Bălrînul, ce urmărea de pe chei toate mişcările, scrişni nervos din dinţi, bart, s. m. 63. A venit pe brînci, cu pumnii, scrîşnind din dinfi, să o bală. arghezi, l. 25. Oamenii cuprinşi de deznădejde şi de furie scrîşneau din dinţi, camil petrescu, o. i, 26. Cîţi oameni au răbdat de foame, cîţi au scrîşnit din dinţi, bogza, a. î. 540. Soldaţii au scrîşnit din dinţi şi s-au retras. beniuc, m. c. i, 60. Ai vrea... să blestemi..., ai vrea să scrtşneşti din dinţi, isac, o. 200, cf. dl. li înjura. . . scrîşnind din dinţi, preda, r. 330. Şi lasă-l tn urmă să crîşnească-n măsele, deşliu, g. 25. Cu obrazul răvăşii de furie, scrişni. t. popovici, s. 29, cf. dm. Strin-gea din fălci şi scrîşnea. barbu, g. 407. începea să scrîşnească şi să suduie, pomenind de batjocurile pe care le îndurase el. lăncrănjan, c. iii, 56. M-am prins cu mîinile.... de drugii reci de fier... şi scrîşneam în tăcere, bănulescu, i. 210. Nu se mai putea stăptni şi scrîşnea furios, stringtnd pumnii lui noduroşi şi murdari. * romănia literară, 1969, nr. 39, 18/1, cf. m. D. enc , dex. Cînd din dinii scrîşnea, Ciocanele plriia Şi, numai cît în vorbă se da, Secerele şi gătea-teodorescu, p- p. 142. Şi cînd au văzut pe boieru tn curte la sine. . . scărşnind din dinţi, l-au întrebat-sbiera, p. 65- împăratul scrişni din dinţi. şez. vi, 14, cf. A v 20, vi 26. Că ţtpă şi chioleşle Şi cu dinţii tot scrişneşte. balade, i, 368. Nebunii se opinteşte, Cumintele scrişneşte, Ţuţunic gîceşle (Plugul), pamfile, c. 29. (Fig.) Era o zi de august şi gura răutăţii Scrîşnea, se schilodea, bolliac, o. 197. Sufletul scrîşneşte să existe, în mocirla trupului hoinar, lesnea, i. 95. <> Tranz. (Cu complementul „dinţi") Şi-i ctxră spumele, şi-şi scrîşneaşte dinţii lui, şi suspină. coresi, ev. 79. Curînd n-o să poată allă a voastre guri plăstemaţe, decât dinţii a crăşni! negruzzi, s. ii, 86. Ion scrişni diniii muşcînd vîrlos din ceapă, rebreanu, i. 202. Spaniolul, furios. . . îşi strîngea fălcile şi scrîşnea dinţii, bart, e. 272, cf. dex. <>■ (Despre animale) In zadar hidra turbează, Trupu-i groaznic încordează, Geme, urlă şi crişneşte. alecsandri, p. ii, 17. Mistreţul în laţ.... scrîşnind, îşi smulge săgeţile din carne, iorga, p. A. ii, 162. O (Despre dinţi) Nenorocitul domn. . . spume făcea la gură; dinţii îi scrişneau şi ochii săi sîngeraţi se holbaseră, negruzzi, s. i, 165. S-a pus o geruială de crăpau pietrele, de trosneau lemnele şi-ţi scrîşneau dinţii în gură. delavrancea, v. v. 178. Dinţii mari şi albi le scrişniră. stancu, ş. 30. Dinţii au începui să-i scrîşnească în gură, faţa i-a devenit piqlaţee, aqmâNia WTEFApjC., 19ŞŞ, n}\ 33, ţŞ/1, 2. F î g. (Despre oameni) A pronunţa cuvintele printre dinţi vorbind cu supărare, cu ciudă, cu ininie, cu furie, cu ură etc. (abia stăpînite); (învechit) a serişea (2)- V. mir îi (2), mormăi1 (2), bombăni. Apoi eu tot nu mă las. . . scrîşni flăcăul, rebreanu, r. i, 281. N-am ţipat, ca să n-audă cei de la foc. Am crîşnil: ardă-le para focului de spîn! sadoveanu, o. xvii, 440. Lencu. . . scrîşnea exasperat în-trebînd viilorul. galan, b- ii, 181. Să nu-li închipui că-i poţi fi de vreun folos, scrîşni Amidon către soră-sa. vinea, l. i, 42. Spune mai departe! scrîşni. tudoran, p. 139. M-a apucai de piept şi-a scrîşnit la mine:... dă-le bani oamenilor, vornic, p. 99. Mai tare! scrîşni învăţătorul, cu sudoarea pe frunte, preda, m. 97. Cu alît mai ciudată-mi pare încăpăţinarea lui de atunci, scrîşni ei. t. popovici, s. 322. <0> Tranz. Bombănind şi scrîşnind înjurături, maiorul conduse pe Baloleanu direct la biserică, rebreanu, r. ii, 244. Boierul, cum ceti scrisoarea, crîşni una din dinţi, dar deodată îşi vine-n fire. reteganul, p. i, 19. 3. P. ana 1. (Despre obiecte sau părţi ale lor, despre materiale, corpuri, substanţe etc.) A produce (prin Întreruperea bruscă a unei frecări, a unei apăsări, a unei deplasări etc.) un zgomot specific, de scurtă durată, aspru şi neplăcut; p. ext. (rar) a scîrtîi (1). Mastacănul. . . se-ndoieşte — scrâşneşte şi plesnind cade. dacia lit. 145/4. Sania se dezlipeşte cu greu din loc şi porneşte scrîşnind. caragiale, o. ii, 148. Boatele la cea mai mică mişcare scrîşneau pe şinele îngheţate. d. zamfirescu, a. 102. Luciul zimţuil al secerii scrîşneşte, fulgeră-n soare, doboară-n pale holdele aurii. sandu-aldea, d. p. 37. Fierăstrăul va scrîşni intrînd în scoarţa sălciei bălrîne. anghel, pr. 12. Omătul nu mai scrîşnea aşa de aspru şi sfărîmicios sub picioare. agîrbiceanu, s. 180. Unde şi unde se auzea scrîşnind şi cîte-o seceră, sau şuierînd vreo coasă. id. ib. 593. Porţile. . . se închiseră, scrîşnind in urma mea. ho&aş, dr. i, 189. Zăpada scrîşnea sub opincile lor. rebreanu, i. 341. Scrişneşte alături aceeaşi placă de patefon. c. petrescu, c. v. 383. Frinelc scrişniră, motorul vibră. id. o. P. i, 221. Deschiseră uşa, care scrîşni "merincenată-voiculescu, p. i, 152. Sub opinci nisipul scrîşni. dan, u. 259. Fierul plugului scrişneşte, i se toceşte ascuţişul, nu prinde brazdă adîncă. stancu, d. 52. Huruie motoarele. . . scrtşnesc maşinile, gem nicovalele izbite de ciocane, pas, l. ii, 59. Cheia scrişni sctrţîind in broască, beniuc, m. c. i, 306. Scrişnea tot mai cu mînie mitraliera, camilar, n. i, 72. Tancurile veneau scrîşnind printre explozii, id. ib. 431. Maşina. . . străbătu nebuneşte oraşul, scrîşnind metalic din frîne. vinea, l. ii, 275, Sloiurile scrişnesc, corabia trosneşte şiplinge. tudoran, P. 8, cf. dl. Scrtşnea piatra sedimentată şi ieşeau seîntei de sub tăişul Itrnăcopului. preda, i. 79, cf. dm. Se auzi clempănitul greu al unui zăvor, cheia scrişni în broască, t. popovici, se. 65. Tramvaiul scrîşnea pe şinele-i de fier. barbu, g. 85. Scrîşnea pietrişul sub tălpile lui. lăncrănjan, c. i, 53. Metalul lor scrişni ciudat, plingător, românia literară, 1969, nr. 52, 4/3, cf. m. d. enc., dex. + (Despre oameni) A provoca scrîşnete (2). lese în coloană de marş regimentul, scrîşnind cu cizmele pe prundul şoselei, sadoveanu, o. ii, 440. — Prez. ind.: scrîşnesc. — Şi: (popular) scirşni, (învechit şi regional) scrâşni, scrişni, scărşni, crişni, (îayechit) crăşni, crişni (lb, alexi, w.), cirşni (lb, polizu, ddrf, barcianu, alexi, v/., tdbg), (regional) scrîjni (scriban, d., alrm ii/i h 70/705), strlşni (alrm ii/i h 70/36), cirjni (ib. h .70/876), crijnf (ib. h 70), crljni (ib.), şcărşni vb. IV. — Formaţie onomatopeică. SCRÎŞţVÎND, -Ă adj. (învechit, rar; despre dinţi, maxilare etc.) Scrîşnitor (1). (F i g.) Iadul jurat osindei, din vecinica urgie, Scrişnindele lui furii din $înu-i a sufla/, heliade, o. i, 162. — Pl.: scrîşninzi., -de. V. sprîşui, 44ŞS SCRIŞNIRE — 430 — SCRÎŞNITOR SCUiŞftiRK s. I. Acţiunea dc a s c r î ş n i şi rezul-zultatul ei. 1. (De obicei urmat de determinările „dinţilor", „din dinţi“, „de dinţi*') Zgomot caracteristic produs prin strîngerea maxilarelor şi prin frecarea dinţilor de jos cu cei de .sus, ca efect al supărării, a) minici, al urii, al furiei, al durerii ele..: scrişnet (I), (rar) ■scrişneală, (învechit şi regional) scrişcare, (învechit) scrişnit1 (]). Cf. s c r î ş n i (1). Cf. lb. Şi pătimesc. . . ra răsărituri din somn şi cu scrâşni re de dinţi. EPJs-«vpescu, ihactica, 292/28. T.u morminl urlă, Cu scrişniri plinge. i. văcăbescu)., v. 330/5. Pare că zioa d-apoi a lamei nr fi sosit. . . scrişniri ele dinţi, gemete şi ţipete dc moarte sc mai aude. busso, s. 132, cf. po-lA/.v, LM, liAHCiANi;, ai.exi, w. Scrişuirca dinţilor... cind ca este continuă. . . este semnul unei boule cumplite. bianu D. s. 662. N-amea gemetele de durere, nici scriş-tiirile de furie, nici suspinele dc deznădejde, gîrleanu, l. 135. Zadarnice sint loute protestările, zadarnice sîrd toate scrişniri.lc din dinţi, camji. petrescu, în plr n, 399. Soldaţii izbesc cu furie, curg înjurăturile, scriş-niri dc dinţi, sahia, n'. 44. N-o să aibă cine să spună lumii tot ec am visat frumos şi toi cc am inclus tn mine, cu scrişniri de durere sau de revoltă, o. m. zamfjbesci :, m. r>. i, 150. Lumea i sc părea un iad de vaiete, de bocete, de scrişniri de dinţi. cocea, s. i, 322. Un val de vaiere şi dc scrişniri de dinţi Şi urletele tuturora Se lot ţineau dc el. voiculescu, pokzij, i, 72. Nu-i auzea vocea tremurată şi scrişni rile, ori sc prefăcea că n-aude. sadoveanu, o. xt, 82. Să se compare „strin-gerea" dinţilor, eventual „scrî.şnirea“ lor, cînd. . . na pidem da curs liber, prin vorbe, mîniei sau furiei. iordan, stil. 38, cf. m., dm. Ştefan e ros (Ic durere, e mîndru, porunceşte în gemete şi reprimă scrişuirca. cAlixksuu, C. o. 128, Cf. 51. D. KNC., )>KX. + F i g. (învechit) Suferinţă (fizică sau morală) foarte mare: (învechit) scrişnet (I), scrişnit1 (J), scrişcare. Aciia va fi plîngere şi scrişnire dinţilor, coresi, ev. 302, cf. 307. Şi-i vor arunca pre ei in cuptoriul de foc, acolo na fi plîns şi scrişni rea dinţilor, n. test. (1648), 181' / .14. V« fi acolo plîngere fără mîngîiere şi scrişnire de dinţi. neagok, înv. 109/5. 2. Cuvînt pronunţat printre dinţi; p. cxl. supărare, ciudă; mînie, furie, ură etc. (abia slăpînile); (rar) scrişnit1 (2). Cf. scrişni (2). Cc tînguiri, Doamne sfinte! ce îngrozite scrisnări! pogor, henr. 125/11, cf. lm. Mihăileanu, în culmea scrişnirii: ,,Cine e?“ caragiale, o. i, 6. Cu răsuflete dc ură, In scrîşnirea lor flămîndă, Ei. se-nşiruie la pîndă. gog a, poezii, 337. Cilihoaia. asta să le fie lor spre groază şi. scrişnire. mironescu, s. 32. Era în ele o scrişnire, o tristele, vlasiu, d. 40. Ortodoxia unora din zilele noastre înseamnă cu totul altceva: înseamnă ameninţări, ură şi scrişnire. sadoveanu, o. xx, 41. Am fost nevoit. . . să-mi mărturisesc, cu un simţămînt de scrişnire, păcătoşenia. blaga, h. 17. Bătrînii mei sub valul scrişnirii şi poverii Se acăţau de tine. brad, t. 53. Am cunoscut mizeriile satului şi ale periferiilor bucure.ştene, scrîş-nirile'din dinţi, ale celor năpăstuiţi, v. rom. iunie-iulie 1963, 81. Înrăită. . . de tot ce jjoale fi. scrişnire şi dezgust într-o existenţă cu nici un vis împlinit, r decembrie 1964, 6. 3. P. anal. Zgomot specific, de scurtă durată, aspru şi neplăcut, produs de unele obiecte, corpuri, substanţe etc. (sau dc părţi ale lor), prin întreruperea bruscă a unei frecări, a unei apăsări, a unei deplasări etc. I p. e x t. (rar) scîrţîit1 (1); scrişnet (2), (rar) scriş-nit1 (3), scrîşnitură, sc.rîşcat, (neobişnuit) scrijelire (2). Cf. scrişni (3). Cf. l.b, polizu, barcianu, a-t.exi, -w. Sc făcu linişte, şi numai cintecul ce se ridica din scrîşnirea zăpezii se auzea, agîrbiceanu, s. 89. Vreo cheie se mai răsucea cu scrişniri ascuţite de fier în vreo broască, hogaş, dr. ti, 40. Roţile trăsurii, intrară în nişte făgaşe, de pietriş, pricinuind scrişniri ce acopereau cuvîntul. bi.aga, h. 175, cf. dex. — Pl.: scrişniri. — Şi: (popular) scîişuire, (învechit) sprîşnăre, scrăşiiirc, scărşuîre (lb, valian, y., alexi, \v), cărşohe (lb, ddrf), crişnfre (lb, alexi, w.), criş-njre (polizu, ddrf, babcianii, ai.bxi, w.’ s. f. — V. scrisul. SCKtŞ.NÎT1 s. n. Faptul dc a scrişni. 1. (învechit.) Scrişnire (J). Cf. scrişni (l). ,\u~ zirea lui ceuaşi. n-aude, fără numai suspine, şi scrâşnitul dinţilor (a. 1700). gcr j, 338/36. + Fi g. Suferinţă (fizică sau morală) foarte mare; (învechit) scrişnet (1), scrişnire (I), scrişcare. Acolo zicc că iaste piingere şi scrişnilul. dinţilor, coresi, ev. 301. 2. (Rar) Scrişnire (2). Cf. scrişni (2). Sudălmilr i se incîlciră in cerat gurii pină. sc înecară intr-un scriş-llil. RKIÎREANU, K. II, 249. 3. (l-iar) .Scrişnire'(3). CI. scrişni .(3). Zgo'mo-lele necunoscute. . . şi scrişnilul scaunelor urnite din toc nu-i mai îngăduiau singurătatea în care îşi. hotărlsn emfatic să sc izoleze, c. petrescu, c. v. 45. — Pl.: sciişniluri. .. Şi: (învechii) scrâşnit, crişuit (ddrf) s. ii. — V. scrişni. . -SCKlŞfîh'2, -A adj. 1. (Despre stări afective sau despre manifestări ale oamenilor) Care este exprimat, exteriorizat prin. scrîşuetc (1) sau însoţit de scrişnele; p. ext. care. este reţinut (ca să nu izbucnească): (învechit, rar) scrisnitor (2). Cf. scrişni (1). Rosteau cu glasul urii becisnicul său nume Prin gemele scrişnile strivinciu-i-l in dinii, coşbuc, i>. ii, 79. Intre aecşli mucenici, care cu adevărat îndurau dureri, scrişnile, se găsea un soldat, mironescu, s. a. 117. Întorsesem capul repede, cu un. necaz scrişnil în mine. G. iu. zamfirescu, m. li. i, 128. Grăunţii scrîşuHelor sale minii. . . se mai. vinzolcau încă în el. c. petrescu, a. r. 188. Şi-or să mi se stingă paşii cadenţaţi — iu nisip, scrîşnită, laşă remuşcurc. labiş, p. 206. Reuşeşte, să fie naturală într-un rol unde toate ginduriie şi sentimentele sint scrişnile. v. rom. decembrie 1963, 214. In aşteptarea lui. . . exprimă. . . un amestec de. deznădejde scrîşnită şi scîrbă. t decembrie 1964, 43, cf. M. d. enc., dex. . 2. (Despre cuvinte, propoziţii etc.) Rostit printre dinţi (indic)nd o supărare, o ciudă, o niinie, o furie, o ură etc. abia stăpînite). V. ni t r i i 1". Cf. scrişni (-)• Uncheşul Petica a început a mormăi vorbe scrîş-nile împotriva muierilor, sadoveanu, o. xvm, 271. cf. m. i). enc., dex. <5> (Adverbial) Mă bucur prea mult de asta, măria ta, mormăi scrişnit Jder, dar le rog încă o dală să. binevoieşli a ieşi. ici. ib. xm, 211. Întrebă scrişnit: — Dar pentru ce îmi. pui dumneata mie. o astfel de chestiune spinoasă? stancu. h. a. v, 59. Haideţi, mai repede, s;>use scrişnit fratele mortului, barbu, g. 263. O (Prin lărgirea sensului) Încarcă armele... grăind un dialect cu rostirea scrîşnită ca dintr-un al doilea rînd ele măsele, abcmezj, b. 69. 3. (Despre zgomote) Care este de scurtă durată, aspru şi neplăcut. Cf. scrişni (3). Inventatorul. . . nu putea merge înainte, mărginii la o furtună de zgomote scrişnile, împrăştiate şi dezarticulate, aroi-iezi. u. 111. <0> (Adverbial) Miinile clucerului Neagu măcinară scrişnit. rnătăniile intre degetele pietroase, c. petrescu, a. n. 158. — Pl.: scrişniţi, -te. — V. scrişni. SCKÎŞMTOH, -OAliF. adj. 1. (Despre dinţi, maxilare etc.) Care scrîşneşte (1), care scoate scrîşnete (1); (învechit, rar) scrîşnind- Cu fălci, negre, scirşni-toare, cu ochi roşi, cu pieptul gol Urieşul ce s-arată crunt la lume. alecsandri, poezii, 238, cf. şăineanu3, DEX. 2. (învechit, rar; despre stări afective sau despre manifestări ale oamenilor; în forma crîşnitor) Scrîş-niţ2 jl). Se auzeau yrlefe crîşniloare. tijbcu, e. 178- 4473 SCRÎŞNITURĂ — 491 — SCROB* 3. P, a 11 a 1 (Despre obiecte sau părţi ale lor, despre. materiale, corpuri, substanţe etc.) Care scrişneşte (.3), care, produce, scrîşnete (â). Uşa. . . să întoarce împrejur pe ţîţinilc sale cele scrîşni l.o are- fm (.1838), 35/2. Sfărîmăturile scrişnitoare ale paharelor de cristal- o. cethbscu, C. v. J80, cf. dex. <0> (Prin lărgirea sensului) Ar fi mut. . . să împiedice ttrtrea aceea scrişni-toare. barbu, o,. .168. — PI.: scrtşnitori, -oare. — Şi: (popular) «elrşni* tor, -oare, crîşnitor, -oare adj. — Scrîşui -)- suf. -tor. ■ SCRÎŞXITUUĂ s. f. (Rar) Scrlşnet (1), Acestea cresc şi s-aduog mai vtrtos pină }a a şaptea zi. . . cq crişnituri de dinţi şi răsărituri din somn. episcupescu, practica, .18.1/26. Se aşeză la loc, fără a sc uita la Milescu, scoţînd din fundul gilului un fel de. scrişnitară de mulţumire. i:>. zamwbescc, R. 192. — Pl-: scrişnituri. — Şi: (învechit) ciişuitiiiă s. f. ..Scrişni -f- suf. -tură. SCROÂBK s. f. v. scroauibă. SCHO.VF s. f. 1. I. Femeia porcului (1); purcea, (popular) poarcă-1 (J), (regional) uiâscuroaicâ, măs-.curoaie. Deci urură să facă sfară, cu scroafă grasă. moxa, 354/29. în ce chip esle cercelul de aur în nasul scroafei, uşa la fămeuia îndărătnică fnunuscaţea. biblia (1.688), 434s/41. [S-au datj 70 de scroafe fătătoare (a. 1723). ubicariul, xvi, 209. S scroafe fătătoare, 2 grăsuni (a. 1802). doc. ec. 70, cl. lb, i. golescu, c. Yoicsc a scoale, din Austria. .-. dooăzeci şi cinci scroafe şi doi vieri (a. 1845). doc. kc. 845, cl. volizv. lată că vede in bnlhac o scroafă cu doisprezece pureci, creangă, o. 40. Puterea mea. . . stă intr-o scroafă, cure sc tăvăleşte. . . intr-o lăcovişle de lapte dulce, ispirescu, L. 262, Cf. BARCIANU, • -ALEXI, W., ŞĂINEANU8, CANDREA, v. 58. Dacă scroafa adună paie, va ninge, pamfile, yăzd. 167 Scroafele şi scrofiţcle vor fi trimise în cird la păşune, knc. vet. 595. Puţin a lipsii să nu-l sfişie scroafele fălalc. gajlactiox, o. 86. Mi-o suduit muierea, mi-o cotonogit scroafa, teodoreanu, m. id, 121. Lupul sărise peste lohoarca lui şi năzuise la scroafele din fundul şurii, sadoveanu. o. x, 565. Laptele de scroafă, este foarte bogat în grăsime, enc. agr. iv, 702. Scroafa veni la ea grohăind. dan, u. 1.5. Scroafa grohăi, apărindu-şi aprig progenitura. c„ petrescu, a. k. 65, cf. dl. Ţineau patru porci şi. o scroafă de prăsită. r. popovici, s. 135, cf. dm, M. d. enc., dex. Căluşeii de pe Tîrnovă, Cu. ochii de scroafă neagră, jarnîis — bîhseanu, D. 416. Descinlătoarea. . . leagă într-o petică neagră: slănină de scroafă neagră, pucioasă şi piatră vînătă. pamfile, b. 56, cf. a v 20. Porcii fi-oi plăti: Scroafa cu purcei, O sută cinci lei. balade, iii, 18. Dar au căpătai Vaci cu viţei, Scroafe cu purcei, folc. mold. i, 272, .cf. ii, 31. Am o scroafă, ziua-i. cu maţele pe spinare, iar noaptea pe pîntece (Opinca cu 110-jiţelc). sbiera, p. 321. Butea .geme, boierii ben (Scroafa cu purceii sugînd). id. ib. 323 <0> Fig. Iaca măi. . . din parapete Vine-o scroafă ca să fete Opt godaci ş-un godăcel, Toţi cu ritul de oţel. alecsandri, poezii, 458. <> E x p r. S-a suit (sau s-a urcat) scroafa în copac (sau, regional, în salcie), sc spune despre un parvenit tngimfat. Cf. zanne, p. i, 648, îx, 711, pas, z. i, 202, dl, dm, dex, mat. dialect, i, 235. (Cu parafrazarea expresiei) îl mai înfruntase.. . amintindu-i uorba cu scroafa care s-a urcat in copac, pas, l. i, 169. (Rar) A îi născut Sn zodia scroafci — a fi foarte norocos. zanne, p. i, 649. + (Şi în sintagmele scroafă sălbatică, lb, valian, v., alrm sn ii h 496, scroafă mis-treaţă, valian, v., polizu, barcianu, alexi, \v., alrm sn ii h 496/192, 728, 784, 987, scroafă de mistreţ, ib. h 496/182, scroafă de gligan, ib. h 496/310, scroafă de pădure, ib. h 496) Femela porcului mistreţ. Strabon pretinde că astă scroafă fu mama mistreţului Calidon. aristia, plut. v/20. Scroafa.. . nu era proastă fiară, fi fgarţe peli.cogşă şi. anevoie de (fiiiinş, }d. i{). 9/12, cf- dl, dm, dex, + Epitet depreciativ pentru o Te-meie neserioasă, neruşinată, nesimţită, fără caracter etc.; scrofiţă (l). Pfiu! ruşine să-ţi fie, scroafă şi ţigană, ’ncniNDEAL, f. 57/4. Au e at'it de prost precum l-ai socotii, scroafo.' gorjan, h. ii, 193/17. Scuipă larg, dispreţuitor şi apoi rosti cu o uşurare mare: — Scroafă! rebreani:, j. 165, cf. cade. Bărbatul. . . o sfădea, că ,,pripăşeşte la casă pe. scroafa asta băirînă“. dan, v. 220, cf. bul. j?il. xi—xii, 473, 475. Scroafă,. . . răcni. «/..., lu de ce nu te ridici cînd se cintă imnul? cami-lar, N. u, 144, cf. sci. 1974., 4, 445, dex. 3. Compus: (Ornit.; regional) scroafă-de-baltă — a) Ixobnjchus mi.nut.us; (regional) scrofiţă (II2d|. băcf.scu, păs. 153; b) bitlănaş (Ardeiia minuta). Cf. CADE, DL, DM, DEX. II. 1. Compus: (popular) scroafa»«u-purcei =-. numele unei constelaţii din emisfera boreală. Steaua Aldcbaran este numită luceafărul porcesc sau porcarul, care are alături vierii, porcii sau scroafa-cu-purcei. pamfile, CER. 1.70, Cf. DL, DM, DKX, H 1 351. a. (Muz.; Transilv.) Contrabas. Mai. încet, mă, ăl cu scroafa, că-mi. rupi urechile. bjrebe.nkl, gr. p., cf. Ai.K 1 1. 461/144, 180, 278, 348, 351, 361. + Tanibură1 (Voiia — Făgăraş), ii xvii 452. 3. (Regional; în construcţiile) Dc-a scroafa sau d-a scroafa (cu purcei) ==■ de-a poarca, v. poarcă1 (2). Cf. alw sn- v h 1 302. + Minge folosită tn jocul descris mai sus. Cf. pampile, j. i, 133. Gropiţele lingă care slau băieţii se numesc joguri; purcariu bagă scruQfa [în] ţuogă. alk sn v mn h 1 302/29. 4. (Regional) Numele unui joc (de copii). La prive-ghiu..., se fac o mulţime de jocuri, cari de. cari mai. comice, precum: cristei, foi, scroafă, limbă de. clopot. FRÎNCU — CANDREA, M. 174. 5. Lovitură la jocul de biliard executată râu, dar care, din intimplare, nimereşte, bine; (învechit) scro-fărie (2). Cf- nonr, cade. — Pl.: scroafe. — Lat. scrofa. SCIIOAMbA s. f. 1. (Regional; mai ales in Mold ;. de obicei la pl.) Cizmă grosolană care nu se potriveşte pe picior: încălţăminte veche şi (foarte) uzată. Mi-qu lunecat ciubotele şi am căzut in Ozana . . . Soroc dc bunicul. — Şi scroambele iesle a voastre îs pocilc, zise el. creangă, o. 191, cf. 237, şăineanu3, cade. Ca straiele largi ponosite, cu şcrabele mari din picioare, A-o să poată sta pe divan lingă soare, lesnea, a. 78, cf. scriban, d. Chinuieşli şcrabele degeaba! mormăia văcsuitornl, privindu-mi ghetele ca destulă silă. c.ami-lar, c. P. 178, cf. dl, dm. Şi să v-alcgeţi niscai umblători mai ca lumea, nu scroabe ori şalupe, să vă ridă urifii ăia. barbu, g. 237, cf. dex, com. marian, şez. viii, 160. Am făcut opinci din nişte scrabe, viciu, gl., cf. i. cr. iv, 188, com.- din straja — rădăuţi. 2. (Prin nord-estul Olt. şi prin nord-vestul Munt.; în forma scradă) Obiect care s-a scorojit. Fasolea s-a făcut scradă. com an, gl. li scradă griul; trebuie cules că se sentură. udrescu, gl. O (Adverbial) Slau pieile scradă in pod. id. ib. — Pl.: scroambe. —Şi: scrabă, scradă, scroăbă. şorâbă s. f. — Din ucr. niKpaG. SCROB1 s. n. (Atestat prima dată la anon. car.) I. J. (Regional; mai ales in Mold.) Jumări (de ouă). Scrob cu sos dc pătlăgele roşii, ma.koi.acre drăghici, b. 202/8. Scrobul cu smintină. . . umple încăperea cu un miros plăcut, vlahuţă, s. a. ii, 47, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu®. Trei ouă de găină... le scoate şi face din ele scrob (jumări). candrea, f. 414. în. Bucovina, unele gospodine. . . caută să mă-nince scrob, ca să le fie cînepa galbenă, pamfile, a. k. 168. Dă-ne şi dumneata urun scrob, vrun borş de pui. HOGAŞ, DR. I, lţ7, cf. 75) RESMERIŢĂ, D., CADE. Lelea 4477 SCROB2 — 492 — SCROBETE Anica dădea fuga la scrob şi la friptură care sfîrîiau pe foc. SADOVEANU, O. III, 165, cf. SCRIBAN, I)., DL, DM. Jumâri moldoveneşti (scrob). s. marin, c. b. 61, cf. M. d. enc., dex. Scrobul sau papa se face din ouă cu unt, cu untură sau cu smîntînă. şez. vii, 117, cf. ii, 42, viii, 87, IORDAN, L. m. 195, alr sn lv li 1 101, a v 2, 15, vi 26, ix 4, 5. A’u poţi să faci scrob fără să spargi ouă. c. petrescu, î. ii, 133. în dorul scrobului lingi coada iigăii ( = cind nu ai o mincare bună rnăninci ce ai), zanne, p. iv, 116. 2. (Prin Mold.) Mîncare făcută din ouă bătute fierte cu smîntînă sau cu miere. După botez.. . . se aşază la mincare în jurul mesei bogat încărcate şi la care esle nelipsit un. scrob de ouă fierte cu miere. şez. xii, 11, cf. chest. v 154/10. 3. (Ban. şi Transilv.) "Mincare asemănătoare cu terciul, făcută din făină fiartă. Mai rău este obiceiul a hrăni pruncii cu scrob (fărină feartă). vasici, m. u, 103/18. în alle părţi ale Banalului. . . se fierbe scrob cu făină de griu. . . şi se dă vecinilor de, pomană- marian, î. 393. Mamele şi surorile le aşteaptă cu scrobul făcui din făină de griu ca să împartă prin vecini şi la neamuri, v (1891), 411. In casă să află. . . un făcă-lefiu.. ■ cari să întrebuinţează la facerea coleşei şi. scrobului (făcut din făină de. griu stropită cu apă întocmai ca mămăliga), liuba — iana, m. 100. Prin Banat sc obişnuieşte ca moşi. , . şi scrobul cu făină de griu. pamfile, s. t. 62, cf. CADE, scriban, D-, dm. in căldă-ruşă se face coleşă (mămăligă) şi scrob (din. grîu). h xvm 145. + (Regional; Sn sintagma scrob de făină) Făină muiată pentru pui (Pecinişca — Băile Hereu-lane). alrm sn iii h 933/2. ■i. (Transilv.) Aluat (subţire) din care se fac clătite sau scoverzi. Cf. budai-deleanu, lex., frîncu — candrea, M. 106, chest. vin 26/7. O (Ca termen de comparaţie) Hirtia ce sc mai găsea era grosolan preparată ca din scrob de clătite, blaga, h. 235. + (Prin Maram.; la pl.) Clătită, lexic rec. u, 105. 5. (Prin nord-vestul Transilv.) Aluat, nedospit, îrccat mărunt in palmă sau ras pe râzătoare, care se fierbe, in supă in loc dc tăioţei: (popular) frccăţ.ei, (regional) răzălău (3), trahana. Cf. alrm sn ui h 886/310, tea ii a, c. n. 265. <». (Prin nordul Munt.) Mincare uscată şi Întărită, care na mai poate fi consumată. Cf. rădulescu-codin. O E x p r. A se faee scrob -= a sc usca Toarte tare. udrescu, c;l. 11. 1, (Regional) Pojghiţă de gheaţă formată deasupra zăpezii: (regional) scrociob (2). Cf- cade, sciu-ban, ij., dl, dm, rădulescu-codin, ciauşanu, v. 197, udrescu, cl. E x p r. A se faee scrob ■= (despre rufe) a se întări de ger; (regional) a se scrobi (4). UDRESCU, GL. 2. (Transilv.) Tencuială (2). Cf. barcianu, ai.exi, w., chest. ii 128/345. — Pl.: scroturi. — Şi: (regional) strop s. n. alrm sn m h 914. — Din v.sl. *cnpoG-h. Cf. bg. c k p o fî. SCROB2 s. n. (Prin vestul Olt. şi prin estul Ban.) Scrobeală (2). Cf. yîrcol, m- 88, aijrm sn hi h 1 046/2. — Derivat regresiv de la scrobi. SC.HOB3 s. n. 1. (învechit, rar) Groapă făcută în pămînl, tn care se plantează arbori. A dat cl ordine la fiecare. . . să sape scrobi, şi fosse depărtate de ţarina altuia, aristia, plut. 234/14. 2. (OH.) Groapă Iu care sc adună apă, rormîud o băltoacă; (regional) crov. Cf. cade. 3. (Prin Munt.) Gaură formată în malul unei ape, in care sc ascunde peştele şi poate ti prins cu mîna. Cf. antipa, i>. 790. h iv 155. — Pl.: scroburi şi (m.) scrobi. — Cr. c r o v. îjWOJMI/Ă s, f. y. scrobeau”», SCHOBĂi vb. IV. Refl. (Regional) 1. (Mai ales despre copii) A se juca cu lingura într-un aliment lichid (lapte, supă etc.) (Geoagiu — Orăştie). mat. dialect, i, 267. Ţie nu ti-e foame, că te scrobăieşti numai în supa asta. ib. 2. Intranz. A cotrobăi (prin casă) (Hodac — Reghin), alr i 1 340/229. — Prez. ind.: scrobăiesc. — Cf. scrob1, c o t r o b ă i. SCROBEALĂ s.f. 1. (Popular) Un fel de aluat subţire şi lipicios, făcut din seminţe de in, din tăriţe de grîu sau din făină de porumb, cu care se ung firele urzelii ca să nu se rupă sau să se scămoşeze; (regional) mînjeală (II 2). Să lucrăm în. ţară pieile, lîna..., săpunuri bune, scrobeli, pînză dc in şi de eînepă. ,n-pescu, o. 69. Scrobeală sau minjeala cea mai folosită de gospodinele românce se face din făină de păpuşoi muiată în apă. pamfile, i. c. 258, cf. chest. viu 23/6. Punem tărîţă dă. grîu amestecate cu mălai.. . îi zicem scrobeală pentru scrobit juriebii dă lină. alrt ii 290, cf. alrm sn i h 296. 2. (Şi în sintagma scrobeală albă) Amidon (sub formă de granule sau de praf) folosit pentru a da rigiditate, asprime, luciu firelor sau produselor textile, unor articole de lenjerie sau de îmbrăcăminte (după spălare); p. e x 1. suspensie cu acest amidon; apret, (regional) aspreală, crohmală, scrob2, şterc3. Se topeşte într-această zeamă patru dramuri de scrobeală albă. episcupescu, practica, 482/24, cf. 111/6, i. golescu, c., valian, v. Fecula.. . face cu apa fearlă nişte drojdii care slujesc, subl numire de scrobeală, a scrobi pinzături. brezoianu, a. 592/17, cf. polizu, LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU3, BIANU, D- s., MCA, L. vam. 220, cade. Strada pleca din calea Plevnei, prin spatele unei fabrici de scrobeală. G. m. zamfirescu, m. d. n,221, cf. scriban, d. Luă... un evantai făcui din benzi de carton... împodobite cu flori de hîrtie lipite cu cocă de scrobeală. călinescu, s. 204, cf. dl, dm, ltr2, m. D. enc., dex. Vino-ncoaci să (i-o spăl cu, Cu apă de Herăstrău..., Cu scrobeală albişoară De pe alba-mi feţişoară, teodorescu, p. p. 3b8, cf. alrm sn iii h 1 046. 3. (Popular; şi în sintagmele scrobeală albastră, regional, scrobeală vînătă, alr sn iv h 1 228/836, scrobeală t.urchiază,ib.h 1 228) Albăstreală- Cf. valian, v., polizu, lm, şăineanu2, resmeriţă, ix, cade, scriban, i>. Spre a nu se deochia un copil. . i se face zbenghi in frunte. . ■ cu scrobeală albastră, şez. iii, 121, ef. iv, 22, alr ii/i h 245. |Cămăşile] le muiem in scrobeală vî-nătă. alr sn iv h 1 227/836, cf. ib. h 1 228. O (Ca termen de comparaţie) Şcoala... Păta satul ca o cutie cu scrobeală albastră răvăşită pe un cearceaf. ardeleanu, u. d. 128. Se văita. .. cu ochii lui albaştri ca. scrobeala, la cer. arghezi, l. 122. A mai văzul cerul ca scrobeala de rufe şi duzii Caţaveiului. barbu, g. 363. O F i g. Ochii se aţinteau cu două puncte intense de scrobeală albastră, vinea, l. ii, 12. 4- (Regional) Rîntaş (Golăeşti — laşi), h vnij 308. 5. (Regional) Tencuială (2) (Asuaju dc Sus — Baia Mare), chest. ii 128/368. — Pl.: scrobeli. — Şi: (regional) scrobălă s.f. alrm sn i h 296. — Scrobi + suf. -eală. SCIIOB.ELIV1ŢĂ s. f. (învechit, rar; cu sens neprecizat, probabil) Vas pentru ţinut (sau pentru fieri) scrobeala (O- ANON. CAR. — Pl.: scrobelnile. ■*- Scrobeală + suf. -alnifă. SCliOBJîTE subst. (Regional) Culcuş făcut de unele animale (iepure, cline etc.) (Păuşeşti Otăsău — Băile Govora). Cf. coman, gi,. Clinele îşi face iarna scrobde prin ieslea vilelor. CRBSr. IV supl. — PI.: ? — Serolţ3 + suf. -de. 4484 Scrobi - 493 — SCROBOS* SCROBI vb. IV. (Atestat prima dată la anon. car.) 1. Tranz. (Popular; complementul indică fire de urzeală) A unge cu scrobeală (1); (regional) a minji (3). Cf. scriban, d., al» sn ii h 458. O Refl. p a s. Urzeala poate să fie de bumbac, cinepă... Bumbacul, înainte de a fi depănat, adecă dat pe mosoare, se scrobeşte, pamfile, i. c. 258. Urzeala de pe fuse se dă pe „rîşkitor“, se „scro§eşti“ (in apă cu mălai). STOIAN, PĂST. 60. 2. Tr a n z. (Complementul indică fire sau produse textile, articole de lenjerie sau de Îmbrăcăminte spălate etc.) A da rigiditate, asprime, luciu prin scufundarea In scrobeală (2); a apreta, (regional) a crohmăli, a aspri, (învechit, rar) a sclivisi (1). Cf. i. golescu, c., valian, v. Eecula. . . face cu apa feiu'tă nişte drojdii care slujesc, subt numire de scrobeală, a scrobi pinzâturi. BREZOIANU, A. 592/1?, cf. POLIZU, DDRF, BARCIANU, AI.EXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, I). , CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX., ALRM SN III h 1 045. 3. Tranz. (Popular; complementul indică rufe, ţesături) A albăstri. Cf. valian, v., polizu, resmeriţă, d., alrm sn in h 1 043. 4. Refl. (Prin nord-vestul Munt.; despre zăpadă) A prinde la suprafaţă o pojghiţă de gheaţă: (regional) a se scrombăi (3). Cf. udrescu, gl. S-a scrobit zăpada, poţi merge ca pe gheaţă, id. ib. + (Despre rufe) A se întări de ger; (regional) a se face scrob, v. scrob1 (II 1) . UDRESCU, CL. 5. Refl. (Prin nord-vestul. Munt.) A se scoroji (1). Cf. udrescu, ol. Pe nimeti, cînd e soarele-n toi, se scrobeşte griul nurnaidecît, il ia soarele şi se treieră uşor. id. ib. — Prez. ind. : scrobesc. —• Din ser. skrohili. scKoulm; s. f. Acţiunea ele a scrobi şi rezulta Iul ei. 1. Scufundare în scrobeală (2) a lirelor sau produselor textile, a articolelor de lenjerie sau de îmbrăcăminte (spălate), pentru a le face rigide, aspre, lucioase ; apretare, scrobit3 (2), (rar) apretură, (regional) crohmă-lire, asprire. Cf. scrobi (2). Cf. valian, v., polizu, ddrf. Apretarea eu amidon numită şi scrobite consistă în înmuierea materialelor textile într-o suspensie de umidon. ltr2 xv, 407, cf. m. d. enc., dex. 2. (Popular) Albuslrire. Cf. scrobi (3). Cf. va-ltan, v., POLIZU. — Pl.: scrobiri, — V. sct'olii. SCROBIT1 s. n. Faptul de a s c r o b i. 1. (Popular) Ungere cu scrobeală (1). Cf- scrobi (!)• Şi punem tăriţă dă grîu amestecate cu mălai. . . ti zicem scrobeală pentru scrobit juriebii dă lină. alkt ij 290. 2. Scufundare. In scrobeală (2) a firelor sau produselor textile, a articolelor de lenjerie sau de îmbrăcăminte (spălate), pentru a le face rigide, aspre, lucioase; scrobire (1), apretare, (rar) apretură, (regional) eroli-mălire, asprire. Cf. scrobi (2). Cf. ddrf, dl, dm, m. d. enc., dex. — V. scrobi. SCROBÎT2, -Ă adj. 1. (Despre fire sau produse textile, despre articole de lenjerie sau de îmbrăcăminte) Care a devenit rigid, aspru, lucios prin scrobire (1) ; apreta 1, larc (A I 2), (rar) sclivisit. Cf-scrobi (2). Cf. i. golescu, c. Purtau. . . guler scrobii băţ, nalt peste urechi, ghica, s. 259. Alţii au cămaşă sc.ro-hilă, guler călcat şi legăloare de mătase la gît. slavici, o. i, 332, cf. ddrf. Luceau cele trei diamante pe cămaşa scrobită a parazitului, anghel, pr. 47. Era o gazetă în care era învălilă o cămaşă curată şi scrobită. Brătescu-voineşti, p. 259. Se îmbrăca. . . în fuste scrobite, galaction, o. 133. Cămaşa albă şi cu gulerul totdeauna prea larg, scrobită.- camIl petrescu, p. 93. îi apăru Luminiţa în rochie de şcolăriţă. . cu guler alb şi scrobit, c. petrescu, î. i, 144. Mobilă bătrînească împodobită cu horbotă scrobită, brăescu, o. a. i, 12. Miroase a palciuli ca şi rufele scrobite, teodoeanu, c. b. 238. Poartă. .. gulere de dantelă scrobită, ralka, s. t. i, 271. Cu cămaşa scrobită, cu bariş nou. Tolăneşte■ la umbră, stancu, d. 30. Purta guler tare şi manşete scrobite, pas, z. i, 56. Îşi sucea gîtul. . să-l libereze din strînsoarea gule-. rului scrobii, vinea, l. i, 23. Călători. .. îmbrăcaţi în redingote negre, cu... gulere scrobite, tudoran, p. 12, cf. dl, dm. Avea manşete scrobite şi butoni de aur. barbu, ş. n. ii, 104. Vine cu cămaşa scrobită. . . şi cu gulerul prins Jn bulonul din spate, t iulie 1968, 47, cf. m. d. enc., dex. 2. Fig. (Depreciativ sau ironic; despre oameni) îngtml'at. M. . .. era mai scrobii decît ceilalţi, iordan, stil. 370, cf. dl, dm. [Servitorul] e mai puţin scrobii ca înainte, are un accent mai puţin preţios, t decembrie 1964, 33, cf. dex. + (Depreciativ sau ironic; despre oameni şi manifestările lor) Care este lipsit de malea-bilitate, care nu este conciliant; rigid, distant, plin de sine; scorţos. (3). Vechii critici scrobiţi nu se mai indignează, contemp. 1948, nr. 106, 6/2, cf. dl. Să lăsăm frazele măsluite şi tilcurile ticluite, scrobite! deşliu, o. 9, cf. dm, dex. O (Adverbial) Cînd juca în faţa publicului juca în cale afară de scrobii. camIl petrescu, o. n, 125. 3. (Prin nord-vestul Munt.; despre zăpadă) Care a prins la suprafaţă o pojghiţă de gheaţă; (regional) scrobos1, scrombăit (2). Cf. scrobi (4)-. udrescc, gl. E scrobită zăpada, nu se poale pleca la drum. id. ib. + (Despre rufe) Care s-a întărit de ger. Cf. s c r o b i (î). C.f- UDRESCU, GL. 4. (Prin nord-vestul Munt.; despre plante, mai ales despre cereale, paie etc.) t’scat, zvtntat (la soare). Cf. scrobi (5). udrt.scu. gl. Ia vezi. sînt scrobite bine paiele-n arie? id. i|i. Pl.: scrobiţi, -te. — V. scrobi. SC.ROBITÂR s. m. (învechit, rar) Persoană oare prepară scrobeală (2). Scrobitarii uneşte cele doua elemente ale operaţiei prin procedeul următor, brkzo-ianu, a. 593/15. — Pl.: scrobi lari. — De la scrobi. SCRORlTf'RĂ s. f. (Rar) Obiect scrobit2 (1). Cf. DDRF. — Pl.: scrobituri. — Scrobi ■!" suf. -tură. SCRORO.VŞI! s. f. pl. v. scroboşi 1. SC.ROTlOj s. m. v. «croitaşi1. SCROB6.S1, -OĂSĂ adj. (Regional; despre zăpadă) Care a prins la suprafaţă o pojghiţă de gheaţă ; (regional) scrobit- (2), scrombăit (2) (Drajna de Sus —Vălenii dc Munte), h xi 320. Zăpadă scroboasă. ib. — Pl.: scroboşi, -oase. — Scrob1 suf. -os. SCROJB-dS2, -OĂSĂ adj. (Regional; despre ţesături sau obiecte confecţionate din ţesături) Aspru (la pipăit). Cf. scriban, d. Un tulpan scrobos. id. ib. — Pl.: scroboşi, -oase. — Şi: scrop6s, -oăsă adj. scriban, d. — Scrob2 -1 suf. -os. SCROBOS3, -OĂSĂ adj. (Regional; despre copaci sau trunchiuri de copaci) Scorburos (1). Cf. ai.kxt, W., RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U. Calul TÎios SC SCIU- 4495 SfiftOBOŞt1 - 494 - SCRO^ULARiÂCEfî pină de copaciul scrobos. pann, p. v. i, 135/27,cf. zannis, p. i, 349. — Pl.: scroboşi, -oase. — Scrob3 + suf. -os. SCROBIŞI1 s. di. pl. (OU.) 1. Obiecte făcute din piele de oaie sau de iepure. Cf. cade, plopşor, v. o. 14, CIAUŞANU, GL. 2. încălţăminte ruptă, prăpădită, cade. — Şi: scroboăşe (cade) ş. f. pl., sc-roho] (plopşor, v. o. 14) s. m. — Etimologia necunoscută. Cf. scroara b ă. SCROBOŞÎ2 vb. IV. Tranz. (Regional) A scormoni (1) (Răşinari — Cisnădie), Cf. păcală, m. b. 525. — Prez. ind.: scroboşesc. — Cf. fi c r o b3. SC.ROBOTEÂLĂ s.f. (Transilv.) 1. Tescovină. Cf. GHEŢIE, R. M., ALF.X1, W. 2. Pastă moale, ca lutul t'rămintat (Nicula — Gherla), viciu, gl. + Fi g. Persoană lipsită de voinţă, de hotărîre etc. viciu, g.l. — Pl.: scroboteli. — Scrohoti -f suf. -eală. SC,BOBOTI vb. IV. Tranz. (Transilv.) A amesteca. Cf. gheţie, r. m., alexi, w. + (Regional) A fră-roînta pămînt galben pentru a-l face bun de lipit (Nicula — Gherla), viciu, ol. — Prez. ind.: scrobotesc. — Etimologia necunoscută. Cf. scrob1. SCROBUŞOn s. n. (Rar) Diminutiv al lui scro bl (11). Cf. TDRG. — Pl.: scrobuşoare. — Scrob -(- suf. -uşor. SCBOCltiB s. n. (Regional) t. Culcuş de paie în care se adăpostesc unele animale (domestice). Cf. PĂCALĂ, M. R. 141, CADE, LEXIC REG. 85, GL. OLT. + LoC in care Îşi adună şoarecii provizii (Rădeşti — Cimpu-lung). alr i 1 196/776. + Btrlogul ursului (Răşinari — Cisnădie). păcală, m. h. 141. 2. (Prin nordul Munt.) Pojghiţă de gheaţă formată deasupra zăpezii; (regional) scrob1 (II 1). Se. ducea creştinul de tăia [lemnele de foc] uneori de la pămînt, alteori — fiind zăpada mare cit casa şi omul mergind pe scrociob — le tăia din faţa zăpezii, rădulescu-codin, l. 4. — Pl.: sci'ocioabe (gl. olt.) si scrocioburi (alr i 1 196/776). — Etimologia necunoscută. Cf. scrob3. SCBOF s. n. v. scrofulă. SCROFÂR s. m. (R.egional) Crescător de scroafe (I 1) (Şoarş — Făgăraş), dr. viii, 20.8. — Pl.: scrofari. — Scroafă + suf. -ar. SCROFĂI vb. IV. Tranz. (Regional) A insulta în mod grosolan, a adresa cuvinte injurioase, obscene; (regional) a scrofăli, a scrofări, a porcări1, a porci (1), (familiar) a porcăi1 (1). A început să-l scrofăiască pe bâtrîn, fără nici un pic de ruşine, lăncrănjan, c. i, 94. Şi-am înjurat-o şi-am. scrofăit-o ca niciodată, id. ib. in, 102. — Prez. ind.: scrofăiesc. — Scroafă -|- suf. -ăi. SCBOFĂLÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A insulta tn mod grosolan, a adresa cuvinte injurioase, obscene; (regional) a scrofăi, a scrofări, a porcări1, a porci (1), (familiar) a porcăi1 (1) (Vîlcele — Turda). Cf. mat. dialect, i, 92. L-o scrofălit, de nu-l uită cît trăieşte. ib. — Prez. ind.: scrofăiesc. ■ — Scroafă + suf. -aii. SCHOFĂRÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A insulta In mod grosolan, a adresa cuvinte injurioase, obscene: (regional) a scrofăi, a scrofăli, a porcări3, a porci (1), (familiar) a porcăi1 (l). Com. din lupşa — abrud. — Prez. ind.: scrofăresc. — Scroafă + suf. -ări. SCROFĂBÎE s. f. l. (în dicţionarele din trecut) Porcărie (4). Cf. i. golescu, c., gheţie, r. m., polizu, barcjanu, alexi, -w. 2. (învechit, rar) Scroafă (II o). Cf. valian, v. — Pl.: scrofării. — Scroafă 4- silf. -ărie.. SCBOFÎŢĂ s. f. I. Diminutiv al lui scroafă. (I 1); (rar) scrofuliţă, scrofuşoară. Cf. 1. golescu, c., resmeriţă, d. Atil vierii, cit şi scrofiţele trebuie să fie castraţi la vreme. enc. vet. 616. Producătorii. . . vor putea' cumpăra. . .r scrofiţe de rasă. scînteia, 1953, nr. 2 859. Colo-n vatră la bordei K o miţă. . . Ş-o scro-fiţă cu purcei! tbodorescu, p. p. 281. + Epitet depreciativ pentru o femeie neserioasă, neruşinată, nesimţită, fără caracter etc.; scroafă (I 1) . Îs'ici măcar la scrofiţa dulce nu mă pat uita, ca să mă distrez. în bul. fil. xi—xii. 496. II. 1. (Iht.; Ban.) Boiştean (Phoxinus phoxinus). Cf. băcescu, p. 52, 72, alr 11 0 239/2. 2. (Ornit.; mai ales în Ban.) Numele mai multor păsări: a) (Ban.) Pasăre cîntătoare „cu pene bnme cu negru“; (regional) pitulice (I 1 c), privighetoare--de-grădină (v. privighetoare) (Sylvia borin). Cf. băcescu, păs. 153; l>) purceluşă,.v. purceluş (II 2) (Sylvia horlensis). Cf. marian, o. i, 321, tdrg, cade, enc. agr.; c) purceluşă-neagră, v. p u r c e-luş (II 3) (Sylvia curruca). Cf. cade, dombrovski, p. 348, ddrf, şăineanu2, alr 11 6 217/2; d) Jxobrychus minulus; (regional) scroafă-de-baltă, v. scroafă (I 2 a). Cf. băcescu, păs. 153. — Pl.: scrofiţe. — Scroaîă + snf. -iţă. SC.ROFOÂIE s. f. (Regional) Augmentativ al lui scroafă (I 1) (Valea Timişului — Caransebeş). arh. olt. iii, 383, — Pl.: ? — Scroafă + suf. -oaie. . SCROFdS, -OASĂ adj. (Prin vestul Munt.; despre oameni) ,,Gras (ca o scroafă), plin la faţă“. to-mescu, GL. — Pl.: scrofoşi, -oase. — Scroafă + suf. -os. SCROFOTÎ vb. IV. Intranz. (Regional; despre poroi) A grohăi (Slnnicolau Român — Oradea). ai.r ii 5 687/316. — Prez. ind. pers. 3: scrofoteşle. — Scroafă 4- suf. -oti. SCROFUIjÂRĂ s.f. v. serofulare. SCROFtlLÂRE s. f. (Bot.; în dicţionarele diri trecut) Buberic (Scrophularia nodosa), Cf. valian, v., polizu, gheţie, r. m., brand za j fi.. 348, barcianu, ALEXI, \V. — Şi: (învechit) scrofulărie (scriban, d.), scrofulără (VAI.IAN, V., POLIZU) S.f. — Din lat. scrophularia. SCROFIj%ARIAC.£E s. f. (La. pl.) Familie, de plante erbacee anuale sau perene din clasa dicotiledonatelor, caracterizate prin flori hermafrodite, solitare sau gru- 4514 !3CR6£tJLÂRl£ SCROfctrŞOA R pate In inflorescenţe, prin fructe capsule sau bace; (şi la sg.) plantă din această familie; (rar) scrofula-rinee. Cf- brandza, fl. 344, grecescu, fl. 16, enc. agr. v, 350, scriban, d., ltr2, dn2. Unele scrofulariacee se cultivă ca plante ornamentale, der, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ri-a-. — Pl.: scrofulariacee. — Din fr. scrofulariacee». SCROFUIARIE s. f. v. scrofulare. SCROFULARINfiE s. f. (Rar) Scrofulariacee. Cf. brandza, d. 292. — PI.: scrofularinee. — Din fr. sciofnlarine.es. SCROFULĂ S.f. 1. (Mai ales la pl.) Ganglion limfatic din regiunea cervicală, inghinală sau axială atins de scrofuloză; (popular) gîlcă, (regional) moimă2, uimă, jolnă, cîrtiţâ. Această boală a şcrofulilor.'. . se line de slarea vremii timpurilor anulai, episcupescu, practica, 420/29. Apa aceasta. . . o au găsii foarte folositoare la loate boalele. . . la orice fel de spmcală a trupului, la scrofule (un fel de broaşte), la friguri. cr (1829), 2022/12, cf. i. golescu, c. Pentru scrofuri la partea femeiască care să sparg, drăghici, d. 64/25, cf. valian, v. La gilci umflate se întrebuinţează tot această ciirâ ca şl la scrofule. descr. aşez. 143/18. Produce aşa numitele scrofule (gîlci umflate), va-sici, m. n, 91/5. Patimile de oftică şi de scrofuli (gîlci) sini foarte obicinuite la aceşti oameni, barasch, i. 138/7, cf. polizu, prot. — pop., n. d. Nenorocitul locuitor. . . avect cuvintele sale de a se ascunde cu toată familia pe sub pămînt chiar ca riscul de a căpăta friguri, scrofule, tubercule sau rahilism. iiasdeu, i. c. i, 239, cf. ddrf, n. leon, med. 146, alexi, w. ]n popor scro-furile, se cunosc numai cînd ies la gît, la ceafă sau sub falca de jos. ghigobiu-rigo, m. r. i, 164, cf. şăineanu2. Scrofulele pol izbucni la încheieturile mari, cum sînt la şold (coxalgie), la genunchi, la cot etc. bianu, d. s., cf. resmeriţă, d. Celălalt, mărunt şi ca gîtul mîncat de scrofule, era un mămular. camil petrescu, o. iii, 42. lira mereu bolnavă, cli gîtul ciuruit de scrofuli. pas, •/.. i, 264, cf. dn-, m. n. enc., dbx^alrm i/i li 158. <0 F i g. Şi ei i se va ierta oare. . . sîngele boieresc pămînlean ce-i curgea în vine, cură/ii de scrofurile prejudecăţilor? macedonski, o. m, 22. Printre zîmbetele cupelor din flori. . . amijit. . . îndărătnicia scurteicii. . ., cocoloşind, în scrofurile petecelor ei ponosite, iernile scăpălăciunii. klopştock, f. 44. 2. (Popular; mai ales la pl.) Scrofuloză. [Boala] se vede că a fosl următoare şi cunoscută, ca şi scrofula şi scorbulul de mai dinainte vremi, episcupescu, practica, 430/13. Poate să fie şi o urmare a... reumatismului, a şcrofulilor şi a artriticei. id. ib. 403/27. Cartofele fiind încă necoapte... şi. mîncîndu-să. peste măsură şi pre adeseori, pricinuiesc la copii scrofule şi atrofie, albineţ, m. 128/14,. Scrofule şi rahit. descr. aşez. 142/22, cf. polizu. [Gimnastica] este introdusă la spitalul copiilor bolnavi... unde face miracle pentru căutarea... epilepsiei şi scrofulelor. românul (1858), 163/16. Poalele aparatului circulator şi ale sîngelui:... scrofuloză, jolnă, scrofuri. candrea, v. 220, cf. barcianu, alexi, w. Intre primele semne ale scrofulei avem ivirea pe părţile laterale ale gîtului u unor ghinduri (tumori) mici. bianu, d. s., cf. cade, scriban, P., DI., DM, M. O. ENC., DEX, H IIT 141, IV 91, XII: 187. 3. (Regional; in forma scrof) Guşă (la oameni) (Coropceni — laşi), alrm. ii/i h 89/514. 4. (Regional) Inflamaţie a ganglionilor gîtului la cai. V. m e 1 i c1 (2) (Ghimpaţi — Bucureşti), alrm h 4 222/928. 5. (Regional) Cancer (Poiana — Slobozia), alrm i/i h 173/720. — Pl.: scrofule şi (popular) scrofuli. — Şi: (învechit şi regional) scrof (pl. scrofuri) s. n„ (învechit) şcrofuiă s. f. — Sg. refăcut după pl. scrofule < fr. scrofules. SCIIOFULIDĂ s.f. Afecţiune cutanată determinată de cauze scrofuloase. Cf. d. med. — Pl.: scrofulide. — Din fr. scrofulide. SCROF ULIŢĂ s.f. (Rar) Scrofită (I). Cf. cihac, i, 249. — PI.: scrofulije. — Scroafă + suf. -uliţă. S CR OF LX OI) ERAI Ă s. f. Formă de tuberculoză cutanată, caracterizată prin noduli. Cf. abc săn., d. med. — Pl. : scrofulodermc. — Scrofulu + dermă. SCROFULOS, -OÂSĂ adj., s. m. şi 1. 1. Adj. (Despre boli) Privitor la scrofula (1) sau la scrofuloză, care ţine de scrofule sau de scrofuloză, de natura scrofulelor sau a scrofulozei. Cele mai multe şi mai des înlîmplătoare junghiuri sc lipesc şi se înfig in plămîni clin scrofuloase ghinduri. episcupescu, practica, 196/9. Această boală este crizisul scrofuloasei boale. id. ib. 424/6. întrebuinţarea băilor aceştii ape calde... esle prea folositoare la patimile scrofuloase. cr (1828), 1182/26, cf. ar (1830), 2402/l, i. golescu, c. Aşadar la bube pe trup hronice..., la cahecsia scrofuloasă ... cu folos vom întrebuinţa apa de strungă, manolache drăghici, i. 102/22, cf. polizu. Ulcere scrofuloase. pat. chir. 26v/28, cf. babcianu, alexi, w. Cura de mare. . . are o lucrare favorabilă asupra gîlcilor (jolnelor) scrofuloase superficiale, bianu, d. s., cf. cade, scriban, IX, DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. 2. Adj. (Despre oameni) Care are scrofule (1), cu scrofule; bolnav de scrofuloză. Am văzut o damă şcrofuloasă. . . care scosese la încheietura labei mîinii din stînga. . . o gîlculiţă cît o nucă de mare. episcupescu, practica, 456/4, cf. valian, v. Au copii, urdu-roşi la ochi, păliţi . . ., scrofuloşi.. vaSici, m. ii, 91/26, cf. DDRF, ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE. Elevii Sînt mici, sfrijiţi, cu feţele scorţoase şi gîturile scrofuloase. dan, u. 249. 3. S. în. şi f. Persoană bolnavă de scrofuloză. Cf. polizu. Scrofuloşilor li se mai dau de băut ceaiuri făcute din buruieni amare, grigoriu-rigo, m. p. i, 164, cf. CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: scrofuloşi, -oase. — Şi: (Învechit) şerofulos, •oăsă adj. — Din fr. scrofuleux. SCROFUI.dZĂ s. f. Boală cronică de natură tuberculoasă, manifestată prin inflamarea ganglionilor limfatici din regiunea cervicală, inghinală sau axială; (popular) scrofulă (2). Acest tratament.. . nu trebuie să-l prescriem numai copiilor cu scrofuloză confirmată. bianu, d. s. 663, cf. scriban, d.Toţi sînt ameninţaţi de scrofuloze şi alte manifestaţii de mizerie fiziologică. călinescu, b. i. 57, cf. dl, dm, dn2, der. Eu.... pipăind bolnavii cu mîna în stare sînt Să vindec scrofuloză. t iulie 1964, 33, cf. d. med., m. d. enc., dex. + Stare de debilitate (specifiică copiilor şi tinerilor) manifestată prin limfatisrn, hipertrofie ganglionară, predispoziţie la tuberculoză etc. Cf. m. d. enc., dex. — Pl.: scrofuloze. — Din germ. Skrofulose. SCROFUŞOĂRĂ s. f, (Rar) Scrofiţă (I). Cf. cihac, i, 249. — Pl.: ,s cr of uşoare. — Scroafă + suf. -uşoară. 4523 SCROMBĂÎ - 4§â - SCRUM SOROMBĂf vb. IV. (Mold.) 1. Tranz. (Complementul indică încălţăminte) A scîlcia (I 1). După ce-ai partal ciubotele ctiîla amar de vreme... şi le-ai. scrom-băil pe la jocuri..., acum ai vrea să-ţi dau şi banii înapoi, creangă, o. 237, cf. alexi, \v., şăineanu3, CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. 2. Intranz. (Despre Încălţăminte veche şi uzată) A face un zgomot caracteristic in timpul mersului. Cf. resmeriţă, D. Du-ie la Toma, de-i spune Că la el nu mă pot duce... Şi cheile xurăesc, Ciubotele scrăbăiesc Şi uşile scîrţiiesc Şi nu pot să mă-nlîlnesc. sevastos, c. 311. 3. Refl. (Prin nord-vestul Munt.) A se scoroji (1). Cf. udrescu, gl. + (Despre zăpadă) A prinde la suprafaţă o pojghiţă de gheaţă; (regional) a se scrobi (4). C1'. UDRESCU, GL. — Prez. inel.: scrombăiesc. — Şi: seră băi vb. IV. — Seroambă + suf. -ăi. SCROMBĂlÂlA s.f. (Prin nord-vestul Munt.) Faptul de a se scro nobă i (3). udrescu. gi.. — Pronunţat: -bă-ia-. — Pl.: scrombăieli. — IScrombăi suf. -eală. SCHOMBĂlT, -.1 adj. 1. (Regional; despre Încălţăminte) Scilcîat (1). Cf. mironescu, s. 620, UDRESCU, gl. Cizme serombăile. udrescu, gl. 2. (Prin nord-vestul Munt.; despre zăpadă) Care a prins la suprafaţă o pojghiţă de gheaţă; (regional) scrobos1, scrobit2 (3). Cf. setombii (3). Cf. udrescu, gl. + (Despre rufe) Care s-a întărit de ger; (regional) scrobit2 (3). udrescu, ol. — Pl.: scrombăifi, -le. ...Y. serombăi. SCMOMBXixtnA s. f. (Regional) Obiect uscat sau deformat din cauza uscăciunii (Poiana Lacului — 1’il.eşli). Cf. udrescu, oi.. O (Ca epitet, pus înaintea Icrmenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,28. A pus pe cineva să-i dea să bea vin amestecat cu scrum de ţigări, preda, b. 310. Toată casa mirosea a scrum de pîine, dulce şi înecăcios. v. rom. noiembrie 1964, 6. In locul clăilor sc aflau nişte grămăjoare de scrum pufoase şi albe. lăncrănjan, c. ii, 22. Pină la sfirşit eroii mor cu toţii, iar cetatea se preface în scrum. v. rom. ianuarie 1965, 106. întrebă ...cu voce uscată, scul uri nd de cileva ori scrumul pe pervaz, bănulescu, i. 111. Ştii că în. scrumul ţigării pe care ai fumat-o a ars şi un pic din dumneata? contemp. 1969, nr. 1 175, 2/4. Dacă focul se sftrşea, 'Turcii scrum că se făcea. teodorescu, p. p. 549. Ce cuprinde focul, face numai scrum, reteganul, p. iv, 77. Scrumul, cenuşa ce iesâ din arderea buretului, se descînlă, şi-l bei. şez. ix, 72. Moleţii îi arde şi scrumul îl amestecă cu untu cel des-cînlat. ib. iv, 28. Maică, duşmanele mele, D-ar avea ele-o putere, M-ar trage Din sus de drum, M-ar arde, M-ar face. scrum, bibicescu, p. p. 351. La tăietură, te speli cu apă rece şi. peste rană pui scrum de petică arsă. pamfile, B. 57. Am cătat altul mai bun, Fuce-l-ar Dumnezeu scrum, bîrlea, l. p. m. ii, 28. Pîn la mnezt nopţi să mnî-i faceţ tăţ scrum! o. bîrlea, a. p. i, 224. Nouă cuploare oi ardea, In foc te-oi băga, Scrum le-oi făcea. folc. mold. i, 232. Sus fum, jos scrum (Ţigara). pamfile, c. 34. La. un capăt foc şi scrum Jar la celalt un nebun (Ţigara), id. ib. Am un moş bălrîn şi stă cu nasu-n scrum (Vătraiul), păsculescu, l. v. 103, cf. 377. O (Ca termen de comparaţie) Fulgi moi şi graşi îmi troienesc In pace lumea ca de scrum, bi.aua, poezii, 64. Să-i. fie drumul Ca scrumul Şi cărarea Ca sarea. Com. marian. <0 F i g. (Sugerează adesea ideea de uitare, de, dispariţie, dc reminiscenţă a unei idei sau a unui ideal nerealizat etc.) Şpulberalu-mi-s-a pîn şi scrumul visurilor mele. vlahuţă, s. a. i, 16. Stringe-ţi. gîndurile-acasă, . . . Nici le mai uila în urmă-ţi la 4536 SCRUM — .497 — SCRUMBIE grămezile de scrum. id. ib. 44. Venim să vedem de mai arde subl scrum O flacără-n sfinlele-altare, Să-i dăm iar puteri, s-o aprindem oricum, anghel, p. 35. S-a inserai. . . Şi noaplea-şi cerne peste toate scrumul. iosif, v. 136. Mi-aruncă-n ochi un pumn de clipe moarte: Scrum Pe care-l mînă vîntul mai departe. al. miupwde, a. 28. Cînd luam şi eu vreo cale mai senină, . . : mă-ntorcea mereu din drum, împingîndu-mă înlruna lot prin zări dc foc şi scrnm. eftimiu, 1. 65. Noi. — Cărora ni-i dat să ducem enigma vieţii mai departe Şi doliul vremilor apuse, Şi-al idealurilor scrum. minulescu, vers. 10. Apleac.ă-te spre mine... Şi, răscolind lot scrumul din. inima-mi bolnavă, Mă-nalţă-n-cet. camil petrescu, T. ii, 12. Din jăraticul „Familiei" rămăsese doar scrumul. în i'i.n ii, 578. Grădiria-i pără-silă-acum, . . . Cadî.nele sînt toate scrum, Sînt pulbere sub lespezi hanii, les.niîa, vers. 224. Reişor aruncă ţigara, scutură scrumul iernii de pe paltonul ros. teodoreanu, c. b. 197. Nu-I încălzeşte scrumul vetrei sale Pe. cel ca noaptea timpului de faţă. fillat, p. 242. Mi-ai împuţinat untdelemnul alunei cînd aveam iască şi puteam să ard mai tare, şi mi-l verşi toi acum cind sini scrum. călinescu, c. o. 38. în zori. . . Cind scrumul nopţii o să piară dus... în zori de zi aş vrea să fim şi noi Cenuşă, blaga, poezii, 11. Sufletul său e o criptă în rare n-a mai rămas decît scrum, rai.ea, s. t. i, 24. I)in zările de singe şi de scrum, Ca o minune nouă să răsară, Călare pe Destin, Omul! bexuic, v. 32. Se fring în scrum, Moldovă, zimbrii tăi. i.abiş, p. 83. CHe iluzii şi mituri prefăcute in scrum, cile intuiţii timide confirmate, românia literară, 1968, nr. 11, 22/4. O E x p r. (Popular) A sc faee sau a face pe cineva sau ceva scrum (şi. cenuşă ) — a arde. (sau a face să ardă) complet. Ţipară ce ţipară, dur o dată cu focul li se stinse şi lor glăsciorul şi se făcură scrum. ispirescu, l. 294, cf. dl. Ajută-mă să-l fac scrum şi cenuşă, reteganul, p. in, 72. A sc alege (mimai) scrumul (şi iunnil sau şi cenuşa) sau (numai) (fura şi) scrum (sau scrum şi cenuşă) de ceva ori de (sau din) cineva = a nu mai rămtne nimic clin ceva sau din cineva, a sc distruge cu toiul. Am fosl... şi impiegat la regia tutunului, din care. s-a ales numai fum şi scrum. alecsandri, t. 116. li arseră mai tnlti toată averea, de sc alese numai scrum şi cenuşă dintr-însa. marian, s. r. ii, 243, cf. ddrf. Mai bine le dăm foc, să se aleagă scrum şi cenuşă din toi neamul lor! rebreanu, r. ii, 44. Pe ei îi înghite drumul. De. line s-a ales scrumul. parascutvescu, c. ţ. 164. (Regional) Foc şi scrum = durere (foarte mare). Of! iubiţii mei părinţi ! De cînd d-acas am plecai, Midi dor de voi am mincal Dar în vremea de acum La inimă foc şi scrum, uibi-cescu, p. p. 102. O (Adverbial) Să ştiu că ard scrum şi de-acum nu mă mai las. agîrbiceanu, a. 206. Inima mi-i arsă scrum, După cel ce-i clus la drum. sevastos, c. 79. Au aruncat pielea de şarpe în cuptor de a ars scrum, meba, L. b. 15. într-o margine de drum, Ţi-aş da foc şi-ai arde scrum. folc. mold. xr, 487. 2. (învechit şi regional) Cenuşă. Ol', anon. cais., budai-deleanu, lex., alr i 682/540, 590, 618, a ru 2. 3. (Regional) Funingine. Cf. lb, polizu, barcianu, ai.exi, w., alr i 683/150, 231. -4. (Regional) Fitil (dc luminare, de lampă etc.) (Nadanova — Băile Hereulane). chest. ii 363/12. 5. (învechit şi regional) Coajă arsă (dintr-o m.ln-care) care sc prinde pe fundul unui vas. De nu va rade cu custura tot scrumul ce se lipeşte pe fund din pîine, cu vremea [căldarea] se mănîncă şi se sparge. manolache drăghici, i. 85/5. Zărul se mestecă in continuu... ca să nu se lege scrum dc fundul căldării. precup, r. 19. Cînd arde scrumul pe fundul ceaunului are să vremuiască. şez. i, 17. De ce sînt ţoalele ca lina ? . . . De fundul odăii, De scrumul căldării, mat. folk. 212, cf. cr. băn. Din ,,dzăfu“ se face, rar, ,,urdî“ după ce ,,ăl h'erbu-n calda.ri“, în care ,,,J1nluie" cu o ,,linguri d'i Iemn“, ca să nu se prindă ,,scrttm“ de fundul căldării, arh. folk. v, 116, cf. a v 6. (Ca termen de comparaţie) Doru cel de fală mare, Ca scrumu cel de căldare, bîrlea, l. p. m. ii, 240. 6. (Regional) Coajă formată pe pereţii interiori ai pipei, prin depunerile de tutun ars. Com. marian. Ciucurele măgurele merg pe drum înşirăţele, ciucur măgar şede-n drum, trage din lulea Ia scrum (Ciobanul fumînd şi oile), sbiera, p. 322, cf. gorovei, c. 75. — Pl.: (rar) scrumuri. — Şi: (regional) scrutnb (n. rev. r. viii, nr. 6, 88), serumn s. n. —• Ci. alb. s h lc r u m. SCRUM A vb. 1 v. *ci‘umi. SCRUMU s. n. v senini. SCRUMBIE s. f. Numele a două specii de peşti migratori din grupul teleosteenilor: a) (şi în sintagmele scrumbie albastră, zoologia, 116, der, ap 43, 60, 124, scrumbie de mare, enc. rom.) peşte marin lung de 20 — 30 cm, cu corpul cilindric, acoperit cu solzi mărunţi, ile culoare albastră-verzuie pe spate, răspîndit în Oceanul A tlantic şi in unele mări (Scomber scombrus) ; li) (şi in sintagmele scrumbie de Dunăre, scrumbie de putină, băcescu, p. 35, învechit, scrumbie din gura Dunării) peşte lung de 30— 40 etri, eu corpul alungit şi turtit lateral, acoperit cu solzi de culoare verzuie pe spate şi albă-albăstruie pe părţile laterale, care trăieşte pe coastele Mării Negre, de unde migrează în Dunăre (Caspialosa pontica). Jzvod di toati cheltuie-lili. . . peşti şi o scumbii (a. .1818). bul. com. ist. iv, 142. cf. i. golescu, c. Se numesc în istoria naturală peştii cu aripioarele ghimpoase, precum sînt: costrăşii, scumbriie. asachi, l. 682/47. Aceste rî.uri au mare îmbelşugate de peşti, precum. . , scrumbia din gura Dunării, fm (1840), 742/3. Şi vremile trecute, din non vor reveni, Cind va mînca monahul In post numai scrumbie. NtGRuzzi, s. ii, 179. Pescarii... prind... crapi, scrumbii, mihalţi, şi alte neamuri de peşte mărunt. I. 10NESCU, m. 86, cf. cihac, ii, 698, ddrf, barcianu, alexi, w. Scrumbiile de Dunăre se pescuiesc alil în mare, în apropierea coastelor, cît şi în Dunăre. antipa, ]■-. i. 223, cf. tdrg. Ne povestea istoria cu scrumbia turcului, de leşinani de ris. brătescu-vci-nf.şti, i\ 35. Se îndreptau spre beciuri... putini cu sardele şi scrumbii tn saramură, hogaş, dr. ii, 40. Ţi-am oprit zupă şi. o scrumbie grasă. c. petrescu, c. v. 27. Dintr-o circiumă. . . bufneşte miros de scrumbie friptă. I. botez, b. i, 52. în alte părţi ale. mării am ţinut calea bancurilor de scrumbii, voiculescu, p. i, 17. Au descoperit un secret ca să vîndă butoaie de scrumbii sărate, sadoveanu, o. ix, 285. Din pîntecul bibanului ieşi un fel de chefal cit o scrumbie, călinescu, c. o. 12. Rostogoli. . . o putină unde a fosl cîndva provizie de scrumbii sărate, c. petrescu, a. b. 65. Din tavanul întunecat îl ameninţă ea nişte stalactite şuncile rubiconde şi afumate şi momîite sărate de crapi şi de scrumbii. vinea, l. i, 304. Pentru anul ăsta s-a pierdiit pescuitul scrumbiilor, davidoglu, o. 52. In locul stavrizilor pricăjiţi.. . prindem scrumbie frumoasă şi mare. tudo-.ra.n, o. 316. Mimi servi peşte — scrumbie cu ceapă — apoi ouă. preda, b. 234. In triasic, pe lîngă vechile ordine, apar peştii cu schelet osos... cu genuri asemănătoare scrumbiilor, geologia, 77. Să-mi aduci şase butoaie mari de măsline extra, zece de scrumbii, un iepure şi un fazan. T decembrie 1964, 18. Pescuia scrumbii şi. guvizi. v. rom. ianuarie. 1965, 11. Se curăţă scrumbiile, se taie în două in lung şi se sărează, s. marin, c. b. 81, cf. m. d. enc., dex. Peştii se numesc: crap, ştiueă,... porcuşori, serumbii. H in 140, cf. H 167. Foaie verde, trei scrumbii, Dorule dă unde vii? şez. xiv, 150. <> (Ca termen de comparaţie) Slab ca o scrumbie, ap. iordan, l- r. a. 263. Tudoriţa e ca scrumbia, pas, l. ii, 71. Dumneata eşti nscat, ca o scrumbie afumată, h. lovi.nf.scu, t. 144. •— Pi.: scrumbii. — Şi: (Învechit) scrimliie, (tdrc>), serumbrfe (i. gollscu, c.), seumbie. scumbrîe, (regional) 8 — e. 4S3 .4539 SCRUMBIOARĂ — 49i8 — SCRUN'ÎÂR scrubrîe (h vii 171), scrinmie (şez. vii, 25) s. f., scuin-brîu (h xi 232) s. m., scurmie (ib. ix 122), seurumxe (lexic reg. 56) s. f. . — Din ngr. ff)ţoU(l7cpi. SCRUMBIOARĂ s.f. 1. Diminutiv a) lui scrumbie; serumbiţă (1). Cf. i. golescu, c., cade, dm, J)kx, 2. (Popular; şi In sintagma scrumbioară mică, antipa, p. i. 231) (Clupeonella cultriventris). Cf. atila, p. 374, antipa, p. i. 231, cade. — Pronunţat: -bi-oa-. —PI.: scrumbioarei, *- Şi : (rar) scumbrioârâ s. f. tdbg. — Scrumbie + suf. -oară. _ SCRUMBlŢĂ s.f. 1. Diminutiv al lui s. c r ti inii i e; scrumbioară (!)• Cf. TDRG, CADE, Dt, DM. 2. Numele a două specii de peşti: a) (în dicţionarele din trecut) hering (Ciupea harengus). Cf. budai-de- LEANU, LEX., LB, CIHAC, II, 698, LM, BARCIANU, ALEXI, ■w.; b) (rar) rizeafcă (a) (Aîosa caspia nordmanni). Cf. cade. Scrimbiţi 1 000: 20 bani sau din 10 una (cca 1726). w. a. bogdan, c. m. 161, cf. budai-deleanu, lex., lb, I. golescu, c. Veţi vide cum prind păscarii mulţime de scrimbiţi. drăghici, r. 108/20, cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. Scrumbiţele inotind mai aproape de suprafaţă, ele se prind de obicei cu setea de la faţa apei. antipa, p. 439, cf. tdrg, atila, p. 372. în 1840 prin poriul Galaţi se introduceau în Moldova scrimbiţe. N. a. bogdan, c. m. 136. Intră în Dunăre şi... o serumbiţă mai măruntă, ceva-ceva mai mascată decît o sardea, simionescu, f. r. 242. Am ascunsă o bucată de pîne şi un cap de scrîmbiţă. camilar, n. ii, 343, cf. dl, dm. Lofarii de mare şi serumbiţă împuţeau aerul, barbu, princ. 17, cf. DEX. — Accentuat şi: scrămbiţă. cihac, ii, 698. — PI: scrumbiţe. — Şi: (Învechit) scrămbiţă (lb, cihac, ii, 698), scrîmbiţă (accentuat şi scrîmbiţă, cihac, ii, 698), scrîmbiţă (accentuat şi scrîmbiţă, i. golescu, c., oheţie, b. m., barcianu, alexi, \v.; pl.: scrimbiţi), scuinbriţă (tdrg; accentuat şi scămbriţă, cihac, ii, 698), (regional) crîmpiţă (accentul necunoscut; com. din bilca — rădăuţi) s.f. — Scrumbie + suf. -iţă. SCRUMBRlE s. f. v. scrumbie. SCRUMIiLNIŢĂ s. f. (Astăzi rar) Scrumieră. Cf. şăghinescu, v. 67, tdrg, cade. Pe masă, două scru-melniţe, adevărate panoplii tabacice. teodoreanu, m. iii, 92. Erau... două sfeşnice, o călimară fi o scrumel-niţă. călinescu, e. 50, cf. cade. Prăvălioare. .. pline de cărţi poştale ilustrate, scrumelniţi şi pipe în formi de saboţi, sadoveanu, o. ix, 290, cf. scriban, d., dl, DM, DEX. — Pl.: scrumelnîţe şi scrumelniţi. — Scrum -+■ suf. -elniţă. SCRUMl vb. IV. Tranz. A preface tn scrum (1); (popular) a scrumul. Cf. pamfile, a, r. 259, cade. Jarul iadului il scrumise demult, g. m. zamfirescu, m. d. i, 71. Flăcările. .. treceau arzătoare şi puternice, căutînd să-l scrumească. vissarion, b: 245, cf. iordan, l: r. a. 239, scriban, d: Vai, maico, ş-al mie'u noroc. . . Mi l-ai ars de l-ai scrumat. ap. tdrg. <> R e f 1. Oile căzură jos, trupurile lor se scrumiră şi nu se mai văzu nimic, -vissarion, b. 244, cf. dm. (F1 g.) 'Mărire fie, Patrie ascunsă ! O, ce văpăi scrumindu-se-n secret Sau ce delir de marmtiră şi frunză Pot da frumseţii tale chip concret? contemp. 1966, nr. 1019, 1/5. Şî era vuiet şi se răsucea Un timp trecui, scrumindu-se-n durere. romĂnia literară, 1969, nr. 39, 15/2. 0> Refl. pas. Nodurile de pînză se ard, se scrumează şi se amestecă toiul cu apa deseîntată. mat. folk. 668. — Prez. ind.: scrumesc. —'Şi: (popular) scrumâ vb. I. — V. scrum. SCRUM IE s. f. (Rar) Scrumieră. Cf. şăineanu2. — PI.: scrumii. — Scrum + suf. -ie. SCRUMIERĂ s. f. Mic recipient de diferite forme (de obicei asemănător cu o farfurioară), In care se scutură scrumul (1) de ţigară şi se pun mucurile ţigărilor fumate şi chibriturile arse; (rar) scrumelniţă, scrumie, scuturătoare, cenuşar, cenuşieră, (regional) cenuşerniţă. Nu las! nu vreau să las! (trlntind ţigareta în scrumieră), caragiale, m. 313, cf. resmeriţă, d. Aruncă ţigara tn scrumiera de pe masă. ardeleanu, u. D. 157, cf. cade. Strivi ţigarea în scrumiera limuzinei şi tăcu. c. petrescu, c. v. 238, cf. scriban, d. Trînti amărît o scrumieră în formă de gîndac mare de metal, camil petbescu, n. 108. Stinse fărîma de chiştoc în scrumieră, stancu, r. a. iv, 229. Se opri din vorbă, strivind cu ciudă ţigara în scrumiera de pe masă. v. rom. februarie 1953, 48. Cu un gest instinctiv de rela-xăre,. . . ea apasă ţigarea pe care o fuma, pe marginea scrumierei, ib. aprilie 1954, 41. Strivi nervos o ţigară în scrumieră, ib. februarie 1955, 246. Odaia e plină de fum... Pretutindeni scrumiere şi ceşti de cafea. baranga, i. 179. Nu-i fumător, dar s-a îngrijii să aibă scrumieră şi o pune la îndemînă. tudoran, o. 131, cf. dl. Pe masă, scrumierele erau goale şi curate, nici unul din ei nu fuma. preda, r. 109. îşi lăsase.ţigara aprinsă pe marginea scrumierei, mihale, o. 17. Peste lot, în scrumiere, în călimări... erau mucuri de ţigări. t. popovici, s. 182, cf. dm. Scrumierele sint Înţesate de mucuri de ţigări şi, în încăpere, plutesc nori de fum. t iulie 1968, 44, cf. M.- d. enc., dex. — Pronunţat: -mi-e-: — Pl.: scrumiere. — Scrum + suf. -ieră. Cf. fr. c e n d r i e r. SCRUMÎRE s. f. (Rar) Acţiunea de a (s e) ş c r u m i. (F i g.) Nu tulbura cu gîndurile tale Serumirea flăcării centrale! călinescu, o. ii, 25: — V. scrumi. SCRUMlX, «Ă adj. Care s-a prefăcut în scrum (1). devenit scrum. Coperişul, scrumit, jăruia. macedonski, o. iii, 55. Sălaşurile sînt scrumite şi negre. c. petrescu, r. dr. 313. Baba îi taie calea, înştiinţîridu-l că pădurea scrumită era chiar a lui. ist. lit. rom. ii, 202. în jurul meu toate erau scrumite şi sfrijite de-acum. lăncrănjan, c. iii, 155. Se ridică şi rupse cu două degete uscate mucul- scrumit al ur.ei luminări, călinescu, o. i, 292. Carnea scrumită în foc, Baba ţi-o coace la loc. banuş, p. 80, cf. dm. O F i g. [ldeea] urmează să vegheze în altarul minţii... şi prigonirea scăpărînd din nou peste naţiuni reaprinde focul scrumit. macedonski, 0. iv, 119. Din ce tn ce ninsoarea a fost mai scrumită, lumina mai bătrînă. teodoreanu, m. u. 198. Flacăra ea încă în ochiul tău o vede, Deşi scrumit e focul atîtor tntîlniri. pillat, p. 42. Sub cerut scund, scrumii şî greu şi fix, Cîini suri mi-au sfîşiat în colţi pulpana. vulpescu, p. 22. <0 (Adverbial) Focul sub vatră se stinge scrumit. macedonski, o. i. 140. — Pl.: scrumiţi, -te. — V. scrumi. SCRUMÎV s. n. v. scrum. SCRUMUÎ vb. IV. Tran z. (Popular) A scrumi. Cf. ddrf, tdrg, pamfile, a. b. 259, cade, iordan, 1. R. a. 239. O F ig. Şi eu am fost aruncat tn focul care te scrumuie pe line. slavici, n. ii, 18. — Prez. ind.: . scrămui şi (rar) scrumuie-sc (scriban, d.). — Scrum •+- suf. -ui. SCRUNT s. n. v. scruntar. SCRUNTÂB s. II., adj. I. S. n. 1. (Mai ales In.Mold.) Loc nisipos sau pietros (la marginea mării sau a unui riu, a miei bălţi etc,); (invechit) scruntărie, scruntă- 4552 SGBUNTÂREŢ Scrumul rire. Abălîndu-să curăbiarii la un scrurUaii de mare cu vad, îngropară ieşind la pămînt s»[i]n/ete ei moştii. dosoftei, v. s. septembrie 20r/2. O grozavă furtună insă aruncă corabia intr-un scrunlar. cantemir, ap. tdrg. Dintr-acel scruntar din sus. . . cînd iaste sloaiă, stă balta şi nu merge nicăiure apa (a. 1724). iorga, s. d. xi, 56, cf. budai-deleanu, lex. Corabia... au izbii într-un scmtar (năsip adunat in mare), drăghici, r. 33/10. In pămintul dat a intrat mult prundiş; căci s-a cuprins şi scruntaruri din Sirel. i. ionescu, p. 405. Pe scruntariu pe care se face iarba păioasă, să cosăşte foarte devreme, id. c. 111/23, cf. cihac, ii, 82, DDRF, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., gr. s. V, 144, TDRG, I. BRĂESCU, M. 70, RESMERIŢĂ, D., CADE. A luat apa Ozanei în sus de-a dreptul, prin gîrle şi scruniare. sadoveanu, o. xiii, 711, cf. scriban, d. Să se ducă din. vad în vad, Pînă o ieşi pe scruntar uscat. i. cr. v, 337, cf. a v 11, 20, vi 26. O' (Adjectival) Pe dîmb îi loc scrunlar, jos îi baltă. conv. ut. xi.iv2, 3, cf, şez. in, 87. + (Regional) Loc ridicat, dîmb. (dr. iv, 627); „o dllmă cu prundiş fără vegetaţie11 (h x 353). + Spec. (Regional) Rîpă cu pietre, făcută de şuvoiul apelor (Poiana Sărată — Tîrgu Ocna). chest. iv 45/198. 2. (Regional; In sintagma scruntar de pădure) Pădurice; pilc de pădure (Tătăruşi — Paşcani). Cf. cade. După aceea o ajuns la un scrunlari de pădure, va-siliu, r>. l. 182, cf. 261. II. Adj. (Prin nordul Mold.) Curat. Cf. şez. iii, 87. — Pl.: scruniare şi (rar) scruntaruri. — Şi: (învechit) scrutâr, (regional) scrunt (a vi 26; pl. scrun-tiiri), scriiiilnr (scriban, d.) s.n. — Etimologia necunoscută. SCRUNTARIÎŢ adj. (Regional; despre locuri, terenuri etc.) Zvîntat după ploaie. Dejugă boii colo su’ pomi la loc scruntăreţ. conv. ut. xlvi2, 3. — Pl.: ? — Scruntar f suf. -el. SCRUiVTĂHf vb. IV. R e fl. (Regional) A se zvînta (după ploaie) (Jina — Sebeş). Cin plouă şi se zbiceşte apa să dzîce că s-o scruntărit iarba, fînu; s-o dus apa, s-o zţficil, s-o curat apa. gr. s. vi, 244. — Prez. ind. pers. 3: scruntăreşte. — V. scruntar. SCRUNTĂRtE s. f. (In dicţionarele din trecut) Scruntar (I I). Cf. gheţie, r. m., barcianu, ai.exi, w. — Pi.: scruntării. — Scruntar + suf. -ie. SCRUKTĂRÎKE s. f. (Învechit) Acţiunea de a s e scruntări; (concretizat) scruntar (I 1). Spre a dovedi unde au fost moara veche.la apele cu prundiş trebuie să fie şi scruntărire dinaintea morilor (începutul sec. XIX). uricariul, i, 395, cf. cihac, ii, 82. — Pl.: scruntăriri. — V. scruntări. SCRUNŢÂR s. n, v. scruntar. SCRUPA vb. I. Tranz. (Regional; complementul indică ştiuleţi de porumb) A curăţa de boabe (Pău-şeşti Otăsău — Băile Govora). Cf. coman, gl. — Prez. ind.: ? — Etimologia necunoscută. SCRtiPEL s. n. v. scrupul. SCRt'POL s. n. v. scrupul. SCRUPdS, -OASĂ adj. 1. (Regional; mai ales în Mold.; despre substanţe, materii etc.) Sfărîmicios. Dacă. . . va apuca a să răci aluatul acela şi a să învir-toşa pînă a nu-l pune în calup, atunce caşcavalul iesă săc şi scrupos. manolache drăghici, i. 30/24, cf. cihac, ii, 85. Ne lăsăm pe pîrăul Cerbului —. aceeaşi tăietură de maluri, acelaşi pătnînt scrupos, uscat, plesnit în toate părţile, vlahuţă, s. a. iii, 301, cf. ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., tdrg, cade, dl, dm. + (Despre făină) Care a fost măcinat mare. Cf. scriban, d. + (Despre mămăligă) Fiert prea mult. Cf. scriban, d. 2. (Regional; despre suprafaţa unor obiecte) Asprii (la pipăit) (Izbiceni — Corabia), alr ii/i mn 30, 2 180/886. — Pl.; sempoşi, -oase. — Şi: (regional) scropâs, -oăsă adj. scriban-, d. — Cf. ucr. c k p y n h t w. SCRUPUL s. n. 1. (învechit) Unitate de măsură pentru greutate egală cu a treia parte dintr-un dram. [Spiţeriile] au... toată libra sau litra de 12 unţii. . ., lot dramul de 3 scrupuli şi tot scrupulul are 20 de grăunţe. episcupescu, practica, 467/11, cf. i. golescu, C., STAMATI, D. 2. Sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii, al datoriei, manifestat în acţiunile, în munca, în realizările cuiva; nelinişte, îngrijorare de care este cuprins cineva cu privire la corectitudinea, moralitatea unui lucru, a unei acţiuni etc. Cf. i. golescu, c., negulici. Cei care apărau literele ciriliane aveau de argumente prea puţina preparare a cititorilor pentru citirea ca litere, latine, cum şi scrupolii confesionali, cari mai vîrtos în Banat mai erau încă mari. bariţiu, p. a. n, 657. A ştiut să prepare terenul şi la curte aşa de bine, înclt să dispară orice scrupoli relativi la Transilvania, id. ib. iii, 341. Adevăratul motiv care au făcut. . . să abdice la dictatură a fost acel scrupul religios. Aristia, plut. clvii/19, cf. polizu. Acela de multe ori se înşeală, mai ales la Bucureşti, unde nu mai este scrupul de a minţi, ghica, a. 335, cf. prot. — pop., n. d., baronzi, i. l. iii, 223/9. Orice scrupul tăcu tn sufletul lui. bolintineanu, o. 453. Ba ce ! un asasin sâ mai aibă aşa scrupuluri. caragiale, o. ii, 19. Nu principiile, dar chiar simple scrupule politice, îi par nişte fleacuri, nişte nimicuri demne de copii, iar nu de oameni serioşi, gherea, st. cr. 342. El nu avea scrupuluri religioase, nu din convingere, dar dintr-un fel de lipsă de obicei, bacalbaşa, s. a. i, 148, cf. ddrf, barcianu, alexi, -w., şăineanu2. Dăscăliţa şi fetele împărtăşeau pe deplin scrupulurile învăţătorului. rebreanu, i. 150. Scrupule morale cu un om ce-şi asasinase mama... şi care sîngera republica prin omoruri şi spoliaţiuni fără număr I lovinescu, c. iv, 76. Papa e atît de curios In excesul lui de scrupule ! c. petrescu, c. v. 232. Scrupulul de conştiinţă dispăruse. G. M. zamfirescu, m. d. ii, 197. Unul din scrupulele lui Eminescu. . . pare să fi fost întotdeauna acela de a nu împovăra pe ai săi cu întreţinerea lui. călinescu, E. 158. Deocamdată, să ne bucurăm de această zi unică şi să-ţi povestesc de ce am scrupule faţă de ţiganii de sub pădure, sadoveanu, o. xii, 414. Noi credem. . . că aceste scrupuluri limitează doar posibilităţile de aplicare a experimentului, guşti, p. a. 134. Scrupule de lot felul au întîrziat apariţia lucrării, puşcariu, l. R. i, 1. Echilibrul mijloacelor sale, scrupulul conştiinţei salt artistice îndreptăţesc alăturarea lui de ceilalţi scriitori, vianu, a. p. 124. Toate scrupulele morale, sentimentale sau etice cad în faţa interesului comercial, oţetea, r. 70. Gospodina cea mică are o mie de scrupule şi de griji, ca nu cumva să sufere careva de o lipsă, arghezi, s. viii, 81. N-am împărtăşit un moment scrupulele criticului german relativ la marele pictor, ralea, s. t. i, 329. în lăcomia şi lipsa lor de scrupule, au reuşit să impună omenirii... un tribut permanent, bogza, a. î. 512. Dar să mai trăiesc eu obsesia cruzimii tale şi a lipsei tale de scrupul. . . mi-este cu neputinţă, vinea, l. ii, 258. Scrupulele de legalitate... l-au împiedicat, să treacă la acţiune pe cont propriu, ist. lit. rom. ii, 512. îşi deapănă amintirile cu un puternic sentiment al realului, cu un scrupul al adevărului şi un simţ al umorului, v. rom. decembrie 1963, 236. N-are nici un scrupul ca să abandoneze 4562 S CHUPULOS — SOâ — SCRtff pe un om denen.il vulnerabil, ib. octombrie 1964, 84. Spiritul întreprinzător se dezvăluie a fi mai degrabă o neruşinare, o lipsă cinică de scrupule, t septembrie 1968, 67: [Antologia] tinde să fie o imagine completă a mişcării, neomiţind pe nimeni, cît de obscur, dintr-un scrupul curat documentar, contemp. 1969, nr. 1 198, 3/3. Scriitorul e... inhibat de flexibilitatea ideilor sale şi de marele scrupul artistic care îi prezida orice manifestare de stil. românia literară, 1969, nr. 27, 9/2. O Loc. adj. Fără (nici nu) sau lipsit de scrupul (sau scrupule) = (care acţionează, se comportă) fără a ţine seamă de nici un considerent moral in atingerea scopului propus. Ambiţios, fără scrupule..., el... se ituslră chiar din prima legislatură, vlahuţă, d. 73. Europa de mijloc era împărţită între... aventurierul lipsit de scrupule, regele... şi organizatorul înţelept Burebista. pârvan, g. 80, cf. dl, dm. O va părăsi fără nici un scrupul, preda, r. 50, cf. dex. O E x p r. A-şi face scrupule = a se frămînta, a-şi pune probleme de conştiinţă in legătură cn moralitatea, cu legitimitatea sau spontaneitatea unei decizii, a unei acţiuni etc. Nu trebuia să-şi facă scrupule, stancu, r. a. jv, 300, cf. DEX. — Pl.: scrupule şi (învechit) scrupuluri. — Şi: (rar) serupel (stamati, d.) s. n., (învechit) sm'ipol (pl. serupoli) s. m. — Din fr. scrupule. — Scrupei < germ. Skrupel. SCRUPULOS, -OÂSĂ adj. 1. (Despre oameni) Care are scrupule (2), slăplnit de scrupule ; care face ceva cu foarte multă atenţie, cu multă grijă, cu conştiinciozitate, care nu pierde din vedere nici un amănunt, conştiincios, meticulos, migălos (2), minuţios. De ar fi aflut că mîna unei femei le-a hrănii slava de a redobîndi pe căpetenia lor, mai puţin scrupuloşi decît dînsut, ei ar fi prochiemat-o de a lor regină, heliade, l. b. i, 82/16, cf. i. golescu, c., negui.ici, stamati, d. Grecii. . . totdeauna au fost scriipu-loşi întru a culege lot ce ar fi pulut să conlribuiuscă la gloria lor. aristia, plut. lx/8, cf. polizu. Acest om, puţin scrupulos..., a căutat să profite... din situaţiunea ce se făcuse României, ghica, c. e. ii, 465. Sătenii sînt... scrupuloşi in plala datorielor lor. j. ionescu, p. 203, cf. prot. — pop., n. d. ' Observator foarte scrupulos şi narator foarte veridic, acest sirian vizitase... aproape toate monastirile muntene. hasdeu, i. c. i, 142. Un bărbat excesiv de scrupulos, caragiale, o. ii, 154, cf. ddrf. E foarte scrupulos în afaceri de serviciu, păun-pincio, p. 98, cf. şăineanu3. Era un om scrupulos, foarte strict, care lua parcă asupra lui şi greşelile colegilor, agîrbiceanu, s. 142. E un om onest şi scrupulos pînă. ta manie. c. petresctj, c. v. 339. Vania fusese acceptat în casa Deteanu, şi tratat cu acea echitate corectă pe care familiile foarte scrupuloase o acordă copiilor vitregi, teodoreanu, m. iii, 280. Şeful vămei, un sanchiu bătrîn, straşnic de formalist şi scrupulos în serviciu, bart, s. m. 82. Chiar nn Creangă sau un Caragiale, atît de scrupuloşi şi în această privinţă, lasă neexprimată în scris lungirea consoanelor, iordan, stil. 53. Cu toată urîţenia caracterului său, puţin scrupulos în alegerea mijloacelor,. .. continua să se bucure de o întinsă notorietate literară. vianu, l. ii. 174. Scrupulosul artist. . . face parte din stilul naţional francez, rai.ea, s. t. i, 214, cf. dl, dm. A inlîlnit în autorul Momentelor pe cel mai scrupulos artist al cuvîntului. românia literară, 1969, nr. 27, 12/2, cf. m. d. enc., dex. 2. (Despre acţiuni sau realizări ale oamenilor) Care este făcut cu foarte multă atenţie, cu multă grijă, cu conştiinciozitate; conştiincios, meticulos, migălos. Trebuie să aibă o mare băgare de seamă şi o observaţie scrupuloasă, parab. 62/4. Recensemcntul mai scrupulos din 1860 a dat 4 000 275 de suflete cu toată imigraţiunea■ ghica, c. e. î, 267, cf. aktonescu, d. Un atribut, pe care nu-l vom putea înţelege fără o scrupuloasă analiză. iiasdeu, i. c. i, 19. O asemenea observare scrupuloasă a unei linii de conduită politică.. . avea să fie la înce- put rău înţeleasă, maiobescu, d. i, 53; Toate părticelele acestei compuneri sînt lucrate, ca toate operele lui..., cu o scrupuloasă acuraleţă. odobescu, s. iii, 59, cf. şăineanu2. S-au luat măsurile cele mai scrupuloase de curăţenie, babeş, o. A. i, 18. Scriitorul. . . va trebui să .caute compensaţii în alte direcţii şi le va găsi... într-o mai scrupuloasă (degere lexicală, puşcariu, l. r. i, 57. Ediţiile.. . erau întocmite cu o grijă scrupuloasă, oţetea, r. 232, cf. dl, dm. Nu urmăreşte exactitatea documentară scrupuloasă, cinema, 1968, nr. 8, 7. Dansul nu se naşte, dansul se dobîndeşte prin voinţă şi tenacitate, prin studiul raţional şi scrupulos. ROMÂNIA literară, 1969, nr. 26, 29/1, cf. m. d. enc., dex. O (Adverbial) Îşi petrecuseră zilele recapitulînd scrupulos materiile, teodoreanu, l. 35. Am renunţa la jumătate din datoriile însemnate scrupulos în condici. sadoveanu, o. xii, 596. — Pl.: scrupuloşi, -oase. — Din fr. serupuleux. SCRUPULOZITĂTE s. f. însuşirea de a fi scrupulos (1); grijă, atenţie deosebită în îndeplinirea datoriei, a obligaţiilor, în luarea unei hotărîri etc.; grijă, atenţie (exagerată) pentru toate amănuntele, pentru exactitate; conştiinciozitate, meticulozitate, minuţiozitate. Nişte asemenea îngrijitori cari vor îngriji cu scrupu-lozitate pe bolnavi, vor contribui mult la redobîndirea sănătăţii pătimaşilor, parab. 19/17. Mă angajez. . . să respect cu scrupulozilale drepturile sale de suzeranitate (a. 1866). uricariul, x, 265. Toate lucrările relative la aplicarea legii rurale. . . notate cu multă scrupulozilale. i. ionescu, m. 282. S-a mai vorbii după aceasta despre mai mulţi poeţi; eu îmi dădui opinia fără nici o scrupulozilale. bomntineanu, o. 359. Călătorind din loc tn loc, el făcea pretutindeni chipul animalelor cc înlilneq, insemnind cu scrupulozilale provenienţa lor. odobescu, s. ni, 143, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Se recomandă... să se colaţio-neze cu cea mai mare scrupulozilale, înregistrîndu-se toate particularităţile. m;i.. com. ist. i, 46, cf. cade. Uita.ie că. scrie o teză de doctoral, deşi munca informaţi unii biografice. . . şi serupulozilalea ei studioasă îi aduceau mereu aminte de caracterul lucrării, teodoreanu, m. iii, 72. Luasem un angajament cu scadenţa, nu-i vorbă, mereu înttrzială, tocmai din pricina unei ser upulozi lă ţi, poale că absurdă, şi a lemerilor subiective. arghezi, b. 12. Criticul, nu fără a se speria de gravitatea misiunii sale, o îndeplineşte cu o scrupulozilale extraordinară, călinescu, c. o. 138, cf. dl, dm. Scrupulozilatea artistului a fosl desigur adeseori dăunătoare pentru poet. v. rom. ianuarie 1965, 197. Examinarea listei de cuvinte. . . întocmită în ansamblu cu deosebită scrupulozilale. L. rom. 1967, 280. De relevat scrupulozilatea autorului în a se documenta, folosind larg informaţia de arhivă, scînteia, 1969, nr. 8 178. In general, planul, destul de simplu, putea fi executat cu toată scrupulozitatea. românia literară, 1969, nr. 54, 29/2. Apare ca o structură boemă, ce mergea pînă la indolentă, In ciuda unei scrupiilozilăţi artistice, aproape obsesive, ib. 1970, nr. 65, 13/1, cf. M. D. ENC., DEX. — Din fr. scrupulosito. SCRUTĂ vb. I. Tranz. I. A privi cercetător, atent, iscoditor; a căuta să pătrundă, a examina cu privirea; u măsura (I 4), a observa (3). Să-i scruteze ochii de lacrime-nrouraţi! macedonski, o. i, 249. Bănuitor scrutează al şirurilor număr, anghel — iosif, c. M. i, 96. Se părea că nu colindă penlru gazde, ci inlr-un pustiu ale cărui margini le scrutau în zadar. agîrbiceanu, s. 199. Scrutau încet şi fără ţintă drumul. hogaş, dr. i, 193. In lot limpid mesei, am scrvlai-o pe furiş. M. i. caragiale, c. 85. Priveşte inc-o dată spre scumpa lui cetate, Scrutează nesfirşitul iubitei sale ţări. eftimiu, î. 1.45. Ttnărui mergea atent de-a lungut zidurilor, scrutind. . . numerele caselor, călinescu, e. o. i, 7. M-am abătut pe-o cărăruie să scru- 4565 SCRUTA — 501 — SCRUTĂTOR Ies mai (lin apropiere statuia albă. a. 172. Pc cind cei doi scrulau tufişurile de răsară. . . Ladima cerceta namai orizontal, camu, petrescu, n. 89. Cap de Fier îl.. serală, bogza, a. î. 312. Scrutez bezna şi nud din nou vaietul trist. v. rom. mai 1954, 102. Cercetaşi călări, stînd încremeniţi pe zare, scrutau depărtările. camilar, N. J, 117. Trase cu urechea, scrută adîn-cul nopţii, ascultă, vinea, i.. n, 164. Topitorul « obişnuit să scruteze mereu fiertura aurie, contemp. 1956,. nr. 483, 1/4, cf. dl. Vale şi colegal său mai tn virstă scrulau cuptorul prin vizete. . preda, b. 124. Scruta pusta unde zbenguiau razele amurgului. t. popovici, se. 68, cf. dn2. Princepete il scrutase minios. barbu, princ. 115. Sub merii scunzi şi rămuroşi începe să se plece scrulînd umbra. \h septembrie 1960, 5. Scrutează cil îngrijorare cerul, cinema, 1968, nr. 10, 44. Undeva, la sud. . . un grup dc luptători osteniţi scrutau, orizontul, romAnia. literară, 1971, nr. 132, 30/2. O (Determinat prin „din oclii“, „cu ochii“, „cu privirea") In vremea aceasta, îl scruta mereu cu privirea. slavici, ap. cade. Scrutează cu privirea Şi piatra şi nisipul, anghel — îosn--, c. M. ii, 126. Petre scrută u ochii lui aprinşi mulţimea care-t înconjura. rebreanu, r. ii, 232. Vorbea rar şi scruta iri acelaşi timp din ochi pe cei din jurat lui. pas, z. i, 318. Scruta cu ochii vii orizontul întunecat, tudoran, p. 435. (I Titra n z.) V ard ist ul scrutează ca ochii-n adine... Cine-i? Nu-i nimeni, contemp. 1949, nr. 156, 12/1. O» F i g. Pc deasupra noastră, reflectoarele dc lingă oraş scrutează întunecimile, topîrceanu, o. a. ii, 16. Ţintuit în cadrul de mahnn, patronat scruta conştiincios depărtările istoriei, r. popovici, s. 6. Pc platou [obiectivul] mă urmărea, imi scruta mişcările de aproape. t august 1964, 95. 2. A cerceta, a examina, a analizn, a studia minuţios (pentru a descopcri, a găsi semnificaţia etc.); (rar) a scurma (H 1), (Invecliit şi regional) a oglindi (1). A serata şi a lămuri adcvcrala opiniune publică, adeveralelc interese (a. 1866). plr t, 221. Poporul, ca şi copilul, nu scrutează niciodată cauzele prime sau mediale, hasdeu, i. c. i, 118. Să serulăm dară poezia noastră poporală! p (1869), 386. Puţini sini accia dintre noi care cutează a lua facla în mînă, spre a scruta la lumină ccea ce conţine acea neagră fantomă. odobescu, s. iu, 479. După. o tăcere, în care amîndoi desigur îşi scrutau viitorul, ca-t întrebă plină de sfială. bacalbaşa, s. a. i, 176, cf. duri’, barcianu, alexi, \v.. şăineanu2. A.j scruta cu o analiză intimă experienţa acestor douăzeci şi cinci de ani. d. otjsti, p. a. 292. Cine nu caută să scruteze tainele viitorului'? în plr ii, 402, cf. resmeriţă, b.j cade. Romanul esle oglinda aceluiaşi lirism primar şi dovada neputinţa scriitorilor noştri de a scruta rece şi obiectiv lumea din afară. lo-viNESCu, c. i.v, 52, cf. scriban, d. Karagheoighc avea să scruteze dispoziţiile poporului strbesc. oţetea, t. v. 121. Tot scruăndu-şi trecutul şi tarele fizice a descoperit cu o supremă bucurie că e alcoolic, bogza, a. î. 358. Purtarea Adei Fulga după săvirşirea crimei a fost de asemenea scrutată de aproape, vinea., l. ii, 89. Felix îşi ■ scrută atitudinea, lui faţă de cele două fete şi se găsi profund vinovat, călinescu, e. o. n, 19. tlardy. . . nu e întors înăuntru către viaţa interioară ca. . . să-şi scruteze emoţiile, ralea, s. t. i, 117, cf. dl, dm. El se consideră, scrulîndu-şi temele abordate, ca arhitectul unei cercetări unice, romănia literabă, 1970, nr. 66, 13/2. (1 titrau/.) Felix se hotărî să scruteze mereu spre a-şi surprinde şi sugruma orice impulsiurie orgolioasă, călinescu, e. o. u, 20. (R e f 1.) Sc scrută singur: simţea că trece într-o adîncă prefacere. voiculescu, p. i, 39. O (Prin lărgirea sensului) Ştiinţa naturală este chiar chemată a scruta legalitatea lucrurilor ce observăm, babeş, o. a. i, 4. Tot ce născoceşte romanul, închipuie teatrul, scrutează ştiinţa şi prevede codul penal, totul la un toc e floare la ureche, arghezi, l. 205. + A căuta să afle, să surprindă; a sonda. Fata se interesa de aproape de Felix, îi senila mereu intenţiile. călinescu, e. o. I, 79. (Se apropie de el şi îl priveşte drept în ochi, scrutind. efectul): Să nu-l strici, sebas-tian, t. 73. — Prez. ind.: scrutez. — Din fr. scriitor. SCRUTÂU1L, -Ă adj. (Har) Care poate fi scrutat, care se poate scruta. Cf. scriban, d. — Pl.: scrutabili, -e. — Servila + suf. -bit. SCRUTÂR s. ri. v. scruntar. SCRUTARE s. f. Acţiuiiea de a (se) scruta şî rezultatul ei. 1. (Rar) Privire cercetătoare, atentă, iscoditoare; examinare atenta, iscoditoare cri privirea. Cf- s c r u-t a (1). Tipul, ca şi cum ar pricepe că. este obiectivul celei mai diabolice- scrutări, îşi mută. scaunul, intor-cindu-le spcdele. caragiale, o. ii, 17. Un băiat cu scru-tcuea rece. arghezi, l. 255. Înfăţişarea lor, întotdeauna fantastică, nici cea mai lucidă scrutare nu poate să o dizolve, bogza, c. o. 79. 2. Cercetare, examinare, analiză minuţioasă; (în- . vechit) scrutin (11). Cf. scruta (2). Că de ia primele scrutări rezultatele obţinute erau prea mărginite urmează din natura lucrului. V (1887), 175, ef. ddrf, barcianu, alexi, w. Subicclul iscodii dcd. Agirbiceanu oferă toate posibilităţile de. incisivă scrutare tn hrubele sufletului uman. constan tinescu, s. i, 18. Scrutarea acestei realităţi dinamice s-a întreprins clinlr-o multitudine de unghiuri, cinema, 1968, nr. 8, 10. Cu un al doilea înţeles, mai rar, încercarea de-a afla ceva, căutarea, scrutarea, devin şi încercare obţinută, constatare. romănia literară, 1969, nr. 27, 14/1. + (Concretizat; Învechit, rar) Cercetare ştiinţifică, investigaţie. Scrutările, studiile, cercetările şi conjecturile serioase. . . ar avea locul mai potrivii în organe periodice. F (1876), 64. — P).: sondări. — V. scruta. SCKUTATOIt s. m. v. scrutător. SCRUTĂTOR, -OĂR1-: adj., s.m. 1. Adj. (Despre oclii sau, p. e x 1.., despre oameni) Care priveşte atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, (rar) scurmă-tor (il); (despre privire) atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător. Noi? Privirea scrutătoare cc nimica nu visează, Ce tablourile minte, ce simţirea simulează. eminescu, o. i, 35, cf. şăineanu'2. Aruncă de jur-lm-prejur priviri scrutătoare, brătescu-voineşti, p. 153. După o repede privire scrutătoare, Adela a făcut critica completă a încăperii, ibrăileanu, a. 66, cf. resmeriţă, d. Privirea ii era mai scrutătoare, ardeleanu, d. 291. Cine să fi fost dc vină? Ochii, fiindcă erau cenuşii, vărgaţi şi scrutători? bassarabescu, s. n. 28, cf. cade. încerca să afle cc se întîmplase, muţind priviri cînd scrutătoare, cînd întrebătoare, o. m. zamfirescu, m. d. i, 118- Mă urmăreau doar surîsul ciudat şi privirea ei scrutătoare cu care mă înfruntase, vlasiu, n. 161.. Domnul Bernard le aruncă o privire scrutătoare, sadoveanu, o. xii, 549, cf. scriban, d. Te aţinteşte cu privirea scrutătoare şi neîndurată a corsarului, vinea, 1,. i, 269. Lungu îl măsurasc pe activist cu o privire liniştită şi scrutătoare, preda, n. 1.14, cf. dex. O (Adverbial) Slăpînul îl privi scrutător, agîrbiceanu, s. P. 154. O privi un răstimp atil de scrutător că ca sc miră. rebreanu, n. i, 157. Olimpia se uita foarte scrutător. călinescu, e. o. it, 303. Comandantul a trecut. . . prin dreptul fiecărui om, privindu-l scrutător, bogza, a. t. 314. (l7 ig.) Aşază reflectoarele în scenă, îi pune pe interpreţi să le mînuiască şi uneori chiar să le îndrepte spre noi, scrutător, t iunie 1969, 7. 2. Adj. Care cercetează, care examinează, care analizează minuţios. O, spirit scrutător al lumii-ntregi, Cil de apropiat mă simt de Unei gorun, f. 25. Sha- 4570 SCRUTIN — 502 — SCUAR kespeare. . . a analizat cu ochiut scrutător al geniului său patimile nobile şi cele răufăcătoare. în plr ii, 231, cf. dex. O Fig. Această tăcere scrutătoare semăna foarte mult cu liniştea aparentă a două fiare, filimon, o. i, 132. + Care arată multă pătrundere, care surprinde esenţa. S-au rărit pînă la dispariţie anchetele sociale, examenul critic, observaţia scrutătoare a realităţii imediate, cinema, 1968, nr. 9, 11. 3. S.m. (învechit) Cercetător. i-’eiionien[ul]. . . pină la dinsul era necunoscut înţelepţilor scrutători (cercetători ) atît ai vechimei cil şi celor din zilele noastre. cr (18 33), 2102/32. Osebirea mai mare sau mai mică carea se arată în natura fizică a oamenilor, în limba lor şi In istoria lor dede prilej scrutătorilor a cerceta după împărţirea oamenilor tn popoară şi în seminţii. fm (1846), 1851/!8. Acea cronică servea de un felinariu minunat, pentru ca scrutătorii să poată străbate la lumina lui mai departe prin întunecimea veacurilor. bariţiu, p. a. ni, 102. Puţinii ,,scrutători" literari. . . trebuiau să aibă destulă cunoştinţă de cauză penlru a afla îndată paternitatea ilustră a exemplelor citate. MAIORESCU, CRITICE, 65, Cf. BARCIANU, AI.EX1, W., ŞĂ1-neanu1. Leziunile anaiomopalologice a.u fost studiate şi de alţi scrutători, babeş, o. a. i, 164. 4. S. m. (în dicţionarele din trecut) Persoană care făcea parte din comisia însărcinată cu adunarea şi numărarea voturilor sau cu supravegherea scrutinului (2). V. s c r u t i n ă t o r. Cf. şăineanu2, resmeriţă, D., cade, scriban, d. 5. S. m. (Ieşit din uz) Persoană care consemna în scris discuţiile purtate intr-un consiliu (al unei bănci sau al unei societăţi comerciale). Cf. resmeriţă, d. — Pl.: scrutători, -oare. — Şi: (învechit) scrutatdr s. m. — Din fr. scruta teur, lat. scrutător. SCRUTIN s. n. J. 1. Mod de organizare a alegerilor (de deputaţi) pc bază de buletine sau bile care se introduc într-o urnă. Cf. stamati, d., gheţie, r. m., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, 1)., CADE, SCRIBAN, 1)., DN2, der. O Scrutin dc listă mod de alegere In care, dintre candidaţii înscrişi pe buletinul de vot, alegătorul are dreptul de a vota mai mulţi candidaţi, potrivit numărului de deputaţi stabilit pentru circumscripţia electorală respectivă. Alegerea sc face pe circumscripţii electorale, prin voi universal, egal, direct şi secret, pe scrutin de listă şi pe baza reprezentării proporţionale, mon. of. (1946), 7 360, cf. dl, dm, der. Scrutin individual (sau nominal, uninominal)— votare în care pe fiecare buletin este trecut numele unui singur candidat. Cf. dl, dm, der. Scrutin public = votare care se face prin ridicare de mîini sau prin aprobări orale. Cf. dl, dm. 2. Operaţie electorală care constă în depunerea voturilor într-o urnă, în deschiderea urnei pentru a tria şi a număra voturile, precum şi în proclamarea rezultatului votării; p. restr. fiecare dintre momentele acestei operaţii electorale. Pentru membri al comisiunci însărcinată cu tragerea scrutinului s-au votat Şt. Golescu, D. Brătianu sau, în lipsa sa, D. Bolintineanu şi D. Golescu. ap. ghica, a. 783. Cu ce palpitaţii aştepta descoperirea scrutinului! vlahuţă, s. a. ii, 129, cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. Monologul lui coconu Anaslase. . . seamănă cu calculele de scrutin ale lui Brînzovenescu, Farfuridi şi Trahanache. călinescu, s. c. l. 47. La 24 ore după închiderea scruli-nului, rezultatele alegerilor generale continuă să nu fie încă publicate, scînteia, 1953, nr. 2 863. Alegerile au fost casate, dar scrutinul următor m-a scos lot pe mine. vinea, l. i, 384, cf. dn2, der. Rezultatele scrutinului au instalat în conducerea executivă supremă. . . personalităţi politice, flacăra, 1969, nr. 1, 68. Duminică a avut Ioc în Franţa cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale, scînteia, 1969, nr. 8 097. + Totalitatea voturilor exprimate depuse în urnă fu ocazia unei alegeri. Cf. şăineanu3, resmeriţă, d., cade, scriban, d., dl. Am fost numit membru al unei subcomisii de supravegherea şi despuierea scrutinului. preda, i. 105, cf. dn2, dex. 3. (Neobişnuit) Urnă (de votare). Cf. resmeriţă, d. JI. (învechit; prin confuzie) Scrutare (2). Un scrutin mai de aproape ni arată că Radu Vodă n-a fosl Negru nici prin supranume, hasdeu, i. c. i, 122. Animalele. . . au rămas obiect de scrutiniu ochiului ştiinţei pentru secolul prezinte, r (1874), 294. Scrutinia stelelor dzice: Moartea taie o ţară de boală, dară cine ştie nu va să ştie. barbu, prixc. 72. — Pl.: scrutine. — Şi: (Învechit, II) seruliuic s.f., scrutiniu s. n. — Din fr. scrutin. — Scrutinie, scrutiniu E x p r. A se naşte cu scufia (In cap), se spune despre un om foarte norocos. Cf. DDRF, ZANNE, P. III, 370. — Accentuat şi; (Învechit, rar) scufie, barcianu. — Pl.: scufii. — Din ngr. axoucpia. SCUFIER s. ni. (învechit, rar) Persoană care confecţiona scufii. Cf. cihac, 11, 697. — Pronunţat: -fi-er. — Pl.: scufieri. — Scufie + suf. -ar. SCUFIOĂRĂ s. f. (învechit, rar) Diminutiv al lui scufie (1); (regional) scufiuţă (1). Cei mai mul/i. . . au luat acum. . . moda ostăşească şi au pus în locul turbanului un fes, făcut in forma unei scufioarc roşii. cn (1829), 222/24. — Pronunţat: -fi-oa-. — Pl.: scufioare. — Scufie suf. -ioară. SCUFIŢĂ s.f. Diminutiv al lui scufă. J. Cf. scufăl (i). Cf. ddrf. De un sfert dc. ceas e in cerdac, cu scufiţa pc cap, cu ochclarii pe aripile nasului, bassarabescu, s. n. 13, cf. cade, gâldi, m. phan. 249, scriban, d. Mi-am pus scufiţa fermccală tn cap şi m-am strecurat pînă in sat la el. ii. lovinescu, t. 92, cf. DM, ai.bm sx iii h 984. 2. Cf. scufă1 (2). Cf. polizu. Fiecare oaspe. . . aruncă inăunlru bănişori sau parale, menite a sc coase pe scufiţa copilului., marian, na. 254, cf. haixianu, alexi, v. în Turcia sc pune noului născut o scufiţă de mătase roşie, canduea, f. 201. Copiii de tijă trebuie să aibă căiţă sau scufiţă pentru ca. să nu răcească la cap. bianu, d. s. 726. De supt scufiţa albă f.ărul, galben ca aurul, ieşea aruncind parcă o cunună de raze. gîr-iîanu, l. 136. Poale la anul vom avea un băieţel. . . Chiar am început să-i pregătesc scufiţele, rebreanu, i. 307, cf. resmeriţă, »., cade. Fetiţa era gătită foarte elegant, în alb: scufiţă cu ciucuri şi garnitură de broderie, mantcluţă cu volanuri. călinescu, s. 63. Şi i-a pus scufiţă-n cap. . . de mătase, muscel, 97. în fundul scufiţei... Este-o piatră nestimată Ce plăteşte lumea toată. păsculescu, l. p. 37, cf. folc. mold. i, 255. — Pl.: scufiţe. — Scufă + suf. -iţă. SCUFIt'iŢĂ s. f. Diminutiv al lui scufie. 1. (Regional) Cf. scufie (1) (Larga Jijia — laşi). Cf. alrm sn m h 984/520. 3. (Prin nordul Munt.) Cf. s c u f i e (2), Şi i-a pus. .. Scufiuţă de mătase, muscel, 97. — Pronunţat: -fi-u-, — PI.: scufiuţe. — Scufie + suf. -uţă. SCUFÎNP vb. I v. scufundu2. SCUFUNDAI s. f. art. (Prin Ban. şi prin Olt.; în 1 o c. a d v.; în legătură cu verbe ca ,,a se băga“, ,,a se da“) De-a scufunda sau dc-a seufundclc = cu totul, Sn întregime. Cf. alr i 423/5, 885. — Pl.: scufunde. — De la scufunda2. SCUFUNDA2 vb. I. (în concurenţă cu cufunda) 1. Ref l. şi tranz. A intra sau a face să intre, a (se) băga (cu totul) în apă sau In alt lichid ori a (se) da la fund, a cădea sau a face să cadă la fundul unei ape, a (se) afunda, a (se) cufunda; spec. a (se) îneca. Cf. lb, i. golescu, c., polizu. Fiecare se scufunda de trei ori in apă. bolintineanu, o. 303, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2. Boabe de rubin se aprindeau şi se stingeau şi ele, ca risipa unei como are scufundate in fundul unei mări. anghel, pr. 58, cf. tdrg, resmeriţă, d. Tineri de lot, într-o caravană, scufundasem pe furtună nişte tartane bărbăteşti. M. i. caragiale, c. 53. O corabie se scufundă în apropiere, bassara-bescu, v. 140. Porcul îşi scufundă iarăşi rîtul plnă-n ochi în lăturile grase, rebreanu, n. i, 147. Se scufundă şi apare mai departe, arată cum se înoată iepureşte. c. PETRESCU, î. J, 298. O barcă de pescari s-a scufundat ieri, către seară, lesnea, vers. 11. Presiunea psihologică sporea necontenit, ca înlr-un submarin naufragiat, pc măsură ce se scufundă, teodoreanu, m. i, 319. La botez, preotul toarnă pe capul copilului apă proaspătă (nu-l scufundă), pribeagul, p. r. 138, cf. scriban, d. Clientul însetoşal scufunda tinicheaua cu mină cu lot. arghezi, b. 110. Credea că Plalon şi Yirgil $tn( nişte vrăjitori şi că pol fi. văzuţi zbnrind prin aer sau scufundîndu-se în ape. vianu, l. u. 10. Submarine moderne scufundă vapoarele comerciale ale unor slate paşnice, bogza, a. î. 402. Unele vase, lovite, erau pc punctul de a se scufunda, stancu, r. a. v, 252. Sc repede în ballă Dar Pin să se scufunde, Un glonţ in el pătrunde, paraschivescu, c. ţ. 116. între han şi înălţimea aceea este o pădurice scufundată sub apă. B. lovinescu, t. 176. Rechinul lovit înroşea apa tn jur, apoi. se scufunda ca o bucată de plumb, tudoran, p. 462. împreună cu durerile. . . se amesteca un somn care năvălea asupra mea ca o apă în care tot vroiam să mă scufund, dar eram tras totuşi, afară, preda, i. 205. In urechi avea uh vijîit surd, ca la gîrlă, cind sc scufunda in apă. barbu, g. 275. Păsările rru numai, că stau cu plăcere pe apă, dar cele ce au posibilitatea dc. a se scufunda nu ezită să o facă. vin. pesc. noiembrie 1964, 9. Ai uitat dc ai tăi! parcă s-au scufundai toate în mare. v, rom. ianuarie 1965, 8. Insule plutitoare de stuf năvăleau, împinse de sloiuri, . . . se scufundau şi se iveau răvăşite şi rupte, bănulescu, x. 35. O cameră de televiziune submarină, scufundată la 20 de metri.. . . transmite zilnic specialiştilor imagini şi sunete ale animalelor subacvatice, cinema, 1968, nr. 5, xm. Să fi. existat speranţa că o torpilă ar fi putut scufunda crucişătorul cu perfida lui încărcătură? românia literară, 1969, nr. 54, 29/1. împieliţatul de Sarsailă. . . a dat o gaură în fundu cărăbiii ca să intre apa în gaură şi să se scufunde, şez. iii, 107, cf. caba, săl. 86. Coră-biile-o răsturnat. Ce-o fost scump s-o scufundat, Ce-o fost ieftin au scăpai, folc. mold. ii, 737. Pi apă voi mergea, Nu ti-i scufunda, Nici nu le-i uda. balade, i, 445. (R e f 1. pas.) Cartofii bine uscaţi sc pun intr-un paner dc sîrmă special şi se scufundă in untură. s. marin, c. b. 151. <0> Fi g. Abia din cînd în cînd îşi mai holba ochii rătăciţi şi iar sc scufunda în întunericul ce-i îngheţa, inima şi minţile, vlahuţă, s. a. ii, 90. Munţii se scufundă-n zare. iosif, v. 107. [Populaţia] sc adapta numai. . . şi nu se scufunda în neexis-tenţă. pârvan, g. 427. Ne scufundam in tainica pierzanie a nopţilor chinezeşti şi indiene, m. i. caragiale, c. 40. Şi lot mai rău ne-am scufundat in sărăcie, dacă n-avem pămint. rebreanu, r. i, 144-. Nu trebuie să te scufunzi în anumite promiscuităţi, camil petrescu, p. 255. Soarele, se vede, s-a scufundai pe undeva în larg. D. botez, v. o, 54. Ajunseră in faţa unui şir de 45Ş7 SCUFUNDA3 — 505 — scufundare: vagoane scufundate in tntunerec. brăescu, o. a. i, 178. [Casa] se scufunda tn tăcere şi bătrlnefă. teodo-reanu, m. iu, 236. Vintul.,. . venea din zări,, trecea pe întinderi, se scufunda în zări. sadoveanu, o. i, 280. Găinuşa ... se scufundase In marca tălăzuiiă a cerului. dan, u. 22, cf. scriban, D. M-am înfricoşai găsindu-mi clinele scufundat în amara lui abnegaţie şi am alergat la veterinar, arghezi,. s. xx, 20. Săltau necontenit capetele inerte ale călătorilor scufundaţi în somn. călinescu, o. i, 22. Măreaja-i casă scufundată in somn. c. petrescu, a. r. 1.97. Spre nord.... nu sint decît sale mizere, scufundat,? tn tăcere şi beznă, bogza, a. î. 31. Identificarea lui cu problemele îl scufunda intr-un anonimat care nu stirnea admiraţia nimănui, preda, r. 392. Vremea aceea se scufundase de mult in amintire, dar sînt ani pe care nu-i pol uita uşor. v. rom. iunie 1.958, 24. Tot timpul filmul se scufundă în asemenea scene gîndite sforăitor, cinema, 1968,. nr.-10, 19. + Refl. Fi g. (Despre aştri) A coborî (dincolo de orizont), a apune; a dispărea. Soarele se scufundase in desişul tihniţilor copaci, vlahuţă, s. a. ii, 75. Soarele se scufunda la orizont . în nori subţiri dc purpură. . sadoveanu, o. xviii, 258. + Tranz. Fig. (Complementul indică privirea, ocini) A aţinti, a pironi (3); a adinei. O imbră[işă şi, scufundindu-şi privirea in ochii ei, îngînă răguşit, rebreanu, b. i, 247. Bălccscu ne priveşte. . . cu ochii scufundaţi Inlr-o Dunăre tulbure. contemp. 1969, nr. 1 173, 1/5. 2. Refl. A intra adine într-o materie moale, vis-coasă, afînată etc.; a se adinei, a se afunda, a se cufunda, a se înfunda. Picioarele.. . i se scofundă pînă la glezne, delavrancea, s. 33, cf. barcianu, alexi, w. La poartă crescuse troian de zăpadă, în care, scufun-dindu-se, pierdu papucul, brăescu, o. a. t, 213. Alexandru a părul că se scufundă în scaunul său: sadoveanu, o. xviii, 275. Vitele, la păşune, înşelate dc mărunta buruiană de deasupra, se scufundau treptat, pină lă pieire. arghezi, b. 146. Şi de pămintul jilav piciorul, lesne, Mînjit pînă la glezne, S-ar scufunda pe brazde. călinescu, o. ii, 214. Bocancul se scufundă, noroiul se revarsă peste el. bogza, a. î. 73. Roalcle se scufundau uşor, caii încetiniseră, căutau locuri sigure, barbu,. phinc. 66. (Tranz.) Îşi scufunda ţafa-n pernă şi-plingea. vlahuţă, s. a. ii, 74. O Fig. In loc s-.o poală scăpa, în loc s-o scoală din noroiul în care o aruncase o soartă tristă, se scufunda şi el. bacalisaşa, s. a. i, 178. Simţea că se scufundă iremediabil inlr-o mocirlă fără ieşire. T. popovici, s. 100. 3. Ref 1. A se lăsa, a se deplasa, a cădea, a se prăbuşi sau a coborî în adînc, sub nivelul solului ori sub un nivel dat; a dispărea sub nivelul solului, -lntr-un loc mai jos; a se înfunda, a se lăsa (în. . .). Cf. polizu. In stepă omul se scufundă in pămînt, fie în bordeie pe jumătate îngropate, fie de-a dreptul în grote excavate. pârvan, g. 179. Albinele se scufundau ameţite in cupa florilor cu picioarele pline dc polen. c. petrescu, î. li, 19. O biserică. . . Acum o mie de ani S-a scufundat in pămînt. blaga, v. 95. O mănăstire. .. într-o noapte s-a scufundai şi în locul ei a ieşit, o baltă, bogza, a. î. 229. Marea suferă o treptată regresiune $i, în acelaşi timp, fundamentul platformei se scufundă în trepte spre sud. oncescu, g. 20. O explozie. . : Apoi ofiţerul se scufundă sub pămînt, liniştit, x. popovici, se. 278. Satul mocnea în beznă, apăsat de ploaie, şi-şi pierdea treptat conturul umbrelor, de parcă se scufunda în pă-mtnt. v: rom. octombrie 1964, 7. Pămintul stă pc şase furci de ceară. Iuda roade mereu la ele, ca să să scufunde pămintul şi să să prăpădească lumea. şez. iii, 27. <0> F i g. Roiau mereu flăcăii răsăriţi ca din pămînt. Valuri ce-necau reduta, scufundindu-se-n mormînl. coşbuc, p. ii, 44, cf. resmeriţă, d. Iepuri roşcaţi. . . se scufundau în tufele ce mărgineau pîrăul. sadoveanu, o. i, 228. Oraşul este scufundat în verdeaţă- scînteia, 1952, nr. 2 402. Mogoşoaia, gara oficială, zveltă pe viaduct scufundat în pădurile Şoselei, .arghezi, s. xviii, 26. Am fost la Vardarii noştri... Numai bordeie scu- fundate in bălării, livezi in . paragină, c. petrescu, a. r. 169. Se scufundă în hău telefoane, ... salutările, felicitările, suporterii năduşiţi, cinema, 1968, lir. 1, xiii. + (Despre oebi) A se înfunda în orbite, llprivea rugătoare cu ochii ei scufundaţi in cap 'şi veşnic roşii. rebreanu, i. 300. Ochii mamei s-au scufundat cu totul în orbile, stancu, m. i. 136. + (Despre pămînt) A se prăbuşi, a se surpa. Sc luptară de credeau că a să se scufunde pămintul subt ei. ispihescu, i>. 27, cf. scriban, d. Atunci odată au început să se dărîme casele, magaziile, să clea ploi să se-ncce semănăturile şi să sc scufunde pămintul. rădulescu-codin, î. 83. (Tranz. fad.) Tropotul vostru din greu apăsat Tărîmul să stea să-l scufundc. goga, poezii, 30. -O E x p r. N-are să se scu/undc liăinînlul —- nu se va intîmpla nici un rău (dacă riu se va realiza ceva), nu va fi prea mare pagubă. N-are să se scufunde pămintul dacă o muri unul ca el. şez. xii, 110. O- (Prin analogie) Tremură toată, i se pare că se scufundă parchetul tinde calcă. vlahuţă, d. 154. 4. Ref 1. şi i n tranz. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. ,,îii“ sau „Intru") A fi absorbit de o activitate, de o preocupare etc.; a se cufunda. Sc scufunda în ginduri şi nu mai spunea nimic cile o jumălcde de ceas. vlahuţă, o. a. 237. Scu-fundindu-se in gazete, Titu işi uită eurind necazul. rebreanu, i. 66, cf. resmeriţă, d. Tu'erai scufundat în aventurile celor trei muşchctari. sadoveanu, o. xviii, 552. Era adesea văzul... scufundai în lectură. călinescu, e. 169. Cei doi lăutari stau scufundaţi, in gîndtui. bogza, a. î. 374. Părea scufundai. într-o adincă meditaţie, preda, k. 291. — Prez. ind..; scufând. — Şi; (învechit) scufundă, (regional) scutindă (alr i 423/890), scoîlndă (ib.) vb. I. — Pref. s- + cufunda. . SCUFUNDÂCI s.m. (Ornit.; rar) Cufundar (Podi-ceps crislalus). Cf. cade. — Pl.: scufundaci. — Scufunda + suf. -aci. SC.L'FIjND.-VR s in. (Ornit.; rar) Cufundar (Podiceps crislalus). Zi na răsare din genune Şi zboară-n chip de scufundar. mubnu, o. 89, cf. băcescu, păs. 153. — Pl.: scufundări.. — Scufunda + suf. -ar. SCUFUNDARE s. f. Acţiunea de a (se) seu-, funda şi rezultatul ei. 1. Cf. scufunda (1). Cf. ddrf, resmehiţă,. d. Împrejurările scufundării „Titanicului“ sini cunos- .cute..rAlea, s. t. i, 278, cf. dl, dm. O F i g. Întocmise lista de acasă in urmă, probabil, ă unei adinei scufundări estetice In opera unui afît de reprezentativ poet al generaţiei noastre, lovinescu, c. v, 48. Faptul că mă privea era penlru mine ca o scufundare in apa vieţii, camil petrescu, u. n. 163. Beţivilor li se întîmplă întotdeauna să trăiască clipe şi uneori ore întregi de totală uitare de sine — ca o scufundare in nefiinţă. G. m. zamfi-rescu, m. p. ii, 232. + F i g'. Apus (al soarelui). Nu mai aveam mult nici pînă la scufundarea soarelui în nişte nouri stratificaţi pe orizontul apusului, sadoveanu, o. xvi, 25. 2. Cf. scufunda (3). Cf. dl, dm. + Spec. Prăbuşire, surpare, coborîre a unei porţiuni din scoarţa terestră, in urma mişcărilor tectonice. Acest cristalin s-a scufundat, iar aria de scufundare formală a fost inundată în marea terţiară, oncescu, g. 202, cf. ltr8. Această depresiune s-a format, probabil, la sfirşitul cretacicului, ca şi cea a Transilvaniei, continuindu-şi scufundarea pină In cuaternar, mg i, 107. N-a fost, insă, suficient să existe asemenea păduri, ci a trebuii ca terenul lor să fie pe cale de scufundare înceată, geologia, 38. După părerea sa, curenţi în învelişul de sub scoarţa pămînlului ar provoca scufundarea unei bucăţi de scoarţă, ceea ce duce Ia formarea munţilor, românia 4600 SCUFUNDAŢI — 566 — SC Ui literară, 1.969, nr. 28, 32/5. O F i g. în literatura apuseană scriitori îndrăzneţi şi creatori ageri. . . au creai eroi prevestitori ai scufundării lumii burgheze. Sadoveanu, e. 197. — Pl.: scufundări. — V. scufunda. SCUFUNDĂ!1 s. n. (Rar) Scufundare (1). Scufundatul tragic al navei a durat trei ore. — V. seufunda. SCCFUiVDÂT2, -A adj. 1. Care este băgat cu totul în apă, care este dat la fund; afundat, cufundat, Înecat. Cf. alexi, w. Frigul. . . intră in hainele vechi ca apa într-o epavă scufundată, dan, ij. 245. O F i g. Vin atingerea familiară a lemnului, se deşteptau amintiri scufundate, c. petrescu,. î. i, 256. 2. (Despre pămînt, terenuri etc.) Care s-a surpat, s-a prăbuşit, s-a lăsat. Cf. barcianu, alexi, w. Pămintul era pe alocuri scufundat, răscolii de muşuroaiele etrtifilor. c. petrescu, î. ii, 210. Dealul se urca rotunjit. . ., iar marginile lui sc prăvăleau repezi, scufundalc, acoperite de atunişuri. gîrleanu, l. 102. + S p e c. (Despre porţiuni ale scoarţei terestre) Care este co-borît în raport cu sectoarele învecinate, In urma unor mişcări tcctonice. Lacul. Ghilcoş e acolo, mai scufundat ■ încă decît loală această prăpastie, bogza, c. o. 21. Pe liniile de fractură dintre zona scufundată a Depresiunii Transilvaniei şi C.arpaţii. Orientali şi-au făcui lac masele de roci eruptive noi. oncescu, g. 202. — Pl.: scufundaţi, -te. — Şi: (regional) scoflndnt, -ă adj. pascu, c. 200. — V. seufunda. SCUFUNDĂTOR, -OÂRE adj... s. in. 1. Adj., s. m. (Persoană) care (se) scufundă (1). Cf. resmeriţă, I)., CADE, DL, DM, DEX. 2. S. m. Specialist In scufundarea sub apă (fără costum de scafandru). Cf. şXinsaxu3, resmeriţă, D., CADE, LTR2, DEX. — Pl.: scufundători, -oare. — Scufunda -f- suf. -ălor. SCUFUNDĂTURĂ s. f. 1. Faptul de a (se) scufunda. Cf- ALEXI, W. , RESMERIŢĂ, D., CADE, ŞĂ1NEAKV*, DI., DM, DEX. 2. Porţiune de teren scufundat (2); surpătură, (rar) scufundiş (2). Cf- alexi, w., resmeriţă, d., can-TUNIARI, L. M. 130, DL, DM, DEX. 3. (Regional; la cal) Pielea subţire de la stinghia piciorului; (regional) peteheliţă (2), peteluţă (2) (Romos — Orăştie). Cf. dr. y, 322. — Pl.: scufundaturi. — Scufunda -f suf. -ătură. SCUFUNDIŞ s. n. I. (Olt.; in loc. vb.) A sc da de»a scufundişul = a se scufunda (D- Cf. DL, DM. Broasca s-a dat d-a scufundişu în adîncurile mărilor. şez. iii, 25. M-am dai de-u scufundişul în apă. alr i 423/874, cf. ib. 423/810, lexic reg. 56. + (Regional; In construcţia) Dc-a scufundişele = numele nnui joc de copii, la scăldat, şez. xin, 73- 2. (Rar) Scufundătură (2). Ca un schior pe noroi, tălpile îl puteau scoate departe, înlr-uîi scufundiş. ARGHEZI, L. 163, Cf. DL, DM, DEX. — Pl.: scufundişe. — Scufunda -f suf. -ix. SCUFUNDOS, OĂSĂ adj. (Rar) Moale1 (I 1); adînc. Răslurnindu-se în fotoliile scufundoaşe, advocatului nu ii c înddmînă. dan, u. 231, — Pl.: scufundaşi, -oase. — ,Seufim (Glumeţ) Să-l scuipe oricare motan de treabă, eminescu, o. i, 48. ■O’ (Prin analogie) Ursii mărăia, Pră dracu-l şchlpa. arr. folk. în, 101. + Tranz. şi refl. (Regional) A (se) murdări cu scuipat1 (2). Cf. drlu, zanne, p. ix, 369. A scuipa pardoseala, scriban, d. Cînd le scuipi pe haine fără voie, de unde nu girideşti ai să iei parale. şez. i, 125. 3. Tranz; (Complementul indică corpuri străine, substanţe etc.) A elimina (cu forţă) din gura, adesea împreună cu scuipatul1 (2). Iară el nu vrea cu voia lui, ce scuipa jărtva ceaia ce-i băga în gură cu sila (a. 1689). OCR i, 321/1, cf. dri.u. Această gargară. . . o tine ca un minut caldă în gură şi o scuipă împreună cu balele, episcupescu, practica, 261/24. tn luptă-şi scuipă din/ii cu vinul de-mpreună. negruzzi, s. ii, 230. Tăutu. . . a băut prima cafea turcească... şi a scuipat-o cînd a văzut că-l frige, sion, p. 334. Aduseră mîna la gură şi-şi scuipară pe tipsii dinţii lor, împreună cu boabe de mărgăritar, odobescu, s. i, 79. Scuipase grijania în barba popii. m. i. caragiale, c. 51, cf. cade. Virful ţigării îl scuipă scîrbit peste balustradă, în mare. c. petrescu, 1. i, 3. Smulgea cu buzele cîte un fir de tutun pe care îl scuipa în jos dispreţuitor, vlasiu, d. 80. Plinea, care prinde mucegai îndată ce e scoasă din cuptor, cine încearcă s-o mestece o scuipă printre dinţi, stancu, d. 214. Îşi scuipase ţigara, vinea, l. ii, 292. Mai birie-mi tai limba cu dinţii şi o scuip. h. lovinescu, t. 150. Scuipă pe fereastră mucul de ţigară ce-I. avea în colţul gurii. v. rom. noiembrie 1964, 36. Unghili Ia băialu al mic să rup cu dîinţi şi li şchipi-n SÎn. ARH. FOLK. in, 49. o Fig. Scuipîndu-şi căluşul, Opinia publică îşi recapătă glasul de irîmbiţă al primelor săptămîni de apariţie, vinea, l. i, 120. Mănîncă sfinţi şi scuipă draci, se spune despre un om ipocrit şi rău. Cf. zanne, p. vi, 628, cade. + Fig- (Complementul indică cuvinte sau lucruri neplăcute, jignitoare etc.) A spune, a rosti (cu mlnie, cu dispreţ etc.). D-alde astea şi-alte cîte rele-n lume Le scuipa nevasta din gură cu spume, pann, ap. cade. Aceste vorbe să fie scuipate acelui ghiaur, a strigat prin spuma de mlnie a buzelor sale Mamac-Han. sadoveanu, o. xiii, 259. Gura ta scuipă minciuna ce se vrea ban de aur. barbu, princ. 50. + F i g. (Rar) A articula, a pronunţa cu efort. Spun! izbuti să scuipe glas sulgerul. sadoveanu, o. x, 138. + Tranz. şi intranz. P. anal. A arunca cu forţă. Cf. şăineanu2, cade. Munţii de pucioasă. , . scuipă şi se rup Aruncîndu-şi bolovanii, efti-miu, 1. 63. Acceleratul... scuipă foc, înghite drum. TOPÎRCEANU, b, 40. Luminarea de seu sfîriia şi scuipa 4608 semt’i'gRE — sm — SCUIPAT? tot rfiai des dinfeştila tu mifos.'l. botez, şc. 70. Motorul bătea',şi- scuipă 'dintr-0 ţeavă spte>;fiori, sadoveanu,.. o. 'xvH', :''28.' Rotativele" sCuipă'-munţi : de. ziare, bogza., a. "Î.251, cf. resmEiuţă, d. Artileria greaSscuipă obuz după 'obuz. camilar, N. 1,(285. Locomotiva scuipa şuviţe de fum. ur. popovici, se. 59. ' Pistoalele:. scuipă 100 de gloanţe' -pe ■ secundă: cinema, 1968,. nr; 6, ii. ^ T r a n z.-c(ArgOtic) A ăa, a. qieri: Aş scuipa ceva bani celui-'care 'mi-at- face binele / ’gamilar, n; ii, 255. — Prez. ind.':-seăip. ^'Şis (învechit şi ‘regional) scuipi, scupi (a iv 3, alr ti 3 646/53) vb. IV, scupiâ (prez. ind. pers 1 şi scupiu)■ vb. I, scopi, şchiopi (dosoftei,- mol. 76, ddrf, ALR ii/i h 128), şchiupl (vAr-lAăm, e.‘414, scriban, d.-, lexic re©; 57).. şcopi'(®o-sSsfcrfci, v. s. Septembrie '26r/ll', scIîiban, d., bul. fil. xi— xii, -345), "(Învechit) sclihipi (cade), scuepi, schiopij şclviopti, şchiuopivb. IV, (regional) schipă vb: 1,‘Schipi (cadeV AfiR ii 3 252/7*6) vbi-IV, scîpă (arh. folk. -v, 158), sclplâ (bul. fil. xi—xii, 107), scîptă, şchipă vb. I, şchipi (cade, zanne, v. ii,’598) vb. IV-, şc.hlpiă vb: I. u < ‘ — Lat. ^scupire, cl. expo'ere. • ' *»' ■■ V->, SCUIPÂRE- s. f. Acţiunea de a (se) scuipa şi rezultatul ci. ■’f. Eliminare de -saliv-ă din gură,- cu o mişcare .specifici a buzelor şi >;a limbii, s c u.i p ă t u r.ă>,(T)'; expectorară. iCf . scuipa (l)v «gf. bOdai-Ueleanu,. îterk., DRLurLB. Din luseaucea umedă;' cu- scuipate de flegmă ;... se înţelege, că junghiul este in' riitjlocul•pl&-mîftî/or.iBPisctr'PEScu, practica;, 2Q5'/174>.cf.-i. golescu; c/^AUIANţ V.,- POLIZU, CIHAC, Iţt:24'0,:>'î>®RF, BARCIANU,- alexi, w., dl,.dm. + (Popula*-; in sintagma) Sţnipare de singez?hemoptizie'. Pricinuiesc sihgerălură'cu tuse şi scuipare de sînge. episcupescu, practica, 267/18, cf. po-Lizu,'BAnciANu, alexi, wi, Bi^Ujy.jpi.. s- Fiertura-ele tulpină.ţgl&.bună pentşu scuipările de singej vf>i,cy-lescu-,,-1,. 106.- în caţ de hemoptizie., adică de rscuipare de sînge din, plămiiiij vom lua toate măsurile pentru oprirea ei. belea, p. a. 229. , , 2/Aruncare de scuipat1 (2) asupra (sau în urma) cuiva,gau .a .fgva (sau . simulare a gestului .respectiv) In semn. de hatjocorires de Înjosire, de .dispreţ,. Cf.. scuipa .(2).. Gine^ra.bdă scuipire ,presle obraz? nea-, goe; îNv. 151/3. Suferi -.şcuipirilc şi: moartea, mineiul. (1776), 101t2/31>- Se vorbeşte de scuip,are,a trupului, ome~ nesc de-către diavol, candrea,' . f, -109. 4 . Fig. înjosire; ,dispreţ./i,lFosilele“ sint. deopotrivă r\esimţi-toamişirla^scuipări..şi ia adoraţiune. caragiale,-o. vii, 38pA)î - ',■ s- .-;3,.X-Coneretiz,at; învp.chiţ<, r^r; tn forma scuipire> Scuipat1 (2). {F.i, g.) N-aii,mestecat cu-apă,,pe cu\scuipit, ca\să se cunoască că dulcegţci ioald den-şcuipirep. .prea-curqtMl.u.i .şi dliipnczeesc ■ rost- au fqst. .coresi, ,ev. 170. ,f,nr PK« scuipări. —. Şi r, (|nve.ohit) scuiplr-e, seu piere (B'UIf. 7 FIL',..-.XI:—ţXJ(I,;, 111), i'SCUpire.flByjDAjTDELE^NU, LEX.) «..fi -i; • !.- ■ — V. scuipa, ■ - . 1 ,, 'SCWDRAlMfc^i. 1. Faptul d'eia,.s cui p a.. De cătră faţa me'a-'ivS scumpiră scUipitul.'mBUA (1-688), 375?/12>. Să hu'drunci 'Itiude fără a-scuipa- sau a face-gestul seMpafalul asupra lor. -fGANDREA., -F. .198, cf. resmeriţă;' d:',''CAÎde. Strimbă- ■buzele‘’groase -a scuipat, camil-PE'tfRfeseu, u. n. .'70. . ■ 2. - Secreţie â -glandelor:-salivare car-e se adună în gliră^şi se ’scui-pă 1), s a l i v ă,*s c ui.p ătură (2), (popjllar) s t»_pi t, (învechit, rar) s,cui pare (3), (re-gional)'^ c'ti i p i-'c-i (1); exscuipiTul -mien mu' durere? BiBLrA- (1688), 38&I55, Cf-. -ANON.-CAR.VBUDAI-DELEArtUffLEX.yDRI-U, lb-,! i."GotES'eifj, c-nGea ăe căpetenie hmezală; spre mes-ledare de lipsă, esle ischipitiil %au -balele-.(saliva), an-tkop. 49/25, cf. -v-ăliWn-^v. Buiele-.slujesc a ţinea sa-. ltmt'%ttu scuipatul de’h ieşi afară'din- gură. kretSsu- LEseu, a. 272/1. Se topesc bucalele în gură şi se mestecă cu- scuipiţi. vasici, m. ii, 36/22, cf. polizu, cihac, i. 249. -Sf/ripsoroaica unse cu scuipat de al său şi se lipi> ispirescu, l. 90. Leul se uita la dinsul îmbălindu-l c-iin scuipat, macedonski, o. 1, 118, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. De ,,aplecate" (indigestie) se trage bolnavul pe la încheieturile mîinilor, pe timple şi pe vinele gîtului cu scuipat, candrea, f. 65. Scuipatul vine din gură, din gît, din laringe (gîilej), din bronchii’ţi din plămîni. bianu, d. s. 664, cf. tdrg. Nu îngădui să-l cotropească mînia ci, înghiţind scuipatul, întinse gîtul şi urmă- mai rar. rebreanu, i. 200, c'f. resmeriţă, d. Pecetluind cuvîntul cu cîte o înjurătură şi trei 'scuipaţi ce plescăiră -pe duşumea, ardeleanu, d. 190, cf. cade. Priviţi la dihania asta... daţi-i cu huideo, faceţi-o albă de scuipat. I. botez, b. I, 220: Scuipatul i se uscase clei şi nu mai putea înghiţi de minie. voiculescu, p. i, 125. Morarul tăcu şi-şi înghiţi prelung scuipatul, sadoveanu, o. xvii, 293, cf. scriban, d. Un nod de lichid- spumos, ca un scuipai, blaga, H. 27. Lepădă un scuipat lat prinlre dinţi. c. petrescu, a. r. 19. Bătrînul l-a privii, cu scîrbă, ca pe un scuipat, bogza, a. }. 670. Scuipatul căzu pe o .bucată de jar. stancu, ş. 376. A dat drumul lă un scuipat gros. pas, l. i, 27. Scuipă in vînt, mînios, fără să fină sedma că vîntul i-ar fi pulul aduce scuipatul în obraz, tudoran, p. 409. Scuipatul mi se făcuse cleios în gură. lăncrănjan, c. i, 189. Burduliănosul scuipă — şi scuipatul i se întoarse in faţă. bănulescu, i. 8: Dumnezău. . . a scuipat in palmă, şi din scuipatu l-n -Dumnezău s-a făcut pămîntu. şez. iii, 26. Scopesc de trei ori şi seopitul 11 freacă bine cu piciorul, marian, na. 8.' Dacă fiind pe cîmp cu vitele şi din neglijenţă le vei pierde, atunci pune scuipat pe unghia degetului celui mare. şez.-xii, 162. [Buboaiele], să le ungi pînă a nu răsări--soarele cu scuipat închegat de pe dinţi. pamfile, b. 21, cf. i. cr. vi, 127. Pune fir roşu la faşe sau la -gil, îi pune scuipit la frunte, alr ii/i b 128/812. Cu suflitu c-a suflat, Cu schipiţî c-a schipat. ALRT II 22, cf. LEXIC REG. 57, II, 101, MAT. DIALECT. I, 267, udrescu, gl. Lipituri sînteţi? Gălbenare sîn-tr.ji? Scuipatul zmeilor sînteţi? fo-i,c. jiold. i, 200. <> E x p r. (Regional) A i se topi (cuiva) scuipatul In goră, se spune despre o persoană pofticioasă. Cf. zanne, p.-ii, 726. (Regional) A nu mai avea scuipat în gurăj se spune despre o persoană carc vorbeşte mult: id. ib. (Regional) A-şi cintări scuipitul = a nu avea ce face, a pierde vremea; (regional) a-şi cîntă-rii seuipiciul, v. scuipicj (1) Cf. UDRESCU, GL. (Regional) A-i veni (cuiva) scuipat la furcă, se spune despre cineva care arc chef de vorbă, care este vorbăreţ. Cf. alr sn v h 1 391/899. ,O Fig. Despre viaţa asta. . . ştia ce spune: ,,Ţi-o cumpără marchidanii cu itn- ,şcuipat“. a. m. .zamfirescu, sf. m.. n. i, 17. Aşld mi-e soarta: chiar cind am un gînd bun să...primesc în schimb un scuipat, h. lovinescu, t. 119. 3. Compus: scuipatul-cucului = a) (Bot.) plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze in formă de rozetă, cu (lori liliachii, roz, rar albe; stupitul-cu- c.ului (Cardamine pratensis). Cf. dame, t. 186, bran-QZA, FL. 123, BARCI.ANU, GRECESCU, F.L. 57, TDRG, panţu, fl. , borza, d. 40; h) depozit granulos sau vîscos format în jurul ramurilor arborilor din ouăle unor fluturj. Cf., tdrg, resmeriţă, d., scriban, d. ; c) (prin nord-vestul Munt.) lichid lăptos, caustic şi otrăvitor, conţinut în organele vegetale ale alio-rului > (regional) scuipiciul-cucului, v. s cui pici (2). Cf. UDRESCU, GL. . Compus: (Ornit.; prin Mold.) scuipatul-dra-culul = coţofană (Pica pica), Cf. grigoriu-rigo, m, p. 11, 30. — PI.: scuipături şi (învechit, rar) şc.ui,pale, (2, m.) scuipaţi. — Şi: (Învechit şi regional) scuipit, SCUp.lât (BUDAI-DELEAN.U, LEX., ALR II/l MN. 13, ,6 898/27, 102, 130, 141, 833, 836, lexic reg. ii, 101, mat. dialect, i, 267), schipît,». (învechit) scuipiat (lb), şchiopît, (regional) scupit (alr ii/i mn ,13, 6 898/172), 4610 SCUlt>AÎ= - m - > SCUL schipiât (i. cr. vi, 127, alr ii/i mn 13, .6 898f47), sclii-pîţ, sclptit ,(alr ii/i mn 13, 6 898/95), scopit, şchtp&t (ib. 6 898/2), şchiupit (lexic reg. 57) s.n. — V. scuipa. SCUIPAT2, -Ă adj. 1. (Despre scuipaţi 2, singe etc.) Scos, arunc,at din (sau pe) gură; expectorat. Cf. budai-deleanu, lex., i. golescu, c. Lighienele. . . pline de singe in care inoală degete tăiate, bucăţi de plămln scuipate, camilar, n. i, 443., cf. dl, dm. 2. Acoperit de scuipat1 (2) In semn de batjocorire, de dispreţ, de Înjosire; f i g. batjocorit, Înjosit (prin cuvinte, atitudini etc.). Doar se va-ndura ori sâtiira de tine şt, lăsîndu-te pălmuit şi scuifaat în plata Domnului. . . i-o abate să se mai lege de bitul, caragiale, o. vii, 229, cf. ddrf. Huiduit, tnghiohtH, scuipat, Miluţă sirăba’e scena, h: lovinescu, t. 1287. 3. Fig. (învechit şi regional) Foarte asemănător cu..1;, leit. Cremene, lat In spete cit trei, ş( Corbea, scuipat oslaş, negru, tăcut, ca o stincă. delavrancea, 0. II, 143, cf. COMAN, OL., DL, DM. — Pl.: scuipaţi, -te. — Şi: (învechit, rar) seu pil, -ă adj. BUDAI-DELEANU, LEX. ' \ ' — V. scuipa. SCftlPĂ s. I. (Prin nord-vestul Munt.; cu sens neprecizat, probabil) Batistă. Aoleo, mă bărbate, că loală ziua pling — cu scuipa pă olîi — că rhă gîndesc că o să ie omoare, o. bîrlea, a. p. ii, 198. — Pl.: scuipe. — Cf. scuipa. SCUIPĂCldS, -OĂSĂ adj. (învechit) Care ar® salivă abundentă, care scuipă (1) mult şi des. Cf. drlu, 1. oolescu, o. — Pl.: scuipăcioşi, -oase. — Scuipa -f- suf. -ăcios. SCUIPĂTdH, -OARE adj., s.f. 1. Adj. (In dicţionare; şi substantivat) (Persoană) care scuipă (1) (des). Cf. I. GOLE&CU, C., VALIAN, V., RESMERIŢĂ, D. + (învechit; despre boli sau despre tuşe) Care e însoţit de expectoraţie. O tuse. . . uscată sau umedă, scuipătoare de flegmă, episcupescu, practica, 205/10. Boala ofticii. . . se preface în boală scuipătoare, ftizică. id; ib. 337/27. , ' 2. S. f. Vas special (mic) In care se scuipă (1); (regional) stupitoare. Cf. i. golescu, c., valian, y., polizu, cihac, i, 249, ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Cei ce sufăr de piept, ofticoşii, au datoria să scuipe întotdeauna In scuipătoare închisă, care să conţină un lichid antiseptic, bianu, d. s.., cf. resmeriţă, d., cade. Pe poliţi, pe mese. . . ’eancuri răvăşire de cărţi, caiete, condici, legi, regulamente,_ de-a valma cu scuipătoarea, cu făraşul, cu mătura, i. botez, b. i, 149, cf. .scriban, d. A dat afară scuipătoarea. ,,Oamenii trebuie dezoăţaţi să ş' • , ' ... SCUIP! vb. IV v. scuipa. V SCU1PIÂT s. n. v. scuipat1. -SCUIPÎCI sra’bst. (Prin nord-ves-tul Munt.) 1. Scuipat1 (2)i Cf. UDRESCU, gl. o E x pr. A-şi clntări ■jcuipiciul =,,8. rtţi avea ce face, a pierde, vremea ; (regional) a-şi cîntări.ş.c«i.pUul, v. sc ui pat* (2)..id; ib. Belferii iîrgului st fiu ţanţoşi J-a uşa cafenelii şi $pn ţara la cale, cînlărindu-şi scuipiciul printre ctes{,£, n . - Pi.: ? ■■ ■ ■ ■ -■ , — -Scuipi + suf. -ici. 1 ‘ - ■ s * li " ., ' \ i i , • - • ! » • : ' SCUIPlBE s. f. v. scuiparei - -'SGU1PÎŞ s. n.. (Regional) '„Pămînt ’uşor, nisipos, sterp,-. *■ neproductiv" {Săpata >de- Sus — Piteşti). UDRESGU, gl. Pe scuipişilrile din vâlceaua Găinuşei nu .s+a 'ales nici cît laplele-cucului. i'd. ib. . — Pi.: scuipişiiri’ .< .•••>• • -1 — Seuipa + suf. -is: ' •' ' - SCUIPlX s. ji.l v. scuipat1. ' ' SCUIPITOĂRE si f.; V. scuipător. ; SCUIPITURĂ s.f. Y,.-. scuipătură. SCUL. s. n. 1. Legătură de.firei.de lină,..de >bumbac, de mătase etc. depănate goijitinuu ,în lorfiiă. de colac, In vederea , unoţ ;op,şţişţii de finisare .sau pentru li-vrare; . (teye,chit şi regional) sucitură,.. (în.vechit) mă-tfetngă (lj,,,.(regional), căleapă.- Cf. anon. ’car;. 6. seuli d‘ aur lunsă (lungi), (a. 171J).. uricariul,,xi,' 219. V,indeq scule „di mătase Jn Ţprigreidf,\şiN£Aiy-HR. •iii,1 61/13....,,33 \sculuri de bumbac alb răsucit (a.. ,1824). uric.ajiiuij, xx, 344, ct ;i, .qoLEscu, ,c.s polizu. Alergătoare^. , . servă femeilor 'de ha faf&i pentru .a. urzi scuturile de /esut., iiem 838, cf. cihac, ii, 68". Nuna cea mare '. . . . ia un scul fie.^peieală. seivastos, n. 220.. Duce .următoarele daruri: ,o păreclie 'd6-,'..dăsăguţi, un scul de lîn/S albă orixiflie, apoi scutece.:marian, .na.. 256, Cf. DDRF, >BARCIANU, ALEXI, \V.,- ŞĂINEANU1?,;. TDRG-Capătul firului lung, q%re cojnpune sculul. .**.se caută la rost şi ineepf Ş&.JM. depanai.pe,.mosor, pamfile,. i. c. 259t. cf. resmeriţă, ,D., CADE, ,iDinaintea-oMoniiljii ei.... stăteau- aticnaţe în a.işte lemne strîmbe sculur,i de lînă felurii jboite.. sadoveanu,, o. xii, :627,,cf. scriban, d. Urzeala cuprinde uri -sistem de fire-.paraleli Ufc. o lungime mai mare decît aceea a firului depus pe.: scul. ionescu-mu.scel, ţes. 63. _ Carele c.u~:bamngic..: auriu răsucit in- ;sciilp,/;i. groase veneau din.: judeţe ..pentru ţesători’, argjiezi,.,. b., 1Q2. In formarea-, şi. prelucrarea sculmilor se folosesc diferite, maşini, ltr2.1 Sculurile din fire de bumbac.,., trebuie mai intii să fie pur.ăţite.de grăsimi. y!?ţ. p^esc. februarie 19.6.4.,. 47- Ceauşul,- dacă vedea. . . Scul de mătase Scotea, yiţă-n şasg.Cărnţpleţea. TEODOREscy, p. p. 540. Să-i dai aceste trei şculţ de mă-tasă unul cile uttiil să le rumpă th' mîrUt. p‘- 31". Ţesă-m. . . Fii- şi ibrişin, Sculur-i de mătasă, Q-o'!--Să^mi 4624 SCULA 510 -=■ SCULA fati cămaşă, alexici, t. p. 5l. Din jbs dt Brăila... Marfă mi se-ncareă.. . Fir şi ibrişim, Scuturi dc mătase. mat. folk. 87. A scos nouă scuturi de mătase, a făcut funii legături, de l-a legal pe săpînă-său să nu cază. rădulescu-codin, t. 274, cf. ţipi.ea, p. p. 116, vÎrcol, v. 99. Să şezi trei zile în prag, Cu mă-tasa trasă în ae Şi cu sculul după cap. şez. xii, 76. Numai el să-şi ttrguiască On scul dc mătasă albă, Să-i cos cămaşa cea dragă, bîrlea, l. p. m. ii, 30. Un scul de mătase albă Să-f coşi o sughiţă dragă. t. papahaoi, m. 105, cf. bi. xui, 123, alr i 1 276. Dă urzit, dăpănăm pă răşchitor şi faâem neşte scule, alrt ii 290, cf. ai.rm sn i 298, a v 2, 14, 28, vi 9, 19, 26. Am avut de depănat Şapte scule de bumbac! folc. mold. ii, 279. Să-mi ttrguiască. . . Scuturi de mătase, Impletite-n şase. balade, m, 188. 2. (Regional) Virtelniţă folosită la depănatul seu-lurilor (1) (Chiojdu — Vălenii de Munte), h ii 31. 3. Unitate de măsură a lungimii firelor folosită in industria textilă. Cf. ltr*. —/Fl.: scuturi şi (învechit Şi regional) scule, (Învechit, m.) scuti. — Din ngr. axouX'l. SCULA vb. I. Refl. 1. 1. A-şi schimba poziţia corpului do la orizontal la vertical (trezindu-se din somn); p. e x t. a se trezi (1), a se deştepta din somn, (popular) a se pomeni (6), (învechit şi regional) a se scormoni (6), a se stirni, (Învechit) a se s co rn i (1), (regional) a se suminica. Scolu-me de demăreajă. psalt. 233. El se sculă şi tuo coconul şi muma lui noaptea şi. se duse In Eghipet. tetraev. (1574), 203. Şi îmblînd şi stiiut. . . şi culcîndu-ne, şi scutîndu-ne. . . să fim de pururea neclătiţi întru învăţăturile lu Dumnezeu. coresi, ev. 549. Drept aceaia Auraam demtneaţa se sculă şi închingă asinul, palia (1581), 81/8. In miazănoapte scoală-se lsacu di în patul său (eca 1600). cuv. D. bătr. 192/8. Ce dormi de nu te scoli să bagi pre împăratul în casă? moxa, ap, gcr i, 61/11. De va hi adurmit, iar să va scota (a. 1600 — 1650). qcr i, 138/20. Va vrea să fure noaptea şi să pa scula de va scoate oile den staul. prav. 23. Iară sculîndu-să Iosif den somn, făcu ciunu-i porunci lui îngerul. N. test. (1648), 3v/33. Gazda l-au văzul că are o salbă de aur; deci s-au sculat la miazănoapte de t-au ucis (a. 1675). ocr i, 222/13. M-am sculat demineaţî. dosoftei, ps. 17/3. Cu greu iaste omului la miazănoapte a să scula ta rugăciune, cheia, In. 18r/12. Iară sculî[n]du-să dimineaţa, tuo acea piatră (a. 1683). ocr i, 273/31. Să binecuvînteaze în toată vreamea pre Z>[o]mnii/, şi cînd să vor culca si cînd să vor scula, biblia (1688), [prefaţă] 8/20, cf. anon. car. Şi să scoală încă fiind de noapte (a. 1694). qcr i, 313/3. M-ai învrednicit... din somn a mă scula (a. 1715). antim, ap. gcrii, 15/13. Uşile sînt încuiate şi copiii miei sînt într-aşternut cu mine, nu poci să mă scol să-ţi dau ţie (a. 1746). ocr ii, 37/6. Sculîndu-se noaptea... cu nebunie, au rănit pe nouă oameni (a. 1776). uricariul, xix, 48, cf. lb. Deşteptă pe Telemah. Este vremea, îi zise, d-a ne scula. pleşoianu, t. i, 155/30, cf. i. golescu, c. Mai înainte de a răsări soarele, sculîndu-se au început a se găti de eătătorie. drăghici, r. 60/25, cf. valian, v. Prinţul, sculîndu-se dimineaţă, chemă pe comisul său. mag. ist. i, 272/1. Deci se scoală dimineaţa Arghir şi îşi spală faţa. bărac, a. 45/9. Eu astăzi m-am sculat Mult mai de dimineaţă, aristia, s. 24/4, cf. polizu. M-am sculat şi am întrebat de ce mî-au stricat somnul, sion, p. 348. A doua si se scula, Faţa palidă-şi spăla, alecsandri, p. i, 105. Trist se scula din patul împărătesc, de lîngă împărăteasa tinără. eminescu, p. l. 3. Mîne dimineaţă, cum s-a amiji de ziuă, să te scoli şi să apuci încotro-i vedea eu ochii, creangă, o. 39. N-are obicei şă şe scoale aşa de ttrziu. caragiale, o. ii, 264. Dimineaţa, cum se scuiâ zmeoaica, se duse într-un suflet la fiul său. Ispikescu, L. 20. Nu eşti bine de te-ai sculat aşa ttrziu? delavrancea, h. t. 65, ef. ddrf. Ei, bătrîne, eşti cam leneş! Prea ttrziu te-ai sculat! coşbuc, p. ii, 127, cf. BARCIANU, ALEXI, "W., ŞĂINEANU2. La Opt tC culcă şi la trei le scoală, De vrei să dinţi natura suverană! anghel — iosif, c. m. ii, 12. A. doua zi se scoală, se-m-bracă şi se duce. iosif, v. 148, cf. tdrg. M-am sculat speriat, îngrozit de acest vis. brătescu-voineşti, J. 38. Marina... în fiecare dimineaţă se scula tot mai palidă, agîrbiceanu, a. 402. Peste noapte... se gin-deşte ce se gîndeşte, se scoală, se duce ta nuc. gîrleanu, n. 9. Dormităm două ceasuri bune. Cînd ne scularăm, erau patru ceasuri după-amiază. hogaş, dr. i, 88, cf. resmeriţă, d. N-aş fi crezut să mă pot scula nici să fi luat casa foc. m. i. caragiale, c. 8, cf. cade. Ţăranii se sculară împreună cu soarele ca şi altădată, rebreanu, r. ii, 108. Se scula, ursuz şi mahmur după masă. i. botez, b. i, 38. Mă culcam în fiecare seară devreme, ca să mă pot scula a doua zi in zori. a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 55. Doamna Deleanu anunţase. . . că a doua zi dis-de-dimineaţă se făcea mare grijitură, rugtndu-i pe toţi să se scoale mai devreme, teodoreanu, m. iii, 370. Ne culcam devreme, îmbrăcaţi ca să ne sculăm gata. voiculescu, p. i, 91. A doua zi s-au sculat loţi dis-de-dimineaţă. sadoveanu, o. ii, 146. A doua zi de dimineaţă cînd ne-am sculat, am avut în faţa noastră una din acele privelişti, bart, s. m. 53. Nişte bătăi la poartă mă scoală din somn. puşcariu, l. r. i, 79, cf. scriban, d. Ai fi putut să le scoli mai de dimineaţă. arghezi, s. x, 24. Mă scol de dimineaţă, lucrez în casă cu geamul deschis, călinescu, b. i. 7. Dimineaţa mă sculai înviorat, blaga, h. 170. Se scoală înainte de ora 4 şi pornesc în pilcuri, boqza, a. î. 46. Dimineaţa la cinci s-a sculat băiatul meu şi i-a dus bagajul la. gară. preda, r. 448. Cînd se scoală dimineaţa, se miră că nu i-au tirît cine ştie unde. barbu, princ. 53. Mline o să ne sculăm mai limpezi la cap. t decembrie 1964, 23. F. dreptul meu... Să scriu în versuri, să mă scol în zori. vulpescu, p. 64. Sofia mea luase într-un timp obiceiul că se scula noaptea, bănulescu, i. 10. li plăcea. . . mai. degrabă să se culce dimineaţa decît să se scoale dimineaţa, m 1968, nr. 10, 23. Te culci seara cu soare Şi te scoli în prînzu mare. jarnîk — bîrseanu, d. 422. A doua zi, muierea se sculă dis-de-dimineaţă. reteganul, p. i, 1, cf. doine, 221. Să-tencele se scoală din noapte, şez. iii, 105. De cine dorii se leagă Nu mai ţine minleu-nlreagă, Că se culcă îmbrăcat Şi se scoală căpiat, hodoş, p. p. 39. A doua zi pînă să se crape de ziuă mocănaşii noştri se sculară. popescu, B. ui, 89. Oamenii şi femeile se scoală de noapte înspre ziua de Stn Toader. marian, s. r. ii, 55. Astă--noapte am visat Că badea m-o sărutat. M-am sculai şi-am pipăit, Da’ ăimica n-am găsit, densusianu, ţ. H. 118. Bate murgul din picior, Şi nu bate să mai dorm, Ci bate ca să mă scol. ciauşanu, v. 77, cf. alrm i/ii h 311. In zori să scula, Pe surori striga, balade, i, 312. Mă sculai şi mă-mbrăcai Şi pe obraz mă spălai. folc. transilv. ii, 487. Ascultă dară ca boieru d'im pat. . . s-audă clopotu trăgîndu-l să să scole birişii să deie la vit'e. o. bîrlea, a. p. ii, 22. Dimineaţa se scula, Pe ochi negri se spăla. folc. mold. ii, 704. Cine se scoală devreme, departe ajunge, se spune despre un om harnic, zanne, p. i, 130. Cine se scoală mai de dimineaţă, acela e mai mare în sal ia el. creangă, a. 154, Scoală-te de dimineaţă De vrei să lungeşti din viaţă. zanne, p. i, 29- Cine doarme cu clinii se scoală plin de purici, ispirescu, ap. zanne, p. i, 374. Doarme să nu se mai scoale, se spune despre un mort. zanne, p. ii, 546. (La imperativ, cu elipsa pronumelui reflexiv) Scoală de ia coconul şi muma lui şi pasă în ţara creştinilor, tetraev. (1574), 202, cf. n. test, (1648), 4v/4. Hai, scoală, zise el. dezmierdînd-o — e ziua-n ameaza mare. eminescu, p. l. 10. Scoală, zău, măi bărbate, pînă mă duc să trezesc pe Ion. rebreanu, i. 44. Hei, camelionule, trezeşte-te. Scoală. Uite-ţi vine mîncarea. teodoreanu, m. iii, 112. Măi .Busuioace, dormi? Hai, scoal’ ! tudoran, p. 156, cf. dl. Sculaţi, voi, boieri mari, s-arală zorii, labiş, p. 28. Sculaţi, 4625 seui. — 5ii — SCULA voi, roinătii plugari, Florile dalbe, Că vă ain eolindă-lori. ALECSANDRI, P. P. 394j cf. TEODORESCU, P. P. 20. .Nevastă, dragă nevastă, Scoală, mulge vacile, Că răsare soarele > jarnIic — bîrseanu, d. 456. Măi muiere.1 ian scoală, că toate vilele-s tn păpuşoi ' sbiera, p. 269. Scoală somnore,. . . vezi de gată carul şi, mergi la pădure. reteganul, P. i, 1. Scoală, că se face ziuă! doine, 124. Nevastă, nevastă..-. ■Scoală că-i ziuă. bibicescu, p. P. 384. Scoală, Voineo, nu dormi, Că vă vin colindători. mat. folk. 1 461. Din grai aşa-m grăia: „Scoală, Doamăe, nu dormi“. -densusianu, ţ. h. 128. Seoai, Ioane, nu dormi, Că somnul nu ţi-o prii. folc. mold. i, 64. O Pi g. In zori se scoală fabrici, tn zori. se scoală case. vintilă, 0. 20. O Tranz. El durmia. Ucenicii sculară pre el., coresi, ev. 234, cf. x. golescu, c. Pentru ce nu f-au fosl milă? Să mă fi sculat pre mine. bărac, a. 58/23. Cobor iute, scol pe portar şi plătesc. caragiale, o. I, 78. Cînd au auzit soldaţii glasul stă- ■ pinului, care mai de care se grăbea să scoale pe Vasile. bacalbaşa, s. a. .i, 125.Cocoşul te scoală din somnul cel mai dulce şi la muncă te duce. zanne, p. ix., 155. S-a hi culcat. . . da las’ că mă duc eu amu şi-l scol. hogaş, dr. i, 93.. La ireidin noapte vom scula din somn Pe cei ce se- lăsară istoviţi. Xamu. petrescu, v. 31. Poţi. .. să-l scoli din somn la orice ceas din noapte. bassaiubescu, v. 128. L-o sculai din somn să-i ureze bun sosit, rebreanu, r. i, 24. li sculă din somn. visSAitJON, B. 13. In zori a avut caznă mare pînă a sculai pe cazac, voiculescu, p. i.i, 34. Mă duc eu să-l scol pe Simion să aducă paie la cuptor, dan, u. 10. Dimineaţa sintem sculaţi tn sunete de muzici, ralea, s. t. ij 280. Să-t scoale pe ăla din somn. preda, r. 23. Pripăşise vreo două javre la uşa lui, să-l scoale dacă simt om străin, barbu, g. 16. Mă sculaţi diri somn ca. sălbaticii. T decembrie 1964, 5. Dimineaţa. . . l-a sculat el, i-a dai ptnea şi. i-a arătat vravul de grtu în şură. rbteganvl, p. ti, 51. I.-aş scula şi mi'f-i] păcat. doine, 230. Cind aproape să-ntunece să duce şi scoală băiatul, o. bîrlea, a. p. ir, 309. (Fig.) Sculă amu a răslăbitului mîndrie, sculă vătămătura sufletului lui. c.oresi, ev. 246. Griviţă, Griviţă. . . Te sculau din somn Trenurile albastre, Trenurile de. plăcere, vintilă, o. 7. «f> E x p r. A se scula cu noaptea-u cap v, n o a p-t e (I 1). A se scula pe piciorul sting (sau ou dosul In sus, eu faţa la pernă ori la cearşaf), se spune despre un om prost dispus. Cf. zanne, p. ii, 727, dl. 2. A părăsi patul după o boală, devenind sănătos; p. ext. a se vindeca de o boală, a se Însănătoşi, a se Întrema, a se lnzdrăveni, a se lecui, a se ridica (I 13), a sţ tămădui (1). Şi se seulă adia şi luo patul şi ieşi înaintea tuturor, coresi, ev. 55. Qela. ce va ierta la boala lai sudalma. .., de să va scula den boala lui, nu va putea să părască la giudeţ pri acela ce l-au suduit. prav. 243. Si>jl]n/[u]/. . . tămădui pre un fulgerat ce .zăcusă 12 ai şi să sculă mulţămind lui D[u]m-n|tt]î4u. dosoftei, v. s. septembrie 29r/30. Din pai nu s-au mai sculat, şi-n. scurtă vreme au şi murit, neculce, l. 177. Slăbănogul. .. s-au sculai îndată şi rădictndu-şi patul aii ieşit înaintea tuturor (a. 1746). gcr n, 37/34. Scoală-le dar şi ie Intăreuşte, guştînd încai acum o dată împreună cu noi putină hrană, aethiopica, 39v/14. Qareefire bolnav atingtndu-se de cojocul său. . . numai-decţt se sculă, mineiul (1776), 110r2/9, cf. budaj-de-leanu, lex. Sau se sftrşeşte bolnavul. în moarte, sau se deşteaptă şi se scoală sănătos, episcupescu, practica, 323/15, cf. i. golescu, c., polizu. Badu căzu iarăşi la pat şi ni: se mai sculă, vlahuţă, o. a. i, 138. Dacă mă vei vedea la capul bolnavului, să ştii că se duce; dacă mă vei vedea la picioarele lui, se scoală. pamsile, s. T. 83. îl interesau şi-i plăceau toate, parcă s-ar fi sculat după o boală grea. rebreanu, i. 273, ef. resmeriţă, p. De o boală zaci şi te scoli, dar de dor le-aprinzi şi mori. mironescu, s. a. 43. Dacă împă-rătiţa Maria se va putea scula din suferinţa pe care o are, va veni şi ea. sadoveanu, o. xii, 178, cf. dl, dm. Dsaci puicuţt ori ti scoalî, Ori imi dă şi mii o boalt. mat. fo'lk. 819, cf. alrm i/i h 196. (La imperativ, cu elipsa pronumelui reflexiv) Scoală şi ia palul tău şi tmblă şi le du în casa ta. coresi, ev. 55, cf. n. test. (1648), 11/33, gcr n, 37/30. Scoală, scoală, măi bărbate, Nu mai tot zace pe spate, alecsandri, p. p. 53. O Tranz. faci. Apoi de s-a tnllmplat Vrun bolnav să fi sculat, Unde merg la bolnavi spun. mumu-leanu, c. 158/6. Babele Nici nu-l scoală după boală, Nici nu-l lasă ca să moară, pann, p. v. în, 140/5. Mîndră, mtndruleana mea,... Ochii tăi mă bagă-n boală, Sprtncenele iar mă scoală, jarnîk — bîrseanu, d. 23. Aşa o cîntare. . . le scoală de pe boală, udrescu, gl. 3. (Adesea urmat de determinări ca „din morţi“, „din mormlnt“ etc.) A reveni la viaţă după ce a murit; a Învia, (învechit) a se deştepta, a se ridica (112). Trîmbiţa va da glas, şi morţii se vor scula tntr-altă făptură (cca 1570). gcr i, *14/29. Morţii den morminte se vor scula, coresi, ev. 35. Multe trupuri. . .răpăusate ale svinţilor sculari-se. cod. tod. 196. GlasfuJl voru auzi morţii la zia de apoi şi să vor scula di în gropi (a. 1600—1650). gcr i, 138/30. Sculă-se de intru morţi şi la ceri tir cu slavă se înălţă (a. 1648). id. ib. 130/25. Să sculă iî[risto]s din groapfă] (a. 1661). id. ib. 182/31, cf. lb. Pămînte! pămînte! primeşte p-un om mai mori care nu poale nădăjdui că se va mai scula! pleşoianu, t. jii, 80/22, cf. polizu. Aştept cu nerăbdare ca morţii să se scoale Lăstnd să le rămtnă coşciugurile goale, macedonski, o. i, 50, cf. barcianu, alexi, w.. şăineanu2, tdrg. Un om dacă moare nu se mai scoală, agîrbiceanu, a. 392, cf. resmeriţă, d., scriban, D. Dtncl hrană florilor sc scoală morţii ca-ntr-o înviere, călinescu, o. ii, 121, cf. dl. Să se fi sculat morţii, ar fi rătăcit prin mahala, barbu, g. 417. Dumnezeu să-l ierte Cu trei poame fierte Şi cu una moale Să nu se. mai scoale, trodorescu, p. p. 131. [Apa] va fi foarte bună, chiar şi morţii se pot scula eu ea. reteganul, p. iv, 49. De-as şti, soacro, că-i muri, M-aş albi, m-aş rumeni; Iar de-aş şti că le-i scula, M-aş duce, m-aş tneca! hodoş, p. p. 146. Să ştii, muico, traiu mieu, Te-ai scula clin copîrşău. densusianu, ţ. H. 224. îngerii vor trîmbiţa, Morţii din gropi se vor scula Şi la judele se vor strtnge. folc. mold. i, 245. (La imperativ, cu elipsa pronumelui reflexiv) Ţie grăiesc., scoală! Şi şezu mortul şi începu a grăi. coresi, ev. 345. O T r a u z. f a c t. Şi acmu de veri vrea, scula-veri el. id. ib. 97. Cu moartea fură osîndiţi şi morţii sculară (cca 1633). gcr i 85/10. Au nu creadeţi că Dumnezău va scula pre morţi? N. test. (1648), 169‘734. [Hristos] vă sculfăj din morţi şi fu începător morţilor spre înviere (a. 1661). gcr i, 182/36. Şi să rugară să-nvie cei morţi. Deci face sy[î]/if[u]/ rugă de-i sculă, dosoftei, v. s. septembrie 29r/27. Te grăbeaşte să înviezi. ca să scoli dimpreună pre strămoşi, mineiul (1776), 200v2/7, cf. i. golescu, c. Aer tare, înviorător să te scoale din morţi, se cobora pe pămînt. agîrbiceanu, a. 295. Apa. . . era rece-rece, le scula din morţi. barbu, g. 140. Am un om Cu cunună de aur în cap Şi scoală morţii cu glasul lui (Cocoşul), şez. iv, 86. IX. 1. A părăsi poziţia orizontală (sau şezlndă) şi a-şi îndrepta corpul (sau jumătatea lui superioară) In poziţie (relativ) verticală; a se ridica (1 11), a se sălta (4). Te scoală şi stă spre picioarele tale. cod. vor. 78/8. Cind să sculă Ar/ia[n] (Prin lărgirea sensului) Auzind acestea doftorul, i s-au sculat perii capului în sus. bărac, t. 46/17, cf. barcianu. în prun e un om Sau o arătare, călare pe-o cracă, Şi pomul se scoală, se-apleacă. arghezi, c. o. 215. (Tranz.) Noi încă nu dezgropasem.. . via, dar apucasem să sculăm din muşuroaie trandafirii, id. s. vii, 186. (Tranz. fact.) Ca un nour plutea peste dînşii Praful sculat de sub tălpi. murnu, i. 29. Suflă vîntul, iarba scoală, Dorul mîndrei mă doboară, reteganul, ch. 110. [Ursul] scoală coama, alr sn iii h 678/2. <0 E x p r. A se scula in capul oaselor v. c a p. + A se scula (II1) de undeva, întrerupind ori încheind o anumită activitate, acţiune etc. Abia acu-mpăratul se scoală din ospăţ, aristia, s. 35/5. însuşi guvernatorul se sculă de la cărţi şi veni s-o primească, negruzzi, s. i, 64. Abia ne scularăm de la masă şi societatea. .. ieşea ca fiecare să-şi caute repaosul. pelimon, i. 147/13. Făt-Frumos se sculă de la masă şi... se duse să-şi aleagă calul, eminescu, p. l. 17. Cînd se sculară de la masă, zîna se duse la împăratul socru, ispirescu, l. 39. Cînd toţi fură înlemniţi de şampanie, se sculară. d. zamfirescu, r. 193. Cu ce linişte ştia să se scoale de la masa de cărţi la care a pierdut cîteva sute de lei. brătescu-voineşti, p. 210. Dc pe la mese se sculau bărbaţi şi femei, agîrbiceanu, a. 121. Cînd se sculară de la masă, Ruja trase pe moşneag spre grajd, gîrleanu, n. 23. Se sculă de la masă înaintea tuturor... şi plecă bombănind, rebreanu, i. 60. Mulţi se sculară de la masă, năpustindu-se spre ieşire, m. i. caragiale, c. 21. Sculîndu-se de la masă, consulul e pe dată închis în iatac, lovinescu, c. iv, 78. Căpitanul se sculă de la masă şi şopti ceva la urechea băiatului, brăescu, o. a. i, 17. S-a sculat de la masă fără cuvînt şi a dat buzna afară. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 34. Erau îmbrăcaţi aşa cum se sculaseră de la masă. Monica cu capul gol, Dănuţ fără capelă şi fără sabie, teodoreanu, m. iii, 19. Se sculă de la masă, străbătu sala. .. şi se apropie de geam. preda, r. 430. Nu mai puteam aştepta şi m-am sculat de la masă. v. rom. decembrie 1966, 21. De la masă trebuie să se scoale toţi deodată. candrea, f. 285. <$> Refl. pas. îndată ce se vor greşi din neascultare şi negrijă, [copiii] să se scoale de la masă şi să slujească în rind cu sluga, episcupescu, practica, 85/11. O Tranz. fact. Doamna Poplă-ceanu se necăjea zadarnic să-şi scoale bărbatul de la masă. agîrbiceanu, a. 153. Ochii-s negri ca neghină. Scoală junii de la cină. hodoş, p. p. 68. + (Despre organele genitale masculine ale oamenilor şi animalelor) A intra (şi a se menţine) în erecţie. <0> E x p r. (Familiar) A i se scula (cuiva) să.. . (sau de. . .) = a se hotărî (brusc) sau a dori (pe moment) să obţină, să întreprindă etc. ceva; p. e x t. a i se năzări (3). + (Regional; despre oameni) A se înălţa, a se ridica puţin (pe virful degetelor) (Pecinişca — Băile Hercu-lane). Cf. alrm sn iii h 1 241/2. + (Rar; despre păsări) A se ridica în zbor. Graurii se scoală toţi deodată cu mare volbură şi trec repede ca un nor negru îndesai. odobescu, s. iii, 31. + Tranz. (Prin Ban., prin Transilv. şi prin Mold.; complementul indică animale de vînat) A stîrni, a face să iasă din ascunzătoare. Cf. alr i 1 216. + T r a n z. F i g. A scoate din starea de linişte, de calm de mai înainte, tulburînd, deran-jînd, eneryînd etc. A sculat mai tot satul în picioare din pricina pupăzii din tei. creangă, a. 59. Nevoiaşul ăla de om. . . are de gînd să scoale tot oraşul în gura lui. / setfLA *- Mâ -i scuBt ispirescu, l. 37, cf. tdrg. Se' pbrni pe ţipete să scoale casa. voiculescu, p. i, 256, cf. dl, dm. Fiindcă copilul era ,,ţestos“ şi scula vecinii cind plîngea, îi aplicau un tratament neşovăitor. is-r. lit. rom. ii, 262. Se puse pe plîns şi,pe jelit de scula satu-n gura lui. şez. i, 283. Refl. Acest lucru dacă să intimpla in altă parte de lume, toată /ara' s-ar fi sculat in picioare, sion, p. 230, Ivan. . . începe a face un tărăboi de s-a sculat toată ograda în gura lui. creangă, p. 304. 2. Fig. (învechit şi regional) A-şi reveni dintr-o situaţie (materială sau morală) proastă, ase redresa, a se reface (2), a se îndrepta;' a ajunge din nou ia o situaţie bună, prosperă. Căzură toţi făcătorii făbălege; împenşi fură şi nu se putură scula, psalt. 66. Mă voi scula den căderea păcatelor. coresi, ev. 28. Norodul geme, se frămtntă ca un vînt înlănţuit! Veniţi şi daţi drumul lanţului şi se va prăvăli Şchiopul ca să nu se mai scoale! sadoveanu, o. i, 211. Din vijelia mare, din groaznicul prăpăd. . . Se scoală mîntuit, precum în lege văd Doar omul înţelept. călinescu, o. ii, 196, Cf. dl. Cînd stăpînul va cădea, ai săi nu se vor mai scula. i. golescu, ap. zanne, p. iv, 626. Cînd se culcă grîul, se scoală stăpînul. Cf. ddrf, zanne, p. i, 190. O Tranz. fact. Scoală Domnul toii ce cad Şi rădică toţi jos lepădaţii, coresi, ps. 394/3. 3. Fig. (învechit) A se ivi, a apărea; a se naşte. Scula-se-voru bărbaţi cei .ce voru grăi răzvretitu. cod. vor. 22/18- Proroc mare sculă-se întru noi. coresi, ap. dhlr ii, 475. La giudeţ nu vă s-afla locul Să vă sculaţi, ce-ţi peri cu toiul, dosoftei, ps. 12/16, cf. tdrg, scriban, d., dl, dm. După bătălie mulţi viteji se scoală, se spune despre cei care se arată curajoşi după ce a trecut primejdia. Cf. zanne, p, iv, 269, dl. Care cum se scoală, tot Vdrea (sau Vlad, Voinea etc.) îl cheamă, se spune despre o persoană care ridică pretenţii nejustificate, care are o atitudine dominatoare, de superioritate. Cf. zanne, p. iv, 427, dl, udrescu, gl. + Refl. pas. (învechit, rar; despre impozite) A se percepe. Cu hotărîre întărim ca nicidecum să nu se mai pomenească, nici să se mai scoale acest pogonărit (a. 1755). uricariul, vi, 176. |Tranz. (Prin vestul Transilv.; complementul indică fiinţe) A creşte. Crescătorii de cai scoală rrânz sau arîdică mînz. dr. v, 227. Aşi am sculat io fata me cu greu, cu rtialai n-am sculat prunci, teaha, c, n. 265. III. (învechit) 1. A se ridica (I 11) sau a se pregăti să plece, să meargă uijdeva, la cineva a pleca, a porni de undeva pentru a merge In altă parte. Scoa-lă-te. şi pasă in Damascu. cod. vor. 40/13. Ia armă şi scut şi stă (le scoală v) în agiutoriu mie. psalt. 61. Scula-mă-voi de mă voi duce către părintele mieu. qoRESi, ev. 21. Te scoală şi pasă îri Mesopotanie la Betuel la casa tatălui mîni-ta. palia (1581), 110/10. Şi să sculă Sit şi să duse cu maica sa în rai (a. 1600 — 1625). gcr i, 64/10. AlUnce să sculă şi împăratul singur şi să duse în săbor. varlaam, c. 135. Sculaţi-vă să meargem de acicea. n. test. (1648), 126r/7- Sculîndu-se intr-acel ceas, să înturnară în Ierosalim (a. 1650 — 1675). gcr i, 232/21. M-am sciilal de am ieşit de la peştera aceasta, dosoftei, v. s. octombrie 83v/2. S-au sculat acei boiari şi s-au duş la paşa de s-au jăluit de Vlad Vodă (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 147/13. Văzînd acea primejdie. . . s-au sculat şi s-au dus la Beligrad. ist. ţ. r. 91. Bogdan vornicul şi cu toată boierimea s-au sculat diii Jeşi şi s-au dus pe Bahlmul în sus. neculce, l. 173. Să vă sculaţi şi să mergeţi acolo, la acel loc al dumisale, hatmanului (a. 1724). Bul. com... ist. iv, 60. Facem ştire măriei tale că mi ve.ni o. . . carte. , . ca şă mă scol să merg la satul Bi-răeştii (a. 1741). uricariul, xvi, 205. Vă sculaţi cu toţii de veniţi aici, aductndu-vă scrisorile şi mărturii ce veţi avea (a. 1783). bul. com. ist. iii, 101. S-au sculat Şi. ei din Ţara Leşească şi au venit la Iaşi (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 256/11. Intorcîndu-se sultan B'âiazid, fiu*său Coreul se sculă, cu tot devletul şi-i ieşi înainte la Nichea. văcărescul, ist. 259. Văzînd trimisUl şi gonacii că nu să dau oamenii la urma lor, s-au s'culat şi s-au întors înapoi (a. 1819). doc.ec. 198. Astăzi, sculîndu-mă, singur m-am dus acolo unde să siringii salahorii (a. 1823). ib. 278. Cîte ‘patru să scol de tă curte şi merg la logofătii Belu, unde, săvirşlnd sfatul cel nelegiuit, fac şi anafora către măria sa vodă, i. gole&cu, In pr. DRAM. 63. Cînd se va da în ştire că s-au slobozit plata, atunci... fieşcare vechil..', să se scoale ă veni la'Bucureşti a priimi plata, cp (1831.),' 1992/34. întovărăşindu-te cu un cuviincios număr dă dorobanţi. . . să te scoli să mergi la pomenita ocnă (a. 1832). doc. ec. 512. Din porunca cins.tiiii mari dvbrniâii. . . pe dată sculîndu-mă, am mers ' la ocnd Slănicului (a. 1835). ib. 572. Fiindcă doreşti njiţlt să mă vezi. . . apoi scoală-te şi vino aici. bălcescu, ap. ghica, a. 571. Mai deunăzi s-a sculat satul Telega şi s-a dus la dînsul. . . ca să-l roage .să facă o bisericuţă în sal. filimon, o. i, 158. S-au sculat deci îm'pătatul şi împărăteasa şi... s-au dus la unchiaş acasă, ispirescu, i,. 1, cf. ddrf. Atila, regele hunilor, se scoală cu mare parte din poporul său şi pleacă către âpUş’. xenopol, i. r. ii, 24, cf. tdrg, cade. Sfinţii se scoată şi vin la scaunul împărăţiei celei de sus. SADOvşX'Nuj o. xii, 166, cf. dl. (La imperativ, cu elipsa pronu-r melui reflexiv) Scoală în tîmpiratul mieu. psalt. 112. <0 Trflnz. fact. Nopiscus. . . se pare a zice că nu numai pre ostaşi, ci şi pre ţerani i-au sculat. Au-relian din Dacia, maior, ist. 41/6. <$> E x p r. A sirila In pici Oh re v. picior (I 1). 2. A începe sau a se hotărî să înceapă o acţiune, a se apuca de ceva; a se ridica (I 10). Numai ce s<5 sculară cetăţenii şi-l dezbrăcată de hainele cele împărăteşti şi-l scoaseră d,in cetate gol. neagoe, ÎNy. 184/28. Noi ne-am sculat de bunăvoia /!0[a]s Fig. Ctnd dar asupră-i răul se scoală. .. Atunci fă anul d-uri sfert să fie. i. văcărescul, p. 107/9. Cum se putea. .. să nu ne sculăm furioşi împotriva unei sisteme de nedreptate? (a. 1848). plr i, 121. Tipicul, împotriva căruia s-a sculat de mult Christian Wolff, voind să pună stavilă între cunoştinţa istorică şi cea filozofică. i. botez, b. i, 46. 2. A porni o revoltă, o răscoală, o rebeliune; a se revolta (1), a se răscula (!)• Să supărase toţi cetăţeanii Rîmului şi s-au sculat cu toţii de l-au ucis. prav. 257. Seulatu-s-au turcii cu zorba asupra hanului, neculce, l. 357. Dumitraşco Vodă. .. temîndu-se se nu se scoale ţara asupra lui... adus-au multă oaste tătărească. amiras, let. iii, 90/24. Murat al doilea. . . fu silitor să facă războaie asupra unor zorbale ce se sculase asupra împărăţiei, văcărescul, ist. 256, cf. budai-deleanu, lex. Guvernul găteşte o expediţie de 1 000 ostaşi. . . ca să meargă să ardice garnizoana de la Madera care s-a sculat împotriva stăpînirei. cr (1829), 2602/13. După vestirile din Tulon lăcuitorii din ostrovul Cipru s-au sculat asupra sultanului din pricina dărilor celor mari. ib. (1833), 2172/37. Lăcuitorii n-au vrut să să supuie aceştii porunci şi s-au sculat împotriva trupelor lui Mehmed. ct (1838), 162/32, cf. valian, v. Uleric Ţfingli, după el Ioan Calvin, s-au sculat tot ca Luter împotriva papii, fm (1841), 2352/36. Voim egalitate şi libertate, dqmnule! pentru asta ne-am sculat la patruzeci şi opt. ghica, c. e. i, 173. înţeleg!... Ş-ăpoi să facem ca norodul să se scoale, hasdeu, r. v. 154. Nu este exemplu in istoria lumii încă: o naţie să se scoale, să surpe tirania din rădăcină şi să fie attt de paşnică, bolintineanu, o. 247. Se sculară uriaşii ... cu răzmeriţă asupra zeilor, ispirescu, u. 47, cf. ddrf. Voinici, femei, bărbaţi cărunţi Se vor scula, şi tari şi crunţi Vor pune-n praf a voastre frunţi, Jivinilor trufaşe. NECULUŢĂ, Ţ. D. 51, Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Cînd ţăranii au apucat să se scoale pentru pămînt, greu se vor mulţumi numai cu reforme platonice! rebreanu, r. ii, 215. Ţara are să se scoale la îndemnul lui Dumitraşcu Vodă, căci nu mai poate răbda asupririle şi birurile măriei sale. sadoveanu, o. x, 171, cf. scriban, d. S-aude că in Moldova s-au ridicat satele împotriva curţilor boiereşti... Ar trebui să ne sculăm şi noi. stancu, d. 122, cf. dl, dm. (La imperativ, cu elipsa pronumelui reflexiv) Sculaţi!... Lăsaţi martirica răbdare! Dreptatea, azi, vă-nchină a ei armă! neculuţă, ţ. d. 31, cf. dl. (Tranz.) Mihu cu alţi bălrîni porniră călări spre alte sate ca să le scoale şi să le facă vini după Tudor, spre scaunul lui Tomşa. sadoveanu, o. v, 646, cf. dm, m. d. enc., dex. O Fig. Singele-n mine se scoală, arde, şi-l simţ îngheţînd. HELIADE, O. I, 448. 3. (învechit) A porni la război, la luptă, a se ridica (IU 5) (cu armele) împotriva cuiva. Şi iară se sculă însuşi împăratul cu oşti de trecu la rîul Efratului. moxa, 389/31. Să va scula o limbă pre altă limbă şi ţara pre ţară. n. test. (1648), 31v/2. Ce domno să va scola înlăi, acela va peri înlăi (a. 1657). gcr i, 175/18. Turcul de la răsărit sculîndu-să au venit pe-ncet, încet şi au biruit domnii, ist. ţ. r. 19. Toate crăiile cîte sînt creştineşti au scris cărţi la împăratul şi la viziriul turcesc să de pace leşilor. . . că apoi. ei cu toţii s-or scula asupra lor. neculce, l. 58. Saşii aceştia de munte de multe ori s-au sculat asupra ungurilor cu sabie (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 91/29. Nu prea mulţi ani den împărţiia lui trecind, deci cu mari greime de oşti şi cu nespuse puteri s-au sculat a oşti intr-aceste părţi. c. cantacuzino, cm i, 14. S-au sfătuit creştinii să se scoale asupra noastră (a. 1750). gcr ii, 55/25. Cînii de tătari s-au sculat asupra noastră, alexandria (1784), 14v/14. Totdeauna la al şaptelea an să scoală urcanii de-i pradă, amfilohie, g. 46/3. Teodor ic. . . se scoală asupra augustului Zinon cu război, şincai, hr. i, 91/38. Românii s-au sculat asupra grecilor. maior, ist. 193/12. Noi ne sculăm cu arme, Şi ţara e puţină, de iot dărăpănată, heliade, o. i, 225, cf. i. golescu, c. La 1563, boierii, cu oştirile de peste Olt, se scoală asupra lui Petru II. bălcescu, m. v. 593. S-a sculat cu mulţime de oasle şi vine asupra împărăţiei tale. pann, a. 32/7. Regele Ceninienilor. . . s-a sculat la bătaie şi cu multă putere a pornit asupra lui. aristia, plut. 67/29. Voievodul românilor din Mara-murăş, numit Bogdan, se scoală contra coroanei sfin-tului Ştefan, hasdeu, i. c. i, 8. Cînd se sculau românii, pe loc pierea duşmanul! odobescu, s. i, 28. Vrăjmaşul s-a sculat cu oaste mare asupra noastră, ispirescu, l. 49. S-au sculat vrăjmaşii cu oaste mare. iosif, v. 143, cf. tdrg, resmeriţă, d. Sosesc ştiri că ostile din Turcia şi din Asia s-au sculat pentru măria ta. sadoveanu, o. xii, 149, cf. dl, dm. Rîmlenii s-aa sculat, Pre Ierusalim l-aii pustiit, pop., ap. gcr ii, 140/28. Fiul împăratului vecin se va scula cu oaste împotriva lui. fundescu, l. p. i, 152. + Tranz. (Complementul indică oameni, oaste) A aduna, a recruta, a mobiliza în vederea unui război. Sculînd oasle asupra viclenilor robi... îi sili a-şi pleca capul. maior, ist. 179/18. Banul tătarilor... sculă un număr mare de tătari şi ei zburară în ajutorul cetăţei. bălcescu, M. v. 66. Slugerul Tudor. . . trece Oltul. . . şi începe a scula pandurimea. ghica, s. 101, cf. dl. Irod împărat... multă oasle au sculat, pop., ap. gcr ii, 140/14. O Refl. Acolo porunci Ia toţi săcuii să se scoale în arme şi să-l urmeze, bălcescu, m. v. 428. + (Despre război) A începe, a se declanşa, a izbucnise scoală spre mere război, psalt. 45. De s-a scula asupra mea râzboiu, spre însul eu nedejduiesc. dosoftei, ap. gcr i, 247/31. — Prez. ind.: scol. — Şi: (învechit) scolâ vb. I. — Lat. *excubulare. SCULAMENT s. n. (Popular) Blenoragie. Cf. doftorii, 2V/10. Sînt şi alte deosebite scurgeri în chipul sculamentului. episcupescu, practica, 363/16, cf. i. golescu, c. Pentru sculament. Enipere, rădăcini de pilrinjăl şi de urzică in deopotrivă cîtime. drăghici, d. 140/23, cf. veisa, i. 114/14. Sculamentul sau „blenoragia1'.. ■ este o inflama/ie a pielilii. cei mucoase. s. bărb. 11/2, cf. valian, v: Aceste spălări s-au întrebuinţat... pentru sculament. descr. aşez. 78/19. Cei molipsiţi, mai vîrios cu sculament, simt In părţile genitale o deosebită întărîtare. nep. vind. 25/14. Scură-mîntul se numeră între patimile venerice, cornea, e. i, 39/6. împotriva sculamentului întrebuinţează sondele galvanice, man. sănăt. 230/28, cf. polizu. Balzam în contra gonoreei (sculament) şi spre a preveni toate 4626 SCUL AR — 515 — SCULĂ boalele sifiliiice. botez, a. 62/1, cf. ddrf, barcianu, n. leon, med. 146, alexi, w. Pentru anumite boale. . . na se descînlă niciodată, recurglndu-se numai, penlru vindecarea lor, la prdclice magice sau la leacuri empirice. Astfel penlru aslm, diaree,... blenoragie (scula-merd). candrea, *. 828, cf. bianu, d. s., tdrg, res-MBRIŢĂ, D., GÂLDI, M. PHAN. 249, SCRIBAN, D., DM, h v 195. — Pl.: sculamenle şi (învechit, rar) sculamenturi. — Si: (învechit) scui'ăiriiiit, seolameot (doftorii, 2V/10) s. n. — Din ngr. axOuXa(j.evTO. — Scolamcnl (Prin analogie) Cei ce se află aici se scoală în picioare. . . vrînd să înţeleagă prin aceasta ca şi griul să fie sculat, ridicat, adică să crească înalt şi frumos, pamfile, a. r. 105. 3. Fig. Răsculat, revoltat. Vodă Vlad ducea războiu-n Transilvania sculată, davila, v. v. 33, cf. resmeriţă, d. După ce spîrcuise satele sculate..,, oşteanul domniei se întoarse asupra răilor care se trăseseră în codru, sadoveanu, o. x, 244, cf. dl, dm. — Pi.: sculaţi, -te, — V. scula. SCULĂ s.f. (Atestat prima dată în 1481, cf. mi-hăilă, d., ders). 1. (învechit şi popular; de obicei la pl.) Obiect de mare valoare, făcut de obicei din metal preţios (cu pietre scumpe); spec. bijuterie, giuvaier. Le va dărui,.ca să le fie dumnealor, sale cu rumâni, moşii slearpe, ţigani, scule, haine (a. 1682). bul. com. ist. ii, 237. S-au tocmit cu craiul. într-o sulă de pungi de bani, cu scule ce-i va da, şi să-l sloboază (începutul scc. XVIII), mag. ist. ii, 31/2. La moartea lui ş-au găsit 160 000 de galbini de aur. . . şi alte scule de aur şi de argint, n. costin, let. ii, 77/28. Şi încă au vîndut şi alte scule şi ferecăluri ale ei (a. 1711), bul. com. ist. iii, 81. între alte scule ce mi-au dat şi un ineluş mai bunişor (a. 1728). ib. iv, 62. Au dat. .. ce controversic sau piră are. .. pentru nişte averi sau scule nu de mic preţ ale răposatului moşului său. şincai, hr. iii, 47/7. [Boierii] puseră amaneturi case, vii, moşii, sculele nevestelor, zilot, cron. 69, cf. lb, i. golescu, 4631 Sculă — 516 -* sctiL c. Sculele (giiwaerile) sale să se împarfă fără osebire intre fiii şi fiicele sale. cr (1830), 4182/1, cf. valian, v. Deschiseră vislcriile lui Darie şi găsiră. . . cloao*eci de case pline cu scule de aur. alexandria, 87/12. Familiile luaseră cu sine sume mari de bani, scule de aur, argint, bariţiu, p. a. ii, 484, cf. stamati, d. Pietre preţioase numim toate pietrele naturale întrebuinţate de către giuvaergii pentru facerea sculelor: bar a son, i. n. 42/20. Scotea cile un fir din frumoasele lui musteţi şi le punea intr-o cutiuţă ca pre nişte preţioase scule. negruzzi, s. i, 208, cf. polizu. Multe averi şi case mari s-a ridicat in Bucureşti după ciuma lui Caragea din sculele şi banii bieţilor bolnavi, ghica, s. 32. Pentru dinsul e femeie moşia cea măsurată, O sculă preţăluită sau o pungă numărată, hasdeu, k. v. 55. li încredinţa garderoba, sculele şi tot ce avea mai scump, sion, p. 76. Pe Zaţ/, Anton Secuiul, Pozei şi-alţi căpitani, I-am încărcat de daruri, de scute şi de bani. alecsandri, t. ii, 159. Nişte tîlhari. . . luară. . . toate sculele ce erau răsipite prin odaie, odobescu, s. i, 78. l-a luat diaman-ticalele şi sculele şi argintăria şi le-a pus la păstrare acasă la Hagi Cănuţă. caragiale, o. ii, 228. De nimic lucru iei tu că am pierdui inelul; aşa sculă rară? ispi-rescu, L. 107, cf. ddrf, barcianu. Am aflat la el ducaturi, ţări mănoase, scumpe scule, davila, v. v. 168, cf. alexi, w. , şăineanu2. Sculele boierimii şi negustorilor se lucrau în aceleaşi locuri ca şi odoarele de biserică. iorga, c. i. iii, 53. Deschise un scrin, cătă la sculele ei, resfiră o salbă, anghel — iosif, c. i.. 81. Calîri cu saci de bani, întregi bazare De-arginturi, scule. . . Se duc spre munţi, iosif, p. 26, cf. tdrg. Şi dacă atitea lucruri putrezesc cu vremea, rămîn banii şi sculele, pamfile, com. 1. Doamna din Nicute, Frumoasă ca o sfintă sub grelele ei scule Şi-a dat pe a sa fiică feciorului crăiesc. petică, o. 110. Ştim. . . că erau mari purtători de scule de aur. pârvan, g. 143, cf. Dn. iv, 469, resmeriţă, d. Tot pe locul acela. . . şe găseau unele scule şi obiecte domneşti: război de aur, furcă de aur şi alte odoare, rădulescu-codin, l. tu. 55. [De la Rim] să le vie. . . scule de aur, pietre nestimate şi ţoale de mătase şi aur. al lupului, p. g. 191. li încredinţai citeva din sculele domniţei Smaranda, nişte paftale, să le puie amanet, m. i. caragiale, c. 88, cf. cade. Cîteva giuvaericale şi scule erau ascunse prin diferite încheieturi ale săniei, camil petrescu, o. i, 10. Se întoarseră cu alt sac umflat dc scule de preţ. voiculescu, p. i, 199, cf. scriban, d. Căutam pe jos Argintul unei scule de preţ, atunci picată, i. barbu, o. 80. Mamele. . . depuneau pe altarul patriei aurul, bijuteriile, sculele lor de preţ. călinescu, c. o. 45. Cine îşi putea băga nasul în bocceaua lui?. . . Să fi fost in ea ceva scule de aur ori giuvaere de preţ? tudoran, p. 43, cf. dl, dm. Femeile. . . îşi puseră cile una, cile una, podoabele. . ., sculele ascunse cu grijă in sipete secrele. barbu, princ. 19. Săpături făcute pentru canalul care uneşte marea cu lacul Liman descoperiseră. . . un mormînt, plin de scule, de giuvaeruri. v. rom. ianuarie 1965, 26. In genere, zestrea felelor nu consta din pămînt, ci din ,,scule", adică obiecte preţioase conservabile, din metal sau stofe. panaitescu, o. ţ. 176. O (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) O sculă de om. şăineanu2. Hronic) Aşa işi laudă bietul creştin scula de nevastă, rădulescu-codin, ap. tdrg. O F i g. ,,Bucuraţi-vă“, zice, ,,cu mine, că aflai scula ceaia pierdută“ (ce se zice, sufletele a iot omul), co-resi, ev. 176, cf. cod. tod. 196, dhlr ii, 475. (Ironic) Sînt sătulă de aşa sculă, pann, p. v. ii, 108. Omul e lot aceeaşi sculă, Şi. . . experienţa ce-a cişligat — e nulă! macedonski, o. i, 260. Bine, frate, da ce pacate-s cu d-ta?. . . Da scula asia unde o mai găsişi? hogaş, dr. ii,151, cf. resmeriţă, d., cade. Uite, la table... i-a smintii pe toţi . . . Şi sînt printre ei scule isteţe . . . care de patruzeci de ani freacă zarurile, camil petrescu, v. N. 232, cf. scriban, d. , dl. Vulpea bătrînă zise: Cunosc eu bine Se sculă-i stăpînul vinii, pop., ap. gcr ii, 262. Bătrîneţă, sculă rea, vinde-ie-aş de le-aş putea. Keteganul, ch. 20. Nu e cine ştie ce sculă de line. O să te duci şi iu plocon Iul ţjcigă-l toaca. . . că s-au dus ei alţii mai ceva caline, rădulescu-codin, î.4. Ce mai sculă eşti! Ce mai poamă... eşti! ciauşanu, gl. Şi-asta e o sculă; o ştiu eu! udrescu,gl. + (lnvechit şi regional; eufemistic) Nume dat organului genital (la oameni sau la animale). Cf. 1. golescu c. O- E x p r. (Regional) A pune sculele în eui, se spune despre o persoană îmbătrinită care are puterile slăbite. Cf. udrescu, gl. 2. (La pl.) Veşminte seumpe şi alte obiecte preţioase folosite la serviciile religioase. Le-au dat lor legi şi ee.l cort şi scule bisericeşti. po 4/28. [Erau acolo] multe beseareci. cu mulţi preuţi. . . şi multe odejdii şi scule (a. 1660 — 1680). gc.r i, 176/11. Să dea lasfînta beserică ajutori, ori bani, ori scule bisericeşti (a. 1814). arh. olt. i, 59. Icoane, vestminte, scule sacre, prapure, lampe şi cărţi, se prefăcură în cenuşă, alexandrescu, s. 7. In mijloc e biserica, plină de scule şi odoare vechi. vlahuţă, r. p. 73. Se-ncovoia spinarea atitor purtători Sub lărgite cu aur, argint şi scule sacre., voiculescu, poezii, i, 186. Sinodul îl. întîmpină cu sculele sfinte: evanghelie îmbrăcată in aur, cu copci de piatră scumpă, cădelniţe arghezi, b. 28. 