DICŢIONAETTL LIMBII EOMÂNE ' jş asai r*N»WiWai*;er»»fw«iesesMMB.ia,yead»Hiii! \ DICTIONAEUL LIMBII ROMÂNE SE ELABOREAZĂ DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN BUCUREŞTI, DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DIN CLUJ-NAPOCA ŞI DE CENTRUL DE LINGVISTICĂ, ISTORIE LITERARĂ ŞI FOLCLOR DIN IASI ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE (DLR) SERIE NOUĂ TOMUL X PARTEA 1 LITERA S S — SCLABUC 1986 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA 7 9 71 7, BUCUREŞTI, Calea Victoriei nr. 125 Redactori responsabili : IORGU IORDAN Membru al Academiei Republicii Socialiste România ALEXANDRU GRAUR Membra al Academiei Republicii Socialiste România ION COTEANU Membra al Academiei Republicii Socialiste România Partea 1 a tomului ai X-lea a fost elaborată în cadrul Sectorului de lexicologie şi lexicografie al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, de următorul colectiv : Carmen APOSTOLESCU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Alexandra BURNEI cercetător ştiinţific Monica BUSUIOC cercetător ştiinţific Elena CIOBANU cercetător ştiinţific principal Eugenia CONT RAŞ cercetător ştiinţific Alexandra BURNEI cercetător ştiinţific Zorela CREŢA cercetător ştiinţific Redactori: Zorela CREŢA cercetător ştiinţific Cristina GHERMAN cercetător ştiinţific Eugenia GUŢULESCU cercetător ştiinţific Valentina HRISTEA cercetător ştiinţific principal | lulia MANOLIU | filolog principal Revizori: Ion DĂNĂILĂ cercetător ştiinţific principal Lucreţia MAREŞ cercetător ştiinţific principal, doctor în filologie Luiza SECHE cercetător ştiinţific principal, doctor în filologie Radu MICHAESCU cercetător ştiinţific Eleonora POPA cercetător ştiinţific Elena STÎNGACIU cercetător ştiinţific Filofteia TĂNĂSESCU cercetător ştiinţific Ileana VULPE SCU cercetător ştiinţific Tatiana ŢUGULEA cercetător ştiinţific principal Ileana VULPESCU cercetător ştiinţific Elena CIOBANU cercetător ştiinţific principal Revizie finală : Luiza SECHE cercetător ştiinţific principal, doctor în filologie Au fost consultaţi pentru etimologiile din acest tom: Alexandru GRAUR, membra al Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti; Grigore BRÂNCUŞ, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti; Vladimir DRIMBA, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti; Theodor HRISTEA, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti; Maria ILIESCU, doctor în filologie; |Bela KELEMENj, doctor docent în filologie ; Gheorghe MIHĂILĂ, doctor docent în filologie, profesor, Universitatea Bucureşti; Nicolae URSU, doctor în filologie, cercetător ştiinţific principal la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor din Iaşi. Corelaţii: Cristina GHERMAN cercetător ştiinţific Redactori responsabili ai tomului al X-lea (partea 1) : ION COTEANU MIRCEA SECHE Membfu al Academiei Republicii Doctor în filologie, şeful Sectora- Socialiste România lui de lexicologie şi lexicografie de la Institutul de Lingvistica dm Bucureşti Editura Litera, 1979. - XI - s - 1 SABEISM S s. m. invar. A douăzecea (iar după reintroducerea literei <3, a douăzeci şi mia) literă a alfabetului limbii române şi sunetul corespunzător (consoană constric-tivă dentală surdă). SA interj, v. şo. SAÂD s. n. v. sad. SAB adv. (Regional; in e x p r.) A se purta saba = a merge repede, a se grăbi (Vaşcău). Cf. alr i 1 986/80. — Etimologia necunoscută. SABADAŞ1 s. m. (Regional) Calificativ injurios dat copiilor. Com. din piatra neamţ. — PI.: sabadaşi. — Cf. magh. s z a b a d o s. SABADÂŞ2, .A adj. (Prin Bucov.) Numeros. Cf. şez. v, 122. — PI.: sabadaşi, -e. — Etimologia necunoscută. SABÂIA interj. (Regional) Cuvint care exprimă îndemnul de a se năpusti, de a năvăli asupra cuiva. Com. din straja —rădăuţi. — Pronunţat: -ba-ia. — Etimologia necunoscută. SABAÎSM s. n. v. sabeism. SABAÎŢĂ s. f. v. săbăiţă. SABĂR subst. sg. (Prin Murtt. şi prin Olt.; mai ales art.) Numele unei hore executate în ritm vioi, în care dansatorii se ţin de mînă sau de braţe; melodie după care se execută această horă. Cf. varone, d., id. J. r. 45, h v 434, xi 290. De la n. pr. Sabar. SABAŞ1 s. n. (Bucov. şi prin Mold.) (Ban dat ca) bacşiş. Cf. TDRG, CADE, SCRIB AN, D., DL, DM. Să bagi mîna ţn buzunar, Să cauţi un sabaş de cei mari, Să ¿ai la iei lăutari, sevastos, n. 295. O mulţime de sabaşc ne-au plătit: pop., ap. cade, cf. şez. iii, 87. — Accentuat şi; subâş. cade. — PI.: sabaşe. — Şi: sâbiaş s. n. scriban, d., şez. iii, 87. — Etimologia necunoscută. , SABÂŞ2 s. n. (învechit, rar) Sabat1 (2). [îndeletnicirea] prorocilor şi popilor şi sabaşelor. dosoftei,, V. s. februarie 62v/7. — PI.: sabaşe. — Cf. rom. ş a b â s, ucr. c a 6 â m. SABAT1 s. n. ,1. Adunare de vrăjitori sau vrăjitoare care, potrivit unor legende medievale, se ţinea slmbăta, de la miezul nopţii (pînă ţa cînţatul cocoşilor); p. e xt. adunare zgomotoasă şi dezordonată, agitaţie frenetica; gălăgie produsă, de o asemenea adunare sau agitaţie. Teme-te sa mi vezi cimpul unde sabatul s-adună, negruzzi, s. ii, 93. Rîsetele femeilor, chiotele de veselie, vorba zgomotoasă a bărbaţilor, sune-netele ascuţite ale muzicei, . , formau un sabat infernal. filimon, o. i, 198, cf. prot.— pop., n. d. Vîrtejul pe mine In văi m-a zburat, Pe tinde infernul sabatul adunai bolintineanu, p. i, 402. Fiinti ce zîmbesc pierdute în scîrbosu-vă sabat! neculOţă, ţ. d. 92. Piei mai iute, soră lună, Că sabatul dracilor, sam. iii, 15. La acest sabat infernal singură' persoana mea na ififătişa pe toate deosebitele dobitoaca de 'pămîntului. HOGAŞ, DR. II, 57, cf. resmeriţX, d.,' ş'Xineanu, D. 0., cade. Era un amestec înfiorător' de miorlăituri,.. in concertul acela de sabat. g. m. zamfirescu, m-. d. ii, 152, cf. scriban, d. Vlntul şuieră, stele nm-s, oameni nu-s, întuneric e... Poale că se oficiază un sabat nocturn, teodore an u, .m. iii, 302. Goya... dă drumul imaginaţiei sale să galopeze, producînd monştri şi vrăjitoare, tn scene de sabat infernal, oprescu, s. 222. Vom continua să oferim publicului... bucuria şi lacrimile noastre, . .. intr-un sabat orgiac de strigăte, ralea, s. t. i, 144, cf. dm, dn2, der. La sabat nu-Ji venim! Degeaba Ne-mbii, etl eşti de Belzebut ! vulpescu, p. 120. Ca într-o noapte valpurgieă, începe un sabat al făpturilor de tot ioiul. românia literară, 1969, nr. 28, 22/5, cf. M. D. ENC. 2. Ziua de slmbătă, care reprezintă ultima zi a săptămînii la mozaici (v. ş a b ă s 1) şi la unii sectanţi creştini şi care este considerată ae aceştia zi de sărbătoare, fiind consacrată odihnei şi ceremoniilor cultului; (Învechit, rar) sabaş2. Cf. prot.— pop., n. d., ANTONESCU, D., DDRF, BARCIANÜ, ALÉXI, W., şXlNEANU2, RESMERiŢĂ, d., qade, scriban, d. îi făcea pe aceşti sectanţi să respingă biserica şi să ţină sabatul, ca la evrei, preda, r. 98, cf. dm, dn2, der. + Numele primului tratat din talmud, referitor la sărbători. Cf. DER,; M. D. ENC. “ Accentuat şi: (rar) săbat. scrîban, d., vulpescu, p. 120. — Pl.: sabaturi şi sabate (scriRan, ».). — Din lat. sabbatum. SÂBAT2 s, n. (Regional) Obicei, deprindere (a cuiva) (Nemţişor - Tîrgu Neamţ). Cf. scriban, d., i. cr. viii, 220. Aşa-i sabaţu’ lui, de-a tot şparli cîte ceva. i. cr. viii, 220. -b- Pl. : sabate. — Etimologia necunoscută. SABÂTIÇ, -A adj. ( In sintagma) An sabatic = a) (în dicţionarele din trecut) fiecare al şaptelea an la vechii evrei, în care aceştia erau obligaţi să-şi elibereze sclavii şi să lase pămînturile nelucrate. Cf. i. golescu, c., ANTONESCU, D., COSTINESCU, SCRIBAN, D. ; b) (iri învă-ţămîntul superipr din unele ţări) an destinat cercetării, după un anumit număr de ani de predare. — Pl. : sabatici. — Din fr. sabbatique. , SABATÎLţE s..f. Numele unor plante din America Centrală şi din Venezuela, cu bulb în formă de pară şi frunze in fortnă de spadă, ale căror seminţe şi fructe pulverizate sînt folosite împotriva păduchilor şi ca excitant al stomacului (Schoenocauloti ). Aceste trei feluri [de păduchi] se curăţ lesne şi în grabă, cu spălarea locurilor cu fiertură de 10 dramuri de sămînţă de sabatilie pisată, episcupescu, practica, 440/21. — Din it. sabadiglia. SABATÎSM s. n. (în dicţionarele din secolul trecut) Celebrare, sărbătorire a sabatului1 (2); (învechit) sabatizare. Cf. drlu, costinescu, lm. -t- Din lat. sabbatismus. SABATIZÂvb. I. Tra nz. (învechit, rar) A celebra, a respecta sabatul1 (2). Cf. costinescu. — Pret. ind. : săbatizez. Din lat: sabbatisare, it. sabbatizzare, fr. sabba- tiser. SABATIZABE s. f, (în dicţionarele din secolul trecut) Săbatism. Cf. costinescu, lm. —; V, sa ba tiza. ■i SABAU s. m. v, săbău. SABEÎSM s. n. Cult al focului şi ar corpurilor cereşti practicat In vechime de unele popoare din Arabia meridională. Cf. i. golescu, c., valian, v., prot. —pop. N. D., ANTQNEŞCU, D., BARCIANU, ALEXI, W., ŞAINEANU2, RESMERIŢ4, D., CADE, SCRIBAN, D., DN2. 21 SABEizM - 2 — SABIE — Şi : (rar) sabeizm (scriban, d.), (învechit) sa-baism (antonescu, d.), sabfsm (i. golescu, c.) s. n. — Din fr. sabéisme. SABEÎZM s. n. v. sabeism. SĂBIE s. f. I. 1. Armă albă alcătuită dintr-o lamă lungă de oţel ascuţită la vtrf şi pe una dintre laturi şi fixată intr-un miner. V. ş p a d ă. Face ucidere cu sabiia. prav. 108. Cela ce au scos înlti »abila..., acesta au început svada. ib. 117. Iară unul de aceia ce sta scoase sabia, lovi pre sluga popei celui mare. n. test. (1648), 61r/17. Multă foamete s-arată şi moarte de sabie (a. 1660—1680). gcr i, 175/16. [Domnul] arcele sfărlmă, săbiile frînge. dosoftei, ps. 152. Sabie eare junghë inima, biblia (1688), [prefaţă] 4/7. Au intrat cu săbiile în dînşii şi i-au tăiat pe toţi. ist. ţ. r. 60. Aşijderea den boiarii de cinste sabia lui ştia, omo-rîndu-i cu tot feliul de morţi. n. costin, l. 518, cf. CANTEMIR-; HR. 220, anon. cAţţ. Va fi nevoie mare pre pămînt şi mînie întru norodul acesta. Şi vor cădea In gura săbiei (a. 1700—1725). gcr ii, 22/30. Domnule, o sabie turcească am de vînzare drept zloţi doauozeci (a. 1730). iorga, s. d. xii, 222. Viaţa iaste îndestulată de săbii şi de arme răsplătitoare. aeîhiopica, 31r/23. Ascuţitul săbiei vă va mînca, mineiul (1776), 143vl/3. Armele sînt : puşti, săbii şi baioneturi. ist. am. 19r/6. Aici mai demult locuiau amazonii, a căror femei ... ţin suliţa în mînă şi sabia la brîu. amfilohie, g. 30/17. Scoasără sabia lui Aremeuş, craiu de la Troada, şi scoasără suliţa lui Deos de Elifant. alexandria (1794), 67/2. Au venit în Buda la Vladislav, aducînd cai mili-tăreşli, împărăteşte înşelaţi .. săbii poliite cu pietre scumpe, şincai, hr. ii, 114/19. Scoţîndu-şi .. . sabia agerită Se găta s-o împlînte în inima pîrlită. budai-deleanu, t. v. 100, cf. id. lex., drlu. Ejezip intră la dînsul, ia sabia lui Protezilas, şi-i vesteşte din partea împăratului, că trebuie să-l ducă în insula Samos. pleşoianu, t. iii. 40/5. Latul săbiei sale luceşte ca fulgerul, heliade, l. b. i, 41/9. Alît ambasadorului cît şi personalului său li s-au învoit a intra... cu săbiile lor. ar (1829), 822/21. O sabie turcească minunată, a căria teacă este îmbrăcată cu smalţ. ib. (1830), 791/33. în loc de sabie ş-au pus în brîu toporul, drăghici, r. 60/27, cf. valian, v. Ungurii mai fără nici o lovitură de sabie ne-au subjugat, fm (1842), 1721/2. Soldatul de cavalerie va avea un pistol, o sabie şi o suliţă, regùl. org. 481/14. D-aş putea... să-ntîmpin aci moarte de sabie vrăjmaşă, aristia, s. 5/11, cf. polizu. îţi făgăduiesc că sabia mea nu se va mînji în stngele tău. negruzzi, s. i, 141. Sînt fel de fel de prăvălii..., în unele găseşti numai fier nelucrat..., intr-altele puşti, pistoale, săbii, ghica, c. e. i, 107. La lună săbiile scinteiază. alexandrescu, m. 21. Alexandru se încinse cu sabia bine ascuţită, sion, p. 184. Deşi cunoaşte sabia şi cuţitul, totuşi arma de preferinţă ... a gelului este arciil. hasdeu, i. c. i, 243, cf. babcianu, v. Du-te de zi jăndarilor să vie aici cu săbiile scoase, alecsandri, t. i, 192, cf. 205, cihac, îi, 322. Săbiile trupelor călăreţe, li s-a schimbat minierul (a. 1874). uricaritjl, xxii, 482. Se mişcau îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii. eminescu, o. i, 147. Ivan atunci, puind mtna pe sabie, se scoală răpede. creangă, o. 138. Să mănuiască sabia cu virtute, ispirescu, l. 12. Cît sînge-n mii de lupte vărsă sabia mea! macedonski, o. i, 251. Mergea cu sabia scoasă chiar şi în păduri, bacalbaşa, s. a. i, 11, cf. ddrf. Sabia îndoită la vtrf, uneori în forma unei secere, arma naţională a geto-dacilor. xenopol, î. r. i, 81. Fă-fi toate pregătirile în pace, ascute-ţi sabia, unge-ţi revolverul, d. zamfirescu, r. 63, cf. alexi, w., şaineanu2. Jancu Sasul... avu parte şi el de sabia călăului în Lemberg. iorga, c. i. i, 42. însă la cocon l-a adus plocon Sabia turcească, Să mi-o mînuiască. iosif, v. 126, cf. tdrg. Domnul şef intră, scoase capela, o ţine în mina stingă, lipită de sabie. brXtescu-voineşti, p. 97. Afară de securile de aur de la Ţufalău ..., avem de reţinut vestita sabie ule ia Dobolii de Jos. pâ.rvan, o. 359, Cf. RESMERIŢĂ, D., SEVERIN, S. 51, CADE. Voise să-şi tragă sabia spre a-l lovi. lovinescu, c. iv, 77. La palat, sabia soldatului de gardă sclipea fulgere fierbinţi în soare. c. petrescu, î. i, 39. Sergenţi-majori cu săbii lungi, brăescu, o. a. i, 9. Vn sublocotenent ttnăr... agilă ... o sabie subţire ca un fir. sahia, n. 23, cf. 65. Scosese sabia şi sfărîmas,e crucifixul pe care jurau împricinaţii, g. m. zamfirescu, m. d. ii, 145. Călăreţii se repezeau unii la alţii răcnind..., cu săbiile sclipind în soare, v-issarion, b. 44. Dacă sabia e ridicată în numele dreptăţii, e sabie sfîntă. vlasiu , d. 137. Erau îmbrăcaţi aşa cum se sculaseră de la masă: Monica cu capul gol, Dănuţ fără capelă şi fără sabie, teodoreanu, m. iii, 19. în van luptam cu sabia mea slabă, Mă răpunea duşmanul nempăcat. voicu-lescu, poezii, i, 250. Cînd a văzut că-l ajung din urmă oştenii măriei tale, a prins a bate cu latul săbiei intr-ai lui, ca să-i oprească, sadoveanu, o. x, 367, cf. scriban, d. Aeeau săbii crestate ca nişte fierăstraie. călinescu, c. o. 46. Se mîndresc cu el alde Cîrlig, Sabie în teacă, ... tunică lipită de trup de parcă ar purta pe dedesubt corset, stancu, d. 255. [Comedianţii] înghiţeau şi o sabie lungă. pas. l. i, 58. Doctorul Istrate să trăiască! mînuieşte linguriţele ca sfîntu Gheorghe sabia, vinea, l. i, 382. Obidiţii plugari au schimbat tăişul secerii pe cel al săbiei, constantinescu, s. iii, 78. Un poliţai înarmat cu pistol şi cu sabie lungă, încovoiată ca un iatagan turcesc,... îl însoţea, tudo-ran, p. 173. Tăiau şi spintecau oameni cu săbiile. preda, i. 53. Avea nădragi roşii, dolman vînăt, ... pinteni şi sabie. t. popovici, se. 7. Şi-acuma, peste veacuri, mînia ta o fluturi,... Iluminat feeric de fulgere de săbii, labiş, p. 297. Nu-ţi teme pragul: săbiile-n teci! vulpescu, p. 69. Era nevoit să poarte o scurtă sabie, dar nu pe stingă...., ci pe şoldul drept. magazin ist. 1968, nr. 12, 45. Săbiile, suliţele, zalele, armurile ce vor năpădi Cimpia Turzii stau acum frumos aliniate la zid. cinema, 1969, nr. -3, 4, cf. h ii .13. Sabie scăldată-n lapte, Badea meu e dus departe. Sabie scăldată-n sînge, Taci, mîndruţă, nu mai plînge. jarnîk—bîrseanu, d. 308. Tînărul ţinea în mînă o sabie şi eu ea se apăra de capul şarpelui, popescu, b. iii, 129. Văzînd eătanele cum că toate vor gusta ascuţitul săbiei lui, o luară la fugă cu toţii* cXtană, p. b. i, 100. Aş cătăni şi eu, zău, De-ai- fi puşca de tuleu Şi saghia de scăiete. mat. folk. 1 034, cf. candrea, ţ. o. 30. Să aduceţi şi oastea cu şablia bine ascuţită. i. cr. ii, 33. Să pui mtna pă săbii, pistoale, puşfi. vîrcol, v. 26. Mîna în poznar băga, Mică sabie scotea. balade, i, 175. I-o tras cu sabg'ia una după cap, i-o (ăiet capu. o. bIrlea, a. p. ii, 180. Cu zăbunu vişiniu, Cu sabia pusă-n brîu. folc. mold. i, 79. Capul plecat nu-l taie sabia, negruzzi, s. i, 250. Cel ce se îneacă şi de sabie goală se prinde, m. costin, ap. cade. Cel ce scoate sabia, de sabie va pieri, creangă, 0. 220. Nu încap două săbii intr-o teacă (şi nici doi domni în ţară săracă), tdrg. Se lasă în nădejde ca turcul în sabie, zanne, p. vi, 423. Nu da sabia în mîna vrăjmaşului, id. ib. iv, 577. Cuvîntul împotrivă sabie ascute, iară răspunderea lină frînge mînia. id. ib. ii, 534, Putinei de tei, limbă de balaur (Sabia), şez. iv, 170. O (Ca termen de comparaţie) Cuvîntul boierului tăia ca sabia. săm. iv, 447. Dîrzi şi neînduplecaţi sînteţi însă ca două săbii ce nu încap într-o teacă, re-breani), i. 434. Şi razele, ţa nişte săbii, Scţnteie tre-murînd pe gheaţă■ d. botez, f. s. 45. Trecu trăsura regimentului, ducînd pe ambii coloneii, tăcuţi şi Sabie-baionetă = sabie (I 1) scurtă care se poate ataşa la puşcă, In luptele corp la corp. Cf. şăi-neanu2, resmeriţX, d., scriban, d. (Regional) Sabie din bucăţi = sabie (X 1) pliantă. Ci. şez. iv, 216. O Loc. adj. (învechit) De sabie = (despre bărbaţi) capabil să poarte săbia (I 1) sau, p. ge n e r., arma (pentru a lupta). Era oameni foarte viteji, mai vîrtos bărbaţi de sabie. pov. ţăr. 51v/12. >0 Loc. a d v. (învechit, rar) Cit capul sub sabia gealatului = foarte puţin timp. Cf. ddbf. <0> E x p r. Sabia lui Damoele(s), se spune despre un mare pericol care ameninţă în orice moment situaţia cuiva sau a ceva. Cf. zanne, p. vi, 72. Revizuirea tratatelor atîrnă pe capul ţărilor mici ca o sabie a lui bamocle. titulescu, d. 169, cf. dm, dex. (Rar) Sabia lui Dumnezeu, se spune despre o pedeapsă aspră, despre o nenorocire suportată (dar meritată) de cineva. Cf. resmeriţă, d. A trece (sau a lua, a trage, Învechit, a pune) în (sau sub, prin) sabie sau săbii (pe cineva) sau a trece (pe cineva) prin ascuţişul săbiei — a ucide, a omorî (1) cu ajutorul săbiei (I 1) sau, p. gener., al unor arme, al unor mijloace violent^. Pe căzacii ce se închinaseră la Şfed pe toţi i-au pus supt sabie, neculce, l. 245. Se temea să nu ia turcii şi tătarii pre moldoveni în sabie. id. ib. 386. Pre cîţi au mai aflat vii, pre toţi supt sabie i-au pus. cantemir, hr. 94. Scoţîndu-i, supt sabie i-au pus pre toţi (începutul sec. XVIII). mag. ist. i, 311/22. Creştinii... mai pe toţi turcii cîţi se aflau acolo îi trecură prin ascuţişul săbiei. bălcescu, m. v. 175. Vistierul Dan trecuse sub sabia românească cele două mii de spahii ai emirului, ghica, c. e. ii, 556, cf. BARCIANU, v., ddrf, alexi, w., tdrg. Sînt împuşcaţi, bombardaţi,... traşi prin sabie oameni nevinovaţi. cinema, 1968, nr. 5, i. La Huedin, mercenarii au răzbit oraşul 6a lăcustele, iar pe cetăţeni i-au trecut sub săbii, românia literară, 1969, nr. 20, 14/1. A trece prin (sau, învechit, a călea eu) foc şi (prin) sa« bie = a nimici (1), a distruge prin incendiere şi masacrare. Venea de călca Mezia cu foc şi sabie (a. 1843). doc. ec. 788. Barbarii năvăleau distrugînd, trecînd prin foc şi prin sabie toată cultura antică a romanilor, gherea, st. cr. ii, 111. (Cu schimbarea construcţiei sau cu parafrazarea expresiei, sugerînd violenţa mijloacelor folosite) Ţara Bîr.sei o au gefuit cu sabie şi cu foc. şincai, hr. i, 383/6. Mahomedanii din Creta fuseră siliţi cu foc şi cu sabie a primi, credinţa creştinească de ritul grecesc, fm (1841), 1521/17. într-acele ziduri se refugiau creştinii... de foc şi de sabie, ghica. c. e. ii, 567. O să vie războiul cu foc şi cu sabie în ţară. sion, p. 137, cf. ddrf. Poate să se-arunce ţara-n sabie şi foc. davilla, v. v. 152. Popoare nouă de viteji trec pe pămîntul strămoşesc, ducînd foc şi sabie la duşman. sadoveanu, o. i, 9. Cîte n-au pierit prin sabie şi foc, n-au putui fi totuşi păstrate pentru romanitate. puşcariu, l. r. i, 347. A pune mina pe sabie sau pe săbii ori (învechit) a se scula cu sabie = a porni la luptă (înarmat cu o sabie I 1). Saşii... de multe ori s-au sculat asupra ungurilor cu sabie (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 91/29.. Tot mai încruntaţi de ură Am pus mina pe săbii, călinescu, o. ii, 181. A scoate (sau a trage) sabia = a se pregăti de luptă, de atac, a începe o agresiune (folosind sabia I 1). Cela ce au scos ... sabiia... să să cearte după voia giudeţului. prav. 117, cf. barcianu, v. Marele Alexandru-Nico-laevici... trăsese sabia împotriva vrăjmaşului de moşie. m. i. caragiale, c. 81. A stăpîni eu sabia în mînă = a stăpîni folosind forţa (armată). Stăpîni' pînă în zilele din urmă cu sabia în mînă. iorga, c. i. i, 34. A-şi pune capul (teafăr sau teafăr şi nevinovat, sănătos) sub sabie = a-şi cauza singur un necaz, o nenorocire. Zaharia Duhu . .. îşi frînsese mîinile şi-şi pusese capul teafăr şi nevinovat sub sabie. c. pethescu, r. dr. 24, cf. dex. (Rar) A avea gura ca o sabie sau a(-i) tăia gura în săbii = (despre oameni) a) a fi flecar, palavragiu; a fi cicălitor; a fi sarcastic. Cf. zanne, p. ii, 186, iv, 580; b) (în forma a-i tăia gura în săbii) a vorbi în mod curent o limbă. Băiatul... era deştept şi-i tăia gura în săbii şi pe româneşte şi pe franţuzeşte, bassarabescu, v. 163. Sabie cu două tăişuri, se spune despre o situaţie care prezintă, în acelaşi timp, avantaje şi dezavantaje pentru cineva sau pentru ceva. Cazul unor asemenea săbii cu două tăişuri cum sînt unele capodopere ale secolului trecut. m 1968, nr. 7, 23. (A fi) cu cumpăna Intr-o mînă şi cu sabia in altă mină = (a fi) fals, făţarnic. Cf. I. GOLESCU, C., BARCIANU, V., DDRF, ZANNE, P. V, 225, alexi, w., tdrg, cade. A fi foc şi sabie = (despre oameni) a fi furios, violent, rău. Cf. ddrf, zanne p. iv, 581. 2. F i g. Lovitură de sabie (i i); atac, luptă (cu sabia I 1). [Turcii] ... în mănăstire cum întră, sabie încep pe loc. beldiman, e. 91/29. Mihai... le dă o sabie, îi împrăştie, bălcescu, m. v. 97, cf. resmeriţă, d., şXineanu2, scriban, d. + Stare de conflict armat, de război1 (1); p. e x t. prăpăd, urgie, pierdere adusă de un conflict armat, de un război1. N-am venit pace să arunc pre pămînt, ce sabie, dosoftei, ap. gcr i, 208/31, cf. biblia (1688), ap. gcr i, 282/32, 318/25, ii, 149/22. Ne rugăm pentru ca să ne păzească... de sabie. bucv. 40v/19. Am auzit de la dascalul mieu că va să iasă sabie de la Machedoniîa. alexandria (1794), 29/9, cf. resmeriţX, d. Nouă nu ne trebuie,... nici război, nici dobînda săbiei; noi cu dulceaţă trăim. sadoveanu, o. xviii, 65. + (Concretizat) Luptător (cu sabia I 1). Dovedesc că-n cîmpul nostru Numai două săbii sînt. aristia, s. 51/32. Eu sînt un braţ şi-o sabie la porunca măriilor voastre, delavrancea, o. ii, 91. Aii venit şi alte săbii vestite de la Praguri, ca să se bată împotriva păgînilor asupritori, sadoveanu, o. xviii, 16. Erau Clănău şi Muşat şi... toate săbiile vrednice ale ¡Moldovei, id. ib. xix, 13. 3. F i g. (învechit şi popular) Putere (II5) ; s p e c. putere (II 5) a unui stat cotropitor; p. ext. învestitură acordată cuiva pentru conducerea linei armate, a unui stat etc. Acea pîine însemnează sabia a lui Ghedeon, căruia deade Dumnezeu în mînă toată tabăra, cheia în. 18r/5. Şi dîndu-i Poarta [domnului] sabie, face în ţară ce i-i voia. neculce, l. 265. Înălţate vodă, marilor boieri, Sabia tătară e-n ţară de ieri. f (1871), 74. Ţara-n jale Geme cu amar, Căci au intrat iară Sabie în ţară, Paloş de tatar. alecsandri, p. i, .53, cf. id. t. 482-Aicea nici o frunte sub sabia străină Nu vine să se plece în hulă şi dispreţ, bolintineanu, o. 16. în faţa situaţiei lui de medic supus săbiei, se resemna, bacal-başa, s. a. i, 207, cf. şăineanu2. Ar fi adus şi asupra 23 SAB1EK SABLAT lor sabia turcească, iorga, c. i. i, 146. Ce poate sfatul contra săbiei! delavrancea, o. ii, 146. Au venit, făctndu-şi loc cu sabia, din ţara germană, vianu, l. u. 383. Intrash sabie tn ţară ... Zaveră ..., ciumă ..., jaf şi pară! iosif, patr. 5. Săi, Ştefane, la hotară, C-a intrat sabia-n ţară! ant. lit. pop. i, 511. 4. Armă sportivă formată dintr-o lamă elastică de oţel, din gardă, miner şi piuliţă, folosită la scrimă. Gf. der, M. d. enc. + Probă de scrimă care se practică cu sabia (I 4). Cf, der. Clasamentul finaliştilor la proba sabie, sportul, 1969, nr. 686, 4/2. II. P. ana 1. Numele unor piese tehnice, unor părţi de maşini, de unelte etc! asemănătoare ca formă cu o sabie (II): a) Pîrghie cu manetă, cu ajutorul căreia se comandă pornirea şi oprirea războiului de ţesut. Cf. ionescu-MUSCEL, ŢES. 455, I.TR2. b) (Şi în sintagma sabie de bătaie, ltr2) Piesă a mecanismului de lansare a suveicii la războiul de ţesut obişnuit. Forţei arcului se opune insă altă forţă mai mare aplieată asupra unei săbii împirisă şi ea spre stingă de alt are. ionescu-muscel, pil. 441, cf. nom. min. i, 407. c) (Prin Băh. şi prin sud-vestul Transilv.) Schimbător (la roţile plugului), •Cf. liuba—iana, m. 107, bo-căneţu, t, a. 149, PRIBEAGUL, p. r. 89, H XVIII 142. ii) (Regional) Fiecare dintre cele două speteze pe care stnt sprijiniţi caii de ia coşul morii (Izbiceni — Corabia)*, alr ii 6 760/886. e) (Regional) Parte a morii cu ajutorul căreia se ridică şau se lasă buhaiul (Izbiceni — Corabia), alr ii 6761/886. , III. (Regional) Brazdă (de fin cosit). Com. din PEŢREŞTII DE JOS — TURDA. IV. 1. Peşte de apă dulce, cu corpul lucios şi turtit, cu abdomenul arcuit şi creasta abdominală ascuţită; sabiţă (1 a), săbioară (2 a), săbiuţă (2), (regional) bîrcie, şăbiiţă, săbicioară (Pelecus cultratus). Cf. bă-c^şcir, p. 51, LTR2, DM, alr i 1 746/5. . 2. (Bat.; prin Ban.) Stînjenel (Iris germanica). Cf. borza, d. 88. — PI.: săbii şi (Învechit) săbii. — Gen.