3. Piesă folosită pentru prelucrarea unor materiale solide, in scopul schimbării formei, a dimensiunilor şi a proprietăţii acestora, i nstru m ent, unealtă, ustensilă, (regional) sculeaţă; (la pl.; de obicei cu determinări) totalitatea instrumentelor şi obiectelor care servesc cuiva pentru practicarea unei anumite Îndeletniciri. Cf. anon. car., budai-deleanu, lex., lb, i. golescu, c. Cele la tndemînă scule se lucra foarte bine la dinşii. aristia, plut. 113/17, cf. polizu. Meşterii noştri, in toc să caute cauza răului. . . in lipsa sculelor. . . au atribuit mai totdeauna răul concurenţei din afară, ghica, c.. e. i, 305. In lucrul lemnului, pe lingă specialităţile esercilate de lucrători cu toporul şi cu barda. şi. cu alte scule. . ., se deosebesc dulgherii şi testării, i. ionescu, m. 708. Aprovizionarea grădinilor publice cu diferite scule şi obiecte, ap. tdrg. Nu-i vorbă, tot atila se toarce şi c-o furcă mai aşa, dar parcă-ţi umblă mina mai uşor pe-o sculă frumoasă. vlahuţă, r. p. 104. Şi-i tremură mîinile lui conu’ Nae, gindindu-se la plăcerea ce o să-i pricinuiască băiatului loale sculele de vinăloare: puşcă, geantă, jambiere. brătescu-voineşti, t. 160, cf. dame, t. 56. A izbii clin mînă Fusul plin şi furca. . . Ea prinzindu-şi loale. sculele-nlr-un loc Lc-azvîrli deoparte, coşbuc, p. [, 246, cf. barcianu, ddrf, alexi, w. , şăineanu2. Apoi voi arăta... care sini... ,,sculele" de care se serveşte poporul nostru pentru a pescui în aceste ape. antjpa, P. 81, cf. tdrg. Sculele. . . ce slujesc în lemnăria propriu-zisă sini: barda..., ciocanul, cleştele, pamfile, i. c. 115. Cind muri bielu lală-iău.. . îţi lăsă o pereche de boi. . ., apoi scule, apoi căruţă şi de-ale casei, petică, o. 204. Gligoraş şi-a dosii sculele dc băial şi-o luminare de său şi. a plecat la ,,Arhanghetii“ să taie aur. agIr-biceanu, a. 184. Descoperirile... ne lămuresc şi în privinţa diferitelor scule de meseriaşi, pârvan, g. 490, cf. DR. IV, 469, RESMERIŢĂ, D.; NIC A, L. VAM. 220, CADE. Comandanţii primiseră ordinul de a împrumuta ţăranilor sculele. . . necesare muncii cimpului. lovinescu, c. viii, 26. Oţelul pentru scule trebuie să aibă nu numai o anumită compoziţie chimică, ci şi proprietăţi fizice speciale, ioanovict, tehn. 193. Primiră în fine ordin de a distribui sătenilor sculele şi animalele ce se prăpădeau. brăescu, o. a. i, 137. Fierar de scule. nom. prok. 21. Se aşeza la masa cu scule cînd pleca lata la fabrică şi lăsa lucrul cln.d fluiera ora şase. o. M. zamfirescu, m. d. i, 101. Intră prin stingă un lucrător cu o ladă de scule, sf.bastian, t. 51. Stau în pripon bărcile mari cu calarg, mirosind a catran, pline de plase felurite, şi de toate sculele breslei, sadoveanu, o. ix, 285, cf. scriban, d. Pregătirile. . . riscă să fie ridicole, ca la alpi-niştii încărcaţi cu arsenalul de frînghii şi scule noi, cumpărate duminica pentru fotografii pe un Vlrf de 2 000 de metri parcurşi cu funicularul. arghezi, b. 4631 SCULĂ __ 517 _ SCULĂTURĂ 89. De frig am promoroacă-n palme, Polei pe sculele de fier. călinescu, l. l. 91. Pleacă cu un sac de scule la spinare, stancu, d. 274. Un meşter . . . îşi avea sculele mai la o parte, pas, l. i, 62. Mînuim cuuînlul ca pe-o străină sculă, beniuc, v. 114. Trebuie să ştii că în cabinetul meu nu se află scaun de operaţii, nici scule electrice, nici alte orori medicale., vinea, l. i, 157. Seara ia haina unui fochist, se descalţă, vînJ niscai scule în butnar şi pleacă, oalan. z. b. 85. Inima noastră îi grea şi. aspră ca şi sculele noastre dc pescuit, davidoclu, o. 24. Îşi scosese toporişca de la brîu, sculă de care nu se desparte niciodată un plutaş, tudoran, p. 103, cf. ltr3, dl. JVc luam sculele şi plecam acolo unde aveam de lucru pe reţeaua mare de întreţinere, preda, i. 189, cf. dm. Scule se mai găseau pe acasă, ba. o rindea, ba un fierăstrău, barbu, g. 97, ef. der. Va trebui să-şi procure sculele strict, necesare practicării pescuitului. vîn. pesc. martie 1964, 20. S-a deschis joi dimineaţa o expoziţie de scule şi dispozitive- bl 1967, nr. 7 001. Lucrările acestui cerc... le dezvoltă, deprinderea de a mînui scule şi aparate, gî 1968, nr. 929, 3/2. O asemenea baracă întruneşte toate condiţiile unei magcţjzii de materiale, unelte, seule, puţind fi transportată cu uşurinţă. scînteia, 1969, nr. 8 213, ef.' înv 52, 56. Eu am lăsat sculele mele acasă şi fără ele nu te pol păcăli, cătană, p. B. m, 52. Lasă, lată, că o să rămîi cu sculele melc de pescărie şi n-ai să le mai. prăpădeşti tu! rădules-cu-codin, î. 138, cf. ALR II 3 535/102, 272, 310, 537, 705, 728, 791, 836, 848, alr sn i h 17, fd i, 177, a i 22, '23. Ave iei o lădiţă care fine sculile lui. o. ijîrlea, a. p. ii, 35. O calfă rea niciodată riu-şi găseşte scule bune, se spune despre un om nepriceput sau leneş, zanne, p. v, 113. O (Ironic) Un asemenea argat e sculă de aur la o gospodărie, sandu-aldea, ap. cade. 4 P. restr. Partea activă cu care acţionează o sculă (3) asupra materialului sau a piesei de prelucrat. Se deosebesc scule de aşchiere, scule de deformare plastică şi scule de tăiere, ltr2, ef. dl, dm, dex. O Fi g. Te poartă sub escortă O cohortă De ţirtţari. . . Înzestraţi la cap c-o sculă Minusculă, topîfceanu, p. o. 22. + F i g. Persoană, acţiune, fapt de care se serveşte cineva pentru atingerea unui scop; instrument. Femeia e scula dracului, zanne, p. ii, 147. Oboseala nu m-a ucis, n-a vrut să fie o sculă in slujba dracului, care îmi vrea moartea, vissarion, b. 229. Eu nu m-am încrezut în toţi cu care am vorbii la regiment şi printre ei erau scule de-ale plutonierului, pas, z. iii, 290, cf. dl, dm, dex. + (Familiar) Armă (de luptă). De ce să le piară un om, dacă ne poate răpune cu scula? camil petrescu, u. n. 365. Sculele lor de luptă erau simple, noduroase şi de-o jalnică înapoiere, c. petrescu, r. dr. 7. An pătruns din cămările dinlăuntru oameni pricepuţi, avind in mijlocul lor pe gitlea cu strai roş. I-au dat sculele, pe cînd muţii răsturnau şi încleştau pe Isaurian. sadoveanu, o. xu, 189. „N-avem scule“, spuneau soldaţii, cînd . . . trebuiau să numere gloanţele din cartuşieră şi obuzele din cheson. pas, z. iu, 257. 4. (învechit şi popular; la pl.) Lucruri, obiecte (casnice); ţesături, cusături care. formează zestrea unei case, a unei familii. Muiarea. . . [i|şi' va lua loale dzeas-trele cile vor fi ale ei. . . şi loale ce-i va fi făcui [bărbatul] haine şi alte lucruri (scule munt.,). prav. 530. Au scăzid cheltuiala ce au făcut. . . la haine, i seule> i altele ce au fosl de trebuinţă la nuntă (a. 1750). iorga, s. d. xii, 60, cf. i. golescu, c. Ne-a arălal. . . multe alte scule de-ale casei lucrate loale de mîna lui. vlahuţă, r. p. 104. Negru Vodă. . . a făcui un iirg de scule femeieşti, dincoace de brazda Moldovei, cu să vie femei din Moldova, să cumpere seule, rădulescu-codin, i.. tr. 59. Se aduceau din .Braşov. . . haine şi încălţăminte, scule de casă, bijuterii, arme. gologan, c. b. 40, cf. cade. Nici o sculă în casă, pe jos Iul. contemp. 1965, nr. 955, 1/2. Obiectele casei se numesc lucruri, scule şi bQarfe, H u 31, Ş-o lu(d (ăl ru [lisele sw scule, alb şn v li 1 430/102. O (Regional) Sculă de văduvă = lucru vechi, uzat,. Cf. udrescu, gl. — PI.: scule. — Etimologia necunoscută. Cf. seul. S(.L'LĂHAIK s. f. (Regional; eu sens colectiv) Scu-lărie (2) (Săpata de Sus — Piteşti), udrescu, gl. N-am văzut atîta sculăraie ca la omu’ ăsta; are o pim-niţă plină. id. ib. — Sculă suf. -ăraie. SCULĂREŢ, -EAŢĂ adj. (Prin vestul Munt.) 1. (Despre oameni) Iute în mişcări; vioi, sprinten. Cf. udrescu, gl. Sculăreafă mai e şi-asta, arz-o foeul, parcă-i pusă pe grătar, id. ib. 2. (Despre melodii, dansuri etc.) Vioi, săltăreţ (3). Cf. udrescu, gl. Sîrbă sculăreafă. id. ib. — Pl.: sculăreţi, -e. — Scula + suf. -ă/e/. SCULAU I E s . f . 1. Loc, atelier, secţie (intr-o uzină) unde se fabrică, se recondiţionează sau se păstrează scule (3). Foarte întrebuinţate, mai ales în. atelierele de sculărie şi cordrol, sini prismele aderente, orbonaş, mec. 70, cf. dl. Comitetul de partid avea birourile instalate. . . Ungă secţia de sculărie. preda, r. 400, cf. dm. Marile uzine cu secţii de sculărie înzestrate eu lot utilajul necesar.. scînteia, 1960, nr. 4 840. Penlru a lucra în atelierul de sculărie. . . absolvirea unei şcoli profesionale este necesară, gî 1968, nr. 933, 3/5, cf. M. D. ENC., DEX. 2. (Cu sens colectiv) Totalitatea sculelor (3) care se găsesc intr-un anumit loc; mulţime de scule; (regional) sculăraie. Cf. dl, dm, dex. — Pl.: sculării. — Sculă +- suf. -ărie. SCULĂTOR, -OARE adj., s. m., s. f. I. Adj. (învechit, rar) Care se scoală (II 1). Cf. polizu. 2. S. m. (Învechit, in Transilv.) Ceas deşteptător. Cf. barcianu, alexi, w. 3. S.f. (Învechit, rar) înviere. Cf. scriban, d. 4. S. t. Fig. (învechit, rar) Sculare (II 2). Zace cesla la căzătură şi la sculăloare a mulţi intru Izraili. CORESI, EV. 515, Cf. TDBG, DHLR II, 337. 5. S. m. (învechit) Inamic, vrăjmaş. De sculătorii (ceia ce se scoală d) spre mere rădici-me şi dc bărbalu nedrepţii izbăveşli-me. psalt. 30, cf. coresi, ps. 43, DHI.R ii, 337, polizu. ti. S.f. (Bot.; regional) Numele mai multor plante erbacee folosite mai ales ca plante medicinale: a) ge-mănariţă (Orchis papilonacea). Cf. grecescu, pl. 542, panţu, pl. 113, cade, borza, d. 121; b) poroinic (I b) (Orchis mililaris). Cf. păcală, m. r. 23, borza, d. 120, 121: <;) poroinic (1 e) (Orchis purpurea). Cf. borza, d. 121; d) untul-vacii (Orchis morio). Cf. grecescu, fl. 542. Tuberculele acestei plante trec în popor ca afrodisiacc, de aci şi numele de sculăloare. N. leon, med. 60, cf. panţu, pl. 323, cade, borza, d. 120; c) poroinic (1 a) (Orchis mascula). Cf. borza, d. 120; {) vătămătoare (Anlhtjllis vulneraria). Cf. bujobean, b. i.. 393, borza, d. 21; <|) Unariţă (Lina-ria vulgaris). Cf. borza, d. 100; h) (Ban.) vinariţă (Asperula odorata). Cf. id. ib. 25. <0> Compus: sculăuiarc-niarc = mutulică (JI) (Scopolia carniolica). Cf. id. ib. 157. — Pl.: sculălori, -oare. — Scula + suf. -ălor. SCULĂTOra s. f. (învechit) 1. înviere din morţi. Aşa e şi sculălura morţilor că să va semăna întru putre-dire. coresi, ap. gcr i, 14/7. Cred. . . sculătura trupurilor şi viaţa de vecie (a. 1648). gcu i, 124/17, cf. anon, CAR,, I, GOLESCU, C,, TDRG, SCRIBAN, I). 4636 SCULĂJE — 518 — SCULPTA 2. Redresare, refacere morală. Acesta pus la scu-lătură [a] mulţi tnlru Izraili. coresi, ap. dhlk ii, 346. — PI.: sculături. — Scula + suf. -ătură. SCULĂŢEL, -EĂ, -fCĂ adj. 1. (Regional; despre cintece, melodii) Săltăreţ, vioi. Ne cinia din fluier... cîntece sculăf.ele. .., de jucam pină ce asudau podelele. creangă, o. 224, cf. barcianu, alexi, w. , şăineanu2, PAMPII,E, J. II, 263, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., dl, dm. Spune-i ăluia [lăutarului] să zică ceva mai sculăţel, mai româneşte, scl 1974, .446, cf. şez. viii, 157. 2. (Prin Mold.) Indecent. Cf- şez. viii, 157.. — Pl.: sculăţei, -ele. — Şi: sculăţică adj. scriban, D . — Sculat + suf. -el. — Sculăţică: cu schimbare de suf. SCULĂŢICĂ adj. v. sculăţel. SCULBUŢÎ vb. IV. Tranz. (Regional; complementul indică apa dintr-o sticlă) A clătina, a agita (Someş Guruslău — Zalău), mat. dialect, i, 215. — Prez. ind.: sculbuţesc. — Etimologia necunoscută. SCULEĂŢĂ s.f. (Regional) Sculă (3) (Chizătău -Lugoj). Cf. alr îi 3 535/76. — Pl.: sculeţc. — Sculă + suf. -ea/o: SCULER s. m. I. Lucrător care lucrează la sculărie (I). Cf. DL, DM, SFC .1, 121, SCL 1966, 487, M. D. ENC. 2. (Regional ; în forma sculai ) Tîmplar (Coropceni — Iaşi). Cf. alr sn ii h 551/514. — Pl.: sculeri — Şi: (rar) scutier (sfc i, 121), (regional) soulăr (alr sn ii li 551/514) s. m. — Sculă + suf. -ar. SCULfiŢ subst. (învechit, rar) Sculişor. Cf. ddkf. — PL: ? — Scul + suf. -ef. SCULÎ vb. IV. Tranz. (Prin vestul Transilv.) „A isprăvi", frîncu — candrea, m. 105. — Prez. ind.: scule.sc. — Etimologia necunoscută. SCULlfiR s. m. v. sculcr. SCULIŞOĂRĂ s.f. Diminutiv al lui sculă. 1. Cf. sculă (3). Cf. DL, DM, DEX. 2. (învechit) Cf. sculă (4). Toate dobitoacele mi [l]e-au luat... şi toate sculişoarele şi tot căpitalu[ 1] ce am avut (a. 1808). iorga, s. d. viii, 45. — Pl.: sculişoare. — Sculă + suf. -işoară. SCULIŞ<5R s. n. Diminutiv al lui s cui; (regional) sculuţ, (Învechit, rar) sculeţ. Cf. tdrg, dl, dm, dex. — Pl.: sculişoare. — Scul + suf. -işor. SCUIJ'A vb. I v. sculpta. SCULPÂRE s. f. v. seulptare. SCUUPI vb. IV v. sculpta. SCULPÎT, »Ă adj. v. sculptat2. SCULPTA,vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică materiale dure, plastice, obiecte ori suprafaţa unor asemenea materiale sau obiecte) A prelucra prin cioplire, scobire, modelare, gravare (cu unelte speciale) pentru a împ»dobi cu sculpturi (1), cu ornamente, cu formo sculpturale; (rar) a scobi1 (I 1). Se mai prezentară şi faguri de miere... aşăzaţi in un ştiubei durat din lemn de iei şi pe dinafară împodobii cu o faţă de icoane de mîna unui săhastru sculpite. asachi, s. l. ii, 86. Tot acolea.. . am găsit... un aghesmătariu mare de marmură, sculptat întocmai ca benisterul din Pisa. rom. lit. 141/16. Pe vîrful însă al fiecăruia turn se află cîte un glob de piatră asemenea sculptat. pelimon, i. 74/26. leronim privi păreţii sculptaţi cu scene de amor. eminescu, p. l. 98. Meşterii Lucrează cadrele uşilor, ferestrelor..sculptează odoarele. iorga, c. i. iii, 4. Uşa unui paraclis sculptată după un model corect şi banal, mi se spune că esle împodobită cu „or-namcide frumoase şi slute“. vianu, a.p. 272. Am văzut acolo poza unui băiat de vîrsla mea. . . cu un baston mare şi gros, sculptai cu flori, stancu, d. 502. Uşile acelea sculptate abundent... sînt o capodoperă, t iunie 1968, 39. + A ciopli, a scobi1 (I 2) (pentru a obţine un obiect). Se apropie de peştera ce ştia că trebuie şă fie pe această insulă. O găsi într-adevăr sculpiată-n piatră, eshnescu, p. l. 98. O prispă largă cu parapet de piatră sculptată străveziu, davila, v. v. 59. Bărci informe şi primitive sculptate într-un trunchi de copac. . . îşi ridicau vîslele licăritoare, anghel, pr. 43. Surise ..... aruneînd peste parmaclîcul frumos sculptat în piatră cea mai candidă privire, barbu, princ. 45. O Fig. Ar fi putut el fi rece la un sinlimenl scuipit în inima oamenilor? aristja, plut. lix,/10. Torturele şi spasmurile aceleia ce-i dedese viaţa rămaseră adînc sculptate în memoria ei. filimon, o. ii, 284. Sculpta nervoasă grilajul alb, eu umbreluţa, camil petrescu, u. n. 179. Paza lunii Sculpta cu daltă vie în relief alunii, pillat, p'. 103. Din culmea unde, mai presus ■ dc nor, Doar gheaţa îşi sculptează diamantul, Te prăvăleai, gigant clocotitor, i. barbu, j. s. 21. + (Rar; despre ape; complementul indică forme de relief) A săpa (7); a eroda. în urma cercetărilor asupra teraselor s-a ajuns la concluzia că rîurile noastre au sculptat pină la 8 terase, mo i, 49. 2. (Complementul indică figuri, imagini, modele, ornamente, etc. artistice) A reproduce plastic, In trei dimensiuni sau în relief, prelucrînd prin cioplire, scobire, modelare, gravare (cu unelte speciale) un material dur, plastic; (rar) a scobi1 (1 1). Cf. valian, v., negulici, stamati, d. Scafa există legată cu cercuri de aramă şi cu litere subobscure sculpite in ele. aristia, plut. 53/27, cf. polizu. Pe antice monumente am văzut ades sculptate Acvila ce poartă crucea, zimbru ţării-nvccinatc. alexandrescu, m. 161, cf. prot.. — pop., n. D., antonescu, d. Pe monumentul abatelui Ramrijdge la. St.-Albans sînt sculptaţi o mulţime dc berbeci, iiasceu, i. c. i, 94. Sculptez acum. .. pe Aurora şi Orion. eminescu, p. l. 79, cf. ddrf. Pe columna lui Traian se văd sculptate pe piedestal.. ■ un număr însemnat de vase. xenopol, i. r. i, 59. Ai un singur bloc de marmură; dacă îl întrebuinţezi pentru o figură caricată, de unde să mai poţi sculpta o Minervă? maiorescu, cr. i, vi, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu3. Uscată şi dreaptă, ca sculptată dintr-un lemn străvechi, aşa era mătuşa şi anii nu-i puteau domoli hărnicia. anghel, pr. 5. Unghiurile clădirilor poartă un crna-ment... sculptat de sus în josul blocurilor, pârvan, g. 468, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d. Doi bărbaţi şi o femeie conlemplau. . . un fel de garderob... plin de ciubucuri şi flori sculptate rudimentar, călinescu, s. 56. Rodin.. . sculptează contururi severe, dure. ralea, s. t. i, 235. Săpa cu dalta în slincă şi sculpta cocori, v. rom. octombrie 1955, 155, cf. dl, dm, dn2. E ca şi cum cineva s-ar apuca să sculpteze Gioconda sau să transpună pe pînză operele lui Brăn-cuşi. cinema, 1968, nr. 6, 7. (A b s o 1.) Nu putem spune că astăzi, numai pentru faptul că sîrdem în secolul al X.X-lea., scriem, pictăm, sculptăm, cîntăm şi dansăm, mai bine ca în trecut, contemp. 1969, nr. 1 165, 6/2. O Fig. Acesta este marele curent care porneşte Intr-adevăr 4e la Eminescu... Meşteşugul de a-ş' im  SCULPTARE — 519 — SCULPTOR sculpta versul într-o tărie de vorbe vii, sonore, vlahuţă, s. a. ii, 385. Vitalitatea acestei fărinie de materie, în care curajul moral şi aptitudinea ironică sculptase o mască animală de un permanent suris, era uimitoare. vianu, L. u. 205. Sub trăsăturile alit de meşter sculptate în granit de natură. . . le ghicea semnele pornirilor. c. petrescu, a. R. 89. (Refl. recip r.) Versul răspicat biciuitor să se sculpteze adine în conştiinţe, contemp. 1949, nr. 158, 9/4. 3. (Complementul indică opere de artă) A realiza, a crea prin mijloace specifice sculpturii (2). Cf. valian, V., NEGULICl, STAMATI, D., POLIZU, PROT. — POP., N. D., şăineanu3. Statuile lui Budha, solar sculptate-n aur... se-nlunecă, tn noaptea vegetală a lianelor gigante. teodoreanu, m. iii, 94. Oare ce fel de capodoperă poate sculpta pe o atare înălţime? t iunie 1968, 39. (Refl. pa s.) Congenii lui şi surorile. .. au făcut a se scuipi acest monument, aristia, plut. ciii/11. O F i g. Expresia lui e un susţinui concurs de imagini ce sculptează-n linii de exuberantă vizualitate un pastel umoristic, constantinescu, s. i, 199. — Prez. ind.: sculptez. — Şi: (învechit) scuipă (ne-gulici, stamati, d.) vb. I, scuipi vb. IV. — Din fr. sculptcr. —Scuipa, scuipi. < lat. scul» pere, it. scolpirc, seulpcre. SCULPTARE s.f. Acţiunea de a sculpta (1, 2) şi rezultatul ei. Cf. polizu. Totul pe dinafară se află de piatră sau marmură de Balcani — totul desemnuri şi sculpare, avînd o cea mai remarcabilă arhitectură. pelimon, i. 73/22, cf. ddrf, ltr2, Dl, dm, dn2. + Săpare, erodare (în terase) a unei suprafeţe de teren de către o apă. Mişcarea valurilor, oricit de slabă ar fi ea, are însă o mare însemnătate în sculptarea marginilor uscatului, mehedinţi, G. i7. 49. Cele două faze care preced faza de sculptare [a terasei] — adică eroziunea şi acumularea patului—au avut loc în preglaciar. probl. geogr. i, 107. — Şi: (învechit) sculpare s. f. — V. sculpta. SCULPTÂT1 s. 11. Faptul deasculpta; (învechit) SCObit1. Cf. DDRF, DL, DM, DN2. — V. sculpta. SCULPTÂT2, -Ă adj. 1. (Despre materiale dure, plastice, obiecte ori suprafaţa unor asemenea materiale sau obiecte) Care este prelucrat prin cioplire, scobire, modelare, gravare (cu unelte speciale) pentru a fi împodobit cu sculpturi (1), cu ornamente, cu forme sculpturale. Armele, vasele de aur şi de argint, sculpite... dovedesc că coloniile întindea pînă acolo aşezămînturîle lor. fm (1841)', 2111/14. Atîta namila de marmură.. . cu timpane şi medalioane sculptate. . cum oare să o facă zapt cineva? odobescu, s. iii, 71. Un larg pridvor boltit şi susţinui de coloane sculptate. davila, v. v. 59. Tetrapodul sculptat se înfăşoară în alte stofe scumpe, iorga, c. i. iii, 6l. Din vase smălţuite sau sculptate se ridicau potire albe de tuberoză. cocea, s. i, 89. Bluze bufante la mineci le sugrumau talia şi le acopereau iot gîtul, închizîndu-l în mari agrafe de os sculptat, călinescu, o. i, 30. Pe un picior de lemn sculptat, înalt cam cît un stat de om, era o lampă cu gaz. camil petrescu, o. i, 339. în fund, se vedea o scară largă de stejar sculptat, v. rom. august 1955,27. Se ciocnise cu un fel de patriarh uriaş, înarmat cu un ciomag de abanos cu măciulia de fildeş sculptat, vinea, l. i, 14, cf. dl. Era aşezai în capul oaselor pe un scaun de lemn sculptat, t. popovici, s. 194, cf. dm. Femeile priveau stranele noi, făcute din lemn sculptai, barbu, g. 176, cf. DN2. 2. (Despre opere de artă) Care este realizat, creat prin mijloace specifice sculpturii (2). Văzu piaţa-mpo-dobilă Cu. o statuă sculptată, asachi, f. 125/8, cf. stamati, d., ddrf. Moş Gheorghe... dă cu ochii mai întîi de statuia sculptată a unui bătrîn ce (ine un copil în braţe. sp. popescu, m. g. 71, cf. dl, dm, dns. Totul, şi porumbii înfăşuraţi ca nişte steaguri, pare aci zugrăvit, aci sculptat, cînd sfînt ca poezia, cînd fermecător ca un vis. arghezi, b. 24. — Pl.: sculptaţi, -le. —Şi: (învechit) sculplt, -ă adj. — V. sculpta. SCULPTOR s. m. Artist carc creează opere de sculptură (2), care lucrează sculpturi (1); (popular) săpător (4), (învcchit) scobitor (IX I), cioplitor, (învechit, rar) scultător. Sculptorii seau săpătorii ... au lucrat statuile şi reliefurile, ar (1829), 1442/36. Am cunoscut eu femei de sute de ori mai frumoase. . . decît loale acele frumuseţi ideale ce un sculptor ştie să scoală din marmură, heliade, d. j. 140/24. Istoriograful Vitruo ne spune că capitelul este izvodit de un sculptor din Atena, anume Calimah. desen.arh. 19/20. Anton..., sculptor, a făcut penlru Franţ I de Franţia o Vinere şi un Cupido. asachi, l. 142/35, cf. valian, v. Au publicat un program şi au deschis un concurs, care s-au acceptat de cii întîi scultori din Roma, Minhen şi Berlin, calendar (1859), 125/3, cf. negulici. Faimosul sculptor la aramă Silanion a figurat în timpul lui Alexandru Macedon. aristia, plut. iv/12. Această pulbere... serveşte sculptorilor a lua modele de staluie şi de alte obiecte, barasch, i. n. 40/24, cf. polizu. Pentru bogat lucrează arhitectul, pictorul şi sculptorul. ghica, c. e. i, 79, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, d. Scenele de vînătoare au fosl foarte mult întrebuinţate ca subiecte decorative de către sculptorii antichităţii. odobescu, s. iii, 69. în vechimea sfînlă se junghiau odinioară Virginiile ce stăiură sculptorilor de modele. eminescu, o. i, 160. Este o operă de rară frumuseţe a sculptorului Casciani din Paris, caragiale, o. iii, 168, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Inspiratorul lui Constantin Vodă poate să fi fost acel călugăr din Ivir, meşter în toate meşteşugurile, zugrav, sculptor. iorga, c. i. ii, 43. Vom populariza prin heliogravuri operele pictorilor români. în plr ii, 48, cf. resmeriţă, d., cade. Nimic nu e mai şic în lumea asta de verni-sajii, decît să apari in tovărăşia sculptorilor şi pictorilor. camil petrescu, t. ii, 15. Sculptorul uriaş dădu din umerii laţi cu compătimire, c. petrescu, î. i, 229. Trăieşte necununată cu un sculptor italian, brăescu, o. a. i, 90, cf. nom. prof; 32, 54, 82. Sculptorii modelau în bronzul sfinţit de geniul lui Michelangelo capele fuguiate. cocea, s: i, 3,471. Modelul, o fală blondă, tn cele din urmă a spart cu un topor statuia de marmură pe care sculptorul o făcuse după chipul şi asemânarea^ei. vlasiu, d. 263. Eu, mă, să fiu primar,- aş tocmi un sculptor să-ţi facă statuia, teodoreanu, c. b. 225. Pescăriţa mea era de o armonie şi o frumuseţe eare ar fi făcut gloria unui sculptor destoinic s-o dăltuiaşc4 în marmoră, voiculescu, p. i, 15. Cu sculptorul stă piatra, ia piciorul culoarea Să-fi făure tiparul, pillat, p. 231. Ca să-l urmăreşti pe Michelangelo, ca sculptor, pictor şi arhitect, trebuie să-l cauţi prin biserici şi muzee. puşcariu, l. r. i, 7, cf. scriban, d. Sculptorul prezintă două basoreliefuri de o remarcabilă armonie, contemp. 1949, nr. 120, 13/5. E bine întocmit la trup, plăcut la vedere, un sculptor l-ar putea lua drept model pentru Apollo. călinescu, c. o. 366. Unui sculptor nu-i este indiferent grăuntele pietrei, luciul ei. vianu, s. 175. Viziuni horifice de infern... constituie toată preocuparea sculptorilor, ralea, s. t. i, 231. Cind îmbătrt-nesc, capetele lor sînt alît de lucrate de vreme. ■., incit par opera unui sculptor, bogza, c. o. 299. Ce vom face noi acum este cam în felul operelor pe care le-au creat sculptorii din Italia! scînteia, 1953, nr. 2 758. El este pictor şi sculptor, Un tînăr, doar începător, paras-chivescu, c. ţ. 97. Foloseai şi o comparaţie: blocul de piatră sau de marmură din care sculptorul scoale imaginea lui Apolon sau a Venerei. vinea, l. i, 116, cf. dl, dm, dn2. Se află în faţa morţii un genial sculptor contemporan, v. rom. ianuarie 1965, 150. Michelangelo a fost sculptorul genial al tuturor timpurilor, m 1968, 4655 SCULPTORĂ — 520 SCULPTURĂ nr. 12, 38.. Un sculptor. . . ajunsese la frumoase realizări prin amalgamarea metalelor, scînteia, 1969, nr. 8 223. — Pl.: sculptori. — Şi: (învechit, rar) scultor, (impropriu) scluptor (vlasiu, d. 86), culttor (cr 1829, 2692/19) s. iu. — Din fr. sculpleur. — Scailor < il. scultorc. SCtîLPTORĂ s. f. (Neobişnuit) Sculptorii». Cf. bl xiv, 119. — Pl.: sculptare, — Sculptor + suf. -â. SCULPTORIC, 'Ă adj. (Rar) 1. Relativ la sculptură (2), de sculptură. V. sculptural (1). Facultate sculptorică. scl 1964, 419, cf. dn2. 2. De sculptor. Cf. dn2. — Pl.: sculptorici, -ce. — Sculptor + suf. -ic. Cf. it. sculptori o. SCULPTORIŢĂ s.f. Artistă care creează opere de sculptură (2), care lucrează sculpturi (I): (neobişnuit) sculptoră. Cf. bl xiv, 119. In ciuda unui conţinut valabil căruia se străduieşte să-i dea formă, sculptorila nu reuşeşte, datorită neglijării legilor specifice scul/)turii. contemp. 1948, nr. 107, 11/6. Sculptori/a ştie insă să speculeze monumentalitatea, să dea gesturilor particulare un caracter simbolic, ib. 1949, nr. 120, 14/5, cf. dl, dm. De tlnăra sculptorilă se îndrăgostesc amindoi eroii, cinema, 1968, nr. 10, 38. — PL: sculptoriţe. — Sculptor -f suf. -iţă. SCULPTURAL, -Ă adj. 1. Care ţine de sculptură (2). referitor la sculptură, de sculptură; care sugerează o sculptură (1), cu aspect de sculptură; lucrat ca o sculptură (I). Cele opl medalioane sculpturale■ împlinesc golurile dintre columne, odobescu, s. iii, 73. Porţelanul roz il spală Roua tainic deşirată Pe faţada sculpturală, macedonski, o. i, 205, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2. Oarecare împodobire sculpturală a stilpilor locuinţei, iorga, c. i. iu, 8. Să doarmă mai în voie în sculpturalu-i pal■ anghel, r. 36. Produsele lor sculpturale din epoca romană se vor resimţi de această străveche necunoştinţă şi înstrăinare faţă de legile de expresie ale plasticului viu. pârvan, G- 453, cf. resmeriţă, d., capf. CU tace el, ca să poală vedea şi auzi, eu stau in poziţie sculpturală şi ridicolă. sadoveanu, o. xiv, 504, cf. scriban, d. Numele pe căre-l dăm acestor două tipuri ne duc cu gîndul la plastica sculpturală, vianu, e. 172. Spre deosebire de capete, la care elementul sculptural nu a fost neglijai, anumite detalii ale trupurilor şi membrelor apar mai puţin modelate, contemp. 1949, nr. 120, 13/3, cf. dl, dm. Avea ca motiv simbolic grupul sculptural realizai de un artist antic, ist: lit. rom. ii, 731. Vederile tale. . . sînt atrase, hipnotizate prin fascinaţia' giganticelor forme sculpturale ale construcţiei, scînteia, 1969, nr.' 8 177. (F i g.) Numai scrierile sculpturale rezistă acţiunii timpului, macedonski, o. iv, 124. Tăietura sculpturală a versurilor lui Dan. vlahuţă, D. 124. O poezie sculpturală, fără zbucium şi subconştient. Lovineşcu, c. iv, 17, cf. dl, dm. Stilul lui Claudel e lirico-plăstic, pentru că arta sa dramatică reuşeşte un acord între expresia lirică şi expresia sculpturală. t septembrie 1968, 70. (Adverbial) Un păr stufos, despărţit natural in două şuviţe admirabil redate sculptural: oprescu, s. 113. Sculptorul manevrează pictural lumina în suprafeţele corpului, piciorul caută sculptural reprezentarea spaţiului, românia literară, 1968, nr. 3, 26/3. O scoică vriaşă cu forme învolburate sculptural 'este nava în care Ridder. . . îşi va retrospccla amintirile. cinema, 1968, nr. 8, 29. + Care (prin aspect, expresivitate) este demn de a fi sculptat; care are frumuseţea formală a sculpturilor antice. Toi aşa de liniştii visătoare e şi acea lipieă figură de „rudăireasă", un cap egiptean sculptural, de o frumuseţe puternică. vlahuţă, s, A. in, 422. Din noaptea negrii rochii... răsărea. . . capul ci scul plural de Venere antică, hogaş, dr. 1, 164. Buzele nii-alerg înfrigurat Pc umeri sculpturali, camil petrescu, v. 90. Are ochii ca violetele imperiale şi an git rotund şi sculptural, c. petrescu, î. t, 17.1. Maro, pe braţele lui gospodin, în lumina lunii, era sculpturală şi pură. o. m. zamfirescu, m. d. n, 49, cf. scriban, d. In lumina felinarului se zăreau gura şi bărbia rotundă, sculpturală, v. rom. septembrie 1955, 76. Bătea loba cu degetele pe masă, ceea ce era încă un mijloc de a-şi arăta mîinile sculpturale, vinea, l. i, 36, cf. di., dm, dn2. 2. (Despre suprafeţe de teren) Care esle săpat, erodat (de ape), provenit prin săpare, prin erodare; (despre procese) de săpare, de erodare. Procesele sculpturale au întrecut in intensitate pe cele tectonice, mg i, 153. Sint deci două suprafeţe morfologice sculpturale: una joasă sub 800 m şi una inallă. probl. geogr. ii, 181. — Pl.: sculpturali, -c. — Din fr. scuipi ural. SCULPTURALITÂTE s. f. (Rar) Caracterul a ceea ce este sculptural (1), însuşirea de a fi sculptural. Lipsa de plasticitate, dc scul pluralitate, disproporţia-, nalilale şi deficienţele de compoziţie se îmbină cu accente de viaţă, contemp. 1949, nr. 120, 13/4, cf. dl, dm, DN2. — Sculptural + suf. -ilate. SCULPTURĂ s. f. 1. Operă artistică In trei dimensiuni ori în relief, executată de un sculptor; ornament sculptat2 (2); (învechit) scobitură (II ]), săpătură (3), cioplitură. Cf. i. golescu, c., stamati, d., polizu, prot. — pop., N. D. Un briu îngust. . . încinge buza unui sarcofag, ale cărui laturi externe sint acoperite de sculpturi., odobescu, s. iii, 69. Mă uitam cu drag la poarta ogrăzii — o poartă grea de stejar, lucrată toată în sculpturi migăloase, vlahuţă, s. a. iii, 264, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W\, ŞĂlNtANU2. Biserica c acoperită de uit giulgiu de sculptură minunată. iorga, c. i. îi, 36. Sculpturile arată un stadiu cultural quasiprovincial roman, pârvan, g. 479, cf. resmeriţă; d., cade. O sculptură mare în mijloc: un nud de femeie. C/iMiL petrescu, t. ii, 7. Rareori un titlu acoperă în întregime conţinutul unei sculpturi, vlasiu, d. 82, cf. •scriban, d. Nu trebuie să se uite că o sculptură trebuie să ai:ă un caracter spaţial, monumental, contemp. 1948, nr. 107, 11/6. Lucrarea. . . esle o sculptură care ridi'.ă citeva probleme foarle interesante, ib. 1949, nr. 120, 13/2. Caută cu băgare de seamă la rege, a cărui siluetă impasibilă şi elegantă ocupă. . . a. doua treaptă a stranei regale, toată sculpturi de aur şi velur singeriu. arghezi, b. 28. O coloană într-un edificiu arhitectonic, o linie pură intr-un desen sau într-o sculptură- ne- apar drept nobile-, rai.ea, s. t. -ii, 227. Minunatele sculpturi decorative în stil popular... .împodobesc sălile Teatrului muzical, contemp. 1953, nr. 353, 1/2, cf. dl, dm, dn2. Lemnul rar de palisandru, cu sculpturi dibace. . . strălucea uşor în lumina de la mijlocul zilei, barbu, princ. 28, cf. der. Casa sa era împodobită cu gravuri, picturi şi sculpturi realizate dc cl. v. rom. noiembrie 1963, 170. înţelege admirabil... nobleţea hieratică a sculpturilor iui Victor Roman, cinema, 1968, nr. 7, ix. Colecţionează artă gotică, sculpturi religioase medievale, cu care-i place să sc înconjoare cînd lucrează, românia, literară, 1970, nr. 66, 22/4. (Cu sens colectiv) Intre bisericile cele multe merită însemnare. . . Magdalena, în stil grec, cu. o sculptură admirabilă, i.aurian, m. iv, 37/17. ^ (La sg.; cu sens colectiv; de obicei urmat dc determinări care indică apartenenţa, felul) Totalitatea sculpturilor (I) aparţinind unui sculptor, unei şcoli, unei epoci etc. (care reflectă un stil specific)'. Nicola Pisano şi Giolto invidioşi de scuipi ura şi arhitectura noastră? ma)omi:şcu, critice, 58. Vezi SCULPTURĂ — §21 — SCUMP astfel de piese de sculptură locală daco-ijetică in vremea romană, tn cartea noastră, pârvan, g. 165, cf. resmeriţă, D. Nu era familiarizai cu sculptura modernă. vlasiu, D. 70. Sc remarcă o abatere de la concepţia strictă a sculpturii hieratice, statice, rigide. contemp. 1949, nr. 120, 13/2. Depărtarea sa de sculptura oficială merge fi mai departe, oprescu, a. m. 95, cf. dm, dn2, der. Grecia a dat lumii cea mai frumoasă sculptură reprezenlind omul. scînteia, 1965, nr. 6 657. Va înlocui volumele tradiţionale cu-forme vii, mişcate în spiritul sculpturii cinetice, t august 1969, 68. Miercuri a avut loc la Varşovia vernisajul expoziţiei de pictură şi sculptură românească, scînteia, 1969, nr. 8 183. 2. Mod dc interpretare artistică a realităţii în imagini vizuale, redate tridimensional sau în relief prin cioplirea sau modelarea unui material; artă plastică avind la bază acest mod de interpretare; (învechit) cioplitură, săpătură (3). Asupra sculturii, săpăturii, academia a scos IZ vrednici culllori. cr (1829), 2692/19. Multe icoane frumoase înfăţoşată inaintirea zugravilor Bosiei în această măiestrie, precum şi scullura (săpătura). ar (1830), 3481/35. Ca un model a sculpturii. . . el au reprezentat cu adevăr şi cu gusl cele mai frumoase slatue aulice, ib. (1834), 96l/29. Academiile se sub-impărţesc în cele de zugrăvie, de sculptură (cioplitură), de arhitectură şi de poezie, asachi, l. 671/45, cf. valian; v. Pentru ariile frumoase, precum: sculptură, zugrăvire, muzică ş.a. încă se află rădicate în cetăţile mai mari şcoale şi academii, rus, i. i, 67/28- Pc acel monument... se văd trăinicindc, cu capodoperile arhitecturei şi a sculturei, faptele cei înalte prin care s-au urdzil in aceste ţeri colonia romană, calendar (1860), 101/16, cf. stamati, d. Carol Lebrun. . ., director al Academiei dc piclură şi sculptură (săpătură), ne-a lăsat... două -scrieri folositoare. fis. 85/5. Pictura şi sculptura au luai întinderea lor la greci intr-acei doi secoli. aristia plut. xi/4, cf. polizu. Biserica. . . [posedă] atilea nemărginite şi feconde frumuseţi ale sculplurei în marmură. pelimon, i. 72/2. S-au ridicat ternpluri măreţe. . ., monumente. . . de sculplură şi de piclură, grădini şi parcuri, ghica, c. e. ii, 364, cf. prot. — pop., n. d.> antonescu, d: Sculptura işi laie ideea în lemn sau in piatră, pictura şi-o exprimă prin colori, muzica prin sonuri. maiorescu, cr. i, 7. Găsi dalta şi uneltele de sculptură, eminescu, p. l. 98, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2. Doisprezece stîl.pi, după numărul apostolilor, stilpi de sculptură aleasă, inlăresc bolta: iorga, c. i. n, 30. Expoziţiile de desen, de piclură, de sculptură se fin lanf. în plr ii, 198. Sculptura in piatră c numai, aici, in.semicerc de jur împrejurul fundului Adriaticei. pârvan, g. 323, cf.. resmeriţă, d., cade. Sculptura şi pictura figurau şi ele prirdre obligaţiile acestei educaţii. lovinescu, c. iv, 101. Ai mai mult talent în sculplură. câmiL petrescu, t. ii, 25. Bisericile. . . nu cuprind nici una din operele mari ale picturii şi ale sculpturii-cocea, s. t, 66. El. trebuia să rămînă acolo cu salub eu mă duceam înainte cu sculptura, in lumea largă. vlasiu, d. 5, cf. scriban, D. Acelaşi rol îndeplineşte soclul în sculplură. vianu, e. 123. Lucrarea lui Ladea apare ca un produs al unui. meşler desăvîrşil care cunoaşte perfect legile sculpturii, contemp. 1948, nr. 113, 9/2.' Socialismul. . . a promovat cu dărnicie şi entuziasm loale artele... de la fluierul ciobănesc pînă la orchestre, simfonii şi pînă la pictură, arhitectură, sculptură şi literatură, arghezi, b. 157. Dintre artele plastice, sculptura şi desenul. . . tind către coordonare şi armonic. halea, s. t. 1, 105, cf. dl, dm, dn2, der. Interpretările în sculptură şi desen se bizuie pe puţinele mărturii. Sotografice care ne-au rămas, contemp. 1969, nr. 1 183, 5/1. — Pl.: sculpturi. —Şi: (învechit) scul tură s.f. — Din fr. sciilptiire, lat, sculpturii, — SeuIIură < it. Spulţiţrii, SCULTĂT(5R s. m. (învechit, rar) Sculptor. Scopul lui csle a face cunoscute faptele tuturor artiştilor (meşterilor) din loale locurile, precum zugravi; scultători (scobitori), arhitecţi, cr (1830), 4272/16. — Pl.: scullători. — Scul[p]la -(- suf. -ător. SCt’LTOH s. m. v. sculptor. SCLXTIJ1Ă s. f. v. sculptură. SCL'LUŢ s. n. (Regional) SculişOr (Beeleari). Cf. pd iv, 262. — Pl.: sculufe. . — Scul 4- suf. -uţ. SCUJIBÎE s. f. v. scrumbie. SCtilIBRIE s. f. v. scrumbie. SCU.UBR1 OĂRĂ s. f. v. scrumbioarfi. SCUMBRÎŢĂ s. f. v. scruinbijâ. SCUMBRtU s. in. v. scrumbie. SCUMP, -A adj. 1. (Învechit şi regional) Zgîrcit, avar. Cine-i nedrept intru puţinul, in mult încă-i nedrept. . . Auzind aceastea loate fariseii care era scumpi şi-şi bătea gioc de el. n. test. (1648), 91 r/l9. Omul să nu fie scump, să dea omul cu măsură, fl. d. (1680), 2V/19, cf. cod. puşc. 84. De scump nevrind să dea leafă slujitorilor, au poruncii de au tras zid din Marea Neagră pînă la cetatea Siliorii in Marea Albă. cante-mih, i-ir. 312. Unul era scump mai virlos dccîl tof oamenii lumii, iar altul era foarte pizmălaref (a. 1700). gcr i, 341/22, cf. anon. car., lex. mars. 148, 189, 233. Oamenii care să nasc înlr-aceaslă planită sînt. . . iubitori de avuţie. . ., scu«ip[i], păzitori ele taină (a. 1733). gcr u, 26/13. Omul nu trebuie să fie nici scump, nici răsipitoriu. bucavna, 32/22. Nu fi scump spre darea celor ce cer, şi nu te întoarce despre cela ce-ţi ceare (a. 1785). gcr ii, 148/31. Augustul Lichinie fiind om nestatornic, aspru, scump, . . . pururea lucra împotriva creştinilor, şincai, hr. i, 42/6, cf. budai-deleanu, lex., lb, i. golescu, c., valian, v. E un om rău şi scump, bărac, t. 32/17. Se plînse de nemţi că sint grei şi scumpi, că nu trimiseseră pînă atunci nici oştiri, nici bani, nici. ajutoare, bălcescu, m. v. 282, cf. polizu, cihac, ii, 334. Avea un lată foarte scump, atit de scump tncit invîrteu paraua de două ori într-o mină, apoi în cealaltă, înainte de a o cheltui. F (1879), 309, cf. barcianu, şăineanu, tdrg, resmeriţă, d., cade, dl, dm. Dacă-fi trebuie muiere, Vin’ la mama, de mă cere. . . Maica-i scumpă, nu se-ndură, Vină noaptea de mă fură. hodoş, p. p. 68, cf. dens.usianu, ţ. H. 333, gr. s. v, 123. îi scump de ş-ar minca de su unghie, alr ii 3 038/64, cf. ib. 3 038/95, 102, 235, 279, 325, 334, 833, a ii o, 6, m 2. Stăpînul scump învaţă slugile hoaţe, zanne, p. iv, 632. Bogatul scump, mai sărac decît cel mai scăpătat, ib. viii, 557. (Prin Sinecdocă) Mînile tale să nu fie prea răsipiloare, nice prea scumpe (a. 1685). c. cr. 130/12, cf. tdrg. (Fig.) Acestaş EghipeL scump fiind la învăţăturile lui. . . le punea la unghiile rilorilor şi a sălbatecelor păsări, ca să le păzească, molnar, ap. gcr ii, 163/34. în smintirea noastră ne răzvrătim împotriva naturii şi o pîrîm că ne măsoară viaţa cu o mînă foarte scumpă, mar-covici, c. 56/16. O Espr. (Curent) (A li) scump la tărîţe şi ieftin la făină, se spune despre un om nechibzuit. Cf. i. ionescu, c. 244/19, negruzzi, s. i, 248, baronzi, l. 54, creangă, o. 280, ispirescu, ap. gcr u, 3713, ddrf, zanne, p. iv, 141, şăineanu2, pamfile, ,t. ii, 165, iordan, stil. 23. (Cu schimbarea construcţiei) Leuşleuu, cel ieftin la făină şi scump iu ţările, nu era om să-şi cînlăreuscă dărnicia in asemenea 4671 SCUMP — 522 — momente, owe, n. ru, 175, cT. zanne, p. iv, 140, şez. ii, 47. (Curent) (A fi) scump la vorliă. (sau, rar, la vorbire., Ia jjrai) — (a fi) tăcut. Cf. cade. bjl s-a părul proslălău. Era. numai scump la (/rai. stancu, i>. 87. E cam posomorii fi scump la vorbire, tudoran, r. 171, cf. oi., dm. Nu-1 întrebaţi, vă osteniţi degeaba. E scump la vorbă, t iunie 1968, 39. Am avut plăcerea să-l revedem pe marele poet sirb..., prezenţă admirabilă şi derulantă, cînd scump la vorbă, cind dominind conversaţia in ideile lui de un lirism strălucitor, ROMÂNIA. LITERARĂ,. 1 969, Jir. 60, 2 l/y, Cf, CIAUŞANU, CiL. (Pleonastic) li mai ulilă insuportabila limbuţie (i. Olyufei decil muţenia, scumpă la vorbă şi la scris a Benjaminului. teodoreanu, m. u, 156. (Curent) A îi scump Ia vedere ■-= a se arăta rar in lume, a trăi retras. Cf. I. GOLESCU, C., CARAGlAl.K, O. VII, 81, DDRF, turc;. JIariclia, cu firea ci sfioasă. . era mai scumpă la vedere, bassauabescu, v. 24, cf. cade, scriban, i>., dl, dm. (Cure.nl) A îi scump la i'îs (sau, rar, de /îm-bel) — a rUle rar, a Ii posac. Feţişoara asia, o ve-i dumneata cil c dc scumpă la rîs? creangă, o. 68. Un copil. . . de arc ochi vioi şi nu e scump la ris. . , îndată se dioache. marian,- na. 352, cf. şăineanu2, tdrg, cade. Acesta era... scump dc zimhel, căci, spre deosebire dc ceilalţi . . . cl răminea înlnnecat şi ţeai>ăn. pas, l. i, 59, cf. dl, j. cu. ni, 287. (Rar) A îi scump de mină =v= a fi zgircil. Cf- pas, l. i, 59. O (Substantivat, in.) Şi duse or/ia[n]ff[h]c/: Aceşte ...sint... beţivii, şi scumpii, şi nemiloşii vii (a. 1580). cuv. t>. bătr. ii, 342/18, cf. cod. Ton. 205. Platou zice: piz-m[âjtarejul nici odinioară nu stă fără dureare, nici scumpul fără frică (a. 1700). gcr t, 341/39- Scumpul atila iaste cuprins şi slăpinil. dc aur cit na-l poţi face se cunoască pre Dumnezeu, maior, p. 7/28. Aslea scumpu-nprileşlit Din bani şi-au agonisit. mumuleanu, c. 116/22. Scumpul, pe care nimic nu poale îndestula, esle nna din. cele mai ticăloase fiinţe, marcovici, n. 70/22. Pe scump, care nu mănincă, nici dă la cineva, aii, [dragostea] îl schimbă şi îl preface să fie darnic, galant, pann, e. t, 4.1/3, cf. barcianu, altîxi, w., şăineanu2, cade. Scumpul nu esle slăpin pe banii lui. românul glumeţ, 9. Scumpul mai lesne sc înşeală. zanne, p. vii, 222. Leneşul mai mult aleargă, scumpul mai mull păgubeşte, cantemir, ap. ddrf, baronzi, l-54, alecsandri, t. 290, di., dm. Scumpul mai mull păgubeşte şi leneşul mai mull aleargă, i. golesc-, ap. ZANNE, P. VIII, 223, cf. NEGRUZZI, S. I, 248, MAT. FOLK. 724. + Chibzuit (la clieltuicli), econom. Un gospodar tn economia de cîmp trebuie să fie galanton, iar tn acea de casă scump. i. ionesctj, c. 244/15, cf. polizu. Dumnezeu s-o ierte!... Ah, ce. femeie scumpă şiiconoamă! alecsandri, t. i, 44, cf. barcianu, alr sn v h 1 260. O Fig. Dacă aţi şli. voi unde vă duc aceste amoruri nesocotite, poate c-aţi fi mai scumpi în răsipirea iluziunilor juiieţei voastre! filimon, o. i, 135. + (învechit; despre oameni; p. ext. despre activităţi sau despre manifestări ale oamenilor) Meticulos, scrupulos; exact. Om contenit la loale şi scump, exun se cade hiectnd capichihăile să hie. m. costin, In arhiva, xxviii, 167. După scumpe cercetări ce am făcut spre dovedirea tuturor locuitorilor birnici... am găsit prea o împuţinare de oameni, (a. 1814). doc. ec. 165. Să se facă scumpă cercetare şi cuviincioase pedeapsă (a. 1828). uricariul, vii, 112. După ce se ostenea toată zioa Indreptind trebi.le şi făcind o scumpă dreptate, se odihnea, pleşoianu, t. i, 92/1. Este. . ■ î n toată vr emea o primejdioasă boală de petrecut şi trebuie a se lua in cca mai scumpă băgare dc seamă. episcupescu, practica, 250/6. Să scrie şi acei ocir-muiri ca, după adevărata ştiinţă ce va lua prin scumpa cercetare la fata locului, să răportuiască cît să va putea mai curînd (a. 1833). doc. ec. 528. Nu va putea secvestrui cu pecetluire sarea. ■ ■ afară numai cind, după o scumpă cercetare, s-ar dovedi că au plăl.il-o supliscăliţilor (a. 1836). ib. 620 Cei înţelepţi critici. . . vor întră în scumpă cercetare celor lucrate, pann, e. i, ix/4. Judecătorul păcătuieşte oare cînd, după scumpă cercetare a dovezilor, încrcdinţindu-să de adevăr, sloboade o parte din cele prigonitoare şi osîndeşte pe cei-laltă? marcovici, d. 411/6. Făctndu-sc scumpă cercetare de cile pive să află in coprinsal acestui judeţ (a. 1850). doc, ec. 980, cf. tdrg. 2. (Despre lucruri, servicii etc.) Care se vinde, se cumpără sau se obţine la preţ mare; care costă mult; costisitor; (Învechit şi regional) bănos, (Învechit) costător. Viţeii era scumpe, neculce, l. 84. Dă va tuna în nu/itâr[ulj berbecelui dăspre răsărit. .. pîinea, poamele vor fi scumpe (a. 1799). gcr ii, 164/28, Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, I. GOLESCU, C. Ellrcile i lemnele trebuincioase pentru porţi. . . ar fi asemenea scumpe (a. 1836). doc. ec. 623, cf. polizu. Industriile acelea. ■ . na cer nici capital mare, nici unelte scumpe. ghica, c. E. n, 545. Trestia şi şovarul sînt scumpe în Bărăgan, odobescu, s. iii, 18, cf. ddrf, barcianu, şăineanu3. Sticla era... foarte bine cunoscută, dar foarte scumpă şi puţin întrebuinţată la sale. iorc.a, c. î. iii, 162, cf. tdrg. Doctorul îl examinează şi-i pre-scrie. fel. de fel de doctorii, scumpe- brătescu-voineşti, p. 44. Fierul e încă foarte scump, pârvan, g. 645, cf. resmeriţă, d. Se găseau pc atunci, slavă Domnului, şi na scumpe, vinuri de Bordeaux şi de Bourgogne. m. i. caragiale, c. 60, cf. cade. Lumina, pe stradă, e o risipă dc gaz, dc fitile şi de sliclc destul de scumpe, mai ates pentru punga lor. a. M. zamfirescu, sf. m. n. i, 127. Banul nostru e atît de depreciat şi cartea străină, prin aceasta, atît de scumpă, teodoreanu, m. iii, 169. Lampă nu aprindeau, căci, zicea Ludovica, petrolul e scump şi fiecare ştie unde i-e gura. .dan, u. 53, cf. scriban, d. Braga bragagiului turc era scumpă, •5 parale măsura■ arghezi, b. 42. Controlorii primăriei fac pe chiorii. . . De aceea e carnea scumpă, pas, l. t, 299, cf. dex. La mine vorba ie scumpă. Io dacă spui o vorbă la cineva, trebe să-m dea un galben, o. bîrlea, a. p. n, 535. Cind n-ai, cămila de un ban e scumpă. zanne, p. i, 360. Cc-i bun, nu-i scump. ap. tdrg, zanne, p. v, 588. Scump, dar face. ap. tdrg, cf. pam-kile, ,i. ii, 165, cade, zanne, p. v, 588. Scump, dar nu. facc, işi dădu cu glas tare părerea singura fală a grupului studenţesc• vinea, l. i, 12, (Prin metonimie) Viata este foarte scumpă şi mijloacele de hrană foarte numeroase, eolintineanu, o. 275. Viaţa e mult mai scumpă de cum mă aşteptam, c. petrescu, c. v. 110. Vai, Doamne, viaţa e scumpă, vai, Doamne, spunea pînă acum madam Ana... de cile ori venea dc Ia piaţă, bogza, a. î. 344. O Exp r. Mai scumpă aţa decît faţa v. aţă. (învechit)A(-i) cădea (ceva) scump (cuiva) = a fi neplăcut, dezagreabil. Din porunca lui Ioanu Sevastocratoru fu dală o palmă preste obraz lui Asan: carea palmă scumpă foarte căzu împăratului tsaakie Angel şi la toată împărăţia grecilor. maior, isr. 208/24. + (Adverbial) Cu preţ mare; cu miză mare. Cine vinde griul scump, de nărod blestemat iaste. coresi, ev. 401. Muiarea să va certa mai puţin decît bărbatul. . . cînd va cumpăra ceva, vreun lucru ieftin, pentru să-l vindză mai scump. prav. 281. Nu pentru jeale îmblă prost, ce pentru să nu cumpeare mai scumpu postav meu bun îmblă. n. costin, ap. gcr ii, 11/35. Să li sc îngăduie viaţa. . . că se vor răscumpăra după aceea cît de scump, şincai, hr. ii, 251/24, cf. polizu. Rentele se vînd mai scump, mai cu cîştig. ghica, c. e. i, 143. Joc numai visl şi nu mai scump de un leu fisa. negruzzi, s. i, 74. La locanda unde mă duseră era aşa de scump ca la cele îrdîi hoteluri din Londra, eolintineanu, o. 275, cf. ddrf, barcianu. „Cum petreceţi icrele?... Scump. Scump. Vremuri grele“. delavrancea, h. t. 11, cf. şăineanu2. Plctesc cam scump promisele cuplele. Eu riu-ţi mai dau nimic. anghel — iosif, c. m. ii, 22. [Doamnele] jucau maus scump, brătescu-voineşti, ap. tdrg, cf. cade. Fabrică muiaţii pentru armată, foarte scump plătite. camil petrescu, u. n. 190, cf. scniBAN, D. Se tocmeşte cu tata şi cad la învoiala . ■ . Nu e scump, nene Pelre? întrebă tata. stancu, d. 108. Parfumuri scump negociabile. vinea, l. i, 122. Era aici în mijlocul prăvăliei, 4671 SCUMP — 523 — SCUMP d! scutind însufleţii cu alt negustor, toi alU dc scump îmbrăcat, tudoran, p. 219. M-am gindit să i-l cumpăr, dar costa prea scump, preda, r. 347. Cazna cea 'mai scump plătită era fierberea în ulei' a prizonierului : iS de livre, magazin ist. 1968, nr. 12, 40. (Fig.) Acum iată că plătesc foarte scump rătăcirea mea. mar-covici, c. 18/2G. Lupt Induse bărbăteşte ca nişte disperaţi, cearcă a vinde scump viaţa, asachi, l. m.' 7ţi i. Am intrai într-o eră dc libertate ţi dc egalitate şi este ştiut că aceste binefaceri, ţin scump, ghica, c. e: i, 158. Se învoi cu plăcere a-i da gratis fericirea ce o Vindea foarte scump postelnicului, filimon, o. j, 119. Puţini erau la număr ostaşii. lui, dar inimoşi, încercaţi in lupte... şi holărîţi cu toţii a-şi da. scump viaţa. vlahuţă, k. p. 29. Se încinge o luptă desperată în care fiecc dac îşi vinde scump viaţa, xenohoi, i. ii. i, 106. Dulce' e viaţa, dar scump o plătim! zanne, î>. ll, 802, cf. tdrg. Pentru a nu da In vileag tuciuri dc mare gravitate, li se plătea, scump tăcerea. M. i. cara-gialb, c. 64. 5c cumpără atit de scump fericirea? c. PETitESCU, I. i, 103. Plătea scump plăcerea naivă dc a semnala trecătorilor intimitatea lui cu gheneralul. brăescu, o. a. i, 184. Mă apropiam de moartea din. visul meu ■ descătuşai ca dc o primă şi ultimă mîngî-icre — oricum, prea scump plătită, o. m. zamfirescu, si', m. n. i, 14. Totdeauna in viaţă momentele melc de visare le-am plătit scump, sebastian, t. 136. Mi-am plătiLscump mindria, dormind pe sub poduri, flămînd. vlasiu, d. 9, cf. scriban, i>. A plătii scump acest dogmatism. ist: ut. rom. ii, • 578. -Orice eroare poale .fi scump plătită, scînteia, 1969, Jir. 8 198- O Expr. (Rar) A ţine (ceva) scump (pe cineva), se spune cind cineva plăteşte mult, cind il costă mult ceva. Comandantul isp'aniol:.. s-a luptat cu mare bărbăţie, de a ţinut foarte scump pe englezi prăzilc ce au apucatu. genilie, G. 52/14. Mă ţinea tare scump ţi ca să fac faţă ta atiia cheltuială. . . am făcut datorii peste datorii. M. i. cakagiale,' c. 88. + (Despre oameni) Care cere preţuri mari. Cf. tdrg. Lucrătorii se găseau lot mai greu şi erau lot mai scumpi, mai ales în toiul muncilor dc căpelenic. agîrbiceanu, s. 514. Căpitane, sini cam scumpi oamenii dumitalc. tudoran, -p. 500, cf. dl, dm, dex. (Glumeţ) Slă-ri diurn şi se socoale Şi-mi spuiie cîte loale, Că-s scump, că ea nu -poale, Că prea sini- mulle - trei-, (sărutări). coşbuc, p. i, 63. + (Despre preţuri) Marc1 (IV 2), ridicat, exagerat. Face socoteală a o cumpăra-dă va vedea că-i dă mîna: adică de nu va fi şi acolo preţul scump (a. 1811). doc. ec. 102. Silit va fi accla ca să-şi vînză marfa cu preţ scumpu (a. 1823). ib. 295, cf. dl, dm:. + F.i g. (învechit) Greu de obţinut. Pre fratele nime nu-l poate răscumpăra. ■ . că scumpă e răscumpărarea sufletului lor (a. 1651). gcr i, 155/15. 4- (Regional; în esp r.) (A îi) scump la secure =s (despre ieran) (a fi) greu de lucrat, greu de fasonat. Com. din lom an — sebeş. + Fig. (învechit, rar; despre locuri, ţinuturi etc.) Sălbatic (I 4); greu de atins, inaccesibil. Acum Flacus ţine rîpa scumpă a Dunării el singur cu sine. M. costin, ap., gîdbi, 387. 3. Care are, care repreziută o mare valoare materială, spirituală, morală etc.; preţios (I, 2), rar (I 3), valoros. De toate cc-s îniru noi, sufletul iaste mai bun şi mai scump. co.REsr, ev. 74. Şi tuo Băveca iui Jsan celui fiiu mai mare vesmintele mai scumpe, ce în casă era. po 90/6. Şiri.nce bune, scumpe (a. 1588). cuv.- d. bătr. i, 203/10. Acum. . . ia veşminte scumpe de mult preţ (a. 1600—1625). gcr i, 65/30. Era acolea, mai scump de toate, un sfitoc minunat, moxa, ap. gcr i, 60/37. Cumpătară mironosiţele mir de cel scump, varlaam, c. 104. Dzis-au leremiia: Doamne! ce voi face Penlru veşmintele şi odoarăte ceale scumpe a sfînlutui Sion? (a. 1650). gcr i, 148/12. Ştefan Vodă... au trimis soli cu daruri scumpe la craiul leşesc. N. costin, ap. tdrg. Au stricat un lucru scumpu domne.scu şi de minune ca accla. neculce, l. 9. Pereţii caselor pri dinafară lot de marmure scump, cantemir, ist. 128. Alţii utila petrec rău o vreme scumpă. ampilohib> G.f. 14v/12. Cu cinste-şi scumpe daruri s-au intots îndărăt (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 234/14. Cel ce le-a jacul tor acele daruri scumpe este u/i bun crai. pleşoianu, t. i, 86/16, cf. i. golescu, c. |Amorul] sileşte pe Unci i. . . de scump-a lor viaţă să n-aibă milă deloc, i’amn, e. i, 40/16, cf. polizu. Blânde cele-mai frumoase şi mai scumpe din Busia se lucrau la noi. om ca, iî. ii, 578. Moaştele se conservă pină astăzi intr-iin scump -sicriu, hasdeu, i. c. i, 80, cf. cihac, ii,'334. Cinstea... pentru mine a fosl cel mai scump lucru, creangă, o. 274. Ncc/ustoru-şi. 'pune ptmele-nainte, f.ucrul scump şi harnic mior ceasuri sfinte. eminescu, o. iv, 365. Amindoi erau îmbrăcaţi cu nişte haine scumpe şi foarte frumoase. iuniiEScu, l'. 38, cf. di>rv. Ştefan 'apoi înzestrează toate aceste biserici cu odoare scumpe, cărţi bisericeşti ferecate, xenopol, i. k. iv, 128. Pămintul nostru-'i scump şi sfînt, Că cl ni-e leagăn şi morminl. coşbuc, )’• i, 209, cl. barcianu, şăineanu2. 'Telrapodul sculptat sc înfăşoară în alte stofe scumpe, iorga, c. i. iu, 61. Ce albe străluceau ta soare Slaluiele străvechi şi scumpe, anghel, î. g. 29. Din copilă, murgul bute, Frîu de-argiiit săJi scot din. ladă, Scumpă şa s'ă-i pun îii spate, iosif, v. 93: Simţi deodată că-i o carte deosebită, mai scumpă dcc.it oricare alia. agîrbiceanu, a. 39. îţi jur pe ce am mai scump. hogaş, dr. ii, 136. Grecii -sînl poftiţi pe. cline aşternute cu ■ stofele -şi covoarele scumpe de acasă, pArvan, g. 60, cf. resmeriţă, i)., cade. Au venii la curte, cu daruri scumpe, peţitorii unui fecior de boier mare. ga-laction, o. 70. A ieşit inlr-o blană scumpă şi călduroasă. i. botez, b. i, 19. O, aştepta -fni.moa.sa--din Pireu, cu daruri şi găteli sclipitoare si scumpe, g. m. zamfirescu, m. o. ii, 68. Începură să sosească feciori dc împăraţi:'. . îmbrăcaţi in haine scumpe'■ vissario.n, b. 19. Doream stofe scumpe şi palate, visam să călătoresc în lume. călinescu, c. o. 38. Vin preoţii,: toţi trei, în odăjdiile lor scumpe, cusute cu fir de aur. stancu, m. i. 94. Pereţii,, tavanul şi mobila acestei cabane nu erau făcute din vreun lemn scump, ci din bracl românesc, tudoran, p. 129, ef. di.. Se uită cu disperare în jur, singură cu toaletele şi bijuteriile ei scumpe, preda, i. 59. Vesl-.mînlul scump dc paşă.şi l.uiul. verde îl Destramă apa. labjş, p. 366, -cf. dm. Băl ea cu degetele în spatele viorii . . . Lemnul ci scump răsuna dulce, barbu, g. 76. Ce reprezintă el dec.îi o oglindă scumpă, pusă în- faţa vedetelor care-şi trăiesc viaţa parcă-şi fac sprîncenele? cinema, 1968, nr. 2, xiV; l-o luot împăratu ţoale de-a Ini d’elea scumpe., o. bîrlea, a.' p. ii, 270. La Ţari-grcid s-o pornii; Marfă scumpă să-găsească, Cu-a du-mitale faţă să sc polt ivească. -i-olc. mold: ii, 737. (Ironic) A! Paharnice... scumpa - d-noastrăi sănătate.. . Fii, mă omulei lînăr, voinic, ca un brad. delavran-cea, o. Uj 58.. Piatră scumpă v.-piatră (I 1). ■Metal scump metal preţios, :v. metal (1).. O E-x. pr. (Regional) A purta nuine mari sau scumpe, se spune despre cincva cu origine nobilă sau cu calităţi deosebite, zanne, p. iv, 517. <>• (Adverbial) Toate chipurile .sfinţilor noşhisînl foarte scump împodobite. ist. am. 69r/2'l. Procoveţele, batiste de mătase, brodate scump,... le-am avut azi pe degete şi pe umeri..-^ arghezi, B. 37. Era aici, î.n mijlocul prăvăliei, diseulînd însufleţit cu alt negustor, tot alil de scump îmbrăcat. tudoran, p. 219. (F i g,) Sînta voastră scrisoare: . ■ o am preţuit mai scump dccît. aurul (începutul sec. XVIII), mag. ist. t, 53/9. + (Despre bani) Făcut din metal preţios. în sat era plin că cl are o mulţime de bani scumpi., reteganul, i>. iv, 26. + (Despre aur) De mare purita'e, de primă calita'e. Sapă năsipul şi-l spală şi să alcage aur foarte scump şi bun (a. 1660 — 1680). C- cr. i, .178/23. Şi scoasfe] de-'l dărui cu t5 000 dc talanii de aur safir, de cel ales, scump (a. 1760). id. ib. 72/1.6. Unde trăsnetele sună. . . Zac comori de aur scump. laBiş, p. 396. Un pistol din brîu scolea, -Un piştol toi ferecai Şi cu aur scump lucrai, balade, ii, 418. + (Despre bani) Care are mare putere de cumpărare. Conversiunile numai atunci sint bune, cînd este pletoră de bani., iar nu cînd banii sînt rari şi scumpi. 4671 seu mp — 524 — SCUMPĂRA ghica, c. e. ii, 443. + (Despre bani) Care este procurat in condiţii dezavantajoase; greu de procurat. Ţăranul găsea cu greu bani şi cei pe eare-i găsea erau prea scumpi, sadoveanu, o. xvii, 70. Au trebuii strinşi de unde s-a puiuţ bani scumpi, de făină şi zahăr, arghezi, s. vii, 188. + (învechit şi regional) Har, ales, deosebit. De vreame ce neştine va şti vreun meşterşug ca acela frumos şi scump. . . atunce acesta, de va face vreo greşală, mai pufin să va certa. prav. 290. Temniţa iaste luminată şi plină de mirosuri scumpe, dosoftei, v. s. februarie 81r/15. Scumpe şi frumoase ginduri. . . au fost tn inima lui (a. 1683). gcr i, 273/19. A huli şi a batjocori. . . pre cea de iot folositoare şi scumpă negulitorie. biblia (1688), [prefaţă] 3/27. A'urne scumpe. CIAUŞANU, gl. (Ironic) Ce, nu ştii cum mă cheamă? şi-mi trinti scumpul său nume, lot de acele care nu se află în călindarul românesc, ghica, s. 169. (F i g.) Această minunată floare. . . mirosind, adecă cilindu-o cu inţeleagere, ne umplem de prea scumpul ei miros (a. 1742). gcr ii, 30/18. <0- Cuvinte scumpe = cuvinte cu miez, pline de tîlc. Şi-i era drag a ceti la scripturi, deci afla cuvinte scumpe şi nu se afla nime să i le spuie. moxa, 386/18, com. furtună. (Adverbial) Gră-iaşte cuvinte frumoase şi dulci şi in pildă şi grăiaşle scump. fl. d. (1680), 40r/10. 4. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubeşte; drag, iubit. Cf. lb. Se va bucura văztnd cîl de mult iubeşti p-acela ce ava mai scump in lume. pleşoianu, t. i, 78/10. Toate cile-mi era scumpe. . . acum au pierit, marcovici, c. 20/23. Ţi-aduci oare aminte. . . Acele scumpe zile, şi dulci şi prea ferice Ce-n şcoală le gustarăm? aricescu, a. r. 80/12. Mai scump mi-eşti, mai scump şi decil. tronul, şi chiar decit părinte, decil soţie, fii. aristia, s. 10/23, cf. polizu. Oricum va fi, mi-e scumpă cetatea c-:-a domnit, alexandrescu, m. 11- iVu vii să săruţi mina scumpului tău tală? filimon, o. i, 106. Din cimp, de-acasă, de la plug Ple-cat-am astă-vară Ca să scăpăm de turci, de jug, Sărmana scumpă fără. alecsandri, poezii, 437. Către ea adesea gindirea voi întoarce Şoptind al său scump nume în ultimu-mi suspin, b olintineanu, o. 3. Scum-pă-i era frăţia de cruce. . ., mai seumpă decil mireasa. eminescu, p. l. 11. Mă jur pe ce am mai scump pe lume, pe lată, ca să nu o las la zmei. isît'escu, ap. tdrg. Regret. . . Pomii cei săiiji d: tata şi iubitele lui flori, Cărţile ce-i. erau scumpe, macedonski, o. i, 9. El ar fi muncii mult şi n-ar fi obosii niciodată, peniru scumpa lui mamă. vlahuţă, o. a. i, 102. Autorul ia la vale unele idei ce nc sînt scumpe şi pe care trebuie să le apărăm, gherea, st. cr. ii, 57, cf. ddrf. Ochii unui ing:r scump Au albastrul Ce cicoare, coşbuc, p. i, 43, cf. barcianu, şăineanu2. Te ai rupt din lanţul Unor vieţi al ii de szumpc nouă. goga, poezii, 224. La pieptu-mi vii să-ţi razămi Căpşorul scump, iosif. v. 134. Lipsesc nume scumpe nouă tuturor, numele acelor scriitori pe care deosebite împrejurări i-au împiedicai să ne dea ceva în răstimpul in care am fost nevoiţi să tipărim cartea, in plr ii, 219. E aşa dc marc fericirea să fii alături dc-o fiinţă scumpă, agîrbi-c-eanu, a. 172. începu să se bocească dimpreună cu Ghighi de răsuna casa, parc-ar fi murit cine ştie ce rudă scumpă, rebîieanu, i. 393. N-am găsit niciodată cu cale să turbur eu însumi unele viziuni scumpe mie. hogaş, dr. i, 318. începe să-mi fie scump toi ce c al ei. ibrăile\nu, a. 113, cf. resmeriţă, d. Fără ea scăpăm întîlnirea cu cel mai scump prieten, m. i. caragiale. c. 8, cf. cade. Ne dai prilej şi nouă să slăm de vorbă cu bunicii, cu morţii scumpi şi cu trecutul, minulescu, vers. 162. Mori. . . cu fiecare fiinţă scumpă, o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 17. Intîrziase cîteva orc în casa cea scumpă amintirilor lui. teodoreanu, m. iii, 40.1. Ca pe peronul unei gări din care trebuie să plece cineva foarte scump, nici un cuvînt nu le venea, demetrius, a. 78, cf. dl. Am obligaţii faţă de aceste fiinţe scumpe. t. popovici, s. 49. Pădurea scumpă sufletului lui S-a indicii acum in vînt şi-n. ură. labiş, p. 111, cf. dm. Uine ti-a hţzil odihna Scumpă limrefii laic, Tulbu- rîndu-le asemeni Valurilor mişcătoare? horea, p. 81. Ca în păduri un gater nimica mai scump nu mi-i Cînd lunecă spre şesuri. convoaiele cu lemne, vulpescu, p. 144. Devine stăruitoare amintirea unui vers de So-rescu, nume al.it de scump poeziei şi animaţiei româneşti, deopotrivă, cinema, 1968, nr. 5, 19. (Substan tivat) Floarea florilor, Şi scumpa feciorilor, jarnîk — bîrseanu, d. 66. •£> (în formule de adresare) Cind o să voieşti tu, scumpul meu Conrad, a cunoaşte aproape de mine fericirea? heliade, l. b. i, 23/4. Bună dimineaţa, scumpa mea prietenă, hrisoverghi, a. 34/17. Ţi-aduci oare aminte, o, scumpul meu amice, Acele. . . zile? aricescu, a. r. 80/12, cf. polizu. Scumpe amice. ghica, s. 361, Au vă supăraţi, scumpi lectori, despre lungimea ce fac, prin descripţiunile acestea, operei melc. sion, r. 247. Scumpe fluieraş, Mult zici drăgălaş. alecsandri, t. i, 403. Cum oare din noianul de neguri să te rump, Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump. eminescu, o. i, 213. N-am putut nici chiar porlrelu-ţi, umbră scumpă, să-l ridic, macedonski, o. i, 9. Bă-trînul s-a înălţat apoi, Spre deal ca un copil privind; Ah, dealuri scumpe, voi! coşbuc, f. 76, cf. şăineanu2, tdrg. Viaţa, sufletul meu e aşa de plin de line, scumpă Elefiută!. . . agîrbiceanu, a. 333. Privirea d-voastră, scumpa mea doamnă, mă face să bănuiesc că v-am jignit cu ceva. hogaş, h. 99. Scumpul noslru frate, în primul rînd îţi scriem că sinlem sănătoşi, bl xiii, 109. Ilaidem să mergem dimpreună cu Grivei, scumpii mei copii. . . afară, pe cîmp. arghezi, s. vii, 24. Scumpe monseniore, Caly era ortodoxă, călinescu, s. 25. Scumpe şi distinse oaspe al oraşului nostru, bogza, a. I. 369. Te aştept din tot sufletul, mamă scumpă, vinea, l. i, 128. Lachi, Ismail, prieteni scumpi, puneţi mina! tudoran, p- 8. Veniţi..., voi, scumpc surioare, De-mi aduceţi lăcrămioare. folc. mold. ii, 74. (Substantivat) Mi le-ai dat cu-a la iubire, O! friunoasă nălucire, Scumpa mea! îngerul mea! alecsandri, p. i, 144. Felicitările mele, scumpul meu, peniru acest dar preţios, hogaş, dr. i, 53. Peniru mine şi Salomia, batiuşca scumpule, abia adineauri. . . a înviat Chrislos. o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 123. Spui aşa de moale, de rece, scumpule! călinescu, s. 191. Nu le. supăra, scumpo, şi nu-mi fă necazuri, stancu, r. a. iv, 99. Da, scump*le mele, acuma se face dreptate, t. popovici, se. 319. <0> E x p r. (învechii, rar) A avea scump (pe cineva) — a aprecia, a stima (pe cineva). Cf. cihac, ii, 334. — Pl.: scumpi, -c. Voc.: şi (m.) scumpe. — Din v. sl. CK*in>. SCUMPĂcrt-NE s. f. (învechit, rar) Scumpete (4). Ieşi din zgomotul maşlelor una în veşmînt negru fără nici o scumpăciune pe sine. FM (1845), 911/!- — Pl.: scumpăciuni. — Scump + suf. -ăciune. SCtîMPĂB s. 11. (învechit, rar) 1. Răscumpărare (!)• Cf. scriban, d. 2. Mîntuire (2). Scumpăr de-a mealc greşeale să-mi dăruieşti fără lipsă, dosoftei, ap. gcr i, 242/23, cf. TDRG. — Pl.: scumpăruri şi scumpete. — Poslverbal dc la scumpăra. SCLlMI’ĂRA vb. 1. Tranz. 1. (Învechit) A cumpăra. Nici dc îmbiate multă întrebaţi sinlem..., nici sînlem nevoiţi să aducem aur, dc să scumpă/am cea mai de folos. . . puleare. coresi, ev. 257. Eu popa Manea. . . am scuperal aceste moşii care au fost vin-[du]l-o Stoica şi Stan Voinii şi frăţine-său Micului (a. 1661). bul. com. ist. v, 200, cf. scriban, d. (F i g.) Cu menciuroasc cuvenie voi vă voru scumpăra (v ă v or vina n. test. 1648, vor precupi biblia 1688). cod. vor. 172/4. + S p e c. (Complementul indică dreptul de concesiune acordat cuiva) A cumpăra de la posesor Sn schimbul unui preţ convenit. (Refl. pas.) Apoi s-an scampăral (rescumpărul) si oinăriciul 4e la mine (a. 1645). ap. panaitescu, o. 4674 feCUMPÂRARE — &25 —■ SCUMPÂTAl'E! ţ. 124. + (învechit, rar) A procura (1). Sufleleştile praznice. . . spăsenie amu adevăr scumpără sufletelor noaslre. coresi, ev. 516, cf. tjw.r ii, 500. + (învechit, rar) A reda (I). înrălţă-se giudeţul pămînlului, scum-pâră plata trufaşilor, psalt. hur. 79v/22, cf. dhlr ii, 500. 2. (învechit; complementul indică prizonieri, robi sau ostatici) A răscumpăra (1). Gtndea ei că de supt mîinile şi finului rîmleanilor va scumpăra pre ei şi le va dărui slobozie, coresi, ev. 106. Le scumpăra-i den legătură turcească eu banii săi, aşa că după mita sa mulţi, an slobodzit den robie (a. 1593). hurmuzaki, xi, 319. O soră a domnului. . . o scumpără frate-său de la greci (a. 1620). cuv. d. bX.tr. t, 387/14, cf. scriban, d. >0 (Prin analogie) Au scumpărat. el. satul de la domnii mea denpreun [ăj eu alai fi sâteani (a. 1621). i. bianu, d. r. 60. 3. (învechit, rar) A împrumuta (cu bani). Nu mîn-gîiem cu împrumutarea meserătatea, ce adăugem mai mrlos şi năpăşti vecinilor ce vor să-i scumpărfim. coresi, sv. 344. 4. (învechit) A salva; spec. a elibera. Să ne dez-leage den păcate şi. de ce vine spre noi greaţă şi năpăşti să ne scumpere şi să ne iarte. coresi, ev. 64. Domnu nostru... din sălnicifa] diiavolului şi din robia lui scumpăratu-ne-au. cod. iod. 194. O Refl. Ei ară da aur, de se-ară plăti de para de foc şi se-ară izbăvi şi se-ară scumpăra dentr-acea muncă de vecie, coresi, ev. 74. 5. (în textele religioase) A mîntui (2). De spăsenia păcătoşilor să cugete şi să-ş puie şi sufletele derept turma lui lirislos, ce o au scumpărat cu dumnezeiescul şi cinstitul al lui sînge. coresi, ev. 386. Ne-au scupfăjrat pre noi den blăstemul păcatelor, cod. tod. 192. Adu-ţi, Doamne, de lurmă aminte, Ce ţ-aî agonisit de mainte, Cu toiagul ce ţii de moşie Ce-ai scumpărat (m i n t u- i t- a i biblia 1688) să-ţi fie-n vecie, dosoftei, ps. 244. (î. (învechit, rar; în e x p r.) A-şi scumpăra ml-nia — a se răzbuna (I 1). Carele poate scăpa de naintea celuia ce le poale loale şi-şi scumpără miniea pînă în. a patra rudenie de săminlă? (a. 1620). cuv. d. bătr. i, 374/26. împărăteasa nu-ş caută să-ş scumpere miniea de pre Roman. . . ce-l şi îndrăgi cu rtvne (a. 1620). ib. 398/28, cf. ddrf. — Prez. ind..' scămpăr. — Si: «supără, sc viperă vb. 1. — Pref. s- -f cumpăra. SCUMPĂRARE s. f. Acţiunea de a s c u m pâra şi rezultatul ei. 1. (învechit, rar) Răscumpărare (1). Cf. scumpăra (2). L-au datu-l fraţii pre vîndzare La robie fură scumpărare De-l zgrăciră-n obedzi cu-nchisoare. dosoftei, ps. 362/6. 2. (învechit) Scăpare, salvare; eliberare. Cf. scumpă r a (4). A’ e-au adus pre noi den moarte la viaţă şi. den. unlunearec la lumină şi den robie la scumpărare. coresi, ev. 116, cf. cod. tod. 192. Domnul... Nice le uilă rugă şi strigare Să-l lase-n nevoie fără scumpărare. dosoftei, ps. 30/18, cf. dhlr ii, 307, SCRIBAN, D. 3. (învechit) Răzbunare. Cf. scumpă r a (6). Veseleaşte-se dcreptul cîndu neade vrajbă plăţile (scum-păr.ctre d). psalt. 111. Sîngele fiilor săi şi vrăjbiia lor izbindi, şi da-va vrăjbiia (scumpăraria d) dracilor. ib. 318, cf. SCRIBAN, D. — Pl.: scumpărări. — V. scumpăra. SCUMI-ARĂjOIt, -OARE s.f., s.m. (învechit) 1. S. f. Cumpărare, cumpărat. Le-au fost făcui Lep[ă]-dal logfofăl] o carte de ocfijnă de scumpărătoare a dom/?/7|i| mealfe] (a. 1621). î. bianu, d. r. 60. Den oi ia ce am avui noi de scumpărătoare ele la Tudor Grecul (u fămeaia lui Dobra, vtnzînct noi viia dumnealui, jupt- rieasa Dobra ş-au răscumpărat din cea vie.. . pogoane 1 (a. 1712). bul. com. ist. v, 234. 2. S. m. (învechit, rar) Mîntuitor (2). Unul născut fi iu a lu Dumnezeu iaste Hrislos şi ca un făcător iu şi despuitoriu, ca domn tuturora, şi de dulceaţa dătă-toriu, şi mînluitoriu al lumiei, şi scurnpărătoriu. coresi, ev. 195, cf. DHLR ii, 338. 3. S. m. (învechit, rar) Răzbunător. Cf. ddrf. — Pl.: scumpărălori, -oare. ■— Seninpăra + suf. -ător. SCUMPĂTATE s.f. 1. (învechit) Zgircenie, avariţie. într-această vreme, scumpâtatea şi iubirea de argint II făcu să caute pricini ca să omoare pe loazav. pleşoianu, t. ii, 45/8, cf. valian, v. în nătîngia şi scumpâtatea lor nu au urmat la sămănat după mîntviitoarea Învăţătură, i. ionescu, c. 99/25, cf. cihac, ii, 334, DDBF, cade, scriban, d. 2. (De obicei precedat de prep. ,,cu“) Grijă, atenţie (deosebită, meticuloasă, exactă, chibzuită); meticulozitate, scrupulozitate; exactitate, precizie; chibzuială, judecată; stricteţe. Dreptatea cu multă scumpălate o păzea. văcXrescul, ist. 255. Şi după adîncă luare aminte şi cele. . . de trebuinţă întrebări şi cu scumpă-tate cercetări pentru toate am cunoscut că au drept cuvînt (a. 1804). uricariul, i, 14. Să cerceteze cu scumpălate şi unde va dovedi că să punea păcura de moşneni, . . . să-i supuie ca şi de acum înainte tot acolo să o aşeze (a. 1823). doc. ec. 273. Yă poruncim ca, fără cîtuşi de puţină zăbavă, să faceţi această cercetare cu scumpălate (a. 1824). ib. 313. Istoria este de trebuinţă. . . la ostaşi ca să înveţe mai cu scumpălate meşteşugul ostăşesc şi să cunoască pre toţi vitejii cei mari (a. 1826). by iii, 497. La silinţa cea cu scumpălate nimic nu este cu anevoie, mumuleanu, c. 68/10. Egumenii să fie îndatoriţi a-şi împlini cu scumpălate ctito-riceşlile aşezemăntitri (a. 1828). uricariul, vii, 116. Fug în singurătate. . . unde se privighez cu scumpătate de toată mişcarea şi simţirea maţelor pinlecului. episcupescu, practica, 303/25. Toate condiţiile mai sus insămnate vor fi. păzite cu scumpătate. ar (1829), 742/30. De mirare esle de a vede acea cu scumpătate mişcare prin carea violinele pun degetele lor pe strune şi lucrează cu arcurile sale. ib. (1829), 176V17. A poruncit să se întocmească într-adins o comisie, ca să se facă catagrafie cu sciunpălate de cită pagubă s-a întîmplat din pricina inundării, cr (1831), 7*/32. Să poată a mulţumi publicul prin reprezentaţii de bucăţi mai frumoase şi mai bune şi jucate cu meşteşug şi scumpălate. ib. (1831), 1511/! 7. împlinirea veniturilor ţării şi. a lor cheltuială, înlemeîndu-se însă cu mare scumpătate asupra holărîrilor ce se copiind în al II 1-lea cap al acestui regulament, reg. org. 17/5. Cercetează cu scum-pătate toate Împrejurările, marcovici, d. 16. Cercetează mai întîi cu scumpătate ş-apoi hotărăşte: căci din această alegere atîrnă fericirea ta cea viitoare, buznea, f. 25/7. Să sc astupe şi celelalte 4 izvoare cu toată scumpăla-tea, ca cu nici un chip să nu să poată lua apă dintr-însele (a. 1837). noc. ec. 658. Chibzuia cu scumpălate Cumpăna ce de dreptate, donici, p. i, 18/7. Cercînd cu scum-pălale A fabulei sujet Găseşti că-are dreptate Acel om înţelept, id. ib. n, 24/6. Ei iarna închid cu scumpătate ferestrele şi uşa. vasici, m. ii, 28/19. Păzilu-s-au cu scumpătate băieţii oltuiţi de părinţii săi în vremea decur-gerci vaccinei? id. ib. 80/19. Puţină lipsă au părinţii de a priveghea mai cu scumpătate după fetiţe, fm (1842), 1621/30. Ministru trebilor dinlăuntru va îngriji ca această catagrafie să se facă cu toată scumpătalea şi buna orînduială întocmai după întocmirile acestui Regulament, regul. org. 36/30. Păstrase cu scumpă-lale constituţia ţării, nu făcuse nici o schimbare în legi. bălcescu, m. v. 472. După ce le-am studiat cu scumpătate, nu găsesc cea. mai mică împiedecare la a lor aplicaţie într-această ţară (a. 1848). poc. ec. 941. Tractatele care s-au încheiat... peniru economia vilelor să se păzească cu toată scumpătatea. bariţiu, p. a. ii, 4677 SCUMpAtATE — 526 — SCUMPETE 122. Cu această îndeletnicire îi obic-inuia. . . şi a jadica despre cele bane şi a se informa ca scumpătale despre cele rele deprinderi, ale cetăţenilor, abisţia, plut. 129/27. Văzut-aţi vreodată un bun. liirurg. . . [cum] loveşl e-ncel Păzind cu scumpă!ale ca rana să Jiu fie Mai mare decîl trebui? negruzzi, s. ii, 270, cf. I’olizu. Numărul adunaţilor na-l ştim calcula cu scumpătale. ciparitj, ap. bariţiu, i>. a..n, 114. Nu se păzesc principiile dreptăţii. . . ca o destul de marc scumpăta/e.. ghica, c. k. i, 27. Legea, chiar aşa. cum este, nu s'-a aplicat cu ţoală scumpălcilea şi cu lol interesul'ce a trebuii, i. ionesci:, b. o. 317/7. Compatrioţii noştri, de peste Carpati. au îndoita datorie de a păstra cu scumpătale spiritul distinctiv ăl 'limbii materne, maiorescu, în plr, i, 208, cf. cihac, ir, 334. Şi mai stăruitor vă rog, luaţi cu dinadinsul aminte la punctuaţia mea, păstraţi-o cu toată scumpătalea. caba(hai.e, o. vii, 426, cf. odri-', gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., şXi'ntsanv*, tdrg. S-o mai am, aş păstra-o cu scumpătale.' agîrbiceanu, l. t. 168, cf. resmeriţă, d., cade. Ochi cu scumpătale drept în pieptul lighioanei şi.-i trimise o încărcătură, de lup-j galaction, o. 270. îşi. scosese luleaua din chimir...' şi, pufăind cu atenţie şi cu . scumpătale clinlr-însu, scotea cînd şi cînd cile o vorbă, cocea, s. i, 268; cf. scriban, d. Izbutea să-i ţie piept, abia. cu un firişor de viaţă desfăşurat cu scumpătale de pe. mosorul unei uriaşe voinţe, voiculescu, p. j, 212, cf. w»,-. ost. Asemenea pagini sînt cărămizi de preţ ce se .cuvine să le. adunăm cu .grijă şi scumpătale, scInteia, .1969, Jir. 8 221. 3. (învechit şi popular) Scumpete (3). Ura o scumpătate marc, mai. ates pentru, hrana cailor (sfirşitul sec. XVIII), ap. tdrg. Cei mai puternici de bani-umpluse ţara ungurească, de au îmbogăţit pe nemţi, cheltuind acolo în scumpăilalc mare. dionisie, c. 202. Jă-luitorul. . . face [hainele] nouă, în starea ce au fosl întîi, spre a scăpa de cete mari cheltuieli. . . la scumpă/alea mărfurilor ce au ajuns acum (a. 1826). doc. ec. 373. Ca să nu le rămîie cuvînt de pricinuirc. pentru scuihpătatca lucrurilor ..., să plătească bolovanii cîte nouă parale (a. 1827). ib. 383, cf. r. golescu, c., va- i.ian, v., cihac, n, 334, ourf, resmeriţă, d., cade, DM, ALR 11 3 644/2, 27, 29, 36, 76, 260, 325, 537, 762, 784, 791, 812, 836, 848, 872, 876, 886, 899. 4. (I.a pl.; popular şi familiar) .Scumpete (4). Pasvand . . . Ic-a făcut zcicfel cu sciunpâlăţi dc zaharicale. dionisie, c. 187, ef. tdrg. Să Ic vie cîte scumpălăli. loale, scule de aur, pietre nestimate, al lupului, p. o. 191. Mă plimbam neuslîmpăral. . . privind cu ochi nesăţioşi geamtîcuiile cu felurite scule, scumpălăluri şi bunătăţi, ciauşanu, r. scut. 12. Din băl rinele case... el îşi făcuse, meremelisinda-le de-a-ntregul şi îngrămădind înăuntru tot felul de scumpălăli rare, o somptuoasă sihăstrie unde trăia pe picior mare. m. i. caragiale, c. 47. Ţinea la ele. . . dc parcă i-ar fi fost. cine ştie ce. rubedenii sau cine ştie ce scumpătăţuri din străinătate. stănoiu, c. 1,128, cf. scriban, d. Scutură fiertura de fasole, pe vîrful lingurei dc lemn, ca şi cînd ar fi o scumpătale marc. călinescu, c. o. 103. Boieri şi ţărani cu butci cu scumpătăţuri sau în care cu calabcilîc sc înşirau zi şi noapte pe drumuri necunoscute penlru ei. camil petrescu, o. iii, 122. Au tras la gazdă şi, în scurt timp s-au răspîndit, fiecare la rostul lui, să vînita scumpă-tăţile. v: rom. octombrie 1955, 172, cl. dl, dm. ’ Tot felul, de scumpălăli. scl 1974, 446. 5. (învechit, rar) Scumpete (5). în Tir eşlc o nelegiuire, d-a fi cineva bogal; scumpălaiea î.l face temător, bănuitor şi aspru, pleşoianu, t. i, 124/19. G. (Familiar) Epitet pentru o -.persoană iubită, dragă; (familiar) scumpete ((>). (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Te bucuri ca alunei cînd ai sări pe un deal cine. ştie cc scumpălate de prieten, camilar, c. p. 64. 7. (învechit; în loc. a d v.) fiu scnnvputiitc = cu drag, cu plăcere; cu scumpete (7). Eugenie caută la. Antoni cu scumpătale şi cu dragoste, hrisov'erghi, a. 81/5. M-am folosii mult de privilegiul ce aveam noi, banii de aur, a. fi strinşi cu scumpălate la pieptul lor. alecsandri, o. p. 44. — Pl.: scumpătăţi şi (rar, -i) scumpălăluri. — Scump suf. -ătate. SCUMPEÂLĂ s. f. (învechit) Scumpete (3). Scum-pcala lucrurilor... o să ne-arunce într-o tulburare... de nu ne-om şli descurca, jipescu, o. 85, cf. tdrg, scriban, u. — Pl.: scumpeii. — Scumpi suf. -eală.- S<:UMP£UŞTE s. r. (Regional) 1. Scumpete (3) (Sirmiihaiu Almaşului — Zalău), alr ii 3 644/284. 2. Sărăcie, lipsă;, foamete (Săcuieu — Huedin). alh 1 104/290. — Pl.: scumpelişli. — Scumpi -| ,suf. -elişte. SCUMPlSNiE s.f. (învechit) t. Zgîrcenie, avariţie. Cf. cihac, u, 334. O fiziognomie în care cel mai. simplu om poale celi mîrşăvia de caracter, cu scurnpenia şi şiretlicul mai. presus de toate. ap. tdrg, cf. gheţie, r. M., barcianu, alexi, Av., cade, scriban, u., bal. 2. Scumpete (3). Cf. cihac, ii, 334, dm. 3. Scumpete (4).. Cf. gheţie, n. m. 4 Bogăţie,, bunăstare. Cf. cihac, .11, 334. . . — •PI.: sciunpenii- . — Scump -)- suf. -enie. SCUAIFET s< n. v. scumpele.. SCUMPETE s.f. 1. (învechit) Zgîrcenie, avariţie. Cela cc cu scumpete seamănă, acela eu scumpete va secera. coresi, ap. ithlr 11, 475. Să ne părăsim de faptele noastre cele. de mainle, de slrîmbătăţi, de făfării, de asu-prealc, dc scumpealc. varlaam, c. 382. Bdcoţi avea 8 000 de oameni, penlru mare scumpete ce avea acela om, că de. ar fi avut oaste mai multă. . . la dinsul era acea dată războiul cu izbind a'. m. costin, let. i, 352/37. Domnul . . . sălaş mi-au datu-mi în casă senină Fără de scumpeate ca să mă hrănească, dosoftei, rs. 71/3. Mai vîrtos pre cei ce se. streina. . . prin schituri făr’ de nici o scumpele hrănea (sfirşitul sec. XVII). mac., ist. iv, 259. Nu iasle mai mare păcal decîl scumpealea. pov. ţăr. 23r/13. Scumpealea, şi. pofta, şi iubirea de sine sini trei lucruri carele scurtează viaţa, antim, ap. gcr 11, 7/22. Duca Yodă, pentru scumpetea lui, ca să nu., cheltuiască bani cu oasle, n-au primii sfatul lui Racoţi. muşte, let, 111, 24/13. Aflai-ai bogăţie de minuni şi împărţi lumii daruri fără dc scumpeate. mineiul (1776), 1722/1. Fetind pre fala Belei III. . . şi cruţînd numai din scumpele veniturile fiscului, au poruncit la cheltuielile cele de nuntă să se adune de la cetăţi şi de la ţări. şincai, hr. i, 220/30. Cu scumpetea, cu necu-răţiia, cu mîniia, eu mîndriia ne iaste noauo lupta. maior, p, 38. Andrei Pauli... din scumpete sau minte n-au vrut a fi elcrisl. beldiman, sap. 13/32, cf. lb, 1. golescu, c. Alţii iarăşi ijîndesc a fi înţelepţi şi iconomi, în vreme ce ei sînt jertfă cei mai ticăloase palimi, adică a scumpelii. marcovjci, d. 65/20. Mai folosit va fi cineva, a sămăna cu galantomic decît cu scumpele. i. ionescu, c. 23/17. Ei sla-n chibzuite. . . văzîndu-i scumpetea.. pann, p. v. iii, 76/10. Zi cum că ziditorul cu nedreptul împărţeşle, Cole-ţi pare cu scumpete, dincolo că răsipeşle. conachi, p. 264. De-aş vrea să sting din. vreme scumpetca-n fiul meu, l-aş dezveli năravul in loal-a lui sluţie, Şi pre Ignat de pildă l-aş scoale înainte, negruzzi, s. ii, 264, c.f. polizu, cihac, ii, 334. odobescu, în contribuţii, 1, 120, ddrf, gheţie, r. M., BARCIANU, alf.xi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., scriban, d., dl, dm. Scumpetea Ia om, cea mai marc boală, şi boală fără leac. zanne, p. viu, 222. + (învechit, rar) Economie, chibzuială. Cf. polizu. 2. (învechit, rar; precedat de prep. ,,cu“) Atenţie deosebită. S!u-mpre.jurul lor mulţimea şi cu scumpete-i 4682 scumpete: - 62 f - CUMPETE privea, Şi cine e-nvingălorul să cunoască na putea. PANN, E. ii, 114/17. 3. Creştere (mare) a preţului unei mărfi sau a unui serviciu, scurapirc; situaţie care caracterizează această creştere; perioadă de timp în care preţurile sînt foarte ridicate; (învechit şi popular) scumpătate (3), (învechit) scumpenie (2), scumpeală, (regional) scumpelişte (1). Aştepta scumpe alea griului şi pohliia atnnce să desfacă el jilnifa şi alance de nevoie mişeii să cumpere, ca să-ş înmulţească aurul, coresi, ev. 401, cf. anon. car. Din pricina precupeţitor se pricinuieşlc mare scumpete la cete ce sint de mincare norodului (a. 1776). uricariul, xix, 329. In puţină vreme s-au făcut o mare scumpete, cît agiunsăse dimerlia de orz un leu (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 221/4, cf. budai-deleanu, lex. Lăsaţi celorlalte neamuri. . . a face comori prin meşteşugul, neguţitoriei şi a scumpetei şi prin toate iscodirile acelea a trîndăvirii. Beldiman, n. P. 1, 181/12. Este obicei de să pune narL la carne, ca nu — din lăcomiia celor ce vînd — să pătimească norodul scumpete (a. 1823). doc. ec. 292, cf. lb, 1. golescu, c. Leafa sa ar fi aşa puţină, încîl pe lingă scumpetea de acolo va fi silit. în scurtă vreme a-şi vinde echipajul, fm (1841), 3202/7, cf. polizu. Scumpetea traiului... care este acum n-a mai fost de cînd lumea, oihica, c. e. 1, 129, cf. cihac, 11, 334, ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., tdrg. O să fie anul ăsta o scumpele la primăvară, lucru mare! aoÎr-biceanu, s. 284, cf. resmeriţă, d., cade. Acasă fl aştepta o femeie gureşă şi hărţăgoasă, plîngînclu-se etern de obrăznicia slugilor şi de scumpete, c. petrescu, !. 11, 215. Au protestat exasperaţi contra scumpetii vieţii, sahia, n. 67. Ziarele au scris. . . despre problema gravă a scumpetei. Bogza, a. î. 506. Ce anume vorbeaţi voi doi? — Despre vreme, despre necazuri, despre scumpete, stancu, r. a. iv, 147, cf. dl, dm, + (Învechit şi regional) Sărăcie, lipsă. Să slujească a noastră asu-pritură nevoei voastre, aceştii scumpele delungală. coresi, ap. dhlr ii, 475. Ceale şapte spice supţiri... sînt cei şapte ani de scumpeate. Po 142/7. Şi era o scumpete mare de pîne şi de fin, cît aginnsesă carul de fin t lei. neculce, L. 361. In ghindă de. se va afla verme, însămnează an neroditoriu şi scumpete, calkndariu (1814), 90/16, cf. valian, v. In faţa lipsei şi scumpetii de pîne. . . opiniunea publică. . . a silit pe guvern a suprima cu totul dările fiscale asupra cerealelor, ghica, c. E. iii, 29, cf. odobescu, în contribuţii, i, 120. Nu mai pomenesc scumpetea şi foametea cure au fost statornice în lot timpul acesta, ionescu-rion, s. 198. Alţii ziceau că e păcat de Dumnezeu să-şi dea pînea de la gură, în scumpetea aceasta, agîrbiceanu, s. p. 105. Cu o deosebită atenţie pomeneşte de lăcuste, ciumă, cutremur, scumpele, minuni dumnezeieşti etc. bul. com. ist. ii, 32. In vremuri grele — de foamete ori scumpele — se face mămăligă şi din făină de hrişcă şi orz. şez. v, 6. Nu-i scumpete de bucate. De-acele-s îndestulate, bîrlea, L. P. M. II, 163. 4. (Mai ales la pl.) Lucru de preţ, de valoare; (popular şi familiar) scumpătate (4), ..(învechit şi regional) scumpie (2), (Învechit) scumpenie (3), (învechit, rar) scumpăciune. Au luatu trupul sîntului Joann Novi din Suceava, cu toate scumpeturile cîte. era pre lingă dînsul. şincai, hr. iii, 142/17, cf. lb. Veneţia, Florenţa şi Genova era pline de avuţii din rieguţătoria cu India, a cui scumpeturi era aduşe pc Marea Roşie. genilie, o. 22/10. Mai arată califului şi alte scumpeturi cu totul nepreţuite, gorjan, h. ii, 148/29, cf. polizu. Primea... metăsuri, perle şi alte scumpe/urî de-ntîi de la greci, hasdeu, i. c. i, 103, cf. baronzi, l. 119, cihac, ii, 334. Părintele Toda avea... scaune şi canapele căptuşite aici ca mătase, colo cu catifea, covoare pe jos şi multe alte scumpeturi. slavici, n. i, 202. Deşi era fecior de împărat, nu mai văzuse asemenea scumpeturi. ispirescu, L. 38. împăratul. . ., rezemat pe toiagul cu scumpeturi de pielrărie, îl aştepta cu inima deschisă. delavrancea, s. 100. Carele încărcate cu tot felul de scumpeluri. vlahuţă, ap. cade. Purtau aur şi scum- peluri. beldtceaku, în cv 1950, nr. 5, 18, cf. gheţie, r. m:, jahresber. v, 330, barcianu, alexi, w., şăineanu2, tdrg. Jiuvaierele şi scumpeturile jucau un mare rot în podoabă, iorga, c. i. i, 119. L-a legat pe sub bărbie cu năframa dc mălasă, O scumpete pusă-n ladă de pe cînd era mireasă, goga, poezii, 46. Cheiurile lucii de lumină se colorau de felurimea. . . lăzilor cu scumpeturi. anghtcl — iosif, c. l. C. Ca întâunlrul unui bazar minunat, fiecare îşi desface scumpeturile. anghel, pr. 30. ,,Scumpeturile“ se pot preschimba..... în. bani. pamfile, com. J, cf. resmeriţă, d., cade. A doua zi, starostele negoţului de scumpeluri s-a înfăţişat cu martorii lui ca să ia în slăpînire lemnul bi-ne-mirositor. sadoveanu, o. xv, 486, cf. scriban, d. Cine mi-a fost spus mie că el nici cînd a fost mire nu s-a culcat cu aşa scumpeluri? dan, u. 177. Poate o.fi rost şi de puţin jaf prin prăvăliile alea pline de scumpe/uri. camil petrescu, o. ii, 675. Prea rtnjea urîtuţ şi zuliarul de sufragiu, zicind că-i miroase a scumpeturi de furgăsit! c. petrescu, a. r. 117, cf. dl. Nu puteau vinde scumpeturile cu care veniseră peniru că le-ar fi luai de prin casele grofilor, t. popovici, se. 36, cf. dm. Ofiţerii erau prinşi şi ei cu altele, cu aurăriile şi scumpeturile pe care le slrîngeau dc pe unde puteau, lăncrănjan, c. n, 130. Măre, faţă de ciocoi. . . Cu scumpeturi şi paftale. . . Ce calaşi ta noi în cale? vulpescu, p. 44. îmbrăcaţi cu cîte scumpeluri toate, h iv 60. Avea împăratul... multe scumpeturi. reteganul, p. iv, 34. Cum scăpară de zmeu, băiatul şi fata luară din casă ţoale scumpeturile cele mai alese si făcură din ele. o boccea mare. popescu, b. ti, 98. Vă puteţi închipui bucuria felei şi necazul babei, cînd văzu cîte. scumpeturi are fata moşului, cătană, p. b. iit, 94. Avea împăratul scumpeturi ca ale lor? Ţi-ai găsii! rădulescu-codin, î. 24. Nu-ţi sînt eu neam şi om... în care să Ic poţi încrede ca în cămaşa de pe line, dc mă opreşti să-ţi văd vlaga şi scumpeturile? mera, l.b. 256. Aveau pala-turi şi fel. de fel de scumpeluri. i. crs. n, 3 14. în casa lor am văzut multe scunipetiui. mat. dialect, i, 92. Să nu va pui pacctu să v-ut'ingcţ. . . d'i o scumpei'e ceva. o. bîrlea, a. p. i, 281. + (Har) Frumuseţe, strălucire, splendoare a unui lucru scump (2). Două-Irci femei nu se lăsau niciodată în urma Marinei la scumpetea şi bogăţia costumelor, agîrbiceanu, a. 212. Cîteva rinduri de mari mărgăritare făceau din vechiul giuvaer o podoabă de negrăită scumpele şi frumuseţe. arghezi, b. 117. 5. (învechit) Bogăţie, bunăstare; (învechit, rar) scumpătate (5). Rodirile. . . să pricinuiesc din vărsarea apei Nilului ... şi de varsă, puţin. sau. pre mare face scumpete, iar de. nu vine nimic face foamele. amfilohie, g. 137/22. Ce folos iaslede m-aş îmbogăţi acuma? . . . Va veni vreme cind. . . toate acestea le vor răpi şi de scumpetea mea işi vor ride. maior, p. 57/15, cf. cihac, ii, 334. + (într-o poezie populară) Mîndrie (5). Mie-mi place o leliţă Că-i fală de crişmăriţă; Ea se poartă cu scumpele. Ni-ci se uită l-alte fete. Pamfile, c. Ţ. 125. G. (Familiar) Epitet pentru o persoană iubită, dragă; (familiar) scumpătate (fi). Vino, dară, scumpetea vieţii mele! Să mergem jos în grădină, conv. lit. iv, 24, cf. dm. O (în formule de adresaie) Auzi, Iu, hăi, lu, scumpele, s-an sculat domnii? agîrbiceanu, a. 56. 7. (Regional; In loc. adv.) Cu scuiupctc = eu drag, cu plăcere; (învechit) cu scumpătate (7). Revista pe care o îngrijise cu scumpele se distribuia prin librării şi chioşcuri., tn plr ii, 569. Săraca mama cu fei'c!. Cum le creşte cu scumpet'e Şi le dă d'e nule, ved'el t. paPA,-hagi, m. 66. -Pl.: (4) scumpeluri. fien.-dat. şi: scumpelii. — Şi: (învechit) scumpei s. n. lb, polizu, jahkesber. v, 330, tdrg. — Seu mp -|- suf. -ele. 4682 SCUMPI SCUMPI vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A se tocmi exagerat de mult (atunci cind cumpără, vinde etg. ceva); a se arăta zgircit, avar (atunci cînd trebuie să dea, să facă etc. ceva); a se zgîrci, a se calici, a se lăcomi. Iară noi acmu o fărlmă de ptine sau un ban ne scumpim a da. varlaam, c. 25. Şi fie mie cetatea mormint asupra căriia preste ziduri săriiam, preste ea nu mă voiu scumpi penlru că n-am minţii cuvintele sfinte ale D[u]mn[t]zăului mieu. biblia (1688), 3652/34, ef. BUDAI-DELEANU, LEX. , LB, I. GOLESCU, C. în astă dispoziţie. . . a comandat. . . să nu se scumpească nimeni la nici un lucru din cile purta ev in mina stingă. aristia, plut. 70/30, cf. polizu. Să nu ne scumpim in sămtnţă, căci din des uşor se face rar. i. ionescu, c. 63/1. Fiindcă te scumpeşti penlru două sălaşe de ţigani, pune-ţi pofta-n cui despre cuscrie cu mine. alBcsandri, t. 347. De ce te scumpeşti pentru nimica toată şi nu-ţi iei o slugă vrednică? creangă,, o. 86, cf. barcianu, alexi, w. Numai pentru ciţiva lei se scumpea ca să nu-i împlinească ultima lui dorinţă? anghel, pr. 130, cf. tdrg. Bine-au făcui că nu s-au scumpit la pomană! agîrbiceanu, s. 144, cf. resmeriţă, d., cade: Mă amice, un pic de bunăvoinţă, nu mai mult. Ce dracu te scumpeşti aşa! dan, u. 269, cf. scriban, d., dl, dm. O F i g. Spune-ne, cinstite părinte, şi nu te scumpi a ne polzui. dosoftei, v. s. octombrie 45v/21. Natura este foarte dreaptă. Ea nu se scumpeşte asupra -zilelor ce ne împarte, marcovici, c. 57/17. + Tr anz. (învechit, rar) A economisi. (Fig.) Şi mă urîră, depărtîn-du-să departe, şi de cătră faţa mea nu scumpiră scui-pttul. b:blia (1688), 37 52/ll. Cine iaste cela ce ascunde de mine sfatul şi scumpindu-şi cuvintele şi pre mine socoteaşte să mă ascunză. ib. 3812/24. 2. Tra n l. (Complementul indică mărfuri) A urca preţul, a vinde mai scump (2). Cela ce scumpeşte griul, de mulţime este blestemat (a. 1746). ap. tdrg, cf. budai-deleanu, lex., lb, i. golescu, c., valian, v. Cine marfa işi scumpeşte Ca Nastratin păgubeşte, pann, h. 46/8, cf. polizu. O impresie mare ar avea efectul de a scumpi zahărul, ghica, c. e. iii, 56, cf. cihac, ii, 334, ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2.' Vom mai scumpi pe cit se poate produsele din celuloză, anghel — iosif, c. m. ii, 62, cf. resmeriţă, d., cade, dl, dm. O Tranz. fact. Zvirliţi banii, ne scumpiţi toate celea. agîrbiceanu, a. 90. Vindea cruci de piatră cenuşie. . . Un cap de înger cu şase aripi in mijloc le scumpea, arghezi, b. 106. Ungurene, vreme rea, Ce-ai cătat in ţeara mea De mi-ai scumpit făina? teodorescu, p. p. 334. + Refl. pas. (Despre mărfuri, prestări de servicii etc.) A deveni mai scump (2), a avea la un moment dat preţ mai ridicat. Bucatele să scumpisă în Iaşi, că nu aduce nime nici de o parte, fiind bejenii. neculce, l. 216, cf. budai-deleanu, lex. Să nu ceară pr’eţuri mari la văpsit, ci să păzească şi ei orindumla veche, adăogînd un puţin lucru pentru văpsele, Ca’re să vor fi mai scumpii (a. 1824). doc. ec. 322,- cf. lS.-Cu cuvînt că vilele s-au mai scumpit, au cerut să li să puie nart, a vinde carnea de vacă ocaoa po părale 12 (a. 1827). doc. ec. 396, cf. i. golescu, c., valian, v. Dup-acum s-a scumpit bucatele, vai de om! ghica, c. E. i, 220, cf. cihac, ii, 334, ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2, tdrg. Dar nici carnea de vacă nu poate să lipsească, deşi s-a cam scumpit, rebreanu, i. 128, cf. resmeriţă, D., cade. După război şi gloabele s-au scumpit, aşa că laşul va scăpa de gloabe, teodoreanu, m. iii, 91. Amu s-au scumpit iar vilele; mai ales vacile cu lapte, dan, u. 218. Crema asta nu-i bună de nimic. . . Şi doar s-a scumpit. Toate s-ati scumpii, h. lovinescu, t. 121, cf. dl, dm. Parisul de pîine duce lipsă, Făina s-a scumpit, t iulie 1964, 41. De cînd eşti pe la noi S-au scumpit brînza de oi. alecsandri, p. p. 330. Vai, mîndruţă de departe, Ce tot faci de nu scrii carte? Doar hîrtia s-a scumpit, Ori pe mine m-ai urii? jarnîk — bÎrseanu, d. 142. Vinul s-a scumpit, Preţul lui tare-a sărit, balade, ii, 222. Felili din juru miu S-au vopsit cu bădănaua, Cî făina s-a scumpit Şi pudra s-a ieftinit! folc. mold. ii, 390. O -Fi g- Nu-i vezi că azi bărbaţii. . . fug■ de însurat ca dracu de tămîie. S-au scumpit mirii ca vămile, alecsandri, t. 324. Auzit-am, auzit. . . Că ficiorii s-o scumpit, Fetile s-o ieftitiit. mÎndrescu, l. p. 152. S-a scumpit guriţa tare. doine, 140. Dacă fetSe s-or mărit FQartSe .tare s-or scumpit. densusianu, ţ. h. 150. <> (Prin lărgirea sensului) Viaţa s-a scumpit de nu mai poţi să te atingi de nimic. bogza, a. î, 344. Viaţa continuă să se scumpească. stancu, r. a. iv, 171. Tata avea salariul mic şi viaţa se scumpea, t. popovici, s. 93. + (Complementul indică preţuri, dobinzi etc.) A face mai mare; a ridica preţul (v. ri di c a II 2), a mări (IV). Fiindcă ne-ai luat mosafirul, să ştii că am să-ţi scumpesc arenda. rebreanu, r. i, 165. Statul scumpise de la o vreme preţul metrilor de pămînt şi ,aslă ti plăcea negustorului. barbu, g. 82. Nu este justificată .teama.unora că acest lip de ambalaj ar scumpi preţul produselor, scînteia, 1969, nr. 8 212. (Tranz. fa c t.) împrumuturile . . ■ scumpesc dobînda banilor şi măresc impozitele, ghica, c. e. i, 134. + Refl. (Despre-oameni, mai ales despre negustori) A cere preţuri mari, ridicate. Cum petreci pastrama, negustorule? . . . Opt bani?.. Scump, scump. . .- Ei, v-aţi scumpit, delavrancea, o. ii, 289, cf. tdrg, dl, dm. + ,(Rar; despre bani) A deveni greu de procurat, de obţinut. Ar fi amatori dacă n-ar pune condiţii prea grele, • fiindcă banii s-au scumpit rău. rebreanu, r. i, 165. — Prez. ind.: scumpesc. — V. scump. SCUVIPlC s. m. v. scumpie2. SCUMPIE1 s. f. 1. (învechit) Zgîrcenie, avariţie. Iane amu, trupe, iuo ţi-e lăcomia şi scupia. cod. tod. 226, cf. anon. car., ddrf, zanne, p. i, 756, dhlr ii, 326. . , 2. (învechit şi regional; la pl.) Scumpete (4). Stăpînul scumpiilor acelora nu e mulţumit cu această sumă. gt (1839), 1461/34. Luînd Pipăruş'cu sine sciim-piele şi bogăţiile zmeilor şi pe cete trei fete de-mpărat, încă în ziua aceea plecară cătră casă. F (1885), 221. A luat şi de aici cîteva hintele cu armăsari şi a-ncărcal pe ele scumpiele. com: sat. v, 99. + (învechit, rar) Frumuseţe, strălucire, splendoare a unui lucru sc\imp (2). Pe curtenii lui vodă nu-i întrecea cu frumuseţea şi scumpia veştmintelor, şincai, hr. iii, 43/17. + (învechit) Bogăţie, bunăstare. Suflete, . . . unde ţi-i atunci avuţiia la, şi bogăţiia şi scumpiia? cod. tod. 213. Au pierit; că măcar că au avut toată scumpia şi frumuseaţea întru sine, dară n-au avut sprijineala cea mai de lipsă, maior, p. 22/3. + (Adjectival; într-o poezie populară; probabil din necesităţi prozodice) Mîndru (t 3), vanitos,- fudul. Păunaşul s-o-nsurat, Păuniţă ş-o luat. Păliniţa-i cam scumpie, Merge la mitropolie După cărţi de-despărţie. cardaş, c. p. 96. — Pl.: sdumpii. — Şi-: (învechit, rar) seupfe s.f. — Scump + suf. -ie. SCUMPÎE2 s. f. (Bot.) 1. Arbust înalt pină la 5 m, cu frunzele eliptice sau o:bovate,şi.cu.florî mici galbene^ verzui în pânicule mari, a cărui coajă .şi ale cărui frunze sînt folosite în vopsitorie şi în tăbăcirea pieilor, precum şi în medicina populară pentru proprietăţile lor antiseptice şi astringente; (regional) liliac, oţetar, rui4 (Cotinus coggygria) ; coaja sau frunzele acestui arbust. Cf. coteanu, pl. 18, Klein, d. 421, lb. Mergînd ei de-ş aduc căli puţuntea scumpie. . . - cînd ş-au trecut în Ţara Ungurească n-au avut obicei să dea vamă (a. 1729). iorga, s. d. vi, 209. Carte de apărare ştr.ăjU ol [de la] Comăneşli, pe scumpie să nu dea vamă. (a. 1735). cat. man. 492. Pentru .scumpie astăzi sosi şi Alibaşa Haidar cu 70 tuvele cordovane ce tocmisăm de la iei (a. 1770). iorga, s. n. 119. La priimirea scum-pti[i] dupe urmă să araf[e] clte'oca au priimit (a.-1782). id. s, D. xii, 104. Am adus comision. . . 5 000 oca scopia coparata la, Urahova (a. 17-92). id. ib. 115. Am dat şi banfi] .pe scumpie şi tabaci sînt bunfij aici la 4686 SCUMPIL — 529 — SCUND Rimnic (a. 1803). id. ib. 147. Au venit in prinţipal 12 caice cu marfă, adică săpun, rachiu, lemne de scum-pie, blane, stafide, orez, cositor, cr (1832), 224V11, cf. i. golescu, c. Lupi[i]-ndată-i tăbăciră pielea fără de scumpie. pann, h. 48/6, cf. polizu. Se întrebuinţează la ţoale culorile. . . scumpia sau frunza de lemnul numit/cumpie. i. ionescu, m. 694, cf. baronzi, l. 14. Plantele care le întrebuinţează ele la colorat... sînt următoarele: . . .- scumpia, . . . stejarul, . . . mălinul. MARIAN, CIL 9, Cf. DDRF, BRANDZA, FL. 172, JAHRESBER. V, 330, BARCIANU, GRECESCU, FL. 151, N. LEON, MED. 64. Se fierbe scumpie şi zeama se dă celui bolnav să facă gargară, grigoriu-rigo, m. p. i, 39, cf. şăineanu2, tdrg. Peniru dobîndirea unui roşu-porlocaliu se ia zeamă rămasă. .., se pune o litră lemn de scumpie.. . şi se fierbe bine. pamfile — lupescu, crom.-111, cf. RESMERIŢĂ, D., BUJOREAN, B. L. 393, PANŢU, PL. 273, CADE, DS, SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, BORZA, D. 53. Frunzele de scumpie sînt utilizate la tăbăcirea pieilor de ovine, pentru meşine şi în vopsitorie. der, cf. scl 1968,, 556, h xvin 138, com. liuba. Una mia Cu scumpia. Ce-ai mîncatDe te-ai umflat? teodorescu, p. p. 194. Foaie verde de scumpie, Cum naiba dor să nu-mi fie? Cînd şi muntele că-i munte Şi-ncă are dorui-i multe. jarnîk — bîrseanu, d. 136. Frunză verde de scumpie, Păsărică fumurie, Vin' te-aşază colea-n vie. şez. v, 45. Frunză verde de scumpt'ie. . . Urită mni lumea mhie. ţiplea, p. p. 39. Foaie verde de scumpie Lepăd barba de frăţie, i. cr. ii, 123. Frunzuliţă ş-o ,,scunchie“, Bal-o focul streinie. şez. xiii, 203, cf. ib. xv, 122. Crăpăturile tot astfel se oblogesc şi cu zeamă în care s-au fiert frunze de scumpie. pamfile, b. 26. Coajă de pin, brad, scumpină şi gorgoloasă. alr ii 6 617/2. Cînd oi secera scumpia (— niciodată). Cf. scriban, d. 2. (învechit şi regional) Oţetar3 (Rhus typhina). Cf. VALIAN, V., BRANDZA, FL. 172, ALEXI, W., COm. LIUBA. 3. (învechit şi regional) Liliac (Syringa vulgaris). Cf. COTEANU, PL. 13, KLEIN, D. 421, BUDAI-DELEANU, LEX., LB, POLIZU, GHEŢIE, R. M., JAHRESBER. V, 330, ai.exi, w., şăineanu2, tdrg. In dreapta şi în stingă potecii, tot tufe de scumpie cu pămătufuri cenuşii ori roşiatice ca nişte pufuri uriaşe de pudră. i. botez, şc. 124. Şedea pe laviţă la umbra unei tufe de scumpie. agîrbiceanu, l. t. 48, cf. resmeriţă, d., scriban, d., dl, dm, borza, d. 166, h xvii 225, xvin 41. Frumos să le-mpodobiti Cu frunzuică de scumpină. arh. olt. 383, cf. l. costin, gr. băn. 180, alr i 1 917/26, 87, 107, 109, 112, 116, 129, 131, 140, 831, a iii 18. 0> (Prin vestul Transilv.) Scumpie altoită = liliac franţuzesc (Syringa persiea). Cf. borza, d. 166. (Transilv.) Lemnul-vîntului (Syringa josikaea). Cf. panţu, pl. 273, bujorean, b. l. 393, borza, d. 166. 5. (Regional; în forma scumpină) Lămîiţă (Phila-delphus coronarius) (Livadia — Haţeg), borza, d. 129. — Pl.: scumpii. — Şi: (învechit) scopib s. f., (regional) scumpfc (h ii 25) s.m., scumpîlă (borza, d. 166) s.f., scumpin (densusianu, ţ. h. 171) s. m., scumpină s.f., seumpfu (borza, d. 166) s.m., scumprînă (com. liuba), scnnpie, sclumpie (alr i 1 917/131) s. f. — Din pol. skapia. SCUMPÎLĂ s. f. v. scumpie2. SCUMPIN s. m. v. scumpie2. SCUMPINĂ s.f. v. scumpie2. SCUMPÎRE s. f. Acţiunea de a (se) scumpi (2) şi rezultatul ei; creştere (mare) a preţului unei mărfi, a unui serviciu ; scumpete (3). Cf. budai-deleanu LEX., I. GOLESCU, C., VALIAN, V. , POLIZU, BARCIANU, ... alexi, w. Scumpirea continuă a hîrtiei tiparului . nu ne mai îngăduie s-o putem scoate în preţul fixat. !!. arh. olţ. ii, 2, cf. resmeriţă, d. Discută despre schim-,î bffrea guvernelor, despre slugi-, pălării şi scumpirea lemnelor, c. petrescu, c. v. i92. Umflarea preţurilor agricole nu poate duce decît la scumpirea mărfurilor industriale de larg consum, scînteia, 1952, nr. -2 372, cf. dl, dm. Pentru a împiedica scumpirea medicamentelor, Alexandru N. Şuţu a poruncit şi el alcătuirea unei comisii, g. barbu, a. v. 237, cf. dex. <0> (Prin lărgirea sensului) Scumpirea producţiunei suie preţurile şi prin urmare scade consomaţiunea productelor ţării, ghica, c. e. i, 147. Otrăvitoarea scumpire a vieţii... este, în cel mai adine înţeles al cuvîntului, o catastrofă. bogza, a. î. 506. <0> E x p r. (Despre mărfuri) A li în scumpire, se spune cînd preţul e în creştere. Aurul e în scumpire, stancu, s. 161. + (Rar) Creşere a valorii. Ieftinirea sau scumpirea capitalului în piaţă. i. panţu, pr. 137. — Pl..: scumpiri. — V. scumpi. SCUMPIŞOR, -OÂRĂ adj. (Familiar) Diminutiv al lui scump. Cf. scump (2). Cf. dex. — Pl.: scumpişori, -oare. — Scump -f suf. -işor. SCUMPÎU s. m. v. scumpie2. SCUMPdC adj. (Prin vestul Transilv.) Om avar, zgircit, I zgîrcit, i scumpoc. a i 24, cf. teaha, c. n. 265. — Pl.: scumpoci. — Scump + suf. -oc. SCUMPdl subst. (Regional) ,,Zgîrcitură“ (Tăr-căiţa — Beiuş). a i 24. — Pl.: ? — Scump + suf. -oi. SCUMPRÎNĂ s. f. v. scumpie2. SCUMPULEŢ, -EÂŢĂ adj. (Familiar) Diminuti* al Jui scump; (familiar) scumpuşor. Cf. scunp. (2). Cf. i. golescu, c. Avem, strălucită cuconiţă, [glu-vaiericale] de cele mai frumoase, dar sînt cam scumpu-leţe. filimon, o. i, 224. — Pl.: scumpuleţi, -e. — gcump + suf. -uleţ. SCUMPUŞdR, -OÂRĂ adj. (Familiar) Diminutiv . al lui scump; (familiar) scumpuleţ. Cf. scump (2). Eu îi spusesem să tragă la un otel mai scumpuşor, insă luminos şi călduros, caragiale, o. vii, 5, cf. dl, DM, DEX. — Pl.: scumpuşori, -oare. — Scump -f suf. -uşor. SCUNCliNIE s. f. (Regional) Persoană enervantă, care deranjează şi necăjeşte. Ian astîmpără-te, scun-cenie. Com. din vicovu de sus — rădăuţi. — Din ucr. dial. CKOyHîeHHH. SCUNCINÎ vb. IV. Tranz. (Regional; complementul indică oameni) A necăji peste măsură, a hărţui (cu o cerere inoportună). Com. din vicovu de sus — rădăuţi. M-au scuncinit băieţii nu alta, nu destul că eram necăjită aşa şi n-aveam nici o para, ei încă mă cihăesc să împrumut şi să le dau. ib. — Prez. irid.: scuncînesc. — Din scuncenie. SCUND, -Ă adj. (în opoziţie cu înalt) Care are o înălţime sau o statură sub cea obişnuită; mărunt (I 3) , mic (I 5), scurt (I 2), jos, (învechit şi popular) pu[.in (5), (regional) picinog. La slâtul trupului IntTu ^ tot sămănînd fratelui său Vasilie, fără nurriai că era mai scund, dosoftei v. s. ianuarie 9V/14. Apoi şedea şi el, şi nu în scaun înalt, împărătesc, ci in scaun scund şi prost, antim, p. 197. Cei mai proşti stejari de munte sau pietraşi au mai mice frunze şi sint foarte .scunzi. fir— c. 493 4700 SGUNDAC — 530 — SCUPŞTIN cod., silv. 17. Una medelnifă (lighean.) înaltă cu ibric. Una medelnifă tij de cele scunde (a. 1793). uricariul, xv-i, 205. Taurul trecind cu pornire ageră prin o uşă scundă..., cu coarnele sale ceale potearnice au rupt pragul cel de desupi. ţichindeal, f.418/4, cf. lb, polizu, lm. Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorîtă. . . Stătea posomorită. . . o ceată pribegită, eminescu, o. i, 56.. Elefteria culegea cioburi de străchini, pe care le ascundea cu scumpătale in scunda ei chiliufă. caragiale, o. i, 163. Cîteva chilii scunde, întunecoase, adăpostesc uro doi-trei călugări, vlahuţă, s. a. nr, 285, cf. ddrf. [Stăteam] amîndoi pe banca scundă, eu robind suflarea-n gură, Şi, cu acu-n cusătură, Mamă-mea cîntînd. coşbuc, p. n, 276, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2. Se-nfiripau lumini şi visuri, că te mirai chilia scundă Cum poate-atît prisos de vrajă în îngustimea ei s-ascundă, goga, poezii, 178. Iată-mă-ntr-o scundă şi mucedă chilie, anghel — iosif, c. m. i, 71. Se face. sară în odăiţa scundă din strada solitară. iosif, v. 147, cf. tdrg. Abia atunci se deschise o uşă scundă, agîrbiceanu, s. 352. Să se vadă dacă oamenii scunzi şi îndesaţi. . . sînt scythii de pe vasul de argint. pârvan, a. 392. Priveam cu inima slrînsă prăvălia scundă, brăescu, a. 130. Munţii scunzi ai Rîmnicului Sărat. . . au făcut ca îndeletnicirea de căpetenie. . . să fie creşterea vitelor, stoian, păst. 41. în odăile scunde şi obscure, glasul profetic al. revoluţionarului sună ca o fanfară de război, cocea, s. r, 91. îi privegheată numele divin, Ghirlănzi de sfinţi pe bolţile ei scunde. lesne a, i. 25. Vedeai împlîntareă masivă a frunţii scunde, late, bombată deasupra arcadei, teodoreanu, m. iii, 41,: cf. scriban,'d. Mini, mai scundă, îl urma cu paşi mari ca o fiică docilă, călinescu, s. 110. Mult a trecut De cînd îmi răsfrîngeai în pieptul scund Un soare nou în fiecare dimineaţă, blaga, poezii, 54. Una era voinică, înaltă şi roşcată, iar cealaltă dolofană şi scundă, pas, l. i, 8. în faţa lor e un tînăr scund şi îndesat, vinea, l. i, 126. Era un băiat scund. . ., dar cu umeri muschiuloşi. preda, i. 79. E un om scund, foarte iute în mişcări, de o mare energie şi spontaneitate. t august 1964, 57. Te caut şi te aflu-ntotdeauna. . . în pragul verii invocînd furtuna, Cu masca ploii sub frunzare scunde, vulpescu, p. 39, cf. chest. ii 52/6, alr ii/i h 80, alrm ii/i li 139. <0> (Prin lărgirea sensului) Tu vechiul cer îngust şi scund să-l spargi, al. philippide, a. 5. Vînlul, cu foarfeca-i galbenă, tunde Copacii bezmetici subt zările scunde, lesnea, vers. 117. Din cerul vînăt şi scund, zăpada se cernea în fulgi mici şi rari. stancu, r. a. v, 135. Pînă cînd să mai îndur Ore deprimante, Cerul scund şi strîmb şi sur? vulpescu, p. 84. + (Neobişnuit; despre ape) Care are adincime redusă, de mică adincime. Tudor vedea suferinţa. . . statornică şi otrăvită ca o baltă scundă. în care trăia Sultana, demetrius, a. 14. — Pi.; scunzi, -de: — Din v. sl. ch/Rat*- SCUiVDĂC, -A adj., s. m. 1. Adj. (în opoziţie cu înăltişor) Cam (pre.a) scund, destul de scund; (Învechit) scundatic, (regional) scundănac. Cf. budai-deleanu, lex. [Oraşul era] înconjurat cu ziduri scim-dace. gorjan, h. iv, 18/6. Cînd eşti mic, scundac, uăzul-ai eă le hărtăpălesc toii. jipescu, o. 24, cf. ddrf. Talia [plantei], . . pe vîrfurile alpine este cu totul scundacă, 5—15 cm. grecescu, fl. 61, cf. jahresber. v, 331, tdrg, resmeriţă, d., cade. Băcanul, om scundac, palid, cu barbă şi păr de apostol, era bun şi cinstit de nu-şi mai afla seamăn, brăescu, o. a. i, 11. Un bătrînel scundac, dar verde şi vioi. voiculescu, p. i, 236, cf. rosetti, l. r. iii, 72, scriban, d. Erau vreo trei sichimele de muieri, scundaee. barbu, g. 41, cf, scl 1974, 446, ciauşanu, gl., alrm i/i h 95. Brînco-veanu, om scundac, Calcă rar şi apăsat, folc. olt. — MV,nt- ii, 306. + De lungime (prea) redusă. îndreaptă asupra lui... un arătător scundac, galben, cioturos, neaşteptat de ferm. galan, b. ii, 217. 2. S. m. (Regional) Numele unei păsări nedefinite mai de aproape. Cf. jahresber. xii, 150. — Pl.: scundaci, -ce. — Scund -f- suf. -ac. SC'UNDĂTEC, -Ă adj. v. scnntlatic. SCUNDĂTIC, -Ă adj. (învechit; despre oameni) Scundac (1). Au fost venit la Bucureşti o oasle ce le-au fosl zicînd calmuci... în starea trupului scundateci şi groşi, dionisie, c. 222, cf. tdrg, scriban, d. — Pl.: scundatici, -ce. — Şi: scnndătec, -ă adj. — Scund + suf. -atic. SCUNDĂNĂC, -Ă adj. (Regional; despre oameni) Scundac (1) (Ghioroiu — Craiova). Cf. gl. olt. — Pl.: scundănaci, -ce. — De la scund. SCUNDICJ-X, -E adj. (învechit şi regional) Diminutiv al lui s c u n d; scurticel (I 3). El se sui spre un smochin (că acel lemn plecat iaste şi scundicel). coresi, ev. 452. ,Sffî]n/[u]/ era scundicel. dosoftei, v. s. ianuarie 19/27, cf. tdrg, t. papahagi, c. l. Dragă mi-e mîn-druţa-naltă, Că-mi dă gura peste poartă Şi leliţa şcundicea Sare gardu şi-o proptea, mat. folk. 468. -"-'Pl.: scundicel, -ele. — Scunsl -f- suf. -icel. SCUNDUCtîl-, -EĂ adj. (învechit şi regional) Diminutiv al lui scilnd; scur’icel (I 2). [Era] scunducel de stat, iubitori de glume, budai-deleanu, t. v. 42, cf. •r. papahagi, c. l. Cu bărbatul scunducel Mor de foame lîngă el. doine, 140. Păltinior cu frunza lată..., Nu mi-i mîndruţa naltă Să-ţi cuprindă umbra toată. Ci mi-i mîndra scunducea, Numai bună-n umbra ta. hodoş, c. 87. — Pl.: scunducel, -ele. — Scund suf. -ucet. SCfiN.DU.RĂ s. f. v. scinilui'ă. SCUNDUŢ, -Ă (Prin Olt.) Diminutiv al lui scund; scur.ioel (12). Cf. resmeriţă, d. — Pl.: scunduţi, -e. — Scund + suf. -ut. SCUMPIE s. f. v. scumpie2. SCUtiLĂ s. f: v. şcoală. SCUPĂRĂ vb. I v. şeumpăra. SCUPCINĂ s. f. v. scupştină. SCUPERĂ vb. I v. scumpăra. SCUPl vb. IV v. scuipa. SCUPIĂ vb. I v. scuipa, s SCUPIĂT s. n. v, scuipat1. SCUPÎE s. f. v. scumpiei. SCUPlfiRE s. f. v. scuipare. SCUPÎRE s. f. v. scuipare. SCUPÎTI s n, V scuipaţi. SCUPÎT2, -Ă adj. y. scuipat2. SCUPŞTINĂ s. f. Organ al puterii de stat centrale': şi locale în trecut în Serbia şi, astăzi, în Iugoslavia. ' 4722 SOURA1 — 531 — SCURGE Deputaţii aleşi în seupcina sint In mare parte conservativi. *'(1877), 83, Cf. ALEXI, W..DER, M. D. ENC. i 322. — Scris şi: skupştină. m. d. enc. 1 322. — Pl.: scupştine. — Şi: (învechit) scuficină s.f. — Din ser. skupStina. SCURA1 vb. I. Tranz. (Bis.) A curaţi; a izbăvi, a mîntui m- Ce mai vârtos me lă de fărădeteagea mea şi de păcatele meale scură-me. .psalt. 98, cf. tdrg, DHL» n, 500, CADE, SCRIBAN, D. — Prez. ind.: scur. — Lat. excurarc. SCURĂ2 vb. I v. scurge. SCURATOÂRE s.f. v. scurgător. SCURĂMÎ1VT s. n. v. sculanient. - SCflRE vb. III v. scurge. SCURERE s. f. v. scurgere. SCURGĂT6R, -OARE adj., subst. 1. A,dj. Care (se) scurge. Cf. cade. 2. S. m. Muncitor calificat care supraveghează operaţiile de scurgere In rafinării. Cf. nom. prof. 24. 3. S. f. (Popular) Scurgere (II). Cf. resmeriţă, d., cade, chest, iv 40/99, alr ii 2 544/95, 5 679/130. 4. S. f. (în dicţionarele din trecut) Zăgaz (la un lac, heleşteu); deversor. Cf. ddrf, barcianu, alexi, w. 5. S. m. şi s. n. (Regional) Sedilă2. In tinda încăpătoare, stau de-a lungul pereţilor. . . teancuri de caşca-valur.i, pesle care erau aruncate scurgâtori. d. zamfi-p.escu, v. ţ. 172, cf. H ii 244. — Pl.: scurgâtori, -oare. — Şi: (regional) scuratoâre s. f. alr ii 2 544/95. — Scurge + suf. -ător. SCURGE vb. III. I. 1. Refl. (Despre lichide) A ieşi curgînd sau a curge (fără întrerupere), prelin-gindu-se, de obicei, in cantităţi mici (şi pînă la ultima picătură). Lăcrămîle, amu den vin şi den uleiul tău şi den tot ce se scură.. . să dai plrga denlîiu. po 254/5. Puii ohendrii. . . singele, carile din prin toede vinele i să scurea, ii sugea, cantemir, i. t. ii, 71. Amestecă cu mustul şi cu grăsimea ce să scură den el. mîncarile, 24/11. Nu trebuie a zăbovi cu jupuirea coajei lemnului, fiindcă apoi. . . acea materie apoasă ce scapă intre coaje. . . nu se scură aşa în grabă. cod. si.lv. 13. [Vîrful stogului] trebuie să fie cucuiat..., peniru ca să se scură apa. economia, 54/7, cf. valian, v. O lacrimă încă nu s-au scurs şi ea cere o alia spre a spăla treptele cruzimii, fm (1842), 1212/25. liostochina de mălai, de. cînepă. . . şi altele. . . rămîn în teasc după ce se scurge oloiul, i. ionesc.u, c. 2/22, cf. polizu. Claia. . . era pusă pe un pat de scinduri pe o groapă în care se putea scurge apa în caz de ploaie, ghica, s. 543. Ştefan se deşteaptă, şterge faţa sa Unde-o‘lăcrămioară dulce se scura. eolintineanu, o. 42, cf. i.m. O lacrimă se scurse tremurînd din genele strălucitoare, eminescu, g. p. 36: Din ochii lui Făt-Frumos se scurgeau şiroaie de lacrămi. creangă, ^o. 52. Stngele Jîşneşte şi se scurge pe iarbă, "caragiale, o. ii, 304. Din ochii pali ai mamei ca bobul picuri ies, Se scurg p-obrazul care se mişcă-ncet şi des Sub vii suflări de rugă. coşbuc, p. ii, 188, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2. Şi picuri grei, ca ■lacrimi de durere, Se. scurg pe coaja albă şi subţire. gog a, poezii, 143. Covala aceea. . . avea cîteva găuri, prin .care se scurgea necurmat zeamă alburie, agîrbiceanu, a. 68. Din coamă apa se scurgea ca dintr-un izvor, gîrleanu, n. 190, cf. resmeriţă, d. Singele i ‘.se scurgea prin nenumărate răni. ca&iiL petrescu, u. n. 374. Mustul rubiniu s-a scurs Ca un stnge gros ■ din boabe. d. botez, f. s. 91. M-aş fi coborît în canalul pe unde se scurg lăturile de la baia mohorîlă. i. Botez, b. i, 8. Pe obrajii mamei se scurg lacrimi, sahia, n. 53. Singele i se prelinsese pe bărbie şi se scursese, în dîre subţiri, pe gît. G. m. zamfirescu, m. d. ii, 294. începe să facă şanţuri cu o sapă, să se scurgă apa. vlasiu, d. 248, cf. scriban, d. Sudoarea-atttor vile se scurge-n rîuleţe. călinescu, o. ii, 30. S-a scurs şiroaie sîngele din trupul tui. blaga, poezh, 30. Un brad. . . cu coaja plesnită în zeci de locuri, peniru a lăsa să se scurgă mari lacrimi de răşină, stă de strajă. bogza, c. o. 84. Fire subţiri de sînge începură să i se scurgă pe barba creaţă, stancu,; ş. 22. în şan(uri se şi ridicaseră garduri de nuiele să se oprească ce apă se mai scurgea, barbu, princ. 16. Lătratul devine răguşit şi din gură se scurge saliva, abc săN. 365. Doar vînlul se mai auzea şi murmurul ploii care. . . se scurgea neîncetat pe foile de cori. v. rom. octombrie 1964, 12. Din benele de transport sau din căruţe se scurge mustul pe jos. scînteia, 1969, nr. 8 220. Capul. . . în traistă mi-l punea. . . Pîn’ sîngele se scurgea, retf.-ganul, tr. 23. O vinii prin păduri ş-o slrîns' om pumn bun d'i răşină d'i-ace moali cari să scurge pi copaci. 0. bîrlea, a. p. i, 579. (Refl. pas.) Bine se topeşte şi se scure miarea în tigaie, tomici, c. a. 163/18. <0 F i g. Dintru inimile noastre nădejdea toată s-au scurs. beldiman, o. 40/13. Dacă ştiu ce-a şti se poate, bucuriile-mi s-au scurs, macedonski, o. i, 271. Un aer de misler. . . se scurgea în suflet şi predispunea la visare. agîrbiceanu, s. 199. Murmurul. . . se scurgea ca o şoaptă, sadoveanu, o. i, 220. I se păru că tot sufletul se scurge din ea, o dată cu lacrimile, t. popovici, se. 567. Parcă viaţa se scursese din ele. G. barbu, a. v. 43. Sînge ginerilui curgea Şî viaţa i să scurgea. VÎRCOL, v. 66. O (Prin lărgirea sensului) Minciuna nu poate să să slăruiască în basnele sale; Ce ca năsipul în ceasornicul cel de steclă, unul după altul scurîndu-să... . nu stă pînă de tot nu se deşartă, cantemir, hr. 449. Stupii au a sta cu partea cea de către urdiniş. . . mai aplecaţi. . . să se poată scure cătră urdiniş şi fărâmăturile, albinele moarte şi alte gunoaie, ţomici, c. a.73/9. Uite aşa i se scurgeau creierii lui pe nas. Brătescu-voineşti, p. 257. Aerul..., înainte de a se scurge pe gură şi pe nas, trece printr-un tub mărginit. . . de laringc. puşcariu, l. r. i, 61. Cîţiva gologani se scurg tn palma podarului, bogza, c. o. 287. Ocoli o locomotivă răsturnată, din cazanul căreia. . . se scurgeau aburi alburii, t. popovici, s. 28. •$> Tra n z. fact. A face să iasă curgînd sau să curgă, de obicei In cantităţi mici (pînă la ultima picătură). Paserea. . . începe a-şi rumpe pieptul său, să-şi scură sîngele spre pui (a. 1642). GCR I, 102/11, cf. ANON. CAR., KLEIN, D. 421, BU- DAI-DELEANU, LEX., DRLU, LB, I. GOLESCU, C., LM, DDRF. Sccase-orice izvor şi orice tălaz Afar’ de-acel ce ochii-i scurg pe-obraz. coşbuc, p. ii, 281, cf. barcianu, alexi, w. Scurgea dintr-un ceaun apa clocotită, hogaş, dr. 1, 198, cf. cade. I-ciu scurs sîngele într-un vas mare. cu vin. v. rom. octombrie 1955, 145. Scurse untdelemnul dintr-un vas în celălalt. vinea., l. ii, 312. Aruncau sub masă bucăţi mari de carne de vită şi din cupe scurseră vinul cel dogoritor peniru morţi, barbu, princ. 20. Oiţî bîrsanî, Şî tu sî mă plinii, Mulţi lacrîni sî scurzi. diaconu, vr. 12. <0> F i g. Sîngele săracilor scurgeţi (cca 1770). arhiva r. i, 54/18. Le-au scurs sătenilor vlaga şi farmecul vorbei, păun-pincio, p. 120. + T r a n z. fact. (Prin Bucov.; în construcţia) De-a scurge sînge din grindă = numele unui joc de flăcăi obişnuit la priveghiul mortului. Cf. marian, î. 212. 2. Refl. (învechit şi regional; despre recipiente) A-şi pierde treptat conţinutul (lichid); a se goli. Cf. ddrf. Nu e, Oanceo, pic de vin ! De cînd, Oanceo, mi le-ai dus, Buţile că mi s-au scurs, balade, iii, 326. (Refl. pa s.) Aşa joacă babele. . . Cînd se scurg ulcelele.' teodorescu, p. p. 332. O E x p r. Al se scurge ochii sau (tranz. fact.) a-şi scurge ochii (de lacrimi sau, învechit, rar, în lacrimi) = a plînge pînă la secarea lacrimilor sau pînă la slăbirea vederii. 4730 Scurge — 532 — scurge Iraclid scurgîndu-şi ochii tn tacrimi, totdeauna plîn-glnd, nu era vrednic. . . nici pe alţii să înveţe (cca 1770). arhiva r. i, 158/3. Nu-ţi mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaştri, Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaştri, eminescu, o. i, 82, cf. ddrf, tdbg, şăineanu, d. u., cade, scriban, d. (Cu schimbarea construcţiei) Biata maică-sa, ce plinge, Ochii de lacrămi îşi scurge, teodorescu, p. p. 118. Pe altul cine plinge Ochii lui îşi scurge, pann, p. v. iii, 109/24, cf. ddrf, zanne, p. ii, 673. A i se scurge ocliii (sau, regional, inima) (după cineva sau după ceva) — a se uita cu plăcere sau cu dragoste la cineva ori la ceva, a ţine mult la cineva sau la ceva; a dori cu pasiune. Cf. baronzi, L. 40. 1 se scurg ochii toi după ce nu-i e de nas. jipescu, o. 129. Fata de împărat, tot uitîndu-se la el, i se scurgeau ochii după frumuseţea şi după boiul lui. ispirescu, l, 47. Mai încurcă lumea cîteva fetişcane ... ce nu s-au prins în horă şi li se scurg ochii să fie şi ele printre cele mari. delavrancea, s. 40, cf. ddrf, zanne, p. ii, 357, tdrg. Ştii pe nevasta lui Marin..., Voichiţa, după care ni se scurgeau ochii tuturor, brătescu-voineşti, p. 140, cf. resmeriţă, d., şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Numai fetişcanelor smintite li se scurg ochii după fanţi. h. lovinescu, t. 117. Felelor li se scurgeau ochii după el. T. popovici, se. 7. îşi ia de nevastă pe cea mai frumoasă fată din împrejurime, după care multor voinici li se va fi scurs inima, mera, l. b. 199, cf. ciauşanu, v. 59. Mi se pare că i se scură ochii băiatului după fata noastră, udrescu, gl. + Tranz. (Complementul indică un recipient cu băutură) A bea întreg conţinutul; a goli. Cf. lb, barcianu. Tatăl noroacelor scurse un pahar, îşi luă în mînă felia de pită prăjită, ap. tdrg. Iei o bute-i adusea, Gruia iuâe o scurea, ,-lşe Gruia se umfla, Fiarăle pe iei crepa. densusianu, ţ. h. 188. 3. Tranz. (Popular) A avorta. Muierea aceia ce va bea ierbi să-şi scură rodul trupului, prav. c.ov,, ap. tdrg, cf. alr i 1 074/118, 394, 402, 831. 4. Refl. (Despre ochi) A se sparge împrăştiin-du-se din orbită. Vărsatul a stricat-o puţin şi i s-a scurs un ochi. negruzzi, s. i, 59, cf. scriban, d., dm, dex. Atîta a plîns el după soţie, pînă ce mai i s-o scurs ochii, vasiliu, p. l. 147. 11. T r a n z. A separa (dc) partea lichidă prin stoarcere, strecurare etc. Să iei pătlăgelele. . . să le scuri de apă bine şi să le tai măruntu (a. 1749). gcr ii, 43/31, cf. budai-deleanu, lex., lb, tdrg, resmeriţă, d., scriban, d. Frişca bătută cu zahăr. . . trebuie bine scursă înainte de a fi folosită., s. marin, c. b. 15, cf. alr ii 3 379/95, 219, 362, 365, 386, 836. Scură caşu-.ăla şi dă-l încoa. udrescu, gl. (Refl. pa s.) Se fierb spa-ghetele în apă cu sare, se limpezesc cu apă fierbinte, se scurg. s. marin, c. b. 192. <0> Refl. Unile [bube] dau in copt,. . . altele sparg şi se scurg de o zeamă iute şi veninoasă, episcupescu, practica, 196/11. Jos este o oală în care se scură [caşul], chest. v 129/34, cf. a i 22, iii 7. (Rar; complementul.indică terenuri acoperite cu apă) A asana. Nu are decît să facă încă un pas..., acel de a scurge pămîntul cu şanţuri acoperite..., de a-l scurge prin drenaj, i. ionescu, d. 175, cf. resmeriţă, d., dex. + (Rar; complementul indică apa aflată in exces pe un teren) A deseca. Cf. dex.. <0> Refl. Prin şanţuri noi săpate dau înapoi, se scurg Mocirlele stătute. LABiţ., p. 366. + Refl. (Rar) A seca2. Heleşteul s-a scurs năpădit de şovar. voiculescu, poezii, i, 117. O R e f 1. p a s. Atunci numai s-a scurs giolul, de ne-am făcut noi cu pămînt. anghel-, pr. 176. + Refl. (Rar; despre terenuri; in forma scura) A se zvînta. Pămîntul se scură de vînt. scriban, d. XII. Refl. 1. (Despre ape provenite din precipitaţii pe suprafaţa pămîntului) A curge la vale (lăsînd în urmă locul uscat). L-au aruncat în jgheabul cetăţii cel cu gratie pre unde să scură poghoiul. dosoftei, v, s. noiembrie 104r/6. Am înţeles că vef ieşi la munţi; deci de cum să scurs apele, să nu ieşiţ, că veţ păgubi (cca 1700). iorga, s. d. v, 382, cf. lb. Apele după uli- ţele cele mari ale oraşului să scurg prin mahalale. regul. org. 520/27. Locul fiind nisipos şi pietros pe lă poalele munţilor, apa se scurge numaidecît. peli-mon, i. 110/16. Un rîu. . . cît se scură, cit trece printre văi, Se umflă, se lăţeşte, şi mare se revarsă, bolintineanu, o. 30. A ajuns primăvara în munte şi s-au scurs puhoaiele, sadoveanu, o. xii, 286. Izvoarele ţişnesc. .. Şi apoi se scurg la vale pe smălţuite jgheaburi. călinescu, l. l. 32. Apa provenită din precipitaţii se scurge. . . pe toată întinderea versanţitor şi prin. . ravene, torenţi, rîuri. der iv, 344. în păduricea tăiată. . . se scurgea un pîrîu curat. vîn. pesc. mai 1964, 7. Averea e ca o baltă, cum faci un şănţuleţ, toată se scurge, zanne, p. v, 24. O (Prin lărgirea sensului) Razele se scurg topindu-se în umbra adîncă din amurg. alecsandri, poezii, 321. Galbene văpăi de soare Peste deal acum se scurg, coşbuc, p. i, 315. Din soarele-apune blincl raze se scurg Spre trei chiparoşi să se-nchine. goga, poezii, 358. Ml se părea că pămîntul se scurge în haos. hogaş, dr. i, 61. Fuioare mari de fum. . . se împleteau deasupra satului într-o funie uriaşă, care se scurgea încet spre rîul din vale. dan, u. 158. Lumea-şi culcă fruntea-n poală Sub lumina siderală Ce se scurge prin pereţi, topîrceanu, p. o. 154. Bepede se scurge pluta pe fundul adînc al văilor, bogza, c. o. 376. Un vînt ascuţit şi rece se scurgea dinspre munţi. v. rom. ianuarie 1965, 62. + (învechit; în forma scura) A izvorî. M-au trecut însă peste alt pîrîu pînă la Cighieş, ce să scură din muntele Caracbicului (a. 1804). uricariul, iv, 94/8. Apucă de ctcolo la deal pin ori pârău ci să scură din Buneii (a. 1804). ştefanelli, d. c. 320. + (învechit) A se vărsa. On părău în vale. . . să scură în apa Colbului (a. 1684). ştefanelli, d. c. 9. Alexandru Machidon... au făcut pre numele său... acel vestit oraş Alexandria, unde să scură apa Nilului în mare. m. costin, l. 126. împărăţia dară a lui Menu-morut era din Someş cum iese acela din Ardeal. . . pînă unde se scură Mureşul în Tisa. maior, ist. 110/20, cf. cade. + F i g. (Despre grupuri de fiinţe, de vehicule etc.) A se succeda în aceeaşi direcţie; a se deplasa unul după altul (în raport cu un punct de referinţă fix), ase perinda (1), a trece (II 1). După ce s-au scurs ostile moschiceşti. . . tătarii au şi cuprins drumurile din urma lor. n. costin, let. ii, 116/10. Încet-încet, convoiul s-a scurs, lumea se risipeşte, brătescu-voineşti, p. 65. Cu chiu cu vai se scurseră cu toţii, agîrbiceanu, s. 226. Valuri de oameni se scurg, tăcuţi mai totdeauna, fără gesturi, ca într-o procesiune solemnă, lovinescu, c. iv, 168. Oastea Vladimirescului se scurgea spre Bucureşti, camil petrescu, o. i, 57. în fiecare duminică, între Albac şi Abrud, se scurge convoiul lor greoi şi primitiv, bogza, a. î. 151. Grupuri, grupuri de muncitori se scurg în stradă, prin porţile larg deschise, răspîndindu-se spre casele lor. contemp. 1953, nr. 373, 2/1 Se scurg coloane militare care fug în dezordine spre sud. h. lovinescu, t. 207. S-au scurs. . . caravanele de care încărcate cu bulgări de sare. flacăra, 1969, nr. 5, 20. <0- (Prin lărgirea sensului) Se scurgea, pe sub aripile avionului, peisajul rusesc de vară. stancu, u.r.s.s. 178. Cîte noduri se scurg într-un minut, atitea mile străbate corabia într-un ceas. tudoran, p. 184. <0 (Prin lărgirea sensului; despre mărfuri, bogăţii materiale etc., subliniind, de obicei, ideea de pierdere, de irosire etc. a acestora) Mai frecventat va fi fost însă drumul. . . pe unde trebuia şă se scurgă grosul productelor destinate exportului. N. a. bogdan, c. m. 6. Pe acolo se scurgeau spre Luduş bogăţiile cîmpiei: g'tîul, turmele de vite. dan, u. 195. Bogăţiile României şi Poloniei se scurgeau peste hotare, pentru a spori beneficiile marilor trusturi, scînteia, 1954, nr. 2 879. Ce cîştigau, în buzunarele slutului se scurgea, barbu, g. 209. + F i g. (învechit) A se risipi (5). Fiinţa mea se desface şi se scurge subt sarcina bălrîneţelor. marcovici, c. 90/18. Se scurseră iar în deşert toate cuvintele lui Temistocle. aristia, plut. 306/12, cf. resmeriţă, d. SCURGERE — 533 — SCURGERE 2. Fig. (Mai ales despre timp ori despre unităţi de timp sau, p. ext., despre viaţă, existenţă etc.) A trece (unul după altul); a se desfăşura. Mai puţin. 8 zile lăsăm să se scară, calendariu (1814), 167/10. Viaţa-i se scursese tn vreme prea puţină, bolliac, o. 175. tn muzică şi dansuri se scură timpul lin. bolin-ttneanu, o. 126. Se scursese şi a 12-a oră a miezului nopţii, eminescu, o. p. o. Vai! S-ci scurs de-atunci o vreme ! macedonski, o. i, 11. Viaţa lai întreagă se scurge într-o vecinică plăsmuire de îrUîmplări neîntîmplate. vlahuţă, s. A. u, 110. O viaţă de alîţia ani s-a scurs aşa iute. ap. ddhf, cf. şăineanu2. Toată această viaţă, foarte puternică. . . se scurgea pe aceste două drumuri. . ■, calea tătărească şi calea turcească, iorga, c. i. iii, 87. Copii fără sprijin, ne scurgem viaţa Din dor şi din nemîngîiere. goga, poezii, 40. Citeva clipe se scurseră încă şi nişte paşi răsunară, anghel — iosif, c. l. 27. Douăzeci şi patru de ani. . . s-a[u] scurs de la întîmplă-rile povestite, brătescu-voineşti, p. 322. Ceasurile se scurgeau, însă, mai cu seamă, în povestirea noutăţilor. AGÎHBICEANU, S. 466, Cf. RESMERIŢĂ, B. , CADE-Zilele iernii aceleia se scurgeau greu. mironescu, s. 95. Simpla alăturare a acestor două titluri ne dă întreaga măsură a ritmului anemic in care s-au scurs cincisprezece ani prclioşi. în plr ii, 553. Viaţa omului acesta mă tîrăşte în vremea care s-a scurs, camil petrescu, p. 281. îşi tinse paşii pe Calea Victoriei ca un licean care aştepta să se scurgă ceasurile de trigonometrie, c. petrescu, o. p. r, 13. Zi cu zi scurgîndu-se, [cometa] se lot urca in sas cătră miezul nopţii, sadoveanu, o. x, 241, cf. scriban, d. A trebuit să se scurgă o lungă epocă, pînă cînd închipuirea grecească să creadă în Zeus şi Afrodita. vianu, s. 132. Viaţa mi se scurgea într-o monotonie sfîşietoare. blaga, h. 168. îmi daa seama că s-au scurs multe, foarte multe ore. stancu, m. i. 234. S-au scurs de-atuncea douăzeci de ani. beniuc, v. 38. înt îia zi a călătoriei se scursese pe neobservate. tudoran, p. 185. Doctorul MunJ.eanu lăsă să se scurgă o pauză lungă, preda, r. 291. S-au scurs peste ffO de ani de cînd Guslav Weigand a cercetai. . . aproape 60 de localităţi bănăţene, fd i, 123. Cînd clipele acelea iimlfăloare s-au scurs, Boteanu a salutai iarăşi soldaţii. v. rom. octombrie 1964, 66. După ce s-a scurs un an, văzînd că răspunsul întîrzie, m-am adresai din nou revistei, scînteia, 1969, nr. 8 221. O Tranz. fact. Iano, negustorii tăi O să scurgă anii mei! teodorescu, p. p. 560. <0> (Prin lărgirea sensului) Lucrurile se scurg după o normă oarecare, philippide, p. 235. Din nou se scurse tăcerea, preda, r. 157. Lucrurile nu capătă tensiunea dramatică adecvată, se scurg lent. cinema, 1968, nr. 5, vi. IV. Tranz. Fig. (învechit şi regional; complementul indică oameni) A stoarce (de bani); a secătui. După ce m-a scurs bine de bani prin Viena şi prin Paris, iată rezultatul romanului nostru, alecsandri, t. 1 724, cf. ddrf, ca.de. Altă grijă n-a avid fără numai aceea: cum ar putea înşăta şi scurge de bani pre toţi oamenii ce veneau la dînsul. marian, o. i, 420. O Refl. pas. Visteria statului nostru să scursesă de bani. ah -(1829), 801/19. + (Complementul indică bani) A dobindi (prin mijloace necinstite); a acapara. Să poală scurge bani mai mulţi, cantemir, ap. TDr.G. Putea deci să le scurgă în cuget curat loale paratele. negruzzi, s. i, 86. La haraciuri Că m-a pus, Băni-şorii Mi i-a scurs, teodorescu, p. p. 676, cf. Balade, ui, 344. — Prez. ind.: scurg. — Şi: (învechit şi regional) scură vb. I, (învechit) scurc vb. III. — Lat. cxcurrere. SCURGERE s. f. Acţiunea de a (se) scurge şi rezultatul ei. 1. 1. Curgere (neîntreruptă) a unui lichid in cantităţi mici (şi pînă la ultima picătură); (rar) scursoare (I 1) , scurs1 (1), (învechit şi popular) scursură (I 1). Gf- scurge (I 1). Celelalte sporatice bpale sînt. . . puţine şi lesne trecătoare, ca ologirea picioarelor, dorul gurii cu scurgere de bale, mucul nasului şi celelalte. episcupescu, practica, 93/19, cf. valian, v., alexi, w., ddrf, barcianu, resmeriţă, d., cade. Oprea scurgerea de sînge. arghezi, l. 230. Mai pe urmă vine ploaia, care-şi croieşte drum de scurgere pe undeva. r iunie 1968, 25, cf. dex. O F i g. Strofa verticală e a. scurgerii rapide — in cazul de faţă — a apostrofei mînioase şi precipitate, l. rom. 1967, 137. <ţ> (Prin lărgirea sensului) Scurgerea peliculei color. . . este întreruptă uneori de emoţionante secvenţe alb-nsgru. cinema, 1968, nr. 1, vii. + Susur, murmur, produs de apa care curge (lin). Undeva, în vecini, se auzea scurgerea unei guri de cişmea, barbu, ş. n. ii, 22. (Tehn.) Proces de deplasare a. unui fluid care părăseşte un recipient, o incintă, un mediu poros sau suprafaţa unui corp solid. Deosebirile între sunete se reduc. . . ţa diferitele obstacole pe care aerul le în-lîmpină la scurgerea lui prin tubul fonalor. puşcariu, l. R. i, 6.1, cf. ltr2, der. 2. Golire. Cf. scurge (I 2). Dispozitivul permite ca, în momenlul apariţiei zgurei la orificiul de scurgere al oalei, să se cunoască cantitatea exactă de oţel care se află în interior, scînteia, 1969, nr. 8 184. 3. (învechit şi popular) Secreţie (1); p. ext. secreţie (2). De ta unele subtrag nutrimentul şi pe alte le atacă cu a lor scurgere de infecluoase umoruri. aristia, plut. 234/11, cf. resmeriţă, d.,dex. Ari scurgi ri di ochi. alr ii/i h 17/414, cf. alr ii 4 211/531. O (Regional) Scurgere de sînge = menstruaţie. Cf. alr ii 4 210/414. + Numele unor boli caracterizate prin prezenţa unor secreţii patologice: a) (regional) otoree. Cf. candrea, f. 225; b) (prin Transilv. şi prin Munt.) leucoree. Cf. alr ii 4 212/105, 784; c) (regional) blenoragie. candrea, F. 222. + (Regional) Diaree (Ză-voieni — Drăgăşani). Cf. h xvi 56. II. Separare a părţii lichide prin stoarcere, strecurare etc. Cf. scurge (II). Cf. dex. 4- Selectare şi evacuare a apelor de precipitaţie, menajere, reziduale etc.; scursoare (II 1), scurs1 (1 1). Aceste uliţe. . . aveau pe dedesubt eanaluri de lemn peniru scurgerea apelor, filimon, o. i, 145. Nişte şănţuleţe ca pentru scurgere de apă. . . erau botezate de noi tranşee, camil petrescu, u. n. 5. Astăzi rîul. . . slujeşte de albie de scurgere tuturor canalizărilor, arghezi, b. 127. Fac şanţuri pentru scurgerea apei. bogza, a. î. 46. CupoUh bisericii ruseşti străluceau la soarele bucureşlean, îndepărtat şi parcă străin. . . de această viaţă închisă în beton şi ţevi de scurgere, preda, r. 174. La străzi cu pantă foarte mare se montează guri de scurgere speciale, cu grătare duble. ltr2. Deşi şanţul c provizoriu, scurgerea apei s-a făcui cu repeziciune, t iulie 1964, 67. Au existat în palatul Ciobanului o serie de instalaţii. . . precum şi canale de scurgere, a. barbu, a. v. 13. 4-(Concretizat) Loc natural sau amenajat, prin care se scurg apa în exces, reziduurile lichide etc.; scursoare (II I), (popular) scurgă'oare (v. scurgător 3), (regional) scursură (II 1). Cf. resmeriţă, d.,i.tr2, dex, chest. v 8/118, alr ii 2 552/682, 928, 5 679/520, 605, 728, 836, 848. ^ (învechit, rar) Desecare. îndată după scurgerea mocirlelor, să se puie în lucrare facerea celorlalte două plimbări, regul. org. 533/16. + (Rar) Loc prin care se scurge apa unui heleşteu, unui iaz, unui lac. Proprietarul. . . conservă toldauna pămîntul acoperit de apă..., [aluviunea] este la înălţimea scurgerii eleşteului. hamangiu, c. c. 129. III. I. (Proces de) deplasare a apelor provenite din precipitaţii pe suprafaţa pămîntului. Cf. scurge (III 1). Primăvara [apa Dîmboviţei] este de sminteală sănătăţii, cu scurgerea ploilor şi a topirii zăpezii. episcupescu, practica, 31/12. Pardoseala să fie de cărămidă şi cu jgheab, peniru scurgerea apei (a. 1829). doc. ec. 441. Apele îşi găsesc scurgerea spre Dunăre prin două rîuri principale: Şiretul şi Prutul, oncescu, g. 14. Scurgerea creşte în general, cu altitudinea,. . ■ cu panta. . . şi scade cu cît stratul vegetal e mai dezvoltat. ltr2. Unele cursuri de apă. .. au o pantă de 4731 SCURIL — 534 — SCURMA scurgere abruptă, probi., geogr. i, 66. Mărimea scurgerii eslc cel mai imporlanl element in studiile pentru estimarea resurselor dc apă. der. Caracterul scurgerii rlurilor din interiorul judeţului, cu creşteri primăvara ... şi secări în timpul verii... au determinat posibilitatea creării de numeroase iazuri. jud. rom. soc. 125. Succedare în aceeaşi direcţie, deplasare umil după altul (in raport cu un punct de referinţă fix); perindare a unor grupuri de fiinţe, vehicule etc. S-ar înmagazina. . . mărfurile care ar aştepta scurgerea, lor tn sus sau in jos. ohica, c. k. xj, 550. Zilnica scurgere spre vistieria împăratului. . . a bogăţiei atttor ţări. iorga, c. i. xii, 102. Scurgerea produselor prisositoare din Moldova cătră ţările mărginaşe din juru-i urmă să se facă bine-nţelcs prin drumuri sau căi croite clin tdinci vremuri. N. A. bogdan, c. m, 6. Mai liniu..., a continuat scurgerea popoarelor iranice şi celtice. puşcariu, l. ii. x, 257. îl zări, slînd călare la o răscruce de străzi, pc colonelul Variic, dominînd scurgerea armatelor. camilar, n. ii, 58. Trebuie să oprim scurgerea unei coloane germane, h. lovinescu, t. 223. Mi-a fost drag. . . Să văd. . , Scurgerea cocorilor, . . . Se-meţia pinilor. laisiş, p. 165. Respectîndu-se o anumită viteză, se asigură scurgerea pe ,,verde" a întregului trafic, si 1968, nr. 7 387. 2. Trecere a timpului, a vieţii, a existenţei etc,; succesiune a unităţilor de timp; desfăşurare. Ct. scurge (UI 2). în sc.urgerca fără sfirşii, lumea... apare plină de variabilitale. philippide, v. 27-4. După accastă scurgere de vreme, iese iarăşi la iveală o ,,Albină“ (a. 1897). plr j, 487. Mica lui ambră. . . singură mai mişca, descrcscînd în scurgerea orelor, anghel, pr. 64. De cîte ori, în scurgerea anilor, nu s-a gîndit că va scăpa odaiă de bătrîn. agîrbiceanu, s. 105, cf. cade. Nc opream tn dreptul frunţilor geniale Fig. Scurmat-am cu tîrnp[l]ă mintea mea şi am scos acest izvor dc apă. . . adăpătoare dc suflete (a. 1642). gcr i, 98/16. <0 (Prin lărgirea sensului) Moldova e apă vie. Ea scurmă, bate, rupe. sadoveanu, o. îx, 278. 2. T r a n •/.. şi i n t r a n z. (Despre păsări sau animale; complementul indică pămîntul) A zgiria (superficial) cu ritul, cu ciocul, cu ghearele etc., pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură (mică), (învechit şi regional) azgî r m ă i, (regional) a s c u r-muzi (v. scurmuzui 2), (popular) a săpa (5); (despre oameni; complementul indică păminl, roci etc.) a zgiria cu unghiile, cu ajutorul unui instrument; a rîcîi. V. scormoni (1), răscoli (5), r i ni a (1). Ca clinele. . . pregiur lîrtjul tot să cehăiascu, cercind hrană şi scurmînd prin tină. dosoftei, ps. 194/3, Cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, X.ISX. Un pal-dos. . . scurmă cu mare mînie. beldiman, n. p. i, 149/16, cf. LB, I. GOLESCU, C., POLIZU, CIHAC., I, 231. Se opri in faţa mea cu ochi fioroşi şi prinse să scurme pămînlu.l. cane, ap. cade. Scurmînd de trei ori cu piciorul în pămînl sc lologeşle jos pe. pajişte, creangă, o. 100. Scurmăm c-un cuţit, cu ceva, ca de vreo două palme, in pămînt, şi găsim punga, vlahuţă, s. a. 234, cf. ddrf, barcianu. Degeaba împrăştii lu vlnlul Din c.o'.unâ, piciorul tău scurmă Degeaba pămîntul. coşbuc, p. u, 28. Găinile casei să urcă bucuroase să scurme în această ţărnă de sus. săm. u, 334, cf. alexi, \y., şăineanu3. Murdar ca însuşi noroiul, porcul,. . . cil ritul lui roz,. . . scurma ici-colo. anghel, pr. 95. JBoii] se apropiau de ei scurmînd cu picioarele pămîntul. agîrbiceanu, l. t. 38. Cum scurma aşa cocoşul, işi auzi tovarăşele şoplind. gîrleanu, l. 74. O găină şi. un cocoş scurmau mai departe, hogaş, dr. x, 132, cf. resmeriţă, d., cade. Caii varsă foc pe nară, Scurmă ţărna şi nechează. eftimiu, î. 52. Apăreau zimbri cu fruntea lată, scurmînd mînios ţărîna în copile, c. petrescu, r. dr. 6. Aceste dobitoace scurmă malurile cu coarnele, vissarion, b. 160. Scurmînd fărîna, rag tauri în suhaturi. voiculescu, poezii, x, 66. O roabă bălrînă caic scurma cu degetele şi cu săpăliga. . . îşi înălţă. . . obrazul negru, sadoveanu, o. xjx. 80. „Arhanghelii" e o baie părăsită..., de ani îndelungaţi mai mult scurmăm clecîl lucrăm în ea. agîrbiceanu, a. 204, cf. scriban, d. S-a pus să scurme la copac. arghezi, s. v, 224. Scroafa, tîrînd un lanţ greu de gît, «curma prin faţa casei, călinescu, b. i. 69. N-o să mai scurme ţărîna cu palmele, stancu, d. 42. Ce, sînteţi babe d-alea care slau la marginea şanţului şi scîrmă cu bălu-n ţărînă? preda, i. 188. Taurul. . ■ scurmă pămîntul cu piciorul şi se repezi la el. x. popovici, se. 338. Taurul cînd o scurma cli copita, Găteşte grabnic de primare pila. vulpescu, p. 132. Cloşca cu puişorii scurmau, şez. ii, 115. Cînd scurmă cinele în prispă, ai să ai setrbă. ib. vi, 26. Dîra slngelui afla, Pe sînge că se lua, Pîn’ la groapă d-o ducea. Boldci-cuţa că scărma, Peste Mogos că mi-ş da. mat. folk. 119, cf. PĂŞGULESCy, L. P., 9, GOROVEI, CR. 48, IOR- 4736 r SCURMA — 535 — ' SCURMĂTOR DAN, L. M. 195, ALR 1 993, t 139, ALR SN II Îl 334, 4 369/316, alrm sn i h 214, 218/316, a i 12, 13, 17, ■20, 21, 22, 24, 26, 31, 34, 35, vt 19, 20, 26. Găiiw mânîncă unde scurmă (=; fiecare sc hrăneşte din munca sa). Cf. ddrf, zamxe, p. i, 470, tdrg. O (Prin lărgirea sensului) Greceasca spadă scurmă Pieptul, ca şi orice fier. coşbuc, P. 11, 14. Să-mi cumpere o coasă, (.'.cu vechc... o fi acum şi roasă De cinci rugina scurmă-n ea. id. ib. 59. începu să scurme cu copila în apă. hogaş, dr. i, 3U8. Alături cu vulturul veşnic flămind care il scurmă, Răzvrătitul. . . pripeşte, neclintit, in zare. al. Pr-riLiPPiDE, a. 109. Scînteia piatra scurmă. Cind mă ridic pe munte, călinescu, o. ii, 254. l-Iarpii se găteau în piept să-l scurme, vui.pesou, p. 26. <0> E x p v. (Regional) A-l sctrursii (pe cineva) şerpii la burtă = a-i li. (foarle) foavne. C/f. udrescu, gl. (învechit şi regional) A»1 .scurma (pe cineva) ia iui mă-= a-l tulbura (3); a-l nemulţumi: (popular) a-l rîcîi (pe cineva) la inimă (v. rî <: î i 1), (regional) a-l scormoni (pe cineva) la inimă (v. scormoni 1). Cf. ddrf, şăiniîanu2, scniBAN, o. (Regional) A-l scurma (pe cineva) paralele în = a fi risipitor. Cf. zanne, i*. v, 525. 3. Tranz. (Rar) A scormoni (1). Ţarina trupurilor noastre S-o scurmi de unde ne-rujropară. goga, poezii, 12. Groparii scurmînd ţarina după inelul de nuntă, dujiă măseaua dc. aur. i. botez, b. ), 34. O (Prin lărgirea sensului) Ghiuleaua bubuia în ureche şi scurma. . . pămintul. pas,' l. i, 267. Pe-un dimb adine scurmat de schije zăcea rănit un grănicer, vor-cuj.escu, poezii, i, 37. 4- P. ext. A ara. Oare poale fi nvii mcuc nebunie Decît să scurme el oc/oară pc cîm-pic Ş-apoi să presăre ouăs? donici, ap. tdrg, cf. ues-meriţă. n. Crcşle-n urma plugului cc scurmă O brazdă neagră. i>. botez, r. o. 26. Tractoare negre scurmă pămintul. boc.za, a. î. 25. Eu. sint trimisul timpurilor noi Ieşit, din rînd cu cei ce scurmă glia. beniuc, y. 86. 4. Tranz. (Prin vestul Munt.; complementul indică o rană, o inflamaţie; tn forma sclrma ) A zgin-dări. Cf. udrescu, g . Nu mai sârma buboiul, că mai rău îl otrăveşti, id. ib. 5. Intranz. (învechit şi popular) A scormoni (1) (In foc). Cf. J. golescu, c. Scurmă cu vătraiul tata, în focul de pe vatră, stancu, d. 51, ci. aijr sn v h 1 331. Mai scîrmă-n focu-ăla, că se stinge, udrescu, gl. Am o căţeluşă, Scurmă în cenuşă (l.uleaua), gorovei, c. 205. fi. Tranz. (Rar; complementul indică praf, nisip, etc.). A răscoli (I 2). Ogoarile scurmate şi spulberate de furtună au lipsă de o nouă pregătire, cn (1832), 162/16. Tropotă copilele, Pulberea o scurmă. iosif, v. 111. Vijelia trece pe deasupra, scurmă nisipul, il invirteşte. călinescu, s. 54. <0> Intra n z. Viului. . . scurmă prin stogul dc paie. coşbuc, r>. ii, 61. 7. Tranz. şi intranz. (Rar) A scotoci (I). Dar cc naiba lot scurmi cu. ochii in pămînt, nu cumva ţi-ai pierdui nasul? hogaş, dr. i, 62. .Ulcea lor era că ţăranul caută dreptatea scurmînd în chimir, sado-vean’U, o. xx, 128. ■$> Refl. Scurmîndu-se în buzunarul flanelei, a scos glonţul, stancu, r. a. i, 97. Ai căsii scurmară, de unde scurmară, de făcură 10 zloţi. viciu, gl., cf. udrescu, gi„ <0 F i g. Am călătorit mai departe, după ce am lăsat unii oameni ai noştri ca să scurme veşti, sadoveanu, o. xiii, 581. Să mai scîrmi, mă, in. tine, că poale pe lingă milă, mai dai — cine ştie! — de altceva, iovescu, n. 157. XI. Fig. 1. Tranz. (Rar; despre oameni) A scotoci (2). Rareori li se provoacă curiozitatea şi nevoia dc a scurma şi-a căuta, în pulberea dc vorbe, un grăunte de înţeles, vlahuţă, ap. cade, cf. şăineanu'2, res-mjsriţă, d. Deprinzîndu-mă a cerceta scoarţa pămînlului şi a trage concluzii. .. am ajuns să-mi pun probleme de aceeaşi natură, scurmînd altfel de sedimente. sadoveanu, o. xiii, S. |A scruta (2). Bălrînul o privea scurmînd-o cu ochii lui mici. săgetători, y. rom. marţie 1956, l'^O, 2. Tranz. (Rar; complementul indică oameni) A roade1 (2). Vrei. să schimbi şi rînduiala ce le munceşte, te scurmă, conachi, p. 264, cf. resmeriţă, d., dl, dm, m. d. enc., dex. (Intranz.) La întrebarea care scurmă in mine ca un vierme, ştiu că nu esle răspuns. sadoveanu, o. xii, 172. 3. (Rar; complementul indică oameni) A irita; a zgîndări. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Nu-t mai scirma şi tu pe ncn’tău, că şi-aşa e dunăre, udrescu, gl. 4. Intranz. (învechit, rar) A unelti (împotriva cuiva). Vicleanul l-au părăsii scurmînd asupra şerbului lui .D[u]mn[e]<îzcm. dosoftei, v. s. octombrie 43r/13. — Prez. ind.: scurm. — Şi: (învechit) scurima, (regional) scurmă, semnă, scrumii (alr sn ii h 334, 369/316, alb sn i h 214, 218/316, a i 12, 13, 17, 20, 21, 22, 24, 26, 31, 34, 35), zglrraă (com. din cÎlnic — sebeş, i. cr. vm, 187), zfiurmă (alhsnii h 334) vb. i. — Etimologia necunoscută. Cf. alb. g e r in o j, z g ermi s. SCtlBMĂCJ, -CE subsl., adj. 1. S. m. (Regional) Gheară (de pasăre): (regional) scnrmuş (Bogdana — Vaslui), lexic. reg. 62. 2. Adj., s. m. şi f. (Prin nord-vestul Munt.; In forma scîrmaci ) (Persoană) care caută peste tot, care scotoceşte, care cotrobăieşte; (regional) scormonici. Cf. udrescu, gl. Fală scîrmace. id. ib. N-ai văzut scîrmaci afurimal ca împeliţatu ăsta. id. ib. — Pl.: scarmaci, -ce. — Şi: seîrmăei, -ce adj., s. m. şi f. udrescu, gi.. — Scurma -f suf. -aci. SCURMAHJ2 s.f. Acţiunea de a (se) scurma şi rezultatul ei. 1. Zgtriere (superficială) a pămîntului cu ritul, cu ciocul, cu ghearele, cu unghiile, cu ajutorul unui instrument etc., pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură (mică); ric.îire, (rar) scurmat1 (1). scurmătură (1), rictit. V. scormonire (1). Cf. scurma (1 2). Cf. budai-deleanu, lex., i. go- i.escu, C., ’DDRP, BARCIANU, ALEXI, W. 2. Fig. (Rar) Roadere (2). Cf. scurma (II 2). Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 3. Fig. (Rar) Iritare; zgindărire. Cf. scurma (II 3). Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Pl.: scwmări. — V. scurma. SCUJRMÂT1 s. n. (Rar) Faptul de a (se) scurma. J. Scurmare (1). Cf. scurma (I 2). Cf. ddrf. Cucoşul alb. .. ieşise pe tăpşanul de din dosul casei la scurmai, gîrleanu, l. 74, cf. dm. Iarna grea nu a permis scurmatul şi potolirea foamei cel puţin cu rădăcini, vîn. pesc. septembrie 1964, 3. 2. F i g. Roadere (2). Cf. scurma (II 2). Cf. dm. 3. Fig. Iritare; zgîndărire. Cf. scurma (II 3). Cf. r>M. — V. scurma. SCURMAT?', -Ă adj. (Rar) I. (Despre fetele oamenilor) Răscolit2 (2). (Fig.) Acelaşi Alexandru Palia... aceeaşi faţă palidă cu trăsături de o înaltă frumuseţe, dar scurmată, devastată, teodoreanu, m. iii, 65. 2. (Despre suflet) Frămîntat (de gînduri, de griji etc.). îşi simţea sufletul scurmat, greu. t. popovici, s. 07. — Pl.: scurmaţi, -le. — V. scurma. SClJJUtĂTdR, -OAHIî adj., s.m. şi f. 1. Adj., s. ni. şi f. (Animal) care scurmă (I 2) în căutarea hranei sau pentru a-şi face culcuş, vizuină. Un sobol j scurma... îrţii caut in pămînt hrana, răspunse scur- 4741 SCURMĂTURĂ — 536 — SCURSĂ TURĂ mătorul. fm (1841), 1761/32. Dobitoace scurmăloare (şi sapă pe-n pămînt case. conachi, p. 298, cf. ddrf, CADE, DL, DM, DEX. 2. S. m. şi f. (Rar) Persoană carc caută în gunoaie resturi de alimente sau alte obiecte valorificabile. Cf. budai-deleanu, lex. Scurmălorii de gunoaie, rbosifi de şale... privesc bolta, ardeleanu, d. 12, cf. DL. 3. Adj. Fig. (Rar; despre ochi) Scrutător (1). Oehii lui scurmători desluşiră limpede o namilă mai înaltă ca stejarii, ap. cade. ” — Pl.: scurmători, -oare. — Scurma + suf. -ălor. SCURMĂTURĂ s. f. (Rar) Scurmare ) blenoragie. Cf. polizu, scriban, d. între hoaţele lipicioase numeri încă unii. . . sa cu, . . . scar-soarca. cai.endaiuu (1844), 71/18. Aceste boule sint: scorbutul, gangrena, . . . scursoarea. vask:;, a. i>, 84/19-+ (învechit şi regional: şi în sintagma scursoare fără sînge, lb, polizu) Diaree. Cf. lb, polizu, barcianu, aliîxî, w., h xvin 161, cuiu. din lom an — sebes, alr i/i h 124. 4. (în dicţionarele . 574, cf. alr ii 6 735/182. -$■ Curent al unei ape curgătoare. Pe iot lungul Dunării noastre panta nu variază prea mult şi curentul (,,scursoarea“) îşi urmează drumul său. ANTIPA, p. 192, Cf. DL, DM, DEX. — Pl.: scursori. — Scurşi snf. -0are.. SCURSURĂ s.f. I. 1. (învechit) Scurgere (I 1). Aceste taialhanale să află clădite pă curgerea unor pîraie adunate din scursura apei a cîlorva cişmele (a. 1837). doc. ec. Pămîntul in ccire se seamănă trebuie să albă o firească scursură a apei. i. ionescu, c. 143/1. Cată a riu tăia aceste crăci din faţa trunchiului, ceea ce ar pricimii o scursură insemnătoare şi omorî-loare de răşină, brezoianu, a. 485/34, cf. ddri-', barcianu, alexi, \y., resmeriţă, d. 4. (Concretizat) Lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc sau într-un ioe; scursoare (I ')). noaP, resmeriţă, d., cade, scriban, o.,m., dm, m. o enc., dex. Yenil-au, venii. . . Cu lină de la topită, Cu scursuri de pe tocilă, marian, v. 203, cf. oiauşaxu, gl. <0> (Prin lărgirea sensului) Scursură de luminări, clvuşanu, ol. + (Hegional) „Grăsime care se scurge din caşul curăţat de zer" (OmipuUmg Moldovenesc.), chest. v 118/15. 2. (învcchit) Sccretic 0) ■ P- ext.. secreţie (2): s p e c. puroi2 (I), Să. se. ia acest lapte... cu care sc va împuţina, şi se ua tăia şi scursura, ispiscupescu, viucacA, 282/7, cf. hesmeriţă, i>. O fintină purulentă lăsa să curgă de-a lungul braţelor o. scursură albicioasă. barbu, princ. 13. 4. (învechit) Numele unor boli caracterizate prin prezenţa unor secreţii patologice: a) leucoree. Cf. polizu, barcianu; Ij) blenoragie. Cf- polizu. + (învechit; şi în sintagma scursură fără sînge, lb) Diaree. Cf. lb, polizu, barcianu. 4- (învcchit şi regional; in sintagma) Scursură cu sînge =dizentcrie. Cf. LB, polizu, bakgianu, ct.\u-şanu, GL. H. 1. (Concretizat; regional) Scurgere (11). CI. hesmeriţă, d., com. din oraviţa. + (Prin Munt.) Loc pe unde se scurge zeama din tescovină. Cf. alr ii 5 679/705, 899. 2. Fig. Om de nimic de la periferia societăţii; scursoare <11 2), (rar) scurs1 (li). Rămas singur la debarcader, Ponici îşi măsura noii muşterii. . . Scursura iarmaroacclor! —ii categorisi pentru sine. v. rom. aprilie 1954, 132, cf. di,, dm. Colan pierdut în praful .Balcanilor, scursura grecilor şi-a florentinilor sărăciţi. flacăra, 1969, nr. 5, 23, cf. dex. <0 (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat de care se leagă prin prep. ,,de“) O scursură de om. oduf, cf. zannk, p. ui, 371. 111. !• (Regional) Scursoare (Hi 1). Aşezat-a Cosi ea stina Pe movila cu scursura, teodorescu, p. p. 509. 2. (învechit şi popular) Curs (al unei ape): p. restr. albie (a unei ape curgătoare) De acolo, drept spre răsărit, pe răzor, pină în matca văii de unde să face scursură de apă spre Sirtjhi, am pus altă pudră. (a. 1667). uricariul, xxv, 67. Am purces. . . de acolo lot la vale pînă într-o scursură (a. 1711). ib. xvii, 192. Geţii mai adese trecînd scursurile Dunărei, in Dobrogea făcea mari prăzi. n. costin, let. i, 58/27. în gura unii scursuri de părău şi in gura părăului s-au pus stălp (a. 1743). uricariul, x. 182. S-au pus o piatră. . . în dreptul unei scursuri peste Molniţă, ce vine ele la deal prin pădure (a. 1765). ib. xxn, 114. Scursura părăului sec (a. 1781). bul. com. ist. iii, 101. Hotarul... de aici coboară pe o scursură de apă. 1. ionescu, p. 13. Mergînd el pe scursura pîrăului, tot in susul apei. . ., numai iaca ce vede un om care năruia munţii, creangă, o. 164. O luăm oblu, pe cărări de codru şi pe scursuri de puhoaie, vlahuţă, s. a. iii, 273. Urcam în sus tot pc lingă scursura apei. turcu, e. 189, ef. tdrg, cade, scriban, d. Traversăm o scursură. . . şi, credincioşi potecii-călăuză, ajungem în faţa cabanei. vÎN. pesc. mai 1964, 11, cf. ltr2, chest. iy 45/173. Pe-acolo-i scursura apei. paşca, gl. Pe luciul Dunărei, în scursurile apei. . . Tare-mi vine d-un caic. teodorescu, P. P. 636, cf. MAT. FOI.K. 106, ALR I 422/600. + gional) (Loc de) vărsare a unei ape curgătoare. Pe luciul Dunărei, La scwsurile gîrlei, La cotitura mărci, Ian că se zărea plutind . .. un caic mare, bogat, alecsandri, p. p. 124. 3. (Regional) Cumpăna apelor (v. cumpănă) (Petrila). a iii 16. 4 Obcină (1) (Poiana Sibiului — Sebeş). Cf. alrm sn ii h 632/130. 4 »Vlrf de deal abrupt, curmătură" (Rţmnicu Vilcea). lexic reg. i, 4755 SCURT — 538 — SCURT 85. + (Prin Bau şi prin Dobr.) Prăpastie (1). Cf. alr i 394/26, 690. + „Rămăşiţă de la împărţirea pănitnturilor de pe văi şi de pe lingă upe“ (Brădişorul de Jos — Oraviţa). Cotn. liuba. IV. (Regional) Termen, scadenţă a birului (Merişor ....... Petroşani). Cf. viciu, gl. V, I, (învechit şi regional) Bucată de aluat scursă din plinea crăpată, care sc co.icc puţin mai tlrziu. (S: LB, MUÎ'J, BARCIANU, ALR SN’ IV li 1 063. a. (Prin Mold. şi prin Bucov.; la pl.) Borhot. Cf-■alr ii<-fH'J57/3S5, 514. + (Regional) Grohotiş (Fur-cenii Vechi — Tecuci). as.k sn ui h 811/605. — Pl.: scursuri. — Şi: (regional) scorsiiră s. f- alr s.n iv li 1 053/47. — Scurs1 + suf. -urii. SC.tJUT, -Ă «iij., s.f. !. (Indică dimensiunea) I. Adj. (în opoziţie cu I u n g) Care are o lungime sub ce* obişnuită; urc (I 4). Cf. .vxjn. c.ar., lex. marş. 19.). Picioarele era cam strimte şi miinlle seurle (a. 1799). cca tu 169/6, cf. mnj.u-uELBANti, lex. Bande scurte foarte mutic. Toţi. au luai pe inlrccule (a. 1818), cîck iu 225, cf. i.e. Scurt tn miini. i. golescu, c. Au insămnat cu o linie locul unde este umbra cînd era mai scurtă. drăghici, n. 151/4, cf. polizu. Sfoara cca mai întinsă intre cele două panele este cea mai scurtă din loate sforile inlirisc. conta, o. v. 499. Colonelul Enghcl îmi dărui o puşcă cu duoă ţeve, scurtă şi uşoară, odobescu, s. m, 22. încâlceai p-o lingură scurtă, s-o dai pe ta. nasul, cui n-ascultă, ispirescu, l. 159. De-ai fi văzut cum au jucat Copilele dc împărat. . . Cu rochii scurte, coşbuc, i\ 53, cf. bmmuanu, alexi, w.. şăi-nea.su*. De sub cămeşa lui albă şi. scurtă. . . răsărea o musculatură sculpturalii. hogaş, i>k. i, 126. Caruc-Ieristice sînt., . cunoscutele spede scurte cu motivul tirnamcnlal al inimei pc miner. j»A.uvan, «. 7. Am găsit pe Adela în cerdac îmbrobodită fi cu haină scurtă, blănită. uîrăh.eanu, a. 102. cf. resmeriţă, o. Şi-mi arătase fotografiat adevăratul său chip, ras. tu lîmplc unse, cu barbeţi scurţi, m. i. cvragiale, c. 96, cf. caih-;-Apare şi colonelul. . . cu o pelerină scurtă, din cale-afară. brăescu, o. a. i, 54. Se aşeză cuminte la loc, lipărindu-şi fustele scurte de uniformi, c. petruscu, c:. v. 9. Avea rochie scurtă şi dscollalâ. TiîooonJSANu, w. ui, 414. Pesle cămeşile albe erau îmbrăca/i cu ilice scurte de aba. voiculescu, p. i, 276. Avea cojoc in cliriuri, de miel negru, scaii piuă la genunchi'■ sadoveanu, o. x, 585, cf. scriban, d. Era un vagon scuti, cu două canapele. arghezi, B. 102. Copilul avea. . . în picioare ciorapi scutii, cvlinescu, s. 66. Păstorii. . . sc culcă pe scurtele laviţe, înghemuiţi. bogza, c. o. 72. Bălrînul îşi îndesă pipa scurtă şi arsă. x. popovici, s. 534, cf. dl, dm. Părul scurt miroase a micsandre, vulpescu, p. 37. Pe fruntea Voastră, Sire, zăresc o scurtă dungă. t iulie 1964, 50. Discutau aprins — unul scund şi gros, îmbrăcat în cămaşă albă şi pantaloni scatii, albaştri — altul de statură potrivită, bănui.escu, t. 68. Fala la-i seurlă-n picioare; Na ajunge la tălpige, De nu i-oi pune cîrligc! jarnik — bîrseantj, r>. 435. Ăl cal amărîl, Ca părul zbîrlit, Şi de şa bătut, Şi scurt dc picior, Te scapă din zor! balaur, i, 397. Să-mi aleg on cal cam murg. Scurt î.n git Şi lung la trap. folc. moi.d. i, 64. Pasul scuti lungeşte viaţa, zanne, p. it, 668. O Undă scurtă v. u udă. <0> K x p r. A scăjia scurt («le coadă), sc spune despre cineva care scapă cu greu şi dezavantajat, păgubit etc. dintr-o situaţie dificilă. Şi după ce-l bat mai zic: A scăpai scurt de coadă, pann, p. v. a, 29/13. Ivan scăpă scurt şi era hăt departe şi lot auzea în urmă: ,,prostule, beţi-vanule“. şez. r, 206, cf. zanne, p. i, 432, tdrg. A avea mină (sau mtnn) scurtă v. mină1 |T 1). !\iu-i numai un eline scurt de coadă v. cline. <0> (Adverbial) Romanii pariau părut tuns scurt, xenopol, i. R. i, 60. Poartă barbă, iar părul şi-t. taie scurt, iorga, c. i. i, 137. Figura vecltmlvi lui ştăpln. . . se refăcea la loc eu mustăţile lui alb; tunst scurt, anghel, pr. 44. Coama calului nu e tăiată scurt, pârvan, g. 17. Sc tunde ca la oraş, mai scaii şi ca breton, pas, j,. j, 81. în încăperea albă c-un univers mărunt. . . Ochi în candori sfioase şi cranii tunse scurt, labiş, p. 409. Caii. . . răspnndiau sili ind inlr-o parte şi-n alta cozile, tăiate scurt, barbu, <;. 32. Unghiile vor fi tăiate scurt. abc. să.n. 81.8. Ttnăr, im’irăcal îngrijit, purtînd părut şi barba tăiate scurt, se. apropie ajutîndu-l. t iunie 1968, 21. (învechit, rar) Care are o suprafaţă sub cea obişnuită. Am socolil şi. am tocmii, fiind moşia proastă şi scurtă, ca să ia slănjănul. pe bani 25 (a. 1.698). bul. com. isr. iu, 81. -4» !■’ i g. (Despre minte, memorie, inteligenţă etc.) Care arată sau trădează posibilităţi reduse de judecată, de înţelegere, de reţinere; lipsit de agerime, de profunzime; mărginit (1), redus (3), mic (Vi 3), obtuz (3), limitat. Sc depărtase ca învăţături slriine şi ca proastă şi scurtă mintea lor răzlaşinda-să den credinţa admirată (a. 1642). gcr i, 98/3. Să ştii că InMepciunv* lirr.rilor scurtă iuda. alexandria (1794), 47/1.5. Eu atn scurlă ţinere de minte ş-arn uitat (a. 1819). uricariul, vir, 83, cf. ni,, mi, dex. Haine (sau poale, plete, coadă etc.) lungi şi minte scurtă, se spune (depreciativ) despre o femeie nechibzuită, lipsită de judecată. Gt. od;>bescu, s. ui, 44, eminescu, o. i, 164, ol, z\nnf-:, p. iii, 183. <> Scurt la minte ~ uituc; prost (Vi 1). Cf. i. golescu, c., ddrf, scriban, d. 0> E x p r. V avea memorie (sau memoria) scurtă «= a nu putea (sau a nu vrea) să ţină minte ceva; a. uita repede ceva: a fi uituc. ,4it memoria scurtă, s-au obicinuit cu relele şi uită lesne pe acei care i-au. asuprit, ghica, c. e. n, 561. + (Substantivat, f.) Haină groasă, croită pînă deasupra genunchilor; (neobişnuit) scurtătură (2). Cf. cihac, ii, 335. Era numai ca scurtă, în capa! gol şi cu picioarele goale. sandu-aldea, xj. p. 91. Dintr-un surtuc de-a lai îţi ajunge de-o scurtă blănită. c. petrescu, c. v. 292. Directorul Azncr urnea spre el. . . îmbrăcat Intr-o scurtă cu gulerul de blană fină. arghezi, l. 1.13. Alături de ct era unul mai virslnic, îmbrăcat ca o scurtă cafenie. pas, l. ii, 26. Cei patru prieteni văzură. . . un pădurar dosind sub scurlă puşca-i de tunătoare, beniuc, m. c. u 181, cf, dl. îmbrăcă o scurtă a bărbatului si ieşi din casă. t. popovici, se. 25, cf. dm. Era îmbrăcaI într-o scurlă de stofă militară, barbu, g. 80. Se ridică în picioare şi, cu virful degetelor in buzunarele scurtei, începu să se. plimbe prin cameră, v. rom. decembrie 1934, 41. Şi-a luat scurta din cui, şi-a tras şapca pc ceafă, lăncrănjan, c. ii, 119. Poartă scurtă de miel. flacăra, 19S9, nr. 4, 19, cf. m. d. enc., dex, alr sn iv hi 182/605. + (Popular; substantivat, 1.) Retevei. Nu se poate, nuntă fără de scurtă, zanne, p. iv, 524. 2. Adj. (în opoziţie cu i n al l) Care are o înălţime sau o statură sub cea obişnuită; scund, mărunt (1 3), mic (I 5), jos, (învechit şi popular) puţin (5),-(regional) picinog. Ci ne pa. ■ ■ să va face mai scurtă şi deasă (a. 1733). ccw it, 27/2. Gazda mea era un moşneag ca la ani, scurt şi gros. negruzzi, s. t, 58. Văzui p-acel om că sla de vorbă. . . cu un altul, cel cs avea o falie scurtă, pelimon, i. 149/8. Bine că mi-ai venit, Făl-l'ru-mos, zise ca, făcindn-sc iar scurtă, eminescu, p. L. 8. Un om nall. luă o nevastă foarte scurtă, ispi-rkscij, ap. tdrg. Sosi la Bucureşti directorul general. un om scuti, bărbos, vlahuţă, s. a, îi, 99. Scurt la stal. tdrg. Era scurt, gros, prea gros pentru vîrst.a lui. agîrbiceanu, a. 37. Ana TCarenin... în nici un caz nu putea fi blondă şi scurtă, ibrăileanu, s. l. 47, cf. cade. Slăpînul restaurantului, un om scurt şi plcş, stăruia cu vorbă blinda, mironescu, s. 196. Moş Belea. . . scuti, rotund, cu ochii albaştri, sfirşea în mizerie o carieră laborioasă, brăescu, o. a. i, 168. Îşi construise. ■ ■ un castel, eu o mare verandă susţinută de coloane scurte in stil maltez, călinescu, s. 13. Scurt şi. gros, căpitanul Costache se opri icnit în prag, zdrăngănindu-şi sabia. q. petrescu, a. iî, 118. Proprietarii minei, scurţi şi 4756 SCURT — 539 — SCURT graşi, au începui să alerge- bogza, a. t. 209. Uri. căţel scurt, gras, rotofei aproape, intră, stancu, m. i. 263. Purta cizme cu carimbi scurţi, vtrifi sub pantalonii de. pinzS cenuşie, tudojkan, p. 10, cf. dl, dm, dex. Bl a mas pe la coşare Cu vinăta cea frumoasă, Iapă scurtă si vînoasă. alecsandri, p. p. .129. Am muiere scurtă, groasă, teodorescu,-j*. p. 272. Dragii mi-i bădiţa scurt, Că-i. de carne nu-i dc Iul. zanne, r.. jv, 249. într-un lîrziu, a sosit un om scurt în stat. folc. mold. i, 430. Expr. (învechit) A îaco (pe cineva) mai scurt tle (cîte) o palmă (sau ca un cap) = a decapita. Mihai rtfltnd, supuse sub picioare pre vrăjmaşi, ii făcu mai scurţi, de cile o putină, ispirescu, m. v. 33, cf. dl. <0> (Substantivat) Ciţi nu săriseră, nu alergaseră într-un suflet pentru dom nu Teofil? Citi slabi, eîţi graşi, scurţi sau lungi,. . . c.u barbă sau spini? conv. ut. xlvi, ! 054. Scurta, groaso, und’ le duci? teodorescu, p. v. 218, cf. sbiera, i'. 320, şez. iv, 61. 3. Adj. (Despre drumuri, distanţe, proximitate in spaţiu etc.) Care are o lungime sub cea obişnuită; care se Întinde pe o lungime mică, care sc parcurge in puţin timp (avlnd lungime redusă). Să-şi facă caşăriia cu depărtare dă eca veche măcar dc doauă ceasuri, iar nu cu alila scurtă apropiiere (a. 1818). doc. ec. 186. Linia dreaptă esle drumul cel mai scurt de ta un punct la altul, conta, o. f. 500. Ei mergeau fără a simli că merg, părîndn-U-ss calea scurtă, creangă, o. 126. La-nloarcere-mi Spuse străjerul un drum Mai scurt, coşbuc, p. ii, 293, cf. alexi,w., şăineanu2. Calea scurtă. . . ducea din Suceava în părţile răsăritene ale Poloniei, iorga, c. i. iii, 95, cf. tdrg. Murgul şl ia bine cărarea cea mai scurtă pînă la ocnă. a.gîk-BiCEANU, a. 378- Nu cunoşteam o policăi sau un drum mai scurl. hogaş, dr. j, 1, cf. hes.wertţă, d. Smulsesem âlrua şipci, să-mi fie drumul mai scurl spre triaj şi barieră, o. v. zamfirescu, m. d. i, 24. E cea mai marc distanţă, a drumeţului cu piciorul, acoperită mai uşor cu bicicleta, roata depărtărilor scurte, aromezi, s. xvin, 20. Tot în cuget, îşi chibzuie drumurile cele mai scurte şi repezi, de la unul la nilul. c. pf,tri;scu, a. h. 10, cf. dl, dm, m. d. emc. , dex. Mergîrid seara la mîiutra Scurtă mi-a părut calea, jarnîk — bîrseanu, d. 224, cf. folc. mold. n, 553. Calea bătută esle cea mai scurtă. zanne, P. i, 123. O Vedere scurtă = miopie. Cf. şăinf.ani:2, pl, »v, m. d. r;\c. (Fig.; cu schimbarea construcţiei) In a lor scurtă vedere propăşirei neînvinse pun ei. dese-mpotriviri. alk-Xandrescu, m. 23. Scurl dc (sau, învechit, în, la) vedere ■— miop. Cf. i. golescu, o., polizu, barcianu. Era şi cam scurt dc vedere, aşa că trebuia să se. uite lung păn’ să-i. cunoască, contemporanul, via, 202, cf. tdrg. E sc.url de vedere, hogaş, dr. i, 168. Putem asemăna cunoştinţa noastră despre obiecte cu. observaţiunile oamenilor scurţi de vedere. BABEŞ, O. A. I, 3, Cf. CADE, SCRIBAN, D. , DL, DM, SFC r, 168, hristea, p. e. 149, cf. dv.x. + (Adverbial, în legătură cu vc.rbe ca „a apuca", ,,a lega“ etc.) (De) la mică distanţă; p. ext. intr-un mod care limitează (foarte mult) libertatea de mişcare; strîns. Mă dau jos de pe cal. . . şi-l apuc scurl de căpăstru, caragiale, o. t, 144, cf. d.m. Calai. . . stătuse multă vreme acolo ca-nlr-o temniţă legat, scuti, fără nutreţ, heteganul, p. v, 37. O I. o c. a d v. (Rar) Diu scurt — de aproape. Ciute răzleţe. . . Din scurl fugărite, s-aştern doar pe goană, voiculescu, poezii, i, 163. O Expr. A lua (sau, Învechit, a apuca) (pe cineva) din (sau, învechit şi familiar, de) scurt = a trage la răspundere (pe cineva); a sili sase justifice. Cf. budai-deleanu, lex. îl apucă pre acesta de scurl şi-i spune verde. . . că el. . . nu va admite altă episcopie catolică. bariŢIU, P. A. I, 327, Cf. POLIZU, DDRF, ŞĂINEANU2. Păli Să-l ia de scurl poporul A şters-o grabnic drăcuşorul. iosif, p. 84, cf. tdrg. într-o bună zi, moşneagul îl luă din scurt, gîbt.eanu, N. 10, cf. cade. Luat din scurt, pe neaşteptate, de glasul şi de ochii Otguţei, Dănul se zăpăcise. teodoreanu, m. i, 98, cf. iordan, l. b. a. 272, scriban, d. Pentru că nu-l ici din scurt, Tv-l îndemni mereu la furt. arghezi, s. v, 207. Luat de scurt de mama,-generalul i-a spus foarte serios, călinescu, s. 92. I,ua(i din scurt, cei trei se sper.iară şi deve.niră mieraşi. preda, m. 73, cf. dl, d.m, m. d. enc., dex. (Neobişnuit; substantivat; eiiptic) Scurtul nuecu bălaie: îl dfîţă, nu-l înmoaie, arghezi, s. v, 207. A ţine (pe cineva) din (sau, învechit şi popular, de) scurta a controla de aproape sau cu severitate comportarea (cuiva); a supune (pe cineva) unei discipline severe; a trata (pe cineva) cu asprime. Cf. lb, i. oolescu, c. O să fiu cu dinşii. şi o să-i ţin de. scurt, filimon, o. i, 277, cf. DDRF, BARCIANU, ŞĂINEANU2, TDRG, CADE. .'1 fost mimai un călugăr cu ei şi n-a putut să-i ţie din scurt. srĂ-xoiu, c. i. 80. Să-l fii din scurt, maiorule■ Ofiţerul trebuie să ştie de toate, brăbscu, o. a. i, 156, cf. scriban, ri., dl, dm, dex. Xatt.ă-i mîndra şi subţire, Mince-i lupii, cui mi-o ţine; Că mi-o ţine prea de scurt Şi. nu pol să o sărut, iiodoş, p. p. 161. (Cu schimbarea construcţiei) Sultan Osman. . . pre ieniceari ţinea foarte scurlu şi tare (a. 1652). gcr i, 150/3. (Popular; substantivat, f.) A (rage scurta = a duce greul; a suporta consecinţe (neplăcute). El n-arc ce să se amestece, c'i să tragă scurta pe urmă. t. popovici, se. 31, cf. dl, om, scl 1974, 446, dex. (Cu schimbarea construcţiei) Simt că, dacă-ţi spun numai alita, jk voi încurca şi pe dumneata şi scurta lot eu noi trage-o. agîrbiceanu, a- 259. i. Adj. (Despre opere literare sau ştiinţifice sau despre părţi ale lor) Care esle de proporţii reduse; (despre texte, despre formulări scrise ori orale sau despre elemente ale lor) carc cuprinde un număr redus de cuvinte, care este exprimat in cuvinte puţine, concis, concentrat, laconic, 1 a-p i rl a r, s u c c i n l., s u m a r. De acea chemarea u lor dc care au scris cu mai scurtc cuvinte evanghelistul Matei-, mai pre larg scrie evanghelistul J.ur.a. cheia în. 7'72l. Orînduirea fiinţei ritoriceşti iaste un cuvinl prea scurt, molnar, ret. 11/8. în volumele din urmă, sini udăogate biografii scurte ale autorilor celor mai renumiţi, .maiorescu, critice, 51. Scrisorile... frumoase şi amuzante sint totdeauna prea scurte, cara-giale, o. vir, 351. îşi spun lare dorul şi păsul inimii lor, in. versuri, scurte., vlahuţă, s. a. iii, 258. Această scurtă dare de scună să ne servească de justificare. i. negruzzi, tn plr 1,238. Scriitorul elin însă, tn descrierea îndestul de scurtă a podului, spune numai alila asupra acestui punct. Xenopol, i. k. i, 112. Cine oare, vreodată, o spus într-o mai scurtă formulă tot ce omul poale voi? iorga, p. a. ii, 1S7. Din nenorocire nu voi puica da cetitorului grăbii in acest scurl rezumai toate probele- pArvax, c, 665. Scrisorile ci.... deveneau tel mai scurte şi mai reci. ibrăileanu, a. 32, cf. cade. După aceste scurte aprecieri asupra situaţiei, moş Pinlilie s-a dus. c. petrescu, î. i, 103. Din acest program, scurt şi incomplet, unele puncte au fost realizate, altele sînt încă dc actualitate, tn plr ii, 545. Ordonanţa. .., după o scurtă poruncă, ieşi şi se întoarse de la automobil cu o lădilă. voiculescu, p. i, 309. Caracterizările. . . pe care le putem spicui. . . Sînt cu lotul rare şi scurte. vianu, a. P. 57. Autorii de scurte cugetări. . . nu dau dovadă de un spirit metodic, dc sistem, halea, s. t. i, 51, cf. dl. Cuvînlul lui se compunea din afirmaţii scurte şi răstite, piieda, i. 86, cf. dm. Hexametrul amplu este înlocuit cu versul scurt. ist. lit. rom. ii, 8fl. Au fost introduse noţiuni, absolut necesare peniru înţelegerea şi folosirea unor fraze scurte şi simple. L. rom. 1967, 284. iVu mai publică decît, din cînd în cînd, scurte note. ib- 290, cf. dex. Mai bine auzire multă şi vorbă mai scurtă, zanne, p. ii, 483. O- Infinitiv scurl = formă de infinitiv a verbelor in limba română, care poartă caracteristica conjugării. Cf. iordan, g. 168, de, dm. L o c. adj. şi adv. Pe (sau în, învechit, rar, intru) scurt ori (învechit) in (sau pe) scurtă vorbă (sau, rar, voroavă) ori tn scurte cu-vjnţc = fără cuvinte înţjUe, injvorbe puţinele q n-ţ i s, concentrat, în puţine c'uvinte 4756 SCURT — $40 — SCURT (v. cuvînt), in rezumat (v. rezumat), succint, sumar; în concluzie, intr-un cuvînt (v. cuvînt). Rogu-te se asculţi ta noi intru scurt. cod. von. 58/18. Cu prostie să ruga cătră Damnat. . nu cr vro untură de cuvinte multe, ce pre scurt şi prosteaşle. varlaam, c. 255. Şi rriai pre scart, vrăjitorii. . . să nu se cuminece, (a. 1645). gcr i, 116/22. Lelopise{ul nostru aşa scrie cle pe scurt, că nice de oiţftfa domnilor care aa fosl toată cirma nu aleage. ureche, let. i, 95/21. Giudeţul mai creade cum să nu-l fie petrecut acea greşală, iară mai pre scurt piatra prieteşugul. prav. 310. Sînt stihuri carele arată mai pre scurlu lucrurile ce sini scris: intr-acel cap. n. test. (1648), vv/5. Şi mai in scurtă voroavă să grăim, că n-au rămas la sfintele mănăstiri nice clopote, nice uşi. n. costin, LET; ii, 123/2. El povesti pre scurt toată orln-daiata ce s-au făcui, penlru noi (a. 1698). gcr i, 320/35. De Dachia pe scurt iar voi mai arăta, cit zic că au. fosl de mare şi cil ce părţi s-au holărit, c. cantacuzino, cm i, 23. Şi iii scurt inlr-alt chip s-au făcut aici şi intr-alt chip acolo (a. 1700), gcr i, 332/1. Şi în scurte cuvinte, loale lucrurile către chendrul lor să . pleacă (a. 1703). id. ib. 347/23. Una ziceaşi.alla făcea,şi in scurt nici o bunătate la dinsul nu era. muşte, let. hi, 90/23-După aeeca arată anal pe scurt, cvlendari (17.33), 4/8. Şi m4i pe scurlă [vorbă] fieştecare om avea şi cile an Dumnezeu (a. 1747). gcr ii, 39/38. In icuri cu pocăinţă voi să mărturisesc (a. 1750). id. ib. 43/17. Acele hrisoave sloveneşti ori înlărituri de moşii. . . sc scria in scurt (a. 1764). id. ib. 76/9. Ci mai pe scurt:.aude slnt moşii, strămoşii noştri? (a. 1773)... id- ib. 93/37. în scurt, opreaşle să na facem chipuri idoleceşti.