-dat.; săbiei şi săbiei. — Şi: (regional) şâblie s. f. — Din slavonul caBHia. ' SABIÎR s. m. v. săbier. SABÎNl s. n. (Regional) Unealtă asemănătoare cu un tlmăcop, folosită de lucrătorii forestieri (Rîmnicu Vîlcea). Cf. lexic regi. 85. , — PI.: sabine. — Cf. friul. s a p i n. SABÎN2, -Ă S,- m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care făcea parte dintr-o populaţie italică supusă de romani la Începutul sec. al IlI-Iea i.e.n. Cf. lb, va- LIAN, V., BARCIANU, M, D. ENC., DEX. 2. Adj. Care aparţine sabinilor2 (1), privitor la sabini2, caracteristic sabinilor2. Cf. barcianu. în van sabine amfori visează Taliarh. vulpescu, p. 115, cf. M. D. ENC., DEX. — PI.: sabini, -e. — Din lat. sabinus, fr. sabin. SABÎiVĂ s. f. (Bot. ¡ livresc) Cetină-de-negi (Juni-perus sabina). Cf. antqnescu, d., orecescu, fl. 538, bianu, d. s., panţu, pl. 258, voiculesco, l. 98. — Pl.: sabine. — Din lat. sabina, fr. sabine. SABlNEĂNCĂ s. f. (învecîiit, rar) Sabină, y. sa* b i n2 (1). Legenda răpirei sabinencelor. sion, p. 330. — Pl.: sabinence. ■— Sabin2 + suf. -eancă. , SABÎÎl subst. Limbă de circulaţie în bazinul mediteranean, coriipusă pe baza unui lexic cu elemente italo-spaniole şi arabe. — Din fr. sabir. SABÎSM s. n. v. sabelsm. • SĂBIŢ s. f. 1. Numele â două specii de peşti de apă dulce: a) peşte cu corpul lucios şi turtit, cu abdomenul arcuit-şi creasta abdominală ascuţită; sabie (IV 1), săbioară (2 a), săbiuţă (2), (regional) blrcie, săbiiţă, săbicioară (Pelecus cultratus). Cf. antipa, f. i. 155, 157, 158, id. p. 789, tdrg, atila, p. 67, 151, 345, cade, scrIban, d., bXcescu, p. 51, c. antonescu, p. 24, 41, 65, 101, ltr2, dm, der, vîn. pesc. februarie 1964, 9, ib< septembrie 1964, 6, 7, ap 16, 58, 97, m. d. enc., dex; b) (regional) obleţ (II) (Alburnus alburnus). Cf. bXcescu, p. 52, 133, săghinescu, v. 115, k ii 281, 299, 319, iii 227, 325, vii 171, 483, xi 428, xii 171, xiv 397, 416, alr i 1746/954, 960. 2. (Regional) Rizacă (1). Cf. antipa, p. 547, 551, 566, LTR2. — Accentuat şi: (regional, 1) sabiţă. alr i 1 746/960. — Pl.: sabi[e şi (regional) sabifi (hui 227). — Şi: (regionsU) sâbiţă s. f. atila, p. '67, — Din bg. caCmţa. SABL vb. I. T r a n z. (Complementul indică suprafaţa unor piese metalice) A curăţa, a netezi, a finisa, a face să devină mat prin împroşcare cu particule metalice, nemetalice sau cu lichide. Aparat de sablat. LTR2, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC, DEX, .. — Prez. ind.: sablez. — Din fr. sabler. SABÎjĂJ s. n. 1. Acţiunea de a sabla; sablare (1). Pilele imbicsite se pot curăţa fie cu peria de strmă, fie mai ales prin sablaj, expuntnău-le unui curent de aer comprimat: şi nisip, orbonaş, mec. 224. Curăţirea pieselor se face prin sablaj. prev. accid. 35, cf. ltr2, dn2.. 2. Operaţie care constă în îndepărtarea resturilor de ipsos, silicaţi etc. de pe ct piesă dentară turnată, prin proiectarea unui jet de nisip sitb presiune; sablare (2). Cf. D. MED. — Pl.: sablaje. — Din fr. sablage. SABLÂNT s. iii. Jet de particule cu care se acţionează asupra pieselor în timpul sablării (1).. Sablanţii cei mai folosiţi sint nisipul de sablat cuarţos şi aticele metalice, ltr2 xv, 182. ‘ — Pl.: săblanţi. — Sabla + suf. -ani. SABLĂRE s. f. 1. Acţiunea de a sabla; sablaj (1). Cf. MDT, LTR2, DM, DER, DN2, M. D. ENC., DEX. 2. Operaţie, care constă In îndepărtarea resturilor de ipsos, silicaţi etc. de pe o piesă dentară turnată, prin proiectarea unui jet de nisip sub presiune; sablaj (2). Cf. D. MED. — Pl.: sablări. , — V. sabla. SABLÂT, »A adj. (Despre suprafaţa unor piese metalice) Care a fost supus operaţiei de sablare (1). Cf. m. d. enc. Obiecte de podoabă executate manual, cu mai multe elemente componente şi cu mai mult de patrii operaţii de ornare, cum ar fi: gravarea manuală artistică, faţetare, traforare de ornare, suprafeţe sablate, bl 1980, nr. 10 989. — Pl.: sablaţi, -te. — V. sabla. 36 SABLEZĂ - 5 - SABOTAJ SABLfiZĂ s. f. Aparat de sablat. Cf. ltr2, dex. — PI.: sableze. — Din fr. sableuse. SABOl s. m. v. săbău. SABOÎŢĂ s. f. v. săbăiţă. SABdJ s. m. (Regional) Dispozitiv care serveşte la frînarea roţii unei căruţe (Crucea — Vatra Dornei). GLOSAR REG. — PI.: saboji. — Gf. s a b oţ. SĂBOR s. n. v. sabur. SAB(3RD s. n. Deschizătură In bordajul sau în parapetul unei nave, care serveşte la îmbarcarea şi la debarcarea pasagerilor, la Încărcarea şi descărcarea mărfurilor, la aerişire, la scurgerea apei acumulate pe punte etc. Cf. alexi, w., cade, abc mar. Pilolina, ca un gtndae sforăitor., girează în jurul colosului potolit pînă s-agaţă de unul din saborduri. bart, s.m. 37, cf. . MDT, LTR2, DNa, DER, M. D. ENC., DEX. — PI. saborduri. Din. fr. sabord. SABORDA vb. I. Ţ r a n z. (Complementul indică propria navă) A scufunda pentru a nu lăsa să cadă în mîinile duşmanului. Cf. dl, dm, dn2, dex. — Prez. ind.: sabordez. — Din fr. saborder. SABORDÂJ s. n. 1. Scufundare intenţionată a unei nave, efectuată de echipajul acesteia pentru a evita capturarea ei de către duşman; sabordare. Cf. MDT, LTR2, DL, DM, DN2, DER, DEX. 2. Găurire a corpului unei nave scufundate pentru a permite scoaterea încărcăturii la suprafaţă. Cf. LTR2, M. D.:ENC, — PIsabordaje. t~ Din fr. sabordage. SABORDÂRE s. f. Acţiunea de a s aborda şi rezultatul ei; sabordaj (1). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — PI.: sabordări. — V. saborda. SABORNIC, -Ă adj. v. sobornie. SABtiT s. m. I. încălţăminte făcută dintr-o bucată de lemn scobit; p. ext. Încălţăminte cu talpă groasă (de lemn), fără călcîi şi cu feţele din piele, din cauciuc sau din material textil, folosită dc obicei ca mijloc de protecţie în anumite profesiuni. Cf. i. golescu, c., neGulici, prot. — pop., n. d., alexi, -w. Ai un şorţ nou ... — ia uită-te, domnule, şi saboţi, camil petrescu, t. ii, 538. Vine un fermier tînăr încă, ... in bluză de lucru şi cu sabofi de lemn în picioare, sadoveanu, o. ix, 276. Puţinele însemnări... învie o întreagă lume . .., sabofii portului caracteristic al locului, vianu, a. p. 235. Li se ia hainele şi încălţămintea, dîndu-li-se în schimb salopete din pînză de sac şi saboţi, contemp. 1949, nr. 164, 2/5, Nebunul furios îi sparge capul cu un sabot de lemn: cîlinescu, c, o. 22. Uneori saboţii se folosesc ca încălţăminte izolantă contra umidităţii. ltr2, cf. dm, dn2, m. d, enc., dex. -f- (Argotic) Bocanc de fotbal. Cf. bul. fil. v, 193. II. (Tehn.) 1. Piesă metalică fixată la capătul inferior al unui pilon, pentru a împiedica strivirea acestuia cînd este bătut în pămînt; papuc1 (III a). Cf. MDT, LTR2, DM, DNa, DEX. 2. Piesă care se fixează la capătuj inferior al unor coloane tubulare (ţevi sau burlane) sau al unor dispo- zitive de curăţare a sondei, avind rol de protecţie şi de ghidaj în timpul introducerii lor în gaura de sondă ori de element de dislocare a depunerilor de la talpa acesteia. Cf. ltr2, m. d. enc. + Capătul de jos al săgeţii (III 10) şteampului. nom. min. i, 56. 3. (Şi în sintagma sabot de cale) Dispozitiv, aşezat pe una dintre cele două şine de cale ferată, pentru a frina sau a opri vagoanele (aflate în manevră). Cf. nica,, l. vam. 218, prev. accid. 70, ev 1950, nr. 5, 30. Sabolul de cale cu acţionare mecanizată are o construcţie asemănătoare cu aceea a sabatului de cale manual. LTR2, cf. DER, M. D. ENC. 4. (Şi în sintagmele sabot de fier, nica, l. vam. 218, sabot de frînă, ltr?) Organ principal al unei frîne cu fricţiune, care are rolul de a încetini sau de a opri mişcarea unui autovehicul, a unei maşini-unelte etc. Cf. NICA, L. VAM. 218, SOARE, MAŞ. 192, MDT, LTR2, DER, M. D. ENC. 5. Organ al maşinilor agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere şi reglării înălţimii de tăiere a plantelor; patină2 (2). Cf. ltr2. — PI.: saboţi. — Din fr. sabot. SABOTĂ vb. I. T r a n z. (Complementul indică procese de producţie, acţiuni, iniţiative etc.) A împiedica în mod intenţionat (cu rea-credinţă şi pe ascuns) desfăşurarea normală; (complementul indică oameni} a împiedica în mod intenţionat (cu rea-credinţă şi pe ascuns) în activitatea sa, în acţiunile sale. Am fost acuzaţi... de inienţiunea de a sabota sancţiunile. titulescu, d. 704. Ne temem că maiştrii nu vor avea destulă ascendenţă asupra elevilor cari le vor sabota (oaie străduinţele, i. botez, b. i, 192, cf. scriban, d. Măsurile. de represiune . . . s-au dovedit ineficace, fiindcă au fost sabotate de eter işti. oţetea, t. v. 157. Insămînţările de toamnă s- au desfăşurat în. condiţiile unei ascuţite lupte de clasă, chiaburimea căutînd ,. . să le saboteze, lupta de clasX, 1951, nr. 3 — 4, 16. JSroz-dea... a sabotat de laîncepnl atelierul, v. rom. ianuarie 1954, 182. Tot efortul nostru de război e sabotat şi trădat tocmai de fascişti. H. lovinescu, t. 295. li vedeam că în loc să mă saboteze, par'că chiar mă ajutau, preda, i. 79. (A b s o 1.) Oamenii lui boier Pierre sabotau, cleveteau, stancu, r. a. i, 160. Vorbeau de organizare, de producţia fabricii, de meşterii fascişti, care sabotau. T. popovici, ş. 523. Eşti împotriva muncilor agricole! Vrei să sabotezi! lXncrănjan, c. ii, 447.<0 F i'g. El însă declară că soarta nemiloasă sabotează opera lui. cXlinescu, c. o. 31. — Prez. ind.: sabotez. — Din fr. saboter. SABOTĂGIU s. n. v. sabotaj. SABOTĂJ s. n. (Şi in sintagma act de sabotaj) Acţiune organizată în scopul zădărnicirii, fii nării unei activităţi, a unui proces de producţie etc. ; infracţiune care constă în neîndeplinirea sau îndeplinirea intenţionat defectuoasă de către un angajat a unor Îndatoriri de serviciu de natură să aducă prejudicii avuţiei sau securităţii statului; sabotare. Asistăm ... la sabotajul complet al reparaţiunilor din partea anglo-saxonilor, titulescu, d. 152, cf. scriban, d., bul. fil. vi, 57. Variatele metode de sabotaj . ,, sint . .. forme ale luptei de clasă, studii, i, nr. 3, 5. Acţiunile de sabotaj, organizate sub conducerea comuniştilor. contemp. 1949, nr. 164, 8/4. Clasa muncitoare a reuşii să înlăture urmările grele ale războiului, secetei şi sabotajului capitalist, scînteia, 1951, nr. 2 064. Guvernul. . . a dat dovadă de multă răbdare faţă de actele de indisciplină sau chiar de sabotaj, bogza, a. î. 407. Zeci de muncitori bănuiţi, de sabotaj, v. rom. octombrie 1954, 127. Munca se ducea pe linia .sabotajului, ... după cum erau indicaţiile date de conducerea partidului. 50 SAfíOTAfí - 6 - SAC beniuc, m. c. i, 265. Prodan striga că ,,asta-i porcărie, ce fac zâpodenii, ti sabotaj, li ce o fi, da’ nu se poate!“ galan, b. i, 64. într-o acţiune de sabotaj a aruncat o grenadă intr-un tren nemţesc, preda, m. s. 22. Tatăl său rămăsese să conducă echipa de şoc şi sabotaj in fabrica militarizată, t. popovici, s. 212. Orice tentativă de sabotaj va fi surprinsă, barbu, ş. n. ii, 98. Specialiştii ... se prefăceau că sint neputincioşi, exista şi un sabotaj bine organizat, v. rom. octombrie 1963, 14, Le-am trimes vorbă la ai mei să nu ... se atingă din nou de semănături, că-i dau pe mina miliţiei, să-i bage la legea sabotajului. lăncrănjan, c. ii, 149, cf. M. D. ENC., DEX. — PI. : sabotaje. — Şi: (învechit) sabot âgiu s. n. BUl. FIL. VI, 57. — Din fr. sabotage. SABOTAR s. m. Lucrător feroviar care manevrează sabotul (II 3). Cf. ltr2. — PI.: sabotari. — Sabot + suf. -ar. SABOTARE s. f. Acţiunea deasabota şi rezultatul ei; sabotaj. Acţiunea de sabotare a planului de insăminţări . leg. ec. pl. 63. Politica de sabotare a păcii şi colaborării internaţionale, contemp. 1948, nr. 107, 3/2. în cele mai importante sectoare industriale am avut de luptat cu sabotarea producţiei, studii, i, nr. 3, 7. în fabrici, muncitorii organizau, sub condu- cerea partidului comunist, sabotarea producţiei de război. scînteia, 1952, nr. 2 391. Sabotarea operei de înmulţire a naţiei, călinescu, e. o. ii, 259. Tovarăş de cameră, un timp la Braşov, iar acum coleg de sabotare, sub scutul teologiei, a monarhiei austro-ungare. blaga, h. 162. Am început o campanie. . . împotriva sabotării epurărilor, t. popovici, s. 542. Ei îşi amintesc acţiunile ferme pe care le-au întreprins muncitorii . . . pentru sabotarea maşinii de război a hitleriştilor. scînteia, 1969, nr. 8166. — Pl. : sabotări. — V. sabota. SABOTER s. m. v. sabotor. ' SABOTdR, -OARE s. m. şi f., adj. (Persoană) care sabotează, care săvîrşeşte un sabotaj. Despre existenţa trecătoare a unor fracţiuni mici de secte, precum fusese a sabotorilor şi anabaptiştilor, fie atins acilea numai în treacăt, bâriţiu, p. a. i, 10, cf. iordan, l. r. a. 43. înlăturarea elementelor sabotoare din industrie. contemp. 1949, nr. 120, 15/5. Aici e raiul sabotorilor şi-al speculanţilor, stancu, r. a. ii, 198. Ăsta e un ticălos de sabotor, v. rom. ianuarie 1954, 81. Jos sabotorii! h. lovinescu, t. 282. Se vorbeşte . . . despre lupta împotriva comerţului particular şi acţiunilor sabotoare ale uneltelor foştilor exploatatori, v. rom. august 1963, 170. S-a bătut atunci cu sabotorii, la rînd cu ţăranii săraci. T august 1964, 80. La fel de bine cei căutaţi puteau fi spioni sau sabotori sau orice altceva, cinema, 1968, nr. 3, iv, cf. m. d. enc., dex. — Scris şi: (cu grafie etimologică) saboteur. contemp. 1948, nr. 108, 11/5, — Pl.: sabotori, -oare. — Şi: (rar) sabotor s. m. iordan, l. r. a. 43. — Din fr. saboteur, SAB6U s. m. v. săbău. SABRA vb. I. T r a n z. (Franţuzism, rar) A tăia cu sabia (I 1); (invccbit şi popular) a săbia (1). (A b s o 1.) Lovea în toate părţile sabrînd. alas 25 x 1936, 6/7. — Prez. ind. : sabrez. — Din fr. sabrer. SABRER s. m. (Rar) I. Luptător cu sabia (I 1). Cf. dn2. + (Sens curent) Scrimer specializat în probele de sabie (I 4). Nici [reztigicsul sabrer polonez... nu a reuşit să se numere printre protagoniştii finalei la arma sa. sportul, 1969, mv 686, 4/1, cf. dex. 2. Epitet dat unui militar brutal şi incult. Cf. dns. — Pl.: sabreri. — Din fr. sabreur. SABRETAŞ s. n. Un fel de geantă plată de piele care se purta, de către unii militari din cavalerie, atîrnată de ccntiron. Cf. cade, dl, dm, dn2, dex. — Pl.: sabretaşe. — Din fr. sabretaelie. SABRION subst. (Regional) Toiag preoţesc. Cf. i. cr. iv, 60. — Accentul necunoscut. — PI.: ? — Cf. fr. s a b r e. SABtJR s. n. 1. Răşină de culoare brună, cu miros plăcut şi gust amar, extrasă din sucul frunzelor de sabur (2) şi întrebuinţată în farmacie; (turcism învechit, rar) sarisabri. Sclvr, rea 5 bani (a. 1792). şio iij, 303. Praf de sabur de socclrin. piscupescu, o. 289/17. Ja aloes sucotrin, adică sabur. episcupescu, practica, 381/19. Cîr.d imacidele curg... se vindecă: cu zer, cu băi, cu c/ce (sibur). cofnea, e. i, 29, cf. polizu. Să-ţi pui sabur [la sin], delavrancea, s, 264, cf. conv. lit. xxvi, 4S8, di.rf, barcianu, şio IIj, 303, şăineanu2. Unii bătiîni de la o vreme încolo nil pet trăi fără porţia obicinuită de sabur. bianu, p. s., cf. tdrg, resmeriţă, d., cade. Ţîţă nu mei avem, dă unde ţîţă, hrănită cu sabur şi cu tal,în. klopştock, f. 10. Sabuiul este purgativ, voiculescu, l. 274. O limbă linse stînca amară ca un sabur. călinescu, o. ii, 23, cf. ltr2, dm, d. med. + F i g. Alinare, mîngî-iere. împărăţia începu să-şi mai facă sabur inimei (a. 1895). şio nlf 303, cf. şăineanu2, resmeriţă, d. 2. Numele a două specii dfe aloe (Atoé ferox şi succotrina). Ci. i. golescu, c., ^alian, v., polizu, pontbriant, d., baronzi, l. 127, cihac, ii, 608. Cu sucul saburului se fac purgative de stomac, lm, cf. conv. lit. xxvi, 458, barcianu, alexi, w., tdrg, panţu, pl. 258, scriban, d., borza, d. 16. Accentuat şi: sabăr. cihac, ii, 608. — Şi: sălior (accentuat şi sabór, cihac, ii, 608) s. n. polizu, ddrf, BARCIANU, CADE. — Din tc. sabur. SABTJRĂ s. f. v. savură. • SABUŞ s. n. v. sabaş1. SAC s. m. I. 1. Obiect, de obicci în formă alungită, închis la un capăt, confecţionat din pînză, hîrtie groasă, material plastic etc. şi în care se păstrează sau se transportă diferite materiale. Şi lo.sif porunci cum sacii lor să-i împlă cu grîu. palia (1581), 148/20. Iadul va fi plin de oameni, unii vâr fi deasupra, .. . alţii vor fi tocma la fund ca neşte grîu cind bagă oarecine într-un sac. cheia în. 89v/12, cf. ancn. car.,lex. mars. 243, budai-deleanu, lex., erlu, lb. De' ar da bunul Dumnezeu în fiecare casă din patria noastră ... cîte un sac, în care să încapă o sută ştrecuri de aur curat. fm (1842), 131/27, cf. polizu. Ciupercile ... după ce le uscăm .. ., le închidem în saci şi le punem într-un loc uscat, penescu, -m. 35/12. în ţara cînipei, sacii şi sfoara le cumpărăm de la nemţi! ghíca, C. e. ii, 579, cf. costinescu. Mătuşică, vîră-te ici, în sacul acesta. CREANGĂ, P. 176, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂ.I- neanu2. Tăind oasele cu fierăstrăul, ... le puse toate într-un sac. angkel, pr. 133. Peirea, cu cei doi feciori, îşi luau sacii tăciunaţi pe umăr, securile la mînă şi. .. . sus la pădure, agîrbiceanu, s. p. 54. Aşeză pachetul sub un sac împăturit, c. petrescu, c. y. 139, cf: g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 17. Hîncu îşi aşeză bine godacul din sac pe spinare, cocea, s. i, 10. Un om nalt, acoperii c-o glugă improvizată dintr-un sac. sadoveanu, 63 SAC - 7 - SAC o. xn, 537. Noi nu umblăm cu sacul după împrumut. dan, u. 88. Dintr-o bucată de sac vechi.. . fiecare şi-a făcut o torţă, bogza, a. î. 90, cf. id. c. o. 26. Hangiul intră cu unsac, în carevlră diverse lucruri, h. lovinescu, t. 201. Pe la miezul nopţii mi-am pus sacul în cap Şi-am ieşit la Dunăre, tudoran, p. 40. Cu sacii peticiţi, ca o viitoare vie, Curgeau fiămînzii, mulţi, la primărie, labiş, p. 341. Am umplut sacii pîn’la gură cu grlu Curat ca lacrima ochiului, horea, p. 47. Ritmul dansului e marcat de un sunet curios, un sunet asemănător aceluia pe care îl fac nucile răsturnate din sac. t iulie 1968, 35. Sacii de buci slujesc la ţinutul făinei. şez. viii, 93. Nu văita pe tăi ac De traistă şi de sac. zanne, p. v, 559. Sacul gol riu stă în piciocire. id. ib. iii, 343. Intre doi saci goi, alegi pe cel cu paie. id. ib. 344. Grijeşte (sau leagă) sacul pînă e plin (sau rotund). id. ib. 342. Cine joacă de-a duracul Nu-şi mai umple sacul, se zice despre cei care, in loc să muncească, Îşi irosesc-timpul şi avutul la jocul de cărţi. id. ib. iv, 357. Gura sacului legată pururea să nu o ţii ( = să nu fii prea zgircit). id. ib. iii, 349. Nu căuta ci amăgi calul cu sacul deşert (= alege metoda potrivită pentru a-ţi atinge scopul), id. ib. i, 357. Nu se începe niciodată sacul de la fund. id. ib.m, 349. Condacul umple sacul şi troparul hambarul, creangă, o. 230. Tac, tac, Ca nucile în sac, se spune despre cei vorbăreţi. zanne, p. i, 227. Două miţe în sac nu încap. id. ib. m, 349. La pomul lăudat să nu te duci cu sacul. id. ib. i, 260, cf. ddrf, agîrbiceanu, a. 257. O (Ca termen de comparaţie) Toarnă ca într-un sac spart. zanne, p. iii, 350. A fost o generaţie care s-a răsucii ca într-un sac, şi aceasta i-a provocat multe dureri. t august 1964, 42. O F i g. Cum, o, ticăloase trupule, sac de lut,.. . îndrăzneşti a cîrti împotriva legilor care ţl-am pus? (a. 1750). gcr ii, 47/19. Se aşeză la pian ... Şi, deodaţă, din acest sac îndesai şi diform, îngu-lerat cu alb, izbucni un şipot turbure, un fel de urlet muzical, vinea, l. ii, 313. O Expr. (A ti) sac fără fund = a) (şi tn forma a fi sac spart) (a fi) om lacom, nesăţios; s p e c. (a fi) om mincăcios. Cf. budai-de-leanu, lex. Pe semne c-aista-i Flămînzilă, foametea, sac fără fund, sau cine ştie ce pricopsală a fi. creangă, o. 108, cf. ddrf, philippide, p. 98, zanne, p. hi, 352, TDRG, PAMFILE, J. II, 164, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DM, ŞEZ. II, 47, AIR SN IV h 1 087/551; b) (a fi) om foarte risipitor. Femeiă-i sac fără fund. CREANGĂ, O. 56, Cf. ZANNE, P. II, 154, TDRG, CADE! e) se spune despre un om care ştie (şi povesteşte) multe snoave, anecdote, glume etc. Cf. tdrg. Uneori cînta lucruri vesele, era un fel de izvor nesecat, sac fără fund, cum îi ziceau prietenii, sadoveanu, o. i, 556, cf. Scriban, d., dl, dex. A-şi umple sacul = a) a realiza un ciştig mare. Cf. zanne, p. iii, 354; b) (rar) a mînca foarte mult. Cf. id. ib. (Regional) A se vedea cu sacii-n cap = a fi ferit de primejdii, de surprize neplăcute; a se asigura. Cf. udrescu, gl. (Rer gional) A găsi sac de bucate, se spune despre cei cărora le reuşesc toate. Cf. zanne, p. iii, 350. (Că sau doar) n-au intrat zilele in sac v. intra. + (Adesea cu determinări introduse prin prep. ,,cu“ sau „de“ care arată natura conţinutului) Conţinutul unui sac (i i); sacul împreună cu conţinutul său (considerate adesea ca unitate de măsură). Incepusă a putrezi sacii cu făina. n. costin, let. ii, 128/14. Un sac de ordzu da pe dzi unui cal. neculce, l. 57. Trimise .. . doi saci de mac. alexandria (1794), 47/7. Un sac de ovăs la Eş (a. 1801). bul. com. ist. iv, 132, cf. drlu. Au început să se facă o mare căutare asupra cafelii. S-au cumpărat aproape de 1 500 saci cîte 310 pînă la 325 lei. cr (1829), 86/2. Un sac ca pîini. bărac, t. 71. Să se puie etichetă pe saci după ce s-a luat oiemul. man. sănăt. 47/11. Se încărca pe o cămilă doi saci cu grlu. ghica, c. e. ii, 543. Trec furnici duetnd tn gură de făină marii saci. jbminescu, o. i, 87. Cînd te- oi încărca zdravăn eu saci de la moară, :, atunci să mergi aşa! creangă, o. 27. Legă pe ţigancă de coadele cailor împreună cu un sac de nuci. ispirescu, l. 71. Alături cu cosciugul zăcea un sac de oase. macedonski, o. i, 47. Ea vine de la moară; Şi jos, în ulicioară, Puntn-du-şi sacul, iacă Nii-l poale ridica, coşbuc, p. i, 63, cf. şăineanu 3. Convoiul de mărfuri, cu băieţaşul in vîrful sacilor, trage la hanul Colţii. • iorga, c. i. iii, 135, cf. tdrg. Ea... ridică sacul şi îl izbi de cîteva ori de pămînt, ca să îndesească fasolea, agîrbiceanu, s. 595, cf. id. s. p. 55. Milca. . . mergea cocoţată'deasupra sacilor cu grîu. gîrleanu, n. 141, Un molan... dormea colac într-un colţ, la picioarele unui sac cu făină. hogaş, dr. i, 150, cf. resmeriţă, d. Saci cu năut şi roşcove, brăescu, o. a. i, 11. Va rămîne în Bucureşti cu Neicu, ... să vîndă sacii de făină. G. m. zamfi-rescu, M. D. ii, 99. S-a întors pînă în vîrful dealului cu patru saci de grîu o dată, doi sub braţe şi doi pe umeri, popa, v. 57. Eu mă duc să văd cîţi saci de grîu mai ai în cămară, sadoveanu, o. xvm, 100. Se glndi că şi-a uitat afară, în curte, carul cu sacii de făină. dan, u. 157. Un sac de mălai plătit cu anul de muncă al familiei întregi! arghezi, b. 143. Lăsaţi-mă.. . Din moară să scot sacii, albit tot de făină, călinescu, o. ii, 38. Răsturnă un sac cu roşcâve. c. petrescu, a. r. 64. Pe o tarabă mizerabilă înşiră cîteva pîini, un sac cu ipălai, o funie de ceapă, bogza, a. î. 76. Aveam un sac cu mălai stricat, stancu, M. i. 29. Să vă dea cîte un sac cu grîu, cu porumb, cu orzoaică, cu ce o fi. pas, l. i, 122. Şi gîfîi şi gîfîi, ca şi cum ai sta pe brtnci, cu un sac de o sută de ocale în spinare. tudoran, p. 7. Mitru ... se vedea înldrcîndu-se de la batozei cu căruţa plină de saci. t. popovici, se. 329. Sacii de nisip fuseseră găuriţi şi din ei se scurgea un şuvoi auriu, barbu, -ş. n. ii, 266. Se ridică cu greu, ca şi cum o dată cu trupul ar fi ridicat uri sac de nisip. v. rom. decembrie 1964, 63. Pe cărăuşi i-atacă şi-aruncă sacii-n rîu. T iulie 1964, 41. Tata urca sc-ara cu doi saci deodată, v. rom. ianuarie 1966; 42. Grăbea, pasul, săltîndu-şi ' din mers sacul de grîu pentru a-l aşeza mai bine în spinare, bănulescu, i, 67. Ftnlîna era o groapă de vreo doi metri, căptuşită cu saci de paie. cinema, 1968, nr. 8, 30. Patru boi trăgeau greu un car cu trei saci cu boabe, flacăra, 1969, nr. 5, 17, L-au jefuit de sacul în care purta scrisorile secrete. G, barbu, a. v. 280. Lelea mică, mititică, Dac-o pui la sac, ridică. jarnîk—BîHSE/Nu, d. 435. Pentru un petic, de moşie Se strică un sac de hîrtie. zanne, p. v, 434. Răzeş c-un sac de hîrtie ş-un petic de moşie. id. ib. iv, 562. Ruda omului este punga cu banii şi sacul cu mălaiul, id. ib, 571. Sacul de la gură (sau cit e plin) se leagă (sau se chibzuieşte, se cruţă, se păzeşte) (= trebuie să facem economii). Cf. ddrf, zanne, p. iii, 340, pamfile, j. ii, 164, cade. Mai mare banul declt sacul (= muncă multă şi cîştig puţin). Cf. ddrf, zanne, p. v, 59. De. la un datornic (sau plătitor) rău e bun şi un sac de paie. zanne, p. v, 262. Ca porcul la sac, se spune despre cei obraznici, id. ib. i, 611. Sacul plin curlnd se varsă (= răbdarea are o limită), id. ib. iii, 343. O L o c. a d j. şi a d v. Cu sacul = (care este) in cantitate (foarte) mare, din abundenţă. înţeleg eu că la universitate omul adună învăţătură cu sacul, sadoveanu, o. xviii, 363. Bărbatul să aducă cu sacul, Muierea să scoată cu acul, Tot se isprăveşte, zanne, p. iv, 251. Geaba binele cu sacul După ce moare sătacul. pann, p. v. in, 139/24. Tot cu sacul, se supără şi dracul. pamfile, j. ii, 164. Nu-i leacu Cu sacu, se zice pentru a arăta că valoarea nu stă în cantitate, ci In calitate. Cf. zanne, p. v, 376. O Expr. (Popular şi familiar) A da de fundul sacului = a sărăci, id. ib. iii, 354, cf. dm. A (-şi) dezlega sacul = a) a începe să vorbească; a spune tot ceea ce ştie. Ascultaţi, copiii moşului, să dezleg eu sacu cu glumele şi cu snoavele. jipescu, ap. zanne, p. iii, 352; b) a se destăinui. Cf. dex; c) (regional) a făta. ciauşanu, v. 195. A duce (sau a eăra) sacul (sau saci) Ia moară = a munci din greu. Am mincat azi destul şi n-am cărat saci la moară. c. petrescu, o. p. ii, 79. (Rar) A-şi pune sacii 63 SAC SAC In ear = a-şi rezolvă treburile. Cf. zanne, p. iii, 352. + Spic. (Popular; şi in sintagmele sac de călcat, alr ii 6130/531, sac de struguri, ib. 6130/53, sac pentru călcat poama, ib. 6 130/520, sac; de pus poamă, ib. 6130/414, sac de vie, sac de zdrobit struguri, ib. 6130/235) Sac (I 1) in qare se zdrobesc strugurii. Sacii de vie se lese din răsuceală de clnepă, nevedilă şi bătută rar. pamfile, i. c. 287, cf. alr h 6 130/2, 334, 537, 928, 986. + Şpec. Unitate populară de măsură pentru cereale, egală cu 5 baniţe. Un sac (de grlu) era egal cu 5'baniţe (de grţu). l. rom. 1974, 439, com. din reviga — slobozia. + (Prin exagerare sau fig.; cu determinări introduse prin prep. „cu“ sau „de“, care arată conţinutul) Cantitate, grămadă (foarte) mare. Cf. lb. Vină dar intre noi cil mai curlnd cu sacul său de poveţe încercate, hasdeu, In plr i, 385. Deşertaţi-vă sacul cu veşti şi poveşti plnă ce mă-ntorc eu. sadoveanu, M. c. 118. Călătoreau pe cine ştie ce căi, împovăraţi de sacul lor cu amintiri, tudoran, p. 113. Ştia un sac de vorbe şi nu mai termina, barbu, o. 298. Avea să lase tractoriştilor un sac de piireci. vîn. pesc. mai 1964, 7. Parasca şi-a deşertat mai departe sacul cu noutăţi, la întîmplare, cum se nimerea. lXncrXnjan, c. îi, 57. Un sac de minciuni $i o lingură de adevăr, pamfile, j. ii, 164. Ştie şi el o mină de carie ş-un sac de minciuni, zanne, p. v, 145. 