(a. 1774). id. ib. 100/27. Făctnd rugă pre scurt... să întoarseră la mănăstirea lor. mineiui. (1776), 138v’/8- Pre scurt, el trebuie să păzească regulile care s-aa dai in tabla de cetire, carte treb. ii, 130/12. Şi in scurt: nimznea nu-i lipseşte (a. 1794). gcr ii, 151/1. Şi pre scurt să zic: netemerea ar însemna fieştecare la orice păgînătate. moi.nar, ret. 103/10, cf. buoai-deleanu, lex. în scurt, întru inima mea mă socoteam ca un adevărat părinte al lău. Beldiman, n. p. i, 25/24. în scurt, un strein, cum va intra in satele. lor, numai dupe cele ce vede, cunoaşte a lor vrednicie, golescu, î. 5, cf. lb. Un răspuns pre scurt al lui Mentor o cufunda din nou in neincredinţări. pleşoianu, t. ii, 6/30. în scurt, înţeleg ca şi voi, că de veţi lua pe Venaz, voi veţi fi numaidecît stăpîni. id. ib. iv, 35/12. Li se dă aceste pc scurt următoare regule lesne şi uşor de urmat, episcupescu, practica, 90/11. Să să alcătuiască o gramatică ca cele mai trebuincioasi, mai pă scurt şi mai simpatice reguli. i. golescu, c. [prefaţă], 4v/5. Va face un cuvînt pe scurt către adunare, arătînd mărimea scopului penlru care s-au strîns. regul. ohî. 12/25. Eu am scris în scurt. drăghici, R. 92/22. Şi în scurtă vorbă, na era o zi ca sa na facă bunătăţi şi milostenii, gorjan, h. iv, 66/14. îţi voi spune îri scurt ce am văzut, icogălniceanu, s. 73, cf. valian, v. în scurte cuvinte, în lame nu se va afla alta ca aceasfyi. mag. ist. i, 152/27. Batalia. . . este descrisă foarte pe scaii. ib. 257/10. în scurt, într-alîta trăia aceşti bine, Încît de poveste era la orcine. pann, p. v. i, 53/11. iSola lai Korai din textul elenic. . . confirmă şi totul din aceea ce pre scurt aci se arată, aristia, plut. xxiv2/l. Asta e în scuti tot ce dorim (a. 1857). plr i, 171, cf. polizu. Ne vom sili ct arăta cît de pc scurt cine erau asii doi oameni, pelimon, i. 173/25. Ne spune pe scurt faptele de laudă şi moartea îngrozitoare a vrednicului boier, odobescu,'s. x, 444. Atunci el povesti în scurt toată istoria ca merele, ispirescu, l. 85. Iată pe scurt cam aceşti curajoşi se apără in faţa societăţii. ionescu-rion, s. 131: Printre lacrimi şi în scurt, ea-i spuse lot. bacalbaşa, s. a. i, 176, cf. ddrf. O cronică veneliană rezumă pe scurt rezultatul expediţiei personale a lui Mohamed. xenopol, i. r. iv, 79, cf. barcianu. Mişcarea muncitorească. . . a ridicai o serie de probleme referitoare. . . la tot ceea ce, în scurt, eordribuie la bunăstarea materială şi morală a muncitorilor. în PLRţ, 156, cf. şĂiNEANţj2. A.ceasla e, î* scurt, istoria la noi a perperului. iorga, c. i. iii, 210, cf. tdrg. El vorbi aşa, numai pe scurt., despre frumuseţea casei Domnului, agîrbiceanu, s. p. 87. Să vedem acum in scurt ce rezultă din toate constatările de mai sus. pâhvan, g. 673. Acestea sînt, pe scurt, deosebirile mai însemnate, bul. com. ist..iii, 59, cf. resmeriţă, d. în scurt, pozitivismul. . . redusese infinitul. . . la o modestă dimensiune, rai.ea, în pi,r ii, 332. Fu veacul cel din urmă al bunului plac şi al bunului gust, pe scurt, veacul francez, m. i. caragiale, c. 53, cf. cade. Spui. Dar pc scurt acum, că uite se face ziuă, camii, petrescu, u. n. 85. Pe scurt: la Paris mi s-a făcut o operaţie, teodoreanu, m. iii, 383. Vom avea, aşadar, mai multe grupe, după semnificaţiile indicate pe scurt aici. iordan, t. 154, cf. scriban, d. în scurt, amice, rima plină duce spre efecte mai degrabă umoristice, călinescu, c. o. 55. Spune-i pe scurt c.e s-a înlîmplat. stancu, r. a. i, 350. Brevetul. . . îi îngăduia să se îmbarce pe orice vas ca ajutor de comandant, ca secund, cam se spune mai pe scurt azi. tudoran, p. 62, cf. dl, dm. Intrară în bordei şi îi povesti pe scart că socrul e om la locul lui. barbu, g. 20. în ciuda banalităţii procedeului, c cazul să prezentăm pe scurt [piesa]. t decembrie 1964, 55. Au început să se ivească nuvele concepute de fapt ca ,,romane pe scurt", v. rom. decembrie 1964, 116. Ne propunem să arătăm. . . care este, pe scurt, starea actuală a dezvoltării sale. L. rom. 1967, 289. M-am referii, pe scurt, la activitatea. .. întregului tineret, al 1988, nr. 934, 1/1, cf. dex. <$> Expr. (A fi) scurt la (sau in) \ or bă (sau, rar, la cuvint, grai, Învechit, voroavă) — (a fi) puţin comunicativ. Jigania aceasta din fire scurtă şi puţină la voroavă iaste. c\n-tbmir, ist. 147, cf. i. golescu, c., polizu. Scurt la vorbă..., mă însoţea în drumul pe care mergeam. pelimon, i. 197/20. Ursan. . . E scurt la grai, năpra:i nic, cu chip întunecos, alecsandri, p. ii, 284, Tată-meu era de felul lui scurt la vorbă, gane, n. ii, 188, cf. ddrf, tdrg, dl, dm. (Cu schimbarea construcţiei) De ce aşa de scurţi şi repezi ta cuvînt? delavrancea, o. ii, 220. A fi scurt = a comunica, a relata, a spune ceva în puţine cuvinte, concis. Voi fi scurt, domnilor judecători. teodoreanu, m. iii, 156. Să fii cil mai scuti, îl îndemnă Barbu. vinea, l. i, 30. Acum ascult, dar fii scurt fiindcă sînt foarte obosită, preda, i. 300. <0 (Adverbial) Unii pre une locuri şi de unii împăraţi au înmulţit, alţii au scris mai scurt, moxa, 399/29. Eu nu mull înţeleg din cuvintele acestea, căci sînt scurt şi prea încurcat scrise, şincai, hr. i, 103/30. Răspund punct cu puncl, dar foarte scurt, ionescu-rion, s. 172, cf. ddrf. Noi o numeam Santa Marglierita sau numai Margherila, scurt, dintr-o asemănare, coxv. Lir. xliv3, 138. Mie, te rog, să-mi răspunzi scurt, brătescu-voineşti, î. 122. Fără a-i da bună dimineaţa cel puţin, îl întrebai scurt despre drumul la Almaş ■ hogaş, dr. i, 2. Mi-a vorbit învăluit şi scurt despre divorţul ei. ibrăileanu, a. 96. începe tălică, moş Lupulc, că eşti mai mare şi mai iscusit la vorbă. — Scurt, moşule, că-i răcoare şi-s îmbrăcat subţirel! făcu Miron nerăbdător, rebreanu, r. i, 142. Vorbea scurt, cuprinzător şi încruntat, cocea, s. i, 10. Grăiţi, dar scurt, consimţi el. voiculescu, p. i, 165. (Expr.) Scurt Şi cuprinzător sau (familiar) scurt jic doi = pentru a nu vorbi (prea) mult (şi inutil), ca să nu mai lungim vorba, fără nici o discuţie, fără multă vorbă. Scurt şi cuprinzător, sărut mina -mătuşei, luîndu-mi ziua bună ca un băiat de treabă, creangă, o. 205, cf. barcianu, ALEXI, W. , TDRG, CADE, SCRIBAN, D. Nu VreaU. să-mi putrezească oasele la î nchisoare. Scurt pe doi! beniuc, m. c. i, 125, cf. dl. Scurt pe doi: le duci ori ba? udrescu, gl. Scurtă vorbă (sau, rar, socoteală), se spune cînd se trece la o acţiune fără a mai aştepta, fără a mai pierde timpul; fără multă vorbă. Şi, scurtă vorba, ne adunăm, cu rudele lui Zaharia, cu ale mele, in Ogradă la moş Luca. creangă, o. 247, cf. ddrf, zanne, p. ii, 834, cade. Ori. le hotărăşti să înveţi carte, ori, dc unde nu, te dau lu cizmărie, scurlă socoteală- 4 756 SdtfRT — 54 i —■ SCtmf brăescu, a. 205. + (Adverbial; In legătură cu verbe de declaraţie) Fără a admite replică; în inod liotărît, tranşant, categoric. I-a poruncii scurt să i-o citească faţă cu toţi veselii curteni. caragiale, o. ii, 289. Primarul local. . . n-a mai avut răbdare să aştepte decizia comisiei şi, scurt! a suprimat monumentul istoric. id. ib. iv, 89. D-ta vorbeşti in bobote, şi eu. . . Scurt, nu merg ! contemporanul, vi2, 7. ,,Asla este o răchită /“ hotărăşte scurt domnul Iancu. i. botez, ji. i, 18. Are dreptate bietul bălai, decise scurt coloneleasa. brăescu, 0. a. i, 34. Acasă vorbea scurt, tăios, avind aerul că dă mereu porunci, dan, u. 8, cf. dl, dm. Dacă vrei, plcacă! i-am răspuni eu scurt, lăncrănjan, c. ii, 9, cf. dex. O E x p r. A (o sau a l-o, a-l) tăia (saureteza) (euiva) scurt = a întrerupe cu hotărire sau cu bruscheţe din vorbă (pe cineva), a nu mai lăsa să vorbească (cu o intervenţie energică). Au început să se-nteţească femeile la vorbă. . . împărăteasa, supărată de-atîla tevatură, ca s-o taie scurt, zice. . . caragiale, o. ii, 152. Condoleanfele ce Pantazi şi. ca mine ne grăbirăm a-i prezenta le reteză scurt. m. i. caragiale, c. 115. Nu ti-am îndemnat să-i dai ascultare şi. . . m-am bucurat cînd am văzul cum l-ai retezat scurt. c. petrescu, r. dr. 125. o în timp ce vorbea, cineva i-a tăial-o scurt. 5. S. f. (Popular) Adenopatie (localizată în regiunea axilară sau inghinală). Cf. anon. car., lu. S-a pomenit cu junghiuri. . . pînă sub supţioară, unde făcuse scurtă, episcupescu, practica, 312/20, cf. 1. golescu, c., valian, v., polizu.. Scurtă e durerea simţită mai jos sau mai sus ele bubă, pe acelaşi muşchi, tenclon sau vînă. teodorescu, p. p. 365, cf. barcianu. Mămăligă fierbinte făcută cu lapte dulce. . . se pun pe scurtă ca să coacă mai repede, n. leon. med. 146, cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU2, CANDREA, P. 224, BIANU, d. s.,tdrg. D°că se pune pe scurtă oţet, ea nu mai coace, păcală, m. r. 268, cf. dr, iv, 1 554, RBSMBţBfĂ, d., cade, scriban, D. Se mai lăsase şi-un ger. . . şt făcusem nişte scurte ale dracului pe ta toate încheieturile. preda, î. 79, cf. h xvii 7. A chemai de-au ospătat Bubele, Cu udmele, Cu puşchele, Cu scurtele, marian, d. 278. Scurta. . . este o umflătură mare ca pumnul, care se ridică cam la închieturi. şez. vi, 84. Mi s-a făcui o scurlă la picior, viciu, gl. Cind ai o bubă la mină ori la picior şi obrinteşte, ori nu se taie curînd, faci scurtă, o umflătură subsioară sau la stinghie. pampile, b. 61, com. din oravIţa, alrm i/i h 158. Expr. (Familiar şi ironic) A face scurtă la mină = a face un efort manual deosebit (şi de durată). Nu te pune cu cotnarul... Ci ca ho! că fac scurtă la mînă! delavrancea, o. ii, 96. Făcea scurtă la mină scriind, cocea, s. i, 306. A făcut scurlă lamînă, îi curg lacrimile. T. popovici.se. 513. (Regional) A face scurtă la limbă = a trăncăni1 (2). Cf. udrescu, gl. Mai ho, cu atita meliţă, că faci scurtă la limbă. id. ib. + (învechit, rar) Varice. Cf. ddrf. II. (Indică durata) Adj. (Despre timp sau alte noţiuni temporale ori, p. ext., despre viaţă, despre stări afective, despre acţiuni, despre zgomote etc. a căror desfăşurare este considerată din perspectiva duratei lor) Care ţine (relativ) puţin, de durată (relativ) redusă. Mă voi nevoi scurte să-i fie zilele lui'şi de la mine să-i fie piire (a. 1720). bul. com.- ist. iv, 58. Pune pricină vremii cum că iaste scurlă şi cu grabnici aripi zboară, molnar, p.et. 115/20. Nemic n-au fost, nici au putut fi in aşa scurtă vreme, ţichindeal, f. 464/20, cf. lb. Viaţa omului e scurtă, pleşoianu, t. i, 216/27. De aci-nainte urmează scurţile zile şi lungile nopfi ale iernii, gt (1838), 169*/12ţ Ocîrmuirea sa cea scurtă a lăsat multe pilde de umilinţă şi de răbdare. asachi, l. 512/29. Sorocul de un an... să dovedeşte acum că au fost foarte scurt (a. 1841). doc. ec. 744. Fricosul vrea să fugă şi nu poate. . . răsuflarea este scurtă, apăsată, vasici, m. ii, 43/17. Iliaş, . . . după o scurtă şi desfrînată domnie, se duse Ia Conslqntinopol. negruzzi, s, i, 144. Căutlnd o carte ca să mi se pară noaptea scurlă, n-am găsit în sac decîl un almanach. ghica, c. E. ii, 356. Trec anii cu grăbire pe calea scurtei vieţi! alecsandri, p. i, 241. O specie care se strămută intr-un mediu folositor nu se schimbă prea tare şi într-un timp prea scurt, conta, o. f. 319. Ei mergeau fără a simţi că merg, părîndu-lî-se. . . vremea şi mai scurtă. creangă, o. 127. N-a gustat o clipă de plăcere în scurta lui viaţă, vlahuţă, s. a. i, 223. Nu domneşte insă decît scurt timp şi este ucis. xenopol, i. r. iii, 73. Ca să-i fie Scurtă vremea, pînă pleacă El se uită pe cîmpie. coşbuc, p. i, 223, cf. şăineanu2. In Moldova tncercă-rile de manufacturi sînt mai puţine şi au o şi mai scurtă durată, iorga, c. i. iii, 196. A. putut. . . să-i. deschiză inima... cu povestirea întreruptă a tuturor icoanelor drăgălaşe din .scurta lui viaţă cu dîhsa. <*ătescu-voi-neşti, p. 320. Avu o tresărire scurtă din cap. agîrbi-ceanu, s. 268. Era văduvă după o scurtă căsnicie cu un beizade grec. m. i. caragiale, c. 76, cf. cade. Viata e scurlă, trebuie... petrecută cu schepsis ! brăescu, o. a. i, 12. Degetele lui subţiri şi osoase se mişcau cu zvîcniri scurte, vlasiu, d. 83, cf. scriban, d. înalt prea sfinţitul Iosif se încunună cu ea la slujba sărbătorilor împărăteşti; un scurt minut din liturghie, arghezi, b. 117. Nutrise penlru 'ea o scurtă pasiune, reprimată din motive de ordin etic. călinescu, s. 57. Se aude o rafală scurtă, ti. lovinescu, t. 225. Însămîn-ţările să fie executate la epoca optimă şi -înlr-un timp scurt, scînteia, 1954, rir. 2 874. A străbătut toată scara onorurilor, într-o viaţă plină, agitată şi destul de scurtă. constantinescu, s. iii, 87,. cf. dl, dm. El a plecat, c-un tremur scurt, nervos în pas. laeiş, p. 375, cf, dm.‘. Pe o vreme ca aceea era aproape cu neputinţă ca, într-un timp atît de scurt, să-i dăm pe nemţi peste cap, v.; rom. octombrie 19.64, 4. Unscrtşnet. scurt de halebardă, vulpescu, p. 103. Drumul continuă în trei doar un scurt interval, cinema, 1969, nr. 4, 14, cf. m. d. enc., dex. Unde este vorbă multă, Acolo e treabă, scurtă, pann, p. v. i, 15/2,' cf. zanne, p. ir, 820. <> L o c- a d j. De scurtă respiraţie v. respiraţie (2). O- Loc. a d v. în scurtă vreme sau Sn scurt timp = a) (şi rar, în formele la scurt timp, la scurlă vreme sau Învechit, rar, în scurtă (lins li mă) într-un interval (relativ) mic; curînd, peste puţină vreme (v. puţin 6). Lumii cîni cu jale cumplită viaţa, Cu. grije şi primejdii, cum iaste şi. aţa Prea subţire şi în scurtă vreame trăitoare, m. costin, ap. gcr i, 202/16. In scurtă vreame bucurie au avut (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 105/17. Nicolai vodă au luat iarăşi domnia . Moldovei în scurlă .vreme, axinte uricariul, let. ii, 136/2. Politice rînduieli ş-oşlene... în scurtă vreme fură aşezate, budai-deleanu, ţ. 151. Toate făpturile vieţuitoare, au fireasca lor îmbrăcăminte; numai omul este::. despuiat, dar în scurtă vreme se îmbracă cu pieile tutulor. episcupescu, practica, 18/21, cf. i. golescu, c. 3*/14. Teatrul. ... . în scurtă vreme a făcui înaintări mari. heliade, în plr i, 43. în scurtă diastimă de doi arii s-au ■ văzul înformîndu-se în ţară cîteva fabrici. fm (1842), 3041/2. ..Un venit spre a lua sfîrşit facerea cîşmelilor mai în scurtă vreme, p.egul. org. 532/25. In scurt timp iară multe bătălii., se făcură, aristia, plut. 73/2..Frunza. ... în scurtă vreme se desfăcu mare, verde, mai frumoasă ca toate, kîrleanu, 126. Se vedea In scurtă vreme din nou pe banca ministerială-camil petrescu, p. 301. Toate s-au înfăptuit deci îh mai scurtă vreme decît ciclul unei' vieţi. c. petrescu, î. ii, 268. în scurtă vreme, Cetatea Feldioarei., . .-«* iveşte în faţă. bogza, c: o. 212.. In scurf timp... 'S(S . uitării împrejurarea. . . care a dictat alegerea numelui. L. rom. 1967, .435. o Acestui, eveniment i-a urmat, la scurt.-.t'imp, altul. Izbucnind incendiul au sosit, la scurtă- vreme, pompierii ; b)1(şi în formele ilupă scurtă vreme, după scurt timp sau, iar, In scurt ori, învechit, rar, peşte scurtă vreme, peste scurte zile, peste scurt) după un interval, (relativ) mic; în curînd, peste puţin (v. puţin 7). Presie scurtă vreme tot om nevoi şi om face cum om putea. (a.. 1657). iorga, c, i, ii, 244. Peste Scurte zile va fi şi viitor In ţară, cu rînduială 4756 SCURT — 542 — SCURTA împărătească şi cu oaste turcească (a. 1673). boi., com. ist* it, 227. Deci în scurtă vreme au purces şi tătarii a venire in Ţara Muntenească, neculce, let. ii, 262/8. Să nădăjdueşte că in scurtă vreme această învăţătură a fi cu lotul de ispravă. amfilohie, o. (introducere], 9/22. Peste scurt vor ieşi. toţi Bunii lui Adam nepoţi Din întunerec. afară (a. 1802). gcr ii, 592/21. Ceea ce sîntem noi acum, şitu preste scurt vei fi. maiou, i\ 101/25. în scurtă vreme vom vedea toate puterile ftusiei concentrate (unite), cr (1829), 1 G7a/2. Numita escadră experimentală, adecă de tractisire, in scurt va pleca din limanul Portsmut. ar (1831)> Ti-11^0. Şi In in scurtă vreme vei merge să intilneşli pc cel ce. . . ş-a lepădat lutoasa sarcină, marcovici, d. 15/14, cf. valian, v. tn scurtă vreme s-a tămăduit cu desăvirşire de durerile reumatismului, descr. aşez. 125/29. In scurtă vreme, robul s-a întors la palat, caragiale, o. ii, 271. In scurl timp se făcu sănătos, ispirescu, l, 188, cf. ddp.f, bar-cjaxu, tdrg. Bostanii albi trebuiesc petrecuţi, adecă mimaţi în grabă, in scurl. pamfile, a. r. 180. Vinlul a contenit in scurl. sadoveanu, o. xiii, 864, cf. scriban, n., dl. După scurtă vreme a fost numit în conducerea Eforiei spitalelor din. Bucureşti. G. barou, a. v. 218. Şi-n scurl acasă a plecat, Plugurile la arat le-a pornii. folc. mold. i, 430. o După scurt timp, a sosit şi cl. Scurt timp (sau scurtă vreme)in:iinte de . . . = într-un interval (relativ) mic, situat în raport de anterioritate imediată. Scurt timp înainte de bacalaureat. ■ ■ au scris nişte note. blaga, ii. 144. C3 Scurtă vreme înainte de intrarea publicului, s-a aprins lumina tn sală. (I,a) scurtă treme (sau scurt timp) «lupă (ce). . . ori, Învechit, rar, scurt după — într-un interval (relativ) mic situat în. raport de posterioritate imediată ; curînd după... Decebal..., scurt după depărtarea romanilor, apucă iarăşi armele, mag. ist. i, 16/19. Epitetul de ,,răposatul" se dă cuiva numai scurl timp după moarte, bul. com. ist. ii, 130. Acest partid. . ordonă, scurtă vreme după cc formă guvernul, masacrul minerilor din tupenl. preda, r. 16, cf. dm, dex. N-au fosl şi nu sint scriitori, dar devin la prea scurtă vreme după semnarea contractului de muncă, cinema, 1968, nr. 3, xi. □ La scurt timp după încetarea focului, au apărut parlamentarii. într-un timp mai lumj snu inai scurt = acum sau altă dată, la o dată oarecare (care va veni sigur); odată şi odată (v. odată2 I), mai curînd sau mai tîrziu (v. tir?, iu II). Morfii . . ., inlr-un timp mai lung sau mai scurt, se schimbă şi ei în pămînt. stancu, m. i. 19. <0> (Adverbial) Dacă repauşatul... a fost un om sărman, [clopotele] se trag de regulă mai scurt, marian î. 96. Pietrele scumpe luccsc abia, scurt, în intunerecul nopţii, iorga, c. i. i, 164. Chiui o dală scurt, — poate dc frig, poale de sperietură. agÎrbiceantJ, s. 417. l.-am privit scurl. camil pbtrescu, u. n. 31. Fulgeră scurt cu ochii spre oştenii cărunţi ai Iui Mihai Vodă. sadoveanu, o. v, 503. Cuvîntul accentuat. . . se pronunţă mai scurt decil în vorbirea enunţiativă, iordan, stil. 73. Clinele latră scurl, prieteneşte şi supus, bogza, c. o. 117. Lisandra fipă scurt, stancu, ş. 21. Bătînd milităreşte din călclie. se înclină ţeapăn şi scurt, vi.vea, l. i, 68. Mai fulgeră din soare clte-o vază Scurl săget'ind. je.be-leanu, s. h. 10. Vaporul fluieră scurt, ridica ancora şi porni spre Stambul. tudoran, p. 256. Mama se apropie de el şi il mtngiie scurt pe umăr. preda. r. 347. Prefectul îi slrtnse mina scurt, sobru. t. popovici, s, 32. Rise scurl, minzeşte. barbu, g. 190. Am răsuflat uşurat, grăbit, şuierînd scurt. l.IncrĂnjan, c. ii, 87. + (Despre vocale sau despre literele corespunzătoare lor ori despre silabe) Care are o durată mai mică decît cea medie, obişnuită. Iară dintre cele glasnice, lungi adecă sînt trei..., iară scurte trei. macarie1, gram. 32/22. Noi nu cunoaştem ce va să zică ,,o“ şi ,,i“ lung şi scurl. heliade, o. n, 188. Sîntem contra lui ,,u“ (scurt), pe care îl socotim numai o Implutură de prisos, negruzzi, iu plr i, 199, ci. şăineanu2, resmeriţă, d. Pe el stă scris „Tesiamentulu'‘, cu ,,u“ scurl. m. i. caragiale, c, 93, cf. cade. Pluralele near- ticulate „lupi" şi ,,morari" se roslesc cu un ,,i“ afo-nizal şi în acelaşi timp foarte scurt, puşcariu, l. r. i, 45. Aş vrea să-i scriu coreei fonetic numele, şi mă împiedică ortografia i-ului scurt, arghezi, s. viii, 104. Există in diferite limbi vocale lungi, opuse celor scurte. graur, i. l. 52, cf. dl, dm, M. D. kkc. , dex. 4. (Adverbial; în legătură cu verbe de mişcare) Brusc; repede (I 1). Ea se opreşte scurt, se uită-n zare. cara-CiiALE, o. ii, 252. Apoi Tudorache se întoarse scurl: — Ce urai, mă? dunăreanu, ch. 35. Smuci căpăstrul calului şi-l opri scurt, gîrleanu, n. 15, cf. resmeriţă, d. Calul, vesel, simte locul. Şi s-abale scurt din cale. topîrceanu, o. a. i, 13. Unele obuze trec scurl peste deal. camil petrescu, u. n. 402. Cu vuiet de creştere, căruţa făcu scurt o cotitură spre pod. sadoveanu, o. in, 30. Trccuse-n goană, ca maşina aia, . . . scurl, ca o săgeată, arghezi, s. v. 131, cf. dm. (Fig.) Desul) arcada de piatră a portiţei pornea o scară de lespezi, suind scurt, vinea, l. i, 51. O (Prin lărgirea sensului) îi fu dureros să risipească scurl această bucurie. c. petrescu, î. i, 81. Am vrut să sar cu automobilul intr-o ripă, să isprăvesc scurt, teodoreanu, m. m, 384. + (Substantivat; învechit) Scurtime (II). Sătana cade in melanholie Socotind scurta sortii sale. budai-deleanu, ţ. 214, cf. lb. Scurtul vieţii. VALIAN, V., Cf. DDRF, ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D. — Pl.: scurţi, -le şi (învechit, rar, f.) scurţi. — I.at. *exeui'lus. SCURTA vb. I. Tranz. (De obicei in opoziţie cu alungi) I. I. (Cu sens dimensional; complementul indică obiecte sau părţi ale lor, părţi ale corpului fiinţelor etc.) A face mai scurt (I 1). V. m.i c-ş o r a (I) , mici (1), scădea (1). Cf. anon. car., budai-deleanu, lex., lb, i. goi.lscv,c., valian, y., polizu. Unu să nu fie lipsă, că-i scurtează coada. caragiale, o. ii, 297. Scurlcica fusese irtcă p-alit de lungă, dar o scurtase mereu din poale ca să incăpntcze mîneeile. delavrancea, h. t. 13, cf. ddrf, barcianu,- ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D.,. CADE, scriban, d. Tendinţa de a ,,scurla“ astfel de cuvinte este, grafie afectului, atît de puternică, incîl se manifestă şi la derivatele lor. iordan, sţil. 46, cf. dl, dm. Şi-au trimis şi copiii să Ic scurteze chicile, barbu, g. 86, cf. m. d. enc. , .dex. Scurtează pasa. alr ii 2 243/812, cf. 3 274/27, 36, 47, 53, 64, 76, 130, 172, 192, 250, 272, 310, 334, 346, 302, 784. Scurtează coada şi lungeşte găvanul, se spune cind cineva reduce unele pretenţii,, dar măreşte altele. Cf. h v 148. (Fig.) Pedeapsa, dislihiii miniea, iar neşliinfa cuvînlului limba impiia-dică şi scurtează, cantemir, ist. 148. (Expr.) A scurta (cuiva) ghearele = a limita puterea cuiva; a pune pe cineva in imposibilitate de a face rău. Cf. zanne, P. i, 484, cf. dl, dm, dex. A scurta (cuiva) misml v. n a s1 (I). A scurta (cuiva) limba v. limb ă. <0 R e f 1. Boehiile se mai sculaseră încă de un deget şi pălăriile îşi mai expropt iaseră încă din perimetru. c. petrescu, c. v. 56. Sub soarele de-amiază. . . Um-brele-alungite Din ce. in cc la poale se slring şi se scurtează. voiculescu, poezii, i, 104. Umbrele, noastre s-au scurtai şi s-au lăţit, stancu, m. i. 88. Fiecare linie reprezintă traiectoria ultrasunetelor, cure au pipăit metru cu metru, lungindu-se ori scurttndu-se in funejie de. variaţiile reliefului submarin, scîntf.ia, 1969, nr. 8 200. (Expr.; regional) A I se scurta jiasul-= a agoniza. Dacă insă boala e greu şi bolnavul zace, fără nădejde de scăpare, alunei se zice că. . . i s-a scurtat pasul, a ajuns pe pragul morfii. candrea, f. 219. + Intranz. (Rar) A restrlnge din suprafaţă. V, scădea (I). Nă ztlrăvana de pădure Jumulită de secure Pe furiş, Şi pitiş Tot scurta din luminiş. j. barbu, o. 49. R ef 1. p a s. Am socotii să se. mai scurteze din obraţul rotoarelor den jos (a. 1725). uricariul, vii, 17. 4- (Popular; complehientul indică buşteni, lemne etc.) A tăia în bucăţi (mai .scurle). L-am scurtat tn tri sau patru, alr i 984/614, cf. ib. 984/174, 178, 186, 578, 588, 610, 700, 7-10, 744, 764, 4757 SCURTA — Mă — SCURTĂ 772, 1. 988/164, 594. Cind a avu răgaz le-a tăia, le-a scurta ca fierăstrău, a făcu lemne dă foc. o. bîrlea, a. r. ji, 474. + P. genei. (învechit, rai) A tăia (I 1). CI. LB, polizu. 4- (Transilv.; complementul indică oameni) A păgubi (2). M-a scurtat aşa, ştiind! Dacă-i fire mincinoasă, Cc folos e că-i frumoasă? coşbuc, p. i, 202, cf. barcianu. A scurta pe cineva (cu o parte de moştenire), puşcariu, l. r. i, 410. -$• Fig. (Mat.; învechit; complementul indică operaţii, fracţii etc.) A simplifica. A scurta fringerea. aritm. (1823), 5v/9, cf. unsa, x. ş. 278. Refl. pas. Precum numărătorul, aşa numitorul fără de rest să poate scurta. AiivrM. (1805), 61/15. 2. {Complementul indică obiecte, construcţii, arbori etc. sau părţi ale lor) A face mai scurt (I 2). Cf. dl, dm, dex. C3 A scurtat puţin acoperişul, ca să nu atingă firele electrice. 4" (învechit şi popular; Complementul indică oameni) A decapita. Cf. zanne, p. v, 470, TDnti. A fost bun. . ., nu zic. . . — Şi drept. . . — Cu tara, da. . . — Pe noi ne-a cam scurtat, delavrancea, o. ii, 50. Măria ta poţi. găsi iertare dacă scurtezi ]ie un fiu de voievod, sadoveanu, o. x, 109. Ian să mi-l scurtaţi puţin., rostise vodă. barbu, vrjnc. 120. De ccipele-i scurtam Şi alea nu-mi uşuram, alecsandri, p. p. 254. O (Glumeţ) Cuţitul gealatului venea de scurta, tăia ceea ce trecea peste capul celorlalţi şi-l făcea cetăţean egal ca toţi ceilalţi, chica, c. e. r, 74. ^ P. e x t. (Rar; prin metonimie; complementul este ,,căpăţînă“) A despărţi de trup (prin decapita re). In. loc. să scurteze. cîteva căpăţîni de boieri înrăiţi. . . se increzu lor. c. p.e-trescu, a. k. 184. 3. T r a n 7.. (Complementul indică drumuri, itine-rarii sau echivalente ale acestora) A micşora dislanţa em trebuie să fie parcursă între două puncte ori pînă la o ţintă spaţială dată (de obicei lutnd-o pe un drum mai scurt 13); a evita ocolurile (mergi»d direct); a tăia (1 fi). CI. cade. Cunoştea el o potecă ce scurta calea mai mult de jumătate, voiculescu, p. i, 71. Oamenii săreau garduri şi pîrleazuri ca să scurteze drumul. ban, u. 322, cf. scriban, D. Pentru a scurta depărtarea, ne strccuram prin desişuri de brad,... săream peste trunchi răslunaţi de furtună, blaga, h. 61. Apucă pe cîmp ca să scurteze drumul, pas, l. j, 15. Singurul avantaj pe care-l oferea, în schimb, ,,i:.vccl-siorul“ era că îi scurta drumul Ici casa l'craru. vinea, r.. J, 79, cf. dl. Şoferul scurlă drumul, luind-o prin spatele clădirii, preda, u. Gl, cf. dm. Canalul . . . va scurta drumul vaselor de poveri cu cca 13)0 l:m. Gt 1968, nr. 931, 4/6, ef. m. d. enc., dex . (E x p r.) (Regional) A-i scurta (cuiva) ţiotecile (sau cărările, drumurile) = a) a împiedica activitatea cuiva, a nu lăsa cuiva libertatea de acţiune. I-Ulbel, m-oi face eu sănătos, ţi-oi mai scurta eu cărările, contemporanul, vilt, 5, cf. scriban, dl. (R e 11.) A i se scurta potecile. zannf, p. i, 267; 1») a pune cuiva viaţa tn primejdie. Nu cumva să-ţi iasă vio dihanie ceva înainte şi să-ţi scurteze cărările. creanga, o. 80. (Rar) A-i scurta (cuiva) drumul (sau calea) = a-i ieşi (cuiva) în întimpinarc. Cînd duşmanul în taină s-apropie. de cort, Scurtează-i drumul grabnic prin moarte, sau eşti mort. alecsandri, t. ii, 87. O Refl. pas Drumul se sc ari u pe la ulucile Dudeştiului. barbu, o. 192. “O Refl. Noroc că i se scurtase colea şi ajunsese acusă. căci de. ţinea drumul mai lung, te miră de na rămîneu eu gîtul strîmb, de atîta uitat înapoi, ispirescu, l. 36. Şi eu de acestea timpul trecea şi drumul se scurta, hogaş, dr. i. 44. <> Intranz. Moiule, Măi hoţute, Sai din munte, dă-te-n vale (.'.a să-mi rnui scurtezi din cale. alecsandri, p. ii, 24. Decît. ne.~am tot învîr.li şi cioşmoli pe iastă prispă, mai bine să scurtăm din cale. creanga, a. 126. Să ne apropiem noi de Kesar. să-i scurtăm din drum, luîncl Ardealul, delavrancea, o. ii, 198. Sărise pe fereastră, fiindcă scurtase aşa clin dram. c. petrescu, t. v. 366. S-a glndit. să. scurteze din drum şi s-o in pe cărări ce taie peste, munte şi codri. v. rom. martie 1955, 2a6. Murgule, calule pag,... Da-ne pesLc-un deal şi-o vale Ca să mai sHurlăm din cale. vulpescu, p. 47. + (Rar) A da impresia, sentimentul că distanţa parcursă este mai mică decît cea reală. Gazda dă la o parte, femeia, improvizîrid o gustare sumară. . . ca să scurtăm drumul, cc nc cles-parte de ţinta călătoriei şi să ne întărim inima gustind dintr-un vin acrişor, v. rom. februarie 1984, 75. Tunul irage-n depărtare. Şi sc.uitează-a noastră cale. polc., mold. j, 590. (Prin Olt.; complementul indică oameni In mişcare) A prinde. (III 2). Fugea, parc-ar fi fost pc ducă. Dacă văzură că nu~l pol scurta deloc, il lăsară în. voia Domnului, plopşor, c. 45. îl scurtează noaptea, ciauşanu, gl. 4. Tranz. (Folosit si ab s oh) (Cpmpleraentyl indică opere literare ori ştiinţifice, texte etc. sau părţi ale-lor) A reduce din proporţii, din volum, a concentra; (complementul indică formulări verbale sau părţi ale lor) a exprima in cuvinte puţine; a vorbi scurt (I 4). Cf. budai-deleanu, lex. Convorbirea câta t-o scurtez, sion, p. 251, cf. şăineanu2. Veniţi la chestiune. . . treceţi peste asta, cunoaştem. . . scurtaţi. . . avem încă zece procese, brătescu-voineşti, p. 203. Aş fi vrut. să-mi spună mai mult, el însă scurta răspunsurile. vlasiu, d. 149. Scurtează, vino la c.e-aveai de spus. c. petrescu, a. r. 25. Cuvînlul. . . exclude numai slăbiciunea, nu şi bunătatea. Să scurtez. O dulte nesimţire. . . e cheia sănătăţii şi a tinereţii, vinea, l. i, 28, cf. dl, DM, M. D. enc., dex. Noi am mai ora. . . Dar, ca să scurtăm, Pe dumneavoastră vă rugăm Ca ciula moţată. . . Să ne-o arătaţi, teodorescu, p. p. 178. □ Mai scurtează al doilea capitol al cărţii. (E x p r.: rar) A scurta (cuiva) vorba ori a i-o scurta = a împiedica (pe cineva) să vorbească. Cf. scriban, d. ■0> Refl. pas. Să nu scurte-se rugăciurile voastre. cod. vor. 153/1. O (Prin lărgirea sensului) Vei să-mi ciuţi frumos, să nu-mi scurtezi, cum v-aţi obicinuit voi tinerii. agÎp.biceanu, a. 80. + Spec. (învechit; complementul indică texte, opere ale unui autor etc.) A rezuma (1). Zice Spiţner, slupariut cel mai. vestit din Ţara. Nemţească, pre carele în zilele trecute l-au scurtai profesorul . . . şi l-au întipărit, economia, 197/23. Scrisorile lui ceule mai pe larg scrise, unde s-an căzui le-am scurtat, bărac, ap. gcr ii, 236/21. 1.1. Tra nz. fact. şi refl. (Cu sens dura tiv) A face sau a deveni mai scui-L (II) ; a (se) diminua, a (se) micşora (11), a scădea (4), a se mici1 (2). Viaţa a fieştecărnia om. . . să scurtează treeînd zioa şi noaptea. neagoe, înv., ap. ccr i, 166/13. Lungindu-şi soarele a sa lumină, lungeşte şi lumina zilii, iar cînd îşi Întoarce lumina..., scurtează şi lumina zilii. amfh.o-hie, c.. 187/9. Scurtează vremiie dc şedere, precum robirea sa în F.ghipl. pleşoianu, t. i, 24/5. Doream ca de e prin putinţă să mi să scurteze viaţa şi să ajung mai curînd Intr-aşa but rinele cinstite, id. ib. j, 198/3. Cine. . . dă mîna vrăjmaşilor [vieţii], , . el îşi scurtă viaţa, va-sici, M. ii, 4/10. Paliini\le[. . . mai mult ne strică sănătatea, şi nu arareori ne scurtă viiaţa. calendariu (1844), 58/9. Va scurta oprirea sa tn Veneţia, negruzzi, ap. tdrg. în zadar, urgie, crudă, Lungeşti noapUa-ntu-necoasă. . . Scurtezi ziua luminoasă, alecsandri, p. iti, 22, cf. lm. Dacă vrei să mergem pe acasă, am putea scurta călătoria în Italia, n. zamfirescu, î. 116. Cîţiva nori adunaţi în pripă... ne scurtară şederea în Dumbravă, hogaş. dr. i, 185. Insomnia nu e chinuitoare doar pentru că îţi scurtează odihna, ci mai ales prin gîndurile negre ce-ţi inspiră, p.ebp.eanu. r. i, 52. Pe nesimţite zilele se scurtau, brăescu, o. a. ii, 19. Tractoriştii. . . reuşesc în fiecare zi să scurteze durata unui ocol de seceriş. scInteia, 1952, nr. 2 396. Gail-tang. . . căută să scurteze întrevederea, călinescu, s. 38. Acum îţi dai seama ce au realizat muncitorii de ta Reşiţa scurtînd pregătirea cu o săptămtriă? ba-banga, i. 209, cf. dl, dm. Aceste ritmuri. . . intensifică scurgerea timpului, îi scurtează durata etapelor sale intermediare, contemp. 1969. nr. 1 167, 1/3, cf. dex. Puterea voi i-aţi luat Şi viaţa i-aţi scurtat, Şi din om 4757 •SCURTĂ — 544 — SCURTARE1 frumos Voi l-aii făcui ros Şi putregăios, marian, d. 88. O (Prin exagerare) Scumpeatea şi pofta şi iubirea de sine sînt trei lucruri carele scurtează viaţa, antim, ap. gcr ii, 7/22. Se sminlesc la minie şi la sănătate. . . şi-şi amărăsc şi-şi scurtez traiul vieţii, episcupescu, PRACTICA, XXIX/6, Cf. CADE, SADOVEANU, O. XII, 114. Eu nu le plătesc un ban, de ce m-au mutai, tocmai la mama dracului, să-mi scurteze zilele şi să-mi amărască viaţa! barbu, G. 158. Destul m-am supărat Şi nimic n-am căpătat, Far’ viaţă mi-am scurtai, JARNiK —bîrseanu, d. 215. Cînd o văd dimineaţa, Mi se scurtă viaţa; Cind o văd la ioc gălală, Pin inimă mă săgeată. mîndrescu, l. p. 95. Gura la a fosl otravă. Căci de cînd am sărulat-o Şi viaţa mi-am scurtat-o. folc. mold. it, 308. (Intranz.) De război m-am săturat, Mull din viaţă mi-a scurtat, ib. 175. <0> Expr. (Tranz.) (Învechit şi regional) A-i scurta (cuiva) viaţa = a omorî. Cădiu blăslămul mai degrabă pe Dumilraşco Ceaurul..., că-i scurtă Dumnedzău viiaţa. neculce, l. 121, ct. cade. Pe vremea din poveste, stăpînii puteau să scurteze viaţa cui pofteau, arghezi, s. vi, 13. Cine strică dragostea, Scurle-i Dumnezeu viaţa; Cine împarte urîlul, Nu-l primească pămintul. şez. i, 50. Te-or prinde şi te-or duce la Suceava-n slaroslie, Să-ţi scurteze viaţa ţie. polc. mold. ii, 663. (învechit, rar) A-l scurta vremea (pe cineva) = a zori. Au făcut casele de iznoavă cum se văd. . . iar deplin, nu le-au făcut scurlîndu-i vremea, amiras, let. iii, 131/4, cf. tdrg. O Refl. pas. Pot sc.urla sau prelungi sorocul fiecăruia areslanl. regul. oro. 298/32. Mă anunţă că s-a scurtat timpul pregătirilor cu 8 zile. baranga, i. 171. Aplicarea principiilor de piscicultură raţională ... a permis să se obţină peşte de consum de doi ani, scurlîndu-sc cu cel puţin un an perioada de creştere. ap 55. Vorbitorul a propus să nu se scurteze vacanţa elevilor, oî 1968, nr. 930, 2/6. 4 (Rar) A face să pară sau a părea mai scurt (II). 7'are-i mai place cind îi mai scurtează cineva timpul cu nişte poveşti frumoase. sbiera, p. 113. Va veni o vreme cînd va fi sau vară sau iarnă, sau iarnă în vară, şi timpul se va scurta, h. lo-vinescu, t. 154, cf. dl, dm, dex. m. d. enc., III. Tran z. şi refl. (Ca sens cantitativ) A face să devină sau a deveni mai mic (IV 2), mai puţin (1); a (se) diminua, a (se) împuţina, a (se) micşora (III), a scădea (2), a (se) mici1 (3). Să rugăm... pre Dumnezeu ca să-i scurleaze lui de ce e lăsată spr-insu pedepsă. coresi, ev. 395. Atila îi scurtase toate veniturile, cît nici de mincare nu era sătul (a. 1669). mag. ist. 1, 361/8. Televiziunea îşi va forma probabil specialiştii ei. . . şi va lungi mull perioada de pregătire, scur-lînd în aceeaşi măsură caducitatea formulelor încropite. cinema, 1969, nr. 3, 36. 4 Spe c. (învechit şi popular) A (se) reduce ca număr, a (se) d i m i n u a, a (st) Împuţina, a (se) micşora (III); p. e x t. a omorî sau a murij* *(.!). Scurlat-ai (mieşurat-ai h, m i c ş u r a ş d, împuţinat-ai c2) dzilele vreamiei lui. psalt. 187. De n-ar fi scurtat Z)[u]m;i[e]zâu dzilele acealea, nu s-ar fi-mint uit toi trupul, biblia (1688), 785x/33. Dumnezeu va scurta zilele lui Ante-hrist (a. 1815). gcr ii, 216/16. Plăcerile cele fără cumpătare scurtează zilele omului, pleşoianu, t. iii, 128/6. A venit. . . Zilele să-i scurte, Viaţa să-i ciunte, marian, d. 243. Trimite, Doamne, ostile, Că s-au scurtai zilele. Bălăceanu ne snopeşte, Ne bate, ne prăpădeşte, şez. viii, 165. Miule, voinicule, Da-fi-oi toate ţoalele, Ţoalele şi oile, Să nu-mi scurtezi zilele! balade, ti, 276. O (în imprecaţii) Scwtă-i, Doamne, zilele Cui a-nfiinţal străjile Pe loale uliţele! ciauşanu, v. 42. O iubit pe altele, Scurla-i-s-ar zilele! polc. transilv. ii, 51. IV. R e fl. (învcchit, rar; cu sens intensiv) A scădea (5). Pizmaşilor puterea să li se scurteadze. bosof-tei, ps. 23/15. Care crăie din pulearca şi statul ei s-au risipii, şi s-au scurtai, ureche, let. i, 129/45. 4 Tranz. (Rar) A ştirbi (3). Pre noi acum ne ceartă [Dumnezeu] pentru răutăţile şi peniru nedireptălile noastre scurtînd volnicia noastră, varlaam, c. 237. -O- Refl. pas. I s-a scurtat omului creditul de tot. caragiale, o- 11, 231. 4 Refl. (învechit, rar) A se rări (D- S-au scurtai şi veseliile meselor, făcindu-se rar o masă sau două dc cătră un domn în domnia lui. GHEOHGACHI, LET. HI, 305/16. — Prez. ind.: scurtez şi (învechit şi regional) scurt. — Şi: (regional) seurti vb. IV. — De la scurt. SCUBTĂO, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.) Cam scurt (I 1), relativ scurt. Cf. udrescu, gl. Aici trebuie niştk pari mai scurt aci. id. ib. Cam scurlacă haina asia peniru tine, nu-ţi vine bine. id. ib. — Pl.: scurl aci, -ce. — Scurl -f- suf. -ac. SCUATÂRE1 s. f. Acţiunea de a (se) seu r t a şi rezultatul ei. 1. X. Reducere a lungimii. Cf. seu. r t a (I 1). V. micşorare (5), scădere (1). Numele adăogă-toare. . . sfrăşesc. . . spre a sa tăiare sau scurtare întru sfîrşitul împreunării, cum e: sfinlu-sfînt, curalu-curat. st. lex. 224r/2, cf. budai-deleanu, lex., lb, I. GOLESCU, c., valtan, v., polizu. Cuvînt ut ,,muşat“... însemnează frumos, fiind o simplă scurtare din adjectivul înfrumuşal sau frumiişat. haşdeu, i. c. i, 84, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., resmeriţă, d. Expresivitatea acestei elipse izvorăşte nu numai din ,,scur-larca" construcţiei, ci şi din contrastul semantic, iordan, stil. 280. Această putere de întregire a fragmentelor prinse cu urechea. . . explică între altele fenomenul scurtării cuvintelor, puşcariu, i.. r. i, 82, cf. ltr2, dl, dm, m. d. enc., dex. 4 (Tehn.) Tăiere a unui buştean, a unui lemn etc. în bucăţi (mai scurte). Cf. scurta (I 1). Scurtarea unui trunchi de arbore tn buşteni sau buluci, ds, cf. ltr2. 2. Reducere a înălţimii unui obiect, a unei construcţii, a unui arbore etc. Cf. scurta (I 2). Cf. dl, dm, dex. 3. Micşorare a unei distanţe ce trebuie să fie parcursă între două puncte ori pînă la o ţintă spaţială dată (de obicei luînd-o pe un drum mai scurt I 3); evitare a ocolurilor (mergînd direct). Cf. s c u r t a (I 3). Acest împărat începu a face şi oarccare şanţuri de Ia o mare pînă la alta, pentru scurtarea drumului corăbicresc. amfilohie, g. 66/3, cf. dl, dm, m. d. enc-, dex. 4. Reducere a proporţiilor, a volumului unei opere literare sau ştiinţifice sau a unor părţi ale lor, c o n-centrare; exprimare în cuvinte puţine a unei comunicări scrise sau orale sau a unor părţi ale ei. Cf. scurta (I 4). Lăsăm pe alţii a Iui Mesraim a-i pomeni pen scurtarea voroavei, că au avut zece feciori. m. costin, let. i, 53/9. Sînt şi alte lucruri şi ziduri vechi şi noaă. . . dar pentru scurtarea le lăsăm, amfilohie, g. 59/22. Eu încă ce scriu după vrednicia lor, precum au făcut cei ce numai despre dînsele au scris lomuri destul de mari, ce scurtarea, carea mi s-au poruncit, precum mai dc multe ori am cuvinlat mai nainle, nu-mi îngăduie, economia, 173/7, cf. i. golescu, c. Limba comună alături dc limba de toate zilele (pe care vom numi-o populară, pentru scurtare) se găseşte la toate popoarele cu oarecare civilizaţie, philippide, p. 8, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. II. Reducere a unui interval, a unei unităţi de timp, a duratei vieţii, a unei activităţi, a unei acţiuni etc.; diminuare, micşorare (II), scădere (4). Cf. scurta (II). Sînt in loale greşi/i şi în loală vremea pătimaşi de tot felul de patimi şi de boate de scurtarea vieţii lor. episcupescu, practica, 22/11, cf. polizu. Dreptul la odihnă al cetăţenilor e asigurai prin scurtarea zilei de mutică, sadoveanu, o. xx, 361. Pentru scurtarea perioadei de ireieriş... se aplică pe scară largă metode avansate dc lucru, scînteia, 1952, nr. 2 385. Un factor de bază pentru scurtarea timpului, de construcţii . constă în folosirea pe 4759 SCURTARE4 — 545 — SCURTĂTURĂ scară largă a prefabricatelor, contemp. 1954, nr. 379, 5/3. De dragul dumneavoastră şi al scurtării instrucţiei eu nu voi recunoaşte niciodată că sînt vinovat. stancu, r. a. v, 370. Oamenii de ştiinţă... trebuie să depună in centrul activităţii lor de cercetare găsirea de noi metode care să uşureze . . . scurtarea termenelor de execuţie a lucrărilor, scînteia, 1966, nr. 6 904. Extinderea duratei de şcolarizare se poate realiza pe seama virstei medii, nu prin scurtarea etapei infantile, gî 1968, nr. 934, 3/3. O problemă căreia acest harnic colectiv i-a acordai de la început cea mai mare atenţie a fost scurtarea termenelor de punere în funcţiune, scînteia, 1969, nr. 8 106, cf. dl, dm, dex. Si fină feciorii paş, Pe tunetul dobelor, Pe scurtarea zilelor, Pe lumini Irîmbiţii, Pe scurtarea vieţii, iiodoş, p. p. 228. <0> (Regional) Scurtare de (sau din) viată = omorlre. într-o gioi de dimineaţă, Zi scurlărei lui de viaţă, Brin-coveanul se scula, Faţa blîndă el spăla, alecsandri, p. p. 210. înlr-o joi de dimineaţă, Zi scurtării lui din viată, Domnu Donca s-o sculat Şi la grajdi a alergat. polc. mold. ii, 118. + (învechit) Scurtime (II). Voi cuvînta. . . despre scurtarea, despre nestatorniciia, despre slăbiciunea vieţii omeneşti, maior, p. 19/12. Să cunoască scurtarea vieţii aceştia carea pînă acum i s-a părut a fi îndelungată, ţichindeal, p . 464/26. Cu părere de rău mărturisim că scurtarea vremii n-a îngăduit ca să se facă cercetarea mai pe larg. cr (1836), l711/39. — Pl.: scurtări. — V. scurta. SCURTARE2 subst. pl. (Regional) Şosete (Piraie — Fălticeni). A vi 8. — Scurt -f suf. -are. SCURTAT1 s.n. (Rar) Faptul de a scurta (I 1). Cf. DDRF. — V. scurta. SCURTAT2, «A adj. 1. Care a devenit mai mic în lungime. Cf. scurta (I 1). V. micşorat (I), scăzut (l).Cf. budai-deleanu, lex., DDRF. Pronumele scurtate de dativ şi acuzativ au ajuns la starea lor prezentă de slăbire a scheletului, philippide, p. 134. Căluţii . .. aveau coamele tunse şi cozile scurtate, sadoveanu, o. xviii, 503. Unele nume calendaristice şi derivatele lor apar subl o formă alit de scurtată, încît cu greu le mai recunoşti, puşcariu, l. r. i, 300. In momente de nemulţumire recurgem la forma scurtată care exprimă. . . ironia, iordan, stil. 50, cf. dl, dm, m. d. enc. + (învechit; despre oameni; de obicei cu determinarea ,,de cap“) Decapitat. Mă tem să nu fie mustrarea măriei sale aşa de înfricoşată încît să rămînem scurtaţi de capete, sadoveanu, o. xv, 370. Iţi dai, pentru acest adevăr, capul?... Mai fi-va tîl-har? a ris împăratul; ori vei rămînea scurtat, o, filosoafe? id. ib. 496, cf. dl, dm. 2. (Rar) Care a devenit mai mic în înălţime. Cf. scurta (I 2). Cf. DL, DM. 3. (Rar ; despre drumuri) Care evită ocolurile, redu-cînd distanţa ce trebuie străbătută între două puncte sau pînă la o ţintă spaţială dată. Cf. s c u r t a (I 3). loanide înlîlni in. drum pe Iablonski, care o luase pe drumuri scurtate şi merse împreună cu el pînă acasă. CĂLINESCU, S. 61, Cf. DL, DM, M. D. ENC. Fig. DiS-cuţiile libere intre reprezentanţii bazelor şi cei ai fabricilor [reprezintă] o cale considerabil scurtată de cunoaştere a părerii publicului, scînteia, 1969, nr. 8 183. 4. (Despre opere literare ori ştiinţifice, texte etc. sau despre părţi ale lor) Care este redus ca proporţii, ca volum; (despre formulări verbale sau părţi ale lor) care este exprimat în cuvinte puţine. Cf. scurta (I ■*). Iaste învăţătură scurtată penlru întreagă creştinătatea, şi ce trebuie. . . a face (a. 1774). gcr ii, 99/30. Cuvintele compuse. . . pot fi considerate adesea ca nişte propoziţii scurtate, puşcariu, l. n. i, 53, cf. dl, dm, m. d. enc. (Adverbial) Ţi arătai scurtat unde e buba neagră, unde coptorăşie rău şi ce bunuri aveţi voi şi naţia. jiPescu, o. 161. — Pl.: scurtaţi, -te. — V. scurta. SCUBTAt<5r, -OARE adj. (învechit) Care determină reducerea unui interval, a unei unităţi de timp, a unei durate etc.; spec. care scurtează (II) viaţa. Oftica este o boală spasmotică.. . useătoare de trup şi de viaţă scurlătoare. episcupescu, practica, 338/20, cf. i. golescu, c. Mai este o deosebire eumpănitoare între mijloacele scurlătoare de viaţă, căci unele lucră încet, succesiv..., altele din contră, puternic şi repede, va-sici, m. ii, 6/12. — Pl.: scurtătorî, -oare. — Scurta + suf. -ător. SCURTA TTjR s.f. 1. Bucată scurtă (I I) de lemn; bucată de lemn scurtă şi groasă (folosită, de obicei, pentru a bate pe cineva), retevei, (regional) seu r-tei, earavei, cotromplete, răzbiei1 (2), resteu (2). Cf. i. golescu, c. Ia o scurtătură de o nuia verde Şi o cam croieşte tărişor pe şale. pann, ap. cade, cf. polizu. Bacii . . . freacă brînza c-o scurtătură de lemn crestat, numit răvar. jiPescu, ap. tdrg. Iar el zvîrr / cil o scurtătură în urma noastră, căci era om hursuz şi pîclişit popa Oşlobanu. creangă, o. 202. Şi după ce i-au luat văzul, trage-i pumni, palme, şi pe urmă care cu ce apucă, baba cu o cratîţă, fala cu o scurtătură de lemn. caragiale, p. i, 159, cf. ddrf, zanne, p. iii, 371. îşi îmbrăcă bine zeghea pe mîneci, puse mina pe o scurtătură de lemn de după uşă şi ieşi afară în noapte şi-n viscol, sandu-aldea, d. n. 159, cf. şăineanu2. Salul. . . este aşezat, pc scurtături de lemn înalte, ca să nu se Urască pînza pe pămînt. pamfile, i. c. 265. Luă o scurtătură şi se apropie de bou, care mai şovăi o dată din cap, dar apoi se întoarse şi intră în poiată, agîrbiceanu, s. 620, cf. resmeriţă, d. Trase din fundul scorburii ceva ca o scurtătură, ca un retevei ori ca un buzdugan: sadoveanu, o. xviii, 550. Odată l-a pocnit cu o scurtătură în cap de-a stat în pat două săptămîni. dan, u. 242, cf. scriban, d. Femeia . . . pogorî din pat, alese o scurtătură noduroasă, stancu, r. a. iii, 385. Răspundeau şi ţăranii folosind pumnii sau scurtăturile de lemn smulse din garduri, pas, i.. ii, 239, cf. dl. Mitru culese o scurtătură şi-l aşteptă să se mai ivească, să-i rupă şalele, t. popovici, se. 149, cf. M. D. enc., dex. S-a luat cu o scurtătură după mine. Com. i. panţu. îl fac scurtături, alr i 984/584, cf. 984/530, a vi 26. <£> Expr. (învechit) A măsura cu o scurtătură (pe cineva) = a bate. Vieru-n faţă-i numai ce s-arată Şi-ncepa deodată... cu-o scurtătură, ştii, cam cioturoasă, să-l măsoare, contemporanul, ii, 418, cf. ddrf, zanne, p. iii, 371, tdrg. 2. (Neobişnuit) Scurtă, v. scurt (I 1). Purta că-ciuliţă pe ochi, ştrengar nevoie mare..., cu guler de astrahan la scurtătură, d. zamfirescu, t. s. 26. 3. (Regional) Fîşie de lungime redusă dintr-o suprafaţă mai mare de teren agricol; (regional) clin, trunchi2 (6). V. o b r a ţ ( 2), petic (2). Dacă această bucată [de pămînt] este scurtă se numeşte trunchi, scurtătură, clin sau petec, pamfile, a. r. 25. 4. (Regional) Crestătură făcută la urechea oilor ca semn distinctiv (Gologanii — Focşani). Cf. chest. v 156/38. 5. (Rar) Epitet depreciativ pentru un om scund. Cf. scurt (1 2). Cf. scriban, d. G. Cărare care urmează drumul cel mai scurt (I 3) intre două puncte sau pină la o ţintă spaţială dată, evitind ocolurile căii principale. Cf. dl, dm. Mai rău o păţeau cei care încercau să laie serpentinele pe scur-tătură. ii- ianuarie 1961, 22, cf. m. d. enc.., dex. S o dus pe scurlă'ură. ai.b ii 3 481/95. — Pl.: scurtături. — Scurta + suf. -ătură. 11—=, 493 4764 &<3UrtÂturic - S4â ^ SCURTE ICĂ SCURTĂTURICĂ s.f. (Regional) Diminutiv al lui scurtătură (2); (regional) clinişor. Dacă această bucată [de pămînt] este scurtă, se numeşte... scurtătură, clin... şi ... bucăţică, scurtăturică, clinişor. pamfile, Â. R. 25. — Pl.: ? — Scurtătură + suf. -ică. SCURTCIRCUIT s. n. Legătură electrică cu rezistenţă foarte mică stabilită tntre două puncte ale unui circuit electric între care există o diferenţă de potenţial; ansamblul fenomenelor fizice care se produc la stabilirea unei astfel de legături; fenomen fizic care constă în întreruperea accidentală a curentului electric intr-o reţea sau instalaţie; (familiar) atingere accidentală a două fire sau puncte neizolate dintr-un circuit electric. O revoltă sufletească, fulgerătoare ca un scurtcircuit, ii turbură lot echilibrul, brăescu, o. a. i, 7, cf. iordan, l. r. a. 7l. Teama de un iminent scurtcircuit îi paralizase închipuirea, vinea, l. i, 79. Acţiunea scurtcircuitelor se previne, fiindcă ea poate produce efecte de mare amploare, cu consecinţe grave, ltr2, cf. dl. Gîndul s-a. descărcat cîteva clipe lungi asupra mea asemeni unui curent în scurtcircuit, dar nu s-a ars în mine nici o rezistenţă, preda, i. 65, cf. dm, dn2, sfc i, 181. Îmi trebuie un scurtcircuit, pur şi simplu, trei minute de întuneric, timp în care curentul să nu funcţioneze în sîrmele acelea, barbu, ş. n. ii, 163. Scurtcircuitele. . . stabilite în cursul exploatării se pot datora defectării izolaţiei electrice, der, cf. hristea, p. E. 168, M. D. enc., dex. F i g. Cei ce, dincolo de gramatică..., sînt torturaţi de infinitatea posibilităţilor estetice ieşite din scurtcircuitul silabic şliu că, în acest sens, „revizuirea“ înseamnă căutare de sine. lovinescu, c. vii, 8. La vîrsla ei, iubirile au insomnii cu scurtcircuit, teodoreanu, m. iii, 66. Scuturată de un scurtcircuit de tremur, cu bascul şi umerii albi de zăpadă, fala izbucni înlr-un plîns amar. călinescu, o. i, 167. + Curentare a cuiva în urma producerii fenomenului definit mai sus. Am transpirai întreg ca de un scurtcircuit în artere, camil petrescu, p. 288. — Pl.; scurtcircuite. — Sciu't + circuit (după fr. courl-circuil). SCURTCIRCUITA Vb. I. Tranz. şi refl. A (se) produce un scurtcircuit. Cf. dm, dn2, sfc i, 194, m. d. enc., dex. O Refl. pas. Aparat sau dispozitiv prin care se scurtcircuitează conductele unei instalaţii electrice, i.th2, xv, 416. — Pronunţat: -cu-i-. — Prez. ind.: scurtcircuitez. — V. scurtcircuit. Cf. fr. court-circuite r. SCURTCIRCUITARE s. f. Acţiunea de a (s e) scurtcircuita şi rezultatul ei. Cf. sfc i, 194. [Fluxurile] magnetice.. . după scurtcircuitare tind să se menţină la valoarea iniţială, ltr2, xv, 416, cf. dm, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -cu-i. — Pl.: scurtcircuitări. — V. scurtcircuita. SCURTCIRCUITAT, -Ă adj. (Despre circuite, reţele etc. electrice sau despre părţi ale lor) în care s-a produs un scurtcircuit; care, în urma unui scurtcircuit, nu mai funcţionează. Cf. sfc i, 124, m. d. enc. — Pl.: scurtcircuitaţi, -te. . — V. scurtcircuita. SCURTCIRCUITOR s. n. Aparat sau dispozitiv prin care sînt scurtcircuitate conductoarele unei instalaţii electrice, ltr2. Scurtcircuitorul comandă, prin contactele sale auxiliare, declanşarea înlreruptorulm automat de linie. ib. — Pronunţat: -cu-i. — Pl.: Scurtcircuitoare. — Scurtcircuita + suf. -lor. SCIJRTEC s. n. v. scutec. JSCURTECICĂ adj. v. scurticel. SCURTAI subst. (Regional) Swi’tătură (1). Bucu-rî-ti, soacrî-mări, Cî ţ-ai adus scărmînălodri. Ş-ar sî li pieplini pi cap C-un scurtei di lemn din fag. folc. mold. ii, 68. — Pl.: ? — Scurt + suf. -ei. SCURTEICĂR s. m. (Regional) Persoană care confecţionează sau vinde scurteici (Strehaia). Cf. alr ii 6 535/848. — Pl.: scurleicari. . — Scurteici» + suf. -ar. SCURTEICA s. f. Haină de stofă (rar de mătase sau de catifea), de obicei îmblănită, croită pînă la (sau pină sub) genunchi, purtată mai ales la ţară; (popular) caţaveică. Bande scurte foarte multe Toţi au luat pe întrecute, Şi scurleică de mătase La jupîneasa frumoasă (a. 1818). gcr ii, 226/3. Mai nainte plătea la o haină mare pentru menghină 20 parale, iar la haina mică, adică scurteică, .10 parale (a. 1824). doc. ec. 321. A-şi da adică fieşcare hainele lor cele .vechi, purtate, cum binişuri, giubele, scurteici dă postav, ... a le face nooă cum starea ce au fost întîi (a. 1826). ib. 372, cf. lb, i. golescu, c., valian, v., polizu-Un fel de logofăt în scurteică lungă de pambriu vercle se arată înaintea cailor, ghica, ap. cade. O ţigancă. .. purtînd o scurteică îmblănită. . . se prezintă înaintea lor cu o tavă plină de dulcele de lot felul, filimon, o. i, 179. Blănarul. . . aduce de la Lipsea prin comisari piei de iepuri negri cu care blăneşte scurteicile ţăranilor. i. ionescu, m. 701, cf. baronzi, i.. 95. Scurteica — oricît de groasă ar fi fost — accentua totuşi liniile unei talii fine şi mlădioase, eminescu, p. l. 67. Haina ei şi scur-teica de. pe trup erau croite cu îngrijire, slavici, n. it, 33. Mama Tinca îşi aruncă scurteica. . . şi plecă. contemporanul, v2, 145. Scurlcicile-nflorite şi sumă-ieşele cu ciucuri. . . toate sînt ţesute şi lucrale-n casă. vlahuţă, s. a. iii, 257. Apoi vine mireasa în faţa nuntaşilor gătită frumos. . ., pe spate cu o scurteică de postav cusută cu fir sau mălasă. marian, nu. 432, cf. ddrf. Ele poartă mai departe scurteică, iar pe sub aceasta laibăr. moldovan, ţ. n. 176. Dacă haina e de postav. . • esle înfrumuseţată cu bîrnaş. . . şi aceaslă haină se numeşte scurteică. liuba — iana, m. 19. Scurteica este o haină blănită, care acopere trunchiul şi membrele superioare, uneori insă se înlinde peste genunchi, mano-lescu, i. 223. Tunde-o, neică, Să nu-li bal colbul din scurteică! coşbuc, p. ii, 233. Neică cu scurteica. SĂ-ghinescu, v. 103, cf. barcianu. Catinca, descheiată la piept şi cu scurteica între umere, sta pe genunchiul Badiului. adam, r. 193. Luîndu-şi scurteica pe umeri, s-a strecurat binişor pînă-n pragul tinzii. sandu-aldea, u. p. 31, cf. alexi, w., şăineanu2, tdrg. Tudose... [are] o scurteică de laslic îngălbenilă de soare, hărtănită pe poale, şi din care n-a mai rămas nici un petec de blană.. delavrancea, o. ii, 275. . Şi mai face doi paşi, slrîngîndu-şi la piept paltonul. . . făcut dintr-o scurteică veche a mă-sii. brătescu-voineşti, p. 27, cf. pascu, s. 237. înainte de alegeri, împart, din bani străini, scurteici în mahalalele Bucureşliului. în plr ii, 305, cf. dr. 11, 224, resmeriţă, d., cade. Tuşa Anica a ridicat din scurteică cînd am cercelat-o despre rostul ,,servietei". klopştock, f. 5. începuseră să o asemene. .. cu o ţărăncuţă rumenă, cu mijlocul strîns în scurteică. o. m. zamfirescu, m. d. i, 188. îşi aruncase pe frunzele moarte. . . scurteica blănită şi rămăsese într-o flanelă de lînă, strinsă la gît. sadoveanu, o. xii, 591. Se povestea că boierii cu işlic şi giubele şi cocoanele lor, în scurleici de catifea. . ., se duceau să petreacă la mînăslirea Văcă-reştilor. arghezi, b. 121. Posedă. . . palton, manta de ploaie şi chiar un fel de scurteică moşierească îmblănită. călinescu, c. o. 66. Pilăreasa a dat la o parte scurteica de pambriu verde, căptuşită cu vulpe roşcată, camil petrescu,-o. 1, 11. Se tocmesc cojoace lungi şi strimte la mijloc, largi la poale, că nişte scurteici de muiere. stancu, d. 351/ Era gagica neicliii, Să-i săruţi poala 4775 SCWftTfiJClcĂ 547 — ScuttîlMfc scurleichii. paraschivescu, c. ţ. 49. Văzu ieşind din hrubă un bărbat înalt, îmbrăcat într-o scurteică îmblănită. v. rom. februarie 1954, 242. Văzuse şi pe drum femei cu scurleici sau cu blăni. pas, l. ii, 17. Cînd simţise că ii e frig, îi prinsese cu mîna gulerul scur-teicii pc piept, demetrius, a. 16, cf. scriban, d., ltr2, DL, DM, M. D. ENC., DEX, H I 300, II 4, 14, 31, 50, 81, 89, 118, 126, 132, 147, 204, 223, 255, iv 12, 75, x 86, 261, 436, 466, 509, xii 8, xiv 187, 210. Numai puica mă iubeşte: Mă spală, mă primeneşte, Cu scur-teica mă-nveleşte. teodorescu, p. p. 314, cf. viciu, OL., IORDAN, L. M. 199, com. PAŞCA, ALR II 3 328/2, 29, 260, 386, 3 335/876. Uite neică, ba nu-i neică, Care mi-a croit scurleica — Strîmlă-n poale, largă-n şale. folc. mold. ii, 273. Suge, leică, Să-fi faci scurteică, se spune despre cei beţivi, zanne, r. iv, 131. Tu, scurteică, und’ le duci? — Da’ tu, scurtă de coadă, ce ai să mă întrebi? (Căldarea şi doniţa), şf.z. iv, 88, cf. qorovei, c. 53. — Pl.: scurteici. Gen.-clat. şi: (rar) scurleichii. — Scurlă + suf. -eică. ' SCURTEICÎCĂ adj. v. scurticel. SCURTEICGţĂ s. f. 1. Diminutiv al lui Scurteică. Cf. i. golescu, c., polizu. La sîn îşi ghemuise copilul îmbrăcat cu nişte zdrenţe de pantaloni, c-o scur-teicuţă blănită şi încins pe la mijloc c-o basma roşie. DELAVRANCEA, S. 184, cf. DDRF, cade, DM, M. D. ENC., DEX, com. MARIAN. 2. (Regional) Haină (de interior) croită pînă la genunchi, confecţionată din pînză sau din stofă subţire, căptuşită (sau, rar, vătuită) şi purtată de femei la ţară. Scurteîcuţa. . . este o haină cel mult pentru timpurile temperate, pentru temperatura casei în timpul iernii, manolescu, i. 225, cf. şăineanu2, resmeriţă, D., CADB. — Pl.: scuiieicuţe. — Scurtcică + suf. -ufă. SCURTî vb. IV v. scurta. SCURTICEL, -EA, -ÎC.Ă adj. Diminutiv al lui scurt. 1. (Indică dimensiunea) 1. (în opoziţie cu 1 u n g uţ) Care este cam scurt (I 1), relativ scurt; scurtuţ (I 1), (învechit şi regional) scurtişor (I I). Baibarac in Moldova... se numeşte o haină, scurteicică aşa cam pînă la brîu. ap. hem 2 354. Şi veveriţele şugubeţe. . ., pinlele cu labe scurticele la piept . . ., şi căţeii pămînlului. . . loate i se arătau lui în cale. odobescu, s. iii, 185. Silica cilihdroidă feste] terminală în stil scurticel-drept. grecescu, fl. 78. Rochia scurticică. delavrancea, o. n, 311. Unineaua. .. e la făptură rotundă, cu capul şi picioarele foarle mici, . . . aripile scurticele. marian, o. i, 436. Avea. . . hainele cam ponosite, .. . pelerina cam scurticică, sabia cam turtită, brăescu, o. a. i, 47, Cf. DL, DM, DEX. 2. (în opoziţie cu înăltuţ) Care este cam scurt (I 2), relativ scurt, scurtuţ (I 2), (învechit şi regional) scundicel, scunducel, (regional) scurtişor (I 2), scun-duţ. Drag mi-i omul scurticel. . . Cu căciuliţa de miel, De miel creţ şi brumărel. sevastos, c. 159. Un om scur-ticel, iute la vorbă, cu mustaţa groasă şi cu sprîncenele dese. slavici, ap. cade. Era un moşneag scurticel. slab, cu piele cărunte, lungianu, ap: cade, cf. dl, dm, DEX. 3. (Despre drumuri, distanţe, proximitate îh spaţiu etc.) Care este cam scurt (I 3), relativ scurt; (rar) scurtuţ. (I 3), (regional) scurtişor (I 3). Cf. dl, dm, dex. 4. (Despre opere literare sau ştiinţifice sau despre părţi ale lor ori despre texte, formulări scrise sau orale ori despre părţi ale lor) Care este cam scurt (I 4): scurtuţ (I 4), (regional) scurtişor (I 4). Cf. dl, dm. dex. Cînlă-mi tu uncînlccel, Fie cît de scurticel, Numa fie frumuşel, mîn’drescu, l. p. 181. II. (Indică durata; despre timp sau alte noţiuni temporale ori, p. ext., despre viaţă, despre stări afective, despre acţiuni, despre zgomote etc. a căror desfăşurare este considerată din perspectiva duratei lor) Care este cam scurt (II), relativ scurt; (rar) scurtuţ (II), (regional) scurtişor (II). Voi lua aur de multă cinste, cu această trecătoare şi scurticea moarte, şi voi ocina viaţă nesfîrşită. dosoftei, v. s. noiembrie 141v/25, .cf. dl, dm, dex. — Pl.: scurticei, -ele. — Şi: scurticică, (învechit) scurteicică adj. — Scurt + şuf, -icel, -icea. — Scurticică, scurteicică: cu schimbare de suf. SCURTICÎCĂ. adj. v. seurticel. SCURTIME ş. f. însuşirea de a fi scurt. I. (Cu sens dimensional) 1. (în opoziţie cu 1 u n g i m e) Cf. s c u r t (I 1). Cf. i. golescu, c. Această descriere i-ar apropia de rasa mongolă precum scurtimea părului şi asemănarea între bărbaţi şi femei, xenopol, i. r. i, 37, cf. barcianu, alexi, w. Scurtimea hainei, şăineanu2 Cu riscul unui atac de dambla la grosimea şi la scurtimea gîtului său, trebuia săşază ceasuri întregi nemişcat. brătescu-voineşti, p. 179, cf. pascu, s. 139, resmeriţă, d., tdrg. Scurtimea... mlnecilor. cade, cf. scriban, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. 2. (în opoziţie cu înălţime) Cf. scurt (I 2). Ci Nicolae, carele, pentru scurtimea lui, Nicoliţa încă s-au numit. . ., n-au dat cetatea cînd o bătea împăratul. ŞINCAI, HR. I, 189/11, cf. BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. 3. (în opoziţie cu lungime). Cf. scurt (I 3). Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 4. (în opoziţie cu 1 u n g i m e). Cf- s c u r t (I 4). Limba începe a se slobozi de slrînsorile ce o sugruma, de lărgimea ce o făcea leneşă, de lungimea ce o împiedeca, de scurţimea ce o arăta goală, cr (1832) 1162/15. Scurtimea operelor noastre literare s-ar explica ţinînd seama de evenimentele felurite, numeroase şi repezi. delavrancea, în plr i, 379. Scurtimea povestirii înlătură iarăşi ideea unui împrumut literar, iorga, l. i, 102. Cîncl stările interne sau externe sînt disociate, poezia d-rei Otilia Cazimir are o scurtime neobişnuită. ibrăileanu, s. L. 118. Definiţia aceasta nu e completă, dar are avantajul scurlimei. puşcariu, l. r. i, 6. Locul verbului îl ia foarle des un pronume demonstrativ sau un adverb de mod care prezintă avantajul „scurtimii". iordan, stil. 73. Farmecul literar al operelor lui Maiorescu provine din scurtimea sugestivă, din pregnanţa formulărilor sale. vianu, a. p. 95, cf. dl, dm, dex. II. (Cu sens durativ; în opoziţie cu lungime) Cf. scurt (II). Scurtimea vremei. cantemir, ap. ddrf. Părerile de lungimea sau scurtimea vieţii sînt foarte chiline, fiindcă unuia un ceas i să pare că nu se mai sfîrşeşte, iară altuia trece zioa ca şi ceasul, fm (1839), 1771/22. Acum zilele îi păreau prea lungi şi peste puţin se spăimînta de scurtimea lor. slavici, ap. TDRG, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, tdrg. Am tipărit actele româneşti de acolo şi, adesea numai în extrase, din scurtimea vremii de care dispuneam... pe cele din Bistriţa, bul. com. ist. ii, 180. Povestea de femeile din lumea mare care-i făceau declaraţii pasionate şi într-un suspin mărturisea scurtimea acestor pasiuni, petică, o. 319, cf. resmeriţă, d., cade. Aşa se explică scurtimea, neobişnuită în limbajul obiectiv, a vocalei care poartă lotuşi accentul cuvîntului. iordan, stil. 56, cf. scriban, d. Diminutivul modestiei, ,,minuţel“. . . nu exprimă alit scurtimea momentului, cît mica libertate pe care şi-a îngăduit-o personajul. vianu, s. 104. Ajunsesem să-mi dau seama de scurtimea vieţii, stancu, r. a. i, 210, cf. di., dm, m. d. enc., dex. —- Pl.: scurtimi. — Şi: (învechit) scurjime, (neobişnuit) curtime (alexi, \v.) s. f. — Scurt + suf. -ime, 4781 scurtişor — 548 — SCtjT SCURTIŞOR, -OÂRĂ adj. Diminutiv al lui scui t. 1. (Indică dimensiunea) 1. (învcchit şi regional; în opoziţie cu lung» ţ) Seurticel (I 1). Cf. i. c.olescu, C., PHIL1PP1DE, P. 63, DL, DM, DEX. COm. MARIAN. 2. (Prin Bucov.; în opo/.iţic cu Înăltuţ) Scurti-cel (I 2). Cf. dl, dm, dex. Ca să nil le ie apa, te priponeşte. . . cil an păruşleţ scurtişor să nu se vadă de sub apă. şez. iv, 115. 3. (Regional; despre drumuri, distanţe, proximi* late în spaţiu etc.) Scurticel (1 3). Cf. di., dm, dex. 4. (Regional; despre opere literare san ştiinţifice sau despre părţi ale lor ori despre texte, formulări scrise sau orale ori despre părţi ale lor) Scurticel (I 4). Cf. di., dm, dex. 11. (Regional; indică durata; despre timp sau alte noţiuni temporale ori, p. ext., despre viaţă, despre stări afective, despre acţiuni, despre zgomote etc. a căror desfăşurare este considerată din perspectiva duratei lor) Scurticel (11). Cf. r>L, dm, dex. — Pl.: scurtişori, -oare. — Scurt -(■■ suf. -işor. SCURTt'C S. n. v. surdul. SCURTtŢ, -A adj. Diminutiv al lui scurt. 1. (Indică dimensiunea) 1. (în opoziţie cu lung u ţ) Care este cam scurt (1 1), relativ scurt: scurticel (I 1), (învechit şi regional) scurtişor (1 1). Scoale clin buzunar un caielel, pane pe nasul lui scurl uf, grăsuţ, clinul. . . ochelarii, teodoreanu, c. b. 204, cf. di., dm, dex. Să-şi laie vro cinci vărgate, Nici prea lungi, nici prea scurtate, marian, sa. 53. 2. (în opoziţie cu î u ă 11 u ţ) Care este cam scurt (I 2), relativ scurt; scurticel (I 2), (învechit şi regional) scundicel, scunducel, (regional) scurtişor (1 2), scunduţ. Surioara lui cea cam scurlulă, cam ctrnufă. . . găsea că eu. . . aş semăna cu soarele îmbrăcal în mantia dc purpură, hogaş, dr. ii, 51. Pe neşliale il cuprinse pe la spate, astupîndu-i privirile ca miinile, an flăcău scurtul şi oacheş, mironescu, s. 217, cf. dl, dm, dex. Scurl uf prun. alr n 2 259/228. 3. (Rar; despre drumuri, distanţe, proximita e în spaţiu etc.) Scurticel (I 3). Cf. dl, dm, dex. 4. (Despre opere literare sau ştiinţifice sau despre părţi ale lor ori despre texte, formulări scrise sau orale ori despre părţi ale lor) Care este cam scurt (I 4); scurticel (l 4); (regional) scurtişor (I 4). Ani citit un manuscriplu scurluţ a unuia, maicr, ist. 48/8, cf. dl, dm, dex. Mă rog cu vorbă scurlulă, Prindeţi linguri şi furcuţe. sevastos, b. 280. II. (Rar ; indică durata: despre timp sau alte noţiuni temporare ori, p. ext., despre viaţă, despre s ări afeciive, despre acţiuni, despre zgomote etc. a căror desfăşurare este considerată din perspee!iva duratei lor) Scurticel (11). Cf. dl, dm, dex. — Pl.: scurl uţi, -le. — Scurt + suf. -ui. SC(JBŢiUE s. f. v. scurtime. SCUHUMĂŢ subst. (Regional; în expr.) A se da de-a scurnmaju = a se da de-a rostogolul (1 1) (Buto-ieşti — Strehaia). alii i 300/846. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. SCURUMIE s.f. v. sernmbtc. SCUMJPATE subst. (OU.; în expr.) A se da de-a scurupatele = a se da de-a rostogolul (I 1). Cf. alr i 300/850, 856, lexic reg. t, 56. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. S(',UliUŞK\lK s. f. (Regional) Resturi dc argăseală (Ncmţişor — Tirgu Neamţ). Cf. i. cr. v, 183. Rămăşiţele dc la cruşală se numesc searuşenie. pamfile — LUPESCU, CROM. 206. — Cf. c r u ş e a 1 ă. SCUT s. n. 1. Armă defensivă de diverse forme (dreptunghiulară, rotundă, ovală e!c.) şi mărimi, confecţionată din metal, din lemn, din piele etc., cu care luptătorii din antichitate şi din evul mediu îşi apărau pieptul de lovituri; pavăză (i), (învechit) aspidă, calcan. Prinde arma şi sculul şi scoală în agiu-loriul mieu. psalt hur. 28v/ll. Arcu fringe şi fringe arme şi scul urc arse cu foc psalt. 89, cf. coresi, ps. 122/9- [Paginii) să nu să misce, Arc şi suliţă şi sculul să-şi rădice, dosoftei, ps. 251/4. Rîurile sini acopcrite cu scule, loale rîpelc sint aşternute ca spale şi cu lăncii (începutul sec. XVIII), mac. ist. t, 21/12, cf. budai-deleanu, lex. Inamicul pedestru spre cl vine, In faţa lui cu scudul, pe capu! lui cu coiful, iieliade, o. i, 315, cf. i. golescu, c. In anul fiS Iulian. . . [a înscris] numele ostaşilor şi al ofiţerilor pc sculele. . . lor. gexii.ie, o. 211/14. Armele lor sînl o flintă, unşîş. .. şi cîleodală o lance, şi uri scut. fm (1838), 42/4, cf. ne-gulici. stamati, u. Sculele de lemn impregiur le-a legal cu lamă de fier. aristia, pi.ut. 393/16, cf. prot. —pop-, n. d. , cihac, i, 250. Rralu-i sting era-ncordal Sub un scul de fier săpal. alecsandri, p. ii, 10. Înnegrind iot. orizonul cu-a lor zeci de mii de scuturi, Se mişcau îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii, eminescu, o. i, 147. Cu această piele de leu se îmbrăca el. . . şi o purta în tocilă viaţa lai, slujindu-i drept scul. ispirescu, u. 32, cf. ddrf. Armele de apărare erau scuturile, zeaaci şi coifurile, xenopol, i. r. iv, 158. Făclii de ceară ţi-au făcut . . . Şi-n mîna care poartă scut, Ţi-au pus un ban-, coşbuc, p. i, 148, cf. barcianu, şăineanu2, tdrg. Oamenii bronzului sirii sfărîmali de eroii „homerici" purtători ai armelor de fier, ai scuturilor rotunde, pârvan', g. 39, cf. resmeriţă, d., cade. Ascunşi sub scu-luri grele, soldaţii trec pe rînd Ca broaştele ţestoase spre ziduri lunecînd. EPmnu, î. 144. Şi-n poarta casei mele a bălul Un linăr blond, cu suliţă şi scut. minu-lescu, vers. 225. Războinicii aveau urcuri de sfoară şi scuturi de carton, o. m. zamfirescu, m. d. i, 102. Primi şi. el o sabie, un scul, un coif. vissarion, b. 49. Sint scuturi ciocănite dc făurari, lesnea, vers. 3. Cu fruntea plecată trecu prinlre scuturi, sadoveanu, o. xii, 148. Mergea tăcui Şi n-avea scul, De mull pierduse spada, ptllat, p. 34, cf. scriban, d. Mulatrul fu. . . ovaţionai dc public, pe. care cl îl salută ridicînd mîna in sus, ca un războinic sculul, călinescu, o. i, 221. Auzeam sunete de zale şi Irosncl de sculuri. blaga, h. 48, cf. ltr2, der. Cile ciocniri, ce sunel de sculuri. vulpescu, p. 102 . Acestea reprezintă an scul in mijlocul căruia se înalţă arborele biblic ca crengile ramificate. L. rom. 1967, 121. Înfruntarea finală. . ., izolată şi scufundată intre patru ziduri înă/fale din scuturile S'oldaţilor. cinema, 1968, nr. 6, in, cf. m. d. enc., dex. O (Ca termen dc comparaţie, sugerează ideea de apărare, de rezistenţă, de ocrotire) Sub o cupolă, ca un scul, Cei ce muncesc în ţara mea Au slrîns. . . Minunile ce le-au făcut. D. botez, f. s. 45. Mi-a căutat mîna şi mi-a pus-o ca un scul. G. M. zamfirescu, sf. m. N. i, 102. Îşi înclină capul, prezentînd fruntea ca an scul. teodoreanu, m. rir, 57. Protopopul o sfecli şi ridică toiagul ca un scai. voiculescu, p. i, 128. Se trase cu el Ungă parapet, ţinîndu-l în fală ca pe an scut. tudoran, P. 276. Acum în piept port o avere nouă, Lingă iubire — ura ca un scul. labiş, p. 164. Fig. Apucaţi sculul credinţei. coresi, l. 433/14. Ins-a fraţilor unire Este scul de mln-tuire. asachi, F. 48/8. Fii scul. de întărire Şi zid de min-tuirc, Privirea-fi adorată asupră-nc coboară, eminescu' p. iv, 360, cf. coşbuc, p. j, 140. Pentru ce. . . a fosl ridicai pe scuturile cîlorva esteţi entuziaşti, ce au văzut înlr-îrisul un ,,şe( de şcoală“, un novator? lovinescu, c. iv, 16. In valuri de lumină [acoperă] trecutul Nădejdii de mai bine care-mi întinde sculul, topîrceanu, p. o. 106. Subl scul dc slînci, undeva, un balaur. .. visează laplc albastru furat din slîni. blaga, poezii, 112. Nici zidurile nu mai sînl lin scul, cînd valurile mării se ridică, v. rom. septembrie 1954, 97. Luati-mă-n-Ire voi Şi-adăposlili-mă în grajdul vostru, Alaiuri 4790 SCUT — 54& — SCUTAR? De sculările crupelor lucioase, jebeleanu, s. h. 31. Versetele din Biblii sînl arme-aulomale Ce-mpuşcă geometria din bancă, harta lipsă, Şi sculul miiriii. vulpescu, p. 80. Carapacea de. . . durităţi lese scul penlru a apăra sursa celui mai pur romantism, cinema, 1968, nr. 3, 13. Oradea. . . u devenii scaiul de apărare al Transilvaniei împotriva pericolului turcesc, jud. rom. soc. 100. Scul pe soare, scul pe vînt, Trebuie omului numaidecîl (Pălăria), gorovei, c. 275. (Adverbial) îmi pusei mîinile scul deasupra feţei, stancu, r. a. ii, 133. + (învechit) Garda săbiei. Cf. cihac, i, 250, alexi, w. + (învechit) Blazon. Scutul de Malipieri esle aur cu gheara de vultur, negruzzi, s. iii, 459. Colbăit păienjenişul, Peste sculwi vechi şi steme, Ca un giulgi murdar s-anină, coşbuc, p. ii, 98, cf. şăineanu2. Capul de bour. . . se coboară de deasupra stemei şi ia acuma jumătatea din dreapta a scutului. IORGA, C. I. III, 11, cl. SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. 2. Fig. Sprijin, ajutor, ocrotire acordate cuiva sau cerute de cineva; proiecţie (I), (grecism învechit, rar) proslasie. Dalu-mi-au scul (ajutoriu c2, scutire h, sentinţa d) spăsenie, psalt, 28. Dumnezeul micn. . . scul mie şi coruu spăseniei meale şi ajutoriu mie. coresi, ps. 35/11. Nu te teamc Avraame, eu sînt scidut tău. po 50/12. Doamnc-n scut de bună vrea re Ne-ricununi fără scădearc. dosoftei, ps. 22/11. Sub sculul nebiruitelor tale puteri, slabe şi lîngedc osirdiite melc să aciuăz. . . alerg, cantemir, tir. 3. Oraşul Cutais din Asia. . . se află astăzi supt scutul Bosiei. ar (1830), lll2/29. |Donalorii| puneau obolul... sub sculul unei puteri morale, chica, c. e. t, 78. Penlru această dorinţă uiu să mă pun sub sculul măriei Ude. sion, p. 148, ci. cihac, i, 250. Slrălucitule Apollo, scul in contra răul ăl ii, Ajutor îmi adu grabnic, macedonski, o. i, 102. Teama dc numele lui Traian era cel. mai bun scul cd provinciei Daciei, xenopol, i. r. i, 206, cf. barcianu. Ţările cele mai mici au găsii inlercsare şi scul la acest regim, sbiera. t\ s. 154, cf. alexi, w., şăineanu2. [Mănăstirile] le aşeză în părţile Oltului, supt sculul unguresc, iorc.a, c. i. it, 11. E sculul dreptăţii Şi-al creştiniiăfii. iosif, v. 126, cf. tdrg. Slăpînii acestora nici nu cercau clccîl. foarte arareori scutul legilor, agîrbiceanu, a. 202. Biserica esle. . . sculul neamului noslru credincios şi asuprit, rebreanu, i. 4.66, cf. resmeriţă. u., cade. împăraţii s-au pus apoi sub sculul „legii maiestăţii", ce. le dădea o nemărginită aulorilale asupra faptelor şi vorbelor tuturor. lovinescu, c. iv, 64. Pregăleşle-ţi inima: să-ţi fie scui, nu spaimă, teodoreanu, m. im, 96, cf. scriban, d. Stăm acolo, fiecare în pragul uliţei, avind in spate certitudinea sculului matern, blaga, h. 15. Prea multă igienă în dauna unei vieţi care devenea, sub sadul doctorului, din cc in ce mai. plăpindă. ralea, s. t. i, 91. Ca oaspete înalt pus sub regescul scul Veghez să fiţi în toate deplin satisfăcut, r iulie 1964, 57, cf. M. i>. i;nc. , DEX. 3. Mască protectoare folosită de sudori. Sudorul se apără purtînd ochelari sau mai bine un scut de tablă prevăzut cu un geam de sticlă întunecoasă, orbonaş, MEC. 420, cf. DL, DM, DEX. 4. (învechit şi regional) Adăpost (rudimentar la cîmp). Cf. cihac, t, 250, dr. x, 289, alr ii/i h 258/36, 76. Facţ scut la pui să nu-i ploaie, teaha, c. n. 265. O L o c. vb. (Regional) A sc pune la scut = a sc adăposti. aikii/iIi 270/105. + (Prin Ban. şi prin Maram.) Şopron (1). Cf. alr ii/i mn 123, 3 827/362, alr ii 3 827/36. + (Regional) Acaret (Moftinu Mic — Cărei). Cf. alr ii/i mn 123, 3 832/334. Nu ş-o zidii scul. ib. 5. Construcţie mobilă metalică sau de leinn folosită la susţinerea pereţilor şi a tavanului unei galerii de mină sau la protejarea lucrărilor de săpare şi de căptuşire a unui tunel. Scuturile penlru lunete se folosesc în terenuri lichefiate sau bogate în. apă. ltr2, cf. PL, pm. Scuturile ininieie av formă de perete continuu şi se deplasează împreună cu frontul de lucru tn abataj. DER, cf. M. D. ENC., DEX. fi. Formaţie chitinoasă care alcătuieşte epiderma sau scheletul unor vieţuitoare, avind rol protector. Trupul tor esle. . . acoperii cu rinduri. dc scule osoase. asachi, i.. 842/10. Prinlre cele cinci rinduri de scuturi puternice de pc corp, sc află mici plăcuţe, ap 69, cf. M. D. ENC., DEX. 7. Porţiune întinsă din cadrul unei platforme in care apare la suprafaţa pămîntului fundamentul cristalin cutat al acesteia, baza continentelor actuale. Pe scuturi, fundamentul cristalin fie că se observă la zi, fie că e acoperit de o pătură subţire dc depozite continentale recente, ltr2, cf. dl, dm. Pentru a arăta rolul [stîlpilor solizi] ... în arhitectura scoarţei pămînleşti, aceste regiuni au fost numite scuturi, geologia, 61, cf. der, m. d. enc., dex. — Pl.: scuturi şi (învechit, rar) scide, scuture. — Şi : (rar) scutur (bl i, 29), (învechit) scwl s. n. — Lat. scutuin. SCUTÂH1 s. m. 1. Cioban care Îndeplineşte diverse sarcini in administrarea, conducerea (v. b a c i), etc. unei stine; (Învechit) scutaş. CT. cihac, ii, 335. Alţii. . adunaţi în grupe. . . ce poartă numirea generică de stină, sc pun sub poruncile unui sculicriu ereditar. odobescu, s. i, 227. Omul care conduce stina sc numeşte scular. dame, t. 69, cf. şăineanu2. Mai marc peste o stină este mocanul, ciobanul..., iar prin alic locuri, mai rar, scuturul, pamfile, i. c. .30. Toate cir-, durilc slau sub îngrijirea scuturului. . ., înaintea căruia se aduc şi daraverilc dintre ciobani, păcală, m. r. 296, cf. pascu, s. 88, 429, resmeriţă, v., »r. ii, 472. Şi apoi plecau spre şes sub conducerea „scalarului", care dc regulă era baciul, dragomir, o. m. 28- Turmele trimise la iernai. . . erau conduse dc un scular sau slă-pîn căruia i se plătea chirie, dr. vi, 465. Conduccrca. stînei era încredinţată unui scutur, care stătea în permanenţă la slînă. vuia, păst. 56. Înainte sc obişnuia ca satul să tocmească înlîi pe sculariu (ciobanul cel mare), iar acesta angaja pc ceilalţi ciobani, diaconu, P. 11, cf. CADE, NOM. PROF. 16, DKĂGANU, ROM. 381, sroiAN, păst. 66. Eu slujisem ca scutur tinerel la acei. oieri, sadoveanu, o. xviii, 570, cf.. bl v, 113, puşcariu, l. r. i, 266, scriban, d., bl ix, 58, i.tu2, dl, dm. Sculariu lui Oprişan N-are fală de ţăran, alecsandri, p. P. 202, cf. ii i, ni, vnij, vin,, xii, xiii, xv, xvi. La moşie că-l punea Şi scutur că şi-l făcea, De moşie-i îngrijea, Dc jugani se părăsea, teodorescu, p. r. 692. [Clinele] au ajuns la stina unui împărat; acolo s-au lipii lingă scular şi era nedespărţit de dînsul. sevastos, ap. tdrg. Foai verdi salbî moali, Măi Ioani, sculări mari, Ia cobori din dial în vali Şi dă turmili mai tari. vasiliu, c. 58. Am fosl îrdîi în Bărăgan cu oile. . . era scuturi, era vătafi, densusianu, ţ. h. 215, cf. chest. v 25/9, 23, 46, 53, 73, 84, 27/6, 10, 24, 38, 79,86, 88, 91, 94, alr i 1 807/394, 412, 420, 538, 540, 556, 684, 710, 986, 988, a v 33, 34, 35, vi 9. + (învechit şi regional) Stăpîn (1). Cf. barcianu, alexi, w. In Ţepu, scular însemna, acum 50 ani, un gospodar care avea turmele sale, adică era proprietar de mutic oi, îngrijind de ele sau personal sau prin oameni, pamfile, i. c. 30. + (Regional) Cioban care nu plăteşte întreţinerea oilor sale la stină (Şimon — Braşov), chest. v 24/82, 83. 2. (Regional) Persoană care supraveghează tăiatul şi transportul buştenilor. Spre sfîrşitul lui noiembrie, o tulesc de vale. . . lucrătorii din pădure, sculării, italienii de la fierăstrău, brătescu-voineşti, î. 50. — Pl.: sculări. — Şi: (învechit, rar) scutieriu s. m- — Din v. sl. cn«rdpi>. SCUTÂH2 s. ni. (învechit) Scutier (1). Mergînd lot pe acea cărare Cu scula/iul său tn urmă, ajunsese 4793 SCUTĂRIU — 550r — SCUTfiC La circiuma cea cu doauo jupinese. budai-deleanu, t. v. 87. Diviziunea Guillomilor era cea mai numeroasă: o sută zece cavaleri, afară de simpli sculări, hasdeu, I. C. X, 87, Cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, d., cade, dl, dm. + (Rar) Slujitor bisericesc care poartă prapurii. Deasupra stranelor, sculării nevăzuţi coboriseră prapurele inslemale. m. i. caragiale, c. 156. — Pl.: sculări. — Şi: scutăriu s.m. — Din lat. scutarius. SCUTĂRIU s. m. v. sculai. ' - SCUTÂŞ s. ni., (învechit) Scutar1 (1). Cf. bl ix, 58 sfc i, 81. — Pl.:. sculaşi. — Scut + suf. -aş. ■ SCUTĂRIE s. f. (Regional) Locuinţa scutaruliji1 (1) (Cucorăni — Botoşani), h i 47. — Pl.: sculării. . — Scutar1 + suf. -ie. SCUTEÂLĂ s.f. 1. (învechit) Protejare (I); protecţie (1). Nu numai noi, ce încă şi. . . besearicile cele amărite au dobîndit scăpare şi sculeală (a. 1683). gcr i, 269/3. Cela ce învaţă minile meale la războiu ai dat mie sculeală minluirei mele. biblia (1688), 2382/33* Asupra puterii morţii nici un loc nu iasle.de sculeală. maior, p. 93, cf. tdrg, scriban, d. <0> Expr. (Regional) A pune pe cineva la scutcală = .a apăra, a ocroti sau, p. ext., a părtini pe cineva. Cf. mat. dialect, i, 235. 2. (învechit şi popular) Adăpost. Locul cel de scu-ieală a lui cuprinzîndii-se, din fundament s-au stricat. şincai, hr. i, 204/4, cf. şăineanu2, sterescu,n. 1 053, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., H IX 83. FaCeţi CCVd rinduială barem orişiunde, să fie la scuteală legat şi să aibă barem ceva ogrinji dinaiiile. reteganul, p. i, 70, cf. ciAuşAN'uy gl. Cosia ii la scucealăj Ruda ră-mî.ni afară. arh. folk. iii, 50. Coliba esle o sculeală de ploaie, chest. ii 21/20, cf. alr ii/i mn 127, 3 845/36, 47. L o c. v b. A ţine sau a (se) pune, a (sc) băga la scuteală — a (se) adăposti. Stupii se iernează tn prisacă afară. . . insă cuşinifele se pun la sculeală (adăpost), i. ionescu, m. 380, cf; chest. v 14/66, 67, alr i 1 352/839, 1 354/800, 815, 820, 835, 856. Mă bag la scucală. alr ii/i h 270/36. + (Regional) Acoperiş (Răcăşdia — Oraviţa). chest. ii 222/9. 4 (Prin Olt. şi prin Ban.) Şopron pentru animale, care, unelte etc. Cf. sterescu, n. 1 053, chest. v 100/70, alr i 689/850, alrm sn 1 h 263/836. + (Regional) Staul pentru oi (Ghilad — Timişoara), alrm sn 1 h 259/36. 3. (învechit; adesea urmat de determinări care indică felul) Scutire (4). „A fi in sculeală“ însemna a nu mai fi chemai la asemenea ,,concentrări“ (a. 1761). iorga, s. d. vi, 133. Am cerut orăşanilor acestora care cer privileghiu sculelii ca să dovedească zisa lor cu sineturi (a. 1783). bul. com. ist. iv, 117. Cu acele pedepsi se va pedepsi. . . cu care se pedepsesc şi cei ce vatămă scuteala bisericească a blnecredincioşilor. şincai, hr. iii, 183/17, cf. budai-deleanu, Lfix., lb, 1. golescu, c., valian, v. Acea sculeală să va mărgini numai la suma capilaţiii. reguiîA org. 456/28, cf. LM, ddrf, barcianu, alexi, W., ŞĂINEANU2, tdrg, resmeriţă, d., cade, scriban, D. O Carie de sculeală = înscris domnesc prin care se acorda cuiva scutire de unele impozite sau obligaţii pe o durată mai mare; carte de scutire, v. scutire (4). Veniţi după mine, să vă fac cărţi de scuteală, să nu daţi nemică în dzilele mzle. neculce, l. 13. Nici unul din preoţi şi diaconi de banii şcoalelor scutiţi să nu fie, macar de vor ave şi cărţi de scuteală (a. 1785). uricariul, ii, 269/27. Afară dc aceasta, ;ei după qsebiţe domneşti cărţi ce a.u, cţe sculeală, ; . . vor fi scu- tiţi de oareşicari holărlt număr dc bucăţi, la goşlină şi desătină pentru oi (a. 1818). gcr ii, 220/20. (învechit) Om de scuteală = scutelnic (D- Dal-au şi boierilor celor mari cîte 50, 00 de oameni de scuteală. neculce, l. 383, cf. tdrg. (învechit) Ostaş de sculeală = soldat recrutat din rindul scutelnicilor1; (învechit) scutel-nicel. Puterea armată. . . se osebea în ostaşi cu leafă (armată) şi ostaşi de scuteală (miliţiă). bălcescu, m. v. 643, cf. barcianu, scriban, d. <0> E x p r. A avea in scutcală (pe cincva), se spune despre un boier care avea în slujbă un scutelnic1. Giupînesele sărace nu numai că nu da nici un ban, ce avea şi argaţi în sculeală. axinte uricariul, let. ii, 190/4. — Pl.: scuteli. — Scuti + suf. -eală. SCUTEC s. n. Bucată de pînză, de flanelă, de pichet etc., de obicei, dreptunghiulară, cu care se înlaşă copiii sugaci; (regional) cirpă, pelincă, rantie (2). Să se închine Iu Hrlslos încă fiind el in scutece, coresi, ev. 503. Copilul cîiulu-I desfaşă den scutecele lui. . . închipuiesc dezbrăcarea de omul cel vechi şi de viaţa, cea dcnlîi. pray., ap. cade. Pus-am dară... mării număr îmbrăcămînl şi cu negură ca-h scutcc o am înfăşai (a. 1683). dosoftei, ap. gcr i, 267/2i. Şi pre micii în scutece învăliţi copilaşi spăimînla şi îi deştepta. CANTEMIR, I. I. 1, 93, Cf, ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, lex., lb. De neapărată trebuinţă este să aibă tot copilul cîte cinci-şase rîndurir de scutece, episcupescu, practica, 76/18, cf. 1.. golescu, c. Fieşcare copil ce să va da la doică să aibă două rînduri de sculice. regul. org. 352/27. Se pomeniră deodată. . . cu ţipetele unui prunc în scutece pe prispă. în pr. dram. 169. Pe scutecele copilului era o hîrtie prinsă c-un ac. negruzzi, s. iii, 282, cf. polizu, cihac, ii, 335. Lui Saturn. . . ii dete doi bolovani de piatră, înfăşaţi in scutece, de-i înghiţi, ispirescu, u. 32. Pămîntul se desface ca din sculice şi-şi dişlerne priveliştile din ce în ce mai limpezi. vlahuţă, o. a. 122. în Dobrogea şiîn Oltemaîi mai pun pe braţe. încă şi scutece, faşă şi alte bulendruţe ce trebuie pentru un copil, sevastos, n. 333. Obiectele care servesc de comun unei femei. . . spre înfăşarea unui copil sînt următoarele: o faşă..., mai multe pelinci, . . . apoi cîteva scutece, un oghelaş. marian, na. 89, cf. ddrf. Sculicele sînl nişte bucăţi de slofă, de pînză sau de lînă, de formă dreptunghiulară, cu care se înfăşară copilul, manolescu, i. 234. Din scutece copilul Cînd plînge-n săhăidac Te duci şi-l joci pe braţe, coşbuc, p. i, 215- Copilului îi lua scutec. CONV. lit. xxxvi, 554, cf. barcianu, alexi, ■w., şăineanu2. Pe copilul ce zîmbeşte-n pace, înfăşurat în scutece sărace, Eu să-l ridic cu brăţele-amîndouă. goga, poezii, 80, cf. tdrg. întinse mîna şi atinse uşor scutecul copilei, agîrbiceanu, s.,503, cf. resmeriţă, d., cade. Copilul dormea in pragul uşii. . . cu trupşorul strîns în scutece, galaction, o. 160. Femeia din faţă. . . întinse cu simplitate scutecul ud pe fereastra vagonului. c. petrescu, c. v. 33. Balada. . . mi-o îngîna Puişor, de demult, ca să mă adoarmă, mic şi curai în scutecul cald. G. M. zamfirescu, st. m. n. i, 22. Desfăcîndpruncul din scutece, jiipîneasa Calomfira ă arătat soţului său semnul, sadoveanu, o. xviii, 79, cf. scriban, d. Convingerea lui intimă esle că un copil înseamnă scutec şi diaree, arghezi, s. x, 53. N-are scutece de in, N-are apă, n-are faşă, Nici opaiţ, nici nănaşă. blaga, poezii, 154. Se apucă să respire încet-încetişor, ca un copil îmbăiat şi culcat în scutece moi. stancu, r. a. v, 336. Să nu aud nimic de aceste greţuri, scutece şl biberoane. preda, r. 281. în vreuna din multele ţesătorii. . . s-au născut cămeşile, Faţa de masă, scutecul, feşile. deşliu, g. 47. A aşternut scutecele la îndemînă şi au aşezat oaşul în mijlocul casei, barbu, g. 109, cf. m: d. enc., dex. V-aduc de Anul Nou Prunc... înăscut în alb scutec ca un ou. teodorescu, p. p. 21. Mititel, înfăşeţel în scutec de bumbăcel. jarn!k — bîrseanu, d. 516. Scuticile copiilor na trebuie lăsate noaplea afară. şez. ij 53- Qrqii-nunlrţi auţ intrat Unde-a fos pruncul culcat 4797 SCUTECEL - 551 - SCUTELNIGEL în sculice-nfăşural. ib. vi, 167. Sculecile sini din diferite ptnzeluri de lîrg, mai ales; apoi, cind copilul s-a mai mărit, sculecile ii sînt de casă. ib. îx, 157. In scutece-! Infăşurară, Cîrpe albe, flori de măr. rădules-cu-codin, l. 129. Se inlimplă că o păcătoasă de muiere, după ce a spălat sculeicile copilului, s-a apucat să le scuture, pamfile, cer. 5. Dacă pui pe foc faşa copilului ori vreun scutec, copilul se îmbolnăveşte rău. gorovei, cr. 34, com. paşca, alr i 1 789/378, 538, 550, 986, alr ii/i li 147, a v 25. Băga biletu dă botez la scutece, o. bîrlea, a. p. ii, 441. Mititel şi-nfăşefel, Cu faţa dalbă de mătase, Cu scutec de urşunic, Cu pelinci de borangic. folc. mold. i, 252. Se pare că acum a ieşit din scutece, se spune despre un om care vorbeşte ca un copil. Com. marian. <0> F i g. Răzbunare urei de line-nfăşurată în scutece de singe de om din om vărsat, donici, f. ii, 60/12. Prins dc friguri, c-un vîrtej în creier, care-i înfăşa în scutece groase şi negre cele ce se- petreceau în jurul său..., ameţea la fiecare mişcare, delavrancea, s. 137. Moldova. . . abia se dezbatea în scutece în aşteptarea unui cap ca Alexandru cel Bun. hasdeu, i. c. i, xi. L o c. a d v. Din scutece = imediat după naştere, incă din perioada prunciei. Se ivea nevoia ca odrasla familiei să fie încredinţată, încă din scutece, unei femei din vecini, tudoran, p. 439. <0> Expr. A fi lovit cu scutecul = a fi smintit, zăpăcit, prostănac. I lovit cu leuca, o cu scu-tecu, n-are tăie doaiele. A i 24. + F i g. Fază iniţială, primitivă, începătoare (de dezvoltare); Început. Iscusinţa plugăriii într-acesl prinţipat aflîndu-să şi pînă acum în scutecele ei s-au arătat acum la Divan un Iiristodor Crateros carele. . . făgăduieşte să aducă lucrarea semănăturilor la cea mai bună desăvîrşire (a. 1830). doc. ec. 470. Sub zidurile acestea, zac scuticile poporului român de azi. vlahuţă, s. a. iii, 212, cf. cade, scriban, d. A fost. . . un temnicer în scutece. .. care-şi face datoria în neştire, vinea, l. ii, 28. + (Regional) „Ţol" (Remetea — Beiuş). Cf. a i 12, + (Prin Transilv.) Opreg. Muierile au. . . opregul ţesul întreg, fără ciucuri, de culorie roşie, iar la bătrine sur închis şi, pe care unii îl numesc ,,scutec". moldovan, t.; n. 68. — Pi.:: scutece. : — Şi; (învechit şi regional) ,scutlc (pl. şi, m., sculici), .(regional) scuteie, scurtec (dr. x, 290, alr ii/i h 147/235) s.n.- : : ■ — Etimologia necunoscută. Cf. bg. C K y T a K. SCUTECEL s. n. Diminutiv al lui scutec; (regional) pelincuţă. Scoasă sculeceale albe de in şi de lină curate ce grijisă cu sine devreame de-nfăşal pruncul. dosoftei, v. s. decembrie 237v/7, cf. . i. golescu, c. Micuţei Şi-nfăşăţel în faşe dalbă Dc mălasă, Scutecel De bumbăce!.. densusianu. ţ. h. 267. Dar la ăi mici ce le-om dare? Sculicel De bumbăcel,. Faşă dalbă de mătasă. rădulescu-codin, l. ,tr. 64, cf. alr u/ih 147/723. . . — Pl.: scutccele. — Şi: (regional) s^uticcl s.n. — Scutec + suf. -el. SCUTECn, -Ă adj. (Rar) Acoperit cu scuturi (6). Glezna este scutecită, în faţă ca şi la spate, linjta, p. ii, 22. — Pl.: sculeciţi, -ie. — De la scut. SCUTEIC s n. v. scutec. SCUTfiLĂ s. f. (Rar) Scut (6) de dimensiuni mici. Varietatea sau niselrul scobar. ... esle caracterizată prin numărul considerabil de scuteie care, acopăr corpul său. atila, p. 414. — Pl.: sculele. — Din lat. scutella „cupă mică, ceaşcă“. SCUTfiLNIC1 s. m. Ţăran care era scutit (3) de plata birului domnesc în schimbul unor obligaţii suplimentare (de obicei militare) faţă de domnie sau faţă de stăpînul moşiei; (învechit) om de scuteală (v. seu-teală 3), scutnic. Cela ce va fi sculelnic să nu plătească vamă de vreme ce i-au dat Dumnefizău un dar ca acesta, prav. 49. Ion Vodă Mavrocordat. . . le-au făcut şi lefi şi sculelnici (sfirşitul sec. XVIII), let. iii, 201/37. li dă deci o sulă de sculelnici (a. 1782). iorga, s. d. vii, 79. Grigorie Vodă. . . le-au dat robi la sferturi şi le-au făcut sculelnici. şincai, hr. iii, 295/1. Ne-am pus înşine. . . şi osibiţii noştri priveleghiaţi sculelnici, posluşnici. . şi aşa s-au pus treaba în lucrare (a. 1809). doc. ec. 78. Trei calici de scutelnici am avut, şi aceia, din pricina podvezilor, s-au dus In lume (a. 1810). ib. 85. Să arate Divanul. .. penlru care anume oameni s-au făcut ludele: numai pentru birnici sau şi pentru sculelnici şi posluşnici (a. 1811). ib. 93. ,,Anaforă ce s-au făcut penlru scutelnici“ 1814 iulie întărită de Scărlat Alîcsandru Calimah (a. 1814). cat. man. i, 5. Mulţi dintr-înşii aflîndu-sc sculelnici, alţii posluşnici boiereşti. .. se mijlocesc toate împiedecările penlru dînşii (a. 1819). doc. ec. 198. Sculelnici avem după cărţi. . . Ni i-au stricat, i-au dat la bir. zilot, cron. 82, cf. lb. Judecătoria polilicească... a seefestrat bani[i] ctşligurilor sculelnicilor... hatmanului C. Cor-nescu. cr (1833), 1161/43, cf. valian, v. Alăturînd. . . orînduiala sculelnicilor şi a posluşnicilor, în totalul birnicilor ţării, a adăugat călre aceştia o uşurare aşa de mare, încît a putut să aducă la lei 30 capitaţia de peste an a fieşcăruia birnic. fm (1841), 315a/27. Toţi scuiclnicii au intrat în rîndul birnicilor după Regulamentul Organic: regul. org. 139/6, cf. polizu. Fele de scutelnici sau de boiernaşi, ghica, c. e. ii, 593. După aceştia venea breasla spălărească, seimenii călări, . . . sculelnici spălăreşti înarmaţi, filimon, o. i, 302. [Orăşelul] începuse. . . a se împlini ici cu gardul unei colibe de vecin, mai colo cu- ulucele unei căscioare de brăslaş ori de sculelnic. odobescu, s. i, 109, cf. ddrf. Vornicul. . . Sculelnici chcmînd. . . Dă pinteni şi-aleargă. coşbuc, P. i, 290, cf. barcianu, şăineanu2. în acest an 1827 se încuviinţă de aceşti ,,consilieri comunali“ ai timpului. . . înfiinţarea unui corp de scutelnici, care să poală fi întrebuinţai în caz de incendiu■ iorga, c. i. ii, 211, cf. tdrg, resmeriţă, d.,cade. Recunoşti strănepoţii calanelor spălăreşti..., ai sculelnicilor şi ai seimenilor, c. petrescu, c. v. 80. Erau ocrolifi împotrivă împlinitorilor de biruri şi un număr mare de scutelnici. sadoveanu, o. xvii, 74. O categorie de ţărani, foarte asemănătoare cu a posluşnicilor, o alcătuiau scutelnicii. iordan, t. 219, cf. scriban, d. In afară de aceste categorii privilegiate mai erau scutelnicii şi poslujnicii care, în schimbul unor servicii aduse boierilor, erau scutiţi de bir. oţetea, t. v. 55. Cocoana Despa Făcăleţoaia, văduvă de boier cu caftan şi scutel-. nici, şi Zărzăre.l. . . urmau să se căsătorească, căli-NESCUj’S. C. L. 69, cf. DL, DM, DER, M. D. ENC., DEX. + (Învechit; adjectival) Care era scutit de biruri, de obligaţii (către stat): Mihai Vodă au legat acest obicei, să nu mai fie crîşmă scutelnică a nemăruia. n. costin, let2. ti, 51. N-ave de la cine luaşi el bani, că ţara era giumălale scutelnică, tot a neamului lui şi a Cupăreştilor. neculce, l. 172. Penlru trei oamini sculelnici. . . preulul. . . le făcuse rînduiala ca să ie de la celelalte sale a poporului cîte zece parale de om (a. 1801). iorga. s. r>. i, 149. Cele patruzeci lude scutelnici: pescari, răcari, oînători şi dărvari, i-am împrăştiat tot judeţul, filimon, o. i, 101, cf. barcianu. — Pl.: sculelnici: — Scuti + suf. -elnic. SCUTELiVIC2 s. m. (Rar) Scutier (1). Cf. barcianu, AT.EXI, w. — PI. : sculelnici. — Sjuţ -f- suf. -elnic. SCUTELN1CEL s. m. (învechit) Soldat recrutat din rîndul scutelnicilor1; (învechit) ostaş de scuteală, v. scuteală (3). Cf. I. golescu, c. Sărăceii, 500 şi scutelniceii, iar 500. Aceştia erau călărimea Bucureştilor sub căpitanul spătăriei, bălcescu, m. v. 591, cf. ddrf; dl, dm. — Pl.; sculelnicei. — Şcuţeln(c -J- şuf. -el. 4S04 SCUTELNICIE — 552 — SCUTI SCUTELNICIE s. f. (învechit, rar) Starea scutel-nicului1. în sfirşit, sculelnicii, posluşnicii sînt loale desfiinţate de întocmirile acestui cap. ar (1831), 5581/26. — Pl.: scut etnicii. —- Scutclnic -(- suf. -ie. SCUTER s. 11. Tip de motocicletă uşoară, cu roţi mici şi cadru deschis, pe care conducătorul stă ca pe un scaun şi care poate transporta una sau două persoane. Cf. DM, DER, DN2, M. D. ENC., DEX. —- Pl.: scutere. — Din engl., fr. seooter. SCUTI vb. IV. 1. (Astăzi rar; adesea cu determinări introduse prin prep. ,,de“ sau, învechit, ,,cu“, ,,prin“) T r a n z. A proteja (1). Apără-te (scutească-le d, scuti-te-a h) numele zeului lui lacov. psalt. 32. Nici teologhiia V-au scutit de primejdii, sfinţii părinţ ai lumii, Ce v-au adus la moarte amară pre unii. m.. costin, ap. gcr i, 204/15. Domnul măscuteaşte. cu pavăţă tare Şi n-oi avca-n viaţă frică de strigare, dosoftei, ps. 81/5. Sub scutul nebiruitelor tale puteri, slabe şi lingede osirdiile mele să aciuăz şi să Ic scutcsc, alerg. cantemir, hr. 3. Cu mini, cu picioare îl apără şi îl scuteşte, maior, ist. 196/1, cf. budai-deleanu, lex. Stă flăcărînd acolo în celelalte arme Un scud. . . El apără şi scute pe prinţi ce fac dreptate, heliade, o. i, 326. Cînd întinde a sa mînă Ca s-o slrîngă-n braţ Traian, De-al ei zeu scutită, zîna Se preface-n bolovan, asaciii, s. L. i, 171. Ei [ochii]. . . sînl curaţi şi limpezi şi sînt scutiţi prin pleoape, care îi şi închide şi deşchide. fm (1842), 19V8. îndată ajunseră la un fel dc adîncime care din toate păijile era scutită prin neşle grămezi mari de petri, f (1869), 223, cf. cihac, i, 250, ddrf. Troienii n-au zile scutite prin ziduri, coşbuc, ae. 186, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu3, tdrg. Ziua de Sf[întul] IIie o ţin oamenii ca să fie scutiţi de foc■ gorovei, cr. 120, cf. cade. A cui stea eşti?. . . Ce sărbătoare scuteşti?... Aperi un mare mormînl, sau vreo apă vindecătoare? blaga, poezii, 147, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Asta nu scuteşte de glonţ populaţia. camilar, n. i, 84. Cîmpulungenii noştri erau scutiţi de munţi ca de nişte ziduri întărite■ marian, t. 155. Zina 'ursă o scutea pe nevăzute sănui se întîmple nimic. reteganul, p. v, 19. 3». Refl. [Cu] îmbrăcăminte. . ■ trupul tău cel dosădit împotriva vremilor iuţi să să scutească, (a. 1685). gcr i, 276/20. în această apă trăieşte fătul şi se scuteşte prin dinsa dc vătămări, vasici, m.ii, 94/29. O E x p r. (T r a n z. şi r c f 1.) (învechit) A(-şi) scuti viaţa sau a se scuti cu viajă = a scăpa cu viaţă dintr-o mare primejdie. Cind vedzi vrăjmaşul di departe că vine şi de veri putea, fugi, pentru să-ţ scuteşti viaţa. prav. 115. Alţii. . . au hălăduiI pînă în Eediu şi au scutit viaţa cu pădurea. M. costin, let. i, 306/6. Au dat într-o luncă de pădure apărîndu-se şi şi-au scutit viaţa■ n. costin, let2. ii, 69. Ne-am scutit cu viaţă cu sfinla mănăstire Celăţuia şi cu ajutorul sfinţilor apostoli Petru şi Pavel (a. 1717). uricariul, iii, 51/32, cf. cihac, t, 250, ddrf, cade. + (^n" vechit) A păstra (1). Cine va crede pre neştine în vreun lucru ca acela şi i-l va da să i-l ţie şi să i-l scutească, iară el să va sluji cu dîns. . . să se cearle ca un fur. prav., 41, cf. cihac, i, 250, cade. + (Rar) A economisi. O onorabilă economie scuteşte o spesă considerabilă. aristia, plut. lxii2/31. Scutim şi linul şi altul cîte patru galbeni, adică peste tot o economie de opt galbeni. ghica, c. e. i, 93. Mai scutim şi noi aşa o căruţă de pămînt. i. botez, b. i. 35. Un cine-verile turnat aici ar scuti cheltuiala costumaţiei, decorului, machiajului. contemp. 1969, nr. 1 200, 5/4. 0> (Prin lărgirea sensului) [Inovaţia] scuteşte operaţia greoaie dc înlocuire a suportilor fixaţi rigid în beton, scînteia, 1960, nr. 4 856. 2. Refl. (Regional; adesea cu determinări introduse prin prep. ,,de“ sau, regional, ,,cu“) A se adăposti; a sc feri. E arşiţă, zăduf mare, Pare că te şi topeşti, N-ai unde să te scuteşti.. com;y-DnĂGUŞANU, c. 10, cf. resmeriţă, d. Pe timp de „vreme mare“, nu e bine să te scuteşti sub căpiţa de fin, paie sau sub arbori. ap. cade, cf- scriban, d. Dragostea din satul tău E mai bună, fătul meu... Dc drum n-ai să te-ngrijeşli, Nici de ploi să ie scuieşti. jarnjk — bîrseanu, d. 80. îl sîngeraseră pe bietul iepuraş şi el nu să putea scuti nicăiri. mera, i.. b. 16. Codruţ cu frunză domnească, Gerul nu le prăpădească, Că eşti casă românească, Voinicii să se scutească De domnari şi de jendari. bud, p. p 44. Mă scutesc su pomu ista de ploaie■ alr i 1 354/18, cf. alr ii/i h 270, alr ii 3 420/36, 53, 76, 272, 346, 362, 836. <0 F i g. în chipul acesta, contribuie... amîndoi la ridicarea adăpostului care să-i scutească de furtunile vieţii, agîrbiceanu, a. 305. O Tranz. Să faci în munţii aceştia o mănăstire spre vecinica aducerc-aminte că ai rătăcit odată prin aceşti munţi şi ai fosl scutit dc mine. marian, t. 99.. + Tranz. (Prin Maram.) A ascunde. Firuli, draga mamii, Unde, biata, le-aş scuti Să nu te afle turcii!. . . Doară-n valul cu pînza, C-acolo nu te-or căta. bud, p. v. 8. 3. Tranz. (De obicei cu deteminări introduse prin prep. ,,de“) A feri sau a scăpa de ceva neplăcut: p. e x t. a trata cu grijă, cu înţelegere şi cu îngăduinţă, a proceda cu prudenţă şi cu tact, a c r u ţ a, a m e-naja (1), (învechit, rar) a menaj arisi. Nici pruncii cei nepricepuţi nu rămîn scutiţi de ascuţişul săbiei lor. maior, ist. 8/26. Nu se poate făli că m-a scutii de vreun necaz, hrisoverghi, a. 45/6. Ea se mîn-găia cu aceea că inima ceaînşălată şi turbure lingă un bărbat fără simţire va fi scutită de toate ispitele, fm (1841), 1731/28. Trupe germane. . . a aşezai în ţinuturile Croaţiei. . . ca să scutească împotriva izbirilor din partea turcilor, alîl pe Germania, cît şi părţile Ungariei. ib. (1842), 2092/32. Scutit neinvăţatul de o trudă aşa mare într-o leneşă odihnă găseşte tot desfătare. conachi, P. 287. Aceasta scuti pe familia ilustrului poet de a cerşălori ca să capete piinea de loale zilele. negruzzi, s. i, 336- Negustorul. . . ar fi de o mie de ori mai mulţumii să plătească un drept proporţional cu importanţa negoţului ce face şi să fie scutit de loate necazurile şi alergăturile, ghica, c. e. ii, 549. Obiceiul nostru de a clădi cirezile şi stogurile in cîmpie ne scu-teşte dc cărătură. i. ionescu, b. c. 310/5. Istoria Moldovei vreau s-o scutesc dc-o crimă, alecsandri, t. ii, 193. O, Doamne !. . . Scuteşle muritorul ce nu cunoaşte fierea Din care se adapă sărmanii trăitori.' Bolintineanu, 0. 241. Şi-mi crăpa măseaua-n gură, cînd vedeam că nu mai vine, să mă scutesc de călăria lui Bălan, creangă, a. 5. Republica literelor nu e scutită de animozităţi şi lupte civile, caragiale, in plr i, 447. Astfel putem scuti pe biată sărăcime de vărsarea de singe. ispirescu, 1. 327. Zadarnic vor cin'.ece clare Cei vecinic scutiţi cle-ntrislarc. macedonski, o. i, 157. Un copilaş: .. să-i fie Cea mai înaltă bucurie în. traiul ei de rău. scutit. coşbuc, p. ii, 260, cf. barcianu, alexi,\v., şăineanu2. Fetele... se împodobesc cu flori..., le trag peste foc sau flacăra unei lumini, crczînd că apoi vor fi ele scutite de ură trimisă, gorovei, cr. 107. Era negru la faţă şi aceasta îl mai scutea de tortura rasului zilnic, agîrbiceanu, a. 37. Geţii din sud-eslul. Carpaţilor nu sînt scutiţi ... de năvălirile baslarnc. pârvan, g. 68, cf. resmeriţă, d., cade. Singurul lucru regretabil a fost că. .. nu tc-am pulul scuti pe dumneata de atitea nopţi grele. c. petrescu, c. v. 206. Cred că ne vei scuti de prezenţa lui I.eca al dumilale aici. sadoveanu, o. xii, 419, cf. scriban, d. Ca să-l scutească de o comedie inutilă la vîrsta lui, îi vorbea în termenii cei mai burghezi şi mai persuasivi, călinescu, s. 42. Imaginea Greciei senine, a unei lumi scutite de contradicţii .. . corespunde, poale, numai lumii homerice, vianu, l. u. 38. Du, sînt băieţi buni, dar de necazuri nu mă prea scutesc. camil petrescu, o. ii, 153. tn rugăciunea lor, minerii cer să fie scul iţi şi de întimplarea aceasta. . . una din cele mai spăimînlătoare. bogza, a. î. 202. Ar fi fost scutii de suferinţă şi ar fi murii mai uşor. stancu, ş-10Ş. Cabina mea aflîndy-şe în partea cealaltă..: am 4807 SCUTI - 553 - SCUTI fost scutit de hărmălaie, tudoran, o. 153. Cugetarea scuteşte de singe mîna ce doreşte să verse singele. barbu, princ. 52. Ca şi alţi istorici..., nu'e scutii de unele erori. ist. lit. rom. ii, 70. Voiam să te scutcsc pe tine de orice supărări, v. rom. ianuarie 1965, 72. Ca să te scutesc de sarcina delicată pe care presimt că ţi-ai hial-o, află că am o încredere oarbă tn ea. t iulie 1968, 47. Ceasurile■ astea plictisitoare la douăzeci de (ini ne scutcsc de plictiseli la patruzeci, ib. ianuarie 1969, 25, cf. m. d. enc., dex. Io muncesc Şi-agonisesc Şi de biruri te plătescj De belele le scutesc, teodorescu, i>. p. 345. (Refl.) Chipul de a se scuti de mărturiile amiciei ce i se oferea. . . mi-aducea cea mai măre plăcere. aristia, plut. lviu2/25. Mi-am promis să fac ţoale sacrificiile pentru a mă scuti pe viitor de o aşa penibilă situaţie, caragiale, o. iii, 163. Nu de judecata celor vii mi-era teamă, ci de a celor morţi, cărora nu deopotrivă mă puleam scuti să le dau socoteală, m. i. caragiale, c. 84. A făcui foarte bine, fiindcă s-a scutit. . . de greşeli mai grave, preda, r. 110. Ne punem sub autoritatea lui, penlru a ne scuti de o penibilă şi facilă morgă doctorală, constantinescu, s. iii, 235. (Refl. r e c i p r.) De ciufulecdă Ne cam scutirăm Şi de trinleală Ne mîntuirăm. pr. dram. 267. O (Glumeţ) Să iau pruncii şi să-i lai la trunchi, să-i scutesc de a mai necăji, camilar, n. i, 214. Iată Cruie dă-napoi Şi-aruncă printre voi. . . Şi vă laie-n chip snopeşte, Şi de-averi vă curăţeşle, Şi de boală vă scuteşte, alecsandri, p. p. 81. + (învechit, rar; complementul indică o boală, o suferinţă) A potoli1 (1). îi tragem sau ii frecăm cu o fune de păr şi-i scutim Irămurarea cil va fi cu putinţă prin aceste următoare mijlociri. calendaiîiu (1814), 164/15. + Re f 1. (învechit, rar; despre părţi ale corpului) A se vindeca. Se mai binluia [de lepră] nuniai.miinile şi picioarele, şi numai murea bolnavii, pină 'in cea mai după urmă s-au scutit şi acestea, episcupescu. practica, 442 /17. + (Familiar; adesea cu determinări introduse prin prep. ,,de“ sau, rar, ,,c.u“) A lăsa în pace; a nu plictisi. Vină lu, dar numai după ce voi muri. . ., pe cil trăiesc, sculeşle-mă şi tu. eminescu, p. l. 82, cf. ddrf, tdrg, resmeriţă, d. Bălrînul se enervă puţin şi-l admonesta '. . . să-l sculească de poveţe.' rebreanu, r. ii, 186. Poţi să mă scuteşti in astă-seară cu milogeala, c. petrescu, c. v. 314, cf. scriban, d. Să ne scutească toţi mandarinii de fineţe sufletească, care se raliază budismului ori brahmanismului. ralea, in plr ii, 548. Scuteşlc-mă. cel puţin de lirismul dumilalede fanlc. vinea, l. i, 291. Uite ce, scuteşte-mă de aiurelile astea. h. lovinescu, t. 147, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 4. Tranz. (Adesea cu determinări introduse prin prep..,,de“) A nu (mai) cere îndeplinirea unor îndatoriri, a nu (mai) supune la anumite obligaţii; a se dispensa- Pe la tîrguri au fost scutind boierii cei mari şi mici circiume, aşijderea şi arhiereii. m. costin, ap. cade, cf. budai-deleanu, lex. Să să milostivească. . . a mă scuti de la şederea la Cluj, cum spre aceasta am fost îndatorat (a. 1812). iorga, s. d. xii, 203. Judcţile Ţării Bumăneşti ce se mărginesc cu Dunărea să fie scutite de podvezile obşteşti, cr (1829), lS72/6. Oricine va cuteza a scuti cu al său drit vii streine să supune a-şi pierde dritul. ar (1830), 2321/28, cf. i. golescu, c. Şi eu încă, cu toată a virstei greutate, Icşi-voi înainte: aceasta nu mă scule, heliade, o. i, 321. Nu avem nici rang care să mă scutească de o stare, hrtsoverghi, a. 33/3. Nici pe unul care stăpîneşte moşie şi pe niminea nu voim a-l scuti de această dajde. fm (1841), 2921/21, cf. valian, v. Protopopii, preoţii, diaconii. . . vor fi scutiţi de orice povară către stat. regul. org. 668/14. Pentru aceea ei era scutiţi de bir. mag. ist. ii, 41/23. Se învoiră că. . . femeile. . . să fie scutite de orice altă muncă şi de orice altă servire, aristia, plut. 75/12, cf. polizu. L-am scutit de plata de palru galbeni la poştă, ghica, c. e. i, 92. Vă scutesc de căratul poloboa-celor pe astăzi, alecsandri, t. i, 442, cf. cihac, i, 250. Recunoştinţa ce se datoreşte acestor foi. . . nu ne poale scuti de datoria unei opoziţiuni energice în contra formei cu care se prezintă, maiorescu, critice, 14. Nici unia din mănăstirile ţării. . . nu i-ar fi dat prin gind de a fi scutită de cile ori a fosl trebuinţă a se face contribuţiuni. odobescu, s. ii, 43. Dar nici numele autorului, nici primirea cea bună din partea publicului, nu poale să ne scutească dc a analiza accste scrieri. gherea, st. cr. ii, 56, cf. ddrf. Este cunoscut că ţăranii neliberi erau scutiţi de îndatorirea militară, xenopol. i. r. iv, 150, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2. Erau scutite dc vamă mărfurile ieftine care veneau clin Ardeal, iorga, c. i. iii, 97, cf. tdrg. Cînd sorţile cădea . pe unul din cei doi universitari, ei erau scutiţi totdeauna agîrbiceanu, a. 282. Această. . . extensiune. . . scu-t.indu-ne• dc înşirarea parţială a descoperirilor ne obligă însă. . . a trata cu amănunte formele specifice regiunilor noastre, pârvan, g. 461, cf. resmeriţă, d. Freaosebila stimă de care mă bucuram la Arnoleni nu mă scutea de dajdia în natură către Mima. M. i. caragiale, c, 136, cf. cade. Guvernul nou vine şi, în loc de pămînt-îi scuteşte de nişte laxe. rebreanu, r. ii, 155. Era scutii de planton, de gardă, de instrucţie, brătescu, o. a. i, 84. D- colonel a voit să vă scutească de o muncă, sahia, n. 87. Trenul se oprea des, ...lăsind galbene plicuri oficiale, scutite de timbra, teodoreanu, m. ii, 239. Situaţia militară: scutii ca fiu unic la mamă văduvă. sadoveanu, o. xxi, 354, cf. scriban, d. Cel puţin in chipul acesta eram scutit de orice silinţă întru pregătirea lecţiilor. bi,aga, h. 29. Pe mulţi i-a scutit de armată, stancu, r. a. i, 63. Cine îl scuteşte de chirie şi biruri către stal? pas, l. ii, 138. Ca legitimaţie nu avem paşaport, ci numai carnclul de marinar, care le scuteşte de orice viză. tudoran, o. 157. Vă scutim doar. de un drum.., mergeţi acum şi daţi lămuririle care vi sc vor cere. preda,- r. 242. în secolul al XVlI-lea rumânii se înscriau la slujitori. : , pentru a fi scuiiţi de obligaţiile feudale faţă de stăpîni. stoicescu, c. s. 102. Biserica-i scutită în schimb de orice dare- T iulie 1.964, 32. Avînd patru copii, trebuia scutit de armată. v. rom. decembrie 1966, 61. Aceasta nu ne-ar scuti de a desfăşura şi noi o muncă educalivă In rîndul elevilor. gî 1968, nr. 935, 1/6. Voievodul. . . le scuteşte acestora din urmă partea rămasă de toate dările. c. giurescu, p. o. 18, cf. M. d. enc., dex. Şchioapa te scuteşte de horă. zanne, p. ii, 721. <0> R e f 1. pas. Boiernaşii nu sînt supuşi pedepsei trupeşti şi. . . se scutesc de obşte de pleda tuturor dărilor haznclii (a. 1818). gcr ii, 220/17. în Franţa odinioară starea nobililor. . . se scutea apoi şi de toate dările, cr (1830), 40s/14. ATobilii pol a să scuti de această îndatorire-ar (1834), 119V48. Tot militarul ce va fi căsătorit să va scuti de orice dajde către visterie. regul. org. 456/21. Casele dorobanţilor se scutesc de capilaţie şi de recru-laţie. bălcescu, o. i, 37. <0>. Refl. Vor săvîrşi sorocul slujbei lor fără a putea pretinde de a se scuti ci sau familia lor. regul. org. 495/15. A dobîndi dreptul de a se scuti de cele mai multe dăjdii, aceasta fu ţinta lor. bălcescu, m. v. 19. în toi cazul ne-am scuti de cele cinci milioane ce dăm Austro-Ungarici. ghica, c. e- iii, 69. Legasem prietenie cu mai toţi aceia al căror nume istoria nu sc poale scuti - să-l însemneze. m. i. caragiale, c. 55. Am vîndut Cum am putut. . . Dur de bir nu m-am plătit, De haraci nu m-am scutit, balade, iii, 344. 5. Tra n z. P. e x t. (Cu determinări introduse prin prep. ,,de“) A fi lipsit de. . . Nici o făţărie nu e scutită de păcat şi cu scrisorile lor se înşeală mintea cetilorilor. maior, ist. 37/15. Penlru că. . . nici o vreme fiind scutită de învăţătura cea penlru creşterea fiilor (a. 1809). gcr ii, 201/15. Poezia lui. . . esle admirabilă, deşi nu e scutită de unele părţi mai slabe, macedonski, o. iv, 46. Limba noastră reflectează şi ea acest spirit europenesc, măcar că alîta vreme am fost scuiiţi de strălucita cultură a apusului, philippide, p. 205. Puterea viziunii interioare l-a scutit de vizualitalea exterioară, violenta sentimentului îl scuteşte de rafinarea expresiei. lovinescu, c. viii, 98. Credeai că o faptă alîl de cumplită este scutită de consecinţe, arghezi, s. vii, 180. 4807 SCUTIC — 554'— SCUTIRE Alte .caractere morale...... erau completa lipsă de prejudecăţi, o percepfie scutită de romantism. . . -şi detaşarea de orice legături geografice, călinescu, b. i. 157. Însuşi raţionamentul nu e scutit de intervenţia inconştientului. ralea, s. T. ii, 23. Societatea socialistă. .., în această căutare, nu e scutită de dibuiri şi erori, de avtnturi pretimpurii şi deziluzii inevitabile, contemp. 1969, nr. 1167, 8/4. | Tranz. şi refl. (Rar) A (se) dispensa {de ceva sau de cineva). Acest ceasornic. . . scuteşte de două slugi pe stăpînul ce-l are, a cărora slujbă el -împlineşte, cr (1830), 3322/9. Fiind nervos. . .;, suprimă. cuvintele• intermediare, se scuteşte de verbe, conjuncţii. LOviN-Escu, c. viii, 79. . Concepţia construirii lor aparţine uzinei, sculind stalul de achiziţionarea unor licenţe costisitoare, scînteia, 1969, nr 8 184. — Prez. ind.: pers. 1 scutesc şi (învechit) pers. 3 scule. — De la scut. SCCl'lC s. ii. v, scutec.- SCOTICKL s. n. v. seutecel. SCXJTIIiR s.in. 1. Tinăr nobil .vasal care purta seu tul (I) şi celelalte annc ale cavalerului sau ale seniorului său; titlu purtat de tinerii nobili Înainte de a deveni cavaleri; (rar) scutelnic2, (învechit) scutar3. Îşi strigă scutierul şi armele işi cere. heliade, o. i, .318, cf. negulici. O vasală pagi nu-are, Nici vasalul scutieri, negruzzi, s. ii, 76. .Intră don Ricardo, scutierul regal, şi arată mulţimei -pe regele deghizat. filimon, o. ii,. 261, cf. prot. — pop.., n. d. ^Aduceţi îndat’ aice Pe drumaşul lăutar/“ Scutierilor le zice Domnul casei cel barbar-, bolintineanu, o. 93. Unde-s cavalerii cu spada lucitoare?. . . Şi unde scutierii: cu aur - învestiţi? macedonski, o. i, 248, cf. barcianu. Tu-eşti-contele de Brand, vii din Meklenburg;. eu îţi sînt scutierul: i. negruzzi,- s. v, 262, cf.. alexi,1 w., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D,, CADE-, SCRIBAN, D- Sancho Pfinza im mai-.este-scutierul-insignifiant din ■ vechile romane cavalereşti, li, i, 127, cf-dl, dm;; der, dn2, m. d.-enc..,.dex'. .(Glumeţ) Are şi un fel 'de-scutier bălrîn, care-îi ţine mantoul şi poşeta cînd c nevoie. vinea, l. I, 178. 0>.F. i g. Este scul ierul unui lirism. iordan, l. r. a. 180. Scutierii propagandei germane lansaseră manifeste. : contemp. - 1949; ‘ nr. ' 156, 6/5. + P. anal. (învechit,-rar) :Cioclu. Echipagiul [mortuar]: . . este tras de patru cai. . '. ţinuţi de şas'e scutieri cu torţe aprinse în mînă. ghica, c. e. it, 423. 2. (Rar) Ostaş; luptător. Un paloş de izbîndă există-n orice fier, In tot păstorul astăzi există un scutier, alecsandri, poezii, 449. Aceeaşi rană-i doare pe ambii scutieri. minulescu, v.' 61, cf. dl, dm. — Pronunţat: -ti-er. — Pl.: scutieri. . . — Scut + suf.. -ier. , , SCUTIERIU s.m. v. scutar1. SCUTINŢA s. f. 1. (învechit) Protejare (1); protecţie (1). Şi datu-mi-au scut (a j u t o r i u c2, scutire ii, scutinţa d) spăsenie, psalt. 28. Vom putea trăi intru ţara mări[e]i laie şi supt scutinţa şi apărarea mânefi] tale (a. 1673). bul. com. ist. ii, 228. Şi mi-ai dat scu-tintă să mă sprejinească Sfinla la direaptă. dosoftei, ps. 54/5. Ntunei eu scăpai, nefericită, Prin a înlune-reculai sentinţă, budai-deleanu, ţ. 286. La început au grăbii a căuta şi ele scutintă supt pavăza credinţei lor. fm‘(1840), 1972/21. 2. (învechit, rar) Adăpost. Cine va da seamă de tristele fiinţe Ce foamea le conslrînge. ... Să cerce, rătăcite prin munţi deşerţi scutinţe? mureşanu, p. 126/13. 3. (învechi ; adesea urmat de de erminări care indică felul) Scutire (4). Tot întrii aceşt aii 1653 în 28 ianuarie au întărit Ghcorghie'II Rakoţi... sentinţele preoţilor româneşti date de- Sigismund Batori. şincai, hr. iii, 59/17, cf. klein d. 421, lb. Nobilimea nu are nici o scutinţă şi numai numele şi-l mai (ine. rus, i. i, 199/29. Universitatea lăcuitorilor maghiari şi români apelează la un alt document. :. între care se vorbeşte de drepturile şi scutinţele lor. fm (1842), 270/22, cf. polizu: Afară de privilegiile de sculinfă, au avut şi jurisdiefiune în chinesialele lor. F (1867), 8. Donaţiuni, colaţiuni, privilegii, scutinţe cîştigate de la principii vechi să nu fie atinse, bariţiu, p, a. i, 64, cf.’DDRP, GHEŢIE, R.M., BARCIANU, ALEXI, W., CADE, SCRIBAN, D. — Pl.: scutinţe. — Scuti + suf. -inţă. SCUTÎHE s. f. Acţiunea de a (se)‘ scuti şl rezultatul ei. 1. (Astăzi rar) Protejare (1); protecţie (1). Cf. scuti (1). Şi datu-mi-au scul (aj utor.iu c2, scutire h, scuti nţ a d) spăsenie, psalt. 28. Făgădui tuturor celor ce vor scăpa la dînsul scutire, maior, ist. 233/19. Dreapta scutire m-au dus pînă aici, şi eu nu cuget a face răsplătire. . . asupra relelor, dionisie, c. 226. Spre vecinica urmare acestui mîntuiloriu aşe-zămînt pe l-au pus supt scutirea legilor sfi[n]le şi poli-ticeşţi, au înzăslral acesta shoală cu 3 moşii, cr (1830), 3861/9., Or,aju/ Anversa.să aşază supt scutirea Franţei. ar (1831), lll2/36. Te giur în Mumele celui preaputer-nic, sub. a căruia scutire te încredinţez, asachi, s. l. ii, 60. Portul esle un cot de mare, gătii spre scutirea corăbiilor. nus, i. i, 43/7. Esle pentru scutirea fiitoarei făpturi de. toate primejdiile şi slnicăcioasele ,.influicnţe. VASICI, M. II, 94/9„ Cf. DDRF,.,DL, DM, M. D. ENC., DEX. <0>' (învşchit, rar), Scutire de boală (sau asupra) = imunitate. Noi . pulem . cîştiga .trupului., nostru un grad marc de imunitate (scutire asupra) şi a-i da ose-bite.însuşiri, prin care să se pună în stare a pătimi, de orice pricină ce l-ar asupri, vasici, m. ii, ,274/20. Scutire dc.bpală.. bianu, ,d. s. 372, cf. 665. 2. (Rar) Adăpost. ■„ Cf. s c u t i (2). Un.Jac întreg era prin casă Şi-n lac peşti mulţi; el îi prindea Şi-apoi punlndu-i la scutire, de nou se da la pescuire: coşbuc, p. ii, 174. 3. Ferire, scăpare dte ceva neplăcut; p. ext.'tact faţă de sensibilitatea cuiva pe care din respect, din interes etc. vrem să-l cruţăm de neplăceri, cruţa r e, menajare, m fe n ă j a m e ri t. Cf. scuti (3). Cf. DL, DM, DEX. ■ 4. (Adesea urmat de determinări care indică felul) Privilegiu de a nu (mai) presta anumite servicii, de a nu (niai) plăti anumite dări; p. ext. anulare sau reducere de taxe, impozite, obligaţii rnilitare sau şcolare etc., dispensă; scuteală (3), scutinţă (3). Şi domnul şi boierii îl vor căuta cu ridicăluri, cu scutiri şi alte mili, pelrecîndu-şi viaţa' cu linişte, enache ko-GĂLNICEANU, LET2. III, 241, Cf.. BUDAI-DELEANU, LEX. Prea înălţatul domn... au hărăzii drepturi de sciilire de orice dare, la acii întîi, carii. . . vor căpăta grad de maeştri, asachi, î. 8/20, cf. valian, v. Scutirile vor fi pe obrazul celui de rînd înlr-acel dn, iar nu pe obrazul celor ce să vor afla in slujbă, regul. org. 84/23. Calicul a fosl ajuns a face un trup, o breaslă deosebită, cu privilegiile şi scutirile; cu administraţia sa. kogălniceanu, s. a. 81, cf. polizu. Fabricile dc zahăr. . . deosebit de scutirea de vamă: . . au şi alte scutiri municipale. ghica, c. e. iii, 55. Lăutarii. . . se bucurau în genere de oarecare scutiri, sion, p. 67. Faimosul marchiz al lui Beranger. . . visează scutiri şi drepturi ce au fost de mult spulberate, odobescu, s. iii, 144. Vecinii, îndeobşte colonizaţi, aveau scutirile şi dreptăţile lor. eminescu, n. 154, cf. ddrf, şăineanu2. Vechea scutire a mărfurilor ce se aduceau în Ţara Românească. . . fusese pierdută de braşoveni, iorga, c. i. iii, 97, cf. resmeriţă, D. Aceşti domnitori aduceau din ţările vecini\, ... cu scutiri de taxe, orice alte mărfuri le tre- 4813 SCUTIŞOR — 555 — SCUTURA buiau. n. A. bogdan, c. ,\j. 20, cf. cade. ŞLacesloroameni vrei d-la să le duci acuma. pe .tavă făgăduieli de scutiri de laxe? rebreanu, r. ii, 155. Burghezia noastră. . . ii acordă avantaje uimitoare: scutiri de vamă, teren, protecfionişm vamal, camil petrescu, în plr ii, 397. Binduia oastea de iară, dind păminturi, hărăzind scutiri şi simbrii, sadoveanu, o. xii, 256, cf. scriban, d. Constantin Mavrocordat. . . a suprimat apoi scutirea de dări către stat de care se bucurau unele sate boiereşti. oţetea, t. v. 34. Aceste dispoziţiuni sînt privitoare. .. la scutirea de 6 zile de muncă. bul. com. ist. iii, 59. Trebuia să hotărască dacă nicii era sau nu cazul să i se prelungească scutirea de slujbă ostăşească, blaga, K. 170. Statul. . . a dat scutire pe 2 ani de plata impozitului agricol, bo (1953), 349. N-ai fost iii război, nu eşti invalid, n-ai decoraţie. Cum să capeţi scutire? pas, l. ii, 48. Erau sili(i să muncească pe ocinele unor stăpîni feudali, primind, In schimb, scutiri fiscale de la domnie, stoicescu, c. s. 104. Scutirile de impozite acordate inventatorilor... constituie un puternic stimulent in munca lor creatoare, scînteia, 1953, nr. 2 832, cf. dl, dm. Cu loale scutirile de dăjdii, îmbulzeala nu era prea mare către'acest meşteşug. G. barbu, a. v. 26, cf. M. d. enc., dex. <0 Carte de scutire = înscris dom1 nesc prin care cineva era scutit de unele impozite sau obligaţii pe o durată mai mare; carte de scuteală, v. s'cutcală (3). O carte de scutire de bir il menţiona, cîteva luni mai ttrziu, pe Constantin, g. barbu, a. v. 187. + (Concretizat) Act, document etc. prin care se acordă cuiva o scutire (4); dispensă. Cf. dex. — Pl.: scutiri. — V. scuti. SCUTIŞOR s.n. 1. Diminutiv al lui scut (1). Cf. TDRG. 2. (Bot.) Strat de celule epiteliale, care separă embrionul bobului de grîu de masa endosperiiiului. Cf. ltr2, dl, dm. . 3. (învechit, rar) Petală în formă dc pinten a unor orhidee.. Cf. barcianu. .. .— Pl.: scutişoare. ... — Scut •!• suf. -işor................ SCUTIT1 s.n. (Rar) -Faptul de a (se) scuti. Cf. sfc.iv, 308. ... — V. scuti. SCUTlT2, -Ă adj. 1. (învechit) Protejat (2). Cf. scuti U). Cf. ddrf. Nici o casă n-a găsit Fără dureri, un loc scutit, coşbuc, p. ii, 262. 2. (Rar) Adăpostit; ferit. Cf. scuti (2). Cf, res-meriţă, d. + (Substantivat, n.) Adăpost (Mara — Şighetul Marmaţiei). Cf. t. papahagi, m. 232. 3. Care nu a (mai) fost supus (in condiţii prevăzute de lege) la îndeplinirea unor îndatoriri (de obicei militare), la plata unor taxe, impozite etc.; (rar) dispensat. Cf. scuti (4). Tipografia de la Rîmnec are prioileghiu să ţiie 6 oameni scutiţi, după orinduiala Vistieriii (a. 1824). doc. ec. 329, cf. lb, valian, v., polizu, ddrf, barcianu, alexi, w., resmeriţă, d.,scriban, d., dl, dm. O (Substantivat) Era dator fiecare stăpîn de vie să dea din zece vedre, una, afară de privilegiaţi şi scutiţi cu hrisoave domneşti, filimon, o. i, 121. S-a făcut revizia scutiţilor şi reformaţilor, sadoveanu, o. xxi, 354. Dacă la numărul acestora din urmă adăugăm celelalte categorii de privilegiaţi, ajungem la aceeaşi constatare. . . că. . . numărul scutiţilor egala pe al contribuabililor. oţetea, t. v. 55. — Pl.: scutiţi, -te. — V. scuti. SCUTITOR, -OĂRE 1. Adj., s.m. şi f. (învechit) Protector (!)• Dumnedzăul mieu,.. .scuiitoriu mieu şi cornu ispăseniei mele. psalt. hur. 11v/1. Cei ce le-mu-se de. Domnul upuvăiră tn Domnul agiutoriu şi .SCUtitorM Iqr iaşte. psalt. 244- Casa lui lşrai[ upovăi in Domnul ajutoriu şi scuiitoriu lor iaste. coresi, . ps. 323/3. Sini pus scuiitoriu ev[an]gh\e)liei. n. test. (1648), 264v/19. Domnul, scuiitoriu vieţii meale, de cine să mă speriu? dosoftei, ap. c.cr i, 247/28. în Savoia, scutilorii ei usucă părţile Lumbardiei,. unde o ca încălcilură să va vedea (a. 1693). fn 6, cf. ru-dai-.deleanu, lex., lb. îngerul scuiitoriu, răsărind de la miazănoapte, s-au înfăţoşat spre mlnluirea noastră. ar (1829), 2312/1. Au înfăţoşat tn 26 ale aceştia urarep sa aniversată. . . preaosfinţilului arhipăslori....... tn viitorul acestei ghimnazie, scutitoriul. ei părinte., ib. (1831), 451I/13. Pronia de demult au aşăzat-o supt egida sculitoare a împărătescului tron de Roşia (a. 1835)'. uricariul,. viii., 121. S-au făclii de romani, ca un însemnat propinac scuiitoriu coloniilor, fm (1838), 88/2. S-asamănă acela unui înger scuiitoriu, Care duce tinerimea pe a vie/ei calc dreaptă, asachi, s. l. i, 65. Iată ţări muntoase sculitoare mai mult decît oricare cetăţi zidite de mină .omenească, fm (1842), 273a/3. Gtndest a afla mijloc scuiitoriu asupra temerii de moarte, va-sici, m. ii, 44/21. în acele vremi, grele, Ardealul mai cu samă fu scutilorul naţiei române, bălcescu, m. v. 310. Această cuvioasă patroană..., totdeauna scuti-toarea poliţiei şi ţării, e comoara cea mai preţioasă. negruzzi, s. i, 283. Dumnezeu este apărătorul celor drepţi şi scutiloru celor năpăstuiţi, ispirescu, ap. cade. Romanii aveau o zeiţă sculitoare de leagăn. MARIAN, NA. 67, Cf. DDRF, BARCI.\NU, ALEXI, \V., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, D. 2. Adj. Spec. (Despre boli) Care dă imunitate. Vărsatul... esle scutilor şi de alte boale. episcupescu, practica, 231/7. ... — Pl.: scutitori, -oare. — Scuti +.suf. -lor. . . SCUTXIC s. m. (învechit) Scutelnic (1). Hrisovul dumnealui biv-vel clucer Ştefan Belul pentru lude i$ sculnici cu scăzămînl şi .30 poslujnici fără pricină de dajde. dionisie, c. 367, cf. tprg, scriban, d. . — Pl.sculnici. . ... . . — Scuti -fr Suf. -nic. SCUTOR vb. I v. scutura. St’.UTOS, -OĂSĂ adj.. (învechit, rar;' despre animale sau despre pielea lor) Care este acoperit cu scuturi (6). Pielea. . . la unele este netedă, la altele păroasă, Unoasă, spinoasă, solzoasă, sculoasă sau cu pene acoperită. J. cihac, i. N. 6/23. — Pl.: sculoşi, -oase. — Scut + suf. -os. SCUTURI s. n. (Rar) Faptul de a (se) scutura. ' 1. Scuturat1 (I 1). Cf. cadr, dl, dm, dex. + S p e c. Suflare (uşoară) de vînt, adiere. Florile-şi pierd rouă l-al zefirului scutur, alecsandri, poezii, 241, cf. şăineanu2, tdrg, resmeriţă, d., cade. 2. Mişcare puternică (şi repetată) ca reacţie la senzaţia de frig, de durere fizică, de greaţă etc., ca rezultat al unei stări emotive puternice etc.; scuturare (II 1), scuturat1 (II 1), scuturătură (II 1), cutremurare, cutremurătură, zgîlţîială, zgîlţîire, zgilţîit1, zgîlţîi-tură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. Cf. scutura (I). V. tresărire, înfiorare, tremur. (1), tremurare (1), tremură-tură (1). Cf. ddrf, şăineanu2, tdrg, resmeriţă, d., cade, dm. Pe la miez de noapte Mă găsesc scuturi de moarte, sevastos, c. 117. — Postverbal de la scutura. SCUTUR2 s. n. v. scut. SCUTURĂ vb. I. 1. 1. Tranz. (Complementul indică obiecte, mai ales de îmbrăcăminte sau de uz curent, părţi ale acestora sau părţi ale corpului fiinţelor, plantelor eţc.; adesea şi cu alte determinări 4833 SCUTURA — 556 — SCUTURA introduse prin prep. „de") A inişca oprind brusc deplasarea şi schimbîndu-i (des) sensul într-o parte şi in-tr-alta, în sus şi în jos, încoace şi încolo etc., sau apli-cînd lovituri repetate pentru a face să cadă, să se îndepărteze, să iasă etc. materie, un corp străin etc. din sau dc pe ceva. Se lasă să stea. . . apoi le scutură dc sare. mÎncările, 7/2. Ţăranii. . . Ic scutură puindu-lc de se usucă, amfilohie, o. 214/20.. Paserile cele de apă ieşind din apă lingă dinsa şed afară şi-şi scutură penele. CALENDARIU (1814), 85/11, cf. LB, I. GOLESCU, C., VALIAN,' v. Să găseşte cite-o mină să-l scuture de ţărînă. pann, p. v. i, 95/7. N-am cind zăbovi, adaogă tinărul sculurind ciubucul, negruzzi, s. i, 18, cf. polizu, ghica, c. e. ii, 330, cihac, i, 247. Este ora ceea cind un fluture! Scutură dc rouă capu-i tinerel, bolintineanu, o. 39, cf. lm. El începe să-şi scuture hainele, caragiale, o. i, 21. Vii’ dc-afară in toiul' iernii, i/i. scuturi la uşă picioarele de zăpadă, vlaiiuţă, s. a. iii, 410, cf. ddrf. li cade căciula din cap, o ia, o scutură şi o pune iar la loc. zanne, p. iv, 253. If-a smuls din spale-apoi vesl-minlul. L-a-ntors, l-a scuturai, coşbuc, p. i, 310, cf. barcianu, alexi, \v., şăineanu2. Îşi scuturase în fala porţii veslmintul împletit din zale. goga, poezii, 232. Bunicul ride tare Pipa sculurind de scrum- iosif, pa.tr. 22, cf. tdrg. Atunci Niculăiţă a început să strige şuierai Salomiei, care scutura nişte ţoale pe prispa casei, brătescu-voineşti, p. 89. Crivăţul scuturase brazii de zăpadă, agîrbiceanu, a. 434. Ana fuge glonţ la fele, îmbujorată şi sculurîndu-şi poalele de praf. rebreanu, i. 17. Azi dimineaţă scutura nişte cuverturi la geamul odăii ei de culcare, ibrăileanu, a. 78, cf' resmeriţă, d., cade. Copilul rîse scuturindu-şi palmele dc nisip. c. petrescu, î. ii, 250. Îşi luă pălăria din cui, o scutură cu două sfirle delicate, brăescu, o. A. i, 176. Îmi scuturam din nou palmele de praf şi plecam, fluierînd ca un haiduc, o. M. zamfirescu, m. d. i, 12. Scutura luleaua dc marginea bărcii... şi povestea-cocea, s. i, 6. Răsturnă veşmintele, le scutură, le vin-lură, întoarse buzunarele pe dos- voiculescu, p. i, 278. In bălălura hanului mi-am scuturai de ţărină. cizmele, sadoveanu, o. i, 96, cf. scriban, d. Mama scuturase şi umpluse incă din ajun rucsacurile, blaga, ii. 61. Scoaseră din lăzi şi scuturară vestmintele dc zile mari. stancu, ş. 180., Un om intră vesel, scuturindu-şi picioarele. în prag. contemp. 1934, ni;. 402, 4/1, cf. dl, dm. Începu să-şi scuture mantaua de noroiul uscat-t. popovici, se. 312. Auzeau mimai ciinii, afară, scuturindu-şi blănilc de‘uşa bordeiului, barbu, g. 11. Şapca. .. a sculural-o dc tăciuni, a viril-o in sin. v. rom. ianuarie 1966, 48. Îşi dezlegă basmaua galbenă, o stoarse de cîteva ori. . ., o scutură in aer cu zgomot-bănulesc.u, i. 32. Stătea in fundul finlinii şi-şi scutura pălăria de praf. cinema, 1968, nr. 8, 30, cf. dex. El se scula şuerind, Clop de rouă sculurind. alecsandri, p. p. 48. Oaia dedă de sufletul mortului, pe cealaltă lume se udă în apă şi merge de scutură lina pe focul unde arde slăpînul său. şez. ii, 198- Zilele ccle dintîi din martie se numesc, zilele babei şi cind ninge atunci, oamenii zic că baba îşi scutură cojoacele, marian, s. r. ii, 134. Un buzdugan ş-alegca. . . în mină că mi-t lua, De genuchc mi-l trînlea, De rugină-l scutura, balade, ii 391. <> Expr. (Popular) A scutura hlnna (sau cojocul, nădragii cuiva) sau (rar) a scutura de pureci (pe cineva) = a bate. Cf. ddrf, zanne, p. i, 629,iu, 25, şăineanu2, tdrg, scriua.n, D. + (învechit) A arunca, a azvîrli. Au scuturat faraon şi sila lui în marca neagră, psalt. hur. lJ6r/5. El scutură şarpele în focu şi nu chinui nemică rău. cod. vor. 96/31, cf. psalt. 284. A te apuca de aripile pămîntului, a scutura necuraţii de pe dîrisul. dosoftei, ap. gcr i, 267/26. Scutură jD|o|m/iu/ pre eghipleanii în mijlocul mării-biblia (1688), 492/47. [Lemnelej le voi scutura. ■ ■ pie cale, colo şi. Iu le vei rădica, ib. 2452/46. Deci cădea n\X puţini din :cai. . . sculurind jos pre călăreţi- aetiiio-pica, 5Sv/3. O- F i g. Apucalu-te-ai de aripile pămîntului ca să scuturi pre cei necredincioşi de pre dinşul (a. 1795). gcr ii, 158/25. Aeolus. . . scutură repezi furtuni şi scufundă-le flota-n adîncuri. coşbuc, ae. 12. + F i g. (Familiar şi popular; complementul indică oameni) A lua (prin mijloace necinstite) toţi banii, a lăsa fără nici un ban; (familiar şi popular) a curăţa; p. ext. a prăda (2). Cf. resmeriţă, v. La tripou Paşadia... il scuturase, într-o intilnire uriaşă, de loate paralele, m. i. caragiale, c. 24, cf. cade, dl, dm, dex. Ti-oi scutura di parali. cardaş, c. p. 196. Să ieşim in drumul mare Să mi-i scutur de parale, polc. olt. — munt. iii, 605. Intilnea boieri călare, Mi-i scutura de parale, folc. mold. i, 36.1. (Refl. pas.) Toţi banii celor de faţă se scuturaseră. caragiale, o. ii, 331. + F i g. (Familiar şi popular; cu complementul „punga“, „chimirul11 sau echivalente ale acestora) A goli de banii Cf. tdrg. A scutura punga. cade. lan mai scutură de lire Îndopatele chimire. vulpescu, P. 45. La noi, la Bucureşti, Punga-ţi sculureşti. teodorescu, p. p. 125. + (Prin Bucov.; cu complementul „cînepa'-) A bate în meliţuică. Cînepa o rupem în meliţoi şi o scuturăm în meliţuică. A v 7, cf. 14.. + (Regional) A treiera1 (1) (Lupeni). aiii 4. + (Prin nordul Mold. şi prin sud-estul Transilv.; complementul indică paie) A îndepărta de pe arie cu furca, prin mişcări scurte şi repetate în sus şi in jos, pentru a face să cadă boabele rămase sau căzute după treieriş. alr sn i li 80. + (Regional; complementul indică finul) A întoarce (Groşi — Baia Mare). Cf. alr sn i li 127/349. + (Regional; complementul indică finul) A întinde pentru a se usca (Groşi — Baia Mare). Cf. ali\ sn i h 128/349. + T r a n z. (Rar) A presăra. Mireasma nutreţului... era copleşită acum de aroma finului cosii in floare, pe care Irimie îl lua cu furca. ■■ şi-l scutura peste straiul de paie aurii. agîrbiceanu, s. 7. <0 F i g. Stele sclipesc, sculurind pc ape pulberea luminii lor. vlahuţă, s. a. iii, 252. + lntranz. (Prin Ban. şi prin Mold.) A scormoni (1). Scutur pin cenuşă, alr ii 3 461/27, cf. 3 461/551. + (Prin nord-estul Olt.; complementul indică încăperi sau părţi ale lor) A căuta peste tot (răscolind, răvăşind) pentru a găsi ceva. Maică, măiculiţa mea, Scutură hambarele Pin toate colţurile, Găleşle-mi merinzile. ştiz. iii, 212. + F i g. (învechit, rar) A cerceta (in amănunt) analizînd, confruntînd etc. pentru a lămuri o problemă, o situaţie etc. Tot felul de voroavă cu dinsul am scuturat- cantemir, ist. 280, cf. tdrg, scriban, d. (Refl. pas.) Iarăşi aceasta voroavă a se scutura am aflat, cantemir, ist. 165. 2. Tran z. şi tranz. fact. (Folosit şi a b s ol.) (Complementul indică materii, corpuri străine etc.) A face să cadă, să se îndepărteze, să iasă etc. din sau de pe ceva, prin mişcări oprite brusc şi cu sensul deplasării schimbat (des) într-o parte şi în alta, în sus şi în jos, încoace şi încolo etc., prin lovituri repetate etc. O vulpe hitleănă nemeri de-şi uda coada în apă şi scutura pre foc de vrea să-l stingă, moxa, ap. gcr i, 58/34. Nenorocitele fiare îşi scuturară praful de pe copile. negruzzi, s. x, 281. Copacii crengile-şi plecau şi zăpadă-n cale-mi pe rînd scuturau, alecsandri, p. i, 221. Pe frunzele dc iederi etern va cădea rouă Şi vini în zorii zilei cu drag va scutura Etern picurii limpezi din frunzele ce-i plouă, coşbuc, p. ii, 193. Bazele de soare îşi sculură, tremurînd, praful de aur în aer. gîrleanu, l. 119. Scuturase colbul sau painjenii adăpostiţi prin ungherele înalte, iiogaş, dr. i, 34, cf. cade. Doar vintul I apa scutura Din ramurile ude. topîrceanu, o. a. i, 239. Scutură nisipul şi firele de alge uscate dintre file, apoi închise volumul, c. petrescu, î. i, 81. Vorbise sculurind fire imaginare de praf, de pe umerii hamalului. G. m. zamfirescu, m. d. ii, 20. Vînlul scutura apa din frunze, vlasiu, d. 175. Sculură cenuşa pipei, o umplu, o aprinse, teodoreanu, m. iii, 11. Cînd rîzi, îşi scutur salba de rouă crengi in tremur, pillat, p. 232, cf. scriban, d. fulgii le lunecau reci în păr, intre gene, şi ei uitau să şi-i scuture, v. rom. septembrie 1955, 148. Răspunse,.. sculurind de pe faţa de masă niţel scrum 4823 sct:tt.:KA — 5st — Scutura de ţigară, vinea, l. i, 30, cf. dl. Scutură nisipul de pe colţul cearşafului, preda, r. 441, cf. dm. Celălalt îşi scutura firimiturile din poale, barbu, princ. 95. Ce înseamnă asta bulgur? —întrebă locotenentul... scuturînd de cîteva ori scrumul pe pervaz, bănulescu, i. 111. Roua s-o scularăm, doine, 12. (Refl. pas) în groapa aceasta se scutură toate albinele roiului celui nou bălînd tare cojniţa. economia, 191/23. <> F i g. Roagă-te, femeie, Ca zvon de biruinţă Să-mi scuture din suflet funinginea şi ura. goga, poezii, 330. <£> Expr. (învechit) A(-şi) scutura praful (sau pulberea) de pc (sau din) picioare = a renunţa cu totul la ceva. Şi cine nu vor primi voi... ieşind de în casă sau de în cetatea aceea, scuturaţi praful de in picioarele voastre. CORESI, TETR. 20, cf. N. TEST. (1648), 13r/9, ZANNE, p. i, 269, tdrg. + RefK (Despre oameni; cu determinări care arată felul, introduse prin prep. ,,de“) A se curăţa de praful, de noroiul, de zăpada etc. de pe picioare sau de pc altă parte a corpului, de pe haine etc., ştergîndu-se sau prin mişcări oprite brusc şi cu sensul deplasării schimbat (des) în sus şi in jos, prin lovituri repetate etc. îşi scoaseră glugile, se scuturară bine de zăpadă, caragiale, o. i, 177, cf. barcianu, alexi, w. Dar atunci, zise el scuturîndu-se, parcă, de checheriţi, unde o s<î dormim? hogaş, dr. i, 59. Ceata întreagă năvăli pe uşe, începură să se scuture, agîrbiceanu, a. 297. Trebuia să vă scuturaţi afară, nu să umpleţi cancelaria de omăt. rebreanu, i. 342. S-a dus tn locuinţa ei să se scuture de colb. ibrăileanu, a. 83. Dacă vrei să li speli şi să ti sculuri oliacă di colb ti duci Ticu în odaia lui. c. petrescu, î. ii, 202. Un tropăit de om cc se scutura de zăpadă . . . ne vesti pe moş Nicu. brăescu, v. 22. Afară, în bătătură, oameni se scuturau de omăt. sadoveanu, o. x, 560. Scuturaţi-vă de pămînt şi plecaţi, blaga, poezii, 102. Atimut... sări ca ars, se scutură de zăpadă, stancu, ş. 320, cf. di., dm. S-a scuturat apoi de tină şi s-a-ndreplqt încet de şale. lăncrănjan, c. ii, 90, cf. dex. Decît, maică, prin străini, Mai bine-ntr-un gard cu spini! Că de spini m-oi scutura, folc. mold. i, 569. Refl. r e c i p r. în pragul casei sc scutură unul pe altul de omăt. teodoreanu, c. b. 54. + T r a n z. şi intran z. A şterge praful de pe obiectele din casă; a face curăţenie, a deretica, (învechit şi regional) a griji, (regional) a c i ş t i g a, a orîndui (1), a t i c ă j i1, a listă li* (1). Cf. valian, v. Biata fala unchia-şului torcea,... mătura şi scutura, ispirescu, i.. 347, cf. şăineanu2. Au scuturai casa şi au schimbat aranjamentul mobilei în salonal-dormitor. rebreanu, i. 95, cf. resmeriţă, d., cade. Te răstoarnă slujnica cu cotul Cînd va veni să sculure-n odaie. topîrceanu, o. A. i, 97. Trecu în camera ei să măture, să sculure şi să schimbe apa. c. petrescu, c. v. 211. Treci în su fragerie, în antreu, scuturi peste lot, faci focurile, brăescu, o. a. i, 265. Mama, de asemeni, trebuia să scuturc şi să facă mîncare. G. m. zamfirescu, m. d. i, 191. O găsesc scuturînd. puşcariu, l. r. i, 153. ,,Bibliotcca“, scuturată zilnic dc servitoare, se compunea dintr-un Almanah, un Mersul trenurilor, călinescu, c. o. 34, cf. dl, dm, m. D. enc., dex. Iar trccui pc la fereastră Şi lu scuturai prin casă. şez. i, 139. în lipsa ailor femei, moaşa poartă grija Casei, scutură, spală, mătură casa. ib. xii, 8, cf. alr ii/i h 253. n etl. im p er s. Cînd moare cineva într-o casă, nu se mătură, nici nu se scidură casa. şez. ii, 67. 3. Tranz. (Complementul indică situaţii, stări etc. în care se află cineva sau manifestări, deprinderi etc. ale cuiva) A înlătura, a îndepărta sau a alunga (ca fiind nepotrivit cu mersul firesc al lucrurilor). De acolo văm ieşi şi acea sarcină hilleană o văm fi şi scuturat, coresi, ev. 246. Sculură-ji beţîia [text marginal]. dosoftei, v. s. decembrie 20ov/25. De la cei leneş să sculure trîndăvirea. biblia (1688), [prefaţă] 3/20. [Ţara noastră] şi fără nădeajde sculurîndu-şi gioacea au ieşit la aer slobod (a. 1826). gcr ii, 254/29. Inima mea scutură mai de tot ruşinatele cugete cc mă trălăluise. pleşoianu, t. i, 167/6. Ispania scuturase jugul arabilor, dar o parte a Poloniei. . . gemea împresurată fiind de tătari, cr (1830), 349V34. Gallia, deşi cuprinsă de romani, cerca a scutura giugul străin. asachi, n. iii/IO. Mamă, zi să vie nenea Ca să-mi mai scuture lenea, pann, ap. cade. Cînd Petru Rareş se pregătea a scutura jugul otoman, grecii îi serveau în toate modurile cu cel mai curagios devotament, has-deu, i. v. 127. Dorind să scului-e cu totul jugul grecilor, voiră mai bine să fie supuşi bisericii romane. mag. ist. i, 37/20. Să ne ridicăm. . . fruntea din pulbere, să scuturăm jugul fără înlîrziere (a. 1851). plr i, 143. Au avut bunul-simţ a nu voi să scuture jugul lor, ca să-l puie în gitul altor popoare, bolintineanu, o. 313. Murăşan scutură lanţul cu-a lui voce ruginită. eminescu, o. i, 32. E desigur un om mediocru acela ce nu ştie scutura puţin jugul opiniei publice, caragiale, o. iii, 285. Ridică-le. să scuturi ce te-apasâ! Voinţa-nvinge tot. coşbuc, p. ii, 305, cf. barcianu. întreaga artă a Renaşterii. . . a scuturat cu energie jugul ,,moralităfii“ ascetice. în plr ii, 61, cf. şăineanu2, tdrg. După alt pahar de vin, uncheşul îşi schimbă glasul, scutură masca şi ieşi la iveală iar faţa lui veselă. agîrbiceanu, s. 156. E momentul să scuturăm regimul absolutist. în plr ii, 289, cf. cade. Bătrînul nu se lasă doborîl, ci, scuturîndu-şi lanţurile, cere de la zei libertatea de a putea trăi departe de Roma. lovinescu, c. iv, 73. Mă simţeam obosit, cu o mare greutate pe suflet, pe cure nu o puteam scutura, vlasiu, d. 276. Cînd jugul era prea greu, strămoşii noştri încercau să-l scuture. puşcariu, l. r. i, 360, cf. scriban, d. Scuturîndu-şi şovăiala din glas, urmă mai repede şi mai aprins, dintr-o suflare, c. petrescu, a. r. 166. Fac tot. ce pol ca să scutur de pc mine principiile pe care mi le-a lăsat educaţia, demetrius, c. 9. Parcă mi-am scuturat un munte de pe umeri. h. .lovinescu, t. 338. Anton Lupan îşi scutură tristeţea şi zise, slăpînindu-sc.. . . TUDORAN, P. 73, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. <> I n t r a n z, Vino, moş Trohine, dc gioacă cu noi; hai, doar ţi-i mai scutura din cele bătnnele. alecsandri, t. 380. 4. Refl. (De obicei cu determinări care arată felul, introduse prin prep. „de“ sau, rar, ,,din“) A reuşi să se îndepărteze, să se elibereze etc. de cineva sau de ceva care îl incomodează, îl deranjează, îl supără etc. provocîndu-i neajunsuri, neplăceri etc.; a se debarasa, a se degaja, a se descotorosi, a se dezbăra. V. scoate (IV 2). A înccput a stăpîni în pace, sculurîndu-se şi lepădîndu-se cu acest mijloc de supt. proiecţia otomană, fm (1842), 1242/1. Surugiul incă-lecă iarăşi, ctălinînd din cap, ca cum avea aerul a se scutura de necaz, sion, p. 294. Ah, ce plăcere de-a giuca Şi de griji a se scutura, alecsandri, t.. i, 226. Cucul... mă cheamu-nlre brazi... Şi-mi mai spune... Să mă scutur de năcaz, beldiceanu, p. 96, cf. ddrf, şXinkanu2. în spaima instinctivă de moarte, suflelul ci se scul urase de toată zgura dc deasupra, agîrbiceanu, s. 505, cf. cade. Tinărul Alecu sc scutură tot cu aceleaşi vorbe şirele şi zadarnice de. un cizmar, lovinescu, c. vii, 41. Aşa aţi făcut mereu şi d-aia nu ne mai putem scutura de sărăcie, rebreanu, r. i, 134. Mihai se scutură de dezmierdare şi bătu nerăbdător din picior. c. petrescu, i. i, 119. Mici ciudăţenii. . . îi stau în. trup ca o nelinişte. Se va scutura şi de acelea, sado-vsanu, o. xh, 529, cf. scriban, d. [Pictorul] se scutură repede şi de acest cubism abia aparent, oprescu, a. m. 25. . Mamă-sa îl trimitea la şcoală ca să se mai sculure de grija lui. blaga, h. 218. Săracul... jinduie să se scuture de sărăcie, stancu, ş. 94. Nu se putea scutura dc. el, cum ar fi făcul-o cu altul, vornic, p. 148, cf. dl, dm, M. t>. enc., dex. Ca s6 se poată scutura de copilid de împărat. .'. începu a-i da să facă lucruri [grele], dota, p. 6. <£> Tranz. Atunci au venit alt prieten... pre care cu îl scuturai din gunoin cu bogăfiia mea., kotzebue, u. 38v/13. Scuturînd pe cîteşilrci de ceea ce-i de prisos. . . noi am venit ta urmă- 4833 SGUftfR SCOTUrâ loarea concluziune. hasdeu, i. c. i, 48. Ştefan. . . i-au scos de la întuneric, din ticăloşie i-au scuturat, arhiva, i, 59. Scuturai de-orice povară, A? ridica spre ceruri scară, macedonski, o. i, 66. Ne împlinim şi ne trăim dragostea scuturată de tot ce e vremelnic şi sctrnav. a. M. zamfirescu, sf. m. n. i, 112. Pe pămînt dar, nu mai aveţi loc, şi scutur poporul de voi. vissarion, b. 362. Bătălia pentru Shakespeare. . . era bătălia pentru o artă nouă, scuturată de convenţiile anterioare. vianu, l. u. 57. Mtncară, băură şi-şi petrecură, cum işi petrece omul, cînd se simte scuturat de vrun păcat. reteganul, p. ii, 52. (Ironic) Chiar şi de viaţă încă, să-i scutur, com. sat. v, 112: + Fi g. A reuşi să iasă printr-un efort (deosebit) de voinţă, de concentrare etc., de sub influenţa unei anumite stări sufleteşti, fizice, fiziologice etc. care apasă, incomodează etc. Sculuraţi-vă, recăpătaţi încredere în voi şi în experienţa voastră proprie., anghel, pr. 186. [Zise] scuturîndu-se ca ile o slăbiciune periculoasă: — Îmi pare rău, domnule Rizescu, dai■ nu pol. brătescu-voineşti, p. 188, cf. cade. Se scuturase ca de. un vis urît şi mă rugase să nu-i aduc aminte niciodată de ce-mi spusese, o. m. zamfirescu, m. d. i, 91. Trăiesc... inconştient... apoi mă trezesc..., mă scutur şi văd ce e împrejur. vlasiu, d. 188. Mîine sper să mă scutur puţin din plictiseala mea. călinescu, s. 80. Trebuie să mă scutur odată de slările astea bolnăvicioase, h. lovinescu, t. 309..Aproape speriat. .. se smtură cu un efort, deschise uşa biroului şi-i făcu semn să intre. t. popovici, se. 415. Mă scutur de tristeţea■ poeziilor pe care mi le, inspira depărtarea, t iunie 1964, 32. Tranz. CAI eşti de drăguţ că vii să ne mai scuturi din plictiseala asia otrăvitoare, rebreanu, i. 152. + Refl. şi tranz. (Aslăzi rar ; cu determinările „din somn“, „din somnolenţă11, „din vis“ etc.) A (se) trezi (1). El se scutură, oarecum din somn. eminescu, p. l. 54. Se scuturau, gemînd prin noapte, Din visuri deşteplaţii sori. coşbuc, p. i, 268, cf. tdrg. li scuturau din dulcea lor somnolenţă, c. petrescu, î. i, 136. O să se scuture satul din somn să întrebe ce s-a petrecut, stancu, d. 77. 5. Ref 1. (Despre plante) A rămîne fără frunze, flori, rod etc. în urma desprinderii şi căderii lor, a lăsa frunzele, florile, rodul etc. să se desprindă şi să cadă (v. despuia, desfrunzi, d e s f o- 1 i a); (despre părţi ale plantelor, mai ales despre frunze, flori, rod) a se desprinde (de plantă) şi a cădea (împrăştiindu-se); spec. (despre flori) a rămîne fără petale (care se desprind şi cad). Cf. polizu. Lăsăm griul... de se coace bine pînă e aproape d-a si scutura din spic. ghica, s. 552. Se scutur frunzele pe drum. S-aşează bruma peste vii. eminescu, o. i, 235. Tală-său e dus la coasă, căci se scutura ovăsul cela pe jos. creangă, o. 213. Se scutură florile şi roadele se arală. ispirescu, l. 72. Flori de măr. . . mi se scutură în păr. macedonski, o. i, 78. Copacii se scutură de floare, în aer e iubire, vlahuţă,' o. a. ii, 35, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG. Cu privire la lanurile care se sculură, iată o jîlie moldovenească. pamfile, A. R. 118. Se scuturară pe mirişte o groază de boabe, brătescu-voineşti, p. 226. Secerişul trebuie începui pînă nu se întăreşte bobul de tot, să nu se scuture, agîrbiceanu, s. 395. Florile se scuturară pentru cea din urmă oară. gîrleanu, n. 124, cf. resmeriţă, d. Din cînd în cînd,. se auzea scuturîndu-se cu un foşnet înăbuşit cîte un trandafir. M. i. caragiale, c. 42. O floare nu se scutura pînă ce nu creştea alia în loc. bassarabescu, v. 139, cf. cade. O uliţă tăcută. . . cu salcîmul sculurîndu-şi mereu galbena melancolie, i. botez, b. i, 51. Deschise geamul. . . să vadă cum se scutură florile mărului, a. m. zamfirescu, m. d. i, 155. Mi se părea că sînt într-o grădină cu meri înfloriţi, care se scuturau peste mine. vlasiu, d. 245. Erau coapte de se rupeau legălorile şi grăunţul se scutura singur, dan, u. 215. în loale livezile. .. fructele coapte se scutură, tulbure, v. r. 45. A secerat grîul numai la capul locului, restul lăsîndu-l să se scuture, scînteia, 1952, nr. 2 395. A început o săptă-mînă de ploi mari şi s-a scuturat grîul'pe cîmp. camil petrescu, o. i, 26, cf. dl. Toţi macii mei s-au sculurat Ca nişte lacrimi pe parchet, isanos, v. 274, cf. dm. Oamenii adună în coşuri poamele, Şi frunze se scutură ca-n loate toamnele, horea, p. 104. Ce repede a înflorit castanul şi ce repede s-a scuturat, t august 1964, 77, cf. m. d. enc., dex. Ulmii că s-or clătina, Frunza că s-a sculură, Trupul că mi-a astupa, alecsandri, p. p. 74. Face-te-aş rujă-n fereastră. . . Da ruja s-o scutura, Şi eu rău m-oi supăra, jarni’k — bÎrseanu, d. 30. Ruja din cosiţa mea Penlru tine n-d cădea, Va cădea, badeo, a ta, Va cădea, s-o sculură. reteganul, tr. 154. Măi nevastă! ce să fac? Griul mi s-o scuturat. şez. iii, 242. Florile s-au sculurat. hodoş, p. P: 113, cf. a iii 2, 4. Viile tale S-au copt, S-au răscopt. S-a scuturat toi. balade, iii, 167. Hai la deal, la secerat, C-aista-i mare păcat, Că griul s-a scuturat, folc. mold. i, 264. <0> F i g. Feeria a rămas ca un fond firesc şi necesar; lirismul s-a scuturat puţin ca un element facil şi caduc, lovinescu, c. vii, 122. Dragostea nu se sculură decîl atunci cind ne moare sufletul. a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 113. Craii, voivozii şi domnii, toţi se scutură ca pomii, teodorescu, p. p. 112. <0> (Prin analogie; despre ploaie, zăpadă) Fulgii albi de nea se: scutur! iosif, patr. 42. Picuri mari. . . se scuturau din coama încîlcilă a stejarilor, aqîrbi-ceanu, s. p. 119, cf. resmeriţă, d. De pe pomii de la margine se sculură zăpada şi-mi caile după guler. vlasiu, d. 46. Mă-nchin, ţie, zăpadă. . . Cînd te scuturi din cer despăturală lin Tu eşti curată ca pînza de in. călinescu, o. ii, 78. De cerul sl ins şi neguros aproape, Zăpezi se scutur parcă din uilare, In albele abisuri să te-ngroape. horea, p. 24. <ţ> T r a n z. şi tranz. fact. Trece şi în părţile răzăşilor de le sculură pomeţii (a. 1735). uricariul, xxv, 150. Am mers şi am cercai. . . pentru o livadă. . . ce este în hotărîrea Ciocîrlieştilor şi au scuturat-o Popîrdeşlii (a. 1746). ib. 195. Noi am scuturat şi pometele şi am cosăt şi livezile (a. 1775). bul. com. ist. iii, 99, cf. lb i. golescu, c. Să vadă. . . dacă acele poame era de mîncare sau ba. Aşa au scuturat cileva. drăghici, r. 51/14. Lunele, ca şi anii, trec. . . tîrînd după ele primăveri şi ierne, sculurind mereu frunzele arborilor, sion, p. 88. Vara Irece, iarna vine, Şi tu, codre, te-ai uscat! Trece vara. ca şi tine Florile mi-am scuturai! alecsandri, p. i, 61. Deasupră-mi teiul sfînt Să-şi scuture creanga, eminescu, o. i, 216. Rar o adiere leagănă cîte-o frunzuliţă, scuturată de toamnă, vlahuţă, s. a. iii, 364, cf. barcianu. Şi-nfioraţii trandafiri sălbatici Podoaba lor şi-o scutură-şi cîntă, goga, poezii, 166. Bălrîna tulpină bătută de vijelie îşi scuturase jalnic cele din urmă frunze, m. i. caragiale, c. 50, cf. cade. Scutur nucile din pom. călinescu, l. l. 58. Aici, vînlul cînd bale nu poate decît să scuture stejarii de rodul lor nobil, bogza, c. o. 245. Cîntecul pe care l-ai cînlat C-o floare scuturată prea devreme. lAbiş, p. 120. Vînlul scutura florile pomilor., barbu, g. 47. Rar, şi pe jos, se mai vedeau petale scuturate şi măcinale de căldură, v. rom. noiembrie 1964, 22. Vine-o seară gravă şi-o oră ca tabacul cînd. . . Melancolia toamnei îşi scutură copacul, românia literară, 1969, nr. 27, 5/2, cf. DEX: ll scutori ca să nu rămînă boambe în el. A iii 4. (Prin analogie) Cerul era neliniştii şi schimbător. Din cînd în cînd se învăluia de nouri şi scutura ploaie, sadoveanu, o. ix, 200. II. Traiii. 1.. (Complementul indică obiecte, construcţii etc. sau părţi ale lor ori fiinţe, arbori etc. sau părţi ale corpului lor) A scoate din poziţia iniţială prin mişcări puternice şi repetate cu sensul deplasării schimbat brusc într-o parte şi într-alta, încoace şi încolo, în sus şi în jos etc. V. agita, clătina, cutremura, hîţîna, hurduca, z g î 1 ţ î i> zgudui, zdruncina. Cf- budai-deleanu, lex. Toţi. . . să afla gata, scutura arcile în mînile lor. bel-diman, N. p. ii, 193/14. Cînd îşi scutură părul capului lor, cutremură cerul şi pămîntul. pleşoianu, t. ii, 4823 I&UTLÎR -&5S'- sCufua 79/11. Ouăle ce se clătesc cind le scutură cineva, nu-s bune nici de clocii, nici de păstrat, cr (1832), 1432/12. Caii sculură prin aer Sunătoarele lor salbe, alecsandri, o. 169, cf. cihac, i, 247. Albele fecioare. . . dăn-ţuiesc Ca fluturi ce scutur aripi auroase Pe crinii ce cresc, bolintineanu, o. 23. Turturica.. . îşi sculară aripile şi-şi încovoaie guşa argintie, odobescu, s. iii, '35. Vîntul începe a geme rece şi a scutura casa cea mică. eminescu, p. L. 9. Cind voi scutura fringhia să mă scoateţi afară, ispirescu, l. 84, cf. ddrf. Moartea cum o simţi venind, Cu mînie tresărind Scuturi frunte-n-tunecată. eoŞBUCj p. i> 220. Tunurile bubuie ■ afară, scuturînd geamurile, iorga, c. i. i, 156. Un vînt rece. . . scutura sălciile cu putere, apele se zbăteau. anghel — iosif, c. l. 29. Codrule, bătrînule! Sculură-ţi tu pletele Să s-adune cetele, iosif, patr. 69,’cf. tdrg. Aşa scutura pletele albe... delavrancea, o."ii, 82. începu să-şi scuture capul..., apoi... se ridică, agîrbiceanu, a. 292. Scuturîndu-şi aripile, făcu un ocol larg. gîrleanu, l. 62. N-am mai văzut de cînd sînl cal să înşface cinele cu dinţii şi să-l sculare pe sus. hogaş, m. n. 188, cf. cade. Miron Iugă răcnea scularînd pumnul spre Trifoii Guju. rebreanu, r. ii, 195. Ino;.. s-a ivit sculurîndu-şi în soare Părul ei galbeni topîrceanu, p. o. 11. îl scutură amîndoi, dar capul se clatină moăle pe căpălîiul brancardei. c. Petrescu, î. ii, 38."Mă scutură de umăr şi se răsteşte, i. botez, b.- i, 18. Sări ... pe grămada iinor traverse ruginile. . . scuturîndu-şi părul în neregulă, sahia, n. 36. Vînlul scutura- roşcovii sălbatici, g. m. zamfirescu, sf. ta. n. i. 90. îşi scuturase pletele şi cu o singură mişcare găsise soluţia oportună, teodoreanu, m. iii, 14. Nopţi de-a rîndul ei scuturară sfeştoacele în vînt şi în toate nepărerile, numai pe lup nu-l nimeriră, voiculescu, p. i, 174. Mi-am scuturat fruntea înlorcindu-mă spre Emilian. sadoveanu, o. xviii, 521, cf. scriban, d. Calul e mulţumit, dă copila, scutură spinarea, arghezi, b. 60. De sculuri la uzină un ivăr mare seara, Se face dimineaţă pe loc în toată ţara. călinescu, o. ii, 66. Vini vechi şi lung între ziduri Mai scutură luturi şi fier. blaga, P. 113. îşi scutură părul, să-l clătească apa. c. petrescu, a. r. 45. îşi dă seama cum o ceaţă i se aşterne deasupra privirilor. . . şi scutură capul să o alunge. bogza, c. o. 138. Cum se trezi, sculură capul. stancu, ş. 26. întinde mîna spre ea şi o sculură. h. lovinescu, t. 134. Anton Lupan îşi sculură capul, buimac, tudoran, p. 222, cf. dl. Vînturile nopţii scutură afară Arborii tăcerii, isac, o. 64, cf. dm. Sub ţeastă i se zbatea ceva roşu, ca o pînză scuturată frenetic. t. popovici, se. 283. Pe malul celălalt, virilul sculură pînzele slrînse ale unor yole, ancorale lingă un podium de lemn. barbu, ş. n. 293. Oşteanul a înaintai apoi pe vîrfuri, pînă lingă pat, şi m-a scuturat uşor', v. rom. octombrie 1964, 37. Vînlul îi scutura părul care ieşea din căciuliţa de lină. ib. ianuarie 1965, 81. Calul. . . Sculură puşca de la oblînc. vulpescu, p. 40, cf. m. d. enc., dex. Cînd îi mai ziceam ceva, Măciuca că-mi scutura, teodorescu, p. p. 522. Ce ai tu de sculuri munţii, nu-i poţi lăsa în pace? reteganul, p. ii, 62. Scuturînd frîul cel de argint, îndată veni un cal de argint, bota, p. 37. Iată şi Bogdan sosea Şi la poartă tăbăra, O bălea, o scutura, balade, iii, 311. Şî de ţ-a hi lene să-i l'igi — zice — numa scutură funeli. o. bîrlea, a. P. ii, 98. O Expr. A seutura mîna cuiva = a saluta pe cineva luîndu-i mîna, strîngîndu-i-o (cu putere) şi mişcîndu-i-o repetat (şi energic) în sus şi în jos, în semn de (mare) afecţiune, bucurie etc. O dală-hcă-mi sculură mîna şi zbura pe scări, in jos. eminescu, g. p. 93. li sculură mîna încă o dată şi se repezi afară, rebreanu, r. i, 15. I-a scuturai’mîna cu o cordialitate exagerată, c. petrescu, c. v. 63. Scutură afabil mîna prietenului său. sadoveanu, o. xii, 499. Mina... _ i-o scutură bărbăleşle. -t. iulie 1968, 43: <0> Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep; ,,din“ sau ,,de“) Cucoşul atunci se aşază pe ţol, sculură puternic din aripi şi îndată umple ograda. creangă, o. 23. începură... să scuture din cap ca şi cînd ar fi voit să dea drumul iute unei cînlăii. agîrbiceanu, s. 535. Iar cînd nevastă-sa îi vorbea. . : de cutare. . . el scutura din cap< brătescu-voineşti, p. 277.' Gioiana sculură de cîteva ori din cap. hogaş, dr. ii, 99. Strejarii zgîiesc ochii, tuşesc in sec, scutură puţin din cap. lungianU, cl. 135. Administratorul scutură cil energie din cap. sadoveanu, o. xii, 463. Lucu sculură din cap ca un boxer ameţii, vinea, l. ii, 287. Clipi, scutură din cap, apoi începu să ridă prosteşte. tudoran, p. 136. Am scuturat din cap, simţind că pluteşte deasupra mea o mare primejdie, preda,- r. 52. Scuturau din pintenii de piele ai copitelor, alungind muştele cu coada, b.w.bij, g. 134. Pornind apoi în salturi, in dreapta şi in stingă, scuturînd din cap. bănulescu, I.-185. Cînd oi scutura din lanţ, să-ştiţi că-s viu. sbiera, p. 91. Măgarul scutură diri cap şi popa credea că-l pricepu, reteganul, p. iii,- 86. Voinic din cap sculură.alexici, l. p. 38. Să sculuri numa de căpăstru-ăsta, Că io vin şî ţ-aîut. o. bîrlea, a. p. ii, 236. -Refl. pas. O casă de literă aproape golită (culeasă)- se sculură spre a ridica literele în găuri. v. mo lin, v. t. 74. <0* Refl. Plîngea dc se scutura cămeşa pe dînsul. vasiliu, p. l. 107. Clopote bat, se sculură cu-al dimineţii zvon. heliade, o. i, '183. Brăduţ. . . se sculură şi zice: în zădar iu, vrăjitoare-, Aduci viforul pe-aice. alecsandri,- poezii, 22. Cînd se zvlrle apa descînlată pe un cîine şi el se scutură, e semn că bolnavul are leac. candrea, f. 229. I se scutură părul ca un cucui de pene. gîrleanu, n. 138: Mircea izbucneşte în plîns de i se sculură ghiozdanul în spate, sahia, n. 52. Şedeam- drept şi-n furtună Mă scuturam ca pomul, călinescu, l. l. 108. Simţeam că mi se rupe inimă, că de plîns mi se sculură cămaşa de pe mine. contemp. 1953, nr. 375, 1/3. Arborii şuierau afară biciuiţi de vînt şi se scuturau ferestrele, isac, o. 206: Umerii lui de plugar se scuturară de rîs. barbu, princ. 73. Greu vuia pădurea, se scuturau plopii, horea, p. 50. Craca s-a scuturat singură şi m-a aruncai afară din cuib. 'r decembrie 1964, 25. Codri se scutura. Văi adinei că răsuna, teodorescu, p. p. 627. Penele [pălăriilor] sc sculură, Felele se bucură, jarni'k — bîrseanu, d. 450, cf. gorovei, cr. 49. <0> (Prin lărgirea sensului) Descrierea. . . unui pasagiu scuturat de viscol se cristalizează intr-o puternică pagină, vianu, a. p. 139. + (Prin Mold.; complementul indică recipiente, saci etc. încărcaţi cu substanţe, materiale etc. pulverulente, granuloase etc.) A îndesa conţinutul prin clătinare, prin agitare, printr-o uşoară ridicare şi trîntire (puternică) etc. V. t a s a1 (1). Scutură bini sacu, îndeasă, alr sn v Ii 1 327/414, cf. 1 327/551, 574. + (Despre pavajul, denivelările etc. unui drum; p. ext. despre mijloace de transport care se deplasează pe un drum fără să ocolească denivelările acestuia; complementul indică mijloace de transport sau, p. ext., obiectele transportate de acestea) A mişca brusc, puternic şi dezordonat, mai ales în sus şi în jos, într-o parte şi într-alta; a clătina, a hîţîna, 'a hurduca, a zdruncina, a zgudui, (regional) a hurducăi-. Mortul,. .. - scuturat de pielrile pavelii, clatină mereu din cap. ghica, c. e. ii, 423, cf. cihac, i, 247, barcianu, cade. Un hop scutură maşina şi scrumul ţigării lui Alexandru Vardaru căzu. c. petrescu, î. i, 134. Zice că-i e teamă să nu-l scuture trăsura, vornic, p. 225, cf. alr sn ii h 353. + Refl. (învechit şi regional; despre pămînt) A se; cutremura. Păminlulu scu-tură-se şi amil certurile picară de faţa Dumnedzeului. psalt. hur. 55v/7. Pămîntul se scutură şi pielrile să despicară, n. test. (1648), 38r/24, cf. alrm sn ii h 626. <}• Tranz. fact. Tu eşti. . . acela ce scuturi lumea supt ceriu din temeniri (cca 1650 — 1675). gcr i, 228/15. Trăsnilile şi fulgerile, ce era, Se părea că scutură pămintul ca o trestie de vînt. drăghici, r. 72/2. + Refl. (Despre fiinţe, despre corpul sau despre părţi ale corpului lor) A se mişca puternic (scurt şi repetat) ca reacţie la senzaţia de frig, de durere fizică, dc greaţă etc., ca rezultat al unei stări emotive puternice etc.; a se cutremura, a se zgudui, a se zgîlţîi. 4823 scutura — 56â — SCUTURARE V. tresări (1), înfiora, tremura (1). De spaimă mare i se scuturară loale oasele (a. 1683). gcr i, 271/38. Dl să sculură şi-i ieşi sufletul şi muri. biblia (1688), 1761/52. După. . . lovitură sculurindu-se Sisara o dală, numaidecîl ii ieşi sufletul, calendariu (1814), 110/20. Te scuturi la ideea că omul se joacă cu via/a Iui. odobescu, s. iii, 126. Genarul îşi înfipse pintenii adine in coastele calului, care fugea scuturîndu-se. . . ca o vijelie, eminescu, i\ l. 21. Calul se şi sculură de trei ori şi îndată rămîne cu părul lins-pre-lins. creangă, o. 83. Unde se făcu un noroi cleios şi puturos de ţi se scutura carnea pe line. ispirescu, l. 129, cf. barcianu. Te-au aşteptat, sărmane flori. . . Şi-ngălbenite de fiori S-au scuturat de cile ori Foşnea un pas Ia poartă, goga, poezii, 347. Cînd se scutură corpul vreunei persoane fără voie, tn momentul acela o pomeneşte diavolul, gorovei, cr. 104. El se scutură, parcă ar vrea să lepede de pe dînsul cingătoarea de jăratic. brătescu-voineşti, p. 75. Caii începură să se scuture, oprindu-se în mijlocul curjii. agîrbiceanu, a. 371. Căpriorul se scutură şi fuge, năuc dc spaimă şi dc durere, gîrleanu, l. 65. Se oprea în loc şi se scutura, voind să arunce cit colo acel bocluc de pe spatele sale. hogaş, m. n\ 154, cf. resmeriţă, d., cade. M-am scuturat ca dup-o catastrofă. topÎrceanu, b. 102. Contabilul se scutură ca de friguri şi nu vru. . . să golească pînă la fund păhărelul cît nuca. stănoiu, c. i. 88. Uneori se scutura ca de-o vedenie ori ridica ochii spre tavan. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 140. Ţăranii de la focurile de popas se scuturau cu groază povestind. sadoveanu, o. xi, 284, cf. scriban, d. Atunci... oamenii oacheşi se scuturară de frică, stancu, ş. 280. Apoi, sculurindu-se, ridică ochii spre Anton Lupan. tudoran, p. 31, cf. dl. Se scutură ca de un fior. t. popovici, se. 01, cf. dm, dex. Mi sc scutură carnea. ciauşanu, v. 197. Mă scutur de cîte-am auzit, alr ii/i mn 53, 2 307/64. Cin s-a scuturat calu zmeului, a căzu şi l-a omorît. o. bîrlea, a. p. ii, 316. (T r a n z.) Nu mai puţin zăbava prin lenevi re stîlpii monarhii i, decîl cfarlana mădularele trupului scutură, cantemir, i. s. i, 123. Un fior o scutură puternic, caragiale, o. hi, 274. Se oprise, scuturai de un fior, cu ochii mari in gol. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 26. Era sculurat de acele friguri care vin din suflel. teodoreanu, m. ii, 103. Scuturat de un acces, se pune să răcnească. arghezi, l. 318. Venişi! zise ea prosteşte din buze scuturate de convulsiuni senile, călinescu, o. i, 27. După stupoarea de-o clipă, înlîmplarca. . . începuse să-i facă haz şi să-i scuture diafragma, blaga, h. 7. Petrescu privea umerii lui Dumitru, largi, tineri, scuturaţi de plîns. galan, z. r. 368. Evanglielina simţise un fior care-i sculură palmele, barbu, princ. 47. O F i g. Cum ai vrea ca omul scuturai de slăbiciune La palimi să nu mai aibă. . . plecăciune? conachi, p. 266. liergol, scuturai de micile lui drame, avea obiceiul să vorbească singur, călinescu, b. i. 140. Nimic, niciodată e toi ce aii dat Tinereţii noastre sculurate de friguri. jebeleanu, c. 10. Avea geniul calomniei în invectivă şi era scuturai de demonul negaţiei, constan-tinf.scu, s. iii, 258. {> Expr. (Regional) A se sculuia la foaie = a se îmbolnăvi de hernie. Cf. cvl952,nr. 2, 37. (Tranz.) A-l sculuia (pe cineva) frigurile = a) a avea un acces de friguri, a avea frisoane. [Pc cai] mai cumplit îl apucă şi-l sculură frigurile, calen-dariu (1814), 162/9, cf. săghinescu, v. 104, tdrg. Peste dascălul Cotruş dase un rău mare: acum, în preajma examenului, îl scutură rău nişte turbate de friguri, agîrbiceanu-, s. p. 86, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. O săptămînă m-a iot scuturai frigurile, cînd tc-a nuscul mumă-ta. reteganul, p. v, 29. (Cu parafrazarea expresiei) Cum stălca ghemuit, începu să tremure ca scuturat de friguri, dan, v. 257. Adormea din nou scuturată de friguri, r. popovici, se. 249. Cînd le scutură de friguri. . . să-li toarne o cofă dc apă pe cap o femeie, şez. iii, 49; b) a fi bolnav de malarie. Cf. candrea, v. 144. + F i g. (Rar) A aduce la realitate printr-o acţiune, printr-o intervenţie energică etc. Vrei lu ca să mă sculuri Şi să-'mi aduci aminte de marele meu nume? i. negruzzi, s. vi, 210. Această stare nesuferită a scuturai masele şi le-a adus înspre făgaşul revoluţiei, scînteia, 1952, nr. 2 389. + (învechit, rar) A tulbura (3). Căulă Domnul spre tabăra egipteanilor. . . şi scutură tabăra lor. biblia (1688), 2/37. 2. (Familiar) A bate (tare, zdravăn); p. e x t. a certa; a critica în mod aspru. Cf. şăineanu2, resmeriţă, d. Păcat că Ion nu l-a sculurat puţin. . . ar fi meritat, rebreanu, i. 29, cf. cade. Dacă pe un chefliu cu ticuri pitoreşti îl scuturi şi îi vorbeşti grav. . . nu mai face pe caraghiosul, camil petrescu, u. n. 386. Nu vă faceţi datoria şi alunei am cu dreptul să vă scutur. brăescu, m. b. 71, cf. scriban, d. Unde-l poţi găsi, să-l aduci mîine la mine, să-l scutur niţel. c. petrescu, a. r. 157. Pe nevricoşii ăştia trebuie să-i scuturi, că altfel o iau razna. h. lovinescu, t. 227, cf. dl, dm. Trebuie pus mîna pe par, să-i scuture, să simtă că ei nu pot să mai rabde, barbu, g. 151, cf. m. d. enc., dex. Prinde a-l sculură pe bietul orb. . . şi ac.es-talalt... unde prinde a răspunde cu pumni şi a-şi răstoarce mînia. furtună, v. 9. + Tranz. şi refl. r e c i p r. Spec. (Prin Mold. şi prin Transilv.) A (se) trage de păr, a (se) bate trăgiud(u-se) de păr; (familiar) a se părui1 (2). alr ii/i h 8. S-o prins dă cap şi s-au scuturat dă păr. alr sn iv li 973/310. — Prez. ind.: sciitur. — Şi: (regional) scuturi vb. iv, seutorâ vb. I. — Lat. *exeuuilare. SCUTURÂICĂ s. f. (Regional) Numele unui soi de struguri timpurii (Floreşti — Drobeta Turnu Severin). Cf. ii v 185. — Pl.: ? — Cf. scutur a. SCUTURARE s. f. Acţiunea de a (se) scutura şi rezultatul ei. 1. 1. Mişcare bruscă şi repetată, într-o parte şi într-alta, în sus şi în jos, încoace şi încolo etc. care provoacă îndepărtarea, căderea, ieşirea etc. unei materii, a unui corp străin etc. din sau de pe ceva; sculurat1 (I 1), (rar) scutur1 (1). Cf. scutura (I 1). Cf. lb, i. golescu, c., polizu, ddrf,barcianu, alexi, w., dl, dm, dex. + Fig. (învechit, rar) Cercetare (amănunţită), analiză, confruntare etc. pentru lămurirea unei probleme, a unei situaţii. La ascultarea cuvînlului şi scuturarea lucrului cea mai de pre urmă să vinim. cantemir, ist. 114. 2. Cădere, îndepărtare, ieşire etc. a unei materii, a unui corp străin etc. din sau de pe ceva, prin mişcări bruşte şi repetate într-o parte şi într-alta, in sus şi în jos, încoace şi încolo etc.; scuturat1 (1 2). Cf scutura (I 2). Cf. dl, dm. + Curăţare de praful, de noroiul, de zăpada etc. de pe picioare, de pe altă parte a corpului, de pe haine etc., prin ştergere, prin mişcări bruşte^ repetate, în sus şi în jos, prin lovituri etc.; scuturat1 (I 2). Cf. dm, dex. + Ştergere a prafului de pc obicctele din casă ; curăţenie, d e r e t i-care, dereticat1; scuturat1 (I 2), scuturătură (1 2), (regional) scutureală (2). Cf. vai.ian, v., dl, dm, m. d. enc,, dex. 3. Fig. înlăturare, îndepărtare, eliberare de o situaţie, o stare etc. în care se află cineva sau de unele manifestări, deprinderi etc. ale cuiva (ca fiind nepotrivite cu mersul firesc al lucrurilor); scuturat1 (1 4). Cf. scutura (1 3). Proprietarii sînt interesaţi să caute de a închizăşlui îmbelşugarea hranei ţăranului şi scuturarea lui de datorii, i. ionescu, c. 52/25. Tlo-mănii din Banal... prevedeau în unirea ţărilor o conlucrare puteroasă şi pentru scuturarea jugului bise-riccsc nemaisuferil. bariţiu, p. a. ii, 82. Toate mişcările manifestau din ce. în ce mai clar măreţul vis a eroului: scuturarea jugului musulman! hasdeu, i. v. 59. Retragerea mea... sculurarea mea de lumea aceasta şi de colbul ei... a fost treabă de două zile. 4825 scuturare — 561 — SCUTURAT1 galaction, o. 246. [Aceasta este] condiţia întăririi forţelor democratice ale poporului în vederea scuturării jugului otoman şi habsburgic. lupta de clasa, 1953, nr. 1—2, 108. Timp de. veacuri, poporul român a luptat eroic pentru scuturarea jugulai turcesc, scînteia, (954, nr. 2 968, cf. dl, dm. Salută marea mişcare, revoluţionară... chemind. !a luptă peniru scuturarea jugului tiranic, ist. lit. hom. ii, 463. Poetul ajunge Ui simplitate prin scuturarea îmbelşugatelor podoabe stilistice, vianu, s. 03. Urmaşul lor intru, scuturarea respectabilităţii, englezeşti, a rămas Peler Collinson. ctXEMA, 1968, nr. 1, 25, uf. M. o. iînc., dex . 4. F i jj. îndepărtare, eliberare etc. de cineva sau do ceva care incomodează, deranjează, supără etc., provocind neajunsuri, neplăceri etc.; debarasare, degajare, descotorosire, dezbărare. Cf. scutura (I. 4). (X DL, DM, -M. r>. ENC,, DEX. 5. Desprindere şi cădere a frunzelor, a florilor, a fructelor etc. unei plante; s p e c. desprindere şi cădere. a petalelor unei flori; scuturat1 (I 5), (regional) sctrLuriş. Cf. s c u tura (I 5). încep a se îngălbeni şi a se usca verdeţurile..., cu scuturarea şi căderea frunzelor după pomi. episcupescu, pbactica, 12/30. Doruri muie izvorau din ierburile mature... gătite de scuturare, voiculescu, p. i, 70. Orice zi de înlîr-ziere... aduce pierderi însemnate, ca urmare a scuturării boabelor, scînteia, 1952, nr. 2 395, cf. dl, dm, »i. d. enc., dex. O (Prin lărgirea sensului) Sc pun pe obraz şi piept, de la începerea vărsatului . .. pînă la scuturarea şi curăţirea cojilor, episcupescu, practica, 238/13. II. 1. Scoatere din poziţia iniţială prin mişcări puternice şi repetate într-o parte şi intr-alta, încoace şi încolo, In sus şi în jos etc.; scuturat1 (II), scutură-tură (11 1). Cf. scutura (II 1). V. agitare, clătinare, clătinat, clăti i i ătură, c u- I r e m u r are, c u t r e m u r ă t u r ă, îi î ţ î n a r e, ii î ţ. î n ă t u r ă, li u r cl u c are, li u r d u c ă- t li r ă, zdru n e i na re, z d r u n c i n ă t u r ă, •i. g î 1 ţ i i a 1 ă, z g i 1 ţ 1 i r e, z g i 1 ţ 1 i t1 , z g ! 1- ţ t i t u r ă, z g u d u i a 1 ă, z g u d u i r e, zgu- duit1, zguduit u r ă. Ct. budai-deleanu, lex., resmeriţă, d. Se auzi căscatul prelung a! birjarului, urmat de o scuturare de clopoţei a unui cal. rebreanu, n. n, 270. Luminiţa fredona... renărsindu-şi dintr-o scuturare părul negru peste ochi. c. petrescu, î. i, 7. Auzisem aproape, ca o scuturare de clopoţei, glasuri .mici, cristaline, u. m. zamfibescu, m. d. j, 262, cf. m., dm, M. D. enc.., dex. ^ (Rar) Scuturătură (II 1). l.u întoarcere a gonit căruţa prin toate hîrtoapele. . . Scuturările ii făcuseră lui mai mult rău. t. popovici, se. 140. + (învechit, rar) Vibraţie. Sunetile. trupurilor sint mai ales de la numărul cutremurărilor au a scuturărilor, care de. la lovire vin date. amfilohie, g. f. 68r/ll, cf. unsu, t. ş. 298. + (învechit, rar; in sintagma) Scuturare de glas — tunet (I). Ale apei măsuri cînd. uu făcut., aşa văzînd au numărul şi calea întru scuturare de glas. biblia (1688), 374a/52. + Mişcare puternică (şi repetată) ca reacţie la senzaţia de frig, de durere fizică, de greaţă etc., ca rezultat al unei stări emotive puternice eto. scuturat1 (II I), scutii-rătură (II I), cu!reiriurare, cu! remurâ t ură, zgîlţi-ială, zgiJţiire, zgllţlit1, zgilţii‘ură, zguduia lă, zguduire, zguduit1, zguduitură, (rar) scutur1 (â). Cf. scutura (II 1). V. tfesărire. înfiora r e, 1 r e in u r (1) ♦ tremurare (1), tremură tură (1). Cf. PL, DM, Al. D. ENC.. DEX. 2, (Familiar) Bătaie (zdravănă); p, ext. ceartă; critică aspră; (familiar) scuturat1 (II S), scuturătură (II 2). Cf. scutura (II 2). Cf, dl, dm, m, d. enc., DEX. — Pl.-. sculiuări. — V scutura. SCUTUBĂT1 s. n. Faptul de a (se) scutura. 1. I. Mişcare bruscă şi repetată, într-o parte şi într-alta, în sus şi în jos, încoace şî încolo etc, care provoacă îndepărtarea, căderea, ieşirea etc. a unei materii, a unui corp străin etc. din sau de pe ceva; scuturare (I 1), (rar) scutur1 (I). Cf. scutura (1 1). Cf. CADE, DL, DM, M. D. ENC., DEX. O (Glumeţ) ScU-/uratul cojocului = bătaie. Şe înţelege că asemenea revoluţie familiară na este lipsită de „scuturatul cojocului!“ şi de alte încăierări, pribeagul, p. e. 18. 2. Cădere, îndepărtare, ieşire, etc. a unei materii, a unui corp străin etc. din sau de pe ceva, prin mişcări bruşte şi repetate intr-o parte, şi intr-alta, în sus şi în jos, incoace şi încolo etc.scuturare (I 2). Cf. scutura (I 2). Cf. dl, dm. + Curăţire de praful, de noroiul, de zăpada etc. de pe picioare, de pe altă parte a corpului, de pe liaiue etc., prin ştergere, prin mişcări bruşte, repetate, în sus şi în jos, prin lovituri etc. ; scuturat1 (I 2). Cf. dm, dex. + Ştergere a prafului de pe obiectele din casă; curăţenie, deretic a re, dereticat1; scuturare (I 2), scuturătură (I 2), (regional) scutureaiă (2). Cf. cade. N-a avui răbdare să termine cu scuturatul. O. M. ZAMFIHESCU, M. D. I, 118, cf. DL, DM, DEX. 3. înlăturare, îndepărtare, eliberare de o situaţie, stare, manifestare, deprindere etc. a cuiva (ca fiind nepotrivită cu mersul firesc al lucrurilor); scuturare (1 3). Cf. s c u tura (I .1). Cf. cade, dl, dm, m. d . enc., dex. 4. F i g. îndepărtare, eliberare etc. de cineva sau de ceva care incomodează, deranjează, supără etc., provocind neajunsuri, neplăceri etc.; scuturare (I 4), debarasare, degajare, descotorosire, dezbărare. Cf. s e u tura (I 4). Cf. cade, dl, dm, m. d. enc., dex. 5. Desprindere şi cădere o frunzelor, a florilor, a fructelor etc. unei plante; s p e c. desprindere şi cădere a petalelor unei flori; scuturare (I S) (regional) scuturi?. Cf, scutura (I 5). Cf. cade, dl, dm, M. D. ENC., DEX. II. 1. Scoatere din poziţia iniţială prin mişcări puternice şi repetate într-o parte şi într-alta, încoace şi încolo, în sus şi în jos etc. ; scuturare (HI) ,scuturătură (IX 1). Cf. s c ii I. n r a (II 1). V. agitare, clătinare, clăti nat, clăti nălură, cutremurare, c u t r e m u r ă t u r ă, h i ţ i n a r e, h î ţ î n ă-t u r ă, liurducare, hurducătură, zdruncinare, zdruncinătură, z g î 1 ţ 1 i a 1 ă, z g i 1 ţ i 1 r e, z g î 1 ţ î i t1 , z g t 1 ţ. î i t u r ă, zgudui a J ă, zguduire, zguduit1, zgudui-t u r fl. Un. scuturai din umeri — atit. anghel, p. 37, cf. cade, di,, dm, m. d. enc., dex. + (Rar) Zdruncinătură. Cr. cade. + Mişcare puternică (şi repetată) ca rcacţie la senzaţia de frig, de durere fizică, de greaţă etc., ca rezultai al unei stări emotive puternice ele.; scuturare (II 1), scuturătură (II 1), cutremurare, cutremurătură, zgîlţlială, zgîlţîire, zgîlţîit1, zgîl-ţiitură, zguduială, zguduire, zguduit1, zguduitură, (rar) scutur1 (2). Cf. scutura (II 1). V. tresărire, Înfiorare, t r e m u r (1), tremurare (1) , 1. r e m u r ă t u r ă Fig. Cerul scuturat dă în limpede, delavrancea, s. 170, cf. ddrf, tdrg. + (Rar; despre locuinţe, Încăperi etc.) Dereticat. Casă scuturată. + F i g. (Familiar; despre oameni) Prezentabil (1); care este (destul de) educat, instruit, cizelat etc.; (familiar) scuturăţel (1), spălat (1), spâlăţel (1), curăţel. Acum se întorc unul cîte unul din capitalele Europei spălaţi şi scuturaţi, ghica, c E; II, 452, cf; BARCIANU, ALEXI, W;, SCRIBAN, D; lntr-0 bancă strălucea un băiat de mocani din Săcele, foarte scuturat, cu ochi vii. blagâ, H; 74, cf. ciauşanu, gl. 2'. (Despre plante) Care este despuiat de frunze, de flori, care are fructele căzute. Cf. s c u t u r a (I 5). Lacomu ... din vrere, nu din nevoie, cearcă paiul scuturat, cizmele fără potcoave, n. costin, ap. gcr ii, 11/30. Un pom veşted, scuturat, arăta că-n scurtă vreme cu toiul să va usca. pann, e. ii, 12/12. Pe urmele liliacului scuturat, gherghinele se ridicau semeţe, gîrleanu, n. 156, cf. cade, dl, dm. Pe urmă, începeau buruienile, o adunătură întinsă de scaieţi scuturaţi, barbu, g. 3.08, cf. m. d. enc., dex. O Fig. Pe sînul candid, scuturatei nimfe I-au mai rămas din trandafiri doar ghimpii, vulpescu, p. 30. + (Despre frunze, flori, petale, fructe etc.) Care s-a desprins sau a fost desprins de plantă şi a căzut. Pîlcuri de găini... ciuguleau şi ici şi colo boabele scuturate, agîrbiceanu, ş. 420. Spuse o vorbă proastă unui stînjinel scuturat, gîrleanu, l. 33. Leşină pe un covor de petale scuturate, bassa-rabescu, v. 140. Privi... tulpina groasă... a bradului bătrîn, pămîntul acoperit cu puzderie de ace verzi, scuturate, v. rom. iulie 1954, 49. Din nou te aud Cin-tind despre flori scuturate, labiş, p. 51. Sub frunza scuturată a viţelor de vie Sînt cel ce vedc-n strugur un strop din veşnicie, horea, c. 71. + (Rar;'despre păduri, grădini etc.) Care are copacii, plantele etc. cu frunzele, florile,-fructele, ramurile etc. căzute. Azi... grădina-i scuturată Şi toată floarea stearpă-mi cade. voiculescu, poezii, i, 26. Baba Gherghina îşi aduce acasă, din pădurile scuturate, ramurile şi gătejele în spinare, arghezi, c. j. 21. II. 1. (Despre obiecte, construcţii etc. sau despre părţi ale lor ori despre fiinţe, arbori etc. sau despre părţi ale lor) Care este mişcat puternic şi repetat într-o parte şi într-alta (v. agitat, clătinat, cutremurat, ■ hîţînat, zdruncinat, 2 g! 1 ţ î i t, zguduit), încoace şi încolo (v. agitat, c 1 ă t i n a t), în sus şi în jos (v. cutremurat, hîţînat, hurducat, zdruncinat, z g 11 ţ 1 i t, zguduit). Cf. scutura (II 1). Cf. budai-deleanu, lex., lm, barcianu, alexi,v/., besmeriţă, d. [Vîntulj trece ftuierînd ascuţit prin macaralele prinse în colţul pînzelor scuturate, bart, s. m. 16, cf. di., dm, m. d. enc., dex. + (Rar; despre recipiente, saci etc. încărcaţi cu substanţe, materiale etc. pulverulente, granulare etc.) Care este clătinat, agitat ridicat, puţin şi trtntit etc. ca să se îndese, să se aşeze mai bine conţinutul; p. ext. ras2 (4). Cf. scutura (II 1). Cum ai zis?... dai 50 de lei?... douăsprezece dimerlii la mierţă, scuturate, şi una cu oîrf? alecsandri, t. 1 541. + (Prin Mold. şi prin Bucov. ; adverbial; în legătură cu verbul „a juca“) Săltat2 (2); sacadat. Cf. ddrf. Cine joacă scuturat De trei zile n-o mîncat. şez. iv, 238. Cine joacă scuturat, Acela nu-i om curat. folc. mold. i, 72. + (Regional; substantivat, f.) Figură de dans popular care constă dintr-o mişcare săltată, sacadată. Ardeleana se joacă aşa: . . . toţi trei paşi la dreapta mereu..., urmează trei scuturate în loc, aici trei paşi de-a sărita, hem 1 527. 2. Fig. (învechit, rar) Sever; apăsat. Lecţiune şi mai scuturată a dat ministrul de stat. . . Hartig coco-naşului Clam-Martinitz. bariţiu, p. ..a. iii, 10. <0 (Adverbial) Rannicher plăti lui Rosenfeld scuturat şi îndesat cu expresiuni tot aşa de misterioase, id. ib 209. — PI.: scuturaţi, -te. — V. scutura. SCUTURĂ s. f. (învechit, rar) Ameţeală. La ameţeala capului, numită şi scutura sau vărtegiune. . ., foloseste vinul ecoproiic sau curăţitoriu. cornea, e. i, 62/12. — Pl.: ? — Postverbal de la scutura. SCUTURĂTfjR, -OĂRE subst. 1. S. f. Măturică de pene cu care sie scutură (I 2) praful. Il pufuieşte, pentru colb, cu scuturătoarea făcută din pene. gîrleanu, ap; cade. Sculurători de mobile din materii exotice, simple, nica, L. vam. 220, cf. cade, dl, dm, m. d. f.nc., dex. + (Prin Mold.) Bătător (pentru covoare) Cf. SCRIBAN, D. 2. S. n. Maşină folosită în filaturi pentru separarea şi eliminarea impurităţilor dintr-un material fibros. Cf. ltr2. Sculurătoarele diferă constructiv după natura materialului fibros prelucrat, ib., cf. dl, dm, m. d. enc. ,dex. 3. S. n. (Şi în sintagma scuturător de paie) Mecanism al unei batoze de cereale sau batoză care separă materialul treierat şi elimină paiele lungi. De la scut urătorul de paie. . . trebuie. scoase jumătate din şipci. scînteia, 1952, nr. 2 385. Scuturătorul de paie are rolul de a separa paiele lungi de restul materialului treierat şi de a le evacua din batoză, ltr2 ii, 414, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 4. S. f. (Popular) Teică1 (1). Scuiurătoare, o cutie mişcătoare în care curg grăunţele de la coş înainte d-a trece între pietrele morii, dame, t. 152, cf. pamfile, I. C. 185, TDRG, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. Mişcările sculurătorii reglează căderea grăunţelor, ltr2, cf. DL, DM, M. D. ENC. 5. S. f. Scrumieră. Umplea văzduhul de fum şi scu-turătoarele de capete de ţigări, n. zamfirescu, r. 130, cf. dl, dm. 6. S. ti. (Prin Bucov.) Titirez (I 2). alr sn i h 172. 7. S. f. (Prin Transilv.) Sită. Cf. barcianu, alexi, w. 8. S. m. şi f. (Regional) Persoană care scutură (I 5) pomii fructiferi. Cf. resmeriţă, d. Am avut la cules de prune cinci scuturăfori şi 20 de culegători, udrescu, gl. 9. S. m., s. f. (Prin Munt. şi prin Olt.) Numele unui soi de struguri cu boabe rare şi mărunte. Pe aici strugurii au numiri diferite, precum: poamă verde, scuturătoare, vulpe şi altele. H ii 11. Scuturător, soi de struguri, cu boabe rare şi mărunte, care se asamănă cu acele stafide negre şi mărunte ce le vedem prin băcănii. ib. v 3. — Pl. : sculurători, -oare. — Scutura + suf. -ător. SCUTUR ATU RA s. f. Faptul de a (se) s c u-tura. 1. 1. Ceea ce se scutură (I 2), ceea ce cade jos (în urma scuturării). Stoluri mari de ciori... se lăsau ca o scuturătură de cărbuni pe zăpadă, sandu-aldea, a. M. 148, cf. tdrg, cade. Fapt cu praf de la scuturătură de găină, teodorescu, p. p. 375. <0> (Regional) Scuturătură de făină = pospai (1). Cf. alrm sn i h 124/682. + Spec. (Prin Mold. şi prin Olt.) Resturi de lînă, scame care cad de la dărăcit. Cf. a v 33, 34, 35, gl. olt. + (Rar) Ploaie de vară uşoară şi scurtă; (regional) scutureală de nori, v. scutu-reală (1). Dacă se-ntorc nourii de ploaie din răsărit, apoi n-aduc numai o scuturătură de şagă şi batjocură ca aceea care a trecut, ci ploaia se pune cu temei pînă mîni pe. la amiază, sadoveanu, în dl, cf. dm. 2. Ştergere a prafului de pe obiectele din casă; curăţenie, der etica re, dereticat1; scuturare (I 3), scuturat1 (I 2), (regional) scutureală (2). Lasă dracului scuturătură şi găteşte-te. sandu-aldea, a. m- 190, cf. resmeriţă, d. Pe pragul din spatele casei parohiale se scoseseră la soare coşuri, albii, scînduri, 4830 SCUfURÂTUR - 56J? - scuf ca la o sculurătură in pimniiă. demetrius, a. 63, cf. dl. Mai tîrziu ii-o să te superi dacă o să mă ajuţi puţin să facem scuturătură. ii. octombrie 1962, 16, cf. M. D. ENC. ;s. Fig. (Rar) Ieşire, printr-un efort (deosebit) de voinţă, de concentrare etc., de sub influenţa unei anumite stări sufleteşti, fizice, fiziologice etc. care apasă, incomodează etc. Cf. scutura (14). Acea scuturătură din dulcea mulţumire de sine in care se legănau a trebuit in adevăr să fie foarte neplăcută. I. NEGRUZZI, 111 PLR 1, 255. 4. Scuturare (I 5) a pomilor fructiferi (tn scopul recoltării fructelor), (regional) scuturi?; p. ext. (concretizat) fructe scuturate2 (I 5) dc vînt sau recoltate prin scuturare; (regional) scuturealâ (3). Ghiule-lili piriiau, pocneau, de păreau scuturătură din nuci şi gtoanţili cofeturi de s-aruncă-n. biserică la nuntă. jipescu, o. 88, cf. tdrg, cade. Toamna culegea mere rămase din scuturătură. călinescu, e. 76, cf. dl, dm, dex. + (Popular) Flori scuturate2 (t 5), căzute prin scuturare (I 5). Scuturătură urzicilor s-o lepezi, dar nu prin casă că mai rău vin puricii', muscel, 28. Scuturătură de paring. scriban, d. + (Popular; şi în sintagma scuturătură de fin) Flori de fin scuturate2 (I 5) sau rămăşiţe de fin sfărîmate rămase In iesle, pe fundul carului etc. V. o g r î n j i1 (1), stroh. Pe bolnav să cuvine a-l pune în baie plină de apă caldă sau cu scuturătură de fin şi ierburi aromatice. C.R (1831), 1423/4, cf. ddrf. Scăldătoare cu seuturături de fin. săghinescu, v. 104. Băile medicinale sînt mai des uzitate, mai ales pentru copii, scăldători ele frunze de nuc, de scuturătură de fin, boz etc. n. lbon, med. :156. Unele babe recomandă bolnavilor să facă baie cu tărîţe de grîu şi scutură/ară de fin. grigortu-rigo, m. p. i, 122, cf. şăineanu2. în lăuloare pun în special stroh (ogrinji), adică scuturătură de fîn din ieslea cailor sau a vitelor, candrea, f. 35. Sculurătură de fîn, adecă acele firişoare mărunte şi flori care rămin pe fundul carului, cînd se cară, se numeşte şi stroh de fîn. pamfile, a. r. 163, cf. tdrg, resmeriţă, d., cade, alr sn i h 132. II. 1. Scoatere din poziţia iniţială prin mişcări puternice şi repetate Intr-o parte şi într-alta, încoace şi încolo, în sus şi în jos etc.; scuturare (II 1), scuturat1 (II 1). Cf. scutura (II 1). V. agitare, clătinare, c 1 ă t: i n ă t u r ă, cutremura r e, c u-tremurătură, h î ţ i n a r e, hJţînătură, hurducate, hurducătură, z d r u n c i-nare, zdruncinătură, z g î 1 ţ 1 i a 1 ă, z g 11-ţ t i r e, zgllţtit1, zgtlţlitură, zguduială, zguduire, zgudui tl, zguduitură. Gf. POLIZU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., cade. Cu o scuturătură zvîrli din spate cojocul pe o laiţă. sadoveanu, o. iv, 481, cf. scriban, d, Cu o scuturătură îndemînalică, i-a aruncat ultimele picături în nările păroase, gal an, z. r. 319, cf. ltr2, dl, dm, m. d. enc., dex. Auzise din nou un clinchet scurt, o scuturătură de zurgălăi de cristal, vinea, l. ii, 133. + Mişcare bruscă, puternică şi dezordonată, mai ales in sus şi în jos, într-o parte şi tntr-alta provocată de un mijloc de transport care se deplasează pe nn drum (accidentat); zdruncinare, zdruncinătură, zguduială, zguduire, zguduitux-ă, hîţînare, hîţi-nătură, hurducare, clătinare, clătinătură, (regional) hurducăia’lă, hurdticăire, hurducătură. Camaradul meu dormea dus. . . fără a gindi ■ . . nici la frumuseţile cerului de noapte., nici la scuturătură căruţa. sion, p. 246, cf. ddrf, tdrg, cade. Din scutură-lura galopului, soldaţii simţeau cum le joacă în pîn-tece apa călduţă, camilab, n. i, 231, pf. dl, dm. Transportul trebuie făcut lin, fără seuturături, fiindcă allfel este ucis embrionul. vÎn. pesc. octombrie 1962, 3, cf. d. enc. + (învechit, rar) Cutremurare (seismică). După cercetare ce au făcut asupra stricăciunei cutremurului . . .,. s-au aflat numărul următoriu de case şi de biserici, care. au suferii mai tare scuturătură lui. ar (1829), 2251/46. <0> F i g. Avem nădejde, cum că scuturătură din aceşti ani va naşte rezultate fericitoare. fm (1841), 2682/22. + Mişcare puternică (scurtă şi repetată) ca reacţie la senzaţia de frig, de durere fizică, de greaţă etc., ca rezultat al unei stări emotive puternice etc.; scuturare (II j), scuturat1 (II I), cutremurare, cutremură tură, zgîlfîială, zgllţîire, zgîl-ţîil1, zgtlţlitură, zguduială, zguduire, zguduit*, zgudui-turâ, (rar) scutur1 (2).Cf, scutura (II 1). V. tresărire, înfiorare, tremur (1), t r e m u-r a r e (1) , tremurătură (1). După ce-l lăsa scu-turălurile, cădea într-un. fel de fierbinţeală, sion, p. 189. O scuturătură puternică îl apucă dintre spete. C.ARAGIAI.E, O. I, 61, ef. ZANNE, P. III, 36, RESMERIŢĂ, D., cade. Un fior îl străbătu şi-l sîcîi cu seuturături scurte şi repetate, vinea, l. ii, 315. Pătimeşti... de friguri grele-n pungă Cu scuturătură lungă, pann, p. v. iii, 138/17. <(> (Regional) Scuturătură de friguri — acces (de friguri); frison. Cf. udrescu, gl. 2. Fig. (Familiar) Bătaie (zdravănă); p. ext. ceartă; critică aspră; (familiar) scuturare (II 2), scuturat1 (II 2). Cf. scutura (II 2). Cf. ddrf, scriban, d. I-am tras eu o scuturătură. udrescu, gl. — Pl. : seuturături. — Scutura -f- suf. -ătură. SCUTURĂŢliL, -ÎCA adj., s.f. 1. Adj. (Familiar; despre oameni) Prezentabil (1); care este (destul de) educat, instruit, cizelat etc.; (familiar) scuturat2 (1), spălat2, spălăţel, curăţel. Un om mai scuturăţel, mai curat, mai bine purtat, baronzi, l. 119, cf. ddrf, com. din bucureşti. 2. S.f. (Regional). Numele unui soi de struguri (Pietroasa de Jos — Mizil). Cf. h ii 165. — PI. : scuturăţei, -ele. — Scuturat + suf. -el. SCUTUREALĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) 1. (In sintagmele) Scutureală de nori = ploaie de vară uşoară şi de scurtă durată; (rar) scuturătură (I 1). Cf. udrescu,. gl. E o scutureală de nori, acum trece. id. ib. Scutureală de ninsoare s= ninsoare uşoară, fulguială. id. ib. 2. Scuturătură (I 2). Să facem o scutureală bună, pe la toate camerele, udrescu, gl. 3. Scuturătură (I 4). udrescu, gl. — Pl. : scutureli. — Scutura + suf. -eală. SCUTURI vb. IV v. scutura. SCUTURÎCE s.f. (Bot.; prin estul Transilv.) Ipcă-rige (Gypsophila paniculata). Cf. panţu, pl., borza, d. 79. — Pl. ; ? — Scutura 4 suf. -ice. SCUTURIŞ s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Faptul de a (se) scutura (I 5); scuturare (I 7). Cf.-udrescu, g.l. Te-ai grăbii la măritiş, Ca floarea la scuturiş. id. ib. + P. ext. Scuturătură (I 4). Cf. udrbscu, gl. Zor )a scuturiş, flăcăi, că vă prind culegătoarele! id. ib. — PI, : scutunşuri. —- Scutura + suf. -iş. SCTJŢ s.m. 1. (Popular) Ţurţur. Scuturile, semn de frig. i. golescu, ap. zanne, p. i, 65, cf. valian, v., POLIZU, CIHAC,-II, 335, DDRF, GHEŢIE, R. M., EARCTANU, A LEX I, W., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, H IV 243, ALR I 432/768, 770, 776, 780, 782, 790, 792, 990, alr sn iii h 801. * (Prin vestul; Munt.) „Vîrfiii şurei de paie ud şi îngheţat11. L. rom. 1961, nr. 1, 24. 4836 SCUŢUl — 564 SCUZA 2. (Popular) Sloi mare de gheaţă. Cf. valian, v. Pe stînei de scuţi de gheaţă, troiene de zăpezi pe care o suflare le-aruncă repezi jos. ap. odobescu, s. iii, 82, cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, \v. Gheaţa se rupe. Scuţi năpraznici, ca steiuri de sare grunjoasă lunecau agale în jos. conv. lit. xliii, 921. Semne prevestitoare nu avem; doar scuţii (sloi mari) neobişnuiţi de mari, venind pe neaşteptate, dhaqomir, o. m. 234, cf. dl, dm, l. rom. 1961, nr. 1, 24, scl 1976, 446. O Expr. (Regional; cu valoare de superlativ) A se face (sau a Îngheţa) scuţ = a îngheţa foarte tare (transformîndu-se într-un sloi de gheaţă). Nu ie lipseşti de vecine, de le-or vedea mort de foame ori îngheţat scuţ. pamfile, s. x. 116. A dat martie un ger straşnic, de a îngheţat acolo scuţ şi baba şi oile ei. rădulescu-codik, i.. 7. S-a făcut pe urmă acolo tot scut şi baba şi oile ei. id. ib. 9. 3. (Regional) Crustă zgrunţuroasă care se formează pe burta animalelor prin îmbîcsirea părului cu murdărie. Cf. ciauşanu, v. 197, cade. -O (Adjectival; despre părul oamenilor; prin exagerare) Sini cu pârul scuţ. ciauşanu, v. 197. + Conglomerat (de materii). Cenuşa-n sobă se face scuţ pe umezeală. Com. din TURNU MĂGURELE. — Pl.: scuţi şi (rar, n.) scuţuri. — Etimologia necunoscută. SCUŢTjÎ vb. IV. Refl. (Prin nord-estul Olt.) „A se Snscorţoşa“. ciauşanu, v. 197. — Prez. ind.; ? — Scuţ + suf. -ui. SCUŢUlT, -A adj. (Prin nord-estul Olt.; despre animale) Acoperit cu o crustă de pămint amestecat cu fire de păr, cu murdărie etc. Cf. mat. dialect, i, 235. — Pl.: scuţuiţi, -te. — V. seuţui. SCUZĂ vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică situaţii, acţiuni, manifestări, stări sufleteşti etc. proprii sau ale altora) A prezenta ca fiind mai puţin reprobabil, prin arătarea motivelor (v. m oliva 1) sau prin explicaţii, argumente etc. (v. motiva 1, justifica), a dezvinovăţi, a disculpa; p. ext. a motiva (1); a justifica. Scopul marchizului Luchizini era d-a escuza purtarea turcilor (începutul sec. XVIII), mag. ist. î, 197/7. „După a mea părere este prea destul spre a scuza spaima unei maici“, răspunse Nicola. fm (1842), 1461/37. Voi luaţi cîte o frază care credeţi că vine în ajutorul sofismelor prin care scuzaţi ceea ce esle. ghica, c. e. n, 625. Preoteasa ... oricît se cerca să scuzeze simţirile. .. fetei.. ., nu i-ar fi tolerat ca amorul ei să treacă peste marginile platonismului, si'on, p. 138, cf. .lm. Aci originalitatea esle de scuzat, maiorescu, critice, 44. Caută să arate, să explice şi aproape să scuzeze rătăcirile adversarului. vlahuţă, s. a. ii, 378, cf. şăineanu2. Se silea să-şi scuze pasul, pe care şi-l simţea imoral, agîrbiceanu, a. 410. Pe ardeleni nu-i scuzează, căci au tradiţie. ibrăileanu, sp. cr. 37, cf. cade. Asemenea seri justifică şi scuză toate amărăciunile iubirii, camil petrescu, p. 319, cf. scriban, d. Îşi scuza plauzibil tăcerea, şi-mi spunea unele cuvinte de consolare, blaga, h. 221. După moartea sa... toată presa literară franceză, scuzîndu-şi oarecum întîrzierea, u fost acaparată de numele său. ralea, s. t. i, 92. Stătea cu franceza şi cu pianul, cum o scuza inutil bătrîna faţă de muieri şi copii, preda, m. 108. Scopul scuză mijloacele cara-qiale, o. vi, 115. 2. R ef 1. A-şi căuta motive (întemeiate), explicaţii, argumente etc. convingătoare pentru o acţiune, o manifestare etc. (reprobabilă), pentru diminuarea (ori anularea) unei vini sau pentru neîndeplinirea (ori îndeplinirea în mod nesatisfăcător) a unei acţiuni, a unei însărcinări, a se dezvinovăţi, a se disculpă; a-şi exprima regretul (în faţa cuiva) sau a-şi cere iertare de la cineva pentru o greşeală, pentru o jignire (neintenţionată), pentru un deranj sau pentru o manifestare (involuntară) care nu a fost la locul ei, pentru o impoliteţe, o stîngăcie ele. Dacă ar cerca pruncii a. minţi şi a se escuza zicînd cum că părinţii lor nu ar avea timp de a-i împodobi, îndată să poruncească hwăţăloriul în slioală să se. spele, pe-trovici, P. 26/3. Odată ajuns aci, voi şti cum să mă scuz. lăzărescu, s. 75/2. Camillus... nu s-a mai scuzat cu nici un cuvînt sau pretext ca mai nainte. aristia, plut. 393/8, cf. lm. [Revistele] se pol cel puţin scuza, dacă nu au avut destulă luave-aminte penlru limba în care scria, maiorescu, critice, 76. Cade în genunchi ■ înaintea lui, scuzîndti-se. conta, o. p. 362. S-a scuzat dacă ne-a făcut cumva vreo necuviinţă. caragiale, o. ii, 216. Unui poet nu-i este permis să se scuzeze că a pus o rimă schiloadă. macedonski, 0. iv, 33, cf. ddrf, barcianu. Trei dintre persoanele poftite la prînzul diplomatic ce da in acea seară se scuzau că nu pol veni. brătescu-voineşti, p. 189. Vă rog, sînt grăbii, se scuză Murăşanu. agîrbiceanu, a. 34. Se scuza că nu i-a scris o scrisoare personală. BUL. COM. IST. HI, 118, Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Soţiu prefectului îl refuză scuzîndu-se amabil, rebreanu, b. J, 220. Mata ai dinţi, drăguţă, spune bunicul oarecum scuzîndu-se, ca şi cum l-ar fi pus la treabă, teodoreanu, c. b. 53. Aproape fără să se scuze faţă de ceilalţi, i-a luat braţul tîrîndu-1 într-un colţ. camil petrescu, P. 223. Rătăci cît na timp fără să vadă pe nimeni, lovindu-se de trecători, fără a se scuza, brăescu, o. a. i, 6. Se scuza că mai sînt „rate în restanţă". kloi'ştock, v. 230. [Spuse] către necunoscută, scuzîndu-se oarecum: Adevărat. E foarle tîrziu. seuastian, t. 307. Sînt foarte ocupat; am de isprăvit corespondenţă, se scuză inginerul, sadoveanu, o. xn, 541. Autorul se scuză că na le-a pulul înregistra absolut pe loate. iordan, t. 16, cf. scriban, d. Convorbirea cu el este tonică, fiindcă el nu se scuză, călinescu, c. o. 33. îşi închipuie, că dovedeşte o îndemînare, o abilitate specială în acţiunea de a se scuza pe sine însuşi, vianu, s. 4.1. Am vrut să te caut de mult, se scuză Lucu. vinea, l. 1, 114, cf. dl. Noi am şi luat masa., se scuză mama doctorului, preda, n. 31, cf.DM, dn2. Se scuză pentru lipsa de talent poetic, ist. lit. rom. ii, 758- N-am ştiut că ai venit, se scuză ea, cerîndu-şi parcă iertare că a fost găsită dormind, v. rom. decembrie 1964, 06. Tc-leman se. scuza că nu mai venise pe la Bistra de două săptămîni. ib. ianuarie 1965, 53. S-a urcat pe scenă într-un ropot de aplauze,... apoi s-a scuzai că nu se poale produce cu nimic, scînteia, 1969, nr. 8 184, cf. m. d. enc., dex. Cine se scuză, se acuză, alexi, vv. 3. Tranz. (Complementul indică oameni) A fi de acord cu scuzele (2) exprimate de cineva; p. ext. a ierta; a primi scuzele cuiva, v. scuză (2). C.f. NEGULIOI, PONTBRIANT, !>., PROT. — POP., N. 1)., LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2. Vă rog SU mă scuzaţi dacă vă părăsesc pe-o clipă, agîrbiceanu. a. 307, cf. resmeriţă, d., cade. Vă rog să mă scuzaţi. .zise ea puţin speriată, rebreanu, r. i, 242. l-am scris a. doua zi un bilet rugîndu-l să mă scuze că l-am făcut să uşlepie. camil petrescu, p. 309. Acuzat de unii, scuzat de cei mai mulţi, Manote era în judecata tuturor, brăescu, o. a. i, 205, cf. iordan, l. r. a. 136, scriban. d. în felul acesta scuz pe omul inferior care se uită la mine cu suficienţă şi umor. călinescu, c. o. 83. Un diletant estetic ar putea scuza crima lui Raskol-nikov. ralea, s. t. it. 238. Să ne scuzaţi pentru eă vă ţinem Iu păstra de aproape două săptămîni. stancu, r. A. ni, 175. Vă rog să mă scuzaţi, doamnă. Eram ameţit... H. lovinescu, t. 174, Scuză-mă, trebuie să fiu acuma foarte repede. într-un loc. preda, r. 335. Nu voia lotuşi să-i dea impresia că îl scuzase de toi pentru nepoliteţea lui. t. popovici, se. 416, cf. dn2. Mă scuzaţi, şi mă iertaţi, am băga mîna pîm buzunare şi-am găsi kieia dă la cufăr. o. bîrlea, a, p. i, 561. 4839 SCUZABIL — 565 — SCUZĂ ■v- Absol. Cititorul va acuza dara in zborul poeziei mi-a venit mai bine a trece scena povestirei înlr-o insulă. pelimon, s. 30/17. <0 Refl. imper s. Astă pedeapsă peniru a ei originalitate s-au escuzal... prin legea decalogului, calendar (1859), 101/8. O binefacere care a încetai produce adesea ură, una care nu s-a îndeplinii sc scuză, călinescu, c. o. 169. + (Folosit şi absol.) (La imperativ, pers. 5 sau, rar, pers. 2: adesea cu determinările enclitice „-mă", ,,-ne“) n) Formulă de politeţe prin care. cineva îşi cere iertare pentru o greşeală, pentru o sllngăcie etc.; (mii de) scuze!, scuzele mele! (v. seu 2 â 2), pardon! (1), iertaţi (-mă)! (v. ierta); b) formulă de poli- teţe. prin care cineva cere permisiunea, îngăduinţa etc. cuiva; pardon! (1), iertaţi(-mă)! (v. ierta), permiteţj(-mi)! (v. permite 1), fngdduiţi(-mi)! (v. îngădui). Mă duc, scuzaţi, pardon, bonsoar. caragiale, o. vi, 37. Scuzaţi, uă rog, domnule profesor, nu u-am băgat de seamă, zise linărul. aoÎrbi-ceanu, a. 32. — Prez. ind. : scuz şi (Învcchit) scuze:. Şi (învechit) eseuză (scris şi escusa, lm, alexi, \v.), cximzâ (scris şi excusa, prot. — pop., n. d.) vb. 1. —■ Din fr. excuscr, il. scusare. S. Erorile unui seriilor trebuie considerate totdeauna... scuzabile dacă decurg din neştire, hasdjju, i. c. i, 137, cf. lm. Asta însemnează că delapidarea, că necinstea lor ar fi scuzabile? caragiale, o. ii, 59, cf. alexi, av. Ii o greşeală şi mai mare (fiindcă nu c scuzabilă prin nimic) înjosirea unor scriitori. în plr ti, 148, cf. şăi-njsaku*. Chiar jaful pe caic... îl face Mavrogheni prin chiar ostaşii săi i sc pare scuzabil în asemenea împrejurări, iohoa, 1.. 11, 115, cf. resmeriţă, d.,ca»e. Asta-i o scuzabilă manie a mea. teodoreanu, m. 11, 159. Are insă suficienţa scuzabilă de a se socoti el preferai, sadoveanu, o. xii, 529, cl. scriban, d. Iniracîl opera sa este, înlr-o oarecare măsură, una de călătorii, procedeul vorbirii la persoana tniti esle scuzabil, vianu, l. u. 474. O formală... a fost scrisă pe buletinele, de deces ale victimelor: „omor scuzăbil“. pas, z. iv, 116, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl. : scuzabili, -e. — Şi : (învechit, rar) eseu* /.abil, -ă (scris şi escusabil, alexi, \v.) adj. — Din it. scusabile. — Kseu/.abil < fr. cscusable. SCUZA HE s.f. Acţiunea de a (se) scuza şi rezultatul ei. 1. (Rar) Prezentare a unei acţiuni, a unei situaţii, a unei manifestări etc. proprii sau a altcuiva ca fiind mai puţin reprobabilă, prin arătarea motivelor sau prin explicaţii, argumente etc., dezvinovăţire, disculpare; p. ext. motivare; justificare. Cf. scuza (1). Scuzarea şi justificarea universală a oricărui, fapt poate fi ca un aci moral? ralea, s. t. ii, 288. 2. (în dicţionarele din trecut) Căutare de motive (întemeiate), de explicaţii, argumente etc. convingătoare pentru o acţiune, o manifestare etc. (reprobabilă), pentru diminuarea (ori anularea) unei vini, pentru neîndeplinirea (ori îndeplinirea în mod nesa-tisfăeător) a miei acţiuni, a unei însărcinări, a unei obligaţii etc., justificare, dezvinovăţire, disculpare; exprimare a regretului pentru o greşeală, o jignire (neintenţionată), pentru un deranj sau pentru o manifestare, o impoliteţe, o stin-găcie etc. (involuntară). Cf. scuza (2). Cf. pontbriant, D., PDIlF, ALEXI, W. 3. (I11 dicţionarele din trecut) Acceptare, primire a scuzelor (2) exprimate de cineva; p. ext. iertare. Cf. scuza (3). Cf. pontbriant, p., ddrf, alexi, w. —• Pl.; scuzări. — Şi: (învechit) eseuzăre (scris escusa re) s. f. pontbriant, d,, alexi, w. - V. scuza. SCUZAT, -A adj. (în dicţionarele din trecut.) 1. Motivat, justificat. Cf. resmeriţă, d. 2. Dezvinovăţit. Cf. pontbriant, a., lm, resmeriţă, d. 3. Iertat. Cf. pontbriant, d., ddrf, alexi, w., RESMERIŢĂ, D. — Pl. : scuzaţi, -le. — Şi; escuzât, -ă (scris escusal) adj, PONTBRIANT, ALEXI, W. SCt'ZA s. f. 1. Motiv (real sau inventat), explicaţie, argument etc. care încearcă să motiveze, să justifice o situaţie, o acţiune, o manifestare, o stare sufletească ctc. de obicei reprobabilă, neîndeplinirea (ori îndeplinirea în mod ncsatisfăcător) a unei activităţi, a unei însărcinări, a uuei obligaţii etc. (v. motivare 1, justificare, pretext 1), să micşoreze sau să anuleze o vină, o greşeală etc. (v. j n s 1 i f i c a r e, dez vino v ă ţ i r e, disculpare); p. ext. motivare (1); justificare. Purlarea lui n-arc scuse, căci nu e alta decil interesul şi cîştigul cc îl mişcă, heliade, d. ,i. 61/13. înţelegem fiinţa, partidelor; ele vin din slăbiciunea, naturei omeneşti, dar sint totdeodată un instrument de progres şi aceasta este singura lor scuză, concordia, 1V17. A7-ai nici măcar scusa că acel altul va şti sau va putea face cel puţin toi aşa dc bine. ghica, c. e. ii, 611, cf. pontbuant, d., prot. — pop., n. i). Scriitorii jurnalelor. . . vor putea afla o scuză pentru neîngrijirea formei sub care îşi prezintă ideile, maiorescu, critice, 45. încearcă să găscască o scuză pentru fugar. CARAGIALE, O. n, 59, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2. Acum simţea că ar fi datoria lui să vorbească, ... să afle vreo scuză, vreo explicaţie, agîrbiceanu, s. 48. Asemenea digresii cronicarul le introduce cu o scuză. bul. com. ist. ir, 30. A doua zi căuta şi-i găsea ca singură scuze, rebreanu, i. 180, cf. resmeriţă, d., severin, s, 18. Nu ti-aş găsi scuză nici cînd aş ţii că c numai peniru a face studii, m. i. caragiale, c. 1.05. Ura şi el, invidia şi cl; dur fără să aibă scuza iubirii înşelate, c. petrescu, o. p. i, 33. Nu se admite nici o scuză, brăescu, o. a. i, 36. Trebuie recunoscut însă, ca. o scuză, . .. că atitudini asemănătoare ne înlîmpină şi aiurea, iordan, t. 5, cf. scriban, d. Era scuza ma-joră a. regimului prins in propria lui capcană, arghezi, b. 151. în actele cele. mai bestiale, el întrezăreşte acea nevoie de justificare şi scuză care formează esenţa oricărui idealism, ralea, s. t. i, 53. Asta o spuse mai mull ca. o scuză. v. rom. aprilie 1955, 152. Părea că aşteaptă din partea lui Silion o explicaţie, o scuză valabilă. vinea, l. i, 35, cf. dl, dm, dn2. Cu scuze şi cu motive nu umpli, nici piaţa, nici buzunarul, scînteia, 1.969, nr. 8 210, cf. m. v. enc., dex. + (Jur.; de obicei cu determinări care arată circumstanţa atenuantă) împrejurare care atrage, în caz de săvîrşire a unei infracţiuni, fie nepedepsirea făptuitorului, fie micşorarea vinovăţiei lui. Scuza provocării există cînd infracţiunea a fost provocată prin lovire sau violenţă asupra persoanei infractorului, cod. pen. r.p.r. 190. 2. (De obicei la pl.; adesea în legătură eu verbe ca „a cere“, „a prezenta**, „a înfăţişa", învechit, „a face“ etc.) Exprimare a regretului, cerere de iertare pentru o greşeală, pentru o jignire (neintenţionată), pentru un deranj sau pentru o manifestare (involuntară) care nu a fost la locul ei, pentru o impoliteţe, o sţlngăcie etc.; cuvînt de disculpare. Această scrisoare .'.. nu coprindea nici un fel de scuză (cerere de iertăciune), cr (1829), 233*/25, cf. negulic, 4843 SCVER — 566 — Îngăduie a-ţi face scusele mele: o marc necesitate mă sileşte a mă inttlni cu un amic. lăzărescu, s. 14/22. Aud un glas care se îngîna in scuze pentru supărarea ce-mi adusese, ghica, s. 2. Ne ceru mii de scuze pentru maniera brutală in care fuseserăm primiţi, sion, p. 269. In loc de a. aresta pe criminal, el se mulţumi cu scusele sale. hasdeu, i. v. 146. li cer scuze că am uitat să-l felicit, caragiale, o. ii, 212. Banca ministerială făcu scuze şi Moş Teacă fu dai înapoi, bacalbaşa, s. A. i, 19, cf. şăineanu2. Tomaidi îşi ia pălăria şi iese, cerind mai întîi scuze, brătescu-voineşti, p. 264. De e oreo greşeală la mijloc, vă rog să primiţi scuzele mele. hogaş, h. 99. îşi ceru mii de scuze, că el nu-i de vină şi-i pare foarle rău. rebreanu, i. 347, c.f. resmeriţă, d. Să-i înfăţişez complimentele şi scuzele mele. galactiox, o. 233. Cele nouă Muze îl zgiriau..., obligîndu-l să le ceară scuze, topîrceanu, b. 99. Am surîs ca un cline lovit, cerînd parcă scuze, camil pe-tr.escu, u. n. 13. Se gîndi . .. să-i întindă mîna şi să-i ceară scuze, sahia, n. 89. Şi-a cerut de la început scuze că nu vom avea ca băutură decil apă. voiculescu, p. i, 309, cf. scriban, d. Îşi dădea socoteala că trebuie să repare impresia faptei prin scuze prieteneşti şi amabile. călinescu, o. i, 25. Cere scuze, la teatru, spectatorilor din stalul posterior, că stă întors cu spatele. ralea, s. t. i, 200. în loc să-mi cer scuze, am fosl un grobian, c. petrescu, a. h. 359. Se va lămuri confuzia şi vei fi pus imediat.. . în libertate cu scuzele cuvenite. stancu, r. a. iv, 213. l-a cerul beizadea Mitică scuze. pas, l. i, 224. [A răspuns] cu un surîs de scuză. h. lovinescu, t. 172, cf. dl. Venea apoi bărbatul după ea şi o lua acasă cu „scuze", dar se vedea... că n-o ierta- preda, r. 7. Bîlbîi cîteva scuze. t. popovici, se. 269, cf. dm, dn2. La vederea unui indezirabil, Suflefel, laş, fuge fără a bîigui nici măcar o scuză de circumstanţă, v. rom. octombrie 1964, 93. îşi cere. . ■ scuze, sugerînd printr-un gest dezarmant faptul că maşinăria asta... se cere strunită, cinema, 1968, nr. 7, 27, cf. m. d. enc., dex. De ţi-am scris ceva greşii, îţi cer scuză la cetit! folc. mold. it, 191. <0> Loc. v b. A primi (sau a accepta, a admite) scuzele cuiva = a scuza (3). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. O Expr. (Mii de) scuze! sau scuzele mele! = formulă de politeţe prin care cineva işi cere iertare pentru o greşeală, pentru o stlngăcie etc.; scuzaţi(-mă)! (v. scuza 3), pardon! (1), iertaţi(-mă)! (v. ierta). Cf. DL, DM. — Scris şi: (învechii) scusă. — Pl. : scuze. — Şi; (învechit) escuza (scris escusă, barcianu, alexi, v.) s. f. — Din it. scusa, fr. escuse. SCVER s. n. v. scuar- SDEÂLiVĂ s. f. v. sedelnă. SDRĂNTJT vb. I v. strănuta. SE1 pron. refl. pers. 3 şi 6, subst. A. (Exprimă identitatea cu subiectul) I. Pron. refl. 1. (înlocuieşte numele unui complement direct) Ce lu Pavel-i grăiia d[u]Au/u se nu se suie întru Ier[u]s[a]l[i]m. cod. vor. 26/7. Iară Isus prinse-l de mînă şi-l rădică şi se sculă. coresi, ev. 81. Şi apoi... se au sporii oamenii de la Aclam şi de la Eva. palia (1581), 5/24. Avesalom. . . să ridică cu oaste mare pre tală-său. varlaam, c. 23. Şi dacă le-au găsit, le-au arătat domnului ocelui loc şi s-au păzit de-au ocîrmit cum au ştiut acel lucru. prav. 291. Stînd şi culcîndu-se. biblia (1688), [prefaţă] 3/15. S-au dus pre taină iar la Ţarigrad. neculce, l. 35. El... de inimă rea să omorî, mineiul (1776), 45rl/36. In loc de a avea tinerii agiutoriu şi folos, ei să însărcina de o greutate, amfilohie, g. iii/2. Cînd să punea Stan să şază lingă Măriia, ea fugea de el (a. 1817). iorga, s. d. xii, 206. Pe urmă se întoarseră lingă Calipso. pleşoianu, t. i, 68/8. Să-l aştepte... pină să se gătească şi el. gorjan, h. t, 2/33. D-ambiţie s-aprinde, asachi, f. 8/10. Se visază că este ca Dumnezeu de puternic, conachi, p. 274. A lumei temelie se mişcă, se clăteşte, alexandrescu, m. 5. Dar ce zăresc acolo? Om să fie? Nu se mişcă, alecsandri, t. i, 466. Să se îmbracc pe ascuns într-o piele de urs. creangă, p. 185. Peste cîteva zile împărăteasa s-a simţit însărcinată. ispirescu, l. 2. Dar cînd se crede mai aproape de întruparea lui, atunci vede că-i mult, mult încă, pînă a ajunge, in plr ii, 59. El se va supune acestui îndemn. iorga, p. A. ii, 158. Ion. . . de mic copil se ferea de tcdăl său. agîrbiceanu, s. p. 14, cf. resmeriţă, d. Se ridica din praf fără suspin, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 16. Parcă toate constelaţiile se pogoriseră cu zodiacul în serviciul municipiului, arghezi, b. 72. Ajunse lingă oi şi se întinse la umbra tnfanului. preda, î. 153. Pîcle rotunde şi dese Ce prin suliţa ploii la cer se suiau, labiş, p. 41. Savanţii români din trecut s-au formal singuri, scînteia, 1966, nr. 6 893. Strigă, strigă, să se siringă Felele din valea lungă, jarnik — bîhseanu, d. 360. Ea prin tirg că să-mptimba. şez. vii, 60. <0> (învechit; cu antepunerea pronumelui cînd verbul este la gerunziu) La grea deznădejduire Se văzînd dodat-ajuns, Fuge. i. văcărescul, p. 7/10. îl văz iar. se mîşcînd. id. ib. 17/2. + (Exprimă reciprocitatea) Pre cei... ce se bal cu ispită spre noi a ne turbura şi a ne chinui pre noi departe să-i gonim de la noi. coresi, ev. 85. Acest obiceaiu au fosl legiuit de legiuitorii cei bătrîni, iară tn vremea de aemu cest mai tineri s-au tocmii toţi împreună, prav. 58. Lumea şi inima mea unindu-se foarte tare. marcovici, c. 16/4. Acolo bietul Ikanok, acolo biata Zulnie S-o-nlîlnil. conachi, p. 85. Parnasul şi Olimpul cu fală se priviră, alexandrescu, m. 27. Acum le e şi lor vremea să se drăgos-iească. creangă, p. 131. De cînd se iau de gîl lupii cu mieii, ispirescu, l. 1. Sînt copii. . . Cu multe sănii De pe coastă vin ţipînd Şi se-mping şi sar rîzind. coşbuc, p. i, 224. Se iubesc şi trag la codru, davila, v. v. 30. Pitiţi, şoptesc în umbră: Se ghiontesc, rîd pe-nfundate. iosif, v. 46, cf. camil petrescu, p. 86. Sc înţelegeau toţi dinlr-o singură ochire, să-l pună pe goană cu tot soiul de născoceli poznaşe, c. petrescu, a. r. 17. Pentr-o fală cît. o ceapă Stau feciorii să se bală! jar-ni'k — bîrseanu, d. 434. O (Una dintre persoanele care săvlrşesc acţiunea este subiect, iar cealaltă este complement construit cu prep. ,,cu“) E însuşi întră intru gloată şi se păriia cu iudeii, cod. vor. 2/25. S-au cununai bărbatul cu muiarea cea creştină, prav. 150. Căci cu mine nu se-mpa.că înlr-a sa nemulţumire. conachi, p. 103. A plecat şi nu mai vine, Parcă s-a certat cu mine. folc. mold. ii, 180. Cine cu porcii se amestecă îl bagă în noroi, zanne, p. i, 607. O (învechit; în forma accentuată sine) Sărutaţi-vă sinre (unul cătră altul n. test. 1648) cu sărutarea iubasleei! cod. vor. 166/6. 2. (în forma accentuată sine; la pers. 3, învechit şi la pers. 2, 4, 5, 6; înlocuieşte numele unui complement direct, subliniind poziţia subiectului de participare singulară la acţiune, de izolare de alte subiecte posibile) Se giurară sinre (p re ei biblia 1688) nece se mărînce nece ce se be. cod. vor. 50/14. Veni amu Hristos nu numai sine să arate ce şi pre noi să înveţe, coresi, ev. 184. Acestea sintu călugăriţele ce-u visu în mănăstire şi în curvie se-u datu pre sine (a. 1580). cuv. d. bătr. ii, 340/20. Aceştiia simt de să împart pre sine (cca 1600). gcr i, 50/13. Pre cei de-a-proape ai noştri să-i iubim ca şi pre sine. varlaam, c. 302. Să mîntuiască nu numai pre sine de nevoie şi de perire ce încă şi pre rudele lui. prav. 122. Te pui pe sine cu Dumnezeu deopotrivă, conachi, p. 264. Începu a se întreba pre sine ce gînganie bipedă esle el pe lume. negruzzi, s. i, 202. Numai pe sine nu se vede cît e de frumuşel, creangă, p. 244. Se cunoştea pe sine. caragiale, o. i, 69. Slnt un bărbat în loală firea, se certa el pe sine. vinea, l. i, 13. Luminarea lumineaza casa, numai pe sine nu se luminează, zanne, p. iii, 4847 — 567 — 213. Nici pe sine nu se procopseşte, nici pe altul nu foloseşte, id. ib. v, 515. Dracul rîde de porumbe negre, Şi pe sine nu se vede. id. ib. vj, 557. <0> (învechit; întărit prin forma neaccentuată a pronumelui reflexiv In dativ -şi, în poziţie enclitică, cu care face corp fonetic comun) Sâ nu ne plecăm sineş spre necinste. coresi, ev. 529. Ei iubesc a să plinge neîncetat şi a-şi plăzmui supărări în duhul lor, chinuindu-să pa sineşi fără pricină binecuvîntată. marcovici, d. 13/7. Să nu-i mai fie ciudă pre sineşi. luc. v, 372. <0> (învechit; întărit prin unele forme neaccentuate în dativ ale pronumelui personal, aşezate enclitic, cu care face corp fonctic comun) Foarte m-am fericii pă sincm in. această pricină (a. 1828). doc. ec. 406. Mergi şi pe sinefi l.c-nvaţă. pann, e. ii, 68/10. <0> (Urmat sau, învechit, precedat de pronumele de întărire „însuşi") Se înveţe giudecii lui ca însuşi sire. psalt. 220. Ce fagi denainlea mîniei ca să ne înveţe pre noi să nu ne dăm înşine pre sine în năpaste, var-laam, c. 191. Cît va fi prin putinţă să ne ajutăm înşine pre sine. drăghici, r. 164/16. Ajunge a se convinge cl pe sine însuşi, ghic.a, s. 315. O vrea. ■ . spre-a se-n-ţelege in sfîrşit pe sine însuşi, eminescu, o. i, 160, cf. cadf. Bucătarul s-a întrecut pre sine însuşi. c. petrescu, î. ii, 26. 3. (în formele neaccentuate îşi, şi-, -şi, ş-, înlocuieşte numele unui complement indirect accen-luînd implicarea sa in acţiune) Ş-au făcutu odihneale sufletului său şi cu iubire şi cu dulceaţă (sec. XVI), cuv. d. bătr. n, 421/20. Au început a socoti, cu ce chip ş-ar face o Iraistâ drăghici, r. -58/2-2. De Irei zile îşi spune povestea vieţii-nlrege. eminescu, o. i, 88. Şi-a luat la drum cile i-a trebuit, creangă, p. 290. .4 dat poruncă ca să-i deschiză toate tronurile cu haine, spre a-şi alege fiul său pe acela care îi va plăcea, ispirescu, l. 3. O (învechit; în formele accentua le sie, sie; cu valoare de pronume personal de pers. 2, 3, 4, 5, 6) Se dobîndim şie sf[in}lul dzeului. psalt. sch. 270/14. Deaci şie ei luară pişte. cod. von. 94/5. Ce nu şie ce voao slojiiă aceia. ib. 142/3. Impărţiră cămeşile mele şie (loru-ş cc2). psalt. 37. Şi luo sus marha sa şi dobitoacele sale, carele strînsease şie în pă-mînlul Bananului mearseră în Eghîpet. palia (1581), 193/2. Nu aclunareţi şie vişleare pre pămînt. varlaam, c. 26. 1-aa spus şi i-au plecat şie. ureche, let. i, 157/11. Ştiut să fie: loate numele a neamului de mijloc au trei căderi asemenea şie. st. lex. 239/6. Numai lui D[u]m[ne]zău vieţuind şi şic. dosoftei, v. s. februarie 71v/35. Bine au zis oarecine că lacomul nice şie, nice altuia iaste folos. n. costin, l. 517. Intr-acel an a domniei lui, s-apucă de făcu nuntă şie. neculce, l. 120, cf. anon. car. Ştiind că şi şic se întinde cursă de turci, şincai, hr. iu, 29/26. Pentru ce dar bou pe bou nu supune, nice cal pe cal şie iobaglu face? budai-deleanu, t. v. 86. Începu jumătate mori fiind a grăi vulturul şie. ţici-iindeal, f. 6/1, cf. lb. [.Directorul] cu toate şie supuse instituturi stă supt nemijlocită direcţia ghenerală a shoalelor. ar (1829), 142/4. Ci n-are cui să-mparţă nici marea bucurie, Nici cuget, nici plăccrc; căci e cu lotul singur Şi n-are sie semen. heliade, o. i, 366, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, scriban, d. O (Precedat de formele neaccentuate îşi, -şi, şi-, ş-, -şj Penlru că.-şi tocmise şi-şi alesease şie ceasul şi vremea muncilor sale. varlaam, c. 65. Domniile neştiutoare... nu. caută să-şi agonisească sie nume hun ceva la ţară, ce caută desfrînală numai avuţie să siringă. M. costin, ap. bălcescu, m. v. 642. Atesu-ş-au şie Parte de moşie, dosoftei, rs. 153/22. Şi-ş dobîndi şi şie şi tuturor credincioşilor izvoară de isţealenii. id. v. s. octombrie 68v/2. Moldovenii ş-au. ales şie domn pe paharnicul Mlhail Bacoviţă. şincai, hr. iii, 214/26. Nebun iaste carele vrea a-şi făgădui şic al.îta. maior, P. 135/25. Îşi aleasă şic lot ţinutul cel din-prejurul. Iordanului, calendariu (1814), 107/22. Craiul Poloniei ... cugeta a-şi supune şie Moldova, ar (1829), 2462/8. Unde să-şi găsească de mîncare şie. pann, p. y. i, 166/10. Fiîndu-şi şie dragă cum nu-i esle nime-n lume. eminescu, o. i, 80. 4- (î'1 formele accentuate sie, învechit şie; întărit prin forma neaccentuată a pronumelui reflexiv în dativ -şi, in poziţie enclitică, cu care face corp fonetic comun) Cine iaste slăpln şieşi, acela iaste... d[o]mn a lumea toată, dosoftei, v. s. februarie 54v/36. Nu-l omoară, ci-l face şieşi fiu şi moştean. antim, p. 159. Luasă şieşi muiere pre sora împăratului, şincai, hr. i, 225/5. Feciorul de împărat vedea şi simţea toate; dar leac sieşi [nu găsea]. odobescu, s. iii, 204. Ce spune marele poet despre bălrînul său prietin se potriveşte şi sieşi, sadoveanu, e. 57. Arta nu e o meserie şi nu slujeşte în principiu decît sieşi. arghezi, In plr ii, 87. Nimfa sieşi se avea iubită. vulpescu, p. 31. Aceşti ani au fost să fie ai măgariului şi i-au cerut omul sieşi, pop., ap. gcr ii, 358. «^(Precedat. de formele neaccentuate îşi, -şi) în cuvintele ce-şi spune sieşi ... se simte gingăşie şi delicateţă, gherea, st. cr. i, 160, cf. ddrf. îşi găsea sieşi vini închipuite cu care l-o fi mîhnit. rebreanu, i. 98. Vizitatorul. . . îşi daloreşte sieşi o plimbare enciclopedică prin magaziile nemăsurate ale staţiei■ arghezi, b. 96. Mereu îşi da sieşi cuvînt, Şi pasul său era legămtnl. blaga, poezii, 203. îşi. dovedise sieşi că orice încumetare nu rămîne deşartă- c. petrescu, a. r. 83. Ar mai putea lotuşi să-şi dovcdească sieşi că nu e chiar aşa. vinea, l. i, 185. Un prilej de a-şi dovedi, în primul rînd sieşi, că poate face lucruri cu totul diferite şi opuse, cinema, 1968, nr. 2, 17. Misiunea fundamentală a poetului de totdeauna ar fi să nu ajungă să-şi poată spune sieşi vreodată versul pus de Ovidiu în gura Medeei. scînteia, 1969, nr. 8 214. 0> (întărit printr-un pronume personal) Urmaşii lui geloşi de a sa mărire mai mult se gîndiră a-şi face loruşi monumente, odobescu, s. iii, 72. + Unul altuia. Prietenii îşi urează o dragoste nestrămutată, marcovici, d. 2/26. Damele îşi şopteau şi se ghionteau, negruzzi, s. i, 64. Şi-au dat bineţe. coşbuc, p. i, 228. 4. (în formele neaccentuate îşi, -şi, învechit, -ş, în forma accentuată şie, cu valoare de adj. pos.; indică posesiunea) Care este al persoanei despre care se vorbeşte. Oameri ce alese în dosloitul său (în pa r-tea şie h). psalt. 57. L-au slobodzitu-l turcii să. margă la casă-ş. neculce, l. 66. Au slobozii crăiasa pre români către casă-şi. şincai, i-ir. ii, 203/25. + (Indică apartenenţa) Care aparţine persoanei despre, care se vorbeşte ca parte a corpului. După aceea-şi va pleca i7[risto]s Capul cătră maica sa (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 460/22. Elu-şi tunse păru. moxa, 398/5. Moş Coslache holbă ochii şi-şi muşcă buzele, fără sunet, călinescu, e. o. ii, 160. Doamna Ulmu înghiţi în sec şi-şi linse buzele cu o comică gravitate. vinea, l. i, 266. <> (Precedat de cuvinte cu valoare prepoziţională) Mut se uită împrejuru-şi, cască lung. eminescu, o. i, 165. + (Indică dependenţa) Care se află într-o anumită legătură (de rudenie) cu persoana despre care se vorbeşte. De frica lui fugise în Ardeal cu muiere-şi cu tot. şincai, hr. iii, 154/35. Acuma şi de Bomica-ş uitasă De nu i-o pomenea lui o tîmplare. budai-deleanu, ţ. 187. + (Cu valoare subiectivă) Care este spus, îndeplinit, săvîrşit etc. de persoana despre care se vorbeşte. Află fărăleage şie (fărădelegea sa h). psalt. 65. Să se ducă în treaba şi. marian, t. 322. + (Cu valoare obiectivă) Au cutezat penlru slobozenie-ş a. să lupta, ar (1829), 1502/46. 5. (în forma accentuată sine; precedat de diverse prepoziţii înlocuieşte numele unui atribut, al unui complement indirect sau circumstanţial; cu valoare dc pronume personal de pers. 3 şi, învechit, de pers. 2, 4, 5, 6) Ochii lui pre limbi prevesc cinre să se Inralţe de sine. psalt. hur. 54r/8. Agripa cătră Pavelu dzise: gice-ţi-se de sinre (de tine însuţi n. test. 1648) a grăi. cod. von. 74/5. Nu deade lu Dumnedzeu schimbu dereptu sire şi preţu să izbăvească sufletul său. psalt. 93. Cînd amu greşim., afară de sine ne aflăm, afară 4847 — 568 — amu de al nostru cuget sîntem. coresi, ev. 28. Şi puseră gios de pre sine fiii lu /sfraiji podoabele lor supt muntele Horcvului. po 291/7. Mişeii de pururea-i aveţi cu sine. varlaam, c. 66. Aşa ei înde sine tăindu-se mulţi au perit. ureche, let. i, 126/35. Ceia ce vor purta la sine... ierbi (a. 1645). gcr i, 116/25. Cela ce va răpi muiare curvă şi de va f i şi cu alte soţii cătră sine. . . i să oa tăia capul. prav. 192. Avea tot insul pregiur sine căte 6 arepi. N. test. (1648), 306v/28. li chemă la sine intr-o cămară, neagoe, Înv. 119/11. Pe carele ş-or alege dintru sine, acela să le fie domn ţării lor. N. costin, let. ri, 57/24. Lual-au şi pre o samă de boiari den Iaşi cu urgie 'ducîndu-i in pază cu sine (începutul sec. XVIII), mag. ist. ui, 72/18. Nu vă grijireţi de miine că ziua de mtine are grijă de sine. varlaam — ioasaf, 46v/5. Craiul au năvălit asupra aceştii armii neavind mai mult cu sine decit 6 reghi-menluri de cavalerie, ist. carol xii, 63v/10. Ei işi Impari intre sine robii şi prăzile. heliade, l. b. i, 35/9. L-au primit pitarul în casă la sine. harag, t. 16/3. Seimenii asemenea strejuiia în curtea domnească, schimbîndu-se între sine pe rind. mag. ist. ii, 44/7. Mireasa se uita în giur de sine şi vedea lot feţe voioase, tot veşminte sărbătoreşti, v (1870), 124. Îşi aduce cu sine lot parfumul meseriei de la care esle împrumutat. maiorescu, critice, 40. Se înţeleg lesne între sine. conv. lit. xi, 354. Doresc doar ca în fundul mării Să mă ia cu sine-n sarai. eminescu, o. iv, 99. Harap Alb care venea în pasul calului aducînd cu sine pielea şi capul cerbului. creangX, p. 229. Iată întrebările caie-şi făceau de bună seamă între sine aceşti tineri patrioţi. sion, p. 323. Vremea pentru sine oricil ar curge ea, nu are fiinţă, anghel, pr. 117. Voievodul ţinu lîngă sine necontenit, în războaiele dc la Ţara Românească, pe primul său născut Alexandru Vodă. sadoveanu, o. xii, 342. Influenţa culturii respective a rămas superficială, deoarece n-a găsit încă mijlocul adaptării cuvintelor aduse cu sine la sistemul fonetic al limbii naţionale, vianu, s. 98. El însuşi vorbea despre sine numai la persoana a treia, blaga, h. 125. Avea cu sine un sac pc jumătate plin. bănulescu, i. 61. Rămîi lot cu acest Jimmy Barcă, hoţ şi leneş cum spune singur despre sine. contemp. 1969, nr. 1 172, 5/3. Te strîn-ge-n braţe la sine De rîde inima-n tine. jarni'k — bîu-seanu, d. 13. Iară pc jos cine vine Îşi. bea tot de lîngă sine. folc. olt. — munt. ii, 607. O (Urmat sau precedat de pronumele de întărire ,,lnsuşi“) Ţara făgăduită carea o au făgăduit noao JD|'u]m[e]zeiz însuşi cu sine (a. 1642). gch i, 100/28. împăratul însuşi cu sine iase denafară de grăiaşle cu nuşi. varlaam, o. 275. El se ferea de sine însuşi, pleşoianu, t. ii, 40/29. O naţie nu se poate mîntui decît prin sine însuşi. mag. ist. i, 205/3. Cind pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns, eminescu, o. i, 132. Cu conştiinţa cercetătoare şi încrezătoare în sine însuşi să se coboare cît mai adine pînă la izvoarele proaspete şi nebănuite ale propriei lor simţiri. în plr ii, 145. Cronicarul nu prea vorbeşte de sine însuşi, bul. com. ist. ii, 11. Ca şi cum ar fi vorbit cu sine însăşi, începu a şopti o rugăciune. hogaş, dr. i, 7. Nu avea sentimente de dragoste decît pentru sine însăşi, rebreanu, r. i, 186. Şi l-a cuprins aşa o milă şi de copii şi de nevastă şi de sine însuşi. sadoveanu, o. iv, 469. Fiecare devenea pentru sine însuşi un caz de conştiinţă, blaga, h. 121. Nu era stimulentul cel mai indicat să pună în mişcare puterile creatoare ale gîndirii unui popor în căutare de sine însuşi. în plr ii, 622. <0 (învechit, astăzi rar; întărit prin unele forme neaccentuate ale pronumelui personal şi reflexiv, în poziţie enclitică, cu care face corp fonetic comun) Cînd va lepăda tot de la sineşi atunci bogat iaste. coresi, ev. 311. Am stătut şi ne-am jărtvit pe sinene ajungînd cu multă rugăciune la preaputernica împărăţie (a. 1737). iorga, s. d. xvi, 4. De frică. .. mă trăsei spre sinem. mineiul (1776), 28vl/26. Cură-. ţindu-te pre sineţi cu sihăstrie, ib. 62rl/ll- Să aleagă ei unul dintră sineşi mai mare presle oaste, maior, işt. 120/15. La mai aspră petrecere pre sineşi supuin- du-să (a. 1809). gcr ii, 203/20. Şi se ocrotea de sineşi legiuit slăpînitoriu. beldiman, ap. gcr ii, 243/4. lş mai alăturează lăngă săneş palru-cinci din cii mai proşti (a. 1825). iorga, s. d. vii, 100. Cumpătarea in cheltuială şi sirguinţă la lucru trag cu şinele cinstirea oamenilor, marcovici, n. 236/11. După ce dar au începui el a să mulfămi cu sineşi pentru faptele cele bune. drXghici, r. 153/3. Să oblăduiască împărăţia întocmai ca sineşi. gorjan, ii. i, 3/JL0. Un domn cubic şî simiesc. . . crede despre sineşi... că dirijează un mare spectacol, arghezi, b. 73. Luplind cu obstacolul profesional, învinge-le cîte puţin şi pe sineţi. id. s. xx, 23. <0> L o c. adv. (Regional) De sine = tăcut, morocănos. Cf. alr i 1 573/343. Om de sine. ib. 0> Loc. adv. şi adj. De (la sau, învechit, «lin, dintre) sine (ori, învechit, sineşi, şinele, sinene) sau (învechit) singur de (ori dc Ia, din, dintru) sine sau însnşi, de la sine sau de sine sinfjur (ori însuşi) = (făcut, realizat etc.) din iniţiativă proprie, cu (sau prin) mijloace, resurse proprii, fără intervenţia cuiva; (care acţionează) (de unul) singur, independent (de cineva sau de ceva). Iară de să va afla cum muiarea grăiaşle de la sine, netndemnată de riime. prav. 187. Neştiutor gîndul omenesc, singur de sine la ce merge şi la ce tîm-plări apoi soseşte, m. costin, o. 100. Singură din sine veri înlr-o parte, veri într-alta prepus se va pleca, cantemir, ist. 147. Singur dentru sini îndemnat Domnul nostru luminat Gligorii Ghica Vod (a. 1733). cat. man. i, 183. Copăceii cad de sineş jos. cod. silv. 28. Ucraina s-au silit totdeauna ca să fie slobodă şi de sine. ist. carol xii, 67v/20. Ţoală rămăşiţa de la al său aşăzămint trebuie să cadă de sine singure, amfilohie, g. p. 16r/8. Românii cei din Conslariţia şi din celelalte cetăţi, rămînînd numai de sine, lesne au putui trimite soli la împăratul, şincai, hr. i, 185/9. însuşi de la sine au priimit ca să fie îngăduit spătarul Ne-culcea pănă la sorocul ce însuş ş-au pus (a. 1813). bul. com. ist. iv, 92. Şi peniru a nu să face cincvaş de sineşi meşter, fără a şti deplin meşteşugul acesta.. . . să fie datori a merge mai înlîi ca zapisul la meimarbaşa '(a. 1823). doc. ec. 303. Cea mai simplă formă a rodirii esle aceea care îşi naşte puii dintr-o crăpătură a feţii trupului, şi cresc dc sine. episcupescu, practica, 59/17. Organismul, trupului omului. . . are o putere bolnăvitoare $i alta tămăduitoare inlr-lnsul, de se greşaşle şi se îndrep-tează din sine. id. ib. 102/27. De la Paşte încoace de sine au 'îndrăznit măcelarii să înalţe preţul cărnii (a. 1827). doc. ec. 387. Vizitiul ar fi oprit caii sau ei de la sine ar fi stătut, hiusoverghi, a. 30/6. Adevărul de sine să mărturiseşte, gram. mold. 5V/12. Noi. de sinene să facem o despărţire (a. 1849). ap. ghica, a. 156. Pămintul nu rodeşte de sine singur, brezoianu, a. 21/23. în pădure pinii se prăsesc de sine însuşi, id. ib. 487/15. Omul ăst. din lume... Făcutu-s-a de sine sau cine i-a dat nume. mureşanu, p. 26/9. Puiul dc ciocoi simţi de sineşi acest adevăr, filimon, o. i, 121. Să împingem spre capcană jigania turbată, Şi Despot de la sine în ea va fi condus, alecsandri, t. ii, 164. în capul dinţii lucrul se osîndeşle de la sine. maiorescu, critice, 23. Pînă la vremea asia nici el de la sine, nici prietenii. . . tot nu l-au putut face să se însoare, creangă, p. 142. Şi una şi alta se dezvoltă de şinele, fără a căuta să se atingă, să se influenţeze cumva una pe alta. caragiale, o. iii, 242. Mărgăritarul se înşira de la sine, fără ca copiii să fi pus mîna pe dînsul. ispirescu, l. 70. Ce stea de sineşi s-ar mai aprinde, Cînd ar şti bine că-i o durere Din întuneric a se desprinde ! vlahuţă, o. A. 42. Vîriălorii şi industriaşii literari, ahtiaţi mai mult de beneficiu decît de glorie, se lasă de la sine de o meserie care-i face ridicoli. în plr ii, 72. Se prind de la sine în această bătătură de idei, florile strălucitoare, vii ale caracterelor, isprăvilor şi suferinţelor acestor doamne, iorga, c. i. i, 66. O rotiţă care se învîrteşte de sine. i. botez, i, 8- Calul alerga voios, de la sine, fără îndemnul biciuştii, voiculescu, p. i, 122. Lasă lucrurile să se desfăşoare de la sine. sadoveanu, q. xix, 16. Am născocit unelte de 4847 SE1 — 569 — sine mişcătoare, câlinescu, j,. l. 31. Cuoiuidu acestea, nu-i dau pace. I se pare că se alcătuiesc de la sine. vinea, L. i, 6. Singele ii dogori in vine, picioarele i se mişcară de la sine, ducîndu-l in jurul epavei, tudoran, p. 37. Crezuse, că apartamentul ii va reveni, insă. repartiţia obţinută dc acei indivizi se anula de la sine, devenind ilegală, preda, b. 33. Abcesul se poale resorbi de la sine. abc săn. 7. Cine cade de sine, să plîngă i-e ruşine, zanne, p. ii, 509. Vinul bun de sine să laudă. id. ib. iv, 186. (învechit şi regional) Fără sine = (în mod) nesocotit, nechibzuit, neechilibrat; (ca) nebun. Polcovnicul cu mina legată de rană, cu sabie făcută de dînsul, imbla ca fără sine. m. costin, o. 151. Harap Alb sc aruncă fără sine in groapă, creangă, p. 226. M-am azvîrlil fără sine pe părul unui cal, am alergat acasă. id. a. 21. Un ris fără sine il năpădi, ap. tdrg, cf. cade- Să porneşti prin pădure fără sine şi. prin sal fără ruşine, şez. vii, 107. De sine stătăîor = (care poate exista sau se poate menţine) prin puterile sale, prin însuşirile care îl caracterizează, nedepinzînd de nimeni sau de nimic. O naţie de sine stătătoare, ddrf. Dincolo de Siretiu, se ajunse la oraşul cu acest nume şi la Suceava care trăiau de sine stătătoare, iorga, c. i. ii, 92. Cu cit o vieţuitoare e mai jos pe scara vieţuitoarelor cu alita e mai de timpuriu de sine stătătoare. brXtescu-voi-neşti, î. 54. Femeia care a hotărît să iubească în afara legilor este pierdută dacă nu este dc sine stătătoare. călinescu, s. 88. Această ieşire constă in revenirea la o politică externă de sine stătătoare şi independentă care va înlări securitatea ţării, scînteia, 1953, nr. 2 736. Nu spuneai chiar tu că a crede în valoarea absolută a dragostei ca intr-un adevăr suprem şi de sine stătător duce la naufragiu? h. lovinescu, t. 406. Desene de sine stătătoare sau schiţe fugare, contemp. 1969, nr. 1 176, 7/1. Eforturile, !. se desfăşoară tocmai în direcţia depăşirii consecinţelor îndelungatei, perioade de oprimare, prin dezvoltarea unei economii, naţionale ele sine stătătoare, scînteia, 1969, nr. 8 214. Jn sine = a) loc. adj. şi a d v. (şi, învechit,' in formele pentru sine, de sineşi) (care există) prin (sau în) ceea cc are esenţial sau specific; (care există) în (sau prin) ei însuşi. Se va descrie globul de sineşi, precum: atmosfera lui. gknxlie, o. xi/3. Aceasta nu o fac din vreo deşertăciune, ci din deplină convingere şi încredinţare ca unii carc cunosc mai bine decîl oricine altul strein, că limba lor cuprinde în sine chiar eleminlile şi rădăcinile limbei latine, fm (1842), 1691/30. în astă privinţă nu e atît lipsa de fundament în sine cil este lipsa de. orice simţire a necesităţii acestui fundament în public, maiorescu; critice, 79. După idealismul raţionalist moderai. . . despre această lume ştim numai alita că ea există, dar nu putem şti ce esle ea în sine. conta, o. F. 393. Toată expresiunea in sine era de-o putere generoasă, eminescu, g. p. 8. Nu se întîlneşle pe toată suprafaţa pâmîntului un al doilea nume geografic care să conţină în sine elemente cereşti, xenopol, i. r. i, 49. O cestiune naţională numai atunci o apreciem. . . cind o privim ca pe o cestiune penlru sine. în plr xi, 139. Nu ne dă decît faptul în sine al trecerii lui Lysimach în slînga Dunării, pâbvan, g. 61. Literatura noastră a fost tratată întotdeauna mai mult ca mijloc. . . decît ca. un scop îndestulător îri sine. topîr-ceanu, în plr ii, 408. Crengi cărora le căutam unduirea si înţelesul lor în. sine. vlasiu, d. 251. Fiecare gest făcut de acele mîini, oricît de natural în sine, ar deveni pretenţios, teodoreanu, m. iii, 100. Înţelese că lucrurile au o logică în sine, numai irderpretarea lor diferă, sadoveanu, o. îx, 162. Eu, la începui, preocupat de lucrul în sine, n-am pricepui chestiunea; apoi m-am dumerit, călinescu, c. o. 107. [La impresio-nişti] nuanţa devine valoare în sine. blaga, z. 36. Etica personalităţii nu poale fi un scop în sine. ralea, s. t. ii, 283. Matematica esle pentru fizician un instru-menl de lucru şi nu uri scop în sine. cişman, fiz. i, 8. Sacrificiul elanului creator poartă în sine şi germenul uitării faţă de cicei care ş-au străduit pentru npi. constantinescu, s. iii, 261. Geslul tău, In sine, il privesc ca o simplă copilărie, ca o bravadă inutilă. t. popovici, s. 43. Nu este defel necesar caoperele în sine, care sînt cu mult mai mult decît totalitatea mijloacelor de expresie folosite pentru a le produce, să fie tot mai importante pe măsura trecerii timpului, contemp. 1969, nr. 1 165,6/2; b) loc. adj. (învechit.) neanies-tecat, curat. Hrana boilor e finul în sine sau amestecai cu paie. economia, 82/11. <0» Expr. A îl (sau a sc înţelege, a vorbi etc.) (le Ia sine (Înţeles) sau (învechit) dc la sine (sau dc sineşi) se înţelege = a se subînţelege; a fi evident, clar, firesc. De sineş să înţelege că, cînd va fi dă trebuinţă a să aşăza aceste dilijarisuri şi pă alte drumuri, eu voi fi dator să priimesc (a. 1829). doc. ec. 438. Să înţelege dă sineşi că proprietarii acelor vase vor prefera trebuinţele lor mai mult decît pe ale altora (a. 1843). ib. E de la sine înţeles că, pentru conţinutul propriu-zis al acestei mici reviste... cel cc îngrijeşte de ea şi-a rezervat toată libertatea, in plr ii, 215. De la sine se înţălege că furăm cu deosebită cinste primiţi, iiogaş, dr. i, 6. Era de la sine înţeles că vom publica tot ce rii se va părea bun. în plr ii, 545. E de la sine înţeles că imboldul către noutate, către căutare veşnică întăreşte, noţiunea de timp şi de durată, ralea, s. t. iii, 52. Era dc la sine înţeles. . . că-i sosise negrul soroc, stancu, ş. 109. C3 Ceea ce mi-ai spus vorbeşte de la sine că nu. vrei. să renunţi la proiect. (Cu schimbarea construcţiei) Faptul că-i in mijlocul drumului [groapa] grăieşte, ca să zic aşa, de la sine, că nu foloseşte la nimic, t iunie 1968, 24.. II. Subst. (în forma sine, învechit, sineşi, de obicei art.) Ceea ce fiecare (în mod potenţial sau real, conştientizat. sau nu) este pentru el însuşi, eul său; p. ext. entitate materială şi spirituală. Sufletul... este partea cea mai aleasă şi mai slăpîniloare al sinelui său. antiai, p. 165. Bărboiul cel unit şi drept în familia lui şi în sineşul său, esle cel mai de ispravă, piscupescu, 0. 6/21. [La şcoală] se da tinerilor t/up virlos şi sănătos şi mintea trează şi deşteaptă.. , a supune patimile sineşului său. id- ib. 29/16. Prea puternicul obicei, cel deprins din cruda creştere, ne slăpîneşle în locul sineşului nostru, episcupescu, practica, 4/16. Şi se pierde bolnavul într-o nesimţire a sineşului, cu amorţeala şi căderea trupului după picioare, id. ib. 295/3. Ca ochii, la lumină, aşa i se deschide La minte cugetarea şi-ncepe a distinge Intre aci ş-acolo, între sujet ş-objecte. Pe şinele său propriu de tot ce nu e sine. heliade, o. i, 365, cf. resmeriţă, d. Şinele nostru deopotrivă îşi însuşeşte lucrul şi, din contră, se retrage din el. contemp. 1969, nr. 1 178, 8/1. Pentru criticul autentic opera literară e un prilej de delimitare, de autodefinire perpetuă, prin răsfrîngere a sinelui izbindu-se de alt sine, formulat într-o altă structură, românia literară, 1968, nr. 11, 7/4. Loc. a d v. în (sau, învechit, întru) sine (sau slne-mi, sine-fi, sine-şi etc.) sau In sinea inea (sau ta, lui etc.) = în gîndul, în mintea cuiva (fără a vorbi), în propria conştiinţă, în forul interior. Tot omul să fie în sinea lui cum era şi /[su]s. coresi, 1. 442/1. Dzîsă întru sine cel fără de minte, mineiul (1776), 146v2/18. Judecătoriu poate fi măcar cine care judecă în sine asupra vreunui lucru, budai-deleanu, lex. Şi aceste grăind întru sine şi primblîndu-să afară din chilie (a. i808). gcr ii, 198/31. Să trăiască, zicea ea în sine-şi, şi să rămîie aici cu mine. pleşoianu, ■r. it, 26/7. Aţi putut să ziceţi în sine-vă: „acum sînt cu adevărat fericii“. marcovici, d. 270/23. Să cugetaţi în sine-vă aşa. drăghici, r. 38/6. Cugetam în sine-ne . . . că ar fi murit, gorjan, h. ii, 35/20. După o refleeţiune de cîteva minute zise în sine. filimon, o. i, 102. Mă întreb în sine-mi. eminescu, o. i, 115. Mul-ţămit în sine pentru această facere de bine. creangă, p. 239. Stă pe loc şi se gîndeşte în sinea lui. pamfile, d. 119. în sinea lui însă avea groază de necunoscutul vieţii, rebreanu, n. i, 128. începuse să-şi piardă somnul şi să recunoască în sinea sa că e un administrator de modă veche, c- pstprscu, r. dr. 119. Mă întrebam 4847 — 570 - în sinea maq. teodoreanu, m. iii, 268: In sinea lui era însă. bucuros că se isprăvise şi ca corvoada asta. voiculescu, p. i, 175.. M-am cufundat după aceea tn sine-mU.am inclus o clipă ochii şi. m-am rugat pentru izbînda voievodului, sadoveanu, o. xiii, 973. Privelişti încintătoare îl chemau, Dar el zimbea in sine şi mergea, mixat, p. 370. Ce ne'pasă de ceea ce-şi zic ei in sinea lor?, arghezi, în plr ii, 86. „Fericit cine găseşte ceva de. spus“ încheie el în. sinea sa. vinea, i.. u, 309. Pe. urmă îşi zise în sine, luminat, tudoran, p. 27. Se îndoia în sinea lui dacă-i treaz ori visează. vornic, p. 194. Nu se pricepea şi, surîzînd în sinea eri, fata găsea că era cam plictisitor, preda, r. 7. Nu cred, tete Ilie, am spus eu. fără convingere, lîmbind în sinea mea. lăncrănjan, c. ii, 55. Expr. (învechit) A-şi veni in sine = a-şi reveni (dintr-o stare proastă, anormală etc.). Idomeneu viindu-şi tn sine mulţămi prietenilor că l-au scos dintr-un pămînt ce-l udase cu sîngele fiu său. pleşoianu, t. i, 191/8. Viindu-şi în siiie şi văzînd că se afla înh-un ostrov pustiu ofta .din adînc. drăghici, R- 150/14. După ce mi-am venit puţin în sine am zis şi. eu în amărăciune ca mulţi înainte de mine: cei. cari n-au copii nu ştiu ce-i năcazul. creangă, a. 21. Sanda îşi veni în sine. slavici, ap. ddrf, cf. cade. (Prin analogie) Dacă le-au apucat frigul, va trebui... să le lase neatinse, fiindcă îşi vin în sine, picrzînd cu ţoale acestea puţin din puterea lor. brezoianu, a. , 204/1.0. (învechit) A-şi ieşi din sine = a nu se mai comporta normal; a-şi pierde cumpătul, a se pierde cu firea. De ce le mînii pre mine, Căci mă pierd cînd cal la tine Şi-mi ies cu toiul din sine. conachi, p. 153, cf. cade. (Învechit, rar) A se afin afară din sine-şi = a fi bolnav psihic. Aflîn-du-se afară din sine-şi peniru multă. întristare şi-a.u cerut mazilia. văcărescUl, ist.' 289. + (Precedat de diverse prepoziţii) Propria persoană. O asemenea dc sine înfrînare vă va face mari la suflet drăghici, k. 110/14. Nici un sistem filozofic. . . n-a putut pînă acum să se laude că ar fi pulul da o explicaţie plauzibilă a conştiinţei de sine. conta, o. f. 102. A silit, cu toate puterile unei nobile abnegaţii, unei desăvîrşite uitări de sine, să nu i se dea nimic, iorga, p. a. ii, 39. Li se cere pur şi simplu să atragă, să distrugă luct-rea-aminte a publicului, procurîndu-i o simplă uitare de sine de cîteva ore. in plr ii, 230. Încrederea în sine şi sîngele rece 'nu-l părăsiră in cele mai negre clipe. m.i. caragtale, c. 12. Are ochii verzi, limpezi, surîzători de o mare îneînlare de sine. c. petrescu, c. v. 64. Sufletul lui Ivan, în aceste momente de aparentă uitare de sine, era ca o încăpere rămasă vraişte. G. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 120. Snobismul „filistinismul culturii“ ne poate oferi un bogat material de iluzii de sine. ralea, s. t. ii, ,115. Singura formă vilală de existenţă părea a fi contestarea de sine sau a altora. cinema, 1968, nr. 12, 26. + (învechit; precedat de prepoziţii) Suprafaţă, întindere (a ceva); p. ext. cuprins, interior (a ceva). Are cetăţi mari în sine. fl. d. (1680), 51r/20. Ostenită de atîtea rele ce o rodeau în sine-şi împărăţia romană trebui să cază. bălcescu, m. v. 6. Ungaria coprindea în sine întreaga Oltenie. hasdeu, i. c. i, 31. B. Pron. refl. (Sugerează subiectul, apropiat de valoarea unui pronume nehotărit sau nedefinit) De s-are prileji să... ucigă pe tală-său. prav. 262. Domnul nostru cum i-au făcut nume De să minunează-n loale părţi de lume. dosoftei, ps. 27/5. Intre altele se cuvintează şi aceasta cum că sînl străin, antim, p. xxvm. Şi a să înţălege putere lor pe limbă streină, amfilohie, g. F. 1/11. Rău s-au obicinuit a să ziceju.de-cătoriu, în loc de jude...; fiindcă, nu lot. judecător iul este jude, iară, de împotrivă, lot. judele este judecătoria. budai-deleanu, lex. Se zice că aceste legi era înfloritoare pe vremea lui Platon. pleşoianu, t. i, 244yi4. S-au încercat, fie prin explicări teoretice, fie prin schiţe humoristice, a răspîndi o judecare mai serioasă a literaturii române, maiorescu, critice, 61. Ce-o şă clipă. din acestea pentru el, bătrînul dascăl? Nemurirea se va zice. eminescu, o. i, 133. Se cere să lovesc în cei pe care Eu i-am slujii, simţind că putrezesc, labiş, p. 238. Mi s-a spus că sînt nevinovat, t mai 1968, 16. Oameni necunoscuţi vorbeau înlr-o intimitate ciudată, se rîdea tare, se fredona fals■ contemp. 1969, nr. 1 180, 1/4. Luni seara. .. Nu se merge la fete. folc. transilv. ii, 226. Ciomăgul are două capete şi cu cel de-al doilea se dă totdeauna mai cu sete. zanne, p. ii, 112. C. Pron. refl. (Indică diateza reflexivă) I. (Scoate In. evidenţă subiectul) 1, (Arată starea, devenirea subiectului sau participarea intensă a acestuia, interesul lui special etc.) Pre cei ce se tem de el şi dereptalea lui pre fecerii fecerilor. psalt. hur. 85v/8. Anii tăi se-au sfirsiiu (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 450/18, cf. gcr i, 1/9. Cu toţi... se rugă. cod. vor. 24/14, Ruga-se întru ascunsu cătră Domnul (cca 1580). cuv. d. bătr. u, 145/3. Bună vrearea Domnului spre ceia ce se tem lui (a. 1581). gcr i, 28/15. Se foarte mâhni, moxa, 370/2. Foarte sc bucură (a. 1642). gcr i, 100/2. Pînă doară s-arc pocăi bărbatul de acest păcat spurcai, prav. 147. Să nu să cumva minie Domnul spre voi ca urgie. dosoftei, ps. 15/13. Vedem neamul omenesc la mare negriţi afllndu-se. biblia (1688), [prefaţă] 3/21. Tare s-ar ruşina, antim, p. xxvi. Atunci se stîrniră în. anima lui gînduri. bucavna, 74. Să ruşină Sofonie filosoful şi mearsă la Alexandru, alexandria (1794), 55/5. Cum nu se ivesc şi în ziua de astăzi asemenea înlîm-plări. marcovici, c. 13/1. Corăbierul cel înţelept pluteşte... înveselindu-să de priinţa vînlului şi de seninul cerului, id. D. 13/24. Deci pe această nădejde s-au pus după un copaciu. drăghici, r. 65/19. Se temea de dînsul vecinii săi împăraţi pentru că era şi foarte viteaz, gorjan, h. i, 1/16. Abia noaptea înnegreşte şi vroia zori să se ivească, conachi, p. 103. Se bolnăvi de ochi. ne-gruzzi, s. i, 54. Părăsind la 1864 şcoala peniru a se lua clupă trupa de tcalru a dnei Fanni I'ardini. maiorescu, cr. ii, 293. Vin’ cu mine, rătăceşte Pe cărări cu cotituri, Unde noaptea se trezeşte Glasul vechilor păduri: eminfscu, o. i, 209. Apoi toale-au. fosl cum au fost, zise moş Nichifor, încreţind din sprîncene şi oţerindu-se. creangă, p. 125. Se apucă însuşi cu mîna lui să le cureţe ele rugină, ispirescu, l. 3. Puterile li se sleiră. gîrleanu, l. 76. Armaşul schingiuitor şi ucigaş se prăpădise de timpuriu, m. i. caragiale, c. 50. S-a speriat că mor. o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 43. Întrebările mele răcnite şi răspunsurile strigate. . . se pierdeau ca nişte şoapte nepercepute, arghezi, 13. 139. Se bolovăneau nori negri, vîrloşi, de cremene, ziduind zăvorîl zarea. c. petrescu, a. r. 5. Pe obrazul lor păcura se scurge ca o sudoare stoarsă în spasme, bogza, a. î. 27. Schelele curmale se surpară. labiş, p. 20. Toii se uitau spre palatul Principelui. barbu, princ. 14. Păru-n cap ţi s-o albi. jarni'k — bîrseanu, d. 277. <0> (în construcţii impersonale, arată că acţiunea are loc fără a se sugera cine o săvirşeşte). Nu ştiu ce mi se va timpla. cod. vor. 19/14. Zise cel fecior mai mic părintelui: dă-mi ce mi se cade partea den avuţie, coresi, ev. 23. Tot ce se-au timplal den al doilea an după eşilul lor den Eghipet. palia (1581), 7/11. Deaca începu a zidi, tîmplă-se ele văzu foc clenlru acel loc. moxa, 354/34. Care lucru nu-l spun celuia cc i s-are cădea să-l. ştie. prav. 253. Den ceale ce-s cu număr nu se cade să ascunză cineva. biblia (1688), [prefaţă] 4/29. Judecă Măria ia ca un domn creştin..: de se cuvine să fiu lipsit, acum la bălrîneţele mele, dc amîndouă. antim, p. xxvii. Să-i pui flori, după cum. se cade (a. 1778). iorga, c. i. ni, 235. La unile sale să întîrriplă boală dă mor lăcuitorii (a. 1811). doc. ec. 94, cf. i. golescu, c. Icoana zilelor noastre celor trecute ni să pare ca un vis lung. marcovici, d. 3/15, cf. valian, v. Se cade dc ceva să-mi fie teamă, davila, v. v. 65. Privii, dar chipul ce-mi vorbea Mi se părea că-i un străin, densusianu, l. a. 94. Se pare tă limba actuală tinde să întrebuinţeze din ce îţi ce mai rar prep. „pe“. iordan, g. 205. Mi 4847 — 571 — SEAMĂ se părea că ajunsesem tn stare de piftie, m. i. caragiale, c. 8. Sc făcea că am stins un incendiu. Labiş, p. 53. O (In formele îşi, -şi, şi-, -ş, ş-) Nice-ş' gîndi de cel jurămint. moxa, 398/29. Nu-ş foarte gîndea că-i improcica şi francii den cetate cu tunurile, id. 404/4. Păgînii ■ . . îş aduc aminte dc jD[u]mn[e]2<5u şi-l roagă. biblia (1688), [prefaţă] 6/18. Cine a fost pricina de s-a surpai într-un minut fericirea cc ş-o închipuise omul în visul nebuniei sale. marcovici, d. 8/18. Maica după multe udături ş-au mai. venit ceva în simfire. drăghici, r. 27/17. li veni în'gtnd... să-şi. mai ia 0 dală ziua bună. gorjan, h. i, 3/19. Se gîndi niţel. ■ . ca cum ş-ar fi pregătii nescai vorbe spre răspuns, id. ib. 6/9. Ea trebui de el în somn Aminte să-şi aducă. eminescu, o. i, 171. Făt-Frumos. . . îşi luă ziua bună. ispirescu, l. 4- Şi-am vrea şi noi să ştim. . ■ Că nu-şi vor bate-ai voştri joc Dc noi, dacă murim, coşbuc, p. r, 208. 2. (învechit, şi popular; cu valoare zero) Fericiţi ceia ce să flămindiescu şi se însetoşadză (cca 1550). cuv. i). bătr. ii, 466/10. Amu. . . se vor posti trufaşii. coresi, Ev. 13. De să vq veni acel pom în partea celuia ce nu l-au. făcut. . . să nu aibă nice o treabă acesta. prav. 21. Jar el s-au zimbit a rîde şi au dzis că de mult aşteptam eu una ca aceasta să-mi. vie. neculce, l. 13. Domnul nostru se zimbi pe sub musteţi. negruzzi, s. i, 82. Iaca. cortegiul se înaintează, alecsandri, t. 459. li spune codoşea cîte şi mai multe ş-o face pe femeie $ă se alunece cu mintea, creangă, p. 172. Împăratul [era]... la masă cu slujbaşii împărăţiei şi se chefuiau. ispirescu, l. 2. Astfel se rostesc bătrînii din adîncul cugetării, jjavila, v. v. 22. O (în forma -ş) Vameşul cc nu-ş va lua vama de la neguţător pănă tn cinci ai, de aciia nu va putea lua nemică penlru că ce s-au trecut o vreme. prav. 47. II. (în construcţii reflexive cu valoare de pasiv) Să Ştii cu mu se-au prins neşte meşter den Ţ[&]rigrad (a. 1521). iorga, c. i. i, 230. Măriia-se numele D[omn]u-lui. 7[su]s. cod. vor. 6/22. Au începui a se tipări-coresi, ev. 1. Şi toată cătă se face dospeaşte (sec. XVI). gcr i, *1/12. Cărţile iară ce se cheamă Scriptura Sf[t)ntâ. po 2/6. Va scoale afară pre Pavel denlr-acea avere ce 1 s-au dat. prav. 54. Că-n sîlţa aceia. . . Li s-au prins piciorul, dosoftei, ps. 31/8. Piatra cca de mult preţ Ce să zice cărbune, biblia (1688), [prefaţă] 4/13. [Cuvintele] le-au lăsat, precum să citesc, ib. 4/49. Au fost şi alţii mulţi precum se văd în condice. antim, o. xxviii. înaintea uşiţei [vranei]. . . se pune o mrejuţă de sîrmă. economia, 205/8. Trebuinţa ce esle de a se întocmi aici... o pravilă cuprinzătoare (a. 181.6). bul. com. ist. iii, 45. [Pravila] e „o desluşire a pravilelor împărăteşti ce se obişnuiesc aici“ (a. 1818). ib. 46. După moartea tatălui acestora, se dele împărăţia lui Aidin. gorjan, h. i, 1/21. Şi ca să se pomenească de veci astă întîmplare. . . Pe copaciu au săpat slove cu această cuvîntare. conachi, p. 88. In locul oricărui piept ce se despică, alt piept şi alt om se pune îndată, bălcescu, m. v. 580. Pe David cine-l vede? El nu să mai găseşte. aristia, s. 60/8. Oare .D[umne]zeu va suferi să se calce astfel jurămintele făcute în numele său? negruzzi, s. i, 51. Gradarea se face după cităţimea mai mare sau mai mică de sensibilitate, maiorescu, critice, 25. Am găsit şi secure şi frînghie. . . Da bine că s-au găsit şi-acum. creangă, p. 134. De cîncl se potcovea puri-cele cu nouăzeci şi nouă oca de fier. ispirescu, l. 7. Turmele s-aud mugind, coşbuc, b. 5. Anul morţii sale nu se ştie căci nu i s-a păstrat mormîntul. iorga, c. i. i, 4. De pe ferestre se văd săniile cum trec. GÎr-leanu, n. 51. Prilejul de acuma nu se întîlneşle de multe ori. rebreanu, r. i, 267. Se vedeau din depărtare momîile împăiate, arghezi, b. 68. Ni se îmbia aşadar, spre surpriza noastră, ...friptură de raţă-blaga, h. 198. Se vor sfredeli sule de metri, pînă la petrol, bogza, a. î. 49. Mielul sc găteşte de Paşti. vinea, l. ii, 305, cf. preda, r. 247. Din îndoieli sumare, Se ţese cugetarea cu luciu strict egal. labiş, p. 407. S-au scris numeroase studii şi articole. L. rom. 1967, 485,- cf. jarnik — bîrseanu, d. 464, folc. Mold. j, 209. Atît merge olul ta apă pină se sparge. zanne, p. iv, 5. Vinul bun nu se-ncearcă, ci peste cap se dă. id. ib. 186. Procopseala nu se cumpără cu bani, Ci se cîşligă cu ani. id. ib. v, 51.5. (Pronumele refle- xiv aparţine verbului al doilea) Cele mai trebuincioase mijloace ţi spre învăţătura unei limbi şi fără care nu să poale înlesni înaintarea învăţăturii ver cine cunoaşte eă sînt grămatica şi lexiconul, i. golescu, c. O stare de lucruri se poate explica istoriceşte, maiorescu, critice, 70. (Subiectul care face acţiunea este indicat) De proroci acestea binre vestiră-se. cod. vor. 166/21. — Dat. : îşi, şi; acuz. : (învechit şi popular) să. — Şi: sine (dat. sie, sieşi, Învechit, astăzi rar, şie, şieşi ; acuz., învechit, astăzi rar, sinemi, sineţi, sinene, sinevă, şinele, sineşi, Învechit, săneş) pron. refl., subst. — Din lat. Se. — Sine < lat. sc -f nc (prin analogie cu mine). SE2 couj. v. să. SEADEALMA S. f V. seiielnă. SEÂLBĂ s. f. v. sollrâ. SEĂMA s.f. 1. 1. (Adesea urmat de determinări la pl. introduse prin prep. „de“ şi precedat de art. ^ nehot. ,,o“) Număr1 (I D, cantitate mare (de fiinţe, de lucruri etc.), grămadă, mulţime O), (învechit şi popular) mare3, (învechit) mu Iţit1; p. rest r. parte (înseninată) (din) . .. înmieşurat-ai elu cu nişchitu ceva (cu samă h) de îngeri, cu slavă şi cu cinste cururat-ai elu. psalt. 26. Multă seamă crezură întoarseră-se cătră domnul, coresi, l. 52/14. Moisi... serie mainte sama şi numărul fiilor lui /«[.rai]/. Po 5/6. Dumnedzău vă deade viiaţă şi dzile cu samă. cod. tod. 226. Aceste capete de pravilă ce sînt scrise într-această carte o samă simt . ■ ■ scoase dentru sv\i]nţilor. . . ap[o]s[to]/î (a. 1632). gcr i, 77/34. Atunce au sosit şi Şenclrea Hatmanu . . . cu o samă de oşti. ureche, let. i, 127/15. Cei bătrini, la o samă de greşeale, să ceartă mai puţin. prav. 258. Au trimis... de prin sate boiereşti cîtăva samă de oameni-m. costin, let2. i, 338. Amu încă lucrează, ce nu cu atîta samă de oameni (a. 1660 — 1680). gcr i, 177/31-Împărţi toată avuţii a ce avea săracilor samă de patru sute de litre, dosoftei, v. s. octombrie 55r/17. O samă de cărţi, biblia (1688), [prefaţă] 8/10. Au ales doi boieri mari de i-au lăsat cu o seamă de oşti. ist. ţ. r. 64. S-au suit într-un piscu de deal să poată cunoaşte cită samă de oaste va fi turcească, n. costin, l. 531. O samă de cuvinte ce sîntu audzite din om în om. neculce, l. 7. Oastea romanilor lovind, multă samă de slujitori au prăpădit, cantemir, hr. 166. Au vorbit cu o seamă de boiari ai ţărăi şi rădîcîndu-se au prins pre unchi-său (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 104/2. I-au dat pre Cuciuc Mehmet paşa cu cîtăva seamă de turci (începutul sec. XVIII), ib. 344/12. O seamă de slugi a lor, oameni din Ţara Românească (a. 1774). gcr,II, 102/16. Au meşlerşugit împăratul nostru să nu vorbească mulţi cu tine, ci numai o samă. varlaam — ioasaf, 18V/9. Lumea aşa de mare fiind şi aşa frumoasă şi minunată, cum ar fi fosl cu putinţă să stea înlr-atîta samă de ani. ib. 73r/13- îi arată o nenumărată samă de turci înţăpaţi ş-apoi piere, budai-deleanu, ţ. 296. Altă samă de cîrjalii. ■ ■ au venit în Craiova- dionisie, c. 201. Să duc o samă să vază, alţii dezbracă pe morţi, beldiman, e. 56/9. I-au aflat pe toţi cei ce se găsă acolo în cea de pe urmă stare. ■ ., numai o samă erau cari abea se puteau ţinea pe picioare. drăghici, r. 26/12. Indămînă pe o samă din 4851 SEAMĂ — 57Î SEAMĂ români a părăsi plaiurile strimtoroasc. asachi, l. M.-2/4, cf. i. vacărescul, în contribuţii, ii, 60. Să omoare pre o seamă din boiarii cei de frunte, mag. ist. i, 8/1. Mustqfa paşa. . . cu o seamă de oşti, între care 200.0 ianiceri. bălcescu, m. v. 58. O samă de învăţaţi ai Ardealului, russo, s. 80. Pe vremea aceea întorcîn-du-se o seamă de viteji... . spre. a merge să aducă berbecele cel cu lina de aur . . . ispirescu, u. 49. El s-a înconjurat de o seamă de oameni lipsiţi de moralitate (a. 1885). plr i, .377. O seamă de moaşe . . . l-au înfăşat in obiectele mai_sus arălale. marian, , na. 92. La lumina scăpărată de noul conducător s-au grupat o seamă dintre cei mai valoroşi .şi mai talenlafi tineri. în plr ii, 120. In primul rînd lucrăm la o încadrare a o .seamă din organele de publicitate, ib. 592. 1 s-au dat. o seamă de obiecte de artă în comision, camil petrescu, p. 331. Ceruse învoire, de la hanul cel mare al nohailor să sc strămute c-o samă de războinici în Bugeac. sadoveanu, o. v, 509. O samă intră la o cafenea ori. la o cofetărie, id. ib. ix, 352. O seamă de cuvinte terminate în ,,-iţă“. .. exprimau ceva mic, lînăr,- simpatic, puşcariu, l. r. i, 191. Experienţa nu ne arată însă decît o seamă de procese intelectuale şi afective, vianu, e. 27. Făcuse o seamă de datorii pînă ce să-şi termine studiile universitare, blaga, h. 81. Sint în acest volum, care s-a bucurai de mult presliţ/iu şi succes, printre altele, şi o seamă de constatări şi reflecţii asupra unor capodopere shakespeariene, v. rom. noiembrie 1964, 107. Din întreprinderile pe care le-am vizitat, am reţinui. ■■ o seamă de opinii, rl 1967, nr. 7 041, cf. t iulie 1968, 13. Alături de vinul sudic, grecesc, adus în amfore, ale căror resturi se descoperă în o seamă de aşezări vechi..., era şi vinul produs de podgoriile ţării. c. giurescu, p. o. 13, cf. G. barbu, a. v. 62, cinema, 1969, nr. 4, 36. Au şi-ncepul a o pişcă, a o muşca, o samă a o bate. sbiera, p. 61. A căpătai pe ele alîţia bani, cît nu le mai ştia sama. id. ib. 245, cf. şez. m, 107,izv. v, nr. 2—3, 16. [Parai] îl dau înapoi şi fac coc, o samă-l poartă rălezal. alr ii 3 288/365. <0> (Pleonastic) Cîtă seamă de număr venise cei ce se aduna tn loale zilele, mineiul (1776), 181r2/26. O Loc. adj. şi adv. Fără seamă (de...) sau (rar) fără de scamă ori (regional) îără chip (sau număr ori rost) şi (fără) seamă sau din scamă afară = a) (care este) fără număr, fără socoteală, nemăsurat (2), din cale afară de...; (care este) exagerat, neobişnuit (de mult, de mare etc.). Şi fără seamă tare plodii face-voi tine şi din tine oameni voi tocmi, crai încă vor ieşi din tine. palia (1581), 61/12. Şi se munciia fără scamă mulţi. cod. tod. 206. Muiarea poale să ceară voie... să se desparţă de bărbatul ei cîndu o pa bale fără de samă. trav. 152. Slrîngînd bogăţiie fără samă de multă, dosoftei, v. s. octombrie 51v/2. I-au bătut şi au perii mulţi.făr’ de samă. fl. d. (1.680), 52r/5. Iar cîţi au. fugit prin sluh i-au robit, tătarii fără samă de mulţi. n. costin, let. ii, 33/36. Au şi scos dări multe fără seâmă pre boieri şi pre tară. id. let2. ii, 18. Fără samă de troadeani robind i-au dus cu sine. cantemir, hr. 91. Avuţie multă fără. seamă, muşte, let2. ii, 18. Poame multe ţară de samă (a. 1750). gcr ii, 59/6. In 2.4 octombrie mai toată noaptea au fulgerat, fără de samă. şincai, hr. ii, 272/24, cf. i. golescu, c. Coiful. . . . Care era de fier numai şi fără de seamă gros. pann, e. ii, 131/18. Adună bani fără seamă. id. h. 86/1, cf. ddrf. Tot cu dorul eu să fiu? Toi cu jale fără seamă, coşbuc, p. ii, 170, cf. resmeriţă, d., bl x, 43. Şi-n cîţiva ani oi ave polăi de potăi de gîrisci fără număr şi fără. samă. sbiera, p. 250. E drept că-i lucru mare, Alcsandre, dar nu le întrista din samă afară, reteganul, p. v, 52. Nevastă cu brîu de-aramă, Mi-ai fosl dragă fără seamă! hodoş, p. p. 62. Scîrbită-s fără de seamă, Nici am tată, nici am mamă. bîrlea, l, p. nj. ii, 56, cf. alr sn v Ii 1 367/95. Cheltuieşte aşa fără rost şi samă. udrescu, gl. ; b) (care este) fără asemănare, fără seamăn. Era Atina foarti mare cetati fărî samî şi împodobită cu locdi podoabile lumii, alexandria (1784), 24T/14. Alexandru are oaste foarte tare şi sînl foarte iuţi şi fără samă. alexandria, 80/2. Cuminte fără seamă Precum era. coşbuc, s. 12. Munca-i vitejia supremă, fără seamă, Şi arma ei neînvinsă-i unealta creatoare, voiculescu, poezii, i, 115. Dar ce fată! Numai s-o vezi c ceva fără chip şi samă. udrescu, gl. Peste seamă = (care este) foarte (mult, mare, tare etc.) exagerat, excesiv, extraordinar, peste măsură. O fămeaie fiind bolnavă prespre samă..varlaam, c. 295. Feciorul ce-l va vătăma tală-săa preaspre samă. prav. 225. Acest împărat au zidit un mecet foarte mare şi frumos cu patru mina-reale . .. înalte peste samă (cca 1650). gcr i, 149/24. Pine peste scamă rodeşte multă, simion dasc., let. ia, 38/34. S-au cutremurat Antonie presle samă. do-sofxei, v. s. septembrie 16r/3. Vădzui... mulţime de logoşi presle samă dc negri., id. ib. octombrie 45v/30. Era curvar peste samă. n. costin, let. i a, 99/25. Obiceie nouo nu priime să le facă pre peste samă. neculce, i.. 133. Prăpastie adîncă presle seamă, mineiul (1776), 28r2/32. Era presle seamă de grozav. il>. 29v3/13. Bucate peste seamă de multe (sfîrşitul seti. XVIII), let2. in, 216. Acest munte avea întindere marc şi-nălţime presle seamă, gorjan, ii. iv, 117/17. După biruirea Daciei prin vestitul împărat Traian, s-au îmbogăţit împărăţia 7?omi[i] peste samă (a. 1843). doc. ec. 788. Jalnic esle peste samă ceasul cel de proho-dire. conachi, p. 97. Cresc mesteacănii şi fagii cei peste seamă înalţi, pelimon, i. 99/3. Aceasta implică, bineînţeles, muncă, străduinţă . . . peste seamă, anghel — iosif, c. L. 105. Era o tulburare din care încerca să se desfacă, peste samă de aţîţat. sadoveanu, 0. xiii, 294. Omenirea s-a înmulţii pesle samă. id. ib. xvii, 563. Tăcerea gravă a fruntaşilor îi plictisise pesle seamă, vornic, p. 127. Proastă eşti, Năroădă eşti., Ori vicleană Peste seamă, hodoş, p. p. 78. Vamă va lua, Vamă peste samă, Fir şi ibrişin. folc. mold. 1, 249. Eu nu-s haită, nici vădană, Şi-s frumoasă peste samă. ib. ii, 362. + (învechit, rar; construit cu prep. ,,pesle“) Măsură (II 3). O scurgere de sînge. . . peste seama şi orînduiala sănătăţii, episcupescu, practica, 275/7. Caie abureală se suge neprecurmat dc vasele limfatice şi n-o lasă să se înmulţească peste seama trebuinţii ei. id. ib. 406/23; Rămîne moalele multă vreme neîntăril şi capul crescut peste seama măsurii lui. id. ib. '431/23. + (învechit şi regional; adesea precedat de art. nehot. „o“ şi, de obicei, urmat de determinarea „de vrcine“) Perioadă (I). Şi de va fi om de rod bun, să-l scoaţă den locul lui o samă de vreame. prav. 33. Atunce să-l bage în luară şi în temniţă pînă în. cîtava samă de vreame. ib. 261, cf. dosoftei, mol. 89. Şi pre acea cale au mărsu pînă la Sambor o samă. N. costin, l. 573. Unele ca aceste mai cu spor s-au înlimplal de la o seamă de vreme în pămîntul Moldovei, axinte uricariul, let2.. ii, 158. Iruwindu-se un obicei asupra lor de la o samă de vreme (a. 1728). uricariul, i, 50. Şi şi-au ţinut loale preţul şi folosul lor, p-o seamă de vreme, episcupescu, practica, 97/30. Esle întins vărsatul pînă la dobitoace şi păsări şi cel. ce îl va petrece o dată este şi rămîne scutit de dinsul. . . pe loală seama vieţii lui. id. ib. 231/6. Aşa trăia biata mă-sa de o seamă de vreme, vlahuţă, s. A. ii, 48. Ea e foarte rar veselă de o seamă de vreme. agîrbiceanu, a. 343. Ne-am iubit o bună samă. bîrlea, l. p. m. ii, 59. + (Popular; art.; precedat de prep. „de“ şi urmat de o determinare în genitiv) Vîrstă; generaţie. Mă-sa îl răsfăţa şi nu-l lăsa niciodată să se joace cu băieţi de seama lui. vlahuţă, d. 30. îl mai văzuse. . . jucîndu-se cu alfi copii de seama lui. brăteşcu-vqjneşti, p. 24. Stătuse de vorbă cu 4Ş51 SEAM — 5f3 SEA'M ‘ trei-patru fete de seama Iui., agîrbiceanu, s. 14. Discuta cu alţi bărbaţi de seama lui ori mai virstnici ca el. vornic, p. 47. Cu mănunchi de viorele Pentru fele tinerele De sama drăguţii mele. pop., ap. ocr ir, 336. Să gătească seceruici, Seceri mari şi seceri mici Cum mai bune de voinici, De neveste ochieşele, De copile finerete, De seama puicuţei mele. teodorescu, p. p. 150. îmblase pretutindeni pe unde ştia că sînt fete de sama lui. sbiera, p. 216. Cum să dau cu vatala Precum făceai dumniala Cind erai de sama mea. marian, sa. 26- <0> Loc. adj. De-o seamă (cu cineva) = de (aproximativ) aceeaşi virstă, generaţie (cu cineva). Eraţi de-o seamă: vtrsta îndrăgiţii, Cu ochi cuminţi şi suflel de copil. săm. iv, 531. Era de-o seamă cu Oleana şi mici copii se jucaseră împreună, galac-tion, o. 68. Amîndouă sînt de-o seamă, stănotu, c. i. 193. Feciorul lui Soare împărat era cam de-o seamă cu Zapis. vissarion, b. 204. Slana e de-o seamă cu soră-mea Evanghelina.. stancu, d. 85, cf. pas, l. ii, 123. Sînt de-o seamă cu ea. preda, f. 175. 'Toţi cei de-o seamă cu mine facem parte din generaţia care-şi serbează şi. ea acum a 20-ci aniversare, t august 1964, 44. Cîţi voinici dc-o seamă fură, Toţi o ceată se făcură. reteganul, tr. 35, cf. alr ii/i h 154/219, ib. mn 77, 2 668/192, 682, a îx 3, 4. <> E x p r. (Rar) A fi de-o seamă cu timpul — a fi foarte bătrîn. în prag se arăta' mama pămîntnlui, a de-o seamă cu timpul. barbu, g. 397. 2. (învechit) Sumă (de bani); situaţie, socoteală, evidenţă, justificare (financiară). în multe chipuri de plate spodobescu-se după seama dobîndeei. coresi, ev. 319. Au avut pagubă c[in]sMâ mai marele părintele nostru Athanasie ... de cîtăva samă de chelşug cum şti ţara toată (a. 1616 — 1630). iorga, d. b. i, 31. Ne-au fost noauo Pană vistecirnicul cu cîtăva samă de bani dator (a. 1631). gcr i, 75/21. Sveatnicul nu va plăti mai mult de acea sută de taleri stăpînulai a cui vor fi fost banii pre cîtă samă să va afla că l-au svăluit. trav. 305. Cind veniţi la biserică să vă rugaţi, să nu vă fie vorbite, nici gîndurile pentru solii voştri sau de semite care veţi vrea să luciii cuiva, neagoe, ap. gcr i, 168/15. îi datoria o samă de galbeni, dosoftei, v. s. noiembrie 1221'/17. .L-au pus ispravnic la bănărie şi ta samă i-au aruncat năpasta cum nu-i agiungu l 500 de lei (a. 1676). bul. com. ist. iv, 171. I-au dat banii şi boii care era trimişi de la domnul şi au luat răvaş de seamă de la comisariul. ist. ţ. r. 22. Trimiţindu-t domnul de cîteva ori peste OU cu seama haraciutui. ib. 70. Era ieşit Duca Vodă la primblare .. . de-şi lua sama oilor ce ave din boierie, negul ce, i„. 38. Să venim la mărita la să ne dăm sama şi penlru 300 florin/i (a. 1698). iorga, b. r. 204. Semite ţării Motdovii era necăutcile bine şi. nelămurite încă din domnia lui Constantin Vodă (începutul sec. XVIII). mag. ist. iv, 120/28. Să aducă Pîrvul răvaş de samă pe acest grîu (a. 1716). iorga, s. d. xiv, 16. 1.S2 stoguri ftn au dat samă că au făcut, cu clăci, cu de boierescul oamenilor de pe la sate (a. 1742 — 1743). izvoade,' 225. Căutînd şi sămile mînăstiritor Ierusalimului (sfirşitul sec. XVIII), i.et. iii, 199/7. Le trimetea în toată luna o samă de bani. bucavna, 4.6v/28. Sama măriei sale Alexandru loan Mavrocordul (a. 1786). iorga, s. d. vi, 188. Pe lot anul epitropil să facă saniă curată, cum de venituri şi de cheltuiele (a. 1799). uricariul, i, 102. La împlinirea anului să arate domniei noastre prin anafora sămile casei (a. 1803). ib. J 25, cf. budai-deleanu, lex. Anafora pentru cercetarea sămilor casăi răsurelor şi a visteriei şi pentru banii ce s-au socotit a să str'mge din tară (a. 1813). cat. man. i, 5. Semeţe în visterie ce se încheie urma. bel-diman, e. 84/19. Nu pol avea împuternicită ţinere de samă (a. 1820). uricariul, i, 268. Şi să ţiie socoteala cutiii curată, a da seama cînd să va cere (a. 1823). doc. ec. 289, cf. i. golescu, c. Aleşii tîrgului Odobeşli au adus în prefectură budgetite şi sămile de vinituri şî cheltuieli pe anii [1]<Î5S ?/-[l]£50 (a. 1861). c. c.iu- rescu, p. o. 486. Socotelile sau semile mănăstirilor' închinate, odobescu, s. ii, 47. îşi ceru seama de la stăpîn şi voi cu tot dinadinsul ca să-şi ia ziua 'bună de la el. id. ib. iii, 44, cf. ddrf. Unele furnituri venite de la domnie vor fi fosl trecute în seama haraciutui. iorga, c. i. iii, 106, cf. cade. Mămuca ştie sama ouălor, caută găinile în fiecare dimineaţă, sadoveanu, o. vi, 617. Avusese slujbă de arhivar pe lingă mitropolit, prezidentul Divanului domnesc, adică ţinuse seama zapiselor şi îzvoadetor Ţării Munteneşti, tudoran, p. 45. Galbinifi] curge..., Pi masî-i pune,- Sama li face Şî noau la plugaraşi ni dăruie. VAsrLiu, c. 184. O Fig. Mi-i sufletul în groadză şi-n grea lurbu-reală De clzua cea de samă şi de sîrguială. dosoftei,-ps. 23/2. Talentul tău este mare şi sama-ţi va fi mai gre. donici, p. ii, 56/5. Foaia convorbirilor începe cu acest număr... şi. . . credem de datoria - noastră a da cetitorilor o samă despre spiritul general de care este însufleţită, in plr i, 229. Dare de seamă v. dare. O Pe (sau îii) seamă (ori seama cuiva) = a) loc. a d v. şi prep. In sarcină (sau în- sarcina cuiva), in obligaţie (sau in obligaţia cuiva), in socoteală (sau pe socoteala cuiva), în cont (sau în contul cuiva). Scoase o copie pe samă-i şi dete în tipar o parte dintr-insa. pleşoianu, t. i, 7/21. Oricine să va îndrăzni să scoaţă luminări den seu făcute gata peste graniţă şi să va prinde să se facă controbont pe seama mea. cr (1833), 1372/12. Vrihd apoi a mai întinde Creditorul pe-a lui samă, Toate, pîn şi cinstea-i, vinde, asachi, f. 9/18. Numai negustorul... trăieşte din său! ■ său şi pe sama lui. creangă, o. 278. □ Are făcutul tîrgiiielilor în seamă, (Prin lărgirea sensului) Pentru că ceale care le-am numit adaugeri să fie pre seama stupilor care n-au roit. molnar, e. s. 167/22. Pune lotul pe seama plastografiei, lovinescu, s. i, 91. Aruncai vina pe seama mezelurilor, care, sigur, mi-au dat o-intoxicaţie cu urticarie. voiculescu, p. n, 274. Dau totul pe seama durerii, v..- rom. septembrie 1954,- 40. Starea deplorabilă a multora dintre arterele de Circulaţie ale unor oraşe nu poate fi pusă decît pe seama neglijenţei din partea edililor, scînteia, . 1969, - nr. 8 106; b) loc. a.dv. şi prep. în posesie (sau in‘ posesia cuiva), în stăpînire (sau în stăpînirea cuiva); la dispoziţie (sau la dispoziţia cuiva); în grijă (sau în grija cuiva), în. pază (sau în paza cuiva). Şi avuţia lui toată să va lua pre sama domniei, prav. 218. De ţara Ardealului şi de ţinutul ei, cîte sînt, tot pre samă (a. 1660— 1680). gcr i, 175/25. I-au fugitu-i doi fârmăcători daţi pre samă de la scaun, dosoftei, v. s. septembrie 29v/l. Iarăşi au căzut salul Blăneştii pre sama Ghinci medet-niceariului (a. 1676). bul. com. ist. iv, 172. Această împărăţie a perşilor fost-au. . . pre seama împărăţiei ‘ Rimulai, dobîndită mai nainte vreame. fl. d. (1680), 52r/ll. I-au dat ucaz ca să fie toată cctmenda oştii în saifia lui. neculce, l. 245. I-au închis şi i-au dat pre seama •armaşului celui mare (începutul sec. XVIII).-’ mag. ist-!* i, 307/17. Bămîindu-le moşiile, s-au ilicit tn--b L o c. a d v. (învechit) Cu seamă = cu rost, v. rost1 (III 1). Aşijderea şi mişcarea a tot trupul cu samă mult aduce spre rîjnire. antrop. 58/3. (învechit) Fără tic (sau nici o) seamă sau (regional) In seamă de nirnică = fără rost, v. rost1 (III 3). Bîsul... fără de seamă [este] primejdios. antrop. 115/26. Omul. . . umblă fără nici o samă, fără frîul chibzuirei. conachi, p. 296, cf. alr 4851 SEAM 5?6 — SeAmâ sn UI h 775/346. <0 Expr. (Popular) A şJ:i (sau a cunoaşte) seama (ori seamă) (a eeva sau a cuiva) = a fi familiarizat (cu ceva sau cu cineva). Voi ca nişte stri[l]ni... nil ştiţi seama acestui oraş. gorjan, ii. i, 145/18. In Mediterana noastră sint cunoscute din vechime virtejurile dintre Scilla şi Charybda peste care şi azi nu poate trecţ decît cei ce cunosc bine seama locului, mehedinţi, o. F. 84. Eu ştiu sama petrecerilor si a prieteniilor! striga cl. sadoveanu, o. v, 552. -Ntf ştiurăm seamă bine Să venim pe drumuri line. pop., ap. ocn ii, 314. Miclăuş, elne-măţat, Ştie seama la vînat. pop., ap. odobescu, s, hi, 183. Băduleasa, crîş-măreasa, Sama lui că mi-ş şiiia, O vadră d'e vin duSa-alexici, L. P. 32, Trebuie să ştie sama apei- alr i 1 746/850. Ţine [cheia] p-a veRe, că-i şti sama. o. bîrlea, a. p. i, 562. (Popular) A nu şt! de seama cuiva = a nu avea cunoştinţă despre ce face, unde se află etc. , cineva. L-a întrebat despre bărbatul ei şi fiu-său nu \ stie de seama lui nimic, ispirescu, i.. 57. + (Sens ' curent) Stare, condiţie socială; rang1 (1). Beşchercc apoi îl pusă la samă De iobagiu, după a tării obiceai. budai-deleanu, t. v. 43. E lăsat să plece din oraşul de provincie unde esle statornic, tinde-1 cunoaşte tontă lumea, unde-l ştiu toate autorităţile publice ca pe un cetăţean dc seama-ntîia. caragiale, o. iv, 149. însăşi doamna Herdclea, care nu-şi ascundea dispreţul faţă dc proşti, cum le zicea dînsa. ţăranilor, cu Ion vorbea ca şi cu o persoană de seama ei. rebreanu, i. 221. Dragu-mi-i tn crîşm-a bea Cu oameni de seama mea. •lARNfK-bîrseanu, d. 388. Hop, na! Numai na! v Las-o la pîrdalnica, Că ea nu-i de sama ta. şez. iv, \ 237. > (învechit şi popular) Fel, gen; soi. Şi dzise cătră ea cel împărat: ce samă de om eşti şi cum te cheamă ? (cca 1600). cuv. v. bătr. ii, 147/10. Aceastea cuge- l.înd eu şi altele de aceasta samă■ dosoftei, v. s. noiembrie 149v/26. Mijlocul de a face iute cunoscute orice întlmplări ale vremilor, de a lă(i idei folositoare la mai multe plase de oameni, cu un cuvînt de a da ştiri de toată suma ..., aceasta esle aflarea vremilor acestor mai nouă. fm (1840), 2Q3a/ll. Se măritase după un om cumsecade..., dar ce folos, că ea nu ţinea nici o samă de bărbat, săm. i, 120. O L o c. adj. şi adv. De-o seamă sau (regional) de (ori la) seamă => (care este) la fel, deopotrivă, asemenea (ca aspect, manifestare, situaţie etc.). Cf- budai-deleanu, lex. Toate făpturile au boalele lor..., dar nu este nici una întocmai şi intru toate la tofi oamenii, tot d-o seamă şi fără oarecare deosebire, episcupescu, practica, 173/28. De la a cincea zi începe pulsul a se îndesi pînă la mn de bătăi., cu d-o seamă răsuflare a plămînilor. id. ib. 186/25. Muritorii sînt d-o seamă, naşterea făr-a privi, Numai singură virtutea poate a-i deosebi, heliade, o. i, 409, cf. i. golescu, c. Amîndoi sîntem de-o mamă, De-o făptură şi de-o samă. albcsandri, p. ii, 136. Crede, măria ta, că nici eu n-am fost aşa de săc între cei de-o samă cu mine. creangă, a. 158. Nu recunoşteau ... alt voievod de-o samă cu ei. iorga, c. i. xi, 90. Toţi cei de-o samă cu mine mi-au luat înainte; ti privesc cum trec spre măriri fără să mă mai cunoască. cocea, s. i, 3. Au putut eţi de-o seamă cu mine, muncitori şi canoniţi ai ideii, să se lepede, de prizonierul tău. arghezi, b. 1.6. Tu n-ai tată, eu n-am mamă, Amîndoi sîntem de-o seamă, alecsandri, p. p. 242. Tu-mi eşti de seamă şi d-a mea potrivă, teodorescu, V. P. 75, cf. JARNfK — bîrseanu, d. 50. Taci, mîndro, nu suspina, Că ţi-oi plăti ruşinea. — De mi-ai plăti cu aramă, Nu-s cu fetele la samă. bîhlea, l.p. m. 11, 98. Cu oameni de-q mea onoară, Care-am fost noi tot de-o samă. folc, mold. i, 56. Loc.prep. De seama... — a) la fel cu..., asemenea, egal cu . corespunzător cu..., pe măsura..., de potriva..., v. potrivă (11). Dar rlndunelile un alt război pornesc Asupra tuturor, Anume, păsări mici ce sînt de sama lor. donici, f. ii, 26/1. Această scriere găseşte cu necesitate un răsunet puternic în toţi .cari sînt de sama lui, adecă în marea majoritate a mediocri- tăţilor contimporane, maiorescu, cr. ii, 119. împăraţi romani de seama lui Aurelian. odobescu, s. iii, 108. Vlăstări fragede, răchifică, smicele şi altele de sama acestora, creangă, p. 16. Numai prin poveşti doară de-o mai fi fost făptură omenească de sama lui Ion. vlahuţă, s. a. ii, 257. Te cunoşti de pe năframă Că eşti de-a maică-ta seamă. .TARNfK—bîrseanu, d. 249. încalecă murga ş-aleargă Şi cată-fi una mai dragă. Care-o fi de sama mea, D|umne]zcn să nu ii-o dea. BiBicEscu, p. p. 64; Ij) (învechit) din firea..., din temperamentul ... [Era] scunducel de stat, iubitori de glume, Foarte deşenţal la port şi cuvinte. Iar, dc seama lui, nu deşert de minte, bu.dai-delea.ni;, t. v. 42. + (învechit) Asemănare, pereche (3). Că pre dzeu nu 3 de veaci săntu fapfi. şi nu între ei same; ce urul iaste riefaptu şi uritl iaste nemăsurata, psalt. 337. Domnul m-ascullă că-i sînt pre samă. dosoftei, ps. 181/14. <> Expr. (Popular) A uu-şi alia seama, sau a nii a von seamă în (sau pt) lume = a nu avea' pereche, v. pereche (3). .D[omnişoa]/« Riureanu frumoasă, cochetă, şăgalnică dc nu-şi mai află seama. brăescu, m. b. 22. 11. (învechit şi regional) Respect (1). O poveste... din care cetitorul va putea vedea. în ce seamă deosebită era la români jurămîntul. ureche, ap. tdrg. Slujiţi Domnului cu teamă Şi vă bucuraţi cu. samă. dosoftei, ps. 15/10. De rîndul răstîgnitorului. tău JD[umne]dzău vom face-nlrebare cu vreame şi cu samă. id. v. s. noiembrie 126v/12, cf. anon. car. Cine n-ascultă ele mamă N-are-n lume nici o samă, sevastos, c. 34. Fost-am om de toată seama, doine, 203. <0> Loc. adj. (Regional) La seamă preţuit, apreciat, important. Mîncarea-i pe apucate, mai. la şeamă-i jocul şi băutura. sevastos, n. 340. Zurăiesc banii de aramă, Toate hîdele-s la samă. mîndrescu, l. p. 133. <0> L o c. adj. şi adv. (Curent) De seamă = (care este) cu însuşiri deosebite, ieşite din comun; (care este) cu mari merite lntr-un anumit domeniu; (care ocupă un loc) de (mare) importanţă în ierarhia socială: (care este) de o valoare remarcabilă, (care este) de o mare însemnătate, importanţă. A sa ceată întreagă o dusă la împăratul de samă. dosoftei, v. s. noiembrie 103r/6. Hagiul... era om de seamă, caragiale, o. ii, 223. Nu e bine să s-auză-n lume^dţ aşa-ntîmplări într-o casă de seamă! id. ib. 228. Să-ţi cheltuieşti puterea celui mai dc seamă dar, Ca să-i faci mai răi pe oameni şi. mai sceptici şi mai trişti?... Asta vi-i chemarea sfîntă de profeţi şi de artişti? vlahuţă, o. a. 69. Ar fi putut, în adevăr, să facă ceva de seamă, gherea, st. cr. ii, 270. Ne lipsea unul dintre-attfi viteji de seamă. Cel mai straşnic, davila, v. v. 137. Rămî-nem prea străini de ce an produs de seamă alte literaturi. în plr ii, 97. Un turc de samă e acolo, iorga. c. i. i, 168. O nuntă de seamă. id. ib. 177. Era birtul cel mai de seamă din oraş, un fel de hotel, agîrbiceanu, a. 90. Unde-l norocul s-o ia un fecior aşa de seamă. rebreanu, i. 86. Era cel mai de. scamă dintre toţi boierii. bul. com. ist. iv, 7. Paşadia ne înşiră cam tot. ce se ştia despre acele, locuinţe ale. vechilor domnitori. Nimic de seamă pe cît părea. u. i. caragiale, c. 22. Reprezintă tot ce romănii au putut produce mai de seamă pe terenul literar. In plr ix, 596. Călugăr cult, lăsa să fie vizitat din cînd în cînd, de voievozi de seamă. baco vi a, o. 245. Cei mai de seamă gospoduri din sal Se ceartă pe. un scaun vacant de deputat. minulesCu, vers. 192. Se va ruga în genunchi... de tofi oamenii, de seamă din Romanaţi. gai.action, o. 129. Intelectualii tîrgului.. . cei mai de seamă erau, negreşit, dascălii şi dăscăliţele de la liceu. i. botez, b. i, 66. Să te înalţi in mijlocul unor oameni de seamă, vissa-rion, B. 247. Au fost chemaţi şi alţii: primarele şi notarul, popa şi. învăţătorul, şeful de post şi alte persoane de seamă, sadoveanu, o. xvin, 294. S-a spus adeseori ce scriitor de seamă este Nicolae. Bălcescu. vianu, a. p. 29. Literatura poale juca lin rol de seamă. în plr ii, 619. Istoria patriei este una din preocupările 4851 seaM — 511 — SEAMĂ cele mai de seamă ale unei naţii■ călinescu, o. i, 90. Figuri de seamă ale muai'ipiului. bogza., a. î. 39. Sarcini de seamă in lupla penlru ridicarea agriculturii revin muncitorilor şi tehnicienilor din S.M.T.-uri şi din gospodăriile agricole de stat. scînteia, 1953, nr. 2 744, cf. davidoglu, m. 55. Institutul de islorie. . . a. prevăzut in planul său de cercetare o serie de teme dedicate instituţiilor celor mai de seamă, stoicescu, s. D. 5. Tinerelul doreşte să-şi înscrie numele prin lucrări de seamă, m 1968, nr. 6, 12. De va fi strtmb şi ciolos [parul], nici bărbatul nu-i va fi mai de seamă. şez. i, 145. Cine nu-i bun de cătană, Nici acasă nu-i de seamă, zanne, p. iv, 301. (Cu schimbarea construcţiei) Vrun om bogat na sînt, . . . nici vrun om de cine slie ce seamă. săm. i, 102. (De obicei construit cu verbe ca „a băga“, '„a lua“, „a ţine“, „a pune“, „a socoti“, „a da“ etc.) Totalitatea calităţilor care dau preţ; unui obiect, unei fiinţe, unui fenomen etc., importanţă, însemnătate, valoare; (şi în sintagma băgare de seamă) preocupare specială a cuiva pentru ceva sau cineva, atenţie, consideraţie; (învechit; şi în sintagma băgare de seamă), stabilire, luare în consideraţie a stării sau a situaţiei cuiva sau a ceva, a existenţei unui lapt, a unui adevăr etc., constatare, observaţie (1), remarcă; (învechit; şi în sintagma băgare de seamă) activitate intelectuală susţinută depusă în vederea cunoaşterii unui lucru, fenomen etc., cercetare, observaţie (2), examinare, studiu. Deci de cruţăm alita ochiul trupului nostru cît împrotiva lui nemică altă in samă nu socotim..., sînlem datori să ferim ochiul sufletului nostru, varlaam, c. 162. Certarea celui ce îmblă cu bani răi iaste mai mare ctnda-l vor şti c-au îmbiat de multe ori şi i s-au dzis, şi n-an băgat samă. prav. 79. Cela ce-ş va ucide pre tală-său, . . . va dzice c-au greşit, . . . să nu i să bage în samă nemică aceste răspunsuri, ib. 96. Să nu-i bage nime nici într-o samă. ib. 157. Să cade să caute giiidelul şi să ia sama binişor, ib. 192. Tuturora acestora le-am dat pocaianele şi nu o băgară în seamă (a. 1691). gcr i, 289/26. L-înlrebară cînd era viu a ce nu bagă samă cinstea u/[ă]c/[i]tmvc(i dosoftei, ap. ocr i, 259/8. Ce vczirul nemic în samă nu-i ţine vorbile lui. neculce, l. 207. De multe ori s-au luat seama că, de un lucru numai, doi intr-un chip nu povestesc, c. cantacuzino, cm i, 6. Au dzis popa Omul că lui nu-i poronceşle Ciliianul, că el are protopop, dar de Cîliian nu bagă samă, că n-are Irebă aice (a. 1710). bul. com. ist. ii, 269. Au. luat samă inicerii pe uride iesu şvezii peste acoperemînl (a. 1716). ocr ii, 19/25. M-au grăbii mărie sa vodă să purced şi n-am apucai a lua sama (a. 1718). bul. com. ist. xv, 45. Să căutaţi să luaţi samă foarle cu dreptate precum a mărturisi acei oameni, cu sufle-tile lor (a. 1724). ib. 60. Şi s-au dus voinicul la slîlpul accla şi au căutat unde loveaşte umbra stilpului şi luînd seama au săpat puţintel în pămînt (a. 1747). ocr ii, 40/21. A nu băga în samă cele văzute (a. 1773). ib. 89/35. Leş.ii n-au prins această poruncă în samă. văcărescul, ist. 266. Să. se ia sama la trupul soarelui fără de a se vătăma ochiul de razile lui. amfilohie, g. f. 22v/8. Umbla Alexandru călare pre un leu prin mijlocul cetăţii, dar cetăţenii nu-i băgară în samă. alexandria (1794), 59/9. lai sama din creştet pănă la picioare şi poţi să juri că au făcut Dumnezeu atitea minuni cile mădulari au şi alcătuit la om. molnar, ret. 80/11. E/ia Ioreşti, nebăgînd samă de slidul său cel bisericesc, . . . dregătoria vlă-diciei o au întunecai, şincai, hr. ai, 38/7. Atunci întîi băgă el de samă Că e. greu a irăi fără zamă. bu- dai-deleanu, ţ. 126, cf. id. lex. Predlojănia exelenlii tale cu numărul. 183 au priimil-o di na nu cu cinste şi cu deplină înţelegere citindu-să, s-au şi luat seama cu amăruntu la loale cele poruncite■ (a. 1809). doc. ec. 77. Sfătuia pre puişorii ei ca bine să ia seama ce se lucră pre lingă holdă, ţichindeal, ap. gcr ii, 215/14. La acest ponl însă vei avea dumneala şi această băgare de seamă (a. 1819). doc. ec. 219. Luînd seama meimar-başa şi penlru unele binale ce sînt după pravili poprite, adică care astupă şi închide lumina vecinului (a. 1823). ib. 302. Dup-aceia Mentor mă făcu să bag de samă bucuria şl îndestularea ct- era răspîndite în tot cîmpul Eghip-lului. pleşoianu, t. i, 8 /10. Se dă de seamă că sînt zămisliţi dinlr-0 turburată şi adormită sau rea şi grea stare a sănătăţii părinţilor lor. episcupescu, practica, 302/13. Luînd în băgare dă seamă acesle pricini..., să să facă'pe la fieşcare mănăstire cîte o moară cu cai (a. 1828). doc. ec. 412. Arsenalul şi marina trag asupră-şi mai vîrlos luarea de samă a amînduror păşilor. ar (1829), 1321/6. Băgări de seamă asupra canoanelor gramaticeşll [Titlu], i. golescu, b. Să se dea porunci straşnice către comisari,. . . avînd pă lîrigă aceste tot felul de băgare de seamă ca să'numai lucreze asemenea poverni, căci vor fi răspunzători (a. 1831). doc. ec. 491. Cele dintîiu cunoştinţe tipărite de a două oară cu îndreptări şi băgări de seamă ale d. Pleşoianul se află în vînzare la d. Iosif. cr (1833), 1162/37. Simţeam toată grozăvia deznădăjduirii pentru chinuri ce se zămislesc împreună cu noi şi pe care o creştere temeinică ne-ar face sâ nu băgăm în seamă. marcovici, c. 7/13. Te rog să iai seamă a fi obiectul acestii cărţi omul. antrop. xv/4. Ia seama, Adelo ! Mă tem de cai. hrisoverghi, a. 10/28. Nu bag samă prejudecăţile, id. ib. 39/5. Şi sărind asupră-i numiţii, cărora n-am mai putut să le iau seama, unu îl trăgea dă păr, alţii să muncea a-l trage dă picioare (a. 1835). doc. ec. 571. Călătorul avu îndestulă vreme să ia seama marchezului. tîmpeanul, q. 73/6. Sînlem siliţi a face . . . acea dureroasă băgare de seamă cum că în timpurile noastre s-au îmulţil însemnat vrăjmaşii noştri. vasici, M. ii, 6/30. Aicea încă trebuie bine băgat tn seamă periculul unui grozav venin. id. ib. 12/4. N-o mai bagă în seamă, pann, p. v. iii, 150/20. Lval-aţi seama la iarmaroace? russo, s. 49. Aduce fiecare mădular rodul ce a strîns din cititul şi adunările ce au avut în parte, şi împreună cu micile-i băgări de seamă le pune la mijloc, bolliac, o. 48. Băgăm de seamă... a nu pune întrro ladă mai mult de patru rinduri de struguri, penescu, m. 46/7. Comitetul convoacă atunci adunarea care hotăreşte dacă propunerea trebuie luată în băgare de seamă. ap. ghica, a. 800. Luă seama bine la poziţiunea localităţii, filimon, o. i, 116. O, Despot,... ia seama la furtună alecsandri, t. ii, 157. El băga de samă că gîndirile lui adesa se transformau în şiruri ritmice, eminescu, p. l. 32. Tot mănăstiri să cro ieşti, dacă vrei să te bage dracii în samă. creangă, o. 32. Tocmai acuma luă seama preotul cît umblet făcuse, caragiale, o. i, 32. N-a băgat de seamă că vremea se răcoreşte, vlahuţă, s. a. iii, 362. După ceasuri de sporovăială zadarnică, instructorul ia seama că, din toată limba asta chinezească..., soldaţii n-au priceput nimic, bacalbaşa, s. a. i, 200. Uite zău, acum iau seama Că-mi stă bine-n cap năframa, coşbuc, p. i, 103. Vrei să bei? Şi nu ţi-e teamă Că. mi-e olul descthlat? Cine bea să poarte seamă Să sărute pe stăpîna Olului, id. ib. 240. Astfel se rostesc bătrînii din adîncul cugetării, însă voi nu le daţi seamă, da-vila, v. v. 22. [Fetele] î.nlre 16 şi 20 de ani încep a fi luate în băgare de seamă. . ., dacă slnt frumoase şi au zestre, d. zamfirescu, t. s. 46. Ia seama la vreme şi acopere-ţi faţa. goga, poezii, 229. Nimeni n-a băgat de seamă Cit întunerec stă la pîndă ta agonia unei stele. anghel, î. g. 42. Nu sîntem deci ţinuţi să luăm în seamă nici unul din canoanele acestei geografii. în plr ii, 208. Nimeni nu le luară în seamă, agîrbiceanu, a. 279. Băgase apoi de seamă că femeia era straşitic de curată în toate. id. s. 12. Nici nu mai băgăm în samă pe un întreg popor de broscoi, hogaş, dr. i, 10. Pantazi nici rtu-l băga în seamă. m. i. caragiale, c. 58. Ia seama: împotriva dumitale e foarte pornit, id. ib. 104. Să lege cum o putea cămaşa. . . Sub cravată nu se bagă de seamă, bassarabescu, v. 46. Fără să bage de 13 — c. 493 4851 SEAM — 5 ?8 — SEAMĂ seamă ceilalţi, nu i-a mai adresat nici un cuuint. rebreanu, r. i, 230. De treizeci de ani colecţiona brevete şi nimeni nu voia să i le ia in seamă. c. petrescu, c. v. 128, Alcaz... păru că nu bagă de seamă. id. ib. 157. Acum... iau seamă că mi-am ţinut legăminlul. în plr ii, 612. Am "început să bag tot mai mult de seamă că prietenul meu un e om fără răbdare, i. botez, b. i, 23. Cel de pe catalige îşi mişca şarpele deasupra capetelor pietonilor, neluînd în seamă pe nimeni, sahia, n. 110. Nu luase seama că fetele lui s-au făcut de măritat. vissarion, b. 18. In vîrful picioarelor, Olguţa se retrăgea din odaia lui Vania, închîzînd uşa cu o băgare de seamă ciudată, teodoreanu, m. iii, 28. Luaţi seama toţi, osîndă grea vă paşte, voiculescu, poezii, i, 23. la seama, nepoate, . . . cinele dă semn, fii cu iuare-aminte. sadoveanu, o. iii, 16. Cînd îs mulţi, ei le bagă mai puţin în samă şi tu poţi mai bine cerceta. id. ib. x, 289. Am băgat de seamă stereotipia literaturii, monotonia ei. călinescu, c. o. 84. Seara băgai de seamă că oraşul e camuflat, stancu, r. a. ii, 223. Nici nu mai lua seama la el. vinea, l. ii, 308. Bagă de seamă, fiule, blestemi! h. lovinescu, t. 96. Iere-njia, care nu luase seama la strigătele Ini,.. ■ se trăsese un pas în lături, tudoran, i>. 26. ( înseamnă că chelia_lui.nu.se bagă de seamă, preda, r. 21. Se fugăreau printre picioarele oamenilor şi nimeni nu-i lua în seamă. t. pqpovici, se. 318. La scaldă-n rîu ia seama cu-ncordare Cum undele pe Irupu-i se preling. labiş, p. 114. Pînă să bage oamenii de seamă, flăcările trecuseră la acoperiş, barbu, g. 311. Ironim n-a mai pus seama pe ultimile vorbe. lăncrănjan, c. iii, 96. Sau poate încă n-am băgat de seamă Că loate-aceste drepturi invocate Le practic negreşit de multă vreme. vulpescu, p. 64. Deşi sumare, observaţiile lui erau vrednice de luai în seamă. l. rom. 1967, 135. Ai băgat de seamă că prima seară de lună plină, la mare, e un eveniment? t iulie 1968, 25. Cîte scrieri nu zac cu anii prin librării, fără ca lumea să bage de seamă ce soartă ingrată au? cinema, 1969, nr. 6, 14. Nimeni seamă-i lua, Afară d-un cerb. teodorescu, p. p. 59. Ştergc-şi ochii cu-o năframă, Dar plînsul nu bagă-n seamă. jarnîk — bîrseanu, d. 119. Uiu, iu, mi-am luat de seamă: Iepuraşu-i bun de zeamă. id. ib. 367, Tot se temea să nu le iaie cineva seama şi. să zică pe. urmă că ei au furat banii, sbiera, p. 5. Al nostru cinstit împărat Pe aicea a mai umblat Şi bine sama locului a luat.. şez. iii, 42. Fecioraşi, cît voi iubiţi, Luaţi seamă toţi să ştiţi, Fetele ce le iubiţi, bîrlea, l. p. m. ii, 25. Novac seama că-i lua. balade, ii, 59. Qmu n-o mai luai seama că vulpe nu-i. o. bîrlea, a. p. i, 115. Bagă seama ce iubeşti, Că nu-i petic s-o cîrpeşli. folc. mold. i, 110. Tot omul are un dar şi un amar şi unde prisoseşte darul, nu se mai. bagă în seamă amarul, zanne, p„ n,-37.8. <0>. (învechit) Băgare dc seamă = a) precept. Halima sau povestiri mitologhiceşti, arabeşli, pline de băgări de seamă şi de întîmplări foarte frumoase şi minunate, gorjan, ii. i, 1/4; b) ascultare. Pruncii cei tineri. . . uşor îi puteţi aduce... la băgare de samă şi îi puteţi pre dînşii după plăcere purta, petrovici, p. 2/14. (învechit, rar) Luare de seamă = Îndrumare, educare. Toţi pruncii carii sînt subt a mea luare de seamă mă iubesc, petrovici, p. 10/26. <0> Loc. adv. Cu băgare fe-rindu-i cu băgare de seamă flacăra conică, teodoreanu, m. i, .101. Baba Aniţa desfăcu legăturile vechi şi puse pe cele nouă.. Cu mare băgare de seamă le aşeză, des-cînlînd în şoaptă, sadoveanu, o. i, 220. Caută cu băgare de seamă la rege. arghezi, b. 28. Prin întuneric, mergea greu dc tot,, cu mare băgare de seamă, camil petrescu, o. i, 345. Examină cu băgare de seamă [fotografiile], stancu, r. a. iv, 427. O E x p r. Băgat (sau luat, Învechit, ţinut) in seamă = care este luat in consideraţie. Cf. i. golescu, c. Şi mai fost-au poftiţi încă: crai, crăiese şi-mpăraţi, oameni în seamă băgaţi, creangă, p. 279. Simion Dascălul, singurul din prelucrători care poale fi. ţinut în samă. bul. com. ist. iii, iii. Afecţiunile frecvente nu erau studiate, iar. igiena prea puţin luată in seamă. g. barbu, a. v. 127. Nebăgat in (sau, popular, de) seamă ori (învechit) ncbitgat seamă v. nebăgat. JVeluat în seamă v. n elu at. îMebăijare de (sau in) seamă sau (învechit) nebăgarea sănii i v. nebăgare. Băgător dc seaină v. băgător. (învechit) Nebăgător în (sau dc) seamă v. nebăgător. A lua (sau, învechit, a băga) seamă ori (Învechit) a lua de scamă sau a(-i, -şi) lua seama — a (se) supraveghea; p. e x t. a spiona. Dzisă că nu iaste Dumnedzău să vadză Să le ia de samă cine ce lucreadză. dosoftei, ps. 40/6. Să se ia sama tătarilor pre care i-au prins vii. cantemir, ap. gcri, 326/23. Şi Teagheu acolo au rămas, precum era, luînd sama înlîmptăiii ceii viitoare, aethiopica, 16T/11. La nişte slăpîniri ca aceasta mai puţin vor lua sama spre a pedepsi greşalile (a. 1773). gcr ii, 87/6. Tata său. . ■ cil sîrguinfă lua sama cum cheltuiesc ei groşiţtle. bu-cavna, 30/30: Să răsipesc şi schimbă locuri într-adins, ca să nu poală nimenea să ia seama (a. 1811). doc. ec. 125. F'ac cu ochii arătînd, Seamă altora băgînd. mumuleanu, c. 130/14. O ploaie de lovituri îl făcu să-şi ia seama la mers. gîrleanu, l. 104. li luam seama lui Oance şi mi se părea că şi el mi-o lua mie. gai.action, o. 66. Cine nu ia sama sluqii, Vede fundul pungii, zanne, p. iv, 596. (învechit) A(-i) lua seama (cuiva) sau (regional) a băga in seaină (ceva) = a înţelege. Şi-mi spune jalba ta cu. adevărul, ca să-ţi putem lua sama şi noi şi să le judecăm pre dreptate. neagoe, ap. gcr i, 170/2. Era om învăţat. Numai la giudecăţi nu pre pute lua sama bine. neculce, l. 206. Romiinii încă nu au luat bine sama ce au vrut să zică. russo, s. 64, cf. alrm sn ii h 743/172. (Popular) A-şi lua seama (sau de seamă) ori (regional) a trage de seamă = a se răzgîndi (i); a se decide. După ce va da de ştire, iaste datoriu să îngăduiască încă 2 luni de zile ca să-şi ia seama stăpînul. pravila (1814), 66/20. El cu grămada văzîndu-i viind... Gîndi că ş-au luat seama şi vor să i-o dea-napoi. pann, ap. tdrg. Imediat îşi. luă seama şi, schimbînd tonul şi figura, cu o mobililate de actriţă, se grăbi să repare impresia rea ce-o făcuse amîndurora. vlahuţă, o. a. iii, 40. Un moment se gîndi să cumpere; şi, îndată, îşi luă de seamă. id., ap. tdrg. Ce-ai păţit de n-ai venit calare? Ori ţi-ai luat seama. ap. tdrg. Nu pot! Nu-mi vine-n gînd. Nu vreau! Şi nu se cade.:. — Prea mult îţi iei de seamă ! coşbuc, s. 50. Îşi luă seama, rîse prietenos şi şterse efectul de dojană. rebreanu, r. 264. Urmărită de priviri indiscrete îşi luă seama şi continuă să se plimbe, lrăkscu, m. b. 14. Se întoarse o clipă ca să mai spună ceva, dar îşi luă de seamă. sadoveanu, o. xviii, 545, cf. scriban, d. Gherghina îşi luă seama şi-l ascultă, preda, d. 127. Fata mai că leşină dc bucurie, dar iarăşi trase de seamă şi mulţumi oamenilor, reteganul, p. ii, 68. (Regional) A-şi lua seama la vorbă — a vorbi cuviincios. Cf. udrescu,' gl. (Regional) A nu-şi lua seama = a uita. Cf. id. ib-Nu mi-am luat seama să-ţi las bani peniru piaţă. 1 id. ib. A-şi da seama (sau seamă) sau (regional) a-şi trage (sau lua) seama —a fi conştient; a realiza (5). Voiesc să ie pun în stare de a judeca lucrurile şi a-ţi da seama de poziţiunea în care s-a aflat naţiunea. ghica, c. e. ii, 468. A venit vremea să-ţi dai seama de nelegiuirea ce-ai făcut, gane, n. i, 81- Nu vreau să te descos: tu îţi dai seama dacă ai ori nu ai ceva să-mi spui. slavici, o. i, 134. Pentru întîia dală îşi da seama cil limpezime despre ce ar fi soarta ei. mace-donski, o. iii, 22. Era o zăpăceală întreagă,. . . nimeni nu-şi dădea seama ce se-ntîmplase. bacalbaşa, s. a. i, 107. încă nu-şi putea da seama de realitate, id. ib. 176. Arătările lai Herodol nu rămîn mai puţin de preţ, cînd ne dăm seama de iubirea, de adevăr a marelui istoric, xenopol, i. R. i, 23. Nu mi-am dat anume seama Niciodată, viaţa ce-i! coşbuc, p. i, 177. în Craiova sînt şi profesori de cultură modernă, care-şi dau samă de ce sint chemaţi să facă. iorga, în plr ii, 16. Se vedea cit de colo că-şi dădea seama că ieşise din conven- 4851 SeamA — 579 — SFAMĂ ţionalul lucrurilor existente, anghel, pb. 9. Sint alte lumi de care nu-mi dau samă. iosif, p. 42. îşi dedea samă că şi schimbarea moravurilor trebuia să ne preocupe. densusianu, L. 217. Mi s-a părut că-şi dă el singur seama de decăderea lui. brătescu-voineşti, p. 37. Apucase fără să-şi dea seama spre marginea satului. bujor, s. 36. Pe unde intrase nu-mi putui da seama, hogaş, m. n. 20. Putem să ne dăm seama de vechimea şi intensitatea elementului getic in Carpaţi. părvan, g. 285. Fără să-mi dau seama, avusesem iluzia că timpul stă şi el împreună cu noi. ibrăileanu, a. 199. Iubeşte cu deosebire pe scriitorul care îşi dă seamă că nu tot cc iese din pana lui e perfect, in plr ii, 388. Înainte de a-l cili pe t.ucreţiu îmi daseni seama că din izvorîrea voluptăţii răzbate ceva amar. m. i. caragiai.e, c. 72. Era limpede la minte, dar, cum îşi dădea bine seama de tot ce i se Iritimplase, se alesese cu o mare sfiiciune şi silă. lovinescu, c. iv, 49, Şi-a zis că el nu-şi dă seama cit il iubeşte ea. rebreanu, r. i, 246. Adîncit în gînduri multe Baciul stă şi nu-şi dă seamă C-a rămas tn loc s-asculte, topîrcbanu, b. 21. Mă întrebam numai dacă nevastă-mea nu-şi,dă seama unde intr-adevăr vor ajunge lucrurile, camii. petrescu, u. n. 108. Atunci ne-am dat seama cît a iriălbit tn ultimii doi ani. c. petrescu, î.. i, 102. Ne ameţim inconştient ca să nu'-ne dăm seamă de ce pierdem, brăescu, v. 18. Inii dau seama că este o n.ebunie ce gîndesc acum. sa-hîa, n. 23. Abia acum îmi dam seama cit sînt de mic şi de slab: G. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 48. Intr-adevăr ... nii mi-am dai seama. sebaStian, t. 72. Sorbi cea- i ui, cu lacrima pe buze, şi abia atunci işi dădu seama că eră trează, teodoreanu, m. iii, 39. Ai să-ţi dai tu seama cind a veni vremea, sadoveanu, o. v, 519. Iţi dai cu spaimă seamă. . . Că despre lucrul viei vorbit-ai prea puţin, pillat, p. 145. Cel ce observă pe copil. . . poale să-şi dea seama ce se întîmptă în căpşorul lui. puşcariu, l. r. i, 14. Acelaşi loc poartă două nume perfect sinonime, provenind din două limbi deosebite, fără ca cei ce le întrebuinţează să-şi dea seama de situaţie. iordan, t. 4. Un cunoscător îşi dădea seama că are de-a face cu un prelat catolic, călinescu, s. 8. Ne dăm seama că definiţia lui... e un silogism gratuit, teoretic, creat după legile raţiunii, ralea, s. t. iii, 91. Acolo şi-a dat el seama că secolul acesta e un secol al fotogeniei, bogza, a. î. 56. Domnule Silion, nu-ţi dai seama ce spui! vinea, l. i, 44. Iţi dai măcar seama ce fel de om e Mihai? demetrius, a. 24. Nu poţi să-ţi dai seama dacă eşti puternic decîl în mijlocul oamenilor. h. lovinescu, t. 6. O clipă nu-şi dădu seama dacă are de-a face cu un om glumeţ sau cu un cîrcotnş. tv-dopan, p. 22. încep să gîndească altfel fără să-şi dea seama. t. popovici, se. 238. Fără să-şi dea seama, şi şoferul A început să cînte răguşit, labiş, p. 56. îşi dă seamă că total a fost o iluzie creată de V idra. ist. lit. rom. ii, 696. După cîte şi-o dat singur seama, se înpîHea câm prin aceleaşi locuri, lăncrănjan, c. ii, 132. Ne dăm seama că numărul semnelor de punctuaţie■ • •• s-a redus simţitor, l. rom. 1967, 58, cf. scînteia, 1969, nr. 8 177. Atunci ne-am tras sama Din eine ne stă zina. candrea, ţ. o. 41, cf. alr sn v h 1 477/235. Să ne facem bordeieş Cu moltacii de cireşi. Cu uşili de aramă Ca să-şi dea părinţii seamă. folc. mold. i, 126. IV. (In 1 o c. a d v.) De (sau, învechit şi regional, cu, regional, a, de-a) bună seamă = a) cu adevărat; cu certitudine; desigur, negreşit (2). De bună seamă doţnnul acela l-au pierdut, bucavna, 38/11, cf. i. go-lescu, c; De bună seamă că ştiau face tăieţei. co-dru-drăguşanu, c. 84. Pindarcu bună seamă căţasăfacă o escepfie însemnată la acest caracter, aristia, plut. xliv2/27, cf. ionescu-rion, s. 101. De bună seamă ccl mai drag A fost ales. coşbuc, p. i, 54. Oh, lu ştii, de bună seamă, Că din suflet îl iubesc, săm. ii, 18. E-un om, cu bună seamă, e-un cap de om, o mască, anghel, p. 27; De: bună seamă-că... atîţia viiionari cumpăniţi îşi păstrează entuziasmul lor întreg, in plr ii, 208, cf. pamfile, j. ii, 164. Şi au început să creadă că de bună seamă e o comoară, agîrbiceanu, s. p. 26. Dintre toate manifestările artei, de bună seamă că aceea care stă la îndemina tuturora... este arta dramatică. In plr ii, 248, cf. resmeriţă, d. Pe tine-apoi te ştiu, de bună seamă, De eşti soţie, soră, sau eşti mamă, A-duci căldura ta unui cămin. d. botez, f. s. 11. Mi-ar fi pus, de bună seamă, praf de strănutat pe catedră. i. botez, b. r, 8. S-a convins de bună seamă că fiecare era la locul lui. cocea, s. i, 11. Unde mergi tu cu bună seamă? vissarioN, b. 127. Dam să aţipesc cînd un foşnet ne izbi auzul. De bună seamă, o ciută, voiculescu, p. i, 71. Deodată, în liniştea adîncă, porni din titmpie un glas limpede. Cinta de bună samă vreo fată. sadoveanu, o. i, 267.. Un portret mare, fumuriu, între ferestrele scunde ale odăii, reprezenta, de bună seamă, pe Hangerliu. călinescu, s. 25, cf. pas, l. ii, 134. Merge de bună samă la divizie să raporteze, camilar, n. i, 80. Găsi de prisos să-i răspundă la a doua întrebare — ■ răspuns care, de bună seamă, i-ar fi tăiat ifosul şi l-ar fi înfuriat, tudoran, p. 26, cf. t. popovici, se'. 49. Strofa din urmă a fost cusută pe o... batistă pe care era brodată de bună seamă şi floarea, ist. lit. rom. ii, 175. Împăratul. . . au mai întrebat-o: —De bună samă ixii-i face doi feţi-logofeţi cu părul de aur? sbiera, p. 108. A bună seamă aşa e! reteganul, p. ii, 34, Străin-s a bună samă. doine, 48, cf. alr i 350/295, alr ii 3 112/279, 310. De-a bună samă vine astăzi . doctorn-n sat. mat. dialect, i, 92. D'e bunî samă că mîndzu, cîn o ieşit, s-o dus după iapă. o. bîrlea, a. p. ii, 531. Doina zic, doina mă cheamă, Doina sînt cu hună.seamă. folc. mold. i, 39; b) (regional; în forma, a bună seamă) in mod special; anume. Cînd. le-ai dus la tirg, te-am rugat a bună samă şi nu uiţ leacurile. alr ii 3 115/310. Mai cu seamă = mai ales, Îndeosebi. Multă vitejie Făcusă în {inut, dară mai cu samă într-un munte nalt din megieşie. budai-deleanu, t. v. 125, cf. lb. îl arată mai cu samă pe lin car în .forma unei stridii tras (Ie cai de mare. pleşoianu, t. i, 244/29. [Boala vitelor] izbeşte mai cu seamă pe Cele mari, bivolii, boii şi. vacile, episcupescu, practica, 92/27, cf. i. golescu, c. Vara se vor îndeletnici oomem[i] mai cu seamă la lucrurile timpului şi grădinilor, cr (1834), 312/41. Streinii neguţători cumpără totdeauna [porumb] din Moldavia, iar nu din ţara noastră, iar mai cu seamă pentru că este şi mai timpuriu decît celălalt (a. 1837). doc. ec. 685. Tiraniile. . . revoltă pe toată lumea şi mai cu seamă armata, mag. ist. i, 117/16, cf. russo, s. 116, polizu, alecsandri, t. 907, costi-nescu. Copilul reproduce mai cu seamă particularităţile pe care părinţii săi te aveau pe timpul cînd l-au conceput, conta, o. f. 267. Aplicaţiuni la igenă, la industrie şi mai cu seamă la agricultura practică. odobescu, s. ii, 74, cf. eminescu, n. 36. Pofti să o aibă el de nevastă, mai cu seamă că. era burlac, ispirescu, l. 179. Două idei ne sugerează mai cu seamă apariţia lucrării acesteia, bacalbaşa, s. a. i, 317, cf. ddrf, plb ri, 169, anghel, pr. 16. îngrijeau de siguranţa şi mai cu seamă de îndeplinirea neîmpiedicată a dorinţelor lor., bul. com. ist. ii, 8, cf. hogaş, dr. i, 2. Ar-am ţinut pas cu vioiciunea spiritului ei. Un fel de paralizie a inteligenţei şi mai cu seamă a imaginaţiei. ibrăileanu, a. 61. Discută împreună maieu seamă de afaceri, rei.rkanu, r. i, 58. Mai cu seamă oamenii de astăzi nu mai seamănă cu cei şi cele din tinereţea mea. galaction, o. 64. în Neamul Şoimăreş-tilor, d. Sadoveanu a vrui mai cu seamă să ne arate cum au fosf încălcate odinioară pămînturile răzăşeşti. topîrceanu, o. a. n, 331. Renunţase la avere şi, mai cu seamă, la sprijinul unor rubedenii, o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 119. O aşteptase pe Monica mai eu scamă, teodoreanu, m. m, 275. Primejdia era mai cu. seamă pentru corăbiile de negoţ, sadoveanu, o. xii, 219. Am luat în consideraţie mai mult substantivele. Lucru firesc deodfece rhai cu seamă aceste cuvinte se pretează la diminutivizqre. iordan, stil. 189, cf. călinescu, c. o. 11, ist. lit. rom. ii, 8. Va trebui să- 4851 SEAMĂN - 580 — Seamăn acorde un concedia şi mai cu seamă un avans, vinea, L. I, 83, Cf. M. LOVINESCU, T. 100, TUDORAN, P. 14. Axate. . . pe probleme speciale şi adresîndu-se mai cu seamă biologilor, aceste lucrări n-au reuşii lotuşi să atragă un număr mare de cititori, ap 7, cf. vulpf.scu, p. 72. I-a plăcui mai cu seamă jocul. . . actorilor. flacăra, 1969, nr. 4, 28. Dar’ cine se veseleşte, Mai cu seamă cin’ meseşte? pop., ap. gcr ii, 293. Şi ţ-oi rupi inima, Şi ţii şi mîni-ta, Mai cu sami soru-tu, Ci ea ne-o stricat dragostea, folc. mold- ii, 321. (Neobişnuit) Chip şi seamă = intru totul, pe deplin. Să înţeleagă publicul că am avut cuvinte să refuz concursul meu unei manifeslaliuni studenţeşti, cu util mai puternice cuvinte, cu cit. manifestaţia era chip şi seamă simpatică mie. caragiale, o. vn, 428, (învechit) i\ici într-o seamă dc chip = in nici un caz, nicidecum. Nici într-o seamă de chip nu va putea să-ş dăruiască dzeaslrele celuia ce i-au făcut silă. pkav. 204. — Pi. : (învechit, rar, I 2) semi şi seme. — Şi '■ (popular) samă (pl. sămi şi, învechit, rar, same) s.f. — Din magh. s/â in. SEAMĂN, -Ă s.m. şi f. (Rar la f.) I. Fiinţă, obiect etc. care seamănă (şi se potriveşte) perfect cu altă fiinţă, cu alt obiect etc.; pereche (3), potrivă (11). Hei! Cirie-n aste locuri s-ar măsura cu mine Ş-ar merge mie semen? heliade, o. i, 338. Din tot ce-odi-nioară am rivnit Şi-am luat drept seamăn sufletului, meu, Rămîrie-acum un vis imbătrînit. al. philippide, s. 103, cf. resmeriţă, d., cade. Numai el îmi evocă bărbaţii iluştri ai culturii mele:... întregul contigent al ctitorilor care i-au stat exemplu statornic şi cărora li-i seamăn întru nobleţea cugetării şi dăruirea faptei. vulpescu, p. 51. O (Adjectivai; rar) Se cîrjoiase şi era cu două palme mai mic decît pe ziua de ieri, iar barba crescută îl făcea seamăn unei arătări, popa, v. 164. Mingîia spinarea f/întă a lui Firicel, seamănă tuturor zilelor lui. id. ib. 351. O L o c. a d j. şi a d v. I'ără (de) seamăn --= (care este) de necomparat cu niinic (prin calitate, dimensiune, intensitate ele), incomparabil, inegalabil, n e a s e m ă-n a t (2); p. e x t. care este cu totul deosebit, neobişnuit, ieşit din comun, e x t r a o r d i n a r, n e m a i-auzit, n e m a i 1 n 11 1 n i t, ne in ai-po m e-nit; fără asemănare, fără pereche, v. pereche (3). Glorioasa campanie din iarna JJ.95, fără seamăn, poate, în istoria lumei. bălcescu, m. v. 76. Un lucru fără seamăn, un fapt .atît de rău, Cît. nu sc poale spune. alecsandri, t. ii, 354. Ar nebuni în urmă şi vecinic ar visa acea oară fără . de seamăn, eminescu, n. 75. O clasă întreagă. . . îşi dă perfect seama că nu-i departe ceasul cînd o nouă eră, strălucită fără seamăn, va începe să domnească, bacalbaşa, s. a. ii, 39. Victoria repurtată de Ştefan contra turcilor era peniru acele timpuri un eveniment fără samăn. xenopol, i. r. iv, •50. Priveliştea fără de seamăn, a oraşului, anghel — iosif, c. l. 8. Se făcea că eram într-o grădină de o frumuseţi fără seamăn, brătescu-voineşti, p. 41. O iuţeală şi o-îndeminare fără seamăn, hogaş, dr. i, 141. Nu vede clecîl însuşiri sufleteşti neobişnuite şi binefaceri fără seamăn, bul. com. ist. ii, 32. Er.a lare-nslăril şi prin moştenire şi trudă şi prin vicleniile şi lăcomia lui făr’ de seamăn, lungianu, c. 73. Gore Pirgu era o lichea fără seamăn şi fără pereche. M. i. caragiale, c. 15. Ciorile ciugulesc. .. cu o îndrăzneală fără seamăn agurida din boltă, bassarabescu, v. 36. Ameţind lotul, această iubire înflorea ţară seamăn, camil petrescu, v. n. .23. Simţi... o înviorare fără seamăn, voiculescu, p. i, 122. Na era cînlec. Erau nişte răcnete fără seamăn, sadoveanu, o. vii, 276. Tumultul cromatic. . ., de o forţă dinamică fără seamăn. oprescu, a. m. 60. Măreţe fără seamăn sînt fluviile şi marea, călinescu, o. ii, 49. Fără de seamăn o fată Adastă acolo pe stinci. blaga, l. u. 112. Cînd vaporul a acostat, o larmă fără seamăn se răspîndeşle în aer. ralea, s. t. i, 245. Astfel se sparse. . . încordarea fără seamăn a acelei zile. bogza, c. o. 32. Cum creşte grîul mîndru fără seamăn, Să crească-n urma mea revolta, beniuc, v. 87. O îngrijeşte cu un devotament fără seamăn, vinea, l. i, 63. Cine a aprins îhtîi în pieptul mea Acest chin nou şi. crud, fără de samăn? labiş, p. 119. Generaţii după generaţii au crescut ascuHînd armonia fără seamăn a vocii sale. v. rom. octombrie 1963, 172. Cei vechi îşi imaginau că planetele... emil sunete diafane de o frumuseţe şi o puritate fără seamăn, cinema, 1969, nr. 5, 36, cf. M. D. enc., dkx. <0> E x p r. A nu(-şi) (mai) avea (sau a uu-şi afla) seamăn (pe ori, rar, îii lume) = a poseda anumite Însuşiri într-un grad foarte înalt, a nu se putea compara cu nimic datorită însuşirilor pe care le posedă; a nu (mai) exista altul la fel, a fi unic; a nu (mai) avea pereche, v. pereche (;)). Ucis-am pentru line Un cerb ce n-are seamăn. heliade, o. i, 344. De-aş avea un copilaş,... Obră-jelu-i ca de spume N-ar avea. seamăn pe lume! alec-SAN'DRr, p. i, 81. Să sc facă un palat cum seamăn pe lume sa nu aibă. ispirescu, l. 104. Încetaţi cu astfel de parascovenii ce n-au seamăn, id. ib. 138. N-are-n lume seamăn Savela de frumoasă, coşbuc, p. ii, 195, cf. şăineanu'2. Auzişi ce-am spus, domniţă? Ce făcul-ai, seamăn n-are! eftimiu, î. 23. Era ban şi cinstit, de nu-şi. mai afla seamăn, brăescu, o. a. i, 11. Şi nici vinul... nu-şi avea seamăn, pas, l. ii, 223. Ştefan, domnul sfint, Ce n-avea-n lume seamăn niciunde pre pămînt. vulpescu, p. 114, cf. m. d. enc., dex. Ştefan Ştefan, domn cel mare, Seamăn pe lame nu are! alec-sandri, p. p. 173. Suie dealul, cînlă tare, Samăn badea nu mai are. şez. viii, 30. + (Neobişnuit) Aspect, înfăţişare. [Prinţul] cu seamăn de poet genial, mihă-escxj, ap. iordan, l. r. a. 509. 2. (De obicei urmat de un adj. pos.) Fiinţă (umană) considerată din punctul de vedere al apartenenţei la aceeaşi specie, categorie, grup ele.; aproape. Un lup imi iese in cale; Dar semenii clumisale Veri unde pot să se vază. r. văcărescul, j>. 335/9. Imperios era într-însul bisoniul de a lumina pe semenii săi. aristia, plut. xliii2/4. Să nu se înţeleagă iar că a fi. liber va să zică a nu face nimic de teamă să nu aducem supărare semenului nostru, chica, s. 193, cf. pontbriant, o. Pedestrimea şi armele d-aproape lovitoare. . . vor fi tot dau na proprie regiunilor muntoase unde... omul în luptă cu semenul său. . . are mai. multă nevoie de un ban cuţit, hasdeu, i. c. i, 247, cf. bolintineanu, o. 230. Nu se poate cita prinlre pictorii celebri ca un semen al lor. maiorescu, critice, 185. Bubico, intor-cind capul către partea de unde s-aude depărlindu-se cearta semenilor iui, latră mereu, caragiale, o. ii, 99. [Era] născut ca să-şi iubească şi semenii şi ţara. ma-cedonski, o. i, 267. A ridica pe semenii săi pînă la sine şi a nu coborî niciodată pină la dînşii, e frumos de spus, dar de pus în practică? gherea, st. cr. i, 287. [Cucul] în toii seminii săi vede un rival cu.care se ia la liarţă. marian, o. i, 46, cf. ddrf. Aiîtea vieţi ce au lucrat, unii pentru-binele, iar alţii pentru nenorocirea semenilor lor (a. 1899). plr i, 501, cf. barcianu. Ceea ce o deosebea de semenele sale... era o netnde-mînare, firească în socoteli, d.. zamfirescu, a. 85, cf. alexi, w., iorga, p. a. ii, 78, anghel, pr. 107. în clipa ceea gîza prinse cu ochişorii o semene a ei zburînd pe SUS- GÎRLEANU, L. 9, cf. M. I. CARAGIALE, C. 64, ŞĂINEANU, o. u. Şi-n timp ce pentru semenii din turmă Va-ncepe să lucreze-adînc lopala, Aş vrea să putrezesc pe Rio de la Plata! minui.escu, vers. 233. [Criticul] riscă să contrazică prea violent gustul semenilor, to-pîrceanu, In. plr ii, 409. Trăieşti cot. la col cu semeni de-ai lăi pe care n-ai, curiozitatea să-i cunoşti, c. pe-tjîescu, î. i, 41. E subiectul meu permanent de dispută ca semenii, mei. cocea, s. i, 315, cf. lesnea, vers. 238. O ţară în care prietenia şi buna înţelegere intre semeni erau un program de stat. vlasiu, d. 171, cf. teodoreanu, m. iii, 192. Am învăţat, în ţara mea, să respect căminul şi tihna semenului meu. sadoveanu, o. xii-490, cf. vianu, e. 407. E an observator alent al graiului propriu şi al limbii semenilor săi. puşcariu, l> 4852 SEAMNIC — 581 — SEARĂ R. i, 74. Cine vorbeşle altfel decîl semenii lui are, înlr-o anumită măsură, atitudinea unui actor, ion o an, stil. 340, cf. schi ba N, d. Orice artist... trebuie să plece la drum cu încredinţarea că în fiece auditor, cititor şi spectator are un adversar, tntii, bineînţeles, în semenul lui profesional, arghezi, b. 7, cf. călini-;scu, c. o. 22, blaga, poezii, 113, ralea, s. t. i, 158. Capra..., întîinindu-se în curînd cu clteua dintre semencle ei. . ., pornesc cu toate pe suprafaţa muntelui, bogza, c:. o. 351, cf. v. rom. martie 1.954, 161, beniuc, v. 38, vinea, L. II, 38, CONSTANTINESCU, S. II, 235, TUDORAN p. 118. Proclamă dreptul iobagului. .. la egalitate în drepturi cu semenii săi. ist. lit. rom. ii, 563. Oamenii neolitici, pentru a se feri de animalele sălbatice, ca şi de semenii lor, an început să-şi construiască locuinţele pe poduri fixate pe slilpi. geologia, 111. Păstrăvii... se mulţumesc... şi cu semenii lor de talie mai mică-ap 13. Omul conştient nu se plinge nici zeilor, nici semenilor săi. cinema, 1969, nr. 3, 31, cr.'românia literară, 1970, nr. 65, 8/1. A putea fi demn înseamnă a recunoaşte şi semenului un drept egal la aceasta. RL 1977, nr. 10 266. — Pl.: semeni, -e. — Şi: semen s. in., (rar) semene s. f., (regional) seniin s. m. — Postverbal de la semăna2. Cf. lat. s i m i 1 i s. SEÂMMC, -A adj- (învechit, rar) Răzbunător. Vom-nulu e seamnic (i z b 1 n di t o r i a biblia 1688, r ă z-b n ii ă t o r u 1938) prespre acealea, prespre toate cum noi voao. . . am semnat ş-am adevărat, coresi, l. 479/5, ef. DHLR ii, 561. .— Pl.: seamnici, -ce. — Cf. s e a ni ă. SEA:\ S s. ui. v, seanţă. SEĂXŢ.A s. T. (învechit) Şedinţa. Astăzi, sîmbătă, seanţa s-au descins sub viţeprezidenţia d. de Min-ceachi, de faţă cu mădulări.le ce s-au aflat, cr (1831), 71/!?, cf. i. golescu, c. Sfatul Administrativ. . . adu-nindu-se în seanţă estraordinară (a. .1833). uricariul, v, 346/7. Bînduiata sianţilor Divanului Domnesc (a. 1834). cat. man. i, 48. Prin jurnal încheiat in seanţă extraordinară. . ., s-a holărît a se întocmi o foaie periodică (a. 1835). plr i, 33, cf. kogălniceanu, In contribuţii, i, 81, valian, v. Cilindu-se, în seanţa Sfatului Administrativ ordinar, raportul octrmuirii judeţului Ialomiţa (a. 1844). doc. ec. 814. Am avut o mare nevoie a face ca părerea lui să cadă după două seanţe. BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 462, cf. STAMATI, D., POLIZU, prot. — pop., n. d., antone seu, D. Bine ai . face să citeşti înlr-uria din seanţele Academiei articolul lui Ghica. alecsandri, .s. 153. Seanţa sc deschide prin citirea ce dele domnul M. Iiogălniccanu declaraţiei acestei adunări, bolintineanu, o. 28.0, cf.. barcianu, alexi, w., şăineanu3, resmeriţă, d., cade, dm, dex. •O (Prin lărgirea sensului) Profesorii, la îneepulul fiecăria luni, vor întrebuinţa o seanţă penlru a cerceta pe şcolari asupra învăţăturilor ce vor fi urmat in luna trecută, regul. orc. 402/10. — Pronun|at: se-an-, — Pl.: seanţe. — Şi: (înve-ehit, rar) seăns (stamati, d.), siănl ş. n. — Din fr. scance, rus. oeaHC. SRÂII/V s.f., adv. I. I. S.f. Parte de la sfirşitul zilei cind apune soarele şi începe să se Întunece şi timpul corespunzător acesteia, a 111 u r g, a m urgi t, asfinţit, crepuscul, înserare; ultimele ore ale zilei şi primele ore ale nopţii (X 1); prima parte din noapte (pînă către miezul nopţii). Seara fiind..., negreaşte-se ceriul, tetraev. (1574), 227. /n vremea aceea fiind sara, veni oarecine un om bogat den Aliniatei (a. 1642). gcr t, 100/36. Şi era amu sară. dosoftei, v. s. octombrie 81.v/19, cf. anon. car., lex. MARŞ. 250, BUOA(-0ULEANU, L.EX., LB, I. GOLESCU, C. S-an apropiat şi ţara. drăghici, j». 49/22, cf. valian, v., polizu. Căci este sara-n asfinţit Şi noaptea o să-n-ceapă- eminescu, o. i, 179. în liniştea serii, Săpaţi-mi un morrnint La marginea mării. id. ib. 223. Baba..., cum vine sara, se culcă după obicei, creangă, o. 5. Işi. confunda adesea dimineţile cu serile, caragiale, o. i, 14. Intre acestea, veni seara şi se puse o masă d-alea împărăteşlile. ispirescu, l. 39. în umbra serii sub coperişul salcîmului înflorit, au căzui anul in braţele celuilalt. BACALBAŞA, S. A. I, 168. Noaptea O tm-părţese în: Amurg. . ., Seara, cînd începe a se întuneca■ MARIAN, S. B. I, 108, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., şăineanu2. Movilă Simion... pieri tn pulberea unei seri de înfringere. iorga, c. i. i, 43. In pacea serilor de toamnă, La voi coboară Cosirizeana. goga, poezii, 6. Pe-astfel de seri, fără de voie, pe mînă fruntea-mi las să cadă. anghel, î. g. 41. Frumoasă seară am petrecut, n-am s-o uit niciodată, brătescu-voineşti, î. 139. Furăm deci foarte bine primiţi, găzduiţi şi ospătaţi. Sara fu măreaţă■ hogaş, dr. i, 36, cf. resmeriţă, d., cade. Am petrecut împreună mai multe seri de iarnă■ galaction, o. 96. Nedeprins să piardă serile, dormea senin, cu gulerul muiat de sudoare, c. petrescu, c. v. 255. Aşa trec serile cu bunicii şi aşa amiezele cu caişii. teodoreanu, m. u- 253. E seară Şi, dînd să intru, stau înfiorat, voiculescu, poezii, i, 76. Era o seară de toamnă, bart, e. 250, cf. scriban, d. Seara se apropia cu ceafa ei fumurie, arghezi, s. vii, 248. O zi radioasă se isprăvise prinlr-o seară calmă, ralea, s. T. i, 125. O dală cu venirea serii, femeile au aprins focul in vatră, bogza, c. o. 117. O dată cu căderea serii trebuia să vină să aprindă felinarele, tudoran, p. 36. Seara venind, m-am îmbrăcat cu grijă, preda, r. 42. Seara de primăvară a salului era ciudat dc zgomotoasă. t. popovici, se. 235. In seri cu lună plină stă sub brazi, Privind cum licurici pe cer s-anină, labiş, p. 110. Se întunecase şi liniştea serii de iarnă fu spartă de un vuiet îndepărtai, barbu, g. 386. Colo-n geana zării sare S-adăslăm la vadul sării Ţoale, umbrele cărării, vulpescu, p. 42. Ciobanii împărţesc ziua în conace: la prînz, namezi şi seara■ n i 367. Ciobanii. . . cînd asfinţeşte zic sară. ib. iii 131. împărţirea zilei: dimineaţă, prînz, amiază, sara, miezul nopţii şi noapte. ib. x 188. Bădiţa cu şese boi N-are ce căla la noi, Dar bădiţa cel cu-o vacă Nici o seară să nu-l treacă ! jAn-NIK — BÎRSEANU, D. 38, Cf. ALR SN V h 1 383/102. îţi trimet pe firul scrii Dorul greu al depărtării, folc. mold- ir, 197. Cea mai frumoasă dimineaţă arc seară (sară) întunecoasă, zanne, p. i, .29. (Personificat) Sara vine din arinişli, Cu.miroase o îmbată■ eminescu, o. i, 103. închide ochii.. . . Pe pleoape Sc lasă degetele serii. al. philippide, a. 9. Pe vale prinde seara din ascunziş să iasă, Păşeşte precaută, fricoasă de lumină. perpessicius, s. .29. Seara îşi trimite felele s-adune nori Şi s-arunce-nlunecimea-n munţi şi vale. isac, o. 116. <$> (Urmat de determinări introduse, de obicei, prin prep. ,,de“, care indică felul activităţii, tema sau obiectivul căruia i se consacră perioada dc timp definită) în ceea ce se numeşte lumea mare, fiecare casă îşi are seara de primire, o dată pe sâplârnină cel puţin. ghica, c. E. ii, 429. Organizăm. . . seri de artă în şcoli-gî 1.968, nr. 935, 1/6. Seara de muzică de cameră susţinută de cvintetul de suflători. M 1968, nr. 4, 31. î-a cerul să-l răsplătească prinlr-o seară „intimă", scînteia, 1969, nr. 8 202. O Hună seara (sau, regional, seară) = formulă de salut folosită, la întilnire sau la despărţire, iu cursul serii (I 1) sau al nopţii (I 1). Cf. polizu. El şopti încet şi cu glasul înecai de lacrimi: bună sară, papal eminescu, p. l. 30. Umbra. ■ ■ sta diafană şi zîmbitoare, rostind limpede şi respectuos: Bună sară! id. ib. 47. Sc inttlnesc doi români şi se salută... bună seara, marian, s. r. i, 107, cf. ddrf, şăineanu2, cade. Plecă fără să spună măcar bună seara, beniuc, m. c. i, 33. Bună seara, tată. h. lovinescu, t. 95. Bună seara! răspunse Anton Lupan, într-o tresărire uşoară• tudoran, p. 37, cf. dm, m. b. enc., dex.- fiuiw sara. mîndră bună- folc. mold. i, 4856 SEARĂ — 582 — SEARĂ 109. (Popular) Seara (sau seară) bună = formulă de salut folosită, la despărţirea de cineva, în cursul serii (1 1) sau al nopţii (I I). Sara bună, tată!''dră-GHIGI, R. 162/31, cf. VALIAN, v., polizu. Eu vă las cu sara.bună! alecsandri, t. i, 74. Cind se tntilnesc doi români... zic... după ce sfinţeşte soarele bună scara şi cind se despărţesc seara bună. marian, s. r. i, 107, cf. cade. Gligor... a ieşit incet, fără să mă mai cheme şi fără să zică seara bună. lăncrănjan, c. ix, 391. (E x p r.) A da (cuiva) bună seara (sau, popular, seara ■ bună) = a saluta (pe cineva) în cursul serii (I 1). Cf. barcianu, alexi, \v. Ilie a dat seara bună şi-a plecat, lăncrănjan, c. ii, 57. A-şi lua .(de la cineva) bună seara (ori, popular, seara bună) = a saluta (pe cineva), la despărţire, în cursul serii (I 1). Domnul ... să întoarce cătră boieri şi. . . îşi ia seara bună de la dinşii. cantemir, ap. tdrg. Tînărul îşi luă seara bună şi plecă, popescu, b. i, 83. Neamţu-ş lua bună sară. mat. folk. 819. <0> (Adesea însoţit de determinări .temporale şi, sau numai, precedat de prep. „tn" „întru", „dintru", ,,la“ sau compuse1 cu acestea precizează momentul sau durata acţiunii) Ieşi omul în lucrul său şi în lucrul său pâră la seară, psalt. 216. Dirid război vitejeşte, de ambe păr/ile, s-au bătut acolo pînă în seară, ureche, let.2 i, 159. S-au făcut harţari între oşti pînă în seară. M- costin, let2. i, 278. Cîniă beserica noastră în sara născutului. N. costin, l. 94. Pomenirea tui. . ."încă se ţine mai ales în sara naşterii sf[i]nlului loan 1 Botezătoriului (cca 1750). ocr 1 ii, 51/35. Purcegînd, mergea înainte întru aceaidşi sară şi noaptea cea de după dînsa. aethiopica, '47r/13. Aş-* teaptă puţintel păn-în sară (a. 1773). gcr ii, 90/10. Sărac Parpangele! Era să-pi'eie Cu tine şi cea 'sîntă putere Cîntăreaţă ce aveai tu rară, De n-ai fi cinat Intr-acea sară. budai-deleanu, ţ. 128. 1 [leuj dresu hăţurilor in-'-sara ci am vinii in leş (a. -1818). bul. com. ist. iv, 142. Pînă în sară'abia au ajuns numai pană la lăcaşul său. drăghici, r. 160/23. Mieluşarul. . . Ţi-l găteşte-ri astă seară spre cumplită sălurare. conachi, 1>. 262. Toată sara n-a vorbit decil cu Arsenie. Negruzzi, s. i, 65. li spune c-o va duce tn toate serile la bal. ghica, s. 438.- Era înlr-o seară lină dc mai din anul 1-871. maiorescu, critice, 93. Şi cît de viu s-aprinde'el In orişicare sară, Spre umbra negrului castel. eminescu, o. i, 168. Eu am să-l întreb în astă sară de unde-şi are calul, id- p. l. 14. lnl.ru una din seri... numai iată ce zăresc, creangă, p. 228- Ei! iac-aşa •m-a fiert -fără apă toată seara, cmwgiale, o- vi, 7-I- se păru că Sofi nu e aceeaşi din toate serile, dei.a-vrancea, s. 146. Mă închideam în fiecare seară, dtipă stinsul luminării, vlahuţă, s. a. ii, 270. fnlr-o seară, plictisiţi de slujbă, măi mulţi sergenţi îşi. iau drumul devale,. bacalbaşa, s. a. i, 47. Pe fele-n faptul serii he-ntîmpini-ia izvor, coşbuc, p. i, 214. Te-aşleptai să vin în ia. sară? dunăreanu, ch. 108. Era nuntă toc-tnai în sara aceea. iorgX^, c. i. ti, 206. Din iconiţa âi, preasfînta Te vede cea ’d'in urmă shr'ă. gosa', poezit, 108. Er'a un cîntec ce-l ştiam De-acasă, — dintr-o sară. iosif, patr. 39; Colindatul ■se face în seara de ajunul Crăciunului, pamfile,'cr. 38. După alt pahar de vin. .., scutură masca şi iefi la iveală iăr faţa lui veselă dih Sara aceed. agîrbiceanu, s. ‘.156. O bălţa în fiecare seară, gîrleanu, n. 139. Aproape în fiecare seară, stau de'vorbă ctt-'Xdela în cerdac, ibrăileanu, a. 41- în ■acea seară. .. 'n*aş fi "crezut să mă pot scula ■nici-să fi luat casa fââ. m. i. caragtale, c. 8. Venea înlotăeuna să mă ispitească In faptul serii.' id. ib. 106. Întîlnindu-ne într-o seară 'în grădina"'publică a oraşului. . . , am holărît întemeierea uheî ’,,mari“ reviste literare.- în-plr ii; 497. în timpul celor’trei sau patru seri dinaintecl'mdbilizării girjerale, întreg 'Parisul -i-pe marele bulevard.-LoviNiEscu^ţc.’iv, 168 ■ Rărriîi cu mine toată seara. . . Ce-ţi pasă dacă-o să sfîrşească Orchestra valsul? minulescu; .vers. 66'. într-o seafâ1 de toamnă, cind’* cerni. emai înall crf* totdeauna ..., 'S-an întîlnil -ţm]îi\.(lQ'i pe malul ni\ui lac. gai.action, o. 324. Din această pricini, se întorcea mai în fiecare seară. c. petrescu, î. i, 63. Din seara aceea, am început să bag tot mai mull de seamă că prietenul meu e un om fără răbdare, i. botez, b. i, 23. I-a trimes, într-o seară, o pungă cu caise. a. m. zamfirescu, m. d. i, 120. în fiecare seară bunica aduce alte dureri de şale în fotoliu. teodoreanu, m. u. 241. Masa a durat pînă scara tirziu cu taclale, voiculescu, p. i,' 133. Moş Mănăilă, zise el, dumneata nu-ţi vei fi închipuind c-am venit în ia sară aici, ca să aduc pe Ţubichi, să tc minunezi de el. sadoveanu, o. ix, 22. Plec chiar în astă sară. id. ib. 184. Crestele de piatră ale Hăşmaşului Mare se aprinseră...- ca in toate serile, bogza, c. o. 32. Toate-mi pling în seara asia. Fala mică şi nevasta. paraschivescu, c. ţ. 34. A înţeles ce se înlimplase in seara aceea la bal. predă, r. 13. Cînd a închis uşa dispensarului în seara asta, primi în faţă vînlul subţire care venea din valea Izvorului Roşu. v. rom. ianuştrie 1965, 52. în seara aşta sînt. poet prea mult Ca să mai scriu poeme ori eclojs. vulpescu, p. 7, Tu ai băgat de seamă că prima seară de lună plină, la mare, e un eveniment? t iulie 1968, 25. Singurul său scop era baletul din seară acelei zile. cinema, 1969, nr. 5, 16. Nu (-am fost mirutr-o seară, Ci doi ani întregi ş-o vară.’ jarni'k — bîrseanu, d. 47. Cînd o fosl a patra sari..., Baţi murgu şi rîncheazî. mat. folk- 1 463. Tu cu boieria la, Eu cu haiducia mea; Că ce cîştigi lu-nlr-o vară, Eu cîşii.g numa-nlr-o seară, balade, ii, .313. Focul de la inimioară Nu mi-l potoleşte-o ţară, Numa mîndruţa-ntr-o sară. folc. mold. i, 43. Zi de vară pînă-n seară (= cît e ziua de hingă;, mult timp). Cf- ispirescu, l. 100, alecsandri, i>. p. 99, ZANNE, P. I, 86, O. BÎRLEA, A. P. I, 241. <0 'L O C. a dj- De seară — a) care se face, se produce $au acţionează în timpul serii (I 1) sau iii prima parte â no'pţii (i D; din timpul serii; de cu seară. Rădicarea mărilor meate cumindarea de seară, psalt. 292. Ieşind Domnul la iiserică la slujba cea obicinuită de seară, gheor-gachi, let2. iii, 321. Fiecine..., dacă va vide că spălarea de sară îl supără..., să se mărginească numai cu 'spălarea de dimineaţă, fătu, d. 1.5/4. Somnul i-q fosi o trudă, o aromeală cutreierată de visuri neînţelese, în care toate gîndurile de 'seară îi apăruseră din nou, schimonosite, desperecheate ca nişte stanţe..., pline de zbucium• bacalbaşa, s. a. i, 170. Tu, vînt de seară-n. calea la Nu l-ai văzul venind cumva? coşbuc, p. i, 283, cf. barcianu. Glasul tău c dulce ca liniştea de seară, eftimiu, î. 150. Pe plaja vinătă a cerului, fuga luminii scăldată spre apus în insule de mărgean risipise scoicile trandafirii ale nourilor de seară, teo-doreanu, u- c. 32. Erau acolo, la o hodină de sară, soli de'la Crim. sadoveanu, o. xii, 355. Un vinl .de seară Aprins sărută cerul la apus• blaga, poezii, 8. Se apropie rugăciunea de seară, isac, o. 150. ,Ce-i mai bun decît miniea de seară a omului, cînd 'lucrurile se aşază şi altfel vede cu ochiul minţii? barbu, princ. 94. Pînă la trenul de seară nu-şi găsi locul, ih mai 1965, 31. Oile..., la unu sau două, pornesc iar la păscut pînă la orele şase, cind vin la mulsu di sara. diaconu, p. 24. Lucrul de seară nu-l lăsa pentru dimineaţă. zanne, p. i, 08;'b) (despre obiecte de‘îmbrăcăminte) care' se :p6'arta in timpul serii *ţl 1). seta al nopţii (I t) la anumite ocazii. După fochi'a de seară în care am pescuil-o, înseamnă că pe iaht era o petre-c'ere. t iulie 1-968, 37. <> Loc* adv. Astă-Măt» 'wsau (•regional)'la-seară =;î'n; timpul ■ serii (1 1) de' astăîţi; p. ■ r e s t r. deseară. Ştii • ce mi-a spits păgînul' a!sţă-seat-ă, înainte de •• culcare? brătescu-voineşti, p. 3?, Aslă-seară e> sindrofie la prefectul, id. ib. 222. Trebuie să plece ast'ă-seară "fa Sofia. titulesCu, d. 315. L'-ăţi văzut'aslăJseară? voiculescu, p. t, 4. Ca pe Dumnezeu am rugal-o-'să fie cuminte măcar dstă-seară. stânci*, d. 235: Vai, ce lună şi c'e bine! Şi ’Sădiţa nu rrtm-'vine ... Or'i-maică-sa i-o'fi'-dat Aslă-seară-de cin&l:-NfK. — bîrseanu, d. 100, cf. MARIĂN, v. 33, [Să -viî] pă la noi ia-şafâ. -V-r şn iii li 768/362. Na mă' ffăi-^ SEARĂ — 583 — SEARĂ duieşti şi pă mine astă sară la dumneata? o. bîrlea, a. P. i, 177. Ieri-scară = în timpul serii (I 1) precedente; aseară, ieri-seara (v. seară I 2). Am primit ierirseară, duminică, laconica la scrisoare, ca.bagia.le, o. vii, 522, cf. alr sn in h 771. Alaltăieri-seară = In timpul serii (I) de alaltăieri; alaltăseară, alaltă-ieri-seara (v. seară I 2). Cf. alr sn iii h 771, Mline-seară = în timpul serii (I 1) de mîine; mtine-seara, v. seară (I 2). Cf. cade. Miine-seară intrăm pe sector, c. petrescu, î. i, 301. Cred că miine-seară „Pcnelopa“ o să zacă undeva pe coasta Anatoliei. tudoran, p. 72. Se va întoarce înapoi miine-seară. preda, R. 310, cf. marian, v. 33. Poimîinc-seară = în timpul serii (I 1) de poimîine; poimîine-seara, v. seară (I 2). Cf. marian, v. 33. Pe (sau către, spre, înspfre, popular, sul», Învechit şi popular, de către, înde, Ungă, învechit, pln-inde) seară = (aproape de sau) în momentul cind Începe seara (I 1); pe înserate, în amurg. Toarnă-se spre seară... şi. cungiură cetatea. psalt. 113. Şi acela veni la el cătră seară: adu-cînd un vîrh de lemn. po 32/21. Vor face jirtvă pre el loală mulţiia feciorilor la 1 s[ra\\l pre seară. ib. 214/23. Fu veneri de călră sară. varlaam, c. 84. Iar mai apoi de călră sară, fiind apostolii toţi adunaţi..., slălu Hristos în mijlocul ucenicilor săi. id. ib. 94. Iară marii în 26, de către seară, au început a batere cetatea, urf.che, let2. i, 170. S-au dai înapoi cu steagurile pre după casele tălăraşilor. . . şi au stătut pin-în-dc seară. M. costin, ap. cade. Să fie ca un lup apucător de dimineaţă de va mînca el; iar de călră seară va da altora hrană (a. 1760). gcr ii, 71/21. Cind fu lingă sară, Iacă obliciră venind de departe, După dînşii, pe drum, o celioară De armaţi., budai-deleanu, t. v. 151, cf. lb. Către seară începe puţin cîte puţin a se veşteji, pleşoianu, t. ii, 14/16. Au holărît Ro-binson numai dimineaţa şi cătră sară să lucreză. drXghici, r. 84/3. Ieşi spre seară din celale. gorjan, h. i, 3/12, cf. valian, v., polizu. Se porni şi, înspre sară, ajunse la castelul Genarului. eminescu, i>. l. 14. Chiar în acea zi, cătră sară, baba începu să puie la cale viaţa nurori-sa. creangă, o. 4. Către seară se întorcea acasă, călare pe buiestraşul lui. caragiale, o. i, 165. Cind va fi înde seară, să aştearnă pe drum smoală, ispirescu, l. 186. După ce făcură o călătorie lungă, întinseră spre sară corturile Ungă un lac. xenopol, i. r. ii, 22. Am să merg mai inspre seară Prin dumbrăvi, coşbuc, p. i, 49. Trenul ajunse în gara Sinaia cam sub seară. D. zamfirescu, a. 179. Se trezea abia către seară, punea să se înhame caii la caleaşca de Viena. iorga, c. i. iii, 136. Sfioase-s bolţile spre sară, şi mai sfioasă-i iasomia, anghel, î. g. 9. Un corb a poposit spre seară... pe malul mării, minulescu, vebs. 31. Spre seară, avocaţii care părăsesc Palatul Justiţiei sînt unanim istoviţi, teodoreanu, m. iii, 127. Pe sară... Lungă linişte coboară Peste mari singurătăţi. topîuCe\nu, b. 23. Către seară, omul, Ostenit, se aşază,' calm, în jilţ. arghezi, p. t. 90. Pe seară, ieşeam în oraş. cĂLiNiişpu, c. o. 33. Ah, ce cald e! Va să plouă Ecvalorial ,pe seară, blaga, poezii, 234. Aveam de.gînd să stăm la vie pînă pe seară. id. H. 27. Spre sară ai să te uşurezi, stancu, d. 197. Dorinţa lui s-a îndeplinit mai spre seară, pas, l. i, 65.. A sosit nea Badea ăsta într-.o sîmbăţă, pe seară-preda, i. 186. Şed oile la umbră pînă sub seară, ii xv 517, cf. xiii 100. Cind o fi de cătră seară, Să mi. le pai ca de ceară, jarnik — bîrseanu, d. 259, Pe seară să le găieşti, Copdă ce eşti! id. ib. 366. Cînd au fost înde seară, au venii şi ei acasă, sbiera, p.' 83. Vasilică, buze moi, Vino pe seară la noi. doine, 296. Mai sub seară Ne-nlilniin pe vale iară. pamfile, d. ţ. 1,3.8, cf. alr sn iii h *766, 768. Ş-cînd îi pă sara, ajunge la cam pă la şctsă — la şogoru-so. o. bîrlea, A- p. ii, 277. în (sau, învechit, Ia) scară == tn timpul serii (I 1) , ;seara (v. seară I 2). Inloarce-se-vor la sară şi vor flămîndzi ca on cînre şi vor cungiura celateci. ps.\lt. hur. 49'79- Dan.., soseşle-n seară la casa lui Ursan. alecsandri, poezii, 284. Mai toa-că-n seară cocostîrcul. pillat, p. 221. Cum ajunge soarili-n sară Îşi ia furca subsuoară, mat. folk. 1 262. De dimineaţă (sau din zori, învechit, de Ia zori, de zi) (şi) pină tn (ori, învechit, pină la) seară = în tot timpul zilei; în fiecare zi, zilnic, dimineaţa pină s e ■& r a (v. s e a r ă I 2); p. e x t. tot timpul, mereu (II 1), d i n seară p î n ă - n zori (v. seară I I), de dimineaţă şi pină seara (v. s e a r ă I 2), ş i dimineaţa1 şi s e a r a (v. seară I 2). Şi tncredinţă ei ceea ce e de 7[su]s din leagea lu Moisi şi de la pror[o]ci de demînreaţă pănră la seară. cod. vor. 104/9. Dihania de demtneaţă pină în seară lot .pregiur Moisi Stătu, po 239/4. Zadar să trudeaşle de dzi pănă-n sară- dosoftei, ap. gcr i, 211/34. Săpaţi cîmpul de cu vară De la zori şi pîn-n sară. asachi, fabule, 30/16. Şi-n pămînt vor sta Din zori pînă-n seară Şi pînă-n zori iară. coşbuc, p. ii, 149. Cînla voios sub crengi un şipot, cînta din zori şi pînă-n sară. anghel, î. g. 43. Torcea, torcea, fus după fus, Din zori şi pînă-n seară, iosif, patr. 9. Plinge alunei, din zori pînă în seară! gîrleanu, l. 143. Din seară ptnă-n zori sau (învechit) dc cu seară pină In ziuă = in tot timpul nopţii (I 1); in fiecare noapte; tot timpul, mereu (II 1), de dimineaţă pînă în seară (v. seară I 1), şi dimineaţa şi seara (v. s eară I 2). Hatmanul'să fie dator a rîn-dui slrăjile. . . cu slujitori de ajuns şi cu zapcii de credinţă ca să străjuiască neadormit de cu sară pănă in ziuă (a. 1776). uricariul, xix, 321. Greu mi-i, dragă, fără tine Şi le chem de-atitea ori. . . Din sară pînă-n zori. topîrceanu, b. 57. Scară de (sau, rar, cu) seară sau (învechit) din seară In seară = în fiecare seară (I 1), seara (v. seară I 2), in toată seara (v. seară I 2). Am 2 cuconi aicea şi vîn din sară în sară. dosoftei, v. s. octombrie' 81v/20. De ta ocnă li să dă, din seară în seară, cile puţintică sare (a. 1823). doc. ec. 285. Istorioare. . . pe care să le povestească părinţii tinerilor din seară în seară. episcupescu, practica, 85/27. Creşte furia aprinzelîi din seară în seară şi scade din dimineaţă în dimineaţă. id. ib. 101/1. Somn m-aş preface. . ., ca să-ţi închiz ochii din seară în seară, pann, e. v, 113/11. Ţinea seară de seară cîte un discurs, vlasiu, d. 79. A dat 'reprezentaţii, seară cu seară, în orăşelul nostru, blaga, h. 148. Brîncuşi a locuit la mine, în Petroşani, de la sfîrşitul lui iulie 1937 pînă la sfîrşitul lui august acelaşi an, limp în care am fost împreună zi de zi, seară de seară. v-, rom. decembrie 1964, 154. Prefera... talentul, demonstraţia şi inteligenţa în locul unei trăiri sau încercări de a trăi pe scenă, seară1 de seară, o întîm-plare dramatică, t iulie 1968, 18. Seară de seară membrii juriului... au putut face consideraţii din ce în ce mai favorabile în legătură cu virluţiile artistice ale spectacolelor susţinute, scînteia, 1969, nr. 8 210. De cu seară = a) loc. a d v. (încă) din (sau în) timpul serii (I 1) care precedă producerea unui anumit fapt, eveniment (ce va avea. loc a doua zi), (încă) de aseară; seara (I 2, devreme); din (sau înj prim'ă parte a nopţii (I I) (pînă la miezul nopţii). Aut. purces oastea deodată precum se alesese la sfat de cu scară. m. costin, let. r, 319/13. De cu sară bdenie făcînd înlr-aceaslă dzi. dosoftei, v. !s. 'ianuarie 57/35. Ihce-pîricl de cu sară, plouă pînă la miadzînoapte. i'd. ib. noieijrb’rie 110r/20. Au'purces Dumitraşco Vodă de cu seară cu Ioan Neculce hatman, m. costin, ap. cade. Au încălecat de cu seară şi pe la miezul nopţii au trecut Dunărea (începutul ş,ec. XVIII), mag. ist. ii, 2^/12. Mulţi au fost i sănătoşi de cu seară şi a doauo zi n-au ajuns. ap. tdrg. Nu da răspunsul de cu seară penlru vremea bisericii către nimenea, gheorgachi, lkt$. iii, 321. -Cel ce esle logofăt al treilea de cu sară ia răspunsul de Va domn la cîte ceasuri" va să iasă fa biserica c.ea mare (sfirşitul sec. XVIII), let. iti, 297/7. Ca să scurteze din cale De cil seară a plecat Şi în tindă s-a 4856 SEARĂ — 584 — SEARĂ culcai.-pann, p. v. i, 82/12. Poştumius Balbus. . ■ Încă .de cu seară, avînd ieşit înainte... aştepta momentul propiciu. aristia, plut. 280/2. De cu sară se făcuse de ştire tuturor boierilor să se adune a doua zi. ne-Gruzzi, s. x. 148, cf. polizu. Semănătorul cuminte face bine dacă de cu sară pune spini pe straturi, ap. tdrg. Casa cea de aramă, înfocată aşa de straşnic de ca sară, era acum toată numai un sloi de gheată, creangă, p. 255, De cu seară mititelul încetare şă mai ţipe. vlahuţă, ş. A. i, 25, cf. barcianu, alexi, w. Un grup de oqmeni pornise de cu seară... cu telefoanele militare. sandu-aldea, u. p. 127. Fluturai. din virful galben al lulpinei de lumlnărică, unde poposise de cu . seară, îşi luă, zglobiu, zborul. gJrleanu,. l. 29. Tot in ziua aceea..., Constantin, venit de cu seară din Corabia........ ieşise din casă şi se ur.cţţse pe mor- mlntul străvechei Sicibide. galaction, o. 125. Au plecat din Piteşti dis-de-dimineafă, căci îşi luaseră rămas bun de cu seară, camil petrescu, o. i, 324. De cu seară se lăsase un pui de ger, de mama focului, cocea, s. i, 36. De cu .seară făceam o recunoaşte. voiculescu, p. i, 91. De cu seară, ieri chiar, a prins cărţi Ia mina Orheienilor. sadoveanu, o. x, 91. De cu seară pregătirile sînt făcute, arghezi, b. 25. Rochia şi muntelui îi erau cu grijă aşezate pe marginea unui fotoliu, de cu seară, şi se gîndea acum numai la dar. călinescu, o. i, 228. în nopţile acelea, la noi în casă se depanau basmele. Mai de cu seară venea uncheşul Potop, cel chior de un ochi. camilar, c. p. 86. De cu seară văzusem coborînd pe Şuharna cîrduri de raţe ma,ri. vîn. pesc. februarie 1964, 15- Nu ştie să. iubească — El iubeşte de cu seară Cindu-s duşmanele afară. Nu . iu-beşle-n miez de. noapte Cînd dorm duşmanele, toate.. jarnj'k — bîrseanu, d. 67. De-ar fi lună de cu seară, ,M-aş duce la badea-n ţară; Luna răsare tirziu, Nu poci mere şi să viu. id. ib. Î41. Să-mi aduci dragos-tile. : . Să mi le aduci dragă stea, Pînă Ia căsuţa mea. De cu seară pînă-n cintător-i De două ori. marian, v. 92. Ei la luptă se luau, De cu seară pînă-n cină Trupul lor n-ava hodină. pamfile, c. ţ. 92, cf. alr sn iii ii 76.6, .767, 768,; b) loc. adj. (popular) care se fape, se produce sau acţionează în timpul serii.j(I 1) sau în prima parte a nopţii (I 1); din timpul serii; de seară.,,Ciobanii împart ziua în două conace: conacul dc dimineaţă şi conaqul de cu seară. H ii 131. CiobQjiii impari, timpul: dimineaţa, la primul cel mic, idem eţl mare (la amiază), la chindie, la ieşirea luceafărului de cu seară şi cel din zori de ziuă.' ib.. ii 262. A fost vreme de cu seară, Dar noi n-am băgat în seamă! marian, s..r. i, 25. (Substantivat) Poporul im-părţeşle noaptea in trei părţi; de cu seară, miţzifl nopţii şi în zori sau despre ziuă. h iu 5. Ciqbanii împa'ţl ziua aşa: dimineaţa, prinţul, agniqză, chindia.. ., de cu şeară, miazănoapte, pe la cîiitătqri, mîneeote etc. ib. vjiij 120,t cf. 1,27,'ii 156, vii 3,28, xin 13, xv 150. Cînd iara ,1a di cu .sari Costăchel a fost' afarîj . . . dud ,ipra la tţtţpz de noqpii Postăchel trăge di mparti. maţ. ,e.6lk. 8.18.',<0- Loc. vb,. A sef.l;ăsa (şşu'.a.’sc poj/orî, a sş aşţţsrne, a cădea) şearş, .ori a se'fjţee seară = a se înseja. E şeara cati(e. p^a'l;i\ 18,8. Şi. să feace şaţă şi să feace dimineaţă dziia a doua. pqsoftei, ap. gcr i, 26.ÎŞ/-12. Şe face sară în odăiţa scundă din strada solitară,. iosif, v. 147. In vreme cţ? şeara pot/ord, jar coii-v.qrbjrea lîncezise, fără vpie îmi'.(recea prin minlţ ,ţpt ce auzisem. m. , i. carapîale, c. 64„ S-a, lăşaţ,,fîeura. stancu, d. 169. Şi seara, peste' faţa "pămîntului tăcui, Ca o perdea albastră uşor 's-a ăst ermit. horea, p. 29. ,2,,Âdv. (în formele şeara, serile) în timpul 'serii (1 1')", în seară, v. s e a r ă (t 1); tn fi’ecare seară, in1' toată seaia (v! seară I *î), seară •de s e a>r ă (v. s e a r ă II).' Seara intră în plîngere şi. demăreaţa bucurie, psalt. .50. Aşijdere serile încă, cînd.-va. cău[ta] la candile spre mele■ bună miroseajă facă. pq. 281/2. Ur\de-i vedea mergînc(,. Sffra. moxa, 3,61/2-9. Iar a doua Z(, sara..., au mers iar la gazda jcţi (a. ,1625). ■ g.cr i, 73/21. Toată ziua s-au hărăţil pînă sara- ureche, let2. i, 152. Iară sara să va afla boul.., cu piciorul frînt. prav. 13.. Era vineri sara, înaintea sîmbelei. n. test. (1648), 63r/28. Mergînd eu la curte seara, şi vorbind în taină cu măria sa, i-am zis că mă -tps de vlăclicie: antim, p. xxiii. Uliţele sînt strimte şi au porţi care să închid sarp. amfilohie, g. 140/22, cf. budai-deleanu, lex. A doauo zi seara s-au şi cununai cu dînsa (a.. 1812). iorga, s. d... xii, 203. Muma este a se ţinea pe băutura de două filigene de ulei... dimineaţa şi sara. episcupescu, practica, 70/13. După ce se ostenea toată ziua îndreplînd tre-bile. . ., se odihnea scara ascultind oamenii înţelepţi. PLEŞoiANy, T. i, 92/1. Seara s-a făcut luminăţie în toată politia, cr (1829), 171/13. L.a S seara, uliţa care ducea cătră palat era de tot slobodă, ar (1831), 31/25, cf. i. golescu, c. în mijlocul căutăturilor acelor vesela şi scînleietoare (.are ne încungiură serile ai fi văzut nchii lui . . . posomoriţi, hrisoverghi, a. 7/16. De .curînd s-a dai poruncă în Paris că, de la nouă ceasuri seara, să sc închiză teatrele, cr (1834), 34 62/43. Tăietul. hlujenilor să face numai sara şi dimineaţa pe rouă. i. ionescu, c. 121/6. laşul în care se plimbu sările pe toate uliţele, russo, s. 29. Seara se va-nloarce deplin învingător, aristia, s. .1.9/11, cf. polizu. Un păstor. îşi adună seara oile de frica ciacalilor. ghica, c. ,e. i, 46. Rog pe Dumnezeu seara şi dimineaţa ca să-i lungească viaţa, sion, p. 60. Sara pe deal buciumul sună cu jale. eminescu, o. i, 231. Regii, reginele ţi fanţii de pe cărţi erau lăţi chipuri copiate din basmele ce şi le spuneau serile, id. p. l. 52. La drum e bine şă porneşti cît de dimineaţă, iar sara să poposeşti devreme. creangă, o. 280. Şeara cînd are să joace, îşi aduce fiecare actriţă slujnica, caragiale, o. i, 1. Joi sara, un călugăr bătrîn. . . e spălat cu apa ce. cade din argintul ibricului, iorga, c.. i. ;, 163. Cum dorm acum de mull. pierdute Sub vreascurile stinse-a petrii Poveşlile-nşiralc seara De-atîla cuscre şi cumetri, goga, poezii, 13. Seara, după masă, ne citea-din cartea dumneavoastră. brătescu-voineşti, p. 20. îl învăţa colinde nouă şi sluga nu avea vreme decît sara, clţipă cină. agîrbiceanu, s. 9. Dimineaţa mergea la cîrţip ca de obicei; serile arareori, gîrleanu, l. 114. Seara, am stat în cerdac, cu două luminări în globuri de sticlă, ibră'i-leanu, a. 58. Văzîndu-l treeînd seara, ... . ţeapăn şi grav, cu trăsura la pas după el, pentru nimic n-ar fi voit să creadă în ce murdare şi josnice locuri mergea. m. i. caragiale, c. 13. Seara, înăinţe de culcare, a chemat Ia ascultare pe toţi ciobanii din Urlă. mi.ro-nescu, s. 173. Nu respectă seara orele de masă. to-pîrceanu, o. a. i, 202. Luam seara masa la părinţi. camil petrescu, p. 215. Nu ştiu cc să facă. pînă la şapte seara, cu toată libertatea pe care o dorise, c. petrescu, î. ii, 222. Seara, sub larppa de petrol, era adunată întreaga familie, in pi.r ii, 577. Sîmbătă seaip n-o să-mi joc leafa la rişcă. g.- m. zamfirescu, sf. m. n. r, 56. Olgiiţa intrase la ea în odaie, seara, asupra culcării, teodoreanu, m.. ui, ,,244. îşi pipăi capul şi dorea fierbinte să-l găsească in acelaşi loc sara. sâdp-veanu, o. x, 318. Ceasornicul a bătut de orele 9 seara. arghezi, s. vi, 168. Seara.? f>il\ă noaptea tîrziu, răsucea înfrigurată butoanele aparatului de radio, călinescu, s. 15. Despărţirea de fiinţele obîrşiei mele, duminica searq, era totdeauna aţii de sfîşietoare 'parcă de fiecare daia'ceasul ar fi sunat ^pentru cea din urină oară.,BLA.GA, h. £0. Seara. ■ , păstorii se întorc la colibă. rogz.'v, c. o. 71. .Seara a venit ţaţa de la muncă, stancu, •d. 293.Pretexlînd o dietă - severă, nu consuma serile decît iaurt, «ţinea, l. ii, 34. Înlîrziau singuri scafa pe .deal. h. lovinescu, t. 115. Seara ajunse’ Ia Tiilcea. tudoran, p. 32. Uneori, secira, am momente cîrid'uiţ. preda, i. 11. Seara se prăbuşea frîntă ' de oboseală. i. popovici, s. 101. Doinele seara ctritate pe şanţ. LAXţ|> R. ,3JJ. Fj-unza. lor rptundă suna trist ,secira. ,barbu, g. 1,9. SeaKa, cînd *mă întorc tîrziu, Ţoale Diluviul? Umblate Vin după mine. brad, o. .8. Secu:a se bucura părintele .pe .marginei^ velrii De frumuseţea nedurii SEARĂ -----535 — SEARBĂD1 şi de bucuria pietrii. horea, p. 49. Copiii se nasc mai cu seamă — observ — seara, marţi, vulpescu, p. 72. Tala mai lipsea ... îl vedeam in zori, cind încărcăm căruţa, şi seara, cind se întorcea, v. rom. ianuarie 1966, 45. Cu ajutorul notelor redactăm seara sau noaptea convorbirile noastre, magazin ist. 1968, nr. 12, 54. Cînd sînt două sau trei ore pînă la ziuă, cînd răsare luceafărul de ziuă, ei pornesc oile la strungă şi seara le-ncinează la iarbă, h ii 28, cf. iii 195, viu3 220, xi 489, xni 67. Zice, zău, că n-o jura, Că m-a văst miercuri seara, Prin grădină cu mîndra! jarnik — bîr-seanu, D. 398. Vino, bade, sărele Ş-ascultă mustrările. sevastos, c. 41. Sara prin casă nu să mătură, şez. ii, 66. Nu e bine să dai sare, foc si împrumut seara .. .,, că e rău de pagubă, ib. xii, 155. Badiul ce-mi agoniseşte? Fl ziua Cîrciumăreşie, seara bea Şi chiueşte. balade, ii, 104. Sara s-o culcat, dimineaţa s-o sculai, o. bîrlea, a. p. ii, 35. Foaie verde ş-un lemn scris... Te visez sara prin vis. folc. mold. i, 104. Găina care cîntă seara dimineaţa n-are ouă. zanne, p. i, 468. Vulpea nu se sperie de ăl de să laudă seara, ci de ăl de rnî-necă dimineaţa, -id. ib. 706. Ginerele,să-l porţi ţoală ziua în spate, seara tot el zice că a ostenit, id. ib. iv, 374. Toată ziua ţop şi hop, ■■■ Sara nu-i ce da la porc. id. ib. 409. <> Loc.' adv. în toată seara = în fiecare seară (II); seara (v. seară I 2), seară de seară (v. seară I 1). Împăratul are obicei a bea in toată sara o cupă de lapte dulce, creangă, p. 97. Dar mai demult cine nu auzea în toată seara buciumul lui Bodea! agîrbiceanu, s. p. 14. De cu seara = (încă) din (sau în) timpul serii (I 1) care precedă producerea unui anumit fapt; eveniment (ce va avea loc a doua zi),,(încă) de aseară; seara (I 2, devreme); din (sau în) prima parte a nopţii (I 1), (pînă la miezul nopţii); de cu seară, v. seară (I 1). De cu seara, intoreîndu-să de la cămă-răşie, s-au dus acolo (a. 1835). doc. ec. 572. Ieri-seara = în timpul serii (I 1) precedente; aseară, ieri-seară (v. seară II). Am discutat cu el ieri-seara. Alaităieri-sea-ra=în timpul serii (11) de alaltăieri; aialtăseară, alaltăieri-seară (v. seară I 1). Domnul Ghiţă Samson, primarele tîrguşorului nostru, alaltăieri-sara se simţea foarte singur, sadoveanu, o. ii, 625, cf. alr sn iii h 777. Miine-seara = în timpul serii (I 1) de mîine, miine-seară (v. s e a r ă 11). Expoziţia va fi deschisă şi miine-seara. Poimline-seara =- în timpul serii (I 1) de poimîhie; poimiine-seară (v. seară I I). Pleacă la Braşov poimîim-seara. (Dc) dimineaţa (sau dimineaţă) (şi) pînă seara = în tot timpul zilei; în fiecare zi, z i 1 n i c, d e dimineaţă pînă în seară (v. seară I 1); p. ext. tot timpul, mereu (II I), şi dimineaţa şi seara (v. seară'I 2), de dimineaţă şi pînă,.. in s e a r.