2. Pînză de fuior, de cîlţi sau de buci din care se lac sacii (I 1). Un val de saci, un ţol de lină (a. 1787). uricariul, xv, 347/21, cf. marian, nú. 565, tdrg. Sacul sau toiul e o plnzătură de casă, cea mai grosolană din toate, pamfile, i. c. 285, cf. diaconu, vr. lxix, cade, scriban, d. Ar trebui să aveţi, domnule director, măcar cearşafuri de sac. arghezi, l. 313, cf. ltr2, dm, k ii 81, 222, X 452. Asta-i mîndră de-diac Şi-i cu poalele în sac! jarnîk— bîrseanu, d. 442, cf. 443. + (învechit) îmbrăcăminte făcută din sac (I 2), care se purta in semn de doliu sau de poeăinţă ,ori de cătrc cei săraci. Puşu îmbrăcăciurea mea sacu şi fuiu lor în pildă, psalt. hur. 58*16. E eu, cîndu ei dodeia-jni, înveştia-me în sacu şi pleca cu agiuralul sufletul mieu. psalt. sch. 104/16. îmbrăca-mă in saci şi smerea cu postul, cqresi, ev. 50. lacov... se în sac îmbrăcă şi în multă vreame plînse cu amar. palia (1581), 130/15. Soarele fu întunecat ca un sac cernit. N. test. (1648), 308r/22.îIară stăpînul e£, făcîndu-şi inemă rea,... s-au îmbrăcat ■ cu sac de o plîngea. do-softei, :v. s. octombrie 45r/6. Nu era slobod înaintea lui Artaxerx a intra cineva îmbrăcat în sac, aşa cum s-au cuvenit nişi- înaintea împăratului... a sta slugile lui. antim, o. Í1. S-au îmbrăcat cu sae. mineiul (1776), 27*2/27.'Auzind vestea, împăratul cetăţii lăpădă de pre cap diadima cea împărătească,. se îmbrăcă în sac, îşi puse cenuşă pre cap. maior, p. 31/4. + (Regional) Un fel de suman scurt. Com. din straja — rXdXuţi. 3. P; anal. Numele mai multor obiecte asemănătoare ca foririă cu nn sac (I 1) : a) (Şi in sintagmele şac de călătorie, sac de drum, sac de voiaj) Geantă mafe de pînză, de piele etc., ÍIV care se pun lucrurile necesare pentru ö călătorie. Cf. drlu. Vameşul mi-a examinat. totce aveam în geamantaA', în sac şi în cutii, ghica^ e. E. T, 41. Cle-méntihascăpă sacul de voiagiu ce ţinea tn~ mină. şiqn, p. 99, cf. Costinéscu. Repede-mi iau sacul de drum ,şi mă duc la cel mai apropiat vagón de clasa a doua. câragiale, q\ ii, 106, cf. resmeriţX, d., cade. Un modern... eutreieră drumurile Europei în timpul imperiului lui Bonapatle cu Sofocle şi Euripide îh sacul de călătorie, călinescu, c. o. 167, cf. dm. b) (Şi, rar, în sintagmele sac de spate, sac de spinare) Raniţă, rucsac. Vă facem loc aici, domnu locotenent, Pă sacii noştri, c. petrescu, 1. i, 248. în mantale de caueiuc, cu sacul în spate, erau hotărîţi să plece pe orice fel dc vreme, sadoveanu, o. ix, 293, cf. iordan, l. R. a., 487, E Ia locul lui şi sacul de spinare. .^bohezi, B. 88. Mia şi o bicicletă, pe care trecea vertiginos, mereu cu sacul în spate şi cu o plasă íñ faţa ghidonului, călinescu, s. 21. Granadele rămase-n sac Şi-un ban — medalie funebră, vulpescu, p. 82, cf. alr sn iv h 946/250.' c) (în sintagma) Sac de vinat = geantă de piele saii de pînză impermeabilă, în care se pun vînatul împuşcat, alimente şi diverse accesorii şi care este purtată de vînător la şold sau pe spate, legată cir curele. V. tolbă. Cf. stoica, vîn. 23. (t) (Rar) Geantă mică pe care o poartă femeile în mină şi în care îşi ţin batista, banii etc. Cf. cade. e) (în sintagma) Sac de lucru = pungă In care femeile îşi ţin cele necesare pentru lucrul de mînă. Cf. costineşcu. f) (în sintagma) Rochie sac■— rochie a cărei croială porneşte din umăr, fără să urmeze .linia corpului. (Cu determinări introduse-prin prep. „de") Pentru pescuit se servesc la Snagov de un instrument special numit sacul dé pleavă sau sacul de plevuşcă, antipa, f. i. 172. Sacul de raci... este un sac întruâtva asemănător cu sacul de pleavă,.. însă e cu ceqa mai mic. id. p. 75. Sacul de scoici.. , seamănă în toiul cu sacul de raci, numai că la marginea de jos a gurii, în loc de . coardă el are un lemn ascuţit la o muchie, id. ib. 76. Sacul de rîuri. .. se aseamănă îţ\ totul cu sacul de la păraiele de munte, numai că dimensiunile sînt cu mult mai mări. id. ib. Í37. <$■ Fi g. O, vrăjmaş hiclean! Tu vînezi-cu satul Pre toţi (a: 1670 — 1675). gcr i, 204/26. «0> E x p r. (Regional) A da cu sacul = á pescui (1). Cf. h ii 88. 83 SACA - 9 - sacadat b) (Regional) Matiţă (I). Cf. antipa, p. 457, 459, LTR2. c) (Regional) Juvelnic. Cf. antipa, p. 687. II. P. a n a 1. 1. (Anat.; in sintagmele) Sac aerian — prelungire extrapulmonară a bronhiilor păsărilor, care are rolul de a umple cu aer diversele organe, pielea şi porii oaselor pentru a asigura respiraţia in timpul zborului; (învechit, rar) săcuşor pentru aer, v. să* cuşo.r (II 2). Sacii aerieni pătrund printre diferitele organe inlerne şi trimit prelungiri pe sub piele şi in oasele pneumatice, zoologia, 149. Sac herniar (sau, rar, al herniei) — diverticul al peritoneului visceral (şi conţinutul lui). Sacul herniei se umflă şi se învineţeşte. belea, p. a. 173, ct. d. med. Sac lacrimal sau (învechit) sacul lacrimilor —porţiunea superioară, dilatată, a canalului nazal şi laerimal. Canalele lacrimilor ... cuprind lacrămile din puncturile lacrămilor şi le duc in aşa-zis sacul lacrămilor. antrop. 174/14, cf. d. med. Sac embrionar — parte constituentă a unui ovul, in care se află Intre şapte şi citeva zeci de celule, dintre care una este oosfera. Cf. sandu-aldea, d. 144, ltr2, der. Sac pericardic (sau al pericardu-lui) — pericard. Sacul pericardului conţine 100 — 200 g lichid limpede, babeş, o.a. i, 69, cf. d. med. Sac vi-telin = vezică ombilicală. Cf. der. Sac limfatic — terminaţie lărgită, bulbiformă. a unui vas limfatic. Am introdus dte o bucăţică de burete in sacul limfatic a două broaşte, babeş, o. a. i, 223. Sac olfactiv = fiecare dintre găurile olfactive, întinse de la nările embrionare pină la membranele buconazale. Celulele senzitive se află in doi saci olfactivi ce comunică prin nări cu exteriorul, ap 32, cf. d. med. 2. (Regional) Nimfă sau. larvă de furnică. După ce-au ajuns la furnicar, iau furnicarul cu furnicele şi cu sacii acestora cu tot într-o oală. N. leon, med-90, cf. marian, ins. 233, jahresber. xii, 120, tdrg, CADE, DM. PI.: saci şi (rar, n.) sace (hasdeu, i. v. 53, a hi 17), sacuri (bul, fil. iii, 269, bl vi, 189, arh. -Folk. vi, 383, a hi 4). — Şi: (regional) săcă s. f. viciu, GL. — Lat. sâccus. SACĂ s. f. 1. Butoi de lemn (sau alt recipient) niontat pe un cadru de căruţă (de obicei cu două roţi), cu care în trecut se transporta apa (de băut). Moscalii... n-aă obiceiu, ea turcii, să le care qpă cu sacalele, neculce, l. 244. De mare frică ce avea, au lăsat toate calabaltcurile pe cimp, corturile şi tunurile ;.. şi sacalele (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 275/20. La fieşcare tulumbă cite o saca cu un cal, afară insă din spcalile sacagiilor politiii (a. 1811). doc. ec. 116. Un priveleghiu ca să să apere treizeci de sacale ce le-au făcut el (a. 1827). ib. 380. Zece purtători de căngi, topoară, donifi şi cite două sacale, regul. org. 536/4, cf. polizu, penescu, m. 14/7. Vei avea o idee aproximativă de lichidul cu care tşi potolesc setea acei care nu au un cal şi o saca ca să-şi aducă apa. ghica, c. e. ii, 572. Să aduci apă cu sacaua de la Filaret. fili-mon, o. i, 133, cf. cihac, ii,608,. lm. Din gura... [fiarei] gilgiia stngele ca dintr-o saca. ispirescu, l. 140, cf. ddrf, barcianu, şio iilt 304, alexi, w., şXi-neanu2. Cumpărarea de pompe pentru foc: ,,tulumbe" de sacale, iorga, c. i. ii, 211, cf. tdrg. Peste drum s-a oprit o saca, ia cate era înhămat un cal înalt, deşirat. brătescu-voineşti, î. 32. Soseşte caravana sacalelor murdare, al. philippide, s. 65, cf. resmeriţX, d. îl vedeau intorcindu-se dimineaţa... pe saca. m. i. ca-ragiale, c. 62. Ne deşelaserăm la mers cd nişte hurumii de saca. ciauşanu, e. scut. 62, cf. cade. Copiii boierului... l-au înhămat la saca, alături de măgarul curfii. galaction, o. 86. Sacaua primăriei.. . stropeşte la zile mari stradă. iîrXescu, o. A. i, 29. Veneau sacagii de citeva ori pe zi, să umple sacalele, g. m. zam-firesgu, m. d. i, 14, cf. ii, 36. Două rînduri de jandarmi, îndărătul cărora erau înşirate sacalele pompie- rilor, baricadau drumul, cocea, s. i, 264. Tocmeşte un om ş i-(i aduce cu sacaua apă. sadoveanu, o. ix, 64, cf. scriban, d. Tot atît de fidel este pictat un sacagiu, vara pe sacaua lui cu apă. oprescu, s. 31. Sacaua era un butoi pe 2 roate, astupat în fundul din spate cu un cep. arghezi, b. 109. Călare pe saca era un tînăr în frac cenuşiu. ca:mil petrescu, o. i, 432, cf. 261. Nemaipomenit amestec de foarte nou şi foarte vechi, de Apus şi de Răsărit, de rădvane şi săcăli. c. petrescu, a. r. 9. Imaginea calului bătrin ajuns să tragă la saca. bogza, a. î. 68. Ăsta, ... pe vadul sacalelor a învăţat şoferia. v. rom. septembrie 1954, 24. îl duceau flăcăii cu sacaua lui Ferenţ Ungar, galan, z. r. 272. Sacagiii intrau cu sacalele in vad să ia apă pentru gospodării, tudoran, p. 45, cf. ltr2, dm. O saca cu un cal. v. rom. ianuarie 1966, 178. La vadurile rîului continuau să intre în apă sacalele, g. barbu, a. v. 133. Dar pe cine-ncăleca? Pe... Şargul de la saca. balade, ii, 32. <£> Expr. Dop de saca' = om scund şi Îndesat, om bondoc. Era... gras şi groş ca un butoi, adecă, cum i-am zice noi astăzi: dop de saca. ispirescu, u. 104, cf. ddrf, zanne, p. v, 278, şXlNEANU2, TDRG, CADE, SCRIBAN, D. (Rar) A-l CălCH (pe cineva) sacaua = a) a păţi un necaz. Cf. zanne, p. v, 543; b) a fi slab, plăpind. Cf. id. ib. 2. (Regional) Vas In care se păstrează apa de băut (Costmbeşti — Slobozia). Cf. chest. ii 464/123. 3. (Regional) Putină de varză (Somova — Tuleea). Gf. alr sn i h 190/682. 4. (Regional) Pompă de incendiu (Peştişani— Tirgu Jiu). Cf. alr sn iii h 909/836. 5. (învechit) Recipient folosit de vidanjori. Aici îşi aveau colibele şi maidanele şi sacalele latrinarii oraşului, pas, l. i, 70. PI.: sacale şi (regional) săcăli. — Şi: (Învechit) sacâl s. n. ddrf, alexi, w. — Din tc. saka ,,sacagiu“. SACABĂŞ s. m. (învechit) Şeful sacagiilor (la alaiurile domneşti). Înainte se aduc telegarii; pe urma telegarilor, sacabaş. gheorgachi, let. iii, 317/6. Şese lei emiclicul lui sacabaş (a. 1795). şio iij, 304. Sacabaş al comisiei, cile 30 lei pe lună (a. 1859). id. ib., cf. TDRG, SCRIBAN, D. — Scris şi: sacă-băş. scriban, d. — PI.: sacabaşu — Din tc. saka başl. SACADĂ vb. I. Intrări z. (Rar) A acţiona sau a se manifesta în mod sacadat. Cf. resmeriţX, d., SCRIBAN, D., DEX. — Prez. ind.: sacadez. — Din fr. saccader. SACADĂRE s. f. Acţiunea de a sacada; Întrerupere scurtă şi deasă, care se succedă la intervale aproximativ egale, a unei mişcări, a unor sunete, a fluxului vorbirii etc. Acest mod de articulare însemnează întreruperea şi apoi reluarea zgomotului, ceea ce dă impresia de sacadare, iordan, stjl. 85. Metaforă şi sacadarea sini cele două instrumente teatrale ale lui Delavrancea. cXlinescu, c. o. 128. Mişcările işi rtluară ritmul şi sacadarea obişnuită, tudoran, p. 622. Sacadarea biciuitoare a dansului modern, cinema, 1968, nr. 9, 36. Sacadarea mişcărilor intensifică comicul. ib. 1969, nr. 5, 6. <0> F i g. Pe terenul psihicului sacadările şi zigzagurile sînt reprezentate prin fenomenele voinţei, philippide, p. 235. — PI.: sacadări. — V. sacada. SÂCADĂT, -Ă adj. (Despre mişcări, sunete, vorbire etc.) Cu întreruperi scurte şi dese care se succedă la intervale aproximativ egale; rupt2 (3). Cf. barcianu, alexi, w., şXineaNu2, cade. O melopee scurtă, 68 SACADĂ - 10 - SACAT zvtcnitoarc..sacadată şi nefirească lunecă printre gesturile fireşti, lôvinescu, c. viii, 163. Scîncetele ei sè transformară in gemete sacadate, rebreanu, R. ii, 126. Mina are mişcări sacadate de păpuşă mecanică. 0. petrescu, î. ii, 36. Un sunet sacadai, subit, de clopoţel obraznic, i. botez, b. i, 41. Un ţigan ctnta in ritm sacadat, îndrăcit, patetic, cocea, s. i, 247. Sunetul sacadat al guşei lui albe cuprindea in el o bucurie. sadoveanu, o. xii, 454. Simt mirosul greu,... de la maşina care-şi grăbeşte mereu bătăile sacadate, bart, s. m. 19. O persoană ... dacă este corectă, nu are nimic de ascuns — spunea ea c-un ton sacadat, id. E. 319. Ocluzivele.... dau impresia unor mişcări „seci" . .. dar totdeauna sacadate, ca nişte lovituri, iordan, stil. 85, cf. scriban, d. Un ris .. . sacadat şi cunoscut mă face să tresar. mihXescu, d. a. 120. Mă prinse un rts sacadat, nervos, blaga, h. 156, Marşul apăsat şi cin-lecul sacadat. . . al unei companii de soldaţi germani. beniuc, M.tC. i, 54. De obicei, Laura îi ieşea in cale, cu paşii ei mici, sacadaţi şi mecanici, vinea, l. i, 193. Făcea gesturi sacadate, arătînd încotro trebuia îndreptat furtunul. T. popovici, s. 27. Muşcătura moioagei este violentă şi sacadată, vîn. pesc. octombrie 1962, 5. Zgomotul sacadat al roţilor mă enervă un timp. v. rom. aprilie 1963, 13. Zgomotul sacadai al potcoavelor . . . se frinse. bXnulescu, i. 161. Ziariştii se mişcă şi acţionează intr-un ritm nervos, compunind o atmosferă şi un stil de muncă sacadat, t iunie 1968,. 80. Din nou in Piaţa Aviatorilor răsună paşii sacadaţi ai plutoanelor. scInteia, 1969, nr. 8 166. O lume btntuită de ritmuri trepidante şi sacadate, contemp.-1969, nr. 1 176, 7/5. -0* (Adverbial) Tălăngile.sună sacadat pe dealuri. ibrXileanu, a. 106. Repeta sacadat, ca o bălaie in toacă: — Am ucis pe Dumnezeu, ardeleanu, u. d. 206. Urina se evacuează încet şi sacadai, babeş, o. a. 1, 24. Zidul de. soldaţi executa maşinal, sacadat aceeaşi mişcare de arme. rebreanu, r. ii, 254. Omul salută sacadat cu pălăria tare. c. petrescu, c. v. 289. Am făcui ce trebuia să faci vorbi Olguţa sacadat, sfi-dind. teodoreanu, m. i, 42. începu să ridă nervos şi sacadat. cXlinescu, o. i; 162. Se auzi, sacadat, ţăcănitul de fier al roţilor, v. rom. august 1954, 143. Domnule colonelii răspunse, sacadat, căpitanul, ca-milar, n. i, 1511 :Surţă de patru ori, sacadat, t. popovici, s. 260. O Annie Girardot reţinută şi caldă,... vorbind uşor sacadat, cinema, 1969, nr. 3, 34. Replicile actorilor sini rostite adeseori sacadat. T iunie 1969, 7. Solicitaţi... ca personajele să silabisească sacadat. ib. februarie 1969, 94. + (Despre stil) Cu enunţuri, propoziţii sau fraze scurte. Cf, ş.Xineanu, cade. Stilul jurnalistului e sacadat... e stilul demonstrativ şi jovial al omului convins, călinescu, c. o. 295. [Opera] este străbătută de pulsul unui stil sacadat, ist. lit. rom. ii, 690. — PI. : sacadaţi, -le. ^ Din fr. saccadé. SACĂDĂ s. f. (Livresc) Mişcalf', vorbire sacadată ; sunet(e) sacadat(e). Trahanacht a urmărit cu mina tactul sacadelor oratorice ale lui Farfurid.i. caragiale, o. VI, 133, Cf. BARCIANU, ALEXI, Vl’., şXlNEANU2, RES-merifX, d., cade. Tăcut, voinţa dintre noi creştea., ca sacadele unui spasm, camil petrescu, u. n. 94. Medită o clipă stăpînindu-şi sacadele unei izbucniri de ris. teodoreanu, l. 373, cf. scriban, d., dm, dn2> dex. — Scris şi: (după fr.) saccadă. peţicX, o. 48. — Pl.: sacade. — Din fr. saccade. SACAGIOĂICĂ s. f. (In dicţionarele din secolul trecut) Sacagiţă1. CF. polizu, pontbriant, d. — Pl.: sacagiomce. ■»- Sacayiu -f suf, -oaieă, SACAGÎŢĂ1 s. f. (Rar) Femeie câre transporta (şi vindea) apă cu sacaua (l);1 nevastă de sacagiu; (învechit) sacagioaică. Cf. iordan, l. r. a. 186. — PI.: sacagiţe. — Sacagiu + suf. -iţă. SACAGÎŢĂ2 s. f. (Iht.; prin Bucov.) Ciră (Cobitis aurala balcanica). Cf. bXcescu, p. 52, 84. — PI.: sacagiţe. — Şi: sacajiţă s. f. bXcescu, p. 52, 84, săeăjiţ s. m. alr i 1 746/385. — Etimologia necunoscută. Cf. s a c ă u c â. SACAGIU s. m. Persoană care transporta (şi vindea) apă cu sacaua (1); (regional) apar. Sacalile sacagiilor politiii (a. 1811). doc, ec. 116, cf. polizu. Argatul se făcu sacagiul curţii, ispirescu, l. 154, cf. ddhf, philippide, p. 154, barcianu, şio n1( 304. Sacagii aruncaţi ca de'vini pe hulube. . ■ minau inspre centrul oraşului, d. zamfirescu, r. 6, cf. alexi, vv., şXineanu2, tdrg, resmeriţă, d. în marginea. .. [Dîmboviţei] sacagiii îşi încărcau sacalele, camil pethescu, o. ii, 240. Hamali şi sacagii ce vor urca prin copii... toate treptele pricopselii, o. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 39. Umblau sacagii cu, antale mari trase de boţ.. . umplir.d ciuberele de ta răspintii cu apă. sadoveanu, o. xiii, 753, cf. bl vii, 121, scriban, d. Eram un muncitor asanator de mlaştini şi sacagiu cind trebuia, contemp. 1949, nr. 184, 3/1. Răcnea sacagiul pirpiriu şi desculţ. c. petrescu, a. r. 60. Dit\tr-un vad... işi umpleau sacagiii butoaiele cu apă. pas., l. i, 70. Iţic Blonder, sacagiu in Herţa. camilar, n. i, 26. Eu aveam odaie in curte la un sacagiu, tudoran, p. 24, cf. dm. Sacagiul smulgea cepul gros şi da drumul apei in găleata sau doniţa cumpărătorului, arghezi, b. Î09. Treceau sacagiii plouaţi fără să-şi fi vindut apa. ba.rbu, princ. 37. Acolo unde apa păţea mai curată, locuitorii îşi umpleau doniţele, iar sacagiii butoaiele, g. barbu, a. v. 129. Să nu vinzi apă la sacagiu, zanne, p. v, 544. ^ Persoană care conducea sacalele (1) cu apă Ia alaiurile domneşti. Sacagiii călări (a. 1734). şio n1( 304. Venea restul alaiului compus din tagmele acestea: ■ . . sacagiii domneşti şi salahorii cu beţile in mîini. filimon, o. i, 303. + Pompier (1) care folosea sacaua (1). Au dat povăţuire sacagiilor săi... să alerge la acel inlimplălor foc (a. 1827). doc. ec. 380. înfiinţarea unui corp de scutelnici, care să poală fi întrebuinţat in caz de incendiu: tulumbagii, sacagii, iorga, c. i. ii, 212, cf. alr sn m mn h 909/836. — PI. : sacagii. — Saca + suf. -giu. SACAJÎŢĂ s. f. v. sacagiţă2. SACÂL s. n; v. saca. SACALĂŞ s. n. v. săcăluş. SACALtC s. n. v. saca ti ie. SACALÎŞ s. n. v. săeăluş. SACALUŞ s. n. v. săcălnş. SACAPfU s. m. (Regional) Lucrător la stină (Stă-neşti — Tîrgu Jiu). Cf. chest. v 25/86. — Pi.: sacapii. — Etimologia necunoscută. SACĂR subst. v. secară. SACARÎN, -Ă adj. v.. zaharin. SACÂT, -Ă adj. (învechit; despre vite, rar despre oameni) Bolnav; lovit; rănit; infirm. Catagrafie de 83 SACATEFSIT - 11 SACERDOŢXU toate vitele ce au murit intr-acest judeţ .... . i de oameni degeraţi, morţi şi sacaţi (a. 1829). doc. ec. 452. Boul fiind şacal, La un picior rănit, alexandrescu, o. i, 311, cf. DDRF, ŞIO IIlt 304, şXlNEANU2, CADE^' SCRIB AN, D. — PI.: sacaţi, -te. — Şi: săcăt, -ă adj. cade. — Din tc, sakat. SACATEFSIT, -Ă adj. v. sacatifsit. • SACAT1FSÎ vb. IV. Refl. (Grecism învechit) A se mutila, Ţiganul s-a sacatifsit (a. 1804). gAldi, m. phan. 247. llie Căpitanul in slujba împărătească aflir.du-se s-a sacatifsit de o mină (a. 1822). id. ib. — Prez. ind.: sacatifsesc. — Din ngr. taooukTŞoau. (aor. al lui aaxaTetito). SACATIFSÎT, -Ă adj. (învechit) I. Infirm, mutilat, invalid. O (Substantivat) Meşteşugul tămăduirei celor sacalefsiţi de mîni (a. 1813). gAldi, m. phan. 247. 2. Ruinat (1); deteriorat. Să nu cadă şi aceste ziduri ce sînt sacatefsite (a. 1814). gAldi, m. phan. 247. — PI.: sacatifsifi, -te. — Şi: sacatefsit, -ă adj. — V. saeatifsi. SACATLlC s. n. (Turcism învechit) Infirmitate, invaliditate; p. e x t. necaz, neajuns. A slujit 30 ani la treaba calemului. . ., de care au venit şi la patimă de sacatlîc (a. 1797). şio n1; 305. Cărţi de apărare ce vor fi date pentru bătrineţe şi scăpătăciune sau saca-tltc (a. 1813). id. ib., cf. i. golescu, c. Zi întîi mai au altă zi tot acelaşi urit ne aduce, lot acelaşi sacallc ne lasă. russo, s. 23, cf. şio iij, 304, tdrg, scriban, d. i — PI.: sacatlîcuri. —"Şi: sacaiîc s. n. — Din tc. sakatlik. SÂCĂ s. f. v. sae. SACĂT adj. invar. (învechit) De calitate inferioară. Migdale sacăt cu coajă (a. 1792), uricariul, iv, 131/14, cf. şio i^, 304. — Din tc. sakit. SACÂUCĂ s. f. (Iht.; prin Bucov.) Cîră (Cobitis ourata balcanica). Cf. s. c. şt. (iaşi), 1958, 146, com. din vicovu de sus — rXdXuţi. — PI.: sacăuce. — Şi: şicâucă (s. c. şt. iaşi, 1958, 146), ţieăucă (ib.) s. f. — Din ucr. cyKagita. SACAZ s. n. v. saciz. SACCEMVIRE subst. sg, v. septembrie. SACEAC s. n. (Regional) 1. (în forma salceag) Parte componentă a unei case, lată de 2—3 palme, care se află între calcan Şi streaşina şiţei (Măţău — Cîmpulung). Cf. coman„ gl. 2. (în forma saclap) Parte a podului situată pe capetele ieşite în afară ale grinzilor (Beceni — Rim-nicu Sărat), chest. ii 217/102. 3. (în forma saciap) „Locul gol la streaşina casei, între cosoroabă şi grinzi“ (Beceni — Rîmnicu Sărat). COM AN, GL. 4. „Bîrna care leagă stîlpii casei deasupra“ (Ver-neşti — Buzău), chest. ii 113/98. — PI.: saceacuri. — Şi: saciăp (coman, gl., chest. ii 217/102), salceâg (coman, gl.), sălceâg (id. ib.) s. n. — Din tc. saţak. SACERDdCIU s. n. v. sacerdoţi«. SACERD ÖT s. m. (Livresc) Preot. Tagme preoţeşti care aicea se numea sacerdoţi, săulescu, hr. i, 40/7-j cf. aristia, plut., pontbriant, d., lm. Mai multe feluri de preoţi-., dovedesc o viaţă religioasă puternic dezvoltată in Dacia. Aşa avem inlii pontificii, apoi flaminii, antistiţii, sacerdoţii. xenopol, i. r. i, 173, cf. alexi, w., dm, dn2. <0> F i g. Este sau nu este poetul un preot, un sacerdote, ca să zic aşa al Binelui, Frumosului şi Adevărului? caragiale, o. vii, 134. [Ministrul] a fost numit ,JMarele Sacerdot“, ulieru, c. 15. într-un atare registru, ai crede că următoarele versuri sînt de Hölderlin, sacerdot al unui nou mit solar în lumea modernă, românia literară, 1969, nr. 31, 19/2. + S p e c. (în dicţionarele din secolul trecut) Rabin. Cf- NEGULICI, STAMATI, D., PROT. —POP., N. D. — PI.: sacerdoţi. — Şi: (învechit) sacerdote, saţer- döt (STAMATI, D.) S. m. — Din lat sacerdos, -otis, it. sacerdote. SACERDOTÄL, -Ă adj. (Livresc) Care aparţine unui cult; preoţesc; p. e xt. sacru, solemn. Cf. guşti, g. v. 58, negulici. Multe şi alte sacerdotale instituţiuni avînd stabilite Numa, voi face aducere-aminte încă de două. aristia, plut. 172/2. Primul bas profund, ... in loc să ne facă a auzi acele note sacerdotale.. ., ne lovi acustica cu o mulţime de hote baritonale. fili-mon, o. ii, 239, cf. prot. —pop., n. d., pontbriant, D., ANTONESCU, D., BARCIANU, V., LM, DDRF, ALEXI, w., şXineanu2, resmeriţă, D., cade. Sacerdotalul vostru pas Vi-l cadenţez cu pasul meu. minulescu. vers. 132. Eram mistic şi visam hlamida sacerdotală, galaction, o. 335. Convins de importanţa sacerdotală a momentului, ... a făcut un gest larg şi eroic, de plecare, g. m. zamfirescu, m. d. ii, 352. Ca şi cum ar îndeplini un antic rit sacerdotal, îşi împlintă briceagul pe rînd în toate bunătăţile, cocea, s. i, 166, cf. scriban, d. Casta sacerdotală se îngrijeşte de acţiunea rituală. blaga, z. 68. Pe urmă intră, amindoi odată, cei doi mitropoliţi ai Principatelor, ... cu cîrji sacerdotale incrustate cu rubine şi diamante, camil petrescu, 0. i, 217, Mai puţin sacerdotal ca Maiorescu, mai suplu ca spirit;.., Zarifopol este structural un junimist constantinescu, s. ii, 42. [Baronul] cu mişcări sacerdotale, sorbea in răstimpuri egale din paharul mare cu citronadă, t-. popovici, s. 194. Hipocrate a eliberat arta vindecării de orice influenţă sacerdotală, introdudînd in acelaşi timp primatul experienţei asupra raţiunii. contemp., 1969, nr. 1 207, 9/2. (Fi g.) Sacerdotalii pini se-nclină Cu pelerine de zăpadă. călinesCu, o. ii, 116. Poezia lui ardentă... ridică miinile la cer, sacerdotală, ist. lit. rom. ii, 584. <0 (Adverbial) Cum, decit sacerdotal, majesluos şi rarefiat, poate fi evocată generaţia căzută pe cîmpurile de luptă? cXli-nescu, c. o. 128. Gună rosti sacerdotal: Graţia! vinea, 1. i, 412. Şi Grigore Alexandrescu declamase sacerdotal: „Pun mina pe-a mea frunte şi caut un mormînl“. v. rom. ianuarie 1965, 102. Pe o sofa... aştepta şi un costum croit aproape sacerdotal, cu nasturi pînă la git, ib. ianuarie 1966, 39. Din piscul turnului picură timpul Sacerdotal. romAnia literarX, 1969, nr. 22, 15/3. — PI.: sacerdotali, -e. — Din fr. sacerdotal, lat. sacerdotalis. SACERD ÖTE s. m. v. sacerdot. SACERDOŢÎE s. f. (învechit, rar) Preoţie (1); preoţime. Cf. costinescu. — PI.: sacerdoţii. — Sacerdot + suf. -ie. SACERDOŢXU s. n. (Livresc) 1. Preoţime, cler. Cf. negulici, aristia, plut., antonescu, d., prot.— POP., N. D., LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, resmeriţX, d., cade, dl, dm, dn2. [în secolul al XVIII-lea] puterea reacţionară a sacerdoţiului descreşte. 99 SAGFESTRU - 12 - SACÎZ halea, F. 160. Ca şi sacerdoţiul Ia artele din popoarele orientului antic, intelectualii şi-aa trăit în veacul trecui poate cele mai frumoase zile din soarta lor. id. s. t. i, 177. 2. Preoţie (1). După împlinirea acestui termin este lor permis ... de a Imbrăcia altă viaţă, părăsind sacér-dodul.^ ARISTIÁ, PLUT. 168/27, cf. PROT.—POP., N. D„ LM, şXlNEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIB AN, D., DM, DN2. Comunicatul episcopatului recunoaşte insă că raportul dintre idealul evanghelic al celibatarului şi sacerdoţiiî trebuie să fie din nou meditat şi studiat. romAnia literară, 1969, nr. 26, 32/3. + P. gener. Funcţie, demnitate (de mare răspundere); chemare, misiune (de mare răspundere). Judecătorii carii gin-desc... la mărirea sacerdoţiului ce sînt chemaţi a exercita . . . sînt adevăraţi stîlpi ai templului dreptăţii. russo, s. 183, cf. dm. El i se părea veritabilul prefect, nu momtia de Grigore, timid şi ridicol,. . in exerciţiul unui sacerdoţiu care-l depăşea, v. rom. ianuarie 1965, 1-5. + F i g. Ceea ce are un caracter venerabil, ceea ce este demn de respectat. Cf. resmeriţă, n. Paternitatea e un sacerdoţiu. şXineanu, d. u. 3. (Neobişnuit) Ritual (2). Poeţi de confesiune, al căror recital se desfăşoară in clarobscur, ca un saccr-doţiu. cinema, 1969, nr. 5, 36. — PI.: sacerdoţii. — Şi: (învechit) saeerdóeiu s. n. —.Din lat. saeerdotium. SACFÉSTRU s. m. (Prin Bucov.) „Soi de comisar în pluguşorul de Anul Nou“. Cf. lexic reg. 117. — PI.: sacfestri. — Etimologia necunoscută. SACFÍU s. iii. v. seefiu1. SAtíHAROMÉTRU s, n. v. zaharometru. SACHELÁR s. m. Grad onorific acordat unui preot sau, purtat de acesta; preot care are acest grad; persoană (de obicei cleric) care îndeplinea diverse funcţii administrative (I& o mănăstire, la o curte boierească etc.). Sachelariul taste de ţine toate mănăstirile de călugări şi călugăriţe, iaste ispravnic şi preincepălorul mănăstirilor (a. 1652). ap. cade, Cf. dosoftei, v. s. septembrie 25v/4, costinescu, ciiîac, ii, 693, ddrf. ÍI salutară pe cintăreţul popular... sachelari,"tniro-doţi.:toţi foştii lui şcolari, n. Bev. r. i, nr. '4, 168, Cf. ALEXI, W.,. TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DM, M. D. ENC., DEX. ■ ~ — PI.: sachelari. — Şi: (învechit) sachelărie (do-softei, v. s. septembrie 25v/4), sachelárin s. m. — Din slavonul ca«« ipm, ngr. caxeXXâptoţ. SACHELÁR1E s. m. v. sachelar. SACRELOR!