ă (v. seară I 1), din seară p i n ă-n zori (v. seară I I). Pomenirea să i-o prăzdnmm de dimă-neafa pînă seara (a. 1640). c,cr !>■ 90/3. -Cînd nu sint tn -slujbă ziua -le pare un an, iar cînd sînt, trag ţigară şi cască de dimineaţă pină seara, ghica, c. e. ii, 333. Aceeaşi muncă de dimineaţa pînă seara. VLAHUffĂ, s. A-, iii. 361. Zece lemnari şi două corăbii... lucrau di dirnjneaţa şi pînă seara pentru repararea şi întreţinerea■ acestor monştri- anghel, pr, 82. Masa întinsării fiecare zi, de dimineaţa pină seara., iorga, c. i.-.i, 181. Dc. dimineaţă pină seara rămase acolo nemişcată, gîrleanu, n. 171. Înjură de dimineaţă pînă seara merite şi valori evidente. în plr ii, 335. Mincau de dimineaţă pînă seara aluaturi îndulcite şi vanitate,, spunînd - că numai gustă, teodoreanu, m. u. 124. A loat-o şi pă ■ia, şi-a sta şi ia dimineaţa şi pînă sara cu iei. o. bîrlea, a. p. i, 160. De seara pînă dimineaţa =,în tot timpul nopţii (I 1); în fiecare noapte. De seara pînă dimineaţa o .să tot audă glasul bufniţelor, stancu, „m. i. 128. (învechit) Şi dimineaţa şi seara (şi amiu-găzi) sau. (şi) seara şi dimineaţa şi (intr-)amiazăzi == in tot 'timpui, mereu (II 1) ; de dimineaţa şi pînă şeara (v. seară I 2), de 4ifmneaţă şi pină în seară (v. seară I I), din seară pînă-n zori (v. seară I 1). Aron... să pădzească cu îns şi dernîneaţa şi seara înaintea Domnului cum să slrăluceaze. po 269/25. Invăţind atitea noroade să cugete ziua şi noaptea leagea lui D[u}mnedzău şi sara şi dimineaţa şi amia-zăzi să povestească minunile lui. biblia (1688), [prefaţă] .8/19. Sara şi dimineaţa şi într-amiadzăzi spuiu şi vestesc (a. 1710). gcr i, 36.6/30. II. S. f. (IBot.; învechit; în forma sară) Cornul secarei (Claviceps purpurea). borza, d. 192.' — Pl. : seri şi (regional) sere. Gen.-dat. ; serii şi (învechit) serei. — Şi: (popular) sără s. f. — Lat. sera. - SEARBĂDĂ -A adj. I. t. (Învechit şi popular; despre oameni sau despre feţele lor) Palid (I); care este fără vlagă, veştejit, (regional) sec (I 3); slab. Înlîmpină doi bărbaţi. . ■ cu feţele salbede şi negre. neagoe, înv. 118/9, cf. lb, i. golescu, c. Din plasă a ieşit o frumoasă giune zî/iă ... Cu păr negru umezit, Faţa-i sarbădă, senină, asachi, s. l. i, 179. Pe cîmpiiie tale şi pe drumuri trec feţe serbede şi veştede fluierînd doine dureroase, russo, s. 147, cf. polizu. în locul moşneagului de la 1835 atît de roş şi de vesel, mă întîmpină un neamţ sarbăd şi flegmatec care cîrmuia birtul, negruzzi, s. i, 67. Inlr-o seară, aflîndu-mă la principele Czarto'riski, apare în salon. un lînăr mic de talie, alb şi sarbăd la faţă. ghica, s. 177. Vede mii de copii slăbănogi, deşiraţi, ■cu faţă searbădă. id. c.e. i, '269, cf. hem 708. Nu căta că-ţi pare sarbăd şi pîrlil obrazul meu, Căci nici • noaptea nu-i bălană, dar ' pămîntul odihneşte: hasdeu, r. v. 12. Giupine, eşti spăleeit şi sarbăd, parc-ai ieşit acu din mormînt. alecsandri, t. 1 616, cf. cihac, i, 241. Din partea mea, poţi s-o iei de acum,'Harap Alb, zise împăratul, ovilit şi sarbăd la faţă de supărare şi ruşine, creangă, o. 124. Văzînd-o zmeul aşa searbădă şi tot fără voie bună..., o întrebă, ispirescu, l. 124. Ea cade-apoi şi faţa-i întocmai ca verbina Pc care-o veştejeşte al toamnei .vint fatal E searbădă, şi turbur e-al ochilor cristal! macedonski, o. i, 254, cf. ddrf. Deoparte, copilaşii, flori searbăde de gheaţă,. Tac. demetrescu, 0.-58, cf. barcianu, şăineanu2, tdrg. Oamenii sarbezi, îmbă-triniţi -de bărbi mardare, şedeau istoviţi, irînliţi în noroi, brăescu, v. 79. Nicoară Potcoavă tot nemişcat sta si sarbăd, cu ochii plini de'amărăciune în flăcările albastre, sadoveanu, o. i, 198. S-a deschis tîrgul în sărăcie. Magherniţe ca vai de lume. Copii sarbezi. contemp. 1948, nr. 104, 6/6,. cf. şez. v, 122, arh. olt. xxr, 2.74, alr ii/i mn 20, 6 939/182. +(Regional) Puhav (!)• Baba doftoroaie sau cei din jurul bolnavului observă că..: e searbăd (buged, buhav etc.) ia faţă. candrea, F. 218. Lipoveni graşi, sarbezi . ■ .,şter-geau caii de năduşe.ală. brăescu, a. 101. Toţi erau .serb/zi de beutură. reteganul, p. ii, 69.' 2. (Popular; despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Palid (2). Serile adormim intru cetirea v'reunirv romanţ nou, . . sau n vreunei poveşti a lui Hofman ce le umple de fiori la lumina cea sarbedă a -lampei. negru’zzi, s. i,‘ 77. Pazele stelelor se resfrîng searbede în ' ochii lor obVsiţi-. petică, o. 286: O iană'-nefiresc de mare şi de galbenă îşi arunca lucirea starbădă asupra străzilor învelite îri zăpada-vălurită. v. r’om. sejptembrie 1955; 137. Nu-i totuna focul de-ţi aduni ■ Luminare sarbădă, ori rază Luminind pe faruri, prin furtuni, labiş, p. 368. 3, (Popular; despre culori, despre ochii oamenilor, despre ape itc.) Palid (3). Dacă printre sculele cele albastre cari se aşază în oala cu gălbinelele din drobiţă şi scoarţă de măr mistreţ se pune şi cîte unul alb şi proced cu dinsele ca şi cu cele albastre, apoi acestea se fac sarbefle. marian, ch. 38. Deştept copilul geme şi oblu-n sus tresăre Cu ţipă, avind ochii mai sarbezi ca de mort, Se zbate.’ coşbuc, p. .ii, 188. Marea. ■ ., lucie ca o baltă..., searbădă şi domoală sau vie,-'verde şi vajnică, avînlî.n4u-şe spumegînd spre cerul căruia ii 4857 SEARBĂD1 — 586 — SEARBĂD3 e frică. M. i. caragiale, c. 41. F i g. Cum sta, smerită în fafa strălucirii,• Silită ochii sarbezi să şi-i plcce, Sărmana"rază-far al omenirii — Părea o umbră lîncedă şi rece. voiculescu, poezii, i, 16. II. 1. (Despic alimente) Care este lipsit de gust, de savoare, care nu este apetisant, fără gust, insipid; (despre gustul alimentelor) fad, nedefinit; p.ext. (regional) nesărat (1). Cf. lb, lm, alexi, -w. Cînd ti o mincare năsărată zicem... că-i satbădă. alb ii 3 494/36, cf. 3 494/386. ^ Fig. Arghir insă eschivă acest searbăd sărut, vinea, l. ii, 125. Te îndopat mai departe cu -lecturi care-ţi lăsau... un gust searbăd, pas, z. i, 282. + Spec- (Prin nordul Transilv.; despre apă) Sălciu2 (1). Cf. chest. ii 461/345, alr i 798/269. 2. (Regional; despre păfntnt, sol) Sărac (9). Pămintul. . ., fiind pădureţ şi sarbăd, are multă trebuinţă de a fi dres (gunoit). ap. tdrg. Ploile pe cîmpii sear-bezi nu curg din nori ne-ncetat. ollănescu, h. o. 141, cf. CONV. LIT. XLIV, 3, alr ii 5'062/551. 3. (învechit, rar; despre preţuri; în forma sarbed) Scăzut (2). Ţesăturile mai fine de lină încă .avură preţ sarbed. gt (1839), 282/34. 4. Fig. (Despre viaţă, existenţă etc., despre acţiuni, manifestări, creaţii literare etc. ale oamenilor) Care este lipsit de elemente, de evenimente etc. care -să atragă atenţia; care nu prezintă sau nu trezeşte interes; anost, banal, plictisitor (1). V. see (II 5|-Limba noastră nu iaste aşa de sarbădă cit c,eva rod plăcut la iiremea sa să nu poată aduce, aarpn, în bv iii, 369, Ei nimic nu află tţiai degustat, mai greţos şi mai-sarbăd decît viiaţa,. nu mai au nici un punt de atingere cu lumea, vasici, m. ii, .26/4. Nu se poale nime jfilui că nue în bună companie, dar — o rezic — petrecerea e sarbedă. negruzzi, s. i, 328. Piesele de teatru, nuvelele... mai toate searbăde şi indigeste, r%ic-i ne-au desfătat, nici ne-au Luminat, sion, p. 406. Conflictele-de salon ale domnilor şi doamnelor lui .Octave Eeuillet vor fi tot aşa de sarbede şi fără interes peste o sulă.de ani. maiobe.scu, cr. m,. 31. Serbedele versuri fragmentate ale lui A'Iarcu Aureliu. odobescu,- s. iii, 62. Decit un vis sarbăd, ■ mai bine-nimic- eminescu, o. î, 40. Ori.ee ■înşiram■ pe hîrtie îmi părea sarbăd, prost, incit nu era chip să alcătuiesc o frază care să-mi placă. gane, ap. cade. Dis.cută politică, debitează nimicuri sarbede. vlahuţă, s. a. ii,- 348. Voind să susţie o anume temă, pe care n-o simte ori în care nu crede, el va fa.ce operă-.searbădă, bacalbaşa, s. a., i, 299. Pe drum se-n-şiră-o oaste: .jz-,'oastea proletară. Nici zăngăniri de arme, nici sarbăda ■ fanfară, .pă-un-pincio, p. 93. De atunci-,- pă/iă dăunăzi, călătoriile n-au provocat decit descrieri cu totul sarbede, fără originalitate şi fără legălurp cu împrejurările şi nevoite noastre, iorga, c. i. i, 222. ■ Sur-Î'sunile voastre sînt searbede, silite. p.etic4, .Q„, 128, JŞl.şe ccgx^.ş,aiurase de atîta bucfiiseală searftăd<î..:,RE,BijEiANij,jj 61, Ascullind gf,as.u-i searbăd, Gtl.e de gflifi.,,,' şg^ppji^iŢiţi căldura scfţmanfi i.ub.-iri p^.care o Ciftf.fi.. başsa-r,ab®şcu-, v. 12.0. Nu răsună o preămărire^şearbficlfi fi . trecutului, ci vestea recoltelor viitjngr,e. Loyifs^sşw, s/i, 44...Din cţ-apytyt să-.Jje ţj.-A f9st.ndţcît ufl şearbăd Jpqe,pfit Deu.şjmplu „[apt d.i,i>ers“, cţ Jiu se ş(i&t In cq&Jiffip ,şi~fi care loc s-,u ■pelr.ecut. )îi^fliEsqp?!,,YftJŞŞ. 27,Clt. Porrţiri atavj.ee ină-tyiţgite an (ţţfpŞ al\yl^MUl M'nei- uie/j. sarbede dc cine de,, şaldfi fiu pus ,!ilă,ptpire pe făptura lui firavă. ca,2;i,mir, qjj. el s-a^c/măriţ pe sarb.edelfi,eărti de Şetyif... 1. .b^-ez, .$. i, .57.. In traiul lor searbăd, iqfjfjş la mîncq/y, ţa S0Jn.ţ?, ... intriga e/a unicul exerciţiu (^..fantezie şi logica, o. ţţ. zampi^şscu, *U- d. i, 133-(jartierelej cele pipi frumoase, ,pţ:.ycare le prefera/,., devin şajjfiedfi,,,ŢjşpişpREANu., m, iii,, 4.8, Am urţf .două lu- clilşfaftţis'rnul qmqbil şi erudiţia prelenţfqqsă, searbădă, fie. pură bibliotecă. ,t>. guşti, p. a. 293. Dacă ar fi învfyql.grădinăriaşj.,,altoitul, ar fi pulul. ■ ■ să-.şi lumineze p/inlr-s muncă nobilă ceasurile sarbede. sadoveanu, e. 42. începe o poveste goală, o anecdotă searbădă ca să intereseze pe fini. arghezi, s. x, 54. Aceste impresii nu sînt însă dublele serbede ale lucrurilor, copia lor fotografică şi inexpresivă, vianu, s. 152. în locul lumii strălucitoare de altădată, salonul său se populează cu marchizi suspecţi sau refuzaţi aiurea. .., cu funcţionari venali ori de o searbădă corectitudine. ralea, s. t. 1, 102. Drumul fusese searbăd şi posomorit: vinea, l. ii, 114. Dar sarbede-ar fi toate şi loate otrăvite S-ar deslrăma-n nevroze, s-ar îneca în fard De nu le-ar strînge-n rinduri simetric rînduile Modernul comunismului stindard, labiş, p. 244. Deodată simţi în jurul lui un gol searbăd, un gol nemăsurat, care-t împresura, tudoran, p. 478. Sînt rinduri ce marchează începutul unui prieteşug bărbătesc de sănătoasă structură, neviciat de searbede formalităţi, rîn-duri ce conturează o reciprocă afccţiune. v. rom. iu-nie-iulie 1963, 428. Decorul. . . începe prin a evoca searbădul climat de viaţă al micului orăşel, t mai 1964, 67. Nu îşi poale aminti nici măcar inflexiunea cu care a fost pronunţai cuvînlul, daca era uscat, searbăd, neutru, sau existase ceva în cl. românia literară, 1969, nr. 14* 17/3. <0> (Adverbial) A crezut atunci că ştie Tot ce pot afla poeţii, Cadenţind uşor şi searbăd Bucuria grea a!vieţii, labiş, p. 404. O (Substantivat) Visînd- la putere ca la singiircti posibilitate de a depăşi searbădul unei existenţe mediocre, f ianuarie 1966, 34. + Spec. (Despre oameni) Fără spirit, fără haz, fără farmec etc., anost, f a d, i n s i p i d, nesărat (2), (regional) necălit; (despre figura oamenilor) care exprimă lipsă de spirit, de ha/,, de farmec etc. Cf- lb. Era o mătuşă sarbădă şi tomnatică, care se finea .nedezlipită de paşii lor. gane, n. i, 32, 0, vînlurători de frate, scripcari sarbezi şi smintiţi, Nu vedeţi în ce mocirlă de prostii vă bălăciţi? vlah-uţă, s. A. 1, 62. Precum adesea searbădul Notus, din cerul negru Alungă norii..., Aşa iu, Plance, cu chibzuială nu pierde vremea, ollănescu, h. o. 42. Nici sfinte legi, Nici drepturi nu cunoaşteţi, nimic, voi sarbeţi regi. coşbuc, s. 121. Semăna uimitor c,u acea mică dar deşirată prinţesă de Prusia. . . acelaşi chip bălrî-nicios şi searbăd, aceleaşi trăsuri ascuţite, aceiaşi ochi răi. M. 1. caragiale, c. 135, cf. cade.. Aminti,ţi-vă ce figură anostă de moralist searbăd şi pedant făcea bietul Paul Bourget in această epocă, ralea, s. t. 1, 1,?3. ' . — Pl. : serbai ■ (şi, învechit, şefirbezi), -de (şi, regional, searbăde). — Şi ji sarbăd, -ă, sarbed, -ă, (învechit) sâlbed, -ă, (regional) sălbăd,, -ă adj. — Cf- lat- c x a-l b i jl u-s. SEARBĂD2, -Ă adj-., subst. 1. Adj. (învechit şi popular; mai ales- despre lapte) Acru; p. ext. alterat. Să vedem masa cîtu-i de frumoasă..., brîndză care 0 au ros şoarecii,-'caşcavali care sînt rincedzi, lapte Sarbăd. N. costin, ap. gcr ii,-12/15, cf. budai-dele-an-®» LEX., I», VALIAN-, V., 'POLIZU, BARCIANU, TDRG, RES- meriţă, d., cade, chest. v 108/9, 29, 66, 92, -94, ALR 1 1 067./289, *>irii 2, 3, -19, v 6, 14, 25. <0> (Regional) Gură searbădă = persoană care vorbeşte mult, care prevesteşte nenorociri'. Cf. scriban, d,, alr«3 49-4/284. + (Regional; despre .fructe) Necopt (2); ’-p; e X t>. acru.. Zarzărele din livada acelui Iwc erau ■încă sarbede. Peste .puţină vreme să se- îhtoareă'‘şi le va- găsi coapte. SADOVEANU, O. XDfclj - ll66, * ' i . ' 2. Adj. '(Regioteal; rin sintagma) Mere sarbicle ==S specie de mere nedefinite mai- de aproape.Hi'dt « I 237, DR. I, 860, ALR I 879M2.- •• > 3. Subst. pl. .i(.Bot.;. regi'ona'l;' 'în forma -sdrbeit) Strugurii -unsului' '(Avefoslaphglosi^Ava-ursi )■ Cf. borz'a-, d. 22. « - ■■ ’ - ’i.-iV- >-t- Pl.; serbezi, -de (înVechit, searbăde )■ -sarbăd, -ă;, (în-vechit şi>‘250), (regional):( sârbăt^'ă (alr ii 3 494/537, 7*62) «dj^sârbesit subst. pi. ,!Î — Cf. >a]b, thărbet. ' 4868 SEATĂ — -587 — SEC SEÂT s. f. v. sită. SEAU conj. v. sau. , SEĂVER subst. v. sevsrl. SEBACEU, «£E adj. (Anat.; in sintagmele) Glandă sebacee = glandă exocrină în formă de ciorehine care se află )a rădăcina firelor de păr sau la nivelul tegumentelor şi care secretă sebum; (popular) glandă grăsoasă. Glande sebacee care secretă un fel de grăsime..., care unge pelea şi părul şi le fine în st ace moale, polizu, p. 133/7, cf. bianu, d. s. 579. Glandele sebacee se găsesc pesle lot tn piele, fiind aşezate in jurul firelor de păr (două glande pe lingă un păr). enc. vet. 65, cf. cade. Glandele sebacee produc, la rlndul lor, o altă grăsime, în care lina îşi scaldă substanţa. ionescu-muscel, fil. 412, cf. dn2: Funcţionarea exagerată a glandelor grăsoase (sebacee) ale pielii. ABC sXn. 325, cf. d. med., m. d. enc., dex. Chist sebaceu — chist care se' dezvoltă sub piele, datorită hipertrofiei glandelor sebacee, bianu, d. s. 485, cf. dm, dn2, dex. + (Despre secreţii) Caire este produs de glandele sebacee. Forma crustoasă 'constă in nişte coji formate din un amestec de secrefiune sebacee şi de scuame ce acoper pielea capului, bianu, d. s. 666, cf. scriban, d. Flux sebaceu exagerat, opărind tn mod . frecvent la pubertate, d. med. ii, 527. + (Despre secreţii) De natura seului. Cf. cade, dn2. — Pl. : sebacei, -cee. — Din fr. sebace, lat. sebaceus. SEBASTOCRATOR s.m. Titlu bizantin dâre.urma după cel de împărat, dat, de obicei, persoanelor care făceau parte din familia domnitoare. V. a u gu s t. Unchiul împăratului Manoil, sebastocratorul Andronic Cpmnen, fiind închis peniru că uneltise răsc'oală contra nepotului său, ajunse a scăpa din închisoare. xenopoi,, r. R. ii, 218. — Pl. : sebastocralori. — Din gr. a'sPacToxpaTtop. SEBEU s. m. v. săbău. SEBGA.\ s. m. v. seimen. SEBIER s. m. v. săbier. SEBOB s. n. v. sobor2. SEBORIîE s. f. (Med.) Boală de piele manifestată priri secreţie excesivă de' sebum însoţită, adesea, de hipertrofia glandelor sebacee. Seboreeâ grasă are două forme i discr’etă şi crusloăsă. bianu, d. . s., cr. dn2. Sebofeea are 'trei localizări principale: faţa (in special fruntea şi nasul), creştetul capului şi trunchiul. DER,. cf. ABC'SĂN.,jD. MED., M. D. ' ENC., * DEX. L-'fiL Prqhunţgt : -re-e. — pl.-.seboree. Din’fr. sfcborrhee. ’’ ' ' SEBOREIC, -A adj. Care'ţine de 'seboree, privitor •fa seboree, de seboree. ''Cf. t>N?v • ' * * ; - Din fr. s^buaj, lat, sebum, ,, SEC, SEÂCĂ adj. I. 1. (Despre sol, despre locuri, terenuri etc,) Care este lipsit de umezeală, arie1, secetos (2), uscat, (învechit şi regional) se-căţiu,. (învechit) secă ci os (1), secăţiv; p. ext. care este puţin productiv (din cauza uscăciunii), nefertil, neproductivul), steril, sterp. Den piatră saca cu apă va adăpa. var--laam, c. 227. Cînd iase duhul necurat din om, îmblă pren locuri seci, căutind răpaos şi nu află. n. test. (1648), 16r/32. Ş-au scos ape prin multe locuri săci. dosoftei, V. s. octombrie 43v/ll. Pusă... un smochin într-o peatră sacă. id. ib. decembrie 191r/2. Sinlu acolo la acel munte piatră seacă, ci, măcar de 'ar munci ei cu plugul. . ., nimic nu pot făc[e] (a. 1676). roRÎJA, s. D. vii, 5’1} cf. anon. car! Pustiia aceaia eră sacă şi buruiarte de ăceale încă era rari. varlaam — ioasaf, 176v/2. Pămintul de aceste locuri are puţină rodire. Şi cu toate acestea că pămintul lor este sec, . . . meşteşugurile1 şi lucrarea cu miinile şi cu negufitorie care o fac aduce mai multă bogăţie‘decît Intr-alte ţâri. amfilohie, g.! 107/10. Abălîndu-se la locuri seci şi fără de apă,-oastea o 'au în mare primejdie, şincai, hr. i, 116/36. După ie este moşiia foarte strimtă este şi sacă; că locuri pentru hrană nu avem (a. '1843). doc. ec. 781. Andaluzia are mult ptimlnl ar'iţnos, săc şi strat.. rus, i. i, 136/12. Văzînd acel rhun'te mare. . .! Numai tn sus pleacă Călclnd tot pre piatră seacă, b'ărac, a. 73/20. Secara ... se face în pămlnlurile cele mai sărace, mai s'ăci şi mai năsipoase. i. io'nescu, b. c. 275/13. Asia miraculoasă înălţare morală a beduinului... nu s-a operat în seaca şi stearpa Arabie. hasdeu, i. c. i, 178.' Sub paşi răsună Ctmpul sec şi Jiţghefat. alecsandri, poezii, . 357. Vulturii... stau amuţiţi pe creştetele seci şi sure ale stîncelor nalte, eminescu, n. 5. Făl-Frumos ars de fulgere —- nu căzu ăin el -decil o mină de cenuşă in nisipul‘cel fierbinte ?,{ săc al pustiului. id. ib. Un şir de coline lutoase şi seci, acoperite cu tuf ari de aluni, mesteacăni şi' arini. - hogaş, dr. i, 10. Să-ţi fie ochii orbi luminii şi miinile ca rădăcinile în piatră seacă, teodoreanu, m. iii, 107. Un răstimp stătuse cu ochii ..aţinuţi asupra, unei rîpe -repezi. . .: parcă-l atrăgea adinciinea seacă, plină. de lespezi de piatră, sadoveanu, o. v, 131. Locuitorii au avut toată răbdarea Irebuirjcioasă ca să, deseînte pămintul t sec şi şă-l fertilizeze, arghezi, b. 12Ş. încep să sape alăturea . în stînca seacă. bo(g.za, a. î. 186... Sărăcia lucie a oamenilor care trăiesc din piatră seacă- id- c.o. 354. [Şccţici] De valuri aruncate pe ţărmul, spe şi lare Muriră fără . luptă, labiş, p. ,322, cf. H ii .131. Frua:ză verde foi . de varză, Vezi. urîlul, focu-l.arţă, Şede-n deal pe piatră seacă. jA^NfK — bîrs,eanu, d. 463. [Calul] Galben sari-n piatra saci. mat. folk. 1 474, cf- alrii.5 062/1,82, 349, .,531. Munle, munte, piatră seacă, , Lqsă. voinicii să treacă,., folc. isjqsLd. ,,ii, .480... 0> (jSubstpţiti-yat, n.). Trece dragostea prin ap,ă.n Nu i-i friciă:,ţă,şe-ne.a-că-; T,rece. urltul prin sec Şi.tpt şlrigămor, ţnă-nec.! pamfile, -c, ţ. lflg.i 4. (învechit; despre ^plante şi , despre animale) Steril,,i-Şcf fie.ln pace îşi ierletfi de bir şi de găleată şl.de fin şi de oaie seacă şi„ţle cal (a. [162Ş). arh. olt.. 1, 237- Ca «/} :fpc ce aude leamnele ceale seci fărî ;.de rQafţl. varlaamvi, c.ţ22. Erau scutiţi de dări şi de ălte-obligaf ii (Igăleată-vifinX nţiere,.şi ceară,-boi şi cai • domneşti?-.oaie se,acă;)\. stoice's.cu, c. So 151. O Fi g<> Sec şi sterp, oricV-tn ar fi,-îşi are Şi oraşul rodnicia lui. detLASţA, !*Vna35„' +-''.(înv£sWt, -rar;^despre ^ plante) Veşted. Pozau.. Sacă -amu <şi galbănă Na-turei pierde odoare, Cad vfistejiţe filele ;Şi timpuriu moare-..,asachi, fabule, 62-/9,. i..- - • %. 'Atij.’^Deâpre rîuri, izl^re't$3.’,%â1&’desjjfe cursurile, albiilfc ori văile liîi*, desprfe!; laţuri, 'fmtîni etc.) Care nu’(mai) £(re apă,"din c&re a dispărut'^pa (definitiv sâu: lem'îiOrar); (desjire 'terenuri) citfe' Hji (thai) este-'-împregnaţ.cu apă; uscât’, '(învechit şi'’r'egi.Sijal) steţp. ''Alte sate.. . 'sini-între"''maica cea vechi- ă Moldavii -săci--şi între Moldoba cea-’cu apă (a. 1754)'. ioRg-a, s. p. yn, 278. Gura părăului sec (.a. 1781). bul.; com. 4871 SEC — 588 ;— SEC ist. iii, 101. Adio, Elizo ! mă duc să mâ-nec. . . — Adio, vezi tnsă unde-i lacul sec. aricescu, a. r. 97/2. Or . dă-mi bărbat, or că plec Să mă înec, Und-o fi lacul mai sec. pann, r. v. ii, 107/24. Ftnlina cea milită şi seacă şi părăsilă. creangă, p. 291. Părăul ce şi-a făcut cale pe mijlocul văii este sec aproape întregul an. slavici, n. i, 71. Noi nu am ieşit în sus pe scursura părăului ce pe atunci era săc. turcu, e. 205. Azi nu mai ştie nimeni de-acel izvor; se pare Că-i sec de tot. coşbuc, p. ii, 185. N-are apă... girla-i seaeă! efiimiu, 1. 120. Trecem prin pădure, prin albia seacă a unui şuvoi, sadoveanu, o. iv, 130. $i pe urmă iar mai treci Şapte mici izvoare seci. pÂraschivescu, c. ţ. 34. Ne-am oprit la o ripă, lîngă un pîrîu sec. lăncrăx-jan, c. ii, 132. Mă dusei la rîul sec Dorul mîndrei să-l înec. jarni'k —bîrşeanu, d. 393. Şi-l băgai in valea seacă: Tulai, tulai, că se-neacă! id. ib. Mă dusei la puţul sec, Cît p-acia să mă-nec! polc. mold. i, 168. <)> Regim sec — regim de interdicţie a băuturilor alcoolice, impus unor bolnavi. Cf- dl, dm. (învechit, la pl.) Legume seci nume generic pentru legume (fasole, mazăre, linte etc.) uscate. Apa bună de băut. . ., feartă, . . . nu trebuie să Invărtoaşe carnea sau legumurilc săci. fătu, d. 4/21. Timbru (sau sigiliu) sec — ştampilă în relief, fără tuş, care.se imprimă pe anumite acte cu o maşină specială. Cf. alexi, w. Să dispară de pe ele timbral sec. cod. pen. r.p.r. 424. Opiul şi derivaţii săi nu se pol procura... decîl cu reţeta medicală specială cu timbru sec. belea, p. a. 267, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. (Substantivat, n.) Spălare la sec = tratare a unor materiale sau a unor fibre cu solvenţi chimici, fără apă. Un procedeu foarte rar întrebuinţat este acela denumii „spălare la sec“, care constă în tratarea fibrelor de lină cu solvenţi volalili . . . care angrenează cu ei sucul şi alte impurităţi, ionescu-muscel, fil. 421. Tuse seacă = tuse fără expectoraţie. Era bolnav — tuse seacă, dureri la lingurea, nu minca nimic, caragiale, 0. i, 33. O tuse seacă, ce-l îneca, din ce în ce mai crud înteţită, răsunind a gol ş-a dogit, vlahuţă, s. a. ii, 84. 7'uşea din cînd în cind o tuse seacă, urită. d. zamfirescu, t. s. 11. O tuse seacă îl chinuia fără răgaz. M. i. caragiale, c. 20. O tuse seacă începu să-i zgîlţiie umerii ascuţiţi, beniuc, m. c. i, 40. Vocea i se frînse şi o podidi o tuse seacă. t. popovici, se. 437. Se auzea tuşea seacă a lui Grigore. barbu, c,. 31. (Regional) Boala ai seacă = tuberculoză (pulmonară). Asta-i bună [pătlagina] de boia ai sacă. alr sn iii mn h 650/141, cf. a ii 4, 8, 9. ■0' t o c. a d v. şi adj. (Substantivat, n.) în sec — (care este) fără flegmă (sunînd a gol); p. ext. (care este) forţat. S-arată şi o tuse lină şi uscată, în see. episcupescu, practica, 336/18-îşi opreşte caii, tuşeşte în sec şi prefăcut şi dă să vorbească. delavrancea, ap. cade. <0> Expr. (Adver-1 bial) A tuşi see = a tuşi fără expectoraţie. Din cînd în cînd tuşea sec şi înfundat, vinea, l. i, 348- Avea ochii în fundul capului, tuşea. . . sec şi adînc. barbu, g. 82. + (Despre sini, ugere) Care nu mai secretă lapte; p. ext. (despre femei, animale mamifere) al căror sin, uger nu mai secretă lapte. Ar fi fost văzut cîndva păzindu-şi caprele cu ugeri seci. blaga, h. 65. Mama, seacă de lapte, Oftă in culcuş de lehuză. vulpescu, p. 41. + (Despre ochi) Care nu lăcrămează; uscat. Gonit dc toată lumea prin anii mei să trec, Pin’ ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrime e sec. eminescu, o. i, 116. + (Adverbial; pe lingă verbul ,,a plînge“) Fără lacrimi. Plîngea sec, murmurind sfîşietor. vornic, p. 86. + (Despre anotimpuri, vreme, ani sau despre aer, vinturi etc.) Care este fără umiditate atmosferică, fără ploaie sau zăpadă, u s-c a t; p. ext. secetos (!)• Di este aerul secu, cdunce argintul viu se coboară şi însemnează senin, ar (1829), 72/50. Dacă în florar domneşte un timp cald şi săc şi un vînt fierbinţi, alunce toate sămănălurile să usucă- 1. ionescu, c. 75/3. Trecind in lungul teritoriului foarle uscăcios al Rusiei, utntiil nordic soseşte la noi sec. hasdeu, i. c. i, 221. în România, aceste vinturi sînt cele de la nord-est (crivăţu), care suflă peste stepele chirgizilor. . . şi care ne aduce totdeauna ori zăpadă, ori un frig sec. drăghiceanu, c. 105. Prin aerul sec ajungea pînă la noi glasul omului şi al toporului. hogaş, dr. i, 9. V.inturile calde şi seci . . . bătuseră neîntrerupt, t. popovici, se. 59. După asta. . . o să se lase un ger sec! Aspru şi sec!. . . De nins nu cred c-o să mai ningă, lăncrănjan, c. iii, 300. Suflă vînturi. mari, săci. alr sn iu h 792/284. + (învechit, rar; despre. îmbăieri) Care se face numai cu aer fierbinte. Băile de asudare sînt. . . seci şi umede, f’ătu, d. 66/17. + (Învechit şi regional; despre miucăruri) Lipsit de sos, de zeamă; (despre unele alimente) care nu este însoţit de nimic, gol, simplu. în trei dzîle mîrica dănăoară păine sacă uscată, dosoftei, v. s. ianuarie 30x/23. Uitindu-se el la mămăliga cea rece şi vîrloasă lot parcă-i venea oarecum s-o îmbuce aşa sacă. şez. viii, 69- în aceste nouă zile ■ să mînînce numai pine. .. şi alic mîncări tot numai săci, sorbeală nu-i iertat să mînînce. bîrlea, l. . p. M. ii, 362, cf. chest. viii 14/28. + (Adverbial; indică modul de consumare a băuturilor alcoolice) Fără adaos de apă minerală sau sifon. Vinul îl bea întotdeauna sec. + (Despre vinuri) Care conţine o cantitate mică de zahăr. Ni se oferă vin de Cotnari. ■ . mai sec la gust. călinescu, c. o. 253. După conţinutul în zahăr se deosebeşte vin sec,. .. vin demisec si vin dulce, der iv, 863. + (Popular; despre gură) Uscat (de sete, de nemincare). Muiaţi în lapte cojiţă Şi le daţi să înghită, Să nu stea cu gura seacă, pop., ap. gcr ii, 316. M'n-i sacă gura d'e săl'c. alr ii/i mn 14, 6 902/334, cf. 6 902/272, 279, 836. + (Rar; despre buze) Care este cu pielea deshidratată, uscată. împărăteasa .. . atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece şi o supse in adincul sufletului său. eminescu, p. l. .4. . Paloarea sa era mai adîncă, era oînătă,. buzele seci şi slrînse. id. o. p. 47. 3. (învechit şi regional; despre oameni) Slab; neputincios (1). Preste puţînî vreame, tîmplîndu-să săc de multe bătrîneaţe şi de boală, l-au prins paginii. dosoftei, v. s. octombrie 64v/23, cf. budai-deleanu, lex., alrm i/i h 96, a ui 16. <0> (Substantivat, m.) Zmeul a zis: avem noi vinele unui sec. rădules-cu-codin, î. 238. + (Regional; despre oameni sau despre feţele lor) Palid (1); care este fără vlagă, veştejii, (învechit şi popular) searbăd.1 (1 1) (Petreştii de Jos — Turda). Cf. alr ii/i mn 20, 6 939/250. + (învechit, rar; despre părţi ale corpului uman) Cu goluri, cu adincituri (din cauza slăbiciunii). Grăsimea face pelei un fel de aşternut, împle loate locurile cele seci şi printr-aceasta slujeşte a da deosebitelor părţi ale trupului forme rotunde şi frumoase, kretzulescu, a. 3/14. + (Regional; substantivat, n.) Partea scobită a corpului (la om şi la animale), cuprinsă între ultima coastă şi osul şoldului; (popular) deşert, (regional) flămînzare. Cf. dr. v, 325. Vine-o durere aşa pin săc. Com. din petreştii de jos — turda. 4 (Regional; substantivat, n.) Bolta ' piciorului. D-atunci a rămas secul piciorului jos la talpă. ap. r. papahagi, c. l., cf. barcianu. + (Regional;'despre carne, în special despre carnea de măcelărie) Macru (1) (Vîlcele — Turda). CI. mat. dialect, i, 92. + (învechit şi regional; despre oameni) Schilod (1); (despre părţi ale corpului) retezat2 (1); atrofiat; paralizat (!)■ Zise omului celuia ce avea mliiă seacă. N- test. (1648), 74r/6. Mina lui cca direaptă era cu totul sacă. dosoftei, v. s. octombrie 46*718- Au cădziit săgeată din ceriu şi l-au lovit de i-au făcut săc în giu-mătale. id. ib. noiembrie 116V/1. Om săc. alr ii/i mn 42, 2 224/102, ib. 2 223/365, scl 1974, 446. <> (Substantivat, m.) Dzăcca mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, seci. varlaam, c. 108. O Expr- A avea mină seaeă = a avea insucces în tot ce întreprinde. Cf. zanne, v. ii, 247. + (Urinat de determinări introduse prin prep. ,,de“) Epuizat, istovit. Seacă de puleri... £>- şandra, zăcea lungită in căruţă, stancu, ş. 51. 4871 - âââ - Sec 4, (Popular; în sintagmele) Vinerea seacă — vinerea mare, v. mare1 (VI 1). In vinerea seacă ne-am irezil vindecaţi taţlă. creangă, a. 32. îl prepară. . . in vinerea mare sau vinerea seacă, marian, î. 18. De vrei să fii sănătos pesle an, să te scalzi in vinerea seacă. N. leon, med. 7. într-o vinere seacă, la ceas tîrziu de noapte, intre două lungi slujbe doboriloare, clopotele aUpiseră. voiculescu, p. j, 151. Cine să scaldă în vinerea sacă (vinerea dinaintea Paştilor), înainte de a răsări soarele, acela nu mai are boale în oase. şez. i, 126. Cea rriai de seamă şi de post e vinerea sacă. ib. m, 201, cf. alr ii/i mn 97, 2 786/414. Post lec — post negru, v. negru (17). De cîte ori, zic, cu posturi langi şi sece îşi zămora trupul şi-şi curăfea sufletul (cca 1770). arhiva r. i, 69/4. + (Substantivat, n.; de obicei urmat de determinări nume de sărbători religioase) Post3 (1). Cf. bianu, d. s. 5. Pînă la prinderea secului de Paşti nu' isprăveau cu torsul fuiorului. agîrbiceanu, s. 323. <0> Lăsatul (sau lăsata) secului (ori de sec) v. lăsat. O (Popular) Dc sec = il) loc. adj. şi adv. de post, v. p o s t8 (1). Ierburi şi alte mimări de sec şi de dulce, mîncările, 1/3. în aceste două zile. .. nu se mănincă de frupt sau de dulce, ci numai ele sec. marian, s. r. i, 162. La aceşti moşi, românii din Banat dau de pomană (sacrificiu) de sec. id. î. 382. Mănînc de sec. pamfile, j. ii, 165. Cînd turta se face numai cu apă, tocmagii sînt de sec. şez. vii, 75, cf. chest. vin 5/1; b) loc. a d j. (despre 7.ile, săptămîni, luni) de post, v. post3 (1). în zi de sec [îi da] linte şi fasole cu apă (începutul sec. XVIII). MAG. IST. I, 361/11, cf. MAN. GOTT. 9. PoStU-rite nu sînl aspre la creoli: la zilele de săc îş dau voie a mînca limbi, capele, picioare, ist. am. 69v/17. Să nu mănîme borş umplut în zi de sec. marian, na. 16. Celelalte zile de sec, de post sau ajun, prescrise de biserică ... id. s. r. i, 115. Cînd ai bube, te speli tn zile de sec. n. leon, meii. 7. Cîteva zile de sec. candrea, f. 64. Să îmbraci hainele nouă într-o zi de săc. gorovei, cr. 151. Cînd dai cenuşa afară în zile de sec, vine uliul la găini. şez. vi, 25. Se duce la cimitir des-de-dîmineală în zi de sec. ib. xix, 135, cf. a v 15, tx 6. Te duci în altă zi de sec cu mlădifele de corn. folc.. mold. i, 225. (Glumeţ) Pedeapsa noastră, cinstite oaspete, esle să n-avem apă. Ne canonim aici în toate zilele anului, şi de post şi de sec. . . numai cu vinul. v. rom. februarie 1964, 72; c) loc. adj. peniru post3 (1). Mai tofi gospodarii au cîte două rînduri de blide şi unelte în care se fac bucalele; de frupt (de dulce) şi de sec (post), şez. viii, 86. E x p r. A lăsa scc(ul) v. lăsa. II. 1. (învechit şi popular; despre recipiente sau obiecte considerate ca atare) Gol. Intră într-o bule seacă de să ascunsă (a. 1654). gch t, 171/33. Catastih dc toate lucrurile mănăstirii... 3 bulie dă vin, ca de cile 20 vedre, însă 2 cu vin şi unul sec (a. 1802). doc. ec. 69, cf. i. golescu, c. Cînd acela ci-i împacă, Mîn-cînd pe-a lor cheltuială, Ie moşia-n socoteală Şi li lasă punga sacă. asachi, f. 13/2. Vistieria era seacă. hasdeu, i. v. 179, cf. ddrf, tdrg. Patru pahare erau vîrfuile, numai al diacului Gavril era sec. agîrbiceanu, a. .160, cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Cucernic pentru oaspefi ridici cîte-o bărdacă, Pe frajii-n poezie nu-i uiţi cu cana seacă, pillat, p. 149. Butea seacă sună mai tare decît cea plină, baronzi, l. 52. Sacul sec nu poate sta în picioare, zanne, p. iii, 342. Oase seci, fără măduvă nici ciinii nu le ia în gură, se spune despre fetele sărace, id..ib. iv, 28. O Fi g. Şi a treia zi pleacă Arghir cu inima seacă, bărac, a. 52/20. Urîm confuziile babilonice, urîm ignoranta şi mediocritatea ascunse sub cuvinte răsunătoare, dar seci de simţ (a. 1855). plr i, 157. Una frumoasă, tăcută, gravă, spirit ■mărginii, inimă seacă de orice sim-limînt. bolintineanu, o. 419. Deşi ştiu c-a mea liră d-a surda o să bală... în preajma minţii voastre ucisă de orgie ... şi arsă de beţie Şi seacă de amor. eminescu, o. i, 23. Buza mi-e rece, sufletul sec. id. ib. 26. Ochii erau seci şi priveau într-o desperare de- monică şi nebună asupra acelor oameni, id. g. p. 122. Acum destul cu pltnsul căci inima ţi-e seacă, mace-donski, o. i, 213. îşi simţea inima seacă şi goală ca o pungă zvîrlită înlr-o margine de drum. rebreanu, I. 378. Vei sta privind în bezna nesfirşită Cu ochii ficşi, întunecafi şi seci. topîrceanu, p. o. 146. Şe mişcă greoi, cu picioarele de plumb . . ., cu inima seacă. c. petrescu, a. r. 180. Băiatul stătea bleg, pe podea..., cu balele-i curgîndu-i şi ochii albi, seci de privire, demetrius, a. 7. O caut tn inima mea bătrînă şi seacă, isanos, p. 374. O (Regional) Lună sen că = lună nouă, v. nou (1). Cf. alrm sn ii li 622/705. O Loc. adv. (Substantivat, n.) în sec = a) (învechit şi regional) degeaba. în sec turbez — Arganle şi zbiară de turbare, heliade, o. i, 328. Ochii se înveselesc şi inima rcibdă-n sec. i. golescu, ap. zanne, P. ii, 332. întrebările şi rugăciunile mele le făceam în sec, căci îmi răceam gura de-a surda. ispirescu, i,. 96. Fratele Greuceanului, umblînd mai multă vreme în sec, se întoarse la locul de despărţire. id. ib. 220. Se zbate în sec. ciauşanu, gl. ; b) (regional) în lipsuri, in nevoi; fără succes. Să riu înţărci copilul în post,... că tot în sec. are s-o ducă-n viaţă. gorovei, cr. 354; c) (regional; pe lîngă verbe ca „a sări“, „a călca", „a arunca" etc.) în aer (cînd se străbate o distanţă oarecare pînă la pămînt), în gol; în prăpastie. Ai noştri... avînd buni tunari... nu aruncau nici o umplutură în sec. bălcescu, m. v. 169: Se pare că această înaltă vorbire trebuie să fi izbit ca în sec creierii unei aşa de fragede fiinţe, negulici, e. I, 38/23, ef. polizu. Vru să sară peste zid. Sări, însă, în sec. ispirescu, l. .319, cf. barcianu. O călcatu-n săc. alr i 1 642/590. (Substantivat, n.) A sec = (pe lingă verbele ,,a suna", ,,a răsuna") ca un lucru gol. Ghionoaie cu pliscuri de oţet tocau . în arbori şi pădurea largă răsuna a sec. hogaş, dr. i, 204. Totuşi mi se părea că risul acela e prea prefăcut, prea sună a sec. rebreanu, n. 140, cf. alrm ii/i h 391/728. <> Expr. (Substantivat, n.) A înghiţi In sec =a înghiţi fără a avea ceva în gură, de obicei ca manifestare a unei stări fiziologice ori sufleteşti; p. ext. a se reţine de Ia ceva, a fi nevoit să-şi înfrineze o dorinţă. înghiţi în sec şi, simtindu-şi gîtul uscat, bău două pahare unul după altul, caragiale, o. i, 41. Băiete, mulă-ţi gîndul! Nu iei tu pe Itinca, cum nu-s eu popă. Pîrnu-nghili-n sec de cîteva ori,... se sculă şi ieşi. vlahuţă, n. 129. Domn ca mine cît trăieşte Nu-i deprins să-nghită-n sec. coşbuc, p. i, 327. Leana tace şi înghite în sec. delavrancea, h. t. 16. Ceilalţi îi trimeteau rotocoale de fum, care-l făceau să înghită în sec. brătescu-voineşti, p. 263. începură. . . să-şi înalţe Lot mai sus grumajii, ca nişte cocostîrci, să scuture din cap ca şi cînd ar fi voit să dea drumul mai iute unei cîntări ce scirţîia răguşit, înghiţeau în sec, şi începeau din nou. agîrbiceanu, s. 535. înghiţea mereu in sec, ţinîndu-se cit putea să nu plîngă şi el. bujor, s. 62. Mai pune-ţi pofta-n cui şi mai înghite-n sec după traiu d-altădată. lungianu, c. 80. Baciu înghiţi în sec. rebreanu, i. 71. Tăcea, lungind uşor gîtul, semn că înghiţea în sec. bassarabescu, v. 70. înghiţeau în sec, ştergîndu-şi mustăţile cu dosul mînei. c. petrescu, î. ii, 144. Nu numărăm, să trăifi, înghiţim în sec de trei ori. brăescu, v. 70. Profesorul înghite in sec oarecum ruşinai. Sahia, n. 53. N-am avut curajul să-i stric cheful... Am înghiţit în sec. cocea, s. i, 203. Calfele, pricepînd ameninţarea, înghiţeau tn sec. vlasiu, d. 33. Simt o gîdilălură în furca pieptului şi un nod care se ridică înfigîndu-se tn gîtlej, făcîndu-mă să înghit în sec. bart, s. m. 17. Nimic n-am căpătai, Capră, oaie sau berbec Şi înghit de marţi in sec. arghezi, s. v, 200. Roşea înghite in sec. blaga, h. 208. A tăcut cîieva clipe. A irighifil în sec. stancu, d. 9. Doamna Utmu înghiţi în sec şi-şi linse buzele cu o comică gravitate, vinea, l. i, 266. Asculta şi înghiţea in sec, chinuit, tudoran, p. 82. Femeia se şterse cu clesnădejde pe frunte, înghifi în sec şi pieri în tindă. preda, m. 11. Obrajii umflaţi i se făcură stacojii; 4871 sic — 5ââ - înghiţi în sec. t. popovici, s. 18. Am dat din cap, am înghiţit în sec şi am învîrlil cîrîitoarea mai departe. v. rom. iulie 1958, 29. Cînd m-am trezit, am înghiţit în sec şi m-am sculat ,să bean apă. lăncrănjan, c. iii, 38. (Popular; substantivat, n.) A(-i) ieşi cuiva cu sec = (in superstiţii) a ieşi înaintea cuiva cu un vas gol, prevestind prin aceasta un insucces. Cf. i. golescu, c., h ii 5, 39, 204, iii 26, iv 16. (Regional; substantivat, n.) A-i merge (cuiva) în sec sau a da tot In sec — a avea (permanent) insuccese, O să dai lot în sec dacă nu prubuluieşti că banul e mult pînă-l înmulţeşti, jipescu, ap. tdrg, cf. resmeriţă, d. Au încercat ei, ba cu una, ba cu alta şi le mergea în sec. rădulescu-codin, î. 59, cf. udrescu, gl. (Rar; substantivat, n.) A juca In sec = (la jocul de cărţi) a juca de unul singur, fără partener. Luă o păreche de cărţi de joc . . . începu să le mestece ... — Joci în sec, Popescule . , . zise zîmbind- batjocoritor Iosif Rodeau. agîrbiceanu, a. 357. (Rar;, adverbial) A plăti see .= (la jocul de cărţi) a achita potul fără a mai cere în plus. Com. din ţepeş vo,dă — cernavodă. (Regional; substantivat, n.) A fulgera In sec = a fulgera cind este timp senin. Cf. udrescu, gl. (Regional) Gură seacă = persoană,; flecară..1 Badea Teacă, .gură seacă, zanne, p. vi, 340. (Regional) A-i li cuiva (sau a avea) gura seacă, se spune atunci cind lucrurile nefavorabile prevestiţe de cineva se împlinesc. .Afurisit drac, parcă-i fu gura seacă. Cum a cobit el, aşa s-a întimplat. săm. vii, 814, cf. udrescu, gl. + (Regional; despre acţiuni ale oamenilor) Care este fără succesul, aşteptat (Făget — Lugoj). Cf. h xviii 74. Vînat secii). + (Regional; despre arme de foc) Care nu este încărcat. Le-arăl flinta la spate. .. Eu le spui că este seacă, Dar ciocoii fug de crapă, teodorescu, p. p. 293. La irinat cu puşca seacă să nu mergi ■(= nu.(trebuie să te apuci de o treabă dacă nu ai mijloacele necesare s-o duci la bun sfîrşit). Ct. pann, p. v. ;.ii, 126/4, ROMÂNUL GLUMEŢ, 34, ZANNE, P. IV, 680. + (Despre ape, , ;ţi£uturi etc.; urmat de. determinări introduse prin prep. ,,de“) Lipsit, golit (d leşteele [erau] săci de peşti. n. costin, let. ii, 86/31. Spre răsărit, ţinutul, pînă departe, era sec de oameni. stancu, ş. 238. O F i g. Se .dete jos cu sufletul plin de obidă. ■ ■ socotind că este sec de noroc, ispirescu, l. 2ţ2. Er,a fată de împărat, dară fusese seacă de noroc. id. ib. 400. Hai, fumei, şî-i mînca! — Nu mîninc, mînca-o-aş foc, Ci sînt sacă di noroc. ş®z. iv, .136, cf. arh., olt. xxi, 274. +.(învechit, rar; substantivat, n.) Lipsă dintr-un total, dintr-un număr complet, dintr-o formaţie. Vizirul... să sileaşte ■ acum în. zadar c# să adune la un loc o oaste: fugarii, care rîn-duri, rînduri apuc să intre în cetate, nu sînt încă destui să .împlinească secul cel mare al reghimehlarilor. cr (1829), 871/12. + (.Prin sud-vestul Transilv. şi.prin Ban.) Flămînd, Înfometat. Mi-s- săc. densusianu, ţ. h. 332,-.cf. alr 1.103/5. 2. (Despre fructe sau despre seminţe) Care este fără miez sau cu miezul uscat, TiCdezvoltat, stricat, (regional)".® corbut os (I); p. e-x!t. (despre plante, în special despre cereale) care’estte fără fruct; (regional) secăreţ1. Ceal'e- şapte spice de grîu seci înghiţită pre ceale şapte frumoase, po •139/24. Faptele fără credinţă sînt ca o sămînţă seacă, marcovici, d. 345/1. Frunză1 verde nucă seacă, Rîdeţi ochilor oleacă, bel-diceanu, p. 107. Culegem în poală nucile seci. arghezi, c. J. 22. îl înjura penlru că sămînţa de cîtiepă pe care i-a vîndut-o astă-primăvără ă fost seacă, galan, ’ B. i, 50. O veveriţă-aprinsă da încă după mine cu miez ■ amar de ghindă şi-alune seci. românia literară, 1969, nr. 19, 5/1. Foaie verde nucă sacî, Duminică pe Id toacî Prin păduri îi brumoroacî. mat. folk. 1 364, cf. alr sn i h 44. Frunză verde nucă sacă, TOate crengile s-kpleacă. polc. transilv. i, 23. Şi iar verde nucă seacă, Vineri, toţi făcuţii pleacă, folc. mold. i, 145. + (Regional; despre varză) Care are căpăţtna insuficient formată; (regional) sterp. Cf. alr i 847/156. Varză seae,ă■ ib. 847/98.4. + F i g. (Regional; despre muncă sau despre servicii, funcţii etc.) Care este fără profit, fără avantaje materiale (suficiente). Slujba cea seacă, ca pînea cea uscată, te zgîrîe la gît. zanne, p. iv, 605. 3. (Despre sunete, zgomote, voce etc.) Care este scurt şi fără rezonanţă; (învechit şi regional) secăţiv (3). Frunzele uscate scol sunete seci. delavrancea, v. v. 194. Sara învierii începe cu sunetul sec al giam-paralelor. iorga, c. i. i, 164. Sfirîilul fuselor se ridica pînă-n grindă, umplînd odaia cu sunetul sec. agîr-biceanu, s. 20. Dădu drumul storului care se răsuci pînă sus, cu un zgomot sec. c. petrescu, î. i, 49. In prima rafală, care ne izbi în faţă, urlînd fioroasă, se auzi o trosnitură seacă. id. ib. 51. Pe drum s-auzea mersul trudit al altor unităţi, clinchetul scc al bidoanelor. CAMiLARj N. t, 10. O clipă ţeava revolverului fu între ei, cu gura spre Lucu. Răsună un pocnet sec. vinea, l. ii, 293. După pocnitura seacă a tablei atinse de glonţ, fierarul. .'. începu să mişte braţul, tudoran, p. 18- Timp de cîteva clipe se aiiziră loviturile seci, năprasnice, ale măciucilor, preda, d. 212. Cu sunet sec toporu-n lemn muşca, labiş, p. 103. Se auzi un zgomot sec şi cioburi mici se împrăştiară la picioarele delegaţilor. barbu, g. 159.. Apropierea abstractă a ceremoniilor mănăstireşti, rezumate de sunetul şec al toacei, de siluetele negre ale călugărilor, cinema, 1969, nr. 4, 16. O (Adverbial) Nici o lumină, nici o şoaptă; nurhai scînteile ce ieşeau din copitele calului se vedeau din cînd în cînd, numai tropotul lui se auzea, răsunînd sec pe prundiş. gane, n. i, 10. Nu mai rămîne nimic. . . decît lemnul sau porţelanul rece, care sună sec la orice atingere." agîrbiceanu, a. 486. Atunci moşneagul îl lovi şi cu stînga şi palma răsună sec, gîrleanu, n. 13. Podul de lemn se leagănă sub paşii mei, se mişcă scîndurile, clempăne sec. vlasiu, d. 246. Ici-colo meli-ţele clămpănesc sec în dosul unei şuri. sadoveanu, o. iv, 262. Capul îi pocni sec, ca o ghiulea de lemn. t.- popovici, s. 201. Peste zgomotul furtunii şi al bucăţilor de gheaţă, izbite sec de stejari, se aude forfota apei de sub coaja trunchiurilor. bănui.escu, i. 7. + (Sport; despre şuturi, lovituri) Care este scurt şi fulgerător. .Gorduna expediază. un şut sec, la semi-înălţime, din afara careului, sportul, 1969, nr. 686, 3/7. 0> (Adverbial) Creiniceanu face o cursă personală la capătul căreia şulează sec. ib. nr. 658, 3/7. 4. Fig. (Adesea substantivat) (Om) care este lipsit de inteligenţă, de judecată, de pricepere, de isteţime; mărginit (4), prost (B IV 1), prostănac, nătărău (1), nătîng (I 1), (rar) puţin la minte (v, puţin .1), (învechit şi popular) năuc (1), neajuns2 (3), (popular) pălăvaţic (2), (învechit şi regional-) prostan, prostatic1 (4), prostănatic, (regional) moroi-man, inoţănos, năgăbui, năsărîmlţ. (I 2), nătînt, nă-' bîrgeac, năprui, năsîlnic (6), năvieg (1), năvligos (1)> ■necălit, opac2 (1), paliu3, păhui2, pătrăşcan, pleon-cios, pliurd (1), puncău, prostovol, tanău1, tanteş, tălăşman (2), tărăntuc (1), tăul (2), telpiz (2), tîn-tăiţ, tontan, tontălan, tontălău, tontolete, tontolog, tontovan, traşcaliu, trencheş, tronc2, tuta (1), tutu-nac. Plinseai\[ă] de amara moar[t]ea secului de bărbat (a. 1.675). gcr i, 224/31. Vesel de .muza sa, Merge ca să-şi cale secul cam îl va lăuda, heliade, o. i, 123, cf. valian, v. O! de-ţi trec prin gînd aceste,'să mă .ierţi, dar ai cap sec. MiLLo, în pr. dram. 360. Aşa el se duse ca. uri sec şi prost Şi ţinu săracul ş-a doua zi post. pvnn, p. v. iii, 1.7/3. Dar al vostru sec părinte Cum nu şi-a adus aminte Ceea ce i s-a-ntîmplai. ale-xandrescu, o. I, 224. Ş-acel sec în judecata-i e cu duh şi e frumos, eminescu, o. i, 164. Crede, măria la, că nici eu n-am fost aşa de săc între cei de-o samă cu mine. creangă, a. 158. M-am luat după capul tău cel sec şi m-am dus pe coclauri să-ţi aduc, sanchi, copii de suflet, id. o. 45. Cînd are cineva hîrtii de valoare aşa de mare, nu le lasă să se tîrîie astfel de colo pină colo . . . Trebuie să fie cineva prea sec! caragiale, o. i, 157. Mă, secule! zise unchiul. Ţi-e destul ... 4871 - m - sfec Pleacă, id. ib. 222. Secul nu ştie ce conlenenţă să-şi dea in faţa lucrului nou, fiindcă nu e in stare să aibă siguranţă de impresie, id. ib. vii, 446. Din capul tău ăla secu, nu crez să fi ieşit aşa cuvinte înţelepte, ispirescu, l. 178. Ciştigînd la loterie... Atuncea poate-n gînd mi-ar trece... Să am bufoni cu tigve sece. mace-donski, o. i, 68. Cest din urmă-i om cu minte, cel dintîi o tidvă seacă, coşbuc, p. ii, 135. Eşti un sec! pamfile, j. ii, 165. Secul naibii! numai de fleacuri se ţine. brătescu-voineşti, p. 66. Sec am fost că n-am mers şi eu volintir. galaction, o. a. i, 276. Bun e răspunsul, dar sec e călăreţul l zise unul în batjocură. vissarion, b. 41. Mai frumos, dar mai sec la minte. id. ib. 381. Nu voi iubi niciodată o fală seacă, călinescu, e. o. ii, 314. Venise un coleg al ei, actorul Ion Dănescu, tînăr cam sec, cu pretenţii de crai. camil petrescu, o. iii, 74. Pol fi văzute Irecînd la ora plimbării cîteva capele pleşuve şi seci. bogza, a. î. 42. O să mor într-o ţară liberă, cap sec ce eşti! H. lovinescu, t. 225. Spune-i că m-am măritat. Dac-a-ntreba: după cine? Dup-uri sec. jarnîk — bîrseanu, d. 182. Aşa cap sec! reteganul, p. ii, 77. A făcut după cum i-a trăznit prin bostana lai cel sec. şf.z. ii, 74. Săracile zecile, Cum mărită secile. mat. polk. 419, cf. arh. olt. xxi, 274, alr i 1 518/578. 4 (Despre manifestări ale oamenilor sau despre feţele lor) CaVe exprimă, care denotă, trădează lipsă de inteligenţă, prostie (4). Secile feţe de maimuţe rîdeau rîsul cel amar al desfrînaţilor sceptici, eminescu, g. p. 87. Nici unul din băietani nu făcuse altceva decît să strîmbe gura într-un rînjet sec, care nu era al lor. G. m. zamfirescu, m. d. 11, 267. 5. Fig. (Despre viaţă, existenţă etc., despre acţiuni sau manifestări ale oamenilor) Care este lipsit de sens, de conţinut, de semnificaţie, de valoare, de importanţă, de temei etc. V. s e a r b ă d (II 4). Pentru ei ceste de faţă, avuţiia şi mărimea, Titlul săc, şi mai departe nu ştiu de viitorimea, fm (1840), 781/3. Lăsînd ale lumei Cinsti, nădejdi şî fumuri seci. 1. văcărescul, p. 8/6. Nimic nu este mai amăgitor ca secele definiţii cc dăm mai ordinar copiilor, brezoianu, î. 167/9. Libertatea voastră e linguşitură şi vorbă seacă. ap. ghica, a. 328. I se conferise fiului său, numit tot Radu, titlu sec de viceprolopop. bahiţiu, p. a. i, 556. Este o compilare aşa de rău făcută, aşa de seacă şi atîl de aspră, aristia, plut. lxxxvi2/17. Vînturarea la cuvîn-tare face. vorba seacă şi stultă. id. ib. 131/1. Le-aţi acoperii cu nişte cuvinte seci, fără înţeles, ghica, c. e. 1, 28. Alergi după visuri deşarte şi Le închini la nişte cuvinte săci. alecsandri, t. i, 65. Dar să. lăsăm vorbele aslea seci. bolintineanu, o. 366. Dar azi vălul cade, crudo! dismeţit din visuri sece. eminescu, o. i, 30. L-a adus în grădină de dimineaţă ca pe o femeie să-i laude florile cu nişte vorbe, seci. ispirescu, l. 20. Un trai nesăbuit, şi sec, întins pe patimi ca un vrej. vlahuţă, s. a.' i, 22. Tar pe unde vi-aţi plimbat mărirea seacă Şopîrle şi guzgani au să petreacă! coşbuc, p. ii, 287. înţepenirea în forme moarte, în formule seci, al căror înţeles a pierit de mult şi al căror folos n-a existat poate niciodată, iorga, c. i. i, 144."Cuvinlete lor pompoase, dar reci, frazele sunătoare, dar seci..., se potriveau de minune cu impulsiunea irezistibilă care stăpînea minţile, petică, o. 429. Popa Murăşanu arătă în culori foarte vii cît e de seacă, de goală viaţa omului, dacă n-o umple decîl. selea de avuţii, agîrbiceanu, a. 193. Viaţa seacă şi fără sens în mijlocul atîtor femei bălrîne. călinescu, c. n. 119. Am cheltuit atîlea zile seci Din viaţa ce mi-ai dat. labiş, p. 122. Profesori cu zeci de ani de experienţă îşi încadrează predarea în nişte scheme didacticiste, seci, şablonarde, oî 1968, nr. 935, 2/2. Această idee e compromisă de poză, de glume seci. cinema, 1968, nr. 8, xiv. 4 (Despre ştiinţe, concepte etc.) Care are un caracter arid, abstract. Medicina nu era o meserie şi nici o ştiinţă seacă, ea-calbaşa, s. a. 1, 204. Capetele, nedeprin.se cu adunările seci ale numerelor, se mişcau greu. dan, d. 175. | 6. Fig. (Despre oameni şi despre manifestările lor) Lipsit de expresivitate, de sensibilitate, de căldură, rece (12); dur, aspru. Cînd era numai cu mine, manierele lui era răspectoase şi cumpătate, dar uscate şi seci. pleşoianu, t. iii, 34/12. Românii de la Brusa sînt seci de iot. ghica, a. 335. Era un ton sec, de om bănuit pe nedrept, d. zamfirescu, a. 11. Notarul spuse vorbele acestea ca vocea seacă, agîrbiceanu, a. 178. Un glas săc, răguşit şi nemărginit, îmi înfiora auzul în răstimpuri, hogaş, dr. i, 50. Ce-o fi găsit la el ... absent şi elegiac? E tipul cel mai sec şi mai feroce cu putinţă, c. petrescu, Î.i, 115. îtăspunsul ăsta scurt îl însoţi cu un fel de rîs sec din gît. vlasiu, d. 47. Nu e în nici un caz un sec abstracţionist, ci un cronicar exuberant al reuniunilor mondene, călinescu, c. o. 293. Ascultă, camarade. .., îl întrerupse Vie.ru, cu glas sec. camii.ar, n. i, 36. Lucu aruncă o ullimă privire pe misiva lui, înainte de a lipi plicul. 1 se păru prea scuilă, prea grăbită, prea seacă, vinea, l. 1, 128. Se spuneau glume, care, totuşi, aduceau ici-' colo cîte un rîs sec. preda, î. 166. Trebuie să depui la acest instrument mult suflet . . ., altfel toiul apare sec, aspru, greu de suportat, m 1968, nr. 6, -27. Te mai gîndeşti, totodată, dacă n-ar fi mai bine să mă pofteşti politicos, in termeni seci, afară, românia literară, 1969, nr. 57, 16/2. O (Adverbial) ■ Vezi bine că va veni, zise Pascu, rînjind sec, şi-şi văzu de drum. agîrbiceanu, s. p 121. Toată lumea, cu mic cu mare, să iasă în capul salului! porunci Petre, ascuţit şi sec. rebreanu, r. ii, 233. Domnişoara dădu sec drumul ghilotinei, c. petrescu, î. ii, 149. Spuse sec: Luaţi-l! sahia, n. 82. întrebă sec: Mai e ceva?-dan, u. 110. Vorbea see, cu glas dedesubtul căruia se simţea clocotul unei vrăjmăşii ucigaşe, vornic, p. 208. O Umor sec = mod de relatare a ceva Intr-o manieră care nu sugerează intenţia de umor, aceasta reîeşind însă din legătura neaşteptată stabilită intre elemente incompatibile, a cărei înţelegere implică un răstimp care, de obicei, atenuează (mult) intensitatea reacţiei prin rîs. Nu avem de a face cu un humor sec, căutat, ci cu vorba de spirit suculentă, contemp. 1949, nr. 164, 2/3. îşi rosteşte replica cu un umor sec, măsurat, exprimîrid cum se cuvine contrarietalea comică a personajului. t decembrie 1968, 87. Blînd, duios, cu o voce guturală, totdeauna cu un umor sec, cu un cînl interiorizat, m 1968, nr. 1, 28. + (Despre stil) Care este lipsit de figuri de stil, care este neutru, sobru, concis. în cea de a doilea despărţire a stilului, socotit după a să împodobire, se coprind: stilul cel sec sau uscat, cel unit, cel polcii sau îngrijit, heliade, o. ii, 22. Stilul sec nu este priimilor de nici un fel de podoabă, pentru că a lui ţoală vrednicie se socoşte că să fie înţeles şi nu priveşte ca să mulţumească nici imaginaţia, nici urechea, cr (1834), 292l/l. Prin reacţie faţă de maniera retorică a lui Chateaubriand, ne asigură el că s-a hotărît să-şi scrie romanele în stilul sec, care i-a fost uneori reproşat, vianu, i.. u. 448. Cele dintîi anale moldoveneşti ... înscriu date-'precise, într-un stil sobru, uneori poate chiar sec. ist.'Lit. rom. ii, 21. Stil deloc înflorit, sărac în metafore, sec şi rece. romănia- literară, 1969, nr. 33, 19/3. + (Despre opere de artă, construcţii, monumente etc.) Lipsit de ornamente; simplu. Sculptorii florentini au păstrat . . . predilecţia pentru tehnica bronzului şi pentru amănuntul' cizelat şi gustul peniru desenul precis şi sec. oţetea, r. 267. [Esco-rialul] e sec, uscat, ralea, s. t. i, 327. + Care se adresează strict intelectului, care nu face apel la sensibilitate, la afect, care se referă exclusiv la aspectul teoretic. Alcătuirea paradigmelor esle operaţia seacă şi uscată a unui cap teoretic, maiorescu, critice, 135. Bălcescu... mărturiseşte, cînd ajunge a evoca, peisagii,. . . o exactitate seacă a simţului de observaţie. vianu, a. p. 39. Teatrul de idei nu se confundă cu eatrul inielectualist sec, ci este un teatru fierbinte, care pledează pentru stimularea -celor mai nobile însuşiri ale omului, t august 1964, 11. + (Rar; despre 4871 SECA* — — Secâ* manifestări ale oamenilor) Dirz. Sta acasă, dacind restul vieţii ca întotdeauna, cu o încordare de voinţă seacă. n. zamfirescu, k. 52, cf. di,, dm, dex. — PL : (m. şi f.) seci, şi (învechit şi regional, f.) sere. — Şi (învechit şi regional) săc, săcâ adj. — Lat. siceus, -a, -um. SfiCA1 s.f. (sg.) (Prin sud-vestul Transilv.; de obicei precedă prenumele unei temei) Termen de respect folosit dc cineva cînd se adresează unei femei (mai) tn vtrstă sau cînd vorbeşte despre ea; (popular) mătuşă (2), lele. Seca Lena avea două fete ş-uri copil, era sîrboaică şi vindea peşte în piaţă, slavici, n. i, 165, cf. dl, dm, lexic reg. ir, 42. + (Regional) Cumnată (Arad). Cf. alrm i/ii h 373/56. — Din ser. seka. SECA2 vb. I. 1. Tranz. faci. (Complementul Indică riuri, izvoare etc. sau cursurile, albiile lor, bălţi,, lacuri, fintini etc.) A face să devină sec (I 2); a.goli de apă;, a usca, (rar) a secătui (1). Tu secaşi, rîurele Blamului. psalt. 148. Seca-voiu rîurete (a. 1600). cuv. d. bătr. n, 50/4: Cu ruga săcâ iazărul de-l feace uscat, dosofi'ei, v. s. noiembrie 132r/35. Tu ai săcat apa Iordanul, In vreamea sa cînd varsă la anul. id. ps. 246/19, cf. i. oolescu, c., polizu. 'In. timpi de uscăciune. . ., soarele seacă lacurile, şi mlaş-tinele. ghica, c. e. ii, 421, ct'. barcianu, alexi, \v., resmeriţă, o., şăineanu, d. u., cade. .Vii te lăsam eu la fund! Secam slăvi/arul cu (jura şi lot te scoteam afară. o. \t. zamfirescu, m. n. i, 91), cf scriban, d. A ajuns tocmai deasupra bălţii pe care a secat-o se-cela. stancu, d. 98. Blestemat să fii, soare dc vaiă,. . . Flăcările laie seacă apele, id., ş. 203, cf. di,, dm, m. d. f.nc., dex. Tată!săuţear’asculat l'ău-ntrcg de l-au secat, alecsandri, p. p. 21. Iiai să secăm gîrla... să prindem pcşle. n n 28. Oceanule, apă rece, Dumnezeu sfîntul. le sece. bîrlea, l. p. m. i, 124. Şi iar că-n.i pornea, Şi iar poruncea, Şanţuri mari săpa, lezeru-mi seca. balade, iu, 37. <> Fi g. Furia şi deznudăjduirea se părea e-ar fi secat izvorul lor [al lacrimilor] şi abia curgea cîte una pe lungul obrazului, pleşoianu, t. ii, 17/21. S-au arătat loală dorinţa şi s-au deosăbil prin patriotismul ce-i înflăcăra, siliridu-se chiar şi cu viaţa de a seca loale izvoarăle epidemiei, ar (1831), 1372/13. în zadar. . . ne mîndrim că oraşul nostru e in. poalele Dunării, dacă izvoarăle de fericire ale comerţului îi sînt secate (a. 185.0). doc. ec. 975. Consiliarii tronului . . . ar seca toate izvoarele dc produc/iune. ghica, c. e. ii, 473. Vin la Milcov cu grăbire Să-t secăm dintr-o sorbire! alecsandri, o. 143, cf. creangă, a. 162. + Spec. (Rar; complementul indică iazuri, bălţi sau terenuri acoperite cu apă în exces) A deseea. Era vorba, pentru a le da de lucru, să-i pună să sece mlaştini pe o suprafaţă de .500 000 de hectare, iones-<:u-rion, s. 198. Omul seacă bălţile, brătescu-voineşti, p. 200. + Intram. Spec. (Regional) A micşora (mult) nivelul unei ape, bălţi etc. penlru a prinde mai uşor peşte (Băleni Slrbi — Tirgovişte). Cf. H iv 18. în privinţa pescuitului, poporul se exprimă aşa: mă duc să sec la peşte. ib. .+ F i g.. (Familiar; complementul indică băuturi alcoolice) A bei mult. Cf. resmeriţă, d. + P. g e n e.r. (Rar; complementul indică recipiente sau echivalente ale acestora) A goli. Varsă bani pînă le seacă... punga, jipescu, ap. cade, cf. cade, scmr ban, d. <0 Fi g. Străvechea comedie, care tine de cind lumea . . . Au jucat-o mii şi mii de neamuri înainte . . ., dar farmecul nu i l-au secai, brăteşcu-voineşti, p. 249. Doi ochi afundaţi in orbile, cu luciri secate de viaţă. ardeleanu, d. 21. Ţărîna va seca din lume toate suferin-ţele. blaga, poezii, 1S6. + Fig. (Complementul indică posibilităţi, capacităţi, disponibilităţi etc. fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor) A face să ajungă la capăt, la limită; p. ext. (complementul indică oameni) a obosi peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos ele.); a secătui a epuiza, a extenua, a istovi, a slei, a stoarce, a suge, a vlăgui, a zdrobi, a sfărîma, (învechit) a zămort. v. s f î r ş i Poeţii timpului secase nesfîrşitele comori ale închipuirei lor. filimon, o. i, 117. Boală de balamuc care seacă toate simţurile şi-nvrăjbeşte fraţi cu fraţi. alecsandri, t. i, 389. Păsul avea să-t ajungă pe voinicelul nostru şi, cu gingaşe amăgiri, avea să-i sece puterile, odobescu, s. iii, 198. în cîteva zile, această luptă [sufletească] îl secă de puteri, slavici, ap. tdrg. Acum pîrdalnicele de bătrîncţe mi-au secat virtutea. ispirescu, L. 12. Bucuria mare, fericirea mare neaşteptată, ca şi o mare nefericire neaşteptată, lurburînd loale puterile sufleteşti, le seacă, amuţeşte pe om. cheuea, ST. CR. I, 356, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, DM. <> (Prin analogie) Bogăţia nu poale creşte cu un sistem care... seacă puterea productivă a pămintului. ghica, c. E. ii, 590. O In tranz. Puterile mi-au secat, încît sînt foarle îngrijit, alecsandri, t. i, 424. + F i g. (Rar; complementul indică oameni sau mijloacele materiale ‘ ale acestora) A secătui (4). A’oi, ţăranii, te întreb: ce lege avem? Pe noi ne seacă perceptorul. . ., boierul şi vechilul, galan, z. r. 49. + F i g. A face să dispară; (învechit, rar) a secătui (1), a stîrpi. Cind pomii sînt cu cojile coperite de muşchi, atuncea trebuie a se căuta pricina acestui rău şi a o săca. t. ionescu, c. 16/1. Pe străzi forfoteau mii de oameni cu feţele' vesele, parcă soarele primăverii ar fi secat din lume toăle suferinţele, rebreanc, nuv. 186. 0> Refl. pas. Ca să se sece influinţu boierilor şi să stlrpească cuiburile feudalităţii, îi despoaie de averi sub feluri de pretexte, negruzzi, s. i, 143. + Fig. (învechit, rar)' A distruge. Aceia carii şi-au săcat şi sărăcit viaţa prin desfrînări prea timpurii, vasici, m. ii, 26/20. + Fig. (învechit, rar) A izvorî. Această metodă secată din dorinţa de perfecţie... esle netăgăduită, brezo-ianu, 1. 153/4. 2. Inlranz. (Despre riuri, izvoare, etc. sau despre cursurile, albiile lor, despre bălţi, lacuri, fintini etc.) A deveni sec (I 2), a-şi pierde (Iota) sau in parte, definitiv sau temporar) apele; (despre apele nurilor, izvoarelor, bălţilor, lacurilor, fintinilor etc.) a se pierde, a dispărea (total sau în parte, definitiv sau temporar); (rar) a secătui (2), a se scurge (11). Şi slobodzi un corb a zbura, care ieşi şi nu se turnă pină nu secară apele spre pămint. po 32/12. Izvoarăle şi riurite vor săca. paraclis (1639), 256. Mările săca-va de. s-a vedea fundul, dosoftei, ps. 51/9, cf. bu-dai-dei.eanu, lex. Cele mai multe fintini şi. izvoară au secat, ar (1830), 692/34. An secat cn totul multe nuri şi ape (a. 1834). doc. ec. 561. Munţi se pornesc, slinri se sfarmă, izvoare şi curg şi seacă, conachi, p. 114. La Italia. .. fluvii şi varie fintîne... au secat de lot. aristia, plut. 338/30. Tot ce-i verde s-a. usca, Hîu-rile vor seca. alecsandri, p. ii, 13, cf. lm. Apele cn spaimă fug în pămînt şi seacă, eminescu, o. i, 95. Apa clin fîntinu înlr-o clipă a secat şi fala de sete s-a uscat! creangă, o. 134. Mai pe urmă însă, adueîndu-şi aminte de fintîna care secase demult, îl căutară şi colo. marian, s. R. ii, 188. Atari călduri domneau pe sus, grozave. Secase-orice izvor şi orice talaz, coşruc, p. u, 281. Vălişoara seca mai de timpuriu, agîrbiceanu, a. 270. Izvoarele secaseră; locul bălţilor nici pas să se mai cunoască, gîrleanu, l. 59, cf. resmeriţă, d., cade, rebreanu, r. i, 74. Toate apele secară, pasările-n drum zăceau, bfi’imiu, î. 120. N-a plouat de două săptămîni şi au secat loale apele, teodoreanu, c. b. 127. Se inlîmplă uneori de seacă bălţile, sadoveanu, o. îx, 444. Un biet pîrîu răpănos, care, vara, cînd e lipsă mare de apă, seacă, dan, u. 299, cf. scriban, d. Mergeau de-a lungul pîrîului, care, în timpul verii, seca de obicei, dar acum era umflat de ploi. camil petrescu, o. i, 313. Penlru a face. . . să nu le sece izvorul, doar el, Hăsmaşul. Mare, şlie cît de neîntreruptă trebuie să-i fie veghea., bogza, c. o. 67. Cînd e să ţie secetă, seacă şi apa din finlînă. pas, l. ii, 69. Ungă cuşca lui de lemn . .. apa dintr-o strachină de lut secase de mult. 4873 SECA2 — S§3 — SECAa vinea, i,. ti, 300, cf. dl, dm. Mi-a fosl oarecum neeaz că n-avem şi noi o vale, baremi cit un firişor, care să nu sece niciodată, v. rom. septembrie 1963, 23. In anii cind seacă bălţile, in nămolul din Delta Dunării se găsesc ţipari vii. ap 38, cf. m. d. enc., dex. Dectt mîndră să sc-nece Mai bine Mareşal sece! reteganul, tu. 85. OUule, Olteţnle, Seca-ţi-ar izvoarele Şi toate pîraiele. bibicescu, p. i*. 164, cf. alrm sn ii li 646. Balta seca. balade, hi, 160. Cînd sacă apa se cunoaşte preţul ftntîni'. zanne, p. i, 161. (Cu dativul elic) De cînd, Oanceo, mi-ai plecat, Fînlinete mi-a secat, balade, ui, 325. (Refl.) Apa din fîntînă înlr-o clipă s-a secat, pop., ap. gcr n, 353. <0 (Prin analogie) Puţurile cu păcură ol Ţintea... au secat cu lotul (a. 1835). doc. ec. 342. O F i g. Negoţul este ca şi izvorul: de-i vei întoarce curgerea seacă, pleşoianu, t. i, 138/28. Izvorul informaţiilor a trebuit să ne sece odată, caragiale, o, u, 23. Dorul vieţii-n mine tace — Izvor ce gata e să sece. macedonski, o. i, 188. Dup-atîlea orgii au secat milioanele multe! anghel — iosif, c. m. ii, 99. Popii Murăşanu îi secase tot izvorul cuvintelor. agîrbickanu, a. 435. Despre mine poate să sece rachiul, zise fala mai potolită, rebreanu, i. 19. Bucuria de-a trăi niciodată nu-mi seacă, lesnea, vers. 240. Dintr-o dată susurul de viaţă a secat în el. voiculescu, p: i, 215. Inimile vi s-au uscat şi amintirile v-au secat. stancu, ş. 16. In ultima vreme parcă mi-au secat izvoarele inspiraţiei, t. popovici, s. 170. Spune-ţi-mi cînd o să am belşug şi cînd o să-mi sece haznaua binelui. barbu, princ. 55. In primii ani petrecuţi în mica reşedinţă ducală, vina poetului era parcă ameninţată să sece. românia literară, 1969, nr. 63, 22/1. <£> (In imprecaţii) Da, ce-i, dragul mamii, nu mă mai cunoşti? Seca-ţi-ar ochii să nu mă mai cunoşti! dan, u. 31. Seca-li-ar norocu! H iv 57. O (Prin lărgirea sensului) Maşina în care lucrează aburii mistuieşte o mulţime de apă care fierbe, se dezaburează şi seacă şi. . . trebuie la toată jumătatea de ceas să se umple cu apă. cr (1829), 262/1. + P. ana). (Despre lapte, lacrimi etc.) A înceta să mai curgă. Săcă izvorul sîngelui ei: şi simţi în trupu-ş că să vindecă de acea boală. n. test. (1648), 47r/6. Şi de-amar îndelungat, Nevestei mele i-a secat Al laptelui izvor, coşbuc, p. i, 109. Laptele-i secase de mult şi ţîţele i se învineţiseră, agîrbiceanu, s. p. 33. De !a o vreme femeii ii secă lacrimile, gîrleanu, n. 154. Omului care omoară om ti seară izvorul lacrimilor. stancu, r. a. iv, 264. + P. anal. (Despre sini, glande etc.) A Înceta să mai secreteze. Văzînd că-i seacă pieptul, că n-are de mincare. bolliac, o. 175. A secat ţîţa caprei, se zice cuiva care a pierdut anumite foloase de care se bucura. Cf- alecsandri, t. 138, zanne, p. i, 672. + Fig. (Rar; despre voce, sunete, zgomote etc.) A se pierde (I 6). La blinda ta mustrare simt glasul cum tmi seacă, eminescu, o. 1, 9.1. Undeva an etntec se pătrunde De chemări de veci. Un fluier seacă, altul nu s-arată, blaga, poezii, 107. Ah, iarăşi şi iarăşi Cuvintele seacă. id. ib. 138. Plînge încet, îi curg lacrimile şiroaie, insă glasul parcă i-a secat de lot, nu i se aude. stancu, m, i. 95. 3. Intra n z. (Despre plante, vegetaţie etc.) A-şi pierde, din cauza lipsei de umiditate, seva, germenele de viaţă: a -se vesteji, a se usca; (despre fructe sau despre seminţe) a deveni sec (II 2) (pierzlndu-şi puterea germinativă). Seacă ierbile şi florile lor cad. cod. vor. 144/23. Se fie ea iarba în zidu, ce ainte de rumpere secă. psalt. 276. Tot. omulu e eu iarba şi slava omenească ca floarea. Şi seacă iarba şi floarea-i cade. coresi, ev. 221. [Sămînţa] veştedzi şi căci că n-avu umegiune şi pămînt adine, săcă. varlaam, c. 275. Viile şi pomii au secat de geruri: ureche, let. 1, 173/16. Copacii au săcat de săcăeiune. id. ib. 203/27. ■Ş? secă smochinul nurnaidecît. biblia (1688), 7661/28. In zilele lui ... au săcat pomeţii şi viile. N. costin, l. 42/, cf. dl, dm, m. d'. enc., dex. Creşteţi flori cît gardurile..., Să vă sufle vînlurile, Să săcali din rădăcină, bîrlea, l p. m ii, 107, cf. alr i 983/93, 594. Ce faci, moşule-n grădină? — Sap via pe supt tulpină, Să sece din rădăcină, balade, ur, 307. <> (Prin analogie; In descintece) [Roşeaţă] din vîrf să te usuci; Din rădăcină să săci. şbz. ii, 166. [Bubă rea] afară să ieşi, Din turpină să seci. mat. folk. 610. (T.r a n z. fact.) Venit-au Ilie..., la rădăcină secatu-te-au [bubă rea], pop., ap. gcr ii, 343. Şopîrtariţă lungari-ţă. . . Ţi-oi tăia vinele. Şi ţi-oi săca rădăcinile, bîrlea, l. p. m. ii, 381. De t-o fi deocheat copilele, Să le sece rodul. folc. mold. r, 218.. <>• Tranz. fact. Stejarul ăsta secase totul in jurul lui. Nici iarbă nu mai creştea pe lingă el. bănulescu, i. 9. O Fig. Şi secaiu eu ca finrul şi useaiu-mă. psalt. huh. 83v/24. Vătămat fuiu. ca iarba şi uscă-se (săcă d) înrema mea. psalt. 207. Unde-s tinerea/ele, unde-s ochii şi frăm-seţea trupului, toate au secat ca iarba, molitvenic (sec. XVII), 330. [Cele două neveste] secau din zi în zi. agîrbiceanu, a. 480. (Tranz. fact.) Hier-benteala carea sacă sămînţa cuvîntului lui Dumnedzău iaste aceasta, varlaam, c. 277. A fost o lungă, misterioasă suferinţă, care l-a secat, sporindu-i pînă în clipa din urmă luciditatea, blaga, ii. 236. Trupul mamei, secat şi scăzut de o îndelungată boală..., rămînea nemişcat. stancu, m. i. 8. 4 (învechit şi popular; despre corpul omului sau despre părţi ale lui) A se atrofia; a paraliza (1). Săcă mîna tăietorului şi altul apu-cînd sabia săcă ş[i] acela, dosoftei, v. s. decembrie 245v/34. Dacă. . . fură, i-ar seca mînile. maior, p. 172/18. Secat de mîna stingă, în lucrarea bolnavilor (a. 1830). doc. ec. 455. Secat de picioru stţng, lovit dă bolovani, ib. Cum a omorit-o [pe rîndunicăj, tndata i se uscă şi-i seacă mîna. marian, o. ii, 115. <> (în imprecaţii) Nu te iert! Să-mi sece şi mîna pe mănunchi. coşbuc, p. ii, 200. De ţi le-am luat, să-mi sece mtrtile, să se uşte din coate, dan, u. 218. O, nă-naşă, draga mea, De fi-ar fi secat mîna Cind mi-ai pus tu cununa, jarnîk — bîrseanu, d. 171. Cine-o făcut, cu-o mînă, Eu desfac cu două. .. Cine-o făcut cu zece, Minele să-i sece. marian, v. 140. O Tran z. fact. Iată c-au sosit asupra ta urgia lui D[u]mn[e]-dzău, te va săca tn giumătate de le vei munci mulţi ani. dosoftei, v. s. noiembrie 116r/33. Dracu de ciudă... face şotia omului, că-i sacă o mînă ori un picior ca să-l pedepsească, şez. 1, 242. 4 Tranz. (Rar) A ologi. Cf. cade. O ţărancă puse mina pe un retevei şi îl otînjise şi. . . îl secase rău, cîteva sâptămtni nu mai puse deloc jos al patrulea picior, preda, m. s. 62. 4 (Regional; despre boli, bube) A dispărea. Cînd are cineva bube să se spele ca să „sece", candrea, f. 324. Babele descîntă... ca ,,să sece boala". id. ib. 325. 4. Tranz. (învechit) A omorî (1). Odînăoară au săcat pre un bălaur numai cu sămnul s«i[n]/ei cruci. dosoptei, v. s. ianuarie 18r/5. Scotea ochi, tăia mirii, ciuntea şi aeca pe care avea prepus, negruzzi, s. i, 158. Tu [pe Mehrned] l-ai secat în codrii de la Călugăreai. alecsandri, poezii, 253, cf. dl, dm, dex. 4 (învechit, rar; despre plante) A distruge prin tăiere. Am şi. săcat mărăcini şi am scos şi rădăcini (a. 18i6). ap. c, gturescu, p. o. 79. 5. Tranz. Fig. (Complementul indică oameni, adesea urmat de determinări ea „la inimă“, „ia ficaţi'1) A chinui (producînd o durere, o emoţie etc. puternică); a cauza o durere (fizică) puternică, insuportabilă; a pricimii o stare neplăcută; p. e x t. a epuiza (sufleteşte). In anii mai dinainte l-au săcat cu temniţa, şincai, hr. ii, 45/28, cf. budai-deleanu, lex. Nu este mai mare mustrare de cuget ce sacă pre om, decît cînd vine cineva a cunoaşte că însuşi ar fi pricina ticăloşiei sale. drăghici, r. 17/29. Nimic nu o seacă aşa tare ca şi neprecurrriata gîndire tot la un obiect şi într-o direcţie, vasici, m. ii, 19/11. Să ne gătească o masă..., căci negreşit drumul trebuie să te 4873 14 - J9S lăECÂBiL -i. 5d4 Secâră fi secat şi pe dumneata ta inimă, filimon, o. i, 158, cf. baronzi, l. 41. Deodată il săgeta prin inimă, picioarele il secară şi popa nu mai putea să se mişte. f (1891), 26. Se lovi... de-l secă la ficaţi, bassara-bescu, v. 193, cf. cade. Ştiu că nu este nici o răspundere, dar tocmai asta mă seacă la inimă, galaction, o»;a- i> 286, cf. scriban, d. îşi frecă osul secat de durere. c. petr-escd, c. v. 42. De cîntat, cintă ei..., dar nu ca Pîrvu-al meu... Auzi-l, parcă te seacă la inimă. stancu., d. 79. Mîinile umflate şi roşii... o usturau de o secau la inimă. id. R. a- iv, 25. Trăgea un curent pe dedesubt de te seca la inimă. v. rom. martie 1955, 277, cf. dl. Pesemne că mă seca de dureri şi eu nu-mi dădeam seama, preda, i. 204, cf. dm, m. d. enc., dex. Eu zic cucului să tacă, El se mută p-altă cracă. Cîntă hoţul de mă seacă, teodorescu, p. p. 345. Şi dorul de mîndră dragă Rău la inimă te seacă! jarnîk — bîr-seanu, d. 126. Unu nalt şi sprîncenat... Ardă-l focu .blăslămat," La inima m-o secat. şez. iii, 58. Toţi voinici..., Cu pistoale înarmaţi..., Umblă ca nişte turbaţi, Seacă lumea la ficaţi, mat. folk. 166. Jălea ii ci m-o uscat, La inimi m-o sacat. vasiliu, c. 99. Foaie verde foi ş-o fragă, Cîntă cucu dă mă sacă. vîrcol, ;v-. 51,' cf. ciauşanu, v. 195, balade, ii, 137. Iubii fete şi neveste.... Ş-o fată de protopop, Cam mă seacă cu foc! folc. mold. ,i, 111. <0> Iţitranz. Băiatul s-a lovit la cot de i-a secat sufletul, caragiale, o. i, 133. «0> Expr. A-l seca (pe cineva) la inimă (de ceva sau după cineva) ori (i n t r a n z.) a-i seca .(cuiva) Inima (de ceva sau după cineva) = a regreta, (ceva sau pe cineva). Cf. zanne, p. ii, 214. — Prez. ind.: sec. — Şi: (Învechit şi regional) săca vb. I. — (1, 2, 3, 5) lat. siecare, (4) lat. seccare. SECÂBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi tăiat, divizat. Cf. ALEXI, W., SCRIBAN, D. — Pl.: secabili, -e. — Din lat. secabills, fr. sfccable. SECÂNT, - s. f., adj. (Mat.) 1. S. f. Dreaptă care intersectează un (arc de) cerc, un arc de curbă, o curbă în două puncte ori una sau mai multe drepte, unul sau mai multe plane. Fieştecare din liniile tăietoare să numeşti secanta, geometria, a. m. 4r/ll, cf. ’l9r/S. Linia CD care nu iaste alta fără numai raza CA prelungită pănă la atingătoare să numeşte secanta arcului AE. asachi, o. 117r/12. Să numeşte secantă a unui cerc oricare linie dreaptă care trece în mezul cercului, id- e. iii, 46/24, cf. i. golescu, c. Numim secantă o linie care întîlneşte circonferenţa în două punturi. poenaru, g. 46/26. Secanta arcului este raza prelungită printr-o estremitate a arcului şi coprinsă între centru şi tangentă, trigon. dr. 6/9, cf. negulici, stamati, d., prot. — pop,, n. d., antonescu, d. Cînd două drepte AB, CD sînt tăiete de o a treia 1K, numită secantăJ se formează opt unghiuri, melik, g. 23, cf. alexi, w., resmeriţă, d., şăineanu, d. u.,cade. Să execute un arc la care secanta (CD) care-l limitează să fie perpendiculară, ionescu-muscel, ţes. 256. Să ducem secanta BXL, care face cu a unghiul tp. sanie-levici, r. 69, cf, ltr2, dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. 2. Adj. (Despre drepte) Care constituie, formează, reprezintă o secantă, v. secant (1). Cf. alexi,-w. O dreaptă este exterioară, tangentă sau secantă faţă .de un cerc, după cum distanţa de la ceritru la dreaptă este mai mare, egală sau. mai mică decît raza. geometrie viii, 114, cf,;DN2, m. d. enc., dex. + (Despre plane) Care intersectează una sau mai multe suprafeţe, fără a fi tangentă cu acestea. Secţia AOSB este un cerc a căruia centru este piciorul perpendicularei cobortte,de la centrul sferei preste acest plan secant. asachi, e. m, 263/9. 3. S. f. Funcţie trigonometrică care, Înmulţită cu funcţia cosinus, este egală cu funcţia unitate. Cf. DL, DM, M. D. ENC-, DEX. — Pl. : secante. — Din fr. sec;'ut, -e, germ. Sekante. SECĂRĂ s. t 1. Plantă erbacee din familiâ grami-neelor, cu tulpina, Înaltă, cu frunze liniare, aspre, cu flori verzui- şi cu inflorescenţa In spic, cultivată ca plantă alimentară; (regional) hărană, salbă1 (6), se-cărer. (X 3) (Secale cereale). Griul iară şi secara nu fură vătămate, că era ,sămănătură tîrdzie. po 208/18. 1 stog de sacar (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 207/20, cf. coteanu, pl. 14, şincai, in dr. v, 561. Secara... e de trei feliuri. economia, 34/21, cf. budai-deleanu, lex., lb, i. golescu, c. Să coace grîu bun, cucuruz (porumb) destul, săcară, orz, mălai mărunt, fm (1838), 134/1, cf. valian, v. O păreche de sprincene tufoasă ca sacara de la Sînta Elena, russo, s. 28, cf. polizu. Prin regiunea aceasta... numai secara abia se face. sion, p. 196, cf. .baronzi, l. 144, alecsandri, t. i, 78, DDRF, PHILIPPIDE, P. 66, BRANDZA, D. 467, GRECESCU, fl. 638, n. leon, med. 64, şăineanu2. După ce secara dă tn spic, pe deasupra spicelor de grîu, acele spice se retează cu foarfecile. pamfile, a. r. 112. Secara se numeşte prin unele părţi de Ardeal şi hărană. id. ib. 113. La o sdpîdmînă după Stnpetru, începu secerişul secării, al orzului şi alacului, semănate în aceeaşi parte de hotar cu grînele. agîrbiceanu, s. 380, cf. resmeriţă, d. Mă caut în vechiul ogor strămoşesc, în grîu, în porumb şi-n secară, minulescu, vers. 241. Secara este cereala, nordului, putînd cr.eşte în (inuturi cu climă mai rece şi în pămînturi mai sărace, simionescu, fl. 307, cf. ds, bujorean, B-. l. 393. Lungi lanuri De porumb şi de secară, pillat, p. 227, cf. enc. agr. Ia cămaşă, cu izmenele legate pe sub glezne cu paie de secară, dan, u. 177, Din cer cădea ploaia care ajuta pămintului să se acopere de iarbă,... de rapiţă, de secară, stancu, ş. 10. Vă place mai mult hîrşîitul coasei Prin holda de grîu,, orz sau secară, Decît ciocîrlia cîntînd nevăzută-n văzduh, beniuc, v. 24. Semănătura neagră de secară Se întindea fără sfîrşit în jur. labiş, p. 56, cf. borza, d. 158. Străbălînd prin valul Holdei de secară Am pornit de-acasă. horea, p. 96, cf. fd ii, 155, der. Spune că mai întîi să strîngem secara de pe moşie şi griul, şi pe urmă să îndrăznim să cerem caii. bănulescu, i. 112. Frunză verde de sacară, lbovnico d-astă-vară, Vină să ne iubim iară. pop., ap. alexandrescu, o. i, 387. Foaie verde de secare, Ia le scoală, soacră mare. teodorescu, p. p. 271. Pe-un spic verde de secară Să mă duc, că el se-nsoară. jarn/k — bîrseanu, d. 98. Foaie verde pai sacară, Două gînduri mă omoară-şez. ii, 6. Frunză verdi pai săcară, Amoraş din altă (ară. mat. folk. 1 349. Bată-te, mtndrule, bală, Nouă fire de săcară Şi doruţu mieu de-asară. bîrlea, l. ;p. M. ii, 71. Frunză veţde de secară, Dragostele dintii-o vară M*au băgat în izineală. folc. mold. i, 120. -O (Urmat de determinări care indică varietatea) E de trei feliuri.: secară de rînd, carea cade cam vînătă, secară albă şi secară rodită sau mnscăcească. economia, 34/23. Săcara..., după timpul sămănării ei do-bindeşle, ca şi griul, însuşiri pe care i s-au dat numitea de toamnă sau de primăvară, i. ionescu, c. 179/5. însuşirea săcării de toamnă este de a sta mai mult timp în pămînt şi de a înfrăţi mai mult. id. ib. 179/8. Secara furajeră nu poate fi păşunătă decît la sfirşitul lunii aprilie şi cel mult la începutul lunii mai. scîtf-teia, 1954, nr. 2 881. Au început semănatul orziilui de toamnă, al secarei, furajere, ib. 1969, nr. 8 184ţ. Săcară neagră şi albă. h iv 83. Săcară de primăvară, săcară de toamnă, alr i 927/186. Secară albă, secată sură. alr ii 5 189/260. Secară galbenă, secară albă-ib. 5 189/272. Secară alboaie. ib. 5 189/279. Secară de toamnă albă, secară de toamnă neagră, ib. 5 189/310. Secară /leagră, secară bălană, ib. 5 189/723. 14— c. 493 4876 Secap — 595 — SECAT1* ; 2. Compuse: seoară-Cornută sau (învechit) se-eară-piiitenată, seoară-măluroasâ = sclerotul ciupercii Claviceps purpurea, care trăieşte parazit în ovarul unor graminee, în special în ovarul florilor de secară O)» şi le atacă spicul; (rar) clonţii-babei. Cf. baronzi, l. 144,. alexi, \v. Săcara-cornulă este otrăvitoare prin alcaloidul cart îl conţine, bianu, d. s., cf. nica, l. VAM. 221, PANŢU, PL., SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, D. med., dex; (regional) secară-albă = alac (Triticum spelta). Alac, săcară-albă, un fel de griu al căruia grăunte este mai mic şi mai închis clecîl al celui obicinuit. ap HEM 663, Cf. COSTINESCU, 29, TDRG, CADE. Se mai numeşte. ..., pe marginea Dunărei, şi secară-albă. enc. agr. i, 106, cf. borza, D. 172; (regional) secară-dulcc = molură (Foeniculum vulgare). Cf. borza, d. 70; (regional) sccară-sălbatieă = secarea (2 b) ( Bromus secalinus). Cf. dam6, t. 184, id. t2 56, borza, d. 32. 3. Numele a două plante erbacee aromatice din familia umbeliferelor: a) (învechit; în forma secăre) ana son (Pimpinella anisum). Cf- borza, d. 130; b) (regional) chimen (Carum carvi). Cf. n. leon, med. 31, enc. agr. ii, 31, borza, d. 41. 4. (Regional; mai ales la pl.) Semănătură, lan de secară (D- Minunea fîşneşte ca macu-n secară, blaga, poezii, 174. Şi-fi ie calul de zălog Şi mi-l paşte pe prilog, Prin săcări Pînă-n scări Şi prin oarze Pînă-n scoarţă, marian, nu. 383, cf. alr sn i h 39. 5. P. restr. (De obicei la sg.; cu sens colectiv) Seminţe de secară (1). Sacul de săeară ca de 2 mirfe şi pol era 5, 6 lei. n. costin, let, ii, 39/2. Provinţiile nimic nu mai trimit la Varşovia, şi lipsa griului, afară de săeară, face a să teme cum că proviantul nu va a-giunge pentru îndestularea trupelor, ar (1831), 4932/ll. îndatoresc pe proprietariul şi pe posesorul de a întrebuinţa păpuşoii şi săcara [la facerea rachiului] (cca. 1835). uricariul, viii, 135. Pentru toate seminţile ce se aruncă numai cu mîna, precum: grîu, orz, ovăz, secară..., se vor socoti cinci pogoane de loc de lucru de o zi. fm (1841), 31 72/28. Administraţiunea să ştie ce număr de saci de grîu, de orz, de secară macină moara. man. sănăt. 47/9. Făina de secară este reputată pentru cataplasme. N. leon, med. 64. La facerea rachiului. se întrebuinţează... săeară şi hrişcă, iorga, c. i. iii, 199. Bei zeamă de săeară fiartă, pamfile, b. 64. Saeara. . . făcută ceai sau amestecată cu cafea. şez. xv, 117. A cumpărat din Polonia mălai şi secară pentru a-şi hrăni poporul, bul. com. ist. ii, 25. A mai dăruit pe urmă, fără nici o plată, grîul şi secara.. c. petrescu, î. i,1110. Se coceau uneori pîini din făină de secară amestecată cu tărîfe sau cu mălai, pas, l. i, 169. Făină de secară 20%. ap 37. Peniru line, mîndră hăi, Mi-a pierit. . . Nouă cară de secară. jarnIk — bîrseanu, d. 369. Pălincă d'e săeară. alr sn iv h 1 130/325. Şi să mi te-ntorci pe loc, Că apoi mai înde- seară Să duci car de grîu la moară, Car de grîu şi de secară! balade, ii, 363. Mie-m trebuia ciriale: mei, fasule, orz, săeară, ce ai dumneata tot. o. bîrlea, a. p. i, 255. + Făină de secară (2). S-a copt dintr-o fer-dălă de grîu şi din 2 de săeară (a. 1820). iorga, s. d. xii, 208. Se zice că s-ar fi pricinuind această boală, din pîine de amestecat grîu cu mătură, secară şi muştar sălbatec, episcupescu, practica, 329/21. Ah! cît de fericit, aş fi acum cînd aş ave o bucăţică de pîne măcar cît palma, fie şi de săeară. drăghici, r. 85/31. Şi le-au adus merindea lor amară, Din pîne de neghină şi să-cară. goga, poezii, 79. Vezi dacă untul de capră e bun m pîne de secară, sadoveanu, o. xii, 638. Copiliţă eu brîu roşu, Vin-încoace, vin la moşii; . . . Că-ţi dă pită dţ secară. jARNfK — bîrseanu, d. 413. Plecai în ţară străină, Ca să cerc pîinea de bună... Da să fie de sacară, Tot mai bine-n a mea ţară. folc. mold. I, 56. Ş-a turnat grîu şi secară, Ca să facă-o azimioară. b. 122. — Pl. : (regional) secări. — Şi: (Învechit şi popular) săcâră, (învechit) secăre s. f., saeâr subst.> (regional) secăre s. f. . — Lat. secale. SECÂRE1 s. f. Acţiunea de a s e c a2 şi rezultatul ei. X. Golire de apă a izvoarelor, a rîurilor etq. sau a cursurilor, a albiilor lor, a bălţilor, a lacurilor, a fîn-tînilor etc.; uscare, (rar) secat1, secătuire (1). Cf-seca2 (1). Cf. i. golescu, c., polizu, barcianp, alexi, \v., resmeriţă, d., ŞĂINEANU*1, :SCR1BAN, d., dl, dm, m. d. enc., dex.+ Spec. (Astăzirar)Desecare. Cf. seca2 (1). Aceste fericite schimbări s-au pricinuit. . . din înaintarea meşteşugurilor industriale,... şi din secarea unui mare număr de bălţi, cr (1832), 1682/5. A fost ocupat... la proiectele de împărţire de apă şi de secarea lacului Cişmegiu (a. 1845). doc. ec. 841, Cf. PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2. Secarea bălţilor, păcală, m. r. 28, cf. resmeriţă, d., cade. Generaţia de astăzi a atacat o altă mare interioara: Zuiderzeea. Secarea ei a şi început. sadoveanu, o. ix, 251, cf. scriban, d. Are o moară hodorogită pe apele vecine şi secarea mlaştinii i-ar reduce cît de cît veniturile, v. rom. februarie 1954, 312, cf. dl, dm. Domnitorul ă şi poruncit secarea [bălţii Gorgani], g. barbu, a. v. 128, cf. dex. <0> F i g. Mijloacele cele mai sigure... sint următoarele:.:, secarea corupţiei prin pravile înadins făcute (a. 1848). uricariul, x, 8. 4 F i g. (Familiar) Consum exagerat de băuturi alcoolice. Cf. seca2 (1). Cf. resmeriţă, d. + P. g e n e r. (Rar) Golire. Cf. sec,a2 (1). Cf. cade. <(> Loc. adv. (Rar) Pe secare = In cantitate mare, foarte mult, pînă la ultima picătură. Vinu-i bun, ocaua mare, Beau voinicii pe secare, alecsandri, p. p. 347. 4 F i g. Ajungere la capăt, la limită a posibilităţilor, a capacităţilor, a disponibilităţilor etc. fizice, intelectuale, afective etc.; p. ext. obosire peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.; epuizare, extenuare, istovire, sfîr-şeală, sleire, stoarcere, sugere, vlăguire, zdrobire, (rar) secătuire (1), (învechit) zămorîre. Cf. seca2 (1). Cf. cade, dl, dm, dex. + F i g. (Rar) Secătuire (4). A mea avere către secare pleacă, alecsandri, t. ii, 135. . 2. Pierdere (totală sau parţială, definitivă sau temporară) a apelor din rluri, izvoare sau din cursurile, albiile acestora, din bălţi, lacuri, fîntîni etc. j (rar) secătuire (2)- Cf. seca (2). Cf. budai-deleanu, lex., RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. 3. (Rar) Pierdere, din cauza lipsei de umezeală, a sevei, a germenului de viaţă din plante, din vegetaţie etc.; veştejire, uscare; pierdere a miezului din fructe, a puterii germinative din seminţe; (rar) secătuire (4). Cf. sec a2 (3). Seceta a provocat secarea miezului la nuci. 4. F i g. (Rar) Producere a unei dureri (fizice) puternice, insuportabile, a unei stări neplăcute etc.; p. ext. epuizare sufletească. Cf. seca2 (5). Cf. CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Pl.: secări. — V. seca2. SECÂRE2 s. f. v. secară. SECÂSTRU s. n. v. săeastru. SECÂT1 s. n. (Rar) Faptul de a seca2 (1); secare (1). Cf. cade. Secatul bălţilor, id. ib. — V. seca2. SECAT2, -Ă adj. 1. (Despre rîuri, izvoare etc. sau despre cursurile, albiile lor, despre bălţi, lacuri, fîn-tîni ete.) Din care s-a scos apa; care a fost goli;ţ de apă; (rar) secătuit (1), uscat. Cf. seca2 (I). Cf. VALIAN, V., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W-, ŞĂINEANU, | D. u., cade, dl, dm, m. D. enc., dex. Apă nu avea 4881 SECATOR ^ 598 — Secăreâ nici un pic, căci fîntînă era secată, cătană, ap. cade. + S p e c. (Rar) Desecat. Cf. ddrf. + P- g e n e r. (Rar) Golit. Cf. cade. <$> Fig. Armonie! Limbă sftnlă, care e ş-a ta putere Dacă faci să curgă lacrimi cu o dulce mingiiere Chiar din ochii ce de ele se arată mai secaţi, macedonski, o. i, 88. 4 F i g. (Despre posibilităţile, capacităţile, disponibilităţile etc. fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor) Care a ajuns la eapăt, la limită; (despre oameni) care a obosit peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.); secătuit (1), epuizat, extenuat, istovit, sfîrşit, sleit2, stors2, supt2, vlăguit, zdrobit, (învechit) zămorît. Cf. seca2 (1). Cf. ddrf, şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Generaţii secate se sting, labiş, p. 317. 4 Fi g. (Rar) Secătuit (4). A găsit fara secată, cu tot belşugul ei, înecată în datorii. ghica, s. 0. Banii sînt scoşi din visteria care este secată. pas, l. 1, 215. 2. (Despre rîuri, izvoare etc. sau despre cursurile, albiile lor, despre bălţi, lacuri, fîntîni etc.) Care a devenit sec (I 2), care şi-a pierdut (total sau în parte, definitiv sau temporar) apa, (regional) s e c ă t o s (2); (despre apele riurilor, izvoarelor, bălţilor, lacurilor, fîntînilor etc.) care s-a pierdut, a dispărut (total sau In parte, definitiv sau temporar); (rar) secătuit (2). Cf. seca2 (2). Cf. VALIAN, V., DDRF, RESMERIŢĂ, d. O mare secată, călinescu, o. i, 11. în partea apropiată de fosta mlaştină secată răsăriseră. .'. plopi. stancu, r. a. ii, 169. Se strecura prin albia secată a răstocîî. t. popovici, se. 511. Am coborît într-o vale plină de bălţi secate şi uscate, lăncrănjan, c. iii, 156. F i g. Să ie zvîrcoleşti în strîmtoarea sufletului tău celui rece. . ., să vezi că e secat şi că apele sale se pierd în nisipul secăciunii sociale, eminescu, a. p. 27. 3. (Rar; despre plante, vegetaţie etc.) Care şi-a pierdut seva, germenele de viaţă, din cauza lipsei de umezeală; veştejit, uscat; (despre fructe sau despre seminţe) care a devenit sec (II 2) (pierzîndu-şi puterea germinativă); (rar) .secătuit (3). Cf. seca2 (3). în curte sînt doi plopi secaţi. + (învechit; despre fructe) Deshidratat. Migdale sdeaf[e] (cca 1792). n. a. bogdan, c. m. 70., Roşcove săcat[e] (cca 1792). id. ib. + (Despre oameni, despre corpul sau despre părţi ale corpului lor) Paralizat (1); p. g e n e r. (despre oameni) infirm; neputincios (1). Cf. seca2 (3). Oameni degeraţi, morţi şi sacaţi (a. 1829). doc. ec. 452. Lucrători zdraveni 428, lucrători secaţi 92 (a. 1830). ib. 455, cf. 1. golescu, c. Mă vezi prăpădit, dar altfel, această mînă secată Tot ar mai putea trimite duşmanului o săgeată, hasdeu, r. v. 60, cf. dl, dm. -§> (Substantivat) Catagrafia ciocănaşilor, măglaşilor şi ceilalţi oameni ai ocnii... 45 secaţi, betegî (a. 1829). doc. ec. '452. 4. Care este chinuit de o durere (fizică) puternică, insuportabilă; îndurerat; care este epuizat sufleteşte. Cf. seca2 (5). Domniţa nu se uită nici la el. Şi drăguţul se duse cu inima secată, delavrancea, v. v. 20, cf- CADE. —'Pl.: secaţi, -te. — Şi: (Învechit şi regional) sâ-cât, -ă adj. — V. seca2. SECAT0R s. n. Foarfece mare de mînă cu cuţite scurte şi braţe lungi, acţionate cu ambele mîini, folosit la grădinărit. Mi-ai prins degetul în plisc ca într-un secator, alas 27 v, 1934, 1/4. Cu o nevăzută foarfecă rapidă ca un secator, capul muştei e retezai. AROHEZI, S. VIII, 59, cf. LTR2, DEX. — Pl.: secaloare. — Din fr. săcateur. SECĂGI0S, -OÂSĂ adj. 1. (în dicţionarele din trecut; despre sol, despre locuri, terenuri etc.) Sec (I I). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., I. GOLESCU, C., PONTBRIANT, D,, GHEŢIE, R. M./BARCIANU, ALEXI, W. 2. (Învechit, rar, în forma săcăcios) Extenuat. Toate lucrările duhului se pot împărţi în doauo plase. . . producătoare, care răsăr din sine însuşi şi produc idei nouă, şi primite sau pasive.. . Cele dintîi sînt cu mult mai ostenitoare şi săcăcioase. vasici, m. it, 21/12. — Pl.: secăcîoşî, -oase. — Şî: săcăcios, -oâsă adj. — Seca2 + suf. -ăcios. SECĂCtU, -ÎE adj. v. secăţiu. SECĂCltlNE s.f. 1. (învechit şi popular) Secetă. Copacii au săcat de săcăciune. ureche, let. 1, 203/27, cf. M. COSTIN, ap. GÎDEI, 275, ANON. CAR., BUDAI-DE-LEANU, LEX., PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DM, M. D. enc., dex. 0> F i g. Să te zvîrcoleşti în strîmtoarea sufletului tău celui rece. .., să vezi că e secat şi că apele sale se pierd în nisipul secăciunei sociale, eminescu, q. p. 27. Are un judecător două feluri de lucruri de făcui: unele... graţioase... şi altele contenţioase, procesele. Cele dintîi sint de o banalitate, de o secăcîune ce nu se poate pricepe, brătescu-voineşti, p. 250 + (învechit) Proces de deshidratare, de uscare excesivă a corpurilor expuse îndelungat la soare, la vînt etc. Cf. budai-deleanu, lex. Din întinsele pustii se râs-, coleau din năsip schelete nalte..., învălite în lungi mantale albe, ţesute rar din fire de argint, incît prin mantale se zăreau oasele albite de secăcîune. eminescu, n. 25, cf. barcianu, alisxi, w., şăineanu2. Oasele albite de secăciane. c. petrescu, în scl 1974, 446. 2. (învechit, rar; în forma săcăciune) Paralizie; invaliditate, infirmitate. O mînă direaptă sacă, îndată o dezleagă din săcăciune. dosoftei, v. s. noiembrie 178r/31. — Pl.: secăciuni. — Şi: (învechit, rar) săcăcifine s. f. — Sec + suf. -ăciune. SECĂlOŞ S. n. V. sa căluş. SECÂRĂŢ vb. I v. secarăţi. SECARĂŢI vb. IV. Tranz. (Regional; complementul indica lanuri de grîu) A secări (1). Cf. pamfile, a. r. 112, pascu, s. 104, viciu, gl., alr ii 5192/141. 0> R e f 1. pas. După ce secara dă în spic, pe deasupra spicelor de griu, acele spice se retează cu foar-fecile ori cu secera. Munca aceasta se numeşte secărăţit, iar griul se zice că se secărătează. pamfile, a. r. 112. — Prez. ind.: secărăţesc. — Şi: secărăfâ, săcărăţâ (pascu, s. 104, viciu, gl.) vb. I. — Secară -f suf. -ăţi. SECÂRĂŢÎT s. n. (Regional) Faptul de a s e c ă-r ă ţ i; secărit. După ce secara dă în spic, pe deasupra spicelor de grîu, acele spice se retează cu foarfecile ori cu secera. Munca aceasta se numeşte secărăţit. pamfile, a. R. 112. — Pl.: secărăţituri. — V. secărăţi. SECARE s. f. v. secară. SECÂRE s. f. I. (Bot.) 1. Numele mai multor plante erbacee aromatice din familia umbeliferelor:. a) (popular) chimen (Carum carvi )■ Cf. cihac, 252, brandza, fl. 223, barcianu, grecescu, fl. 239, BIANU, D. S. 135, TDRG, CADE, BUJOREAN, B. L. 391.,. SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, BORZA, D. 41, DEX; 1>) (popular; şi în sintagma secărea de grădină) molură (Foeniculum vulgare). Cf. brandza, fl. 226, grecescu, FL. 246, N. LEON, MED. 22, BIANU, D. S. 485, cade, enc. agr. iv, 50, borza, d. 70; c) (învechit şi în sintagma secărea de grădină, borza, d. .130) anason (Pîmpinella anisum). Cf. borza, d. 130; p. r e s t r. (la sg. cu sens colectiv) sămînţa acestor 4891 SECĂREŢ1 — 597 — SECĂROS plante, folosită adesea drept condiment. Cf- lb, polizu. Fierbe holerca cu zahăr şi cu săcărea pisată mărunţel. marian, na- 54, cf. ddrf. Anisonul, ani-son-dulce, secărea de grădină, molură. . . se pune tn rachiu, n. leon, med. 22. Săcărica, de la care se mă-nincă frunzele, iar seminţele se pun în rachiu, şez. viii, 39, cf. alexi, w. Să se afume scuiicele cu săcărică. pamfile, duşm. 269, cf. gorovei, cr. 105. Săcăreaua sau săcărica, zisă şi chimen, chimion, chimişor, e bună de pus in rachiu, că-i dă gusl bun. :.ez. xv, 117. Singuratecul călugăr culegea săcărică şi, pe cît aflarăm, făcea şi el o mică negustorie cu ea. hogaş, dr. i, 25. Preotul. . . n-a luat în gură nici măcar o picătură de rachiu îndulcit cu secarea, rebreanu, i. 467, cf. h x 315, 354, 445, 534. Palincă cu săcărea, M-am jurat că nu te-oi bea, Pînă cînd io te-oi avea. mîndrescu, l. p. 154, cf. doine, 143. Frunză verde săcărea, Poruncit-a mîndra mea. . ■ Să mă duc seara la ea. mat. folk. 755. Zamă de săcărea. chest. viii 32/15, cf. 34/27, alr i 1 611, a v 14, 20, vi 26. în hotarul comunei se face multă săcărea. mat. dialect, i, 190. 2. Numele a două specii de plante erbacee asemănătoare cu ovăzul: a) plantă din familia grainineclor, înaltă pînă la 90 cm, cu frunze înguste, lineare, aspre la pipăit, şi cu spiculeţe uniflore; (regional) gnopă, iarba-ovăzului, iarba-vîntului, obsigă, odaie2 (Bro-mus samosus)■ Cf. grecescu, fl. 632, tdrg, panţu, pl., borza, D. 33; b) plantă din familia gramineelor, cu frunze lineare sau linear-lanceolate, cu florile aşezate in spiculeţe, golaşe sau păroase, care creşte prin semănături; obsigă (a), (regional) secară-sălbatică (v. s e c a r ă 2), crapă, iarba-ovăzului (v. o v ă z I 1), iarba-vîntului, negară, odaie2, tolbă, zizanie (Bro-mus secalinus). Cf. brandza, fl. 499, enc. rom., ŞĂINEANU2, PANŢU, PL., CADE, BORZA, D. 33. 3. (Regional) Secară (1) (Secale cereale) (Şanţ — Năsăud). Cf. borza, d. 158. 4. (învechit; la pl.; în forma săcărele) Săbiuţă (3) (Gladiolus imbricatus). Cf. borza, d. 77. II. (In forma secărică) Băutură alcoolică preparată, de obicei, din secară (3), (aromată cu secărea I 1 a). Cf. resmeriţă, d. Şi-i lasă gura apă un iz de săcărică. lesnea, vers. 5. Ei poartă deci dintr-o sticluţă... secărică, rachiu, votcă, ţuică, teodoreanu, m. iii, 300. Secărică alerga din mînă în mînă cu ulcica. voiculescu, p. i, 54, cf. scriban, d. Unii se îm-bătară cu rachiu. Alţii cu secărică se ameţiră, stancu, ş. 304. O secărică, coane... Băuî cu dorobanţii, pas, l. i, 21, cf. dl. Gîndul îi umbla la sticluţa de secărică pe care n-o băuse in acea zi. t. popovici, s. 152. Sosi şi notarul... să-şi'bea porţia de secărică. id. se. 396, cf. dm. Beau secărică col la col cu băieţii de-i ajutau. BARBU, G. 369, cf. M. D. ENC., DEX., SCL 1974, 446, ALR SN IV h 1 130. — Pl.: secărele. — Şi: secărică, (regional) săcărea, săcărică s. f. — Secară + suf. -ea. — Secărică, săcărică: cu schimbare de suf. SECĂREŢI, -EÂŢĂ adj. (Transilv.; despre boabele de cereale sau, p. ext., despre cereale) Sec (II 2). Cf. pontbriant, D., cihac, I, 252, cade. De merge-n tîrg n-are preţ, Ca şi grîul secăreţ. f (1885), 295. Cum-părătoriul acesta se mai uită oleacă la grîu şi părîn-du-i-se cam săcăreţ, ba şi cam tăciunos, merse la alte cară. reteganul, ap. cade. <0> Fig. Am un bade secăreţ. . . De merge-n tîrg n-are preţ. f (1885), 295. — Pl.: secăreţi, -e. — Şi: săcăreţ, -eăţn adj. — Sec + suf. -ăreţ. SECĂREŢ2, -EĂŢĂ adj. (Transilv. şi prin Ban.; despre lanuri de grîu) Prin care a crescut secară (I); -'(despre boabe de grîu) amestecat eu secară (3), plin ■ de secară; (Învechit şi regional) secăros, (regional) săcărit2. Cf. budai-deleanu, lex., lb, barcianu, alexi, w., alr sn i h 41, teaha, c. n. 262. — Pl.: secăreţi, -e. — Şi: săcăreţ, -eăţâ adj. bu- dai-deleanu, lex., alr sn i h 41, teaha, c. n. 262. — Secară + suf. -eţ. SECĂRI vb. IV. Tranz. 1. (Complementul indică lanuri de grîu) A curăţa, prin tăiere sau prin smulgere, de secara (1) crescută printre firele de grîu; (regional) a secarăţi. Cf. alr ii 5 192/872. Dacă [griul] are secară, îl lom şi-l secărim cu-.o seceri şi-i tăiem secara. gl. olt. 2. (Regional; complementul indică lanuri de grîu) A umple de secară (I), a, face pestriţ cu secară. Plugarului român nu-i place faptul că această grînă [secara] răsare... în lanul de grîu. . ., îl face tarcat, îl secăreşte. pamfile, a. b. 112. — Prez. ind-: secăresc. — Şi: săcări vb. IV. alr n 5 192/872. — V. secară. SECĂRICĂ s.f. v. secărea. SECĂRÎŞ s. n. (Regional) Lan de secară (I) (Săpata — Piteşti). Cf. udrescu, gl. S-au pierdut în nişte secărişuri, mai mari ca omul. id. ib. — Pl.: secărişuri. — Secară + suf. -iş. SECĂ RIŞTE s. f. 1. (Regional) Cîmp semănat cu secară (J). Cf- dr. xi, 83, sfc iii, 45, udreScu, gl. 2. (Prin Olt. şi prin nord-vestul Munt.) Mirişte de secară (I). Cf. pascu, s. 251, vÎrcol, m. 87. Am fosl cu vitele pe secărişle. udrescu, gl. 3. (Regional; in forma săcărişte) Pămint slab, bun numai pentru secară (1) (Călineşti — Botoşani). h i 35. — Pl. : secărişti. — Şi : săcărişte s. f. pascu, s. 251, dr. xi, 83, sfc iii, 45, h i 35, vîrcol, m. 87. — Secară -f suf. -işte. SECĂRÎT s.n. Faptul de a secări; operaţie de îndepărtare, prin tăiere sau prin smulgere, a firelor de secară (1) crescute în lanurile de grîu; (regional) secărăţit. Numai secăritul va putea asigura eliminarea desăvîrşilă a secarei, enc. agr. în loturile semincere secăritul se face prin smulgere, nu prin retezarea spicelor de secară cu secera sau cu coasa, deoarece rămtn fraţi de secară, ltr2, cf. sfc iv, 294, alr ii 5 192/250, gl. olt. — Şi: (regional) săcărit s. n. alr ii 5 192/250. — V. secări. SECĂIUŢĂ s.f. (Bot.; regional) 1. Chimen (Carum carvi). Cf. brandza, fl. 22â, n. leon, med. 31, cade, borza, d. 48. 2. Perişor1 (II I a) (Elymus asper). Cf. brandza, fl. 503, tdrg, cade, ds, enc. agr. iv, 551, borza, d. 63. — Pl. : secăriţe. — Secară -f- suf. -iţă. SECĂROS,-OĂSĂ adj. (învechit şi regional; despre lanuri de grîu) Prin care a crescut secară (1); (despre boabe de grîu) în amestec cu secară (3), plin de secară; (regional) săcărit2, secăreţ2. Cf. anon. car., i. golescu, c. Toate grinile di loamnî au ieşit secăroase şi nu este putinţă a le semăna (a. 1846). boc. ec. 899, cf- ţdrg. Grîu secăros şi neghinos. stănoiu, în scl 1974, 446, cf. iordan, l. r. a. 191. Grîu curat şi [grîu] secăros. h xi 219, cf. alr sn i h 41. — Pl. : secăroase. — Secară -j- suf. ~qş. 4900 SECARUlCĂ — 598 — SECĂTUIRE SECĂRtîICĂ s. f. (Regional) Numele unei plante nedefinite mai de aproape (Brehueşti — Botoşani). Cf. h i 19. — Pl.:? — Secară + suf. -uică. SECĂT^R, -OĂRE adj. (în dicţionarele din trecut) Care seacă2 (1). Cf. budai-deleanu, lex., i. golescu, c., cihac, i, 251, gheţie, r. m., barcianu, ALEXI, W. — Pl.: secători, -oare. — Şi : săcător, -oâre adj. GHEŢIE, R- M.j BA.RCIA.NU. — Seca2 + suf. -ător. SECĂTGS, -OÂSĂ adj. (Regional) 1. (Despre rîuri, izvoare etc. sau despre cursurile, albiile lor, despre bălţi, lacuri, fintini etc.) Secat (2) (Maglavit — Calafat). gl. olt. Flntina iera fuarte secătuoasă de apă. ib. 2. (Despre anotimpuri, vreme, ani sau despre aer, vinturi etc.; In forma săcătos) Secetos (1) (Lazuri de Beiuş — Beiuş). Cf. A i 23. An sărac sau săcătos. ib. — Pl. : secăloşi, -oase. —Şi: săcătos, -oâsă adj. A i 23. — Secat + suf. -os. SECĂTUI vb. IV. 1. Tranz. fact. (Rar; complementul indică rîuri, izvoare etc. sau cursurile, albiile lor, bălţi, lacuri, fîntîni etc.) A seca2 (1). Cf-cihac, i, 252, barcianu, alexi, w. O (Prin analogie) Arşiţa de august mie unuia mi-a secătuit buzele şi mi-a lipit limba de cerul gurii, sadoveanu, o. xi, 11. 4 R e f 1. p a s. S p e c. (Rar) A deseca. Se secă-tuiesc bălţi, se deşartă noroaie, sadoveanu, o. ix, 301. + P- gener. (Rar; complementul indică recipiente sau echivalente ale acestora) A goli. Gura îi era coclită, oasele parcă secătuite de măduvă, c. petrescu, s. 11. + P. ext. (Rar; complementul indică oasele, membrele corpului omenesc) A face să rămînă fără muşchi. Plumbul se transformă în aşchii lungi, desfăcîndu-se de pe piciorul secătuit de carne. sahia, N. 35.. ^ Fig. (Complementul indică posibilităţi, capacităţi, disponibilităţi etc. fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor) A face să ajungă la capăt, la limită; p. ext. (despre oameni) a obosi peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consu-ţnului nervos etc.); a s,ecas (1), a epuiza, a extenua, .&. istovi, a stoarce, a suge, a vlăgui, a zdrobi, (învechit) a yămorî. V. s f î r ş i. Pe faţa lui se văd urmele patimilor ce l-au secătuit fără vreme, gane, ap. cade. Feciorii noştri, cînd să prindă şi ei gură pînzii, ni-i ia la oaste, ni-i duce la oraş, ni-i înstrăinează şi, după trei ani, ni-i trimite neoameni, secătuiţi şi la minte şi Ja trup. săm. i, 81. Nimic nu roade mai cumplit sufletul şi-l secătuieşte, decît necazul şi pizma, dra-gomirescu, în plr ii, 145. Titu găsi numai pe doamna preoteasă, o ţărancă secătuită de muncă, rebreanu, i. 215, cf. resmeriţX, d., scriban, d. Acum trei decenii, preocupările sale de eşafodare aveau poale un fel de parli-pris de transfigurare ornamentală, de înnobilare decorativă, care risca să secătuiască substratul afectiv, contemp. 1969, nr. 1 172, 7/2, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + F i g. (învechit, rar) A seca2 (1). în loc să le înmulţească [livezile], le secătuieşte din an tn an. i. ionescu, ap. cade. După... tăierea bătăturilor, se pot arde şi cu pîatra-iadului, care iarăşi le va secătui, ap. tdrg. 2. Intranz. (Rar; despre rîuri, izvoare etc. sau despre cursurile, albiile lor, despre bălţi, lacuri, fintini etc. sau despre apele acestora) A seca2 (2). Secătuiseră şi izvoarele fîntînii de atîta secetă, v. rom. martie 1957, 62. <0> Fig. Cerul... se căsca fierbinte şi gol, ca un ochi uscat, secătuit de lacrimi, v. rom. iunie 1960, 37. - 3. Intranz. (Rar; despre plante, vegetaţie, despre fructe sau seminţe) A seca2 (3). Din cauza secetei, cireşii au secătuit. 4. Tranz. (f act.) Fig. (Complementul indică oameni, colectivităţi umane, ţinuturi, ţări etc.) A face să rămînă fără (aproape) nimic; (complementul indică mijloace materiale, în special financiare, bogăţii naturale etc.) a consuma (aproape) tot; a slei, a stoarce, a istovi, a vlăgui, (rar) a seca2 (1), (învechit şi regional) a scurge (IV). V. s ă r ă c i (2, 3). îl secătuise de parale, cu adevărat, galeria cea nouă. agîrbiceanu, a. 471. Paznicul livezii secătuită de rod. c. petrescu, s. 11. Ţinuturile bogate ale Emiliei erau prădate şi secătuite de-o mînă de mari proprietari, cocea, s. i, 83. Nemţii, încă din trecuta primăvară, secătuiseră tot pe unde trecuseră, sadoveanu, o. xvii, 331. Puica să facă dar din visterie unei regine, pentru grumaz, un lanţ de mari mărgăritare care secătuise bugetul. arghezi, b. 144. Cheltuielile necesare acestor războaie, sporite de fastul şi risipa curţii, secătuiseră tezaurul public, vianu, l. u. 166. Natura îmbelşugată a acestui pămînt binecuvînlat n-a putut fi încă secătuită de lăcomia şi nesocotinţa omenească, bart, s. m. 46. De două mii de ani se scoate [aur] şi munţii au fost secătuiţi, bogza, a. î. 193. Pentru a mulţumi lăcomia turcilor, domnitorii care veneau pe tron în Moldova şi Ţara Românească înmulţeau birurile, secătuind ţara. lupta de clasă, 1953, nr. 9, 66. Răiboiul a secătuit ţara, care şi aşa era mulsă de boieri, v. rom. februarie 1955, 158, cf. di.. Demonstrase cum ne-a fost secătuită avuţia petroliferă, t. popovici, s. 361, •cf. dm, m. d. enc., dex. 4 Tranz. fact. Spec. (Complementul indică rezerve de substanţe minerale dintr-un zăcămînt) A epuiza (în cea mai mare parte sau total). Cf. dl, dm, m. d. enc. 4- Intranz; Spec. (Rar; despre rezervele de substanţe minerale dintr-un zăcămînt) A se epuiza. Cf. dex. + Tranz. fact. Spec. (Complementul indică terenuri, suprafeţe agricole etc.) A face să devină neroditor, nefertil, sărac (9) (prin exploatare neraţională); a sărăci (6). A început... să-l roage să-şi dea demisia şi să plece amîndoi la moşie, rupind-o odată cu arendaşii ce secâtuiau pămintul. sandu^ais-dea, u. p. 146, cf. resmeriţă, d. [Locuitorii] au ales pămîntul productiv şi, încetul cu încetul, au secătuit locurile de vlagă, aşa că astăzi acestea sînt sterpe.. diaconu, vr.xli, cf. cade, scriban, d. Era pămînt bun, gras..., dar vînturile îl secătuiseră. t. popovici, şe. 61, cf. dl, dm, Diix. | P. ext. (Rar) A epuiza. După ce a secătuit ceea ce poate da o cale, o metodă ori o idee..., aproape automat el se îndreaptă ,către contrariul lor. ralea, s. t. i, 36. — Prez. ind. : secătuiesc. — Şi: (regional) săcătui vb. IV. — Secat2 + suf. -ui. SECĂTUÎRE s. f. Acţiunea de a secă t-u i şi rezultatul ei. 1. (Rar) Secare1 (1). Cf. secătui (1). Cf. cihac, i, 252. <0> F i g. Perioada definitivei secătuiri a izvorului poetic, v. rom. ianuarie 1954, 160. + Spec. Desecare. Trei mari pompe de secătuire au fosl aşezate în trei puncte deosebite, la marginea acestor diguri. sadoveanu, o. i«, 250. ^ Fig. Secare (1). Cf. s,c-c ă t u i (Ca epitet, pus Înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) în toate revolut lunile au răsărit, precum se ştie..., cîteva etntece în limbi de ale patriei. Se pomeniseră şi românii din acelea comitate într-un tîrziu cu o secătură de cîntec. bariţiu, P. a. ii, 671. 6. Epitet depreciativ pentru o persoană lipsită de orice valoare, de caracter etc.; lichea, otreapă (1), (regional) oşiştie, (familiar) zdreanţă, (argotic) siclii-mea. V. marţafoi1, pramatie, puşlama. Cf. polizu. Mai bine trec cu tăcerea sau îmifrîng pana decît să laud vitejiile şi virtuţile unui om care n-a fost decil o secătură, ghica, s. 89, cf. cihac, i, 251. După afirmăTile acelui domn, eram, ca literat, o secătură, o nulitate impertinentă, caragiale, o. vii, 229, cf. barcianu, alexi, w. Are astăzi autoritatea să zică un puternic „în lături'1 tuturor secăturilor „încurcă-lu-me“. iorga, în plr ii, 71, cf. tdrg. Pentru trei secă-turî v-a irebuit atîla bătaie de cap ca ,să-i închideţi? petică, o. 233. Nu e meserie care, dacă nu eşti o secătură lipsită de orice pătrundere,, să-ţi aducă o silă de line însuţi, ca meseria de apocat. brătescu-voi-neşti, p. 44. Am întîmpinal, urmai eu, multe secături tn viaţa mea; mi-a foşti însă, dai, în cursul acestei călătorii, să fac^cunoştinţa celei mai desăvîrşite. hogaş, dr. i, 84. Alecsandri, fără să vrea, face din Iorgu nu o secătură şi o caricatură, ci un adevărat bonjurist. ibjjăileanu, sp. cr. 125,. Dintr-o tînără secătură devine deodată sincer îndrăgostit de o săracă. . . studentă, Crina. lovinescu, c. iv, 29. Peniru aceste amănunte îl socoti îndată un individ de speţă inferioară, o secătură fără nimic eroic.t.c. petrescu, î. i, 270. Din cauză că dispreţul pe'care-l poate exprima pronumele demonstrativ al depărtării este mai puternic, limbajul familiar a ajuns să-l utilizeze foarte des cu sensul de „golan, derbedeu, secăturăiordan, stil. 129, cf. scriban, d., arghezi, l. 241. Cine n-a înlîlnit însă alîţia pedanţi uşuratici, atîtea secături ascunse sub masca gravităţii, ralea, s. t. ii, 215. S-au dovedii a fi nişte secături, cartofori şi lichele, bogza, a. î. 39. Eşti o secătură sinistră, li şuieră, un dement hidos, o canalie, vinea, l. ii, 277. Stralilat e o secătură sinistră. h. lovinescu, t. 271. O secătură ce şi-a făcut un scop din seducţie şi plăceri, constantinescu, s. ii, 393, cf. dl. Săcătură ce eşti! Ce te-a apucat? La ce-ai făcut asta? t. popovici, s. 16, cf. dm. Cazul unei fete care încearcă şă se sinucidăţ după o legătură vinovată cu o secătură oarecare, t iunie 1964, 87, cf. românia literară, 1969, nr. 33, 3/3, m. d. enc., dex., şez. iii, 82. (Cu sens atenuat) Surîzi puţin, că ai dinţi frumoşi, secătură mică. h. lovinescu, t. 246. O F i g. Fluturii, nişte secături cochete cari, fără a iubi pe nimenea, zboară. . . din floare în floare, delavrancea, t. 63. — Pl. : secături. — Şi: (Învechit şi regional) săeă-tură s. f. — Seoa2 -f suf. -ătură. SECĂTURÎCĂ s. f. Diminutiv al lui secătură. 1. (învechit; la pl.) Cf. secătură (5). Eu să-ţi. spui de un păcală, care, treabă cînd n-avea, Numai de secăturele totdauna se ţinea, pann, ş. ii, 47/2. 2. (Familiar) Cf. secătură (6). Ce mai secă-, turică e şi ăsta! udrescu, gl. — Pl. : secăturele. — Secătură + suf. -ică. SECĂTURÎSM s. n. (Rar) Mod de a fi, de a se comporta specific unei secături (G). Cf. bul. fil. vi, 23, sfc i, 124, 125. 4 Faptă a unei secături (6). Cf. bul. fil. vi, 23, sfc 1, 124, 125. — Pl.: secăturisme. — Secătură -f suf. -ism. t SECĂTURLlC s. 11. sg. (Rar; cu sens colectiv) Mulţime de secături (6). Cf. iordan, l. r. a. 190, si c iv, 189. — Secătură -f suf- -Hc. SECĂŢÎU, -ÎE adj. 1. (învechit şi regional; despre soluri, despre locuri, terenuri etc.) Sec (I 1). Cf- cihac, I, 251, BARCIANU, ALEXI, W., SFC IV, 98, DENSUSIANU, ţ. h. 332. 2. (Prin nord-estul Olt.; in forma secăciu; despre cereale) Cu bobul sec (II 2); (despre boabele cerealelor) cu miez uscat ; (regional) secău (I). Cf- ciau-şanu, v. 197. 3. (învechit şi regional; despre oameni) Uscăţiv. Cf. barcianu, alexi, 'W., sfc iv, 98, densusianu, ţ. H. 332. — Pl. : secăţii. — Şi : (regional) secăciu, -ie (ciau-şanu, v. 197), săcăţiu, -ic (barcianu, alexi, w., densusianu, ţ. h. 332) adj. — Secat + suf. -iu. SECĂŢIV, -Ă adj. 1. (în dicţionarele din trecut; despre sol, despre locuri, terenuri etc.) Sec (I 1). Cf. polizu, gheţie, r. m., barcianu, alexi,w., tdrg. 2. (învechit şi regional; despre oameni) Uscăţiv. Cf. 1. golescu, c. Cine se hrăneşte bine. .. nu e bolnăvicios, şubred şi secăţiv. jipescu, ap. cade, cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., cade, scriban, b, + (învechit, rar; despre carne, în special despre carnea' de măcelărie) Macru (1). Carne foarte secă-ţivă. tîmpeanul, g. 84/6. 3. (Despre sunete, zgomote, voce etc.) Sec (II 3). Mi-e glasu-necăcios şi secăţiv. jipescu, ap. tdrg.. — Pl. : secăţivi, -e- — Şi: (regional) săcăţiv. -ă adj. barcianu, alexi, \v. — Contaminare între scc şi ussăţiv. SECĂU, -ĂIE a'dj. (Regional) 1. (Despre cereale) Care are bobul sec (II 2); (despre boabele cerealelor) care are miezul uscat; (regional) secăciu, v. s e c ă ţ i u (2) (Vlăsineşti — Botoşani). Com. furtună. 4 (Despre vite; în forma sectu) Slab (Crucea — Ctmpulung Moldovenesc). Cf. glosar reg. E secîie vita asta şi nu se-ngraşă. ib. 2. (Despre fructe) Care este neplăcut la gust, searbăd, astringent; lnecăcios. Pară secăie. cihac, 4«H SECELA — 601 — SECERA l, 251, cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, \V. Pară secîie. şăineanu2. — Pl. : secăi, -ăie. — Şi : sceîu, -îie (glosar reg.), secîi, -îc adj. — Sec suf. -ău. SECELA vb- 1 v. fesăIa. SECELĂ s. f. v. siclu. SECELI vb. I y. ţesăla. SECENTISM s. n. Mişcare literară şi artistică din secolul al XVII-lea, in Italia. Ceea ce s-a numit secen-tismul, adică arta barocului italian, a pastoralelor dramatice şi narative . . ., sînt lot atîtea manifestări ale acelei îndepărtări de viaţă care marchează un moment de criză adîncă a societăţii şi artei italiene, vianu, l. u. 146. — Din it. seiceiitismo. SECEMÎST s. m. (Rar) Scriitor, artist care aparţine secentismului. Poezia secentiştilor. . . e un amestec de realism şi circonvoluţie, .de instantaneu şi compoziţie mitologică, de notaţie jurnalistică şi erudiţie scandaloasă, călinescu, c. o- 201. Trebuie adăugat că Saint-Amant, ca toţi secentiştii, e un horafian, urînd războiul, dorind tihna şi cîntînd femeia şi vinul. id. ib-, cf. dn3. + (Adjectival) Care ţine de secentism, privitor la secentism. Callot, Rubens, Vermeer van Delfl, Rembrandt, acestea sînt nume mari, utile a sugera o ambianţă penlru cine nu are tn minte atmosfera liricii secenlisle. călinescu, c. o. 201. — Pl. : secenlişti. — Din it. seicentista. SECGB vb. 1. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) I. (Complementul indică cereale păioase) A reteza de la baza tulpinii cu o mişcare de tăiere executată manual, cu secera (I I), sau mecanic, cu secerătoarea (v. seceră tor 2). Sămărătoriul sămănînd cu lacrămi, cu bucurie seceră, psalt. hur. lllv/22. Cclora ce au lucrat agrele voastre lăsaţi de' voi strigă şi strigare celora ce au secerat, cod. vor. 132/19. Căutaţi spre pasările ceriului că nu seamănă, nece seaceră, nece adună în jitniţe. coresi, tetr. 11. Că încă numai doi . ani au fost scumpeate, cin'ci sînt. iară înapoi încă dentr-inşii în carii nice vor ara, nice. secera, palia (1581), 189/4. Cind vor avea doi oameni pîră■. . . pentru vreun pămînt şi pănă a să pîrt, unul denlr-înşii va mearge de va secera pămintul.. . . fără de voia giude-ţului, acesta-şi piarde tot venitul, prav, 55, cf. N. test. ,(1648), 8v/29. A treia vară iar veţi semăna şi veţi secera. nbagoe, înv. 67/24, lJe vei secera ■ seacerea la întru ţarina la şi vei uita snop în ţarina ta, să nu ie întorci să-l iai. biblia (1688), 1432/52. Holdele... sînt plăviţe amu călră seacere şi cine va săcera plată va lua. varlaam, ap. gcr i, 109/6. Ne dusăm să s[&]cerăm 7 îrişi (a. 1692). gcr i, 306/26, cf. anon. car., lex. marş. 228. Secire care săciră sămănăturile (a. 1779). gcr ii, 120/20. Pâinea ce va avea-o. . . alît griul, ovăzul... să o care cu carăle lor la arii, iar penlru că vor secera-o, dumnealui să le dea din secere dup[ă] cum le da şi în vreme trecută (a. 1779). iorga, s. d. vii, 117. Eu am văzut astă-noapte în vis, era sămănat grîu prin celaie şi-l săcera machedoneanii, cel copt şi cel necopt. ALEXANDRIA (1794), 59/4, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. De va fi trebuinţă... .să săcere fieştece om pe zi irii clăi (începutul sec. XIX), uricariul, iv, 198/4. Vor să vină să secere holda, ţichindeal, f. 454/18, cf. lb, i. golescu, c., valian, v., polizu. Fii sigur că românul face ce face şi nu lasă bucatele pe cîmp, cît de multe ar fi, ar secera toată noaptea, ghica, c. e- i, 127, cf. ponţbriant, d., cihac, i, 252. Unii secerau, alţii legau snopii,, alţii făceau clăi. creangă, p. .158, cf. ddrf. Pe columna lui .Ţraian găsim, legionari sece-rînd grîu pe ogoarele dace. xenopol, i. r. i, 56. Secerau tn. lan. coşbuc, p. ii, 64, cf. barcianu, alexi, w. şăineanu2. Holdele bogate S-au copt .şi-au fost pe urmă cu grabă secerate, C-au fluierat maşine şi-au clănţănit batoze, anghel — iosif, c. m- ii, 159, cf- tdrg. Ce ară şi seamănă toamna, seceră şi treieră vara• delavrancea, o. ii, 19. Odată, prin iunie, cînd au venit ţăranii să secere grîul, cel mai mare dintre pui n-a alergat repede la chemarea mă-si. brătescu-voineşti, p. 225. Sapă la cucuruz şi seceră grînele. agîrbiceanu, s. p. 67, cf. resmeriţă, D., cade. îmi vei da cuvtntul tău de onoare că vei secera, sub arşiţa soarelui, ca ţăranul cel mai harnic, galaction, o. 136. Le-am dat bani să secere şi să lucreze la arman, nu să caute ţi pari în Adîncata. sadoveanu, o. xvii, 185. Tractoare, care, maşini, Unele ară, altele seamănă sau seceră şi fac snopi, arghezi, s< xviii, 153. La cimp, seamănă grîu şi seceră-l cînd creşte, călinescu, o. ii, 197. Abia fusese secerat şi adunat grîul copt. stancu, ş. 51. La sfirşitul lui august, începutul lui septembrie, vom secera, v. rom. august 1954, 51. Să vinzi pămîntul? Da să ştiu că eu, aşa nimurică cum am ajuns, mă duc să-l ar şi să.-l samăn şi să-l secer, şi nu le lăs! t. popovici, se. 54. Am secerat in cerul încins Snopi înalţi ce-şi îtidoiau sub vînt alama, labiş, p. 289. Am secerat şi am umblat la coasă ca oricare fecioraş din sat. v. rom-septembrie 1963, 16. Iacă mîndra de pe vale!... Ea aleargă-n fuga mare, Seceră orz de prînzare Şi-l tisu-că-nir-o căldare, alecsandri, p. p. 353. Năframa-i arde cu pară, Mîndra seceră secară■ jarnik — rîr-seanu, d. 124, cf. 419. Merg toţi.trei feciorii la secerat în holda lor..., că ei pînă-ntr-aceea numai în holde streine seceraseră, reteganul, i\ v, 59. Babele secerau Şi moşnegii la aria cărau, pop., ap. gcr ii, 333, cf. alr i 909/315, 516. Soro, sorioara mea ..., Să plecăm acasă iară, C-am arai ş-am semănat, Că am copt şi-am secerat! balade, ii, 38. Am văzu, şi dou ftte săcerîn’ grtu. o. bîrlea, a. p. ii, 99. Seceră unde n-a semănat, ş-adună unde n-a secerat sau unii şea-> măriă şi alţii seceră, se zice cuiva sau despre cineva care, fără să muncească, profită de munca altuia Cf. coresi, ev. 315, zanne, p. i, 282, 283. Ce-ai semănat (tn brazdă), aceea să seceri, c. petrescu, a.R. 157, cf. zanne, p. i,283. (Refl. pas.) Hai, măicuţă, de mă vezi Pănă sînt grîiele verzi! De unde s-or secera,. Multă lume îi umbla Şi de urma mea nu-i da. folc. mold- i, 134. (Refl. i m p e r s.) De cînd aţi plecat Nu s-a mai secerai, Cuptoarele s-au stins. T iunie 1968, 38. <0> Fig. Că cela ce samănă trupului, den trup va secera putregiune. n. test. (1648), 255v/29. Cela ce samănă întru d[u]7i den rî[u]/i seaceră viaţa veacilor. ib. 255v/30. La amiadzădzi sămănaiu scârbă post cu lacrămi, aşia cu bucurie seceraiu mănunchele. molit-venic (sec. XVII), 305. Aicea vei să seceri roadă acestui bine şi a creştineştilor tale lucrări, antim, ;Q. 408. Gheorghie. .., ca un plugariu prea înţelept, au sămănat aici pre pămînt chinuri şi patimi penlru ca să seacere in ceriu roduri. molnar, ret. 37/4. Deşi furtuna te cuprinde, Pe drumul tău pas nesmintit, Că cel ce lucră în durere va secera cu mtngîiere! asachi, s. L. i, 128. Şi de-aceea nu te mire Că-n serate şi petreceri Nici o inimă nu seceri Şi nu datini nici o fire. vlahuţă, s. a. i, 41. Cineva mergea de la un capăl la altul al cerului şi secera ogoarele de zăpadă care cădea asupra pămîniului ca spicele de grîu. bogza, a. î. 665. Nu-mi bat capul ce-or gîndi vecinii, N-am cosit din holda lor un pai. Asudind sub ploile luminii Numai anii mei mi-i secerai, beniuc, v. 9. + (Rar) A dobori. Ca un copac bătut de grindină, cu frunzişul secerat într-o singură noapte, Paşa de acum era scheletul celui de odinioară, teodoreanu, m. iii, 416. Andrei nu-şi dădea seama cît timp fugiseră aşa, în neştire, împiedi-cîndu-se şi căzînd în întuneric ca nişte păpuşi secerate de-o bltă. t. popovici, s. 389. + P. ext. (Rar) A recolta (1). De la oricine-un snop de paie seceri- eminescu, o. rvj 333, cf. şăineanu, d. u-, cade, scriban, 492,0 SECERA — 602 — SECERAT1 d. ■0' Fig. Primeşte felicitările mele, domnişoară! Pe scenă dumneata ai secera aplauzele mulţimii, agîr-biceanu, A. 516. > P. anal. (Rar; complementul indică fiinţe sau părţi ale corpului lor) A răni adine cu un obiect tăios. Unele părţi din infanterie erau înarmate cu coase, cu cari secerau, cînd picioarele cailor inamici, cînd pe prizonieri, hasdeu, i. v. 77. 2. Fig. (Complementul indică fiinţe, mai ales oameni sau viaţa lor) A omorî fulgerător (şi in număr mare); p. ext. a distruge, a nimici (1). Dumnezeu au secerat de tot feliul de oameni (începutul sec. XVIII). mag. ist. iv, 359. Ca o tînără şi drăgăstoasă floare fu aspru secerat în primăvara vîrslei sale. pleşoianu, t. i, 190/18. Seceră lingoarea...- ca şi ciuma prinlre noroade. episcupescu, practica, 191/18. Chipul cel aspru cu care să tratarisise atît în a lor aducerc pe ochean, cît şi la lucru, săccra în lot anul cea mai mare parte din aceşti nenorociţi, ar (1829), 44/1. Holera... a urmat mergerea sa prin călcări neregulate, secerînd, în provinţiile împărăţiii, a treia parte din lăcuitori. cr (1832), 1022/28. Viaţa cîmpencască are şi ea mulle mîhniri. Asprimea timpurilor nimicniceşte uneori rodul sudoarelor şi al muncii unui an; boale lipicioase seceră turmele, marcovici, d. 211/2. Moartea însă ni vinează; Ea-n bordeiul umelit Dopotrivă săccrează Ca-n palatul aurii, asachi, s. l. i, 94. Vine grozava ciumă ce a secerai pesle 7 000 suflete în ţară şi aici. fm (1841), 2271/22. Acesta de abia apucă a se sui pe tron şi o tnoarle timpurie în mijlocul bucuriei ii seceră viaţa. ist. m. 57/13. Un strein puternic tare viind ne-a scăpat pe noi Şi cetatea de nevoi Care năvălind do-dală... Pe vrăjmaşi a secerat, pann, e. v, 23/12. Boalele sînl oarbe şi săceră toi, bunul şi răul. russo, s. 26. Consolaţiunea sa la Apolonius peniru moartea unui fiu secerat în floarea juniei sale esle un model dc simţibilitale, de blîndeţe şi de graţie, aristia, plut. lxxix2/29. Moartea îl seceră sub zidurile Silislrei. negruzzi, s. i, 41. Vedem loale epidemiile. . ■ secerînd generaţiuni întregi, ghica, c. e. ii, 363. Bălcescu fu un adevărat istoric, un adevărat uvrier şi artist al nostru; dar vai! moartea il seceră tocmai atunce cînd crisalida deveni fluture, hasdeu, i. v. x. Copiii... cad seceraţi grabnic de-a morţii grea lovire, alecsandri, p. i, 223. Cinstita holeră de la 48. . . a început a secera prin Humuleşti în dreapta şi-n stingă, de se auzea humqi chiu şi vai în ţoale părţile, creangă, o. 186. Făt-Frumos... îi gonea şi-i secera cu pală ca pe buruienile cele rele. ispirescu, l. 157. O moarte nendurală a vrut a-l secera, macedonski, o. i, 43. Un luptător harnic, care seceră larg în oştile polone, iorga, c. i. t, 33. Seceră Eclor atunci doi tineri dibaci la războaie. murnu, i. 103. Şi vîntul Dezlănţuitei patimi trece-n goană Şi seceră bolnavi in orice parte, goga, poezii, 386. Spaima, fără chip şi fără contur ..., călătoreşte mereu secerînd nevinovatele vile. anghel, pr. 108, cf. tdrg. Se arunca unde era primejdia mai mare, unde secera moartea . mai cumplit, fără frică, rebreanu, p. s. 97. Războiul, secerînd alîlea milioane de vieţi omeneşti,. . . a adus exaltarea instinctului vital. în plr ii, 386. Acolo, sub pămînt şi sub iarbă, se afla un pictor, un poet şi un cronicar pe care manualele îi pomenesc drept trei mari făgăduieli secerate în cea dintîi tinereţe, c. pe.tr£scu, c. v, 304. După ce turcii au fost seceraţi şi stropşiţi, biruitorii de trei neamuri, români, unguri şi saşi, au făcut ospăţ în mîzga de sînge şi pe movilele de leşuri, sadoveanu, o. xii, 229. Hans Holbein,... autorul renumitelor desenuri pc tema dansului macabru. . ., [arată] cum papii, împăraţii, principii, împreună cu simplii .„burghezi, cu ţăranii şi cerşetorii sînt la fel seceraţi de mqflrle. vianu, l. u. 74. Esle ca un crin încărcat de grele parfunytri, pe care îl seceră coasa morţii., id. ib. 373. Infamul parazit. .. a purtat prin tranşee şi .prin oraşe un flagel care a secerat mulle zeci de mii de vieţi omeneşti, booza, a. S. 545. A început să-i secere şi pe turci şi pe creştini molimele, stancu, r. a. ii, 345, cf. DL .Din ziua naş- terii, numai doi copii trecuseră de vîrsta care îi sece' rase pe ceilalţi, preda, d. 150, cf. dm. Ciuma i-ar fi secerat amîndoi părinţii, ist. lit. rom. ii, 263. După ce i-o strîmtorat lîngă o bulboană, i-o secerat cu automatul. lăncrănjan, c. ii, 130. Benei [senumără] printre puţinii scriitori care inţeleseseră să existe din profesia pasiunii lor, onorată pînă în 1913 — cînd îl seceră o boală de cord. v. rom. decembrie 1964, 161. Moartea, prezenţă permanentă, seceră cu o paradoxală inutilitate. contemp. 1969, nr- 1 175, 3/2, cf. m. d. enc., dex- + Refl. (Rar) A muri1 (1). Eu să mă săccr în floarea vîrstei cînd am încă o grămadă de trebi în viaţă. negruzzi, s. i, 211. — Prez. inel.: secer. — Şi: (învechit şi regional) săceră (prez. ind-, învechit, şi sâcerez), (învechit) săcirâ vb. I. — Lat. sicilare. SECERAU subst. sg. (Popular) Luna august. Cf. MARIAN, 8. B. I, 96, PAMFILE, S. T. 1, TDRG, DL, DM, sfc iii, 151, m. d. enc., scl 1974, 447, dex. — Seceră + suf. -ar. SECEHAKE s.f. Acţiunea de a secera (1); secerat1 (1) , seceriş (I), (popular) seceră (I 2), (învechit şi regional) secerătură (1), (învechit) seceră-ciune (1). Cf. budai-deleanu, lex., i. golescu, c., polizu, pontbriant, d., cihac, i, 252, ddrf, bahcia-nu, alexi, \v. Numai munca cu toate formele ei, de la secerarea griului şi pînă la recolta marilor idei, conferă drepturi omului, v. rom. ianuarie 1957, 12. — Pl.: secerări. — V. secera. SECERÂRlj’Ă s.f. (sg.) (Bot.; învechit) Cosiţei (Sium latifolium). Cf. borza, d. 161. — Seceră suf. -ariţă. SECERĂŞ s. m. (Regional) Bărbat care seceră (J). V. s e c.e r ă t o r (1). Cf. dl, dm, sfc i, 82. Te-oi dărui. . . Cu doisprezece cai, Cu opt seceraşi, Negri ţigănuşi, teodorescu, p. p. 47. — Pl.: seceraşi. — Seceră + suf. -aş. SECERÂT1 s. n. 1. Acţiunea de a s e c e r a (!); secerare, seceriş (1), (popular) seceră (I 2), (învechit şi regional) secerătură (1), (învechit) secerăciune (1). Să ţineţi sărbătoarea hraneei ce-ai sămănat pe cîmp, praznicul de plrga seceratului, po 256/8. Intr-acesta chip va plăti-şi cela ce va fura seacere la vreamea seceratului. prav. 9, cf. anon. car., lex. mars. 228, bu-, dai-deleanu, lex. Pre vremea seceratului pentru multe vărsări de ape cu lucrul să nu întîrziem. calendariu (1814), 73/5, cf. lb, cihac, i, 252, ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Secerişul, secerea sau seceratul este cea dintîi muncă la cîmp. i. cr. iii, 225. Cu privire la pârlea din care trebuie să se înceapă seceratul, se ţine seamă şi de înclinarea locului, pamfile, a. r. 118. Din seceratul griului şi din ridicarea snopilor se scuturaseră pe mirişte o groază de boabe, brătescu-voineşti, p. 226. Lucra pe nerăsuflate, ca şi cînd ar fi luat seceratul ca ruptul, ea singură, agîrbiceanu, s. 380, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d. Numeroase gospodării colective au terminat seceratul orzului şi au început treieratul, scînteia, 1952, nr. 2 387, of* dl. Seceratul cu secerăloarea-legătoare se face în timp scurl şi fără pierderi, ltr2. Vezi cum îi faci cu seceratul! preda, m. 275, cf. dm, m. d. enc., dex. Merg toţi trei feciorii la secerat în holda lor. reteganul,. p. v, 59, cf. alr sn i h 48. 2. (Rar) Seceriş (2). Cf. scriban, d. — Pl.: seceraturi şi (învechit) secerate (barcianu). — Şi: (regional) săcerat (alr sn i h 48), săci rât (ft>-h 48/29), sîcerât (ib. h 48/386) s. n. ' V- şeţera, "J:‘ SEGERAT2 — 603 — SECERĂ SECERĂX2, -Ă adj. 1. (Despre cereale păioase) Retezat cu secera U 1) sau cu secerătoarea (v. sece-rător 2) în vederea recoltării. Cf. secera (1). Cf. i. golescu, c. Şi. pe lanuri secerate am văzut mîndre fecioare, Purlind pe-umerele albe auritul snop dc grîu. eminescu, o. iv, 115. Grîul secerat şi căzut în pale pe holde nu poale aştepta, anghel, pr. 108, cf. cade. Ţăranii adunau grîul secerat, stancu, d. 8. + P. ext. (Regional; despre boabele de griu) Recoltat prin secerare. Atunci moara s-a pornit, Roţile şi le-a-n-vîrtit. Şi pe loc a măcinat Tot grîul cel secerat, ant. lit. pop. i, 622. + P. anal. (Rar; despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) Rănit adine cu un obiect tăios. Cf. secera (1). Calul din stingă zăcea în sînge cu glezna secerată, barbu, princ. 113. 2. Fig. (Rar; despre oameni) Omorlt fulgerător; p. ext. mort (I 1). Cf. secera (2). Flăcăii. . . seceraţi cădeau la vale, rostogolindu-se pe ripi. voiculescu, poezii, ij 38. — Pl.: seceraţi, -ie. — V. secera. SECERAT3, -A adj. (Prin Bucov.) în formă de seceră (1 1). Am o pară frumoasă, La un capăt înfocată, La un capăt secerată, Jumătate de mîncat, Jumătate de-aruncat (Cocoşul), gohovei, c. 96, cf. pascu, c. 200. — Pl.: seceraţi, -le. — Scecră -f sul. -al- SECERĂ s.f. 1. 1. Unealtă agricolă manuală alcătuită dintr-o lamă îngustă de oţel, curbată In formă de semicerc, cu tăişul zimţat spre interior şi fixată intr-un miner de lemn, care serveşte de obicei pentru a secera (1) cereale păioase. Moarte fără dc veste vine..., cu cuţitu şi cu secere... şi cu groază, (cca 1550). cuv. d. bătr. n, 452/20. Inlr-acesta chip va plăti şi cela ce va fura seacere la vreamea seceratului. prav. 9. Dc 2 seacer[i]. . . J[an]( 1 (a. 1691). iorga, s. D. v, 367, cf. anon. car. Secire care săciră sămănă-turile (a. 1779). gcrii, 120/20. Lucruri ale mănăstirii. . . 3 sape, adică trei, 2 seceri (a. 1802). doc. ec. 72. Vă-zind că griul e copt, s-au dus după seaceri acasă, ţi-chindeal, f. 454/17. O foarfecă boanlă la virf şi adusă ca secerea. episcupescu, practica, 138/19. Taie sece-rătoriul cu secerea sa o fragedă floare cînd abia începe o se dezvăli. pleşoianu, t. i, 121/4. Ca grîul, de seceri tăiete, Vor cădea moarte a romanilor cele. asachi, n. 37/20, cf. pontbriant, D., cihac, i, 252. Noi ştim a învlrti sapa, coasa şi secerea, dar dumneavoastră îrwîrtiţi condeiul, creangă, o. 266. li ieşi leul înainte cu gura căscată. . ■, cu nişte gheare > ca secerile. ispirescu, l. 17. Spre răsărit, în limpezişul cerului, se vede luna ca o secere de argint, vlahuţă, ap. cade. Secerile de bronz ce s-au găsit în Transilvania au o formă apropiată de aceea a secerilor de astăzi, xenopol, i. r. i, .57. Secera... pentru tăierea griului, orzului, ovăzului, sirujenilor de porumb. d.\m£, t. 38. Ici oameni cu coasa pe umăr Şi fele cu secera-n brîu. coşbuc, p. ii, 9. Cînd secerm-n trudită ei cărare şir aşternea în snopii grei de aur Prisosul sfînt de .binecuvîrdare. goga, poezii, 78, Secerea se cumpără din tîrg, dar mai bună e cea făcută de fierar, pamfile, i. c. 157. Unde şi unde se auzea scrîşnind şi cîte-o. seceră sau şuierînd vreo coasă, agîrbiceanu, s. 593. O singură unealtă rurală se găseşte în cantităţi enorme în depozitele vîrstei de bronz: secerea. pârvan, g. 294. Coase, seceri, securi sclipeau sinistru în întuneric, cocea, s. i, 252. Pe partea caselor de, ţară, pe-nserat, intră doar carele cu boi şi oamenii cu seceri, sape sau securi, teodoreanu, m. i, 139. Cuptorul înroşeşte, fă secere, ciocane Pentru întreg poporul, călinescu, o. ii, 43. Oltul... a început să întîlnească altfel de oameni: cu sape, cu coase, cu seceri, eosza, c. o. 166. Obidiţii plugari au schimbat tăişul secerii pe cel al săbiei, constantinescu, • s. iii, f8. 'Mă ’<(ttc la fierărie! sq vedem dacă tnai poate... să ne dreagă secerile alea. preda, m. 91. Secera o ştiu de mic de tot. brad,'o. 101. Se ducea cu ei la lucru, pe cîmp, dar. . . nu punea mina pe sapă sau pe secere. lăncrănjan, c. i, 13. De călră cergău Vine-un nour greu, Dar nu-i nour greu, Ci-i bădiţul meu Pe lîngă cel rîu, Cu secera-n brîu. pop., ap. gcr ii, 321. Pusei secerea la brîu Şi mersei în jos pe rîu. jarnik — bîr-seanu, d. 170. Cîte fete-s cu pieptare Ţoate-s strîmbe de spinare, Numai a mea mîndrulea, Dreaptă ca şi secerea. bîhlea, l. p. m, ii, 25, cf. alr sn i h 48, alrm sn i h 35. O (Prin analogie) Cucoşul se întoarse cu secerea cozii spre focul din horn. sadoveanu, o. x, 525. La cap pajură, la spate secere, Cucoş e, nătărăule. şez. iv, 86. La cap pieptene, la mijloc pepene, la coadă secere şi la picioare răşchitoare (Cocoşul), gorovei, c. 93. (Atribuind calitatea ca un adjectiv) In zori de ziuă nu mai putea fi nici o îndoială că acel cucoş porumbac, cu creasta pieptene şi eu coadă secere, a dat dovadă de năzdrăvănie, sadoveanu, o. xiii, 593. <0> F i g. Să vede că ai scăpat de secerna morţii. KOTZEBUE, U. 9v/26. 2. (Popular) .Secerat1 (1). Ineă patru luni sînt şi seacerea va veni. coresi, ev. 153. Ridicaţi ochii voştri şi vedeţi holdele că simt plăviţe amu cătră seacere şi cine va săcera plată va lua. varlaam, ap. gcr i, 109/6. Cela ce va fura snopi sau va freca spice la vreamea de seacere, de-l vor prinde, să-l bată. prav. 10. Să duse Ruvim în zilele seacerei de grlu şi află meare de mandragora în ţarină, biblia (1688), 22J/1. Duca Vodă. .., cum s-au aşezai la domnie, au lăsat ţara în odihnă pănă la vremea săcerii. n. costin, let. ii, 20/30. Pre vreme săcerii, ploai multă (a. 1750). gcr ii, 59/30. Tocma atunci era vremea secerei, şincai, hr. iii, 168/28. în vremea arăturilor de primăvară şi. în vremea săcerei şi a coasei, vara, ... să nu să tragă locui/orii în pricini de judecăţi (a. 1818). uricariul, i, 255, cf. lb, polizu. Se întorsese de la secere obosit de-l dureau toate încheieturile, slavici, o. i, 241,' cf. ddrf. Secerişul, secerea sau seceratul este cea dinţii muncă la cîmp. i. cr. iii, 225, cf. pamfile, a- R. 118. Se trezi cu gindurite departe', la muncile de vară, la prăşit, la secere, la slrînsul finului, agîrbiceanu, s. p. 101. Astă-vară, ştii, m-am dus pe-acolo ca să ajut tuşei Catrinei la secere, bujor, s. 76, cf. resmeriţă, d., cade. A obţinut [concediile] aşa cum le-a cerut: cîteva zile de Paşte, aproape trei săptămîni, la timpul secerei. galaction, o. 132. In Moldova nici nu s-a sfîrşit secera, c. petrescu, î. i, 8. Dincolo de ele, în valea celor doi peri, secerea griului era în toi. sadoveanu, o. xii, 454. Vorbeam despre mocanii pe care ti aveau la secere. dan, u. 54. Lăsăm în urmă hăt! departe, tovarăşii de muncă la coasă, la secere, la praşilă, la căpiţit finul. v. rom. februarie 1954, 22. Peste o săpiămină, două începe secerea, facem pîine. preda, m. 29. Era o zi călduroasă, la secere, Eu mă gîndeam la umbră şi petrecere, horea, p. 47. în vară, la secere, şi-au adunat şi ei grîul de pe cîmp. lăncrănjan, c. iii, 13, cf. dl, dm, M. d. enc., dex. Voinicul ăl mare Nici din masă nu lua, Ci la secere-mi pleca, teodorescu, p. p. 142. De vezi primăvara întîi cocoslîrc pe sus. . ., nu te doare mijlocul vara, la săcere. şez. i, 277, cf. alr sn i h 48. A plecat într-o bună zi de acasă să să ducă la o moşie boierească unde avea să primească dă lucru, la secere. o. bîrlea, a. p. ii, 493. + (învechit; în forma secere) Recoltă (!)• De vei secera seacerea ta întru ţarina ta şi vei uita snop în ţarina ta, să nu le întorci să-l iai. biblia (1688), 1432/52. Să are arătura lui şi să seacere seacerea lui. ib. 2001/2. Brazdele pămintului le-mbcită Să rodească seacere bogală. dosoftei, ps. 208/4. Pîinea ce va avea-o. .. alit grîul, ovăzul. . . să o care cu carăle lor la arii, iar penlru că vor secera-o, dumnealui să le dea din secere ■ dup[ă] cum le da şi în vremea trecută (a. 1779). iorga, s. d. vii, 112. 3. (învechit) Seceriş (2). S-au rădicai 'Umil hatmanul căzăcesc asupra leaşilor aproape de seacire. •*ţt cqs-riN, ap. gcr ii, 201/14. 4928 SECERĂCIUNE — 604 — SECERĂŢICĂ 11. P. anal. 1. Numele mai multor obiecte sau al unor părţi de obiecte asemănătoare ca funcţie sau ca formă cu secera (I 1) : a) (învechit) cuţitul sece-rătoarei, • v. seceră tor (2). Griul, prin umblarea săcerilor maşinei, se seceră într-o lungime de patru palme şi înlr-o înălţime cerută, fm (1842), 202/l; b) (Pescuit; prin Olt.) tirpan. Tîrpan (secere în Oltenia) care serveşte pentru curăţit bălţile de buruieni . . . spre a putea trage cu năvodul, antipa, f. 471; c) (Pescuit; prin Olt.) cirlig (pentru pescuit sub gheaţă). !n Oltenia . . . cîrligul se zice seceră şi este de fier dinţat, avînd tn adevăr forma unei secere cu coadă lungă. id. ib. 487. 2. Aspect aparent in formă de seceră (1 1) al lunii, cînd se află, în primul şi ultimul pătrar. V. s e tn i-lună (1). Zarzavaturile să le sameni înainte de se-cerea primului pătrar fal lunii], pamfile, cer. 84, cf. cade. Pe zarea asfinţitului, lucea tristă, în singurătatea cerului, secera fină a lunii, sadoveanu, o. ii, 276. Az-noapte, secera lunii a strălucit lîngă luceafăr. arghezi, s. viii, 312. Luna şi-a iscat iar secera galbenă deasupra dealului zvoriştii. galan, z. r. 378, cf. h iv 47. 3. (Astron.; regional) Parte a constelaţiei Orion, compusă din şapte stele dispuse în formă de arc. Cf-pamfile, cer. 172. 4. (Bot.; regional) Săbiuţă (3) (Glcidiolus imbri-calus). Cf. DDRF. — Pl.: seceri şi (rar) secere. — Şi: (Învechit şi popular) secerc, (învechit şi regional) secire, saeerc, săeire, (regional) seciră (alr sn i h 48/682), săceră (ib. h 48/76) s. f.' — Lat. sicllis. SECERĂClfîJVE s. f. (Învechit) 1. Secerat1 (1)- Cf. TDRG, SCRIBAN, D. 2. (Concretizat; la sg. cu sens colectiv) Cereale (coapte) care au fost sau urmează să fie secerate (1); recoltă (1) (de cereale); (învechit şi popular) seceriş (3), (învechit şi regional) secerătură (3). Grăi ucenicilor lui: Secerăciune e multă şi lucrători puţini, coresi, TETR- 19, cf. DDRF, PHIL1PPIDE, P. 182, TDRG, DHLR II, 318; SCRIBAN, D. — Secera + suf. -ăciune. SECERĂTOR, -OÂRE subst., adj. 1. S. m. şi {., adj- (Persoană) care seceră (1). V. s e c e r a ş, orac-ciu. De ea nu împlu măriile sale secerătoriul. psalt. 276. Voiu zice secerătorilor culeageţi înlîi neghinele şi legaţi pre iale în snopi. n. test. (1648), 17v/17, cf. lex. mars. 228. Oamenii lui Glad cădeau ca snopii după săcerători. maior, ist. 77/18. Sccerătorul cu secera sa tăia dulcele roade ale pămînlului. pleşoianu, t. ui, 117/22. Şirurile duşmanilor se răreau după dînşii, ca tntr-un ogor spicele sub ferul săceritorilor. asachi, p. R. 25/1. Precum secerătorul în spicele aurite, Ca trăsnetul de iute în duşmani năpustesc, negruzzi, s. ii, 72. Din ţigani se recrutau. . . prăsitori sau secerători. sion, p. 67, cf. pontbriant, d-, cihac, i, 252. Doar nu samăn eu grîu de ieri, de-alaliăieri, să nu fi mai avut a face cu secerători. creangă, o. 66. Ostaşii secerători de pe columna lui Tr’aian sînt 1legionarii cari, aium optsprezece veacuri . . ., s-au oprit în. holdele părăsite de pe valea Oltuthi ş-au secerat un lan de grîu. vlahuţă, s. a. iii, 268. Arde soare, Fetele sece-rătoare Îlîd şi cînlă, Snopi fac griul, coşbuc, p. i, ,96, cf. şăineanu2. Huieşte secera fulgerătoare . . ., Bat mii de răze-n feţe dogorite. Uşor se-nclină spicele aurite, Cad snopii-n şir... Cîntaţi, secerătoare! iosif, p. 32. Fusese că', de cind era de virsta Slanei, ba şi mai devreme, o bună şi harnică secerătoare. agîrbiceanu, s. 380, cf. resmeriţă, d-, cade. Linii de secerători erau împînziţi prin ploaia de lumină, sadoveanu, o. xii/ 455, cf. scriban, ,d. Unde şi unde se arătau secerătorii în drum spre cîmp. v. rom. octombrie 1955, 130. Secerătorii aplecaţi pe spice, Tăcuţii înţelepţi. jebeleanu, s. H. 92, cf. dl. Pentru secerătorii belşugului, Pentru cei de la coarnele plugului... Toi mai drept, Tot mai drept, Tot mai dîrz, înainte! deşliu, g. 35, cf. dm, m. d. enc., dex. Oţel a cumpărat Ca să facă săceri mari, Pentru săcerători. alecsandri, p. p. 388. Nevastă secerătoare, Ce seceri vara la soare Şi mijlocu nu le doare? jarnir — bîrseanu, d. 37. Şi-acasă eum a sosit, Secerători a tocmit, La secerai i-a pornii, marian, s. r. i, 35, cf. alr ii 5 207, ant. lit. pop. i, 146. Ş-a trimis la Vînători S-aducă secerători. folc. mold. i, 264. 2. S.f. Maşină agricolă de recoltat care seceră (1) cereale şi alte plante agricole; (regional) seceriţă. La cea din urmă espoziţiune universală din Paris s-a înfăţişai mai multe sistemuri de săcerăloare. î. ionescu, c. 222/21. Cîmpul vesel şi bogat străbătut de iot felul de maşini!. . . pluguri, grape, tefeluge, secerători, cositoare, ghica, s. 537, cf. ddrf, şăineanu2. Pluguri şi secerători cari umblau pe lanuri ca nişte dihănii cu aripi fantastice. . . şi cîte alte nu aducea el. anghel, pr. 82, cf. tdrg, resmeriţă, d., cade, ds, scriban, d. Tăcerea ar fi fost deplină dacă... nu s-ar fi auzit... ţăcănitul ritmic al secerătorilor. stancu, ş. 8. Plugurile, secerălorile vă dau pîinea pe care o mîncaţi. pas, l. ii, 56, cf. ltr2, dl, dm. Reparatul tractoarelor, combinelor, secerătorilor.,., amenajarea şi curăţirea magaziilor sint tn această perioadă sarcini de cea mai mare importanţă, scînteia, 1960, nr. 4 849. Secerălorile vor secera şi batozele vor îmblăti grîu. lăncrănjan, c. ii, 288, cf. l. rom. 1967, 502, si. D. enc., dex., alr sn i h 57. O Secerătoare-legă-loare — combină agricolă de recoltat care seceră (1) cereale, formează snopii şi, în acelaşi timp, îi leagă. Recoltarea cerealelor cu ajutorul secerăloarei-legătoare se face uşor şi repede, dacă spicele stau drepte, enc. agr. Se va studia ameliorarea fabricaţiei maşinilor agricole. .., precum: pluguri, . . . secerători-legălori, semănători, leg. ec. pl. 431. 25 combine... 13 sece-rători-legători, SI tractoare, scînteia, 1960, nr. 4 850, cf. LTR2, DL, DM, FORM. CUV. I, 54, M. D. ENC., DEX. Secerătoare-lreierăloare — combină agricolă de recoltat care seceră (1) cerealele şi le treieră. Recoltarea şi treieratul şe face cu ajutorul maşinilor numite secerătoare-lreierăloare. enc. agr., cf. ltr2, dl, dm, dex. — P1-: (1) secerători, -oare, .(2) secerători. — Şi: (învechit şi regional) săcerător, -oare, (învechit) săceritor, «oăre, (regional) săcirător. -oâre (alr sn i h 57), sîcerăt6r, -oăre (ib. h 57/386) subst., adj. — Sccera + suf. -ător. SECERĂTllRĂ s. f. 1. (învechit şi regional) Secerat1. Ruven ieşi la secerătură. po 101/4. Şi secerînd voi seacerea pămînlului vostru să nu isprăviţi săce-rătura voastră, biblia (1688), 842/50, cf. budai-deleanu, LEX., CIHAC, I, 252, BARCIANU, DHLR II, 346, -PASCU, S. 58, SCRIBAN, D. 2. (Rar) Seceriş (2). Cf. polizu, alexi, w., şĂiţ neanu2, resmeriţă, d. 3. (învechit şi regional; concretizat) Cereale (coapte) care au fost sau urmează să fie secerate (i); recoltă (1) (de cereale); (învechit şi popular) seceriş (3), (învechit) secerăciune (2). Pînă va fi pămintul să nu se lase 'sămănătura şi secerătură. po 34/6. Iată secerătură-i multă iară lucrători-s puţini, n. test,. (1648), 12v/3, cf. tdrg, dl, dm, sfc iii, 51, scl 19.64, 388, dex. 4. (Regional; concretizat) Mirişte. Cf. cade, scri-Baij, d., h xii 140, alr i 914/96, 98, 573, 850, 932. — Pl.: secerături. — Şi: (învechit) săcerătâră s.f. — Secera + suf. -ătură. SECERĂŢE s.f. v. secerăţlcă. SECERĂŢICĂ s.-f. (Regional) Diminutiv al lui seceră (îl); (popular) secerea (1), seceruică #!)■ 4933 S^CERD — eos — SHCIJRUic Cf. dr. xi, 125. Făcură nouă seceră/ele Cu mănunchi de floricele, pamfile, a. r. 123. — PI.: secer âţele. —- Şi: (regional) secer&ţeă s. f. — Seceră -f suf. -ţică. — Secerăjea: cu schimbare ele suf. SKCfiRDĂ s. f. (Bot.; regional) Gălbinare (Serra-tula iinctoria). Cf. borza, p. 3 59. — Etimologia necunoscută. SECERE s. f. v. seceră. SECEREĂ s. f. 1. (Popular) Diminutiv al lui s e-ceră (I 1); (popular) seceruică (1), (regional) sece-răţică. Cf. tdrg, cade, dr. xi, 125, dl, dm. Luă nouă oca de fer Şi nouă de oţel, Făcu nouă secerele Şi nouă toporele. teodorescu, p. p. 140. Să cumpere nouă rude de fier, Nouă de oţel, Să facă. : . săcerele. mîn-drescu, l. p. 218. Şi s-a dus la Ile ţiganu Care bate bine cu ciocanu, Şi-a făcut secerele Mărunţele, marian, s. r. i, 27, cf. mat. folk. 1 430. Eu m-oi duce-n tirguiele Ş-oi cumpără săcerele. şez. v, 22. SăSireli mănunţăli... Ca si tai grîu cu eli. graiul, i, 508. SăSerica Sei inioarsi Di copchila Sei frumoasi. ib. 550. Dădu poruncă şi plata Să-i facă secerele^ i. cr. iii, 198. 2. (Bot.; regional; la pl.) Săbiuţă (3) (Gladiolus imbricatur). Cf. gheţie, r. m., brandza, fl. 449, barcianu, grecescu, pl. 552, alexi, w., tdrg, resmeriţă, D., CADE, BORZA, D. 77. — Pl.: secerele. — Şi: secericâ, (Învechit şi popular) săcereâ, (regional) săeericâ s. f. — Seceră -f suf. -ea. — Secerlcă, să ceri efi : cu schimbare de suf. SECERfiŞTE adv. (Regional) Ca la secerat1 (X); ca din seceră (I I). Cf. dl, dm. Mîna pe sabie punea Şi mi-i tăia secereşte Şi mi-i aşeza snopeşte, mat. folk. 1 060. — Seceră -f suf. -eşte. SECER ÎCA s. f. v. secerea. SECERiŞ s.n. X. Acţiunea de a secera (1); secerare, secerat1 (1), (popular) seceră (I 2), (învechit şi regional) secerătură (X), (învechit) secerăciune (1). Rădicaţi ochii voştri şi căutaţi păminturile că sini plăviţe, spre seceriş sînt. coresi, ev. 153. Intr-acesta chip va plăti şi cela ce va fura seacere la vreamea seceratului (secerişului munt.). prav. 9. Xo vreamea secerişului voiu zice secerătorilor, culegeţi întăi neghinele. n. test. (1648), 17v/17. Era in vremea secerişului de griu. neagoe, înv. 36/14. Aducea mulţămite şi jirtve la începutul secerişului (cca 1750). c.cr ii, 51/32, cf. budai-deleanu, lex. Se fin sărbători de mulţămire după săceriş. petrovici, p. 233/6. în această vreme mergea inainte şi lucrarea pămintului, încît pină a nu începe săcerişul au sămănat băjănarii 200 streme de pămînt cu porumb şi bumbac, cr (1830), 381a/24. Înturnîndu-se dintr-o călătorie, Licurg strebătînd La-conia după seceriş şi văzînd grămezile productelor totuna în paralel şi foarle egale, a surîs. aristia, plut. 112/2, cf. pontbriant, d., cihac, i, 252. Saracul îşi ară pămintul şi, sămănîndu-l cu grîu, cînd sosi timpul secerişului, secerindu-l. . ., căpătă de 40 de ori mai mult. marian, s. r. ii, 147. Va călca in picioarele cailor sărnănăturile gata de seceriş, iorga, c. i. i, 145, cf. i. cr. iii, 225. Se începe secerea, seceratul sau secerişul. pamfile, a. n. 118. La o săptămină după Stnpetru începu secerişul secării, agîrbiceanu, s. 380, cf. resmeriţă, d. Cît a ţinut secerişul, Constantin şi-a dormit somnul fără vise. galaction, o. 137. îndată plecară curieri repezi la castelanii Podoliei să-i înştiinţeze că Mamac nu aşteaptă decît secerişul ţarinilor din Lehia. sadoveanu, o. xii, 296, cf. scriban, d. Mărfurile mai mărunte ale pieţei de porumbiei, meiul cu boaba de ilic, cinepa, sămînţa de mătură, extrasă din virful firelor la seceriş, arghezi, b. 45. Cîteodaţă tata. :. îşi aducea aminte de treburile gospodăriei, de lucrările cimpului, de semănat, de cosit, de seceriş, blaga, h. 27. Oamenii care se află acolo la seceriş se opresc, îşi îndreaptă mijlocul şi..\ işi şterg de pe frunte broboanele grele de sudoare, borza, c. o. 237, cf. dl. li explicară tatălui că nu vor avea ce să mănînce în timpul secerişului, preda, m. 75, cf., dm, m. d. enc., dex. Cine-a scornit sapa lată, Arătură şi răzoare, Seceriş şi cositoare, teodorescu, p. p. 291, cf. alr sn i h 48. 2. Perioadă de timp în care se seceră (1); (rar) secerat1 (2), secerătură (2), (învechit) seceră (X 3), (învechit, rar) seceruş. Intr-un ah, pe cînd să apro-piese secerişul, Ioan şi femeia sa fură izbiţi • amîndoi de o cumplită boală, fm (1842), 1292/8, cf. cade, scriban, d-, dl,! dm, m. d.; e*îc., dex. * (învechit şi popular; concretizat; mai ales la sg. cu sens colectiv) Cereale (coapte) care au fost sau urmează să fie secerate (i); recoltă (!) (de cereale); (învechit şi regional) secerătură (3), (învechit) secerăciune' (2)- Trimeate seacerea ta'şi seaceră că’ ţ-a venit ceasul să seaceri că s-au uscat secerişul părriîn-tului. n. test. (1648), 314r/18, cf. lb. Văile şi întinsele cîmpii unite dau pe fiecare an un îndoit seceriş. pleşoianu, t. ii, 64/13. In partea despre amiazăzi a Franţei au nins la mai multe locuri pe la 2'6 septembrie şi pe alocurea unde săcerişurile sta încă pe ctmpi. ar (1829), 1751/16. Dacă nâul seceriş nu va fi cu trASil-şugare şi va amerinţa lipsă, atunci să va lua măsuri cuviincioase (a. 1834). doc. ec. 547. Căldura binefăcătoare înriiirează pe' rîrid asupra vegetaţiei (creşterii) că poate nădăjdui săcerişuri atît de Aiănoase. fm (1840), 73?/5. Secerişurile undoiază ca valurile mării, negu-lici, e. i, 6/34. In a[nul] 1817 a fost şi în Transilvania un seceriş foarte bun. bariţiu, p. a. i, 560. Săcerişhl a fost bun. negruz,zi, s. i, 221. O pădure despre nord fiind tăiată, se schimbă vînturile, secerişul, hasdeu, i. c. i, 178, ef. cihac, i, 252. Dă-ne săcerişuri cu îm-belşugare! conv. lit. xi, 425. Semînţa cea bună care creşte şi ni dă seceriş, contemporanul, ii, 252, cf. ddrf, alexi, w., tdrg, cade, scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex. Vai, sărmana ţară ciim ajunsese... Secerişul ie uitai Că-l dau de verde la cai. teodorescu, p. P. 486. •(> F i g. Domnia lui fine un catalog în care stau înscrise toate actele vechi ce a putut căpăta pînă acum şi aşteaptă completarea acestei lucrări spre a da publicului un bogat seceriş de documente vechi. odobescu, s. i, 494. Peste cîteva zile moaiiea-şi va câlege secerişul pe cutare plai cu • iarba stropită de scumpă rouă caldă, iorga, c. i. i, 205. Nu s-a păstrat nici un text despre secerişul îndoliat al nenumăratelor epidemii din veacurile XVI şi X VII. a. baiibu, a. v. 22. ":: — Pl.: secerişuri. — Şi: (Învechit şi regional) săceriş, săcirîş (alr sn i h 48/520) s. n. — Secera -j- suf. -iş. SECERlŞTE s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Mirişte. Cf. udrescu, gl. ‘ ‘ — Pl.: secerişti. — Secera + suf. -iste. SECERIţĂ s.f. (Regional) Secerfitoare, v. sece-rător (2) (Vaşcău). Cf. teaha, c. n. 265. — Pl.: seceriţe. — Seceră + suf. -iţă. SECERtJlC s.f. X. (Popular) Diminutiv*al lui seceră (X t); (popular) secerea (I),(regional) sece-răţică. Cf. tdrg, cade, dr; xi, 125, dl, dm, sfc vi, 102. A luat opt oci de fer Să gătească seceruici. teodorescu, p. p. 150. Să cumpere nouă r.ude de fier, Nouă de oţel, Să facă săceruici. mîndrescu, l. p. 218. Puse seceruica-n brîu, Se dus'e pe lingă rîu, La holda mare de grtu. marian, sa. 120. Dădu poruncă şi plata Să-i facă secerele... Seceruică cea mai bună Penlru baba mai bătftnă. i. cr. iii, 198. O babî batrînî Cu săce- 4942 SfeCEHl.'tK — 608 — SECETĂ ruiea cirligali Faee grîu tăt grămădi, vasiliu, e. 180. Mă luai pă lingă riu Cu săceruica de-a brlu. t. papa-haoi, m. 99. Seceruici de cele mici, Pentru copilaşi voinici, folc. mold. i, 267\ 2. (Regional; la pl.) Numele a două plante erbacee; a) iarbă-lăptoasă (Polygala major) (Taleac — Odorheiu Secuiesc). Gf- borza, d. 133; b) amăreală (Polygala vulgaris) (Teleac — Odorheiu Secuiesc), id. -ib. 3. (Boţ; regional) Săbiuţă (3) (Gladioluş imbri-catus) (Feneş — Alba lulia). Cf. alr ii 6 297/102. . -ţi.: seceruici şi seceţpice (tprg, cadp). — Şi: (regional) săcerâică s. f. — Seceră -f suf. -uică. SECERtlIE s. f. (Bot.; Ban.) Săbiuţă (3) (Gladioluş imbricatuş). Cf. td.bg, pascu, s. 134, cade. — Pronunţat: -ru-ie. — Seceră + suf- -uie, 2* SECERL'Ş s. n. (învechit, rar) Seceriş (2). Trimi-ţînd împăratul nemţăsc oastea sa, ca la opt mii, pre la Varadin, la începutul seceruşului si de. acolo au rnersu la Ardeal, n. costjn, i_, 369. Pl.: seceruşuri. — Secera -f spi -uş. ŞÎECfiSIE s.'f. v. secesiune. SECESI6H subst. Stil in artele plastice şi In arhitectura de la sfîrşitul sec. al XlX-lea şi Începutul sec. al XX-lea. în Europa, caracterizat prin importanţa acordată formelor sinuoase şi prin exuberanţa decoraţiei inspir,ate mai ales din motive vegetale. Cf. resmeriţă, d., cade, m. D. enc, + Numele grupărilor artistice de avangardă din Germania şi din Austria de la sfîrşitul sec. al XlX-lea şi începutul sec. al XX-lea, care, ca o reacţie Împotriva artei oficiale academic,?, fără a avea o doctrină coinună, au susţinut impresionismul şi postimpresionismul, promovînd ulterior expresionismul. Principalele grupări ale secessioniilui au fost fundate în oraşele: MtînchenViena.Berlin, der, cf. m. d. enc. — Scris şi: secession (pronunţat: sesesion, der). — Prqmmţat: -si-on. * — Din germ. Sezession. SECESIONIST1, -X s. în. şi f.,. adj. 1. S.m. şi f. Partizan al secesiunii. Cf. scriban, d., dn2, dex. + S p.e c. (flar) Partizan al Confederaţiei Sudului In timpul războiului de secesiune (y. secesiune) din America de Nord. 2. Adj. Care se referă la secesiune, privitor la secesiune; propriu, caracteristic secesiunii; (care ţine) de secesiune. Cf. dn8. — Pronunţat: -sî-o-. — Pl.: secesionişli, -ste. — Din fr. secesslonniste. SECfiSIOPilST2, -X s. m-, adj. I. s. m. Artist adept a secesionului. Vorbea. .. despre expoziţia secesioniştilor din Berlin, caragiale, o. ii, 206, cf. cade. 2. Adj. Care se referă la secesion, privitor la sece-sion, propriu, caracteristic secesionului;' (,care ţine) de secesion. Dau forme pe care. noua artă secesionistă a apusului se căzneşte a le descoperi astăzi, iorga, ap. cade. Partizan al tendinţelor secesioniste' în artă. cade. + (Despre lucrări literare, opere artistice etc.) tare reflectă principiile secesionului; care este făcut conform cu principiile secesionului, în maniera secesionului. Avem un foarte frumos volumaş secesionist din Mtînchen. săm. iv, 359. — Pronunţat: -sî-o-, — PI.: secesionist!, -sie. Din germ. Sezessionist. SECESlONE s. f. (Rar) Separare, despărţire; s p e c. (sens curent) acţiune a unui grup, a, unui stat sau a unei federaţii ori confederaţii de state de a se separa, în mod paşnic sau violent, de restu-J colectivităţii, de statul, de federaţia sau de confederaţia din care făcea parte, în vederea unirii cu alt grup, alt stat, altă federaţie sau confederaţie ori a formării unui grup, stat, federaţie sau confederaţie de state noi. Cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d., dn2. 'Tulburări declanşate... ,în intenţia de a provoca secesiunea unui • teritoriu, flacăra, 1969, nr. 4, 30, cf. m. d. enc., dex. -Ş> Războiul de secesiune = război civil din 1861—1865 dintre statele nordice (aboliţioniste) şi cele sudice (apărătoare ale sclavajului) ale Statelor Unite ale Americii. ,Gf. şăineanu2, ,cade, scriban, d. După înfrîngerea sudiştilor, în războiul de secesiune, tatăl lui Johnson n-a mai putut poseda, la rîndul său, sclavi, contemp. 1949, nr. 164, 3/3, cf. dl, m. d. enc. 1531, dex. <>• F i g. Am. purtat amîndoi armele războiului de secesiune. baranga,- v. a. 18. Cu mine se încheie elegant războiul de secesiune, vulpescu, p. 92. — Pronunţat: -s'i-u-. — Pl.: secesiuni. — Şi: (Învechit) secâsie s. f. alexi, w. — Din fr. secession, lat. seeessio, -onis. SECETÂŞ, -Ă s. m. şi f. (Regional) Persoană însetată (Rîmnic — Hîrşova). Cf. păsculescu, l. p. 8. Fapt-ai puţ lîngă drum, Nemurit-ai secetaşi-. id. lb. — Pl.: secetaşi, -e. — Secetă + suf. -aş.’ SECETĂ s.f. Condiţii atmosferice caracterizate prin absenţa sau insuficienţa precipitaţiilor’ şi, de obicei, prin temperatura aerului ridicată, cu repercusiuni asupra vegetaţiei şi solului; vreme, perioadă' în care umiditatea solului şi a aerului este (mult) sub valorile minime necesare creşterii şi dezvoltării normale a plantelor (cultivate); (învechit şi popular) secăciune (1), neplouare, (popular) nerodire, (învechit) sete, seteciune. In zilele lui Pătru Vodă mare săcetă s-au făcut în ţară. ureche, let. i, 203/24. Fă-cîndu-să seacete mare în ţară. dosoftei, v. s. ianuarie 443/9, cf. n. costin, l. 580, anon. car. Era într-dcea' vară seacelă mare (începutul sec. XVIII), mag. ist. iii, 339/25. Intr-ac'est an... fost-au săcetă mare (a. 1729).gcbii, 24/31. Toamna [va fi] săcetă (a. 1750)'. id. ib. 59/5. Era săcită. gheorgachi, let. iii, 315/121. Nu poate să ceaie scădere arătînd nerodire, seacetă, grindină, vărsarea apelor şi alte pricini, pravila (1814), 65/17. In vreme de secetă să fiie brutarii volnici a măcina zahereaoa cea trebuincioasă ... la morile ce sînl pe apa Dîmboviţii (aV 1826). doc. ec. 375. Aceste mari răcele au fost urmate apoi de atîta săcetă, că cele mai multe fîntîni şi izvoară au săcat. ar (1830), 692/34. Dintre podeie, cele mai înalte... pătimesc foarte di secetă, rus, i. i, 136/10. Zeii derăpăna pămîntul cir secete şi epidemii, aristia, plut. 14/4. In timpul' sh cetei anului 1585, el se purtă ca un adevărat părint* cătră cei săraci, ist, m. 198/15. Cu cît săcetă va fi ma' mare,' cu atîta şi apa va fi mai amărîie. fătu, d. 114/14-Secefa şi lăcustele potopiseră loale semănăturile'-negruzzi, s. i, 292. Cînd e secetă, astupăm drumurile la vale ca să rămîie pline cu apa care le vine dîn şanţurile de la deal. ghica, s. 546, cf. pontbriant, d. Fă bine de ne spune pentru ce-i şi secetă şi lipsă de ploaie? alecsandri, t. i, 398, cf. cihac, i, 251. Oare ce să:jie de vine apa cu mii în două pe aşa. secetă mare. creanga, o. 164. E o secetă cum nu s-a mai pomenii îrţ 'fara asta. caragiale, o. vii, 35. Nici apă nu era cu îndestulare, fiindcă pîraiele secase de o secetă grozavă, ispirescu, ap. cade. E secetă şi, de căldură, Pe cîmp-porumbul se usucă, iosif, patr. 47. Aceste mari nenorociri cari pol bate lumea sînl: războaiele, boliştile' — ciuma sau holera mai ales — şi foametea sau seceta, . pamfile, cer. 179.- Anide, urgie pentru agricultori. . . ; Ş.e~ cetă în vremea cînd pămîntul moare de sete. brătescu-vQI" neşti, p. 280. Vara fusese secetă mare, cu căl^uţV SÎÎCăTE 60? SfecfESTRANf dogoritoare, cu vlnturi uscate, agîrbiceanu, s. p. 28. Soarele ardea ca în zi de secetă, gîrleanu, n. 36, cf. jresmeriţă, d. închipuiţi-vă insă d-voastră ce s-ar Intîmpla dac-ar da Dumnezeu o secetă sau altă pacoste. rebreanu, R. i, 224. Mă petrecu tăcută pînă la o răs-pîntie pustie cu un pilc de salcîmi decoloraţi de secetă şi toamnă, i. botez, b. i, 51. Birjarul, cu nasul întunecat ca un nor de secetă, ridică cil spatele trăsura pe roate. brăescu, o. a. ii, 8. Malurile sînt crăpate de secetă şi fac miros de cuptor încins, teodoreanu, c. B. 136. Şi seceta, şi lipsurile . . . toate veniră lui Ştefan Vodă ca un sprijin de la Dumnezeu şi de la prevederea sa. sadoveanu, o. xii, 330, cf. scriban, D. Recolta e mîncată de secetă- arghezi, l. 62. După o primăvară b'inluită de secetă şi pîrjol, vara acelui an se vestea sub semnul ropotelor de grindină, c. petrescu, a. r. 5. Cei lipsifi de pămînt, indiferenţi acum faţă de larga respirafic a cimpiilor, fa{ă de soare, de secetă. . ., muncesc sub altă zodie, bogza, c. o. 183. Pe trotuarul sur, măturat de vînlul de decembrie, se ridica praful negricios al secetei de iarnă. v. rom. septembrie 1955, 63, cf. dl, dm. Seceta nu se abate numai asupra pămîn-tului. preda, r. 12. Seceta a ucis orice boare de vînt. labiş, p. 37. Intre pietre crescuseră asfodelele, pălite şi ele de secetă, barbu, princ. 124. Au roit albinele în septembrie şi şi-au făcut stupi în crăpăturile despicate de secetă de la stîlpii porţilor. bănulescu, i. 41. In imensitatea spaţiului indian, barajele de pe Gange... nu pol rezolva încă problema secetei, scînteia, 1969, nr. 8 214, cf. m. d. enc., dex. Precipitaţiile... ajung în medie, pe an, pînă la 1 000 mm în partea muntoasă şi la circa 600 mm în cîmpie, fără să existe perioade de secetă excesivă tn timpul verii. jud. rom. soc. 57. '• 1 eşti din a ta glugă, Suie-n sus la rugă, Seceta să fugă. teodorescu,?. p. 210. Cic-or fi foamete mari pă tot pămîntu din pricina secetilor. şlz. iii, 97, cf. alr ii 5 055. O Fi g: (Predomină ideea de uscăciune sufletească) Seneca a tractat tot acest subiect; dar ce răceală ! Ce secetă se află într-însul în locul acelei dulceţe. aristia, plut. LXXXj/28. Seceta temperamentului este adeseori un semn de înţelepciune şi de prudenţă, id. ib. i.vm/6. (Predomină ideea de insuficienţă, de absenţă) Seceta literară şi ştiinţifică, sărăcia mişcării noastre literare contemporane e în afară de orice îndoială. qherea, st. cr. iii, 11. In altă parte trebuie deci căutată pricina acestei secete artistice, petică, o. 401. Basmul stupid despre „seceta literară“ mai găseşte şi azi colportori, rebreanu, în plr ii, 411, cf. scriban, d. în seceta de lucrări de muzicologie tipărite, apariţia acestei monografii a fost primită cu interes, contemp. 1956, nr. 494, 2/6. + (Rar) Lipsă de apă; uscăciune. Setilă sorbea apa de prin bălţi şi iazuri de se zbăteau peştii pe uscat şi ţipa şerpele în gura broaştei de secetă mare. creangă, p. 47, cf. dl, dm. — Pl.: secete. — Şi: (învechit şi regional) săcetă, (învechit) săcete, săcită s. f. — Lat. siceltas. SECETE s. f. v. secetă. SECETOS, -OÂSĂ adj. 1. (Despre anotimpuri, vreme, ani etc.) Care este fără ploi (sau zăpadă); cu secetă; (despre aer sau despre curenţi de aer) care este lipsit de umezeală; sec (I 2), (regional) săcătos (v. secetos 2). I-ai datu-i ploaie-N vreame secetoasă de vărsa poghoaie, Să-nverdzască cîmpia, s-aibă vita hrană, dosoftei, ps. 215/10. Pămînlurile. . în [timpnl] cel secetos, se ară foarte cu anevoie, economia, 26/20. Toamna au fost foarte secetoasă (a. 1858). iorga, s. d. xiii, 74. A făcut în anul acesta foarte multe arături..., însă anul fiind secetos, nu are mai nici un folos de dînsele. i. ionescu, d. 260, cf. cihac, i, 252, barcianu. Trecuse vara cea secetoasă şi plină de sărăcie şi venise iarna, sandu-aldea, u. p. 117, cf. şăineanu2. Anul acesta... nu fusese secetos. agÎr-biceanu, a. 270. Timpul. . . fiind secetos, Bistriţa trebuia să fie mică- hogaş, dr. t, 151, cf. resmeriţă, d., cade. Vara trecută a. fost secetoasă, c. petrescu, o. p. ii, 62. îl pusese la curent cu ipotecile Medelenilor... bîntuiţi de ani secetoşi. teodoreanu, m. iii, 129, Cf. scriban, d. Silueta domnilor amintea- gîndacii scorţoşi, strînşi în pardesie, .care vin în .zbor din aştri în verile secetoase, arghezi, b. 73. Miezul unei veri secetoase, cînd toate şoselele sînt pline de praf. bogza, a. î. 74, cf. dl. Vara era uscată, fierbinte, secetoasă. v. rom. martie 1957, 61, cf. dm. în timpul perioadelor secetoase şi vînturilor puternice, se formează trombe mari de nisip, probl. geogr. ii, 201. Cînd zăbranicul molimii flutura peste verile secetoase, localnicii rămî-neau pe seama frăţiilor de ciocli, g. barbu, a. v. 40, cf. m. d. enc., dex, h ii 38, iv 51. O F i g. Vara provincială. . . era aşa de priineioasă subtonului, secetos-tîn-jitor de atunci al fiinţei mele. blaga, h. 250. + (Despre zone geografice) Caracterizat prin precipitaţii atmosferice puţine, cu vlnturi uscate şi pămîn-turi nisipoase. [Sparceta] se recomandă pentru zonele mai secetoase, vîn. pesq. martie 1964, 17. Zona cea mai secetoasă esle bazinul Jijiei, iar cea mai bogată în precipitaţii este lunca Şiretului, jud. rom. soc. 125. + (Despre soare, vînt) Care produce.-secetă. Victorioasele ei oşti domnia să-i întindă Pîn’ la hotarul lumilor şi iarăşi să-i coprindă Ţinuturile focului cu soare, secetos, ollănescu, . h. o. 185. Bătuse armatanul fierbinte şi secetos, tudoran, p. 441. 2. (Despre sol, despre locuri, terenuri etc.) Care este fără surse de apă; care este lipsit de umezeală, arid, sec (I 1), u s c a t. Vor fi de pururea însătaţi şi lipsiţi ca. şi cum are fi într-un loc secetos fără apă. prav. 'v. întru acest chip oraşul cel foarte săcetos, care ave numai o împuţinată apă de puţuri abie pentru băut, l-au umplut de limpede apă (a. 1804). uricariul, v, 39/27. Pe nişte cîmpii sterpe, săcetoase... Printre codri deşi, prin păduri umbroase. . . Dedu supt poale de munte De un groaznic omotVbUDAi-de-leanu, ţ. 141. Cele ulterioare ţîrămuri sînt secetoase. aristia, plut. 1/9, cf. polizu, ddrp. I-a perpetuat amintirea. . . prin secetoasele ţinuturi ale lui Dau-nus. lovinescu, c. iv, 90. 3. (învechit şi regional) Setos1 (de a bea ceva). Fericiţi sînt cei flămînzi şi cei secetoşi (a. 1740). ap. tdrg, cf. i. golescu, c. Apa rece răcoreşte pe cel secetos. ddrf, cf. ciauşanu, gl., chest. vin 99/12. Sîn săcetoz dă sete. alr ii/i mn 52, 2 302/723, cf. alrm ii/i h 157. (Substantivat) Nu poale Secetosul fără apă. gr. s. vi, 88. O (Prin lărgirea sensului) Caii de sare secetoşi, Dc tăriţe flămîngioşi, Pîn’ la fintîna mergea, Gura pe uluc punea, balade, ii, 434. 4. Fig. (învechit, rar; adesea urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“) Setos1 (de a strînge, de a obţine etc. ceva). (Prin lărgirea sensului) Flerul, secetos de sînge, den omeneştile vine să va adăpa (a. 1701). fn 92. — Pi.: secetoşi, -oase. — Şi: (învechit şi regional) săcet6s, -oăsă, (învechit) secltâs, -oăsă (aristia, plut. 231/13) adj. — Secetă + suf. -os. SECFESTRĂ vb. I v. seeliestra. SECFESTRÂNT s.m. (Jur.; ieşit din uz) Fiecare dintre persoanele în litigiu pentru un lucru asupra căruia s-a aplicat un sechestru (I 3); persoană care cere aplicarea unui sechestru. Orice mezat şi seefeştru să va săzîrşi (sic I) să se facă cunoscut prin foi publice, cu cheltuiala celor ce vînd sau a secfestranţilor, mai jos însemnatul ca să >nu aibă cu cinstita logofeţie lotdaunu socoteli şi neînlesniri. heliade, f. 52/1. Dumitrache suditul vritanicesc au pus seefestru pe leafa jumătate a dumnealui logofătului Mihalache Racovjţă .drept lei 1 030 ce are a lua, cu osibire Insă după ce mai întîi să va îndeplini dreptăţile celorlanţi seefestranţi. cr 4955 Se^fEstrare — 668 — SECHELĂ (1833), 2482/32, cf. .1. golescu, c. Secheatrantele este dator să plătească depozitarului salariul statornicii de lege. hamang-iu, c. c. 410. , — Pl.: secfestranţi. — Şi: (rar) sechestrante s. m. — Sechestra suf. -.an/. — Pentru sechestrânte, cf. iţ sequestra n t e. SECFESTRĂRE s. f. v. sechestrare. SECFESTRARISEÂLĂ s. f. (învechit, rar) Sechestrare (1). Cf. I. GOLESGU, C: — Pl.:. seefestrariseli. — Secfestrarisl 4- suf. -eal6. SECFESTRARISÎ vb. IV. Tranz. (Jur.; învechit; complementul, indică bunuri mobile sau imobile aflate,în litigiu sau aparţinlnd unui debitor) A sechestra (1). Cf. 1. golescu, c. Fefile ce au secfestrarisil mai sus-pomenita sumă de bani au drept asupra asigurării ce cer: buletin, g. (1840), 172/l 4. <> Refl. p a ţ>.‘ Face cerere ca, mai întîi, să să secfestrarişească toată periusiia numitului (a. 1824). doc. ec. 310. — Prez. ind.: secfestrariseşe. -r- Secfestru -f silf. -arisi. • SECFESTRARIS ÎBE s.f. (învechit, rar) Sechestrare (!)• Cf. secfestrarisl. Cf. 1. goleşcu, c. — Pl.: secfestrarişiri. — V. secfestrarisl. SECFESTRABISÎX, -1 adj. (învechit, rar; despre bunuri mobile sau imobile aflate în litigiu sau apar-ţinînd unui debitor) Sechestrat (1). Cf secfestrarisl. Cf. 1. golescu, c. — Pl.: seefestrarisiţi, -te. — V. secfestrarisl. SECFE STRARISITdR, -OAltE s. m. şi f. (învechit, rar) Persoană însărcinată cu punerea sub sechestru (1 3) a averii unui debitor; executor al uriui sechestru; (rar) sechestrâtor. Cf. 1. golescu, c. — Pl.: secfestrarisitori, -oare. — Secfestrarisl + suf. -tor. SECFESTRU s. n. v. sechestru. SECFESTRU 1 vb. IV. T r a n z. (Jur; Învechit şi regional; complementul indică bunuri mobile, sau Imobile aflate In litigiu sau aparţinînd unui debitor) A sechestra (1). Au dai şi poroncile sale.., ca tot vinitul moşiilor acestora să-l săcfestruiască (a, 1813). bul. com. Ist. iv, 89. Creditorii mei. .. de atîta Di-erni au şi săcfestruit pîinile meii (a. 1821). iorga, s. d. xxi, 360. Au lăsat avere de 300 000 piaştri, pe carea sultanul o au secfestruit. ah (1829), 224a/44. Nu va putea secvestrui. ca pecetluire sarea vîndulă dă suptiscălijii (a. 1836). doc. 'e.c. 620. îl apucă creditorii, î.i secfes-truiesc marfa ce să găseşte la dînsul. drăghici, r. 306/26. Giudecătoria. . . au scris finuţalii stărostiica să secfes-truiască binaua arătată, buletin, f. (1843), 134a/37, cf. sfc iv, 124. Mn-o săfesiruit tăt. alr sn jv h 1 012/632. R e f 1. p a s. I să secfestruisă vitele (a. Î807). ap. t. papahagi, c. l. S-au secvestruit venitul părţilor date cu domneasca noastră judecată Sn ;stăpînirea episcopiei (a. 1815). uricariul, h, 21. .Dacă comisia va găsi bucate de prisos cumpărate de la lăcuitori şi nepuse tn magazii, apoi fără intîrziere acelea să se .secfestru-iască'; cr (1830,), 3(88a/20. — Prez. ind.: secfestruiesc, —Şi.: (învechit) sec-vestruf, săcfestrui, (regional) săfestrui vb. IV. — •Secfestru -(-suf. -ui. SECFESTRUÎRE s f. (Jur.; îmvechit) Acţiunea de a s ec f estrui şi rezultatul ei; sechestrare (1). Şi să sloboadă de supt secfeslrmri acele averi (a. 1813). bul. com. ist, iv, 91. Secvestruirea să să cuprinză în veniturile moşiilor (&. 1827). roRGA, s. d. xxi, 235. Poate fi scăpat de vina sau cel puţin de pala de secfes-trnire? (a. 1849). ap. ghica, a. 663. — Pl.: secfestruiri. — Şi: secvestruire s.f. — V. secfestrui. SECFESTRUIT, -Ă adj. (învechit; despre bunuri mobile sau imobile aflate în litigiu sau aparţinlnd unui debitor). Sechestrat fl,). Cf. t. papahagi, C; l. — Pl.r secfestruiţi, -te. — V. secfestrui. SECFÎUi s. m. 1. Numele mai multor plante erbacee cu flori variat colorate şi cu miros plăcut: a) (Transilv. şi Maram.; şi în sintagmele sacfiu îngrămădit, borza, d. 59, safiu de vară, alr i 1 935/266, sanl-.iu plin, ţiplea, p. p. 116, săcfiu. de cimp, alr i 1 935/150) garoafă (Dianthus caryophyllus). Cf. lb, DDRF, GHE.ŢJE, R. M., BARCIANU, BRANDZA, FL. 195, ŞĂINEANU2, TDRG, BULET. GRĂD. BOT. V, 57, PANŢU, PL., DR. VI, 274, 275, CADE, BORZA, D. 59, ALR I 1 935/150, 266, 335, ,339, .357; b) (Transilv. şi Maram.; şi în sintagmele sacfiu turcesc, bulet. grăd. bot. v, 57, borza, d. 58, sacfiu nemţesc bulet. grăd. bot. v, 57, borza, d. 58, sacfiu tărcat, borza, d. 58) garoafe (Dianthus barbatus). Cf. bulet. grăd. bot. v, 57, borza, d. 5â; o) (Prin Transilv.; la pl. sau în forma sacfiu) cuişoare (Dianthus chinensis).. Cf. borza, d. 59, mîndrescu, ung- 100. Frunză verde de-alunar, Pe mîndru l-a prins jandar, Frunză verde de sacfiu, Prinsu-l-a la oi pe rîu. f (1887), 204. <0* (Regional) Sanfiu de cîmp — garofiţă (Dianthus carthusianorum)■ BORZA, d. - 59. 2. (Bot.; prin Transilv.; în forma sacfiu) Saschiu (1) ( Vinea herbaeea şi minor). Cf. borza, d. 180. 3. (Bot.; prin nord-vestul Transilv.; la pl.; In forma sanfii) Sttnjenei (v. s t i n j e n e 1) (Iris germanica). Cf. borza, d. 88. 