*; s. ni. -v. sachelar. SACHISANÁ s. f. v. saxana. SACIÂL.Ă s. î, (Bot.; prin Bucov.) Jaleş de cimp (Stachys reda). Cf. borza, d. 164. — PI.: saciale. — Etimologia necunoscută. SACIÁP s. n. v. sa cea e. SÂCICĂ s. f. (învechit, rar; cu sens colectiv) Paie1 tăiate (pentru hrana mînjilor). Mînzii.. . trebuie . . . hrăniţi cu fin, cu ovăs şi cu paie tăiate (cu sacică). economia, 78/4. — Din magh. szecşka. SACIMA s. f. v. şaştna. SACIM s. f. (Regional) = şaşma (2). Cf. ltr2. SÂCINĂ s. f. v. sarcină. SACIPAR s. m. (Regional) Nume de peşte nedefinit mai de aproape (Negreşti — Piatra Neamţ). Cf. h x 356. — Accentul necunoscut. — PI.: sacipari. — Etimologia necunoscută. SACÎS s. n. v. saciz. SACÎZ s. n. I. 1. (Şi, învechit, în sintagmele sactz alb, saciz bun, saciz dulce) Materie răşinoasă de culoare albă sau gălbuie, transparentă, cu miros balsamic plăcut, secretată de arbustul mediteranean Pistăcia lentiscus, întrebuinţată mai ales în alimentaţie şi in medicina populară; mastic (1). 1 şăr sacîz(a. 1750). IORGA, S. D. XII, 59,, cf.. BUDAI-DELEÂNU, LEX. Praf de sactz alb. piscupescu, o. 301/20, cf. i. golescu, c. Să iei o ocă de rachiu bun de drojdii.. ., 1 gugoaşâ de răstic, 1 gugoaşă de dafin, ... 1 sacîz dulce, mano-lache DRA.GHICI, i. 94/25. Mestecind mastic, Care românii de obşte saciz bun sau dulce ti zic. pann, ap. şio nt, 305, cf. polizu. Pol oca icre tescuite, 30 dramuri sactz. ALECSANDRI, T. 90, cf. CIHAC, II, 608, LM. Mihnea... gusta rachiurile de şăctz şi de anason. ODOBESCU, S. I, 84, cf. DDRF, BAftCIANU, ALEXI, W., bianu, d.- s., tdrg. După ce e urît, mai e şi posac. Parcă i s-au înecat corăbiile cu sactz. brXtescu-voi-neşti, p. 265. Saciz alb de mestecat în gură pentru albirea dinţilor, n. a. bogdan, c. m. 182. Cu o mărire mijlocie găsim că teaca acestor peri bolnavi e formată din mase ovalare, contopite, suprapuse ca şi cristalele de sactz. babeş, o. a. i, 14. Domiţian o găsi intr-un iatac întunecos, în fundul unui pat, mestecind saciz. bassarabescu, v. 16. Să se adauge... uh hulub alb, tăiat cu pene cu tot, saciz... să se scoală din toate acestea o apă foarte folositoare pentru peliţă. candrea, f. 295, cf. cade. Cu praful de saciz se opreşte singele din rănile mici. voiculescu, l. 244, cf. scriban, d. în beciul morţii, Ion e frumos' întins gol pe piatră, c-un fraged suris... Şi gura-i băloasă-i ca de saciz. arghezi, vers. 145. Nevasta zapciului aşeză pe masă tăvile cu dulceaţă de sactz şi apă rece. camil Petrescu, o. ii, 177. Zăpada le scrîşnea sub picioare, de parcă ar fi fost sactz, nu zăpadă, stancu, ş. 412. Răşina, frumos mirositoare, produsă de aceste plante, serveşte omului pentru extragerea de.. . sacîz. botanica, 133. Două dramuri sacîz; 1 dram tămtte albă ... să le amesteci la un loc şi să te legi la rană. şez. x, 61. Tămîie albă şi sacăz... acestea toate să le fierbi marţi seara şi să le bei miercuri dimineaţa, i. cr. ii, 272. •0’ F i g. Lăcrămează zmirna şi tămîia, . balsamul şi sacîzul. piscupescu, o. 62/1. + (Popular) Mastică. Cf. dm, h vii 425. Şi-o ploschiţă îmi scotea ... Plină de sactz era, Şi da la băieţi de bea. rev. crit. ii, 380. Le cîntă servitorii altarului... după ce au mai tras ceva sacîz pe git. şez. ix, 79. 2. (Şi în sintagma sactz de vioară) Produs solid, sticlos, fără gust şi miros, de culoare gălbuie sau brună, obţinut prin îndepărtarea terebentinei din răşina de conifere, folosit în industrie şi la frecarea arcuşurilor; colofoniu. îşi frecă arcuşul cu saciz. delavran-cea, ap. cade, cf. ddrf, BARCiANu. Pe cind lăutarul trăgea arcuşul pe sacîz, Stoica Năvodaru se dădu lingă Pleşea şi-i şopti ceva. sandu-aldea, d. N. 198, cf. ALEXI, w., tdrg, candrea, f. 299, cade, ioanovici, tehn. 254. Saciz din vagoanele pluMuite... şi păr pentru arcuş, klopştock, f. 173, cf. ds, scriban, d. Utilizarea prafului de sactz pentru curele este interzisă. prev. accid. 9. Ţiganul Măgureanu uitase de cind nu mai chinuise arcuşul ceasuri întregi, pentru un singur client... I se terminase sacîzul. v. rom. februarie 1955, 199, Coardele sini puseîn vibraţie prin frecarea 115 SACÎZEL - 13 - SACOVIŞTE lor cu un arc .. . al cărui păr de cal este uns cu sactz ALEXANDRU, 1: M. 127, Cf. LTR2, DM, DER, H III 312, com. din straja —• rXdXuţi, a vt- 26, II. (Regional; şi tn sintagmele bumbac de sactz, bumbac sacîz, saciz bumbac) Bumbac alb de calitate inferioară, folosit la ţeşut ca băteală. Gheorghe al Safiei şuguia cu Mărioara, ... un bujor de fată; înaltă, subţirică la trup, cu faţa mai albă decît cămaşa de sactz bumbac ce purta, tafrali, s. 6. Lăţimea lor [a prosoa-pelor] este mai mică şi au diferite vrăste făcute cu bumbac colorat sau cu bumbac sactz. pamfile, i. c. 283. Se făceau şi ştergare ... din bumbac „di saciz". diaconu, vr. 59. O petrecere împrejurul mesei cu faţă de in şi saciz, tn cinci iţe. sadoveanu, o. xiv, 149, cf. a v 14, 33. ' , III. (Bot.) 1. (Prin sud-estul Mold.) Colăcel (Pelar-gonium peltatum). Cf. borza, d. 125. 2. (Regional) Răsfug (5) (Chondrilla juncea) (Ba-badag). Cf. borza,' d. 46. — PI.: (învechit, rar) sactzuri. pîjntbriant, d. — Şi: (regional) saeăz, (neobişnuit) sacîs s. ri. — Din tc. sakiz. SACÎZÎL s. m. (Bot.; prin Dobr.) Colăcel (Pelar-gonium peltatum). Cf. borza, d. 125. — Saciz + suf. -el. SACNASÎU s. n. 1. Un fel de bailcon închis cu geamllc sau cu obloane, care era situat la ultimul cat al caselor domneşti sau boiereşti şi care depăşea nivelul faţadei. L-au spînzurat supt sagnişul casei lui (sflrşitui^ sec. XVIII), let. iu, 249/34. Casa unde şedeam ... avea un sacnasiu scos la uliţă, ghica,s. 299. Partea cealaltă a casei de sus cu sagnasiu, cu cămara... erau ale cucoanei şi ale cuconiţilor: id. c. e. ii, 592. Una din petrecerile boierului era să-şi bea cafeaua şi ciubucul după masă In sacnasiu, stind de vorbă cu ctte un amic. id., ap. şio iix, 305. Sacnasiul cu geamlic înaintat pe grinzi, care era obicinuita şedere a doamnei şi a femeilor sale. odobesgu, s. i, 128. La sahniş uşa s-au deschis, caragiale, o. ii, 238, cf. gheţie, r. m., BĂRCI ANU, TDRG, RESMERIţX, D., şXlNEANU, D. U., cade, scriban, d. Erau şi clteva sacnasii de la care se privea cu ură de după perdeluţe albe. camil petrescu, o. ii, 251. Gasele aveau scosuri in toate părţile şi sacnasiu. barbu, prino. 169. 2. Cameră mică in care aşteptau cei ce veneau cu treburi la boier. V. anticameră. Voi întrebuinţa gîr.baciul pe care-l vei fi văzut poate altrnat deasupra uşii sacnasiului. filimon, o. i, 133. Luaţi pe coconaşul ăsta şi duceţi-l tn sacnasiu. id. ib. 235. L-a împins pe Negoiţă pină-n sagnasiul din fundul sălii, caragiale, o. ii, 238. Ctnd se întoarse in sacnasiu, Medelioglu întinse mina moale şi uscată, în care robul ii puse tăcut caietul, camil petrescu, o. i, 537. — PI.: sacnasie şi sacnasiuri, sacnasii. — Şi: (învechit) sacnâş (alexi, w.), sacnaşiu (ddrf) s. n., sa gnasie (şioiii. 305) s. f., sagnasiu, sagniş, sahnisiu (tdrg, scriban, d.), sahrifş, săcnaş (alexi, w.), săhniş (scriban, d.), signasiu (id. ib.) s. n., şachnichfe (şio iiţ. 305) s. f., şahnichfu (tdrg) s. n. , — Din tc. şahnişin, şahniş. SACNÂŞ s. n. v. sacnasiu. SACNAŞ ÎU s. n. v. sacnasiu. SĂCNĂ s. f. v. sagnă. SÂCOS s. n. Veşmînt arhieresc de mătase, lung pînă la genunchi şi cu mîneci largi, împodobit cu galoane şi broderii, care se poartă peste stihar; (grecism învechit) polistavrion. Sacosul iaste pleaşca cu care purtară pe Hristos la groaznecile patime ale lui (â. 1652). ap. cade. Un sacos de la Moscu, de sarasir roş cu flori pe aur (a. 1707). iorga, s. d. xiit, 96. Mitropolitului i s-a trimis mitra şi sacosul (a. 1723). cat. man. i, 24. Tot atuncea se trimise episcopului de Moldova mitră şi sacos. sXulescu, kr. i, 120/1. Spre răsplata ospeţiei... trimise .. . mitropolitului Iosif sacos şi milră. negruzzi, s. i, 213, cf. cihac, ii, 693, ddrf, barcianu, alexi, W., şXlNEANU8, MURNU, GR: 49, TDRG, RESMERIŢX, D., cade, scriban, d., dm. + (Rar) Un fel de tunică pe care o purtau domnitorii la ceremonii. Ştefan are pe cap coroana şi tunica (sacos) ce s-au trimis domnilor Moldovii de cătră împăratul Paleolog. asachi, l. m. 18/10. — PI. : sacose. — Din ngr. otibotoţ. SACdŞĂ s. f. Obiect in formă de geantă sau de sac (I 1) mic, confecţionat din pînză, piele sau plasă1, în care se transportă cu mina tîrguielile sau bagajele mici; p. r e s t r. (rar) poşetă (mai mare). Imaginea unei femei care se pudra, privindu-se în oglinda sacoşei. TEODOREANtJ, m. ii, 227. Cînd pornesc gospodinele la piaţă, iţi iei o sacoşă goală şi pleci liniştită, v. rom. iunie 1954, 129. Arătă dintr-o sacoşă o sticlă plină cu ceva. preda, i. 72. El scotea motocicleta în curte ..., ea pregătea sacoşa cu cele trebuincioase micii excursii. id. r. 412. L-a ochit după sacoşă şi şi-a dat seama că e sportiv, il mai 1965, 17, cf. dn2. Producţia realizată nu ajunge la timp şi in întregime pe piaţă, respectiv in sacoşa cumpărătorului, rl 1968, nr. 7387. cf. m. d. enc., DEX. — PI.: sacoşe. — Din fr. sacoche. SAC du s. n. Haină bărbătească cu tăietură speci fică, care poate fi purtată la diferiţi pantaloni. Cf. alexi, w., şXineanu2. Ceilalţi domni veniseră care în jachetă, care în redingotă, cei mai mulţi în sa-couri negre, rebreanu, i. 143. îşi recăpătă încrederea văzînd şi pe ceilalţi colegi de cronici dramatică la fel, ba unii tn sacouri de purtare, id. R. i, 265, cf. resme-riţX, d. Buzunarele sacoului erau înţesate cu franzeluţe şi mere. bassarabescu , s. n. 28, cf. cade. Am pus un sacou de flanelă cenuşie, camil petrescu, p. 126. Ai îmbrăca smochingul, fracul sau sacoul, după cum le duci la un ceai, la un banchet sau pe stradă, teodo-reanu, m. iii, 66. El se privi tn oglinda din faţă, uimit ca şi cînd pentru tnttia oară se vedea tn sacoul negru. voiculescu, p. ii, 220. Băieţi pirpirii, .. ■ vîrtţi în pantaloni largi şi sacouri cu umeri vătuiţi, p. constant, r. 92, cf. scriban, d. Pe umerii sacoului erau cusute două bucăţi de sac gros. cXlinesCu, s. 6. Se tngrăşase simţitor şi nu părea la largul lui în sacoul negru, vinea, l. i, 22. Purta un sacou de catifea verzuie, t. popovici, s. 173. Hainele ascundeau un trup slăbit, sacoul îi aluneca tn jurul vechiului pintec bine hrănit, barbu, ş. n. ii, 39. Din ctnd in ctnd scoate din buzunarul de la piept al sacoului batista de olandă şi-şi tamponează buzele, românia literară, 1969, nr. 55, 16/3. S-a înlocuit coaserea gulerelor de la sacouri... cu lipirea, lor prin adezivi sintetici: flacXra , 1969, nr. 1, 50, cf. M. D. ENC., DEX. — PI.: sacouri. — Din germ. Sakko. ■ SACdVIŞTE s. f. Unealtă de ¡pescuit de dimensiuni mari, formată dintr-un schelet de lemn cu coadă lungă şi un sac de plasă1 montat pe schelet, cu care se pes-cuieşte de pe mal, în locurile unde apa curge repede. Sacovişlea la pescuit se pune întotdeauna cu. gura la vale. antipa, p. 382, cf. 381, 383, 662, nom. min. i, 28, LTR2, DM, DBR, DEX. — PI.: sacovişti. — Sac + suf. -ovişie. 124 SACOVIŢĂ - 14 - SACRAMENTAL SAC O VIŢĂ s. f. Unealtă auxiliară în pescuitul cu năvodul, formată dintr-o lamă metalică lungă, subţire şi ascuţită la virf, fixată pe o coadă de lemn, cu care se descurcă plasa şi se uniformizează marginea copcilor în gheaţă. Cf. ddrf, antipa, p. 470, 483, 486, LTR2, DM, DEX. — PI.: sacoviţe. — Şi: săcăiţă (ltr2), sicâiţă (antipa, p. 470, dm), sicăiţă (ltr2) s. f. — Cf. sîco vi ş te. SACRĂ vb. I. Tranz. (învechit) A sfinţi1 (1); s p e c. a hirotonisi; a unge; p. e x t. a consacra, a consfinţi; s p e c. a consacra valoarea, meritele (cuiva). [Adam şi Eva] au fost sacraţi de preoţi, de mina frea-iiiallă Dodată cu viaţa, venirea lor pe lume. heli.a de, o. i, 373. Daca femeia nu şi-a exercitat drepturile de cetăfeană, cauza n-a fost legile ce i-a recunoscut şi sacral drepturile, ci innoranţa in care s-au aflat şi femeile şi bărbaţii, id. ib. n, 50, cf. prot. — pop., x.n., barcianu, v., GKteŢiE, R. M., alexi,\v. Fiind sacrat de-Academie .. . Chemă îndată La un ospăţ gargantuesc Pe numeroşii săi amici, angpel—iosif, o. m. ii, 79. A sacra un rege, un preut. scriban, p. ■<> F i g. Ăl tău suflet... A sacral doritei patrii sinte- altare de lumină, asachi, s. l. r, 162. — Prez! ind.: sacrez. — Din fr. sacrer. SACRÂL1, -Ă adj. (Livresc) 1. Sacru2 (1). Tot aiît de monotone vor fi şi icoanele sacrale, blaga, z. 69. 2. Sacru2 (2). Dascălul nutrea un cult cvasireligios faţă de Socrate, al cărui nume el îl pronunţa cu o precauţie sacrală, blaga, h. 126. In locul spaţiului solemn, sacral, festiv al sălii de teatru de tip vechi ..., confortul acestor săli aminteşte „camerele de defulare“ ale psihanaliştilor. cinema, 1968, nr. 4, 8, cf. dex. — PI.: sacrali, -e. Din fr. sacral. ' SACRĂL2, -Ă adj. (Anat.) Care ţine de sacrum, privitor la sacrum; sacrat2. De fiecare parte a liniei mediane se văd patru găuri, găurile sacrale anterioare. KRETZULESCU, A. 29/11, Cf. 20/1, PROT. —POP., N. D. Regiunea sacrală este compusă din 5 vertebre, reunite într-un singur os, numit osul sacru. enc. vet. 6, cf. CADE, DM, DN!, M. D. ENC., DEX. — PI.: sacrali, -e. — Din germ. sakral., SACRALITĂTE s. f. (Rar) Caracter sacru2 (2); puritate, curăţenie sufletească. Nu slnt un om religios, slnt mai mult decît atît: sînt un om care crede tn sacra-litatea vieţii, românia literară, 1969, nr. 55, 6/5, cf. DCR. — Sacral1 + suf. -ilate. SACRALIZA vb. I. Tranz. f a ct. (Livresc) A conferi uh caracter sacru2 (2). Ceea ce sacralizează poetul e fiinţa noastră naţională, românia literară, 1969, nr, 35, 9/1. <0> (Prin lărgirea sensului) In acest univers al aparenţelor ce, sacralizează înşelătoria, se mişcă cele trei interprete, t februarie 1969, 87. — Prez. ind.: sacralizez. — Din fr. sacraliser. SACRALIZARE1 s. f. (Livresc) Atribuirea unui caracter sacru2 (2); p. e x t. fetişizare. Materialismul trebuie să fie dialectic, critic, liber de orice pozitivism ..., de orice sacralizare, contemp. 1969, nr. 1 175, 8/4. Reformă .. . care făcea din rege, în urma Actului de Supremaţie, şef unic al bisericii Angliei, înseamnă în primul rlnd sacralizarea abuzivă şi arbitrară a puterii. românia literară, 1969, nr. 19, 24/2. — PI.: sacralizări. — V, sacraliza. SACRALIZARE2 s. f. (Med.) Anomalie congenitală a regiunii lombare şi sacrate2, care constă în tendinţa de asimilare a ultimei vertebre lombare la prima vertebră sacrată2. Cf. abc săn. 322, d. med. — PI.: sacralizări. — După fr. sacralisation. SACRAMÎÎVT s. n. Nume dat tn religia catolică fiecăreia dintre cele şapte taine bisericeşti; s p e c. taina cuminecăturii. Mislirio sau sacrament sau taine [Titlu] (a. 1651). bv i, 178, cf. drlu, lb, i. golescu, c. Să se prezinte nesmintit la oficiolatul comitatului, în ornat bisericesc şi aducî'nd cu sine şi curninecătară, spre a provedea cu sacramentele bisericeşti pre doi conr damnaţi la moarte, bariţiu, p. a. ii, 269, cf. i, 167, 168, PARAB. 249, POLIZU, PROT.—POP., N. D., ANTO-NESCU, D., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DR. X, 329, DM, DN2, M. D. ENC., dex. + (Art.) Imprecaţie in care sînt invocate ori subînţelese lucrurile sfinte. Cf. lexic reg. 108. O (Prin sudul Mold.; cu valoare de interjecţie; in forma sacraminte) Sacraminte, borş cu linte, ca căţeaua lui MelinU. scl 1974, 439. — PI.: sacramente şi (îrivechit) sacramenturi (po-lizu). — Şi: (învechit) sacremint (i. golescu, c.), şacrament (dr. x, 329), şaeramentom (ib.), (regional) sacram£nţ (lexic reg. 108), sacraminte s. n. — Din lat. sacramentalii, germ. Sakrament. Sa« crement (Substantivat) Peste milioanele de sacrificaţi ai tuturor % naţiunilor, omul nou s-a ridicai... iluminat de conştiinţa menirii sale. in plr ii, 338. Eşti un sacrificat. Ţii de urît unei femei bolnave, vinea, l. i, 221. — PI. : sacrificaţi, -te. — V. sacrifica. SACRIFICATÔR s. m. Persoană (de obicei preot) care oficia un sacrificiu (1). Cf. negulici, prot. —pop., n. d., baronzi, i. l. i, 211, ddrf, barcianu, alexi, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, DM,. DN2. — Pl.: sacrificatori. — Şi: (învechit, rar) sacrifică- tôr S. m. PONTBRIANT,: D. >■■■.. — Din fr. sacrificateur. SACRIFICĂT0R s. m. v. saerificator. SACRIFÎCIU s. n. 1. Ofrandă rituală adusă, unei divinităţi, făcută cu o anumită ceremonie, în cadrul căreia este jertfită (pe altar) o fiinţă (vie); jertfă, (neobişnuit) oblaţiune. V. prinos. Cf. lb, negulici, iser, STAMATi, D. Nu s-ar fi întronat în Olimp şezînd in sfatul zeiesc..., împărţindu-se cu Iupiter de sacrificiile credincioşilor. bArasch, m. i, 108/13. în onoarea lui Tezeu fu consacrat un templu şi dînsul impuse o laxă la tributarele familii, ca să contribuiască la cheltuielile sacrificielor. aristia, plut. 25/13, cf! pohzu, prot.—pop., N. d., antonescu, D. Un altar de sacrificiu, maiorescu, Cr. ii, 383. Atît oamenii cit şi animalele aduse spre sacrificiu slnt înjunghiate şi fripte de preoţi pe altar, conta, o. f. 390, cf. ddrf. în anul 105 ierminindu-se construcţia podului, Traian, după ce săvirşeşte sacrificiile Obişnuite, trece pe el cu restul armatei sale in Dacia, xenopol, i. r. i, 116, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2. Rugurilè sacrificiilor făcute in cinstea lui Zeus ardeau pretutindeni. anghel—iosif, c. l. 35. Greşeşte clnd identifică sacrificiul uman getic cu cel celtic, pârvan, g. 154, cf. res-meriţă, d. Alhenienii aveau o lună în care celebrau sacrificiile solemne, severin, s. 50, cf. cade. Ţoale asasinatele împăraţilor stnt urmate de sacrificii divine. lovinescu, c. IV, 70, cf. scriban, d. E de întrebat înlrucît serveşte conservării omului, ca individ sau ca speţă, sacrificiul prin ardere pe rug a vieţi de eopii sau de fecioare, ca în ritualul lui Moloh, ralea, s. t. III, 116, cf. DN2, M. P. ENC., DEX. 2. Renunţare sau privaţiune, voluntară sau impusă, de ordin material sau moral,' pentru binele sau în interesul cuiva sau a ceva, jertfă; spec. jertfă de sine; jertfiré a vieţii. Observaţiile ce-mi faceţi m-au bucurat mai mult decît sacrificiul de faceţi, heliade, ap. GHicA, a. 788. Cîte lupte am susţinut..., cită abne-gaţiune am dezvoltat, cfte sacrificii am făcui şi noi şi voi. kogălniceanu, în plr i, 70. Barbarii de la nord .. . tot hi ameninţe a ni risipi StambùltLÎ pe care noi cu atilea sacrificii l-am conquistat. asachi, v. 8. Astăzi nu ni se cer lupte, sacrificiuri de sîngè. alexandkescu, 0. î, 260. Ce culegeţi voi oare din toate sracrificiele ce faceţi pentru aceste statuie de marmură? filimon, o. 1, 136. O adevărată hardughie... goală de ornamente bisericeşti,-lipsită de sculpturi artistice şi care cere încă mari sacrificiuri pentru ca să merite de a fi vizitată. alecsandri, s. 18. El avea credinţa că nu se dezrobeşte Un popol niciodată de jugul cel mişel, Decît prin sacrifice, âéeît prin însuşi el. bolintineanu, o. 235. îi adresează veşnicul apel la sacrificiul de siné însuşi. 154 SÀCRIFICUL SACRILEGIU maiorescu, cr. ii, 121. Toţi concetăţenii noştri v-au iubit atît şi au făcut sacrificii, caragiale, o. i, 81-Nu pot să fac sacrificiul ce mi se cere. D. zamfirescu, r. 44. Exemple superioare de onestitate, de conştiinţă, de eroism in sacrificiu, de abnegaţie pentru arta adevărată. iorga, p. a. ii, 141. Era măi bine să se facă aceste sacrificii pentru cultura naţională. în plr ji, 399. Treizeci de ani de viaţă austeră şi probă, treizeci de ani de sacrificii, de studiu şi de laboare. m. i. caragiale, c. 106. Problema ţărănească nu se poate rezolva fără sacrificii din partea celor ce stăptnesc pă-mintul. rebreanu, R. i, 34. Încredere, prudenţă, acţiune, spirit de sacrificiu, iată cele patru imperative ale momentului, titulescu, d. 378. Aveam chiar aerul. că am făcut un sacrificiu pentru eltntîrziind. camil petrescu, p. 28. Tot ce a cîşligat vreodată omenirea a fost cu un sacrificiu şi a început printr-o catastrofă. c. petrescu, î. ii, 269. încerca să ctştige, cu un sacrificiu infim, o victorie mare. g. m. zamfirescu, W. D. i, 170. Lucrările ar fi relativ uşoare şi n-ar cere prea mari sacrificii băneşti, cocea, s. i, 114. După lungi şi dramatice ezitări, vinzătorul murmură preţul, ca pe un sacrificiu, teodoreanu, m. u. 145.. în această afacere cel nedreptăţit era el, deoarece numai el îşi impusese grijă şi sacrificii în interesul prietenului său. sadoveanu, o. xii, 489. Un partid luminat de o concepţie clară, înaintată a vieţii, cu o putere de sacrificiu încă necunoscută. aRghezi, b. 135. Peste un ceas îşi dezgropa copilăria, povestea, suferinţele lui ca să-şi facă carieră, dragostea şi sacrificiile surorilor pentru el. călinescu, o. i, 243. Mandarinatul devine funcţia nobilă, clasa respectată şi întreţinută de sacrificiile naţiunii, ralea, s. t. i, 177. Dacă e vorba de interesul superior al ţării, fac acest sacrificiu, bogza, a. î. 376. Fiul ei merita toate sacrificiile, stancu, r. a. iv, 20. Pentru asemenea acţiune se cere spirit de sacrificiu. v. rom. noiembrie 1954, 18. Fenomenalul artist... a fost adus cu mari sacrificii, pas, l. ii, 107. Liniştea Laiirei merită în ochii lui Silion sacrificiul de ă minţi. vinea, L. ii, 92. Sacrificiul elanului creator poartă în sine şi germenul uitării faţă de acei care s-au străduit pentru noi. constantinescu, s. iii, 261,. Atîta spirit de sacrificiu ca la acest om eu una n-am văzut. t. pot povici, s. 333. După ani de stăruinţe şi sacrificii, grupaseră în jurul lor [al^şcolilor] pe cei dintîi cărturari. ist. lit. rom;, ii, 38. Sacrificiul este inevitabil, dar el trezeşte întotdeauna în noi un regret, v. rom. ianuarie . 1965, 205. Arta .... este ... o taină mare pentru a cărei săvîrşire se cere un sacrificiu indispensabil: propria viaţă a artistului, ib. ianuarie 1966, 171. O baladă discretă şi caldă despre eroi şi sacrificii, despre jertfă şi izbîndă. cinema, 1968, nr. 5, xv. Sacrifidiul dUmi-ţale e prea mare. T iulie 1968, 42, Mânu iî salvează pe cei ce merită să trăiască cu sacrificiul deliberat al propriei sale vieţi, rl 1969, nr. 7 769. în realitate, sacrificiul lui Vlad transformă pe Petru Cercel dintr-un , aventurier înlr-un om, contemp. Î969, nr. 1 165, 3/4. ' Adeseori ideile ¡.şi întregesc pentru noi adevărul prin sacrificiiţe care s-au făcut pentru ele. românia literară, 1069, nr. 17, 5/3. Echipă de sacrificiu = grup de: oameni care înfruntă o mare primejdie pentru a aduce la îndeplinire o sarcină primită ori asumată. Poate a tras vreo echipă de sacrificiu, camilar, n. i, 75, cf. dm. ^ Loc. a dj. De sacrificiu = sacrificat (2). Generaţia noastră nu e o generaţie de sacrificiu, ci o generaţie de biruitori, lovinescu, c. v, 45. — PI.: sacrificii şi (învechit) sacrificiuri, sacrificie, sacrifice. — Şi: (învechit) saeriliţie (stamati, d.) s. f., sacriiiţiu (lb, iser) s. n. — Din lat. sacrificium, fr. sacrifice. SACRIFÎCUL s. m. (Latinism învechit, în Transilv.) Preot. [Rakoţi] au trimis şi la cozaci pre oarecare sacri-ficul, adecă preot românesc pentru agiutoriu. şincai, , hr. m, 81/38. : — Pi. : sacrificai!. — Din lat. sacrificulus. _ SACRI F ¡ŢIE s. f. v. sacrificiu. SACRIFÎŢIU s. n. v. sacrificiu. SACRILÉG, -A adj,, s. m. şi f. (Livresc; şi- prin lărgirea sensului) Profanator; p. e x ţ. ticălos* nelegiuit (2). Oameni ce se întind a püne mină sacrilege pe banii publici, heliadş, ap, ghica, a. 675, cf. polizu. Biserica ... mîinile cele sacrilege n-a cutezat a o atinge. pelimon, i. 182/15, cf. pontbriant, d. Opreşte, proscris fără de lege, Cè vii să turburi morţii c-o mină sacrilege. MACEDONSKI, O. II , 181, Cf. DDRF, BARCIANU. Coliseul, puternica zidire ce a înfruntat 18 veacuri de viaţă şi mina sacrilege a omului, d. zamfirescu, î. 80, cf. alexi, w., şiiNEANu2. Consiliul municipal găsise de cuviinţă să înalţe lin bust de marmoră şi celui... al cărui cap nu cunoscuse încă mîna sacrilege care să-i fi aplicat inevitabila mască de plaslilihă. anohel, PR. 40, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. EscMl va vesteji trufia sacrilege a perşilor, ... va proslăiii. originile justiţiei instituite■. vianu, l. u. 91. Pe rafturi, stăteau risipite talismane astrologice, talismane matematice şi talismane sacrilege, barbu, pring. 129. Nn este nici o lege Drept care întilnirile-nire soţi sînt sacrilege. t iulie 1964, 5.8, cf. dn2. — Pl.: sacrilegi, -ge. — Şi: sacrilège adj. f. — Din lat; sacrilegus, fr. sacrilège. SACRILÈGE adj. f, v. sacrileg. SACRILËGHIU s. n. v. sacrilegiu. SACR1LÉGI subst. v. sacrilegiu. SACRlLÉGIU s.-n, 1. (Livresc; şi prin lărgirea sensului) Profanare; faptă profanatoare. Cf. lb, i. go- LESCU, C., NEGULICI, STAMATI, D., ARISTIA, PLUT., POLIZU, PROT. —POP., N,. D., ANTONESCU, D., PONTBRIANT, d. Sacrilej ! Voi atacaţi în forum al Iuliei cortej? alecsandri, T. ii, 340. Un sacrilegiu în contra spiritului poetic şi naţional', maiorescu, cr. ii, 287. Arăt numai sacrilegiurile săvîrşite. lăcusteanu, a. 15-. Cine n-ar fi în stare să strige: sacrilej! de trei ori sacrilej ! cînd ar cuteza cineva să se atingă de bisericuţa Stavropoleos. caragiale, s. u. 84, Ca să poată însă săvîrşi şi mai bine acest, sacrilegiu.. \ s-au pus sub scutul numelui lui Eminescu. gherea, st. cr. iii, 131, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, d., cade. Ideea [îndepărtării tablourilor] fusese respinsă de Elena şi Constantin Lipan cu indignare, ca un necugetat sacrilegiu, c. petrescu, c. v. 90, cf. scRiBAN, d. Toate mobilele cariate şi desfundate ale lui Silvestru fură rupte şi aruncate intenţionat în fundul curţii, spre furia mătuşilor, care ie văitau prin odăile lor.de acest sacrilegiu. cXlinescu, o. i, 303, Mai existau iobagi, procese de efezie şi sacrilegiu, ,.. călăii executau oameni şi ardeau cărţi, vianu, l. u. 209, Sacrilegiul s-a comis pe timpul lui Carol Quintul. ralea, s. T. i, 345. Am sosit la ţahc, să te împiedic de a săvîrşi un sacrilegiu, vinea, l. ii, 153. Editurile mercantile reeditau pe clasici cu amputări néjüstificate ... era un sacrilegiu care trebuia stăvilit, constantinescu, ş. iu, 266. O botină nouă... părea un sacrilegiu în aceste locuri, tudoran, p. 349. Aceeaşi greşeală, precum şi (probabil) alte imperfecţiuni au inspirat unui coleg calificarea de sacrilegiu, cinema, 1968, nr. 6, vn. O cit de mică jignire' adusă unui Habsburg, chiar mort de veacuri, era socotită un sacrilegiu, magazin ist; 1968, nr. 11, 4. Providenţa, însă, a încercat după puterile ei să împiedice sacrilegiul oamenilor, românia literară, 1969, nr. 54, 29/2. 