4. (Regional; în forma săcfiu) Cuişoare (condiment) (Slnhic'olau Român — Oradea), alrm sn iii h 957/316. — Accentuat şi: şiefiu Scl 1960, 752. — Pl.: seefii. — Şi: şegfiu (bulet. grăd. bot. v, 57, borza, d. 58), saţifu (accentuat şi săcfiu, scl 1960, 752), safiu (alr i 1 935/266), şaîtiu (dr. vi, 275), samfiu (borza, d. 58) s. m., sa uf ie (bulet. grăd. bot. v, 57, borza, d. 59) s. f., sanfîu (borza, d. 59, 88), sanhiu (ţi£LE)A, p. p. 116), săcfiu (alr i 1 935/150, alrm sniu h 957/316), săclfiu (resmeriţă, d.), sănhiu (alr i 1 935/35.7) s. m. — Din magb. szegftl. SECFÎU2 s.m. (Bot.; învechit; şi, apoziţional, în sintagma floareseefiu, drlu, borza, d. 20) Romaniţă-ma-re, v. romani] ă (1) (Anthemis nobilis). Cf. KLEIN, d. 422. — Pl.: seefii. — Din magh. szekiil. SECHE s. f. v. zeghe. SECHELĂ s.f. (Med,; mai ales la pl.) Tulburare funcţională sau organică constînd dintr-o serie 'de urmări şi complicaţii, mai mult sau mai puţin tardive şi durabile, ale unei maladii, ale unui traumatisth sau ale unei intervenţii chirurgicale. Medicii... 'declarară că simptomele acele sînt în realitate „sechele“ şi că nu trebuie să mă îngrijorez, preda, i. 212, cf. dm, dn2, d. med., m. d. enc., dex. F i g. Psihologii şi filozofii noştri ar putea să găsească aici, proba6'd> sechelele unor atitudini de desconsiderare a muncii 4969 ÎECHERÂŞ — 609 — SECHESTRAT fizice, a producţiei materiale ele. contemp. 1969, ;nr. 1 200, 9/3. Aveau de eliminat sechelele platitudinii iluzioniste. t iunie 1969, 4. — Pl.: sechele. — Din fr. sequelle. ; SECHERÂŞ s. m. v. sechiraş. SECHEREŞ s. m. v. sccliiraş. SECHEREŞlE s. f. (Transilv. şi Maram.) Cărăuşie. Cf. bîrlea, l. p. m. ii, 495. Bată-te focuţu, glas, Dintr-a cui gură-ai rămas? Dintr-on car eu secherie, Din gura lui Vasalie. id. ib. 30, cf. alr i 835, alr sn v h 1 363, lexic reg. 15. Oamenii cu cai mai făceau cîte-o se-chereşie la oraş. mat. dialect, i, 92. — Pl.: sechereş ii. — Şi: secherie s.f. — Sechereş -f suf. -ie. SECHEREŞlT s. n. (Prin'nord-vestul Transilv. şi prin Maram.) Cărăuşie. Cf. alr sn v h 1 363. Sechereş + suf. -it. SECHERÎE s.f. v. sechereşie. SECHERÎŞ s. m. v. sechiraş. SECHERÎŞ s. m. v. sechiraş. > SECHESTRA vb. I. Tranz. (Jur.) 1. (Complementul indică bunuri mobile sau imobile aflate in litigiu sau . aparţinind unui debitor) A face indisponibil în vederea executării silite sau a confiscării; a pune (suţa) sechestru (v. sechestru I 3), (învechit şi regional) a seefestrui, (învechit) a seefestrarisi, a zeberi, (regional) a cuprinde, a foglăli, a funtui, a prenora. Cf. valian, v. Printr-un caporal a sec'fes-tral această avere peniru un creditor al lui. românul (1857), nr. 40, 3/2, cf. pouzu, antonescu, d., pontbriant, d., ddrf, alexi, w. Dijmuilorut săsesc. .., găsind dijma deja strinsă, o secvestră pe seama cetăţii-păcală, m. r. 80, cf. resmeriţă, d., cade. O să-ţi secfeslreze vioara, Ves,eline, sadoveanu, o. xvii, 343, cf. scriban,'d. Pendedeca, de cum pusese mîna pe administraţia ţării, încasă veniturile statului prin oamenii săi, sechesiră clădirile boierilor de .la Iaşi şi de la ţară. oţetea, t. v. 193, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex, alr sn iv h 1 012. R e f 1. pas. Se face cunoscut că... s-a sccfeslral pe seama Hrisiei Gheor-ghiu, de aici din Bucureşti, lei 5 000. cr (1832), 841/33. Aceştia nu poiră a se lăpăda de protecţia austriacă, dar li se secveslrară toate mqrfile. fm (1847), 721/27. Are. . . dreptul de a face să se sechestreze şi să se vindă averea debitorului, hamangiu, c. c. 412. Sechestrin-du-li-se 32i de capete de vită, invirliră aşa de bine lucrurile la Poartă incit făcură să fie despăgubiţi. iorga, .c. i. iii, 140. Obiectele ce s-au sechestrat peniru neplata dărilor, pas, l. ii, 262. 0> Intranz. Perceptorul nu secuestrează niciodată proporţional din toate productele cari constituie venitul moşiei, ghica, c. e. iii, 53. O (Prin lărgirea sensului) Cit pentru biografia lui Alexandrescu, cred că s-ar putea. . . publica în Convorbiri fără a fi seefestrat de Anale, unde în adevăr ar rămîhea îngropat, alecsandri, s. 153. Ca prefect. . ., seefestrează telegrame şi dă ordine ca să nu se expedieze nici o telegramă fără ştirea sa. gherea, st. cr. i, 342. Rochiile, gătelile şi fardurile.. . erau sechestrate în odaia tatălui ei. teodorîanu, m. iii, 136. îl supun la suplicii, trec ta măsuri drastice: îi sechestrează cărţile, îi reduc porţia de mincare. v. rom. octombrie 1964, 93. + (Rar) A dosi. Cf. cade. 2. (Complementul indică oameni) A reţine cu forţa, a izola (în mod abuziv, ilegal); spec. a Închide; a aresta; (rar) a opri (2), (învechit) a. popri (I), a zeberi. Nu peţi ' secueslra minorul! Minorul trebuie resliluit cui de drept, caragiale, o. i, 35. Se formase cu încetul legenda că ginerele seefestrase pe socru. D. ZAMFIRESCU, T. S. 65, cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., cade. Gelozia luase proporţiile unei ’persecuţiuni în regulă. Fata era sechestrată în casă: nu se ducea la nimeni, na primea pe nimeni, nu se vedea nicăieri. DRĂ-escu, o. a. i, 110. Inginerii şi funcţionarii sint sechestraţi. vlasiu,, D. 137. Numai domnul Deleanu fu se-cheştral în birou, teodoreanu, m. iii, 370. Domnul Bernard fu astfel sechestrat la Necşeni pînă la liturghia de a doua zi duminică, sadoveanu, o. xii, 501, cf. scriban, d. Cînd boierii au voit să se tragă la Tlr-govişle, [Tudor] i-a sechestrat şi închis la Belvedere. oţetea, t. v. 245. Acela care. . . reţine sau sechestrează o persoană. . . se pedepseşte, cod. pen. r. p. r. 485, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. FaSem drumuri buni pin sal,... Dacă nu faSein ni sevăslreaiă. graiul, i, 403. <)> (Prin exagerare) Mă. . . sechestrezi cu picioarele goale pe ciment, c. petrescu, c. v. 355. O F i g. vl turnat beton în calea apelor, sechestrîndu-le între culmile granitice. L 1965, nr. 17, 5/4. + Refl. Fig. (Rar) A se claustra. Cf. şăineanu2, resmeriţă, d., cade. — Prez. ind.: sechestrez. — Şi: (rar) secuestrâ, (învechit şi regional) secîestrâ, secvestră, (regional) se-festră (alr sn iv h 1 012), seyvestra (ib. h 1 012/105), sevăstră, săchestra (ib. h 1 012/514), săchistrâ (ib. h 1 012), săfestră (ib.), sichistră (ib. h 1 012/605), sU feştrâ (ib. h 1 012), ţacfistrâ (ib. h 1 012/386) vb. I. — Din fr. sequestrer, lat. sequestrare. SECHESTRÂNTE s.m. v. sechestram. SECHESTRARE s. f. (Jur.) Acţiunea de a s eches-t r a şi rezultatul ei. 1. Punere în indisponibilitate in vederea executării silite sau a confiscării; punere de sechestru (I 3); (rar) sechestraţie (1), (învechit) seefestruire, (învechit, rar) seefestrariseală, seefestrarisire. Cf. sechestra (1). Cf. polizu, antonbscu, d., pontbriant, d., ddrf, barcianu, a1.exi, \v., resmeriţă, d., şăineanu, d. u. în primul rînd, este diversitatea legislaţiilor în materie de ipotecă, de gaj, de sechestrare, titulescu, d. 359. Sechestrarea se face cu sau fără punere de sigiliu. bo (1953), 345, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. 2. Reţinere cu forţa, izolare (abuzivă, ilegală) a unei persoane; spec. închidere; arestare; (învechit) sechestraţie (2), oprelişte (2), oprire (2), zăberire. Cf. sechestra (2). Această tragere la casa1 lui Raghib Efendi să nu fie o secuestrare deghizată şi, după cele ce am aflat mai tîrziu, cam aveam dreptate, ghica, a. 35. Ancheta dovedind siluirea şi sequestrarea, fata e luată de acolo şi trimisă ta tată-său, la Londra, id. s. 439. N-ai să poţi dovedi seefestrarea, că doar n-ai să iei de martori pe subalternii şi pe oamenii mei de acasă. hogaş, dr. ii, 196. Sclavia şi sechestrarea de persoane. cod. pen. r. p. r. 525. La început, Ana protestase cu furie împotriva a ceea ce numise ea o sechestrare, vinea, l. ii, 283, cf. dl, dm. Asasinatele, descinderile, arestările ilegale, maltratările, sechestrările de persoane . . . erau la ordinea zilei, magazin ist. 1968, nr. 12, 62. Calm..., a luni cuvîntul Mihai Sadoveanu, care a protestai împotriva sechestrării in stradă a cetăţenilor. românia literară, 1969, nr. 53, 6/2, cf. m. d. enc., dex. — Scris şi: seqaestrare. — Pl. : se:hesirări. — Şi: (Învechit şi regional) seefestrăre, (î .vechit) secuestrare, sccvestrâre (polizu) s. f. — V. sechestra. SECHESTRAT, -A .adj. (Jur.) 1. (Despre bunuri mobile sau imobile aflate în litigiu sau aparţini id unui debi:or) Care a fost pus în indisponibilitate în vederea executării silite sau a confiscării; pus sub sîchestru (I 3); (învechit.) secfestruit, (învechit, rar) ‘ÎS — c. 493 4980 SEfirtfiSfRAfOH - âiâ — secfestrarisit. Cf. sechestra (1). S-au conscris toate averile emigranţilor, apoi la cele secvestrate prin case, magazine şi celarii, poduri s-au aplicat sigilu. BARIŢIU, P. A. II, 489, cf. PONTBRIANT, D., RESMERIŢĂ, d. ll acuză a-şi fi însuşit mobile sechestrate, insinuare de care se apără în 1860. călinescu, s. c. l. 162. 2. (Rar; despre oameni) Care este reţinut cu forţa, izolat (abuziv şi ilegal); spec. închis; arestat; (rar) oprit2 (2), (învechit) poprit (1). Cf. sechestra (2). Cf, RESMERIŢĂ, D. — Pl.: sechestraţi, -le. — Şi: (Învechit) secvestrat, -ă adj. — V. sechestra. SECHESTRATOR, -OÂRE s.m.-şi f. (Rar) Persoană însărcinată cu punerea sub sechestru (I 3) a averii unui debitor; executor al unui sechestru; (învechit, rar) seclestrarisitor. Cf. barcianu, alexi, W., DL, DM, DN2. — PI.1: sechestratori, -oare. — Sechestra + suf. -tor. SECHESTRÂŢIE s. f. (Ieşit din uz) 1. Sechestrare (I). După ce secvestraţie s-au învoit, trebuie imbe părţile intre patrusprezece zile după porunca dată pentru aceasta sau hotărîrea trimisă să să înţeleagă despre sec-vestru pă care trebuie săr puie. rînd. jud. 279/18, cf. STAMATI, D., POLIZU, PONTBRIANT, D., SCRIBAN, D. 2. Sechestrare (2). Cf. şăineanu2. — Pl.: sechestraţii. — Şi: sechestraţiinc (scriban, d.), (învechit) secuestrâfie (barcianu, alexi, w.), secuestraţifine (id. ib.), secvestrâţie ,s. f. — Din lat. sequostiatio, -onls, germ. Sequcstration, fr. sequestration. SECHESTRAŢIUiVE s.f. v. sechestraţi*. SECHESTRU s. n., s. m. X. 1. S. n. Depunere, încredinţare a unui lucru litigios unei terţe persoane, care are obligaţia de a-l restitui, după soluţionarea litigiului, celui in drept; măsură care dispune încredinţarea acestor lucruri; (învechit) oprelişte, zebe-reală. Trebuie îmbe părţile... să să înţeleagă despre secvestru pă care trebuie să puie. rînd. jud. 277/21. Iară inlr-aceea decimele şi cuartele să fie supt secvestru. şincai, hr. iii, 212/33. La secvestrum (adecă la oprelişte) ieste pus lucrul care de la mai mulţi cu anume condiţie... să dă ca să-l păzască şi să-l întoarcă (a. 1802). contribuţii, iii, 119. Moşiile. . . care pără a-tunce s-au hotărît a fi supt săcfestru în putere scrisorilor ci are pâ/i[a];[nicul] Doni, i si vor da in vecinică slă-pinire (a. 1813). bul. com. ist. iv, 89. Datornicul său mai întîi să se îndatorească a pune banii cerşuţi în secvestru şi apoi să se judece, pravila (1814), 20/21. Secvestru iaste un feli de depoziton cind doi inşi sau mulţi pun cu mulţămita lor un lucru de prigonire. caragea, l. 64/3. Să se puie sub sequestru locul acel de pricină (a. 1824). uricariul, xiv, 213. Făcea anafora către slăplnire de se cuvine să se facă seefestru sau nu. regul. org. 276/19, cf. antonescu, d. Depozitul esle de două feliuri: depozit propriu-zis şi sechestru. hamangiu, c. C. 402, cf. şăineanu2. Şi ce bine a făcut... că a cerat şi înfiinţarea de sechestru pe partea de avere a băiatului vîrstnic. brătescu-voi-neşti, p. 217, cf. resmeriţă, D., cade, dl, dm. Sechestrul este depozitul unui lucru litigios (adică asupra căruia două sau mai multe persoane se află în proces). pr. di^ept, 393; cf. m. d. enc., dex. O Sechestru convenţional — stabilirea sechestrului (I 1) prin acordul părţilor aflate în litigiu. Cf. hamangiu, c. c. 408, pr. drept, 393. Sechestru judiciar = stabilirea seches-rului (I 1) de către justiţie. Cf. hamangiu, c. c. 408. Judecata, pe baza jurămîntului prestat, respinge acţiunea de sechestru judiciar, ca neîntemeiată, klop-ştok, f. 314. <0 (Prin analogie) Pomerania suedeză s-au dat şi tncă cu unirea lui Menşicov supt secuestrul Pruşiei neutrale. asachi, i. 282/25. 2. S. m. (Şi în sintagma sechestru judiciar) Persoană căreia li sînt date spre păstrare lucrurile sechestrate, pină la rezolvarea litigiului. In spiritul legii este ca sequestru să fie numit o terţă persoană. hamangiu, c. c. 409, cf. resmeriţă, d., cade. Sechestrul judiciar este o persoană, numită de instanţă, căreia i se încredinţează paza şi administrarea bunului cerut de reclamant, pe timpul cît durează procesul. pr. drept, 798. 3. S- n. (Şi în sintagmele sechestru penal, sechestru penal asigurător., cod. pen. r.p.r. 619, sechestru asigurător, pr. drept, 799) Măsură de asigurare, ordonată de justiţie, care constă din indisponibilizarea (prin aplicare de sigiliu) a unui bun, pentru a se preveni înstrăinarea şi sustragerea acestuia de la executare silită ori confiscare; spec. (învechit) poprire (1). Toate aceste mărfuri. . . să fie supt seefestru (a. 1824). doc. ec. 314. Orice mezat şi seefestru să ua săzîrşi (sic!) să se facă cunoscut prin foi publice, heliade, f. 51/18- S-au făcut seefestru parte din averea pîrîtului. cr (1832), 1482/21. Judicătoria judeţului Muşcel... face cunoscut că seefestru urmat ele Niculae Niculau pe jumătate leafa d-lui stolnicului Constandin Ema-noil... s-au ridicai, buletin, g. (1840), 242/25. Pentru punerea sau ardicarea secfestrului să uor păzi rîn-duielile coprinse in anexul N■ 2. regul. org. 225/7, cf. ddrf, resmeriţă, d. Salvaseşi puşca de sechestru, teodoreanu, m. i, 309. Cind îşi dădu seama că este somaţia pentru sec/ies/ru[l] mobilei şi a efectelor, instinctiv îşi întinse mîna să rupă hîrtia. bart, e. 248. Pesemne că prefectul nu-şi plătise chiria la Buzău, avind in vedere că i se înfiinţase in 1868 secvestru pe mobila din casă pentru galbeni S4. călinescu, s. c. L. 162. Eu am sustras şi am ascuns, noaptea, recolta ameninţată de sechestru, vinea, l. i, 189, cf. dl, dm. Bunurile asupra cărora s-au luat măsurile asigurătorii şi apoi s-a aplicat sechestrul penal nu mai pot fi înstrăinate în nici un fel pe toată durata fiinţării lor. pr. drept, 849. Un negustor braşouean îi puse un secvestru pe moşia Văcăreşti, ist. lit. rom. ii, 192, cf. M. d. enc., dex. <0> F i g. Vei fi sigură că şi din parte-mi nu se va întrebuinţa nici un seefestru... asupra plăcerilor şi gusturilor dumilale. pr. dram. 151, cf. glosar reg. <0> Loc. v b. A(-i) pune (sau aplica) (cuiva) (un) sechestru (ori, rar, sechestre) (pe ceva) sau a pune sub sechestru (ceva) = a sechestra (1). Astăzi l-am inlîlnit pe uliţă şi mi-a spus că a primit scrisoare din ţară, care îi vesteşte că... turcii au pus secuestr'u pe slare-i. bălcescu, ap. ghica, a. 575. Eu zic să-i pui „sifestru". D. zamfirescu, v. ţ. 101. Trebuie să umble negreşit prin comună, să zorească strîngerea birurilor şi să pună sechestre celor rămaşi prea mult în urmă. rebreanu, i. 207. Dacă-i pune sechestru şi-l virale la darabană? c. petrescu, c. v. 27. Deocamda-tă-am a-ţi pune sechestru pentru cinci sute lei amendă. sadoveanu, o. xii, 477. Iţ pune săchestru. alr sn iv h 1 012/531. I-aplică săchestru. ib. A pus sechesttu pă ia. ib. h 1 012/784. Le pune su zăcrest. ib. h 1 012/272. (Fig.) Ultima creaţie... care obţine la Veneţia (ironie supremă) premiul Dţiciului catolic, este pusă sub sechestru de cenzura italiană, românia literară, 1969, nr. 17, 24/2. 4. S.m. (Regional; în vechea organizaţie judecătorească; în forma ţacfestru) Portărel (3) (Marginea — Rădăuţi), alr sn iv h 1 014/386. II. S. n. (Med.) Ţesut necrozat. Cf. antonescu, d., bianu, d. s. Ulcerele intestinale sînt acoperite cu sechestre abundente, babeş, o. a. i, 242, cf. D. med. — Scris şi: sequestru. — Pl.: (I 1, 3, II) sechestre şi (I 2, 4) sechesiri. — Şi: (învechit şi popular) see-festru, secvestru, (Învechit) secuestru, săcfestru, (regional) sefestru (scriban, d., alrm sn ii h 820), sey-vestru (bul. fil. iv, 76, alrm sn ii h 820), saîestru (com. din straja — rădăuţi), săchestru (alr sn iv mn h 1012), săfestru (com. din drăgoiasa — vatra 4984 SECHÎN - eu - SECOL DORNEI, ALR SN IV MN h 1 012, GLOSAR REG.), siclestl'u (alrm sn ii li 820), sichcstru (alr sn iv h 1 012/192), sifestru s.n., ţactestru s.m., s.n., zăcrcst (alrm sn ii li 820/272), (Învechit, rar) secvestrum s. n. — Din lat. sequestrum, sequester, fr. sequestre. SECHÎN s. m. v. ţechin. SECHIRĂŞ s. m. (învechit şi regional) Căruţaş; vizitiu. Mihail se îndeletniia cu jocurile, făcea vîr-tealniţă şi se făcea sechiraşu de îmbla cu carul cu 4 cai. moxa, 387/34. Această s[fîntă] evanghelie s-au legat de nou în anul 1820 cu 30 de slofi vfechi], de la cormanîşi şi secherîşi (a. 1820). iorga, s. d. xvii, 193, Cf. DDRF, MÎNDRESCU, UNG. 101, DR. V, 73, PUŞCARIU, L. R. i, 312, scriban, D., caba, săl. 100. Un verde rădvan... Cu doi siciraşi, Negri ţigănuşi, pop., ap. tdrg. Bată-te focufu glas, Dintr-a cui gură ai rămas? .,. Dinlr-on car cu sechereş, Din gură de lezieş. bîrlea, L. P. M. II, 30,- cf. ALR I 834, MAT. dialect. I, 92. Ajungea la Sîn-Medru, Cu nuntaşi, cu călăraşi, Cu cincizeci de sichiraşi. folc. olt.—munt. iii, 24. + (Prin Munt. şi prin Olt.; în formele sichiraş, si-chioraş) Om de casă, fecior. Care este ginerili Să s-aleagă din nuntaşi, Din nuntaşi, Din sichiraşi Şi din negri ţigănaşi. mat. folk. 110. Mirele, ginerile Să s-aleagă din nuntaşi, Din nuntaşi, din sichioraşi. păsculescu, l. p. 204, cf. 377. >— PL: sechiraşi. — Şi: (învechit) secheriş, sichi-reăş (dhlr ii, 541), slcirâş, (regional) seclierâş, se-ehcreş, secherîş (alr i 834/341, 345), săcăr6ş (ib.; 834/355), slohiorăş, sicliirăş s.m. — Di n magh. szekeres. SECI s. n. 1. (Popular) Loc într-o pădure defrişat şi folosit ca păşune sau ca ogor; (popular) curătură, (învechit şi regional) secătură (2), (regional) , laz, runc1 (1). V. tăietură (S). Cf. baronzi, l. 119, ddrf, barcianu, şăineanu2, păcală, m. r. 141, resmeriţă, d., cade. Apelativul seci „curătură, laz“ a dispărut din vorbirea curentă, iordan, t. 374, cf. scriban, d., dl, dm, L. rom. 1962, nr. 1, 80. In seci se găsesc mai cu seamă muri. h xi 322, cf. viciu, gl., densusianu, ţ. h. 56, chest. iv 98/174f. Mi-a ieşit lupu-nainte din nişte săci. cv 1951, nr. 2, 35. 2. (Regional) Pădurice rămasă dintr-o pădure mai mare; (regional) ciritei. Cf. scriban, d. 3. (Regional) Parapet, întăritură din copaci tăiaţi. Cf. SCRIBAN, D. 4. (Regional; mai ales în Mold. şi Transilv.) îngrăditură sau gard din crengi rămuroase, (regional) nimăt; gard viu; p. restr. vreasc; nuia (1). Laţurile nu l-au oprit, seciurjle nu l-au încuiat şi iot feliul de măiestrii a-l domoli nu l-au putut, cantemir, ist. 374, cf. pamfile, j. iii, 94, scriban, d., com. marian. Cînd seciul serveşte pentru coşar la oi se cheamă ni-mâl. şez. iii, 87, cf. conv. lit. xliv, 132, i. cr. iii, 54, com. din straja — rădăuţi, com. beniuc, chest. iv 59/91, alr i 673/508, 540. 5. (Popular) Loc (la stînă) îngrădit, uneori acoperit, amenajat pentru adăpostirea oilor sau a altor animale; (regional) nimăt. Cf. dr. ii, 338, cade, dl, dm. Trebuie să acup mieii în săciu. l. costin, gr. băn. 180, cf. viciu, gl., chest. ii 429/11, 26], iv 119>/362, 120/362, v 8/49, 39/37, 50/19, alr i 1 122/18, ib. 1 790/361, lexic reg. ii, 77, 124, scl 1974, 447. — Pl.; seciuri. — Şi: (regional) săci s.n. — Din v. sl. e-fc-ib.: SfiCICĂ s.f. (Regional; cu sens colectiv) Paie tăiate mărunt pentru hrana vitelor. Cf. dl, dm. 1 — Pronunţat: seci-că. — Pl.: ? — Din ucr. cirka. SficmĂ s. f. v. seceră. 1 SUCIRE s. f. v. seceră. ŞECIŢOS, -OĂSĂ adj. v. secetos. SECIUl vb. IV. Tranz. 1. (învechit şi regional; complementul indică copaci', păduri) A reteza (1); p. ext. a prăvăli (1). Pre la Codrul Cosminului să treacă se temea de ţerani înţelegînd de dînşii să nu săciuiască pădurea .asupra lor. ureche, let. i, 185/27. Au trimes înainte... să săciuiască pădurea, si-mion dasc., let. 77, cf. m. costin, ap. gÎdei, 331, budai-deleanu, lex., tdrg, cade. + (Transilv.; complementul indică păduri, lunci etc.) A defrişa pentru cultură. In fiecare an ţăranul săciuie o parte din păduri, vuia, ţ. h. 89, cf. scriban, d., chest. iv 99/264. 2. (Prin nord-estul Transilv.; complementul indică vreascuri) A îngrămădi. Cf. bugnariu, n. 51/401. — Pronunţat: -ciu-i. — Prez. ind.: seciuiesc. — Şi: (învechit şi regional) săciui (prez. ind. pers. 3 şi: săciuie) vb. IV. — Seci + suf. -ui. SECIUÎRE s.f. (învechit, in Transilv.) Acţiunea de a s e c i u i (1) şi rezultatul ei. Cf. budai-deleanu, LEX. ’ - — Pronunţat: -ciu-i-. — Pl.: seciuri. — V. seciui. SEC ÎI, -ÎIE adj. v. secău. SEcfll, -ÎIE adj. v. secău. SlSCLU s. n. v. secol. SfiCOL s.n. 1. Interval de timp de o sută de ahi, socotit de la orice dată; (adesea urmat de un numeral ordinal şi de determinări care arată ordinea în raport cu era noastră) interval de timp de o sută de ani, socotit de la unitate pînă la completarea sutei respective Inclusiv; veac, (învechit) sută. Toate ce au lucrdt oamenii întru această largă şi mare lume. de secule (veacuri), teodorovici, i. 31/10. O iută ani fac un secul. ■ săulescu, î. 24/10, cf. aricescu, a. r. 24/1. Să aruncăm... o ochire asupra trecutului acestei naţii şi să vedem ce a făcut în aceşti optsprezece secoli de cînd se află statornicită pe pămîntul său. bălcescu, m. v. 5. La începutul secolului actual a cumpărata un nobil avut... şi o dărui schitului fraţilor de caritate în Buda. descr. ape, 75/24. Putem zice că spiritul omenesc a căzut atunci într-o letargie adîncă. . . din care s-a resculat tocmai după o mie de ani (de la 475 pînă la sfirşitul secolului al 15-lea). barasch, m. i, 7/13, cf. aristia, plut. vii2/29. De scriitorii româneşti în provinciile danubiane de în acest seclu nu aflăm altă cunoştinţă decît că principele României Neagoe ar fi scris o epistolă, cipariu, ap. odobescu, s. i, 353, cf. ghica, c. e. ii, 558, pontbriant, d. între cronica lui Urechea şi clnlecul lui Robert Wace este la mijloc o distanţă de trei secoli. hasdeu, i. v. 37, cf. maiorescu, critice, 71. Presupuind lumea redusă la un bob de rouă. . ., seculii din istoria acestei lumi microscopice ar fi clipite, eminescu, n. 32. Fizionomia uqci importante regiuni a continentului s-a schimbat într-o jumătate de secul ca prin minune, caragiale, o. iii, 93. De la al optusprezecelea secul încoace, o lărgire a conţinutului s-a arătat şi conjuncţia ,,să“ ş-a pierdut astăzi înţălesul condiţiei, philippide, p. 50. Istoria poporului român, care a fost bîntuit de năvălirile lătărăşti pînă la sfirşitul secolului al XVIII, ne dovedeşte acest fapt cu prisosinţă- xenopol, i. r. ii, 31. în aprecierea frumosului, ■ ideile secolului al XVTLI-lea acopăr adesea simţul mult mai străbătător pe care l-a dat călătoria, cunoştinţa de-a dreptul, iorga, p. a. ii, 180. Situaţia se schimbă. . . în jumătatea a doua a secolului, păcală, m. r. 52. Călugării din O- 4997 âECOL — SECONÎDÂft rienl au devenit foarte bănuitori faţă de vizitatorii europeni după ce au făcut o experienţă amară timp de mai multe secole, bul. com. ist. ii, 8. Arta aurului (lin primele secole ale mileniului 1 în Dacia mai înfăţişează şi alte aspecte caracteristice, pârvan, o. 681. Ne-am oprit la ilustra băcănie Tomovici, veche de peste jumătate de secol, ibrăileanu, a. 80. Înţelegem că ne despart, nu zece ani, ci o jumătate de secol..., mai mult încă. c. petrescu, î. ii, 218. Cîţi vor mai şti astăzi că Nae Saltimbancu. . . a fosl, cam pe la începutul acestui secol, un umorist de seamă? i. botez, b. i, 42. Este greu să ne pronunţăm... la o depărtare în timp de trei secole, iordan, stil. 258. Arta noastră medievală, cu excepţia celei din Transilvania. . ., cuprinde creaţia artistică a aproape cinci secole, oprescu, s. 166, cf. călinescu, c. o. 48. Intrat în posteritate de aproape un secol, Heine a rămas pentru noi un contemporan. VIANU, L. U. 421, cf. RALEA, O. 29. IM 0/71 din Bucovina. . ., în secolul trecut, a instalat aici un ferăstrău, bogza, c. o. 17. Romantismul, ca şi realismul, şi-au prelungii eficacitatea pînă către ■ sfirşitul secolului. IST. LIT. ROM. II, 14, cf. CONSTANTINESCU, S. III, 319, TUDORAN, O. 21, DL, DM, PREDA, R. 183. în afară de călăraşii colonizaţi pe pămînt aflat tn proprietatea domniei, în documentele veacului al XVIl-lea şi cele din primele decenii ale secolului următor, întîl-nim şi o altă categorie de astfel de slujitori care foloseau pămîntul unor mari boieri, stoicescu, c. s. 103. De o jumătale de secol putem zice. că se joacă teatru. t iunie 1964, 41. Herodot se referă la evenimente de la sfîrşitul secolului precedent, h. daiCoviciu, d. 14. Montajul, tehnica artistică pe care ne-am obişnuit s-o socotim specifică filmului, exista, aşadar, încă în secolul XIV. cinema, 1968, nr. 8, 22, cf. m. a. enc., dex. + (Familiar; prin exagerare) Timp îndelungat, multă vreme; p. ext. veşnicie. Bani n-am mai văzut de-un secol, eminescu, n. 42, cf. cade. Cine-qr putea să spună Cîţi secoli au trecut De-o lună De cind nu le-am văzut. TOPÎRCEANU, B. 30, Cf. DL, DM, M. D. BNC., DEX. + (La pl.) Timp considerat in desfăşurarea lui; lungă perioadă de timp (depăşind 100 de ani); p. ,e x t. generaţii contemporane acestor perioade in desfăşurare. Ideea de unitate. . . va fi ţinta secolilor viitori, bălcescu, m. v. 8. Secolii.grămădesc rezultatele lucrărilor tululor oamenilor, ghica, c. e. i, 197. Şi iată că pedeapsa, cu întreaga ei tortuţă, S-a strecurat prin secuii la fiii ce-au urmat! mureşanu, p. 41/2. Măreţul turn, trist martur 1-al nostru trist .apus Ş-a cărui origină în secoli s-a repus, alexandrescu, m. 10. Familiile cele mai mari boiereşti. . . au venit în decursul secolelor din Bizanţ sau din Italia, sion, p. 63. Viitor de aur ţara noastră are Şi prevăd prin secoli a ei înălţare, bolintineanu, o. 37. Al meu nume o să-l poarle Secolii din gură-n gură şi l-or duce mai departe, eminescu, o. i, 133. lată Hinovul; tn el s-ascunde Potopul de secoli ce-a curs. macedonski, o. i, 13. Şi secolii-nchid-ori deschidă cum vreau Eterna ursitelor carte, coşbuc, p., ii, 29.2. Au ajuns pînă la izvoarele veşnice din care se adapă acolo, la locul lor, naţiile şi secolele, iorga, p. a. ii, 170. [Gargantua şi Pantagruel] .îşi păstrează actualitatea tn toate epocile de înnoire, bucuroase să recunoască în ea, . . un aliat peste secole al tuturor năzuinţelor către înălţarea condiţiei omeneşti, vianu, s. 130. Europeanul a introdus de secole o serie de atribute necunoscute lumii vechi. ralea, s. t. iii, 10, cf. dl, dm. Dar, iată, secolele vin Acum pe soarta lor stupine. brad, o. 49. Uşile se-ncuie sec Pentr-un car de secuii? vulpescu, p. 85. Mărturie sînt micile oraşe, satele, regiunile peste care secolele treceau fără a lăsa urme. contemp. 1969, nr. 1 178, 8/5, cf. m. d. enc., dex. 2. (De obicei urmat de determinări care precizează felul) Epocă istorică dominată de o personalitate excepţională, de un eveniment însemnat sau marcată priţi anumite caracteristici. Aceşti ostaşi cu armele lor şi portul lor se păreau renvieţi din secultle Romei. asachi, s. l. ii, 99. Turnurile cele-nalte Ca fantome de mari secoli pe eroii lor jelesc, alexandrescu, m. 17, cf. REşfitERiŢĂ, d. O gazetă nouă tn secolul vitezei. In plr ii, 479. Un secol de biologism şi economism a dat roadele la care ne putem aştepta, in ib., 618. N-au apucat să se răcească ţevile tunurilor şi un megafon al unor trusturi a proclamat ritos „Acum începe secolul american“. contemp. 1948, nr. 108, 1/1. Este vremea... să creăm statornicei noastre politice un secol de aur. călinescu, in plr ii, 610. Acolo şi-c dai el seama că... acesta e un secol al fotogeniei, bogza, а. 1. 56. Scrisoarea... prin care Volta anunţă descoperirea pilei electrice constituie actul de naştere pentru secolul electricităţii, cişman, fiz. ii, 555, cf. dl, dm. O dată cu lansarea primilor sateliţi artificiali ai Pă-mîntului şi a primei rachete cosmice. . . omenirea a păşit în secolul cosmonauticii, geologia, 7. S-ar ţutea găsi vreodată cineva care să creadă că mişcarea spiritului şi circulaţia lui, într-un secol al radioleleviziunii, al tranzistorilor, al sateliţilor artificiali şi al aterizării pe lună, poale fi oprită printr-un decret de lege? românia literară, 1970, nr. 65, 3/3, cf. m. d. enc., dex. .<> (învechit) Secolul de mijloc = evul mediu: De abia în timpul din urmă, adecă în secolul de mijloc, cînd nu mai trăiau romanii, s-a lăţit asupra tululor cuvintelor neglijenţa pronunţării, maiorescu, cr. nii 200. Ar fi un studiu interesant... a comenta toatî antichităţile secolului nostru de mijloc, odobescu, s. i, 337, cf. dl, dm, dex. + P. g e n e r. Epocă (In care se petrece un eveniment de seamă, trăieşte o personalitate reprezentativă etc.). Orice naţie care nu ia* parte la muvmentul secolului rămîne înapoiktă (a. 1848). plr i, 119. O asemenea definiţie fu dată într-un secol cînd industria căpăta un zbor insemnat. rom. lit. 257V17. Marginile proprietăţii funciare au variat pururea după secoli, după ţări. şi după legi. kogălni-geanu, s. a. 136. Trăim într-un secol în care lucrătorul nu mai poale fi un automat, ghica, c. e. ii, 401. Iată', lipul ce ne propunem a urmări în deosebitele faze prin: care el a treeut în secolul nostru, filimon, o. i, 98. Ce-iur secol ne zice, ceilalţi o dezic, eminescu, o. i, 40. lutr-un secol fără patimi, nu va rămînea nici praf Din durerei’ . din robie, din ruină şi din jaf. beldiceanu, p. 126,' cf. resmeriţă, d. Nevestele secolului nostru au înaintat enorm, iar noi bărbaţii, am rămas în fond aceiaşi. dan* u. 239. Pe deasupra acestor contradicţii, el rămîne omul secolului său. ralea, s. t. iii, 72. Kogălniceanfl, rămîne penlru secolul său un model nedepăşit în concluziile sale esenţiale, ist. ut. rom. ii, 434. Situează improvizaţia în rîndul schimbărilor dinamice aduse de secolul nostru antrenamentului actorului, t mai 1964, б. Am putea înregistra agravarea, în secolul nost'rii a unor maladii mai vechi, sporul de spectaculozitate: cinema, 1968, nr. 5, 8. Romancierul contemporan îşi propune obiective mult mai vaste decît acela de a în1 făţişa anumite destine individuale..., el tinde să realizeze adevărate sinteze spirituale ale secolului acesta-' românia literară, 1969, nr. 63, 8/2. □ Secolul enci-clopediştilor. 3. (Bis.; rar) Viaţa lumească. Cf- resmeriţă, d-, ŞĂINEANU2. — Pl.: secole şi (astăzi rar, m.) secoli. — Şt: (as“i tăzi rar) secul (pl. m. secuii), (invechit, rar) s4clu* s. n. ■ ,v ' — Din lat. speculum, it. secolo. u i SECOLÂR, -A adj. v. secular. SEC0ND num. ord. v. secund'. SECONDA' vb. I v. secunda. ' Expr. (Rar) A fi în secretele zeilor = a fi într-o poziţie care-i permite să afle secrete (2) cunoscute numai de persoane importante; a se afla în relaţii apropiate (de prietenie) cu persoane sus-puse. Nu poate să încredinţeze oricui tot ce ştie. deşi e în secretele zeilor, cocea, s. i, 374. 3. Adj. Gare este cunoscut de un număr limitat de persoane sau care rămîne necunoscut; care este sau trebuie ţinut ascuns de alţii; confidenţial, tainic (I 3), (învechit) secretnic, (învechit, rar) secretic. Căpătară- prilejuri numiţii greci a'străbate prin-academiile şi bibliotecile secrete ale învăţaţilor preufî şi filozofi eghipteni. ar (1829), 2032/34. A trimes pe credinciosul-său. . . cu scrisori secrete ca să laie pe mulţi din boierii ci-i cunoştea duşmani, asachi, l. 31/18. "El merse numai la' Mitropolit şi ii zise să numească o comisie secretă spre a analiza jurămîntul propiis-mag. ist. i, 195/8. în vremea aceasta, sosise la curtea împărătească scrisori secrete ale lui Basta. bălcescu, m. v. 413. Naşterile noastre secrete sînt se zice. aristia, plut. 53/20, cf. polizu. Celelalte ordine erau secrete, căci le da şoptind la ureche, ghica, o. e. i, 40. Credem că lectorii noştri n-a uitat secreta intrevorbire dintre principele Gheorghe Caragea şi -banul C. filimon, o. I, 170. Sălbaticii în genere ţin secrete adevăratele lor nume pentru ca să nu le afle duşmanii lor. conta, o. F. 364. In Bucureşti s-a înfiinţat un birou secret de punere-n slujbe, vlahuţă, s. a. ii, 362, cf. Alexi, w. O a doua intervenţie secretă a capuchehaielor lui Ma-vrocordat reuşeşte să modifice în parte hotărîrea sultanului. bul. com. ist. ii, 13, cf. resmeriţă, d., cade. Am avut luni o şedinţă secretă, titulescu, d. 311. Se vedea urt mod de expresie literară în care adevărul ţinea să se ascundă' ca într-un cifru' secret, vlasiu, d. 271. Magistraţii proiectaseră şedinţă sccretă. teodoreanu, m. iii, 138, cf. scriban, d- Ceea ce se putea spune intr-un aci secret nu se putea irîmbifa într-o proclamaţie, oţetea, t. v. 182. Operaţiunile pe livrelele de economii şi în conturile curente de cecuri sînt secrete, leg. ec. pl. 225. Mă duceam deseori la sat, dar cu ce înconjururi secrete, ca să nu mă ghicească cineva! blagâ, h. 40, cf. dl, dm. Nu luau parte la sfaturile secrete, stoicescu, s. d. 2.56, cf. m. d. enc., dex. <0> (Adverbial) Membrii Consiliului votează secret, prin ridicare de mîini sau prin aclamaţii, leg. PL. 1Ş6. N. urnele lui na e linul secret. p.OGZAţ a. ţ. 427. Da’ nu i-a spus pînă a grăit săeret cu mtiistăru ce să facă cu copiii, o. bîrlea, a. p. ii, 357. <0 Agent secret — persoană cu misiune sccretă2 (I 3) de informare în domeniul politic, economic, al criminalităţii etc.; spec. detectiv. DUf.ă .ştirile ce avem din unele părţi ale ţărei, oameni necunoscuţi, un fel de agenţi secreţi, negreşit instrumente nenorocite ale clicilor, se duc pe la proprietarii mici de ţară şi le cere socoteală de veniturile lor. dîmboviţa (1858), &ţ7. După cîteva zile, raporturile agentului său secret de la Făneşti anunţară că Elena nu primeşte pe nimeni, bolintineanu, o. 454. Era agent secret în poliţia capitalei. rebreanu, r. i, 23, cf. dl, dm, M. d. enc., dex. Poliţie secretă = (in unele ţări) serviciu naţional de poliţie, ataşat direct de ministerul de interne, dc care depind toate serviciile de poliţie din ţara respectivă. V. siguranţă. Veniturile acestea s-au confundat cu veniturile statului provenite din contribuţiunile celor vii, fără a ţinea în seamă dn. să. întrebuinţează penlru jandarmi. . ., penlru poliţ:a secretă sau pentru şcoli. ghica, c. e. i; 77, cf. cade. I-a pus înainte un dosar. .. alcătuit de poliţia secretă, c. pf.trhscu, c. v. 324. Societate (sau organizaţie, asociaţie) secretă — societate (sau organizaţie, asociaţie) cu caracter conspirativ, constituită în ascuns, în mod ilegal. Societăţi secrete.. proclamă şefi pe oamenii pe care guvernul voieşte să-i piarză. ghica, c. e. ii, 337. Louis Philippe împrăştie în 1839 societăţile secrete, ralea, s. t. iii, 58, cf. DL. Se vorbea... de organizaţii secrete adunîndu-se prin adăpostirile părăsite, t. popovici, s. 474, cf. dm. Acţiunea unor societăţi secrete cu scopuri revoluţionare se intensifică, ist. lit. rom. ii, 559, ef. m. d. enc., dex. Fond secret — sumă de bani (în afara bugetului normal) de care poate să dispună o formă de guvernă-mînt, un organ al ei etc. fără să dea socoteală de întrebuinţarea ei. Ca corespondent al ziarelor străine, stipendiate din fondurile secrete, calomnia camera şi constiluţiunea. ghica, c. e. ii, 605, cf. cade, scriban, d. Testament secret = testament pe care testaţonil îl depune din timpul vieţii, ca măsură de prevedere, la tribunal, Închis şi sigilat; testament mistic, v. mistic (D- Cînd leslalorele va voi să facă un testament mistic sau secret, trebuie neapărat să-l iscălească sau că l-a scris el însuşi sau că a pus pe altul a-l scrie. HAMANGIU, C. C. 205. 4. Adj- (Rar; despre oameni) Care ştie să tacă, discret, tainic (15); prefăcut (II 1); viclean. Cf. zanne, p.iii, 250. Nu eşti deloc secret, scriban, .d. E sîcreală, nu spune fiece, alr i 1 550/798, cf, ib. 1 558/552. 5. S. n. Ceea ce nu este cunoscut,, descoperit, explicat, pătruns, de înţeles (încă) de mintea omenească; enigmă, mister (2), taină fl), (rar) misteriozitate, (învechit) nepricepere (1), neştişut2 (1), neştiutură. Acest secret mintea omenească nu-l poate încă pătrunde. bălcescu, m. v. 3. Dar pîn-aluncea timpul, secrete multe are. bolintineanu, o. 138. Ca un savant care, în amestecul unor elemente, ar căuta să prinză un secret subtil al naturii, caragiale, o. i, 67. Cc-o să facem -şi unde-o să ajungem e secretul viitorului. în plr ii, 176. V-aţi adîncit în secretele naturii, severin, s. 89,' cf. cade. Se uită maşinal pe ţeava cu căutătura distrată a savantului care pîndeşle mereu, cu gîndul, secretele naturii, brăescu, o. a. i, 55. Minerii... au încercat .să surprindă secretele vieţii, bogza, c. o. 123: SecnleU naturii abia de-acum,. băiete, Le învăţăm mai- bine din cărţi şi din caiete, horea, p. 40. Realitatea călătoriei nu e mai bogată decîl cărţile, dar ea -păstrează uneori, în evenimentul măruntj în detaliul concret, imprevizibil, secrete pe care nu le aflăm niciodată în cărţi. contemp. 1969, nr. 1 176, 3/1. + Ceea ce constituie condiţia intimă, esenţială a unei ştiinţe, a unei arte etc., ceea ce solicită o iniţiere specială (într-un1 domeniu). încă nu puteam să-mi dau seama de regulile şi de secretele sintacticei, sion, p. 359. în acestei ■ ■ reguli expuse mai sus, se află tot secretul artei medicale■ contAj o. î1. 218. Armqniq — asia este marele secret SECRET2 — 615 — SECRET2 al artei, caragiale, o. iii, 109. Mallă vreme vor avea ce să-nvefe de la el acei cari vor să slăpincască secretele versului românesc, vlahuţă, s. a. ii, 489. A răspunde la asemenea întrebări înseamnă a cunoaşte toate secretele limbii, philippide, p. 94. Se zice şi ş-a zis că-i un secret Al ariei, să compui macame-arabe. coşbuc, p. ii, 267, cf. resmeriţă, d-, cade. Ni se părea că citim ca intr-o carte deschisă secretul şi eternitatea artei. cocea, s. i, 90. Divina Comedie ne-a dat primele exemple de glorificare poetică a naturii, în care stă secretul artei Renaşterii, oţetea, r, 199. Oamenii ăştia deţin toate secretele artei pentru nevoile lor. călinescu, b.i. 66. Parveniţii lui Balzac au nenumăraţi profesori care trebuie să-i iniţieze în secretul diferitelor arte. ralea, s. t. ii, 223, cf. dl, dm, dn2, dex. Am revăzut. .. lucrări ale unor amatori aplecaţi cu seriozitate pe secretele picturii, românia literară, 1977, nr. 26, 18/4. + Explicaţie, raţiune (ascunsă, profundă). La urmă caută-n cartea cea sfîniă un secret, Se-ntoarce şi vorbeşte solemn ca un profet, coşbuc, p. ii, 192. Secretul pasiunii noastre era simplu, ibrăileanu, a. 23. Secretul mîniei mele rămăsese ascuns. . . pentru toată lumea, în frunte cu Clara, galaction, o. 104. Duhul primăvăratic al albului... era unul din secretele prieteniei lui Mircea peniru Bănuţ. teodoreanu, m. ii, 62. In conslrîngerea răspunsului stă tot secretul domi-nafiunii. arghezi, s. vii, 21. Studiu neîncetat şi mai ales muncă şi iar muncă — ială în ce constă secretul unui sueces [în teatru], t august 1964, 84. 6. Adj. Care cuprinde în sine un secret (5), a s c U n s, criptic, enigmatic, inexplicabil, o-cult (2), misterios (1), necuprins (2), neînţeles (2), nepătruns (2), tainic (I 2), (ieşit din uz) in i s t e r i c, (învechit) neajuns2 (1); care nu se manifestă in mod vizibil, care rămîne nemărturisit, ascuns, tăinuit (2). însuşi sufletele cele bune şi ele simfia o gelozie secretă, văzîndu-se întrecute în perfec(ii de această pieioasă easlilană. heliade, d. j. 5/5, cf. i. golescu, c. Pentru... cu puţini ai săi vînălori au trecut dincolo de lac minat de o patimă secretă ce nu o astîmpără decît în lupte şi prin vînat. asachi, p. r. 6/10. S-auzi eho cum repetă Melodia cea secretă De bucium sau de fluier, aricescu, a. r. 37/21. Iată vera cauză a dispectului secret ce întrarmă pe sofiştii moderni contra unui filozof stimabile a căruia simtimenle religioase dînşii nu le pot tolera. ARISTIA, PLUT. LXXIIIs/16, cf. PROT. — POP., N. D. Un nour de melariholie flutura pe fata sa palidă şi arăta că inima ei era zdrobită de vro durere secretă, alecsandri, o. p. 11. Cînd facem o faptă rea..., simfim... o frică secretă de pedeapsa ce aşteptăm, conta, o. F. 152. O secretă dorinţă ar fi îndemnat-o să se arate in toată curăfia ei. D. zamfirescu, r. 31, cf. resmeriţă, d. [Tacitj pătrunde motivele secrete ce se ascund sub actele exterioare în lot adevărul şi culoarea lor. lovinescu, c. viii, 79. M-am despărţit de tine cu inima plină de secretă compătimire- galaction, o. 227. Aveam orgoliul secret de a fi posesorul unui exemplar a cărui raritate trecătorii n-o bănuiau decît vag, după frumuseţea femeii, camil petrescu, u. n. 203. Ca un duhovnic, le aflase su ferinţi secrete, slăbiciuni absurde — ştia sfîrşituri inevitabile, care nu iartă. c. petrescu, c. v. 185. îl ispiteau mereu despre viata secretă a codrului. voiculescu, p. i, 93. Uneori un acord secret se stabileşte intre contrabandişti, agenţi vamali şi santinelele de pe maluri, bart, e. 326. Bărbaţii fac, în coiful lor, confidenţe asupra facultăţilor secrete ale doamnelor măritate.' arghezi, b. 20. Mieluţă suferă de o secretă Şi zîmbitoare temere de a nu muri de foame, călinescu, c. o. 72, cf. vianu, s. 37. Se credea în puterea secretă a pietrelor preţioase, ralea, s. t. i, 30. Fiece zîmbet poate-oricînd să surpe Secretul echilibru ale acestor Cetăţi fără de stele, jebeleanu, s. h. 52. Auzindu-l vorbind astfel, bănuind impulsurile lui sectele..., ea uită discufia cu partea ei neplăcută, preda, r. 274. Faţă de George avea o admiraţie secretă şi tulburătoare. T. popovici, se. 265. Ce furluţii ţn el Qţi curcubee îfi erup secretele văpăi, labiş, p. 200. îi plăcea mai ales cînlarea secretă a cuvintelor scrise în limba greoaie, dar plină de măduvă, barbu, princ. 99. îndepărtarea eroilor de muncă, retragerea într-o existenţă stereotipă şi comodă duc la o secretă şi apoi tot mai declarată alterare a fondului de sensibilitate, v. rom. ianuarie 1965, 148, cf. m. D. enc. O (Adverbial) Prefera secret fastuosul, grandilocventul. . . şi se complăcea a găsi lumea tîmpită. călinescu, c. o. 155. 7. S- n. Mecanism care nu funcţionează dectt în anumite condiţii cunoscute de o persoană sau de cîteva persoane. Cf. cade. Erau lacăte complicate, cu secret, trădînd firi bănuitoare şi ascunse, c. petrescu, c. v. 43. Pune lacăt cu secret la uiumul al doilea. sadoveanu, o. xvii, 289, cf. scriban, d. 8. Adj. (Rar; despre lacăte, încuietori etc.) Care funcţionează cu ajutorul unui mecanism special (cunoscut de puţine persoane); (despre chei) care este de tip special; care nu este la îndemîna oricui. Jupî-neasa Lenţa deschise uscioara dulăpiorului, pe care il cunoştea bine baba, cu o cheie sicretă ce o ţinea atîr-nală de brîu. chiriţescu, gr. 178, cf. scriban, d. Din zecile de combinaţii cu şapte litere ale unui lacăt secret, una singură deschide spre interior, camil petrescu, u. n. 8. D. Adj. (Despre uşi, intrări etc.) Care este ascuns privirilor (pentru cei neavizaţi); ascuns, camuflat, mascat2 (2). Uşa secretă din stingă se deschide încet. davila, v. v. 102, cf. scriban, d., dn2. Piste false — demascate curînd de slîngăcia scenaristului şi a regizorului, substituiri . . ., intrări secrete, cinema, 1968, nr. 3, 14. + (Despre locuri în care s-a ascuns ceva) Care este greu de găsit; ascuns. Banii şi cele cîteva bijuterii strînse pentru zile negre stăteau ascunse într-un loc secret, barbu, ş. n. ii, 200. 10. S- n. (Rar) Discreţie, tăcere asupra unui secret2(2). Secretul aşternutului conjugal nu fu respectat (a. 1848). uricariul, x, 15. în politică tactul, consecvenţa şi secretul fin întîiul loc şi numai de unul pot fi bine împlinite, ap. ghica, a. 781, cf. scriban, d. Virtuţile recomandate de societate erau credinţa, statornicia, supunerea necondiţionată şi, bineînţeles, secretul absolut. oţetea, t. v. 119, cf. dl, dm, dex. + (Urmat de determinări care indică domeniul) Informaţii, date, documente etc. dintr-un anumit domeniu de activitate pe care le deţine cineva (datorită profesiunii) şi pe care nu are dreptul să le divulge (difuzarea lor fiind pedepsită de lege). Secretele de cabinet interesau pe toţi şi erau comentate de curtezani în toate modurile. filimon, o. i, 113, cf. scriban, d. Cine o fi fericita care a inspirat o strofă atît de frumoasă. . . — Secret.. . profesional, d-ră. camil petrescu, t. ii, 13. Deliciul de violare a secretului corespondenţei, cod. pen. r. p. r. 540. Delictul de divulgare a secretului profesional: ib. 542. Delictul de divulgare a secretului industrial. ib. 543. între aceste măsuri figurează naţionalizarea sindicatelor capitaliste..., desfiinţarea secretului comercial, gruparea forţată in carteluri a industriaşilor. contemp. 1948, nr. 105, 6/1. Dacă dumneata îţi păs-rezi secretele dumilale profesionale faţă de mine, cred că trebuie să mi le păstrez şi eu faţă de dumneata. stancu, r. a. iv, 410. Stricta păstrare a secretului de stat constituie o îndatorire patriotică a oamenilor muncii. scînteia, 1953, nr. 2 582. Păstrarea secretului de partid şi de stat esle o datorie de onoare a fiecărui cetăţean cinstit al patriei noastre, lupta de clasă, 1953, nr. 10, 64, cf. dl. Am călcat secretul misiunii încredinţate. PREDA, M. S. 20, cf. DM, M. D. ENC., DEX. 11. S. n. (Ieşit din uz; de obicei precedat de prep. ,,la“) Celulă izolată într-o închisoare. Le slăbise pe chivuţe, lăsîndu-le însă tot la secret, nemîncate. caragiale, o. i, 155, cf. resmeriţă, d., şăineanu2, cade, scriban, d. Studenţii, domnule ministru? Familiile vor să le aducă aşternut, de mincare, vor să-i vadă. .. Pîn-acum sini ţinuţi la secret, arghezi, l. 64, cf. dl, pw, dejc. Loc. jdv. şecreţ = f£ră martori. 5008 SEGRET3 — 616 — SECRETAR Să ne tragem în casă, mi-a şoptit, să vorbim ceva, Ia secret, stancu, r. a. i, 54. O E x p r. (Rar) A pane (sau a băga) la secrct = a aresta; a întemniţa. Gf. RESMERIŢĂ, D., IORDAN, L. R. A. 263, DM. + (îllvechit, rar) Closet. Noi mergind la secret (ieşitoare) ne astru-căm ochii şi astupăm gura şi nările de mare putoare. teodorovici, i. 55/3. II. S- n. (învechit) Proiectil de tun încărcat cu substanţe care emanau aburi otrăvitori; p. ext. încărcătura unui astfel de proiectil. Le sosi ajutorul norocului dintr-o primejdie ce s-au întîmplat aprinzîn-du-li-se gephaneaua ce avea pin cară... şi socotindu-le dalcîlicii că sînt lagumuri şi secreturi s-au intors înapoi şi au năvălii la fugă. văcărescul, ist. 281. Uilindu-se cu ochianul să. vază cum stau oştile turceşti tăbărtte şi de unde ar veni mai bine a da cu tunurile cele mari. . . şi cum ar putea slobozi şi secreturile întrinşii. dionisie, c. 171, cf. TDRG. — Pl.: (1 1, 2, 4, 5, 7, 10, 11) secrete şi (învechit şi popular) secreturi, (1 3, 6, 8, 9) secrcfi, -te, (11) secretari. — Şi: (învechit şi regional) sicret, -ă, (regional) săcret, -ă s. n., adj. — Din fr. secret, lat. secretus, -a, -um. SECRET3, -EĂTĂ adj., subst. 1. Adj. (învechit şi popular; despre locuri,, ţinuturi etc.) Pustiu (I 2). Cf. ANON. CAR-, BUDAI-DELEANU, I.EX., CIHAC, I, 252, cade. Sicrete locuri, viciu, gl. Lin, lin, lin," dorule, lin, Că pe-aicea-i loc străin, Tot încet, dorule, -met, Că pe-aicea-i loc sicret. polc. transilv. ii, 67, cf. folc. mold. i, 590. 2. S. n. şi f. (Transilv.) Pustiu (I 1). Cf- budai-deleanu,- LEX., LB, GHEŢIE, R. M. 3. Adj. (învechit şi popular; despre aşezări omeneşti, despre locuinţe etc. sau despre locuri de obicei pppulate) Puştiu (1 4). Locul în care vreai a întemeia stupină trebuie să fie sicret, dar nu răsunător, depărtai de gilceava oqmenilqr. economia, 202/4, cf. tdrg. Mari-i case şî sîcriati, De tine rămasî slearpî. vasiliu, c. 190. Rămînere-ai pal săcret, N-am un drag să mă dezmierd, t. papahagi, m. 20, cf. coman, gl. + (Popular;,despre păduri, drumuri, locuri etc.) Neumblat (D- Cf. cade. Li să mai urîseră şi lor prin cei codri săcreţi. reteganul, p. i, 45. Oi, lung îi drumu şî sîcrel, Mul’ ma ui(t) şi nu ti văd. şez. vi, 122, cf. folc. mold. i, 580. 4. S- n. (învechit) Loc părăsit (presupus a fi bîn-tuit de duhuri rele). Cf. ddrf, sima, m. 1*85. 5. S.m. şi f. (învechit şi pcpular; de obicei art.; mai ales în imprecaţii; adesea eufemistic) Diavol. Cf- lb. Du-te la săcretuşăineanu3, cf. tdrg, cade. Minca-te-ar sicreata, moarte, Rea eşti şi fără dreptate, marian, î. 281. Du-te la sîcret. şez. iii, 88-Dă-l în sicreatâ. rev. crit. m, 169. Tăi ase o dus mama... Să las uliţa-n săcreată, Gura mîndrului uitată, ţiplea, p. p. 53- Mince-le sîcreala. frîncu — cAndrea, m. 105. Du-te în ;îcret. Com. din frata — turda. Ştie-l sicreata.. Com. drăganu, cf. paşca, gl. M’ncu-te-ar sîcrelul. coman, gl. Bată-te sîcreala. Com. din topliţa, cf. a iii 4, 19. Da şt'i-l Săcreala că in'd'e s-o dus. teaha, c. n. 263. 6. Adj- (Popular) Afurisit; blestemat. Cf. budai-deleanu, LEX., ŞĂINEANU2, TDRG, CADE. LOC SÎCfet. şez. ii, 20. Descîntece pentru durerea acestor sicrete ciolane, ib. Lemn sicret. ib. iii, 88. Penlru line, dor săcret, Pusu-mi-am casa-n făget, bud, p. i>. 54-: în loc de toiag pi piept Slă binoglu cel sîcrel. folc. mold. îi, 115. <$> (Substantivat; ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Luă arcul încordat, Cum e bun de săgetai, Ş-o sic.reată De săgeată, pop., ap. hem 1 487. N-am dus şi nu duc destul bănet după cei trei, acum le mai prăpădeşti şi tu prin cea săcreată de lume• reteganul, p. v, 28. Omul, luînd pîinea, o înghiţi-n cîteva înghiţituri şi. . . făcu cîteva cruci mulţumită cerului că-şi aslimpărase puţin sicreata de foame, pampjle, s. ţ. 160. Ţoală noaptea n-am durmit De-un sîcrel de cobuz, balade, iii, 88. — Pl.: secreţi, -te, —Şi: (învechit şi popular) săcret, -eâtă adj., sicret, -eâtă adj , s. rn.şif. — Lat. secretus. SECRETĂ vb. I. Tran z. (Folosit şi absol.) (Complementul indică substanţe organice etc.) A produce şi a elimina secreţii (2). Ficatul, pancreasul... varsă lichidurile ce secretează în duoden, kretzulescu, a. 299/24. Ligamentul capsular este o capsulă fibroasă ce. . ■ căpluşaşte feţele articolare cu o membrană numită sinovială care secretează un oleu numit sinovia. polizu, P. 7/21, Cf. PROT. — POP., N. D., PONTBRIANT, d. Helicoidele cînd se simt în primejdie secretează un lichid greţos... care constituie 'cel mai displăcut condiment.. CONTA, 0. F. 287, cf. DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. Ştia Că reputaţia lui de gură-rea intimidează şi abuza de asta ca acele animale care secretează mirosuri scîrboase ca să se apere, camil petrescu, u. n. 49. Corpul imens nu mai secreta prin porii pielii năduşeala cu. atîta vervă popularizată de caricaturile revistelor umoristice. c. petrescu, c. v. 291, cf. iordan, l. r. a. 136, scriban, d. Corpurile [cailor] frămîntate şi Hăpînile' cu greu păreau că secretează smintînă. arghezi, b. 99. înclină să admită că primum moneus al bâtiîheţii e în coitico-suprarenalâ, care s?cretă prea puţ ne substanţe antagoniste faţă de adrenalină, parhon, b. 114. Uneori conductul auditiv extern (canalul urechii) se înfundă eu cerumenul (ceara) pe care o secretă, belea, p. a. 221, cf. dl, dm, dn2.1 Asemenea cclule secretă... o substanţă numită toxalbumină. ap 22, cf. m. d. enc., dex. <0> (Prin analogie). în lungul galeriei de piatră, canalele subţiri care au fosl rupte de dinamită continuă să secreteze încă, asemeni unor glande, bogza, c. o. 123. <0> Fig. Poezia Elenei Farago şi-a secretat de la sine forma ce-i convenea, lovinescu, s. i, 398- Incapabili de a secreta veselia din ei. . ., o absorbeau din sticle., teodoreanu, m. iii, 103. — Prez. ind. pers. 3: secretează şi (rar) secretă. — Din fr. sccreter. SECRETĂR, -Ă subst. I. S. m. şi f. 1. (în evul mediu, în ţările române; la m.) Titlu dat dregătorului care conducea lucrările unei cancelarii sau îndeplinea funcţia de logofăt; persoană care avea acest titlu; p. ext. (sens curent; rar la f.; adesea cu determinări ca.e arată felul) persoană de încredere, ataşată pe lîngă un conducător de stat, un înalt demnitar sau o persoană particulară (marcantă), care se ocupă mai ales cu redactarea anumitor lucrări (secrete), cu întocmirea corespondenţei etc.; (învechit) seore-■tareş (1)- Să nu paţ şi tu ca Gheorghie scretariut. dosoftei, v. s. noiembrie 149r/36. Aştepta să soseasiă craiul Slanislav de la Pomerania la care trimisese pe un secretar al său credincios, ca să-l ‘aducă, axinte uricariul, i.et. ii, 155/38. Prinde pre başii cei mai aleşi turceşti şi pre secretariul. şincai, hr. ii, 4/23. Tiluluşurilor încă următoare, adăogătoare nume să adaogă... secretariului ele curte: înalt cinstite doamne. eustatie^ici, i. 111/12. Dat dă Ia canţelaria cheSari-cească prin Andrei Gauclin; secretar, către toţi sudtţii cherariceşti (a. 1803). doc. ec. 73. Substăpînirile se nămesc în comun deregătorii; iară deosebi se cheamă: carii sînt intr-un sfat cu 'împăratul, miniştri; carii sînt preste cănţelăriile ceale de curte: . . .conziliari, secretari, conţipişii. . . de curte. D. sup. 9/23- Hora} nu se mîndri, nici"'sunteţi, ba încă nici vrednie!ia L o c. a d v. (învechit, rar) în secretara in secret, v. secret2 (1 2). Numaidecit cheamă în secretar, pe vătaful robilor curţei sale, căruia descoperindu-i primej,dia întru care să afla îl jură să ţie ascunsă taina aceasta, fm (1842), 2461/19. 2. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Demnitar sau funcţionar (superior) care pregăteşte lucrările şi duce la îndeplinire hotărîrile organului suprem al puterii sau al administraţiei de stat, ale unui minister sau ale altui organ central. Cf. m. d. enc. Secretar al Consiliului de Slai. ib-, cf. dex. 0> Secretar de stat (sau, învechit, al statului, de ţară) ori (învechit) secretarul statului — (în ţările româile) demnitar cu atribuţii similare cu ale marelui postelnic (v. postelnic 1) pe care il înlocuieşte ca titulatură prin Regulamentul Organic; (în unele ţări; în trecut şi la noi) ministru (de externe); împuternicit guvernamental sau diplomatic. Toate trebile... .sînt săvîrşite de un secretariu a statului şi de un asesor al său. ist. am. 6r/6. Prin porunca împărăteştii măriri: secretariul de ţară, graf de Nesselrode, stăpînirea vremelnică, au trimis oştii franfozeşti acest următoriu alres... lp 11/22. Chemindu-să jeluitorii de faţă... la cercetarea ce cu de-a măruntul s-au făcut, aflîndu-să faţă şi dumnealui secretarul statului, nu s-au putut dovedi ca să să fi pricinuit pornirea lor. . . din vreo nouă izvodire (a. 1832). doc. ec. 517. După cercetare ţţ s-au făcut prin vislerie li-au întors dejurslvii miliţiii prin canalul' secritariului stalului, buletin, f. (1833), 178V7. S-a numit . . . secretar de stat a trcbilor streine. asachi, l. 381/45. S‘-a numit secretar de stai la miriis-teria din lăurdru. id. ib. 451/13, cf. polizu, prot. — pop., n. d., pontbriant, d. Lupi. . . Miniştrii mei, secretari dc stat, sînl lupi! Şi eu i-am rînduil păstori la oi. alecsandri, t. i, 418. Fireşte că ministrul cultelor a lucrai ieri la palat, fiindcă miercurea este ziua fixă de lucru a acestui secretar de stat cu regele, caragiale, O. II, 24, cf. DDRF, BARCIANU, RESMERIŢĂ, D., cade. în armată mai era şi celălalt camarad, Voinescu II, văr cu el, care pînă azi rămăsese numai maior, dar devenise, în schimb, secretar al statului, camil petrescu, o. ii, 354, cf. di-, dm. Aceşti obscuri iluştri. .. sînt -secretari de stat, miniştri, fermieri, t iulie 1964, 33. A încredinţat slujba de mare răspundere de secretar al stalului. . . doctorului Apostol Arsachi. a. barbu, a. v. 213, cf. m. d. enc-, dex. (Eliptic) Secretariul guvernului de Havana au sosit la Madrit şi au adus craiului toate documenlurile asupra slărei Mexicului. cr (1830), 201/5. Ministru secretar de stat — titlu dat unuia dintre membrii unui guvern, situat ca atribuţii între un ministru adjunct şi un ministru plin. O delegaţie economică română condusă-de.. . [un] ministru secretar de stal în Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Internaţionale, scînteia, 1983, nr. 12 601. Secretar general = a) (în unele ţări; în trecut şi la noi) funcţionar superior (al unui minister, al unui departament, etc.) care conduce şi coordonează activitatea anumitor sectoare; p. ext. ministru adjunct. Cf. ddrf, resmeriţă, d. Crezi că. . . nu l-ai fi văzut ca şef de cabinet, prefect, secretar general, deputat, m. i. caragiale, c. 104, cf. resmekiţă, D., cade. Secretarul general şi-a îrdins mai înlîi amîndouă braţele pe spătarul scaunului lui. camil petrescu, u. n. 52, cf. nom. prof. 2, scriban, d. Ce e cu şeful? l-a întrebai secretarul general, care-şi aştepta rîndul. vinea, l. ii, 202. Secretarul general ţinea pe atunci locul ministrului, cum ar fi acuma ministru adjunct, preda, r. 232; b) persoană aleasă să conducă şi să coordoneze secretariatul (5) unei organizaşi internaţionale. Sccretarul general [al O-N.U-] mai are şi dreptul de a atrage atenţia Consiliului de Sicuritale}. . asupra oricărei probleme care, după părerea sa, primejduieşte pacea şi securitatea internaţională, der iv, 348. Secretar dc ambasadă (sau al ambasadei, de legaţie, al legaţiei) ori secretarul ambasadei (sau legaţiei) = diplomat al unei misiuni diplomatice care răspunde în mod curent de rezolvarea lucrărilor misiunii într-un anumit domeniu ăl activităţii acesteia. Secretarul cel dintîi al ambasadii la Constantinopol a luat poruncă ca să se întoarcă înapoi acolo, cr (1829), 57/2. D■ Berg, secretarul legaţiei ruseşti, ajungînd ieri la 21 de la Berlin, astăzi de dimineaţă a plecat la Londra, ib. (1833), 1952/40. A. Vogoride,... secretar al ambasadei, românul (1857), nr. 1, 3-V48- Saloanele otelului. . . erau locul de întîlnire a unei societăţi strălucite de duci şi ducese, principi şi principese, . .'...secretari de legaţiuni. sion, p. 97, cf. şăineanu2, resmeriţă, p., cade, nom. prof. 67. Sînt secretar de legaţie în Ministerul de Externe. camil petrescu, p. 335. Fred a căpătai un post în diplomaţie, mi se pare de secretar de legaţie, călinescu, s. 81. + (Adesea cu determinări care arată felul) Persoană care se ocupă cu organizarea şi funcţionarea unei adunări, a unei societăţi etc. (ca ajutor al preşedintelui). Acest lînăr învăţat au fost împreună cu comisia trimisă în Eghipl şi a căruia povăţuire era încredinţată D, doctor Pariset, secretariul Academiei crăieşti de medicină, cr (.1830), 3901/18- Adunarea alcăluindu-se odată, îşi va alege pesle iot anul, după cele mai multe glasuri dintre mădulările sale, doi secretari şi două ajutoare acestora, reg. org. 15/13. Cel mai vechi şi mai marc la rang dintre boierii aceştii adunări va sluji ca un secretar, regul. org. 3/2. Se întocmi atunci Divanul cîrmuitor, astfel: prezident., .J, secretar şi translator. Mag. ist. i, 194/6. Camera procedă-n urma acestor lucrări la alegerea a doi viciprezidenţi, 5QU secretar — (518 — SECRETARIAT patru secretari, doi supleanţi şi trei cuestri. dîmboviţa (1859), 127*/17. Jos, împrejurul acestei tribune, se puseră cîteva mese şi scaune destinate pentru epitropi, pentru secretari şi pentru persoanele cele mai alese. sion, p. 326. La banchetul anual prin care se serba aniversarea înfiinţării societăţii „Junimea“, secretarul perpetuu. . . avea obiceiul să ţie un discurs glumeţ (a. 1892). plr i, 240, cf. şăineanu2. Corul mixt il alesese de secretar, agîrbiceanu, s. p. 163. Noi stăm şi. discutăm aci ore întregi, dar secretarul şedinţei, oare e şi el om, nu notează decit douâ-trei pagini, camil petrescu, o. 11,414. Şi Pache Silion a devenit secretarul delegaţiei române la Comisiunea Dunăreană. vinea, L. i, 101. 3- (De obicei urmat de determinări care arată felul) Funcţionar al unei instituţii publice (sau particulare) cu atribuţii administrative variate, (învechit) .secretareş (2), (germanism rar) p r o t o c o-laret; spec. funcţionar care lucrează pe lîngă conducerea unei instituţii, unei întreprinderi etc. şi care rezolvă lucrările curente de secretariat (3), corespondenţa, răspunde la comunicările telefonice etc. Ianoş Bălaş,secret[ajriul cel rum[ă]nesc al cetăţii Sibiului (a. 1706). iorga, s. d.'xiii, 72. Cealaltă categorie . . . formează in general clasa biurocraiilor, de la secretar de primărie sau notar pînă la prezident de consiliu de miniştri. ohiCA, c. E. i, 15. Secretarul poliţiei intră în cameră, bolintineanu, o. 406. Sînt secretar la cancelaria vătiiilor. sion, p. 177. în urmă secretarul prefecturii a povestit întreaga scenă între prefect şi dumnealui. brătescu-voineşti, p. 147. Secretar de contencios. nom. prof. 5. Secretar de chestură, ib. 79, cf. cade. Secretari cu teancuri de dosare la subţioară intrau pe-o uşă, ieşeau pe alta, străbălînd sala cu paşi tiptili. cocea, s. i, 381. Subprefectul îşi bălea nerăbdător cizma cu vărguţa... Secretarul, la măsuţa lui, asculta, neştiind ce să mai scrie, sadoveanu, o. x, 644, cf. scriban, d., dl. A venit sora secretarei directorului să-i dau cheia, preda, t. 65. Secretarul primăriei era un om care avea peniru Moromete multă consideraţie. id. m. 217, cf. dm. Este opac la orice tentativă de. înnoire ca, de altfel, şi directorul retrograd Popescu, cavaler servant al secretarei Madame Axinle. cinema, 1968, nr. 10, 12. Ultima părăseşte locurile secretara de platou, ib. începutul stagiunii a surprins Teatrul din Galaţi într-un moment dificil. Cu trupa descomple- tată, fără director, fără secretar literar. T iunie 1968, 83. De multe ori lăsa lucrul din laborator. ■■ pentru a compune madrigale frumoasei sale secretare, românia literară, 1969, nr. 29, 23/4,'cf. m. d. enc., dex. O ginit anu trecut o cocoană dă la Bucureşti cu premaru şi cu sigliiaru di-o strîns ţoale d-ale noastre, graiul, i, 187. Secretar de redacţie = persoană din redacţia unei publicaţii periodice însărcinată cu centralizarea şi coordonarea materialului în vederea publicării şi care răspunde şi de felul cum se prezintă publicaţia. Secretarul de redacţie al unui ziar socialist din Germania s-a crezut dator să publice... paginile de răzvrătire şi de luptă scrise de Emile Zola. î'i plr ii, 494. Un băiat îl introduse la secretarul de redacţie. rebreanu, r. i, 182. Unde este tovarăşul secretar de redacţie? camil petrescu, t. i, 184, cf. scriban, d. La ore Urzii din noapte, cînd cu multă trudă secretarii de redacţie întocmesc ziarul de a doua zi, pe masa lor a apărut. . . „senzaţionala“ telegramă a agenţiei Ştefani. bogza, a. î. 403. Vor mitul pe colegul lor, ajutor dc secretar de redacţie, vinea, l. i, 326, cf- dl, dm, m. d. enc., dex. 4. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Persoană care face parte din conducerea eligibilă a unei orgânizaţii politice sau obşteşti şi .care dirijează şi coordonează activitatea organizaţiei reş-peotive. Cf- dl. Veni din nou un ins de la raion şi mă desărcină din funcţia de secretar, ca să-l numească în locul meu pe Dămăceanu. p-reda, î. 87. în calitatea lui de secretar cu propaganda, Gîllan adunase toate cadrele didactice din regiune, id- M- S- 22, cf- dm, djs2, Organizaţia de bază, în frunte cu secretarul, dezvoltă critica şi autocritica, educă pe comunişti, scînteia, 1963, nr. 2 683. Dicu... parcă n-ar fi fost un simplu secretar de raion, lăncrănjan, c. iii, 496. Neliniştit oarecum de cele ce se petreceau la Izvorul Roşu, Bursuc, secretarul judeţenei de partid, se ivi la cîteva zile de la înllmplare. v. rom. ianuarie 1965, 60, cf. M. D. enc., dex. <0> Secretar general — persoană aleasă de comitetul central al unui partid comunist sau muncitoresc pentru a coordona activitatea acestuia. Studenţimea română a dat expresie sentimentelor sale de devotament faţă de patrie şi partid, ovaţionlnd pe secretarul general al Partidului Comunist Român, contemp. 1969, nr. 1 176, 1/1, cf. m. d. enc., dex. Secretarul general, al partidului a propus ca toate aceste probleme legale de perfecţionarea conducerii activităţii economice, de îmbunătăţirea stilului şi metodelor de muncă ale organelor economice centrale să fie dezbătute în următoarea plenară a Comitetului Central al partidului, scînteia, 1985, nr. 13 332. II. S. n. Mobilă (în care se ţin scrisori, acte etc.) folosită ca birou, dulap sau comodă. Mobilele de lemn de molton . . . apoi mese, scrinuri, secretare şi gheri-doane, prevăzute cu tablă de marmură venefiană. CODRU-DRĂGUŞANU, C. 115, cf. STAMATI, D., POLIZU, RESMERIŢĂ, D-, CADE, SCRIBAN, D., DM, DER, M. D. ENC., DN3. — Pl.: secretari, -e. — Şi: (II) sccreter (dn2; scris şi, după fr.,' secretaire, der, m. d. enc.) s. n., (I, Învechit) secrităr, -ă, săcretâr, -ă (cantemir, hr. 115) s. m. şi f-, siicritâr (iorga, l. ii, 37) s. m., (regional) sicrităr, -ă s. ni. şi f. — Din lat. secretarius, fr. secretaire. SECRETARE s. f. (Rar) Acţiunea de a secreta; (concretizat) secreţie (1). Cf. pontbriant, d., ddrf. — Pl.: secrelări. — V. sccrela. SECRETÂREŞ s. m. (învechit, în Transilv.) I. Secretar (I 1). Văd acuma din toate că eşti mare sicri-tariuş (a. 1777 —1780). ll vii, 372. 3. Secretar (I 3). Cel ce vrea să-şi scoată novum gr a-ţiozum trebuie să arete secrilareşului sau prolonola-riului. . . delibăratul pe lîngă care au pierdut judecata (a. 1805). contribuţii, iii, 124, cf. molnar, în contribuţii, iu, 124. ■*- Pl.: secrelareşl — Şi: secritâreş, siorităriuş s.m. — Din magh, szekretarius. SECRETARIÂT s. n. 1. Funcţie, titlu de secretar (I 1); perioadă în care cineva exercită această funcţie; (învechit) secretărăşie. Cf. i. golescu, c., valian, v., polizu, prot. — pop., n. d., şăineanu2, resmeriţă, D., cade, scriban, d. 2. (Rar) Funcţie, titlu de secretar (I 2); perioadă în care cineva exercită această funcţie. Intelectualii ridicaţi din mijlocul burgheziei aspirau la posturile înalte şi bine plătite (ambasade, secretariate şi ministere ). oţetea, r. 313. <0> Secretariat de stat (sau ăl stalului) = (în ţările române) instituţie care, după Regulamentul Organic, înlocuia ca titulatură -şi funcţie postelnicia (2); p. ext. (în unele ţări; în trecut şi la noi) minister (mai ales al afacerilor externe). Secretariatul stalului publică, prin Buletinul oficial, rînduielile ce privesc la această pricină, care rinduieli fieşcare în parle-şi este dator să le urmeze întocmai (a. 1833). contribuţii, ii, 273. Cinstitul secretariat al statului... face cunoscut că adăogirea la zece zile a termenului carantinesc de la. Şupanic... se scade iarăşi la 5 zile pentru toţi călătorii, buletin, g . (1840), 1732/17. Au urmai adresul secretariatului de stat. i. ionescu, c. vn/26. Secretariatul statului prinţi palului Ţării Romăiieşti (a. 1847). doc. ec. 938, cf. stamati, d. înfiinţase pe lîngă secretariatul de stat un birou al rangurilor boiereşti, bolintineanu, o. 252, 5014 SECRETAT — 619 — SECRETOR1 cf. dl, dm. (Eliptic) Diregătorii secretariatului ai crăiei Poloniei vor lăsa St. Pelersburg la 16 a aceieşi luni spre a călători aice. cr (1830), 83s/35. Esle rugai cinstitul-secretariat ca, de 'să va găsi cu cale, să de tn cunoştinţa oblăduirilor turceşti, după malul drept al Dunării, vînzarea aceştii sări a exportaţiii (a: 1836). doc. ec. 622. Secretariatul, supuind această notă la cunoştinţa rriăriii sale lui vodă, înălţimea sa a binevoit a porunci ca să se sloboază ceruta voie (a. 1847). ib. 938. D. comisar eslraordinar şi plenipblent. . . au binevoit a întări în postuli: de. . . director a secretariatului pe d. aga Constantin Poliz. gm (1854), 771/5. '3. (Rar; adesea urmat dc determinări care arată felul) Funcţie, titlu de secretar (I 3), (învechit) s o-cr e tareş; perioadă în care cineva exercită această funcţie; (sens curent) serviciu într-o instituţie (publică), într-o întreprindere etc., cu un anumit profil (literar, muzical, administrativ), condus de un secretar (I 3); spec. serviciu care funcţionează pe lingă conducerea unei instituţii, a unei întreprinderi, care rezolvă corespondenţa, lucrările curente administrative. etc.; p. ext. personalul care alcătuieşte astfel de servicii; local unde îşi au sediul astfel de servicii; (învechit) secretăric. Cf. i. golescu, c., valian, v., polizu, pontbriant, p.; şăineanu2. A trebuit Ţiţeica pentru ca secretariatul academic pe cinci ani, menit a-i aparţinea pe viaţă, să-şi capete o definiţie care va rămîneâ. iorga, p. a. îl, 106, cf. resmeriţă, d., cade. Dă ordin la secretariat să pună un clişeu mare. c. petrescu, c. v. 341. Etajul întîi şi al doilea sînt ocupate de Camera muncii şi de secretariatele diferitelor sindicate. cocea, s. i, 67, cf. scriban, d. Secretariatul, literar ia parte activă la munca de creaţie a spectacolului. contemp. 1949, nr. 184, 7/4. La registratură soseşte zilnic corespondenţa în teancuri; secretariatul o repartizează celor in drept. v. rom. ianuarie 1954, 76. împin-gindu-l cu politeţă, îi dădu pasul spre sccrştariat. vinea, l. i, 327, cf. dl, dm. Secretariatele institutelor au primit indicaţiile privind înscrierea la concursul de admitere, rl 1968, nr. 7 387. Activitatea secretariatelor muzicale. . . lasă încă mult de dorit- m 19.68, nr. 11, 16. O asemenea perspectivă ne-a impus o discuţie asupra activităţii secretariatelor literare, t decembrie 1968, 43. Pentru relaţii suplimentare, persoanele interesate se pot adresa secretariatului universităţii, contemp. 1969, nr. 1 176, 2/4, cf. m. d. enc., dex. + Grup de persoane care consemnează conţinutul dezbaterilor unei şedinţe. Qf. _m- d. enc., dex. 4. Organ superior ales al unui partid comunist sau muncitoresc care organizează şi controlează îndeplinirea hotărîrilor partidului şi selecţionarea cadrelor. Secretariatul organizează şi controlează îndeplinirea hotărîrilor partidului şi selecţionarea cadrelor-scînteia, 1965, nr. 6 689, cf. m. d. enc., dex. 5. Organ cu atribuţii administrative şi executive al unei organizaţii internaţionale; . p. e x t. personalul care alcătuieşte acest organ; local unde îşi are sediul acest'organ. O secţiune a Secretariatului [Ligii Naţiunilor] va funcţiona în mod permanent, titulescu, d. 476, cf. der. Secretariatul O-N-U. ii. d. enc., cf. dex. . — Pronunţat: -ri-at. — PI.: secretariate. — Din fr. secretariat. SECRETAT subst. (Prin Munt.) Numele de familie. Cl- ddrf, alr i 1 494/735. — Pl.: ? — Şi: secrctâte subst. alr i 1 494/735. — Etimologia necunoscută, ; SECRETATE subst. v. secretat. SECRETĂRÂŞ s. m. (Rar; de obicei peiorativ) Diminutiv al lui secretar. 1. Cf. secreta r (I 1). Cf. i. golescu, c. între ţiiQsafiri şe afla şi un diplgmat străin, un fel ie şecre- | tăraş spinatec, de consulat, care nu pricepea boabă românească, caragiale, o. m, 248. 2. Cf. secretar (I 2). — Pl.: secretăraşi. — Seeretar + suf. -aş. SECRETĂRĂŞÎE s. f. (învechit, in Transilv ) Secretariat (1). Secrelărăşia imi trebuieşte (a. 1777 — 1780). ll vii, 371. — Pl.: secretărăşii. ' ■ — Secrctareş -f- suf. -ie. SECRETĂRÎE s. f. (învechit) Secretariat (3). Cf. x. golescu, c. Se primbla prin sala cea spaţioasă a secretăriei frămîntat de gînduri negre, filimon, o. i, 171. — Pl.: secrelării.' — Secretar + suf. -ic. SECRETĂRÎŢĂ s.f. (Familiar, rar) Secretară, v. secretar (13). Pînă şi secrelăriţa a devenit, prin conductivitate, glacială, polară, scl 1974, 447. — Pl.: secretărite. — Secretar + suf. -iţă. SECRETĂTORIU, -IE adj. (învechit, rar) Secre-tor1. Cf. pontbriant, d. — Pl.: secrelălorii. — Secreta + suf. -ătoriu. SECRETAR s. n. v. secretar. SECREŢIC, -Ă adj. (învechit, rar) Secret3 (I 3). Aiure s-ar fi închegînd secrelice adunări carile, după a lor însuşire, privesc la scoposuri împroliviloare legilor. ar (1831), 4642/23. — Pl.: secretici, -ce. — Secret2 + suf. -ic. SECRETInĂ s. f. Hormon ■ secretat de mucoasa duodenală sub influenţa conţinutului gastric acid, care are proprietatea de a excita secreţia pancrea-tică, a bilei şi a salivei. Cf. ltr2, d. med., m. d. enc., dex. — Din fr. secretiue. SECRET!V, -Ă adj. (învechit, rar) Secretor1. Cind organele, secretive nu vor lucra cu aceeaşi iuţeală naturală şi din care pricină vor rămînea unele secreţii în locuri necuviincioase, descr. ape, 1/13. Alle mai multe supărări ale acestor organe cînd vor fi efectul de neac-tivitate ori slăbiciune, sistema vaselor, precum şi cînd organele secretive ori escretive vor fi împiedicate în lucrarea lor. ib. - 96/3. — Pl.: secretivi, -e. — Secreta -f jsuf. -iv. SECRETNIC, -A adj. (învechit) Secret2 (I 3). La două ceasuri după-ameazăzi. . . au ţinut prezidenţia unui sfat secretnic. ar (1830), 2252/26. <0> (Adverbial) Dorind. . . [cererile] a ni le adresui secretnic, vor pute încredinţa comendantului ale Ipr scrisori pecetluite. ib. (1829), 1552/15. — PI.: secretnici, -ce. — Secret2 -j- suf. - nic. Cf. rus. ce Kp e thh#. SECRETdR1, -OARE adj. Care produce şi elimină secreţii (2); care serveşte la secreţie (1); (învechit, rar) secretătoriu, secretiv. [Pancreasul] este format întocmai ca glandele salivere, avind un canal secretoriu carele se deşartă în duoden dasupra canalului coledoc. polizu, p. 112/7, cf. barcianu. Organe secretorii. şăineanu2, cf. resmeriţă,' d. Nici vezica biliară, nici conductele secretorii, niei pancreasul' nu arată vreo urmă de neoplazie. babeş, o. a. i, 462, cf. cade. Canalele rezinifere sînt înconjurate de celule secretoare. enc. ac.b- iv, 45. Glandă şecretorie. scriban, d. [Friabili- 5027 SECRETOR3 — 620 — SECTANT lalea] se daloreşte infillraţiunii ţesutului adipos in interiorul glandei fi leziunilor regresive ale celulelor secretoare■ parhon, b. 20, cf. dl, dm, dns, m. d. enc., dex. O Nerv secretor == filet nervos care acţionează direct asupra secreţiei (1) unei glande. Aici ca şi la îmbolnăvirea altor organe, intră în joc nervi sensitivi motori, vasomotori, secretori şi trofici, babeş, o. a. i, 17. -- Pl.: secretari, -oare. — Şi; seeretiiriu, -ie adj. — Din fr. secreteur. SECRETOR2, -OARE adj. (Rar) Ore se referă la secreţie (1). Cf- dn*. — P).: secretori, -oare. — Din fr. sccretoirc. SECRETORIU, • IE adj. v. secretori. SECRETOS, -OAsA adj- (Familiar; adesea substantivat) (Persoană) care nu se destăinuieşte şi care ştie să păstreze o taină; (persoană) care acţionează pe ascuns, discret. Cf. resmsriţX, com. din bucureşti. — Pl, : secretoşi, -oase. — Secret2 suf. -os- SECREŢIE s f. 1. Proces fiziologic fundamental de formare şi de eliminare a unor substanţe organice rezultate din activitatea celulelor glandulare; (rar) secretare, (învechit şi popular) scurgere (I 3), (popular) scursoare (I 2), (învechit) scursură (I 2). [Apa minerală de pucioasă] . . .înlesneşte sccrcţiunile şi escrejiunile şi himiceşle intră în fundul trupului ■yi aduce înlr-însul o prefacere în toată lucrarea organelor. v. popp, a. M. 29/11. A scoale acestea din impui nostru, esle lucrul organelor deşerlăloare, storcătoare sau a secreţiei care iiu/rijesc de aceasta cu o neprecur-mată bărbăţie şi acestea sini. maţele, rărunchii iar mai virtos toată suprafaţa pelei şi a. plămânii. vasici, m. i, 163/17, cf. negulici, prot. — pop., n. n., pontbriant, d. [Apele de Karlsbad] indămănează resompţia şi secreţia pelei şi a organelor urinare, calendar (1862), 192/22. Deocamdată esle ind f.reni daci materia embrionară esle formată piin tecreţiune. conta, o. f. 266, c-T-barcianu, alexi, W'., şăineanu2, resmeriţă, d. Fiecare celulă îşi ia elementele necesare din imdiul înconjurător şi elimină produsele sale de secreţiune. majrinescu, v. a. 57, cf- cade, scriban, d-, der. [Sărurile biliare] sint foarte importante pentru digestie, deoarece stimulează secreţia biliară, abc săn- 320, cf. m- d.- enc., dex. + P. anal. (Bot.) Fenomen frecvent, in special la plantele labiate şi crucifere, de eliminare de uleiuri eterice, nectar, latexuri etc. între produsele de secreţiune utile plantelor, cele mai importante sint diasta-zeie digestive, cari sînt substanţe azotate neutre secre'aie de protoplasma, identice fermenţilor secretaţi de organele digestive ale animalelor■ ltr2. La plante secreţia este un fenomen. . . mai ales la labiate, crucifere etc. der. 2'. Substanţă organică produsă, si eliminată de celulele glandulare; p. ext. produs patologic rezultat din îmbolnăvirea unui organ', a epidermei etc.; (învechit şi popular) scurgere (I 3), (popular) scursoare (I 3), (învechit) scursură (I 2), stoarcere, (învechit, rar) secret1. Toate stoarcerile (secreţiile) noastre, cele mai învederate urme a putrejunei, adecă a unui proţes numai liemic. vasici, m. i, 163/12, cf. negulici. Gută. . . [este] pornirea estremităţilor articulare a oaselor spre umflătura sau la nişte secrejiuni sinoviale conchiergă-loarc, care fac nesuferit jocul arliculaţiunilor. man-să.năt. 276/28. în corpul animal se formează nişte materie numită secreţiune. barasch, b. 13/22. Scursori . . .numesc toate anormele secreţia ni mucoase a cărora cantitate este mai mult decit cea obicinuită şi care izvorăsc din partea genitalilor suu din a şezutului precum. . . (poala albă, diareca), untinurea .şi atic asemenea. Paiîab. 207/21. Dacă serozilatea se. modifică intr-o mucoasă, alunei.,, secreţia anormală, devine puroi. TUHNESCU, C. 134T, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., şăineanu2, bianu, v. s., resmeriţă, D. Examinarea secreţiunilor, excrementelor şi lichidelor din organe. BABEŞ, O. A. 1, 76, Cf. SCRIBAN, D., CANTUNIARI, L. M. 171. Ochii lui Strogoff s-au umplut de lacrimi la vederea mamei torturate şi fierbinţeala săbiei a evaporai sccrcţiunile, protejînd pupilele, călinescu, c. o. 275. Aceeaşi greaţă decisivă, metafizică peniru animalul om, aceeaşi radicală mizantropie pentru descompunerea putredă a maşinii omeneşti, de la scalologie la aspectul cadavrului şi la infecţia secreţiunilor. ralea, s. t. i, 22, cf. ltr2. îndepărtăm secreţiile din gură şi faringe. belea, p. a. 151, cf. dl, dm, dn2, der. Sinuzita frontală acută sc manifestă cu secreţii mucoase sau purulente din nas. abc săn. 331. Pielea peştilor esle acoperită dc o secreţie produsă de numeroase glande care se găsesc pe toată suprafaţa corpului, ap 22, cf. d. med-, m. d. enc., dex. (F i g.) Fiecare cuvîrd îi era parcă scăldat într-un fel de secreţie de dispreţ, preda, i. 102. O Secreţie endocrină (sau internă), v. endocrin, inter n. Se- creţie exocrină (sau externă ),v. exocrin, extern. Glandă cu secreţie internă, v. intern. Glandă cu secreţie externă, y. extern. + P. anal. (Bot.) Substanţă organică produsă şi eliminată de plante tn urma secreţiei (1). Cf. barasch, i. n. 132/14, dn3. — Pl :. secreţii. — Şi: seerefiune, (învechit, rar) scerejioue (mat. medic. 29) s. f. — Din lat. seeretio, -ouis, fr. secrctiou, germ. Sekretion, it. seerezione. SECREŢIOXE s. f. v. secreţie. SECREŢI UXE s. f. v. secreţie. SECR1ÂŞ s. n. v. sicriaş. SECRIX s. n. v. sicriu. SECRITÂR, -Ă s. m. şi f. v. secretar. SECR1TĂREŞ s. m. v. secretareş. SECRÎU s, n. v. sicriu. SECRItŢ s. n. v, sierhij, SECRIER s. m. v, sicrier. SEOSIE s. f. v. secţie. SECTÂNT, -A s.m. şi f. Adept, al unei secte (1); pocăit (2). Trebuie să fie sectanţi, zice lumea despre dînşii, căci ... nu beau nemică şpirtos şi la beserecă nu se duc. contemporanul, vi, 21. Oreste, intr-adevăr, participa la intilnirile sectanţilor, care erau lotuşi cei mai credincioşi lucrători, arghezi, l. 296. Au sosit nobili „rnarana", cu falsă credinţă creştină şi cu suflet iudaic, negustori intrepizi ..., rabini visători şi docţi, sectanţi şi eretici luminaţi, ralea, s. t. i, 268, cf. dl. Mi-am adus aminte că mindria acestor sectanţi era tocmai asta, eă nu minţeau şi îşi respectau credinţa-PREDA, 1. 97, Cf. DM, DN2, SFC II, 111, 112, M. I). ENC., dex. + (Adjectival) Care este propriu, specific adepţilor unei secle (l); p. ext. care dă dovadă dc intoleranţă, i n t o 1 e r a n t ; eare dă dovadă de exclusivism, de fanatism, exclusivist, fanatic. Noi nu pricepem austeritatea sectantă, ştim că dragostea, mîngtierile iubirii sînl din cele mai puternice simţiri omeneşti, gherea, st. cr. i, 169. Fondul prim al caracterului lui Eminescu e idealismul şi naturalismul antic păgîn . . . La Lcnau, insă, chiar fondul prim e sombru, dureros, sectant — creştin, mintie, id- ib. 175, cf. DL, DM, dn2, M. 1). KNC., DEX. — PJ.: sectanţi, -Le. — Din lat. şecţaus, 5042 SfecfANTISM — S2i -a Sectă SECTANTÎSM s. n. (Rar) Sectarism. Din poema lui... iese un suflu ele intoleranţă, de sectunlism, de renunţare creştinească, gherea, st. cr. i, 175. — Sectant -f suf. -ism. SECTĂB,-A s.m. şi 1, adj. 1. S.m. şi f. Partizan» membru înflăcărat (şi intolerant, exclusivist) al unei secte religioase, filozofice sau politice; spec. membru al unei secte eterogene; p. ext. membru al unei grupări, adept al unei doctrine; (rar) sectarist. Este cunoscută marea influinţă a acestui sectar şi puterea elocinţei lui asupra poporului, negulici, e. i, 221/18, cf. POLIZU, PROT. — POP., N. I)., PONTBRIANT, D. In anecdotele despre sectarii iluminaţi, se povestesc cîteo-dală executări de aşa absurdă sălbăticie, caragiale, 0. i, 59. între cei închişi a fost şi un alt soi de oameni. . . Aceştia sînt sectarii religioşi, trimişi la muncă silnică penlru credinţele lor. ghf.kea, st. cr. ii, 227. La ce poate sluji Sectarul ce s-arată c-un alt port decît aljii? 1. negruzzi, s. vi, 324, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2, cade. L-aţi şi acaparat pentru partid !. . . Şi tot voi ne faceţi pe noi sectari, rebreanu, r. i, 252. [Doctorul] acum se potolise, deşi rămăsese acelaşi om de principii rigide, sectar pătimaş. Ideile lui sociale nu intrau tn cadrul nici unui partid politic, bart, e. 120, cf. scriban, d., dl, dm, dn2, m. d. enc., dex, alr ii/i h 192/386. O (Prin lărgirea sensului) „Exclusivismular fi deci o pacoste prezentă: într-un idilic teritoriu critic au apărut sectarii, ereticii, propovăduitorii de dihonie, românia literară, 1969, nr. 34, 5/3. 2. Adj. Care ţine de sectă, privitor la sectă; p. e x t. care se detaşează, se izolează, se abate de la o grupare, de spiritul general; care dovedeşte Intoleranţă, Îngustime dc spirit, intransigenţă exclusivistă, fanatism intr-un anumit domeniu. Cf. neoij-lici. Partizan al vreunei porniri sectare, caragiale, n. F, 8. Spiritul sectar e efectul unui dezechilibru sufletesc, fără a presupune numaidcclt şi lipsa de inteligenţă. lovinescu, c. vii, 103. Să nu fim sectari, dar nici toleranţi sau indiferenţi, atunci cînd vom fi chemafi să desemnăm pe noii colegi, contemp. 1948, nr. 109, 7/2. O modă recentă, nedreaptă, exclusivistă şi sectară ca toate modele, a operai în pictura spaniolă o teribilă amputare, oferită în sacrificiu unei adoraţii necondiţionate. ralea, s. t. i, 331. Oriunde a fost un program şi un animator, într-un sens bine definii, scriitorii s-au grupat la un loc, căulînd sufragiile conducătorului şi alcătuind un sectar spirit de cenaclu, constantinescu, s. iii, 152, cf. dl, dm, dn2. E normal, e obligatoriu ca orice critic să aibă o atitudine, însă e dăunător să adopte o atitudine sectară, românia literară, 1970, nr. 65, 5/2, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: sectari, -e. — Din fr. sectaire. SECTARISM s.n. Atitudine de sectar (1); p. ex t. izolare, detaşare de o grupare, de spiritul general etc., Îngustime de vederi, intoleranţă, fanatism manifestate Intr-un anumit domeniu; spec. (în mişcarea muncitorească) atitudine rigidă care implică primejdia ruperii partidului revoluţionar de mase, a transformării lui Intr-un grup închis, restrîns; (rar) sectan-tism. V. separatism. Dus pînă la fanatism, sectarismul ridică ruguri şi spînzurălori, împinge masele spre războaie religioase, lovinescu, c. vii, 104. Devenise împăciuitor, părăsind cti lotul faimosul sectarism. ca mu, petrescu, v. 235. Nepătimind de închircitul sectarism al .cenaclurilor, nu-s grăbii la verdicte definitive. c. petrescu, în plr 11, 613. Izolarea şi. sectarismul nu pot. duce decîl la insuccese, contemp. 1949, nr. 120, 14/6. Comitetul Cenlral cere tuturor organizaţiilor de partid. . . să învingă orice rămăşiţe de sectarism, scînteia, 1952, nr. 2 388. Partidul Muncitoresc Român. .. condamnă orice manifestări de sectarism tn ceea ce priveşte antrenarea celor mal largi pături de cetăţeni la lupta penlru pace. lupta de clasă, 1953, nr. 1—2, 132, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Din fr. sectarlsme. SECTAIVÎST, -A s.m. şi f. (Rar) Sectar (1). Vedea tn fiecare ardelean un răzvrătit, un rfuşman al unificării şi un sectorist, isac, o. 288. — Pl.: seclarişti, -sie. — Sectar + suf. -ist. SECTATdR, -OĂHE s. m. şi f. (Astăzi rar) Persoană care împărtăşeşte opiniile unui filozof, unui învăţat, credinţele unei sccte religioase. Cf. i. golescu, o., negulici. Sectatori superstiţioşi ai lui Antichrist, închinători la idoli, bariţiu, p. a. i, 290, cf. prot. ~ pop., n. d., ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, \\\, şăineanu2. Coloritul viu şi discordant, umbritul gros şi posomorit al seetatoriior lui Metodiu, nu se întîlnesc în pictura de la Agapia. hogaş, dr. i, 39, cf. resme-riţă, d., cade, scriban, d. — Pl.: sectatori, -oare. — Şi: (învechit, rar) sectă tor, -oăre s. ni. şi f. pontbriant, d. — Din fr. seetateur. SfiCTĂ s.f. 1. Comunitate (creştină, islamică, budistă etc.) desprinsă de religia oficială respectivă; (învechit) eres. Cf. gcr ii, 26/S. Iaste etherodox, din secta lui Lutăr (a. 1793). iorga, s. d. vii, 252, cf. iorgovici, o. 65/7. în Eghipet, Palestina, Siria şi pretatindenea află el o mulţime de secte sau osebiri intră legi, care una pre alta duşmănea, nicoi.au, p. 219/18, cf. lb. Orice relighie adecă credinţă este aice tolerată sau slobodă, din carile se numără păruî la GS secte sau eresuri, ar (1829), 392/33. Toate naţiile... lotdauna a avut un sentiment de o putere mai presus atol făcătoare, ctrmuitoare a puterilor naturii, care esle Dumnezeu, însă nu i s-au închinat toţi asemenea; ci. supt diferite ţeremonii numite culturi şi supt diferite secte şi dogme, genilie, i.. 144/7. Se înfiinţa o mulţime, de eresuri şi secte, săulescu, hr. i, 70/14. Din. aceasta, s-au născut în urmă biserica evanghelica sau protestantă cu mai multe ramuri din care se însemnează luteranismul, calvinismul şi angticanismal, către care mai vin şi alte deosebite secte puţin însămnăloaie. ei.em. o. 53/5. Un misionar spaniol... era de seda auguslinilor desculţi, asachi, i... 231/29. Relighia catolică şi sectele... s-au lăţit prin cuceriri, misionari, colonii şi in alte părţi ale pămintului. fabian-bob, 48/12. Armenii la început ţinea secta religioasă a lui Estihie. fm (1841), 120I/10, cf. stamati, d., aristia, plut., pouzu, pontbriant, d. Bigotismul iarăşi se capătă prin contagiune, intrînd într-o sectă religioasă ... cu timpul devii şi lu bigot şi mai fanatic decîl toţi adepţii, conta, o. f. 537, cf. ddrf, barcianu, alexi, \v. li asemăna [pe preoţii geţi] cu acea sectă din Palestina pe. care o cunoaştem sub numele de eseni. pârvan, g. 162, cf. resmeriţă, d. Seda. adventiştilor creşte pe zi ce trece, severin, s. 125, cf. scriban, d. Pretutindeni . . . [protestantismul] a dat loc la secte în care s-au refugiat cugetarea şi religiozitatea independentă, oţetea, r. 324. O stradă oblică pe arteră. . . a fost locuită pînă acum 50 de ani exclusiv de nişte colonii ale sectei dispărute a evanghelistului Matei, arghezi, b. 99. Mulţimea sectelor religioase, autorizate deopotrivă şi trăind alături. în armonie, este una din condiţiile tolerantei religioase, vianu, jl. tr. 177. l.e e imposibil, să ia vreo măsură contra scorpionului, căci. aparţin unei secte care-l consideră animal sfînt. ralea, s. t. i, 259, cf. dl, »m, dn2. în afara curentelor din masa majoritară a tineretului american, studios şi muncitor, pot fi găsite tn Statele Unite ale Americii sectele de neofiţi ale unor religii improvizate, contemp. 1969, nr. I 207, 10/3, Cf. M. ». ENC., DEX. 2. P. ext. Grup restrîns şi închis alcătuit din adepţii unei doctrine filozofice sau politice. Cf. vîr-nav, l. 143r/20, heliade, ap. ghica, a. 794, i. golescu, 5048 SECTÂR - m - c. Voi cinstiţi pe Socrai căci a întemeiat o sectă, a format ucenici, a deschis şcoale. gtn (1836), 692/29. Academia însemna şi feliuritele secte cate parodosea în cuprinderea acelor zidiri învăţăturile lor. asachi, l. 652/29, cf. valian, v. Cu vreme între greci se ridicară sectele şi cinurile filosofice, fm (1841), 741/IV, cf. negulici. Astă ştiinţă filozofică profesa acela... ca o seclă prin succesiune de la Solon. aristia, plut. 290/27. Îmi e cu neputinţă să mă supun la o învăţătură doclrinală, să mă fac organul unei şcoli sau al unei secte ştiinţifice, ghica, c. e. i, x. Acest adevăr prozaic, recunoscut de toate sectele filosofilor antici -şi moderni, o face să piarză pentru un moment ideea amorului şi să pregătească o cină de minune, filimon, o. ii, 254, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, d. Tinerilor neînglobaţi încă în partide şi secle, lor închin această lucrare. philippide, p. 2 [prefaţă], cf. şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d. în doctrina lui Sainl-Simon şi a aderenţilor lui, constituiţi într-o adevărată sectă, Heine preţuia rolul ce se rezerva în societatea ,viitorului creatorilor de bunuri, oamenilor care muncesc, vianu, l. u. 428, cf. dl, dm, dn?, m. d. enc., dex. + (Rar) Clică. Cf. dn2. — Pl.: secle. — Din lat. secta, fr. secte. SfiCTĂR s. n. v. secter. SECTĂTdR, -OARE s. m. şi f. v. sectator. SF.CTEAIBĂR subst. sg. v. septembrie. SECTfiMBER subst. sg. v. septembrie. SECTfiMBIR subst. sg. v. septembrie. SECTfiMBRE subst. sg. v. septembrie. SECTlîMBRIE subst. sg. v. septembrie. SECTfiMVERE subst. sg. v. septembrie. SECŢjfiMVRĂR subst. sg. v. septembrie. SECTEMVRE subst. sg. v. septembrie. SECTfiMVRIE subst. sg. v. septembrie. SECTliMVRII subst. sg. v. septembrie. SECXfiNBER subst. sg. v. septembrie. SECTER s. n. (Prin Ban.) Şiştar1 (1). Cf. chest. v 125/61, alr i 1 059/24. — Pl.: şedere. —. Şi: s6ctăr s. n. alr i 1 059/24. — Etimologia necunoscută. SECTdR s. n. i. (Geom.; şi în sintagmele sector de cerc, sector circular) Mulţimea punctelor din interiorul unui cerc situată între două raze. Cf. i. golescu, c., desen, arh. 7/29, asachi, e. iii, 205/22, g. pop, G. 30/6, stamati, D., PROT. —t pop., n. d., antonescu, D., MELIK, G. 47, ALEXI, \V., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., ENC. TEHN, I, 48, LTR2 IV, 189, dl, dm. Un secior de cerc este porţiunea din suprafaţa unui cerc cuprinsă între două raze ale cercului, geometrie viii, 118. Un sector circular este porţiunea din cerc cuprinsă între două raze. geometrie ix, 182, cf. nd2, m. d. enc., dex. <0> Sector poligonal — mulţimea punctelor din interiorul unui poligon regulat, cuprinsă între două raze ale cercului. circumscris. Cf. asachi, e. iii, 257/25. Porţiunea de poligon regulat cuprinsă între două raze ale cercului circumscris se numeşte secior poligonal, melik, g. 126. + (Şi în sintagmele secior sferic, învechit, sector sfericesc) Mulţimea punctelor din interiorul unei sfere, situată în interiorul conului avînd ca bază un cerc mic al sferei, iar ca vîrf centrul sferei. Sectorul ,sfericesc. asachi, g. 85i'/17, cf, ,i;oe-NARU, G. 260/9, MELIK, G. 258, RESMERIŢĂ," D-, CADE, scriban, D. Domeniul din spaţiu care are c.a frontieră un sector sferic e un domeniu simplu conex, ltr2, cf. der, dex. + Organ de maşină sau piesă cu profilul în formă de sector (!)• Aceste giroscoape sînt fiecare solidare cu un mic. sector fix în spaţiu, în care se deplasează o măturică solidară avionului, enc. tehn. i, 177. Quadratul are două părţi esenţiale■: manşonul şi sectorul, ionescu-muscel, fil. 450. Sectorul dinţat înlocuieşte roţile dinţate în mecanismele cu angrenaje prin care se transmit mişcări de rotaţie alternante. ltr2, cf. dn2, M. d. enc., dex. + (Rar) Sextant. Cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d. 2. Diviziune convenţională, porţiune voit limitată a unui teritoriu (realizată în vederea organizării unei acţiuni de ansamblu sau a repartizării judicioase şi a realizării depline a sarcinilor etc.); porţiune delimitată constituind domeniul de activitate în cadrul unui teritoriu. V. zonâ, regiune. Al doilea sector al săpăturilor.. . este mai puţin interesant ca stratigrafie. pârvan, G. 179. Directorul se face ă-i inspecta, în lipsă, sectorul său din Moldova, călinescu, s. c: l. 138. Am şaisprezece străzi în sectorul meu. vinea, l. i, 215. Prima dată cînd ieşim lă tăiat lemne, ne pierdem de ceilalţi... Am să aleg un sector lăturalnic. T. popovici, se. 300. Starea sanitară. .. indică gradul de acoperire, în sectorul respectiv, cu mijloacele menite să asigure condiţiile unui trai igienic, abc săn. 342. Pc hartă sînt reprezentate regiunile cu'slrate acvifere, care la rînditl lor sînt împărţite în' sectoare, după natura rocilor, scînteia, 1969, nr. 8 223. + Subdiviziune teritorial-administi-ativă a unui oraş mare; (ieşit din uz) raion (3). Cf. cade, scriban, v. Declararea comunelor urbane asimilate cu judeţul şi. împărţirea acestora şi a capitalei... pe sectoare se face prin decret, leg. ec. pl. 131. 3 debarcadere satelizează 3- sectoare ale capitalei, arghezi, b. 96, cf. dl, dm. A începui să lucreze în cadrul unei primării de sector din Viena. scînteia, 1969, nr. 8 183. La judecătoria sectorului 2 din capitală, se află în curs de ■ pronunţare sentinţa în procesul intentat unui grup.de patru tineri, ib. nr. 8 192, cf. dex. ^ Parte a unui front sau a unui teritoriu care constituie zonă de operaţii pentru unităţi militare. Toată ziua o petrecu. :.. cu binoclu la ochi, examinîndu-şi sectorul cu atenţie, comparînd în gînd punctele reperate pe. hartă, rebreanu, p. s. 89, cf. şăineanu, d. u., cade. în şase zile, pînă cînd regimentul intră în sector, mai avu de aflat multe de la acesta experienţă, c. petrescu, î. i, 294. La oprirea trenului se înfăţişează un delegat de la divizia română a sectorului. sadoveanu, o. xvii, 256, cf. scriban, d. Sectoarele primeau diferite nume, uneori după orientarea lor geografică, alteori după numele localităţii celei mai importante care se încadra în sistemul de apărare respectiv. ltr2, cf. dl, dm, dn2. Colonelul şi-a notai şi situaţia unităţilor inamice din sector, v. rom. octombrie 1964, 33. Referitor la situaţia din alte sectoare ale froniului...'s-a anunţat că trupele fedefale au distrus o serie de poduri peste fluviul Niger, scînteia, 1969, nr. 8 097, cf. dex. + P. g e n e r. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Fiecare dintre zonele corespunzătoare unei delimitări de orice natură a unei suprafeţe; porţiune limitată dintr-o suprafaţă. Peisajul muntos are acum sectoare de umbre lungi crepusculare şi de soare viu. camil petrescu, u. n. 250. Rtndul de prăvălii al acestui sector de piaţă, din strada Halelor, o constituie un bazar viu, servit de nişte „patroni“ şi de un personal simpatic, arghezi, b. 43. Originar, biserica avea coperişuri ţuguiate, în patru ' ape, pentru fiece sector, călinescu, c. o. 247. Sectorul estic al Mării Mediterane rămîne astfel fără legătură cu oceanul şi apele sale încep să se îndulcească, on-cescu, g. 18, cf. dl, dm. Perioada prohibiţiei pe anumite sectoare se poate schimba, ap 19. Suprafaţa obiectului ce va fi decorat se împarte în sectoare egale, gî 1968, nr. 929, 2/3, cf. dex. 5063 sicf6ii - eS3 - SecfiM 3. Domeniu In cadrul economiei al unor unităţi economice, administrative etc.; p. gener. domeniu, ramură de activitate; p. restr. parte componentă a unui domeniu, a unei opere, a unui ansamblu etc. Să se aleagă pentru vastul format al revistei material reprezentativ din loate sectoarele artei literare şi din toate disciplinele culturii, camil petrescu, in plr ii, 573. Să nu mă ţii în picioare, în sectorul tău, că mă supăr. o. M. zamfirescu, m. d. ii, 304- Oamenii noştri s-au purtat în toate sectoarele cu hărnicie, sadoveanu, o. xviii, 604, cf. iordan, L. R. a. 482. Nu se greşeşte judectndu-se aspectul general al industriei textile prin analiza sectorului bumbacului, deoarece, prin nota lui dominantă, exprimă, . . situaţia întregii industrii textile, ionescu-muscel, ţes. 2.1. în pasiunea lui Şolohov penlru monumental, pentru literatura îmbrăţi-şind sectoare foarte largi de viaţă socială. . . găsim,ecoul marei literaturi a lui Tolstoi şi Dostoievski. contemp. 1948, nr. 108, 4/2. Observaţiile... nu izvorăsc... din dorinţa „specialistului“ de a. . . descoperi „greşeli“ atingătoare de sectorul său de activitate, cv 1949, nr. 6, 33. în unele sectoare ale ei. . . [teologia lui Şincai] apare măcinată de critica cea mai caustică, blaga, g. 173. Puterea banului este special de efectivă în toate sectoarele unor astfel de societă(i [capitaliste], ralea, s. t. ii, 264. Producţia, în .toate sectoarele, e în plină creştere, stancu, u.r.s.s. 158. Respectarea legalităţii populare. în toate sectoarele de activitate constituie o condiţie principală pentru întărirea orinduirii sociale şi de stal democrat-populare. lupta de clasă, 1953, nr. 11, 17. Am cuprins mai toate sectoarele de activitate; peste tot s-au făcui simţitoare progrese, v. rom. ianuarie 1954, 88. A avut în sectorul lui nişte buclucuri. h. lovinescu, t. 328. Mi s-a plîns oberul că faci revoluţie tn sector, davidoglu, m. 23. îl înfruntase pe şeful sectorului, un om tăcut..., căruia nu i se cunoştea nici numele, nici naţia, ci numai biciul, tudoran, p. 49, cf. dl, dm. în ciuda bogăţiei şi varietăţii cercetărilor privitoare la limba română întreprinse după 23 August 1944, există sectoare, mai puţin studiate. L. rom, 1959, nr. 4, 9. Bariţiu continuă şi în aceşti ani să activeze in sectorul economic, ist. lit. rom. ii, 405. Un sector intins al operei lui Bolintineanu îl formează satirele, ib. 554, cf. fd iii, 194. Spitalul Fundeni esle o impunătoare realizare a regimului nostru în sectorul medico-sanitar. abc săn, 169. Au fost încurajate acţiunile de combatere a lupilor, statul inştituind un premiu penlru combaterea acestui periculos dăunător pentru sectorul cinegetic, vîn. pesc. august 1964, 3. Au vizitat mai multe cooperative agricole care au sectorul legumicol dezvoltat, pentru a vedea mersul lucrărilor. scînteia, 1965, nr. 6 589. Numele care se dau animalelor domestice reprezintă un sector puţin studiat In onomasiologia românească, l. rom. 1967, 169. Alle măsuri sînt tn studiu tn toate sectoarele: definitivarea planurilor tematice, elaborarea scenariilor,, statutul regizorilor, cinema, 1968, nr. 7, 3. Lipsa de apă în sectorul creşterii animalelor duce la scăderea producţiei. scînteia, 1969, nr. 8184, cf. m. d. enc., dex. Marile realizări. obţinute de poporul român în toate sectoarele de muncă sînt strîns legate de activitatea neobosită a partidului, contemp. 1977, nr. 1 612, 3/1. + (Adesea urmat de determinări care indică forma de proprietate) Totalitatea formelor economice bazate pe o anumită formă de proprietate asupra mijloacelor de producţie. Măsuri ... în vederea dirijării, organizării şi controlului producţiei, circulaţiei, distribuţiei şi consumului mărfurilor şi produselor de orice fel, tn sectorul de stal, cooperatist şi particular, leg. ec. pl. 143. în cadrul sectorului socialist, hazardul legilor haotice care stăpînesc economia capitalistă este înlăturat şi înlocuit cu principala lege de dezvoltarte a unei economii socialiste, planificarea, contemp. 1948, nr. 105, 6/6. Tractoarele din sectorul particular nu Stnl reparate tn întregime, scînteia, 1952, nr. 2384. Varietatea sectoarelor social-economice, natura lor şi proporţia dintre ele caracterizează structura social-e- conomică şi gradul de dezvoltare a ţării. der. Evoluţia accelerată a ştiinţei şi a tehnicii face ca intelectualul să fie astăzi din ce în ce mai solicitat în diversele compartimente ale sectorului economico-social. contemp. 1969, nr. 1 166, 1/3. România. . . a contribuit la construirea rafinăriei de la Gauhati, prima din sectorul de stat indian, scînteia, 1969, nr. 8 214, cf. dex. — Pl.: sectoare. — Din fr. secteur, lat. sector, germ. Sektor. SECTORIST s. m. Ofiţer sau subofiţer de miliţie în sarcina căruia se află ordinea publică şi evidenţa populaţiei dintr-un anumit sector (3) al unui oraş. Cf. L. rom. 1959, nr. 6, 86, dn2, dex. A venit sectoristul să vadă buletinele, udrescu, gl. — Pl.: sectorişti. — Sector -f suf. -ist. SECŢIE s. f. I. (Adesea cu determinări care arată felul) Subunitate ori subdiviziune organizatorică stabilită pe ramuri de activitate, pe specialităţi, pe operaţii etc. în întreprinderi, instituţii, societăţi etc.; p. ext. personalul care alcătuieşte această subunitate; local, atelier, încăpere etc. în care îşi desfăşoară activitatea o astfel de subunitate. Fieş-ticare din trei miniştri ai sfatului administrativ îşi va avea depertamentul său despărţit în secţii, reg. org. . 97/25. Pentru marele. vornic din lăuntru [semnează] Filip Lenj. Pentru dumnealui, şeful secsiii, îj. Pîcleanul (a. 1831). doc. ec. 490. Im judecătoria judeţului Dolji, secţia al 2-lea, se vinde cu mezat o vie de la Chercea a răposatului Dinu Gozoşanu. cr (1834), 2802/10. O asemenea pricină cunoscîndu-să depărtată de holărîrea acestui tribunal, cinstita agiie să binevoiască■ a o îndrepta la secsia I-iu a Ilfovului (a. 1.839). doc. ec. 721. Să face de obşte cunoscut ca, oricarile va dori a să însărcina cu lucrarea zisului drum, să se arate la acest departament în zilele însemnate mai sus, sau mai nainte la secsia inginerească, de unde va putea lua desluşirile cuvenite, buletin, g. (1840), 98/1. Trebuie să mulţumesc, cu deosebire. . . şefului secţiei consulare în Ministeria Trebilor Streine, cu-ciuran, d. vi/9. Secretarul fiecăria secsii va iscăli în loate hîrtiile şi poruncile, regul. org. 150/5. Bîrladul (Paloda) lîngă rîul Bîrlad... are o scoală publică primară, cu o secţiune codriană, numită aşa de la funda-toriul ei, pentru învăţarea limbei latine, laurian, m. iii, 26/15. Să vedem acum dacă greşeala comisă de Comi-siunea centrală s-a îndreptat măcar de secţiunile fostelor Camere din Iaşi şi din Bucureşti, kogălniceanu, s. a. 128. Adunarea naţională. . . va lucra cu stăruinţă în secţiuni la cercetarea budgetelor, dîmboviţa (1859), 2773/19. Avem mai mulţi tineri în şcoala centrală din Paris. . ., dar ... nu cunosc pe nici unul care să fi .trecut prin secţiunea mecaniştilor, a chimiştilor. ghica, c. e. iii, 72. Această societate..., imitînd Institutul din Franţa, a făcut trei secţiuni foarte savante, mâio-rescu, d. i, 86. Secţiunea literară este însărcinată de statute a se. ocupa de dicţionar. F (1885), 132. Apucai de spetează un fotoliu solid şi greu, pe care lucra şeful de secţiune, sion, p. 393. A existat cîndva o bogată secţiune românească, după alia slavo-românească, mai veche, în arhivele Ardealului, bul. com. ist. ii, 179. Sînt întrerupţi de un procuror de secţie, care trece în cabinetul procurorului general, brătescu-voineşti, p. 266. „Aslra“ îşi înfiinţă aici o nouă secţie, agîrbiceanu, s. P. 162, cf. resmeriţă, d. Avem destule inteligenţe pregătite. . . pentru a înfiinţa o secţiune de studii înalte, în vederea viitoarei Academii a femeii. în plr ii, 455, cf. cade. Fiecare direcţie are trei secţii numerotate cu cifre, lovinescu, c. v, 37. O secţiune a Secretariatului va funcţiona în mod permanent, titulescu, d. 476, cf. nom. prof. 2. Din pragul secţiilor aprozii urlă şi se lînguie ca geamandurile şi ca sirenele în ceaţă. teodoreanu, m. iii, 124. O secţie horticolă condusă de un specialist ataşat de Ministerul Agriculturii. sadoveanu, o. xx, 38. Delegaţi cu titlul de „efori‘ 5065 ÎjfcciŢiK - ăi - siSdŢ ie aa fost însărcinaţi cu organizarea şi conducerea secţiilor din provincie şi din colonii [ale Eteriei]. oţetea, t. v. 120. Penlru a obţine detaliile de care avem nevoie m-am adresai atunci secţiei de textile a marelui muzeu londonez, oprescu, s. 161. Produsele care trec spre a fi transformate de la o secţie de fabricaţie la altă secţie a aceleiaşi fabrici nu sini impozabile, leg. ec. pl. 152. Mereu în slujbă, devine. . . prezident al Sfatului Consultativ, un soi de Curte Superioară de Justiţie (in 1838), membru din 1844 ta secţia a doua a înaltului Divan, călinescu, s. c. l. 15. Sintem la etajul acelei secţii tn al cărui subsol muncesc olteni, bogza, a. î. 106. Potrivii planului secţiei agricole a sfatului popular raional, trebuia ca secerişul păioaselor să înceapă în ziua de 1 iulie, scînteia, 1953, nr. 2 715. Combinatul... are nenumărate coridoare şi secţii, v. rom. iulie 1954, 285. Şef de secţie tn. . . minister, pas, l. i, 130, cf. dl. Doctorul Munteanu se întoarse în pavilionul secţiei de neurologie, preda, r. 294, cf. dm. Colectivul secţiei. . . a reuşit să realizeze de la începutul lunii mai o economie de peste 7 400 dmp de piele. scînteia, 1960, nr. 4 850, cf. dn3. Problemele ridicate tn rapoarte au fost reluate, in primul rtnd, tn cadrul secţiei de teorii ale limbajului. L. rom. 1967, 528. Publicăm. . . institutele şi specialităţile la care se înfiinţează secţii de subingineri. rl 1968, nr. 7 387. în prima secţie, unde se plătea o anumită laxă, existau camere separate, în care nu intra decît personalul spitalului. a. barbu, a. v. 149. Au fost, tn aceste secţiuni de specialitate, comunicări cu totul remarcabile, contemp. 1971, nr. 1 237, 8/4, cf. m. d. f.nc., dex. La complexul „Avicola“ din Codlea a fost construită o nouă secţie de creştere a puilor, rl 1977, nr. 10 254. O Secţie de vot (sau de votare) — fiecare dintre subdiviziunile în care se împarte o circumscripţie electorală, în raport cu numărul alegătorilor; încăpere, local, loc în care votează alegătorii dintr-o asemenea subdiviziune. La secţia de vot din localul gimnaziului de fete a avut loc un fenomen miraculos, bogza, a. î. 458, cf. dl. în regiunea Oradea, ţintndu-se seama de numărul cetăţenilor, vor funcţiona. . ■ 391 secţii de votare, scînteia, 1956, nr. 3 775, cf. m. d. enc., dex. + Spec. (Adesea urmat de determinările „de po-]iţie“, „de. miliţie11) Fiecare dintre subunităţile unei unităţi de poliţie ori de miliţie dintr-un oraş, însărcinate cu menţinerea ordinii publice dintr-o anumită zonă a oraşului respectiv; p. ext. zonă a oraşului aflată sub supravegherea unei astfel de subunităţi; sediu, local al acestei subunităţi. V. circumscrip-ţ i e. Am ieşit pe dincolo, pe fereastră, ca să dau de ştire la secţie, caragiale, ap. cade, cf. ddrf, şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Era lumină şi toată curtea de la secţie plină de şoapte speriate şi de suspine, de copii şi de codane, de babe şi de haimanale..., toţi aduşi la cercetare. G. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 73. între oameni bine îmbrăcaţi şi între desculţi, abia avind timpul să se mire că se găseşte tn tovărăşia lor, au pornit-o cn toţii lu secţie, cocea, s. i, 45. Şeful i-a tăiat vorba scurt —„La secţie, marş 1“ popa, v. 15, cf. scriban, d. Boier Fasule Pricopeţu, Mitică, comisar de secţie. călinescu, s. c. L. 60. Cu un alai de lame adunată de pe trei străzi. . ., hoţul a fost dus la secţie, pas, z. i, 9, cf. dl. Se duce la secţie, spuse un om, luaţi-o p-aici, pe drumul ăsta, să nu dea de voi. preda, î. 88. L-a chemai la secsie. udrescu, gl. + (Mii.) Subdiviziune a unui pluton, a unei companii, a unei baterii etc. Cf. prot. — pop., n. d. Escadronul se împărţea în patru plutoane şi plutonul în şase sec/ii (a. 1893). uricariul, xxii, 439, cf. resmeriţă, d., cade. Pentru a se evita orice poftă de eventuală reizbucnire a dezordineî, va lăsa tn sat o secţie de soldafi sub comanda unui ofiţer, rebreanu, r. ii, 240, cf. scriban, d. Colonelul mă cheamă şi-mi dă ordin să plec ca o seefie în sat, să facă poliţie şi anchetă, camil petrescu, u. N. 293. întreaga secţie, tunuri, soldaţi, muniţie, pămînt, totul esle încremenit, românia literară, 1969, nr. 62, 16/2. + Spec. Compartiment Intr-un maga- zin, într-o sală de expoziţie, într-un muzeu etc. care are o anumită destinaţie. V. raion (2). Cf. scriban, d., dl, dm, dn3. în 57 de magazine alimentare... se vor înfiinţa şi secţii „gospodina“. scînteia, 1969, nr. 8 212. Muzeul... are o secţie cuprinzînd cîteva superbe specimene de tigri, lei, cerbi, contemp. 1969, nr. 1 176, 9/5, cf. dex. II. (Mai ales Sn forma secţiune) 1. Faptul de a secţiona; tăietură (transversală) făcută înţr-un ccrp; p. ext. (concretizat) loc unde s-a făcut această tăietură; parte (I 1) astfel tăiată. Cf. i. golescu, c., valian, V., ANTONBSCU, D., PONTBRIANT, D. Şi CC?... N-au să-mi tmparlă cadavrul meu tn secţii? mace-DONSKI, O. I, 44, cf. barcianu, resmeriţă, d., cade, DS, SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. + (în forma secţiune) Porţiune din suprafaţa, lungimea etc. unui ansamblu (bine delimitat). Oltul despărţea teritoriul nostru în două mari secţiuni, foarte bine determinate prin diferenţa condiţiilor climaterice şi prin diversitatea elementelor etnice, hasdeu, i. c. i, 248. Orice străin poale găsi la Neyv-York o mică secţiune din ţara sa natală, transplantată acolo ca prin miracol, cu obiceiuri, biserică, restaurante proprii. guşti, p. a. 322. 0> F i g. Istoria literaturii universale prezintă particularitatea că practică în materie literară secţiuni transversale, vianu, l. u. 604. + Spec. Formare, producere a unei figuri geometrice prin intersectarea altor două; figură geometrică astfel rezultată; p. ext. tăiere (imaginară) cu un plan transversal; secţionare. Secţiile făcute în faţa unui prizm, prin planuri paralele, sînt poligoane ecvale. asachi, e. ni, 248/17, cf. negulici, antonescu, d. într-un con oblic cu baza circulară secţiunea determinată de axa SI şi perpendiculara JH, dusă la planul bazei, poartă numirea de secţiune principală a conului, culianu, c. 123. Dacă am face o secţiune perpendiculară pe coamele prismei, vom căpăta secţiunea principală a prismei, poni, f. 365. Secţiunile făcute într-o piramidă prin planuri paralele sînt proporţionale cu pătratul distanţelor lor de la creştet, melik, g. 203, cf. cade, resmeriţă, d., scriban, d. Dacă se taie o suprafaţă prismatică prin două plane paralele (care laie loate muchile) secţiunile sînt două poligoane egale. geom. sp. 68. Secţiunile făcute tntr-un con de rotaţie prin plane paralele cu baza stnt cercuri, ib. 115. Secţiunile conice sînt cunoscute din antichitate, der, cf. M. d. enc. + (Med.) Tăiere (de obicei transversală) a unui organ, a unui nerv etc.; secţionare. Cf. stamati, d-, resmeriţă, D. Secţiunea la indivizi de atare suferinţă va arăta, într-un loc anumit al coajei, sau al proiecţiunii experienţei — o iritaţiune. babeş., o. a. i, 11. Deschiderea cavităţilor mari seroase s-a făcut cu instrumente încălzite, după. secţiunea prealabilă a pielei, id. ib. 268. Secţiunea nervului se face la baza gîtului. abc săn. 167. Determinarea virstei la peşti se mai face... şi cu ajutorul secţiunilor prin vertebre sau prin radiile de la aripioarele pectorale, ap 22, cf. d. med. + Suprafaţă rezultată din intersecţia (imaginară) a unui corp solid cu o suprafaţă curbă sau plană. Toţi fuinfi], toţi conduşii] circulaliunei [sevei la arbori) fiind mai cu seamă dirigaţi şi ramificaţi în sensul lungimei, urmează de aci că desicaţiunea se face mai repede prin secţiunile transversale, marin, f. 366/25. O carieră de alabastru pe care o descriem cu loale amănuntele ei, dindu-i şi secţiunea geologică. i. ionescu, d. 52. Prin analiză microscopică s-a observai că: în secţiunile longitudinale, masa principală a metalului esle constituită din grăunţe cristaline de-fier- io an o vi ci, tehn. 1.1.0. Dreapta, planul intîi, o secţiune din firida boltită... duce înspre beci. v. rom. septembrie 1954, 7. Blocul are o excavaţie prismatică cu secţiunea triunghiulară, In interiorul căreia se află aşezată sursa de raze B. sa.niei.evici, r. 68, cf. dl, dm, dn2. Secţiunile geologice pol fi: transversale, oblice şi longitudinale, der, cf. m. d. enc., dex. + Aria suprafeţei definite mai sus. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + (Tehn.) Schiţă reprezentînd suprafaţa intersec 50 65 SECŢIONA — 625— SECUP ţiei unei piese, a unni sistem tehnic etc. cu un anumit plan (orizontal sau vertical). Mărimea lor [a locuinţelor] e de c. 4 in in secţiune longitudinală, forma lor e palndaleră. pârvan, g. 379, cf. di, dm, dn2. în desenul tehnic se folosesc secţiunile plane peniru reprezentarea unor piese, maşini, instalaţii, . construcţii etc. der, cf. m. d. enc., dex. + (Mat.) Intersecţie a două mulţimi. Cf. m. d. enc., dex. 2. Diviziune a unei lucrări, a unei opere literare, ştiinţifice, muzicale ele. cu caracteristici bine precizate în cadrul ansamblului, parte (I 2); p. e x t. capitol. Organicescu Regulament de la capu al 5-lea, secţiia l-iu, art. 158, legiuieşte cele următoare (a. 1838). doc. ec. 698. Măiest.riia de a lungi viiaţa şe desparte in două secţii, vasici, m. ii, 5/1. Foaia noastră nu va cuprinde decil compuneri originale româneşti, împărţite in trei secţii (a. 1.844). plr i, 100. Secţia . II. Sintaxul analitic, platon, m. 97/1. Secţia intîi. Monocotiledoni. BREZOIANU, A. 493/24, cf. STAMATI, t>., POLIZU, PROT. — pop., n. d. Ceea ce leagă... înlr-o intimă unitate împrăştiatele elemente ale acestei procedure analitice sînt neşte sinteze din ce în ce mai vaste, rezumînd succesi-vamente fiecare episod, fiecare studiu, fiecare secţiune. hasdeu, i. c. i, viii. Cum am dovedit în alte secţiuni ale acestui studiu, fiinţele organice, pentru a progresa necontenit, au nevoie de schimbări mult mai dese. CONTA, o. F. 298, cf. ALEXI, W-, ŞĂINEANU2, SCRIBAN, D. Lucrarea esle împărţită în trei mari secţiuni, ist. lit. rom. ii, 110. Recent a apărut volumul VI de Studii şi cercetări economice... O întreagă secţiune esle dedicată problemelor investiţiilor, contemp. 1966, nr. 1 619, 8/1. Ţinem să subliniem de la început că socotim drept studii de stilistică îndeosebi capitolele din cea de-a doua secţiune a volumului, l. rom. 1967, 275. Faptul a părut probabil bizar unor cititori, neobişnuiţi, cu includerea unei astfel dc secţiuni într-o carie de fundamentare a biologiei pe ştiinţele exacte, românia literară, 1970, nr. 66, 28/4. — Pl.: secţii. — Şi: seeţiime, (învechit şi regional) siicsie s. — Din Ir. seetion, lat. sec tio, -onis, rus. cercului. SECŢIONA vb. I. Tranz. A diviza în mai mulle secţiuni (II); a tăia (I 1); a fracţiona. Cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, D., cade. Galerii, de sute de metri secţionează profilul încruntat al muntelui. bogza, a. î. 120. Maşină de secţionat, ltr2, cf. DL, DM, DN2, M. D- ENC., DEX, ARVINTE, TERM. 165. <0> Fig. A secţionai... umanitatea în două: cei care stă-pînesc pîinea şi cei care ar vrea s-o mănînce. românia literară, 1969, nr. 52, 22/1. + Spec. A tăia (imaginar) cu un plan transversal. Cf. resmeriţă, d. Interiorul unui mic chioşc, izolat pe mare, cu o singură încăpere şi un vestibul care doar se bănuieşte, în formă de trifoi, secţionai acum tn lungime şi mobilai cu un gust neobişnuit, camil petrescu, t. ii, 223. O Fig. Secţionînd un bloc nou hunedorean, dramaturgul surprindea (prin ferestrele deschise) oameni şi destine felurite, moduri de gîndire şi psihologii contradictorii. t iunie 1969, 68. + Spec. (Med.; complementul indică organe, ţesuturi, nervi etc.) A tăia (de obicei transversal). Am secţionat nervul circomflex la mai mulţi cîini. parhon, o. a. i, 121. (Refl. pas.) Dacă se secţionează un rinichi, se constată că este compus din două zone bine dislincte. abc săn. 376. + (Rar; complementul indică oraşe mari) A Împărţi în sectoare (2). Cf. scriban, d. — Pronunţat: -ţi-o-. —Prez. ind..: secţionez. — Din fr. seciiomiCT. SECŢIOA'ÂBIL, -A adj. (Rar) Care poate fi secţionat. Cf. iordan, i.. r. a. 169, dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ţi-o-, — Pl.: secţionabili, -e- — Secţiona + şui', -bil. SECŢIONARE s. f. Acţiunea de a secţiona şi rezultatul ei; tăiere (I); fracţionare. Cf. ltr2, dl, dm, m. d. enc., dex. + Tăiere (imaginară) cu un plan transversali secţie (II 1). Pentru controlul calităţii sudurii executate, se fac din timp în timp încercări, prin secţionarea pieselor sudate, pe care apoi le examinăm la microscop, ioanovici, tehn. 164. + (Med.) Tăiere (de obicei transversală) a unui organ, a unui ţesut, a unui nerv etc.; secţie (11 1). în astfel de cazuri se face secţionarea blidelor cu ajutorul unui electrocauter introdus în cavitatea plcurală. abc săn. 101. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pl.: secţionări. — V. secţiona. SECŢIONATEI! s. rii. Muncitor care retează butuci (In exploatările forestiere). Cf. arvinie, terh. 165. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pl.: secţionalori. — Secţiona -|- suf. -tor. SEC.ŢIONOB s. n. (Rar) Separator (electric). Cf. ltr'2, dm, der, dn2. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pl.: secjionoare- — Din fr. seetioniieur. SECŢIiSNE s. f. v. secţie. SECUESTIt vb. I v. sechestra. SECUESTKAnE s. f. V. sechestrare. SECIîESTRAţIE s. f. v. sechestraţi». SECUESTBAŢltjNE s. f. v. sechestraţi*. SECUESTBU s. n. v. sechestru. SECUI1 s. m. 1. S. m. Bărbat care face parte din populaţia rezultată din amestecul unor populaţii de limbă turcică ataşate triburilor maghiare şi aşezată în răsăritul Transilvaniei în secolelc a Xll-lea şi al Xlll-lea; (la pl.) populaţie formată din secui1 (I) şi secuience. Tipărită această sfîntă carie, Evanghelie cu învăţătură, îri anii. şi în zilele măriei lui Batăr Crişlov. . ., voievodă în toată Ţara Ungurească şi în Ardeal şi în toţi săcuii. coresi, ev. 1. Mai avea 5 000 de săcui ce-i dobîndise de la Matiiaş, craiul ungurescu (cca 1650 — 1675). gcr i, 191/27. După aceasta săcuii au fost oameni slobozi şi neamişi (a. 1660 — 1680). gcr i, 177/32. Preadoslovie cătră măria sa craiul Ardealului..., domnului părţilor Ţării Ungureşti şi spânului săcuitor (a. 1683). gcr i, 268/26. După ce ş-au aşăzat cu săcuii, Pălru Vodă au început gîlceava cu leaşii (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 164/23, cf. anon. car. Săcuii de astăzi nu mai pot fi mustraţi peniru slăbiciuni de acelea, de care scriitorii mai vechi... învinovăţesc adeseori pe străbunii lor. fm (1841), 91V30, cf. cihac, ii, 526. Pe Andrei Batori, carele pribegea.. ., îl ucise un săcui la care ceruse adăi- postire- ispirescu, m. v. 44, cf. ddrf. Alăturea cu trupele răsculate ale Ardealului, compuse mai ales din secui şi din saşi, se văd figurînd de îndată armatele române, xenopol, i. r. iv, 239, cf. barcianu, tdrg, cade. Zici că e regiune săeuiască.. . Ce fel de lipi or fi şi săcuii ăştia? c. petrescu, !. i, 105. Exemple de onomastică şi toponimie românească la secui. dr. viii, 379, cf. scriban, d. Venit-au sau n-au venit secuii? sadoveanu, o. xiii, 677. Apare şi forma cu „u“ pentru ,,î“, datorită, desigur, secuilor,, care nu pol pronunţa pe „î“. iordan, t. 34, cf. scriban, d. Zimbrul se află ca un gigant în mijlocul muzeului întocmit de secui în Sfîntul Gheorghe. bogza, c. o. 189. E uri săcui cu ochii mici, sub pleoape groase ca înţepate de cine şlie ce misterioase albine- blaga, z. 313, cf. di.. Secuii... Mai cîntă cîte-un ceardaş. labiş, p. 60, cf. dm, der. Concepţia Şcolii Ardelene avea un colorit politic foarte clar, lucru explicabil dată fiind situaţia 16 — c. 493 5077 SECUI — 626 — SECULAR de inferioritate a românilor faţă de maghiari,. saşi şi secui. l. rom. 19,65, 3- In primăvara anului 1562 secuii, din cauza noilor impozite, se răscoală, ib. 1967, 112, cf. m. d. enc., dex. Fală de secui Cu pletele-n cui (Plosca), gorovei, c. 294. ■(> (Adjectival) Bogdan hatmanul vrind dreptu să iasă pe Oiluz la {ara Moldovei, ieşitu-i-au ţărănime săcui înainte la Oituz. neculce, l. 106. Ţăranii săcui, mai ageri la picior şi cunoscind locurile, se urcă mai cu înlesnire prin strîmtorile şi asprinule munţilor, bălcescu, m. v. 387. Pînă şi clerul străin, letinii, papislaşii, franciscanii, italienii din Moldova ..., călugării secui de la episcopia Bacăului trec înaintea măriei sale. iorga, c. i. i, 160. f 2. S. ni. sg. art. (Regional) Crivăţ (Dumbrăviţa — | Codleâ). hem 2 138. Vîntul de la răsărit se numeşte ' secuiul sau crivăţul, id. ib. — Pl.: (I) secui. — Şi: (învechit şi popular) săcui s. m. — Din magh. szekely. SECUl2 vb. IV. Tranz. 1. (Silv.; complementul indică arbori sau trunchiul lor) A tăia şi a înlătura un inel din scoarţă pentru a împiedica circulaţia sevei de la coroană la rădăcină şi pentru a provoca astfel uscarea lentă, în picioare, a arborelui; a in el a, (regional) a cerţi, a ciungi, a p 1 e s u r a (2); p. g e n e r. (complementul indică plante) a face să se. usuce. Com. din tulgheş — borsec. Bună dimineaţa scăiete. — Mulţumesc d-lale; şezi. —Nu venii să şed, Venii să-ţi mărturisesc Să scoţi viermii de la [cutare] Că de i-i scoate, Rădăcina ţi-oi secui, densusianu, ţ. h. 282, cf. 333. 2. (Regional; complementul indică oameni; in forma săcui) A spinteca (Lunca Cernii de Sus — Hunedoara). Cu bărzile vom bărdui, Cu săbiile le vom săcui. com. sat. i, 16, cf. gr. s. v, 143. + (învechit, rar) A prăda (2). Cf. drlu. — Prez. ind. : secuiesc. — Şi: (regional) săcui vb. IV. Com. din tulgheş — borsec. — Sec + suf. -ui. SECUIANCĂ s. f. Femeie care face parte din populaţia rezultată din amestecul unor populaţii de limbă turcică ataşate triburilor maghiare şi aşezată în răsăritul Transilvaniei, în secolele al Xll-lea şi al XlII-lea; p. e x f. (regional) unguroaică. Cf. sfc ii, 221, alrm sn ii h 701. O (Adjectival) Era apoi născut şi crescut îri secuime, de mamă secuiancă. bariţiu, p. a. ii, 388. ■ — Pronunţat: -cu-ian-. — Pl.: secuience. —Şi: (regional) Săculăncă s. f. alrm sn ii h 701. — Secul1 -f suf. -eancă. SECUIENESC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Secuiesc. Zic analii secuieneşti: „în anul acesta 1529 au venit voievod Ştefan Batori din Şimleu“. şincai, hr. ii, 159/41.' 4" (Regional; ca determinativ, urmînd după un nume de plantă, indică specii sau varietăţi ale afiesteia) Prune d-elea săcuieneşti, elea-s o ţîr mai văratice, alr ii 6 082/141. — Pronunţat: -cu-ie-. — Pl.: secuieneşti. — Şi: (regional) săcuienesc, -eăscă adj. — Secui1 + suf. -enesc. SECUIESC, -IASCĂ adj. Care aparţine secuilor1 (1) ; privitor la secui1; care este caracteristic secuilor1; (învechit) secuienesc. Cf. anon. car. Trimite o trupă de cavaleri amestecată din turci şi moldoveni către scaunele secuieşti, xenopol, i. r. v,. 55, cf. şăineanu3, tdrg, resmeriţă, D., gade. De prin văgăunile ungureşti şi secuieşti, s-a pornit negustorimea cea de aur iubitoare şi îndrăzneaţă, galaction, o. 260. E regiune secuiască. c. petrescu, t. i, 105, cf. scriban, d. O bălrînică. . . vorbea româneşte cu un accent secuiesc, blaga, h. 241. Mi-ar mai trebui un băiat distins, un nobil scăpătat, să cutreiere prin castele secuieşti şi maghiare, vinea, L. I., 139, cf. DL, DM, SFC II,. 222, DEX. — Pronunţat: -cu-iesc. — Pl.: secuieşti. — Şi: (învechit şi popular) săcuicsc, -iască adj. tdrg, resmeriţă, D., CADE. — Secui1 + suf. -esc. SECUlEŞTE adv. (Rar) Ca secuii1 (1), Sn felul secuilor1. Cf. scriban, d. — Pronunţat: -cu-ieş-. — Secui1 -|- suf. -este. SECUÎYlî; s. f. (Cu sens colectiv) Mulţime de secui1 (1), totalitatea secuilor1; ţinut locuit de secui1. Intre aceste palaturi fură arse şi acele din posesiile lui Ion Beldi din săcuime. bălcescu, m. v. 347. Eia apoi născut şi crescut în secuime, bariţiu, p. a. ii, 388. Rugaţi pe cine veţi socoti să vă trimită o ştiinţă pozitivă despre dtnsa, căci sînt patru luni de cînd am lăsat-o tn mijlocul săcuimci. bolhac, ap. ghica, a. 633, cf. ddrf, barcianu, şăineanu2. La Bacău.... soseau, tot prin secuime, alte mărfuri ardelene, iorga, c. i. iii, 92, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d. Cum află Ştefan Vodă că ucigaşul părintelui său şi-a găsit sălaş în secuime, trimese la Ardeal oameni care să spuie anumite vorbe boierilor de acolo, sadoveanu, o. xii, 263. Satul,.. V.oşlobeni, vestit de a se afla singur, ca o insulă în mijlocul secuimei. bogza, c. o. 26, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — Şi: (învechit şi popular) săcuime s.f. — Secui1 + suf. -ime. SECUÎRE s. f. Acţiunea de a secu i2. 1. (Silv.) Tăiere şi înlăturare a unui inel din scoarţa arborilor pentru a împiedica circulaţia sevei de la coroană la rădăcină şi pentru a provoca uscarea lentă, în picioare, a arborelui, inelare, (regional) c e r t i r e, ci ungi re, ples urare; p. gener. uscare a unei plante. Cf. secui2 (1). Cf. ds, i..tr2, m. d. enc. 2. (învechit, rar; în forma săcuire) Prădare (2). C.f. secui2 (2). Cf. drlu. — Pl. : secuiri. — Şi: (învechit şi regional) săcuire s. f. drlu. — V. secui2. SECUIZ vb. I. Tranz. şi refl. (Rar; complementul indică oameni) A (se) transforma în secui1 (1). a face să capete sau a căpăta trăsăturile caracteristice secuilor1. Cf. bul. fil. iii, 189. — Pronunţat: -cu-i-. — Prez. ind.: secuizez: — Sccui1 suf. -iza. SECUIZÂT, -Ă adj. (Rar; despre oameni, populaţie etc.) Care s-a transformat în secui1 (l),care a căpătat trăsăturile specifice secuilor1. Caşul proaspăt din lapte de oi... i-l puneau la îndemînă... aceşti români săcuizaţi din Aita Mare, Aita Mică, Ozun. moroianu, s. 17. □ Populaţie secuizată. — Pronunţat: -cu-i. — Pl.: secuizaţi, -te. — Şi j' (regional) să cui za t', -ă adj. — V. secuiza. SfiCUL s. n. v. secol. SECULĂR, -Ă adj., s. m. şi f. I. Adj. 1. (Astăzi rar) Care are loc o dată la o sută de ani. Giocurile secolare (giocurile ce se face la o sulă de ani), vîrnav, F. 106r/9, Cf. NEGULICI, PROT. — POP., N. D., ANTO-NESCU, D., PONTBRIANT, D., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., cade, scriban, D., M. d. enc. (Adverbial) Ninge secular, tăcere, pare a fi bine, Prin oraşul alb. bacovia, o. 62. Specimene de nobleţe secular ereditară care prin procesul conservării de clasă s-au căsătorit mereu între rude. ralea, s. t. i, 216. IX. (Astăzi rar) 1. (Despre clerici; în opoziţie cu mănăstiresc, călugăresc) De mir2. Caută intre preoţimea seculară (de mir), ba şi înlre cea regu-ară (monahală), codru-drăguşanu, c. 61. Se decise intra în clerul seculariu şi a se preoţi, bakiţiu, p. a. J 19, Cf-CADE, SCRIBAN, D., DL, DM. 2. Adj., s.m. şi f. Mirean1 (X); p. ext. civil. Atît clerul, cît şi inteligenţa seculară aştepta să fie informaţi după dede autentice despre mersul lucrurilor în Blaj. bariţiu, p. a. i, 638. Una depulaţiune română compusă din 6 preoţi şi. 5 seculari a fost condusă de cătră episcopul Andrei br. de Şaguna. id. ib. ii, 4395, cf. pontbriant, d., barcianu, şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d. Justiţia ecleziastică intervenea în toate cazurile relative la moşteniri. . ., erezie, sperjur, căsătorie şi alte chestiuni seculare, oţetea, r. 306, cf. dn2, m. d. enc. — Pl.: seculari, -e. — Şi: (învechit) seculariu, -ic, secolâr, -ă adj. — Din lat. saecularis, fr. scculaire. SECULARITATE s. f. (învechit, rar) Jurisdicţie pe care o avea un episcop sau o biserică asupra lucrurilor laice. Cf. prot. — pop., n. d. — Din fr. secuimii 6. SECCL/UtllJ, -m adj. v. secular. SKCIIIAIIIZA vb. I. Tranz. fact. I. (Astăzi rar; complementul indică clerici) A face să devină laic. V. laiciza. Un boier de omenie se îndură a mă elibera din jugul bisericesc şi mă secularisă deplin, făcîndu-mă practicant la cancelaria administrativă. codru-drăguşanu, c. 14, cf. prot. — pop., n. d., alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., dn2. O (Prin lărgirea sensului) In momentul în care limba vulgară triumfă în literatură ■ ■ . Giotto secularizează pictura alribuîndu-î ca scop reprezentarea omului în existenţa lui pămîntească. oţetea, r. 277. 2. (Complementul indică bunuri, averi bisericeşti sau mănăstireşti) A face să intre în patrimoniul statului, în schimbul unei despăgubiri. In Transilvania chiar şi episcopia catolică a fost casată şi secularizată. bariţiu, p. a. i, 9, cf. prot. — pop., n. d., pontbriant, 5091 SECULARIZARE - 628 - SECUND* d. Statul a secularizat averile monastireşli. maiorescu, d. ir, 152. Mănăstirile au fosl secularizate, arhiva, II, 460, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, \V., RESMERIŢĂ, D., cade, scriban, D. Domnitorul Cuza secularizase mtnăslirile româneşti, arghezi, b. 31. Misiunea călugărească Santa Barbara s-a menţinut chiar după ce in 1824 a fost secularizată, ralea, o. 99, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. R e f1. p a s. Averile unui cler pămintean s-au secularizat, calendar (1861), 77/24. Aceşti posesori erau, de obicei, locuitorii satului, ... o mănăstire sau, după 1863, cînd s-au secularizat averile mănăstireşti, stalul, iordan, t. 183. <0> F i g. (Folosit şi a b s o 1.) De două ceasuri secularizează şi de pe masă şi de sub masă şi lot n-a gătit. hogaş, dr. ii, 25. O (Prin lărgirea sensului) Un pas mai departe s-a făcut cind Italia a secularizat termenul [renaştere], dtndu-i o accepţie politică şi naţională. oţetea, r. 26. — Scris şi: (după fr.) secularisa. — Prez. ind.: secularizez. — Din fr. seculariscr. SECULARIZARE s. f. Acţiunea de a seculariza şi rezultatul ei; (învechit) secularizaţie. 1. (Rar) Cf. s e c u 1 a r i z a (1). Cf. dn2. <> (Prin lărgirea sensului) Introducerea limbii româneşti esle un fenomen ce poate fi interpretat ca un început de ,,secularizare“ a vieţii religioase şi bisericeşti [din Transilvania], blaga, g. 34. 2. Cf. seculariza (2). Transportarea bibliotecilor de către călugării greci cînd cu secularizarea mănăstirilor, bul. com. ist. ii, 7. O legiuire votată in 1844 au operat secularizarea avuturilor atîrnStoare de episcopiile şi de monaslirile pămîntene (a. 1855). uricariul, iv, 438/16. Ecvalitatea înaintea legei, înaintea impozitului, apropierea tuturor la toate funcţiile, secularizarea... averilor bisericeşti, calendar (1861), 68/16, cf. antonescu, d., pontbriant, d. De cînd cu secularizarea averii bisericeşti, nime nu se poate atinge de ele. alecsandri, s. 8. In legile acelea e una, negreşit, Cu secularizarea ce-aici ne-au vestejit. bolintineanu, o. 166. Unirea Principalelor ..., legea rurală..., secularizarea averilor mănăstireşti vorbeau în favoarea lui Cuza. maiorescu, d. i, 4, cf. ddrf, şăineanu2. Secularizarea a suflat ca un vînt de pieire peste belşugul de altădată al cuiburilor acestora de închinători în pustiu. HOGAŞ, DR. I, 29, cf. RESMERIŢĂ, D. Fusese apoi deputat. Secularizarea averilor mănăstireşti şi împroprietărirea ţăranilor i se datoresc în mare parte lui. M. i. caragiale, c. 74, cf. cade, scriban, d. in momentul secularizării, biserica engleză poseda a treia parte din pămînlul Angliei, oţetea, r. 303, cf. dl. Publică seria articolelor de mare răsunet „Monaslirile din Ţeara Românească", cerînd secularizarea imenselor lor averi. ist. lit. rom. ii, 337, cf. dm, dn2. Spirit constructiv şi generos..., luptător pentru unire şi emancipare naţională, ceea ce explică aducerea lui ta... Ministerul Instrucţiunii Publice în 1863 — 1864, în momentul secularizării averilor mînăstireşti. românia literară, 1969, nr. 26, 12/1, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: secularizări. — V. seculariza. SECULARIZĂT, -Ă adj. 1. Care a devenit laic; laicizat. Cf. seculariza (1). (Fig.) Interesul pentru treburile omeneşti însemnează laicism, indică o stare sufletească secularizată, ralea, s. t. iii, 27. 2. (Despre bunuri, averi bisericeşti sau mănăstireşti) Care a trecut în patrimoniul statului, în schimbul unei despăgubiri. Cf. seculariza (2). Cf. pontbriant, d. Proprietăţi secularizate ale Mitropoliei. MAIORESCU, D. I, 110, cf. RESMERIŢĂ, D., M. D. ENC. — Pl.: secularizaţi, -ie. — V. seeulariza. SECULARIZAŢIE s.f. (în dicţionarele din trecut) 1. Secularizare (1). Cf. prot. — pop., n. d. 2. Secularizare (2). Cf. stamati, d., prot. — pop., N. D., PONTBRIANT, D., ALEXI, W-, SCRIBAN, ». — Pl.; secularizaţii. —Şi: secularizaţi un* s.f. PONTBRIANT, D-, BARCIANU. — Din fr. secularisation. SECULARIZ AŢIUNE s.f. v. secularizaţie. SECULTjEŢ s. 11. V. săcui tel. SECUND', -A num. ord. 1. (Cu valoare adjectivală) Care se află imediat după primul, care ocupă locul al doilea într-o succesiune, într-o ierarhie etc.; al doilea, (învechit) secundar2 (1). Cf. iorgovici, o. 65/10, stamati, d. în intervalul din mijlocul infanteriei, între prima şi secunda linie, steiea principele, înconjurat de garda personală, hasdeu, i. v. 141. Aceste şase pun/uri concurg a constitui o certitudine istorică despre derivaţiunea secundei dinastie moldovene a Muşateştilor din ilustra tulpină munteană a Basura-bilor. id. i. c. i, 92, cf. alexi, w., dl, dm, dn3. Fostul lider, Rapid, întrecut ca joc şi... scor de echipa craio-veană, sc află pe locul secund, scînteia, 1966, nr. 6 926. în cadrul primei părţi ascultăm un program stereotip ... Cu totul, altfel se prezintă partea secundă, a programului, m 1968, nr. 7, 27. în repriza secundă, Progresul a luai din nou conducerea, sportul, 1969, nr. 658, 2/4, cf. m. n. enc., oex. O- (Cu valoare substantivală) Linurile de darac se grupează astfel: a) Lină fină. . . prima. . ., secunda cu diametrul de 23 — 27 microni, avîncl 20 încreţituri/ţol. ionescu-muscel, fii.. 404- Născut în epoca lai Caragiale şi în subdiviziunea literară a lui Anlon Bacalbaşa..., George Ranetti, fără să fi fost un european ca primul, nici un proletar socialist ca secundul, a purtai... reminiscenţe... de la cel dinlîi. arghezi, t. c. 83. + (Rar) Care urmează după ce) mai important, cel mai bun, cel mai cunoscut etc.; secundar2 (2). Reiese clar din context înţelesul secund al cuvintului. s. c. şt. (iaşi), 1956, 58. Sînt în romanul d-lui Ibrăileanu şi cîteva portrete episodice, sobru zugrăvite şi cu totul pe un plan secund acţiunii, constantinescu, s. iii, 199. Puntea determină tema secundă. . . în partea a doua, elementul contrastant... se înfiripă treptat, se naşte in sînul primei secţiuni. M 1965, nr. 4, 17. Ceva mai departe. . . cei doi luptători [Ahile şi Ilector] se apropie unul de altul, dublaţi, în jocul secund al comparaţiilor, de două solemne, înalte imagini: vultur şi luceafăr, românia literară, 1969, nr. 15, 22/1. 2. Spec. (Cu valoare adjectivală şi de substantiv m.) (Ofiţer de marină) care îndeplineşte pe navă funcţia de adjunct al comandantului; adjunct. Locotenentele. . . era secondul corvetei, ghica, s. 401. Comandantul, secundul, inspectorii, toţi vin să-mi dea lămuriri, vlahuţă, s. a. ui, 468, cf. resmeriţă, d., cade. Secundul vasului va fi fericii desigur să comande această recunoaştere, camii, petrescu, t. n, 198, cf. nom. prof. 64, abc mar. 98. Negru era un fel de copil sufletesc al secundului, bart, e. 119, cf. id. s. m. 87, scriban, d. A schimbat destinaţia iniţială a vasului, refuzînd a debarca pe reclamantul angajat ca secund. cod. pen. r. P. R. 526. Era întovărăşit de secund şi de şeful de echipaj, bogza, a. î. 314. Şeful echipajului e chemat la pupă, la comandantul secund, id. ib. 313. li îngăduia să se îmbarce pe orice vas ca ajutor de comandant, ca secund cum se spune, tudoran, i*. 62, cf. dl, dm, dn2. Secundul somnolent ordonă: „Trei grade vira, la bord!“ vulpescu, p. 97, cf. m. d. enc., dex. + (Persoană) care ajută pe. cineva Sntr-o activitate (conformîndu-se vederilor sale, dorinţelor sale). Doamna baronă ar fi dorii să-l fascineze, cu ochii ei de găină... şi cu zîmbetul ei cu putinţă de apreciat numai de un contabil secund al firmei, arghezi, i;- 35. Regizorul secund al filmului... a cerut, să fie linişte. cinema, 1968, nr. 1, 26. Specularea situaţiilor ■■ ■ 5097 SECUND3 - 629 - SECUNDANT sle.reoti.pc, a contrastului facil dintre siguranţa de sine a descurcăreţului Felix şi bunăvoinţa cam săracă cu duhul a secundului său. ib. nr. 2, iii. + (Cu valoare adjectivală şi de substantiv in., rar la f.) (Arbitru) care sec undează (I) pe arbitrul principal în conducerea unei competiţii sportive. V. secundant (2). Dar dc pc cicum secunda lega. la pumnii boxeuzei mănuşile (le. box• sc.L 1974, 447, cf. m. u. enc-, dex. 3. (Cu valoare adjectivală şi substantivală) (Vocea, cântăreţul, instrumentul sau instrumentistul) al doilea, care acompaniază vocea, cîntăreţul, instrumentul sau instrumentistul prim; (voce, eîntăreţ,instrument sau instrumentist) care execută vocea a doua. V. secundar2 (2). Scoate colca punguliţa, Fă-o să-şi caşte, guriţa, Să verse din gil dulci glasuri, Soprani, secunde şi basu.ri, pann, r. v. i, 20/20, cf. tim. popovici, i>. M., ivela, d. m., cade. Lăutarii mergeau pc jos, pe lingă trăsura hamalului — viorislul prim şi muscalagiul în stingă, secundul şi ţambalagiul în dreapta. Ci. w. zamfirescu, m. d. ji, 234. Un cvartet compus din niolină primă, secundă, flaut şi violoncel, căli-nisscu, c- o- 298, cf. dm, dn8. Să sc realizeze încadrarea tenorilor secunzi... într-o perfectă sonoritate de ansamblu a corului, m 1968, nr. 3, 24, cf. dex. <0> E x p r. (Învechit; substantival, f ) A ţine secunda — a acompania. .Hai, scoală, ia-ţi clarinetul şi (inc-mi secunda. CONTEMPORANUL, Vj, 4. . 57, cf. BUL. FIL. VI, 31, LTR®, DI., MM, DN3, M. D. ENC., DEX. <> Fig. Din nesfirşit, sc pare, un secundar fantastic punctează veşnicia, camil petrescu, v. 62. — Pl;: secundare. — Scenndă + suf.-ar. Cf. Ir. secondai re, lat. sccondariiis. SECUNDĂM2,-Ă num. ord-, adj., subst. 1. Num. ord- (învechit; cu valoare adjectivală şi substantivală) Secund1 (I). La rîmleni primari, secundari, terţiarii, r.varlani, tot pe număr bulucurile, adecă cei dinţii, cei de-al (loile, cei de-al treile, cei dc-al patrule. m. costin, let. i, 20/2. Unde munţii de dealurile secundare (al doile) se ating cu cele începătoare, se află numeroase şi apoase şi pole. ar (1832), 1042/25, cf. nk-gulict. Acela pe care-l credea demn de primul premiu şi pc acela care merita premiul secundariu. aristia, plut. CXXXIx/30, cf. PROT. — POP., N. D., PONTBRIANT, D. 2. Adj. Care se plasează pe planul al cloilea, din punctul de vedere al importanţei, care este de mai mică importanţă; p. ext. lipsit de importanţă, de interes deosebit; satelit (D, colateral, lăturalnic, marginal, minor (2), neimportant, periferic (2), (rar) secund1 (1), lateral. V. acccsoriu, anex, auxiliar. [Planetele] cele secundare se întorc de după una dinlră planetele primare şi mijlocii cu accasla pe după soare, rus, i. i, 6/20. Noutăţile politice... în planul noslru sînt de un interes secondai• (a. 1847). plr i, 113, cf. negulici. Prin aceasta ei nu înţeleyea numai principiul pasiv şi sccondariu, numai cauza materială de care s-au format fiinţele. aiustja, plut. LXXVa/22. Ax secundariu asupra căruia trebuiesc a se produce aceiaşi fenomeni. ca asupra axului principal. marin, f. 440/14. Mai toate cadrele din această cameră sînt dc un interes secondariu. filimon, o. ii, 85. Muzica de la părţile secondarii este conformă cu importanţa păcziei. id. ib. 228. Am reuşit a constata erori secundare în fond, unele lacune sau prisosuri în distribnţiune. hasdeu,. i. c. i, xii. Leibnit.z este celebru ca filozof şi matematic, iar nu prin faptul secundar că a scris şi „scriptores rerum Brunsvicensiu.m“. maiorescu, .critice, 185. O împărţire secundară a judecăţilor sc face după .raportul în care stă predicatul cu sfera subiectului. id. L. 43. Aceasta e un detail foarle secundar pentru natura considerată dintr-un punct de vedere mai înalt, conta, o. F. 45. Un echilibru de cîteva forţe secundare nu este decit un accident în o luptă mai întinsă a unor forţe mai mari. id. ib. 162. Pe terenul afacerilor publice persoana a fost şi este lucru secundar (a. 1877). PLR 1, 296, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2. [Boto-şanii] se găsiră la capătul unei linii [ferate] secundare care nu ducea măcar pînă la Ilîrlău şi Tîrgu-Frumos. iorga, c. i. ii, 219. Aş adăuga, doară ca o ipoteză absolut secundară, posibilitatea păstrării şi a rădăcinii numelui acestui rîu. pârvan, g. 267. Spuneam mai sus că tipurile secundare din romane, cînd sini reuşite, sînt mai vii în memoria noastră, ibrăileanu, s. l. 40, cf. resmeriţă, d. In timpul acestui voievod, primul dregător al sfatului era vornicul de Suceava, în timp ce logofătul pare a fi fost la început un dregător secundar. bul. com. ist. v, 85, cf. cade. Se îngrămădesc un număr ncsfîrşit de eroi secundari ai romancierei în jurul figurilor centrale, lovinescu, c. iv, 111. Asla-i lege!... Toate consideraţiile secundare sini paliative. Ţăranul vrea păminl. rebreanu, r. i, 35. Era o problemă secundară, un fapt care va decurge de la sine — simplu, banal. G. M. zamfirescu, m. d. i, 162. Părerea domnului Lcca e că oamenii carc-şi fac apariţia aici ori dincolo au un rol cu totul sccundar. sadoveanu, o- xii, 573, Ce inspector aşa dc important putea să umble pe o linie secundară, prin nişte vagoane vechi? id. ib. xiv, 7. Un arc sub o vocală arată că ca formează elementul secundar a.1 unui diftong, puşcariu, i... r. i, 60. Există şi accente secundare, al căror număr alîrnă de lungimea cuvînlului. iordan, stil. 97, cf. sciuban, o- Arbore secundar, adică un arbore care primeşte. mişcarea de la arborele principal, soare, maş. 64. A-şa-numilcle „analize“ sîrd atribuite unor personagii secundare, vianu, a. p. 132. Unul autor principal şi celall secundar (complice), cod. pen. r.p.r. 574-Schimbarea sediului principal, înfiinţarea de sedii secundare... se vor face de asemeni prin decizie, leg. ec. pl. 174. Biologia. . . o înscrisesem de altfel ca materie secundară, blaga, h. 214. Că aceste reflexe se pol îmbina intre ele mai mult sau mai puţin măiestrit, că transmisiunea ereditară le poale desăvirşi, aceasta e lotuşi secundar, ralea, s. t. ii, 167. Apele fluviului se răsfiră în mai multe braţe secundare, oncescu, g. 38. Planul material al unui astfel de roman esle secundar, esle un fundal, esenţa lui fiind creaţia de tipuri inlăunlml unei atmosfere sociale, constantinescu, s. J, 14, cf. ltr3, dl. Paralelă cu şoseaua, intra în combinai o cale ferată care... avea şi linii secundare de manevră, preda, î. 189. Din vorbele oamenilor aflară că nu depcirle c o linie ferată secundară, care duce spre Incu. t. popovici, s. 393, cf. dm. [Nuvela] renunţă la ambiţia reulismului integral ■■ ■ . şi selectează cu dărnicie, din loialitate, pe cil posibil, tot cc e tipic, penlru a sacrifica doar ce e secundar, v. rom. decembrie 1964, 116. Braţele secundare [ale Dunării] au 425 km- av 52. Sîrd semnificative şi convingătoare aigumen-lele aduse în favoarea propunerii ca profilul dc pregătire a viitorilor profesori de literatură română să fie lărgii spre o specialitate, secundară, scînteia, 1966, nr. 6 892, cf. dn2. Deşi izbitor, aspectul cantitativ e totuşi secundar. l. rom. 1967, 137- Un aspect socotit, probabil secundar, aspectul artistic, cinema, 1968, nr. 7, 12. Dacă o cultură îşi păstrează vigoarea, capacitatea de germinaţie, receptarea pasivă a unor forme rămîne un fenomen particular, izolai, secundar, angajîncl doar destine individuale, românia literară, 1969, nr. 29, 27/1, cf. m. d. enc-, df.x. (Substantivat) [Franz Hals] are gustul insignifiantului şi al secundarului, ralea, . s. t. i, 273- O Medic (sau doctor) secundar (şi substantivat, m.) = grad in ierarhia medicală care urmează imediat după medicul stagiar şi care precedă medicul specialist şi medicul primar; medic care arc acest grad. Im sfirşitul anului va supune prezidentului guvernai raport despre purtarea doctorilor primari şi secundari. CUC1URAN, D. 7/1, Cf. NOM. PJROF. 77, Dl, DM. în acelaşi an. a fost numit secundar al spitalului Panle-limon. o- barbu, a. v. 220. îl găsim in slujba de medic secundar la spilalul Colţea- id. ib. 222, cf. dex. O L o c. a d v. (Rar) In secundar ;= în al doilea rînd (v. doilea); in subsidiar. Nu întrebuinţăm decîl foarle rar criteriul estetic şi numai în. secundar, ap. iordan, l. n. a. 263. + Spec. (.Despre propoziţii sau despre părţi de propoziţie) Care depinde, din punct de vedere gramatical, de o altă parte de propoziţie (principală): subordonat. In locul, infinitivului avem, ca în limbile balcanice, propoziţii secundare, puşcariu, l. r. i, 243- Propoziţia se întrerupe mai des înaintea 5103 SECUNDAR3 - 631 - SECUNDĂ elementelor ei secundare (atribute şi complemente de tbale speciile)- iordan, stil. 80. Propoziţiile secundare pot fi şi coordonate intre ele. id. ib. 240. Eminescu. . . foloseşte construcţia ejerunzială si cînd esle oorba de a evita o propoziţie secundară atributivă. vianu, s. 2.1. Termenii ele propoziţie principală şi propoziţie secundară provin dintr-o împărţire a propoziţiilor dinlr-un punct de vedere al desăvîrşirii, al independenţei înţelesului exprimai, scl 1950, 123. Delimitarea părţilor secundare de propoziţie esle una din problemele cele mai dificile ale sintaxei, ib. 1959, 357, cf. dex. (Substantival, f.) Propoziţie subordonată (v. subordonat). Delimitarea propoziţiilor şi deosebirea secundarelor de principale, i.. rom. 1967, 201, ci. dex. +■ Adj- (Muz,; despre voci) Care, în compoziţie, serveşte la completarea armoniilor, sprijinind vocea principală care poartă melodia. Cf. tim. popovici, »•' m. <0> Ton secundar ton armonic superior şi de combinaţie, id. ib. + Care se produce după uti alt eveniment, in a doua fază, fiind legat (sau chiar determinat) dc faza anterioară (de obicei iniţială). Fier vitriol. . . este un' product secundar şi să formează prin desfacerea fiercvarfului. j. cihac, i. n. 426/19. Nu tîrziu urmează efectele secundare, sau mai bine a zice reacţia trupului nostru împotriva răeclei, care se arată prin o vie roşcilă. fătu, d. 6/5. Prinlr-o mai extinsă irita-(iiine u creierilor şi printr-o degeneraţiune secundară, individul pierde memoria lucrurilor, babeş, o. a. i, 11, cf. ga.de. scriban, d- O vorbire cu preocupări de purism n-ar fi dat atîtea echivalenţe cu asociaţii secundare alll de felurile- vianu, a. p. 257. Ionizarea secundară. . . va fi mult mai intensă decît cea primară, sa-nielevigi, r. 200, cf. di., dm. Rădăcinile care se îngroaşă capătă (esuturi noi şi dobîndesc o structură secundară. botanica, 21. în afara herniilor de disc, la instalarea unei sciatice mai pol. interveni şi alle îmbolnăviri, . . . dar acestea sînt cu mult mai rare, care să dea o sciatică secundară sau simptomatică, abc săn. 322. Erupţiile perioadei secundare [a sifilisului] se succed întrerupte de pauze variabile, timp de doi ani, după care termen boala intră în perioada terţiară, ib. 330, cf. dex. <> (La noi ieşit din uz) Învăţămînl secundar sau (învechit) învăţătură secundară = treaptă a învăţămîntului public care continuă învăţămîntul primar. V. înv ă-ţămînt mediu (v. mediu2 1). Cf. stamati, v.' Astăzi învăţămîntul secondar se împarte tn două ramuri, ghica, c. e. ii, 405. învăţătura secondară este de 50 de ori mai răspîndită în Germania... decît la noi., id- ib. 406, cf. ddrf, resmeriţă, d., cade. încurajat de marele colegiu al învăţămîntului secundar. klofştock, f. 306/1, cf. scriban, D. în aceeaşi perioadă, a fost reorganizat şi tnvâfăir.tnlul secundar, gî 1968, nr. 933, 2/1. (La noi ieşit din uz) Şcoală secundară sau curs secundar = şcoală de învăţămînt secundar. V. gimnaziu, liceu, şcoală medie (v. mediu2 1). Şcoalele secondare sînl înfiinţate cu un scop de utilitate, ghica, c. e. ii, 405. La acest nivel intelectual stau cea mai mare parte a profesorilor de pc la şcolile secundare, ionescu-rion, s. 103. O soartă prielnică l-a adus de la şcocda secundară din Cernăuţi. BUL. COM. IST. III, IX, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE- Mă dUC la o şcoală secundară de fele. i. botez, b. i, 77, cf. scriban, d. Şcoala secundară şi chiar generalizările criticii literare au menţinui părerea că Odobescu esle stilistul prin excelenţă al literaturii noastre, vianu, a. p. 143. Manualul de Istoria românilor peniru uzul şcoalelor secundare, călinescu, o. i, 78, cf. dl, dm, dex. (La noi ieşit din uz.) Curs secundar — ciclu de cursuri care, se predau în învăţămîntul secundar. Deşi Apostol era silitor, tatăl hotărî să-l trimită, peniru cursurile secundare, la liceul din Năsăud■ rebreanu, p. s. 35, cf. di., dm, dex. (La noi ieşit din uz) Studii (sau, învechit, rar, învăţături) secundare == studii făcute într-o şcoală secundară. Fiii boierilor carii cu grea cheltuială se tnstreinează chiar şi pentru învăţături secundarie . . . vor avea prilej a se. deplini în deosebite ştiinţe, asachi, î. 23/6. Rică şi-ii făcut studiile secun- dare la liceu, varlaam — sadoveanu, 395. Şi-a făcui studiile secundare la Gimnaziul luteran, ist. uţ. rom. ii, 109. (La noi ieşit din uz) Clasă secundară (şi substantivat, f.) = studii făcute într-un an de învăţă-mînt secundar. Cf. resmeriţă, d. Ai studiile de bază? — Da, patru secundare, i». constant, r. 105.. (La noi ieşit din uz) Profesor (de cursul) secundar = profesor care predă in învăţămîntul secundar. Bal la uşa amicului meu..., profesor de cursul secundar, caragiale, o. i, 283, cf. cade, scriban, d. Toţi profesorii secundari să fie înzestraţi cu galoşi la preţ redus, bogza, â, f. 464, cf. dm, dex.' (Fiz.) Raze secundare = raze x care sînt emise de un corp bombardat cu raze x primare. Un corp lovit cu raze x emite 3 feluri de radiaţii■: ... 3) raze x caracteristice corpului lovit de raze primare. Acestea, sîirt mai puţin lari decît. razele primare şi se numesc raze secundare, macarovici, chim. 185- 3. Adj. (Geol.; despre straturi, terenuri etc.) Care aparţine celei de-a patra ere geologice, care.se referă la această eră; mezozoic (1). In tereinul secundar (a doua strată) se găsesc rămăşiţuri de multe mamifere marine- barasch, m. ii, 16/30. în epocele cele din urmă, în terenele secundare, terţiare şi de aluviu găsim nenumărate grămezi foarte mari de conhilii (scoici) pietrificate. id. i. n. 83/11. [Terenurilor] cele dentîi formale ... li s-au dat nume de terenuri primitive; iar pre celelalte s-au numit terenuri secundare, cobîlcescu, g. 91/15, cf. CADE. 4. Adj. (în sintagma) Eră secundară (şi substanti- vat, n.) = a patra eră geologică, caracterizată prin mişcări importante ale scoarţei păminteşti şi prin apariţia primelor păsări, a primelor mamifere şi a primilor peşti osoşi; mezozoic (2). Cf- scriban, d. Diviziunea ulterioară, după criterii, stratigrafice. . a condus la numirile: Arhaic, AI.gonki.an, Primar, Secundar, Terţiar, Cuaternar, ltr3 vii, 275, cf. dl, dm. [Era mezozoică] se mai numeşte şi era secundară. GEOLOGIA, 74, cf. M. D. ENC-, DEX. 5. Subst. Grupă de straturi geologice din secundar3 (4) ; mezozoic (3). dicţ. — Şi: (învechit) secundari», «ie, secondâr, -ă, secondăriu, -ie adj. — Din lat. secundarius, fr. Secoudairc. SECUNDARE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a secunda (!)• Cf. pontbriant, d. — Pl.: secundări. — V. secunda. SECUNDAR1ÂT s. n. Perioadă de timp în care îşi face stagiul un medic secundar (v. secundar3 2). Locuia. în spital şi se forma cu adevărat tn lupta cu suferinţa. Urmau patru ani de secundarial. contemp. 1972, nr. 1 332, 2/2. + Examen sau concurs pentru obţinerea gradului de medic secundar. învaţă peniru secundariat. — Pronunţat: -ri-at. — Pl.: secundariale. — De la secundar2. SECUNDÂRIU, -IE adj. v. secundar2. SECUNDAT OR s. m. (învechit, rar) Secundant (2). Călăul (căci altă treabă n-avea decil să bată pe băizţi cu vergi) sau, cum ii zic ei, secundatorul, luă tn mîini un snop de vergele, contemporanul, iii, 622.. Mai aveau nădejde în cele zece ruble, adunate de băieţi şi date sccundătorului ca să-l lase măcar cu viaţă. ib. 623. — Pl. : secundatori. — Şi: secundător s.m. — Sccunda -1- suf. -lor. SECftNDĂ s. f. 1. (Mat.) Unitate de măsură pentru unghiuri şi arcuri egală cu a şaizecea parte dintr-un minut hexagesimal sau cu a suta parte dintr-un minut centezimal. V. minut (1 3). Fieşlecare grad împărţesc în 60 de minute pe fieşlecare minut în 60 de seconde. amfilohie, e. 140/6. Minuta are 60 secunde, securulu are 6'0 terjuri. millo, a. 20r/20. Fieşlecare mi- 5108 'SECUNDĂ - 632 - SECUNDĂ nută în 60 părţi drepte care să numesc secunde, asachi, g. 131v/14. Minutul [să împarte] în 60” de secunde-tem. gheom. i, 3r/21. Fiecare minut se-mparte şi el tn 60 de părţi deopotrivă ce se numesc secunde, cony. geom. 23/19- Unitatea de urc s-a împărţit in nouăzeci de părţi egale numite grade, gradul in 60 părţi egale numite minute şi minata în 60 secunde. melik, g. 50, ef. ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, I)., CADE, SCRIBAN, D-, MDT LTR2, DL, DM, DN2, M. D. ENC-, DEX. 2. Unitate de măsură a timpului egală cu a şai-zecea parte dintr-un minut (1 1) sau, mai nou, cu 9 192 631 770 dc perioade de oscilaţie ale radiaţiei emise la tranziţia între două nivele hiperline ale stării fundamentale 3S 1/2 a atomului de cesiu 133, (regional) perţ1; p. ext. interval de timp foarte scurt (dintr-unul mai Îndelungat), clipă, clipită, e e a s, oră (B), minut (I 1), moment U). (rar) clipeală, (popular) c î r t ă, (învechit şi regional) cescuţ, (regional) p c r ţ1. Ivfimea curea o face stngele iaste foarle mare cil in 2 ceasuri, 5 minute şi 21 secunde ar face o mile de loc. teodori, a. 75/24. Acestaş [cutremur] fa simţit şi în Bucureşti, carele au ţinut 10 secunde după înştiinţările de acole. ah (1829), 1721/28, cf. i. golescu, c. Secundul este a 60 parte a minutului, genilie, g. 70/5. Repezimea sonului nu e aşa mare ca a luminei, întru secund 1 040 de urme cure. antrop. 187/24. Acest feliu de mişcare... (Ia care se cer cel puţin 30 oscilaţii pe secundă), se numeşte son. asachi, l. 821/21, cf. valian, v. Secundele adaog numărul veacurilor şi se dau uitărei. fm (1842), 1132/5. Au regulat ca anul solariu să fie de 365 zile, 5 oare, 49 minute, 12 secunde, calendar (1847), 12/15. Afundarea de vro cileva secunde în apă foarle răce... produce... fierbinţeală la piele, fătu, d. 6/21, cf. stamati, d. Lamina străbate un spaţiu de 40 000 mile geografice... în fiecare secundă, barasch, i. n. 12/12. S-a redus anul a fi de 365 zile, 6 ore, 15 minute, 56 secunde şi 50 terţie. aristia, plut. xxxii2/3, cf. polizu. Egalitatea absolută... ar exista numai o secundă, un minut, o zi, o lună. ghica, c.e.i, 70. Se slăpinea lumea cîteva secunde şi iar pufnea, caragiale, o. i, 3. In aceeaşi secundă l-am văzut poticninda-se şi căzînd în genunchi, vlahuţă, s. a. ii, 306. Unitatea de măsură a timpului este secunda, poni, f. 12. S-aflăm an, lună, zi, minut, Secundă-n care s-au născut Viteji, coşbuc, p. ii, 253, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Păzea, că muza mi-i fecundă Şi cînd te-oi prinde nu te scap: Cu şapte rime pe secundă îţi dau în cap! topîrceanu, o. a. i, 225. Regele vorbi cu el o secundă mai mult decîl cu ceilalţi, brăescu, o. a. i, 280. Cileva secunde nu. se mai aude nimic. cocea, s. i, 118. De acolo începeau secundele tăcerii stranii. teodoreanu, m. u. 69, cf. scriban, d. A voit ■să experimenteze dacă căpăţina decapitaţilor mai păstrează citena secunde în ea conştiinţa, ralea, s. t. i, 30. Sistemul fizic [de unităţi fundamentale] CCS, în care unităţile de bază sînt centimetrul, gramul şi secunda- cişman, fiz. i, 33. Secunda... este 1/S6 400 din ziua solară medie, marian — ţiţeica, fiz. i, 4. Cînd pocneşte dopul unei sticle de şampanie, se face timp de un sfert de secundă tăcere, apoi pornesc rîsc-tele. pas, l. ii, 61. Am vrut să ştiu măcar pe departe cîte secunde trec între o sclipire [a farului] şi alia. tudoran, v. 190. Asemenea momente se măsoară cu fiinţările de secundă, id. ib. 450, cf. di.. Te chinuieşti, zadarnic, zise el după cîteva secunde de reflecţie, preda, r. 85. E nemurirea muncii-n orice clipă, în fiece secundă a-ncordării. brad, o. 111, cf- dm. Durata mişcării de revoluţie a pămintului este de 365 zile, 6 ore, 9 minute şi 11 secunde, geologia, 6. Unele specii de peşti ies din apă şi trăiesc cîteva secunde în aer. ap 11. Pescuiesc şi sînt fericit! Noţiunea timpului a dispărut, minutele se scurg în cadenţa secundelor, vîn. pesc. mai 1964, 3. Secundele acestea argintii Se scutură ca verbele-ntr-o frază, vulpescu, p. 32. Victima era gîtuită eu cîteva secunde înainte de declanşarea focului. magazin ist. 1968, nr. 12, 44, cf. dn2. în zborul de la pămînt la lună şi retur, cei de pe „Apollo-8" au economisit aproape o secundă, românia literară, 1969> nr. 16, 2/5, ef. m. d. enc., dex. <0> (Precedat de un numeral cardinal care accentuează ideea de durată scurtă) Iarlă-mă că te-am asuprit, că /i-am făcut o mare nedreptate, indoindu-mă un secund numai dc nepreţuitul tău amor. pr. dram- 136. O secundă n-arn încetat de a fi. . . al dumitale credincios rob. negruzzi, s. i, 22. Mergem, mai departe să contemplăm o secundă astă grădină fără sfîrşit. bolliac, In contribuţii, i, 96. Dacă vreodată lumea s-ar zdrobi, un minut, o se- cundă, ar fi destul pentru aceasta- bolintineanu, o. 340. N-a trebuit mai mult decît. trei, patru secunde ca să se săvirşească această manoperă- caragiale, o. ii, 18- Cele două riuleţe pe sub boite de verdeaţă O se-cundă-nprcunindu-şi amindouă cursul lor... scad şi fără nume mor. macedonski, o. i, 63. Au trecut trei sferturi de ceas ca trei secunde, brătescu-voineşti, p. 299. Visul n-a durat, decit o secundă, c. petrescu, î. ii, 259- Ţine o secundă plicul in mînă. sebastian, t. 88- Putea vedea [căprioarele] numai o secundă. sadoveanu, o. xn, 407. Mă iertaţi o secundă, domnule. arghezi, l. 40. Şi o secundă cele cîteva femei.. . fură. gala să-şi facă cruce, barbu, g. 262. O Secundă siderală v. sideral. ^ Loc. a d v. Din secundă în secundă s= la intervale foarte scurte; mereu (II 1). Sunetul... se repetă din secundă în secundă, teodoreanu, m. 111, 299. Secundă după (ori dc) secundă sau In toată secunda =în fiecare moment; fără să se oprească, să se întrerupă, să înceteze o perioadă de timp cit de mică, continuu, i n t r u 11 a, mereu (II 1), 11 e contenit (2), n ciucet a t, neîntrerupt, clipă de clipă, fără contenire, fără Încetare, fără î 111 r c-r 11 pere, fără oprire (v. oprire 1), în tot m o m e 1.11 u 1 (v. m o ni e n t 1), in inut de minut (v. minut I 1), tot timpul (v. timp I 1), (învechit) cu neco.ntenire (v. necontenite), în tot m inut u 1 (v. minut 1 1),int r-o mică de ceas (v. 111 i e ă1). Văpaia amiezii, lucra secundă după secundă, zuînitnd aripele şi faţetele ochilor, sadoveanu, o. xviii, 632. Era indispensabil, zi şi noapte, in toată secunda, arghezi, l. 263. înţr-o secundă sau Î11 două (ori, rar, in trei, Sn patru etc.) secunde sau din Secundă în secundă ori dintr-o secundă într-alta sau de la o secundă la alta ori (rar) la secundă = Intr-un interval de timp care durează extrem de puţin; fără să treacă sau fără să intîrzie mult timp, foarte repede; acum, curînd, imediat, îndată, numaidecît (1), repede (1 1), de la o clipă la alta, de la un minut la altul, de la un moment la altul, din. clipă în clipă, din minut în minut (v. minut I 1), din moment în moment, dinlr-0 clipă într-alta, dintr-un minut întrraltul, dintr-un moment Intr-altul, fără inttrziere, într-o clipă, într-o clipită, într-un minut (v. minut I 1), într-un moment, la moment (v. moment 1), pe dată, pe loc, (popular) fără zăbavă, (învechit şi popular) într-o mică de ceas (v. mică1), (învechit şi regional) aşaşi, riepristan (2), numai (III 2), (învechit) aşa, pe tot minutul (v. minut 1 1), (regional) amuşi, minten (1), mintenaş (1). Poale să urmeze înlr-o secundă odilma noianului, hrisovergw, a. 61/1, cf. ddrf. în trei secunde Britul Stătea de-a moi precum stă chitul, coşbuc, p. ii, 174. în două secunde am adormit. hogaş, dr. ii, 26. Toată supărarea mea pieri la secundă, arghezi, s. x, 106. într-o secundă i se perindară prin faţa ochilor mulţimi de întî.mplări. preda, r. 72. în două secunde îi cădea ziarul din mînă şi adormea buştean, id. ib. 383. într-o secundă, imaginea se şterse, t. popovici, s. 41. Studentul coborî pe burlan în două secunde, cum ţi-ai da drumul, pe o fringhie. barbu, ş. n. 11, 266. în cincisprezece secunde o vinii Iiarmăsariu d'e argint, o. bîrlea, a. p. i, 387. Mai bine într-o săcundă am murit. id. ib. 11, 393- CT) Trebuie să vină din secundă în secundă. (Numai) pentru o secundă = (numai) pentru un interval de timp care 5108 SECUNDĂ - 633 - SECURE1 durează evtrern de puţin; (numai) pentru o clipă, pentru un moment (v. moment 1). Dă-mi, le rog, cartea peniru o secundă. (Chiar) In această secundă sau (chiar) In secunda aceasta = In momentul tn care ne aflăm; (chiar) acum, (chiar) în această clipă, Sn acest moment (v. moment 1). Jn aceaslă secundă îmi amintesc cc s-a tnttmplat. Nu pol să-ţi dau an râs- • puns chiar în secunda aceasta. (Chiar) in secunda aceca (sau In secundele acelea) ori (chiar) în acea secundă (sau în acele secunde) sau pe secundă = in momentul despre care este vorba; (chiar) atunci, (chiar) în clipa aceea, în momentul acela, pe moment (v. m o m en t 1). In secunda aceca mi-a venit o idee. Pe secundă mi-am dat seama că greşisem. (Chiar) din această secundă sau (chiar) din secunda accasta = începind cu momentul in care ne aflăm; de acum (înainte), (chiar) din această clipă; în acest moment. Chiar din această secundă nu-{i mai sînt prieleri. Din secunda aceasta începi să lucrezi. (Chiar) din secunda aceea sau (chiar) clin acea secundă s= Începind cu momentul despre care este vorba; de atunci, din clipa aceea, din momentul acela. I-cun spus lot adevărul şi, din secunda aceea, relaţiile dintre noi s-au răcit. (Chiar) din prima secundă = intr-un interval de timp care durează extrem de puţin şi care este concomitent cu stadiul iniţial absolut al unei acţiuni; (chiar) de la început, din prima clipă, din primul moment (v. moment 2). Nu mi-a plăcut chiar din prima secundă a înlîlnirii noastre. M-a întrerupt din prima secundă■ (Chiar) în ultima secundă = Intr-un interval de timp oare durează extrem de puţin şi care se situează imediat anterior începerii unei acţiuni; (chiar) In ultima clipă, in ultimul moment (v. moment 2). A prins avionul în ullima secundă. (în) nici o secundă = nici (măcar) într-un interval de tiinp care durează extrem de puţin; nici (măcar) intr-o cantitate, intr-o modalitate, într-o măsură etc. cit de mică, defel, deloc, ui ci c u m, nicidecum, c î t u ş i de puţin (v. puţi n 1), în nici un caz, (in) nici o clipă, în nici un fel, (in) nici un m i n u t, (i n) nici un moment (v. m o m eu t 1), (învechit şi popular) necum (I), n i c i c i t, nimic (I), (popular şi familiar) i o c, (regional) n i c i, n e a m (II), niticacum, n ici ca cît. Nu-şi închipuie nici o secundă că înaintea ei n-a existai nimic şi după ea se va prăbuşi tot. rebreanu, îu plr ii, 286. Nu, n-am fosl nici o secundă gelos, camil petrescu, i;. n. 99- Aici vînăloarca nu e oprită nici o secundă şi nu se sfirşeşle niciodată■ votculescu, p. i, 60. OE x p r. O secundă, exclamaţie prin care se cere cuiva să aibă puţină răbdare, să aştepte, să se oprească etc.; o clipă, un minut, un moment (v. moment 1). O secundă, ca să afli şi restul intîmplării. + (Prin Ban.; in forma săcundă) Limba pendulului (1). Cf- alrm n/x h 376. 3. (Muz:) Interval între două sunete ale gamei aflate pe două trepte alăturate; p. ext. treapta a doua in raport cu o treaptă dală. Cf. tim. popovici, d. m., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DM, dn2. Pe fundalul armonic, creai de secundele suprapuse inlonale de violă, cello şi pian, vor evolua clarinetul şi vioara- M 1968, nr. 2, 19, cf. M. d. enc., dex. O Secundă mică (sau minoră) = semiton (1). Cf. cade. Secunda mică (împreună, cu nona mică şi răsturnarea, ei seplima mare) va juca un. rol de coordonare al discursului muzical, m 1968, nr. 2, 19, cf. D. muz. Secundă mure (sau majoră) = ton2 (I). Cf. cade, ». muz. 4. (Argotic) Notă rea. Cf. bul. fil. v, 204, lexic reg. II, 126. 5. Una din poziţiile (de apărare) la scrimă. CL SCRIBAN, d., dn2. — Pl.: secunde. — Şi: (învechit) Secund s. n., sc-condă s. 1'., (regional) seciintă (alr ii 2 372/414) s. f., sneunt (ib. 2 372/886) s. n. — Din lat. seeundns, fr. secunde, germ. Seknnde. SECUNDĂTdB s. m. v. secundător. SECIJIVDO adv. (Livresc şi familiar; de obicei In corelaţie cu „primo") în al doilea rînd. Acest curent literar şi cultural al burghezilor ideologi a trebuii să dispară. . . primo, fiindcă realitatea realizată seamănă foarte puţin cu visurile ideologilor..., secundo, peniru că întreaga activitate a claselor mai culte... a fost îndreptată cu totul tn altă parte, gherea, st. cr. iu, 47, cf. CADE, »N2, M. D. ENC., DEX. — Din lat. secundo. SEC1J.\TĂ s. f. v. secundă. SECUR, -A adj. v. sigur. SECUR vb- 1. Tranz. (Prin Munt. şi prin Olt..) A tăia cu securea1 (I). Cf. iordan, l. r.a. 239. Cu securea tc-oi sccura. şez. vii, 55, cf. gr. s. vi, 104, IrOLC. OX.T. — MUNT. I, 265. — Prez. ind- :? — Şi: sucuri (folc. olt. — munt. i, 265), sădiri (iordan, l. r, a. 239) vb. IV. — V. secure1. SECURE1 s.f. 1. Unealtă compusă dintr-un corp de o|el cu tăiş şi un ochi in care se fixează o coadă scurtă de lemn, folosită la doborîrea copacilor, la despicatul sau prelucrarea lemnelor, la cioplit etc. şi (în trecut) ca armă de luptă şi de execuţie (prin decapitare); p. ext. topor (1). V. satir1 (2). Ca săcurile tăiară uşile lui. psalt. nuc. 64r/6, cf. psalt. 147. Amu şi săcurca lingă rădăcinile lemnului zace. coresi, te'ir. 4. Am 1 remis doi cai cu Ireabele mănăs-lirei să cumpărăm neşte săcuri şi dc alic ce ne va mai trebui (a. 1595—1622). kosetti, b. 71, cf. gch i, 104/40. înlr-acesla chip va plăli şi cela cc va fura. . . cuţit la vremea tăiatului viilor, sau săcurea, cînd laie omul leamne în pădure, prav. 9. Săcurea iaste pusă la ră-dicina arburilor. n. test- (1648), 5r/21, cf. anon. car., lex. mars. 245, 251. Au vrui să-l omoare cu securea (a. 1753). uricariul, xiv, 112, cf. klein, d. 416, budai-deleanu, lex. Am aflat o săcure sau topor. ţichindeal, K. 212/9. Şi pădurea au lăial-o cu săcurea. (a. 1821). gcr ii, 239/30, cf. lb. Nici. stejarul ccl mai. mare din muntele Ida, pre care-l laie săcurea prin mii de lovituri..., n-ar fi făcui un zgomot mai mare. pleşoianu, t. in, 97/28- Un trunchi a cărui ramuri de. săcure cad trosnind, heliade, o. i, 101, cf. i. golescu, c. Să cumpere oarecare bagateluri. precum: foarfeci, călite, săcuri, cordele, drăc.hici, iî- 16/31. Se vede redi-cind securea ameninţătoare asupra unei cete de cavaleri cc cu bărbăţie se apără, asachi, l. m. 8/23. De vei aduna şi liclorii solilor tăi, de vei ţinea gata vergile şi săcurile: nu va mînea totuşi Virginia afară din casa părintească. fm (1839), 122/25, cf. valian, v. Opt tineri boieri căzură supt securea gîdei. mag. ist. i, 115/20. Securea încetează de a mai lovi. negulici, e. i, 122/12. Fiecare casă era prescris să-şi aibă acoperişul lucrat din secure şi uşile numai din ferăstrău şi de nici unul din alte instrumente, aristia, plut. 119/18. Jos la pămînt îi lungiră şi tăiară capelele lor cu securea, id. ib. 255/23, cf- polizu. Făcindu-şi cruce puse capul pe trunchiul pregătii lîngă care sta călăul. Securea căzu. 'negruzzi, s. x, 109. Apuc în zăpăci re securea răzimată De căpă-tiiul nostru, izbesc pc biata fată. bolliac, o. 105. Cîţiva dinlr-înşi. . . aveau... secure, pelimon, i. 212/25. La o vie... uneltele necesare sînl următoarele: 1 feres-trău, 1 bardă, 1 topor, 1 secure, x. ionescu, p. 255, cf. pontbriant, d. Să facem ca securea, cînd feru-n copaciu loveşte, Iar copaciul nu sc lasă, luplîndu-se bărbăteşte. hasdeu, r. v. 45, cf. cihac, i, 252. Lupta iar începe ..., duşmanii zdrobiţi Cad ca nişte spice, de securi loviţi, bountiniîanu, o, 34. Să mă răpăd acasă la mine, să-mi aduc un capăt şi săcurea. creangă, o. 289. S-a pus s-asculă. . . securea de tăiat lemne, caragiale, o. x, 61. Adormi, ca şi cind l-ar fi lovit cineva 5114 SECURE1 634 SECURICE cu muchea securii in cap. ispmEscu, l. 342. Securea iui călăul ascuţă şi gălcască ! macedonski, o. i, 250. Smulgind o secare din mina unui soldai... dă pinteni calului, vlahuţă, s: a. ui, 220, cl. ddrf, dame, t. 39.'■ Din pădure geme rar Zgomotul săcurii. coşbuc, P. I, 262, Cf. BARCIANU, ALJ'Xl, W., ŞĂINEANU3. C.U O securc sau cu un cuţit dă mereu pc partea bolnavă des-cintind cile dc ir.ei ori. şez. x, 20. în jud■ Mehedinţi se descintă de „muma-pădurii" numai cu o secure. candrea, F. 373. liălnneţca-i pregătea insă grozava veste a uciderii întregului ei 'neam la Constantinopo'. ... de sccurcu călăului, iorca, c.. i. i, 99. ha strigarea la de tală Grăbeau din codri la poiene, Slrîntjînd săcuri a subţioară, Feciorii iniridrci. Cosinzene. goga, poezii, 11. Secure/e vor veni şi vor lovi surd copacii, anghel, pr. 12, cf. tdrg. Securea slujeşte la scurtatul lemnelor şi la cioplit, pamfile, i. c. 124. Luară de la grămada de lemne securea şi. sc afundară printre pomii negri. agîrbiceanu, s. 310. Îşi luă securea, şi, aşa, cu capul gol, ieşi în ogradă, gîrleanu, n. 42. Iaca, domnule, mai zisese părintele Ghcrmănuţă, vîrlndu-mi şi o săcure in desagi, iaca, poate să aveţi nevoie ele tăiet vrun lemn penlru foc, ori pentru altăceva- hogaş, dr. i, 259. Secerile sînt insă mai numeroase decîl securile in multe din depozitele de bronz în Dacia, pârvan, g, 405. O sfredeli un junghi alil de dureros parcă o securc i ar fi despicai burta, rebreanu, i. 309, cf. resmeriţă, d. Nu sc auzea ţipenie şi nici răsunet de secure in adincuri. c. petrescu, s. 215, cf. şăineanu, t>. v-, cade. In izbiturile răii ale securii zbîrnîia pădurea îngrozitor, prelung, mironescu, s. 76. Imu bocceaua cu unelte inlr-o mînă, securea şi ferăstrăul in cealaltă, cocea, s. i, 47. In mijlocul unui întuneric aşa dc adine, aşa de nepătruns . . . de s-ar fi putut, tăia ca săcurea■ vissa-rion, B. 77. Pe poarta caselor de Iară, pe-nserat, intră doar carele cu boi, şi oamenii cu seceri, sape sau securi. teodoreanu, m- i, 139. Securi streine codrii ţi-i doboară. voiculescu, poezii, i, 23, cf. ds. Lemnele se „crapă" cu „săcurea". pribeagul, p. r. 61. Căpitanul Carol făcu semn slrăjerilor să ridicc securile, sadoveanu, 0. xii, 146. Sună şi răsună, departe, în pădure, Auitor, a moarte — departe — o secure, pillat, p. 151. Ajuns acasă luă din gura podului securea şi inlrind în tindă lovi uşa casei cu muchea dc o făcu ţăndări, dan, u. 22, cf. scriban, d. Năzdrăvana de pădure, Jumulită de secure, Pe furiş Şi piliş Toi scurta din luminiş. 