162 âACRIL,ËJ - 18 - SACRU 2. (Regional; şi în sintagma sacrilegiu mic, marian, s.r. i, 261) Nume dat ultimei sîmbete dinaintea postului de paşti1 (1) sau primei sîmbete din postul de paşti1, în care se fac pomeni (şi slujbe religioase) pentru morţi; (regional) moşii de iarnă. Cf. marian, s. r. i, 261. — Pl.: sacrilegii şi (învechit) sacrilegiuri. — Şi: (învechit) sacriléghiii (lb), sacriléj s. n., (regional) sacrilégi (marian, s. r. i, 261) subst. — Din lat. Hacrilegium, fr. sacrilège. SACRILÉJ s. n. v. sacrilegiu. SACRI STÂN s. m. 1. Persoană care are în grija sa sacristia unei bisérici. V. sacristin, paracliser. Cf. i. golescu, c., negulici. Se auziră mai multe lovituri în uşa bisericii; ... dţschisei uşa, dar, ce grozăvie ! erau patru sacristani imbricaţi cu domine negre şi purtau... un scu-cofagiu. filimon, o. i, 334, cf. costinescu. Luîndu-ne de braţ, ieşirăm la uşa bisericei, la care sta bătrtnul sacristan şi vro doi cerşitori. emi-NESCU, G. P. 90, cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, \V., DN2, DEX. 2. (Neobişnuit) Ministrant. Ion Budai-Deleanu ... funcţionează... ca sacristan al bisericii Colegiului sfînta Barbara, ist. lit. rom. ii, 68. — PI. : sacristani. — Din fr. sacristain, lat. sacristanus, gem. Sakris-taner. SACRI ST ÎE s. f. încăpere specială în bisericile catolice sau clădită lingă aceste biserici, în care se păstrează obiectcle de cult; (învechit) sacrariu (2). Au făcut o biserică foarte frumoasă tn Roma... întru a căreia sacristie... se ţinea bătaia aceasta zugrăvită. ŞINCAI, HR. III, 135/19, cf. I. GOLESCU, C., NEGULICI, prot. — pop., n. d. Mica sacristie ce este lipită de biserica cea mare şi schimbată în paraclis, rămlne mai mult goală, alecsandri, s. 16, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade. în sacristia catedralei din Toledo... se găseşte una din cele mai preţioase colecţii de stofe religioase din cile stnt pe lume. oprescu, s. 160, cf. dl, dm. Din sacristie noaptea ies flăcări şi sclipiri, t iulie 1964, 33, cf. dn2. — PI. : sacristii. — Din lat. sacristia, fr. sacristie, germ. Sakristei. SACRI STÎN, -A s. m. şi f. (Franţuzism; In dicţionarele din secolul trecut) Persoană care avea in grija sa sacristia unei biserici. V. sacristan. Cf. i. GOLESCU, C., NEGULICI, PROT. — POP., N. D. — Pl.: sacristini, -e. — Din fr. sacristine. SACRÎU s. n. v. sicriu. SACROSANCT, -Ă adj. (Livresc; şi prin lărgirea sensului) Sacru2 (1), sfînt (5) ; p. e x t. intangibil, inviolabil, sacru2 (2), sfînt (6). Altarul sacrosani. lăcusteanu, a. 15, cf. barcianu, şXineanu2, resmeriţă, d., cade. El nu consideră procedura propusă... ca sacrosanctă, titulescu, d. 144, cf. teodoreanu, l. 317, scriban, d. Persoana declarată sacrosanctă va avea o civilizaţie, un ritual, o ştiinţă şi un cult. ralea, în plr ii, 546. De Ce ... ambiţiile dumitale de regizor să fie socotite sacrosancte şi drepte? cinema, 1968, nr. 5, 12. Cu acest prilej pot fi spulberate unele opinii considerate pînă acum drept sacrosancte în legătură cu Europa, conţemp. 1969, nr. 1176, 9/2. Opera dramatică, baza sacrosanctă a spectacolului de teatru ..., se prezintă drept un rezultat al conlucrării tuturor realizatorilor săi. t iunie 1969, 31. (Glumeţ) Dezlegtnd-o deci [pe Pisicuţa] de pripon, o condusei, ca o altă zeitate antică.. ., înlăuntrul sacrosant al întă- riturilor mele. hogaş, m.n. 174. O (Substantivat) Numai Eupatrizilor dede direptul de... a fi învăţători de legi şi interpretători la cele sacrosante ale religiei. aristia, plut. 27/6. + (Substantivat, n.) Ceea ce este sacru2 (1), sfînt (5) sau, p. ext., intangibil, inviolabil. Evoluţia şi formaţiunea dreptului penal ne arată că el e continuarea religioasă a noţiunii autoritare de sacrosant. ralea, s.t. iii, 146. — PI.: sacrosancţi,-ţe. — Şi: (Învechit)sacrosant, -ă (învechit, rar) sacroslnt, -ă (costinescu) adj. — Din lat. saerosanetus. SACROSANCTITATE s. f. (Neobişnuit) Faptul, ca-, litatea de a fi sacrosanct. Nu-mi plăcea să vînez cu dini. Tulbură frumuseţea, aş zice sacrosanctitatea vînă-toHi. VOICULESCU, P. II, 16$, — Sacrosanct + suf. -itale. SACROSANT, -A adj. v. sacrosanct. SACROSÎNT, -A adj. v. sacrosanct. SACRUl s. n. v. sacrum. SACRIP, -Ă adj. 1. Care aparţine bisericii sau religiei (creştine), privitor la cultul religiei (creştine); care se consideră a fi Înzestrat cu harul divin; sfînt (5), (livresc) sacral1 (1), sacrat1, sacrosanct. O veargă pastorală şi sacrele vestminte, Pontificala mitră lucra-na-intea crucii, heliade, o. i, 220. El cunoştea cărţile noastre sacre, aristia, plut. lxxiii2/11, cf. 27/5. lingă această istorie sacră de creaţiunea pămîntului, găsim la toate naţiunile ... nişte tradiţiuni despre cosmogenie. isis (1859), 7a/42. Pe Coranul sacru jură şapte ori■ bolintineanu, b. 69. Dar ieşind din templul sacru lasă gîndul lui să cadă. eminescu, o. iv, 116, cf. ddr, barcianu, alexi, w., şXineanu2. Ritul sacru interesa nu sufletul participanţilor la dramă, şi nici caracterul unei soluţii date la început, iorga, p. a. Ii, 182. Pietrele ornamentale cu spirale.. . îşi au corespondentul lor de caracter sacru in masa votivă de la Sighişoara. pâhvan, g. 322, cf. 624, resmeriţă, d. Le plăcea meşterilor cei vechi să întruchipeze unele legende sacre. m. i. caragîale, c. 36, cf. cade. Acest mag... practica.. ■ grafia sacră a cunoaşterilor spirituale, sadoveanu, o. xii, 11, cf. scriban, d. Humorul amestecă amintirile clasicismului şi ale pietăţii, ale culturii profane şi sacre. vianu, a. p. 296. Te rog nu denatura textele sacre. vinea, L. II, 3(J5. Şi-a azvîrlit cinul şi a părăsit zidurile reci ale temniţei sacre, de al cărei tavan îşi spărgeau capetele vulturii dorinţelor, constantinescu, s. i, 68. O să dormi sub cap cu textele sacre., barbu, princ. 131, cf. 85. Scriitorul a rămas cu gîndul şi cu vorba în domeniul textelor sacre, varlaam—sadoveanu, 434. Explicaţii pe care le dă autorul unora din monumentele descoperite tn incinta sacră, contemp. 1966, nr. 1 004, 8/7. în evul mediu posedaţilor li se citeau texte sacre. cinema, 1968, nr. 3, 7. Rîsul purifică asemenea unei flăcări sacre, românia literară, 1969, nr. 18, 18/1. O Foc sacru — foc întreţinut permanent pe altarele zeilor; fig. însufleţire, elan, pasiune pentru fapte nobile, mari; vocaţie, talent; geniu. Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge Şi muzele că vor rămîne amăgitoare năluciri? macedonski, o. i, 62. Au şi focul sacru şi statornicia muncii, i. negru zzi, în plr i, 243. Fie la ei acasă, fie în străinătate, cu toţii, lucrători mici şi mari, întreţin focul sacru al iubirii de ţară (a. 1896). plr i, 462, cf. şăineanu2. Amicul nostru Marinescu are focul sacru al politicii, brătescu-voineşti, p. 134. Cu jertfe multe se susţine focul sacl u pe altarul naţiunii. agÎrbiceanu, s. p. 166, cf. resmeriţă, d., cade. Mă însufleţea ceea ce credeam eu pe atunci că e focul sacru al ştiinţei, voiculescu, p. ii, 178, cf. dm, dn2. + (Substantivat, n.) Ceea ce este sacru2 (1). Cf. şăineanu2, cade. Binele şi sacrul stnt problematice, vianu, e. 67. [Arta] nu mai serveşte SACRLtî SAD sacrul sau binele, ci îşi creează un obiect aparte şi preocupări proprii, ralea, s. t. i, 222. Autorii elisabetani au înţeles că sacrul şi teluricul trebuie amestecate. românia literară, 1969, nr. 57, 32/1. 2. Care impune un respect deosebit, veneraţie; care este deosebit de preţios, de important; care nu poate fi vătămat, de care nu te poţi atinge sau nu trebuie să te atingi, intangibil, inviolabil; sfînt (6), (livresc) sacral1 (2), sacrosanct, (rar) sacramental. Dacă toate femeile române sînt însufleţite de asemenea sentiment bărbătesc, apoi fiii unor asemene mume nesmintit vor triumfa în cauza cea sacră a patriei. asachi, v. 4. Natura este sacră, aricescu, a. r. 45/3. Misiunea cea sacră a giurnalisticei (a. 1855). urIca-riul, v, 193/17. Persoana autorului va. fi pururea sacră pentru noi. kogălniceanu, in 'p!r i, 156. Este de dorit numai ca la aceasta să predomine, nu egoismul, nu ambiţia şi pretenţia că cele propuse de dînsul sînt sacre şi inviolabile, dîmboviţa (1858), 31/14. O idee cît de populară, de iubită şi de sacră ar fi, nu poate să aibă aceeaşi valoare la Londra, la Pekin şi la Bucureşti. ghica, c. e. ii, 325. La cauza cea sacră, azi mă devotez cu totul, alexandrescu, a. 170. Ciocoiul, mulţămit pe acest jurămînt ce totdeauna e sacru pentru hoţi şi bigoţi, înainlă conversaţiunea. pilimon, o. i, 271. La daci jurămîntul cel mai sacru era legat cu solemnitatea de a bea apă din Danubiu. hasdeu, i. c. i, 293. Sfîntă muncă de la ţeară, izvor sacru de rodire. alecsandri, p. iii, 42. Puneţi ordin lucrurilor voastre spre a nu se vătăma sacra libertate de către duşmanii patriei, bolintineanu, o. 248. Ce e cugetarea sacră ? eminescu, o. i, 36. Am finul să-mi împlinesc o sacră datorie amicală, dîndu-ţi aci amănunţit descrierea suferinţei mele. caragiale, o. vii, 47. Colorile din juru-mi [sînt] nimb al cerului divin, Le beau sacra voluptate ce mă-mbală ca un vin. macedonski, o. i, 163. Azi cînd despoiaţi pămîntul de comoara lui de hrană, Cine are dreptul sacru să se bucure de ea? deme-TRESCUj o. 38. Dorea să calce pe pămîntul sacru, în care plugul, răsturnînd brazda, scoate la iveală osemintele eroilor noştri, d. zamfirescu, r. 74, cf. şăineanus. Autorii şi interpreţii lor ar fi apostolii acestui cult sacru al ştiinţei şi moralei. în plr ii, 230, cf. resmeriţă, d. Pe lume altceva nu am sacru, pentru mine averea e totul. m. i. caragiale, c. 93, cf. cade; Junii din generaţia nouă n-au nimic sacru. c. petrescu, î. ii, 214. Toate scrisorile şi mărturiile concordă, atribuind acestei legături un caracter sacru, sadoveanu, o. xx, 52, cf. scriban, d. Vldhuţă, purtătorul acestei sacre vieţi spirituale, vianu, a. p. 157. Burghezia a despuiat de nimbul sacru toate acele genuri de activitate, care pînă atunci erau... privite cu un fior de veneraţie, contemp. 1948, nr. 112,-13/3. Foarte multe lucruri au fost mişcate din împietrirea lor şi au încetat să mai fie intangibile şi sacre, arghezi, b. 57. Văzurăm apoi sacrele clădiri ale Bornei, blaga, h. 121. Ironia socratică, aceea care împleteşte ceea ce e sacru cu ceea ce i vesel şi frivol, e ţinută la înaltă stimă. raleA, s. t. i, 168. Bib'escu a devenit un principe constituţional şi ca atare persoana lui e sacră şi inviolabilă, camil petrescu, o. ii, 308. Eram in zona sacră a oraşului, lingă fabricile în care sînt învestite capitaluri engleze, bogza, a. î. 295. Urmăreşte să clatine principiul acesta sacru, pas, l. h, 167. Ca să devie creatoare, sensibilitatea romantică a lui Hasdeu a avut nevoie dS un laborator de fişe, de praful secular şi sacru al arhivelor, constantinescu, s. iii, 119. Ca rege însă n-am astfel de atribuţii, Sortit fiind să păstrez sacrele instituţii, t iulie 1964, 32. îngăduiţi, prieteni, să cobor, Să-mi părăsesc o clipă soclul sacru. vulpescu, p. 124. Relaţii... întemeiate pe principiile sacre ale independenţei şi suveranităţii naţionale. scÎn-teia, 1969, nr. 8 178. Aci, la mormîniul sacru al poetului, care în numele nostru cîntă eternul omenesc, am venit să tte întărim şi mai mult în credinţa... că merităm să trăim pe lume. contemp. 1969, nr. 1 183, 4/7. Şi-aşterne vîntul An după an Peste sacre oseminte Pulberi ale neantului, românia literară, 1969, nr. 22, 15/3, cf. h iv 58. (Glumeţ) [Dascălul] lipsit de sacra mulţumire de-a ţinea isonul, se stingea pe picioare, oftînd şi jălind pe poporeni. alecsandri, s. 7. (Adverbial) Spună lumii large steaguri tricolore, Spună ce-i poporul mare românesc Cînd s-aprinde sacru candida-i vîlvoare. eminescu, o. i, 15. Monstru sacru = mare personalitate într-un domeniu, mai ales artistic. Anto-nioni e mai vanitos decit toţi monştrii sacri la un loc. cinema, 1968, nr. 5, 12. + (Substantivat, n.; învechit) Obiect sacru3 (2). Cum putu să-ndrăznească toc-ma-n jeţu-mpărătesc Pe care ei ca un sacru îl ţin, se-nchin şi-l cinstesc, pann, în contribuţii, i, 53, cf. resmeriţă, d. — PI.: sacri, -e. — Din lat. sacrum. SÂCRUM subst. (Şi, apoziţional sau adjectival, în sintagmele os sacrum, d. med., os sacru, învechit, ciolanele sacrum) Os triunghiular, alcătuit din cinci vertebre sudate, situat în partea inferioară a coloanei vertebrale, care împreună cu oasele pelviene formează bazinul; (popular) osul crucii, crucea-şalelor,(învechit) os sfînt. Ciolanele sacrum. i. ionescu, v. 63/12. Coloana vertebrală se compune de 26 de oase... cele două din urmă se numesc osul crucii sau sacru şi osul noadei. kretzulescu, a. 20/6. Osul acest... se numeşte os sacru sau sfînt, pentru că unii credea că în periodul naşterii femeilor după trebuinţă se deschide şi iarăşi se închide, cornea, e. i, 198/29, cf. pouzh, p. 24. A murit mai tîrziu de pneumonie, după apariţia unei escare pe sacru, babeş, o. a. i, 20. 5 vertebre, reunite intr-un singur os, numit osul sacru. enc. vet. 6, cf. cade, scriban, d. în urma îndelungatei şederi pe spate, escarele se formează mai des pe crestele sacrului, belea, p. A. 199. Extremitatea inferioară a sacrului, abc săn. 332, cf. DM, dn2, der, d. med., m. d. enc., dex. — Şi: săcru s. n. / — Din fr. sacrum, lat. sacrum. SACSAU s. m. v. saschiu. SACSÎE s. f. (Regional) Ghiveci (de flori). Cf. ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., şio ii1, 317, şăi-neanu2, resmeriţă, d., cade. în sacsiile de lut muşcatele şi busuiocul îşi arătau soarelui florile bogate. p. constant, r. 95, cf. scriban, d., dl, dm, h ix 90, i. cr. ui, 376. Trandafiraş de sacsîie, Busuioc din văr-zărie! De mine nu-ţi bate joc. ciauşanu, v. 70, cf. chest. ii 180/33, 83. -* Scris şi: saxie. barcianu, alexi, w., şio ii1( 317, şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d., h ix 90, chest. ii 180/33. — PI.: sacsii. — Şi: săsctte s. f. CHEST. II 180/19. — Din tc. saksi. SACTERÎ s. f. v. sefterea. SACSÎU s. m. v. saschiu. SACÎJLĂ s. f. Compartiment al urechii interne, situat" în partea inferioară a vestibulului. Cf. dn2, d. med., dex. — PI.: sacule. — Din fr. saeeule. SACURÎ vb. IV v. seeura. SAD s. n. 1. (învechit) Plantă1. Pămîntul cela lucratul grăsime sadurilor adauge-le. coresi, ev. 33. Iar şi de nu le numeşte prorocul toate, adecă sadurile, semănăturile, pomii şi altele asemenea, neagoe, înv. 13/22. Au deosebii feliurimile sadurilor, soiurile dobitoacelor, cit pămînt iaste lăcuit şi cît nelăcuit (a. 1798). BV II, 405, cf. MOLNAR, RET. 45/8, BUD Al-DELEANU, lex., greceanu, î. 125. Printre sălbatecile saduri şi neghine (a. 1825). cat. man. ii, 115, cf. lb, pleşoianu, 181 SAD - âo - SAt)EA c. 56. Producturile acestui pămint, atît din ceata mineralelor ..., cit şi din ceata plîntelor seau a sadurilor. ar (1829), 1961/35. Multe saduri cresc supt picerile noastre şi împrejiiru-ne. marcovici, d. 126/13, cf. 359/2. Căldură cea mare... vatămă sadurile care sînt încă fragede, poenaru, î. 20, cf. valian, v. Neştine... cunoaşte... dăosebirea climei, producturile, dobitoacele, sadurile şi metalurile. tÎmpeanu, o. i/IO. [Găseşte] vreun sad lipit de pămint asupra căruia suflarea dimineţii să nu aducă o rouă dulce? negulici, e. i, 232/20. Vitele cîte sînt şi sadurile toate, pann, e. iii, 88/9. Aceşti arbori..., nu se invecinesc cu alte sade fără. a le strica, aristia, plut. 234/9, cf. polizu. Se află încă în putere, îşi face singur mămăliga şi fertura din fructe şi din saduri, pelimon, i. 236/27, cf. barcianu, v., cihac, ii, 322, lm, ddrf, gheţie, r. m., alexi, w., h iii 496, vi 16, 25, 214, xiv 374, xvi 146. O Fi g. Libertatea cea bărbată şi luminoasă, sad puternic şi cu rădăcină fapănă. bălcescu, m. v. 558. 2. (învechit şi regional) Răsad1 (1); butaş. Soarele ... luminează cu căldura zareei lui şi udătura pămîn-tului numai ce usucă, iară nu bagă saduri şi seminţe. coresi, ev. 440. Pentru nişte saduri de vie ce le cumpărasem de la Stan Turcu (a. 1780). bul. com. ist. v, 272, cf. budai-deleanu, lex. Umplu dă saduri un loc. i. golescu, c. 14T/12, cf. 14v/38. Curechiul va fi pus ... cu o cumpănită depărtare între saduri, după mărimea căpăţinilor. i. ionescu, c. 87/4. A căpătat de la ea ramura de fie şi arta de a plînta astă sadă. ARISTIA, PLUT. Vl/21, cf. POLIZU, DAMÉ, T. 54, şXl-NEANU2, TDRG, RESMERIţX, D., CADE, SCRIBAN, D., REV. crit. iii, 167.' Vlăstarii care se răsădesc se numesc sădz. alA sn i mn h 220/36, cf. a iii 2, gl. olt. <£■ Fi g. Sadul rugăciunii, adăpindu-se cu izvorul lacră-milor, creşte şi să adaoge tare (a. 1746). ăp. tdrg. + S p e c. Butaş de salcie de dimensiuni marii folosit la împăduriri. Cf. ltr2, der, m. d. enc., corn. din CORNĂŢEL — SIBIU. 3. (Bot.; regional; şi in sintagma sad pletos, borza, d. 47) Sadină (1 a) (Chrysopogon gryllus). Cf. id. ib. 4. (Bot.; regional) Bărboasă (Botriochloa ischae-mum). Cf. panţu, PL., borza, d. 32. 5. (învechit şi regional) Livadă} grădină. Şi merşu şi văzuiu acolo sadurile raiului şi pomeatele raiului. cod. tod, 210, cf. anon. car. Grădină ca aceea şi sad ca acela iaste biserica intru care s-au sădit grăunţul cel de muştariu (a. 1732). bv ii, 46. îngrijitor dă saduri. i. golescu, c. 14v/16, cf. 14v/30. Casete de pe costişă, grădini, saduri, livezi, vii. negruzzi, s. i, 127. Este un cimp lat ce are..., către apus, o apă, Ce saduri, grădină adapă, alexandrescu, o. i, 129, cf. 131, cade, Aw sn i h 212/29. O F i g. P-aceste saduri sfinte, Răcoritoare ploaie De adevăr să pice. heliade, 0. i, 143. «O» (Ban.) Mere de sadă = numele unei specii de mere. dr. i, 360, cf. bulet. grăd. bot. i, 79. + (învechit şi regional) Vie tinără (sădită de curind). Acela ce va tăia vie roditoare sau şi saduri, aceluia să-i taie mînile. prav. 72, cf. .cade, dm, h rv. 115, ix 121, xviii 267, hemI 868, alr ii 6 120/899. ♦(învechit şi. regional) Loc neculti vat (pe care cresc arbuşti sălbatici). Şi iată un berbeace prins intr-un saad (le à să de mărăcini b 1938,21). biblia (1688), [prefaţă] lô^lô, cf. bocăneţu, t.a. 217, h vi 16, viii, 284. 6. (Regional) Săminţă (I I). începuse şi el plugărie mai întinsă şi a pune sad mai mult. conv. lit. xliv2, 75, cf. chiriţescu, gr. 254, h xviii 315. O E x p r. A avea (sau a ii cu) sad (bun) la vorbă = a) a vorbi cu rost, cu seriozitate. Ne place de dumneata, că eşti om cu sadă la vorbă şi cu tîic la muncă, lungianu, 01, 187, cf. udrescu, gl. ; h) a vorbi mult, a avea chef de vorbă. Cf. udrescu, gl. + (învechit şi regional; şi prin lărgirea sensului) Soi, specië, fel (de plante, de animale). Neam iaste sadul pentru că se întinde la pomi aducători de multe fealuri de roduri. molnar, ret. 45/8. Vai! daca Dumnezeu Al său înfocat trăsnet va repezi!... Stîrpeşte, rupe, sparge şi sada nerodirei. aristia, s. 12/22, cf. rXdulescu-codin, î. 358. Are sad bun (în el) băiatu-ăsla, se cunoaşte, udrescu, gl. Fi g. Sărăcie, sărăcie, Fi-fi-ar sadu-n puşcărie! Te-ai avut cu tuia bine Şi nil te-nduri nici de mine. id. ib. — PI.: saduri şi (Învechit şi regional) sade, săzi. — Şi: (Învechit) saâd s. n., (regional) sădă s. f. — Din V. sl. cjati- SADACÂT s. n. (Învechit) Devotament, fidelitate ; loialitate, sinceritate.. Preaînalţii stăpîni cu multă bucurie se veselea de credinţa şi sadacatul românilor. vXcXrescul", ist. 299/47, Nu numai la vremile liniştite,, ci şi la întîmplări cumplite [să fie] cu sădăcat şi credinţă (a. 1795). uricariul, i, 144/28. Vei dobîndi bune răsplătiri a slujbelor tale şi roadele credinţa şi a sadacatului tău (a. 1804). tes. ii, 325/14. Noi... am' păzit adevărată dreptate şi sadacat şi cu rîvnă fierbinte am slujit la impărăteştele poronci (a. 1815). uricariul, i, 240, cf. i. golescu, c., ddrf. tdrg, dr. ii, 794, SCRIRAN, d. — PI.: sadacaturi şi sadacate. scriban, d. — Şl: sadicât (scriban, d.), sădăeât s. n; — Din tc. sadakat. SĂDĂi s. f. (Prin Maram.) Vrană (la butoi). Cf. alr i 726/341, 345. — PI.: sade. . — Etimologia necunoscută. SADĂ2 s. f. v. sad. SADEA adj. invar. 1. (învechit) Care este fără ornamente, fără -adaosuri; simplu. Caftan cu blane de samur şi alte caftane sadea (a. 1715). şio iil( 305. Materiile de Messina sau Veneţia cu fir său sadea (a. 1732), id. ib. 306. 2 zarfuri proaste sadea de tumbac (a. 1802). doc. EC. 68. Toate drumurile sint împodobite. .. de cruci, allile sadea, altile cu Domnu Isus Hristos. kogXlniceanu, s. 5, cf. polizu. Catifea cu aur şi sadea de Veneţia, filimon, ap. şio iij, 306, cf. cihac, ii, 608, lm. Cămaşa cea cu altiţă aleasă, sadea sau bătută cu fluturi, sevastos, n. 235, cf. barcianu, alexi, w., şXineanu2, tdrg, resmehiţX, d., cade, dl, dm. + (Adverbial) Fără nici un protocol, in mod familiar, simplu, de-a dreptul, direct. Toată lighioana... Cîine sadea imi zice, iar nu domnia-voastră. alexandrescu, o. i, 209. Zi-mi Stan sadea, alecsandri, t. 614. Hgi dar să intrăm sadea. id. ib., I 371, cf. cihac, ii, 608, lm, ddrf, alexi, w., şXi-Neanu2, tdrg. Miine, dacă n-apucam să-ţi plătesc acum, îmi ziceai „Alecule“ sadea, şi nu-mi place. brXţescu-voineşti, p. 355, cf. cade, dl, dm. 2. (învechit şi popular) Care este neamestecat cu nimic altceva, de un singur fel, V. pur2, curat. Apele alcaline răci... se întrebuinţează pe dinlăuntru sadi sau amestecate cu lapte sau cu zăr. fXtu, d. 107/17. Vin sadea, ddrf, cf. şio iij, 306, şXineanu2. Un dram exact de nuci sadea, iorga, c. i. ii, 181, cf. tdrg, cade, scriban, d. , dl, dm, h iv 71.0 (Adverbial) Ne este mult mai uşor de a seri şi vorbi franţuzo-romăneşte... decît sadea româneşte, russo, s. 93. Laptele acru de oi cel mai bun e cînd se face sadea din lapte de oi. şez. vii, 76. + (Despre ţesături, lină, păr etc.) Care are o singură culoare; care este uniform colorat; care este fără desen. Rochie de percal sadea (a. 1817). şio iij, 306. 1 rochie ghermesit sadea (a. 1818). iorga, s. d. vii, 18, cf. i. golescu, c., hem 846, ddrf, barcianu, tdrg. Părul e sadea, cînd e colorat la fel peste lot. enc. vet. 153, cf. cade. + Care este cu totul, pe de-a-ntre-gul; complet. Un plug sadea numai de oţel. rXdu-lescu-codin, î. 278, <> (Adverbial) După faţa linei, 185 adelcâ - 21 - SADISM oile sini albe sadea,... brumării, săine,... negre sadea. damé, t. 67. Murgul — aşa îl chema pe cal,... era alb sadea, cocea, s. i, 38. 3. (Popular şi familiar) Autentic, veritabil, adevărat. Vezeteul luase pe boier sadea de [= drept] cărălaş■ russo, s. 17. Omenie fără hărnicie se mai poate, dar hărnicie fără omenie e sadea, neomenie, delavrancea, s. 252. Ştiţi, boier sadea, nu d-ăştia de-au umplut ţara şi tîrgurile. rebreanu, r. i, 15. Temperament de artist, ochi iscoditori... pentru ce nu scrie d-ia literatură sadea — un roman, de pildă? în plr ii, 408. îl cunoş-teai după săbaş că e moldovean sadea, ciauşanu, r. scut. 19. Să fie om sadea, de ce-i slnt mîinile aşa de lungi? v issarion, fl. 104. Nastratin ai nostru e filozof sadea, sadoveanu, o. xvi, 17. Eroi diverşii de la simplul arcaş Măciucă, ţăran sadea, ptnă la postelnicul Şerpe. ist. lit. rom. ii, 693. Ai fost şi-ai rămas sub influenţa omului aceluia, care-i chiabur sadea, lăn-cranjan, c. ii, 268. Nobili, gentilomi-sadea. vulpescu, p. 118. + (Adverbial) în mod precis (1). Alte încercări de publicaţii literare făcute în aşa-zisul centru intelectual al României (sau mai sadea in Bucureşti) au trăit două zile şi au murit a treia zi. alecsandri, s. 83. — Din te. sade. SADÉLCX s. f. v. sidelcă. SADÉT1CA adj. invar. (învechit; despre ţesături, obiecte de îmbrăcăminte etc.) Care este fără ornamente; simplu. Să le dai porunca domniei mele pentru flude şi linaş, sadetica în cusături şi în basmale (a. 1794). ap. filimon, o. i, 217, cf. şio n1( 306. — Cf. sade a. SADIC, «Ă adj, I. (Despre acţiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care porneşte din sadism, plin de sadism, care trădează sadism. Ean-avea mintea şi voluptatea sadică a unei mici sălbatece din continentul peilor roşii. c. petrescu, o. p. ii, 327. Fantezia sadică a unui demn apărător al ordinei publice, o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 63. Cunoscînd curiozitatea confraţilor, şi-a făcut o sadică plăcere să-i lese cîteva momente agăţaţi de buzele lui. cocea, s. i, 308, cf. scriban, d., blaga, h. 72. Omenirea cultivată a occidentului pare a se complace de cîtăva vreme intr-o sadică autotortură. ralea, s. t. ii, 195. Ceva, ca un fior de sadică plăcere, îţi trece prin şira spinării, bogza, a. î. 335. Şi cu ce sadică înverşunare... răsucea [pumnalul] în rana hidoasă din sînul Laurei. vinea, l. ii, 187. Vis sadic şi amăgitor. labiş, p. 234. îl observa cu o plăcere sadică. v. rom. martie 1960, 25. Rîmniceanu... nimereşte anumite imagini plastice, cum este... cea a tiraniei sadice din vretnea lui Şuţu. ist. lit. rom. ii, 127. Nu am descoperit sentimentul voluptăţii sadice decapitind virtual autorii filmelor, cinema, 1968, nr. 10, 12. Fusese complicea stăpînei ei la o scenă de sadică persiflare a încornoratului care le asista, românia literară, 1969, nr. 55, 16/4. <> (Adverbial) Acest materialist intransigent... se complace aproape sadic să Şiciuiască idealismul, ralea, s. t. i. 53. 2. (Despre oameni) Care chinuieşte, care torturează pe cineva din plăcerea bolnăvicioasă de a-1 vedea suferind. Criminal sadic, scriban, d. Biata poliţie română... o putem considera ca pe o a doua victimă a sadicului sublocotenent Petrescu. bogza, a. î. 353. Văzusem ucigaşi sadici, stancu, r. a. ii, 293. Cit despre profesori, ei sînt în acelaşi timp nişte satrapi sadici şi nişte obiecte ale batjocurii elevilor lor. v. rom. septembrie 1954, 189. Ştirile macabre déspre sadicul criminal, cinema, 1968, nr. 7, ix. <0> (Substantivat) Era complet cretin, un caz patologic, un sadic. t. po-povici, s. 482, cf. m. d. enc. — Pl.: sadici, -ce. — Din fr. sadique. SADICA! s. n. v. sadaeat. SÁDIE s. f. (Regional) Butaş de salcie (Stăneşti — Curtea de Argeş). Cf. l. rom. 1959, nr. 3, 67. — PI.: sădii. — Cf. s a d i n ă, s a d. SADÎLĂ s. f. v. sedilăî. SADINAR s. m. (sg.) (Bot.; prin Olt.) Bărboasă (Botriochloa ischaemum). Cf. borza, d. 32. — Sadină + suf. -ar. SĂDINĂ s. f. 1. Numele a două plante erbacee: a) plantă din familia gramineelof, cu frunze păroase albicioase şi cu spiculeţe violete sau gălbui, prevăzute la bază cu un smoc de peri aurii sau ruginii, care creşte spontan în regiunile aride de clinpie; (regional) cipcină, sad (3) (Chrysopogon grgllus). Cf. GRECESCU, FL. 601, ŞÂINEANU3, PANŢU, PL., SCRIBAN, d., ltr2, dm, borza, D. 47, pascu, c. 199; b) (regional) bărboasă (Botriochloa ischaemum). Cf. brand za, d. 441, panţu, pl., cade, borza, D. 32. S-a-necat în sadină smăeinătura de moloz, ciauşanu, r. Scut. 91, cf. h iv 84, 143, v 97, 147, vii’48, 1.82, ix 122, xi 5, XIV 301, xviii 168. Ce ţi-e guşa galbină? — Tot mîn-cînd la sadină. mat. folk, 331. Foaie verde sadină, Io mă culc, tu leagănă-mă. vîrcoi,, v. 50, com. din turnu măgurele. Cină aud c-oi să mâ-ntorc Tot ca frunza viu la loc, Ca frunza, ca sadina. ciAusanu, v. 61. 