1. barbu, j. s. 46. Mi-e peste pulinjă acceptarea. . . execuţiilor lege le cu ghilotina franceză sau cu securea germană, arghezi, a. 9. în viaţă, am fost plin de contraste, . . . Cuprins de flăcări ca pădurea, Tăios şi rece ca securea, călinescu, o. ii, 229. Unul dintre munteni a crăpat cu s curea capul judelui, venit în gospodăria lui, care-i rîvnise la nevastă, vianu, l- u. 382. Se apropiaseră cu armele tradiţionale ale răzmeriţei, cu scciiri şi coase, blaga., h. 229. Toi aici veneau cei năpăstuiţi... să înfrunte securea gîdelui ori sacul de piele aruncat în adinei mile Bosforului. halea, s. t.'i, 298. Vine vărul tedii cu securea pe umăr, îi ajută la tăiatul ■ arborilor, stancu, d. 142. Au băgat bănei mult în securi şi în coase, pas, l. ii, 14. Le sîn-gerează pumnii pe iuţile securi, jebeleanu, s. h- 50. Din ulicioară vin doi mineri cu securea pe spate, vavi-doslU, m. 17. Dă-ne cuie, securi, fringhie. h. i.ovi-Nfiscu, t. 203- Ţi-.ar trebui să retezi cu securca un trunchi mijlociu de stejar, tudoran, p. 102. Se aplecă lîngă un butuc de tăict lemne şi ridică securea care stătea, trihtită pe el. preda, m. 79. Mi-oi pune săcurea după uşe,. t. popcvici, se. 55. Păduri de tisă, de.securi rărite, Cum vărndesiţi din nou penlru măcel! labiş, r. 106, A sărit din. car cu securea în mînă. lăncrănjan, c. ii, 21, cf. 8.1. Şi-am zis codru şi-o secure, Urcă, bade, ,in pădure! românia literară, 1969 nr. 33, 3/2. Arză-te focul pădure Ş-ai cădea sub (Prin analogie) Săcurea. plugului cind s-a întors Eămine-o clipă-n soare ca să ardă. arghezi, vers. 46. O F i g. Capetele... căzură supl săcurea otomană, mag. ist.. i, 118/32. Crud e cind intră prin. stejari Năpraznica secure De abate loji. copacii mari Din falnica pădure! alecsandri, o. 237. Aci |1n Europa].. . arborii, loviţi de securea civilizaţiei, reunesc in crcaţiile spiritului şi reapar în cuvinte, românia literară, 1969, nr. 26, 14/2. O Kspr. (Regional) IVIeluat in bardă, cioplit numai cu securea = (despre oameni) necioplil. (2). Cf. zanne, p. v, 591. (Regional) Cit oi. arunca cu securea -= foarle aproape, id. ib. (învechit şi regional) A da cu securea in Dumnezeu = a fi temerar, id- ib- vi, 689. + P. ext. Lovitură dată cu o secure1 (I). C odrul. . . De săcure sc tot pleacă Şi izvoarele îi seacă, eminescu, o- j, 183. S-a rostii că-i vremea Să golească prin secure temniţele unde geme. Floarea boierimii. d avi la, v. v. 11.1. Mă, prăpădilule, tot umblind după fele, o să mă pomenesc într-o noapte că-mi vii cu vreo secure in spate, iovescu, n. 36. 2. P. anal. (Regional) Nume dat unor instrumente asemănătoare, ca formă sau ca funcţie, cu securea1 <0 = a) (Prin vestul Transilv. şi prin Olt.) Unealtă de spart gheaţa. Cf- alr ii 6 794/310, 848. b) Cuţit de dogar pentru făcut cercurile; (regional) bulat (Scărişoara — Abrud). Cf. alr ii 6 702/95. c) Săpăligă (1) ascuţită (Peştişani — Tîrgu Jiu). Cf- alr n 6 795/836. — Pl.: securi şi (rar) secure. — Şi: (popular) săcure, (regional) săcură s.f. — Lat. securis. SECURE2, -Ă adj. v. sigur. SECURICĂ s.f. (învechit şi. regional) Securice. Voinice! — zisă — asiă săcurică Poale, pe drum, îfi vj prinde bine, Fiindcă n-ai altă armă cu tine- bu-DAl-DELEA'NU, Ţ. 247, Cf. LB, 1. GOLESCU, C., POLIZU,. cihac, i, 252, jahresber- viu, 132. S-a făcut nouăzeci şi nouă de securele Cu mănunchi de floricele, ap. CADE, cf. SCRIBAN, D. — Pl.: securele. — Şi: (învechit) săcărică, (regional) săcurea s.f. — Secure1 + suf. -ică. — Săcurea: cu schimbare de suf. SECURICE s. f. Diminutiv al lui secure1 (1); (învechit şi regional) securică, (învechit, rar) securiţă. Cf- BUDAI-DELEANU, LEX., I. GOLESCU, C., CIHAC, I, 252. Ie drobiţă de mai nainle uscată şi dumieînd-o bine c-o securice o pune inlr-o oală. marian, ch- 1'6, cf. barcianu, alexi, \v. O secure mai mică se numeşte securice. pamfile, i. c. 124, cf. resmeriţă, d., c^de, scriban, d. Mai înainte se întrebuinţa seeuriceas.au toporişca şi cosorul. c. qiurescu, p. o. 103, cf. DL, 5117 SECURIST - 635 - securitate; dm, dex, cahdaş, c. p. 87, a ii 6. O avut omu orice săţurice la id ş-o făcui orice colibuţă — acolo. o. bîrlea,. a. p. i, 366. — Pl.: securici. — Şi: (regional) săcurk-e s.f. — Securc1 + suf. -ice. SECUHJST, -A s. ni. ţi f. (Familiar) Persoană in serviciul securităţii (3). Mi-a povestii■ . . toată istoria cu un securist. preda, m. s. 24, cf. .udrescu, gl. — Pl:: securişti, -sic. — Sccur[iialeJ -f suf. -ist- SECURIT s. n. sg. (Şi în sintagma geam securit) Sticlă de siguranţă foarte rezistentă folosită,; mai ales, pentru parbrize şi ferestre la autovehicule, deoarece' la spargere, datorită tensiunii interne obţinute prin tratament termic, se transformă în bucăţele mici, regulate şi fără muchii ascuţite.- Geamurile securii se produc la comandă, ltr2, cf. dl, dm, der, dn2, m. d. ENC., DEX. — Din geim. Sekurit [-glass]. SECURITATE s. f. 1. Faptul de a se afla la adăpost. de orice pericol; (slare sau sentiment de) încredere, linişte datorate absenţei oricărui pericol; siguranţă. Şi zidurile le-au mai înălţat, carea repede fă-cind-o, r/îndea că va avea. securitate şi scăpare, şincai, hr. i, 58/30. Să se poată sub acopcremînlul legilor cu mai multă securitate de loale strîmbătăţile apăra şi sculi. man. înv. 24/7, cf. lb, isEH- Lipsa primejdiei., sentimentul cel niai ales al securităţii noastre, ne lasă in suflet o espresiune de mulţumire şi de o veselie dulce, care esle chiar fericirea-, man. sănăt. 76/18. Se rezol-vi.ră a plăti tribul peniru a lor securitate, telegraful (1854), 2xl'll. A făcui a,slă lege... nu at.il peniru. ca să gonească pe ceilalţi, cil peniru securitatea care avea el într-înşii. aristia, plut. 235/10, cf. polizu. Solidaritatea care s-a născut în momentul cînd libertatea şi onorul unuia .a. rămas la discrefiunea celuilalt ar înceta dacă temerea s-ar putea preface în securitate-GIIICA, C. E. 11, 612, Cf. PROT. — POP., X. D; PONTBRIANT, D., barcianu, v., ai.exi, w., cade. Plimbările nu-mi erau învăluite dc acel ccild şi agreabil sentiment de securitate ce ţi-t dă convieţuirea cu semenii înăuntrul unei cetăţi cu rinduicli bine statornicite, bi.aoa, h. 79. Există astfel două feluri de a fi împăcat cu viaţa: fericirea — securitate, un fel de sinucidere lentă, şi fericirea — risc, sau fericirea burghezului şi fericirea creatorului. ralea, s- T. i, 112, cf. dl. Un om atrăgător, naiv şi in acelaşi timp lucid, cam nesigur pe el, dar inspirind lotuşi unei femei securitate deplină- preda, r. .171, cf. dm, der, dn2, m. d. enc., dex. Arme e aceea care spune prima: „te iubesc“, fiindcă vanităţile, pudorile, se.n-'limcntcle de securitate feminină nu s-au inventat deocamdată pe pămînt. cinema, 1968, hr. 2, 15.. 2. (Adesea cu determinări care- indică domeniul) Complex de condiţii materiale, economice, politice care asigură securitatea (1) ; ansamblu ■ de măsuri privind ocrotirea oamenilor, a bunurilor etc.; protecţie (1), apărare; siguranţă, (invecliit) siguraţie, sigureală, siguritate, (învechit, rar), securizare1. De frică n-au venit de faţă şi făgăduindu-i că de va dobîndi securitate va veni şi vă giura- şincai, hr. ii, 1.5/19. Descopere., cum că atinenii, prin trebuincioasa sa îngrijire pentru securitatea sau mînluirca lor, s-au stuj.il cu dreptul universal, adecă cu dreptul de obşte şi că cetatea ar fi în starea a să apăra pre sine. molnar, i. 320/27. Coloniile arăta greutăţile sale şi cerea pace, securitate i slobozenie, ar (1829), 392/5. Suptînsemncaxă aşadară împărăţia mea spre securitate lnisovolul său. mag. ist. i, 62/3. Pentru securitatea publică sînt 1 4.50 gendarmi, giumălale călări şi giumătate pedeşlri. lau-Rian, m. iu, 11/6. Aristides era de blîndă natură... totdeauna dorind iot ce ar fi pulul fi optim în folosul publicului cu giusliţie şi segurilate. aristia, plut. 292/10. închisorile în. loc să fie... o garanţie pentru securitatea publică, din contra au devenit o rană gan- grenoasă, amerinlăloare a infecta cu sucurile lor putrede tot organismul social, barasch, i. 116/15. Cînd intr-un popor găsim oameni oneşti..., cînd. în mijlocul. lor găsim securitate şi garanţie pentru avere, pentru onoare şi pentru viaţă..., zicem că acel popol esle civilizat. ghica, c. e. i, 279. Tot în această parte s-a pus.şi statistica justiţiei, ... a inslrucţiunei şi a securităţii publice, adică numărul dorobanţilor, al grănicerilor şi ai oamenilor ce sînt daţi la armată, i. ionescu, m. 10. Am trimis prin poştă dezbaterile... asupra securităţii, titulescu, d- 108. Nu vine cl ca liberator şi nu garantează el securitatea averii, persoanelor şi stăpinirii locale ? oţetea, t. v. 23.9. Ziarele franceze au publicat, dări dc seamă cuprinzătoare asupra pregătirilor greviştilor făcute pentru a răspunde provocărilor companiilor republicane de securitate, contemp. 1948, nr. 109, 1/3. Se va urmări introducerea măsurilor perfecţionate de tehnică a securităţii şi a protecţiei muncii, scînteia, 1952, nr. 2 389. Deprimă lîthăria alit. de frecventă în vremea aceca şi rînduieşte un sistem sever de securitate a şoselelor-vianu, l. u. 142. Securitatea capitalistă adusese blazarea şi paralizia elanului, vital- ralea, s- t. i, 175. Pînă alunei toate ziarele vor fi cenzurate în intregin e, aşa îneît. să nu apară, decit cu Uliul şi cu .numele girantului responsabil — care, din molive. de securitate, va fi arestai- bogza, a. î. 454, cf. dl, dm. Măsuri tehnice de asigurare a securităţii muncitorilor, abc săn. 320. E nevoie întîi acolo de un medic ca să le asigure securitatea transportului. T august 1964, 73, cf. dl. îndată ce şi-ar ciştiga un minimum de securitate materială, preda, h- 476, cf. dn2, dex. Subliniind necesitatea statornicirii securităţii prin dezarmare, subliniem, o mutaţie valorică, rl 1.977, nr. 10 225. O Securitate colectivă . (sau, rar, comună) ■—-starea relaţiilor dintre state creată prin luarea pe cale de tratat a unor măsuri de apărare comună împotriva unei agresiuni. Singura cale justă şi eficace a apărării intereselor vitale ale popoarelor este calea organizării securităţii comune, în primul rînd în Europa şi Asia-scîntfia, 1954, nr. 2 987, cf. m. d. .enc., dex.. Securitate europeană. — sistem . de angajamente ferme' şi. de măsuri concrete luate de toate statele , şi menite să excludă forţa sau ameninţarea de folosire a forţei în relaţiile internaţionale, să ofere tuturor statelor din Europa şi din întreaga lume garanţii depline că se află la adăpost de orice . agresiune. Tineretul esle interesat... în asigurarea securităţii europene şi a păcii In - lume...oî 1968, ur. 934, 2/2. Preconizînd pregătirea şi -convocarea conferinţei statelor europene.d Apelul reprezintă o nouă iniţiativă constructivă, de, perspectivă pentru . făurirea securităţii. , europene, CO.N-temp. 1969, nr. 1 175, 1/5, cf. m. d. enc. 3. (în socialism; şi. în sintagmele securitatea stalului, m. d.’.enc., securitatea,de stal). Drept absolut al statului nostru socialist la suveranitate, independenţă şi unitate, a căror apărare asigură existenţa ca . stat a ţării. noastre; p. ext. totalitatea, organelor de. stat care au .sarcina de apărare a orînduirii sociale -şi de stat prin urmărirea, descoperirea, şi lichidarea, uneltirilor şi acţiunilor duşmănoase îndreptate împotriva orînduirii socialiste; spec. organ de stat care are astfel de atribuţii; instituţie, unitate componentă etc. a unui astfel de organ; sediu sau local al unui. astfel de organ, al unei astfel de instituţii. Puterea sloiului democrat popular .şi a organelor de securitate care stau de veghe cuceririlor poporului îşi are izvorul în sprijinul activ al maselor, scînteia, 1953, nr. 2 791, cf. dl-Trebuise să-şi facă apariţia organele securităţii de stat, care:. . ajunseră cu firele pînă la acest individ, preda, r. 84, cf. dm. Dacă eu hu vă dau dreptul să-mi umblaţi prin casă. — Avem şi dreptul şi. puterea.. — Cine r>i l-a dat? — Şeful securităţii, beniuc, v. cuc. 67. Din maşină au coborît doi plutonieri de securitate, lăncrănjan, c. ii, 445, cf. dn2, M. d. enc., dex. Cj L-am văzut intri nd la securitate. — Şi: (învechit, rar) seguritâte s.f. — Din lat. seeuritas, -atis, fr. securile. 5120 SECURIŢĂ — 636 — SEDEALĂ SECURlŢi s. f. (tnvechit, rar) Securice. Cf- cihac, i, 252. — PI.: securile. — Securc1 -f nF• -iţă- SECURIZA vb. I. Traiiî. (Tehn.; complementul indică sticla) A trata termic in vederea obţ-inerii securitului. Cf. dex. — Prez. ind.: seruri:/’z. — Secnr[it] suf. -iza. SECURIZĂRI-:1 s.f. (învechii, rar) Securitate (3). Pentru securizarea tuturor acestora va servi fi. jurămirilul nostru, bariţiu, p. a. iu, 445. — Pl.: isecuritâri- — Cf. securi t. a f e. SECURIZÂRE^ s. f. (Tehn ) Acţiunea de a sec u-r i z a. Cf. ltr2, sfc iv, 315, m. d. enc., dex. — Pi.: securizări. — V. securiza. SECURIZATOR s.m. (Tehn.) Lucrător care sc ocupă cu securizarea2. Cf. sfc v, 19. — Pl.: securizatori. — Securiza f- suf. -lor. SECURS subst. (învechit, rar) Ajutor. Acea călă-rime (le la pedestriniea neprietenului afla securs (ajutor). N. COSTIN, LET2. II, 00. — Pl.: ? — Din fr. sccours. SECUSĂ s. f. (Med.) Contracţie musculară provocată de aplicarea unui stimul (electric) unic. CI. D. med. — PJ.: sccuse. — Din fr. scc.ousse. SECVENT, adj. (Învechit, rar) Următor. (Substantivat) Din studierea cazurilor individuale |chi-mia]... caută să afle su.cccsiu.tica regulată a fenomenelor in acest fel dc mişcări, raportul cauzal intre antecedente şi scquenle. maioiu-:scu, x,. 112. — Scris şi: scquent. —• Pl.: sccvcnţi, -Ic. — Din Jat. sequens, -ntis. SECVEiVŢA s. f. 1. (Muz.) Repetare, pe treple diferite, a unei formule melodice sau a unei succesiuni de acorduri. Cl. tim. popovici, d. m., m. d. enc. + Imn religios caracterizat prin repetarea versetului. Cf- IVELA, D. M-, SCRIBAN, D-, DN*. 2. Grupare unitară dc scene şi de imagini într-un film. Alte personaje asemănătoare nu mai intilnim deloc tn celelalte sceven[e ale filmului, contemp. 1956, nr. 483, 2/6. Filmul acesta nu trebuie privit cu lupa şi nici nu trebuie analizat secvenţă cu secvenţă, ib. 1957, nr. 557, 5/2, cf. ltr2, dn2. Uneori, o prezentare publicistică cu un conţinut polilico-geografic. se bucură, din loc In loc, de secvenţe filmate la fata locului, v. rom. august 1963, 161. Scurgerea peliculei color... esle întreruptă uneori dc emoţionante sccvenţc alb-ne-gru. cinema, 1968, nr. 1, vii, cf. m- d. enc-, dex. 3. Serie de îap'lc, de momente, de evenimente, de stări care se succedă intr-o anumită ordine şi care formează un tot unitar. Naraţiunea se desfăşoară vioi, punclind secvenţe afectiv variate, ist. lit. rom. ii, 494. Volumul 2 clin Scrieri ale lui Tudor Arghezi . . . reprezintă unele „inadvertenţe“ in modul cum autorul şi-a tăiat secvenţele lu propria-i operă., contemp. 1963, nr. 863, 3/5. Surprinzind secvenţe din momentul important al colectivizării, Beniuc creează un erou autentic şi viguros■ T februarie 1964, 4, cl dn2. Totul îmbracă, secvenţă după secvenţă, . . . aspecte dintre cele mai atrăgătoare, m 1968, nr. 6, 20. Secvenţele golislice... au mereu calitatea pe care o conferă exi-senţa acelor interpreţi ce trăiesc muzica sincer, conştienţi de importanţa esenţială a aportului personal pentru realizarea colectivă, contemp. 1969, nr. 1 172, 6/5. Prima secvenţă a activităţii creatoare a lui Camil Petrescu o constituie poezia, ib. nr. 1 175, 3/2. Cartea, in loialitate, rămîne totuşi o colecţie de fizionomii şi secvenţe epice, material brut penlru o posibilă viitoare scriere despre actualitate, românia literară, 1969, nr. 26, 9/3, cf. dex. 1. (Liiigv.) Enunţ, format dintr-o succesiune de cuvinte dispuse intr-o anumită ordine şi aleătuiud un tot într-un ansamblu mai marc. Dat fiind caracterul nemarcal al secvenţei : „lini era frică -|- nominativ'1, analiza subordonatei ca subiectivă este inexactă. l. rom. 1967, 201. 5. (Fiz:) Succesiune de fenomene fizice sau ordinea de variaţie In timp a mărimilor unui sistem. Cf. der, M. »■ ENC. — Pl.: secvenţe- — Din fr. scqucnce, lat. sequeiitia, it. sequenza. SECVENŢIAL-, -A adj. (Har) Care ţine dc secvenţă, privitor la secvenţă. Analiză secvenţială- scl 1964, 4.13. — Pronunţat: -fi-al. — Pl.: secvenţiali, -e. — Din fr. sequeuUel. SECVESTRA vb. I v. sechestra. SECVESTRARE s. I. v. sochestraro. SECVESTRAT, -A adj. v. sechestrat. SECVESTRÂŢ1E s. I. v. sechestra ţie. SECVESTRU s. n. v. sechestru. SECVESTRU! vb IV v serfestrui. SECVESTRUÎRE s. f. v. seefestruire. SECVESTRUM s. n. v. sechestru. SEDATÎV, - adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Medicament, tratament etc ) care calmează; calmant, lenitiv. Băile sedalive - - ■ vor ajuta prea mul! la accastă medi-raţiunc. m.\n. sănăt- 221/1, cf. prot. — pop-, n. d., antonescu, d-, barcianu, alexi, w., bianu, v. s. 129, RESMERIŢĂ, »., ŞĂINEANU, v. u., cade, scriban, d. Unul din noi... a găsit de asemenea că această sare exercită o acţiune sedalivă asupra tetaniei dinilor. parhon, o. a. i, 352, cf. ltr2. Se fac pofiuni expeclo-rante, diuretice, sedalive- belea, p- a. 256, cf. dl, d.m. Sc administrează penicilină in cantitate mare, bismut, sedalive, antinevralgice, abc săn. 350. Se administrează şi medicamente sedalive care micşorează contracturile. ib- 354, cf. dn3, d. med-, m. d. enc-, dex. 2. Adj. (în sintagmele) Apă sedativă — medicament preparat din alcool camforat, amoniac şi apă sărată şi întrebuinţat drept calmant in durerile nevralgice şi reumatice. In cazul d-a se declara boala cală să sc slujească cu legare a rănelor.. . cu apă alca-lizală (pusă în ea) cu cîteva picălure de apă sedatwă. MAN. SĂNĂT. 54/11, cf. 123/9, ŞĂINEANU2, BIANU, D- S., cade, scriban, d. (învechit) Sare sedativă dc Ilom-berg — acid boric, v. boric. Acidul boric. este întrebuinţai în medicină sub nume de sare sedalivă dc Homberg. marin, pr. i, 173/4. — Pl.: sedalivi, -e. — Din fr. sedatif. SEDATOR s.m. v. şedator. SEDEAiA s. f. Imn religios cin lat in biserică, In timpul executării căruia cei prezenţi stăteau pe scaune; sedelnă. Cititorii citesc sliliuri din psalmi şi eintă sedele ajutaţi dc psalli. sevejfun, s. 126. — Pl.: sedele. — Din slavonul ck^tA*. 5141 SEDEALNĂ — 637 — SEDENTARIST SKDEALN s.f. v. sedelnă. SEDEAZĂ s. f. (învechit şi regional) Şezătoare OU). Gl’. PONTBRIA.NT, d. C.înl la sidcancă. cv 1951, nr. 2, 35, cf. graur, e. 139. — Pl.: ? -~Ş>- (regional) sideăneă s.f. — .'Din tag. eeftHHita. SERllF s. n. v. sidel. SEDtflXĂi s. f. v. Siădelcăl. SEDJŞlcA3 s. f. v. Sldelcă. SEDfiLNA s. f. Imn religios cînlat la biserică, tn timpul executării căruia cei prezenţi stăteau pc scaune; sedeală. Şi tocmealele sv[i}nţilor le audzim trilr-alti limbi, tumu-s slrăhile elf. sura,... troparele cu sdeal-nel[e] şi canonul iot (a. 1715). iorga, s. D. xiii, 135. Şi îndată zicem şedeai na, glas 2. bucv. 30*75. Scadealna Apostolului, glas 1 podobie. mineiul (1776), 3lr/35. După sedealne amindoauo canoanele din octoih. ib. 15lr/31, ef. TDRQ, SCRIBAN, D. — Pl.: sede.lne. — Şi: sedeâlnă. uidiibii, ideilni s. t. — Din slavonul ctA/hAuia. SEDENTAR, -A adj. 1. (Despre oameni) Care stă mai mult jos, căruia nu-i place să umble, să facă mişcare in aer liber; p. ext. care îşi părăseşte rar domiciliul. Cf. NEUUL1CI, ANTONESCU, D., -RESMERIŢĂ, D., cade. Sinlem toţi victimelc... imaginaţiilor de furieri sedentari, camil petrescu, t. ii, 137, cf. scriban, D., ŞĂINEANU, I). U., DL, DM, DN2, M. D- ENC., DEX. 0 (Substantivat) Romanticii francezi şi germani au creionat frecvent acest lip de sedentar euforic, care, 1 n cazurile excepţionale, prin calitatea spiritului, e un horalian. călinescu, c. o. 355. + (Despre activităţi umane, despre modul de a trăi etc.) Care se desfăşoară într-un loc fix, stabil; care se desfăşoară mai mult şezînd, pe scaun; care nu necesită mişcare, lipsit de mişcare; (învechit) şezător (11 2). Conslipaţiimea. . . este îndeobşte rezultatul sleirii sedenlariă; ea sc goneşte prin mişcare, man. sănăt. 309/10. Ceilalţi, închinaţi cu totul la ocupaţirtni seclenlarie şi liniştite, nu produc. aristia, plut. xi.i2/15. Oamenii melancolici petrec o viaţă sedentară, şed în ' casă făcind puţine mişcări. barasch, i. 139/24. Un om care petrece o viată seden-taric nu trebuie să mănlnce lucruri foarte nulritoare. isis (1859), 130-1-/30. Urîndu-mi-se cu viaţa sedentară...., ne-am pas cu ţoală strădania la munca cim-pului. I.ĂCUSTEANU, A. 224, Cf. A1.KXI, \V., ŞĂINEANU2. Viaţa sedentarei, molatecă a turcilor, iorga, c. i. i, 185. Cele mai de căpetenie funcţiuni ale corpului nostru... na să pol îndeplini cu destulă vigoare atunci cînd omul duce o viaţă sedentară, adecă o viaţă mărginită în casă şi într-o poziţiune întotdeauna aceeaşi. bianu, d. s. Viaţa sedentară şi bunul trai îi păstrase toată plenitudinea, hogaş, dr. i, 116, cf. resmeriţă, d. Autorul. . . încadrează ca variantă a uşa-numitului „păstorit sedentar“ păstoritul fără stînâ. vuia, păst. 15. Păstoria... în decursul vremurilor a îmbrăcat diferite forme: nomadă, sedentară şi intensivă, enc. agr. iv, 494. Pictura, sculptura şi arhitectura sînl mai ales ale popoarelor evoluate către forme de muncă presupuntnd viaţa sedentarei, vianu, e. 221, cf. ralea, s. t. i, 353, dl. Viaţa strămoşilor noştri in perioada care a precedat feudalismul e numai sedentară, deci nu nomadă, panaitescu, o. ţ. 63, cf. dm, dn2. O poveste ne spune că Atfred Nobet, probabil sătul de. viaţa sedentară dusă lu Paris, precum şi dc multiplele experienţe şi lucrări de ştiinţă, s-a gîrulit că ar fi momentul să-şi angajeze o secretară, românia literară, 1969, nr. 29, 23/3, cf. m. d. enc., dex. + !• i g. .Specific omului care duce o viaţă lipsită de mişcare, dc griji ele. Pe scaunul ei de lene sedentară O năpădesc aducerile aminte, goga, poezii, 370. Calmul acestei fericiri sedentare it îrigrăşase puţin, teodoreanu, m. iii, 402. Tolăniţi în fololii, ăigerîncl mîncărurile alese, eroii Bietului loanide au excitaţii sedentare. Birfa S“. supune de aceea unui ceremonial de pregătire, de expunere, de comentare, v. -rom. octombrie 1964, 98- 2. (Despre populaţii; în opoziţie cti nomad) Fixat definitiv Intr-un loc, pe un anumit teritoriu; stabil, statornic, (învechit) aşezător. Geţii sini sedentari. Ocupaţia lor principală e agricultura, pâuvan, g. 132. Romănii sedentari... se ocupau cu munca cîmpului şi creşterea vitelor cornute, puşcariu, l. r. r, 352. Ţiganii sedentari plătesc doi galbeni de cap, cei. nomazi cile un galben, oţetea, t. v. 53, cf. dl, dm, dn2, m. D. enc., dex. (Substantival) Păstorii cu „căline", sedentarii locuiesc în „case“ de piatră cu etaj. puşcariu, l. r. i, 221. <> Parte sedentară = parte a unităţilor militare care rămîne în limp de război în garnizoană şi are misiunea de a completu efectivele părţii operative, de a ţine registrele şi evidenţa efectivelor, de a caza şi instrui noile contingente chemate sub arme şi de a îngriji bunurile rămase în cazarmă. Cf. şăineanu®, resmeriţă, d., cade. B vorba să se trimită un ofiţer ca să aducă un transport, de la partea sedentară, camil petrescu, u. n. 381. Ştiţi cum urăsc pe. toţi ceştialalţi care s-au pitit la partea sedentară? c. petrescu, î. i, 119. Fiecare cafenea arc colţul obişnuiţilor săi. . . Printre ei străluceşte, viu, fercheş, întinerit, cîte un invalid de la parlea sedentară, pensionar înflorit la faţă şi la butonieră, brăescu, o. a. i, 322, cf. scriban, d. Am făcut un război. Şi. nu l-am făcut, ca alţii, la parlea sedentară, ci pe front, stancu, r. a. iv, 349. Dumneata vrei să zici că ai onorat armata la cancelarie, la parlea sedentară? v. rom. februarie 1954, 24. Ofiţeri de parte sedentară, pas, z. iii, 65. Cei avuţi, i-am învirtil eu, pe la partea sedentară, camilar, n. î, 136, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. (F i g.) [Scriitorul] trecut la parlea sedentară, veghează, totuşi, şi, de nu e un condei militant, e o minte ageră, lovinescu, c. v, 163. Oficiu sedentar serviciu, în organizarea armatei, care in timpul războiului se ocupă cu organizarea părţii sedentare a armatei. Acolo am fosl ţinuţi pe lingă oficiile sedentare pînă ne-o veni. rîndul să umplem regimentele, mihăescu, d. a. 10. Pasăre sedentară (şi substantivat, f.) = pasăre care nu migrează în timpul iernii. Vulturul brun este pasăre sedentară, care nu părăseşte ţara noastră nici iarna. LiNŢiA, p. n, 297, cf. dl, dm. Există două mari categorii de păsări... şt anume; sedentarele şi migratoarele. vîn. pesc. noiembrie 1964, 9, cf. M. D. enc., dex. Pesle sedentar — peşte care nu l’ace decît călătorii mici în căutarea hranei. Peşti marini sedentari, ap 15. Animal sedentar = animal nevertebrat care stă temporar tn galerii sau in tuburi protectoare de diferite tipuri, pe care şi le face singur. Cf. m. d. enc., dex. — Pl.: sedentari, -e. —Şi: (Învechit) sedentâriu, -ie adj. — Din fr. sedentaire. lat. sedentarius. SEDENTARISM s. n. Faptul de a fi sedentar; viaţă sedentară (v. sedentar 1). Cf. dl, dm, dn2. Se mai recomandă evitarea sedentarismului prin sport, plimbări, abc săn. 132, cf. m. d. enc., dex. 0> F i g. Păsările cîntă mai şoptit, vînlul suflă moale, vitele paf gînditoare şi melancolice. E o atmosferă dc sedentarism european, ralea, o. 118. + Starea animalelor, păsărilor etc. sedentare (v. sedentar 2). Cauzele istorice care. au determinat sedentarismul sau migraţiadife-lelor specii sint în general acelea legate de posibilitatea lor de hrănire în funcţie de adaptările specifice, vîn. pesc. noiembrie 1964, 9. — Sedentar -f suf. -ism. SEDENTARIST s. m. (Rar) Militar de la parlea sedentară (v. sedentar 2). Cf. iordan, l. r. a. 183, scl 1974, 447. — Pl.: sedentarişti. — Sedentar + suf. -ist. 5150 SEDEtfTARÎtt — 638 - SEDÎMENTÂft SEDENTÂRIU, -IE adj. v. sedentar. SEDEREŞ, -Ă adj. (Maghiarism, în Transilv.) Vineţiu. Cf. Vaida, caba, sal. 100. + (Regional; despre cai) Cu coama şi coada de altă culoare decît restul corpului. Com. din soconzel — baia mare. — Accentul necunoscut. — Din magh. szcdcrjes. SEDllŢ subst. v. sedez. SEDEZ subst. (Tipogr.) Format de carte ale cărei foi reprezintă, a şaisprezecea parte dintr-o coală de tipar.. Cf. MÎNDRF.SCU, i. g., v. molin, v. T., LTR2. . — Pl.: ? —-..Şi: .sedâf subst. mîndrescu, i. g. — Din germ. Sedez. SEDÎF s. n. v. sidef. : SEDÎLĂ1 s. f. . Semn diacritic in formă, de virgulă, care se. pune sub unele consoane pentru a marca alte valori fonetice ale acestora. Sedila se pune sub consoanele (l, Ş, ţ. IIELIADE, PARALELISM, II, 153, Cf. I..GOLESCU, C., STAMATI, D., PRQT. — POP.., K. D., PONT- eriant, d. D lei ite . primitoare de cedilc in romănă sîr.l c, : . . .1, . . . I. costinbscu. Francezii... au introdus o sedilă sub c. maiorescu, cr. in, 323, cf. alexi, \v.,. ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, fi., LTR2, DL, DM, DER, . DN2, M. D. ENC., DEX.~ — Scris, şi: (după fr.) cedilă.- — Pl.: sedile. — Şi: (învechit) sidilă (alexi, w.) s. f.,- ţedil (stamati, d.) s. n. — Din fr. cedille. ' SEDiLĂ2 s. f. Săculeţ conic confecţionat dintr-o ţesătură de pinză rară prin care se scurge zerul la prepararea brtnzii, a caşului, a urdei etc. şi în care se'.lasă brînza proaspătă pînă se scurge tot zerul şi se întăreşte, (regionaî) s a c (1 3 k), săcui2 (2), săculeţe (2), săculeţ (l 4), scnrgltor (5), Zăgî-rnă; p. ext. (regional) bucată de brînză, de caş, de urdă 6tc. strecurată !n acest mod. Cf. polizu, ddrf. Ciobanii duc caşul în sădită. dam6; t. 70, CÎ. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, PAMFILE, i. c.- 34, chiriţescu, gr. 254. Opt sedile cu brinză. GÎRLEANU, L. 99, Cf. PASCU, S. 332, RESMERIŢĂ, D., cade. Iar oamenii s-au pus la sful Cu popa ee-a sosit inlr-o cotigă De la oraş, Unde-a schimbat seditele de caş Cu trei duzini de luminări de ceară, minulescu, vers. 194. îmi veni să ■ urc la stină şi să dorm acolo intre sădile. galaction, o. 63. Jintiţa o scurgeam in sedile dc scoteam urdă. sadoveanu, o: xiii, 832, cf. SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, 'SFC II, 166, M. d. enc., dex. Brînza, după ce o încheagă, o mestecă cit mîna'şi, după ce a mestecat-o bine, o lasă un ceas de se aşază; apoi o toarnă în sidilă şi o lasă de se scurge de zer. H iv 278, ch v,' ia, xiv, xvi. Pleacă Costea la Galaţi Cu catîrii-nsămăraţi, Să-i aducă-mpovăraţi. . . Cu mălai De'lătrători, Cu'sidileDe mulsori. teodorescu, p. P: 513. Şi ca frate că ţi-oi da... O mioară d-o căldare, Brinză dulce din şădilă, Caşcaval din comănic, Cum stă bine la voinic, mat.' folk. 116, cf. vîrcol, v; 99, chest. v 61/44, alr sn ii h 412, a in-16, 17. + (Regional; în forma sidilă) „Un derivat de brînză preparat din urdă“ (Piteşti). Cf. cv 1950, nr. 4, 3’9. Mă duc la stină să mănlnc sidilă. id. ib. — ■PI:: sedile. — Şi: sădîlă, (învechit şi regional) sidilă, (regional) sadilă (h xi 197), osedîlă (ddrf, sfc ii, 166), şindilă (ir îx 510), ţidilă (sfc îl, 166) s. î. — Din bg. îţegiuio. SEDIMENT s.n. 1. Pătură (I 3) formată prin aşezarea substanţelor corpusculare solide dintr-o suspensie; strat, depozit, depunere, (învechit, rar) şeză-mînt2. Cf. stamati, D. Udul este gros şi puturos şi ■stînd în ceva — face un sediment (depunere) mare. lucaci, m. 99/22, cf. antonescu, d., ddrf, barcianu, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D-, ltr2, dl, dm. Examinarea sedimentului la microscop, abc săn. 320, cf. dn2, d. med., m. d. enc., dex. 2. (Geol.) Acumulare (stratificată) de minerale şi de resturi organice aşezate lă suprafaţa pămintului ca rezultate ale unor procese fizice, chimice sau biologice; spec. acumulare stratificată de roci sedimentare; strat, depozit, depunere. Sedimentele depuse dc ape dulci diferă de acele marine, cobîlcescu, g. 56/22, ct. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Valuri se ridicau... voind să arate parcă ce negre sedimente fierb la fund. anghel, pr. 72. Partea nordică. . . e acoperită de sedimentele epocii pliocene. păcală, m. r. 7, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, e., cantuniari, l. m. Mişcările orogenice care s-au exercitai în geosin-clinal asupra sedimentelor respective... au avut... o acţiune foarte redusă, oncescu, g. 9, cf. ltr2, dl, dm, dn2, In această regiune solul s-a scufundat demult, cantităţi mari de sedimente. relativ uşoare ajungînd, la aclînc. românia literară, .1969, -nr. 28, .32/5, cf. m. d. enc., dex. <0> F i g. Viena se compune din loate acestea — sedimentele culturii ca şi amănuntele mărunte de viaţă, contemp. 1969, nr. 1 200, 6/3. Ideile se sprijină desigur pe mari sedimente de referinţe bibliografice, dar neaparente şi aceasta nu in primul rind pentru a asigura fluiditatea lucrării, ci pentru că ele fac parte dintr-un vechi fond, demult însuşit, trăit, verificat, românia literară, 1969, nr. 22, 9/2. — Pl.: sedimente. — Din fr. sfidiment. SEDIMENTA vb. 1. 1. R e 11. (Despre substanţe corpusculare solide dintr-o suspensie) A se lăsa la fu id sub formă de sediment (O; a se aşeza,, a se depozita, a se depune. Cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. 2. Refl. (Geol.; despre particule sau fragmente de minerale, roci, organisme etc.) A se aşeza în straturi (formînd o masă compactă, dură); a forma sedimente (2); a se depozita, a depune. In această depfe-siune s-au sedimentat depozite aparţinind senoniahli-lui., . paleogenului şi neogenului. onci-scu, o. 10, cf. DKf dm, dn2. în numeroase împrejurări, materialul organic se sedimentează inlr-o cantitate ... mare. ged-logia, 33, cf. m. B. enc., dex. O Fig. Biografia de fapt nu e a artistului, ci a conştiinţei istorice, sedimentată dialectic in straturi, călinescu, c. o. 219. Muzica românească s-a născut pc măsură ce compozitorii noştri au descoperii folclorul şi s-a maturizat direct proporţional cu aprofundarea şi generalizarea imenselor virtualităţi latente, sedimentate în decursul timpului în tezaurul popular, m 1968, nr. 5, 9. Mai sedimenta-ţi-vă o vreme: t februarie 1969, 94. In compoziţia intimă u stării lor de spirit s-a sedimentai şi vechea relaţie de adversitate faţă de Anglia, contemp. 1969, nr. 1208, 10/5. închizind: cele 612 pagini:., cît cuprinde cartea..., senzaţiile de satisfacţie se amplifică şi se sedimentează, românia literară, 1.969, nr. 33, 8/4. Sadoveanu se simte bine în istoria mai veche, unde limba hălăduia sedimentată în straturi croiiică-reşti. ib. 1977, nr. 26, 5/4. + Tranz. fact. (Despre agenţi fizici, chimici sau biologici; complementul indică minerale sau resturi organice) A face să'se depună în straturi. Argila transportată de fluvii este .... o suspensie coloidală, pe cate schimbai ca de sah-nilatc, la revărsarea în mare; o aglomerează şi o sedimentează. cişman, fiz. 1, 431. <0> Fig. Fieeart ■ rtţid izvora la el dintr-o necesitate şi răspundea unei intenţii, în fiecare frază îşi sedimenta o convingere, ist. lit. rom. ii, 517. — Prez. iiid. : sedimentez. — Din fr. sedimentul', germ. sedimentieren. SEDIMENTAR, -A. adj. (Despre formaţii geologice, terenuri, depuneri etc.) Caracteristic sedimentului (2), constituit din sediment, format prin sedimentare (2); spec. (despre roci) care rezultă prin depunerea nia- 516 0 SEDIMENTARE — 639 — SEDÎŢIOS terialelor provenite in urma alterării sau dezagregării unor roci preexistente transportate de vînturi, ape sau gheţari, prin precipitarea chimică în ape ori sub acţiunea unor organisme. în privirea originei lor, slîn-cele sini de cinci feliuri: cristaline, compacte, sedimentare, conglomerate şi pămînt oase sau lutoase, cobîl-CESCU, G. 14/5, cf. BARCIANU, ALEXI, "W-, ŞĂINEANU2, «esmebiţă, D. Terenurile sedimentare sint aşezate sub formă de straturi în scoarţa sau pc suprafaţa pămîn-tului. cade, cf. scriban, d. Rocile sedimentare acoperă întinderi relativ mici. oncescu, o. 10, cf. ltr2, di.,, dm, dn2. In categoria roeelor poroase sint de amintit cele sedimentare, probl. ceoor. i, 64. Roci sedimentare... s-au format prin depunerea... materialelor purtate de aer sau de apă, inclusiv cele provenite din organisme, geologia, 17. linele dintre aparatele de pe sateliţi au explorat profilul fundurilor oceanice, depuneiite sedimentare din apele puţin adinei, cî 1968, nr. 929, 4/6, cf.1 M. D. enc., dex. Subsolul are o structură de platformă cu o uşoară înclinare de la est la vest, fiind constituit din roci sedimentare calcaroase cu intercalaţii de gresii, marne, argile şi nisipuri sarmatiee şi plioeene. jud. rom. soc. 126. O F i g. Deasupra mea grămezi sedimentare S-au adunat mereu şi se adună. anghel — iosif, c. m. i, 75. + (Substantivat, m.) Rocă formată prin sedimentare. Peste cristalinul pîn-lei getice se păstrează... unele petice de sedimentar de vîrslă paleoxoică. oncescu, g. 10. De la izvoare şi pînă la intrarea în sedimentarul acvitanian, valea Cri-văzii urmăreşte foarte fidel linia de încălcare a pîtizei getice, probl. geogr. ii, 83. — Pl.: sedimentari,, -e. — Din fr. sedimentai re. SEDIMENTARE s. f. Acţiunea de a (s e) s e d i-menta şi rezultatul ei. J. Aşezare (lentă) la fund a particulelor solide aflate în suspensie într-un lichid prin cădere liberă sau prin centrifugare;, depozitare, depunere, (rar) sedimentaţie (1). Cf. sedimenta (1). Din cauza greutăţii specifice şi acţiunii gravitaţiei, substanţa solidă.se depune pe fundul vasului (sedimentare) . ma-carovici, ch. 24. La începui, aceste granule cad spre fundul vasului, dar, după un timp oarecare, sedimentarea încetează, cişman, f.iz. i, 481, cf. dl, dm. Sedimentarea se foloseşte pentru separarea particulelor de diferite mărimi sau peniru analiza distribuţiei, după dimensiuni, a particulelor care alcătuiesc pulberile. DER, cf. DN2, D. MED-, M. D. ENC., DEX. <0 (Med.) Viteză de sedimentare = probă de laborator prin care se urmăreşte ritmul de depunere al hematiilor din singele recoltat, pentru a evidenţia eventuale procese infecţioase latente din organism. Graguerov găseşte că viteza de sedimentare e accelerată la bătrîni. par-hon, E. 42. Am observai (în- tratamentul firoidian), în mod constant, scăderea vitezei de sedimentare, id. ib. 158, cf. dl, dm. Viteza dc sedimentare a hematiilor (V-S-H.) este modificată de diferite boli. der, cf. ABC SĂN. 321, M. D. ENC., DEX. 2. (Geol.) Proces fizic, chimic sau biologic care se desfăşoară la suprafaţa scoarţei terestre şi în urma căruia au loc, în condiţii subaeriene sau subacvatice, aşezarea unor particule sau fragmente de minerale, roci, organisme sau acumularea Sn straturi, prin precipitare chimică, a sedimentelor (2) din care provin rocile sedimentare; depozitare, depunere, (rar) sedi-mentaţie (2). Cf- sedimenta (2). Cf.. dl, dm. Cunoaşterea condiţiilor actuale de sedimentare reprezintă elementul principal peniru deducerea modului de formare, în trecutul geologic al pămîntului, a sedimentelor. der. Sedimentarea după mărime a particulelor se face sub acţiunea agenţilor de transport şi. ţa] legii gravitaţiei, geologia, 3. Condiţiile dc sedimentare în formaţiuni foarte vechi s-au şters, s-au pierdut. scînteia, 1969, nr. :8 200, cf. m. n. enc., dex. <0> F i g. Nu mă găseam însă citaşi de puţin în dispoziţia sufletească de a proceda la întruchiparea artistică. Mă amînam deci. Dam mitului un răgaz de sedimentare. blaga, h. 251. Autorul nu relatează fapte, el tinde dimpotrivă, să ne concentreze asupra farmecului pe care-l suscită in conştiinţă, sedimentările lor lente. v. rom. octombrie .1964, 109. Procesele de sedimentare a valorilor şi de selecţiune a lor necesită timp mai îndelungat. M 1968, nr. 8, 7. Un poem nu traduce sentimente pur şi simplu, ei sedimentarea lor, formele . în care cristalizează, bomânia literară,. 1.969, nr. 29, 9/1. Sedimentarea valorilor este mai. grea atunci cînd receplacolul destinat primirii lui nu e pregătii peniru un număr mare de emisii, contemp. 1970, nr. 1 256, 8/4. — Pl.: sedimentări. V. sedimenta. SEDIMENTAT, -Ă adj. 1. (Despre substanţe cof-pusculare solide dinli-o suspensie) Lăsat la fund sub formă de sediment (:1); aşezat, depozitat, depus. Cf. s c. d i rn e n t a <«• Cf. M. D. ENC. 2. (Gcol.; despre particule sau fragmente de minerale, roci, organisme etc.) Aşezat în straturi (formlnd o masă compactă, dură); depozitat, depus. Cf. sedimentat (2). Cf. M. D. ENC. — Pl.: sedimentaţi, -te. — V. sedimenta. SE Dl MENTÂ.Ţ1E s.f. (Rar) 1. Sedimentare (1). CI'. CANTUNIAR.1, L. M., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. 2. Sedimentare (2). Cf. dl, dm, m. d. enc:., dex.. — Pl.: sedimenlaţii. — Din fr. sedimentatloiî. SED1MENTOG13N1, -Ă adj. (Despre procese, fenomene etc.) Care ţine de sedimentogeneză, privitor, iă sedimentogeneză; (despre depozite, terenuri, straturi etc.) format prin sedimentogeneză. Se dezvoltă o seric de straie scdimenlogene oncescu, g. 43. . Complexul Lainici — Păiuş [este alcătuitJ dintr-o serie sedimen-logenă. id. ib. 272. Se consideră că partea inferioară a stivei de şisturi cristaline cuprinde depozite sedimen-r logene. mg i, 108. — Pl.: sedimenlogeni, -e. — Derivat regresiv de la sedimentoţieueză. SEDIMENTOGENEZĂ s.f. Proces natural de sedimentare (2) Sn urma căruia se formează depozitele sedimentare şi rocile sedimentare. Cf. ltr2. în istoria geologică a pămînlului, fazele de gliptogeneză —■ sedi-menlogeneză au succedat pc cele de orogeneză. geologia, 53, cf. DN3. — Sediment + geneză. SEDIMENTOLOGÎE s. f. parte a geologiei care studiază modul de formare a depozitelor sedimentare şi a rocilor sedimentare. V. 1 i t o 1 o g i e. Cf. ltr2, m. D. ENC., DEX. — Din fr. seiiimentologie. SEDlŢlE s. f. v. sediţiunc. SED1ŢI6S, -OASĂ adj. (Livresc; despre oameni sau despre manifestările, acţiunile etc. lor) Care instigă la răscoală, la , revoltă. V. agitator, aţî-ţ ă t o r, instigator, provocator (1), vh-vrătitor, tulburător (2). Cf. negulici, prot. — pop., n. r>., pontbriant, d., barcianu, v., DDRF, GHEŢIE, R. M-, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, »., cade. După strigătele sediţioase, urmează, graţie iscusinţa lui Ovid'ul, aclamaţii în cinstea persoanei, cu puţin înainte, hulite, lovinescu, c. x,- 175, cf. scriban, d. Marele preot pronunţă cuvinte sediţioase. VIANU, L. U. 171, Cf. DM, DN2, M. D. ENC., DEX. + (DeS- pre oameni) Răzvrătit (1). Cf. negulici, bXkcianu 5168 SBDIŢIUNE — 640 — SEDUCĂTOR V., DDRF, GHEŢIE, R. M., ALEXI, W., ŞĂINEANU2, CADE, dn3, m. d. enc., dex. + (Rar; adverbial) In mod răzvrătitor. CI. scriban, d. —(^Pronunţat: -fi-os. — Pl.: sediţioşi, -oase. — Din fr. sMltieux. SBDIŢIUNE s. f. (Livresc) Răscoală1 (1); revoltă (1). Cf. NEGULICI, PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, d., pontbriant, d. în timpul asediului unei cetăţi care, prelungindu-se, lăsa deseori pe ostaşi în nelucrare şi ameninţa a lor sediţie (răscoală), spre a o preveni, consulul ce comenda au inventat giocul numit Moara. CALENDAR (1861), 155/11, cf. BARCIANU, V., DDRF, GHEŢIE, R. M., ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. u., cade. Sediţiunite fură numeroase la Bizanţiu. scriban, d. Natura statului şi a societăţii e de origine contractuală. . . Consimţămîntul comun la legi şi reguli a exclus starea de natură cu rivalităţile, urile şi sediţiunite ei. ralea, s. t. iii, 103, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc,, dex. — Pronunţat: -fi-u-. —PI.: sediţiuni. — Şi: (învechit) sediţie s. f. — Din fr. sfidilion. SfiDIU s. n. (De obicei cu determinări care arată felul) Loc, clădire, încăpere unde funcţionează (de obicei) o instituţie publică, o societate, o organizaţie de masă etc.; (învechit şi regional) sălaş (I), (învechit) stoliţă. V. reşedinţă, local. Prezintă importan-t ui amendament ca sediul interimarei direcţii a căilor ferate să fie.... la Bucureşti, maiorescu, d. 23, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., cade. La sediul postului n-avea decît o cămăruţă. rebreanu, R. i, 110. De ce să nu aleagă comisia noastră un comitet.;. . care să-şi aibă sediul aici. titu-lescu, D. 360. Vocabular special:. . . grefier, ipotecă. . ., sediu comercial, procură, misie, teodoreanu, m. nr, 407, cf. bul. fil. v, 30, scriban, d. La ÎS martie 1871, populaţia Parisului... a înfipt steagul roşu pe sediul municipalităţii Parisului, cv 1950, nr. 3, 11. La sediul organizaţiei de bază era încă lumină, v. rom. decembrie 1951, 179. [Casa] aparţinuse lui Ioan Bă-lăceanu şi fusese un timp sediul Arhivelor Statului. călinescu, c. o. 190. Fusese rechemai de urgenţă la regimentul său, ce şi-a improvizat un sediu în acest tîrguşor balcanic, blaga, h. 181. A avut loc la sediul central... adunarea delegaţiei permanente a partidului. bogza, a. î. 451. In faţa sediului se afla o maşină. stancu, b. a. i, 321. Tribunalele pol judeca şi în afara sediilor lor, dacă aceasta este necesar, în vederea realizării scopului educativ al justiţiei, bo (1953), 46. îl rodea gîndul la nenumăratele încurcături pe care le-ar fi putut găsi la sediul fermei după o lipsă alit de îndelungată, v. rom. martie 1954, 46. Ni s-a dat autorizaţie pentru deschiderea sediilor şi pentru ţinerea şedinţelor. pas, z. iv, 254. Se împuşcase .chiar la masa lui de lucru, la sediul comisiei, vinea, l. i, 103, cf. dl. Va să zică, sediul gospodăriei o să fie afară din sat. preda, D. 56. Cunoştea sediul organizaţiei, căci era aşezat în mijlocul satului, mihale, o. 225. Găsi sediul partidului în fosţa clădire, t. popovici, se. 237, cf. dm, dn2. Făcuseră şi şedinţă specială la sediu, ară-tînd cum adunaseră de pe cincisprezece ari peste cinci sule de kilograme de cartofi, v. rom. noiembrie 1964, 27. Veneam amindoi de la sediu, către casă. lăncrănjan, c. iii, 16. Cum se făcea ora 6 şi părăseam tipografia, fugeam „la sediu", magazin ist. 1968, nr. 11, 47. Transportul materialelor şi al instrumentelor se face. .. de la sediu la sala de repetiţie, m 1968, nr. 7, 31. Nu va fi exclus ca lupii să atace pînă şi. . . sediul filialei locale a asociaţiei vînălorilor. scînteia, 1969, nr. 8 192, cf. m. d. enc., dex. <0 (Prin lărgirea sensului) Turme întregi de mistreţi cotrobăiesc prin ruinele vulcanilor, transformîndu-i într-un sediu al lor, teritoriu temut, plin de atracţie şi primejdii mortale, bogza, c. o. 246. O insulă imaginară în care el pusese sediul unui slat perfect, cv 1949, nr. 6, 8. + F i g. Punct in car a slnt localizate anumite funcţii, acte, stări etc., centru; punct de concentrare şi de răspîndire a unor acţiuni, idei etc., focar. Ţesutul interlobular este sediul unui emfizem pronunţat, babeş, o. A. i, 68, cf. marinescu, p. a. 31. Poale că în acea singură clipă [a morţii] e concentrată toată sensibilitatea, în creier fiind chiar sediul vieţii, bart, s. m. 78. Capul este sediul inteligenţei, izvorul tuturor gîndurilor, vorbelor, acţiunilor, iordan, stil. 347, cf. scriban, d. Sediul proceselor radioactive [este] nucleul atomic, sanielevici, r. 31, cf. dl, dm. Multă vreme s-a crezut că la peşti sistemul nervos esle sediul unor acte strict reflexe, ap 32, cf. dn2. Interiorilatea — cauza şi mobilul acţiunilor noastre, sediul imponderabilelor realităţi ale sentimentelor — nu e decîl presupunere, deducţie, incertitudine, romanţa literară, 1969, nr. 62, 5/2, cf. dex. — Pl.: sedii. — Din lat. sedium, it. scilio. SEDRIE s. f. (învechit, prin Transilv.) Adunare a nobililor dintr-un ţinut. în şedinţa sedriei nobililor. . . s-a constatat că aici în ţara Făgăraşului din numărul de 30 s-a dat cîte un soldat călăreţ iot după cîte 50—50 de iobagi, turcu, r. 101. O Sedrie orfa-nală = instanţă administrativă constituită pentru supravegherea averii minorilor orfani şi pentru rezolvarea chestiunilor tutelare. Cf. dl, dm. — Pl.: sedrii. — Din lat. sedria. SEDUCĂTOR, -OARE s.m. şi f., adj. 1. S.m.şif. Persoană care atrage pe cineva (determinindu-1 să greşească) prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase, prin daruri etc., (astăzi rar) raomitor (v. ademenitor, ispititor, Învechit, aromitor, lialamut, celuitor, înceluitor, prilăstitor, p r i 1 e s t e ţ); persoană care induce în eroare, abuzînd de buna-cre-dinţă a cuiva (v. amăgitor, Înşelător, învechit, aromitor, balamut, celuitor, înceluitor, prilăstitor, p r i 1 e s t e ţ); spec. persoană care abuzează de buna-credinţă a cuiva prin promisiuni mincinoase, făcute in scopul de a obţine acceptarea de a avea raporturi sexuale (v. ademenitor, înşelător, învechit, c e- 1 u i t o r, înceluitor); (Jur.; la m.) bărbat care comite infracţiunea de a determina o minoră, prin promisiuni de căsătorie mincinoase, să aibă raporturi sexuale cu el, corup ă t o r. Cf. negulici. Esle un june vrednic de dispreţuit, un infam seductor pe careul voi respinge, lăzărescu, s. 82/24, cf. prot. — pop., n. D., pontbriant, d. Urmăream... pe soţia mea şi pe seducătorul ei. slavici, n. ii, 343, cf. ddrf, bar- CI.VNU, ALEXI, \V., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE. A căzut pe mîna unui vulgar crai, ... a unui seducător primejdios, sebastian, t. 360. Salvase onoarea şi prestigiul sexului slab, pus în mare cumpănă de ispitele unui îndrăzneţ seducător, voiculescu, p. ii, 209. îi venea să alerge, să-l prindă de piept pe mizerabilul seducător, să-l pălmuiască, să-i desfigureze chipul acela frumos, înşelător, care făcuse atitea victime nenorocite. babt, e. 217, cf. scriban, d. Legea nu cere....... ca per- soana sedusă să nu fi ştiut că seducătorul era o persoană căsătorită, cod. pen. r. p. b. 457, cf. raleaj. s. T. i, 120. Nu las eu ca seducătorul Cu laude, -suspin nedrept, Să-nşele tînărul ei piept. v. rom. ianuarie 1954, 45, cf. dl, dm, dn2. Era mai uşor de identificat, ca tip social, dacă oficia cu mai multă solemnitate şi credinţă ritualul seducătorului tenebros de profesie. T decembrie 1964, 48, cf. M. d. enc., dex. (Adjectival) Geniul seducător are de soţ pe al cruzi mei şi al crimei adeseori, pelimon, i. 176/26. 2. Adj. (Despre oameni sau despre acţiunile, mani' festările etc. lor) Care exercită o influenţă covîrşi-toare, o atracţie' irezistibilă, ademenitor, atrăgător, ispititor, îmbietor, tent an t‘;: care produce o impresie favorabilă puternică, o stare 5172 SKDUCK — 641 — SEDU€K de .bucurje, de mulţumire, de satisfacţie,* jde enţu-ziaşţn etc., cap tjţjy aut, cuceritor, •./ a s c i-nga n t, fermecător, 11 c î n.t ă ţ .0 r, r. ă p i-ţ g r (3), savuros, şarmant, (rar) f a,s c i-nator, şul)jugator, (neob.işnujt) seductiv. Nu suferi sfi-U învingă graţiile.şeductorii ale ungi femei necunoscute, care nu poate fi decit o aventurieră rafinată'.' filimon, o. ii, 140.. Mărul roiului sub fo.rqqif de echipaj luxos începea a produce influenţa-i seducătoare asupra fiicei Evei.■ alf.csan.dri, o. p. 137. Era băiat frumps, vioi şi seducător la vorbă, vlahuţă, s. a. iii, 48, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Pradă a unui prestigiu seducător, niciodată... nu şi-qu pus întrebarea: ce adaugă ei la gloria continentului nostru? Sn plr 11, 346, cf. cade- Era si/n piu, seducător, bră-escu, a. 167, cf. scriban, d. Alte detalii, descrise fără exuberanţa' coloristică.. . a unui Macedonski..., dar cu riu ştiu ce atmosferă seducătoare, vianu, a. p. 285. Eu am pretenţia de a fi frumoasă, seducătoare, ştii, nu sint în'gimfaiă. călinescu, e. o. ii, 21. A fosl o femeie nu se poate mai seducătoare, id. s. 47. Odată tiirbifarea clizolvînd echilibrul sufletesc actual, prin sugestia unor perspective seducătoare de perfecţiune, ea nu se poate linişîi decit prin refularea regretului, halea, s. t. ii, 259. Se credea frumos, seducător şi-şi duşmănea colegii din teatru cărora li se dădeau roluri 'de primi amorezi, găsindu-i timpiţi. camil petrescu, o. li, 109. fie cred într-ădevăr făpturi ele vis, Cleopalre seducătoare. pas, l. 11, 10.9, cf. dl, dm. Frazele au acelaşi tori dulce, seducător, ist. lit. rom. ii, 537. Operele, sub-slahţi'aie cheamă de la sine atenţia şi interesul, promo-v'înd interpretări dintre cele mai seducătoare, românia literară, 1968, nr. 11, 1/1. Un film seducător care pe deasupra esle şi de un destul dc confortabil nonconfor-mism. contemp. 1969, nr. 1 181, 5/2. Această seducătoare artistă care s-a înconjurai de un ansamblu pe niăshrd ei. ■ ■ a înţeles' că un mare interpret nu are decil de cîşligat din vecinătatea cu alte forţe creatoare de elită. ib. nr. 1 172, 6/4, cf. m. d. enc., dex. O (Adverbial) Devenind autor dramatic cu succese, actriţele i-au sugerai. că-i şade mai. bine fără cioc,: păstrîndu-şi numai o fină mustaţă, cit o aţă de păia'njăn," seducător, pe porţiunea dintre vlrful nasului şi surîs. arghezi, b. 75. (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de“ exprimă ideea de superlativ absolut) Am obţinut răspunsuri corecte şi seducător de inteligente. isac, o. 2'69. , ' v Pl,.: .sediicători; -oare. -r- Şi: (învechit) şcduetor, -oăre s.m. şi f., *adj., seduetoriu, -ie adj. . — .Sed.uce.-j- şuf. -ător.. —. Seductor < fr. sedue-teur. SEDUCE vb. III. Tranz. (Folosit şi absol.) 1. i(Bespre oameni) A atrage (deteraiinînd .să gre-şeasGă) prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase, prin daruri etc., a ademeni, a i s p-i t i, a înşela, a momi (,1): a induce în •eroare,: abuzînd de încrederea cuiva, a amăgi, a înşela, a momi (1), (învechit şi regional) a p.ri-lesti (1), (învechit) a aromi, a celui, a îji-celu.i; spec. (mai-ales despre bărbaţi:; complementul indică mai ales fete sau femei) a abuza de buna credinţă a . cuiva prin promisiuni pe care nu intenţionează să le respecte ulterior, dar făcute Sn scopul de a obţine acceptarea de a avea' raporturi sexuale, a ademeni,. ,.a In.ş.el-a, (învechit şi regional) a p r i 1 e s t i :(I), (învechit) a celui, a încelui, (învechit, rar) a se du iz a; (Jur.; despre bărbaţi; complementul indică minere) a comite infracţiunea de a determina, prin promisiuni de căsătorie mincinoase, să aibă raporturi Sexuale, ă corupe. Cf. iŞegUjLigi. Nu poci crede că . un egumen este 1capabil de a miriţl şan a se,duce o biată copiliţă. i.ăzăresc-u, s. .22/18. Această femeie fiind mai înlîi seduilă... şi iîrîtă în calea perzării. pelimon, i. 164/3, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, d., pontbriant, d. Un. june Don Juan bucureştean se jura pe oboare că a sedus o fată după ce i-a promis a gş.e, a ispiti, a îmbla, atenta (.1), (învechit) a năpăstjii (1); a .produce o impresie favorabilă puterniqă, o stare de bucurie, de mulţumire, de satisfacţie, de entuziasm etc.,*.ia atrage, a. captiva, a cuceri, a de.le'cta, a de.sf;ă'ţa, a fa;s-c i n a, a fermeca, a Incinta, a p r i n_;d e (Vil 1), a răpi2 W> a subjuga, a vrăji. Acel eveniment foarte trist... a fost descris pină ac îim de cătră unii cronicari şi istorici... cu mulţă p.dti'rţiă şi parţialitate, care seducea pe lectori tn judecata lor-bariţiu, ,p. a. i, 377. Orice suflet e şedus [de frumuseţea vasului'de aur], macedonski, 6. i, î51-. Dan zîmbi. îl seduse o glumă, vlahuţă, d. 46, cf. ddrf, bajrci-anu, şăineanu2, resmeriţă, d. Prestigiul occidentului l-a sedus într-atît., încît el reproduce mecanic lucruri de aiurea. în' plr ii, 345, cf. cade. Un.soi.de loiaiifgle şi delicateţe, un mod de sinceritate a vieţii, care jiu seducea numai femeile, ci cîştiga şi prietenia bărbaţilor. camil petrescu, p. 40. Ţaţa Tinca .şe închina,- rîzîrid sedusă de aşa poznă, brăescu, a. 237. ’Se4ps ele noutatea întlmplării. . ., pe faţa blîndă a patriarhului a .înflorit uri zimbet incredul., cocea, s. i, 338.. Rîdefâpoi, sedus de imaginaţia sa. h. lovinescu, t. .147. Nu înţelege, dar aprobă, sedusă de -,,manierele“ lui. Ştefan. sebastian, t. 123, cf... scriban, d.. Puţini au fost prozatorii cari au rîvnit..-. să.-seducă prin,,asociaţii,mai delectabile, vianu, a. p. 173. -Acest plan .em. tui pwf«Uă concordanţă cu interesele naţionale şi ar, fi putut :seduce spiritul oricărui patriot, oţetea, t. .y. 137• IJitr.ă. într-o lume nouă şi asta l-ă sedus, arghezi, l. 83. Eşti un bărbat eminent, seduci lumeci, convingi., -rămft'orivînd omul zilei, călinescu, s. 210. Vanitatea situaţiilor false care va seduce pe un - burghez-gric, spaniol1 ori italian, nu-l atrage deloţ. ralea, s. t... iii,. , £f. .dl. Şi totuşi. . . ceea'ce uluieşte, seduce şi îmbată în timpul lecturii, ceea ce lasă una din bele mai dWrabile urme în memoria noastră esle impresia de -mişcare 'rieobâilfS. contemp. 1956, nr. 520, 3/1, cf. dm. W fetişeâtiă foarte sănătoasă şi foarte obişriuită■ se lasă trecător sedusă de moda senzaţiilor tari şt 'a nihilismului cinic, t decembrie 1964, 44. Te redescopăr cînd rftă ceartă marea — Eleva cu ghiozdan ce mă seduce, "vulpescu, p. 3'9, cf. dn2. A fost, Ia rîndul lui, sedus de cea de-ă şaptea artă. cinema, 1968, nr. 8, viii: -Romancierul ădevăfat a creai totdeauna personaje, adică viaţă, '•nelăsthilu-'Şe sedus de teilcniala’ proaspătă■'tt unor fapte ete'fo’geife cu pretenţii de măşti, figuri împietrite, contemp:s-19B9, nr. 1 198, 3/4. Deloc sedusă de cr atare perspectivă, ea se întreabă la ce i-ar ptitea fâlosi o ’Vi'ăţă' liîngă '"de broască ţestoasă, românia lîtei^ra, 1969/ p2, 18/1. „Provincialismul“ — de care se plîng /.inii? seduşi de mirajul marilor oraşe — nu se înlătură ,pe :m, — c. 493 5173 SEDUCERE - *42 - §teDUt*l calea ordonanţelor administrative, ci a unei acţiuni conştiente, scînteia, 1969, nr. 8 217, cf. m. d. enc., dex. T7- Prez. ind.: seduc. — Si: (învechit, rar) sedui vb. IV. — Din lat. seducere, fr. s6duire. SEDUCERE s. f. Faptul de a seduce; seducţie. 1. Faptul de a atrage (determinînd să greşească) prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase, prin daruri etc., ademeneai ă, ade-nlenire, ispitire, momire, (rar) m o m i-t u r ă, (învechit) aromire, celuire, celui-tură, înceluială, înceluire; faptul de a induce în eroare, abuzînd de buna-credinţă a cuiva, amăgeală, amăgire, înşelare; spec. faptul de a abuza de buna-credinţă a cuiva prin pro-tnisiuni pe care nu intenţionează să le respecte ulterior, dar făcute în scopul de a obţine acceptarea de a avea raporturi sexuale, ademeneai ă, ademenire, înşelare; (Jur.) infracţiune constînd din fapta unui bărbat de a determina o minoră, prin promisiuni de căsătorie mincinoase, să aibă raporturi sexuale cu el, corupere. Cf. seduce jl). Cf. PONTBRIANT, D., DDRF, PHILIPPIDE, P. 215, ■Alexi, w., dl, dm. Vrind să concentreze in el toată putrefacţia unei lumi, Visconti îi dă o copilărie mar-cdtă de complexe oedipiene, o pubertate preocupată de seducerea — e drept dostoievskiană — a fetiţelor. contemp. 1969, nr. 1 200, 5/1, cf. m. d. enc., dex. 8. (Faptul de a exercita asupra cuiva o) influenţă covlrşitoare, chemare irezistibilă, ademeneai ă, ademenire, atracţie, atragere, ispitire, îmbiat, îmbiere, tentaţie, (rar) îînbietură, tentare; (faptul de ă produce o) impresie favorabilă puternică, stare de bucurie, de mulţumire, de satisfacţie, de entuziasm etc., atracţie," atragere, captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinaţie, fermecare, Incinta re, răpire (9), subjugare, vrăjire, (învechit) răpi-fc u r ă (3). Cf. seduce (2). Cf. DDRF, RESMERIŢĂ, fa, DM, M. D. ENC., DEX. — Pl.: seduceri. ■— V. seduce. SEDUCTÎV, -A adj. (Neobişnuit) Seducător (2). Avertizaţi de complexitatea fenomenului de ,a cărui ■ iradiantă ... putere seductivă se distanţează fără ■efort}.t. [el]’>porneşte ..în căutarea unei definiţii, mai mult „ipoteză de lucru-' decît adevăr imposibil de determinat. RomAnia literară, 1969, nr. 55, 9/2. — PI.: seductivi, -e. — Cf. seduce. SEDUGT0B, -oAre s. m. şi f., adj. v. seducător. 'SEDUCŢdRIt;, -IE adj. v. seducător. SEDUCŢIE f. Faptul de a seduce; seducere. 1. Faptijl dţ, a atrage (determinînd să greşească) prin. vorbe «au geştuţi rpăgulitpare, prin promisiuni mincinoase, prin daruri etc., ademeneai ă, ade-menirş, ispitire, jn fl rn i r e, . (rar) m o rţi i-ţ r ă, (învechit) aromise, celuire, înce-,1 u i a 1 ă, înceluire; faptul de a induce în eroare abuzînd de buna-credinţă a cuiva, amăgeală, a tn ă g L.r e, înşelare; spec. fapţul de a abuza de ţiuna-credinţă a cuiva prin promisiuni pe care nu tateUqneaţă şă le respecte iţlterior, dar făcute. în ş,CQ,pnl de a obţine acceptarea de a avea raporturi sefctiale, a d e m e n e a 1 ă, ademenire, înşelate; (Jur.) infracţiune constînd din fapta unui bărbat de a determina o minoră, prin promisiuni de căsătorie ijiiiicinpase, să aibă raporturi sexuale cu el, corupere; seducere (1). Cf. negulici, stamati, D., PROT. — POP., N. D., PONTBRIANT, D., DDRF, ALEXI, w., Resmeriţă, d., cade, scriban, d. Caz,ul unei tinere care a ucis p'e^seducălorul 'ei ■după ce a fost victima seducţiunii. cod. pen. r. p. r. -496. Nevoia de succes ■sexual îmboldeşte masculul către ornamentaţie, âătre seducţie, ralea, s. t. i, 229. O secătură ce şi-a fă'ciit un scop din seducţie şi plăceri, constantinescu, s. ii, 393, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. 2. (Faptul de a exercita asupra cuiva o) influenţă covîrşitoare, chemare irezistibilă, aderiîeneâlă, ademenire, atracţie, atragere, ispitire, îmbiat, îmbiere, tentaţie, (rar) îmbietură, tentare; (faptul de a produce o) impresie favorabilă puternică, stare de bucurie, de mulţumire, de satisfacţie, de entuziasm etc:, atracţie, atragere, captivare, Cucerire, desfătare, fascinare, fasbi.na-ţie, feţmecare, încîntare, răpire (Sjţ subjugare, vrăjire, (învechit) r ă p i t u r ă. (3). Este oare mai presus şi mai preţios lucru în lume decît virtutea şi meritul unei femei înţelepte... să şe supuie verităţii (adevărului) şi să împingă orice seduc-ţiune iluzorie (înduplecare amăgitoare), fis. 245726. îmi veţi zice că se întrebuinţează mijloace de sediXcjie. bolintineanu, o. 457, cf. DDRF, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, D. [Intelectualiştiij se predau prodesiftui de seducţie exercitat de prestigiul francez. în plr ii, 344, cf. cade. Nu ne ademenea pe calea seducţiei pe’r-sonale..., întrebuinţa arma ironiei şi a invectivei. lovinescu, m. 47. Aci singurătatea era socotită ca uh semn de lipsă de aptitudini de seducţie, camil petrescu, p. 124. Mijloacele de seducţie ale femeilor sînt destjul de obscure, vasiliu, d. 315. Parisul, pentru orice tîriăf, e sinteza tuturor seducţiunilor contradictorii, teodo-reanu, m. iii, 93., cf. scriban, d. Tristeţea aceasta făr!ă eliberare, redată prin mijloace sumare, lipsite de ttfj.ce ingeniozitate şi de orice seducţie, este aceea a mai tuturor povestirilor, vianu, a. p. 193. A Voi Inseamria'ţi rezista tentaţiilor, a realiza o anumită libertate în raptţrl cu constrîngerea ori seducţia exercitată de sentiment’ţ, plăceri, viţii, slăbiciuni, ralea, s. t. ii, 189. Jocul fcjji moartea e o cumplită seducţie. H. lovinescu, t. 26'6. In spatele apostolului scrişneşte totdeauna pamfletarul; procedeu inimitabil de artist, mijloc de aftiiftarj; ce captează, în jocul lui persuasiv ca o ispită, irligesj libil, pînă la seducţie totală, constantinescu, ş;%î, 215, cf. dl, dm. Tema morţii exercită o deosebită ’iş£-ducţie asupra creaţiei unor artişti şi scriitori contemporani. t iunie 1964, 69, cf. dn2. Este un fel de'vtri-delă simbolică a -istoriei, o povestire ’’ fealist-fdnlastică avînd o seducţie plastică proprie filmelor nipone.-‘*iSt-nema, 1968, nr. 7, viii. Generaţiile s-au succedat, multe şcoli literare au intrat în uitare, Caliban însă a ră'rtiă's şi puterea lui de seducţie e tot atît de mare ca şi ace’ea a lui Hamlet, simbolul melancoliei tragice: 1 românia literară, 1969,nr. 27, 4/1, ef. M. d. enc., dex. .+>(Lâ pl.) Mijloc întrebuinţat pentru a seduce (2) pe cinetâ$ ansamblu de însuşiri care seduc (2) pe cineva, f, air-m e c. Neavînd destulă încredere în seducţiile vopei lor. filimon, o. i, 135. Gaittany începu să-şi desfăşo'ăre toate seducţiile sale faţă de Marioara Dragavei. cĂisi‘-nescu, s. 142, Femeia adorată încetează de a maiftfi în toate cazurile un obiect de fetişizare, împodobit-*cu seducţii fictive după vechea tradiţie poetică a trubadurilor.. v. rom. ianuarie 1965, 111. Scenele îns'ca'ie cedează seducţiilor fetei... au fost culminative pentru ambii parteneri, m 1969, nr. 12, 39. * — Pl.: seducţii. — Şi: sedneţtAne s.f. — Din fr. sfeduction, lat. seductio, -onis. ! , Wj / ■ SEDUCŢIUNE s.f. v. seducţie. "l SEDUt vb. IV v. seduce. ’ SEDUIZÂvb. I. Tranz. (învechit, rar) A seditce (1). El se află mai nainte la acel loc oriunde ştid că va merge sau se qăseste ea, pentru ca s-o seduizizef pelimon, i. 176/6. ' ««« — Pronunţat: -du-i-. —Prez. ind.: seduizez,- — Din fr. seduire> vî ■§§dW§ - 64â - SEGÎDEA SEDtJS, -Ă adj. 1. (Despre-ftâniStii) Care este atras (să greşească) prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase* prin cadouri etc., ademenit, ispitit, înşela ţ,; care >este indus în eroare, abjizîndu-şe, de încrederea pe care ţ$.yi}t-o, ajn $ git, înşela t, momi ,ţ, (irtve.chit) c e- 1 u ,i.jt, i n c e 1 u i t, jpr i jeş. t i t (1); spec. (mai ales despre fete sau femei) de a cărei bună-credinţă s-a abpzat prin promisiuni Înşelătoare făcute în scopul de a obţine acceptarea de a avea raporturi sexuale, ademenit, înşelat, (învechit) c e l.ii i t, î n c e 1 u i t, p r i 1 e ş t i t (1) ; (Jur.; despre minore) asupra, căreia s-a comis infracţiunea de determinare, prin promisiuni de căsătorie mincinoase, de a avea raporturi sexuale, corupt. Legea nuoameni) Asupra căruia s-a exercitat o influenţă covîrşitoare, o chemare irezistibilă, a d e-menit, ispitit, îmbiat; asupra căruia s-a produs o impresie favorabilă puternică, o stare de fericire, de mulţumire, de satisfacţie, de entuziasm etc., captivat, cucerit, desfătat, fascinat, fermecat, îneîntat, răpit2 (3), subjugat, vrăjit. Cumperi nişte casiagnette, al căror tril de toacă l-ai auzit, sedus, suntnd tn mtinile nervoase ale dansatoarei spaniole, teodoreanu, m. iii, 198. — Pl.: seduşi, -se. — V. seduce. SEF s. n. v. seif. SEFARD, -A s.m. şi f. Eyreu de rit spaniol, care vorbeşte iudeo-spaniola; sefardit. Face o prezentare a spaniolei vorbite de sefarzii din Bucureşti pe baza unui număr de aproape 200 de proverbe. L. rom. 1959, nr. 3, 105, cf. der, m. d. enc., dex. — Pl.; sefarzi, -de. — Din fr. Selardi. SEFARDÎT, -A s. m. şi f. Evreu de rit spaniol, care vorbeşte iudeo-spaniola; sefard. Este subliniată poziţia laterală a spaniolei din Bumireşti faţă de centrul sefardifilor din Orient, Salonicul, l. rom. 1959, nr. 3, 105. — Pl.: sefardiţi, -te. — Sefard -f- suf. -it. SEFKR1 s.n. sg. (Turcism,învechit) Numele lunii a doua din calendarul musulman. S-au scris acest hoget la mijlocul luminii lui sefer la anul 1142. amiras, let2. iii, 176. — Din tc. Sefer. SEFfiR2 s. n. (Turcism învechit) Expediţie militară; campanie. Musa după aceasta au făcut un sefer asupra Moreei şi au supus Peraverdul şi Matruna. văcăres-gul, ist. 254. Era. . . pornită eestratie sau sefer în Persia pentru turburările lui Mirveis. id. ib. 275, cf. sio iig, 160. ' - Pl.: ? — Din tc. sefer. SEFERTĂS s. m. şi n. v. sufertaş. SEFERTÂŞ s. n. v. sufertaş. SEFERTfiAS s. n. v. sufertaş. SEFESTR vb. I v. sechestra. -SEFESTRU s. n. v. sechestru. SEFTE s.f. v. safteâi ■ < '■*.! - ŞEFTENUCHÎ suijst. (învechit, râr) Nu vroiţi să-mi faceţi şeftenlichi. ,, Poftim de mergeţi pe îp. dugheni mari ca să plătiţi îndoif. alecsandri, t. ,-26,. . ' — Pl.,:? — Cf. ngr. a e

Segment de dreaptă = mulţimea punctelor dreptei situate între două puncte ale acesteia. Cf. dl, dm, geometrie viii, 9. Segmentele de dreaptă care formează linia frîntă sînt laturile poligonului, geometrie ix, 123, cf. dn2. Extraordinarul grafism al eroilor săi. reduşi la un segment de dreaptă, cinema, 1968, nr. 6, ix, cf. M. D. enc., dex. Segment sferic (sau de sferă, învechit, sfericesc) = mulţimea punctelor din sferă cuprinse între două planuri paralele. Segmentul sfericesc iaste solidul ce s-ar plăzmui. asaciii, g. 85r/21. Segment sferic să numeşte o porţie a volumului sferei cuprinse între două plane paralele, id. E. m, 306/19. Solidul cuprins de zonă este un segment sferic, a. pop, G. 123/32, cf. MELIK, G. 259, CADE, m. d. enc. + (Şi în sintagmele segment de cerc, segment circular, ltr2 iv, 189) Mulţimea punctelor interioare unui cerc cuprinse între două secante paralele ale cercului. Segment este suprafaţa sau partea cercului coprinsă între arc şi coardă, poenaru, g. 46/4. Numim segment porţiia suprafeţii cercului ce este coprinsă între arc şi coardă, g. pop, g. 30/5. Fiecare din coarde fiind de mijloc proporţională între diametrul şi segmentul adiacent. THIGON. DR. 54/24, cf. STAMATI, D., ANTONESCU, D. Porţiunea din cerc coprinsă între un arc şi coardă se numeşte segment, melik, g. 47, cf. barcianu, alexi, ■w., şăineanu2. Securile... au căpătat un tăiş... în formă de segment de cerc. pârvan, g. .686, cf. resme- RIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, GEOMETRIE VIII, 118, GEOMETRIE IX:, 183, M. D. ENC., DEX. + Porţiune (v. porţie 4), parte (I 1) distinctă dintr-un întreg, nedetaşată de acesta. V. fragm e n t. Incovoietura lor [a coastelor] nu esle regulată, ci segmentu ce prezentează partea , lor dinapoi este de un cerc mai mic decît segmentu prezentat de partea dinainte. kretzulescu, a. 36/25. Tot d-sa a revărsat deja o rază de lumină asupra unui segment al Carpaţilor. hasdeu, i. c. x, 231. Ca un simptom particular trebuie relevate micile abcese ce au fost găsite de fiecare dată în coarnele anterioare deasupra segmentului lezat. babeş, o. a. i, 32, cf. cade. Avu senzaţia că un segment al creierului i s-a osificat, arghezi, s. x, 67, cf. dl, dm. Primele tulburări care apar constau în diminuarea sau lipsa sensibilităţii pentru durere şi pentru cald şi rece în anumite segmente simetrice ale corpului. abc săn. 331. înotătoarea dorsală... poate fi constituită dintr-unul, două sau trei segmente, ap 26. Formularea matematică... a permis simplificarea şi formalizarea descrierii unei limbi, precum şi stabilirea echivalenţei între segmentele frazei unei limbi date. l. rom. 1967, 294. Rolul reglator al scoarţei cerebrale asupra segmentelor inferioare ale sistemului nervos este încă nesalisfăcător. GÎ 1968, nr. 934, 2/5. Cercetătorii.. . se mulţumesc să ne prezinte doar oglinda unui segment al pieţei, scînteia, 1969, nr. 8 195, cf. d. med., m. d. enc., dex. + (Lingv.) Element a) lanţului vorbirii rezultat din segmentare (1). 2. Fiecare dintre elementele constitutive asemănătoare ca structură şi orînduite succesiv ale corpului unor vieţuitoare; spec. fiecare dintre porţiunile în formă de inel care alcătuiesc abdomenul unor insecte şi viermi, inel; metamer. Fiecare inel din corpul unei insecte esle un . segment, cade, cf. ui., dm, dn2. Corpul... [teniilor] este compus din segmente separate. ABC SĂN'. 351, Cf. D. MED., M. D. ENC., DJ5X. 3. S m. (Tehii.; şi în sintagmele segment de piston, segmentul pistonului, ltr2) Garnitură, mai ales metalică, elastică şi inelară, situată In partea superioară a unui piston, destinată să asigure etanşeitatea inter-stiţiului dintre piston şi cilindru şi să răzuiască uleiul depus pe peretele interior al cilindrului. Se întrebuinţează garniturile metalice, cunoscute sub numele de segmenţi. soare, mas. 113. Segmenţii se construiesc, de obicei, dintr-o fontă specială, id. ib. 114. Pc aceste axe se află segmenţii de tablă... lungi cî.1 distanţa între şaibele motorului, ionescu-muscel, ţes. 74, cf. ltr2, dl, dm, dn2. Segmentul de piston se montează în canalele executate pe suprafaţa cilindrică exterioară a pistonului, der, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: (1, 2) segmente, (3) segmenţi. — Din fr. segment, lat. segnientuni, germ. Segment. SiEGMEiVI’A vb. I. 1. T r a n z. (Complementul indică ansambluri formate din elemente constitutive repe-rabile) A descompune în segmente (1); (complementul indică obiecte care formează un tot) a desface iu părţi (1 1), In porţiuni (v. porţie] 4) etc. independente, a despărţi, a diviîa, a fragmenta, a î m bu c ă t ă ţ i, a împărţi. V. separa, t ă i a (1 1). Cf. barcianu, alexi, w., scriban, d., dl, dm, dn2. Dacă logica frazei permite, cititorul poate să transforme punctele în virgule, formînd unităţi mai mari decît cele indicate în scris, sau poate — dimpotrivă — să segmenteze o perioadă lungă în sintagme mici. i,. rom. 1967, 63. Undeva, la sfîrşil, esle desigur bătri-neţea şi apoi moartea, dar pînă alunei timpul este segmentat in ani şi anii în luni. şi săptămîni şi zile şi ore. contemp. 1969, nr. 1 208, 3/1, cf. m. d. enc., df.x. □ Segmentează ţeava aceasta în trei părţi egale. + (Lingv.; complementul indică lanţul vorbirii sau elemente ale acestuia) A decupa în unităţi dis tinete luînd in consideraţie elemente identice care apar in contexte diferite sau elemente diferite care apar in contexte identici’. 2. Refl. (Despre corpul unor vieţuitoare) A se divide în segmente (2). Cf. dn2. — Prez. ind-: segmentez. -- Din fr. segmente!. SEGMEV1ÂL, -A adj. (Lingv.) Care rezultă din segmentare (1). Morfem segmentai, scl 1964. 41.3., cf. DNS. — Pl.: segmentaii, -e. — Din engl. segmentai. SEGMEîVTÂlt, -Ă adj. C are este format din segmente (2); care este. provenit din segmentare (2). Cf. SCRIBAN, O., DL, DM, DN2, M. D, ENC. — Pl.: segmentări, -e. — Din fr. segmentai re. SEGMENTĂRI; s. f. Acţiunea de a (s e) s e g m e n t a şi rezultatul ei; (astăzi rar) segmentaţie. I. Descompunere in segmente (1); desfacere în părţi (I 1), în porţiuni (v. po rţi e ] 4) etc. independente, despărţire, divizare, fragmentare, I m-bucătăţire. împărţire; (rar) segmentaţie (1). Cf. segmenta (1). Cf. dl, dm. In aceste dicţionare automate, cuvintele sînt înregistrate fie în forma tn care apar în text, fie sub diverse tipuri de segmentare a cuvintelor: rădăcini, afixe, unelte gramaticale etc. L. rom. 1965, 529, cf. dn2. Spre mijlocul veacului XVI va începe să decadă această, unitate monumentalei a picturii prin segmentarea întregului, uneori pînă la miniatură, contemp. 1969, nr. 1 209, 9/5, cf. m. d. enc., dex. + (Lingv.) Decupare a lanţului vorbirii în unităţi discrete luînd în consideraţie elemente identice care apar în contexte diferite sau elemente diferite care apar în contexte identice 5212 SEGMENTAT - 645 - SE GREGAŢJGNJST' 2. Divizare în segmente (2); (rar) segnientaţie (2). Cf- segmenta (2). Identice intre ele, provenind din segmentările succesive ale unei aceleiaşi plaslide, aceste organisme rămin in afară de orice caracter diferenţial. ralea, s. t. ir, 86, cf. dn2. + Spec. Proces de divizare succesivă a oului (fecundat) care duce la formarea embrionului; segnientaţie (2). Ci. dn2. Segmentarea reprezintă începutul dezvoltării embrionare. DER, cf. M. D. ENC., DEX. — Pl.: segmentări. — Y. segmenta. SEGMENTAT, -A adj. (Rar) Care a fost descompus în segmente (J); care a fost desfăcut în părţi (I 1), in porţiuni (v.-porţie 1 4) etc. independente, d e s p ă r (. i t, divizat, fragmentat, î m-p ă r ţ i t. Cf. segmenta (1). Cf- barcianu, alexi, m. d. enc. + (Lingv-; despre unităţi din lanţul vorbirii) Care a fost izolat prin segmentare (1). — ■Pi.: segmentaţi, -tc- — Y. segmenta. SE6HK\TÂŢJ£ s. f. (Astăzi rar) Acţiunea de a (s e) segmenta şi rezultatul ei. 1. Segmentare (1). Cf- barcianu, alexi, w., di, DM, DN2, M. 1>. ENC., DEX. 2. Segmentare (2). în febra cuartă, segmentaţiunea [ parazituluij este foarte regulată şi forma dc floare de margaretă foarle pronunţată, babeş, o. a. i, 840, cf. dx2. + S p e c. Proces de divizare succesivă a oului (fecundat) care duce la formarea embrionului; segmentare (2). Cf. MAMNTîSCt:, P. A. 43, DN2, J). MED., ,M. 1.1. ENC., OEX. — PI.: segmentaţii. ... Şi: seijmciitaţiline s.f. — Din fr. seyinentnticu. SEGMENTAŢIIMVE s.f. v. segmentaţie* SEGKM s. f. v. zfigneatâ. SKGHEGĂ vl>. I. 1- Tranz. (Rar) A separa (1). Bolnava sa vită să o priimească acasă şi acasă segre-f/ată, adecă despărţită de celelalte să o grijască. învăţătura, 33/19, cf. barcianu, alexi, v. <0 Refl. pas. Capodoperele folclorice, textuale, se pot seyrega dc melodie şi au intrat în conştiinţa oamenilor culţi ca poezie, călinescu, c. o. 342. 2, Ref], Spec. (Biol.; despre genele alele ale unui organism helerozigot) A se separa în timpul diviziunii, formînd indivizi cu caractere distincte. Cf. -M. o. enc. 3. I n t r a n z. Spec. (Metalurgie; despre componenţii unui aliaj) A se separa sau a se repartiza neuniform în timpul solidificării datorită diferenţei dintre punctele de topire. Intr-un lingou de oţel segregă alit carbonul, ctl şi elementele însoţitoare, ltr2, x.\-, 451, cl. Ol., DM, DN2, M. D. ENC., DEX. 4■ Refl. Spec. (Construcţii; despre materialele granuloasc din betonul sau din mortarul depozitat sau transportai) A se separa în straturi de consistenţă diferită. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex, dn3. — Prez. ind-: segreg. — Din lat. segreg.nre, it. segregare. SEGREGARE s.f. Acţiunea dc a (se) segrega şi rezultatul ei. 1. (Rar) Separare (1). Cf. segrega (I). Putem foarte bine afirma in numele lui K. Marx că aria e ,,autonomă", ceea ce nu are nimic de-a face cu aşa-zisa puritate a artei şi segregare a ei dc viaţă, călinescu, c. o. 234, cf. dl, dm, dn2. E atîta generozitate in modalitatea de structurare a centrelor şi cartierelor, în care viaţa a trebuii să se desfăşoare penlru loji cetăţenii deopotrivă, fără rupturi şi întreruperi sau segregări în ritmul vieţii colective, pc parcursul celor !2i de ore! contemp. 1969, nr. 1 173, 10/4, cf. dex. + Spec. (Biol.) Izolare a unui grup de indivizi sau a unei populaţ-ii de restul speciei. Cf. der, dn2, d. med. + Spec. (Rar) Segregaţie rasială, v. segregaţie (2). Cf. DEX. 2. S p e c. (Biol.) Separare, în timpul diviziunii, a genelor alele ale unui organism heterozigot, astfel că apar indivizi cu caractere distincte. Cf. segrega (2). Cf. m. d. enc. + Separare a caracterelor materne şi paterne în a doua generaţie hibridă. Cf. der, dn*, O. MED., M. D. ENC-, DEX. 3. Spec. (Metalurgie) Separare sau repartizare neuniformă a componenţilor unui aliaj, produsă in timpul solidificării din cauza diferenţei dintre punctele de topire. Cf- segrega (3). Segregarea provoacă neomogenităţi chimice sau concentrări de impurităţi numite segregaţii, ltr2, cf. der, dn2, m. d. enc., dex. + Operaţie de afin arc a unui aliaj prin răcire selectivă prin care, la solidificare, unele impurităţi se concentrează şi se pot îndepărta uşor. Cf. m. d. enc., dex. Proces de izolare a minereurilor din masa rocilor înconjurătoare. Cf. dn2, dex. 4. Spec. (Construcţii) Separare în straturi de consistenţă diferită a materialelor granulare din beton sau din mortar în timpul depozitării sau transportării acestora; segregaţie (4). Cf. segrega (4). Cf. LTR2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: segregări. — V. segrega. SEGREGAŢIE s. f. I. (Rar) Separare (J). Cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, AV., DM, DN2. Unele din modurile contemporane de plastică. . . apar însă mai curînd ca expresii ale unei subordonări faţă de modelul tehnologic şi de la. abolirea, segregaţiei între ştiinţă şi artă. . . se trece la guvernarea ariei de către tehnică, românia literara, 1969, nr. 29, 27/3, cf. M. D. ENC., DEX. 2. Spec. (Şi in sintagma segregaţie rasială) Formă a discriminării rasiale (v. rasial) constînd în Separarea populaţiei de culoare de aceea a albilor (privind cartierele de locuit, şcolile, sălile de spectacole, mijloacele de transport în comun, asistenţa medicală etc.); (rar) segregare rasială (v. segregare 1). V. a p a~r-t li e i d. Efectele „segregaţiei" se văd pretutindeni. scInteia, 1952, nr. 2 392. Această concepţie pare. subversivă stăpînilor care doresc să întreţină segregaţia, izolarea şi chiar prigoana rasială, v. rom. aprilie 1954 65, cf. DL, DM, DER, DN2, M. D. ENC., DEX. 3. S p e c. (Metalurgie) Zonă neomogenă din punct de vedere chimic, produsă în masa unui aliaj ca urmare a fenomenului de segregare (3). Defectele lingouritor se pot grupa în: defecte de ordin chimic: segregaţiile, defecte de ordin fizic:. . . ioanovici, tehn. lOti. Pentru evitarea formării segregaţiilor se va avea grijă ca oţelul să fie cil. inai curat şi cit mai omogen, id. ib-, cf: mdt. Segregarea provoacă neomogenităţi chimice sau concentrări de impurităţi, numite segregaţii, ltr2, cf. der, dn2, m. ». enc., dex. + Zonă compactă de minereu în masa rocilor înconjurătoare. Cf. cantuniari, l. m. . 4. S p e c. (Construcţii) Separare în straturi de consistenţă diferită a materialelor granulare din beton sau din mortar în timpul depozitării sau transportării acestora; segregare (4). — Pl.: segregaţii. — Şi: (ieşit din uz) segregaţKmo s. f. DEX. — Din fr. segreyation. SEGREGAŢIONÎST, -A adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care ţine de segregaţia rasială (v. segregaţie 2), privitor la segregaţia rasială. în Colonia Capului, azi Uniunea Sud-Africană, acolo unde străvechii buri aa uimit lumea cu eroismul lor, politica segregaţionistă a colonialismului a scos populaţia indigenă ___________ în afara legilor, v. rom. ianuarie 1959, 194. 5220 SEGREGAŢIUNE‘ - 646 seimA ;2; ,S. mu şi f. Adept al segregaţiei rasiale (v. segregaţii* 2). s-n • — Pronunţat: -fi-o-. —Eh: segregapibnişti, -ste.î — Din fr. şegregatlonniste. SE|GBEGAŢlC.\E ş. f. :V. segregaţie. jj|B|^LA, s.- f... Dai}ş p(o,pular spanipl (andaJuz),s-cu *r}j^.;ţ£rn;ar ,|i mişcare ^yi,?,, carş şp dansează ,Lcu acompaniament de chitară de castaniete; melodie după .care se execută acest dans. Cf. ivela, d. si., SCHlki’fc, ’d.j DER, M.!'b. ENp.,’ t)‘EX. 'i. |^onupţ?t;~. seghţdil'a'. * — Şi: (rar) geghiâilă *. ţ. ^ScklB^Afi, D. ’ ‘ “ şp. şegttidţlla. ifi'ţjUJi, -A ad'v. "y. sigur. SE(î,îiKl:TA'fE s.f. y. securist. ’ ''SIGVESTRA' vb. i' v. secfiestia. SEG'ViŞSTRU s. n. v. seehcstru. SEHiAiSTRÎE s. fw. sihăstrie. SEHASTRU, -Ă s. m. şi f. v. sihastru. SEHAiDĂCAR s. m. v. săhăidăcar. SEHĂŞTRfiSC, -EĂSCĂ adj. v. sihăstresq. SEHÂSTRfiŞTE adv. v. slhăstreştc:’ SEHĂSTRÎ Vb. ;IV v. sihăstri. ' i " lt>\ . ŞEHĂSTRţE s. f. V. sihăstrie. SEHfijLBĂ s. f. v. sihlă. î ,( •< i + ' ^ ^ . SEHEI.BE s. f. V. sihlă. SEHlSTRlE. şţ f. v.’sihăstrie. mii' 1. .;(>î SEHTlAX s. n. v. saftlan. ’SîiH >',ii . SEHT1EN ‘ş.\n. v. saftiah. ',lj> > liij ţ ■/ V.- S.'ElA'>s.'-f, v.'Sala3. - !»> iSEjţp Ş..nv ş,eiz. £J£1J>€ s. n.- v. săhăiţia SEIDEcARIE ,s,.f. V. săldăcărie2. SEIDICĂR s. m. v; saideear. 'ŞEtE *. j*' Hfer, cu pereţii (fdârtt)' groşi şi cu "iţţcuMŞri Iţeclâîe, în ,care se păstrează bani^ hîHii, ‘’otifiiîVisP'ăi! valo&re etc., c a'să d e ban i-; p. «jş x tf> înfc'ăpere (a 'uMesi bănci) special aiîiS'najată şi' riine asigCtrată care î'a¥e 'aceeaşi • desti-naţiî?v;|)i’r-e‘s 1iv flfecarfe 'dintre casatele metalice din Încăperea special ameiMj:ată!%!''Tan'fei b’ăHdi în tiare o per§5,aaăţ#jar.ticitlasă,|jlŞi “depune, ;şpr&‘ .păstrare,;hani, hîrtii,* obiecte de valoare etc. Fiţioreanu asfixiate eu depozite sefurile unei bănci. ggranlqţe. b.assa-rabescu, s. n. 176. Dacă s-ar desface dkfeurile băncilor ar ieşi la iveală miliarde, camil petrescu, p. 242. Pe atuinei riu etairsafeuri şi biefiif oaifiMiftăî'ŞiăvâiejUndrt-dtnfefaŞI&tttt sculele 16» preţiâă’feAp&mlntuluu voicu-) LESSdtosVP. rj;: Wl> ,\£ultum“ reacfipnqşră fjî trăge' ‘se.vd^ ăin'''safeume- trudturilor^ şi urmăreşte ■''ş'ă' punăi-ştiinţav şi cultura, tn, slfijW l'tnpi'e'di'cării■ dezvoltării societăţii.'• contemp. 19Î8■■ **îr> 105v‘ l/,3. îl introdiise înt>0 siirnă congelată, tncHi'gă ejtnfeticpică wn safe, :cXlinesc(Jv ou>i, 67, cf•• ltr*, dl. Minierii tn abatajele de CărbUni înmulţeau tn săfeuri pachetele cu dcfiuni. VIntilă, 1 o. :22, cf. dM, l., r#m. 1959, nr. 5, 13. "1 nvenţiile eMu cumpărate şi ţinute în safe. m 1965, nr. -3, 2/1, cf. dn2. Unul din bandiţi, irâgtM două fociiri,• a 'făcut să s’ară în aer- broasca 'de lă- un seif: românia .literară; -1970, nr. 65, 3'2/2,-iffft M. B.-Vftb., dex. (Prin analogie) Aceste recipiente Vor fi- închise în dulapuri (Safeuri) căptuşite, cu plumb. .sanielevici, r. 240. — Scris şi:: (după engl.) safe. — Pl.-r seifuri. — Şi: (rar) safe, safcu, sef s. n. ! ; — Din engl. sale. SEtGĂ s.-f. Aparat de recoltare a stufului care se ataşează frontal unui fbraotor. Cf. dn2, dex? -•Pl.: ? ' 1 ' — Of. germ. Seig'e-! ,>,jgheab la mină‘-s.' SEIGNETTOEjLECTRICITATE s. #. Proprietate a unor dielectrici de a se polariza intens in cîmp electric şi de a păstra polarizarea după scoaterea din cîmp; feroelectricitate. Cf. ltr2, m. d. enc. — Pronunţat: se-ig-, — Din engl. sclgneţto*electrieit}-, germ. Seignet-toelektrizităt. SEILA vb. I. ,Ţ r a n z. (învechit, rar) A însăila. Cf. I, ,GOLESţCU, q. — Pronunţat: se-i-. — Prez. ind.: se.ilez. — .Etimologia nec,un,oscutâ. SEILĂtOrA s. f. (Prin Mun^t. şi prin sud-estăl Olt.) Saia1 (2). Cf. alrm sn iii h 1 052. — Pronunţat: şe,-i-. — Pl.: seiiături, — Seila -f suf. -ătură. SEIM s. n. (în evul mediu, în uijşle state „din răsă- ritul Europei) Adunare reprezentativă pe stări; (azi, în Polonia) adunare naţională; (azi, în Finlanda) parlament unicameral; p. ext. sesiune de lucru a aceşţor organe. ,V, dietă, parlament , (2)- Au tţimeş Ştefaii Vodă solii ,s,ei la Croiul leşesp la.^ săim. jjREfiHE, let. i, 142/8. Ei vor alege soli şi vor trimete la seim Unde se vor împreuna cu toţi .solii ţină-, \ turilgr. simion dasc,, let. 93. îndată iarna au strj,ns„ săirnu. ţi. cps^iN. lj3t.. i., 245/1,3. Iară al doile săim ' au strinsu la Pojun cu stqturile ungureşti şi pentru,' lucrurile, ungureşti, n. costin, l. 486. Leşii iarăşi' au făcil't săiiii’ftt măi şi aşe "ăU priimit pre FreSertC. ne&iSlCe, l. Imprăştii'nău-se Adunarea ţerei sdit\‘ ? Seimul, îniîiaşi ă&tâ i-au veriii în cap să se izbîndeas'c'ă'‘} de pe Dracula, domnul Valahiei, căci îl prinsese cind'* se înturna*'de la Y.arna. şi^eAi, hr. -ii, 9/22. Pe J8 i&-nuarie'.'din anul JfiU- au - chemat seim, în care ş-au i < spus prieinele pentru care- Voieşte săi-sev-scoale cu armam asupra împăratului, id. ib* n'v42/-8»-' Scoposul cel mare-: nu s-a»’ fost adus întru plinire pentru - cuvîntul .uneiY.’ alcătuiri propuse •lui Teodor de cătră seimul sedu-1 obşteasca adunare,a>Poloni,![,iJi.,4ŞACHi,.i. i, 130/12. Begele Alesandţu ichpmgşă la .jţţadojpmo seimul (adu ngrea jiobleşei )<■• tij^-s. l. ,ii^,85. Regele ap. trimes prQ-u,. * punerea la seim, carele au tratat-o ca o cauză dij>lgr,,\ matică a republicei. calendar (1853), 44/19, cf. lm,- -:itf ddrf, tdrg, t,, .pAiPAHAGi, c. 4..... Şleahticii care %;: aveau mare plăcere totdeauna, în seim, să stea împotriva maiestăţii sale. sadoveanu, o. xii, 22§&Qlbţich{.Gţai -cel ttnăr a strigat în seim pitirea tuturor duşmanilor Lehi,ei. id. ib. 36Q, cf. scriban, d., di^ dm, pn2,. m. i». ENC., DEX'.'' ' , ' ' ‘ -ţi seimuri. — Şi: (Invec&t) să'im s. n. ^ '"pir. — rim ,şql. '■ • ■ ’ f iSEIMAN adj-.- v. seimen. • 'iiiCi '"’. SEImA Sv f. Boală ca'racteristică bovinelor şi caba^V,(^ linelor Care se manifestă prin crăpârea părţii cornoasejj,,,, « copitei; ^(ţofleretizat)'crăpătură în partea cornoasă>U 53-:>l ;ii SEIME AN - 647 - a copitei, provocată de această boală. Seimele se mai pot coase sau nitui cind slnt prea mari. enc. vet. 92. Seima începe printr-o mică crăpătură ce sîngerează, produce durere şi care avansează de sus in jos pînă la marginea unghiei, enc. agr., cf. dl, dm, -m. d. enc-, dex. — Pl.: seime- — Din fr. seime. SEIMEĂN s. 111. v. seimen. SEIMfiiV s.m., adj. 1. S.m. (în vechea organizare militară a Imperiului Otoman; mai ales la pl.) Soldat dintr-un corp special al ienicerilor.. Acolo au ieşit siimenii vizirului şi boslangiii împărăteşti şi i-au sprijinit în puşci şi in săbii. ist. ţ. r. 82, cf. şăineanu2. Răscoala şi prădăciunile seimenilor... ciu atins nuţnai viata. şi gospodăria boierilor din Bucureşti şi Tîrgo-vişte şi n-au jignit întru nimic pe ţărani, iorga, b. r. 116.. cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. 2. S- m. (In vechea organizare militară a ţărilor române în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea; mai ales la-, pl.) Persoană care făcea parte dintr-un corp de ostaşi mercenari pedeştri (înarmaţi cu sineţe) care aveau ca principală atribuţie paza curţii domneşti. L-au pornit [pe Alexandru Vodă] pe drumul braniştei. pe dencoace de Bahlui, pornind-şi săimeni cu sîneţele gata pre 'lingă dînsul. m. costin, o.' 99. I-au închis giupîneasa, ş-au pus şi sămenii de i-au răsîpil curţile din Iaşi. *neculce, l. 181, cî. cantemir, ap. cihac, ii, 671. Acest'vistier năravul de jafuri■ şi de mile şi de alte răutăţi nu-l lăsa. ■ ., făcea• rău, închideţi pre la siimeni. r. popescu, în mag. ist. iv, 117/15. Acea cheltăială să o ia sitiulgiii de l(t toţi şitne'ănii hătmămşli (a. 1741). uricariul, v, 35/18'. Dimpreună- cu soţul meu Apostol, săiman ag'esc, făciit-cim zapisul (a. 1762). ib. >xwi, 219. Şi întîi să petrecea simenii de curte, apoi vrnă-lorii-, apoi simenii hătmăneşti. giieorgachi, cer. (1<762), 297. 10 săimeni, un căpitan de arnăuţi (a. 1784).’ iorga, s. d. vi, 186. Şhlăind vro cîteva sule de călăreţi şi de simeni pedeştri, au cuprins şi H-otinul şi l-au prădat•• -şifreAi, hr. iii, 54/35. ■Manole, căpitanul de selmi'ni (a< 1803). cat. man. i,- 532. Breslele slujito-reşti ce sînt pe afară pe Ia judeţe adică siimeni, vînători, lefecii, talpoşi, aprozi, copii de casă şi alţii (a. 1813). ap. tdrg. Craii din Iaşi fiecare era după cheful lui, Spargeri de 'dugheni ţi case şi beţii cîte voieşti, 'Căci pe dînşi'i cu seitnenii nu puteai să-i pedepseşti, beldi-man, 3eet2. iii, 358. Pă sftJ/'[i]fom cei orlnduiţi, adică pe siiWeni şi Ceilalţi-tpaznici- ai ţării, şi pe aceia îi avea grecitcei :p'e':'1îftgă 'VoUvoda-ca un-venit al lor (a. 1821). iorga1, s. D. xi,- ^ 208, cf. i. golescu, c. La fieştecare zeastvă să fie -rîndutţi cîte un epistăt cu leafă împreună cîte- cu doi -simetti. ar (1834), 902/‘17. Seimenii sad iebg'anii d()e-şti ile care era în fiecare tîrg cile patfii sau cinci, lăr în I'dşî zeci supt-aga. mag. ist. îi, 41/8. Cazarma -seimenilor -'Vra lingă zidul Curţii şi‘ se numea odăile seimSneşti■■ bălcescu, ap. ŞăiSeânu, f>. u. Gardele erau compuse mai mult-din români şi sîrbi sub numele turcesc 'seimeni, ca Hi' Muntenia, bariţiu, p. a. i, 5. In zadar ărfiblaa slreji de arnăuţi şi de simeni, negruzzi, s. I, 16-. P-alumi avea ţeara dorobanţi, roşiori, călăraşi, odiboi•seimeni, talpoşi, lefegii şi "slujitori. ghica, s. 18.- Seimenii călări, înahnaţi şi îmbrăcaţi cu haine roşii şi moţuri galbene, filimon, m. 'Văzui o mulfit-ne de oameni înarmaţi cu tot ■ feltil de arme, sei&tertii' slujitori, ctfnăuţi, panduri, o'dobescu, s. i, 291;- of; ddrf. Vistiernicul Isac comanda în armata lui Ştefan peste 1 000 de călăraşi. M0 tifţiii găsim pe Suluk-p'aşa. ■■ . eomandînd 100 de sec/bani ' sau lefegii. XENOPOL,' I. R. IV, 160, cf. GHfeŢIE, 'r. m., barcianu, alexIi ■!w., ^ĂiftEANU*. Iată vechii seimeni, ostaşi-^cu plată. IORGAî-’C. I. I, 170, Cf. TDRds' r;esmeri-ţă, d., cade. ’ jfitt uşile odăilor şi la intrarea cea :mare păzeau siimeni tn frumoase '^st/aie roşii. sadoyeXnu, z. • c. 139.,- 'Recunoşti sţr^'h’epâţii cătunelorf’spătăreşti. . ., ai ’ scutetnicilor şi ai seimenilor cu haine roşii. c.pfeTRESfc'u, c. v. 80, cf. scriban, d. Steagurile de curte fii în Moldovă depindeau de marele logofăt, iar steagurile de roşi şi călăraşi în Muntenia de marele spăthr, care comanda şi trupele de seimeni şi lefegii, oţetea, t. v. '49, ef. dl, dm. Se arătă deasupra fostelor grajduri ale seimenilor. barbu, princ. 15. Era fiul ţinui fost căpitan de seimeni, isţ. lit. rom. ii, 507. Acelaşi■ misiotffr? ccitolic noteţiză că mercenarii pedeştri străini se numeau seimeni sau, simplu, lefegii, nu dorobăhfi. stoicescc, c. s. 12,0. După ce consultase un bolnav de pestă, a fost izolai la locuinţa sq, sub paza uniii seimen, fiind considerat .suşpect. g. barbu, a. v. 86. Dorobanţi, seimeni. . . Aceste corpuri de oaste munteneşti formau baza armatei în tot sec. XVIII, magazin ist. 1972, nr. 10, 4-, ef. M. D. enc., Bbx. în 1655 în Bucureşti a avut loc primei mare răscoală — a seimenilor şi dorobanţilor —, care s-a extins şi a cuprins populaţia din oraş şi din ţară. jud. rom. soc. 26. 3. Adj. (Prin Ban.; in forma seiman) Viteaz. Com. liuba- — Pl.: seimeni. — Şi: (învechit) seimeăn (cade), sebgân, Segban, săiinăn, sălmen, slgmeăn (tdrg, sCRibAN, d.), şig.mcn (cantemir, ap, cihac, ii, 611), siimăn (cihac, ii, .611, tdrg, scriban, d.), şiiineăn (cade, scriban, D.)( siimen, slineăn, simen, (învechit, rar) sămen s. m., (regional) sei mân (pom. liuba) adj- v • — .Din tc. segtnen, sejman- SE1MENESC, -EĂSC adj. ..Care se referă la seimeni (2); caic aparţine seimenilor, de s.eimen. Vom .da acele lefi seimeneşti vouă şi feciorilor..,voştri (şfirşiţul sec. XYli). mag. ist. v, 337/24. Cazarma seimenilor era lingă zidul Curţii şi se numea odăile,^ .seimeneşti. BĂLCESCU, ap. ŞĂINEANU2, Cf. RESMERIŢĂ,! f,D>, cade, dl, dm- Constantin Şerban. . . a încercai să se înţeleagă cu ceilalţi slujitori ca să desfiinţeze corpul seimenilor, promiţindurle lor acele lefi seimeneşti. sţoicescu, c. s. 197, cf. DEX. — P).: seimeneşti. — Seimen + suf. -esc. SEÎ1V, -Ă adj., s.f. 1. Adj. (Popular; despre lînă> blană, păr sau obiecte confecţionate din astfel de materiale) De culoare naturală, care variază între alb murdar, înspicat cu negru sau maro, şi negru deschis,; p. ext. (despre animale, în specjial d&spre oi) care are lina, părul, pielea de culoare care Variază între alb murdar, înspicat eu negru sau maro, şi negru deschis; spec. cenuşiu. Ltna lor [a bîlorj trebuie să fie lungă, deasă... albă, de cătră peale. cam săină. economia, 85/23. Cit apucă ele cevaş lină. îndată le tunde pîn’ la piele, Necăutînd de bălaie, săină. budai-deleanu, ţ. 364. Tot ce nu va fi bălţat şi alb în capre şi săin tn miei (a. 1814). ap. tdrg, cf. lb, valian, v., iser. Pănură ţesută din lînă, aşa cum e lunsă de pre oi, albă, neagră, seină, bariţiu, p. ,a. i, 271, cf. polizu, pontbriant, d., barcianu, y., lm. Lina slogoşă, ţurcană, seină, neagră, albă, tîrdavă... nu-ţi aduc nici un ciştig? jipescu, o. 48. Săricile era cu mîneci... de strai gros, cu laţele în afară, albe, seine or sure. pitiş, şch. 110, cf. jşăineanu2, pamfile — lupescu, crom. 39, chiriŢEScy, gr. 2Ş4- Avea părul ca lina oilor seine. agîrbi(!1eanu, s. p.; 75, ef, resmeriţă, d. în tîrgurile de toamnă, vreo 50 femei duc*.. spre vîrizare, din. tot ce au lucrai: dimie neagră şi seină, aba- albă, şaHci, plocăde. pĂDULEŞcu^coriifc, M. N. 106. Poartă costumul urMâtotbămafâ albă, Clicin sein, şerpar 'lat, cioăre’ci de lîriâ. bănWţ, t. p.. 81, cf. cade, gr. s. vi, 63. Muls uşor din caier de lină seină, voiculescu, poezii, i, 184, ii. scriban, 15. Scotocind în m'dnşoriul astrahan Sein se pregăteh ' să ’ţŞiite pe masă trăia ii tfbicihuilă. camil peti'125, iii 143, 305, v 16; 97, îx 55, com. din turnu măgurele. '4- (Regional; art.) Numele unui cînt'ec'Care, probabil, Se cîntă la culesul strugurilor mai sus definiţi (Glodeanu Siliştea — Urziceni). h n 115. Podgorenii i-au scos felului de struguri numit gorden cintecul seina de la culoarea boabelor care este cenuşie deschisă, ib! + (Regional) Varietate c!e mere nedefinită mai îndeaproape (Poenari — Cîihpulung). h ix 389. mt- PÎ.-Î'.-seini,i.-e.. — Şi: suin, -ă (h r -6,- îx '92; i. cr. iv, ,59, chest- v 75/38, 49, alr i 1 485/420, 536> 538, 540, 558, 5.82, 5g8, 592, 594, 595, 596, ,6.10, 704, AiijR^i/i li 4/365, a iit 18), săin, -ă, sărin, -ă ( chest» v..,-70/99) adj., s, f. .i -^Etinjologia .necunoscută. pjS^INER ş. n. Navă maritimă de pescuit, prevăzută la pupă cu o platfoţmă pentru manevrarea năvoa-dplpr. Cf. d-er, m- d. enc. ., h£:-S1. < seinerc- engl. sciner. SEl» s. n. (Turcism învechit) Privelişte (4). Ceieş-lile privele şi seiruri va privi, cantemir, ap. tdrg, cf. DDRF, SCHIHAN, D. -* Pl.: seiruri. , Din - tc. seyi-r. • v -,'SE’ÎS's. m. v/ seiz. • SEISM s. n. (Livresc) Cutremur (de pămînt). Ct md.t, ltr2,,.dl, jfu, pijK^Ya fi ufl naufragiu sinistru, Asqipene.a unui. seism de-apocalipsă, prusc împietrii.. românia liţşrară, 1968„ nr. 11, 1/3, ,cf. ,m. d. enc., dex,. Seismele se ipqsp.gr<ă jpe diferite ţţdri. ,rl 1977, nr. 10 066, <0> Fig.. Observase o. nouă stratificare a fălcilor, un.seişni discret.al întregii musculaturi, ascunzi i\d serţilizarea. călinescu, b.,-1. 15. .Dacă aş fi presimţit şeisxnul moral egre ,şg,. pregăteşte, fişate aş fi putut^inleryejiL intr-un. fel. j septembrie 1966, 30.. Mă întrebi,,, ce seisme. misterioase• dereglează optica şi logica acejslor oameni, .cinema, 1968, nr, 12, , 40. Bărbaţii luminaţi ai celor dou,ă -neamuri au văzut chiar în seismele- care cutremurau adesea sentimentele, noastre semnul unei viitoare reaşezări, românia literară, 1969, nr. 26, 3/1. Discuţia... a avut in centrul ei tocmai .posibilitatea reală a convergenţei -Intre, aspii-raţile indivizilor ■ şi instituţiile existente, mai ales pe. fondul seismelor care zguduiseră in ultimii ani societatea. ib. nr. 56, 3/2. — Pl.: seisme. — Din fr. seisme. SEISJIÂL, -A (Rar) Seismic. Linie seismală = direcţia undei seismice- (v. seismic 1). Cf. DM2. — Pronunţat. : se-is-. — Pl.: seismali, -e. , — Din fr.. seismal. SEfSMSC, -Ă adj. 1. Care ţine de cutremure (de pămînt), privitor la cutremure, provocat de cutremure, de cutremure; (rar) seismal. Cutremurele de pămint sau fenomenele seismice se urmăresc azi cu mult intereş aproape in toate părţile lumei. săm. vi, 72, cf. caise. Un peisaj... cu solul surprins parcă intr-o oscilaţie sismică fabuloasă, sjianu, e. 161. Se vor intensifica, lucrările de prospecţiuni geofizice, în special cele scis-< mice. scînteia, 1960, nr.. 4.837-. .Prospectarea, geofizică a -Depresiunii Panonice,... a dus la conturarea mai multor anomalii seismice in fundament, oncescu, g, 394, cf. dl, mg i, 180, dm. Se stabilesc gradele mişcărilor seismice, cinema, 1968, nr. 3, x. Catastrofa seis-.-mică de la Skoplje. ib. 1969, nr. 9, 35. Izbucneşte ea■ o catastrofă seismică, ca trosnetul încheieturilor lumiip cu huiele de mari surpări, românia literară, 1969, nr, 15, 7/2.- Munţii se termină brusc, printr-un abrupt, inalt, . . a cărui .origine tectonică ,esle trădată şi prinţrw sensibilitate seismică mai accentuată. Jiin. rom.-so.c. 72», pf. m. n_. enc., dex. Fenomenele seismice se aglomerează şi. Terra trece prinh-uji moment de criză. contemp. 1977, nr. 1 585, 5/1- Unde seismice =*> uncie elastice care se răspîndosc in scoarţa teres:-. tră, fiind provocate de cutremure sau de explozii, (subterane) artificiale. Aparate speciale... .înregis-» trează ..proprietăţile fizice...: propagarea undelor sfisn mice, valoarea gravitaţiei, geologia, 4, cf. m, d.,enc-> dex. Studiile şi cercetările specialiştilor... includ■ o tematică largă, vizind... studierea... undelor seis-: mice. rl 1977; nr, 10 071. (Fig.) .Am auzit exploziile cinematografiei .poloneze, cehe... Undele seismice au ajuns pipă. la noi., cinema, 1968, nr. 4, 1.6, Zonă (sau regiune) seismică ==,zonă (sau regiune) în car* se produc frecvent cutremure ,dş.,,pămîn.t... Gf. ..di»,,! dm, der, dn2, m. d. ENc.,a:ţ>EX. ' Seişpiologii români, şi străini efectuează de mulţi ani... cercetări amănun-i ţite ale zoifpi .seismice Vrancea. rol 1977, nr. 10 070, Scară seismică == (clasificate.a cutremurelor de pămînt, în mai multe categorii de grade de intensitate, după puterea cu care se manifestă şi după .efectele pe carele au asupra scoarţei terpstre şi asupra construcţiilor,; Cf. M. D. enc. <$> F i g. Din jocul lor ,sismic, violent şi inegal, se precipită, astfel, linia de puncte luminoase, a adevărului, .lovinescu,, 6- v, 169. O parte însemnată• a literaturii . istprice cu teme (lin istoria..evului mediii, are drept subiect marile mişcări seismice ţâre zguduie,, pînă in adincuri rînduielile. feudale, v. rom. ianuarie, 1954, 201. Fpoca noastră este infinit mai complexă,i mai contradictorie, mai seismică decît aceea.... a \bă-\ Innefii prestigioase a criticului, românia literară,, 1969, nr. 54, 8/5. (.Substantivat) Ne aflăm pe. planA muzical, inlr-o perioadă de tranziţie in care conceptele/. estetice se schimbă ,cu mare rppiditale. . . această■ seis,-,: mică muzicală va duce... la o aşezare stilistică .caraor,\ teri,stică penlru epoca noastră, m 1968, nr. 9,. 5i'v(^S Care înregistrează seismele. Aparate geofizice seis,-/. mice (reflexie şi refracţie), nom. min- i, 48. Slciţiei. scismică = ansamblu . de aparate instalate înţrrO anumită zonă şi folosite pentru studiul fenomenelor; seismice (.1) ,(naturale) ale ^scoarţei pămintului; p. ext. locul respectiv sau clădirea împreună, cu apa-î «s SEISMICITATE - 64-9 — SEÎ'SMOLOGiE rat-ora aferentă, staţie’ se.ismologică, -v. seism Ol o-g i'c. Cf. m. ' D. 'enc.,' dex'. Staţiile seismice... arată în 'continuare un proces" ele calmare a focarului, scîn-tf.ia, 1977, rr. 10 071. 2. (Rar; în sintagma) Prospecţiune tehmică (şi subst ar.that, f.) = seismometrie. Cf.' m. t>. t.kc., DEX. — Pl.: seismici, -ce. — Şi:-(rar) sîsmic, «ăi — Din fr. stisniique. — Sîsmic (Ca termen de comparaţie) Inregişlrînd', ca un seismograf, cele mai uşoare senine ale energiei creatoare. în per rr, 311. E normal ca institutul să reacţioneze ca un fin- seismograf la tot ce se referă la calitatea producţiei sale. t decembrie 1968, 51. Artistul trebuie să simtă ca un seismograf. . . tendinţa incă 'ihccfnştierilă de sine a publicului şi s-o amplifice, cinema, 1969, nr. 6, 11. O Fig. O gazetă cârc să fie seismograful mişcărilor de necontenită înnoire a sufletului contemporan. în plr ii, 563. Reportajul fiind cel mai sensibil seisHiograf al vieţii... 'va ajuta la viitoarele mari prefaceri ale luhiii. contemp. 1954, nr. 386, 3/4. A înregistrat seismograful firii omeneşti cele mai mari oscilaţii, ib. 1958, nr. 951, 3/2. Inima ta sensibilă, acest seismograf fin, presimte noi catastrofe? t septembrie 1966, 30. "Publicul este seismograful dc accesibilitate a artistului, cinema, 1968, nr. 6, 12. Se exprimau... din ‘ce îh ce mai Uraniu,' deoarece conştiinţa europeană, ale cărei seismografe 'erau, vedea' ăţlomerîndu-i-se în faţă probleme tet măi complexe, contemp. 1969, nr. 'l 1-73, -6/2. El este un seismograf care propune actualităţii sociale o realitate estetică complexă, românia literară, 1971, nr. 134, 4/2. Aparat folosit in prospecţiuni geofizice, cu ajutorul căruia se înregistrează vibraţiile produse de anumite explozii subterane provocate în scopuri ştiinţifice. Cf. di., dm, dex. &' S. m. şi f. Specialist în' seismografie/ Si cunoaşte ceea ce seismograf ii numesc parametrii cutremurului. fii, 1977,' nr. 10 076. F i g. încrederii predecesorilor lor, ilUTriinişti sau măi ■îhdepărlaţi; sersmo'grafii trepidaţiilor 1 declanh'ătc' la mijlocul secolului trecut..., îi opun ' mărturii sfisietoare. p.omânia literară, 1969, nr. 16, 1/2. — Pronunţat: se-is-. — Pl.: (1) seismografe, (2) seismograf!,'-e. — Şi: (rar) sisinogrâf (cade), sizmogrâf (scriban, d.) s. n. — Din fr. seismographe. — Sismograf, sizmograf< Ir. £isrti<5$raj>Iie. SBISMOGÎÎÂFIC, -Ă adj. Care ţine de seismogra-fie sau de seismograf, privitor la seismografie sau la seismograf, de seismografie sau de seismograf; care se face cu seismograful. Cf. dm. Din valorificarea măsurătorilor seismografice a cutremurelor şi exploziilor, cercetătorii au obţinut o imagine precisă -a naşterii şi creşterii munţilor, românia literasă, 1969, Hr. 28, .72/2, cf. M-: d. enc.,' dex. + (Despre instrumente, aparate etc.) Care serveşte la măsurarea undelor seismice (v. seismic 1). în Peninsula' Balcanică au loc foarte frecvent cutremure slabe, care pot fi 'înregistrate numai cu ajutorul aparatelor seismografice. S.l 1977, nr. 10 070.' <0» Fi g. Metoda Comparatistă [cunoaşte] în epoca noastră o adevărată renaştere în domeniul ştiinţelor social-islorice ■ . ., în cel seismografie al artelor, t octombrie 1968, 86. ’ ‘ > — Pronunţat; se-is-. — PI.: seismotjr-afici,-ce. —Şh-(rar) sizmogrâfic, -ă adj. scriban, d;- — Din fr. seismograpliique. — Sizmoj|rafic-< fr; sismogiaphique. ' •’ SEISMOGRAFIE s-f. Parte a seismologiei câie se ocupă cu Înregistrarea undelor seismice (v. seismic 1) şi cu interpretarea acestor înregistrări. Cf. dm, dn2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: se-is-. — Din fr. seismographic. SEISSîOGRÂMĂ s. f. Diagramă care reprezintă înregistrarea grafică la seismograf (1) a fenomenelor seismice (i); hlrtia, formularul pe care este înregistrată o astfel de diagramă. O hîrtie de acestea se numeşte seismogramă şi arată felul cutremurului, săm. vij, 74, Au rolul unor seismograme, ;• adică al acelor linii uşor dc tot ' frinte care înscriu pe hîrtie... cele mai ascunse şi mai depărtate cutremure, v. rom. ianuarie • 1957, 136, cf. dl, dm, ltr2, dn2, m. 'd.enc., dex. Scismogramcle au relevat că mişcările de pămînt au durat peste '20 de minute, rl 1977, nr. 10 066. — Pronunţat: se-is-. — Pl.: scismogramei — Din fr. scisniogramine. SEISMOLOG, -Ă s. m. şi f. Specialist în seismologie. După efectele cutremurului se socoteşte intensitatea lui., conform unei scări, stabilită de un congres de seismologi. SĂM. vij, 73, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. Seis-mologii români şi străini efectuează .de ..mulţi ani... cercetări amănunţite ale. zonei seismice Vrancea■ - rl 1977, nr. 10 070. — Pronunţat: se-is-. — Pl.: seismologi, -ge. — Din fr. seismologue. SEISMOLOG1C, -Ă adj. Care ţine de seismologie, privitor, la . seismologie, de seismologie-. Cf. cade. S-au proiectat .. ; asociaţii Internaţionale peniru sţudii geodezice, seismologice, astronomice, meteorologice. D. GUŞTI, P. A" 201, Cf. DL, DM, dn2, M. D.ENC., DEX. Experţii străini îşi dau concursul la.-., studiile şi cercetările seismologice. rl 1977, nr. 10 071. Staţie seişmolqgic4 = ansamblu tje, aparate, instalate intr-o anumită zonă şirl folosite pentru ştu,diiil fenomenelor seismice (I) naturale ale scoarţei pămîntului,; p. ext. locul respectiv sau clădirea împreună cu aparatura aferentă; staţie seismică, v,„ seismic (1). Am avut ocaziunea să vizitez staţiunea seismologiei. săm. vij, 72. La o staţiune seismologiei depărtată ajung mai înlîi 'undele longitudinale■ marian — ţiţei’CA, fiz. ii, 18. A instalat un nuhiăr de zete 'staţii seismologice mobile în diferite zone afectate de cutremur, rl 1977, nt. 10 071.' — Pronunţat: se-is-, — Pl.: seisfnoloţfici, -ce. — Şi: (rar) sistii6Iogîc, -ă adj. cade. — Din fr. seismologi que. — Sismologic < fr. sis-mologique. SEISMOLOGIE s. f. Ramură a geofizicii care se ocupă cu studierea mişcărilor seismice (1) na'ttirâle ale scoarţei pămîntului. Seismologia s-a dezvoltat ca o- ştiinţă de sine stătătoare, săm. vij, 72, cf, CAto®. Această idiferenţă de viteză joacă un rol important în seismologie, marian — ţiţeica, fiz. ii, 18, cf. ltr2, dl, dm, dn2. Seismologia ...a stabilit că epice ntrele.. , 5^70 SBţSMQMfilRîC — 650 — SEI, AGI AN pot ţi [epflr-iizate ., . in pateu ■ zo.rie. şcÎn;teia, 1960, '4 848, ©f, der,, .ji, d. enc,, dex. Seismologia ...nu curiqaşte tţgţtarţa ■ t». aceiaşi loc a unui cutremur important decit jinp& p„ Ifirigă perioadă de timp. scînteia, 1977, nr-,.#75Q, ,, .Prommţaţ: , se-iş-t. <- Şjc (rar) sismologie s.f. CADE. , . ... — Djţi ţfr; seismologie'. — Sismologie <,fr. sismo- logij.u. w SEISMOM^TRIC, . #Ă adj» ţtofie .aparţine şeisrno-metriei sau ,şeîşmom,etrului,. privitor la. seismometrie sau la seismometru, d,e seismometrie.. ■,Prospecţiunea seisMQmetiiWji:!:? ■-•o prospecţiune. , geofizică. . ltr? xiii, 404. Metode seismometrice, bazate pe slu.diu:l,!pip.pflgării undelor elastice in pămînt. geologia, 122. — IJrpnun.ţat:- şe-is-. Pl.: seismometpisi,'-*ce: —> Din;; fr. scismometiique. SEISMOMETJRÎE s.f. Ramură a seismologiei care ţine de geofizica aplicată şi studiază modul şi,-viteza de propagare a undelor seisţîiiflft.ifv» .®ie i s m i c 1) din scoarţa terestră, provocate prin explozii artificiale, in, scopul prospectării diferitelor substanţe minerale- îHtile şi, al detectării structurilor geologice fajşo.rabiJe, acumulării acestor substanţe etc.; (rar) prospecţiune seismică, v. seismic (2). Cf. ljr*5 d^-dn2. Partea seismologiei cane se ocupă,ou studiul, modului şi al viiezeloj de. propagare a undelor seismice... se„numţşte seismometrie. iPEij.rv, 353, .oJ.şm, d. enc.,. Dfcx. ■ i. Pronunţat :.,$e-tsr. - . ; . ~— Din. .fr. seismometrie. ,■ . . SEISMOMEXRU s. n. Aparat care indică momentul, durata şi intensitatea undej,p®irş.eişmjşe (y, ş.e i s-mic 1), fără a face Insă şi Înregistrarea .grafică a aceşţoy ,date. Gf.:*j!ţfl, dl, dm, dn2,. m. ,d. enp., ©ex. ..«*■ Pronunţat.: «se-is-. — Pl,: seismometre. rr-Din fr. seisnşometre. SEKM$InASTIC, ’-A aaj. care gste specific organe->! lot un&'r‘plante superioare tara eterizate prin seismo-nastie. Interesante sini mişcările seismtmasi'ice... cauzate de WiriM'Bo'TAtticA,1 61. — Pronunţat: se-is-. — PL'?>:seisrttdnastici, -ii. — Cf. s e i s m o n a s t i e. SEISMOXAST-ÎE s. f. Mişeare a ’ organelor unbr plfoîte supet-ioalrer provocată de scuturare’,' ‘lovise etc. Cf. DERj M. D. ENC., DEX:»' '-^Pronunţat: se-is1. ■ — 'Pli: seismo'nusiii: — Dîii >fr. seismon'ftstie: ŞlfclSMOSC'âpP s: ii. Aparii ‘foîp'sit' pen tr\j'‘perierea iii 'e^iâeil'ţă a c'^trcfmjirgloj de pă'ilj'în'ţ'; Cf. ltr2, Ijl Dit;‘<'Dr; “si. . ţ>,şx'. ' • ^'Projiiinţat-. 'se-is-'.' s— Pl:’; seiţhitiscoapi.' , , Diii fr. â6is'moşiCQ^.i' !*'i J ‘ ‘ '“î..’-’ ^filSMttŢEŞRĂţÎE s. f... Profjeţl^u' te^ajp^jrEie-j,;fploşijţ, in )!ţflţanţş$yi caţe- constă întregulpV organisiŢi,|sâu).unei-.nplărţi „jţ, lui) amimite vibratil mecanice de mică .intensitate;; vibroterapie. Cf,. dn2* , d. ;J(Ied. }iSÎ Pronunţat:' sc-is-, — ,Şi:, (rai) fŞismgţcrafţiţ s.f. DJÎ% ■; ‘ — Din fr. seismotherapie. — Sismoterapie -<; sismoth,erapie. ■>0$ S-VV'^ ""ai' ’ '/.• ţîiSiiA.:--: i.îţţ» ■ . . ■ , , -SEIşA s.f. (De, obicei la ,pl.').' Pendulare iŢitiiiică dei (tarată .variabilă a apei unuiv lac saui-a unei mări ipebise, >da,t&rit.ă. schimbăi^lor bruşte,:,ale presiunii atmosferice, -vtpţului .puternic, ^v^raelQr locale in-1 ten.se, cutremurelor etc. Cf. ltr?. In timpul seişuijii, cel puţin un pună ... de la suprafaţa apei nu suferă modificări ale cotei, ib., cf. der, m, d. eng., dex, dn3. — Pl.: seişe (der, m. d. enc., dex). — Şi: (rar) seîş (pl. şeişuri) ş. n. — Din fr. seiclie. SEIVAN s. n, v. saivan. SEÎZ s. m. (în ţările române) Persoană (subordonată eomisului) Care era însărcinată cu îngrijirea cailor domneşti sau boiereşti. Seizi şi comi’şăi. gheor-gaghi, let. iii, 317/15. Al doilea seiz 5 lei pe lună (a: 17'76). sio iij, .318)'' Opt seizi duceău de frîu opt cai acoperiţi cu şele prefi'd'Sse. bălcescu, m. v. 380. Un-veac se mulse ţara de aceşti arendaşi..., judeţele se ocîrmui'au de caiecii şi seizi. negruzzi, s. i, 277, cf. polizu. Palru seizi -ai grajdului domnesc cîte 20 lei fiecare, pe lună (a. 1859).• ţior\iv 318, cf. ghica, in CONTRIBUŢII, II, 169, pontbriant, d., cihac, II, 611. Slujeau ca seizi la boierii români, odobescu, s. i, 405, cf. DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, tdrg, wesmeriţă, d., cade. Pier cămilele, pier caii, pier seizii: rămăsese singur emirul, lovinescu, c. IV, 19, cf. SCRIBAN, D., DL, DM, DEX — Pl.: seizi. — Şi: (învechit) seid (ddrf), seis (ghica, In contribuţii, ii, 169, cade) s. m. — Din tc. seyis. SEÎZ-llÂŞ s. ni. v. ’seiz-başa. , SElZVBAŞA S- m. Şef al şeizilor. Pe lingă comis’ seizrbaş şi alţi şeiu .şi comişăi., (Gheqbgachi, let. iii,. •3i7l\5y-’s$iz-baş 10 lei pe lună (a. 177-6). şia.Up 319. Şeiz-b.aşa iurc cile- 30 lei pe lună (a. 1859). id. ib. — Pl.: ? -r Şi: seiz-baş, saiz-băş (şio n1; 139), salzr.ibaşă (id. ib,) s.m. * ,;i Din tc, seyis başi, sayis başc. ,, SEJIJH g. n. .(Eranţiizism) . Şedere (3); s.ppc., (sfios cyrenţ) vacanţă,,, concediu pe care cineva şi le, petrece intr^o jocaliţate, intr-o .iară etc. La sfîrşil de ,ş.ăptămînă şi in, timpul sejfirşlui, turiştii ,pot participa. fa excursiile organizate la Istria, şl 1973, nr. 8 867,, cf. dex, dn3. . ,,-r Pl.: sejururi. . • *»- Din fr. sejour. r , .. SJH ş n... (Dobr. şi prin .sud-restul Munt.) Torent.; Cf, spriban, d., h ii 243, 29,7, xiv Ş4Ş, 395, 4i4( cheştsv. iţt 44/982, cy 19.49, nr, 33-Şanţ prin c,are sşe, , spurge ,apş :|unui. şuvoi). Cf. SCţRiBAN, r>., com. .d’irn ŢEPEŞ, ypD^sţjT îCERNAV.QDA. fs=;Pl.: şeluri. — ©in tc. sei. . «5sş,r„ .U.: SELACJHĂN ;s.. m. v. şelacian. ■ • ţ j W-v'i. SETAC-iAN )S. m, (La pl.) Subclasă de peşti marini (din care fac parte rechinul, vulpea-de^mare et.c,)v# cu scheletul cartilaginos, cu corpul acoperit de plăcij ,ii solzoase, cji p.rificiile branhiilor deşchise dirgpt . laţ^v ejeterior, pe pşirjea ventrală a eor.pului1 (Selac/iit) (şi la sg.) peşte care face, parte din această;,subclasă. Ordinul selacieniior (plagio[s]tomi) .. . coprinde peşlţt cagţilaginoşi ... a cărora co/p este lung sau de formă conjcg. barasch, I. N. 3;95. Pe .lingă ordinele ..vechti&k; în carbonifer se continuă peştii ganoizi, alături de .e.aţeţf.-' trăiesc şelacienişi. .peqbogia, 70, - cf, M. p. SNC.,;(;ţ' dex. O (Adjectival) Apariţia pritnelor y.erjgpşaletifte reprezentate prin peştii placodermi şi selaeieni. geo-^î»'-lqgia, ,,68. Peşte, şelacian nţarin. ,M. .d> ENp, JJsJ,. 4I. D.EX. 1 .} , 1 , — Pronunţat: -ci-an. — Pl.: selaeieni. —'Şi^'^âV')^5 selaehian s.m. enc. '.agr. ” — Din fr. ’şelacieq.. ■ ' SEUAH’ - 651 — SELBEZI? SlI.LAH s. in., ‘(Iht.,; .grecism învechit, rar) Calcan (Sgo.phthalmxLs • maeoiiciis,) ■ Felurimea şi imtfţintea peştelui e.ste nespcotită din care.: sardele. . ., scrumbii. salahj.it ţjpLEşcu, î. 81,,-of. j, golescu., c. — Pl.: .sejabi. — Şi:, salăliij subst.- pl. "• — JDin ngr. oiXoe^oţ, a'. SELÂM subst. 1. (Turcism învechit) Salut1. Seleam de la jupîn Ibria.pi- ispirescu, ap. zanne, p, vi, 156, ef. DDRF, BARCIANU, I. BRĂESCU, M. 71. h 0 C.. V b. • (învechit) A face (şau n da, ori, regional, a-şi da) selani(ul) = a (şe) saluta.,tLe-au dfit seleamuj Me. buna veh'ire. N, costin, ţiţi. ’. DDijF. „Au făcut selemăl' despre partea împăratului (a. 1715). şio n2, 107, Dîndu-i seleam despre parlea ‘paştilor ot Holin, ii luară rhujdea. DuiiiTRA6,kE, 18. ' Ştleiji dftfi altu-şi dau Şi -gitlejul tşi udau. teodorescu’, p. 1*. 486. de flori (oferit în" stern dfe omagul) în ea’re manieră de aranjare a fld^ior'’ dre o valoare- simbolică. Cf. barcianu, alexi, w. 2. (în sintagmele) Selam-atja r= reprezentant al sultanului şau al vizirului .însărcinat să răspundă la saliiţul Jtriniiş acestora de către domnitorul uniţi stat; seleam-agasi. La selam-ae/ft lot peniru vezerie nouă (a. 1693). şio ij2, 107. Selam-ceauş. =f reprezentant -al domnului pc care îl prece.da, îi anunţa sosirea şi răspundea,. în numele publicului, la salutul adresat de domn; şef al gărzii domneşti. Ieşea şeleam-ceciuşul. .. şi pesie'a mulţimei numele individului' .şi rangul . ce . primise., filimon, o., ţ, 1,50. Selşam-ceaiişul curţii domneşti intră in iectţru' şi anunţă venirea domnitorului. id. ib. 229/ ţf. şio' i, 161, tdrg, şăineanu, d. u., cad,e, scriban, d., fd iv, 47. 3. (învechiţi, ironic), Selanilîc (1). .A bea cafe pe ceea lume in sţila de selapi.- alecsandri, ,în zeits.chrift, xix, 397. ; — Pl.: ? ^ Şi: seleam, selcm, salam (i.,-.brăescu, m. 71) subsţ. — Din te, ,şejâm. ,,, , SELÂM-AGAStl s. m. sg. v. seleam-agasi. SELAMALjC s. n. v. salamalec. SELAMIîT subst--1. (învechit) Salvare (1); noroc, (1). Şelemejul lor, le zice, Este a se .in.ch.ina. beldiman e. 80/3,0.. Au trepuţ, cu selamet, fără de idţi o poticneală (a. 1787). şio niv. 319. Nici un selamet altul nu găseşte. zuxxr, ap. şio iij, 319, cf. .ddbf, tdrg, cade, sgriban, d. O E x p r. A ieşi (sau a o scoate) .la selamet == a (se) rezolva în, jjiod faygr.abil' o problemă,^.o situaţie etc.; ai-ş,căp,a dintr-o primejdie; a .ajunge la o ş.îţuaţje, m*i JjUină, a ie,şi la .liman (v. liman). . (L’y copii, şi cţi. rufiefiii la. .şeţarriglii n-a .ieşi. beldiman, e-119/9. Dă , vai vedea că [catagrafia] iese la-selemetul cel. nădăjduit, atuţici ţarăş,.., mă ,uoi întinde $i la alte plăşi-(a. 1827). e®,c. ec- 402, cf. scriban, d. (Cu parafrazarea,,expr£şigi) I-au (fol o sumă dă bani cind a% liiat semqşiia fie la Bucureşţi: bacafăm la ce selamet vor să o şcoaţă! .Că.treapa.,.. merge, pe dos (a. 1820). TOOpOA, S. ISf. 141., ,• , 2. (învechit şi regional) -Ruină (2). Cf. filimon> înj-contribuţii-, iii, 166, şto nl( 319, scriban, d. ■<> L o e. v b. A scoate (sau a duce pe cinsva la,) selamet = a ruina (2)\-vEu ca ţiitoare. şi tu ca vătaf de curie putem' 'ifi "scurt timp sări scoălem la silimet. filimon-, o. i, 144. Cînd te-a ruina ginere-tău.. * rr-Pe mine! I pă npîV!if;qată şilijneţ.J. talecsandri, t.. 12$%. Pe dex iţită .paije, văzlndu-se, scojs la selemet, l-a apucat, pe kir, Lqnul’eţi un fel de .groază, caijagiale, s. H- 40, cf. ŞĂ.ţNE^U2, TDPG, ■PESME,R1,Ţ1Ă, P-, CADE, SCRIBAN, d. Ajfţşi (sau g, ajţţnge), la,,selame,t .= a se ruina (2 )r Unde o s-ajpngă cu atîta băutură? ... la şelemet şi pe urmă la balamuc (a. 1896).' şio n1; 319, cf. tdp.g, scriban, D. Cu mine nu iese la Salariîent. cv 1951 nr. -1, 36. A făcut o negustorie de a ieşit (a- ‘şalamet- ij}. | Cit e de petrecut, să petrecem, că lot la salamet ieşim ! barbu, f. 407. 3. (Regional; în expr.) A ieşi (sau a scoate pe cineva) la selemet = a ieşi sau a scoate în lume (Slatina). Cf.: ZANNE, P. y, 59iJ. /’•>■.• — Pl.: ? — Şi: -selemet, seliment (scriban,' b.), Selîinet (id. ib ), salainent, salamet, silimet, zelemet subst. — Din te. selamet. SELAMLIC s. n. v. selamlic. 4 SELAMLIC s. n. 1. Paţte a casei la turci, rezeiwaţă bărbaţilor şi musafirilor; p. ext. totalitatea încăperilor destinate domnului şi slujitorilor lui, precumş^î recepţiilor, în palatele domneşti din evul mediu, In ţările române; (învechit) selam (3). Cum au .trţpul postul cel mare s-au şi apucdt 'de lucrul caselor despre salamlic, l&sînd haremul mai în urmă (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 232/13. După menirea vestei de domnie nouă s-au mutat în curtea domnească, căci se isprăvise lot salămlăcul şi-l aşternură frumos (sfîrşitul sec. XVIII), ib. 234/16. Tinărul Petrake ducea [blănurile de vînzare] pe la haremurile şi selamlicurile din Slambul şi Sculări, ghica, a. 16. Eu plecai şi mă dusei iii selamlic sau apartamentul bărbatului, bolintineanu, ap. CADE, cf. TDRG, CADE, DL, DM, DEX. 2. Ceremonial şau alai. cu pare ^ultanul era înşoţil Ia geamie pepţru .rugăciunea şolejnnă de . vineri. Neieşind două vineri la selamlic..,, la a treia fii silit, să iasă la geamie, văc^reşcul., .i,şt„:. 276, cf. I. GOLESCU, C., ŞIO II„ TDRG, Scriban", V; CADE. — Pl.: selamlîcuri. — Şi: (învechit) selamlic (tdrg), seleamlîe (scriban, d.), salamlăc (bul. com. is.t. ii, 170), salaîhlfc, salămlăc s. n. — Din tc. selâinlik. SELÂNDRĂ s. f. NaVă de transport din timpul cruciadelor. Cf. dn3, dex. — Pl.; selandre. ’ •' — Din fr. selandre. - '• y 1 ' SELÂŞ s. n. v. sălaş. , SELĂŞI s. m. pl. Populaţie celto-iigurică din Gâlia cisalpină. Slrabon şi Plinius adaogă că selăşii <îin Piemont fiind şupuşi, o părte din tărîmurile lor aurifere le fură răpite, xenopo’l,'i. R. i, 14S. — Din lat. Salassi, -orurn, fr. Salasşes. SELÂT s. m. v. solaa. SELĂR subst. v. ţeler. SELBÂTEC, -Ă adj., s.m. şi/f. v. sălbatic. SELBĂTIC, -Ă adj., s. m. şi f. v. sălbatic. SfiLBĂi s. f. V. Sihlă. SELBĂ2 s. f, y. sol bă. SELBĂT&fcEŞTE adv. v. sălbăticeşte. siXBĂTĂCIME s. f. -v. sălbătieiine. SELBĂTĂCIT, -A adj. v. sălbăticit. SEISĂTICÎ Vb. IViiv. sălbătici. SEEBATIGOS, -OASĂ adj. ' v. sălbătfcos. SELBAţEA s. f. v. sălbăfie. SELBĂŢÎC, -A adj. v. sălbăfir. SEÎIjBEZÎ1 Yb. IV v. sSrbezi-2. 53U S&BBBZf*’ - 652 - SKI.KCTA SEL'BB-Z'Î’2 -vb. W v. serbezi*. SEr.»E7.li:i s; f. >v. sârbezW. <- • ' ■vi'- -n - -!■ <ţ> SELBEZÎE2 s. f. v. scrb’e'zîel. SELiJtfS, •'0ÂSĂ1Xâ}t- v. sWWff. •• '"•> SELCĂRÎŞ s. n. v. sălcăriţ. ' >r ' SftLCE s.f. v. silice1:" ’ H‘ ' • < - ^SEIiCTU, -iE adj. v. sălciu*2. * . ‘ "SEEEÂC, -A' â’dj’ ’v. săirac. ' jşELEXj:'^. n. v.‘şiişjaf, t§ELEÂH.(.s. n. ,v. ■ sileai. M I SEI3BÂM' S«bst."'v. selaiu. ' 1• - .u • • "" - / >SELEÂM-f'^GAS'‘i ‘S. in. sg... Selam-aga, v. selâm ^^^nu atţ'dfselc^.;. q'răspunde la una dih cile mai greii chestiuni. caragiale, o. ii, 138, Cf. alexi, \v., resmeriţX, p., şăineanu,, d u-, cade. Au fosl obligaţi să biseze după insislen(ele tumultoase ăle selectei asistenţej..,RpBREAţjy, ,RV. ţ, 2>6;5. Am dat o serbare de sfîrşit de an.!. Am avut public mult şi selgp^., x.^ botez, şc.^124. Jţi jjurul^ rijigţihii se vedeău s'cctiine şi public mai ,,i'eleci“'. călinescu, o. i, 215, (;|.1j;şi;,ţi3N2,yM.. d. Eţjp.,^DEş> .□ ,-Esle fl. pţfSflană selectă.' + (Rar; despre modul'de a" se îmbracă sau despre ţinuta cuiva) Distins, /.P^xnpqneşcu, -pajul ţinutei selecte, intră înlr-o apatie surprinzătoare, nu se mai bărbiereşte, poartă aceleaşi vestminte, rqai mujie zile. v. rom. octombrie 1964, 87. (Rar; despre limbaj sau despyg ^giqgie.iţţe ale acsstu^)^.l£fs,j<7^o.g^£u-larul lui se îmbogăţise binişor', vorbea mai fluent, cu termini mai seleqfi, ^GJşjţjpEANU,. A. 210..,Lifipaju^ci, de obi.cei raţionalei se(ect',’se schimbă deodată, arghezi, s- x> -72- .'iy-mi ]■!>' i - . • 2. (Despre adunări, Întruniri, recepţii etc. sau despre mediul social âjs «rţ'Q^fColegtivităţj: umane),’Bgrjjiat (excltisiV) din persoane selecte (1); ales, distins. Îşi primeşte clietlţi^ţth ca, un .senior. p.e. iovitaţU-săi^da o recepţie s’electă. rebreanu, r. i, 203. Am asistat la o selectă întrunire etectoral#ji*(!&iA, A. î. 389-i'i^'.(©eS“ pre cartiere) Care esle locuit (exclusiv) de persoane bine situate din piijţirt .-(de .ved^Re fcoclaj» s etc.; ales, distins. Cîteva decenii mai tîrziu însă Soho tfepenişe unul dţn cele p}ai<‘şMecţe- crţtfiert, etţfig 'ctâăp'os- teau ieŞ'edinţde unor nobili. contemFp. 1969, ni».'-1 209, 10/1: :+ '-(Rar, ironic; substantivat, m.) lume distinsă, #afinat-ă. Au-'putut să grămădească într-o cttrte .-. . lot selectul Fălticenilor-, bră-esgw, m. b. 70. 4. (Des.*-pre localuri publice, magazine, hoteluri etc.) Care poate să satisfacă exigenţele .unui public select (1); ales, distins, rafinat3 (2). Nu intra decît în restaurante selecte. • .m ■. > Pi- : selecţi',--Ti. i- Din '-fr. select. ■((4. \î); . ^ ' i-ţ. I ^ U.J ’SpţECT vB. î. 1. Tranz. .(Folosit şi a b s ol.), ' (Compierneiitul indică obiecte^’ fiinţe, mai ales oa-meni',. e,leinente etc. care fo.rmeazp un gruţi, g mulţime,, uij ansaţnblu etc.) A ajl.ege şi^a^reţine după şnu-mito.jCrfţisrii^^lţi spegial ţjupa' acela al însuşirilor utile pentru un ani^miţ, sc,op; (cpţnplementul indică grţj-’ pur'i^, ^uulţimij'ans^rnfâurî eţp.^.de- obiepte,, ,de -fiinţe^ ' mal âles‘ de oameni,’ de elemente etc.) a alege şi a împărţi în categorii, în clase etc., după anumite criterii, ,îrt' special după acela al caracterelor distinctive, In vid'ir^a 'unui aiiumft scop, a clasa, a triâ1,; * .f a selecţiona (1). 'V!'1 sorta.’ „1rlaţa roi¥iâned‘s'Că’°‘ a ţiii'ut şi a reuşit să Selecteze ţol ie s-a produs 'mai bun înnlitercdă'ră. ’îfi' plr il, '311, cf. resmeriţă, d. Am';' însoţit "pe' Adela ifi1 'cî't’eva tiţăgazii, din care a selecl'dt’ ' . ţ; melodtt iol ce îtis’emn'ase pe o listă. ib'KĂileaNO, g. 82. Măt&ialdl psihic este selectat de... posibililaţjlc‘ stilului''fiecăruia, id. s.‘ l. 52. Intre publicul măre,’' care selectează şî‘’con’şăcră — fi ‘neriorocitiil de autor. ’ critiCill'are un...\ol de''.!arbitru. TOpfecEANu, în p.LR' 11, 408. Poezia nouă... trepiiie s-o selectezi şi s-o im-". Jf pui şi prin căldura convingerii, lovinescu, c.’ v, 2fi. J în timpul' lecturii unUt' Lfcffttan; "atitudinea .estetiiă selbctikiâ.'.. *f4Ud 'In care ăiver'sele episoade''se întâii-'’' (uiesc către final, vianu, e. 409. Legătura între scrii- 7 ţ tori şi-trtetiiiil care*'fi produce-şi^i selectează se vădeşte ,ş: ... cu cea mai mare putere, sadoveanu, e. 193. Se-1* lectăm din trecut ceea ce ne convirie. ralea, s. t. i, 154. Principalul este dacă munca poetului reuşeşte să concretize'ze'^n^H'ritaţfini' piÂernice, '6i'i,‘icee'ă a selectat din univers, v. rom. ianuarie 195,4, 214. Din inegalitatea atît de sitrWîl&îire a celui d'e al’dhma volum al său, am selectat, totuşi, citeva ostroaue de lirism ’autefttic. -constantinesgu, îs. -'Hij 104, of. i'm, dm.* Air fost selectate... acile laturi sau mmur'i itt ■■ < etău .'cefute imperios de necesităţile 'speci'ficului' fidfib- 'l ndl. ist. mt; rom. ii, 17. Fiind 'Vorba de o culegerea), antolo’gică, bucăţile ar fi trebuii selectate cu mai muît®x' \;o. grijă. V.! So-m. «ianuarie* 1>96'3,'-1-75, Cf. 'dn2. 'Rejfizorul'i. :.V, a 'selectat şi.-accentuat 'elembrd'el'e de'’"Uhiirersat‘ilate. ,Î3). ;,,.'V: septertitorie l'96'6;;i 89- A ' s'eleet'aV, dirV'He’ci d'e mii :dii']'\/': ■ c'dŞre, ■ poziţiile, mişcăfHe-, ’ vîrstele cele mai dfpbbil&ţti)??’ să încînte imagintiţia spectatdTului. eiNE,Si'Ă;‘1968, fir.s2f>:> s:. xi. Regizorii!. .. şi-ă dsurrCat. . . sarcina extrem ' ll&K; dificilă de a selecta momentele''i'ele mai elocvente ’’ăin:f> ; vi’aţa mării 'drliste. conî-emp. 1*969, nr. 1 174, 5/1'S^Jy"i; Scriitorul să^şi •selectezi' 'singur picblicaţîile. Ifeo'MAiţfiî^'y., LEftftSShXT' 1669, nr.s 35, ‘W/i, ■ cf. m. d.' eNc., deS; (tift^v.; cortiple’me’fitiil--' indică unităţi alcalinei !pafa-digme) A efectua o selecţie (1). Pentru1 slabili'red ’ terdependenţ&i,.......>pulem Vindica- unele cotrdiţii ''fcfî- ntale de -recunoaştere a-,propoziţiilor nemijlocit corelaii&.'.iffîi. live: 'psezertţa bar,e selectează un 'anumc$\f^;: rrtod, o anurne prepoziţie, prez'enfa elementelor de-tela/it corelative, l. r’ot»i. '1967;ii202. 4'(Rar) A prefBra.'tflWlîf. DL, DM, M. O. ENG'.,’ DEX. '' • ’ ' 2. I'rftTa n x:’ (Despre aparat'e ''de’’râ'(îîorU'cepţKO,rf,{::j|;; 1A '• ăSiiinita qu' (foarte) mai-fe p'reHikie şi a^ecepţiŞba^;■,,-!#?■ ,(fo&rt<0 clar und'el’e 'ele'ctromâgnfe’tic'e wb'clul:he'ixi:^’:vt frecVertţ'e său'cu 'âmpli:fu'd.îtii (foarte) aprbpiâie^.ca mâtime ale ’ffiy'erselpi^oîtuM âcî;^IHîsif; ’a’îi ’ffHarţe),^. selectiv (£). Cf. ltr2> xiv,"'l80, dl, dm, dn2, iVex!1 — 'Prez. jqd.;, Şelqclez. u , , , «aijţ V. sclef-t. ' ,, ŞELEptfARfi — Ş|S — SELEŞŢiy^fAfE s. f. Acţiunea d* * }ţl,ekct A şi re- *pij»inj $• 1. Alegere şi reţinere, după.anumite criterii, în special după^acelâ al însuşirilor utile pentru un anumit şcop, a unor obiecte, a unor fiinţe,. ,mai ales 'persoane, a unor elemente etc. care formează un grup, o mulţime, un ansamblu eto., selecţie (1), (neobişnuit) s e l,e c.tiiv i t a t e (2); alegere şi Împărţire în. categorii, in clase etc., după anumite criterii, In special i după acela al caracterelor distinctive, în vederea unui anumit scop, a unor grupuri, mulţimi, ansambluri etc. de obiecte, de fiinţe, mai ales de persoane, de elemente etc., clasare, triere; selecţionare (1). Cf. selecta (1). Devenind un criteriu de şe'lectanef „cultul baeovian“ acordă astăzi un blazon estetic căutat, lovinescu, c. vi:, 118.. S-a urmărit... cu mult mai puţin -acţiunea de selectare a influenţelor, vianu, l. u. 38. Acest gust.se manifestă nu numqi in selectarea, şi gruparea operelor cuprinse într-o ediţie..., dar şi iţi felul transcrierii acpstor opere. id. l. r. 39... Putem ajffiţge la o selectare, ... la o fixare a .anumitor stări sufleteşti, ralea, s, t. ii-i, 137. Selectarea lor [a cuvintelor] astăzi de către limba literară ne dă dreptul să vorbim de această specializ.are. L. rom. 1967, 511. Am făcut parte din comisia de selectare, a festivalului, t iulie 1968, 7. Selectarea talentelor şi .pregătirea candidaţilor pentru institut, cinema* 196$, nr. 1, x, cf. GÎ 1968, nr, 933, 3/2. De-a lungul unui proces milenar de selectare, s-a produs o categorică !diferenţiere între sunetul muzical şi între zgofnot. M 1968, nr. 1, 11. Preocupările ei de selectare consecventă. contemp. 19.6.9, nr. 1 172, 7/5, cf. t ianuarie 1969, 6, m. d. enc. ^ (Rar) Selecţionare (2). A întreprins o acţiune de ^mobilizare a tuturor forţelor pentru... selectarea seminţelor, transportul îngrăşămintelor. scînteia, 196.9, -iir. 8 184. 2. Delimitare (foarte).precisă şi recepţionare (foarte) clară a undelor electromagnetice modulate cu frecvenţe sau cu amplitudini (foarte) apropiate ca mărime ale unor posturi de emisie. Cf. selecta (2). Gt. M. D. ENC. — Pl.: selectări. — V. selecta. SELECTAT, -A adj. 1. (Despre obiecte, fiinţe, mai ales despre oameni, despre elemente etc. care formează un grup, o mulţime, un ansamblu etc.) Care a fost ales şi reţinut după anumite criterii,- în special dup'ă acela al însuşirilor utile pentru un anumit scop; (despre grupuri, mulţimi, ansambluri etc.'de obiecte, de fiinţe, mai ales de oameni, de elemente etc.) care a fost ales şi îriipărţit în" categorii, în clase etc., după anumite 'criterii,-în special după acela fjjR ii, 413, cf. scri-ban, p. <4ţeeaşi grijă selectivă şi ..qceeqşi supraveghere a atitudinii... funcţionează, ca fi normă şi în poezia ei. vianu, e. -52,. Anghel ţrq.Q inteligenţă artistică selectivă, asimilînd tot ceea ce consup.a .fiu 'spns.ibiîi.tqţea,şi cu idealul lai. cq.nstantines.cu, s. i, $5, „ct p.l, dm, dn2. Criteriul selectiv fir fi putut fi p*ai rigţţips în alcătuirea catalogului de traduceri, v. rom. aprilie 1963, 168. Organizarea unui stitehr este, în ultimă instanţă, o operaţie selectivă; de absti'ccctiză'ri şi' generalizare. L. rom. 1966, 122. Inteligenţa (ăi este eficace şi selectivă, cinema, 1968, nr. 1, .16'. Interesele, înţelese ca o ‘orientare selectivă şi c.qrtşlttntă 'către un ahli-rni't domeniu de activitate...., constituie uttal din motivele acţiunilor umane, gî 1968, iir. 935, 2/5. Q faţadă în beton aparent şi două mozaicuri... du (recul cu succes prin filtrul selectiv al concursului, contemp. 1969, rir. 1 179, 7/2. Spirit de sinteză, 'ţlevenii. . . in dcelaşi 'timp selectiv faţă de noile 'metodei romăSia literară, 1969, nr. 63, 4/2.'Regizorul... trebuie să dea dovadă de uâ foarte i'iyuros spirit analitic "şt~ selectiv. t iulie 1969, 93. Sugerăm... mai mult spirit selectiv în publicarea unor proze, flacără, • 1.969, ,nr.. 4, 31, cf. m. d. enc. (Adverbial). In acest chip; .tot selectiv,- „influenţează1 ‘ mediul şi poate „educa". -pe scriitor, ralea-, s. t. iii, 201. -Influenţa a.acţiomt.:. în sensul factorilor interni care au. determinat selectiv ce anume să se preia şi în ce proporţii, ist. lit-. rom. ii, 253. + Care este făcut, realizat printr-o selecţie (D.*. care se bazează pe selecţie. Cf. dl, dm. Neologismele.prezentate sub forma unei liste 'selective/ slnt cel mai adesea comentaţi cu fineţe. L. rom. ‘196?, 'df6. Cartea e însoţită de o binevenită bibliografie selectivă a traducerilor din liteţatura americană, romania literară, 1969, nr. 38, '21/3, cf- M. p. enc.,' pex. <0> Cercetare selectivă =='Cercetare a unei' colecţivităţ-i s't'â-tistice pe baza ex'trâgeHi unei selecţii (1) ale cărei caracteristici, desprinse şi eiâmin'âte, Se Consideră ca semnificative pentru întreaga colectivitate. Cf. m. d. enc. + (Despre sisteme fizico-chiniice sau, tehnice) Care are proprietatea de a efectua o alegere, după anumite criterii,' înţre mai rrtulte rftăririii sau eJemeftte de acelaşi fel". Ci dl, dm, 'm. d. Efrc., dex:. 2. (Despre r^diorecepţie; p. e x t...despre radiqr.eqep-toare) Care poate selecta (2) semnalele unei anumite staţii de radioemis.ie de semnalele ‘apropiate ca frecvenţă sau ca amplitudine emise de alte. staţii. Docâ vrem ca receptorul, să fie selectiv, adică să oscileze pentru un domeniu ţii mai restrîns ..., va trebui să-i reducem amortizarea, cişman, fiz. ii, 43, cf. nL, dm, DN2, M. D. ENC.., DEX. — Pl.: selectivi, -e.. —'■‘Din fr. selectlf. SELECTIVITATE s.f. 1. însuşirea ţip a fi selectiv (!)• Ct dl, dm, ţt. d. enqv dex. f Proprietate a unui sistem .fizico-cljimic, sau te.hnţc de, a .efecţpâ :o alegere, după anumite criterii, intre elementele ,unei clase de fenomene, de obiecte etc. Cf. mdt, .ltr2, der, dn2, m. d. enc., dex. ’ . . . 2. (Neobişnuit) Selectare (1). Criteriile de selectivitate valorică -a pieselor care aglomerează listele-.ca-talog. m 1965, nr. 4, 11/1. ■3. Proprietate a unui radioreceptor de a fi selectiv (2)'. Cf. DL, DM, DN2. 4. îns'uşire' a plantelor şi animalelor de a face selecţie (2) în procesul de fecundare şi în comportarea lo* faţă de condiţiile de viaţă. Cf.. dl, dm:, dn2, dex. Din fr. selectivi te. 5332 SELECTOR — SELEGŢÎft SELECTOR s. n, 1. Dispozitiv mecanic sau electric care serveşte la efectuarea unei selectări (1). Uzinele slnt comandate de la distanţă prin releuri şi selectoare. Eţ*c. TEHN. I, 160, ef. LTR2, DL, DM, DER, DN2, M. D. enc., dex. <0> Fig. Selector sensibil.,, acesta e publicul. cinema, 1968, nr. 6, 13. + Spec. (De obicei urinat de determinarea „telefonic") Dispozitiv de comutaţie în centralele telefonice automate care are rolul de a selecta O) conexiunea cerută de abonat. In centrala [telefonică] se găsesc patru feluri de maşini şi anume: căutători, selectori, combinori şi relee. enc. TEHN. I, 168, cf. LTR2, DER, DN2, M. D, ENC. 3. Maşină agricolă alcătuită dintr-o vînturătoare :şi mai .multe site, cu ajutorul căreia se separă seminţele de. impurităţi şi se sortează pe calităţi. Unelte işi maşini pentru condiţionarea produselor... vîntu-rătoare, trior, selector. nom. min. i, 12. Pluguri şi cultivatoare pentru tracţiune mecanică, maşini de. semănat, batoze de cereale, selectoare şi trioare. leg. -ec. pl. i23?£vlu reparat toate, plugurile, .grapele, trioareje, .. selectoarele, scînteia, 1954, nr. 2 886. pentru curăţirea unor cantităţi mari de seminţe... se construiesc maşini combinate numite selectoare, agrotehnica, ii, 27, cf ltr2, dl, dm, dn2. Pentru curăţirea şi sortarea seminţelor se foloseşte selectorul, botanica, 99, cf. der, M- D. ENC., DEX. 3. (Text.) Organ principal al mecanismelor desenatoare de la maşinile de tricotat alcătuit dintr-o tijă metalică ce selectează individual acele de tricotat în vederea realizării desenelor în tricot. Cf. ltr2. - Pl.: selectoare şi (rar, m ) selectori. — Din fr. sMeeteur. SELECŢIE s. f. 1. Alegere şi reţinere, după anumite criterii, în special după acela al însuşirilor utile pentru un anumit scop, a unor obiecte, a unor fiinţe, mai ales persoane, a unor elemente etc. care formează un grup, o mulţime, un ansamblu etc., selectare (1), selecţionare (1), (neobişnuit) selectivitate (&); (concretizat) rezultatul acestei operaţii. Avem In sertare destulă materie; vom face o frumoasă ■selecţiune. caragiale, o. ii, 166, cf. 186, alexi, w. Un biet poet. .. ce-şi răsfoieşte opera Jui, voind să faeă o selecţie şi nu se îndură, anghel, pr. 69. Scara valorilor a fost oarecum inversată, selecţiunea pornind de la criterii nejustificate. în plr ii, 208, cf. 284. Nu are ca principiu selecţia, ibrăileanu, a. 105. In gemi! dramatic este o straşnică selecţie de caracteristice, id. s. I.. 39. Bogăţia cantitativă permite o mai îngrijită .selecţie calitativă, rebreanu, în plr. ii, 413, cf. reş-merijă, D. Credem că un bilanţ ar trebui să fie întocmit. . . după acel principiu al selecţiei. în plr ii, 586. O selecţiune severă va lăsa pe teren doar maşinile cu maximum de producţie şi economie, ionescu-muscel, ■ţes. 28. Minunea ivirii unui mare artist pe lume stă tocmai in lucrarea de selecţie, vianu, a. p. 194. Deşi nu putea face o selecţie mai largă. . . ii plăceau. cĂ-UNescu, o. i, 99. Selecţia tuturor caracterelor din întreaga educaţie morală se face după optica specială a clasei dominante, ralea, s. t. i, 82. în ce mă priveşte, selecţia era făcută• v. rom. noiembrie 1954, 152. Va trebui făcută o selecţie măi severă printre lucrările propuse, contemp. 1956, nr. 483, 1/5. Retipăriri integrale Sau ample selecţii se succed cu o regularitate impresionantă, constantinescu, s. iii, 266, cf. dl, dm. Promovarea adevăratei culturi impune o selecţie a operelor, după criteriul valorii artistice, ist. lit. rom. ii, 718. Poezia lui Victor Eftimiu, aşa cum apare in selecţia din acest volum, are... pondere, echilibru, măsură, v. rom. ianuarie 1965, 132. Cercetarea dialogului este grăitoare şi pentru arta lui Creangă de a reţine, prin selecţie sinonimică, termenul cel mai indicat. L. rom. 1965, 573. ,Poetul operează. . . o selecţie riguroasă. ib. 1967, 214. Prin selecţia pieselor... s-a dovedit a fi un muzician de cea mai înaltă clasă, m 1968, nr. 4, 36. Ultimele imagini cu care se înehe'ie Vizitarea şi instructivele impresii din această expoziţie ‘oferă cî-teva selecţiuni de arhitectură ţărănească, contemp. 1969, nr. 1 180, 7/3. Relevă un simţ remarcabil de selecţie şi grupare a faptelor, românia literară, 1969, nr. 24, 9/3. Definitorie pentru expoziţia actuală este selecţia culorilor fără strălucire, contemp. 1972, nr. 1 345, 7/4, cf. m. D. enc., dex. Reuşita se datorează aici puterii de selecţie a autorului, contemp. 1977, nr. 1 614, 14/3. + Spec. (Lingv.) Operaţie prin care sînt alese unităţi din axa paradigmatică. + Spec. (Concretizat; la pl.; în forma selecţiuni) Fragmente de mare popularitate sau valoare alese dintr-o operă muzicală. Scosese orchestra pe peron şi o pusese să cînte selecţiuni din „Nunta lui Figaro“. călinescu, s. 218. La radio se încheie un concert de selecţiuni din opere, preda, ii. 237, cf. dn2. 2. (Şi în sintagma selecţie artificială, dl, dm, m. d. enc., dex) Metodă de ameliorare a speciilor animale şi vegetale, constînd în alegerea, în vederea reproducţiei, a indivizilor care -întrunesc cele mai multe calităţi biologice cu efect economic sau estetic. Nu aducem sămînţa noastră de nicăieri, este soiul indigen îmbunătăţit prin selecţiuni. ghica, s. 552. E cu mult mai bine... să cultivăm indivizii părinţi In grădina de selecţiune sau în glastre, sandu-aldea, s. 96, cf. resmeriţă, d. Corpul agronomilor: . . . agronom preparator, agronom selecţionar, agronom controlor de selecţie. nom. prof. 12. Selecţiunea are la bază studiul variabilităţii, care presupune că vieţuitoarele... - nu sini identice, enc. agr. i, 185, cf. scriban, d. Selecţiunea... se face prin îndepărtarea dintr-un soi a tuturor indivizilor necorespunzători, ltr2, cf. dl, dm, dn2, der, m. d. enc., dex. + Proces de supravieţuire a indivizilor dotaţi cu cele mai adecvate însuşiri în lupta pentru existenţă. Cf. dex. $> Selecţie naturală = mecanism fundamental al evoluţiei speciilor animale şi vegetale în urma căruia, în lupta pentru existenţă, dispar indivizii care prezintă variaţii dăunătoare şi supravieţuiesc cei cu variaţii favorabile din punct de vedere biologic. Prin descoperirea selecţiunii naturale Darwin dădu iransformis-mului cea mai largă aplicaţiune etiologică, conta, o. f. 185. Varietatea şi conlocuirea acestor specii se explică fără ajutorul selecţiunii naturale, conv. lit. xi, 231, cf. barcianu, resmeriţă, d., şăineanu2, cade, scriban, d.. In procesul de adaptare continuă a organismelor la condiţiile schimbate de mediu, selecţia naturală are un rol principal, contemp. 1956, nr. 485, 4/6, cf. dl, dm, dn2. Selecţia naturală va,favoriza acei indivizi la care răspunsurile au maximum de valoare adaptalivă. cf 1960, nr. 6, 65, cf. der, d. med., m. d. enc., dex. (Fig.) Nu se poate investi tn fiecare film aceeaşi cantitate de energie... şi nici nu se poate lăsa totul la voia selecţiei naturale, contemp. 1969, nr. 1 177, 1/4. Selecţie sexuală = modalitate de evoluţie la animale cu sexe deosebite, constînd în alegerea preferenţială a partenerului sexual mascul după însuşiri atrăgătoare. Cf. dl, dm, der, M. D. ENC. 3. (Tehn.) Operaţie de alegere realizată de un se- ■ lector telefonic în vederea asigurării legăturii între doi abonaţi ai unei centrale telefonice automate. Cf. ltr2. 4. Operaţie de extragere a unităţilor dintr-o colectivitate generală după anumite principii; parte dintr-o colectivitate cu ajutorul căreia se cercetează diversele caracteristici ale întregii colectivităţi; p. ext. parte dintr-o. colectivitate selectată în urma acestei operaţii. Cf. m. d. enc., dex. — Pl.: selecţii. — Şi: (1 şi, astăzi rar, S) selecţiune s. f. — Din fr. sâlectlon, lat. selecţi o, -onls. SELECŢIONA SELECŢIONAT SELECŢIONA vb. i. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) 1. (Complementul indică obiecte, fiinţe, mai ales oameni, elemente care formează un grup, o mulţime, un ansamblu etc.) A alege şi a reţine după anumite criterii, in special după acela al însuşirilor utile pentru un anumit scop; (complementul indică grupuri, mulţimi, ansambluri etc. de fiinţe, mai ales de oameni, de elemente etc.) a alege şi a împărţi în categorii, în clase etc., după anumite criterii, în special după."acela al caracterelor distinctive, în vederea unui anumit scop, a, clasa, a tria1; a selecta (1). V. sorta. în felul de a selecţiona constă însăşi originalitatea■ în plr ii, 167, c'f. resmeriţă, d. Urechea noastră. . . filtrează [undele sonore] selecţionînd mimai pe acelea asupra cărora voim să ne: aţintim atenţia, puşcariu, l. r. i, 81. Natura ne oferă: . . cîteva ,'elkmente care.. . nu sînt oferite la înlîmplare, ci selecţionate de om. ra.lea, s. t. iii, 117, cf. dl, dm. îi selecţ&neăză din mulţimea amatorilor, ist. lit. rom. ii,; 239,vcf. sfc iii, 115. în aceste clase vor fi selecţionaţi elevi cu aptitudini şi interes deosebit pentru aceste ştiinţe, contemp. 1966, nr. 1 040, 1/1, cf. dn2. Ansambluri reprezentativeţj formate din elemente selecţionate cii ixigenţă. m 1968, nr. 8, '35, Am văzut pînă acum toate filmele selecţionate şi ctteva pe deasupra, după recomandările prietenilor, contemp. 1969, nr. 1 179, 5/3. Toate acestea slnt selecţionate din unghiul subiectiv al eroului, cinema, 1969, nr. 7, 15. Sini expuse 130 de lucrări fotografice în alb-negru selecţionate de Muzeul de artă modernă, scînteia, 1969, nr. 8 100, cf. m. d. enc., dex. O (Prin lărgirea sensului) în salonul din stînga, se adunau, selecţionaţi prin imperioase afinităţi elective, invitaţii pentru care muzica şi dansul nu existau nici măcar ca pretext, c. petrescu, c. v. 179. <0 Refl. pas. Materia poetică se selecţionează după legile logicii, ale criticii, ale bunului-simţ. ralea, s. t. i, 61. + Spec. (Complementul indică sportivi) A alege (după criterii valorice) în vederea participării la o întrecere, la o competiţie, la o probă. Cf. l. rom. 1959, nr. 2, 84. Să fii selecţionai pentru olimpiadă, t ianuarie 1969, 27. Boxerii selecţionaţi în lot s-au bucurat de o scurtă perioadă de odihnă activă. sportul, 1969, nr. 658, 4/4. 2. (Complementul indică seminţe, plante de cultură, animale domestice etc.) A alege prin aplicarea unei selecţii (2); p. ext. (complementul indică specii de plante şi de animale) a ameliora prin selecţii (succesive). Cf. dl, dm. A selecţionat ctteva specii care puteau distinge... unele combinaţii dintre mai multe. ap 30. în multe alte unităţi, sămînţa nu a fost încă selecţionată, scînteia, 1969, nr. 8 192, cf. fd iii, 194, m. d. enc., dex- + Refl. A se supune procesului de selecţie naturală (v. selecţie 2). Coborî din nou pe pămînt cu vasta lui turmă de bestii şi le lăsă să se multiplice... şi s-au selecţionai, s-au îndepărtat una de alta şi s-au adaptat diferitelor medii, anghel, pr. 74, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -ţi-o-, —Prez. ind.: selecţionez. — Din fr. selectionner. selecţi onAbil, -A adj. Care poate fi selecţionat (!)• Cf. DI., DM, DN2, M. D. ENC., DEX. + S p e C. (Şi substantivat) (Sportiv) care îndeplineşte condiţiile valorice pentru a fi ales să participe la o întrecere, la o competiţie, la o probă. Cf. l. rom. 1959, nr. 2, 97. Primul joc al selecţionabililor va avea loc mîine. scînteia, 1960, nr. 4 830, cf. nr. 4 831. Toi notabilă este evoluţia selecţionabililor din cuplajul interbucureş-tean. sportul, 1969, nr. 658-, 2/1. — Pronunţat: -ţi-o-, — Pl.: selecjionabili, -e. — Selecţiona + suf. -bil. SELECŢI OIVĂR s. m. (Rar) Selecţioiiator. Personalul instituţiilor şi staţiunilor zootehnice:. . . preparator, selecţionai• (medic veterinar), nom. prof. 15. — Pronunţat: -ţi-o-. —PI.: selecţionări. — Selecţiona + suf. -ar. SELECŢI OjVAre s.. f. Acţiunea deaselecţiona şi rezultatul ei. 1. Alegere şi reţinere, după anumite criterii, în special după acela al însuşirilor utile pentru un anumit scop, a unor obiecte, a unor fiinţe, mai aleş: persoane, a unor elemente etc. care formează un grup, o mulţime, un ansamblu etc., selecţie (1), (neobişnuit) selectivitate (2).; alegere şi împărţire în categorii, în clase etc., după anumite criterii, în special după acela al caracteristicilor distinctive, în vederea unui anumit scop, a unor grupuri, mulţimi,. ansambluri etc. de obiecte, de fiinţfe, mai ales de persoane, de elemente etc., clasare, triere; selectare (1). Cf. selecţiona (1). Prin seriozitatea în selecţionarea materiei. . . revista de la Iaşi este astăzi o cetate invidiată. în plr ii, 178. [A venit] femeia superioară, "cultă..., cu dragostea ei de muneă şi cu.talentul şi spiritul ei de selecţionare, ib. 122. Credem. . . posibilă o descoperire şi selecţionare a unor elemente de persistenţă celto-dacice. pârvan, g. 571. Pregătirea şi selecţionarea cadrelor nu a constituit o suficientă preocupare din partea departamentelor interesate, bo (1951), .321. Ideea poetică... ii dă sens, grupează materialul, ajută la selecţionarea esenţialului şi la îndepărtarea părţilor de prisos, contemp. 1953, nr. 349, 3/2, cf. scînteia, 1953, nr. 2 702, lupta de clasă, 1954, nr. 1, 67, ltr2, dl, dm. Criteriul principal al selecţionării acestui larg repertoriu a fost criteriul artei teatfale umaniste, t august 1964, 5. Secretariatul organizează şi controlează. . . selecţionarea cadrelor. scînteia, 1965, nr. 6 689. în legătură cu împrumuturile străine esle necesară o atentă selecţionare şi adaptare la structura limbii române, l. rom. 1967, 495. în scopul selecţionării elevilor... se va introduce treptat ... o probă psihotehnică. GÎ 1968, nr. 933, 4/3, cf. m. d. enc., dex. 2. Alegere a seminţelor, a plantelor de cultură, a animalelor domestice etc. prin aplicarea unei selecţii (2); p. ext. ameliorare a speciilor de plante şi de animale prin selecţii (succesive); (rar) selectare (2). Cf. selecţiona (2). Cf. dl, dm, m. d. enci, dex. — Pronunţat: -ţi-o-, — Pl.: selecţionări. — V. selecţiona. SELECŢI ONÂT, -A adj. 1. (Despre obiecte, fiinţe, mai ales despre oameni, despre elemente etc. care formează un grup, o mulţime, un ansamblu etc.) Care a fost ales şi reţinut după anumite criterii, în special după acela al însuşirilor utile pentru un anumit scop; (despre grupuri, mulţimi, ansambluri etc. de obiecte, de fiinţe, mai ales de oameni, de elemente etc.) care a fost ales şi împărţit în categorii, în clase etc., după anumite criterii, în special după acela al caracterelor distinctive, în vederea urnii anumit scop, clasat, triat; p. ext. de calitate superioară; selectat O)- Cf• selecţiona (1). Antologiile bine selecţionate lipsesc, anghel, pr. 181, cf. resmeriţă, d. Noi avem o nobleţă autentică, selecţionată, vinea, l. i, 382, cf. dl, dm, dn*. Fiecare han sau 'complex turistic... îşi are bucătăria specifică, vinuri selecţionate din podgorii renumite, scînteia, 1969, nr. 8 222, cf. m. d. enc., dex. + (Substantivat.) Sportiv selecţionat (1) în vederea participării la o întrecere, la o competiţie, o probă. Alţi selecţionaţi din echipa Iugoslaviei privesc cu optimism participarea lor la... ■box. sportul, 1969, nr. 658, 4/3. Pe prim plan... slau starea de sănătate a selecţionaţilQr, ferma sau lipsa de formă a unora dintre ei. scînteia, 1969, nr. 8196, cf. dex. + (Substantivat, f.) Echipă alcă- 5340 |fi3yp.eŢiQfe!ÂXGR ŞKI.ENAK ţjj,i^ .4in s(jp^ţjşvi şşl,e(;ţjpp,arţi (1) $$,4i\ţs$e ftehipe 4^' lctwV#u ^JPjW5fsP&a>. l3!^ %ic. la ,P| anjii^ită întreceţ^ „.pompeţţţlg’,etc,,.,G,f, Jţ>&, dm, ia'feoM.,l9^„;.2, 97. Meciul.,, di/ţfre selecţionata divizionară şi echipa iugoslavă. .sclN-ţţţ.^ ,i$<}0, nr. 4 831. Prima selecţionată... n-a reuşii să convingă pe specialişti, pe spectatori de calităţile jpjc.qfo.rţlpr res-pedtivi. ib. nr. 4 835-,- -cf. dn®. Selecfibndtd Jug'oslavici care va participa la Balcaniada de box ’se prezintă foarte mult întinerită, sportul, 1969, nr. .658,-4/2. A avfut loc intUnirta internaţională de atletism dintre selecţionatele masculine ale Angliei şi Finlandei. scînteia,' 1969, nr. 8 21:3. 2. (Despre seminţe, plante de cultură, animale domestic* ’fetş.) Care a fost âWs prin aplicarea unei sklecjii (2); p. e x t,. (despre specii de plşnte şi de aiiîfh;aie)''car.e a tAHAGI, -C. L. _ w- Pl,.« selefi,, — D}n t.c. selej. ‘ , , ŞELEF2 s. ns v,. sileai. SELEHţHp şiţb.ş.ţ, v. silxlă. . ’ , T . SELEM1 ş. n. (!nve,chiţ) Acont. Qri in ce' sat .yeţi dovedi că [turci.i] au dat bani selemuri, şă-i implifiiţi (a., 1791). şio jiLj, i06, cf. zeitschrift, xix, 398. .’ — Pl,selejnuri, — De la $elemahcesă. - SELEAP subst. v. selani. SEI.EM-AHCEÂSĂ s. f.. v. sele,mahcesă. ŞELEiJLAHCES ,s. f. (Turcism învechit) Acpnt. Cei ce vor veni cu biţnă qfi.odixis şă nu poată arunca arvuhă, '.qci.ec.a şţleqffl.-alicea'şă la păminteni. dumi-Trache, 112. Nici a ara şi a sămăna, nici a psiipri cu ţdte chipuri pe raiţle, _nipi a (fa s.ălem-dcâsă (a.1804).. urjcapîul, iii,. 186'. Făr’ de a cere la j udeţele tfi care m.ărg pentril rieguţiiorig. lor, nici eu sălqş'iiire a 'să aşăza. acolo,' nici a qrjj,. ! nici q da şelem^aţi-ceqşă sau arvună (â. 1826). iorga, £. d. xxi,. .39, cf. şţp ii2, . 1C|6'. ' PI.Şi: gejţe^m-ajiceâsă, seiim-ahceâsă,’ (suspect) sâVcm-aciisă .s'. f. ,, — Din tc. selem akşesi (akţasi). SELEMJÎT subst. v, selamet, 'SELES1ÎE s. f. v* sellmlc. ; ' ŞEI.EN s. n. v. seleniu. - :s , • „Sţî^E^îAR., -A adj.- (44.ŞŞea .f.ljg,) Care,sapar;ţiţie luni^i, privitor la lună; prQpriu, caracteristic luni,iţ; (ca) de (pe) lună; lunar, (rar) splenic*'’ seleiîit2\(2\, (impropriu) selenoiogic. Sub troiane de ninsoare 'zace stincă, zăie val... E-nflofirea fără seamăn de zăpadă selenară, Ce prin aer se propagă, macedonski, \Şjii„,Dpfli..Quijple e....Srw.p.qrpfliq idealismului!......genepffş selţţiftfcţ&YwssQp^ir.py,. 1.38. Nu-.ţ $ipp,pţ{n pqliyjf cjqre.şi in zare nu-i fio.rd, Doar pe ape, limpezite'cataracte .selenare. pillat, i>. 32. Scriitorul. întregeşte tabloul său tiin contraste punind alături tle lilihirih selenară, . . . masa 'iniunicătă a pădurii, vianu, a-’V. 75. In două zile, caisul s-a îmbrăcat 'în bumbaciii selenar;. arghiîiZI, s. -vm, 36. A,sa trebuia să fie lumea acolo in spaţiile irjterplanetare: suluri mari, de fwţff alb lntr-un cer qfp gefeffltr. ciUNEsţu, o. 1, 248. it^e sub brazi, pe subt bălrinii, .Licu'ricii-licurici,xCrealll,ri^e de vară, îşi aprind fosforescenţa, Străvezie, selenara. bla&a, POEzii,' 256,-'cî: dl, 6'm, dn2. Predilecţia poel-tului peniru peisăjul selenar, l. rom. -1967,' 212, efi românia literară, 1969, nr. 55, 26/4. Sint reale perturbările gravitaţionale selenare,?Ce. importanţă aiţ? contemp. 1969, nr. 1 180, 9/5. Ajunşi pe lună. . . vor, fora ,la mari adincimi şi vor şjla. ., cîje ,Cf.va d^sp/e selenarele mistere, ib. hr. 1*205, 10/4.'‘Au comunicat. . . pfirtiele rezifltate ale cercetărilor efectuate asupra mbs1 irelor selenare, recoltate în Marea Liniştii. ' nr. 77015. Am răsfoit filele răscoapte, gata-să,se^maelftei.,. intre degete, şi :să se tnpolbureze în jurul■ meu ca o ,pul. bgre selenară, românca .literară, 197Q, nr. J35s 2/,%' Pgţcoava selenară atinge sacre punţi., ib. 1971, nr,. JŞlş 4jî', cî. m. d. enc., dex. +. Care se aflS' s|u|^/ ffifî'u'enţa lunii; produs deUiinâ. lătă, de pildă, una din acele modulări cu fluxul $î refluxul 'ei de'măît'e' selenară. 'perpessicius, m. iv, 87. 4 Destinat studiului lunii, pentru lună. „Roabă selenarăun căru- 5;3,57r semînaut — 657 — • sRi.î-:.\'C)Gh'a'f ciorr'de.-alummiu' cil - raft 'de titticiuc. ScîVteiaV 197*1, ni\ 8#82. CotUluziile-celei de-a treia S:l-zî'< de ''lii'cru "a mparaffilki seltnfr „Ltinollo:d-i-l“ ‘dli'-‘>fost' anilCzăte. ii).' nri'i8.i>80. ^ Ga redare'loc-,- tare se prodige,1' se'‘'petrec'e' pe>siiprafa!ţ» lutîii. iPeAtm: a justifica ştit'tiţîfic această afirmaţie ar Irebai^să’ recu'rgein la'iimbajul elocvent al cifrelor;- comparînd ^pf-Ogramul■ -prevăzui^' eii ^'pro'^ gmmul realizat ide -■echipajul pH-tnei 'expediţii 's'ele'hafe. R0MĂNiA>i leferarX* vL969,< nr. 33, 32/3. 'Ah vpfiniit perrrdsiuneas.de a-şb' prelungi cu 30 de 'ihintăi prima excursii.1 selenară. scîkteia; i'97i-, nr. :8S689!,;’ •' • — Pl.: selenari,’-e. ; - - • — Selene (n. pr.) + suf. -ar. •,i ‘,î - ■. ■ : . .■ ".■= ; ■ ' - -«SEIiEAiAfrr .S/;nr. A-stroiiaut'- care explorează -fca-prftfaţayjţih'iiţ (-rar) -seletii,t2,i(i)î. Mesajul selettauţilor: ^Men-inr spre- Term“-: scînteia, 1969,'nr. 8 134. Cei dov-’Selehauţi'au transmis/., un mesaj omagial Con* greşului nostru, contemp. 1970, nr. 1 215, 10/5, Cf.-form. cuv. i, 156,-258. La 9 , februarie. . .- cabina cu cei trei selenauţi va amsriza fn Oceanul Pdkifici scînteia, 1971, nr. 8 682. Selenauţii vor instala in apropierea ■•foaierului Fra Mauro uri- reflector ■laşei'. ' ib., cf. DCR. .v ! < — Pl.: selenauţi. •■>." ’-'M- — De la Selene (n. pr.),: prin Spropie'fîf de-cuvinte ca astronaut, cosmonaut. -:»SefcENJ»ER.s. nu -n. '-cilindru'.'" ^ ’ i ■’SBIMlASM' s.- n> v. seliulnsm. • 'ASELIMIĂT..'.s. m.;sj)îadj. (fihiria.) 1. S.'rii. Sare - a acidfilui Selenic (V; seleni-c*). Cf. im::-'Seleniaţii se .descompun'.mult mai -uşor: decit sulf aţii.’ maoaro-vic;r,; F i g. -Miştificante evadări Prin reverii la ceas selenic. vuLPS's'dtr,' P:' 127. Viaţa şi cultura fură deopotrivă privite din acest selenic unghi, al linei înţelegeri superioare. Contemp. 1969,s-iiK"l 180, 2/7. — Pl.: selenici, - -ce. ' - ' — Din fr. selGniquc. •■•SELfinfi*; -A adj.; (Chim.) Gare-feOn-ţirie seleniu.. Cf. wm*jixv, 465,.-dn2, 'dex. O- jjtcid se{-ehic,—i£cid care se prezintă sub forma- unor.. cristale incolore, uşor solubile în apă (din care poate fi obţinut;,prin evaporare în vid). Cf,. lm. Acidul .selenic. , analog-cu acidul sulfuric, se obţine prin tratarea acidului selenios cu,pxidanţi, puternici, macarovici, ch. 300. Sărurile acidului selenic,’seleniaţii, sînt similari, prin proprietăţile lor, sulfaţilor corespunzători, ltr2 xv, 465, cf. dm, dn2, dc 46. . , — Pl.: selenici, -ce. — Din fr. seifcnique. , . SELENIOS adj. (în sintagma) Acid selenios ,==. ,acid bibazic care se prezintă sub'fdrmă de cristâl6"incblore. Cpmbinaţiujţea acidului selenios. lm. Acidul stânios, td $$8zi].ăi'cu'ăcidul sulfuros, se- poate jir6i>dră"'’în fotfii’ălcn¥(f?\/' v. T ‘ : ’ ; ' — i’rşnriii ţat: -ni^os. ’ . ' ’ ■'. 1 ? ' ‘ >— !Dîrt" fr: selenleuxl '• ’• ^ ” SEtENÎT1 s. m. ll -VarietaSte ffbroa%ă'r de* *$iips de culoare gaflbeha-auriS; %u lueiti Mătăsos,1 'Sidefat' utilizată pentru ’fcorifecţi6TfareaJuÂof;,obifecte' dsiii'r® , tive. (2f.l#WnSflK8RiAST, d.,' -REsiiiERîp£',*'';'fi.v, ltr2, dl, i DM, DN2, DC, M. D. ENC., DEX. • * ; 2. Sare îâcoloră a acidului’ iel^nips, cu proprietăţi asemănătoare sulfaţilor corespunzători.''' tf; lsÎ. Sărurile acidului selenios se numesc selenifi. macaro-vici, ch: 300,' Cf.' d0; j ■ ' ' ; :.V| --Pl. : selehifi şi (îrt^ecjiiti rar, 1 briant,’ d.) — Şi: seifeirîtii'‘-s. ■ BANj :D.-, CANTUNiÂR'I, L.'''W.,'.124:',:'' “«'*• ' ■' "—Din -fr. sclenile. ’4 , '■ j SELENÎT2, -A s. m., adj,. 1. • S- Locuitor presupus sau irridginar ăl .Tunii.4 'Nici -pentrU ’ luna : noastră... nu putem hotărî singuri dăeăy, estec locuită ; de seleniţi (oameni lunari), barasch, M. iii, 188/27, cf. - Dt, t)M, rifi2, dex. ^ (Rar) 'Sfe^ndirf. ’ { mijloacele tehnicii ' moderne a etaiiş^tăfii' aii'1 ioncurăi ■ pinttii a-i izOla 'pe seleniţi. coNTEiiîp.:* 1969,' nr. î 205^, ' io/l. ■ '■ '■ ’ .--V^ •2. Adj. (Rar) Selenar. AOiXntnavile '-ipaţiale. tind ! mai departe spre cîmpiile- selitliteC spre:' iraterele '$i , „oceanele“ celorlalte planete: ro'mÂ'Wia Li^EflARĂj' 196^, ' nr. 27, -23/4. ''' ' ' ' 'V" V-' ■ . — Plseleniţi, -te. ; " —Din fr'. sclenite. ■ ’ S:' SELENI'fĂ slf. v. seleniţi. ŞI LENITOS, -OĂSĂ adj.' .(învecWti^espre^^ă) Care conţine o cantitate mare de sulfat! des,.calciu. Legumele... ce provin din locurile. ghipşoase} fierb cu anevoie şi. . . se întăresc fierbînd în apă seferiitoasă. brezoianu, a. 29/11. Apele cele sălcii se impart în două spetii: . . . apele numite selenitQase cuprintS-Ceâ mai mare parte din caicele lor în -stare de sulfat. ,ma-: rin, pr. i, 82/5.. ..Apă seleriitoasă, lm .O apă-cane,tcu-prţnde o cantitate ceva considerabilă de,sulfat de fitdţiu . se mumeşte seleniloasă. pqni, ch. 5.9. V.i-, — Pl.: selenitoşi, -oase. — Din fr. seleniteux, -euse. SELENIU s.n. Element chimic, metaloid, :de,'.rcu-loare neagră-cenuşie care se,^găseşte In natură în combinaţie cu sulful şi care se întrebuinţează in industria sticlei, a 'ceramicii şi la fabrfcârea celulelor fotoelectrice. Cf. poni, ch. 30, resmeriţă,1 d.; ciAbS, scriban, d. Cele dintîi celule au fOst construite cit-seleniu depus între două plăci metalice. «1*5. t^hn. i, 137, cf. cantuniari, l. m. 114. Selemil Se avkamănă . cu sulful in proprietăţi şi în combinaţiile sale. maca-; rovIci, ch. 300. Sdenitil amorf ■'devine cristalin- şi rezistenţa sa electrică scade, sub acţiunea.. . 'fazelor 'X. ■ sanielevici, r. 235, cf. dl, dm, dn2, der. 1TJn loc de seamă în gama largă a rezervelor de minerale îl' ocupă ... şi unele metale rare ca aurul, argintul, cadmiul, . seleniul. scînteia, 1966, nr. 6 943. Seleniul se t/Sseşte în natură, tn cantităţi mici, în multe pirite, pc;, ci. ■ D-. MED., ».' ff/'ENC., .DEX. " . . . -.-. '.i,, — Şi: (rai1)' seldnium ^BESMERiŢĂ. ib., cade),* seI6n s. n. " . , , — Din fi-, selcnium. - SELENIXJM -s! î>»’v. .seleniu. «v-,-■ SELElVODEZfE ’'s. f. Disciplină care studiază Ijşr-ma şi dimensiunile lunii, 'cîmpul său grăvitaţionăl etc. Cf. DER, M. D. ENC., DEX. / ] , , — Din fr. selenodesie. SELEN’OGRAFm. (învechit) Sfe!en^itfg!:';cf. ", I- GOLESdu, C., LM.' ' ţ ^ Pl:: selenografi, -e. -j. Şi: selînogrăi s. iii. i. dp-L'ESCU, C. ^ y" î* — Din fr. seltmujruphe. — Selinograf (Adjectival) Centre enigmatice de hipergravitaţie care preocupă atît de mult pe savanţii selenologi. scînteia, 1971, nr. 8 689. Savanţii selenologi pretind că ei caută azi în locul acela secretul sistemului nostru planetar, contemp. 1971, nr. 1 265, 10/2. — Pl.: selenologi, -ge. — Din fr. sSîenoIogue. SELENOLOGIC,- adj. (Impropriu) Selenar. Dacă acest sistem de zbor şi aselenizare îşi va diXce pînă la capăt delicata lui misiune, astronautul... va culege mostre selenologice — acelea pe care le va găsi — din solul astrului veciii. contemp. 1969, nr. 1 181, 9/4. — Pl.: selenologici, -ce. — Selenologfie] -f suf. -ic. SELENOLOGIE s.f. (Rar) Selenografie. Din engl. selenology. , ŞELENOSTÂT s. n. Instrument care urmăreşte, autpniat, dintr-un punct fix, mişcările lunii. Cf. cos- TINESCU, LM, DN2, M. D. ENC., DEX, — PI.: selenostate. —? Din fr. selenostat. SELENOTROPISM s. n. Mişcare a organelor unor plante superioare provocată de influenţa lunii pline asupra lor. Cf. dn2. — Din engl. selenotropism. SELER s.m. v. ţeler. SELF s. n. (Fiz.; ieşit din uz; şi în sintagma bobină de seif, dn2) Bobină. Graţie unei lămpi speciale numită şi „micrd-radion6t care permite să creeze oscilaţii fără nici un circuit oscilant afară de acela format prin capacităţile interioare ale lămpii şi ale grătarului şi seifurilor sale. enc. tehn. i, 133, Antena constituia un circuit serie compus din seiful de cuplaj şi un condensator variabil, t. v. ionescu, e. 419, cf. dn2. — Pl.: seifuri. — Din engl. seif. SELFACTOR s. n. (Text.) Torcătoare cu funcţionare intermitentă folosită la toarcerea (fină a) firelor de lînă, de bumbac, de fibre sintetice etc. Torcător ia [are] selfactor, torcător, dărăcitor. nom. prof. 34. Aceste maşini pot face ţevi cu depunere în cruce, cu spire paralele ori de tipul ţevilor obţinute la selfac- tor. ionescu-muscel, ţes. 193. în filatura bumbacului normal, se utilizează pentru torsul subţire... maşini de tors alternativ, numite selfactoare. id. fil. 212, * cf. mdt. La selfactoare se produc, în special, fire cti fineţe mare şi cu torsiune mică. ltr2, cf. dl, dm. Sînt termeni ca: ... selfactor, filatură cardată... a câtor înţelegere este condiţionată adesea de cercetarea ttnor dicţionare, l. rom. 1959, nr- 5, 12. Se stricase r&âta , dinţată de la arborele principal al unui selfactor. sgîn-teia, 1960, nr. 4 846, cf. der, m. d. enc., dex. — Accentuat şi: selfactor. der. — Pl.; selfactoare. — Din germ. Selfaktor, engl. selfactor. SELF-GUVERNE\IEIVT subst. (Rar) Sistem de administrare potrivit căruia orice organ de conducere este controlat de membrii săi. (Glumeţ) Devenit major . .., ca prim act de self-guvernement, am viiidut nişle prăvălii pe care le aveam în Tirgul Cucidiii. brăescu, a. 237. ;.V, r ! — Pronunţat: selfgavnmănt. ^ ^ — Din engl., fr. self-go\rernmeiit. SELFIXDUCTÂNŢA s.f. (Fiz.; rar) Inductanţă proprie. Cf. mdt. — Pl.: selfinductanţe. — Din engl., fr. self-inductance. SELFINDUCŢIE s.f. (Fiz.) Fenomen de producere a unei forţe electromotoare într-un circuit, datorită cîmpului magnetic şi variaţiei intensităţii curentului care străbate acel circuit; inducţie proprie, aut'OÎh-ducţie. Cf. cade. O lampă cu 3 electrozi... acţionează asupra circuitelor exterioare, compuse din selfinduciie şi capacităţi, enc. tehn. i, 133, cf. mdt. Coeficientul de selfinducţie se defineşte in modul următor:.. t. v. ionescu, e. 230, cf. ltr2, dm, der ii, 793, dn2, m. d. enc., dex. — Scris şi: self-inducţie. — PL; seifinducţii. — Şi: (rar) selfinducţiune s. f. cade. — Din engl., fr. self-induetion. SELFINDUCŢIIÎNE s.f. v. selfinducţie. SELF-SERVICE subst. (Englezism) Autoservire. Restaurant cu self-service. Com. din bucureşti. + Magazin, restaurant cu autoservire. Cf. dex. — Pronunţat: selfservis. — Din engl., fr. self-service. Sv SELGHIE s.f. v. salvie. SELHLI, -IE adj. v. silliui*. SELÎD s.f. (Grecism învechit) Pagină (lj.Lăsă la besearica îcomideilor o carte scrisă cu trei selide ca-rea cuprindea toată leagea. dosoftei, v. s. octombrie 66r/27, cf. tdrg, scriban, d. — Pl.: selide. — Din ngr. crsAuSoc (ac. al lui azkoc). SELIGEA s. f. (învechit, rar) Căptuşeală la hainele de blană. ddrf. ' . — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. SELIMENT subst. v. selamet. ŞELIMET subst. v. selamet. SELIMIE s.f. Ţesătură de mătase din care^îij trecut erau confecţionate diferite obiecte de îmbrăcăminte (în special an teri e). Cîţiva uglani. .. , Kcu antereie albe de selimie. ap. tdrg. Anteriile eraiş, d$, ghermeşit, de citarie, calemacheriu, cutnie, selimie sau sevai. ghica, s. 501. Cînd o vezi la preumblare Sub selîn — 659 — SEMAFORIS iaşmar adus din Şam, ... Cu dalga de Selemie; Cu şalvari largi de geanfez. bolintineanu, p. i, 234, cf. şăineanu2, cade, scriban, d., dl, dm. — Şi: seleime s. f. r- Din tc. selimiye. SELIN s.m. (Bot.; regional) Ingerea (Selinum cărui folia). Cf. brandza, fl. 229. — Accentul necunoscut. — Pl.: selini. — Din Selinum [carvifoliaj, numele ştiinţific al în-gerelei. SJ^LIAĂ s. f. v. ţelină. SELIMASM s. n. (Grecism învechit) Somnambu-lism, Cf. i. golescu, c. Asta vine din... isterism (le-şinări), din lunaticie (seleniasm) şi din alte patimi. CORNE A, E. I, 152/2. — Şi: selenlâsm, selinlsm (i. golescu, c.) s. n. — Din ngr. asA7)Via (Adverbial) Legătura făcută semantic. .. nu e încă suficient de clară, pârvan, g. 274. Semantic mai aparţin aici... Rovina (Brad), iordan, t. 29, cf. id. stil. 209, scriban, d. Rareori sinonimele au fost privite sub raportul evoluţiei istorice în limbă, pentru a vedea sursele şi valoarea .îmbogăţirii limbii cu termeni înrudiţi semantic, l. rom. 1959, nr. 2, 34. II. 1. S.f. Disciplină filozofică dezvoltată In cadrul logicii simbolice (matematice) constituind teoria interpretării unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat. Dezvoltarea semanticii a îndreptat cercetările de logică matematică spre probleme filozofice. der, cf. m. d. enc., dex, d. fil. 0> Nominalism semantic — curent filozofic de nuanţă pozitivistă care contestă caracterul obiectiv al cunoaşterii la nivelul treptei raţionale; (rar) semanticism Nominalismul semantic de nuanţă pozitivistă... contestă caracterul obiectiv al cunoaşterii, der, cf. d. fil. + Ramură a semioticii care studiază corespondenţa dintre semne şi ceea ce desemnează ele. Cf. m. d. ENC., D. FIL. 2. Adj. Care aparţine semanticii (II 1); privitor la semantică, de semantică. Idealismul semantic nu este, în fond, nimic altceva decit o varietate a idealismului subiectiv, contemp. 1953, nr. 350, 6/1. Sistemele semantice pot fi concepute ca teorie a modelelor, der. 3. S. m. şi f., adj. (Persoană) care se ocupă cu studiul semanticii (II 1); (persoană) care face parte din curentul nominalist semantic (v. semantic II 1); (rai') semanticist. Cuvîntul fiu este' deci legătura dintre un complex de sunete şi un anumit complex de senzaţii, după cum pretind semanticii, contemp. 1953, nr. 350, 6/2. Semanticii neagă sensul cuvintelor ca expresii ale raporturilor lumii obiective, mâcrea, f. 12. Concepţiile... semanticilor... se explică prin filozofia pragmalistă, agnostică şi nominalistă, l. rom. 1957, nr. 1,9. — Pl.: semantici, -ce. — Din fr. semantlque. SEMANTICIAn s. m. Lingvist specialist In semantică (v. semantici 1); semasiolog. Cf. dl, dm, dn2. Acest fenomen de „golire" tţepiată, de sţns a cuvintelor poate nelinişti pe semantician. gl 1966, nr. 730, 9/3. Nu au fost reţinute studiile unor semanticieni francezi, scl 1974, 190, cf. m. d.. enc., dex, ,m. ţD. lingv. — Pronunţat: -ci-an. — Pi.: semanticieni. — Din fr.. s6manticien. ,SEMANTICtSM s. ii. (Astăzi rar) Nominalism semantic, v. semantic (II 1). Alt curent. . . serilăn— ticismul, neagă de asemenea principiul istoric în ’dez* voltarea limbilor, macrea, f. 12, cf. dl, dm, -dn3, m*; d. lingv. ^ — Din rus. CeMaHTHHH3M. r' SEMANTIcfST, -A s.m. şi.f., adj. (Astăzi rar) Semantic (II i>).. Şcoala semanticistă porneşte de la teza ... că obiectele lumii reale sînt-creaţii ale închipuirii 5422 SEMANTISM — «SI — SEMĂNA1 noastre, că nu există nofiuni reale oglindite prin cuvinte. GRAUR, I. L. 21. —'Pi.; semanticişti, -ste: Diit engl. semanticist. SIi.VrAXTi.SM s. n. Sens lexical, v. sens (I 1). Cf. puşcariu; t. r. i, 436. Acest semantism explică situaţia lor excepţională, iordan, stil. 235, cf. 171, dl, Dm, dn2. încercarea de a lămuri semantismul unor astfel 'de' nume nu-şi are rostul, l. Rom. 1967, 435,-cf. m.'d. enc., dex. + (R®r) Semantică, v. s eţn a n- ii c (I I). Cf. M. D. ENC., DEX. — Pl.: ysemantisme. — Din fr, sfemantlsme. SEiVIASIOLâC s.m. Lingvist specialist în semasiologie;' semantician. Cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., DE.X. ■ i- — Pronunţat: -si-o-. ■— Pl.: semasiologi.. ■ — Din fr. semaslologue. SEMASîIOLOGIC, -Ă adj. Care aparţine semasiolo-giei sau sensului lexical, privitor la semasiologie şau la senis, de semasiologie sau de sens; semantic (I 2). Cf. cade, scriban, d., dl., dm, dn2. în partea a doua a lucrării, pe lingă observaţii semasiologice, se fac şi unele consideraţii asupra numărului şi frecventei elementelor slave, mihăii.ă, î. 15. Cîmpurile semasiologice sînt .. concepute sincronic şi In strictă legătură cu contextul. l. rom. 1:967, 10. Structură semasiologică. ib.., cf. M. d. enc.,- dex. — Pronunţat; -si-o-. -—PIsemasiologici, -ce. — Din.fr. s£masiologique. •ŞEMAŞ1QLOGÎE s. f. Parte a lexicografieî care' studiază sensurile lexicale ale cuvintelor din punct de vedere descriptiv,, comparativ şi, mai ales, istoric; semaţ^că (,v. ^.s e m a n t'i c I 1), (rar) semantism, lexemâtică. _ încercare - asupra semaşioldgiei limbei române .[.Xţpvj; şăineanjj, î., cf. cade, scriban., b. mflntica, numită uneşti, mai rar, seţhqsipiogie, este studiul...-înţelesurilor cuvintelor., grahi^i- i. 106. Introducerea njetodelor analizei. structurale in. semasio-/o0ie. l.1 rom. 1959, nr. ,3, 79..Semqsiologia porneşte de la cuvtnlul izolat, luînd tn.corţsideraxe q'tît diferitele sensuri.ale ;ageştyift, rcti şi reprezentările legate de el. ib.-1960, nr. 4, 3. ' Semantica lingvistică, numită In general şi semasiologie sau, mai recent, lexematică. l. kom‘^19’65, 301, Cf. dl, DMj dn2: Obiectul semasiolo-giei iste' structura'semasiologică. ib. 1’967; 10, cf.' m.! d. EN.c.'i’de&;.!'+ Teorie, tratat, lucrare care se ocupă cu râmurk' lingvistică mai sus ' definită. Atracţia spre procedeele retorice manifestată de .vechile semăsiologii a constituit■■ o fată de tatonări, de delimitare a acestei discipline, coteanu;. r\. l. 76. +'ftn opoziţie cu ono-masiologie) Metodă de cercetare in lexicologie care, plecînd de la semnificanţ, studiază semnificatul;; jstudiu bazat' pe acâastă- metodă. -1- — Pronunţat: -si-Or- ~ Pl;: semăsiologii. — Din fr. semasiologie. ■ŞElktĂLtîf1 vb. IV. jr r a n z. şi refl. (Învechit şj regional) A. (se) ^ asemăna; a' (se) compara. Pre belgi şi. pr?' iberi însuşi .norocit va birui, Dar cu al său fiu şi tată nu- să vi semălui. pogor, henr. -133/15. Şi noi adeseori - pe pat imi ne- silim tiu ale celor mari să le sărnăluim. donici, f. f, 25/9. Cu hazul firii toate [eu] nurul tău sămăluiesc. conachi, ap., tdrg, cf. :scri-BAN, d., şfc 'i,v, 132..., De „mă vede pe mine, Tot rîde şi'-i pare :bine; Mă semăluie cu tine. teodprescu, p. p.' 345. L-am sâmăllîit Cu nen’său. udrescu^ gl. ■ —' PreZi - ftid.: S’emălUiesC şi semilui.' — Şft -' sămfl-luj vb. IV. / • '''f- .Seamâ-fsiif. -ătui. Cf. magh. s z ă m o 1. • SEMĂLUft vb. IV v. sâmălulii SEMĂLUITdR, -OÂRE adj. (învechit) Asemănător, După aceasta le vini tn minte a zugrăvi cugetile mintei lor... prin figuri semăluitoare fiinţelor, săulescu, hr. i, 39/16. — Pl.: semăluitori, -oare. — Seniâlui1 + suf. -tor: SEMĂNA1 vb. I. Tran z. 1. (Folosit şi a b s o 1.) (Coijiplementjul indică seminţe) A pune sau a prunca In pămîntul, de obicei, dinainte pregătit, pentru a face să. încolţească, să se dezvolte şi să rodească; (complementul indică terenuri agricole pregătite, de obicei, în prealabil) a pune seminţele necesare unei culturi; a însămînţa, (popular) a pune (A IV 2), (regional) a sămînţa. Sămărătoriul sămănînd cu lacrămi, cu bucurie seaceră. psalt.. hur. 111v/22. Pînă în şase ani Ui să samini pămîntul tău. po 255/13. Oarecine den plugari de va intra tn pămintul altuia de-l va ara sau-l va şi semăna (a. 1646). gcr i, 120/2. Un plugar ce va fi sămănat sămînţa şa tn pămînt strein:, prav. 7. Aşqmănă-să împărăţia ceriului omului celui ce samănă sămânţă bună în Jiolda sa- n. test. (1648), 17v/5. Şi scoasă pămîntul burîiahă de iarbă, sămăntnd. sămtnţă (a, 1683). gcr i, 265/22. Au pus pe Ieşi în plug de-au şi arai cu dînşii,' de au sămănqt ghindă. NECULCE, L. 11, cf. ANON. 