2. (Regional) Butaş (de salcie). La Şerban era un puţ şi Ungă el o mulţime de sâdine de salcie, bătute să facă la vreme umbra ghizdurilor de lemn. săm. iv, 729, cf. GOMAN, GL. 3. P. ext. (Rar) Pepinieră (1). Cf. tdrg, cade, rădulescu-codin. + (Prin Olt.) Vie sădită de curînd. Cf. scriban, d. 4. (Prin Munt. şi prin Olt.) Loc, cimp necultivat. Cf. poi.izu, ddhf,.h v 478, xi 40, com. din turnu măgurele. 5. (Rar) Neam (I 8), soi, fel. Femeile închideau pisicile in odăi. Altfel, li s-ar fi stîrpit sadina pentru multă vreme, voiculescu, p. i, 63. — Pl.: sadine şi (regional) sadini (scriban, d.). — Şi: (regional) sădină s. f. — Din bg. ea^HHa. SADISM s. n. Tendinţă anormală spre cruzime; plăcere patologică de a vedea pe cineva suferind- sau de a-i pricinui suferinţe (fizice sau morale); cruzime extremă. Un roman inspirat tocmai din acest caz de sadism moral. c. petrescu, o. f. ii, 275, cf. scriban^ d. Sadismul criminal al soldaţilor, oprescu, s. 223.-Această scenă de sadism bestial,..,.. a avui o mare înriu-rire asupra lui Dostoievski. vianu, l. u. 535. Á primit lovituri de un sadism'de neînchipuit, bogza, a. î. 353. Vizitarea lagărului m-a năucit. Oameni chinuind cu sadism alfî oameni, stancu, r. a. ii, 387. Bătrtnâ Europă, cu rafinamentul şi sadismul ei, se uită spre-bunul aliat american cu oarecare satisfacţie răutăcioasă: v. ¿om. iulie 1954, 286, cf. dm, dn*. Torturile şi exe-! cuţiile de un rafinat sadism, magazin ist. 1968, nr. 12, 44. Cruzimea, sadismul şi morbidul încep să fié mijloace curente de exprimare a unui protest anticonformist. cinema, 1968, nr. 12, 29, Vei asista la un măcel oribil pus-la cale cu un sadism dezgustător, ib.1969, nr. 5, 14. Un cititor mai rafinat le menţine Jn atenţia lui, cu sadism, tntlrzie finalul, gustînd deliciile cruzimii. românia literarX, 1969, nr. 38, 8¡K Predestinat unei morţi promiţătoare,' fecundă, lipsită’ de cinismul, de inteligenţa şi de sadismul cari mă îhlîmpifîă ta fiecare pas. contkmp. 1969, nr. 1179-,. 1/3, cf. m. d. enc., dex. + S p e c. Perversiune sexuală care constă în faptul că plăcerea sexuală se obţine, prin supunerea 194 SADÎC - 22 — SAFÉ partenerului la -suferinţe fizice Sau psihice. Cf. abc sXn., D. MED., DER, Mi D. ENC., DEX. — Scris şi: (rar) sadizm. scriban, d. — PI.: sadisme. — Din fr. sadisme. SADÎC s. n. v. sandlc1. f SADÎRVÎN s. n. v. şadlrvan. SĂDNIŢĂ s. f. I. (învechit, rar) Pepinieră (1). Din sadniţa aceasta după aceaia se pot întemeia vii noauo. economia, 150/6. Via se poate cîrpi cit de bine cu bo-taşi din- sadniţe. ib. 158/2. 2. (Prin Ban.) Puiet de curind sădit. Cf. cade. — PI.: sadniţe. — Din ser. sadniea. SADOVENfiSC, -EÂSCĂ adj. (Rar) Sadovenian. Aceste istorisiri sînt reluate ... sub o altă formă, alegînd din tipurile sadoveneşti numai cîţeva strîns legale de Copilăria şi adolescenţa maestrului, v. rom., ianuarie 1958, 181. — PI.: sadoverieşti. • •' — Sadoveanu (n. pr.) + suf. -esc. SADOVENIÂN, -Ă adj. Care aparţine lui M. Sadoveanu sau creaţiei lui, privitor la M.' Sadoveanu sau la creaţia lui, specific lui M. Sadoveanu său creaţiei lui; (rar) sadovenesc. Un index al tuturor numelor de plante atestate în opera sadoveniană. l. rom. 1967, 41. Limbajul e puternic colorat, are relief şi contribuie efectiv la susţinerea, transmiterea unui lirism substanţial şi a unei vitalităţi de esenţă sadoveniană. contemp. 1969, nr. 1198, 3/4. Filmele... cu toată miza lor uriaşă ...,. cu'toată zestrea literară — proza sadoveniană, purtau semnele unui confort esteiic prea uşor., flacăra, 1975, nr. 41, 12. — Pronunţat: -ni-an. — PI.: sadovenieni, -e. — Sadoveanu (n. pr.) + suf. -ian. SADOVEN ÎSM s. n. (Rar) Mod de a scrie specific lui M. Sadoveanu. Cf. iordan, l.r.a. 181. — Sadoveanu (n. pr.) + suf. -ism. SADOVENÎST s. m. (Rar) Persoană care scrie in maniera lui M. Sadoveanu. Cf. iordan, l.r.a. 181. — PI.: sa<ţovenişti-. — Sadoveanu (n. pr.) + suf. -ist. SADOVENIZ vb. I. Tranz. (Rar) A crea In maniera lui M. Sadoveanu. Cf. bdl. fil. vi, 53, iordan, l.r.a. 181. ' — Prez. ind.: sadovenizez. ' — Sadoveanu (n. pr.) + suf. -iza.' SADOVENIZÂT, -Ă adj." (Rar) Carţ este descris, tratat, privit Intr-o manieră proprie lui M. Sadoveanu. Sadoveanu ne dă şi admirabile imagini de natură, şi natură sadovenizată, dar mai ales .senzaţiile sale. ibrXileanu, s. l. 111. ' ... . — PI.: sadovenizafi, -te. — V. sadoveniza. SADRAZÂN s. m. (Turcism Învechit) Mare vizir. Nu mult după aceasta s-a făcut sadrî-azem Ibrahim-paşa. văcărescul, ist. 273, cf. ddrf. Să meargă că-i pofteşte sadrazanul, beldiman, ap. şio n2, 101, cf. tdrg, i. brXescu, m. 71, scriban, d. — PI.: sadrazani. — Şi: sadriazem (scris, şi sadrî--azem) s. m. — Din tc. sadrazam, sadn âzatn. SADRÍAZÉM s. m. v. sadrazam. SADUCEÁN s. m. v. saduchean. SADUCÉÍSM s. n. v. saducheism. SADUCÉU s. m. v. saducheu. SADUCHEÁN s. m. (Rar) Saducheu, Cf. ddrf, DX2. , — Pronunţat: -che-an. — PI.: saducheeni. ,— Şi: saduceăn s. m. dn2. — Din fr. saducéen. • SADUCHEÍSM s. n. Doctrină a unei secte religioase mozaice opusă fariseismului şi favorabilă elenismului, care reprezenta interesele marilor proprietari de pă-mînt şi ale marelui cler şi care nega existenţa sufletului şi a vieţii viitoare. Cf. i. golescu, c. Spre a apăra saducheismul său, prin carele cîştigase mulţi duşmani dintre iudei, scrise.. . cartea, asachi, l. 761/18, cf. dn3. — Şi: (rar) saduceism s. n. i. golescu, c. — Din fr. saducéismc. Cf. saducheu. SADUCHÉU s. m. Adept al saducheismului; membru al. sectei care susţinea saducheismul; (rar) saduchean. Saducheii amu dzicu că nu va fi înviere, cod. vcr. 48/19. ‘ Văzură mulţi farisei şi saduchei viind de la botejunea lui. corési, tetb. 4. Fariseii auzind c-au astupat /s[us] gurile saducheilor, să adunară împreună. n. test. (1648), 29v/3, cf. 165v/28. Văzuse pre saduchei ruşinaţi şi pre Domnul lăudat (a. 1700—1725). gcr ii, 21/20, cf. I. GOLESCU, C., BARONZI, I. L. III, 222, BAR-cianu, scriban, d., der, dn2. Numai reprezentanţii uneia dintre cele două secte religioase din evanghelie, fariseii, nú şi saducheii..., au fost denumiţi prin termenul duhovnici, l. rom. 1967, 72. — PI.: saduchei. — Şi: (rar) saducéu s. m. i. golescu, c. — Din slavonul caAeSKtH. ; SAÉAGÍU s. m. v. saigiu. SAEGÍ s. m. V-, saigiu. SAEGÍU s. m. v. saigiu. SAF s. n. v. şaR SAFALÁD s. ii. (De Obicei la pl.) Clmat preparat din carne proaspătă de bovine de calitate inferioară, came de porc şi slănină, bine condimentat, segmentat in bucăţi de circa 10 cm şi afumat la cald; p. gener. cîrnat de calitate inferioară; spéc. debreţin. Era şi o cantină de unde hoţii cumpărau safalaţi împuţiţi şi rachiu, i. botez, b. i, 166. Zeppelinul ... parcă este un safalat de la Paţac. pas, z. iii, 44, cf. ltr2. Mi-o adus tata săfălăgi de la tîrg. cv 1950, nr. 4, 36. — Pl.: safalade. — Şi: safalât s. m., (regional) sa-valâdă (t. dinu, ţ. o. 34) s. f., săfălăgi subst. pl. — Din niagh. szafaládé. SAFALÁT s. m. v. safaiad. SAFARDEÁ s. f. v. săferdea. SAFÁRI s. n. Expediţie vinătorească in Africa. Cf. DCR. — Pl.: safariuri. — Din fr. safari. SAFÉ s. n. v. seif. 220 SAFENÄ - 23 - SAFRAN1 SAFENĂ s. f. Fiecare dintre cele două vene care colectează singele venelor superficiale ale membrelor inferioare. Cf. polizu, h. 17. “0* (Adjectival) Vfna safena cea internă... urmează faţa cea dorsală a meta-tarsului. kretzulescu, a. 433/7. — PI.: safene. — Din fr. saplrâne. SAFER subst. (Regional; cu sens neprecizat, probabil) Durată. Cf. scl 1974, 439. — Accentul necunoscut. — Cf. tc. s e f e r „dată, oară“. SAFfiSTRU s. n. v. sechestru. SAFÎU s. n. v. seif. SAFÎ adj. invar. (învechit şi regional; şi adverbial) Curat, pur2; liet (1). Ieşit-a butea de [la] Cernea, veadre Si, oc[a] pe bani 4, safi de plată, afară din drojdii (a. 1725). iorga, s. d. xiv, 20. Fedeleş. ■ ■ plin numai cu aur safi. plopşor, c. 94, cf. lexic beg. 31. O (Pe lingă adverbul „numai“, întăreşte ideea de exclusivitate) Dă peste un cazan plin numai safi cu galbeni de• aur. pamfile, duşm. 98, cf, DR. ii, 657, dm. Pe jos era numai safi apă, boaştină.i. cr. ii, 207. Găsiră veniţi în pefit. .. numai safi fii de impărafi. ib. iii, 203. — Şi: salit adj. invar. i. cr. ii, 207. — Din tc. saîi. SAFIAN s. n. v. saftian. SÂFIC, -A adj. Care aparţine poetei antice Safo sau care este scris in maniera ei; (învechit, rar) safi-cesc. Cf. I. GOLESCU, C., VALIAN, V., STAMATI, D., ANTO-nescu, d., scriban, d. Endecasilabul de origine safică. v. rom. februarie 1959, 61. ■0> Vers safic = vers endecasilabic cu cinci picioare (un troheu, un spondeu, un dactil, doi trohei), folosit în vechea lirică greacă şi latină. Versurile safice stnt asemenea tot de unsprezece silabe, cu diferenţă că acestea au o cesură determinată. heliade, o. ii, 159. Să fie oare o odă în falnicul pers safic? ANGHEL—IOSIF, C. M. I, 70, Cf. RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, D., DM, DN3, M. D. ENC., DEX. Strofă Safică = strofă compusă din patru versuri, primele trei safice, iar ultimul adonic. Cf. scriban, d. O dată cu poezia lui [Eminescu], ... glossa spaniolă ... se încetăţeneşte la noi, împreună cu versul şi strofa safică. vianu, l. r. 284, cf. dm, dn3, m. d. enc., dex. — PI.: safici, -ee. — Din fr. saphique. SAFICE SC, -EÂSCĂ adj. (învechit, rar) Safic. Toată psaltirea e scrisă după forma şi măsura lui Pindar grecul şi a lui H oraţie romanul, care forme şi măsuri grecii şi romanii le-au numii cînd iambiceşti, cînd arhaiceşti, cînd saficeşti (a. 1827). bv iii, 548 — PI.: saficeşti. — Safo (n. pr.) + suf. -icesc. SAFÎR s. n. Varietate de corindon de culoare albastră, transparentă, folosită ca piatră preţioasă. Aceastea sînt zamfir, rubin, ametist... şi alte multe. fl. d. (1680), 56v/16. Are sub dînsul vreo trei-patru crai.întru a căruia împărăţie se găsesc cele mai frumoase rubinuri, smăranduri şi safireamfilohie, g. 44/18. Pielrile unele sînt... vîrtoase ..., adecă marmura şi pietrile ceale scumpe, în feliurimi de feţe, precum diamantul, robinul, sapfirul. greceanu, î. 130/6* cf. drlu, i. golescu, c. Briliantul şi sapfirul în frunte-i sînt zărite, pelimon, s, 34/20, cf. negulici. Au constatat ... că safirul e mai strălucitor decît marmora, ba-hasch, i. n. 4/10. Pe-al meu ţărm se găseşte diamantul şi safirul, negruzzi, s. ii, 130. Rămăseseră dinaintea unui palat de zamfir piatră şi cu porţile de chiparos. filimon, o. i, 416, cf. antonescu, d., lm. Că-ţi voi da eu nestemate chiar piatra zamfirului, Limpezimea cerului. f (1877), 16. Două plăci ovale de cornalină de deosebite mărimi şi despărţite prin doi mai mici samfiri alăturaţi, — încinse toate în cercuri ornamentale de argint, odobe&cu, s. i, 420, cf. ddrf. Safirul oriental, colorat în albastru, poni, ch. 231, cf. barcianu, alexi, w., şXineanu2. Diamante şi robine şi topazuri şi safire Tremură în mii de ape. iosif, patr. 63, cf. tdrg, resmeriţă, d., nica, l. vam. 216, cade. Se zărea de departe Dunărea cu sclipiri de diamante şi safir. i. botez, şc. 106. Un safir palid, montat în aur florentin. teodoreanu, m. iii, 257. O seară mîhnitoare urzeşte peste creste Lumină căptuşită cu umbră de zamfir. VOICULESCU, POEZII, I, 230, cf. SCRIBAN, d., cântu-niari, l. m. 113, macarovici, ch. 367. Iotă şi o luminoasă şopîrlă, cu scîntei de safir şi zmarald. arghezi, s. viii, 34. Era un inel simplu, însă cu un foarte frumos safir. cĂltoescu, e. o. i, 21. Pietrele preţioase: topaz, safir, smarald, perle, agate revin mereu, ralea, s. t. i, 31, cf. sanielevici, r. 233. De departe, toate au puritatea cerului şi-a mării, care ele-însele înfăţişează aici tot ce poate avea mai pur safirul şi smaraldul, tudo-ran, p. 212, cf. ltr2, dm, dn3, der. Curînd vă voi trimite un nobil musafir, Mai scump ca diamantul, ca piatra de safir, t iulie 1964, 55. <> (Ca termen de comparaţie, cu aluzie la culparea, transparenţa, strălucirea etc. pietrei preţioase) Şi lupt picioarele lui era ca o piatră frumoasă de şafir. po. 259/17. Marea doaritle albastră, lucie, străvezie; ca o boabă de safir. cocea, s. i, 94. Primăvara-n pădure .. . Trecea Dumnezeu şi-aprindeQL în fiecare mugur un fir de lumină, ca un safir, isanos, ţ. l. 14. O F i g. întindere-albăstrie,' Nemărginit safir, O! mare, scumpă mie, Eu vecinic. le admirV alecsandri, p. iii, 97. O, dormi, o dormi în pace pintre făclii o mie Şi în mormînt de safir şi-n plnze argintie, eminescu, o. i, 379. Safire pe ceruri lăcrimează, macedonski, o. i, 153. Linipezile safire ale ochilor, anghel, pr. 44. Pe cer de safir, comori, de avari, bacovia, o. 75. Ascultă-n noaptea de safir şi lut, Din depărtare, calul că-i nechează. arghezi, vers. 61. Vii din Liban, Deborah, frumoasă peste fire, Ai cincisprezece ani şi ochi de mari safire, călinescu, o. ii, 166. Coliej'ul de safire cU irizaţii.în istoria civilizaţiei lumii: Pompei, Salerno, Paeslum. românia literară, 1969, nr. 63, 7/2. — Accentuat şi: (rar) săfir. — PI.: safire şi (rar) safiruri (cade; scriban, d., dn3). — Şi: (învechit şi popular) zamfir, (popular) zanfir (cade 1 093)' s. n., (Învechit) samiir (pl. samfiri) s. m., sapi ir, şaiir, zafir (polizu, ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., cade) s. n. — Din slavonul cjij'Hpt, ngr. aacpsipt, fr. saphir. — Zamfir, samlir< slavonul ngr. crdt[A (Adverbial) Declarîndu-şi astfel poziţia şi argumentind-o sistematic, sagace, au oferit un cifru pentru pătrunderea majorităţii enigmelor piesei, t octombrie 1968, 8. Tele-astul se configurează ca atare pe măsură ce descoperă forme noi.plantind sagace ideea pe fiecare centimetru pătrat de ecran, cinema, 1968, nr. 12, 35. + (Despre mintea, acţiunile, manifestările etc. oamenilor) Care exprimă, care dovedeşte perspicacitate. Lectura tui Danie ... formează deprinderea lecturii atente şi sagace. vianu, l. u. 599. Păstram amintirea unui roman dur şi întunecat, polemic şi sagace, maliţios din spirit de opoziţie, românia literară, 1970, nr. 65, 9/2. — Pl.: (rar) sagaci, -ce. — Din fr. sagace. SAGACITATE s. f. (Livresc) Perspicacitate. Cf. negulici. Pricepu cu fireasca lui sagacitate că a brusca lecuirea era a nu ne mai vindeca, negruzzi, s. i, 338, Cf. PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D., PONTBRIANT, D. Să zicem. .. agerime in loc de sagacitate, maiorescu, cn. ii, 257. Petru Maior a dezbătut cu multă sagacitate... trecerea romanilor celor din Dacia înapoi peste Dunăre. odobescu, s. i, 219. D-nii V. A. Ureche şi B. P. Hasdeu au atins, în diferite rinduri, cu multă sagacitate şi erudiţie, acest punct, arhiva, ii, 390, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu3. Ce este Turghenieo... Orice am spune — cu oricită cheltuială de sagacitate — vor fi vorbe, formule care se potrivesc şi altuia, ibrăileanu, s. l. 20, cf. resmeriţă, d., cade. Oricare ar fi sagacitatea ta, impresiunile tale ..., plutim în haosul primordial. galaction, o. a. i, 46, cf. scriban, d. Dispunea... de o impertinenţă apreciată ca o sagacitate intelectuală. arghezi, l. 41. Precizia şi adresa lui, plină de fineţe, de divinaţie şi sagacitate, pot înlocui orice act al inteligenţei. ralea, s. t. ii, 166. Piesa. ■ ■ păstra în alcătuirea sa precară un iz de sagacitate, t februarie 1969, 44. — Din fr. sagacité, lat. sagaeitas, -atis. SÂGĂi s. f. (Prin vestul Transilv.) Miros (urit). Cf. ev 1949, nr. 3, 35, lexic reg. 72. . — Din magh. szag. SÂGĂ2 s. f. v. saga. SAGEAC s. n. v. săgeac2. SAGHÎON subst. (învechit) îmbrăcăminte somptuoasă purtată de nobilii bizantini. Kesarion văzu pe tînărul Vasilevs îmbrăcat cu saghion de purpură brodată cu aur şi cu hlamidă, sadoveanu, o. xii, 155. — PI. : ? — Din ngr. aaxxtov. SAGHIS subst. (învechit) Trandafir (de dulceaţă) (Rosa cenlifolia). Cf. borza, d. 149. — Accentul necunoscut. — PI.:? — Etimologia necunoscută. SAGITALj -Ă adj. (Anat.; despre planuri) Care urmează axul de simetrie a corpului, fiind orientat antero-posterior. Cf. m. d. enc. <0> Sutură sagitală — sutură care uneşte cele două oase parietale, ib. — PI. : sagitali, -e. — Din fr. sagittal. SACHAR s. m. (Rar) Arcaş In armata romană. Torent lung de ûmbre-antice... Sagitarii şi veliţii, limbi străine, înarmaţi cu proaşte, scuturi şi cu şepte javeline, alecsandri, p. iii, 93, cf. dm, dnj, m. d. ENC., DEX. — Pl. : sagitari. — Din lat. sagittarius. SAG1TÁT, -Ă adj. (Despre frunze) Care are forma unei săgeţi. Cf. cade, enc. agr. iii, 96, dn2, dex. — Pl.: sagitali, -te. — Din fr. sagitté. SAGMARIU s. n. v. samar. SAGNASÍE s. f. v. sacnasiu. SAGNASÍU s. n. v. sacnasiu. SAGNAtĂ s. f. v. zăgneată. SAGIVĂ s. f. 1. Rană sau eroziune pe spinarea cabalinelor, făcută de şa, de tamiţă sau de ham; (Învechit şi regional) săgnitură. Cf. anon. car., iorga, s. d. xii, 20, lb. Săgni şi viermi sau alte boále de piele. i. ionescu, c. 12, cf. hem 869, cihac, ii, 322, gheţie, R. M., DAMÉ, t. 52, BARCIANU, alexi, w., şăineanu2, tdrg, resmeriţă, ; d., cade, scriban, d., h xii 291, xiii 303, marian, v. 220. Sahna e o rană mare în spinarea calului, provenită din rosătura tarniţei (a şelei). şez. iiii 202, cf. v, 122, vii, 18, i. cr. iii, 156. Cel cu sagna în spate vede musca-n cer, se spune despre cei păţiţi. Cf. zanne, p. i, 641. Ridica-voi şaua şi se va vedea zagna. id. ib. 651. Cusururile se văd după ce se ridică zovonul, ca sagna din spinare după ce se ridică samarul, i. golescu, ap. ddrf. Compus: (Bot. ; regional) sagna-calului = numele unei plante medicinale neidentificate mai Îndeaproape. Cf. baron ZI, I. L. I, 144, PAMEILE, A. R. 94, BUJOREAN, b. l. 391, h iii 243. Te speli în gură cu ceăi de tarhon sau sacna-calului şi scapi de mirosul care-l dobtndeşti cind te spurcă cucul ori pupăza, pamfile, b. 47. + Cicatrice rămasă pe corpul unui animal după marcarea lui cu fierul roşu. Cf. m. d. enc., dex. 2. (Prin nordul Mold. şi prin Transilv.) Necaz (1, 2) ; ceartă. Nu trăiesc acătăre... îs cam cu sagnă. Corn. din vlăsineşti — botoşani. . Lasă-l că creşte el mare şi-l mai roade sacna de mai capătă minte. paşca, gl. 52. — Pl.: sagne şi (regional) săgni. — Şi: (regional) săcnă, salină, zăgnă, zăhnă (ddrf) s. f. — Din ser. sadno, ucr. caftHO. SAGNÎŞ s. n. v. saenasiu. SAGÓ s. n. Produs alimentar sub formă de praf alb sau de granule de culoare albă sau roşiâtică, care se prepară din fécula măduvei de sagotier sau din amidon de cartofi şi care se consumă de Obicei fiert în supă sau In lapte. [Plinea] ... se face din mai multe feluri de făină, de grîu, de sago, cum şi din orez. episcu-pescu, practica, 23/25. A se da copiilor mai timpuriu zamă de pismeţi pisaţi bine... sau de sago bine pisat. vasici, m. ii, 108/6, cf. alexi, w., bianu, d. s.,nica, L. VAM. 216, PANŢU, PL., CADE, SCRIBAN, D. SüQU e Un produs comestibil, ltr2, cf. dm, dn2, dex. — Şi: sagú s. n. — Din fr. sagou, germ. Sago. SAGOTIËR s. m. Nume dat mai multor specii de palmieri din măduva cărora se extrage sago (Metro-xglon). Cf. cade, dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ti-er. — PI. : sagotieri. — Din fr. sagoutier. 264 SAGRIU - 26 - SAHÎLĂ ' SAGRIU s. m., s. n. 1. S. m. Specie de măgar alb, care trăieşte în nordul Africii. Grăuntele cele mărunţele earile tn chipul sagriului peste piele ti slnt. cantemir, ist. 208, cf. id. i. i. II, 332. 3. S. n. Piele granulată obţinută prin prelucrarea pieii de sagriu (1); p. g e n e r. piele granulată. Sagriu bun, de 14 (a. 1726—1733). n. a. bogdan, c. m. 160, cf. ŞIO II2, 101, TDRG, SCRIBAN, D. — PI,: (1) sagrii şi (2) sagriuri. — Din tc. sajri. SAGÚ s. n. v. sago. SAGUDĂŢI s. m. pl. Populaţie care a locuit; in vechime tn Macedonia. Sagudaţii anume se tnitlnesc tn Macedonia tncă din anul 675. xenopol, i. r. ii, 107. — Etimologia necunoscută. SĂGUM s. n. Manta scurtă, prinsă pe umăr, pe care o purtau romanii şi galii. Cf. dn!, dex. — Pl.: sagumuri. — Din lat. sagum, fr. sagum. SAHÁ s. f. Braţ vechi al Dunării sau girlă veche tn delta Dunării, izolate la ambele capete prin Împotmolire în perioada apelor mici. Această imensă baltă este acoperită la suprafaţă cu stuf... şi lasă numai din loc tn loc ,.. să apară ochiurile sclipitoare cile luminişurilor de apă cari ştnt ghiolurile rotunde şi gtrlele sau sahalele lungi şi cotite, antipa, p. 622, cf. ltr2. — Pl.: sahale. — Din tc. saha. SAHAGNÍLA s. f. art. (Regional; în loc. a d v.) Cu sahagnila a) In mod silnic, cu forţa. Cf. dm. Tatăl lui Ion Chiroase a luat aşa, cu sahagnila, un loc cu casă pe.el~, de la nişte orfani, pamfile, duşm. 96; b) cu . nemiluita, v. nemiluit (2). Cf. id. j. ii, 164, dm. El munceşţe la Brăila Şi eu beau cu sahamila. pamfile, c. ţ. 321, — Şi: sahamila s. f. art. *-Etimologia necunoscută. SAHAIDĂC s. n. v. săhăidae. SAHAIDAcAR s. .ii. v. săhăidăcar. SAHAMÍLA s. f. art. v. sahagnila. SAHÁN s. n. 1. (învechit şi regional) Vas metalic de diverse forme şi dimensiuni, în care se găteşte, se încălzeşte ori se serveşte mîncarea. 10 talgiri tij dă plumb, 3 sahani. 1 lighean cu ibric vechi (a; 1745). uricariul, xi, 225, cf. budai-deleanu, lex. lOsahane de bucate (a. 1809). uricariul, x, 254, cf. xiv, 234. 2 tăolale mari de dat dulceţi... Săhanul. .. 2 butelce cu oţăt (a. 1827). ioftGA, s. d, xxii, 326, cf. i. golescu, c. Bucatele era nenumărate feluri... şi puse tot in sahane şi în castroane tot de aur veneţie, gorjan, h. ii, 108/27, cf. polizu. Tingiri, castroane şi sahane. alec-Sandri, T. 432, cf. cihac, ii, 609, LM. „Poftiţi, luaţi boieri!“ —le zise domnul, şi fiecare pe rtnd turnă cu lingura din sahan. odobescu, s. i, 79. Gogoşi prăjite în ulei t Sahanul clocoteşte! caragiale, m. 163. C'umă-trul mare taie plăcintele... şi, puindu-le pe sahane, le tmpărţeşte pe la oaspeţi, marian, na. 235. După ce s-au săturat acum de jucat... ia cumătră mare şipul cel cu rachiu, îl pune pe un sahan, umple un pahar şi închină, id. ib. 269, cf. ddrf, barcianu, şio ii1; 307, alexi, w., şXineanu2, tdrg, .gorovei, cr. 457, resmeriţă, d., cade, scriban, d., dm. JDupă ce-au ospătat bine, iarăşi poronci cuţitelor, sahanelor şi furculiţelor să se strtngă. sbiera, p. 157. Mese pline de şipuri Cu felurite băuturi, Şi sahane cu fripturi, marian, nu. 179. Săhanuri ferecate, Talgere poleite, sevastos, n. 395. Dar cînd auzi [baba] că-i dau fetele trei sahane cti galbeni... îşi călcă pe inimă, stăncescu. b. 86. Ioniţă Birlădeanu, Care bale cu tufanu Şi ia galbini cu sahanii Ca si mai împaci dioanu. vasiliu, c. 58. Ori vreo pungă s-a furai, Ori sahane scumpe s-a spart, Ori fiu de domn s-a tăiat? păsculescu, l. p. 235. Să ne dea şi nouă darul, Rachiaşul cu paharul Şi mîncare cu salianul. folc. mold. ii, 726, com. din straja — rXdXuţi şi din darabani — dorohoi, gorovei, c. 381, pascu, c. 109. 2. (Regional) Abajur (Marginea — Rădăuţi), alr ii/i mn 142, 3 911/386. Sahan di bledh ori di marmură, ib. — Pl.: sahane şi (Învechit, m.) sahani. — Şi: (învechit şi regional) săhân(pl. şi săhanuri) s. n., (regional) sahănă (scl 1974, 439) s. f. — Din tc. sahan. SAHA.VA s. f. v. znlhana. SAHĂNĂ s. f. v. sahan. SAHÂR s. n. v. zahăr. SAHARĂRÎE s. f. v. zahărărie. SAHARIĂNĂ s. f. Haină uşoară, de sport, cu mîneci scurte, pentru vreme călduroasă. Cf. dcr. — Pronunţat: -ri-a-. —PI.: sahariene. — Din fr. saharienne. SAHARICĂLĂ 'i. f. v. zaharica. SAHARÎN, -Ă adj., s. f. v. zahaiin. S AH ARI SÎ vb. IV v. zaharisi. SAHARISÎRE s. f. v. zaharisire. SAHARISÎT, -A adj. v. zaharisit. SAHĂRNIŢĂ s. f. v. zaharnifă. SAHAROS, -OĂSĂ adj. v. zaharos. SAHAR02Ă s. f. v. zaharoză. SĂHĂIV subst. (în dicţionarele din trecut) Grăsime. Cf. CIHAC, II, 609, BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. SAHÎL s. n. sg. Zonă de tranziţie Intre Sahara şi savanele Africii subecuatoriale, cu precipitaţii puţine, cu vegetaţie de savană uscată şi de stepă. Cf. der, M. D. ENC., DEX, DCR. — Din fr. sahel. SAHÎLBE s. f. v. sihlă. SAHEL1ĂN, -Ă adj., subst. 1. Adj. Care aparţine primului etaj al pliocenului inferior din nordul Africii, care se referă la acest £taj, care datează din sau este caracteristic pentru acest etaj. 2. Subst. Primul etaj al pliocenului inferior din nordul Africii, reprezentat prin depozite cu faună marină. Cf. ltr3, dn. 3. Subst. Serie de straturi geologice din sahelian (2). — Pronunţat: -li-an. — Pl.: sahelieni, -e. — Din fr. sahelicn. SAHÎLĂ s. f. (Prin Mold.) Un fel de plăcintă nedefinită mal de aproape, scl 1974, 439. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută, 292 SAHNĂ - 27 - SAIGGIE SĂIINĂ s. f. v. sagnă. SAHNISÎU s. n. v. sacnasiu. SAHNÎŞ s. n. v. sacnasiu. SAHOLNĂ s. f. (Prin Bucov.) Numele unei plante nedefinite mai Îndeaproape. Cf. chest. v/ 15, corn. din STRAJA — RĂDĂUŢI. — Accentul necunoscut. —PI.: ? — Şi: sahotnă (accentul necunoscut) s. f. Corn. din straja —rXdXuţi. — Etimologia necunoscută. SAHOTNĂ s. f. v. saholnă. SAHTIĂN s. n. v. saftian. SAI ş. 11. v. sala3. ...... SAIĂi s. f. 1. (învechit şi popular) Aţă pentru Însăilat. Cf. săghinescu, vi, tdrg, dm, m. d. enc., dex. 2. P. e x t. Cusătură provizorie, cu Împunsături rare; însăilătură, (regional) seilătură, şular (2). Au nişte scurleici vătuite cu lină şi trase cu saiele. ap. CADE, Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., LTR2, DL, dm, m. d. enc., dex. Amtraş osaia. alr sn ii h 525/605, cf. alrm sn iii h 1 052. + S'pec. ( învechit) Cusătură ornamentală cu împunsături rare. Anterie cu saiale (a. 1788). iorga, s. d. viii, 16. 