'CAR, LEX. MARŞ. 245. Eli am văzut astă-noapte tn vis, era semănat grîu tn cetate şi-l săcera machedonianii. alexandria (1794), 59/3, cf. budai-deleâno, lex. E vreamea aceasta de acum de sămănat. ţichwdeal, f. 182/7, cf. ţ,ş. Au legumi semănate şi gătite de chiar mîriile sale. Pwsfpr ianu, t. ii, 47/6, cf. i. golescu, c. După cercările ce au făcut, tntr-acest pămînt al Yalahiii să poate semăna susan (a. 1832). doc.' ec. 504. Nu samănă aliă, decît popuşoi şi malai acolo unde li place, asachi, l. 61/14, cf, valian, v. Semănau .ghindă de creşteau dumbrăvi, negruzzi, s. i, 246. Cine ar semăna, daca nu ar avea dreptul d-a recolta? ghica, c. e: i, 195. Graurii să lăsase pe un loc semănat cu linte, sion, p. 174. Sămînţa de grîu.. . vq da o recoltă mai bună cînd va fisemănată in alt ogor. conta, o. f. 217. Doar nu samăn eu grîu de ieri, de-alaltăieri. creangă, o. 66. Grădinarul îl învaţă cum să facă brazde, să seiiiene flori, ispirescu, l. 164. El semăna în toţi anii un petec de cinepă. vlahuţă, s. a. ii, 132, cf. ddrf. îşi ară toţi agrii de la sat Şi seamănă şi grapă, coşbuc, p. ii, 191, cf. şăineanu2. Săeară şi hrişcă, sămănate anume pentru aceasta, iorga, c. i. iii, 199. Ştraturile-n luncă Toate-s semănate. goga, poezii, 124. Ţoiul e să sameni la vreme şi să ai ploi priinpioaşe.. anghel, pr. 81, cf. tdrg. Romăşcanii, ce ară şi searpănă toamna, seceră şi treieră vară- delavrancea, o. ii, 19. Numai prin grădini semănau oamenii porumb, agîrbiceanu, a. 72. Zglăvoacele trebuie să le prinzi de prin baltă. .., usturoiul.să-l sameni şi celelalte să le cureţi. hogaş, dr. i, 249!" Qeţii nu încetează de q arq ş.i. sţpiăha ogoarele Dobrogei. pĂrvan, g. 99, cf. resmeriţă, d., cade. Şi din tot ce-ai semănat Trudnic, să riu-ţj pese. Că din lutul blestemat Nici un.fir nu iese. voiculescu, poeşii, i, 49, cf! ds, pribeagul, p. r. 55. După fie’ku semănat mjilaiul şi griiil. de primăvară... a i.eş/ţ p'o-’runcă... că măria sq cheamă ia ispaşă. sadoveănu, o. xii, 390. Nu o dată au fosl siliţi să cuqipefe, primăvara, ca să aibă ce semăna, dan, u." 2, .ci. ,ş.Cribaiv o-Tractoare, care, maşini. Unele ară, iaUel'i.şeqmăhfi şaU-seceră şi fac znopi. arghezi, ş. xviii, 153, Qine*ă şe-măndt pe dîmbqri Rodia plină de sîmţiuri ? ciiiNşşcu, o. ii, 223. în satul lor nu qn qvut pămiţit, să-l' semene cu grîu. bogza, c. o. 182. De fapt. .... va ţrepui. '. .' să ar, să semăn, să recoltez, vinea, L. i; 254, cf. dl. Iw cazul acela degeaba ar fi qrat şi semănat, preija, r. 384. Eu am avut sămănat pămînt.cu tutun. t. popoVici," s. 149, cf. dm. Miri cere omuf şţmplu ce samăriă cîm-pia Şi taie-n munte lemne şi munţi de fier ciopleşte. 5430 SEMĂNA1 *- 66â SÎZMÂNAi horea, p. 7. Să are şi. să şamene ţa să aibă ce culege. lăncrănjan, c. iii, 71. Ctmpuri semănate cu bumbac şi tuiun. cinema, 1968, nr. 6, 18. Grîul semănat la timp a dat o producţie de 2 000 kg la hă. scînteia, 1969, nr. 8 184, cf. m. d. enc., dex. Şi-n grădină mă duceam, Floricele sămănam. pop., ap. gcr n, 345. Semănat-am mac în prag, Să vie cine mi-i drag. jar-» nîk — bîrseanu, D. 169.Poţi, mîndrucă, sărhîna La fîntină busuioc, Că eu nu l-oi pune-n clop. bîrlea, l. P. M. ii, 34. Să arăm şi să grăpăm, Grîu curat să sămănăm. ant. lit. pop. i, 145, cf. alr i 909. Să-mănăm cu mîna. alr ii 5107/531. Am samanat pi papuşoişti ş-apu am arat ş-ap-am mai samanat odati. ib. ii 5 108/386. Am săminat pe deasupra, ib. ii 5 109/250. Să plecăm acasă iară, C-am arat ş-am semănat, Că am copt şi-am secerat, balade, ii, 38. O zis oamenii caia iei Să samene grîu acolo-n holdă. o. bîrlea, a. p. n, 231. Sa pornim Plugurile la arat, Plugaru la samanat. folc. mold. i, 274. Cind sameni spini, nu poţi s-aduni smochine! coşbuc, p. ii, 283. Ce semeni, aceea culegi, c. petrescu, a. r. 157. Cine seamănă viril, culege furtună, zanne, p. i, 88. Dacă din vreme vei semăna, din vreme vei şi aduna. id. ib. vin, 547. Samănă castraveţi pe păreţi, se spune despre cei care muncesc în zadar. Cf. id. ib. iu, 290. Dacă s-ar teme omul de vrăbii, n-ar mai' samana maică mărunţel. id. ib. i, 699. Mătură în grădina ta nicicum să semeni. id. ib. 208. Seamănă în apă, se spune la adresa celor care cheltuiesc fără rost. Cf. id. ib. 283. Seceră unde n-a semănat, ş-adună unde n-a secerat, se spune des- ' pre cei care se bucură pe nedrept de munca altora. Cf. id. lb. 282. Samănă, dar nu răsare, se spune despre cei care muncesc şi nu se aleg cu nimic. Cf. id. ib; 283. Coseşte înainte de-a semăna, se spune despre cei ce caută să obţină ceva fără a depune, în prealabil, nici un efort. Cf, rebreanu, r. ii, 59. (R e f 1. i m-p e r s.) Cochinchina.. . este atît de roditoare, că se poate sămăna şi de două ori şi de trei ori într-un ah. amfilohie, g. 45/19. (R e f 1. pas.) Să le plătească guvernul o somă hotărîtă pe tot anul în cîtă vreme locui acela nu va fi in stare a se ara şi a se semăna. ar (1831), 341/21. Întîi trebuie să se cureţe sămînţa ee este a se sămăna. drăghici, r. 78/4, Fig. Să semănăm sufletului sămînfă sufletească, coresi, ev. 174. Cine seamănă cea sămînţă bună, iaste fiul omenesc (a. 1579). gcr i, 17/22. Lupul.. ■ tare înapoi fugiia, şi cu fuga seminţile meşterşugului sămăna. cantemir, i. I. i, 94. A semănat nădejdea vieţii noastre. goga, poezii, 42. Ne vom aminti stngele vărsat, sîngele semănat în ţarinile altora. în pi.r îi, 184. Au murit pe rind bătrînişi tineri, de moarte bună 'sau năprasnică, semănîndu-şi uitarea, teodoreanu, m. u. 52. Stifletul meu te simte şi te cîntă, L-am semănat în tine pe vecie, horea, p.' 24. Al meu dor ş-al meu bănat, Pare că l-am sămănat Pin grădină pingă gard. mÎn-drescu, l. p. 18. (Refl. pa s.) Ostenealele tale se-măntndu-se cu lacrămi de veselie, ai adunat în ceruri mulţime de bucurie, mineiul (1774), 442r/15. <> E x p r. A semăna neghină (în urechile ciiivaj V. neghină HI). <(>■ (Prin lărgirea sensului) Cînepă de vară, Cî-de toamnă, De nouă ori te ar, De nouă ori te sea-&olc. molp. i, 220. + (Popular; complementul persoane) A arunca boabe de grîu, de prez, stafide etc., la Anul Nou, la nuntă etc;,. 'Mttfii&tf^stul de o urare'. în vremea mesei semănă •orez, cofeturi, stafide şi chiar cu pline şţ’şate, 536; cf. .258, dex. + (Rar; prin- lărgirea Wiăfeltiî) A planta (I 1). Sub bolta înstelată, Să semănaţi trei firicele De mir — din floarea prea-jfjfrOtă. eOOA» poezii, 256, cf. resmeriţă, d. Acei pe Mire'^ten' tait ■*drept pildă Au semănat pe rîpă noi păduri. ’p. -137. ■<> F’i g. îşi glorifică iubirea seinănifld itn’ymMlttfir între clapele. .. maşinii [de scri.s]., T deceinteiSe 4‘’964, 48. + (învechit, rar)'A yîrl In pămînt; a îngropa. -Nebune! ce veri tu semîna nu ua învie (cca 1569 —15'?5). ascn i, *13/35, cf. dex. ■<> Refl. pas. Se va semîna întru putredire şi se vor scula tn neputredire (a. 1561 — 1573). gcr i, *14/8. Samănă-să trup sufletesc, scoală-să trup d fu] kovnicesc (a. 1698). id. ib. 316/38. 2. (Ifvechit, rar; în forma sămăna) A zămisli. Sîntu din doaosprădzeace neamure semărati. cod. vor2. 54r/5. ' 3. P. anal. (De obicei la partieipiu) A pune ici şi colo, din loc în loc; a arunca în toate părţile; a împrăştia; a presăra; a risipi (1). Datu-n-ai oilor mâncare ; şi In limbi semăratu-n-ai (răsi pitu-ne-ai ca). psalt. 84. Cînd împărţea cel înalt limbile, cum au sămănat pre fiii lui Adam (a. 1688), gcr i, 281/32. Voi sămîna pre voi în limbi, biblia (1688), 91*/21. Au sămînat în pămînt atîtea metaluri, ca unele să-i slujească spre podoabă, molnar, ret. 19/7. O sabie turcească minunată, a căria teacă este îmbrăcată cu smalţ. ■ ■ •şi' împreună - cu■ mănunchiul esle semănată de solitare şi brileanturi. ar (1830), 79s/6. O mulţime de insule sînt semănate pe faţa Arhipelui. bolintineanu, o. 284. Steagul ei era alb şi semănat cu flori de crin. odobescu, s. i, 12. Nu, nu te-aştepta să-ţi fîe cu flori Calea semănată, vlahuţă, s. a. i, 77. Unele din aceste cărţi nu sînt urîte: frontispiciul, foarte mare, e sămănat cu flori albe. iorga, c. i. iii, 37. Carele veneau pe pârâiaşul acesta, sâmănat peste tot cu bolovani, agîrbiceanu, a. 189. Rătăci îndelung tn locul tri'jfîQcţitdemănat cu morminte, gîrleanu, n. 167, cf. re^mSbriţă, d., cade. Olimpiada mi-a adus ... cîteva găteli pe cari mi le-a semănat pe masă. KL0PŞT0Cţ£, f. 324. Se furişă la vale pe poteca semănată de bolovani. sadoveanu, o. xm, 397. Se opriră la un birt... cu mese semănate rar, rătăcite, demetrius, a. 65, Adevărata dovadă avea s-o facă mai tîrziu, pe mări furtunoase. . ., prin strîmtori răscolite de valuri şi semănate cu stînei. tudoran, p. 178. Schelete de tancuri carbonizate erau semănate pe cîmpia răscolită, t. popovici, s. 467. De pe numeroasele tribune semănate peste toi întinsul cîmpului, oratori improvizaţi şi inspiraţi explicau poporului însemnătatea evenimentului, românia literară, 1968, nr. 8, 3/4, cf. m, d. enc., dex. O F i g. Acele disgresiuni nu sînt de tot streine la subiect şi au meritat de a semîna in ele varietatea, aristia, plut. xcio/10. CJte oase războiul aici a semănat! alexandrescu, o. 117. Am auzit... Că părăsind eterul de stele semănat în pulberea arhivei tu capul qi plecat. bolintineanu, o. 184. Discuţii semănate cu alte controverse a provocat şi datarea poemului, ist. lit. rom. ii, 498. A. Fig. (Rar; complementul Indică idei, principii, teorii, metode etc.) A propaga (3); (complementul indică învăţături morale, concepţii, doctrine etc. religioase, divinitatea etc.) a propovădui (1). întor-cîndu-ne -spre tîrgurile de afară, ne silim să sămănăm cuvtntu pretutindene ca griul (a. 1803). uricariul, i, 279. Uită-te la mine şi vezi în chipul meu lumina şi seninătatea cuvintelor tale binefăcătoare, vezi că nu le-am uitai şi le semăn şi eu la rîndul meu. vlahuţă, o. a. iii, 92, cf. resmeriţă, d., dl, dm. A semănat acolo ateismul, ist. lit. rom. ii, 166, c.f. m.d. enc., dex. 5. Fi g. (Complementul indică stări, sentimente etc. de ură, de spaimă etc., împrejurări nefavorabile etc.) A împrăştia, provocînd efecte negative, de obicei nenorociri, necazuri etc. Cuvinte împrotivniee pre la cei mari de acolo semănînd, pentru boiarii carii să afla ca dinsul acolo (începutul sec. XVIII), mag. ist. ii, 135/31. Unii s-au întrunit tn bande de lotri,'alţii prin mii moduri samănă venin şi foşcordie. asachi, p. R. 52/25. O dată cu încetarea libertăţii a venit pacea adusă de oamenii aceia care semânaseră ura. ghica, c. e. ii, 343. Petru... se puse în capul călărimii ■ . ■, sămănînd spaima cu ochii şi. moartea cu braţul, gane, n..ii, 87. Aceleaşi braţe vînjoase cari-au sămănat moartea în cîmpiile Bulgariei vin acum să împrăştie viaţă. 5430 SEMĂNA2 i — 663 — SEMĂNA* vlahuţă, s. a. iii, 235. Spre a sămăna zizanii şi discordii, cerură restituirea păminturilor dale de demult-sbiera, f. s. 331. Furtună care dormi in haos,. .. Tu, eare-aprinzi pe culme focuri şi semeni moartea pe răzoare. goga, poezii, 286. Semănăm uri, ca să culegem bucuria adevărului, in plr ii, 274, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d. Apele vin mai mari ca niciodată, surprinzînd oamenii şi semănînd, tn drumtil. lor, prăpădul. bogza, c. o. 101, cf. dl, dm. Seamănă tn (ară neunire, ură şi nenorocire, ist. lit. rom. if, 442, cf. M. D. ENC., DEX. — Prez. ind.: semăn şi (popular) seamăn,(regional) sedmen (alr i 909/194), pers. 2 semeni şi (regional) stmini (ib. 909/679, 690, 710, 727, 748, 934), seămini (ib. 909/700, 708), pers. 3 seamănă, pers. 4 semănăm, pers. 5 semănaţi, pers. 6 seămănă. — Şi: (popular) samănă (prez. ind. sâmăn alr i 909/590, 790, 792, 805, 896, 990 şi sămen ib. 909/159, pers. 2 sămeni ib. 909/750, 764, 790, 792, 896, pers. 3 sămănă ib. 909/9,760, 776, 790, 792, 896), (învechit, rar) semenii, sethinâ (pontbriant, d., cihac, i, 250) vb. I. — Lat. seminare. SEMĂNA2 vb. I. I n t r a n z. 1. (De obicei cu determinări introduse prin prep. ,,cu“) A avea Înfăţişarea, trăsături sau unele caracteristici, calităţi, defecte etc. (foarte) asemănătoare sau identice cu cele ale unei persoane, ale unei fiinţei ale unui obiect etc.; a fi asemănător cu cineva sau cu ceva; a aduce, a se asemăna, a se asemui, a se apropia, (popular) a se lovi, (învechit şi regional) a se răduce1 (1), (Învechit) a sc arăduce, a se Închipui, a se podobi (1), (regional) a se cumpăni. Vai de voi, cărlulari şi farisei făţarnicilor, că vă semănaţi mormintelor impistrite. TETHAţv. (1574), 241. Unul cu ,altul nu ş-au sămqMat (a. 1620). gcr i, 57/17, cf. moxa,' 434/7. Pulbere neagră... foarte sămăntndu-şi cu funinginea, dosoftei, v. s. noi&nbrie ll(3r/22. In ce chip rîti-şi samănă fea-fele la feaf'e, aşa jiici inemile oamenilor sînt potrivă. biblia (1688), 4441/5. După ce au părăsii lliiaş Vodă şi legea şi ţara, rtdicat-au domnu ţărăi pe Ştefan Vodă. .., socotind boiarii şi ţara că va sămăna tăttne-său. n. costin, l. 429. Au fosl fecior lui Ştefan Vodă cel bun, că la toate i-au semănat (începutul sec. XVIII). mag. ist. J, 175/26, cf. anon. car. Frunzele samănă castanului, dar mai groase, amfilohie, g. 214/13, cf. budai-deleanu, lex. Mi se păru că văzu pe Aşii, astfel de bine semăna cu dînsul la căutătură şi la mers. pleşoianu, t. iii, 74/26, cf. i. golescu, c. Virful cel măreţ a! acestui copaci samănă cu al unei înalte boite înverzite ah (1831), 562/21. Aceşti copaci... parcă samănă eu răchiţile din patria me. drăghici, r. 48/30. Fieştece zi viitoare semăna cu cea trecută, hriso-vehghi, a. 66/4. La frumuseţe şi la minte Nici o giu-nă-i samana. asachi, s. l. i, 169, cf. valian, v. Efectele acufundărei semăna cu ale scăldătoarelor răci. fătu, d. 22/3. La faţă samăn cu mama şi-ncolo cu tatăl meu. pann, h. 74/10. Seamănă bunului său care a fost grenadir. negruzzi, s. i, 59, cf. polizu. Semăna cu un titan rebel ce nu cruţa nimic in calea sa. pelimon, i. 17/26. Semănaţi eu lacomul din fabulă, giiica, c. e. i, 253, cf. pontbriant, d. îmi seamănă mie... bucăţică tăiată, alecsandri, t. i, 173, cf. cihac, i, 238. Ai duh! îmi semeni mie- bolintineanu, o. 165. Copilul geamănă cu părinţii săi. conta, o. f. 267. Azi le semeni tuturor La umblet şi la port. eminescu, o. i, 192. Spinul de fel nu samănă in partea lor nici la chip nici la bunătate, creangă, p. 210. Un grup de olteni tineri. . . samănă la faţă unul cu altul, parcă-ar fi fraţi, vlahuţă, s. A. iii, 481. Evoluţia animalelor inferioare samănă foarte bine cu evoluţia societăţii. ionescu-rion, s. 130, cf. ddrf. Limba comună samînă mai mult cu vorbirea din Valahia şi din Transilvania. philippide, p. 23. Străvechile biserici... sămănau desigur cu acelea care se mai văd prin părţile muntoase. iorga, c. i. ii, 5. O... poveste ce samănă cu-a noastră- ANtjtfEL, p. 24, cf. tdrg. Şemăfia la tQaţe. La pură-, la rotunjimea feţei, brătescu-voineşti, p. 340. La înfăţişare nu semăna cu tată-său, nici cu mamă-sa. agîrbiceanu, s. 106. Numele de localităţi nu seamănă cu ale noastre, bul. com. ist. ii, 183. Şoapta vîntului sămăna acum cu mormăitul urşilor, hogaş, dr. i, 24. Deşi seamănă... cu o leoaică, pare totuşi... să reprezinte un leu.- pârvan, g. 12. Eminescu samănă şi in această privinţă cu vechea şcoală critică, ibrăileanu, sp. cr. 94, cf. resmeriţă, d. Copiii cei frumoşi... îţi samănă aşa de bine. n. a. bogdan, C. m. 142; cf. şăineanu, d. u., cade. Nevastă-sa ti semăna, parcă i-ar fi fost soră, şi la înfăţişare şi la temperament, rebreanu, R. i, 218. Ah! ochii lui, cum semănau cu ochii mei! minulescu, vers. 327. Oamenii de astăzi nu mai seamănă cu cei... din tinereţea mea. galaction, o; 64 Semăna cu logodnicul meu, dar era blond. camil petrescu, p. 92. li dădu părul asudai la o parte, descoperind fruntea rotundă care semăna ea fruntea ci. c. petrescu, î. i, 83. N-a fosl slobod să copieze unii după alţii, căci atunci lucrurile ar fi semănat intre ele. i. botez, b. i, 47. Roşcovii sălbatici semănau, în ceasul acesta al îngemănării dintre ai şi noapte, cu nişte candelabre imense, a. M. zamfirescu, m. d. ii, 42. Voi găsi o sală de expoziţie în care lumina să semene cu lumina din pădure, vlasiu, d. 254. în gesturi şi in unele inflexiuni ale glasului... începea să samene cu conu Mihăiţă. teodoreanu, m. hi, 402. Seamănă mai curînd cu răposatul, voiculescu, p. i, 235. Amîndoi semănau şi aveau aceleaşi feţe brune. sadoveanu, o. xii, 412. Cu nimeni alta sameni. pil-lat, p. 233. Aşa cum eşti, semeni cu o elevă de liceu de prin clasa a cincea. dan, u. 190. Volumul I... nu mai seamănă cu un manual, puşcariu, l. r. i, 8. Atitudinea lui seamănă cu a istoricului, care raportează fapte trecute, iordan, stil. 152, cf. scriban, d. Sistemul etic şi religios ti seamănă mai mult. vianu, a. p.. 1.67. Semăna cu sfîntul Petru din iconografia ortodoxă. arghezi, b. 48. Copiii nu seamănă între ei, cu toate că au un aer comun, călinescu, b. i. 119. Nu găsesc în această privinţă decit un singur scriitor care-i seamănă- ralea, s. t. i, 22. Muntele Suru seamănă cu un ţăran bălrtn. bogza, c. o. 315. Dacă ar fi fraţi gemeni n-ar semăna mai mult. stancu, d. 230. îşi lăsase de la o vreme un cioc.. ., astfel că semăna c-un ţap. pas, l. ii, 124. Cele două femei nu semănau decît la trupuri, vinea, l. ii, 307. Nici la scîncet nu semănăm cu alţi copii. h. lovinescu, t. 8. Corabia părăsită pe ţărm nu mai seamănă cu o epavă, tudoran, p. 105, cf. dl. A ajuns la vîrsta cînd bărbatul începe să semen? cu femeia, preda, m. s. 9, cf. dm. Nu semănau unul cu altul, barbu, g. 81. îşi făcuse cu roşu şi unghiile de la picioare, să semene cu eocoana de la oraş. v. rom. noiembrie 1964, 29. Profilul dumilale seamănă cu al Iui Apollo de Belvedere, t august 1964, 52. Robotul autonom seamănă cu o cutie de pălării. GÎ 1968, nr. 932, 4/6. Văzînd că seamănă leit cu Montgomery., ., soldaţii l-au aplaudat frenetic, magazin ist. 1968, nr. 11, 87, cf. m. d. enc., dex. Ş-a rămas un mărăcine. Samănă, lele, cu tine! jarnIk — bîrseanu, d. 429. Un călugăr ce sămăna cu moartea, şez. iv, 2. Care din cine sîntem? Că noi bine sămtnăm. bud, p. p. 14. Bade, ochişorii tăi Bine samănă cu-a mei. bîrlea, l. p. m. ii, 439. Io semen cu ortacu. alr i 1 343/85, cf. 1 343. Samănă unu cală altu de gindeşti că-s fraf. ib. 1 390/302, cf. 1 390. Samără cu popa. alr ii 3 170/95, cf: 3 170. Samănă cu unk'u-so. alb sn v h 1 445/784, cf. 1 445. Să fie spînzurat, Că-i un mare blestemat. Seamănă cu tatăl său, Bate-mi-l-ar Dumnezeu I balade, ii, 15. Fala, identic mă-sa. în partea lui nu sămăna dăloc. o. bîrlea, a. p. ii, 145. Să-şi aleagă dintr-o mie, Numai să-mi samene mie. folc. mold. i, 600. Sînt cinci degete la o mină şi nu seamănă unul cu altul, baronzi, l. 53, cf. creangă, o. 11, zanne, p. ii, 105. Fă-mă, tată, să-fi samăn. zanne, p. iv, 652. Samăfiă cu tată-său, mimai potcapul ii lipseşte, id- 5431 S'EMĂNAREi — 664 — SEMĂNAT ib. iv,. 656. <> R e f 1. r e c i p r. Ne sămănăm fft toate, parc-am fi făcuţi tot pe-un calup■ alecsandri, t. .1213. Expr. A semăna (cu cineva) ca două picături de apă v. picătură (1). 2. (De obicei cu determinări introduse prin prep. „a“ sau prin conj. ,,că“ ori, învechit şi popular, „ca cum", „cum că*') A da impresia de..., a crea iluzia că...; a avea aerul, aparenţa de...; a părea1 consfinţit slavei rumânilor: cr (1832), 46a/3B. Tunelurile care huiau cu o nespusă groază ’ sămăna ca cum s-ar dărîma cei mai mari-nutriţi ăi lumei. drăqhici, r. 112/19. Uneori fugea-Id codru, sămănînă smintit de minte, asachi, s. l. i; 75. Această primă epopee seamănă a fi mai mult o biografie versificată, mag-.-, ist. i, 251/15. Elefanlule, Tu ce, sameni că ai parte şi dintr-a omului minte-, conaChi, v. 269. Aceste nafii dintr-un început semănau menite, a-şi uni viafa pririlr-o legătură frăţească, băl-cescu, m. v. 4501 Semăna foarte că Gabr: Balori eu această diplomă voise a face un compliment domnilor din Muntenia, bariţiu, p. a. i, 138, Esle o vorbă ţărănească, ce samănă a fi în Moldova de cînd Papură Vodă. russo, s. 11. Pină cînd acele legi predomina mai nainte, Sparta nu semăna a fi' alit de bine constituită. aristia, Plvt. 147/3/ Băiatul nu e aşa prost cît seamănă. negîiuzzi, s. i, 65. Răzămat Intr-o sabie de cavaler:. :, semăna a general pe cîmpul de război, ghica, c. e. i, 4(j’. După zbtrciturile feţei şi perii capului cei cărunţi semăna să fie de o etate mult mai înaintată, filimon, o! i, 265. Cum le Văd, seimeni a avea său la rărunchi. creangă, p. 200. După port nu semăna a fi negustor. caragiale,' o. vi,' 5. Vei vedea ceva aşa care să semene a sal. ispîrescu, l. 336. Ar jura pe cîte-s tn lume că, mai ales aceşti doi, nu seamănă deloc a 4igani. agîr-bi'ceanu, s. p. 54. Se auzea de acolo, prelungindu-se lugubru tn urlet, un lătrat ce nu semăna a fi de cline. m. i. caragiale, c. 127. Seamănă a distincţie de ma-riu’ăl. vianu, a. p. 185. Nu semeni ă magistrat, stancu, r. a. v, 186. Semăna a aşezare, nu-i mai era frică iarna cind cădeau viscolele, barbu, g. 10. Asta semăna a adevăr: lăncrănjan, c. ii, 495. O dată cu toamna, începe să bată un vînt pe aceste şantiere ce seamănă a.'., resimnare. scînteia, 1969, nr. 8184, ef. alr s»f v h 1 444, 1 445. Dar' ştiif Ghiţă, au nu ştii Că viersul meu, femeiesc, Seamănă a haiducesc? balade, iii, 271. Cînd vede-acolo, parcă nu mai sămăna aşea citim iera. o. bîrlea, a. p. ii, 9. Ceri rochii şt paltoani, Ca sl 'saniihe-a cucoanî. folc. mold. ii, 343, — Prez. ind.: pers. 1 semăn şi (populai') seamăn, (regional) semen (alr i 1 343/85), pers. 2 semeni, perS. 3 seămăhă şi (regional) seămînă (alr sn v h 1 444/325, 386-, h 1 445/386, 872), pers. 4 'semănăm, pers.’5 semănaţi, pers. 6 seămănă. *- Şi: (popular) săm&nâ (Şprez. ind. sămăn .şi, săţnen a-SJPN-. car.,, pers. 2 sâmeni, pers. 3 sămănă şi sămînă alr i 1 390/885, alr SN-y h.,l 444/325, 3.86, h 1 445/384, '872), (inve-cjiit) se mină yb. I. — I,at. similare. '■'SEMĂNABEI s.f; Acţiunea de a semăna1 şi re&dltatul ei. 1. Punere sau aruncare a seminţelor necesare unei culturi fn pămîntul, de obicei, dinainte pregătit, pentru a ffa.ee să încolţească, să se dezvolte şi să ro-ţjşasşă plantele;, sfiţţănat (1), senţănăţură1 jl|, insă- minţare, însămînţat, (învechit) semeniş1 fl), (regional) şămînţare (1), pus (2). Cf. semăna1 (1). Cf; LB, I. GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZU, PONTBRIANT, D., CihaP,i, 250. Semănatul se face azvtrlind grăunţele sau pe 'deasupra arăturii şau pe pămîntul .ggl înainte de. a ara, ceea ce se cheamă semănare pe piele, dame, T. 61, Cf. BARCIANU, ALEXI, W., DL, DM, M.' D. ENC., dex. <&.. Fig.’ Aceasta este menirea educaţiUnii: se-mănarea şi cşdţiira ideilor -sănătoase şi bunelor sentimente. CARAGIALE, O. IV, 418. 2. P, a n a 1. (Rar) Punere din loc în Joc; aruncare in toate părţile; împrăştiere; risipire (I). Cf. sem ă-11 a1 (3) . Cf. M. D. ENC., DEX." .... 3. (învechit) Propovăduire (2), Cf. semăna1 (4). Iară Hrislosspre semănare ieşi; că.‘era acum itcn.fn-cepufu-ş semănătoriu şi făcătoriu. a toate şi. Domn. CORESI, ev. 355. — Pl.: semănări. — Şi: ‘(popular) seminare (pontbriant, d., cihac, i, 250), sămănârc (lb, valian, v., barciXnu, alexi, w.) s.f. — V. semăna1. . < i- SKMA,\AllE2 iv f. (Iiţvecbit) Faptul de a, s.,e mă-n a* (1);. asemănare. Fă piatra aceasta■ tn chipul,,şi sămănarea mea. > dosoftei, v. ş. noieţţibrie 107v/22. Şi sămănarea. a tot dobitocul cărora şlnt pre pămînt. biblia (1688), 1281/41. Cest feliu de legi au ,sămăna.re, budai-deleanu, in contribuţii, ia,i,,, 301, cf. i. gp-leşcu-, c. Şeqiăfiareq.ei eu fiica lui - manierele simple şi. modeste., .voipşia. spiritului. ,, fermecau tpate inimile, asachi, s. l. ii, 43;, cf. valian, v., p,ontbriant, D,, DDRF, DL, DM, DEX. ; — Pl.: semănări. — Şi: sămănârc s.f. — V. semânn2. SEmAnABIŢĂ s.-f. (învechit) Semănătoare, v, semănător1 (2).'Această lucrare [semănatul lâ adincime] se face cu maşina ce o putem numi semănav riţăi i. ionescu, b. 'C. 153/2. Semănariţă lui Hdrnbij este cea mai răspînăită. id. ib. 477/28, cf. l. rom. -xvi, 1967, nr. 6, 503. — Pl.: semăÂariţe. — Semăna' + suf. -ariţă. SEMĂnAŞ, -Ă adj. (învechit, răr) Asemănătoţ, Cf. PONTBRIANT, D., CIHAC, I, 139. . : — Pl.,: semănaţi, -e. — Şi: sămănăş, -ă adj. qi,-HAC, i, 139. — Seamăn + suf. -aş. ... •, SEMĂNAT s. 11. 1. .Punere sau aruncare a s^min,-ţelor . necesare unei culturi in pămintul, de oljipii, dinainte pregătit, pentru a face să încolţească*, şă se dezvolte şi să rodească plantele; semănare1 (1), semănătură1, (1), insăminţare, însămînţat, (inv.e.chitt) semeniş1 (1), (regional) şămînţare (1), pus (Ş).;,Cfc semăna1 (D- Cea a patrea parte .fie a voastră 'prf sămănatal -pămintului şi pre viiaţa voastră. i>o 169/4, cf. budai-deleanu, lex. A dat către cinstitul divan „y-o pr.edlojenie. .. indemnăloare spre semănatu de primăvară. CR (1829), 17l/21, cf, PONTBRIANT, D., CI,HA,<5, i, 250, Semănatul se. face azvîrlind grăunţele, sai&fflt deasupra apăturii sau pe pămîntul gol, înainte de fly.ar.ct. dam£, t. jŞI, cf.. şăineanu2: Ştiau, de-o pildă,-lojii, vecinii,-că la semănatul griului s-au certat rău.- Ajj-ÎRB.ir ■ceanu, s. 476. I-au plăcut mai mult lucrurile mu,iere$(i ‘ săpatul, pologul, căratul, semănatul, rebreanu, cf. RBSMERIŢĂ, D., CADE, SPRIBAN, D., LTR2,’DLr,: jbjSI. Pentru ^încheierea, grabnică a semănatului, tractoarele şi semănătofile să fie deplasate în unităţile .rău,ias£ în urmă., sgÎnteia, 1969, nr. 8 216, cf. m. d. enc.s QPX-+ (învechit) Cultivarea, cultura .plantelor., D,uiP& cercările, ce au făcut, înir-acest pămînt al ValahHit(S& poale semăna susan..., că au ştiinţă dă semăriatulflui £a. 1832). d.O;G. eg, 50,4. ^ (Mold.) Uraţe de Anu-J SEMĂNĂRIE — 665 — SEMĂNĂTURĂ 1 Nou, la nuntă etc. însoţită de aruncarea boabelor de griu, de orez, a bomboanelor etc. în direcţia persoanei căreia ii este adresată această urare. Gf. pontbriant, d. Se pornesc pînă în ziuă cile doi sau mai mulţi semănători .. . pe la casele oamenilor cu semănatul, marian, s. r. i, 150. Umblî cu samanalu. alrii/i h198/531. 3. Timpul cînd se seamănă1 (1). Cf. şăineanu2, BESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. — Pl.: semănaturi şi (învechit) semănate (pontbriant, d.), — Şi: (popular) sămănat, (învechit) se-mlnât (pontbriant, d.) s. n. — V. se mâna 1. SEMĂNĂRIE s.f. (învechit, rar) Răsadniţă (I). Aceşti sîmburi se vor pune toamna în straturi în se-mănărie, cite o palmă departe unul de altul, filipescu, d. ii, 61/26. — Pl.: semănării. — Semănat -f- suf. -arie. SEMĂnAtOBI, -OÂRE sabst. 1. s.m. şi F. (Rar la f.) Persoană care seamănă1 (1). Sămărătoriul să-mănlnd cu lacrămi, cu bucurie seaceră. psalt. hur. lllv/22. Iată, ieşi semănăloriul a semăna, coresi, tetr. 28. Sămănătoriul împreună să se bucure eu cela ce seaceră. N. test. (1648), 109v/24. N-au folos sămă-nătorii cind leapădă sămînţa pre cale (a. 1691). gcr I, 292/26, Cf. ANON- CAR., BUDAI-DELEANU, LEX-, LB, i. golescu, c., valian, v., polizu. Aflindu-mă pe cîmp cu semănătorii, văd că soseşte omul ce făcea pe curierul meu. sion, p. 213, cf. pontbriant, d., cihac, i, 250. Juna Rodică voioasă trece Pe lingă junii să-mănători. alecsandri, poezii, 45. Păşeşle-n ţarină semănătorul, vlahuţă, o. a. 28, cf. ddrf, barcianu. Mă!... Semănători sînteţi voi? sandu-aldea, d. n. 259, cf. alexi, w., şăineanu2. Cînd seamănă grîu... semănătorul aruncă de trei ori sămînţa cu ochii închişi. CANDREA, F. 286, C'f. RESMERIŢĂ, D-, CADE, DHLR li, 80. începutul anului nou odinioară era începutul primăverii, cînd iese sămănătorul ca să încredinţeze pămîntului seminţa. sadoveanu, o. xx, 158, cf. scriban, d. Pe marginea Vistulei Sâmănălorii se uită pierduţi, blaga, poezii, 114. împrăştia pe pămînt, cu mişcări de semănător, grăunţele spre care porumbeii dădeau năvală, pas, ,z. i, 130, cf. .dl, dm. La urmă le-a povestit pilda semănătorului, i-a certai pentru păcatele făcute şi i-a chemat la miruit. barbu, g. 176. Are dreptul să simtă mîngiierea şi mulţumirea sufletească a semănătorului ale cărui grăunţe au căzut pe pămînt bun. m 1968, nr. 12, 40, cf. m. d. enc., dex. La tata eu mă duc! Semănători îţi aduc! marian, sa. 47. + (Popular) Persoană care seamănă1 (1) de Anul Nou. Colaci pentru colindători, plugari, semănători. contemporanul, Vj, 100. Se pornesc pînă in ziuă cîte doi sau mai mulţi semănători... pe la casele oamenilor cu semănatul, marian, s. r. i, 150. ■2. S. f. Unealtă sau maşină agricolă care execută semănatul (1) culturilor agricole; (regional) mărcă-toare. Cf. pontbriant, d., cihac, i, 251. Tu, ăla de colo: aşa se ţine semănătoarea pe umăr? Nu vezi că-ti cade griul din ea? sandu-aldea, d. n. 259, cf. şăineanu2, resmeriţă, d., cade, ds. Spunea moldoveanul de la semănătoarea intiia. sadoveanu, o. xvii, 2(31, cf. scriban, D., ltr2, dl, DM, der. Pentru încheierea grabnică a semănatului, tractoarele şi semănătorile■ să fie deplasate în unităţile rămase în urmă. scînteia, 1969, nr. 8 216, cf. m. d. enC., dex, h ii 88, 168, 207, vii 485, xii 31, 157. Avem tractoare de-arat,. Semănători de sămănat. folc. mold. ii, 39. 3. S. m. şi f. Fi g. (Astăzi rar; rar la f.) Propovăduitor (2). Auziţi ce-mi grăiaşte acest sămănătoriu de cuvinte, varlaam — ioasaf, 89v/9. în lumea in care.. . îndrăznesc să intru, în lumea culegătorilor de stele şi a semănătorilor d,e idealuri, mă şimt apropiat omeneşte. în plr ii, 202, cf. resmeriţă, d. G■ Ibrăileanu n-a fost din semănătorii de idei fără ardoare şi fără temperament, ralea, s. t. i, 47, cf. dex. 4. S. m. şi (rar) f. Fig. (Rar) Persoană care seamănă1 (5). îl priveşte încruntat, căci... vede in el un semănător de panică, camil petrescu, o. ii, 242. — Pl.: semănători, -oare şi (2, £.) semănători. — Şi: (popular) sămănător, -oâre, (Învechit) semtnătâr, -oăre (pontbriant, d., cihac, i, 250), săminător, -oâre (cihac, i, 251) subst. — Semăna1 + 5Uf. -ător. SEMĂNĂTORI, -OĂRE adj. (învechit) Asemănător. [Italia e] sămănătoare foarte cu ţările greceşti-m. costin, let. i, 8/4. Şi zise Dumnezău: răsară pămintul buruiană de iarbă, sămănătoare sămînţă după fealiu-ş şi după asămănare-ş (a. 1688). ocr i, 281/7, cf. i. golescu, c., valian, v., pontbriant, d., cihac, i, 139, ddrf, cade. — Pl: semănători, -oare. — Şi: sămănător, -oăre adj. — Semăna2 + suf. -ător. SEMĂNĂTORlSM s. n. v. sămănătorism. SEMĂNĂTOR IST, -A adj., s. m. şi f. v. sămănătorist. SEMĂNĂTURĂ1 s.f. 1. Punere sau aruncare a seminţelor unei culturi în pămîntul, de obicei, dinainte pregătit, pentru a face să încolţească, să se dezvolte şi să rodească plantele; semănare1 (1), semănat (1), însămînţare, însămînţat, (învechit) semeniş1 (1), (regional) sămînţare (1), pus (2). Cf. semăna1 (1). De să vor tocmi doi plugari ca să-ş schimbe p.ămîn-lurile mainte de vreamea sămănălurii. prav. 2. Oricîte familii va veni din năuntru, să fie nedajnice 6 luni, pînă îşi vor face case din lăcuinţă şi pină işi vor face arături şi semănături (a. 1811). doc. ec. 118. Semănătura şi rodirea după fireasca dreptate iaste a stăpî-nului locului, pravila (1814), 84/6. Cind vine vremea sămănăturei fieştecăria plante, este bine. . . de a sămăna fără intîrziere. i. ionescu, c. 17/6. Sămă-năturile de primăvară şi de toamnă să se facă fără greşeală, regul. org. 151/24. După ce s-a sfîrşit şi sămănătura de toamnă, îşi aşază plugul iarăşi la odihnă. marian, s. r. ii, 179. Plaiuri fără stăpînitori siguri, cari să caute a întrebuinţa peniru sămănături pămîn-tul. IORGA, C. I. III, 77, cf. CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, dex. O (Glumeţ) Bucureştiul esle săpat în fiecare primăvară. . . în vederea cine ştie căror misterioase semănături. BOGZA, A. î. 415. 2. (La sg. cu sens colectiv) Plante care au fost semănate (v. semăna1 1) sau ieşite din seminţele care au fost semănate, (regional) semeniş1 (2); p. ext. teren pe care cresc aceste plante; (învechit) sădire (1). Şi-mblătişul va ajunge slorsura, şi storsura semănătura şi veţi avea pînă la saţiu (a. 1560). gcr i, 4/1. Mergea sîmbăta pre lăuntrul semănăturiei. coresi, tetr. 24. Să neştine va face pagubă în vinie altui om, au în sămănălură,. . . să plătească, po 250/23. Tilharii ... şi furii de-i va putea, fiecine-i va ucide fără certare şi încă pre ceia ce fac noaptea pagube la sămănături. prav. 120. într-aceaia vreame mergea Isus sîmbăta pren sămănături. N. test. (1648), 15r/13. Răsaie pămintul buruiană de iarbă..., pre rudă şi pre semănătură (a. 1683). gcr i, 265/20, cf. anon. car., lex. mars. 245. îşi vor da dijma dăn toate semănăturile ce vor face pe moşiia lui (a. 1779). iorga, s. D. vii, 42. -Semănătura tîrzie nu va pieri (a. 1799). gcr ii, 164/27. Acei lăcuilori clăcaşi nici la za-pisul lor nu să uiiă, nici dijma din sămănături şi din fîneţe ori din rachiu nu fac supunere de a-şi da dreptul lor (a. 1803). bul. com. ist. iii, 103, cf. budai-deleanu, lex. Plata pogonăritului pe sămănălurile de tutun (a. 1Ş18). QG^ ii, 221/40, cf. lb. Fiindu-le îndestul H43 SEMĂNĂTURĂ2 — 666 — semeninţă slăpinitor de moşie zeciuiala ce le dă din toate semănăturile lor. pleşoianu, t. i, 137/16, cf. i. golescu, c. După poruncile cinstitei mari dvornicii, să trimise catagrafiia sămănăturilor de primăvară (a. 1831). doc. ec. 491. Au rămas înecate ca la o mie fălci de sămănături a sătenilor, ar (1831), lll2/26. Dobitoacele, turmele, clinii umbla rătăcindu-să pă cîmp pîntre semănături. ch (1832), 1641/20, cf. valian, v. Vulturul. . . nu strică nimic din toate semănăturile, aristia, plut. 57/24. Călătorul respiră mai uşor mergînd prin bogate fînafe şi mănoase semănături, negruzzi, s. i, 191. Cîmpiile cele aşternute cu sefnănături şi care erau a-proape de culesul lor. pelimon, i. 267/8. Ce-aş face cu gunoiul, dacă nu l-aş pune pe semănături'/ ghica, s. 539. Am eu sămănături? Am eu toate cele trebuincioase peniru casă? creangă, o. 63. Vrun prăpăd de la niscaiva lighioane... cădea pesle semănăturile meg'ia-şilor. ispirescu, l. 206. Pe poale, se-ntind semănături, imaşuri şi livezi, vlahuţă, s. a. iii, 230. Plugarul scoase toamna din sămănătura aceea 44 de coreţe de mazere. marian, s. r. ii, 149, cf. ddrf. Aleargă pînă-n Roma să-nlrebe el augurii Că da-vor zeii oare bun rod sămănăturii? coşbuc, p. ii, 191. Mureau vilele de foame-n bătătură şi semănăturile păreau arse pe ogoare. sandu-aldea, u. p. 116, cf. şăineanu2. Va călca in picioarele cailor sămănăturile gata de seceriş, iorga, c. i. i, 145, cf. tdrg. Plivitorii păşesc cu cea mai mare băgare de seamă ca să nu calce sămănătura. pamfile, a. R. 96. Aveau moşii mari, fineţe. . ., dar şi pămînt pentru sămănături. agîrbiceanu, a. 235. Coline cu povîrnişuri dulci şi acoperite cu sămănături. hogaş, dr. ii, 5. La ziuă Alexandru a luat-o prin semănături, poruncind pedestrimei să înainteze către ţinuturile nelucrate. PĂRVAN, g. 47, cf. resmeriţă, d., cade. El tnsuşi a stal în fruntea pilcurilor sale de călăreţi, hotărîndu-le să calce întăi semănăturile Bîrsei, apoi să le dea foc. sadoveanu, o. xii, 265. Putem răminea fără sămănătură, cum s-a mai Inlimplat şi într-alţi ani. dan, u. 27, cf. scriban, d. Şoseaua Sucevii, arată cu plugul, sc pierduse tn semănături, arghezi, s. viii, 16, cf. ltr2, dl. S-a stricat şi vremea asta... Nu-i bine peniru semănături, t. popovici, se. 387, cf. dl, m. d. enc., dex, h x 539. S-o luat pi caii, pi carari, La luna, la săplămîna Sî-ş[i] cati sămănătura. va-siliu, c. 174, cf. alr sn i h 39. Pe unde mergea, pirjol făcea, Semănătura de departe înroşea, De aproape îngălbenea. folc. mold. i, 296. — Pl.: semănături. — Şi: (popular) sămănătură, (învechit) semenătură, seminătură (pontbriant, d.), săminătură (cihac, i, 251) s. f. — Semănai _|_ suf. -ătură. SEMĂNĂTURĂ2 s. f. (învechit) Asemănare. Cf. polizu, cihac, i, 139, ddrf, resmerţiă, d. — Pl.: semănături. — Şi: sămănătură s.f. cihac, i, 139. — Semăna? -f suf. -ătură. SEMĂRÎE s. f. (învechit, rar) Dare, impozit. Cf. d. bogdan, gl. — Seamă + suf. -ărie. SEMĂTlŞĂ s. f. v. sămăehişă. SfiMBE adv. (Transilv.) Vizavi, (faţă) în faţă. Cf. vaida, caba, săl. 100, coman, gl. Am stal sembia cu moşu la beserică. mat. dialect, i, 92. — Şi: s6mbia adv. — Din magh. szembe, Ş^MBIA adv. v. sembe, SEMBIÂNŢĂ s. f. (Italienism învechit, rar) înfăţişare. Apăru înainţea ochilor njei o femeie înalţă şi slabă, cu părul lăsat pe spate şi cu sembianfe Infernale. filimon, o. ii, 28, cf. contribuţii, iii, 157. — Pronunţat: -bi-an-, — Pl.: sembianţe. — Din it. sembianza. SEMECHÎŞ s. n. v. sămăehişă. SEMECHÎŞĂ s.f. v. sămăehişă. SEMEIOLOGÎE s. f. v. semiologie. SEMEE s. m. invar. (Germanism învechit,; iar) Chiflă. Nemţii din Paris făceau coadă la uşa prăvăliei, ca să apuce un corn sau un semel. ghica, c. e. iu,. J. — Din germ. Semmel. . . SEMELCH1TĂ s.f. (Bot.; Ban.) Sulfînă albastră (Trigonella caerulea). panţu, pl. — Accentul necunoscut. — Pi.: ? — Etimologia necunoscută. SEMEM s. n. (Lingv.) Unitate de semnificaţie alcătuită din mai multe ansambluri de seme. Cf. 1 e x e ni. Studiile unor semanticieni francezi. . . ale căror , contribuţii la delimitarea conceptului de sem şi semem'. . . nu ar fi trebuit neglijate, scl 1974, 190, cf. .m.: d. lingv. — Pl.: sememe. — Din fr. s6m&me. SEMEN1 s. m. Bară de oţel folosită la pescuitul pe sub gheaţă, la tăierea copcilor şi la desprinderea blocurilor de gheaţă; ghin. Peniru spart gheaţa la săpatul copcilor se întrebuinţa înainte un fel de topoare speciale,... astăzi însă... în mare parte părăsite, nefiind practice cînd e gheaţa groasă, şi au fost înlocuite cu un instrument special de fier, numit semen. antipa, p. 4.86, cf. 483, ltr2, dl, dm, dex. — Pl.: semeni. — Etimologia necunoscută. SEMEX2 s. m. v. seamăn. SEMENĂ vb. I v. semăna1. SEMENĂB s. n. v. seminar. SEMENĂTURĂ s.f. v. semănătură1. SEMEN-CONTRA subst. (Med.) Pulbere din bobocii uscaţi ai unor specii de pelin (Artemisia), folosită în tratarea ascaridiozei. Semen-conlra este compusă din vîrfurile unei speţii de arlemisă din Asia. MAN. SĂNĂT. 160/10, cf. D. MED. — Din fr. semen-eontra. SEMENE s. f. v. seamăn. SlvMENEA adv. v. asemenea. SEMENII vb. IV. Tranz. (Regional; complementul indică şindrila) A reteza pentru a avea aceeaşi mărime (Bonţ — Gherla), chest. ii 237/345. — Prez. ind.: ? - — Cf. semăna2. ' SEMENî2 vb. IV. Tranz. (Regional; complementul este peretele) A unge cu pămînt (Vaşcău). a i 34. . — Prez. ind.: semenesc. — Etimologia necunoscută. SEMENIC s. m. v. simlnoc. SEMENÎNŢĂ s. f. (învechit) Asemănare. Cuvinte nevăzute, într-o semeninţă. molitvenic (sec. xyi:I), 307, cf. dhlr ii, 329. >■ i — Pl.:? — Şemăna2 -j- suf. -inţă. 5466 SEMENIŞ1 — 667 — SEMEŢ SEMENIŞ1 s. n. 1. (învechit) Semănătură1 (1). Toate zilele pămîntului sămenişul şi secerişul, frigul şi zăduvul, vara şi primăvara. ■ . n-or mai părăsi, do-SOFTET, ap. CGR I, 266/27, cf. TDRG, SCRIBAN, D. 2. (Prin vestul Munt.) Semănătură1 (3). Toate se-menişarile au înviat după sfinluliţa de ploaie de alaltăieri. UDRESCU, GL. — Pi.: semenişuri. — Şi: (I) sămeniş s. n. — Semăna* + suf. -iş. SEMENIŞ2 subst, (Prin vestul Munt. şi prin estul Olt.) Asemănare. CI. i. cr. v, 375. N-am văzut aşa semeniş ca la copiii ăştia, parc-ar fi gemeni, udrescu, gl. — Pl.: ? — Semăna2 -f suf. -iş. SEMENlŞTE' s. f. sg. (Prin nord-estul Olt.) Semn (II D- E semenişte de ploaie, lexic reg. ii, 16. — PL: ? — Cf. s e m n. SEMENIŞTE2 s. f. (Regional) Arătură (Rîjleţu Govora — Piteşti), h xi 132, cf. sfc iii, 60. — Pl.: ? ■ — Semănal + suf. -işle. SEMENŢESC, -EĂScA adj. (învechit, rar; despre căsătorii) Care se face între rude (de gradul întii). Şi fraţii de surorile sale se se ia mente de mente semen-ţeşti. prav. lucaci, 168. — Pl.: semenţeşti. — Semenţie + suf. -esc. SEMENŢÎE s f. v. seminţie. SEMEOSIE s.f. (Astron.; învechit, rar) Paralaxă (!)• Prin femeosie se poate şti cil e departe vreo steaua de la noi. m. drăghici, f. iii, 3v/15. — Pronunţat: -me-o-. — Pl. : semeosii. — Semi- + osie. SEMESTRĂL, -A adj. v. semestrial. SEMESTRIĂL, -A adj. Care se referă, se raportează la un semestru; care se petrece sau se produce o dată într-un semestru (v. bianual) sau în fiecare semestru; care durează un semestru. Cf. i. golescu, c. în zilele aceste s-au ţinut examene semestrale. gt (1839), 262/22, cf. negulici. Este greu a ţinea sinoade semestrale. bariţiu, p. a. iii, 307, cf. stamati, d., polizu, PROT. — POP., N. D-, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU. Au remustrat... peniru întregirea. ■ . salariului a-nual. ■ . cit şi a remunerariului semestrul, sbiera, F. S. 299, cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., cade, scriban, D., dl, dm. Au fost distruse... mai multe răpitoare cu păr şi pene dectt prevedea planul semestrial, vîn. pesc. noiembrie 1964, 1, cf. dn2. Era plătit cu o mie de taleri anual, leafă pe care o primea semestrial, primăvara şi toamna. G. barbu, a. v. 89. Reviste specializate, cu apariţie rară (trimestrială sau semestrială), flacăra, 1969, nr. 5, 27, cf. m. d. enc., dex. O (Adverbial) Aceste bonuri poartă dobindă de 5 % plătibilă semestrial, titulescu, d. 132. — Pronunţat: -tri-al. — Pl.: semestriali, -e. — Şi: (învechit) semestrăl, -ă adj. — Din lat. semestralis, fr. semestriel, semestrăl, germ. semestrăl. SEMESTHIU s. n. v. semestru. SEMESTRU subst. 1. S.n. Interval de timp care durează şase luni consecutive; jumătate de an; (neobişnuit) şaselunie. Mulţi din rtvnitorii culturii neamului au fost indemnători ca cu acest semestru (şase luni) din urmă şă nu înceteze fiinţa Curierului Ru- mănesc. cr (1832), 1771/!4- Toţi abonaţii se vor iscăli în condica cazinului, plătind la fieşcare început al semestrului cîte un galben (a. 1836). doc. ec. 650. Pe semestrul urmăloriu să-şi. . . Irimiţă adresele sale. gt (1838), 33V21, Al treilea semestru încă-şi împlineşte cursul său de cînd „Gazeta de Transilvania“ şi „Foaia pentru minie, inimă şi lileratură“ , să citesc în publicul românesc, fm (1839), 2061/25, cf. valian, v. Pe fiecare semestru ii va da socoteală cu de-amănuntul. regul. org. 302/26, cf. stamati, d., polizu, prot. — pop., n. d„ dDrf, barcian.u, ale.x.1, w, ,Il ameninţă cu a-mendă, ăafăi nu va vărsa in trei zile măcar* sumele de pe semestrul trecut, rebreanu, i. 207, cf. resmeriţă, d. Datornicul ceruse însă o păsuire pentru primul semestru. sadoveanu, o. ix, 137, cf. scriban, d.,l tr2, dl, dm, dn2. Instalaţie. . . care urmează a fi dată în funcţiune la sfîrşitul primului semestru al anului, flacăra, 1969, nr. 1, 10, cf. m. d. enc., dex. 2. S. n. Jumătate din anul universitar sau (astăzi rar) şcolar. în cel de pe urmă semestru scolastic al anului 1835 . . . s-au urmat de clasul de legi I partea a 3-a şi a i-a. mn (1836), 722/47. Acest curs care va ţinea un an să va împărţi în două părţi potrivite cu cele două semestruri ale anului şcolastic. regul. Org. 381/34. A ridicai în ziua de 25 iulie un certificai de audiere a cursurilor in cele două semestre frecventate, călinescu, e. 236. Petrecuse, in timpul studenţiei, două semestre la Bucureşti. Blaga, h. 1 123. Profesorii stnf unanimi în a socoti clasa a Vil-a din învăţămîntul seral ca o clasă ce ridică, cel puţin în primul semestru, numeroase probleme. GÎ 1961, nr. 637, 5/4, cf. ltr2, dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. O (Prin lărgirea sensului) Cele două semestre ale „anului“ teatral, t iulie 1968, 86. 3. S. in. (sg.) (Argotic) Student; serie (de studenţi). Intră ciripind două studente: un semestru mai vechi şi o balică, abia scapălă din liceu. în scl, 1974, 447. 4. S. n. (Ieşit din uz) Rentă sau pensie care se plă- teşte la fiecare şase luni. Cf. şăineanu2, cade. — Pl.: semestre şi (învechit) semestruri. — Şi: (învechit, rar) semcsfcriu s. n. pontbriant, d. — Din fr. semestre, lat. semestris. SEMEŢE s. n. (Popular; în organizarea mai veche a agriculturii socialiste) Tip de unitate economică socialistă de stat în agricultură care se ocupa cu mecanizarea lucrărilor agricole în cooperativele agricole de producţie; clădirile, instalaţiile şi utilajele unei astfel de unităţi; locul unde se afla o astfel de unitate. Şi-au însămînţat grîu, cu tractoarele şi cu semâ-nălorile semeteului. lăncrănjan, c. iii, 16. Dar Doin băiat harnic La semeteu a apucat Şi ciocanu l-a luat. folc. mold. ii, 40. Mi-am arat ogorul meu Cu tractor din semeteu. Com. din tîrgu jiu. — Pl.: semeteuri. — Formaţie alcătuită din iniţialele S.MvŢ. (=^= Staţiune de Maşini şi Tractoare, pronunţate se-me-te)■ SEMETIC, -A adj. v. semitic. SEMETÎST, -A (Popular) Persoană care lucra într-o staţiune de maşini şi tractoare. în cazul cind aceste instituţii sau organizaţii devin cunoscute, vorbitorii formează derivate de la denumirile lor: ulemist,... seme-tist etc. sfc i, 172. — Pl.: semetişti. — Semeţe + suf. -ist. SEMfiŢ, -EÂţA adj. I. (Despre oameni) Care are Încredere exagerată în calităţile proprii, care are o părere exagerat de bună despre sine, fudul, infatuat, încrezut, înfumurat, îngîm-fat, megaloman, m î n d r u (I 3), orgo- lios, plin de sine (v. plin I 1), trufaş1 (1), ţanţoş, vanitos, (livresc) prezumţios, suficient, (învechit şi popular) măreţ (1), § SEMEŢ — 668 — SEMEŢ (popular), t al.n i c, f ăl o 5, î 11 c 'h i p u i t, (populai- şi familiar) ţ.î f 11 o s, (învechit şi regional) pîşiu (1), (învechit) prea! nălţat (2), zadarnic, (învechit,- rar) fum ur os, t r u f i t o r, (regional) m ă-res, n ă r t o s, (familiar) scrobit2 (2), b a ţ o s, înţepat; p. ext. care «sie lipsit, de respect, de ruşine, a r .0 g a n t, i' m. pertinent, insole 11 t., Iii cl r ă z 11 e ţ, necuviincios (2), n e o 1) r ă-l a t, n e r u ş i 11 a t (2), o b r a z nic (1 2), s f r u 11-t. a 1, -ţanţoş,, (popular, şi familiar) ţ 1 f 11 o s, (învechit, şi regional) ruşinat (3), (regional) ş u l-lieiic, (familiar) b o t o s. Ficştece domn semeţ şi 'nemilost.ii> va cădea fi nu sc va scula, neagoe, înv. 6/21. Iară Maliictş aai.11,... fiind şi simăţ pentru ctteva războaie ca năroc ce-au avui..., socoti să na lasă vreme ca aceia. n. costin, l. 245. Vei fi om rău şi. foarle viclean, simeţ şi nepleeat. varlaam — ioa-sii?, 114r/28. Încă nu inlrasă în oraş oastea cea biruitoare şi. sumeaţă şi îndată s-au schimbat faţa lucrurilor. molnah, bet. 35 /20. Inima pare că i să desfată Vă-zîndu-şi boierimea sumeaţă. budai-deleanu, ţ. 218. .Cinci sînlem tineri..., nc odihnim semeţi asupra minutului de acum. marcovici, c. 30/25. Invingind pe Olocar, puternicul şi semeţul rigă al Boemiei, supuse ■casei sale Austeia...sXulescu, hk. i, 171/24. Lăcuitorii sînt mîndri. şi sumeţi. asachi, l. 682/23, cf. valian, v. Ostaşul, făr-a fi semeţ, să. simţâ. bucuria, i. văcă-hescul, v. 72/5. Leandre, să nu fii sumei- conachi, j>„ 237. Fiind, cam semeţ, adesea înfrunta pe Bogdan. mag. ist, i, 141/31. Alexandru... văzu un om sălbatec stîhd sumeţ. alexandria, 93/18. Vezi acel sumeţ ciocoi Ce-şi dă aer între noi. F (5 872), 72. .Domnind semeţ şi tînăr pe roinicUc sloiuri, Căror a mea fiinţă un semizeii părea. Eminescu, o. i,. 91. Boierul cel semeţ şi neruşinat se luă după dînsul. ispirescu, i,. 249, cl'. şăineanu2. Âşa-l văd eu pe tînărul canonic, Istoricul, semeţ şi dîrz de mîne. iosif, v. .129, cf. resmeriţă, d. în faţa unchiului cure era înalt de statură şi. semeţ din fire, nepotul pierdu, o clipă din curaj, bassara-bescu, s. n. 134,' cf. cade. Sergentul jandarmilor din sal. a înaintat semeţ prin mulţime, saiiia, n. 68. Procurorul a ridicai fruntea semeţ. G. M. zamfirescu, m. ■d. li, 351. Vine badea Neculai, călărind semeţ, mare şi greu. sadoveanu, o. xviii, 371, cf. scriban, d. Bărbaţii mi se părură şi mai semeţi, stancu, r. a. i, 357. Făcu semeţ un pas înainte, tudoran, p. 496, cf. dl. Sc ţinea tot semeţ, cleşi îmbălrînise. t. popovici, se. 16, cf. dm. Tandaler. ■ . e semeţ şi îngîmfal. . ., dornic dc mărire şi egoist ist. lit. rom. it, 79. Ar fi fosi ca multe altele, dacă n-ar fi fosl aşa de semeaţă, lăncrănjan, c. ii, 105, cf. M. d. enc., dex, dsr. Cale bună, măi. drumeţ! Unde mergi aşa sumeţ"? alecsandri, p. p. 38. D-ei fi vrun stricai Ori vrun fermecat, Vrun sec de drumeţ, Vrun beţiv semeţ, teodorescu, p. p. 493..Ce te ţii aşa sumeţ, Mâi bădiţ cu părul creţ? jar-nîK:— bîrseanu,-.d. 277. De ce să nu fii fudul şi sumeţ? reteganul, p. iv, 22. Aiela-i sumeţ a dracului. or. s. vi, 245. Măi bărbate, om semeţ, L-am putea vinde la preţ, Să-mi iau fustă şi un fes. folc. mold. ii, 730. 0 (Substantivat) Să nu-şi mai rădice mîndrut şi sîm&ţul Giltejul în' fală, ce să-i faci giudelul. dosoftei, • pş. 35/5. Batjocura simeţilor o voi pleca, varlaam — ioasaf, 39r/19. Semeţule, ăsla-ţi esle respectabilul lăspuns? pann, ş. i, 64/17. <0 (Adverbial) Ca o a doua mamă a Grahilor, îi aducea [pe cei doi gemeni] de mînă şi spunea semeţ prietenelor: — Iată podoabele mele! bassarabescu, s. n. 162. + (Despre manifestări, atitudini etc. ale oamenilor, despre părţi ale corpului lor) Care exprimă, care trădează sau care denotă îngîmfarc; min dr u, orgolios, trufaş1 (1), ţanţ.oş, (livresc) prezumţios, (rai-) supe r b, (pop.ular) dîrz, falnic, fălos; ■p."c x t. .care exprimă, care trădează sau care denotă obrăznicie, arogant, impertine a t, i n s o- 1 i t, îndrăzneţ, necuviincios (2), u e o-brăzat,' obraznic (1 2), ţanţoş. Ochii cei flalţi a şimeţi şi falnici ii va smeri Domnul, dosoftei. ps. 53/3- Neculai Vodă Lş lăsasă firea, cea simaţă, cum era în domnia dintâi, neculce,' l. 267. Cu semeaţă [aţă, înfoiat în haine, răsucind mustaţa, pann, v. v. i, 120/1.5. Port ret e-ncondeiale în timpi de cruciadă, Ce sparg întunecimea cu ochii lor semeţi, macedonski, 0., i, 23. Umbletul lui semeţ, cu pieptul înainte şi cu. fruntea sus■ vlahuţă, s. a.' iii, 263. Anna e fire semeaţă. D. zamfirescu, n. 150, cf. cade. Stroe îşi încrucişa braţele pe piept şi înălţa capul sumei. c. petrescu, a. R. 15 8. Efigia de „primul, român modern“ străluceşte ca o emblemă pe fruntea lui Semeaţă, constantinescu, s. iii, 94. Fi.rca-i semeaţă, din. veche stirpe... e îndărătnică şi mai de neînduplecat decît moartea- T iunie 1968, 44, cf. dsr. Cu obraz gros şi semeţ Şi cu gură de orbeţ, se spune despre omul obraznic. Cf. ROMÂNUL GLUMEŢ, 58, ZANNE, P. II, 324. O F i g. Aripa gîndirii, vîstind spre adevăr, Toi nu voia, semeaţă, să se-nchine, labiş, i>. 275. -O (Prin lărgirea sensului) Asemenea urechi se numesc semeţe sau isteţe, ele sînt graţioase şi denotă pe lingă energie şi un caracter bun. enc. vei-. 106.4» (Despre natură sau elemenle, fenomene etc. ale naturii, edificii, părţi ate lor etc.) Care trezeşte admiraţie, care impresionează, care se impune prin măreţia înfăţişării, prin grandoarea proporţiilor, prin calităţi excepţionale etc.; falnic, grandios, impozant, impresionant, impunător, magnific, măieslos (2), măreţ (2), mindru (I 4), splendid, trufaş1 (2), (Învechit şi regional) fălos. Şi. în volbura turbată stat-au pururea întregi, Ca o stincă-n miezul mărei ce. sumeţe ape-nfringe. asachi, s. L. 1, 51. SUncele măreţe, Care-n valurile mărei furtuna/e şi semeţe Neclinlile-n veci. rămin. alecsandri, p. u, 75. Cu piscul unui munticel ce se ridica semeţ din rariştea pădurii, zări o căprioară, ispirescu, l. 288. Un horn ele piatră se înălţa semeţ şi. mîndru. a-0ÎHB1CEANU, s. )>. 5J. Gherghinele se ridicau semeţe, gîuleanu, N. 5 57. ;Yc îndreptarăm călră înălţimile sumeţe ale llălâucei. hogaş, dr. i, 49, cf. resmeriţă, d. Străjuiau pe înălţimi ruine semeţe în falduri de ederă. m. i. caracialj-, c. 38. Strălucesc în bălaia soarelui. turlele semeţe de la biserica sfînlului Nicolae. 1. botez, b. 1, 27. Aveam în mîini. semeţul munte, Cu ţoale coaslele-i rîpoase. voiculescu, poezii,.i, 39. Din curtea rafinăriilor, coşurile se ridicau spre cer, semeţe-bogza, a. î. 320. Era o casă semeaţă, cu trei ferestre către drum. v. rom. ianuarie 1956, 46. Am pornii Printre blocuri semeţe. labiş, p. 248. Nori diafani... plutesc deasupra cîtorva piscuri semeţe, flacăra, 1969, nr. 1, 29. Noi culmi semeţe se vor ridica la marginea răsăriteană şi sudică a Carpaţilor. românia literară, 1969, nr. 28, 32/1, cf. dsk. 2. (Despre oameni) Care nu se teme de greutăţi şi de pericole; brav, curajos, cutezător, dîrz, inimos, îndrăzneţ, neînfricat, viteaz, (livresc) intrepid, (rar) bărbat, (învechit) hrăbor, neînfricoşat. V. temerar, voinic. Au aşteptat pe Ieşi, puind apa. ca o piicidecă între oşti..., să oază pînă încît sintu de si-meţi leşii la război. N. costin, l. 597. Cu oşti semeţe s-au întilnit (începutul sec. X.VI11). mag. ist. i, 241/9. Ei sînt, fireşte, nămeţi, şi gingaşi la portul cinstei. ist. am. 9r/10, cf. lb, 1. golescu, c. Sumeţul călător petrecuse giumătale cursul seu. ar (1831), 191/30. Vînătorii sumeţi sau rătăciţi răscumpurau cu viaţa călcarea acestui loc. asachi, s. l. 11, 72. O româncă. . ■ vine sumeăţă-n faţa călăilor, alecsandri, t. 1 441-Tineri sumeţi şi frumoşi ca zeii cîntă doina- mace-donski, o. iv, 113. Todiriţă. .din ce în ce mai semeţ, îşi călcase pe inimă şi invitase la vals pe Luţica-1. NEGRUZZI, S. iii, 175, cf. DDRF, RESMERIŢĂ, D-, CADE O (Prin lărgirea sensului) Vesel acum şoarecele şi de bişugoasă pradă ce dobîndisc, mai îndrăzneţ şi mai semeţ făcîndu-se. cantemir, ist. 194. Chiar ca tînăr pui de vultur, ce-11 esemple se îndeamnă. A su-meţei sale maice la zbor drumul cînd însamnă. asachi, s. L. 1, 104- Plin de răni s-arată Acel ucis pe uliţi de cai sumeji. coşbuc, p. ii, 183. Sus, pe muche se arată §481 SEMEŢEŞTE — 669 — SEMEŢI Un ţap semeţ. LÂmş, p. 101. 'Pe 'timpurii semeţi; Zburdau rniei Ca stelele înlr-o noapte de vară. brad, o. 109. Şi alte tulpine le vezi ce, semeţe, Cu crengile grele, spre tine-'nclinînd. horea, p. 44. Stai, Călăreţt în-loarce-ţi calul semeţ, t iunie 1968, 38. Şi pe noi ne-a însemnat .'Pe aceşti'doi. .. Cu" căi snmefi. marian, f»o. 454. <0> (Substantivat) Puterea Roşiei poale supune pe sumelii cari aii cutezat a tulbură răpaosul ei. ar (1831)"; 4542/16. Semefule, ia seama! Sînl lucruri despre care în veci nu sc vorbeşte■ petică, o. 112. <> (Adverbial) E'n vezi băietul nostru Cit de sămeţ nc-hşiră poveşti din ceea lume! negruzzi, s. ii, 267, cf.. .ddrf, cade. Ţrefulică e chiabur,'-nu mijlocaş, spuse.. Mitrică semel- pheoa, d. 217. (Despre manifestări, atitudini'-etc. ale oamenilor) Care exprimă, care trădează sau care denotă curaj; curajos, cutezător, dîrz, îndrăzneţ, neînfricat. V. temerar. Ca nişte vorbe sămefe, gîndesc că m-or spăriia. beldiman, o. 87/14. împrăştia in vileag rostiri sumele şi înfricoşătoare (a-.- 1845). doc. ec. 861. Ai putut lua o asemene su-meală Iiotănrc? negruzzi, s. ), 45. Plîngeau amicii şi rîdeau duşmanii Dc truda mea şi gtndul meu sumeţ. coşbuc, P. îl, 288. Atunci se iviră o mulţime de opere, născătoare de gîncluri semeţe şi îmbelşugate- în . plr' ii, 75. Semel în cuget,, cu suflelul senin, pleca-voi mai departe, eftimiu, î. 158, cf. dsr. Vin de-l ia tu,:.. Dc ji-c suflehi-udrăzneţ, Cît Ji-e graiul de sumei! alecsandri, i>. r. 99. + (Rar; despre manifestări, atitudini. etc. ale oamenilor) Avînlat. Voiosul şi semeţul cînlic al plăieşuliii elpefian. odobescu, s. iii, 80, cf. dl, dm, dex. o. (Prin lărgirea sensului) [Ciocîrlia] zvoneşte cîntcce semeţe, macedonski, o. i, 159. — Pl.: semeţi, -e. — Şi: (Învechit şi popular) sume), -eăjă, (învechit) sămăţ, -enjă, săincj, -eafă, sl-mnl, -eaţă, shri6(, -eăţă, slinul, -eăjă, sîinoj, -eâlă adj. — Etimologia necunoscută. SEMEŢEŞTE adv. (învechit) J. Cu semene,- v. 5 e rii 6 ţ i e' (1), Cf- pontbriant, d., ddrf. 2. în mod semeţ (2). Xerxis mergea cu. oastea asupra grecilor foarte simeţăşle şi cu trufie, herodot ( 1645), 380. Cîrcalos atunci întră fără veste în casă şi stă, căutîncl sumeţeşle. buoai-deleanu, t. v. 120, cf." PONTBRIANT,_ D-, DDRF. — Şi: simejişte, suincjeşle adv. —• Semeţ -f suf. -eşte. SEMEŢI vb. IV. Refl. 1. A avea încredere exagerată in calităţile proprii, a avea părere exagerat de bună despre sine, a se crede,., a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a , s e împăuna, a se înfumura, 'a se Ingîmfa, ase lăuda, ase trufi1, a-şi da aere (v. ae r), (rar) ase m a r ţ a f o i2, (învechit şi popular) ase mări (VI 2), a s e in î n-d r i (4, 5), (populai-) ase î n c r e d e, a se păuni (1), (învechit) a se înălţa, a sc preaînălţa (3), ase preamări (1), a se prearădica (3), a se ridica (I 18), a se trufăşi, (regional) a se bîrzoi, a sc făloşi, a se marghioli (3), a se n ă sco corî (1), a sc sfătoşi, (familiar) a se furia ndisi, a se î n f o i a, a se umfla în pene (v. pană I 1), (argotic) a se ş u c ă r i (2); p. e x t. a deveni lipsit de respect, de ruşine, ase obrăznici (1), (rar) ase întinde, (regioual) ase 1 ă i n a, (familiar) a-şi lua nasul la p u.r t a r e (v. n a s1 I). Că fugită e de la noi zavistia, şi nu să semeţească de acest puţin (sec. XVII), cat. man. i, 383. Şi ceata lui ce s-au simefil au căzut cu dînsul. dosoftei, v. s. noiembrie 112Y/18. Iară nărodul ca un pui de leu să va scula, şi ca:un leu să va semeţi, biblia (1688), 1141/31. Care biruinţă. văzînd sfeţul tnlr-alltea rînduri, fiind şi.tînăr, s-au înnălţaţ, s-au semeţit, cît au ieşit din rînduiaia aceea ce să cădea să umble. ist. ţ. r. 109. De multe ori cei impielroşiţi la socoteală, cu blîndeţea mai tare se simeţesc. cantemir, ist, 72; I s-au înălţat minţea şi s-au semeţit, s-au mindril (începutul sec. XVIII). MAG, ist. i, 241/16. Acest craiu atît s-au fost mărit şi s-au fost sumeţit axinte uricariul, let. ii, 183/14 cf. i. golescu, c. Aceşti ţigani, semefindu-să că sîn cio'căhaşi..., nu să supun să plătească. .dajdi (a. 1835). doc. ec. 568. Firea toată. Te arată., Cînd va. a se semeţi- î. văc-ărescul, p. 22 /10. .Au te-ai sumeţit căci ai biruit pre Darie? alexandria, 111/11. Un. bărbat din partea sa prea mult se semeţeşte, pann, e. iv, 73/10, cf. pontbriant, d. Mulţi. voinici se potri-căliseră semeţindu-se cu uşurinţă că va scoate la capăt. ispirescu, l. 218. Nu cumva..., t nmulţindu-i-se moşiile,. să. devină prea puternec şi apoi să se sumeţeascâ-SB1EKA, F. S. 32, cf. TDRG, RESMERIŢĂ; D. Eu. ÎS oleacă de neam cu nevasta lui. Bogza. De-o bucată de vreme sc semeţeşte şi nu mai calcă pe-aici. sadoveanu, o. x, 607, c.f. dl, dm. Lina a tăcut şi s-a sumeţit puţin, privindu-mă într-un anumit fel, tu coada ochiului. lăncrănjan, c. iii, 34, cf. m. d. .enc-, dex, dsr, cia-uşanu, v. 200, coman, gl. Tranz. fact.- Boierii, pre carii bogăţiia îi sumeţise, începură a. ambiţiona domnia, negruzzi, s. j, 273. O (Prin lărgirea sensului) Şi cucuruzul se sumeţea şi et, sco/indu-şi spicul la iveală, lăncrănjan, c. ii, 216. 2. (Astăzi rar) A Îndrăzni. Ei s-au semeţit: cc-au dat aşa, au şi tăiat pre un fecior a străjeritor (a. 1638 — 1-643). îonoa, s. n. 72. Iar turcii s-au simefil şi s-au tnlorsu înapoi ş-au. lovit pe Ieşi. neuclce, l. 73. Ştefan Vodă semeţindu-se de acest război ... s-au sculat fără veaste şi au intrat in Ţara Rmnănească (Începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 162/15. Oamenii începură a sc sămeţi cu nădejde că-i va -nitului Dumnezeu, din mîna vrăjmaşului legii creştineşti, muşte, let. iii, 48/12. Dînd Dumnezeu biruinţa nemţilor asupra turcilor şi, sumeţindu-se nemţii, au începui a ieşi. din (ara ungurească (a. 1717). uricariul, iv, 316/11. După ce. a stătut Allila singur crai hunilor, cu mult mai tare s-a. sumeţit asupra romanilor, şincai, hr. i, 80/1.5, cf. lb. Cînd turcii... văzură trecerea sultanului cu atîta oştire asupra Ungariei, începură a sc semeţi, a ieşi în Ţara Românească... a prăda şi a izbi. bălcescu, m. ' v. 242. Sumeţindu-se vrăjmaşii năvălesc "mai furioşi. . . însă nu pot să răzbată prin aprozii credincioşi. negruzzi, s. i, 129, cf. pontbriant, d. Cine s-a tras cu cl în deget. . . a doua oară nu s-a mai sume/ii. vlahuţă, ap. Cade, cf. ddrf. Nobilimea polonă se sumeţise toi mai tare faţă cu principii săi, zmulgîndu-le tot mai mulle privilegii, xenopol, t. îs. iv, 53, cf. resmeriţă, d., cade. D-apoi, mătuşă, nici neguţătorii din alte părţi nu sînt mai prejos, s-a semeţit străinul. sadoveanu, o- xv, 476, cf. scriban, d., dl, dm. Unde arc el norocu ăla să dea pesle mine, că i-aş arăta eu lui, se sumefi Achim. preda, m. 107, cf. m. d. enc., dex, dsr. F i g. De-acum nu mai poţi sta locului, fiindcă s-au sumeţit şi s-au pornii toate, năpădind şi cuprinzînd totul, grădinile şi cîmpul. lăncrănjan, c- i, 6. O (Construit cu dativul etic) Tu, Ioane, zmeul talii, prea mi ie sumeţi, Slafi cuminţi în adăposturi. voiculescu, poezii, i, 109. + Tranz. (învechiţi în forma simeţi) A încuraja. Stâpînă-său va sta de va prăvi şi nu i va despărţi, ce încă-i va amuţa, cle-l va simefi şi de-l va vălîma pri cel slab. prav. 20. Cc Dumncclzeu simeţeaşle pre unul ca aceala. m. costin, ap. gîdei, 208. Nu vă simeţească pre voi Ezechia căci nu va putea pre voi ca să vă scoaţă den mîna mea. biblia (1688), 2811/33- + (învechit) A se bizui. Pc aceasta mă semeţeam că voi putea ocirmui fără cusur şi o mai mare sau o mai grasă sl.ujbă decit cele ce avusesem mai nainte. fm (1842), 1071/12. Tătarii sumeţindu-se în numărul lor, nu băgară de seamă la această strigare, bălcescu, m. v. 60■ Devlelul porunci să -te strice acea alegere, iar patriarhul, sumeţindu-se în acea poruncă, .. ■ argosi pre mitropolitul Leon. ne-gruzzi, s- i, 242. Nu că Tarla-Cot se codea ele luptă, că vru să-şi rîză de dînşii, pentru că se. semeţea în puterea lui. cony. liţ. xix, 395. 5483 SEMEŢI?: — 670 — SEMEŢiRE 3. (învechit şi popular) A se răzvrăti (2). Toate le-au avui omul subt stăpinirea Iui, iar semefindu-se s-au schimbat, neagoe, înv. 13/13. Slujea lui Ho-dologomor şi in a 13 ani s-au semeţit, biblia (1688), 9J/53. Păcat de dînsa, că era gingaşă şi voinică muiare, ea o b.alauroaică mi se sumeţia împotrivă, odobescu, > s. i, 82. Unii Oameni începuseră din nou să se sume-fească şi să se zbîrlească, vorbind într-un anumit fel. LXNCRXftjAN, c. iii, 113. — Prez. ind.: semeţesc. — Şi: (popular) sumeţi (prez. ind. şi sumei), (învechit) sămeţf, simeţi vb. IV. V. seme). SEMEŢIE s. f. 1. Sentiment de încredere exagerată In calităţile proprii, părere exagerat de bună despre sine, fală, fudulie, infatuare, Împăunare, Înfumurare, inglmfare, mlndrie, orgoliu, trufie (1), v anitate, (livresc) s u-f i c i e n ţ ă, (rar) superbie, ţ a n ţ o ş i e, (învechit şi popular) măreţie (2), mărire (IV 6), pănuire, (învechit şi regional) t r u f ăl (1), (învechit) f ă 1 n i c i e, laudă, mărie, (IV 6), m ă-r i m e (IV'6), mtndreţe (1), p o h f a 1 ă (3), p r ea-înălţare, semeţire, trufăşie, zădărnici c, (regional) f ă 1 o ş i e, (învechit, rar) prca-Inălţime; p. ext. lipsă de ruşine, de respect, atitudine obraznică, aroganţă, impertinenţă, insolenţă, îndrăzneală, neobrăzare, neruşinare, obrăznicie (1), sfruntare, trufie (1), (rar) ţanţoşie, (popular) ţ i f n' ă, (învechit) sfrunterie. Toate pohtele trupului şi năravurile lumiei şi sămeliile să le răstignim şi să le omorîm- coresi, ev. 66. Aşea păftră pentru slmelîia. dosoftei, v. s. noiembrie 112T/20. Voi surpa semeţia mlndriei voastre, biblia (1688), 911/39. Simeţiia mai' de multe ori orbeşte pre oamenii mari'. n. costin, l. 358. Seniefia tiranilor, mineiul (1774), 37w/3. "Sumeţie şi mîndrie [este] prin carea cineva In sineş să încredinţează cum că alţii ne slnt noauo mult datori, carte treb. i, 210/13. Sumeţiile acestea i-auşi mlncăt mai pre urmă viaţa, şincai, hr.ii, 280/16, cf. lb. înc-o vrednică de înSămnat sumeţie. ar (1829), 183l/26, ef. i. golescu, c. Unde este semeţia mea? Mtndria anilor mei ce s-a făcut? marcovici, c. 35/15. Se măi numără Intre afecţiuni iubirea de argint, sumeţia. antrop. 189/22, cf. valian, v. Nici are simţul Sumeţiei ca spaniolul, codrij-drXguşanu, c. 246. Ştefan, pentru a umili mai cu cumplire semeţia muntenilor, au lăsat armia sa de au prădat trei zile tn ho-tdtăle statului lor. ist. m. 101/19. Foarte cu greaţă il asculta, Cind cu mare semeţie pe sine se lăuda, pann, e. ii, 60/13.. Mă amestec toi unde nu am treabă Şi mă arăt în lume cu multă sumeţie. negruzzi, s. ii, 213, cf. pontbriant, d. Relaţiunile de pace nu pot dura între noi, siifneţia şi tendinţele voastre sînt periculoase, f (1868), 79. Sumeţia bonjuriştilor nu mai are margini! alecsandri, t. 1 399. Sumeţia unei inteligenţe excepţionale. maiorescu, Cr. ii, 297. Mi ştiu ce sentiment de voioşie, de copilărească’semeţie te face... să cauţi falnic în jurul tău. vlahuţă, s. a. ’iii, 287, cf. şXi-neanu2. In dalba-i semeţie Mai dulce-i pare lupta. peticX, o. 183. Semeţia, vanitatea, o face să spună cuvinte ridicole, agîrbiceanu, l. t. 269, cf. resme-riţa, d., cade. Nasul. . . dădea o uşoară semeţie întregii figuri, camil petrescu, u. n. 94. Nu mai avea glas să răspundă cu semeţia tăioasă de odinioară. c. petrescu, c. v. 353. S-a umflat de atlta semeţie, ca de venin, sadoveanu, o. xvii, 347, cf. scriban, d. tn nestaie să-şi mai ţie Nasul sus, de semeţie. arghezi, s. v, .81, cf. dl. Surise.. . cu o liniştită semeţie. preda, ij. 2.85, ef. dm. îi scăzuse seţnefja peste npapte: arăta iarăşi ca-h Iaşi. v. rom. iulie 1958, 42. Nu mai avea nimic din semeţia Iui dinainte. lXncrănjan, c. ii, 90, cf. m. d. E'N'd., dex, dsr. Să le văz la voinicie Cum te văz ia sumeţie. folc. olt. — munt. ii, 153. <î> L o c. a d V‘. Cu semeţie = In mod semeţ (1), (învechit) semeţeşte (}). Petriceicp Vodă... cţi simeţie le grăie, şi nu-i crede şi nu vre să-i sloboadză. neculce, l. 53. Cu semeţie zicea că va să facă rău (Începutul sec. XVIII). mag. ist. i, 241/4. Gugiumanul de samur aşezai cu semeţie pe cap. odobescu, s. I, 262. Nu^mi este de vîn-zare. . . răspunse cu semeţie feciorul, ispirescu, l. 116. O, voi crai făr’ de ruşine, Cum aţi îndrăznit cu mine Să vorbiţi cu semeţie. teodorescu, p. i>. 114. + Ansamblu de calităţi care trezesc admiraţie, care impresionează; grandoare, măreţie (I)1, splendoare, (rar) maiestate (3). Fluturi de atlas se scaldă în a-ceastă scurgere de colori, mărind semeţia văzduhului. klopştock, £. 329. [Norii] le-ar putea ţi exemplu de singurătate şi de semeţie. bogza, c. o. !45. Mi-a fosl drag... Să văd... Scurgerea cocorilor,.:. Semeţia pinilor Plini de scama norilor, i.abiş, p. 165. Zarea, era limpede, munţii pietroşi păreau foarte apropiaţi şi de o semeţie neobişnuită, v. rom. ianuarie 1965, 75. 2. Forţă morală de a înfrunta primejdiile şi neajunsurile de orice fel; bărbăţie, bravură, curaj, cutezanţă, dîrzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, (livresc) întrepriditate, (rar) cutezare, (popular) inimă, voinicie, (popular şi familiar) suflet, (învechit) dîr-zie, îndrăznire, mărinimie (1), neînfricoşare, semeţire (2), (grecism învechit) taroS, (franţuzism) petulanţă. Acea mînă ce mă lovi aşa de cu sămefîe herile să o Imparfă. dosoftei, v. s. octombrie 48f/4. S-au mirat Mihai Vodă de simeţiia leşilor, cu ce sîrguială au apucat vadul. n. costin, l. 597, cf. lb .Şi tu ai semeţia să nu voieşli să dai lui lriman pe tronu-i ce tot pămîn-tu-i dă. c. a. rosetti, c. 86/10. Mă tem ca semeţia lui să nu-l fi condus prea departe, asachi, p. r. 6/11. Ai noştri izbiră cu semeţie pe turci. bXlcescu, m. v. 61. Lucrurile acestea. . . sînt nişte trăsuri de curagiu şi semeţie. aristia, plut. c2/30. Cu o sumeţie poate cam nesocotită, am dat drumul gîndirii mele in luniea trecutului, alecsandri, t. ii, 47. De cind s-a introdus juriul şi s-a ridicai pedeapsa morţii penlru asasini, prădăciunile şi omorurile... se produc cu o sumeţie neauzită, maiorescu, d. i, 60. Semeţia lui — minciună; vitejia lui — poveste, macedonski, o. i, 118. Bărbăţia, vitejia, sumeţia, puterea, voinicia sint feminine, deşi bărbăteşti. 1. negruzzi, s. i, 481, cf. pontbriant, d-, ddrf. El a vrut... să înlăture pericolul ce creştea pe fiece zi contra siguranţei romanilor,, prin sporirea pu-terei şi a semeţiei dacilor, xenopol, i. r. i, 94. Rog pe cetitori să-mi treacă cu vederea semeţia. in plr ii, 52, cf. tdrg, resmeriţX, d. Mi-am aprins o ţigară şi-am pus iar mîna pe creion, cu oarecare semeţie, cu încredere în talentul meu. vlasiu, d. 337. Un deţinut recăpătîndu-şi libertatea, vechea lui semeţie reapare, vianu, a. p. 273, cf. dl, dm. Iubiţi tovarăşi, a spus el după aceea, cu holărîre şi cu semeţie. ,lăncrănjan, c. ii, 293, cf. m. d. enc., dex. + (învechit, în forma sumeţie) Nesupunere. Dacă insă.. . s-ar afla că ei au cutezat împotriva împărăleştei porunci. .. vor lua încă şi pedeapsa sumeţiei lor (a. 1819). uricariul, i, 130. 4 (învechit) Răzvrătire. Hotărirea ce să va face împotriva unuia ce din semeţie şi nesupunere tiu va merge la judecaiă, aceia să aibă tărie. prav. cond. (1780), 66. Departe de mine acel duh de semeţie, gata totdeauna a osinăi. . voinescu ii, m. 100/12. — Pl.: semeţii. — Şi: (popular) sumeţie, (învechit) săineţie, simeţie, simeţie s. f. — Semeţ + suf. -ie. ŞEMEŢfRE s. f. (învechit) Acţiune de a se 5 e, in e ţ i şi rezultatul ei. 1. Semeţie (!)• Cf. s e m e Cf. budai-deleanu, lex., i. golescu, c. Drept răsplătire Pupăzii-i făgădui O creastă (spre sumeţire) Ş-un glas gros de-a pupăi. fm (1841), 232a/6, cf. pontbriant, d. [îşi Încrucişa] din nou braţele pe piept, în sumefirea-i teatrală, c. Pe-] TREŞCU, A. R. 131- ' ii 5485 seMfonîe — 6?i - SE.MIli A KlîAH 2. Semeţie (2). Cf. semeţi (2). Cf. polizu, pontbriant, d. Rosti cu aceeaşi sumeţire tinerească, c. pe-treşcu, a. r. 172. — Pl.: semeţiri. — Şi: sumeţire s.f. — V. semeţi. SEMfONIE s. f. v. simfonie. SEMI- Element de compunere eare înseamnă „(pe) jumătate", „(relativ) puţin", „(relativ) redus“, „par-ţial“, „de tranziţie** şi care serveşte la formarea unor substantive ca: semianalfabet, semiar- bust, semiîntuneric etc. şî a unor adjective ca: semiartistic, semiboem, semicar-ti la gin os etc. Cf. i. gol'escu, c., valian, v., stamati, d., polizu, prot. — pop-, n. d., antonescu, d., pontbriant, d., ddrf, barcianu, alexi,W-, ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, DM, FORM. CUV. I, 257, M. D. EN§., DEX, DN3. — Izolat, prin analiză, din cuvinte ca semicircular, semidiamet.ru, semidoct, semifiuid, semiton, semivo-eală. SEMIiţţCETÂL s. m. (Chim.) Derivat monoalcoolat al zaharurilor simple. Cf. ltr, ltr2, d. med. — Pronunţat: -mi-a-. — Pl.: serniucetali. — Din fr. senii-aeetal. SEMMCVÂTIC,-A adj. (Despre plante) Care trăieşte parţial in apă. Pe gresiile triasice se văd... adesea resturi de plante criptogame semiacvatice. geologia, 75. — Pronunţat: -mi-ac-, — Pl.: semiacvatici, -ce. — Seini- -f aevatic. SEMIADERJŞJVT, -A adj. Care aderă numai In parte, care nui se prinde bine, care nu se ţine strins lipit de ceva. Receptaculul concav semiaderent cu ovariul. grecescu, fi.. 234, cf. dn*, form. cuv. i, 191, dex. — Pronunţat: -mi-a-. — Pl.: semiaderenţi, -te. — Di,ii fr. semi-adhârent. SEMJAFOMZÂRE s. f. (Fon.) Afonizare parţială. O liniuţă verticală subt vocale indică afonizarea (lupi), iar seişnul (- semiafonizarea (casă). puşcariu, l. r. i, 60. h — Pronunţat: -mi-a-. — Pl.: semiafonizări. — Senil - + alonlzare. i SESHAGNOSTIC, -A adj. Care are, intr-o anumită măsură^ caracteristicile agnosticismului. Cf. dn3, dex. — Pronunţat: -mi-ag-, — Pl.: semiagnostici, -ce. — Seml- -f agnostic. k SEMIANALFABET s. m. şi f. Persoană care abia ştie şă scrie şi să citească. Cf. l. rom. 1967, 239, scl 1967, 522, hristea, p. e. 169, form. cuv. i, 191, dn3. — Pronunţat: -mi-a-. — Pl.: semianalfabeţi, -te. — Se|il- + analfabet. SEMI ANARHIST, -A adj. (Rar) Care are, in parte, caracteristicile anarhismului. Cf. dn8, dex. — Pronunţat: -mi-a-, — Pl.: semianarhişti, -ste. Seml- 4- anarhist. SEMIARBCST s. m. Tip de plantă cu tulpină aeriană, care face trecerea între plantele lemnoase ţi cele erbacee. Cf. ltr2, dn2, dex. — Pronunţat : -mi-ar-. — Pl.: semiarbuşti. — Semi- + arbust. SEM1ARI1ÂIC, -A adj. Care are, în parte, caractere arhaice. Mediul patriarhal, semiarhaic, . . . acelaşi ca pe vremea bezmanului boieresc, continuă să trăiască. ralea, s. t. i, 12. — Pronunţat: -mi-ar-ha-ic. — Pl. : semiarhaici, -ce. -r SemJ- + arhaic. SEMIARiD, -A adj. (Despre regiuni, ţinuturi etc.) Care este aproape ca un deşert. Cf. dn3, dcr. Pronunţat : -mi-a-. — Pl. : semiarizi, -de. — Din fr. semi-aride. SEMIARTICUIÂŢIE s. f. Articulaţie Intre două piese care permite o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. Cf. dn2, form. cuv. i, 139, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -mi-ar-, — Pl.: semiarticulaţii. — Semi- + articulaţie. SEMIARTISTIC, -A adj. (Rar) Care are, în parte, caractere artistice. Doi anacronici, mai precis doi medievali, în ciuda deghizamentului lor semiartistic. vi-nf,a, L. i, 407. — Pronunţat: -mi-ar-. — Pl.: semiartistici, -ct. — Semi- -(- artistic. SEMIARTIZANĂT s. n. Sistem de muncă industrială bazat în proporţie de circa cincizeci la sută pe meseriaşi. Cf. dn2, dex. — Pronunţat: -mi-ar-, — Pl.: semiartizanate. — Semi- + artizanat. SEMIASIÂTIC, -A adj. (Rar) Care este, tn parte, asiatic. Fierul e. un material exotic... utilizat numai de seiţi; ■., dar în prima fază a şederii lor. în Dacia, ca năvălitori incă semiasiatici. părvan, g. 393. — Pronunţat: -rni-a-si-a-. — Pl;: semiasiatipi, -ce. — Semi- -f asiatic. SEMIAUTOMAT, «A adj. (Despre şişteme tehnice) Care efectuează automat numai unele dintre mişcările pe care este capabil să le execute, celelalte fiind dirijate prin intervenţii din exterior; care este auto-matizat'numai în paYte; (rar) semiautomatic. Strungurile moderne sînt automate sau semiautomate, adică mişcările sînt comandate prin diferite dispozitive mecanice şi nu cii mîna. ioanovici, tehn. 286, cf. dl, dm, dn2, form. cuv. i, 191, dex. + (Despre comenzi) Care este numai în parte automatizat. Grupul de regie tehnică cu comenzi automate şi semiautomate va fi aşezat în fundul sălii, t septembrie 1968, 14. — Pronunţat: -mi-a-u-. — Pl.: semiautomaţi, -te. — Seml- + automat (după fr. semi-automatique). SEMIAUTOMATIC, -A adj. (Rar; despre sisteme tehnice) Semiautomat. Cf. dex. — Pronunţat: -mi-a-u-, — Pl.: semiautomatici, -ce. — Din fr. semî-automatlque. SEMIAUXILIÂR, -A adj. (In sintagma) Verb semi-auxiliar (şi substantivat, n.) = verb cu rol sintactic asemănător cu al auxiliarelor propriu-zise, care dă acţiunii verbului „ajutat“ o nuanţă modală, reieşită din sensul său lexical. In literatura românească de specialitate din ultimul timp s-a aeordat o atenţie sporită problemei existenţei sau inexistentei, în limba română, a verbelor semianxiliare. l. rom. 1967, 297. Socotesc mai potrivit pentru verbele modale termenul dţ semiauxiliar. sa i, 80, cf. dn2, dex. — Pronunţat: -mi-a-u-xi-li-ar. — Pl.: semiauxiliari. — Din fr. seml-auxîllalre. SEMlAxA s. f. (Georo.) I. Porţiune dintr-o axă mărginită de origine (3) şi formată din toate punctele axei care se află în partea dreaptă sau ştlngă In raport cu originea. Cf. dl, dm, dn2, form. cuv. i, m. d. enc., dex. 2. Jumătate din lungimea axei unei curbe plane închise sau a unui corp de revoluţie generat de o curbă plană închisă, cuprinsă în interiorul curbei sau al corpului respectiv. Cf. dl, dm, dn2, dex. — Pronunţat: -m'i-a-, — Pl.: semiaxe. — Semi- + axă. SEMIBARBĂR, -A adj. (Rar) Care este aproape de starea de barbarie; puţin civilizat. De cîteva, ori, e^ 5506 SEXitBAaiiiB — 6? 2 — SKMÎOEHC poetul, a-vorbit chiar de o naţiune „1semibărbară“. in PiiR'li, 523. — .Pl.: semibarbari, -e. — Scmi- + barbar, SEM1BARIERĂ s. f. Barieră automată care Închide numai jumătate din lăţimea căii de acces peste calea ferată- 'Cf. dn3. — Pronunţat: -ri-e-. , —. Pl.: semibariere.. — Semi-rl barieră. SEMIBOfiM, -A adj. (Rar) Care are, in parte, caracteristicile boemului sau boemei. .Decorul... ,reconstituie cu cohcretefe specifică interiorul semiboem al profesorului-, în acord deplin cu cerinţele unei mişcări scenice nu lipsite de neprevăzut, t iulie, 1968, 72, — Pl.: semiboemi, -e. — Semi- + boem. SEMIBCcLĂ s.f. Jumătate de buclă, 'tf' dn3. — Pl.: semibucle. — Seiiii- + buclâ. SEMIBURSISH, -A s. m. şi f. (Astăzi rar) Elev sau student care primeşte doar o parte dm cuantumul unei burse integrale. Avea o arhivă de date.. . şi dosare care urmăreau 25 0 de bursieri, semibursieri', solvenţi, din clasa iniţia pină la bacalaureat, arghezi, l. 90, cf. DN3. ;. . — Pronunţat: ,jwf. — Pl.: ...semibursieri, -e. t Seini- + • bursier. siîMIC, -A adj. (lingv,) ,Care. ţine.de sem», privitor la seme;, care ia în consideraţie semele. Categoriile gramaticale pol fi concepute ca ansambluri de seme (categorii semice). l. rom. 1968, 104. Acordul... include.,genul categoriilor, semice iterative, scl 1968, 238, ef» l. kom. .1969, 621. + (în sintagma) Analiză semică j= metodă de descriere a compoziţiei-, semantice a cuvintelor prin descompunerea acestora în seme.. . . » . Pl. : setnici,.-ce. — Din fr. sfemique. SEMICABÎNĂ s. f. (în sintagma)' 'Semicabină fonică == pupitru cu echipament audiovizual. [Sala] este. înzestrată' iu 40 de serăi-cabine fonice, ’sl 1966, hr. 6 888, cf. dcr. ........ ' **“ — Scris şi: semi-cabină. — Pl.: semicabine. — Semi- + cabină. .ti;.' ;SEÂjICADifiN.ŢĂi s. f. (Muz.) Cadenţă pe dominantă, Cf., viu. Eopoyici, p. i. puv. i, 191, ,. P1.Vsemicalificaţi, -te. ' \ . -Seini- + calificaţi ■' . SEMICAMGARIV s. ij. Stofă asemănătoare cam-garnului. Cf. dn3. ,.i— Şemi- + camgarn. $^pCA^|ONIZÂp. s. f. Proces de dş&corupuneţre termică a cărbunilor la temperaturi relativ scăzute (pină la 500° —600°), în absenţa aerului, prin care se oihţin semicocs, gudron şi gaze; semicocsificare, semi-distilare. Cf. mdt, ltr2, der, spq iv, '320, m. d: enc., dex. ■: şemiearbonizăr-i. ■> ~ :a <*).' . . — Semi- -f carbonizare. . SIÎMIC ARTI LA Gl iV(3 S, -OÂSA adj: - Cârc este, * in parte, cartilaginos. In devonian apar primii peşti ganoizi, cu schelet semicartilaginos. geologia, 68. — Pl.: semicariilaginoşi, -oase. — Semi- + cartilaginos. * ’■ semicărturar s. m. Persoană care se dă drept savant, dar care are numai cunoştinţe superficiale; semisavant (1) . V. semieult, semidoct, semi eru. di t. Cf. cade. — PI.: semicărlurari. t-- Scmi- + cărturar. SEMICArTURĂRESC, -EAscA adj. Care aparţine sernicărturarului, care se referă ia semicărturar; semisavant (2). -Cf. CADE. — Pl.: semicărtmăresc, -ească.. — Semi- + cărturăresc. ■ SEMICENTENAR s.n.; Jumătatea ‘unui^centenar; împlinirea a cincizeci de ani de la producerea uniii' eveniment; sărbătorirea acestui eveniment.(învşchit) semiseeol. Sărbătorirea semicentenaruluif iitiirîi''Transilvaniei:-eu România, ri, 1968, !tir. 7 483, Cf, dn2. Au luat sfîrşit lucrările celei de a XlV-a sesiuni ştiin-. ţificc a Institutului Politehnic" ăt?i ‘ B'Ucureşii, consacrată sărbătoririi semicentenarului., Pqştiifulişi Comunist. Român, scînteia, 1971, nr. 8 7.54,"cf. fqrm.'cuv. 121, dex. O (Adjectival) Am răsfoit ziarele ungureşti din luna august 1011 (data serbărilor semicentenare ale „Astrei“). In plr ii, . — Pl.: semicentenare. — Semi»-h.cen.tenar* , - ,i ‘ * i-f r0 < SEMICENTRÂL, -A adj. (Despre zone, construcţii, rhagaziiyî etc. urbanistice) Care este situat în apropierea centrului unei localităţi (mari). Cf. dn3, dcr. — Pli:' semicentrali, -e. ir , > ■ — Semi- 4- centrai. •SEMICERC s. n. J. (Geom.) Arcul de cerc subîntins de un diametru; fiecare dintre cele două.părţi (de curbă sau de suprafaţă) egale ale unui cerc, situate de o parte şi de alta a‘unuia dintre diametrele cercului; figură geometrică l'ormata’din jumătatea unui cerc; jumătate de cerc. Giumăiqteq: cemulţiii: sp. jtu-meşte semicerc, geometria, a. m. Î8v/i, cf. egt 8, 15.8, r. golescu, c.' Diametrul esle o lişie dreaptă. . .- carele împarte cercul drept iii două părţi numite semipp-curi. genilie, g. 70/1. Meridianele sînt semicercuri (jumătăţi de cercuri) trase de la un poU’fiîiiă' laicefâiălLlid. v. 64/25. Toate semicercurile în care se împarte tvep tele- . desen arh. 10/118, «f. poenaru, g. i4/2i. Sala Camerii sesiilor în formă de semicerc st-rălmceşte de marmor şi de bronz, fm (1842).r,.,60,fy32. Sala,.-, -era nu prea mare şi mobilată foarte simplu:. ;, cu pitirii de piele şi două sau trei mese cu aripi îh semii’ir’ctu-calendar (1852), 86/1, cf. polizu. Buciumul propriii-zis s-im răsfrînt cu cornul îndoit. în formă de semicerc■ xenopol, i. r. i, SI, cf. alexi, w;,:teĂiNEANP2,''frtir-î;n . semicerc de vreo cinci paşi, locul.in jurul lui ^Avrum. rămăsese ' gol. rebreanu, i. 320, cf. r'eşmesjţX, £>., cade,'Lagărul’. . . avea forma unui larg semicerc sprijinit pe Dunăre. topIrceanu, o. i ii, 7, cf. scriban, d. Toţi electronii... vor descrie semicercuri d.e ’ aceeaşi-rază. sanielevici, r. 69, cf. ltr2, ‘dl,’ t«M. Suprafeţele corespunzătoare., celor două sepiicercuri sîr)t. .ejjqleyQfiD-metrie ym, 113, cf. DN2, form. CUV, I, 121, M. D. gJJŞţ,. dex. .^"(Sport) Linie care tjasea^ă şi .limiţează .p. suprafaţă semicirculară privilegiată di reguli speciale de joc (la baschet, handbal etc.). Cf. m.. d. :jbnc-, . »EX. ;; 2. P. a n a 1. Şir de fiinţe sati de lucruri care sînt dispuse în formă de semicerc (î); dbiect' Sâii *pâfte a unui obieot car-e are forma unui semicerc; lihie 'saV mişcare arcuită. Atunci-ioate nimfele în ft’ăcSri' s-aşpr, zară ca să asculte şi închipuia cil- şederea'-lor lin fel SfiMlGICLtC — 6fâ — §EMIâOARt) de semicerc, pleşoianu, t. i, 157/6. Ofiţărimea va face un semicircui înaintea tronului (a. 1834). uhicamul, vin, 192. Se încingea de Şiret, carile. aicea în mărimea sa cea mai cumplită, şerpuindu-se de la apus spre răsărit, face un semicerc, fm (1838), 941/21. Flota fran-leză era înşirată într-un semicerc, asachi, l. 18/11. Toate locurile cari se află supt un atare semicerc au otdeoclată meazăzi. laurian, m.. iv, 193/21. Semicercul acesta, scăzind necontenit..., dispare cu totul, fon-tanin, c. 73/1. De la semicercul portului porneşte în sus... o mulţime de strade. ghica, s 536. Lumea pestriţă, de toate treptele, stă tn semicerc. caragiale, o. i, 29. Faţa-i era palidă; ochii aproape stinşi şi, în jurul lor, un vînăt semicerc denota o. lungă suferinţă. bacalbaşa, s. a. ii, 7. Cibinul, ieşind dintre muriţi. . . în semicerc, se îndreaptă spre Olt. moldovan, ţ. n. 119. Acum madamele aşază copiii în semicerc. Trebuie să cînte. brătescu-voineşti, p. 28. Atunci o prinde cu cleştele, face cu ea un semicerc roşu pînă la nicovală. agîrbiceanu, s. p. 53. De sub comanac, îi ieşea pe tîmple, în. semicercuri, părul ei cărunt, hogaş, dr. i, 6. Trupul patrupedului e acoperit de semicercuri in felul unor solzi, pârvan, g. 529, cf. cade. A stat pînă seara... lîngă cele zece, douăsprezece bucăţi de sculptură care erau aşezate în semicerc, galaction, o. 116. Un copil, fugărit de alţi doi, descrie un semicerc cău-tînd un refugiu, c. petrescu, c. v. 181. [Ofiţerii] se rînduiră tăcuţi tn semicerc, srăescu, q. a. i, 154. Sergentul arlilerist îşi trăsese scaunul lîngă procuror. Soldaţii se aşezaseră în semicerc, g- m, zamfirescu, m. d. ii, 305. Sclipeau în semicercuri fragmentele ieşite din sălcii ale întortocheatului Olt. călinescu, o. i, 22. Petrecea zile întregi in scobitura unei ferestre pe care o înconjura în semicerc cu scaune, ralea, s. t. ii, 153. Uşa metalică scîrţîie în balamale, descrie greoi un semicerc. bogza, a. î. 267. Unele petice... se găşesc înşirate în semicerc, oncescu, g. 68. Omul nţeu se ferea în semicerc pe jumătate aplecat, gala să sară şi el şi să dea. preda, i. 158. Un şir lung de maşini „Mercedes“ staţionaseră festiv tn semicerc, t. popovici, s. 31, cf. dex, graiul, i, 4. + Semn grafic în formă de semicerc (1) pus deasupra sau dedesuptul unei litere, a unui simbol etc. pentru a indica valori speciale' ale acestora. Diferitele nuanţe de „ă“ se însemnează prin semicerc deasupra vocalei, puşcariu, l. r. i, 61. Lungirile şi scurtările de durată... le însemnăm Jii semicercuri. . . puse deasupra notelor, alexandru, i. M. 160. — Pl.: semicercuri. — Şi: (învechit) seinicfrc (asachi, -e. iii,'38/5), semicirclu, semicircui, (regional) slmtc6rc (vîrcol, v. 74) s. n. — Semi- + cerc (după fr. demi-cercle, germ. Halb-kreis). SEMICÎCUC, -A adj. (Rar) Care durează o jumătate/de ciclu; care se referă la o jumătate de ciclu, care ţine de o jumătate de ciclu. Gf. dn2, porm. cuv. i, lâl. — pi.: semiciclici, -ce. — Seml- -f- ciclic. SEMICÎCLU s. n. (Rar) Jumătate â unui ciclu. Cf. i. golescu, c. Ne dai în semicicluri lumina ta prin rază. labiş, p. 209. — Pl.: semicicluri. — Seml- + ciclu. SEMICÎRC s. n. v. semicerc. SEMICÎRCLU s. n. v. semicerc. SEMICÎRCUL s. n. v. semicerc. SEMICIRCULAR, -A adj. Care este-în formă de semicerc, care se prezintă ca un semicerc; (învechit, rar) semirond. Fieştecare mlădiţă au luat... îndreptare neoablă, iară mai bine asemene cu orizontul, sau,semi- circulară ! înv. vin. 26/7. Se vede ismul îngrădit prin patru şiruri de valuri, carele în forma semiţercălană sînl Irase. fm (1838), 912/36, cf. baronzi, i. l. i, 2l2/l 1. Naosul... e terminal prin altarul semicircular. mon. ist. ii, 65, cf. cade. Curăţau noroiul de-a .lungul păreţilor semicirculari, arghezi, l.,.310. JQescopţri,romanicul cel mai pur: un portal semicircular susţinut de opt capiteluri, călinescu, c. o. 160. Vodă îl întrebă de la biroul mare, semicircular. . . — Ce este, Lă- custene? camil petrescu, o. ir, 242. Latişev a dat o teorie riguroasă a speclometrelor cu focâliţarf ^scijii-circulară. sanIel’evici, h. 71, cf. dl,,dm, dn2.' O sfllă semicirculară de peste 2 000 de .locuri, cinema-,' 19(Si5, nr. 1, 22. A construit un cadru sărăcăcios şi sumbru un fundal semicircular în culori coclite, t iulie'" 1969, 79, cf, form. cuv. i, 170, m. d. enc., dex. ^^(Adverbial) Un frumos pieptene de os, ai cărUi dinţi sînt rupţi, dar al cărui mîner masiv; de formă arcuită semir circular, bine păstrat, e împodobit pe ambele feţe:' pârvan, g. 529. O Canale (sau, InVechtt,* jfdw) semicirculare ~ cele trei canale care alcătuiesi partea* superioară a urechii interne şi care deterrnină1 sensul poziţiei capului şi sînt legate de funcţia de echilibru a capului. Sînt trei canale semiţirculare ’ fîn formă, roatei înjumătăţite), antrop. 125j25. Urechea internă... se compune de trei ţevi osdas#: -ţevile semicirculare şi de un fel de melc. polizu,-p. 136/3, cf. cade, dn2, dex. ; . ’ f-- — Pl.: semicirculari, -e.: — Şi: (învechit)• semiţer* călân, -ă, semiţirculăr, -ă adj. «... — Din fr. semi-circuiaire. Cf. lat. s e m i c i,fee lila r i s. SEMIGTVILIZĂT, -A adj. Care este numai în parte civilizat, gare are ,un nivel insuficientj de civilizaţie. Nu-l lasă a cultiva cunoştinţa locuitorilor semicimli-. zaţi. negruzzi, s. i, 69. Peste tot, taerUl indiscret . al lumei semicivilizate. d.' zamfirescu, a. 83, qf. cad'e. . — Pl.: semicivilizaţi, -te. ■ — Semi- + civilizat. SEMICIVILIZÂŢIE s. f. Civilizaţie parţială, ei vi" lizaţie care are un nivel insuficient de dezvoltare. Cf. cade. Chiar cugetările, inspirate de .o melafizjcă naivă.. . nu se pot împăca cu o stare de semţciviliza-ţie. ralea, s. t. i, 48. — Pl.: semicivilizaţii. — Semi- + civilizaţie. SEMICLANDESTlN-, -A adj. (Rar) ; Care.,este,.. în parte, clandestin. Un local de noapte, unul ■ semi-.. clandestin, pitit hoţeşte in încăpătorul subsol al unei. case. stancu", r'. a. i, 294. — Pl.: semiclandeslini, -e. — Semi- + clandestin. SEMICLANDESTINITATE s.f. (Rar) Calitate a ceea ce este semiclandestin. O părte mare dlii Mretyia cinerţiătog'rafică e condamnată la o semiclandestihitdie. cinema, 1968, nr. 12, 18. — Senii-+ clandestinitate. SEMICLÂSIC, -A adj. Care a devenit, in parte, clasic. Teoria semielasică a dezintegrării, sanielevici^ r. 100, cf. 95. — PI.: semiclasici, -ce* ': — Sfcmi- + clasic. / SEMICOAGULÂT, *A adj. (Rar) Care eşte pe jumătate sau în parte coagulat. Auriculul sting conţine sînge, şemicoagjxlat. habeş, o. a..i, 461. -r-Pronunţat: -co-a-, J?].-.- semicoagulaţi, -te. . Semi- + coagulat. . SEMICOÂRDĂ s.f. (Georn.) Jumătate de..coardă.. Puterea utiui punct interior în raport cu un cerc. est&. 19 — c. 483 5536 sîsmigoborÎtor — 6?4 — SEMÎGUI.TUR dedă de pătratul semieoardei minime ee trece prin acel punct, luat cu semnul minus, geometrie ix, 109. — Pl.: semicoarde. — Semi- + coardă. SEM1COBORÎT6R, -OARE adj. (Rar) Care coboară numai In parte. Cf. form. cuv. i, 191. — Pl.: semicoboritori, -oare. — Semi* + coborî tor. SEMlCtfCS s. n. Produs solid obţinut prin semi-carbonizarea huilei sau a cărbunilor inferiori, întrebuinţat drept combustibil sau la fabricarea cocsului metalurgic. Cf. mdt. Puterea calorifică a semicocsu-lui din cărbuni tineri e mai mare decit cea a cărbunilor din care provine, ltr3, cf. m. d. enc., dex. — Seml- + cocs (după fr. semi-coke)■ SEM1C0CSIFICÂRE s. f. Proces de descompunere termică a cărbunilor la temperaturi relativ scăzute (pină la 500° —600°, C), în absenţa aerului, prin care se obţin semicocs, gudron şi gaze; semicarbonizare, semidistilare. Cf. i/rţt2, sfc iv, 320, m. o. enc., dex. —'Pl.: semicocsificări. — Seml- + cocsificare. SEMICOLtiîV s. n. (Învechit) Punct şi virgulă, v. punct (II 1). Punctu cu opritoare ori semicolonul.. . arată o încetare mai mare ca coma. bălăsescu, gr. 207/28. — Pl.: ? — Din engl. semi-eolon. SEMICOLONIAL, -A adj. Care este în stare de semi’ colonie. Caragiale dezvăluieşte fără Înconjur realităţile înfricoşate ale statului nostru semicolonial de atunci. SADOVEANU, E. 152, Cf. DL, DM, DN2, SCL 1967, 522, HRISTEA, P. E. 168, FORM. CUV. I, 191, DEX. — Pronunţat: -ni-al. — Pl.: semicoloniali, -e. — Seml- + ciloulal. SEMICOLONIE s. f. Stat formal independent, dar care, de fapt, se află in stare de dependenţă politică şi economică faţă de un stat imperialist. Cf. dl, dm, DN2, SCL 1067, 522, HRISTEA, P. E. 168, FORM. CUV. I, 139, DEX. — Pl.: semicolonii. — Seml- + colonie. SEM1COMPUC1TÂTE s.f. (Rar) Complicitate parţială. Tăcerea ar fi fost o semicomplicitate. arghezi, i,. 268. — Pl.: semicomplicităfi. — Seml- + complicitate. SEMICONDUCTOR, -OĂRE adj., s.m. X. Adj. (Despre substanţe, materiale etc.) Care are o conduc-tibilitate electrică intermediară între cea a metalelor şi cea a izolatoarelor. Cf. dl, dm. Numărul combinaţiilor chimice semiconductoare este în continuă creştere. der iv, 357. 2. S. m. Material solid, cristalin, a cărui conducli-bilitate electrică este mai slabă decît cea a conductoarelor, dar mai bună decit cea a izolatoarelor, cu diverse utilizări în electronică; p. ext. component electronic activ din astfel de material. In prezent, semi-conductorii utilizaţi în aplicaţii sînt corpuri solide cristalizate, monocristaline sau. policristaline. ltr2, cf. l. rom. 1959, nr. 5, 13. Se va construi o fgbrică de piese de radio şi semiconductori. scînteia, 1960, nr. 4 837, cf. der, dn2. Aparat de televiziune în culori, în întregime tranzistorizat (108 semiconductori). cinema, 1968, nr. 8, xii, cf. form. cuv. i, 131. Semiconductorii de diverse tipuri au aplicaţii practice foarte largi. d. MED., Cf. M. D. ENC., DEX. 3. Adj. (Despre dispozitive, aparate etc.) Care este bazat pe folosirea semiconductoarelor (2); care are in componenţa sa semiconductoare. Punerea bazelor producţiei industriale de dispozitive semiconductoare. der iv, 358. Proiectul de directive [subliniază]. .. necesitatea iniţierii producţiei de dispozitive semiconductoare bazate pe siliciu şi circuite integrate, scînteia, 1969, nr. 8 100, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: semiconductori, -oare. — Din fr. semi- eonducteur. SEMICONSERVĂ s. f. Produs alimentar preparat prin procedee obişnuite de conservare (fierbere, să-rare, afumare etc.), dar cu o durată de păstrare maii mică decît a conservelor. Am mutat centrul investigaţiilor pe şantierul Fabricii de semiconserve de şuncă. scînteia, 1969, nr. 8 136, cf. m. d. enc., dex, dcr. — Pl.: semiconserve. — Din fr. seral-conserve. SEMICONSOÂiVĂ s. f. Sunet intermediar între vocală şi consoană, cu însuşiri comune amîndurora; semivocsUă, (rar) semiconsonantă. Cf. cade. „E“ şi „i“ sint. semiconsoane în diftongii „ea“ şi „ia“. sc.l 1955, 10, cf. dl, dn, L. rom. 1959, nr. 1, 86, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: semiconsoane. — Din fr. semi-consonn». . SEMICONSONAîVTA s.f. (Fon.; rar) Semieonsoană. Cf. cade, dn2, dex. — Pl.: semiconsonante. — Seml - -f consonantă. SEMICRAlV'iE s. f. (Med. ; învechit, rar) Migrenă (localizată într-o parte a capului). La semicranie (durere de giumătate cap), la bobotirea nasului, cor-nea, e. ii, 43/11. — Pl.: semicranii. — Calc după lat. bemlcranta, ngr. rj[o.txpS|,-via, it emicrania. SEM1CRETÎN,. -A adj., s. m. şi f. (Persoană) care suferă de semi cretinism. V. sen iimiecil. Cf. dn3. — Pl.: semicretini, -e. — Semi- -f cretin. SEMICRETISilSM s. n. Formă relativ uşoară de cretinism. Cf. d. med., dn3. — Semi- + cretinism. SEMICRISTAL s. n. Cristal de calitate inferioară. Vor fi produse noi modele de servicii de tort, dulceaţă, compot etc. din semicristal. scînteia, 1961, nr. 5 209, cf. dcr. — Pl.: semicristale. — Seml- + cristal. SE MI CULT, -A adj. (Rar; despre oameni) Care are puţină cultură; (despre atitudini, manifestări, creaţii etc. ale oamenilor) care denotă, trădează lipsă de cultură. V. semicărturar, semidoct, semi-erudit, semisavant. Cf. scriban, d. — Pl.: semiculţi, -te. — Semi- + eult. SEMICULTURAL, -A adj. (Rar) Care are, în parte, caracter cultural. Era posesorul unei subvenţii. . . pentru înfiinţarea unui ziar semicultural şi guvernamental. t. popovici, s. 171. — Pl.: semiculturali, -e. — Semi- + cultural. SEMICULTCrA s. f. Cultură puţină şi superficială. V. semidoctism, semidocţi e. Am Înăbuşit 5554 ^ftîţG-UiVp>ÂNĂ — 67S — SEMIEMPfRIC fff$ atcsşl ştcaţ tfe şerni,cult, cf. spRţBATs', p., pL, iţM, pn2. Mulţi vorbitori (neinstruiţi sau şemjdoţţi)... nu le înţeleg adevărqtiţl lor sens. l. rom. 19(37, 2^8, cf- *i. p- e«c., pex. (Şlib-stantjvqt) Dacă Franţa le-ar procuţa senţidQcfiipf noştri avantajele pe cari dă nefericita lor patrie — ei ar fi emigrqt demult, eminescu, g. p. îl. ffyiţgăriu fascişti... s-$u recrutat în universităţile noaştre nUnigi din semidocţi şi inculţi, s^doyeanu, e. 47. jnsffiiărga de cuvinte „ce-rţii d(i prin gind ideea?“ este a unui semidoct, vianu, s. 104. Un semidoct ajuns intimplător Intr-uri cerc de savanţi, v. rom. ocţombţie 1954, 97. Marele nostru satiric işi bate joc de semidocţii vremii sale. varlaam — sapoveanu, 396, cf. pex. (Despre atitudini, manifestări, creaţii etc. ale oamenilor) Care denptâ> trădează o cultură superficială reţjusă (în ciuda preţeriţiilpr). V. se micul ţ, semieru-d i t. [Defineşte] precis grandomania semidoctă a mediului in care ea vrea să intre, t decembrie 1964, 44. Critica mea va fi..-, pur şi simplu semidoctă, cinema, 1968, nr. 1, vi. — Pl.: semidocţi, -te. — Semi--(-doct. Cf. it. s e m i d 6 11 o. SEAUDOCTiSM s. n. (Livresc) Cultură, instrucţie superficială; stare de semidoct; (livresc) semidocţie. V. semicultură. Dulcegăria şi poetizarea forţată înseamnă semidoctism. cinema, 1968, nr. 10, âŞ, cf. PN3, PCR. — Semidoct + suf. -ism. SEMIDOCŢIE s. f. (Livresc) Culţură, instrucţje superficială; stare de semidoct; (livresc) semidoctism. V. semicultură. Lichidarea analfabetismului nu înseamnă încă nimic. E numai o treaptă. Mai importantă e spargerea semidocţiei. sadoveanu, o. xvii, 21, cf. xx, 442, dn3. — Semidoct + suf. -ie. SEMIDREÂI’tA s. f. (Geom.) Mulţime a punctelor unei drepte situate de aceeaşi parte a unui punct al ei. Cf. pm. Dacă limităm o dreaptă într-o singură parte, prirdr-un punct, considerind-o Ca nelimitată în partea cealaltă, avem o semidreaptă. geometrie viii, 9, cf. pn2, form. cuv. i, 237, m. p. enc., pex. — Pl.: semidrepte. — Semi- -f- dreaptă (după fr. semi-droite). SEMIEMPlRIC, -A adj. (Rar) Care se bazează, In oarecare măsură, pe experienţă. Penlru aer se folo- 5571 SEM-IjERUDIT — 676 — SEMIGRA# seşte următoarea formulă semiempirică. sanielevici, r. 182, cf. 41. — Pronunţat: -mi-em-. — Pl.: semiempirici, -ce- — Semi- + empiric. SEMIERUDÎT, - adj. (Rar) Care denotă, trădează o erudiţie superficială, redusă (în ciuda pretenţiilor). V. semicărturar, semicult, semidoct, semisavant. Pe la mijlocul secolului în care trăim, predomnea în limba şi literatura română o tendinţă semierudită de latinizare, maiorescu, cr. ii, 291. — Pronunţat: -mi-e-. — Pl.: semierudiţi, -te. — Semi- + erudit. SEMIEUROPEMiSC, -EASC adj. (învechit) Care este, în parte, europenesc. Găseşte plăcere în aste adunări semieuropeneşti, se deprinde a bea cafea turcească şi a fuma dintr-un ciubuc lung. negruzzi, s. i, 69. — Proiiunţat: -mi-e-u-. — Pl.: semieuropeneşti. — Semi- -f europenesc. &&UIFA11RICÂT, -Ă adj., s. n. (Produs) care rezultă dintr-un proces industrial şi serveşte ca material pentru executarea unui produs industrial finit; prefabricat. V. semifinit, s e m i p r o d u s. Semifabricatul se matriţează la rece, la presa mecanică. ioanovici, tehn. 138. Filatura sau torcătoria este ramura industrială care produce semifabricatele denumite fire, destinate în general pentru ţesături şi tricotaje. ionescu-muscel, ţes. 25. Un semifabricat pentru o întreprinaere poate fi produs finit pentru alta. ltr2, cf. dl, dm, dn2. Noua unitate. . . îşi realizează în secţiile proprii o bună parte dintre semifabricatele necesare confecţionării saltelelor, scînteia, 1969, nr. 8 097, cf. m. d. enc., dex. Cu timpul însă, spaţiile de producţie au fost ocupate cu semifabricate, rl 1977, nr. 10 241. cu Produs semifabricat. Cabină semifabricată. — Pl.: semifabricate. — Semi- rf- fabricat (după fr. demi-fabrique). SEMIFANARIOT, -Ă adj. (Rar) Care este, in parte, fanariot. Această lipsă de discreţie comună întregii boierimi semi fanar iote. ist. lit. rom. ii, 189. — Pronunţat: -ri-ot. — Pl.: semi fanarioţi, -te. — Semi- + fanariot. SEMIFANTASTIC, -A adj. (Rar) Care este, in parte, fantastic. Este un personaj semifantastic prin originalitate. t mai 1964, 99. — Pl.: semi fantastici, -ce. — Semi- -f fantastic. SEMIFEUDAL, -Ă adj. Care are o parte din caracteristicile feudalismului; care are rămăşiţe feudale. Geanta lui Dănuţ îi dădea un iz... semifeudal', teodoreanu, m. iii, 180, cf. dn2, scl 1967, 522, hristea, P. E. 169, FORM. CUV. I, 191, DEX. — Pronunţat: -fe-u-. — Pl.: semifeudali, -c. — Semi- -f feudal. SKMIFIGURÂŢIE s. f. (Rar) Rol de foarte mieă Întindere (şi importanţă). Acum cîteva decenii aveam în aceeaşi piesă o se mi figuraţie, t iulie 1964, 15. — Pl.: semi figuraţii. — Semi- -f figuraţie. SEMIFILM s. n. (Rar; ironic) Film de o calitate îndoielnică. în umbra îngustă a jumătăţilor de idei şi de. adevăruri se pot naşte neocurente, noi valuri, pseudoarUşti şi semifilme. cinema, 1968, nr. 12, 7. — Pl.: semifilme. — Semi- -f film. SEMIFINALĂ s. f. Fază a unei întreceri sportive, aţţis$ice etc. care precedă finala şi în care se selec-ţioiţcază echipele sau participanţii la finală; Cf. dl, dm, l. rom. 1959, nr. 2, 84. în „Cupa cupelor“, a treia echipă care a obţinut calificarea în semifinale est* Liverpool. sp. pop. 1966, nr. 4 916, 4/3, cf. DN*i scl 1967, 521. Prima semifinală din cadrul turneului de simplu masculin al campionatelor internaţionale de tenis, sportul, 1969, nr. 658, 4/5. în semifinale... a întrecut-o... pe compatrioata sa. scînteia, 1969, nr. 8 166, cf. hristea, p. e. 168, m. d. enc., dex. — Pl ; semifinale. — Semi- + finală (după fr. denii-finale). SE VII FIN AL I ST, - s. in. şi f. Participant la o semifinală. Ci', l. rom. 1959, nr. 2, 84. Se cunoaşte şi prima semi finalistă în „Cupa oraşelor tîrguri“. sp. pop. 1966, nr. 4 916, 4/2, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: semifinalişti, -ste. — Semifinală -j- suf. -ist. SEMIFINISAT, - adj. (Despre construcţii, utilaje etc.) Care nu este încă terminat pentru a putea fi pus în funcţie sau în vînzare. în prezent, prin folosirea panourilor masive, a cofrajelor glisante, construcţia brută sau semifinisată se execută intr-un timp foarte scurt, scînteia, 1963, nr. 5 894, cf. dcr. — Pl.: semifinisaţi, -te. — Semi- + finisat. SEMIFINIT, - adj. (Despre produse) Care rezultă; dintr-un produs industrial şi serveşte ca material pete tru executarea unui produs industrial finit. V. prefabricat, semif abric a t, seni i pro du s. Cf. dn3, dcr. — Pl.: semifiniţi, -te. — Semi- -f finit. SEMlFLUll), -Ă adj. Care este în parte fluid. V. s emi 1 i chi d. Semi fluid (gromţ sau pe, giumâtiite' curgător), cornea, e. ii, 11/15. Celula e în sine' un-organism. . . substanţa sa e o masă semi fluidă, mari-NESCU, P. A. 47, cf. DL, DM, DN2, FORM. CUV. I, 193, DEX. — Pl.: semifluizi, -de. — Din fr. semi-fluide. SEMIFONDf s. n. Probă sportivă (in atletism, ciclism, înot etc.) care se dispută pe distanţe medii. Gf. DL, DM, L. ROM. 1959, nr; 2, 90, DN4, M. D. ENC., DEX. — Semi- + fond (după fr. demi-fond). SEMIFOND j ST, -Ă s. m. şi f. Sportiv specializat în probe de semifond. Cf. l. rom. 1959^ nr. 2, 9®. Cel mai în formă stmifondist al R. D: Germane, sp! pop. 1966, nr. 4^916, 4f*2, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: semifondişti, -ste. — Semifond-f suf. -ist. SE MI GLOB s. n. (Geogr.; învechit) Emisferă. Cf. i. golescu, c. Meridianul. .. împarte pămintul în două părţi: un emisfer (semiglob) oriental au răsări-tal; şi altul occidental său apusal. genilie, g. 86/6. — Pl.: semigloburi. — Semi- + glob (după fr. himispMte). SEMlGLlîMfeŢj -EAţĂ adj. Care> este glumeţ şi serios in acelaşi timp; semiserios. (Adverbial) In trăsură, moşierul luă o mînă * a 7 Otiiiei între mîinile sale şi-i vorbi aşa, semiglumeţ, seini serios, călinescu, e. o. ii, 207. — Pl.: semiglumeţi, -e. — Semi- -f glumeţ. SEMIGRAs, -Ătadjv (Tipogr.; rar; şi substantivat, n.) Aldin. Cf. ltr2 x, 248. — Pl.: semigraşi, -se. — Semi- -f gras. 5589 sEmi&reu — 677 semilagustbu SEMigR^îU, -GRE adj, (în sintagma) Categorie semigrea (ş:i substantivat, f.) = a) cgtegftrie în etaj* intfâ -jboxerii a căror- .-greutate. este între 7§ şi 81 de kilograme; b) categorie în ea.ce iaţră halterofilii a căror greutate este între 81 şi AOO de kilograme; c) categorie in care iiitră luptătorii a căror greutate este între 90 şi 100 de kilograrrje. + (Substantivat, ra.) Boxer, halterofil sau luptător care face parte din una dintre categoriile de mai sus. Semigreii.. . se găsesc în sportul hqljerelor, dar şi la lupte ori box-L. rom. 19Ş9, nr. 2, 86- — Pl.: semigrei, -grele. — Semi-..+ greu. SE^IMBECIL, -Ă adj. (Rar) Care este în parte imbecil. V. semi cretin, „Antigona" lui Anouilh ... ar putea exista prea bine şi fâră replicile comice ale caraulei semiimbecile. contemp. 1965, nr. 1 002, 4} 7, Cf. F£>RM. cuv. I, 141, DN3. — Pronunţat: -mi-im-, — Pl.: semiimbecili, -e. — Sem!- -f- imbecil. SEMlflV s.n. Fibră textilă obţinută din amestecul firelor de in cu bumbac; ţesătură din astfel de fibre. Ţesăturile de in Şi semiin (in amestec cu bumbac) datorită calităţilor lor. . . sînt mult apreciate de cumpărători. rl 1961, nr. 5 263, cf. dcr. — Pronunţat: -mi-in. — Pl.: semiinuri. — Senii- + în. SEMIINCOlVŞTIiŞiVŢĂ s. f. Stare de relativă inconştienţă. Suferea... de o toropeală ce o făcea să caute patul sau canapeaua şi să stea aşa în semiinconştienjă, în vagi reverii’. cXlinescu, o. i, 146. — Pronunţat: -mi-in-con-şti-en-. — Sem!- + inconştienţă. SEMIINDUSTRIALIZA vb. I. Tritnz. (Complementul'indică fructe, legume etc.) A transforma, prin prelucrare industrială parţială, în produs alimentar. Cf. Dcr. r. 14, .5/2. — Pl.: semiliterari, -e. — Semi- + literar. SEMItMA s. f. Amestec de (fibre de) lînă cu fibre de 'altă nkttjră. Lînă artificială, fie că provine din zdrenţe noi de lînă şi semilînă. .este totdeauna de calitate inferioară lînii brute, ionescu-muscel-, fil. 481. "Prin setnilînă se realizează economie de lînă. LTR2. Semi- + lînă. SEMILUCÎD, -Ă adj. Care este-în oarecare măsură sau piarţial lucid. Un fel de somnambulism semilucid 11 în'dentna să cutreiere lumea, teodoreanu, m. iii, 329. •»- Pl.: semilucizi, -d.e. Semi- + lucid. SEMILUCIDITÂTE s. f. Stare de luciditate parţială. De cîte ori ajungea în semiluciditatea ce precedează somnul, qiţe »n zgomot nqij, straniu, o făcea să tresară. REBREAJŞfU» R. II, ll’9. — Seml- + luciditate. SEiVilLUMIÎV <3S, -OÂSĂ adj. (învechit) Semiobscur (!)• Penumbra este umbra cea setrMuminoaşa. genilie, g. 95/12, cf. DSR. — Pl.: semilumi'noşi, -oase. — Seml- + liiminos. SEMILUlJţÂR1, -Ă adj. Care este. în fgrmă de semilună (1). JDo[u]d cartilagiuri între-articplare, semilunare. ppLizu, p. 43/1, cf. cade. Bărci şi corăbii lunecă lin, cu pînze semilunare. teodoreanu, m. u. 94, cf. enc. agr. iii, 574- Qoada este neagră, cu o bartdă lată semi-liinară albă. linţia, p, ii,' 23. Rinocerul. . ., strămoşul celui actual, era şi el ceva mai scund şi avea măselele cu .crest? semiljuuare. geologia, 106. Gura inferioară, şeMilunai-ă, este prevăzută cu dinţi fiiărUnţi. ap 134, cf, dn2, dex. Pl.: semilunari, -e. — Din fr. semi-lunaire. SEMIMMÂR2, -Ă adj. (învechit) Care ţine, care durează jumătate de lună. Climele semilunare, adecă de jamătdte de l'ună: 15 iile. gSnilie, g. 94/28. ^- (Despre publicaţii) Bilunar. în amtl 'ÎS87 a existat numai o singtifă foaie zilnică, dar, în schimb, ’ts publicaţii săptăminale, 2 semilunare. Arhiva-, i, 493. ■ — Pl.: semilunăti, -e. ' — Seini- + lunar. SEMILXMĂ s. f. 1. Parte a discului lunii în formă de semicerc (1), luminat de soare în timpul primului sau! ultimului pătrar; luna văzută în faza primului şi a ultimului pătrar. V. seceră (II 2). Cf. i. golescu, c., ddbf, alexi, w., şăineanu2. Mă scol. . . Pe cer o sprfiilună pală. anghel — iosif, c. m. ii, 15, df." resmeriţă, d., cade. Sării a fără din cortul de mă-tâsă, Vedeam o semilună pe zare cum se lasă. bacovia, *0. 135. Era tîrziu de tot cînd apăru o semilună scîn-teietoare. bart, s. m. 80, cf. scriban, d-, ltr2, dl, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. 2. P. anal. Obiect, parte a unui obiect etc. care are formă de semilună (1).; (şir „de,) obiecte, părţi ale unor obiecţe etc* c£ţr.e sînt dispuse în formă de semilună. Prundul î/j formă de semilună încingea o parte a fluviului, aristia, plut. 274/20. Odinioară mănăstirile . . . formau o semilună de punturi întărite, ghica, c. e. ii, 563. Brăţara. .. e... doţtr o ţiervură mediană şi .cîte un buton la cele două capete în ‘semilună■ pârvan, g. 340. Omul care lasă în urmă o hecatombă de victime, dobo,rîte ca şpicele de grîu sub semiluna zimţată a .secejii. c. petresq.u, o. p. i, 20. Tic-tacul ceasornicului atirnat de cirligul unei semilune de alamă. teodoreanu, m. iii, 403. Un bou cu bust de Zimbru şi cu coarne lungi în semilună, .. . privi singeroş şi nemişcat trenul, călinescu, oi i, 15. 3. Semn simbolic al islamismului, reprezentat de aspectul aparent al lunii în faza primului pătrar. Un curcubeu.. . strălucind cîleodată mai crunt şi asemene.a acelor semilune puse pe vavilioanele turcilor, heliade, d. J. ,130/18. Au priimit de la sultanul în zioa de bairam semiluna (luna jumătate) în brialanturi agăţate de un lanţ de aur. cr (1829), 572/5. In steagul cel roşu ca singele strălucea semiluna de argint, fm (1841), 342/26. Steagul cel mare... are în vîrf setniliina. mag. ist. ii, 47/20. Semiluna se înalţă în locul'crucii pe bolta sfintei Sofia, kogălniceanu, s. a. 71. Prin mine [sultanul] îţi trimite o pală-mpărătească Şi-un steag cu semiluna lui Mahomed! alecsandri, t. ii, 168, cf. şăineanu2. Suliţi apînd în vîrf semiluna, iorga, c. i. i, 174, cf. resmeriţă, d., cade. Acolo jos, peste' cununa întunecatului boschet, Şclipeşte-n aer semilfifia Din vtrful unui minaret, topîrceanu, o. A. i, 20. Bunica a făcut cafeaua, a umplut filigenele cu semilună. teodoreanu, c. b. 13. Pe roata cîrmei se răsfăţa ioşii, cu semiluna albă la mijloc, pavilionul Turciei, bart, s. M. 26, cf. scriban, d. Coborî în cabină şi se întoarse cu uri steag roşu împodobit cu semiluna albă. tudoran, p. 194, cf. dl, dm, dn2, m. d. Ej^c., dex. + F i g. Imperiul Otoman; ţuicii; mahomedanismul. Înfruntaseră trufia semilunei. negruzzi, s. i, 30. împăraţi şi regi s-adună Sa dea piept c.u uraganul ridicai de semilună. eminescu, o. i, 146. Nu lăsau puterea semilunii să-şi întindă mai departe vfllurije-i cotropitoare, vlahuţă, s. a. iii, 219. Ştefan însă, voind să înlăture urgia turcească, trimite sultanului... . tribul, prefăcîndu-se că şi Moldova vrea să intre sub proteguirea semilunei. XENOPOL, I. R. IV, 36, cf. RESMERIŢĂ, D., .ŞĂINEANU, D. u., cade. Pe marea semilunei otomane, bărci şi corăbii lunecă lin. teodoreanu, m. u. 94, cf. scriban, d., dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. O Semiluna roşie = denumire dată în unele state musulmane asociaţiilor corespunzătoare celor de cruce roşie. Nu-i aşa că pe cartea poştală era Imprimată crucea roşie şi semiluna roşie? beniuc, m. c. i, 391, cf. der. SemiManuaL — 679 SEMINAR 4. Instrument de percuţie Întrebuinţat in muzica gărzii ienicerilor turci. Cf. tim. popovici, d. m., ivela, m. D. — Pl.: semiluni şi (învechit) semilune. — Semi- + lună. Cf. fr. demi-lane. SEMISIAiVlJĂL, -A adj. (Despre operaţii tehnice, produse etc.) Care este executat parţial cu mina. Industria noastră posedă, pe lingă imprimarea semima-nuală cu planşe, maşini moderne, contemp. 1962, nr. 825, 2/2, cf. dcr. — Pronunţat: -nu-al. — Pl.: semimanuăli, -e- — Semi- + manual. SEMIMÂT, -Ă adj. Care este parţial mat. Culori. .. încorpârate iii glazuri strălucitoare ori' semimate. contemp. 1967, nr. 1 060, 7/1, cf. dcr. — Pl.: semimaţi, -te. — Semi- + mat2. SEMIMĂSOrA s. f. (Rar) Măsură (II 2) parţială (şi ineficace). .Semimăsurile nu mai puteau folosi nimic. bariţiu, p. a. i, 304. — Pl.: semimăsuri. — Semi- -f măsură. SEMIMETĂL s. n. Element chimie care are proprietăţi intermediare Intre metale şi metaloide. Se-miiŢietaluri, adecă metaluri de giumătate. i. nat. 39, cf. i. golescu, c. Următoarele metale sînt fragile. Nu se pot întinde supt ciocan, drept care se numesg ie unii semimetale. stamati, m. 14/8. Semimetalele (tu luciu metalic caracteristic, dar structurile lor cristffline sînt diferite de cele ale metalelor, der, cf. -porm.- _euv. i, 121, M. D. ENC., DEX, ,DN3. — Pl.: semimetale şi (învechit) semimetaluri. — Semi- + metal (după fr. demi-m&tal). SE MI METALIC, -A adj. Care. are - proprietăţi de semimetal; care se referă la semimetale, care aparţine semimetalelor, de semimetal; făcut din semimetal. Cf. SCRIBAN, D. — Pl.: semimetalici, -ce. — Semi- -1- metalic. SEÎUIMIJLOCÎU, -ÎE adj. (Sport; in sintagma) Categorie ' semimijlocie (şi substantivat, f.) — a) categorie în care intră boxerii a căror^gr.eutaţe este între 63,500 şi 67 de kilograijie. Din echipa noastră au terminat învingători [la Mţx]., 7. D. Mihalcea (s.emimij-loeie), '/. Ilie ’(mijlocti). scînteia*, ,Î969, „nr. 8519; b) categorie în care'intţă halterofilii .a căror iMiutate este între 65,şi 70 'de'^ilo'gri‘Aief q) categcţriCiri care intră 'luptătbîii â Căror greutate este intre'74 şi 82 de1 kilograme. ('Siibstantiyat, ,m.) Boxgr, halterofil sau lupt ăţor'cŞare f&ceparte’hţQ categoriile de mai Sns:"S'eJtiimijlbcii‘ se gâfesc îjnşpbj-tul halterelor, dar şi l’a''îupter ori R0^f.*ra5â, jir^^, .M.. 411 urcat apoi"pi fina nefhii ?ivalitsemimijlociuXlo}istdptin Ghifă... şi îăn ‘tiodoMn.sportul, ‘19.69, .nr. 686, 2/5- , . . ' V *. , . ...» —‘Pl.: seniîtnijlocii. *'v ,’li , . — Şeţâi- Hj fflf lo^lk l4® * ", ' , ŞEjnMÎLEIVÂ^.rii. ^dj.-Care datează de bOQjde ani. întreprindere semimţlenară. -in •dcr.-. — Pl.: semimilenari, -e. »L .. • 1 • ~ Semi--(- milenar. ■ ■ ‘ V ;v. ” 1 : V SEMlMONOP(5l &"n.' Monopol ul) parţial. Mult timp domeniul unei miApfitciţî c&Pe'ia instituţiile ti rezervau un se mi mono pol, ‘'Wă'bdştirea ’aoea im circuit închis: românia literară, 1973, n»;*24,-29/4, -cf. dcr.. — Pl.: semimonopoluri. ~ - — Semi- -f monopol. SEMIMtJSC s.î. (Sport; iii sintagma) Categorie semimuscă = .eaţegorie in care intră boxerii a cărBr greutate este intre 45 şi 48 de kilograme. în limitele categoriei semimuscă, Mihai Aurel l-a întrecut la puncţe •pe Pokidaev. scînteia, 1969, nr. 8 213. + Boxer care face parte din această categorie. — Semi*,-)- muscă. S&MI1V.S. m. v. seamăn. SEMIiV vb. I v. semăna2. SEJUUVĂL, -Ă adj. 1. (Fiziol.) Care se referă la spermă, care aparţine spermei, de spermă; care produce spermă; care conţine sau care transmite spermă; spermatic. Veziculele seminale. . . sînt un fel de băşi-cuţe mici. kretzulescu, a. 10/2. Băşicuţele seminqle . . . se află situate între rect şi între băşica udului, id. ib. 332/19.' Băşicile seminale sint un canal încovoiat, cam umflai, polizu, p. 123/3, cf. pontbriant, d. Absenţa glandelor seminale interzice reproducerea vieţii. teodoreanu, m. iii, 341. Se poate nota [la bătrîni] reducerea■ de volum a veziculelor seminale, parhon, b. 24. Cele mai sensibile sînt pielea, mucoasele, măduva osoasă, glandele seminale, sanielevici, r. 240, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. Spermatozoidul imobil [al peştilor] în săculeţul seminal, odată ieşit în apă, devine mobil, ap 39. Stimularea formării produselor seminale (icre şi lapţi) prin injecţii cu extract de hipo-fiză. id. 55. 3. (Bot.) Care se referă Ia sămînţa plantelor, care aparţine seminţei; care produce sămtnţa; care conţine sămînţa. Plantele ierboase ai căror organi seminali n-au putui fi supuşi analizei, brezoianu, a. 414/16. Capsulele seminale sînt ovale, lunguieţe, ceva colţate şi acoperite parcă c-o lînă albă. barasch, b. 122/24, cf. scriban, d., dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. O (învechit) Frunză (sau foaie) seminală — cotiledon. Foile seminale ca şi florile masculine şi-au împlinit treaba lor de nutrire. brezoianu, a. 218/18. Foile seminale (sau cotiledoane) care ies la tntîia dezvoltare a embrionului, barasch, b. 18/6,- cf. scriban, d. — Pl.: seminali, -e. — Şi: (învechit) semlnâl, -ă adj. pontbriant, d. — Din fr. £6mlnăl. SEMEVAr s. n. 1. (Şi in sintagma seminar teologic) Şcoală de un grad mediu pentru pregătirea preoţilor; p. ext. clăjdire în care îşi are sediul o astfel de şcoală. îi spuseră aci că ... Ioan Bob au făcut fundaţie in seminariul cel de Bălgrad. maior, i. b. 234/26. Au nu s-ar putea rădica. . . seminarium. st. inst. 61/1. Se înştiinţează mitropolitul de o. danie făcută pentru seminariu (a. 1813). iorqa, s. d. xii, 204. Aici iaste şi seminariu de clirici de legea grecească, sp i, 48/9. .Au doară noi nu am putea să avem seminarium fără numai de ne-am face uniţi? ţichindeal, p. 452/3, cf. lb. învăţătura şcoalelor noastre de acum ne dă cea mai bună nădejde, cum şi seminarurile cea m,ai dă ■credinţă, dă înaintarea luminării neamului, episcupescu, a. 114/9, cf. ar (1830), 357-Vlâ. întemeierea semînariului de la Soţola: cr (1830), 332*/30, cf. i. golescu, c. începută a s’e paradosi tn siminariiq So-cola (a. 1836). cat. man. ii, 274. Veniamin Costachi ... au înfiinţat şi pe cea intîia siminarie. săulescu, hr. i, 122/21. întemeiesă în anul 1804 la mănăstirea Socola acea întăi seminarie. fm (1838), 652/26. Seminariul din Blaj cu 18 profesori aleşi, gt (1838), 41/37. A întemeiet o seminarie penitu călugări, a-sachi, l. 36*/l, cf. id. i. ,311/10. Pentru învăţătura clerului sînt patru seminare. f. aaron, g. 14/10. Are o tipografie şi un seminar, tîmpeanul, g. 20/Î8. Darea ce.. . afieroseşte a se da seminarului pe fieştecare an (a. 1843). uricariul, iii, ,44/6. Seminaru va avea întinderea ce va cere. regul. org. 329/25. Semenatul sfintei mitropolii, pann, în contribuţii, i, 29. Inspectorul seminarului fu cel dinţii pe care-l inlîlnii. pe- 5632 SEMINAR — 680' — SEMINARIST umon, i. 86/16. Pe seară ne-am oprit dinaintea episcopiei, biserică, seminar şi palat, ghica, c. k. ii, 352. Sînt şi cei 23 de preoţi ieşiţi din nminarea eparhiei. i. ionescu, m. 258, ef. antonkscu, d., pontbriant, d. N-are să se amestece în cele ce se-ntîmplâ afară din poarta seminarului, caragiale, o. i,. 28. Părintele a făcut cc-a făcut şi şi-a vMt bâialu-n seminar, vlahuţă, s. a. sî, 118, cf. şXiN’EAKi.'2. O şcoală primară, un colegiu latin şi două seminar ii. iorga,..c. i. n, 137. Trebuie sâ-l felicităm c-a terminat seminarul cu distincţie.. agîrbiceanu, A. 303. îşi făcuse educaţia într-!,'n seminar ,,unit“, şi sufletul Ini primise pentru toată viaţa tiparul cărţilor de cducaţie religioasă. Iii vlh ii, 298, cf. resmeriţă, D., cade. Fiu-mcu, săracul, el ştie carte multă, a făcui seminarul la Bucureşti şi a ieşit popă. rebreanu, R. i, 106. Corul fals al seiriinariului i-a cîniat. . . veşnica pomenire, i. botez, b. i, 40. Dinspre chilii ji dinspre seminar zvoneau mereu ctntări bisericeşti. teodoreanu, M. v. 68. Cuprinde lucruri comune, vagi, rămăşiţe din cursurile profesorilor de la seminar. dan, u. 3 23, cf. scriban, d. Tînănil Tomoşoiu intră în seminarul din Buzău al episcopiei, călinescu, s. c. i„ 121. Se deschid dintr-o dată trei şcoli:___________ a treia era un seminar peniru pregătirea preoţilor, blaga, g. 83. Are. doi băieţi la seminar, stancu, d. 34, cf. di,. Băiat de ţărani din jurul Blajului, fusese întreţinut la seminar... de către Romuhis Papp. t. popovici, s. 195,. cf. dm. Urmează..., timp de trei ani, seminarul teologic, ist. lit. rom. h, 562. [Învăţămîntul muzical] făcea gloria şcolitlor normale,... a mminariilor şi chiar a multora dintre licee. M 1988, nr. 3, 7. După un an funcţiona, ca medic şcolar al seminariilor. g. barbu, a. v. 212. La un seminar teologic [preoţii tineri] răspînclesc foi volante, placăra, 1969, nr. 4, 30, cf. m. d. enc., . dex. Sărăcie-n buzunar, Foamete din seminar, zanne, p. v, 571. 4” Totalitatea cadrelor didactice şi a elevilor acestui seminar (1)- întreg seminarul păru în plină revoluţie. agîiuîîc.eanu, a. 32, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d. 4. (Rar) Facultate de teologie. în seminarul din Tiibingen, unde Hegel era student teolog, vianu, l. v. 287. 2. Formă de activitate didactică în cadrul înyăţă-mîntului superior . prin care studenţii, îndrumaţi de un cadru didactic şi prin discuţii, referate, lucrări practice etc., fixează şi adîncesc cunoştinţele predate 'i cursuri, se familiarizează cu tehnicile de studiu Individual, cu metodologia cercetării ştiinţifice, etc. Didacticismul reprezintă.... o incontestabilă valoare de cercetare în renunariile de, literatură, lovsnf.scu, c. viii, 103. Im şedinţele de seminar, la Universitate, discuţi cu patimă şi te cerţi cu toată lumea, camil petrescu, u. n. 37. La cursurile universitare, şi îndeosebi la seminare, venea cu religiozitate, călinescu, c. o. 23. îi plăcea, de obicei, să răspundă în seminar, v. rom. septembrie 1955, 61, cf. dl, dm, dn2. La Universitatea din Slanford (S.U.A.) funcţionează neîntrerupt din 1943 un seminar de radioteleviziune. cinema, 1968, nr. 1, xii. Am avut prilejul să cunosc îndeaproape seminarul acestuia, de limbă şi literatură română, la care am solicitat să ţin o lecţie practică. contemp. 1969, nr. 1 183, 11/3, cf. m. d. enc., dex. + (Ieşit din uz; în sintagma) Seminar pedagogica a) stagiu practic obligatoriu pentru absolvenţi' unei facultăţi care îşi alegeau cariera didactică. Cf. m. d. enc., dex; b) liceu în care se desfăşura stagiul practic descris, mai sus. Gf. resmeriţă, d., dl, dm. 4* Cerc de studii pe lingă o instituţie sau o organizaţie de masă, care are drept scop ridicarea calificării profesionale a membrilor săi, pregătirea lor ideologică etc. Cf. dl, dm. Se fac seminarii. privind diferite probleme legate de specificul producţiei, scînteia, 1960, nr. 4 852, cf: dn2. Un rol de seamă are. . . şi. . . organizarea seminariilor şi conferinţelor pentru muncitori, magazin ist. 1968, nr. 12, 26. Această serie de articole... se întemeiază pe experienţa sesiunii de cinema a semi-nariului de studii americane, contemp. 1969, nr. 1 178, 5/5, cf. m. d. enc , dex. (Şi în sintagma seminar internaţional) Reuniune (internaţională) consacrată dezbaterii unei teme date şi de mare actualitate. La Stockholm a avat loc un seminar internaţional consacrat viitorului omenirii, rl 1977, nr. 10 241. 3. (Argotic) închisoare, ciauşanu, v. 198. — Pl.: seminarii şi seminare, (învechit) seminaruri. — Şi: (învechit) setnlnâre s. n., semlnârie s.f., se» mlnâriu, seiulnârinrR, semenăr s. siminarie s. f., (regional) simînâr (ciauşanu, v. 198) s. n. — Din lat. sttmlnarlnm, îr. sfminaSre. SEMINARE s. f. v. seminar. SKjVHIVARIĂL, -Ă adj. 1. Care se referă la seminar (1), care aparţine seminarului, de seminar; (învechit, rar) semir.aricesc. Dimitrie Ţichindeal urmează clasele gimnaziale, preparandiale şi seminariak în Timişoara. ol 1988, nr. 932, 3/8. 2. Care sc referă ta seminar (2), care aparţine seminarului, dc seminar; (învechit) seminaristic. Concluziile d-sale tniru cît priveşte facerea lecţiunilor sint îndeobşte admise în pregătirea seminariciă pedagogică a candidaţilor la profesară, săm. iii, 592. îl pofti pe arhitect tn cabinetul lui seminarial. călinescu, b. i. 221. ,,Undine“ constituie o lucrare seminarială a studentului. contemp. 1966, nr. 1005, 4/5. — Pronunţat: -ri-al. — Pl.: seminariali, -e. — De la seminar. Cf. lai. şemin ari alis. SEMINARIÂT s. n. (Rar) Perioadă de timp In eare un elev urmează cursurile unui seminar (1). în timpul vacanţei şi a seminariatului dădea răspunsurile, la sfînla liturghie, ardeleanu, u. d. 209. — Pronunţat.: -ri-at. — Pl.: seminariate. — Din germ. Seminarist. SEMINARIC£SC, -EÂSCA adj. (învechit, rar) Se-minarial (1). Se m>r ţinea cu cheltuiala din fondul semi-naricesc una sulă şcolari interni, begul. oro. 667/22. — Pl.: seminariceşti. — Seminar -j- suf. -icesc. SEM1NÂR1E s. f. v. seminar. SEMINARfST s.m. Elev al unui seminar (1!). Cf. 1. golescr, c., pann, în’, contribuţii, i, 29, folizu. Trecînd prin dreptul zidului, seminaristul tresări, caragiale, o. 1, 23, cf. ddrf, Barcianu, alexi, w., şăineanu8. E explicabil... că, ajunşi preoţi, aceşti seminarişti nici nu ştiu ceti bine. iorga, l. ii, 252. Un seminarist adus din Socola. hogaş, dr. ii, 150. Seminaristul ridică fruntea Ufor, ca trezit dintr-o aţipeală dulce, lungianu, c. 24. Femeia... se îndrăgosteşte de seminarist, ibrăileanu, sp. cr. 246, cf. resmeriţă, d-, cade. învăţător ne-a sosit un fost seminarist de la Curtea de Argeş, galaction, o. 10. Ne-a tăiat pe neaş-treptate drumul o procesiune & seminarişti, galbeni, slabi, uscaţi, sub anteriele care ftlfîiau. cocea, s. i, 88, cf. scriban, d. Trei buni ţeminarişti cîntaseră intrarea în liturghie, arghezi, b. 37. Seminaristul slab se repezi să ia pachetul şi începu $ă ajute monseniorului să te îmbrace, călinescu, s. 28. Crede că, peste un an, fata te va mărita cu ttnărul seminarist Laiăr. camil petrescu, o. 11, 73. A mers şi Milică,... seminaristul. stancu, d. 36. îşi mai roti o dată ochii şi oftă, cu o prefăcută resemnare de blînd seminarist, vinea, l. i, 327, cf. dl, dm, dn2. Biografii scriitorului... îi urmă-resc de obicei mai departe viaţa de seminarist la laşi. homănia literabă, 1969, nr. 20, 3/3, cf. m. d. enc.. dex. (Adjectival) înlr-aceeaşi zi era să se facă ec-zamen şi' copiilor seminarişti, mn (1836), 632/42, — Pl.: seminarişti. — Şl: (regional) slmlnarist .s. m. ciauşanu, v. 198. — Din fr. sâmînarlste, 5638 SEMINARISTIC — 681 — SemBstţă SEMINARISTIC, -A adj. (învechit) Seminariai (2). Sînt gala să ţin, în mod provhor, eserciţii seminaristice cile doauă oare pe săptămînă. sbiera, p. s. 394, ef. RESMERIŢX., n., KHISTEA, P. E. 52. — PI.: seminaristici, -ce. — Din germ. seaUnarlstiseh. ■ SEUIKÂR11J s. i). v. ssasîaar. SEMlXÂniUM. 5. n. v- seminar. SEMINARIZA vb. I. Tranz. (Complementul indică prelegeri, materii de studii etc.) A prelucra, a discuta Sn seminar (2). Cf. d^£, d.tx, com. din tăk- CĂ.ÎŢA — BEIUŞ. Prez. iad-: seminarizez. — Seminar + suf. -iza. SHMIi\AHIZAi8K s, f. Acţiunea de a semi n a-ri za şi rezultatul ei. Cf. dex. — Pl.. seminarizări. — V. seminariza. SKM1NAZAUTĂTK s. i. (Fon.) Nazalitate parţială. „Tilda“ spaniolă arată nazalitatea vocalilor; o variantă a acestei „liids'‘, seminazalitatea. 3't’ŞCAHiu, L. R. 3, 80. — Stsmi- + uHMlitair. S1ÎM3NCKH s. mi. 1. 1. Arbore forestier selecţionat specia! pentru a îndeplini funcţia de producător' de săicinţă In vederea regenerării naturale a pădurii din care face parte sau pentru semănături directe tn pepiniere; (ia pl.) plante lăsate neculeîe o dată cu restul recoltei, pentru a servi qa plante de sămîaţă, Ars pe moşia sa o pădure frumoasă pe care a împărţit-o in parchete, tăind cîte unui în fiecare an şi la tăiere oprind de loală prăjina cîte un semincer. i. eonlscu, d. 224. Sămînţa este culeasă de pe semiricerii ce se lasă înadins pentru acest sfirşit. id. v. 412. Din codrul boierilor n-au msi rămas decît cîţiva seminceri. dkla-vrancea, o. u, 242. Ieşirăm tntr-un luminiş de semin-ceri. nea aş, »«. i, 9, cf. a, 84, nssMRiUŢĂ, d., cade. Copaci streini. ■ ., amestecaţi şi împletiţi cu semincerii localnici, făccuu un zid nepătruns şi întunecos dc. arbori fi arbuşti, c. pethescu, h. dr. 214. Privind cura suie lun.i deasupra semince:uiui, S-aveam deatitsu doruri în inima mea lac, drs:-.ea, vi.rs. 185, ct. ds. Sas semincerii pădurii de, pe coastă. sa do ye an*.', o. xii, 640. Se- but semincerii. şi. sc rarăţeşte săminţu. buc. AGB. IV, 24t, Cf. SCRIBAN, D., J.Tfts, Dl., DM. Pe jof, aranjate frumos lingă pereţi, s-au expus plante şi seminceri, de toi felul, apoi lâdiţt: cu produse agricole de. pe cîmpul experimental. GÎ 1961, nr. 034, 3/i», cf. ger. ar. i>. enc:., dex, h xviii 59, atji i 847/375, 420. 4" (Şi, adjectival, in sintagma lot semincer) Lot dintr-o cultură agricolă destinat producerii sentinţelor pen tra asigurarea materialului necesar Insăininţfirilor. Ct oiiEŢirî, b. M-, babciakb, ALEXt, \v. Loiiti semincer trebuie, să producă seminţe de soi, de mare puritate, sănătoase, de calitate superioară, ltr2, cf. di,, dm. Propune ca in gospodăriile colective să se înfiinţeze. Muri semincere şi demonstrat ine. scinteia, 3930, nr. 4 848, cf. ni. d. enc., dex. 4*- (Prin nord-estul Miiut. şi prin sudul Mold.; Sn forma sâminfer) Pădure tioără semănată de curînd. Cf. chkst. iv 102/102, 106. 2. (Bucov. şi Mold.) Ştiulete de porumb redezghio-cat, păstrat, pentru săminţă. Cf. creakgX, ol., şXr-wjmnv*. Semincerii se aleg din pâf/nxoial cu boabele mari, multe, dese şi cu eiocălăul {are. pamp.’ms, a. iî, 223. Se. crede, că dacă s-a desfăcut de grăunţe, semincerii leş/aţi laolaltă, să se anine ei. toamna pe pomi, care apoi în nara viitoare, vor rodi. gorovei, cr. 277, cî. kks- MEIUŢĂ, D-, CADit, SCRIBAN, D., DL, JIM, PRX, CfitU. marian. Semincerii (săminfă de. popuţoi) după ce i.-ai desfăcut, ciucălăii să-i azaîrli în drum. şez. j, 191, com. din bilc a — rXdXuţi, a vi 8, 26. 3. (Prin nordul Mold. şi prin Rucov.; in forma să-mincer.) Berbec pentru reproducere. Cf: alr i 1 739/375 420, 318, 522, 554. il. (But.; regional; In forma sămînţear) î. Dovleac (Cucurbita maxima). Cf. borssa, d. 54. 2. Tigvă (i I a) (Lctgenaria sinraria). Cf. bohzi. v. 05. — Pl.: seminceri. — Şi: (regional) semnieer (pam-vile, a. r. 209), săminefir (alr i 1 769/375, 420, 518, 522, 554, a vi 8, 28), săniinţ£r (borza, d, 54, 95, CHEST. IV 102/102, 103, MAT. DIALECT. I, 92) S. în. — Seminţe (pl. iui sămtnţă) -f suf. -ar. SEMIKCIOÂRĂ s. f. J. Diminutiv al lui s ă m 1 n ţ. ă. S. Cf. sămtnţă (1 1). Cf. i. golescu, g., tdrg, cade. Pe aceeaşi măsuţă veche degetele jupînesei lli-safta frâmîntau cu răbdare ceară, închipuind păpuşi cu ochi de semincloare de mac. sadoveanu, o. xiii, 8Î0, cf. xii, 98, scriban, d., dl, dm, dsx, şez. i, 112, v, 93. Cununa mni-o am lăsat Să o sufle vînt ds sară, Să scutoare semincioară, Să răsară flori 'de vară, De cunună felelor Şi de struţ feciorilor, ţiplea, p. r. 60. Busuioace, nu te face, Că la vară mi tc-i coace, Că din sămîncioara ta S a izvodii dragostea. pÎbvescc, c. 49. Busuioace, nu te-ai coace..., Că din sămîncioara ta S-a-nceput dragostea mea. ciauşanu, v. 17. O Fig- Să nu-ţi dau un semănat..., Semănat la potecaşi, Să răsară romănaşi. Semincioară d-aia, nene. Tot ca nchi şi cu sprtnesne. teodorescu, p. p. 484.' 2, Cf. c ă m i n ţ ă (1 8). în aceste murdării... de la bolnav colcăie semincioarele boand. voi cules r c, i.. 158. ÎI. (B<'t.; regional, îa pl.) Tremurătoare, v. i r e~ mur ător (15) (Briza medta). Cf. bohza, d. 35. — Pl.: jemincioare. — Şi: (regional) slmfiiclofc'ă, sămlncioâră s. f. — Săwlnţă -f suf, -ioară. SEUINâGBU, -NEAGRĂ adj. (Tipogr.; rar; şi substantivat, n.) Aldia. Astfel este cursivul, apoi semi-ragru şi negru. v. mouny v. t. 50, cf. ltr3. — Pl.: ssminegri, -e. — Sein!* negru. SIÎMlKIFâB adj. (Anat,; în sintagmele) Cana! (iau, ;-'.vechit, nas) stminifer fiecare dintre micile canale glandulare st tea» e în lesUeul şi care transportă sperma, Toate :le semi ni fere se impreun* spre marginea di î-îs a boşului. îctî-'Tzi.'î.KS'.'t', a. 331/!’!). Substanţa boşului e>:!-y moale.. . ţi alcătuită de vreo S00 de canaturi foarle subţire.. aceste canalun se numesc oassle semi ni fere. id- ib. 330/27. Şi apoi un canal mai grotelor care murge în sas ţi înăuntru şi se numese canale seminiferc. vouzv, r. 122/22. Celulele care căptuşesc cunalcU seminifere se transformă în spermatozoizi. abc uKs. 172. — Pi: seminifere. — Din fr. gAsiiailire. ■ SEMftftfc s. m. v. ;-iminor. S.KMIAO.MĂ1», -Ă adj. (Şi substantivat) (Perscană, populaţie etc.) care este în stare de seminomadtsm. Cf. VOIA, I’Xst. 14, DN’*, DEX. — Pi.: semi nomazi, -de. — Di:! fr. s?îD;-aomade. SiiMljV O MAU î SM s. n. Fel de viaţă (intîluit mai ales la marginile deşerturilor) în care populaţia îmbină agricultura sporadică cu creşterea vitelor. Cf. r>*x. — Diu fr. semi-nomadîsme. SEMÎNŢĂ s. f. v. sămlnţă. SEMTNŢEAN — 682 — SEMINŢIE SEMINŢEĂIV, -A adj. (învechit) Care aparţine aceleiaşi seminţii (2), care este înrudit. Cf. t. papahagi, c. L. — Pl.: seminfeni, -e. — Seminţă + suf. -ean. SEMIA'ŢEME s. f. 1. (învechit) Descendent. Nici cine s-ar trage seminţenie din fratele lui Gavril Bur-dujan iaraş nu ştiu, ce pre cit ştiu alita mărturisesc şi ştiu (a. 1747). uricariul, iii, 282. Să trag sămin-(enie din neamul unui Kildul (a. 1800). ib. x, 139. 2. (învechit şi regional) Seminţie (2). Nime din feciorfi] au din fet[e] au din nepoţi au din tofaţtfă] săminţenie me să nu-s[ă] amestici (a. 1763). şte- fanelli, D. C. 72, cf. CIHAC, I, 251, BL, DM, DEX. O seminfenie de oameni din acest sat, numită Sandu. şez. iv, 16. — Pl.: seminfenii. — Şi: (învechit) săminţenie s.f. — Sămlnţă + suf. -enie. SEMINŢERIE s. f. l. (învechit, rar; in forma se-mintărie) Mulţime de seminţe (I 1) (adunate la un loc). Cf. cihac, i, 251. 2. (Rar) Prăvălie unde se vlnd seminţe (1 1) de flori şi de legume. O firmă uriaşă şi inutilă, bătută tn doi pari, ca firmele de seminferii. c. petrescu, i. ii, 262, cf. scriban, d., dl, dm, dex. — Pl.: seminferii. —Şi: (rar) săminţărie (scriban, d ), (învechit, rar) seminţărie (cihac, i, 251) s. f. — Sămlnţă + suf. -ăric. SEMINŢIE s.f. ]. (învechii) Descendent; (cu sens colectiv) totalitatea descendenţilor din acelaşi străbun. în aceaia zi, legătură puse Do[m]/iu[l] cu Avraam, şi zise: seminţeei iede da-voi acest pămînt de la rîul Egipetului pănă la mare apă Efratos. palia (1581), 58/12. Vlădicul ce va avea rude şi semenj.ii de pre naşterea lui ca un om ce iaste. eustratie, prav. 36/6. Am vîndut un loc de casă. ■ ■ ca să-i fie dumisali dreaptă ocină şi moşie şi a giupănesci dumisali şi a cuconilor dumisali şi a toată semen/ia dumisali (a. 1652). bul. com. ist. iv, 15. Nu de Ia îngeri oarecinâ au luat, ce den seminţiia lui Avraam au priimil. cheia în. 70r/3. Şi zise jD[u]mn[e]zâu lui Noe şi feciorilor lui lieînd. Şi iată cu ridic făgăduinţa mea voao şi seminţiei voastre după voi. biblia (1688), 62/24, cf. 82/5. Acelaşi Lamch Orbul... au avui 17 săminlii den doauă muiari. n. costin, l. 54. Căsătorit numai de un an şi jumătate, nelăsind în urmă nici seminţie (sfirşitul sec. XVII), mag- ist. ii, 353/24, cf. qcr i, 317/18. Să-l blagoslovească. . . ca pe Avraam, inmul-ţindu-i seminţia din neam in neam. antim, p. 5. Scopul căsătoriei la români... e... de-a avea urmaşi legitimi carii să păstreze numele de familie, ca sîngele şi seminţia lor să nu se stingă niciodată, marian, nu. 1, cf. ddrf. O (Prin analogie) O muscă se îngrijaşte cu atîta osîr-die penlru învierea seminţiei ei. . . cu atîl mai mult şi mai vîrtos se cuvine omului această îngrijire, episcupescu, practica, 45/18. + Descendenţă. Era şi de neam mare şi de seminţie împărătească, varlaam — ioasaf, 142v/23. Dc la Negru să ne fie Viţa şi toată neagra săminfie. budai-deleanu, t. v. 34. 2. Totalitatea persoanelor înrudite între ele prin singe sau prin alianţă; neam (I 2), nemet1, os (3), spiţă, viţă, (livresc) stirpe, (învechit şi popular) să-mînţă (III 1), (învechit) rod1 (4), rudă1 (3), rudenie (3), (învechit şi regional) seminţenie (2), (regional) nemenie, nemuşag (2), porodiţă. Pregiur dânşii sta prialinii, semenţiile şi fraţii a mulfi şi cueonii şi muierile şi pirinfii. varlaam, c. 149. Cela ce va şti sminteala semenţiei şi nu va băga în samă, ce tot va face el nuntă cu mestecare de singe, de se va căi... nu-i va folosi nemicî. prav. 221. Şi vrajbă voi pune... întru mijlocul semenţiei tale. biblia (1688), 31/24. Nu numai pre cei vinovaţi ce au fost înlr-acel război pierdea, ce şi săminţiile lor şi vinovaţi şi nevinovaţi. N- costin, l. 566. Prea sc va înălţa mai vrătos decîl Livanul.. . semenţia lui şi vor înfluri din cetate ca iarba (a. 1710). gcr i, 367/32. Acel sat anume Munleani direaptă miluire şi danie a ficiorilor şi a toată săminţia dumisale moşie în veci neclălită (a. 1710). uricariul, x, 58. Ştiu neamul şi casa şi seminţiia ta. aethiopica, 6v/7. Figura leul... era emblema semenţiei lui Iuda. heliade, o. ii, 180, cf. i. golescu, c. Cu dîmul s-a stîns seminţia Dragomizilor. asachi, p. r. 48/23, cf. id. l. 21/32. Deci piară Lăpuşneanul cu-ntreaga-i seminţie! alecsandri, t. ii, 74. Acela ar fi totodată rapsodul, trubadurul şi psalmistul seminţiei lui Nirn-rod. odobescu, s. iii, 53. Păharnicul. loan Braniştea nu, poate din altă seminţie decît acea cu care s-au stins mai deunăzi Brăniştenii ce aveau moşie în judeţul Roman, iorga, c. i. ii, 216. Livada şi via toată pentru el şi seminţia lui. anghel, pr. 58. în documentul din 1600... se spune că Neculcea era din aceeaşi seminţie cu a lui Iorga Postelnicul, bul. com. ist. iv, 3, cf. cade. Venise de departe, de sub munţii Car-paţi, unde seminţia lui işi găsise cîndva liman, sadoveanu, o. xvii, 122. Cu timpul o să găsească cineva din seminţia noastră comoara, stancu, d. 484, cf. di,, dm, m. d. enc., dex, a vi 26. O (Prin analogie) Pardosul şi toată seminţiia lui credinţă n-are. cantemir, i. i. i, 120. Aurie, noua seminţie de albine Stă să roiască. blaga, poezii, 214. Undele iezerului erau prielnice unei seminţii de tritoni, id. h. 63. + (învechit; cu sens colectiv) Strămoşi (ai omului). Şi ceaea semenţie ce mărg în sus, sînl. ceia ce au născut pre neşline amu şi ceia ce nasc pre alţii. prav. lucaci, 165. Mi-aduc aminte timpul cînd seminţia lui Umbla pe lume goală, ca ambele statui, arghezi, s. v, 30. + (învechit) Rudă1 (4). Roman fiind seminţie lui Cazimir craiul leşăsc, despre mumă, au năzuit acolo (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 104/10. 3. (Astăzi rar) Trib. Dintru toate seminţiile lui Is-rail am ales Ierusalimul, cetate în care să se facă casa mea- neagoe, înv. 40/28. Clanurile sau semen/iele se adunară ca să deie un epilrop moştenitorului, hf.liade, ), 337. Indienii... stalului acestuia au alcătuit cu celelante seminţii un complot, ar (1829), 135a/3S-Un emir al seminţiilor arabice din. Algir. asachi, l. 81ţl2. Am văzut despieîndu-să din sinul ei mai multe seminţii ce merseră că caute în munţii Macedoniei o via{ă mai potrivită cu deprinderile lor. fm.(1842), 2282/32. Cea mai marc parie din seminţia barbară. . . este din natura sa selbatieă. aristia, plut. 325/5. Cei juni priveşte înlr-însul pe patriarhul seminţiei lor. pe-limon, i. 194/13- Beduinii sînl arabi musulmani... sînl despărtifi în seminţii cu şeicii lor. bolintineanu, o- 299. „Franc“, „francesc“, „francic“ sînt de-a dreptul false, referindu-se la franci, seminţie germană..., şi nu la francezi, maiorescu, critice, 45. Şi au venii din locuri depărtate Puhoi de seminţii, iosif, v. 102, cf. resmeriţă, d. Se îmbulzea... o lume întreagă: şeici şi paşale, ■ ■ ■ vraci, căpetenii de seminţii sălbatice. M. i. caragiale, c. 43. Ieşirile împăratului la război se făceau cu cdaiul lor înfricoşat, de care se cutremurau seminţiile varvarilor. sadoveanu, o. xn, 141, cf. scriban, d. Justiţia gentilieă, aceea care pedepsea , pe toţi oamenii unei seminţii întregi pentru vina unuia din ei, se menţinea in ideea tragică a destinului, vianu, l. u. 378, cf. di., dm, M. D. enc., dex. <> (învechii) Seminţia omenească (sau pămîntenitor) =t= omenirea (3). Dumnăzău să mlnie pre semenţia omenească (a. 1661). gcr ], 182/7. Alegîndu-le pre tine, mirele cel frumos al lău, fecioară slăpînă, din seminţia pămîrdenilor. mi-neiul (1774), 163vl/38. Zeus se gîndi într-astfel: seminţia omencască nu. ştie pînă acum ce esle nici boala, nici. durerea, odobescu, s. iii, 267. 4. (Astăzi rar) Popor (2); naţiune (I 1). Bristos.. nu iaste Dumnedzău numai jidovilor, ce şi limbilor iasie Dumnedzău şi tuturor semehţiilor. varlaam, c. 169. Toate fealurile de limbi şi seminţii au un lucru grozav şi urgisit furtuşagul. prav. 29. Seminţie pre seminţie să va scula cu război, fl. d. (1680), 4v/2. E aici... 5 656 SEMINŢIŞ — 683 — SEMIOLOGIC un muzeu, tezaur de documente privitoare la lungi secole din activitatea pe toate terenurile a unei mari, viguroase şi inteligente seminţii, iorga, p. a. ii, 189. De aceea ne bat toate seminţiile pânuntului. gîrleanu, n. 56, cf. resmeriţă, d., cade. Curge sîngele noroadelor. .. Unele pe altele se biruiesc şi seminţiile se Urăsc in robie-cocea, s. i, 322. Jîtnduiala esle temeiul înţelepciunii seminţiilor, sadoveanu, o. xii, 48. Aici... s-au dat cîndva intre seminţii vrăjmaşe lupte cu sulifi şi ale-barde, şi auzeam sunet de zale. blaga, ii. 48, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Colectivitate, grup de oameni aparţinînd unui anumit popor (2) sau unei anumite naţiuni (1). Toate neamurile de oameni, toate seminţiile se întîlneau aci. bart, e. 323. Imensitatea împestriţată de seminţii, care îşi amestecă într-o barbară simfonie dialectele pe străzile Parisului, ar fi atrasă , acolo de lumina orbitoare a civilizaţiei franceze, ralea, s. t. in, 124. Toţi şi toate. . ■ ocărîndu-se şi hirilisîndu-se în cea mai varvară harababură de graiuri şi de seminţii. c. petrescu, a. r. 9. + Naţionalitate (2); origine (2). Un moşneag bătrîn, prisacariu; de simiţie au fosl rus (sec. XVII), let. i. a, 5/7. Erau anume din seminţia germană, hasdeu, i. c. i, 76. Călăuzul era oştean moldovean de seminţia lui, în slujba leşilor. sadoveanu, o. x, 9. 5. (Astăzi rar) Tagmă (1). Rebella cc îndată după fuga lui Caragea au apropiat să facă arnăulimea. şi alte seminţii de oameni străini (toţi hoţi şi lîlhari). zh.ot, cron. 66. Nu trebuia să-ţi aduci aminte că şi iu cşli din seminţia celorlalţi oameni? pleşoianu, t. ui, 151/25. Această seminţie de oameni... era... a-panagiul claselor domnitoare- sion, p. 66. Se cerea grabnic măturat de un toroipan fără cruţare, o dată cu seminţia tuturor cotcodeilor. c. petrescu, a- b- 28.. Acuma văd că domnul Ernilian Popaciovschi făcea parte din seminţia marilor revoltaţi, sadoveanu, o. vi, 634. 6. (învechit, rar) Rasă2 (J). După făptură şi colonii feţii oamenii sînl de cinci viţe sau seminţii, ge-nilie, <>■ 126/5. 7. (Rar) Specie (de animale sau plante). Numeroasa şoricime, Seminţie rozătoare, alexandrescu, m. 208. Toate seminţiile şi loale neamurile [de pomi]... rodeau după mersul anotimpurilor, anghel, pr. 58. Dau semnalul şi pornesc cu urdiile de crapi şi celelalte seminţii dunărene după ei. voiculescu, p. j, 22, cf. dl, dm. Albia miloasă... cu ierburi, mocirloase găzduind gălăgioase seminţii se vede de sus numai o panglică frumos şovăitoare, contemp. 1969, nr. 1 175, 3/1, cf. dex. + Rasă2 (2). După seminţia Iui, a-cest harmasar va fi . fiind arab, dar după firea, lui e primejdios, sadoveanu, o. xvii, 126, cf. di., dm, dex. — Pl.: seminţii. Gen.-dat., şi (Învechit) seminţeei. — Şi: (iuvechit) semenţie, sărainlie, simiţie s.f. — Sămînţă + suf. -ic. SEMMVŢÎŞ s.n. 1. (La pl.; prin nord-vestul Munt.) Diferite soiuri de seminţe (1 1). Ne vin seminţisuri noi de la stal. udrescu, gl- 2. (Silv.; cu sens colectiv) Totalitatea puieţilor de arbori forestieri proveniţi din seminţe, în mod natural, inlr-o pădure; p. ext. loc, suprafaţă acoperită de aceşti puieţi. Cf. ltr2, dl, der, m. d. enc., dex. + (Impropriu) Loc acoperit cu puisţi semănaţi. DM. — Pl.: seminţişuri. — Săminjn + suf. -iş. SlîM)NUI), -A adj. (Despre oameni) Care este pe jumătate dezbrăcat, pc jumătate gol; gol pînă la talie. Nimic mai natural, decit să identificăm pe barbarii seminuzi de pe trofeul de la Adamclisi cu aceşti celto-germani. pârvan, g. 123, cf. dn3. — Pl.: seminuzi, -de. — Seini- + nud1. SEMI OBSCUR, «A adj. 1. Care este, In parte, obscur 0); care se află în penumbră (1); insuficient, slab luminat; (învechit) semiluminos. Cf. isis (1859), 1071/33. Intrară înlr-o odaie semiobscură. călinescu, O. I, 28, cf. DL, DM, DN2, FORM. CUV. I, 169, M. D. ENC., DEX. 2. Fig. Care este, în parte, neclar, ascuns, tainic. Din jurul lui dispăruse lumea cea semiobscură a tinereţii lui. eminescu, n. 81. Anecdota poemului este vizibilă, esle cu tenacitate scoasă în relief, ura legitimă nu se mai ascunde în aluzii şi simboluri semiobscure. constantinescu, s. iii, 301. — Pronunţat: -mi-ob-■ — Pl.: semiobscuri, -c. — Semi- + obscur. SEMIOBSCURITATE s. f. (Stare a unui) spaţiu incomplet luminat, în care abia se disting obiectele, fiinţele, contururile; semiîntuneric, penumbră (1), (rar) semiumbră. Instinctiv privirile mele caută în semiobscuritatea catedralei.. . pe zîna cu ochii omorîtor de dulci, petică, o. 310. Pe sofo -tla, in semiobscuritate, o cocoană, brăescu, a. 175. Intîmplările simple pe care cl mi Ie înşira ridicau în sufletul meu, din semiobscuritatea înserării, una din aprigile drame care nasc şi trec ca furtunile acelor locuri, sadoveanu, o. vii, 330, cf. dl, dm, dn2. lată-ne iarăşi în semiobscuritatea sălii... etajată într-un uşor amfiteatru, contemp. 1969, nr. 1 174, 7/2, cf. m. d. enc. Lipsă de renume, de faimă etc. Cf. dex. — Pronunţat: -mi-ob-. — Pl.: semiobscurităţi. — Semi- -|- obscuritate. SEMJOCLUSlvA adj. (Fon. ; in sintagma) Consoană semioclusivă (şi substantivat, f.) = consoană a cărei articulare înccpe cu o oclu/.iune şi se termină prinlr-o constricţie; consoană africată. Cf. scl 1967, 521. Latina na avea consoane muiate, nici semioclu-sive, pe care româna a ajuns să le aibă. graur, i. i,. 69, cf. 50, dn2. Semiocluziva (africata) d a fost înlocuită cu z. h. rom. 1967, 272, cf. ib. 1959, nr. 2, 108, HAISTEA, T>. E. 168, DEX. — Pron un ţa L: -mi-o-. — Pl.: semioclusive. — Şi: semiocluzivâ adj. — Senii- -f oclusivă (după fr. demi-occlusive). SEMIOCLUZlV adj. v. semioclusivă. SEMIOFICIAL, -A adj. Care provine din surse oficiale, care reflectă punctul de vedere oficial, dar nu are caracter oficial. V. oficios (I). Gazeta de Mol-dovia şi Vestitorul sini jurnaluri de un caracter semioficial ; ele comunică novelele curţei, măsurile adoptate de ocîrmu.ire. rom. lit. 671/45, cf. dm, dn2, m. d. enc-, dex. — Pronunţat: -mi-o-fi-ci-al. — Pl.: semioficiali, -e. — Din fr. seml-ofiieicl. SEMJOGOK s. n. (Agron.) Teren care, după recoltarea unor plante timpurii, se lucrează pentru a fi semănat în toamna anului respectiv sau, uneori, în primăvara următoare. Principala lucrare care se a-plică semiogorului e o arătură la începutul verii, ltr2 xi, 608. — Pronunţat: -mi-o-. — P).: semiogoare. — Semi- + ogor. SEMIOLOG, -A s. m. şi f. Specialist în semiologie. Cf. i. golescu, c-, dn2, dex. — Pronunţat: -mi-o-. — PI.: semiologi, -ge. — Din fr. s6miologue. SEMIOLOGIC, -A adj. 1. Care se referă Ia semiologie (1), care aparţine semiologiei; semiotic (2). Cf. I. GOLESCU, C., DN2, DEX. 2. Care se referă la semiologie (2), care aparţine semiologiei; (astăzi rar) semiotic (4). Cf. dn2, dex. — Pronunţat: -mi-o-. — Pl.: semiologici, -ce. — Din fr. semiologique. 5666 sKjnoaocriK — 684 SEMWEMSI: ŞEap©L0GlE s. >f. 1. Ramară aAe$^î&ii Care se octfpăi'ŞU sţu’ditel- siinpţţyîielQr şi Seţimeldr' dîfeiifcgtte boli, precum şi cu recomandarea metodelor cfereete ale căutării şi constatării lor"to vederea precizării diâgHpsţicjilHi:; semiotică, v. semUtic (1), simptomatologie. Cf. ca.de, dl, dm, dn2. Codificarea tuturor acestor şinf0api$,,metematiZigreţi lor intr-o preium(ioşsă şemiolşifie, au contribuit ţa itflr-Q. „şUiiiţă“ , pgfg-şi măişgarM srinJLr-o ţficimţă consemnată siaţf.ştie,,jiOMmşlA, liter^ă, 1969, Iir. 1&/.3,. fif- :■!?> iStEB-., i M- D.'EMfisi PJEX. 2. Disciplină preconizată de F. de .Saussure care urma să studieze semnele intebuinţaţe în stfiaţa so-ciaţlă; (astăzi rar) semiotică, y. s;em i-o t i c (3). în-.cterţarea de..<ţ distinge.. .. clase de. siţnfrqlţ/.ri ţn patlral u^işţ'|g,m/ioÎQŞH;^en,ei,afe ne [iq fiarip tn m&şurşţ Sş.fl jp.eciia alf(;rcîieva caractere, 'vianu, p. 106, cf. dn2. Lingvistica face parte dinij-o ştiinţă şiqi .generalei,•' semiologia,i.£onşg.crfată studierii semnelor".^folosite de o sp.cieiaic, - L-s<'fioyţ- \9&7, 291. Sţilisţicq ^Qmpârqlă. .. ocupă q zpn# inlgţfte.dţarq între teoria liicrăturii, ,speio-iqgiâ 'litefcăntii, fidţgiiiştwă şi .^ţftiotdîgie.. romanţa ,li-Î'ei&rX, "iî; '.l'^l, cf, "6. i?. Bijo'., B&x. 1 , ., 7- Prpnftiiţăt:' -ţţii-o-. — Şi; (rar) seineiclogjîe ş. f. CADE. ■, ’ ■. î, ' Sin fr. semiologie. , -r SeţiţplŞicgie <ţ:,.fr. sciip-iolo.g!e.; ,'. , ' ’ SE5p.pPACIT^ŢE s> f. Opaşj^aţe (1) Ca- lităţil-e acestui'material la u^jqfţ cţe, rla,'uscare (. .suprafaţă mmmorată, luciu de lac incolor, semiopăcitate'etc. rl 1973, nr. 8 970, cf. dcr. , . -^..Pre.ipuîaţ: / , -.Şwa|* + r'şţăîJ&RAj,, «4, â’dj. (.^.sel)it, rar.)' pâre ţin,e, 'fap 0ffiţţză juin^ţate £e ce%i.i$emior,qţţ, 'iau âe jumăfyle ..d^,ceas,. ogNiLiE, R,.,.94/28. .’ Pl~: semiomli, -e. , — Senil- + orţţil. . . , SEMIOBĂŞfiL s. n. (Rar) Localitate., *iuţq.lă ffliai mare decit un tîrg, dar mai mică decit unoraş. Moşia cumnatului său este... semiorăşel. in form. cuv. 1, 150. .— Pronunţat: -mi-o. — Pl. : şemiorâşele. -Stemi» 4- orăşel. . - ..■■ ■ ; ‘§EW0t.lC, -l'i. î., adj. 1. s. f. igairiurS a ăieaitftjii care şe ' ocupă _ ftnâîţi! Sîmpţoiîi&'rir'îşi sfemrieîift-diferitelor Boii, ^reClirn şi ct; tecotnâlfttfaffea metodelor corecte ale eairfării şi cbhstatării’loir în veâerea pi'e-Ciză.iii (flagnosticplui; semiologie fl), simptomatologie. ' SemMtcă îşi are pteţttl şi* )$. cltţiia loctliai şi la orînduiala vieţuirii şi a căilîaMt !'bbWăt)iîor. ipiscc-peşcu, practica, 9S/§, cf. i. golescu, p. Această de-scţierţ'podii hsemeftia sitCfi fi ca o sititiS Wnftdtică (ihvăfatufă Wspri sefhnej'^q. vietu liiAffi. -toSSiCJ, "îi. j(80j23, Cf. sTASi^Vf, ^'"PpCt — pop., dM> P- ' 2. Adj. Care se refera la semiotici ţy.’se m,i.o t i c 1), care gp^rţing. s§ţni.gticii, .semiQ.lftgic (l). Cf. I. GOLESCU, C., STAMATI, D. 3'. S-..f. Ştiinţă care se ocupă cu studiu’ general al serijîneloj şi ;al comunipăisi prin inţgBmiŞiiî.ul .altora.; (rar) semiologie (2). Cf, dn2, Sâ se aplice semiotica şi cemantim hgieă.în studiul limfeţl ţ. .iL95i; nr. 3, 78, cf. ib. 1987, 529. Recent’sşiţfl0 04iM lâc şţtructura-lismul, semiotica şi teoria informaţiei, rojiânia lite-rahX, l&70i'_îir.. 89, 28/1, cf. ,m. ». EKEi, doşx. 4. Adj. Care se referă la semiotică (v. semiotic 3), care aparţine semioticii; (rar) semiologic;(2). Una 'ăiritre, sarcmi-H principale ’'aleL lingvisticii matematice e:$tţ elaborată® ilrţei-teifţii a taporfurilor îttgJHklejHe'* lingvistice) ia Uri cq% particula al wtiîii -iWiem mai general de relaţii în satirul difgr4teţdiip'm fr. schaisti«iuc.. . SEMUWAL, adj.' !(R>ar) 1. S. n. Jtimătate dintr-un oval; contur, wbiect sete. care are această formă. Teuiruh ifPvkJrt».>)tii amintind vag prifr se-miovalul ■ .■■:■■ >'.SEMllîA>BA: (Adj'eetival) Mod .de viaţă al organismelor semiparazite. m. d. en’c. 850. nr Pl,: Sfmiparmifi: :, . • - pm^iziţ. (după Ir. demUpşrasile)■ !‘AHA/111 SVţ s. n. Mod de viaţă al organis-riieloT «eWiiparazite.' "Sf. der, m. b. enc.j afex, • SM® — Semi-■■+* parazitlsin. ţ,iv ■ .. BEMî#E:LĂG1Cj :»A adj. ,Căr|’'este î 11 parte p^şgic. Fiind temipelagic, ’icreif plutesâ in apă- ap 7-i' ' ' — Pi.: !fmii)el(!0ici, '-h. 1 ■- ' — Seml- 4- pslaâic- ’ ' SE^ÎPEBÎŞIŞ^'HU s. n. (§eqm.) Jumătate de Jseţţ-rhetrti: Mtîa 'iiimi poligon regiiht este" egală cu produsul dintre semiperimetru.l poligonului şi apotema să. âfiOMETRte ix, 176, cf- 156, 173, dn2, m. d. enc> — Pl.: seniperimetre. — Seini- ~J~ perimetru. i SEMIPERIOĂpA ş. f. .lumătaţe de' perioadă. Gf. dn2, m. d. enc. ' ’ — Pronunţât^ *ii-oa-. — Pl.:' seniip'erioade. 1 -v- Seinii-f perioada (după'fr. demi-piriode'). ■ V . -iv SEsp.&EB.M'EÂBfi., Ă ădj: (Despipe membrane, pereţi-pOWŞi etc;) GMe peritlite1 trecerea numai a ur.oţa diWtr^ componenţii ’ ufmi afflestec gazos sau lichid. Membrane işemiperme^bil^, ... macarovici., oh. >68, cf- DN*i .BER# ;m.: > D,'.BNO.> .BE».- i»-., '■ . — Pronunţat: -me-a-. —Pi.: semipeţiiţşgb.ifi, -e. ‘ — Din fr. semi-perineafele. ; f. însuşirea de \ fi se'rnipe.rmeabiî. Cf. d- med. ' * — Pronunţat: 7me-a-. Seml- + pşriifeabîlitatc. SEMlPJEiPTĂNĂRE s. f, (Text.) Proces telinol.Qgic de-filare a Unii fine, lungi şi a fibrelor cliifnic.e jjg tip asemănăior, pentru obţinerea uiior fire fine, pe..0 cale rriai puţin costisitoare decît aceea a filării de lină pieptănată propriu-zisă. Cf. ltr2, sfc iv, 320, — Pl.: semipieptănări. — Semi» + pieptănare. SEMXPLÂN s. n. Mulţime a punctelor din plan situate de aceeaşi parte a unei drepl®;, Cf. lţh?. Qriee dreaptă conţinută intr-un plan împarte ..planul rin dnuă porţiuni numite semiplane. geom. s.p. 47, > cf. p^i-, il. p. enc., bbx. — Pl.: semiplane şi semiplanuri (dex). — Semi» + plan (după fr. dcmi-plan). Ş681 SEMIPQMŢIENESC — 685 — ..-ŞEMiPO&iŢiEMSC, -EÂSEĂ •adj.^Raos. glii-meţ) ©a*e «ste, sân parte, poliţienesc- Geanta -OU Bănuţ îi dădea un>'iz semipaliţiefrese. teodoreanu), «. t«, 180. ■v Pronunţat: *ţi-e~. ■— Pi.: semipoliţieneşti. *r- Senii-*f- poiiţtenese. SEMIPOBţELÂN s. n. Produs -ceramic intermediar intre gresia ceramică fină şi- porţelăn; .întrebuinţat ia fabricarea pieselor pentru instalaţii sanitare. Cf. ltr3, DM?, FORM. CUV. I, .150* DEX. ’ — S’sml-+ porţelan. * SEMPBEPABAî s. n. Fel cie mÎJicargi-preparat în parte (care se vinde în vederea* cofttmuă!»i-*jMeparării iui acasă). Bucătăriile de bloc desfac în prezent. . . diferite preparate şi semiprepctrate Culinare. seîsfTEiA, KH53, nr. 5 792, cf. dnS. ... — Pl.: semipreparate. — Seuii* + preparat*. " ■ SEJliPREŢiOÂSĂ atij. (în sintagma) Piatră serni-pmţioasă = mineral care se aseamănă cu pietrele preţioase, :dar 'are proprietăţile fizice- specifice mai IMiţiii nete'decît acestea, şi eara, în general, se găseşte nlaides în natură. Pietrele preţioase şi semipfeţioase sînt folosite în bijuterie..., gravate în relief...- sau tăiate în briliant, ltr3 xh, 325. — Pl.: siemipreti0a.se. — Seini- -1- jireşics. SEMÎPBlMTiV,\'i$ adj., s. m. şi f. (Rar) :\W-soană)-care' este-pe'jurftState sala în parte primitiv. Uiţi, oare, că te afli în mijlocul un iii popor de semipri-mitivi? ş-ahia, u.r.s.s. 79. — Pl.: semi'priitiitivi, -e. . — Semi- + primitiv. (. ' -'îi ■■ _ŞEănl*li'Oljî:'|'' s. n.." (JRiy) Produs care rezţiJtiŞ dintr-un proces Industrial şl,serveşte ca material pentru executarea unui produs industrial finit. V., prefabricat, semifabricat, s e j f i n i t. Cf. dn3. Fig. Scenariul este uri semiprodiis care, semngt. de p mînă oj'icît d.e. augustă, trebuie $ţi f,ă,n\înu In cel mai .strict'^nanimaj:. cinema, 1968, ijr... 9, ,26. — Pl.: semiff-p’ţj.işe. ' ' t . , — Senii-4-prŞjîus.' . şjEMI.PB.OF^SI.OiVlSl’, - adj. (Rar) .Care este in parte profesionist. -Cimpoiul este întrebuinţat pe alocuri dg iţţiiz-jccmfi semiprofesioniştL AWXA>,;i>i)U., i. ». 21. JJhnJegfţu polemic lq care, alături de tinerii univer-Ş&grţ, i’Qr pffj:tjcipa ţjnere tompaţiii şepiiprofenioni-ste. C3{yŢEty.p.,„l&!J9, }jr. 1 175, 4/2. 7- PrQ)\piţgt: p^i'-er.. • — PI.: semiprofesionişti, rst.e. — Seinj,- 4- pr<îi«şsionist. s.n. (ţ^ar.; în,,loc. ady.) în şeiol^ pţoîii = astfgj Jnqît s,4 ,se vadă.aumai p parte din profil^ (1). £,ili se supuse din politeţe şi ,şe lăsă aşezată tn şemiprofil, aşa cum dorea ŢJti. ©Xlinescu, e. o. ii, 15.1.. — Şcifii- + profil. SEMIPROIJîTÂH, -A s. m. şi f. Persoană care lucrează ca salariat intr-o întreprindere capitalistă, continuînd să lucreze în acelaşi timp şi în propria-i gospodărie ■'agricolă individW&lă. Of.-.am?, set >1$67, 522, hristea, p. e. 169, dex. -4- (Impropriu) -Ţăran sărac; om sarac. dn2. — Pl.: semiproletari, -e. — Semi- -f proletar. ■ • vSEMIPJîONUK'ŢĂi;,..Ă: adj.. (Rar) Care «este pronunţat pe jumătate, sau tn parte. resmeriţă, d. — Pl.: semipro-rtunţaţi, ¥e. • Semi- + pronunţat. -SEMlftj&SA s. f. (învechit, -rar) P&pltlaţte re?ult,a,tă diw -amestecai un#' popula ţii d,e rase - dHţrJţet, Snm-rasa mataiesă [este] răs.pîndită într-o--mică parfexu Asiei. drXohicbanv, ■■■■ 1 — Pl.; semirase. — Senii-+ rasă?. >•..,«•.,«> . •- >S£M$Mjd!E^s, n. Fiecare difttote cele două., părţi distincte ale unui recital, susţiaută de ub >al.t inter*, pret. Cf. liCiî. , \ , — Pl.: semirecitaluri. — Semi- + roci tul. 1 SEMlXlEFHACTÂli, -Ă adj. (Adesea substantivat, n.) (Material) al ..căr» punct de vitrificareie cuprins Intre 850° şi 1 580b C. Cf. btr*. — Pl.: semirefractari, -m. — Seini- + refractar. SEMlIiELIEF s. n. Figură sau motiv sculptat care se desprinde numai pe jumătate de fonti. V. & a-s o-relief. C®. dn2, dex. i—Pronunţat: -li-.ef. — Pi>\: mtUreltefuri. — S’sml-,-f-*,e!ief. SEMIBIJMâiîiCĂ s. f. Remorcă ..eu o- singură osie a unui vehicul rutier, a cărei parte anterioară se sprijină pe partea din ş,pşte. a cadrului ,x^Micul,ii^ui motor, puţini} pivota, faj;ă ^e acesta pină kt un ţuţig-lii cip 90°,, Semiremorca ţe Iţagă., priix Q,cutpaje fiu ,articulaţie, d? fqsiifi vgj.dculu.lui flioţfţr. ltr2, cf.. D-flilb M. D. ENC., DEX, DN8. — .gi,; ţeff^Kifiprci. . — Din fr. seiui-reiiîorque. SEHIHdiVD, «Ă adj. (învechit, rai<) iS,eyii.qirt;u,lar. Aceşte. pelte...' iiu 'iptt rotunde, nici şţmtrgnde,. ci sînt croite în tihie’siicită- kiiSTiA, tLŞ'r.., 178/11. — Pl.: semironde. — Semi- + rond*. SEMIROTÂ’P'E S.'f. ' Jumătate " de ţrdtaţie ■ sati'rotaţie pîU’ţialâ. Alkhccărea turelei -este determinată de setnîrotâfia acului ăe- comandă. ib>ffiscti-MtJSCEL, fil.. 440, cf. id. yi2s. '257. •' • — Pl.: seihinftafiU — Semi- ^Feiajlfe. , : .'. f. ' SESOROtCnS)' *Ă ad:jr (Bespre 'capul niturilor) Care este in formă de emisferă; emisferic. Forfntt-niturilor depinde de scopul nititirii, astfel avem': nituri cu cap semirotund care servesc pefftfti constfticţii de cazane, ioanovici, tf.hn. 154. Forma şemirotundă se dă xcfpMluî;- m butemlă. id.fib. 15.5», ■' > ",~ — fil.: semirot-iftizi, ide. . : ■ — Seffllr,^- rotund. • u SBIflSiMB s.f. (învechit, rar),.'.Sabie mai sdttrtâ decjt cea ob-iştmită. Urderofiţeri, osebit de puşcă, vor mea încă -sepiisăb-U, recul. oro. 481/1:4. « Ph:>.semi:s&!bii. t- Seini* + sabw. SEMISAt s. n. (Rar) Localitate rurală, mai fiiăre decît cătunul şî mai mică decît-satul. Moşia Cumnatului său este semisat. în for», cuv. i, 150.' — Pl.: semisate. — Şeini-. • sa-t. ■■■ ,, , ' ‘ '' % SEMJSAVAîV'Tj -A s.m., adj. 1. §. ni. Persoană care se dă drept savant, dar care are numai cunoştinţe superficiale; semicărturar. :V. se mit uit, semidoct, semi erudit. Cf. cade, dn3. ■ ‘ 2. Adj.. Care aparţine 'semisa-vantultii fl), -care se referă la semisa^ailt; setnieărturăresc. Cf. cade. — Pl.: semisavanţi, -te. — Semi- + savant. SEMI SĂLBATIC — 686 — SEMITIC SEM1SĂLBĂT1C, »A adj. (Rar; despre popoare sau oameni) Care este, în parte, pe jumătate sălbatic. Aceste regule în esenţa lor sînt aplicate şi de popoare semisălbatice. conta, o. f. 191. — Pl.: semlsălbatici, -ce. — Seini- + sălbatic. . SEMI SCUFUNDĂ'!’, -A adj. Scufundat parţial sau pe jumătate. Noua dragă... lucrează semiscufundată, puţind fi ancorată prinlr-un sistem de picioare mecanice. bl 1979, nr. 10 699, cf. dcr. — PI.: semiscu fundaţi, -te. — Semi- -|- scufundat. SEMISECOL s. n. (învechit) Semicentenar. Se împlineşte un semisecol de cind s-au petrecut numitele tntîmplări. sbiera, f. s. 425. — Pl.: semisecole. — Semi- + secol. SEMISERIE adj. (Italienism învechit, rar; în sintagma) Operă semiserie = operă3 in parte comică. Opera semiserie „Zoraide di Granala“... îi procură liberarea sa din serviciul militar, filimon, o. n, 308. — Pl.: semiserii. — Din it. semiserie. SEMI SERI OS, -OĂSĂ adj. Care este serios şi glumeţ în acelaşi timp; semiglu.tneţ. (Adverbial) In trăsură, moşierul luă o mînă a Olilieî între miinile sale şi-i vorbi aşa, semiglumeţ, semiserios. călinescu, e. o. ii, 207. — Pronunţat: -ri-os. — PI.: semiserioşi, -oase. — Semi- + serios. SEMISF'ERA s. f. (Rar) Emisferă. Cf- cade. Executăm din tablă o seniisferă. orbonaş, mec. 204. — ,P1.: semisferc. — ’Semi» + sferă. SEMISFERIC, -Ă adj. (Rar) Emisferic. Bube semisferice, roşii. man. sănăt. 261/14. [Găvan] se numeşte... un obiect de lemn, semisferic şi adînc scobit, care serveşte la pisatul sării, usturoiului etc. iordan, t. 27. Cu mîna dreaptă încrucişau floretele flexibile, lo-vindu-le des în garda semisferică, călinescu, o. i, 69. Patru cupe semisferice... formează împreună o morişcă. cişman, fiz. i, 322. S-au găsit. . . brăţări. . . formale din... piese semisferice, h. daicoviciu, d. 55. — PI.: semisferici, -ce. — Semi- + sferic. SEMI SIMFONIC, -Ă adj. (Despre orchestre) Care are in componenţă, pe lingă instrumente specifice orchestrelor simfonice, şi instrumente specifice orchestrelor de estradă. Pe lîngă Casa raională de cultură din Cîmpulung- Muscel..., a luat fiinţă o orchestră semisimfonică. scînteia, 1963, nr. 5 804, cf. dcr. + (Despre concerte) Al cărui program cuprinde, pe Ungă piese simfonice, şi piese de estradă. E cazul să se organizeze o stagiune de concerte simfonice, ori semisimfonicc. românia literară, 1973, nr. 48, 17/3. — Pl.: semisimfonici, -ce. — Semi- + simfonic. SEM1SOÂRE s. m. sg. (învechit, rar) Căldură moderată a soarelui. Campanulîi, care sînt mai loli indigeni, cer un semisoare si dese udări, brezoianu, a. 448/5, cf. 452/3. — Senii- + soare. SEMISOMN s. n. (sg.) (învechit, rar) Somnolenţă. Un hohot de ris... mă deşteptă din acest şemisomn voluptos, negruzzi, s. i, 223. ^ Şţmi- + somn1, SESIISON, -Ă adj. (Fon.; despre vocale; in opoziţie cu plenison) Care este lipsit de valoare silabică. Vocalele semisone sînl foarle rare în comparaţie cu cele plenisone. arhiva, i, 166, cf. alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d., dl, dm, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: semisoni, -c. — Din lat. semi- + sonus. SEMISOî\iÎE s. f. (Rar) Fenomen lingvistic care constă în absenţa valorii silabice la vocale. însemnarea semisoniei la vocalele finale ar corespunde cu Ira-diţiunea ortografică, arhiva, i, 167. — Semison -(- suf. -ie. SEMISPÂŢIU s. n. Mulţimea punctelor din spaţiu situate de aceeaşi parte a unui plan. Cf. ltr2, der, M. D. ENC., DEX, DN3. — Pl.: semispaţii. — Semi- + spaţiu. SEMISTAIULĂ s. f. (Tehn.) Instalaţie care produce lucru mecanic, formată dintr-o căldare de abur şi dintr-o maşină cu abur cu piston. O altă maşină de îmbiaţii cu o r.emistabilă cu aburi şi horn zvelt. BLAGA, H. 10,. cf. LTR2. — Pl.: semistabile. — Sem'- + stabil (ă). SEMISTlH s. n. (învechit) Emistih. înţelesul totdeauna vorbele-n versuri cunnlnd, Să-nsemneze un răpaos semistihul arătind. heliade, o. 1, 120, cf. 1. golescu, c., dsr. — Pl.: semistihuri. — Semi-+ stih (după fr. hemisliche). SEMIStJMĂ s. f. Jumătate dintr-o sumă. Cf. scri* ban, d., dn2, l. rom. 1959, nr. 6, 78. Aria trapezului esle egală cu produsul dintre semisuma bazelor şi înălţime. geometrie ix, 174. — Pl.: semisume. — Seini- + sumă. SEMIT, -A s.m. şi f., adj. 1. S- m. şi f. Persoană din grupul de popoare din sud-vestul Asiei şi din nordul şi estul Africii cu aceeaşi origine, cu trăsături fizice comune şi limbi înrudite, din care fac parte astăzi arabii, evreii, etiopienii etc.; spec. evreu. Cf. ddrf, barcianu, alexi, w. O femeie voluminoasă, palidă, cu nas încovoiat de semilă. agîrbiceanu, a. 47, cf. cade. Surprinde erori ancestrale, groaznice împerecheri de rase, calculînd cum în fiecare din noi indo-germanul se încrucişează în dozări savante cu semitul. lovinescu, c. v, 81, cf. scriban, d. La vechii semiţi se pol observa trei tipuri de nume dc persoane, graur, N. P. 28, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. 2. Adj. Care aparţine semiţilor (1), referitor la semiţi, specific semiţilor, semitic; spec. evreiesc. Pasărea cu profil semit. c. petrescu, î. ii, 122. Cîteva zarzăre atît de pistruiele că păreau semite, teodoreanu, m. it, 201. Inteligent şi ager în priviri, dar cu o ironie semilă. călinescu, o. 1, 221. îl numise chiar în acea seară „intelectual semil“. vinea, l. i, 427, cf. DL, DM, M. D. enc., DEX. — Pl.: semiţi, -le. — Din fr. semite. SE MI IE LEC OMAN I)ĂT, -A adj. (Despre utilaje, instrumente etc.) Care este minuit parţial prin telecomandă. Cf. DCR. — Pl.: semilelecomandaţi, -te. — Semi- + telecomandat. SEMITIC, -A adj. Care aparţine semiţilor (1), care se referă la semiţi, specific semiţilor; semit (2). Cf. prot. — pop., n. d. Toate popoarele tracice... primiseră în sînul lor.., un copios amestec de element 5721 SEMITISM — 687 — SE MI VELIN semitic, hasdeu, l c. i, 240. Popoare semitice de limbă nu sînt numaidecîl semitice şi de singe. philippide, P. 8, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, d., cade. Sub influenţa scrierilor semitice s-a format scrierea indiană, graur, t. l. 81, cf. 206, pl, dm, dn2, m. D. enc., dex. O Limbi semitice (şi substantivat, f. sg.) = ramură a familiei de limbi afro-asiatice care cuprinde limbi ca araba, ebraica, am-harica, arameica etc. Cf. m. d. enc. — Pl.: semitici, -ce. —Şi: (învechit, rar) semetic,-ă adj. valian, v. — Din fr. semitiquc. SEMITISM s. n. (Har) 1. Ansamblul caracteristicilor popoarelor sau limbilor semite'arCf. resmeriţă, d., cade , scriban, d., dn2. Expresie alcătuită după modelul unei limbi semitice sau împrumutată dintr-o asemenea limbă. Cf. dex, dn3. 2. Rasă2 (1) semită. Cf. şăineanu2, cade, scriban, d. — Pl.: semitisme. — Din fr. semitisme. * '*■ SEMU’SST, -A s. rn; şi f. (Rar)’*SemitoIog. Cf. scriban, d. » — Pl.: semitişti, -sie. — Din fr. semitiste. SEMJTÎRÎTOR, -OAiîE (Despre plante şi tulpinile lor) Care este parţial tîrîtor. Volbura de nisip maritim. . . esle o plantă semilîrîloare şi cu rizom foarte lung, care fixează ni si put. scînteia, 1962, nr. 5 596, cf. dcr. — PI.: semittrUori, -oaie. — Semi- + tîiîtoi'. * SEMITOLOG, -OĂGĂ s. m. şi f. Specialist în semi-tologie; (rar) semitisl. Cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: semitologi, -ge. — Din fr. seniitologne. SEMITOLOGIC, -A adj. Care aparţine semitologiei> privitor la semitoiogie. Cf- dn2. — Pl.: semitologici, -ce.. — Din fr. s6initoloyique. SEM1TOLOGÎE s. f. Ştiinţă care studiază cultura şi limbile semitice. Cf. dm, dn2, m.- d. enc., dex. — Din fr. semitologie. SEMITON s. n. 1. (Muz.) Cel mai mic interval dintre două sunete alăturate în sistemul muzical temperat; interval de o jumătate de ton; secundă mică, v. secundă2 (3). Cf. i. golescu, c., tim. popovici, D. M., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. Gama majoră cuprinde cinci tonuri, din care două minore şi două semitonuri, cişman, fiz. it, 79. Coardele viorii sind acordate. . . cu un semiton mai jos. ALEXANDRU, I. M. 132, Cf. LI'R2, DL, DM, DN2, DER. între aceste două semitonuri esle un ton şi jumătate. m 1968, nr. 1, 39, cf. m. d. enc., dex. O Semiton diatoriic = interval format între două trepte cu denumiri diferite. Cf. der, m. d. enc. Semiton cromatic = interval format între două trepte cu aceeaşi denumire, dintre care una alterată. Cf. der, m. d. enc. <0- (Prin lărgirea sensului) O actriţă care ştie arta rară a semitonului şi a tăcerii, cinema, 1968, nr. 1, îx. A descris pasiunea violentă a eroinei sale... ştiind să surprindă şi nuanţele de semiton... prin care trece personajul. t septembrie 1968, 84. 2. (A. plast.) Nuanţă de culoare intermediară, care face trecerea, în pictură şi în artele decorative, de la un ton închis la unul deschis al aceleiaşi culori. Cf. LTR2, DL, DM, DN2, DER, M. D. ENC., DEX. — Pl.: semitonuri. — Din fr. semi-ţon. SEMITdRT s. n. Produs intermediar de filatură format din banda fibroasă căreia i s-a aplicat o torsiune parţială, înainte de a o supune laminării şi filării. finale. Importa lină merinos sub formă de fibre, semitorluri, fire şi ţesături, ionescu-muscel, pil. 20, cf. id. ŢES. 24, LTR2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: semitorluri. — Semi- + tort. SEMITRANSPARENT, -A adj. (Rar) Translucid. Cf. scriban, d. Sistemul optic. . . constă din prisme şi oglinzi semilransparente. rl 1978, nr. 10 587, cf. DCR. — Pl.: semilransparenţi, -te. — Semi- + transparent. SEM1TRAVIÎRSĂ s. f. (Nav.) Traversă de pe puntea navei Întreruptă de un bocaport, de un etambreu etc. Cf. ltr2, dn3. — Pl.: semitraverse- — Semi- + traversă. SEMIŢEJÎCÂLAÎV, -Ă adj. v. semicircular. SEMiŢILlNDRlI s. n. (Familiar) Joben cu calota scundă; (rar) semijoben. Se ciocnise cu un fel de patriarh ut-iaş, cu barbişon lung, argintiu, cu semiţilindru pe cap. vinea, l. i, 13. — Pl.: semiţilindre. — Semi- + ţilindru. SEMIŢIRCliLÂR, -A adj. v. semicircular. SEMIUMBRĂ s. 1. (Rar) Semiobscuritate. Ierboaselor le plac la o semiumbră şi Intr-un pămînt recoros. brezoianu, a. 443/3. Lună nu era, dar cerul era pre-sărai cu stele, era o semiumbră dulce, răcoroasă, agîrbiceanu, a. 296. — Pronunţat: -mi-um-■ — Semi- + umbră. SEMIL'ÎVCIÂL adj. (în sintagmele) Literă semiun-cială (şi substantivat, f.) »= literă (de tipar) repre-zentînd jumătate din mărimea unei unciale. Vom şti ce fel ele scriere se întrebuinţa acolo: unciala, semi-unciala sau cursiva, bul. com. ist. i, 105, cf. dn3, dex. Scriere semiuncială = scriere cu litere semiun-ciale. — Pronunţat: -mi-un-ci-a-. — Pl.: semiuncialc. — Semi- -f- lincială (după fr. semi-onciale). SEMI.UŞ6R, - O A HĂ adj. (Sport; în sintagma) Categorie semiuşoară (şi substantivat, f.) = a) categorie în care intră boxerii a căror greutate este între 57 şi 60 de kilograme. La categoria semiuşoară Nicolae Păpălău... a întîlnit pe Gheorghe Popa. sportul, 1969, nr. 686, 2/5; b) categorie în care intră halterofilii a căror greutate este între 57 şi 60 de kilograme; c) categorie în care intră luptătorii a căror greutate este între 57 şi 62 de kilograme.. + (Substantivat, m.) Boxer, halterofil sau luptător care face parte din una dintre categoriile de mai sus. Semiuşorii, semi-mijlociii se găsesc în sportul halterelor, clar şi la lupte ori box. l. rom. 1959, nr. 2, 86. — Pronunţat: -mi-u-. — PI.: semiuşori, -oare. — Seini- + uşor. SEM1VEGHE s. f. (Rar) Stare intermediară între veghe şi somn. V. somnolenţă. Stătu pînă dimineaţă într-o stare de semiveghe, apăsată de tăcerea zidarilor şi de întunericul nopţii, preda, r. 279. — Serai- + vcglie. SEMI VELIN, -A adj. (Şi substantivat, f.) (Hîrtie, coală) care conţine pînă la 60 % pastă de lemn inăl-bită şi care se foloseşte la scris sau tipar. Cf. ltr2. SKMIV0GA®Ă sEMîşqsfemiE HttiMfc- fq&riefiH...» din celuloză sulfit- Măl-bită'■ in nmeştee guu{£Q;-*£0 % -pee0ă memnică laălbită sţ^nfimesc şi, hfrtii. se-miveHne‘,:ib. îx, .117*. W.: şernivelim, ^e. — Sem!*'veiin. SEMIVOCÂLĂ s.f. Sunet intermediar Intre vocală şi scaişoană, cuiţişuşiri comune atnîttiu;rQpa i:s©*niaon-soaiţă, (rar) s.emicon&onantă. Gf. şăineanu2. Semi-qpPQifili f* imţfttedg fel şC^tC:fnşs/9>}4f- JORfW-N, g, f>0, cf. ,.3, BiBŞ'^ŞRIŢk, D., SADE, SCRIBAN, .D, 1(1 cele mai mulţgi caşuri em... urnutf ,j,r ir, 501, efl kesmeriţă, d., cade, şcRtBAN, D» Dmul putea fi încă per0-u $1 o fiinţă încărcată cu atributele semizeilor... viani;, i,. u. 1@2>. Hermile, prezentai ie rnitolqgia gneacă dre.pl un semizeu deosebit de i/oinit, -a devenit aslăzi.mume comun, osaur, n. p. 153, ci. dl, dm, dn2, m. d. enc., mx. <> (Prin lărgij-ea sensului). Toţi oamenii însemnaţi... .capătă după moarte un rang însemnat în lumea nevăzută şi devin astfel Semizei, oonta, o. f,. 3Ei8.;. ă. Epitet pentru o persoană înzestrată cu calităţi -excepţionale (şi e*re şe impune prin valoarea şa). Şi feţeie-n lat ars şi-mălţuiala Li se vedeau plăsmuite cu migală De mina aspră-a unor labiş, p. 285. 4. Kpitet ironic pentru o persoană un .pretenţii (nejustifieate) de superioritate. [Va] păşi hotăritor în cqntra tuturcr semixeflq^,,. pfinii fărq., flicf ţHl\t • «Tnese 386 2 36 de jos corsent corţe.nl La p. 313, coloana 2, rîndul 27 de jos, se va adăuga : SC4ZĂT<3h, -OÂRE s.n., adj. 1. S. n. (Mat.) Număr carc se scade (3) din altul; al doilea termen din operaţia de scădere (3); (învechit) subtraend, subtrăgător, subtrăgînd. Supt suma rămăşiţii scrie suma scăzătoriului millo, a 9r/3. Fie clescăzulul sau cilimea clin care se scade... şi scăzăiorul sau ceea ce se scade, poenaru, e. A, 9/24. Diferenţa a două cîtimi se poale afla dacă la descăzulul sc va adăoga scăzăiorul cu semne schimbate. id. ib. 10/15, cf. cltmescu, a. 43, ai.exi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade, sgriban, d., ltr2, dl. Diferenţa a două numere nu se modifică dacă mărim sau micşorăm şi descăzulul şi scăzăiorul cu acelaşi număr. ALGEBRA VIII, 10, Cf. 127, M. D. ENC., DEX. 2. Adj. (învechit) Descrescător. Cf. budai-deleanu, lex, dkhj. Puls mic, mărunt, des şi scăzăior. episcupescu, phactica, 254/24. Termin al progresiii scăzătoare. poenaru, g. 29/13. Raţia este crescătoare cînd consecuentul va fi mai mare decît antecedentul, la. întîmplarea dimpotrivă rafia va fi scăzătoare. id. ib. 176/8, cf. cihac, i, 33, scriban, d. — Pl. : scăzăfori, -oare. — Scaz (prez. ind. popular al lui scădea) -} silf. -ător. SCĂZĂTIÎRĂ s. f. (Rar) Scădere (3). Cf. anon. car., cihac, i, 33, sfc iii, 187, 188. — Pl. : scăzături. — Scaz (prez. ind. popular al lui scădea) + suf. -ătură.