3. (Prin sud-esţul Mold.) Rochie proastă (parcă doar însăilată). Cf. scriban, d. — Pronunţat: sa-ia. —PI.: saiele şi (învechit) saiale. — Şi : (regional) salai (alrm sn iii h 1 052/705) s. n., săiă (ib. h 1 052/531) S. f., sălăi (scriban, d.) s. n. — Etimologia necunoscută. Cf. însăila. SAlA2 s. f. Construcţie improvizată mai ales din nuiele, stuf, pămînt, ori făcută din lemn sau zid, cu sau fără acoperiş, servind ca adăpost pentru oi, vite, unelte, nutreţ etc. V. saivan (2). Saiele făcute tn pădure, de oi; însă:.de lemne proaste (a. 1802). doc. ec. 70. Ne băgară prin colibile lor, care era făcute întocmai ca nişte saiele, tnvălite cu frunze de curmale. gorjan, h. ii, 43/21, cf. valian, V., lm. D-a lungul zidului ce se-ntindea pe malul gtrlei, se adăposteau saie-lile cu uite. odobescu, s. i, 126, cf. ddrf. Săriră peste saiaua oborului (a. 1897). şio iij, 307, cf. barcianu, alexi, w., şălneanu2, tdrg, pamfile, a. r. 258. Dăm planul unui adăpost desMs; „saia“. enc. vet. 540. La ctmp oile sini iernate in „saieli“, iar ciobanii iernează în „surii“, gr. s. vi, 44, cf. cade, scriban, d., rosetti — CAZAqu, i. l, r. i, 338, ltr2, DjL. înapoia grajdurilor se întindea ograda în care se găseau coteţele de porci şi păsări, saiaua oilor, mihale, o. 65, cf. dm, h ii 117, 145, 207, 261, vii 389, 422, ‘ix 54, xn 329. D-aolică, neică frate, Numa balta ne desparte Şi-o grădină... Şi-o pustie de saia. şez. ii, 221. Ardă-le focu de nuiele, N-oi să fac niţicai saiele Să bag ormă-saru-n ele. mat. folk. 224, cf. i. cr. m, 376, vi, 313, vii, 312, ciauşanu, v. 13, chest. ii 429/66, 81, 82, 86, 96, 101, 125, 144, 434/108, v 14/73, 36/6, 73, 39/1, 51, 79, 91, 46/73, alr i 336, 689, 1 792, alr sn ii h 392, 393, l. rom. 1962, nr. 1, 103. -f P. restr. (Regional) • Gard improvizat în jurul adăpostului pentru vite. Cf. resMeriţX, d. + P. restr. (Prin nord-estul Olt.) Podul grajdului. Cf. lexic reg. ii, 31. — Pronunţat: sa-ia, —PI.: saiele şi (regional) saieli. — Şi: (regional) saie (i. cr. vi, 313, chest. ii 434/108, v 39/44), săiă (i. cr. vii, 312, chest. ii 429/82, alr i 1 792/684), fajâ (dragomir, o. m. 48) s. f, — Din te. saye „umbră; umhrar“. SAIĂ3 s. f. (învechit şi regional) 1. Ţesătură (subţire) de lină sau de bumbac. Cf. ddrf, şio ii^ 307, resmeriţX, d., scriban, d., dl, dm. Mărie, poale de sai, Toată vara te-ntrebai. hodoş, p. p. 53, cf. pXscu-lescu, l. p. 375. 2. Obiect de îmbrăcăminte confecţionat din saia* (1). Cf. cihac, ii, 694, DDRF, ŞIO IIj, 307, tdrg, cadb, scriban, d., dl, dm. Cu saia îmbăirală, Cu şalvari de eiorcă lată. alecsandri, p. p. 105. Să-mi dai gluga ciobănească Ca să-ţi dau saia domnească, teodqrescu, p. P. 501. Ia să-mi dai tu ¡pingeaua, Io să-ţi dau ţie saiaua. id. ib. 506. Cu saiaş sumes în brîu, Cu murgu trăgînd de frîu. alexici, l. p. 65. Iară plimbă-mi-se plimbă, D-ale Iencea Săbiencea, Cu saiaua-nfiptă-n brîu Trăgînd pe murgu de frîu. mat. folk. 1 060, cf. PĂSCULESCU, L. P. 204, ANT. LIT. POP. I, 349, BALADE, II, 183. — Pronunţat: sa-ia. — PI.: saiele. — Şi: (învechit) seiâ (cihac, ii, 694) s. f., (regional) saiăş, sai s.n. — Din tc. saya. SAIÂC s. n. (Regional) = şiac. Cf. gheţie, r. m., BARCIANU, ALEXI, W., H XIV 107. ŞAIÂŞ s. n. v. saia3. SAICHIU subst. (Regional) Substanţă grasă cu care se alimentează opaiţul şi candela (Jena — Lugoj). Cf. chest. ii 362/6. — Accentul necunoscut. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. SAICI6R s. m. (Regional) Scatiu (Cardueiis spinus) (Sălcioara — Bucureşti), Cf. alr ii 6 208/928. — Pronunţat: sa-i-, — PI.:'saiciori. — Etimologia necunoscută. SA1DACÂR s. m. v. săhăidăear. SA1DĂCE s. n. pl. v.. săhăidac. SAIDECAR s. m. Meşter argintar care broda cu fir odoarele bisericeşti. Un studiu curios asupra acelei arte a picturei cu acul sau a cusăturilor religioase... exercitată de breslele seidicarilor şi ceaprazarilor. odobescu, s. i, 347, cf. barcianu,. şio iij, 307, alexi, w., scriban, d., dl, dm, dex. — Pl.: saidecari. — Şi: (învechit) seidieâr, sidecâr (alexi, w.), sidicâr (barcianu) s. m. — Din tc. sadekâr. SAIE Si f. v. saia2. SAIELÎJŢĂi s. f. (Regional) Diminutiv al lui s a i â2 (Topraisar— Techirghiol). alrm sn i h 263/987. — Pronunţat: sa-ie-, — Pl.: saieluţe. 2 — Saiele (pi. lui saia ) + suf. -uţă. SAIELUŢĂ2 s. f. (Regional) Diminutiv al lui saia? (2). Cf. tdrg. Peste saieluţa ta Pune, maică, rochia mea. pop,, ap. şio iilt 307. — Pronunţat: sa-ie-, — Pl.: saieluţe. — Şi: săic« lâţă s. f. tdrg. — Saiele (pl. lui saia ) + Suf. -uţă. SAIBVANT s. n. v. saivan. SAIGfiN s. m. v. saigiu. SAIGGf vb. IV v. saigi. SAIGGÎE s. f. v. saigie. 316 SAIGGIT - 28 - SAITOC SAIGGÎT s. n. v. saigit. SAIGGÎU s. m. v. saigiu. SAIGÎ vb. IV. Intra n z. (învechit şi regional) A Îndeplini funcţia de saigiu (1); t r a n z. (folosit şi absol.) a stringe (cu sila) beilicul sau oieritul. Cf. ŞIO IIj, 308, TDRG, SCRIBAN, D., DL, DM. Sultanul . . . firmdn ti da Ca să haiducească, Ca să Saiggească, Haraci să-şi întoarcă, teodorescu, p. p. 671. Turme Ce găsea Toate Le scria Şi le saiggea. id. ib. 672. — Pronunţat: sa-i-. —Prez. ind.: saigesc. — Şi: saiggi vb. IV. — Derivat regresiv de la saigiu. SAIGÎE s. f. (învechit) Slujba saigiului (1); faptul de a saigi; saigit. Cf. şio iii, 308, tdrg, scriban, d., dl, dm. C-acum mi-a venit şi mie Ca să plec în saiggie. TEODORESCU, P. P. 670. — Pronunţat: sa-i-. —PI.: saigii. — Şi: saiggie s. f. — Saigiu + suf. -ie. SAIGfT s. n. (învechit) Saigie. Cf. şio nlt 308. Ş-acum am venit Pentru saiggit. teodorescu, p. p. 671. — Pronunţat: sa-i-. — PI.: saigituri. — Şi: saiggit s. n. — V. saigi. SAIGÎU s. m. 1. Slujbaş Însărcinat de Poartă cu strîngerea beilicului şi a oieritului din ţările române; slujbaş al stăpinirii care numără oile in vederea perceperii beilicului. Merge in Ţarigrad lă casa unui saigiu, anume Fotache (Începutul sec. XVIII), mag. ist. iv, 1-51/3. Să nu îngăduiască pe saigii. să le ia oile cu sila şi fără dă tocmeală (a. 1749). iorga, s. d. x, 377. Aşîjde-rea şi pentru saegii vă poruncim... ca, de unde era obicei de daţi dintr-o sută 13 oi..., cine va avea o sută de oi va da la beilic numai 1 Oi (a. 1765). id, ib. x, 392. Cumpărăloarea oilor prin saigii (a. 1792). şio iij, 307. Saingii ce vor lua asupra treaba strîngerii oilor (a. 1799). uricariul, hi, 4/13. Jăluiesc măriii tale pentru Hristodor sin Costicarestul saigiu, carele stăpîneşte moşiia Breaza (a. 1801). doc. ec. 67, pl. 1 054. Silnica luare a saingiilor (a. 1827). uricariul, vii, 105/27. Cererea ce prin jalbă ... au făcut Hristodor Costandin saigiu... pentru 3 828 seînduri (a. 1830). boc. eg. 471, cf. 1 054, şio ii1( 307. Skarlatos, puternicul saegiu, socrul tînărului domn. iorga, l. i, 29, cf. tdrg, scriban, d., dm. 2. S p e c. (învechit; in forma saegiu) Furnizor de vite din ţările române pentru măcelăria Împărătească din Coiistantinopol. Radu însoară pe fiul său Alexandru cu Ruxandra, fata lui Scarlat saegiul sau furnizorul de vite pentru măcelăria împărătească din Constantinopol. iorga, c. i. i, 92', cf. cade. 3. (învechit) Persoană carie Îndeplinea diverse funcţii la grajd(urile domneşti). V. comis, g r ă j-d a r. Cf. zeitschrift, xix, 394, ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. 4. (Prin Dobr.; la pl.) Flăcăii care, In noaptea din ajunul zilei sftntului Dumitru, merg din casă In casă (unul Îmbrăcat în cadînă), juclnd şi cîntînd; p. e x t. datină îndeplinită de aceşti flăcăi. Cf. şio Hi, 307. Prin unele părţi din Dobrogea înttlnim... datina saegiilor. pamfile, s. t. 72, cf. scriban, d. — Pronunţat: sa-i-, — Pl.: saigii. — Şi: saigeh (şio n1( 307), saiggiu(DM), saingfu, saeagiu (gheţie, n. m.), saegi (şio ii1( 307), saegiu s. m. — Din tc. sayici. SÂILĂ s. f. (Prin sudul Mold.) însăilătură. Cf. ŞQRIBAN, D, — Pl.: saile. — Cf. Însăila. SAÍN1 s. n. (învechit) Carne de porc. [Calmucul] mtnca... sain. dionisie, c. 183. Le da [nemţilor] sainuri, cărnuri de porc. id. ib. 222, cf. tdrg, scriban, d. — Pl.: sainuri. — Cf. lat. suina. SAÍN2, -Ă adj., s. f. v. sein. SAlNĂ s. f. v. sanie. SAIN G ÍU s. m. v. saigiu. SAINT-BERAÁRD s. m. Rasă de clini mari, originară din Elveţia, cu părul lung de culoare albă cu pete roşcate, dresată pentru găsirea persoanelor rătăcite In munţi; cline din această rasă; bernardin. Cf. M. d. enc., dex. — Pronunţat: sen-bernar. — Pl.: sainl-bernarzi. — Din fr. saint-bernard. SAIÎVT-SIMOjVlAiV, «Ă s. m.., adj. 1. S. m. Adept al saint-simonismului. Slujnicăria este o societate secretă ca a francmasonilor, carbonarilor şi sansimonie-nilor. filimon, o. i, 371. Preocuparea fundamentală era... cum ziceau saint-simonienii, exploatarea universului de către om. halea, s. t. i, 176, cf. dn3. 2. Adj. Care aparţine saint-simonienilor (1) sau saint-simonismului, privitor la saint-sirnonieni sau la şaint-simonism, specific saint-simonienilor sau saint-simonismului. Cf. dn3. -■-.Scris şi: şansimonian. — Pronunţat: sen-simo-nian. — Pl.: saint-simonieni, -e. — Din fr. saint-siinonien. SAINT-SIMONÍSM s. n. Doctrină socialist-utopică, care considera că societatea viitoare Se va întemeia pe marea industrie planificată, pe participarea la muncă a tuturor membrilor societăţii şi pé repartiţia după muncă, cu păstrarea proprietăţii private şi a claselor sociale, progresul societăţii fiind determinat de ştiinţă şi de raţiunea umană. Cf. dn3. — Pronunţat: sen-simonism. — Din fr. saint-simonisme. SAIÓC interj, v. saitoc. SAÍP s. m. (Turcism Învechit) Prieten intim, favorit al sultanului. V. m u s a i p. îndată ce au văzut pre saipul împăratului, Hadîm-Negru,... nimică alt n-au mai căutat (Începutul sec. XVIII), mag. ist. v, 140, cf. zeitschrift, xix, 395, şio n8, 101. — Pl.: saipi. — Din tc. sahip. SAITÍN s. Hi v. satin. SAITÓC, -OÂCĂ interj., s. n., adj. (Regional) 1. Interj. (Adesea repetat) Cuvlnt care imită mersul săltat şi grăbit. La moment spurcatu, saitoc! S-aruncă, bîltîbîe! in baltă. sXm. iii, 664, cf. scriban, d. Ei făceau paşii ca oamenii, iar zmeul saitoc-saitoc cu crăca-nele lui cît doi şi trei paşi omeneşti, popescu, b. ii, 52, cf. COMAN, GL. 2. S. n. Săritură (I 1). Zburdă acum... roiul de fete şi băieţi, sdltînd tot In saitocuri, cu buchete de garo-fiţe la urechi, lungianu, cl. 53, cf. cade, scriban, d. Ce mai saitoace fac lăcustele-alea mari! udrescu, gl. 3. Adj. „Care merge săltlnd". scriban, d. + (Prin sudul Olt.; despre copii) Neasttmrărat (2). Cf. alr i 1 517/870, 887. 334 SAIVAN - 29 - SALAHOR — PI.: (2) saitocuri şi saitoace, (3) sailoci, -oace. — Şi: saidc interj, coman, ol. — Onomatopee. SAIVAN s. n. 1. Cort deschis, mobil, asemănător cu un baldachin, destinat Împăratului, domnitorului sau Înalţilor denlnitari (turci sau români). Din sus de Tir/hina pe podiş, despre Nistru, acolo era intins seivanul paşii şi corturile, n. costin, ap. şio n^, 308. Şi marsără aşa cu toţii la un loc,..■ pănă la un săinan a paşii, ce era trdinsu. neculck, l. 145. Au descălecat supt saievant de la deal de la tlf-gul boilor .(începutul sec. XVIII), mag. ist. ni, 13/5. Dacă au descălecat împăratul sub saivan, i-au ihchinat daruri Duca Vodă. muşte, Let. iii, 12/27. Să iasă Intru tntlmpinarea domnului la Gălaţi. ■. Şi saivantul este intins pre malul Dunării, gheorgachi, cer. (1762), 264, ef. ddrf, şio ii,, 308. In curtea bisericii... se Inlind saivane, locuri de coborire pentru stăpinitor. iorga, c. i. i, 172, cf. tdhg, resmeriţX, d., cade. Chid i-au înălţat saivan, oastea a făcut de jur-împrejur golişte. sadoveanu, o. xiii, 894, cf. xvii, 154. La margenea cea mai de sus a silritcului riu ... fusese ridicat saivantul, un cort tn care aşteptau scaone pentru domn,, familia lui şi. . ■ boierii cei mari. barbu, princ. 251. 2. Adăpost pentru ovine şi, mai rar, pentru vite, integral închis sau numai cu trei pereţi, construit din materiale uşoare şi acoperit cu nuiele, paie, stuf etc.; (regional) colniţă. V. g r a j d, p e r d e a (II I a), saia2, şopro n(Il). Cf. DDRF, ŞIO II1( 308, şXlNEANU2, tdrg. Săivanele sau colniţele ... sini lungi adăposturi pentru oiţe, un fel de şoproane lungi ce se învelesc cu paie. pamfile, i. c. 433, cf. id. J. ii, 164, chiriţescu, gr. 254, resmeriţă, d. Saivanul era o construcţie mai mare. vuia, pXst. 44. Oile trebuie ţinute la saivan, adică sub un şopron închis de 3 părţi. enc. vet. 535, cf. cade. Păstorul şi-a adăpostit In saivanuri şi perdele oiţe şi vitele, sadoveanu, o. xx, 86. A găsit penele păsărilor, .... mai la deal de saivane, popa, v. 23, cf. bol. fil. v, 172, scriban, d. Se lăsă dincolo de Lişteava spre saivanele oilor. v. rom. iulie 1954, 155. S-au angajai ca la amenajarea saivanului... să facă mat multe zile de muncă patriotică, scînteia, 1960, nr. 4 833, cf. ltr2. Anul ăsta... ne construim şi-un saivan. lXncrXnjan, c. iii, 166, cf. rev. crit. iv, 290, i. cr. ii, 55, chest'. ii 418/44, 429/123, v 36/40, 94, 46/24, alr i 415/618, 677, 986, 1 792/200, 614, 677, 679, 1 796/744. + (Dobr.) Şură1 (1). Cf. alr.i 689/679, 690, 1 352/679, 690, 984, 986. + (Prin sud-estul Mold. şi prin sudul Dobr.) Construcţie, încăpere unde se păstrează plugul, căniţa, unelte, obiecte casnice etc. Cf. chest. ii 434/130, 185. + (Dobr.) Magazie cu pereţi de scînduri sau de trestie pentru adăpostit tutunul pe vreme umedă. Cf. şio iij, 308, şXineanu3, resme-riţX, d., cade. — Pronunţat: sa-i-. — PI.: saivane şi saiuanuri. — Şi: (învechit şi popular) săivân, (învechit) saivânt, saievânt, seivăn s. n. — Din tc. sayvan. — Saivant < tc. dial. sayvant. SAIVAlVX s. n. v. saivan. SAÎZ-BAŞ s. m. v. seiz-başa. SAÎZ-BAŞĂ s. m. v. seiz>başa. SAJĂ s. f. (Mold. şi Transilv.) Funingine; s p e c. chinoroz. Cf. cihac, ii, 324, ddrf, gheţie, r. m., bar-cianu, alexi, vî., scriban, d. — PI.: săji. scriban, d. — Şi: sârjă s. f. scriban, d. — Din ucr. caaca. SAL1 s. n. Plută1 mare formată din mai multe plute1 mici alăturate. Cf. scriban, d., ltr2, bm; dex., com. din turnu măgubele, alr i 428/870, alr ii 6 534/791 876, 886, arvinte, term. 164. — PI.: saluri. — Şi: şal s. n. ltr3. — Din tc. sal. SAL2 subst. v. şalăi. SALACETOL subst. (Farm.) Substanţă obţinută din acetonă şi salicilat de sodiu, care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile in alcool, eter etc. şi care se întrebuinţează în medicină, ca antiseptic; (rar) salicilacetonă. Cf. bianu, d. s., nica, l. vam, 216, LTR3, DC. — Şi: salicilacetol subst. — Sal[icilat] -(- acct[onă] + suf. -ol. SALACILAT s. m. v. salicilat. SALACINĂT s. m. v. salicilat. SALACITÂTE s. f. (Franţuzism rar) Pornire, incli nare (irezistibilă) spre plăcerile sexuale. Simpla lui înfăţişare ne apropie de antichitate, prin masca turmentată şi hilară,... prin aerul de salacitate ce-i dă urmărirea fictivă a unei nimfe invizibile, lovinescu, c. v, 183. — Din fr. salaeitc. SALADĂi s. f. Cască adincă, de metal, cu vizieră scurtă, care făcea parte din armura cavalerilor între secolele al XV-Iea şi al XVII-lea. Cf. dn2. — PI.: salade. ■ — Din fr. salade. SALADĂ2 s. f. v. salată. SALADIERĂ s. f. v. salatieră. SALAFIU s. îi. v. sileai. ŞALĂII!! subst. pl. v. selah. SALAH0R s. m. I. 1. Demnitar al Imperiului otoman care avea grijă de grajdurile împărăteşti şi care, uneori, era însărcinat cu instalarea noului domn în ţările române. Darul lui Osman-Aga, salahorul împărătesc, cind ă venit cu mujdeaua pentru coconul împăratului ce s-a născut (a- 1693). şio iix, 309. Cu mare alai, dimpreună cu salahorul cel împărătesc care era orln-duit, [Constantin Vodă Racoviţă] au intrat in curtea domnească (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 237/9. Au venit un salahor efendi şi le-du dat de ştire boierilor (a. 1822). ŞIO IIlf 309, cf. ŞXlNEANU, D. U., TDRG, SCRIBAN, D. 2. Boier sau slujbaş din ţările române aflat sub ordinele rahtivanului, care avea grijă de grajdurile curţii domneşti şi însoţea alaiurile cu un fel de baston în mînă. V. comis. Doi salahori clte 20 lei unul (a. 1776). şio iij, 309. Salahorii toţi călări cu semnele in mină (a. 1784). id. ib. Venea restul alaiului compus din tagmele acestea: ....sacagiii domneşti şi salahorii cu beţele tn mlini. filimon, o. i, 303, cf. cihac, ii, 609, şXineanu, d. u., tdrg, resmeriţă, d., cade. 3. Ţăran scutit de dări, pus de domnie la dispoziţia Porţii otomane pentru repararea cetăţilor turceşti, intreţinerea drumurilor şi pentru alte munci grele. Muntenii amu venise înainte de săpau unii la şanţul cetăţii, alţii căra la lemn; că muntenii adusese şi salahori. n. costin, ap. şio nlf 309. Venit-au poroncă de la Poartă la Antohi Vodă să margă sălucredzi la Tighine. Deci îndată s-au rădicat cu ţoală boierimea şi cu salahori şi s-au dus la Tighine. neCulce, l. 182. Începui-au a veni iar grele porunci de la împărăţie, de cară, de boi..., de salahori (începutul sec. XVIII), mag. ist. ii, 343/19, cf. 357/15. Rînduieli de cară, salahori, cherestea (a. 1794). iorga, s. d. vii, 133, cf. vni, 44. 351 SALAHOR - 30 - salahorit Au poruncii vodă să meargă turcii cu sarahori .. ., să strice o parte de zidurile mănăstirilor, dionisie, c. 176. Să da... cară de rînd să slujască, sarahori, başca ele. (a. 1821). iorga, s. n. 177. Nu se va mai cere de la aceste provinţii lucrători (salahori) pentru zidirea cetăţilor, ar (1829), 2161/51, cf. i. golescu, c., ddrf, şio n1( 309, şaineanu3. Se cerură salahori şi cară pentru dezgroparea din ruină şi întărirea din nou a cetăţii, iorga, c. i. ii, 103, cf. tdrg, resmeriţă, d., cade. Oştile de uscat umblau... avînd în coadă miile de cară cu podvezi de zeherea şi salahori, sadoveanu, o. xii, 270, cf. sqriban, d. Maică, să te duci, tot la domnul Ştefan Vodă; Salaorii ca să-mi cei, Toi cu sape, cu lopefi. mat. folk. 148. II. Muncitor (I 2) necalificat, angajat şi plătit cu ziua (v. zi 1 er), care lucrează mai ales la construcţii de case, şosele etc.; p. geiier. muncitor (I 2) (care prestează munci fizice grele); persoană care munceşte din greu, care face partea cea mai neplăcută, mai brută a unei acţiuni, care duce tot greul unei acţiuni. Făcîndu-se multe răle şi jafuri salahorilor şi cărăuşilor Ce se trimit cu plată în slujbele împărăteşti, s-au hotărît, ■.. nici un ban să nu le oprească (a. 1741). uricariul, Iv, 402/14. Salahorul de lucru pe zi 40 bani (a. 1791). şio 309. Plata salahorilor ce au tăiat cheresteaoa ... s-au plătit cu bani dă la visterie (a. 1811). doc. eg. 92, cf. valian, v. Fieşcare soţ cisluindu-se pentru plata salahorilor, a transporturilor, a materialelor, regul. dRG. 27/14, cf. polizu. Sînt salahor, muncesc pe trei lei pe zi. ghica, c. e. i,-60. Spoitori şi salahori la ziduri. id., ap. şio ri1( 309. Din ţigani se recrutau argaţi, văcari,.. ■ salahori, prăşitori. sion, p. 67, cf. cihac, ii, 609, lm. Pierdefi ce-avurăţi sacru şi iată-vă priviţi Ca cioclii ce îngroapă, ca salahori plătiţi, bolinti-neanu, o, 155. Trebuie să asude muncitori mulţi cu sapa şi lopata şi salahori cu roaba, odobesgu, s. ii, 265. Se alcătuiesc scheleley se urcă zidarii şi salahorii, se ridică zidurile, slavici, n. i, 346. Om cu pămînt. .. să ajungă salahor la cărămidărie. rev. nouă, i, 32. Acela care-n schimbul unei munci de salahor de-abia-şi duce viaţa de azi pe mîine. bacalbaşa, s. a. ii, 33. A se lăsa în părăsire acest element de căpetenie, este a se face în istorie numai treabă de salahor,, foarte meritorie, fiind ea foarte grea. xenopol, i. r. iv, 35, cf. bărci and, alexi, w., şXineanu2. îl ademeneşte ... viaţa porturilor cu salahorii ei încovoiaţi sub poveri, anghel, pr. 156, cf. tdrg. Avea groază de dăscălie... Mai curînd salahor, deeît dascăl, rebreanu, i. 61. Oraşu-i plin de salahori, al, .phjlippide, a.= 65, cf. resmeriţă, d., cade. Salahorii uzinii se întorceau rînjind spre cuptoare, klopştock, f. 157* cf. nom. prof. 9. Ascultam. .. pămlntul respirînd adînc, ca un salahor în somn fără vise. a. m. zamfirescu, m. d. i, 86. Păreau mai mult grupuri de şcolari în vacanţă decit salahori. cocea, s. i, 76. Am găsit o bina, unde trebuie douăzeci saraoli. vissarion, fl. 37, Pe schele, salaorul visează-n zare largă, lesnea, vers. 212, cf. ds, scriban, d. Poate găsesc salahori, Să fac şi casă cum ştiu eu. cXlinescu, e. o. ii, 202. El trimite pe versificatorii timpului să înveţe franţuzeşte din gura salahorilor de la Pont-aux-Foins. vianu, l. u. 163, cf. id. p. 168. Salahorii şi rîndaşii la vile... viefuiau în nişte chifimii de lut. c. petrescu, a. r. 69. Era muncitor zidar, salahor care cară var şi cărămidă, bogza, a. î. 513, cf. id, c. o. 308. Lucrasem la turnul de apă ca salahor, stancu, d. 451. Nu i se cunoştea nici numele, nici naţia, ci numai biciul îndoit pe spinarea salahorilor, tudoran, p. 49,. cf. ltr2. Meşter mic, Ucenic, Salahor, Fără spof. banuş, p. 84, cf. preda, r. 408. Se auzea sforăitul gros, de salahor, al lui Sabin. t. ropovici, s. 39. Au mîncat cu salahorii împreună, barbu, g, 102. A lucrat un timp ca salahor. lăncrănjan, c. i. 18, cf. h xviii 314, abh. olt. iii, 382, ciauşanu, v. 195, novacoviciu, c. b. ii, 20. Poame face, Nu se coace; Cîhd a fost la coptul lor, M-a dat maica salahor, şez. xxiii, 11, cf. alr sn vi mn h 1 828/2. Voi nouăzeci şi nouă de salahori, Unde vă duceţi? folc. mold. i, 424. O F i g. Nu sînt cîn-tăreţ de stele, Sînt salahorul gindurilor mele! v. rom. ianuarie 1954, 153. O E x p r. (Regional) A umbla In (sau la) sărăor = a lucra degeaba, fără plată. Corn, liuba, cf. novacoviciu, c. b. ii, 20. — PI.: salahori. — Şi: (popular) sala<5r, (învechiţ) sarahol (şio iij, 300, tdrg, scriban, d.), sarahor, saraol, saraor, serahor (cihac, ii, 609), (regiotiăl) sălăhor (arh. oi.t. iii, 382), săîăhor (ib.), sără<5r ş. m. — Din tc. salaliur, serahur. SALAHORESC, -EĂSCĂ adj. (Rar) Care aparţine salahorului (II), privitor la salahor, specific salahorului; p. gener. (despre munca, prestată de cineva) extrem de greu, care cere mari eforturi (fizice). Cf. I. GOLESCU, C., CIHAC, II, 609, SCRIBAN, D. — PI.: salahoreşti. — Salahor -J- suf. -esc. SALAHOREŞTE adv. Ca salahorii (II); p. gener. extrem de greu, cu mari eforturi (fizice); (rar) sala-horic. Cf. i. golescu, c. — Salahor + suf. -eşle. SALAHORÎ vb. IV. Intranz, A munci ca (un) salahor (II); p. gen e r. a imunei din greu, a trudi. Nu eraţi deprinşi decît să salahoriţi prin tîrguri şi să scurmaţi pămîntul pe la ţară. gane, n. i, 189, cf. şio n1( 310, şXineanu2, tdrg, resmeriţă, d., cade. Sala-horea cit credea el că-i destul pentru mimarea şi adăpostul ce-l primea, in sgl 1974, 439, cf. scriban, d,, dm, DEX. — Prez. ind.: salăhoresc. — V. salahor. SÂLAHORIC adv. (Rar) Salahoreşte. Munceşte... salahoric pentru a putea scoale din munţi de minereu inform, şi uneori îndoielnic, bulgărul de artă veritabilă. t iulie 1968, 93. — Salahor + suf. -ic. SALAHORÎE s. f. 1. Muncă prestată de salahor (I 3), (rar) s a 1 a fi o ri t; stare de salahor (I 3). S-au mai orînduit şi la alte ţinuturi care pentru salahorie. muşte, ap. cade. Să nu fie supăraţi a lucra nici la salahorie (a. 1802).' uricariul, i, 304. Armaşul cel mare. ., profita de. şalahoria lor ca să-şi facă pe ieftin o căscioară. Ghica, ap. cade, cf. şio n1( 310. 2. Muncă de salahor (II); p. gen er. muncă (pzică) grea. Lucrează lucru de salahorie, cum la eurăţitul ocnelor, scoaterea şi aşezarea bolovanilor, regul. org. 559/7, cf. cihac, ii, 609. Dacă ai şti cum şalahoria asta în care petrec ■ ■ ■ mă apasă, vlahuţă, o. a. ii, 112, cf. ŞIO II1( 310, ŞAINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, d„ cade, scriban, d. .Sirii mulfi care au venit de curînd de la ţară şi fac salahorie. pas. l. ii, 52, cf. ciauşanu, v. 196. Decît la salahorie, Mai bine cu puica-n vie. şez. xxm, 11. 3. (învechit, rar) Salahorime. Cf. i. golescu, c. — PI.: salahorii. — Şi: (popular) salaorie (şio nlf 310, ciauşanu, v. 196), (regional) saraolie (şio nlt 310, tdrg) s. f. — Salahor + suf. -ie. SALAHORIME s. f. (Rar) Totalitatea salahorilor, mulţime de salahori; (învechit, rar) salahorie (3). Cf. i. golescu, e. , — Salahor + suf. -ime. . SALAIIORÎT s. n. (Rar) Salahorie (1). înălţimea ta... [dispui de] doi cărămidari, treizăci şi doi liudi pentru salahorit, cari... să fie apăraţi de bir (a. 1823). uricariul, v, 66/20, cf. şio nl( 310. — V, salahori. 358 SALAI - 31 - SALAMANDRĂ ŞALĂI s. n. v. saia1. SALĂICĂ s. f. (Regional) Seceră (instrument agricol) (Va^cău). teaha, c. n. 262. — PI.: salăici. — Etimologia necunoscută. SALĂM1 s. n. Produs alimentar,'de obicei cu durată mare de conservare, preparat din carne tocată şi condimentată, supus unor tratamente termice şi introdus intr-un Înveliş (cilindric) din membrane naturale sau artificiale de diferite dimensiuni. V. mezel, clmat. 2 funţi cirnajli, salami... numai să fie proaspeţi (a. 1787). iorga, s. d. viii, 14. Zace solame şi fo trei, patru ocă piezăntin (a. 1800). id. ib. 37, cf.. i. golescu, c., valian, v. Tot aici vei găsi.. . saleami de Bolonia, macaroane de Neapole (a. 1846). n. a. bogdan, c. M. 141, cf. polizu. Se obicinuieşte atit de mult cu mlncările delicate... brthză de Parma, salami ide Verona. filimon, o. i, 96. Limbile, salamurile şi muşchiurile lunecau ca untul pe gltlejurile lor. gane, n. ii, 42. N-au ăşfia un mezelic, ceva? niţică pastra-mă.. ■ Or salarii. caragiale, o. ii, 43. A tras sertarul şt-a găsit o coajă-de pîineş-o bucăţică de salam, vlahuţX, s. a. ii, 263, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şXineanu2, tdrg. Birtaşul le aducea in grabă salamă, slănină, brtnză. agÎrbiceanu, a. 75, cf. resmîbiţX, d., nica, l. vam. 216, cade, bl i, 18. Copiii înfulecară cu lăcomie sardele, zacuscă, felii de salam. c. pethescu, î. ii, 174. Program de masă... Măsline, salam, sardele. brXescu, o. a. i, 33. Icre negre, ghiudem, salam, măsline marinate... şi cataif cu 'frişcă.• teodoreanu, m. i, 161, cf. scRiBAN, d. Aţi luat din lichidări, pe nimic, fabrica de spirt..., fabrick de salam, arghezi, l. 49. Vinul e acru, pîinea e piatră, brtnza e stricată, salamul e mucegăit, bogza, a. î. 76. Nu-i trebuiră decit ctteva clipe ca să recunoască pisica: cenuşie care-l însoţise pe scări noaptea trecută, cind cobora cu salamul.. v. rom. iulie 1954,299, cf. ltr2. Un pahar de iaurt murdar şi cu coji de salam uscate, preda, r. 65. A cumpărat salam şi zahăr, calupi de săpun, drojdie de bere. bahbu, o. 97. A coborît să-şi cumpere un sandvici cu salam. contemp. 1966, nr. 1 022, 10/2, cf. fd iii, 197. O (Cu determinări care indică sortimentul) Salam de Sibiu. ltr2. Salam rusesc, italian, „Poiana“,. vinătoresc. ib. xi, 75. — PI.: salamuri şi (Învechit) salame, (m.) salami. — Şi: (rar) salămă s. f., (regional) sălâm (alr sn iv h 1 125/53) s. n., sălâmie (ib. h 1 125/53; pl. sălămi, ib.) s. f., (Învechit, rar) saleim s. m., solam s. n. — Din tc. salam. SALÂM2 subst. v. selani. SALAMAÎC s. n.' v. salamalec. SALAMALÎC s. n. Salut după obiceiul oriental, cu mina dreaptă dusă, pe rlnd, la inimă, la gură şi la frunte; p. ext. (familiar) plecăciune (1), Închinăciune, reverenţă (1). Intrînd în divan cu mare trufie au şezut pe saltea. . ■ şi au făcut cu mina salamalichiul sau hereţisma către capigiu. dionisie, c. 188. Mergînd agatele cu halaiu şi deschizîndu-se poarta cetăţii, după salamalichiu ce i-au făcut, l-au luat agatele, id. ib. 200, cf. şXineanu2. Cu reverenţe şi salamalecuri se despart. anghel—iosif, c. i. 234, cf. tdrg, cade. A schimbat cu el un salamalec larg. Gestul său a fost teatral; al turcului reţinut, sadoveanu, o. l. 226, cf. scriban, d. După felul cum ne-au petrecut pînă la uşă, cum ne-au împachetat.. . lucrurile şi după salamalecurile lor suplimentare, am înţeles că nu le fusesem antipatici, ralea, o. 105. Se oori în faţa acestuia, puse un genunchi la pămînt şi făcu de trei ori salamalec. camil petrescu, o. iii, 173. Văztnd că oaspeţii tot aşteptau, le arătă seara, salutindu-i după obiceiul turcesc, cu salamalecuri. tudoran, p. 196. Salamalecuri nu ştiam, Nici laude, nici temenele, Nici rîvna ■ ■ . La odă şi epitalam. românia literară, 1971, nr. 118, 11/3. în casă că mi-ş inlra, Salamanicu eă-ş da, Domnia nu-i mulţumea. mat. folk. 54. + (Regional; în forma salamanlîc) Formulă care însoţeşte salutul mai sus definit. Şi din gura-aşa-mi zicea: Nu-i zicea salamanlîc, Turcii nu ziceau nimic, pamfile, c. ţ. 76. — Pl.: salamalecuri. — Şi: (inVechiL) salamalichiu, salamalîc (scriban, d.), salamafc ( zeitschrift, xix, 395), (regional) salaraanfc, salamanlîc, selamalic (cade, teodorescu, p.p. 545 ) s. n. — Din tc. selâmaleykum „pacea să fie cu voii“ SALAMALÎCHIU s. n. v. salamalec. / SALAMALÎC ş. n. v. salamalec. SALAMÂNDBĂ s. f. I. 1. Specie de animal amfi-bian din ordinul caudatelor, asemănător cu şopirla, cu picioarele scurte şi îndreptate in lături, cu corpul j turtit şi lat, cu pielea de culoare neagră cu pete gal- f bene, cu tegumentul lucios care secretă o substanţă! iritantă cu rol protector; (regional) şopîrlă (2) (Sala-® mandra salamandra). V. guşter. Iaste un fealiu de gadine făcute în chip de şopîrlă..., acealea să cheamă salomăndre. fl. d. (1680), 66r/4, cf. drlu, lb, i. golescu, c., polizu, pontbriaNt, d. Cocostîrcul... este o pasăre folositoare, curăţind împrejurimea, unde îşi are cuibul, de şerpi, solomîzdre, şoareci, marian, o. ii, 332, cf. id. s. r. ii, 207, ddrf, barcianu, n. leon, med. 105. Solomîzdră îi un animal din ordinul batra-cianilor cu coadă, cu pete galbene şi negre pe trup. şez. vii, 183, cf. alexi, w., şXineanu2, tdrg. Ţărancele noastre rîvnesc mai cu seamă armonioasa colora-ţiune a sulamandrei. pamfile, i. c. 292, cf. resmeriţX, d. La animalele cu organizaţia superioară ca... salamandrele, un membru tăiat, nu smuls, se poate reface. MARINESCU, P. A. 44, cf. CADE, ARH. FOLK. V, 203, SIMlO-nescu f. r. 199, scriban, d. L-o trimes băbuţa mea să nii păzească de solomîzdre. v. rom. februarie 1954, 49. Azi nu străbate-n grota mea Nici un străin, Doar salamandrele pestriţe vin. blaga, poezii, 73, cf. dn2. Acum zvîcnesc şopîrle pe lespezi, salamandre, Pe unde-n vremi trecură arhonţi, efebi.şi sclave, vulpescu, p. 146. Ne vom tolăni ca salamandrele în nisipurile galben-roşcate. flacăra, 1969, nr. 4, 19, cf. h xii 301, xvii 229, alr i.l 185, alrm sn ii h 549, teaha, c. n. 270. ❖ (în credinţe şi în superstiţii populare) La gura iadului... se află fel de fel de balauri, solomîzdre, broaşte, marian, î. 460, cf. ddrf. Duşmanul ce ar voi<% să te nenorocească cu solomîzdre, caută o asemenea li- >. ghioaie, o arde în foc şi cenuşa o pune în rachiu, şez. :î ii, 71. Cînd ies furnici în casă ori solomîzdre în ogradă, ' va ploua. ib. vi, 51, cf. 56. l-a dat duşmanca cenuşă de solomîzdră in rachiu! sXm. iv, 808, cf. şXineanu2, tdrg. Se zice că plouă cînd ... solomîzdrele ies în ogradă. pamfile, văzd: 103, cf. cade. Ansamblu puţin înfricoşător de basm cu gnomi, cu şilfe, cu strigoi, cu salamandre. ralea, s. t. i, 282. ❖ F i g. Cad pe gînduri, privind la salamandrele din sobă. ghica, s. 341. Cu ochii ţintă la salamandrele flăcărilor, c. petrescu, s. 80. Compuse: sălămîzdră-crestată = specie de batracian de culoare castanie, cu pete, avînd o creastă dinţată de-a lungul spinării (Molge cristata). Cf. simionescu, f. h. 203; sălămîzdră-cu-dungi = specie de batracian de culoare măslinie, cu dungi de-a lungul trupului, cu vîrful cozii ascuţit (Molge vulgaris). Cf. id. ib.; sălămizdră-de-munte = specie de batracian cu spatele colorat albăstrui-cenuşiu şi cu numeroase pete (Molge alpestris). Cf. id. ib. 204; sălămlzdră-de-apă = specie de batracian specifică zonelor montane (Triton montandonii). 2. (Regional) Şopîrlă (1) t (Lacerta). Cf. h xii 287, xviii 74. I 367 salamandriţă - 32 - SALAMULASTKĂ 3. (Regional) Epitet dat unei capre pestriţe. Cf. precup, p. 25, 56, h ix 42, densusianu, t. h. 83. 4. (Prin nord-estul Transilv.; in forma şulimandră) Epitet dat unei femei vioaie, fluşturatice, intrigante. Cf. bugnariu, n. 48/329. II. (Rar) Sobă de fier, asemănătoare cu godinul, folosită la încălzit. în birou, salamandra încinsă strălucea ca ferestrele ei de mică. anghel—iosif, c. l. 143. Eu, lingă calda salamandră, m-aşez comod într-un fotoliu, id. o. m. ii, 35, — PI.: salamandre. — Şi: (popular) sălămîzdră (LB, DDRF, BARCIANU, TDRG, KESMERIţX, D., CADE, SIMIONESCU, F. R. 203, SCRIBAN, D., ALR 11185/418, 420, 424, 510, 512, 516, 518, 528, 540, alrm sn ii h 549), solomîndră (conv. ut. xxiii, 344, au» i 1 185/9, 30, 76, 156, 772, alrm sn ii li 549), solomîzdră s. f., (regional) salamândru (polizu), salamâstru (ddrf) s. m., salamăzdră (alexi, \v.), salamizdă (n. leon, med. 105, arh. folk. v, 203), salamjzdră (arh. folk. v, 203, alr i 1 185/93, 412, alrm sn ii h 549/95), sală-raăzdră (ddrf), salomăndră, saramîzdă (arh. folk. v, 203), sălamâzdră (şez. vii, 183), sălămăndră (lb), sălămăzdră (ib., şăineanu2), sălămîndră (lb, alexi, w., tdrg, alr i 1 185/846), solomîndră (barcianu, alexi, w.), solomazdră (n. leon, med. 105), solomândră (lb), solomazdră (alr i 1 185/85; pl. şi solomezdrf, ib. 1 185/87), solomizyă (arh. folk. v, 203, alrm sn ii li 549/95), soromîslă (alr i 1 185/387), sulamândră, snlumăzdră (ib. 1 185/24, alrm sn ii h 549/29), cala« mîndră (dr. ix, 438), călămizdră (ib., alrm sn ii h 549/130), colomîndră (h xvii 229), coromizlă (alrm sn ii h 549/551), foromîzlă (ib. h 549/53), holomîzdră (alr i 1 185/63, alrm sn ii ii 549/325, teaHa, c. n. 270), jolomîzdră (teaha, c. n. 270), şolomâzdră(ALR i 1 185/24), şolomendră (tdrg), şolomfzdră (alrm sn ii h 549), şolomindră (h xvii 229, alr i 1 185/12, 18,' 28, 825, alrm sn ii h 549), şolomîzdră (alR .i 1 185/ 96, 346, 360, alrm sn ii h 549, teaha, c. n. 270), şulimandră (bugnariu, n. 48/329), zalamlzdră (alr i 1 185/266), zălamîzdră (ib. 1 185/90), zălămăzdră (ib. 1 185/308, alrm sn ii h 549), zălamîzdră (alr i 1 185/80, alrm sn ii h 549, teaha, o. n. 270), zolo-mindră(ALR i 1 185/51, 61, 289), zolomîzdră.(ib. 1 185/ 51, 61, 289, alRm sn ii h 549, teaha, c. n. 270), zolomizlă (alr i 1 185/298) s. f. — Din ngr. aa>a(j.âvSpa, lat. salamandra, fr. salamandre, germ. Salamander. — Pentru variantele de tipul solomândră, solomazdră, solomîndră, cf. solomonar şi mîndră (v. mîndru). SALAMÂNDRIŢĂ s. f. I. Diminutiv al Iţii'sa la-mandră. 1. Diminutiv al Iui salamandră (II); p. g e n e r. salamandră (I 1) (Salamandra salamandra). Hameleonul aşa de cu dulce mîncarea sulimendriţii văzînd (căci aşa se numea jigania aceea), foame in maţe i se scorni, cantemir, ist. 251, cf. ddrf, barcianu, tdrg, pamfile, i. c. 292, gorovei, cr. 461, pXcalX, m, r. 31. O sulimendriţă vine dinspre pădure. lungianu, c. 124, cf. scriban, d., ii ix 457. Sulumîn-driţa este un fel de şopirlă foarte frumos împestriţată. pop., ap. hem 855, com. marian, alr i 1 185/122, 170, 582, 588, 594, 596, 748, 760, 772, 776, 782, 798, 800, alrm sn ii h 549, udrescu, gl. "0 (în credinţe şi în superstiţii populare, mai ales în descîntece) E bine să laşi să-ţi treacă peste mină şolimindriţa, că te înveţi să coşi frumos. pXcalX, m. r. 159, cf. 218. Suli-mindriţă pristiţă întră-n os din chelifă. graiul, i, 292. Sulemendriţă pistrifă Intră-n tufulifă. ib; 293. Şuli-mendriţă pestriţă, cine fi-a adus vestea, să-ţi bea veninul. şez. xm, 12. Sulumendriţă pestriţă, Peliţă de os, Să rămîie coşul sănătos! chest. v/75, cf. alb i 1 185/548, 764, 768. 2. (Regional; in forma şilimindriţă) Cf.salaman-d r ă (12) (Nucşoara — CimpulUng). alr ii 6 225/784. 3. (Prin nord-vestul Munt.) Cf. salamandră (I 4). Cf. UDRESCU, GL. II. (Prin nord-vestul Munt. şi prin nord-estul Olt.) Haină jerpelită, ruptă. Cf. lexic reg. ii, 32, udrescu, gl. <0. (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) O şulemendrifă de cortel. udrescu, gl. — PI.: salamandriţe. —Şi: (regional) siiimicniţă (alr sn iii h 735/531), solomîzdriţă (alr i 1 185/582), şulemendrifă, sulimendriţă, sulimfndriţă, sulumendriţă, sulumîndri(ă, şalumîndriţă (pamfile, i. c. 292), şălă-mindriţă(ALR 11 185/584), şilimindriţă ( alr ii 6225/784, alrm sn ii h 549/784), şolitnendriţă (h ix 375; accentuat şi şolimendrlţă, alr i 1 185/770), şolimfndriţă, şoloinăndriţă (ib. 1 185/798), şolomindriţă (barcianu), şolomîndriţă (alr i 1 185/122, 174, 178, 820, alrm sn ii h 549/812; accentuat şi şolomîndriţă, alb. 11185/122, 178, 820), şolumgndriţă (ib. 1 185/800), şondro- mfelniţă (ib. 1 185/954), şulemcndriţă (tdrg, alr i 1.185/740,776, udrescu, gl. ; accentuat şi şulemendrifă, alr 'i 1 185/764, alrm ii h 549/762), şulimedriţă (alr i 1 185/170), şulimfndriţă, şulimindriţă (h ix 457, alr i 1 185/768; accentuat şi şulimindriţă, alr i 1 185/768), şuliumendrifă (şez. xm, 12, alr î l 185/592, 594, 735, 795; accentuat şi şuliumendrifă, alr i 1 185/735, 740, 768), şulumandrifă (ddrf), şulumân-driţă (pamfile, i. c." 292, gorovei, cr. 461), şnlumen-driţă (alr i 1 185/588, 786, lexic reg. ii, 32), şulu» meniţă (alr i 1 185/748), şulumindrfţă (ib. 1 185/772) s. f. — Salamandră + suf. -iţă. SAL AM AlV DRU s. m. v. salamandră. SALAMAN GE s. f. v. şamalagea. SALAMA1VÎC s. n. v, salamalec. * / SALAMANLÎC s. n. v. salamalec. SALAMÂSTRĂ s. f. 1. Curea, funie care leagă vlsla unei bărci de strapazan (scriban, d.) sau împletitură de parîme'care se pune ornamental la bordul unei nave (ltr2). 2. (Prin sudul Mold.) Vină de bou. Gf. scriban, d. Lovindu-l cu salamastrele în cap, l-au omorît. ap. id. ib. — Pl.: salamastre. — Din tc. salmastra. SALAMÂSTRU s. m. v. salamandră- SALAmA s. f. v. salam). SALAMÂZDRĂ s. f. v. salamandră. SALAMÎNX subst. v. selamet. SALAMJ&T subst. v. selamet. SALAMÎZDĂ s. f.. v. salamandră. SALAMÎZDRĂ s. f. v. salamandră. SALAMLĂC s. n. v. selamlic. SALAMLÎC s. n. v. selamlic. SALAMULÂSTRĂ s. f. v. samuraslfi. 383 SALAMURÄ - 33 - SALARIU SALAMÜRÄ s. f. saramură. -.4*6--■ SALANÄ.s. f. (Regional) Livadă frecvent inundată de ape. Com. din turnu măgurele. , : — PI.: ? ' ■ — Etimologia necunoscută; SăLANGANĂ S. f. Pasăre asemănătoare cu rîndu-nica, de culoare brună, cu ciocul şi cu picioarele negre, care trăieşte în sud-estul Asiei şi în Oceania (Collo-calia esculerda). Cf. alexi, w., enc, agr., scriban, d. — PI.: salangane. Din germ. Salangane, fr. salangane. SALAÖR s. m. v. salahor. SALAORÎE s. f. v. saiahorie. . ¡.. SALÂRl s. n. v. salariu. , < ■- . SALÄR2, -Ă s. m. şi f„;adj. 1. S. m. şi f.- Persoană care face parte dintr-o populaţie turcică din nord-estul Chinei. Salarii stnl semnalaţi în China chiar din primii ani ai dinastiei Ming. sei. 1968, 35. 2. Adj. Care aparţine sa larilor2 (1), privitor la salari2. Problema clasificării limbii salare a preocupat de timpuriu şi continuă să preocupe pe specialişti: scl 1968, 35. . — PI.: salari, -e. — Din rus. cajiap, fr. Salar. SALARIÄ vb. I. T r a n z. (Rar) A salariza. Cf. PROT. —POP., N. D., PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, CADE, SCRIBAN, D., DM, DN2, DEX. — Pronunţat: -ri-a. — Prez. Ind.: salariez. — Din fr; salarier. SALARIÂL, -Ă adj. (învechit, rar) De salariu, relativ la salariu; organizat pe bază de salariu; remunerat cu salariu. Statul salarial este partea cea mai ponderoasă a organizafiunei de justiţie, bariţiu, p. a. nî, 238. De vrea cineva să organizeze justiţia, apoi nu o poate organiza fără a defige totdeodată şi statul salarial. id. ib: — Pronunţat: -ri-ai. — PI.: salariaţi, -e. — Din fr. salariul- SALARIÄRE s. f. v. salariere. SALARIÂT, -Ä adj., s. m. şi f. 1. Adj., s. m. şi f. (Persoană) care, In schiriibul unei munci depuse (ca angajat permanent), primeşte un salariu. V. 1 e f e g i u, simbria ş. O coterie obscură şi salariată înadins se mai forţă a arăta că românul e dac (a. 1862). plr i, 57. Ion Vodă reuşi... fără concursul, unei miriade de agenţi salariaţi, hasdeu, i. v. 46, cf. ddrî, 6ar-cianü, aleXi, w. Viaţa de safariat e hărăzită tuturor claselor populare, plr u, 159, cf. şăineanu2. Scapă din mînă conducerea producţiei şi o trece unor funcţionari salariaţi, plr ii, 298, cf. resmeriţă; d., cade. Directorii' marilor întreprinderi colaborează laolaltă cu salariaţii lor. sAhia, n. 64. E silit să-şi recruteze membrii numai dintre salariaţii statului: cocea, s. i, 80. Conducea pe vînălori... nu ca un salarial obişnuit, ci cu pasiune. sadoveanu, o. x, 491, cf. scriban, Di Salariaţii’ comisiilor de muncă din porturi se pun în disponibilitate, .leg. ec. PL. 275. Mi-e peste putinţă acceptarea .... oficianţilor salariaţi pentru asemenea, sinistră ispravă. arghezi, b. 9, cf. id. l. 99. Ţinea toi alît de mult la salariaţii care veneau acolo, ea şi la director, preda, i. 6; cf. id. Ti. 191, DN2. Să prezinte pentru ultima oară lista celor cerute de salariaţi, barbu, g. 155. Pe dumneata, ca salariat, nu te leagă nimic, r martie 1965, 51. 8 la sută din salariaţii reţelei de cercetare acti- vează în domenii capitale. scÎnteia, 1966, nr. 6 903, cf. cinema, 1968,, nr. 2, xv. Era salarial la fermă. scÎnteia, 1969, nr. 8 182. Producţia valorică a muncii pe salariat a crescut, flacăra, 1969, nr. 1, 50, cf. contemp. 1969, nr. 1 183, 10/3. Personalul de proiectare şi ceilalţi salariaţi... siht pe funcţii cu gradaţii. scînteia, 1970, nr. 8 329. 0> Fi g. Un om angajat în slujba unui ideal, salariatul unei idei. t iunie 1968, 80. 2. Adj. (Despre muncă, funcţii etc.) Câre este plătit cu un (arin mii) salariu. Pensia de serviciu tranzitorie poate fi cumulată cu salariul unei funcţii salariate.- bo (1955), 268. Tata... n-a avut mină salariată. lXncrXnjan, c. ii, 197. S-au răsptndit relaţiile de producţie burgheze, exploatarea muncii salariate s-ci intensificat. GÎ 1968, nr. 928, 2/2. — Pronunţat: -ri-ai. — PI. :■ salariaţi, -te. — Din fr. salarié. SALARIE s. î. v. salariu. SALARIÉRE s. f. (Rar) Acţiunea de a salaria şi rezultatul ei;'salarizare. Cf. ddrf, alexi, w;, dn2, dkx. — Pronunţat: -ri-e-, — PI.: salarieri. — Şi: sala-riăre s. f. pontbriant, d., ddrf, alexi, w. — V. salaria. SALARIU s. n. Plată 1 (1) pe care o primeşte cineva regulat pentru activitaţea depusă undeva (În mod permanent), leafă, (popular) simbrie, (învechit) hac, nafaca (12), năiem; (astăzi impropriu) parte a venitului naţional destinată în-socialism consumului individual, care se repartizează oamenilor muncii în raport cu cantitatea, calitatea şi importanţa social-economică a muncii prestate, retribuţie. V. soldă, onorariu, indemnizaţie. Pentru învăţătura celor ce au a se găti la dăscăliile cele de prin oraşe şi de prin sate, că salarium sau cu plată, maior, ist. 260/30. Numai şă capăt eu banii miei (simbria, adecă saláriUmul). petrovici, p. 40/4, cf. dlru. Făcu pretenţie... a li se mai mări salariul. sXxjlescu, hr. i, 178/22. Voi învăţa măiestria aceasta, di vor ave trebuinţă, fără salariu (plată), cornea, e. i, xii/16, cf. contribuţii, ii, 273, stamati, d. Maşinile au sporit salariul, ghica, C. E. I, 68, cf. 302, PROT. — POP., N. D., PONTBRIANT, D. Profesiunile cele mai nesănătoase aduc... muncitorului un salariu comparativamente mai adaus, hasdeu, i. c. i, 226. Banii ce se dau muncitorului pentru aceasta se numesc... salariu, ionescu-rion, s. 181, cf. şez. iii, 69, ddrf, barcianu, alexi, w. Lupta zilnică şi practică pe care o duce astăzi pentru ridicarea salariilor. în plr ii, 157, cf. şXineanu 2., Aş munci cît şapte pen-tr-un modest salar, anghel—iosif, c. m. i, 72. îşi dădu dimisia din cauza salariului prea mic. agîrbiceanu, a. 543, cf. resmeriţX, d., cade. De n-ar fi salariul. .. ar fi vai de toţi. rebreanu, r. i, 96. Lucrătorii vor cere fatal o sporire de salarii, titulescu, d. 38,9. Să-şi primească salariul actoi ii. camil petrescu, p. , 80. E vorba să ne mărească salariile, c. petrescu, î. ii, 265. Lucrezi trei-patru luni, fără salar. id. c. v. 133, cf. 109. Oricît de mare ar fi salariul slujbaşului, cheltuielile ... în sarcina celor inspectaţi cad. voiculescu, p. i, 118, cf. scriban, d. Salariul reprezintă partea din produsul social repartizată muncitorilor, scînteia, 1952, nr. 922. în capitalism, salariul este o formă transformată a valorii, contemp. 1952, nr. 290, 5/4. în economia socialistă, salariul este partea produsului social care se pune la dispoziţia... oamenilor muncii. lupta de clasX, 1952, nr. 4, 76. Am cerut... o compensaţie în salariu, arghezi, l. 99, cf. id. b. 148. Promite angajamente şi salarii mari. cXlinescu, c. o. 270, cf. ralea, s. t. i, 79. Înlîrzierea era pedepsită cu reţinerea din salariu, stancu, r. a. iv, 392. Oamenii muncii primesc salarii in funcţie de capacitatea lor. 397 SàLÂRIUM 34 - SALATĂ contemp. 1954, nr. 383, 2/3. N-ai altă grijă declt să semnezi de primirea salariului, vinea, l. i, 43. Iţi garantez un salar îndoit, id. ib. 247. N-o să mai primească. salariul dacă nu pune mina să muncească. preda, R. 27. Aşa a început lupta pentru pîine, pentru salar, vintilă, o. 7. Tata avea salariul mic. t. popovici, s. 93, ci. dm, dns, qî 1968, nr. 933, 2/7. Nu primise salariul mai multe luni la rînd. o. barbu, a. v. 207. Vor fi retribuiţi cu salariul corespunzător gradului lor profesional, scînteia, 1970, nr. 8 329, cf. vaîda, alr i 454/518, 522, 530, 750, 790, alr ii 5 230/29, 310,. alr sn ii h 1 022/130. ❖ Salariu nominal v. nominal (2). Salariu real v. real2 (3). Salariu social v. social. Salariu tarifar v. tarifar. — PI.: salarii. — Şi: (popuiar) salar, (învechit) salărium s. n., salârie (contribuţii, ii, 120) s. f., (regional) sălâriu (alr sn ii h 1 022/130) s. n., şălărfe (vaida) s. f. — Din lat. salarium, fr. salaire. SALARIUM s. n. v. salariu. SALARIZ vb. I. T r a n z. (Complementul indică oameni) A plăti cu salariu pentru munca prestată; (rar) a salaria. Consisloriul meu regulat,. compus din asesori destoinici şi bine salarizaţi, bariţiu, p. a. iii, 207, cf. alexi, w., scriban, d. Va trebui să-l angajăm la fix, fiindcă grofii n-au bani... O să+l salarizăm. vinea, l. i, 139, cf. l. rom. 1959, nr. 2, 58, dn2. Personalul era alcătuit dinlr-un medic primar, salarizat cu 1 000 de lei pe lună. g. barbu, a. v. 151, cf. M. D. ENC., DEX. — Prez. ind.: scdarizez. — Din lat. salarisare. SALARIZARE s. f. x'Vcţiunea de a salariza şi rezultatul ei; (rar) salariere. Salariaţii... vor fi plătiţi după sistemul de salarizare cu ora, cu ziua sau cu luna. leg. ec. pl. 283. Trebuie folosit sistemul de salarizare ca pîrghie în realizarea celor mai arzătoare sarcini, contemp, 1954, nr. 383, 2/1. Recrutarea se făcea din rîndurile voastre, cu salarizare la fel de proastă, pas. z. i, 295, cf. dm, dn2. Este necesară o revizuire a îndatoririlor şi a salarizării inspectorilor şcolari, gî 1968, nr. 930, 3/2. Pentru personalul de cercetare, noul sistem de salarizare a fost adaptat la specificul acestei activităţi, scînteia, 1970, nr. 8 329, cf. M. D. ENC., DEX. — Pl.: salarizări. — V. salariza. SALAş s. n. v. sălaş. SALAŞÎ vb. IV v. sălăşi. SALATĂ s. f. 1. (Şi în sintagmele salată verde, regional, şălată creaţă, borza, d. 95, salată necreată, id. ib., salată cu căpă{tnă, dr. i, 361, ltr2, borza, d. 95, şelată căpăfină, borza, d. 95, şălată galbenă, id. ib., alr sn iv h 1 110/172, salată mică, borza, d. 95, salată roşie, id. ib., salată de grădină, tdrg, borza, d. 95, salată mărule, borza, d. 95, salată de marole, alrm sn iii h 928/414, şălată ca limba oii, borza, t>. 95, şelată limba oii, id. ib., şălată de iarnă-, id. ib.) Plantă erbacee legumicolă din familia compozeelor, cultivată pentru frunzele sale mari, rotunde, bogate în vitamine şi în săruri minerale, care se consumă în stare verde, lăptucă, (regional) marulă (Lactuca saliva); p. gener. plantă asemănătoare cu salata (1), cu frunzele comestibile. Cf. anon. car., coteanu, pl. 28. Cere un grădinar „numai pentru sălătruri şi pentru verdeţuri“ (a. 1792). iorga, s. d. viii, 25, cf. b ud ai-deleanu, lex. Doreşte săminţuri:... cardama şi alte feluri de sămintii de sălături (a. 1807). iorga, s. d. viii, 43. Şălată de cea Invăluitfă], dă ciailaltă ce să face ca verzile, gălbinicioasă (a. 1808). id. ib. 44, cf. lb. Sugea cîteodată capete de peşte, bucăţele mici de carne şi sătălă. ar (1829), 2002/32, cf. valían, v.. în această lună se îngrijeşte gospodina de a sămăna tot felul de şălată. i. ionescu, g. 156/23. Cînd vindea salată.. . Nu răcnea în piaţă Ca zarzavagii^]. PR. dram. 257, cf. lm. S-au mai adus... şi nişte sălăţi foarte minunate, creangă, o. 91, cf. ddrf, BRANDZA, FL. 317, BARCIANU, GRECESCU, FL. 360, bianu, d. s. Rămase rece la toate foile de şălată..,. cu care noul oaspe îl îmbia. anghel, pr. 42, cf. tdrg, pamfile, a. r. 197, dr. i, 361, resmeriţX, d. Fac ciorbă de păstăi... sau de salată verde (şălatţ). precup, p. 17, cf. panţu, pl., cade, simionescu, fl. 349. Mestecau mereu ca broaştele ţestoase cînd le dai la salată verde, teodoreanu, m. ii, 119. Toate soiurile de varză, de salată,... bine rînduite şi bine lucrate, sadoveanu, o. vi, 476, cf. enc. agr., arh. soM. iv, 463. Se spune şi se scrie adesea.... saladă. iordan, l. r. a. 41, cf. scriban, d. Pe o farfurie se aflau... morcovi felii, varză roşie tocată şi salată verde. cXlinescu, o. i, 177. Vitaminele şi sărurile minerale se mai pot introduce sub formă de salată, belea, p. a. 251, cf. ltr2, borza, d. 95, începură masa cu o gozbă năpraznică, în care.. . fărimase piper, salată, roşii şi brînză moldovenească. barbu, g. 7S, cf. 254. Se alege frunza de salată verde şi se opăreşte în apă cu sare. s. marin, c. b. 60. Vorbeşte ... despre salata verde, despre cireşele roşii, românia literarX, 1969, nr. 27, 2/5, cf. h iv 176, xviii 17. Frunză verde de salată, Să laşi uşa descuiată. hodoş, p. p. 51. Mi-a trimis o fîr’ de dor. Eu i-ăm trimis înapoi într-o foaie de salată, Să m-aş-tepte trei ani fată. bibicesCu, p. p. 73. Frunză verde de şălată, Mîndră-i hora legănată, t. papahagi, m. 17, cf. ciauşanu, ai,. Frunză verde de salată, de te-aş vedea puică odată. şez. xxn, 25, cf. alr sn iv h 1110, ALRM SN III ll 928; MAT. DIALECT. I, 96) L. ROM. I960, nr. 2, 21. Frunză verde de salată, Greu e cu lumea legată, folc. mold. ii, 593: <0> Salată sălbatică = plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpină înaltă, frunze lungi şi. crestate pe margini, care creşte în locuri necultivate şi aride; lăptuci, susai, palma-tîl-harului (Lactuca serriola). Cf. lm; barcianu, pXcalX, m: r. 22, simionescu, fl. 349, borza, d. 95, chest. viii 87/17. O Compuse: (regional) salata-ciinelui sau şalată-clinească = zgrăbunţică (Lapsana commu-nis). Cf. DDRF, BRANDZA, FL. 308, BARCIANU, GRE-gescu, fl. 351, tdrg, panţu, pl., borza, d. 96; (regional) salata-clinilor 5; sălăţică (Aposeris foetida). borza, d. 21 ; (regional) salată-de-clmp = a) Untişor (Ranunculus ficaria). Cf. brandza, fl. 524, barcianu, tdrg, panţu, pl., cade, borza, d. 69; b) calcea-ca-lului (Caltha palustris). alr sn iii h ¿45; (regional) salata-cueului sau salată-nemţeasefi (sau -mică ori -sălbatică) = untişor (Ranunculus ficaria). borza, d. 69; (regional) salatele-broaştei — floare-de-leac (Ranunculus repern). id. ib. 145; (regional) salată-de-iarnă = a) salsifí (Scorzonera hispanica). Cf. ddrf, panţu, pl., simionescu, fl. 358, borza, d. 157; b) barba-caprei (Tragopogon dubius major). Cî. brandza, fl. 311, barcianu, tdrg, panţu, pl., cade, borza, d. 170; (regional) salată-cîinoasă = tllhărea (Mycelis muralis). borza, d. 112; salata-iepurelui = plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpină înaltă, cu flori roşii-purpurii sau violete; (regional) crestăţea, tîlhărea, frunza-voinicului, susâi-de-pădure (Prenan-thes purpurea). Cf. lm, brandza, fl. 316, barcianu, TDRG, PANŢU, PL., CADE, SIMIONESCU, FL. 245, ENC. agr., dm, borza, d. 137, m. D. enc., DEX ; (regional) salată-impărătească = năfurică (Artemişia annua). borza, d. 24; (regional) salata-mielului = a) fetică (Valerianella locusta). Cf. lm, ddrf, brandza, fl. 253, DAMÉ, T. 187, BARCIANU, GRECESCU, FL. 286, şKlNEANU2, TDRG, PANŢU, PL., CADE, SCRIBAN, D., borza, d. 177; b) untişor (Ranunculus ficaria). borzaí D. 69; (regional) salata-porcului = buruiană-porcească (Hgpochoeris radicata). Cf. barcianu, bor- 403 äALATIERÄ - 35 - SAlÂ1 za, p. 86; (regional) şălată-de-baltă = nufăr (1 b) (Nuphar luteum). Cf. alr ii 6 280/53 ; (regional) şăla-ta-broaştil sau şălatiH-broaştU = calcea calului (Caltha palusiris). Cf. alr sn iii h 645 ; salată-de-mare = specie de algă, cu talul asemănător cu o frunză, care trăieşte în apa mărilor (Ulva). în apa mărilor trăieşte salata-de-mare, al cărui tal lăţit ca o frunză se poale observa aruncai de valuri pe plajă, botanica, 107. + (Regional; şi în sintagma salată de endivie, borza, d. 48) Cicoare (Cichorium endivia). id. ib. 2. (Adesea urmat de determinări care arată felul) Preparat culinar făcut din salată (1) sau din anumite legume crude, fierte sau coapte, sau, p. g e n e r., din peşte, ouă etc., la care se adaugă sare, untdelemn, oţet sau alte condimente şi care se serveşte ca aperitiv sau ca garnitură. învăţătură de a face multe feliuri de sălături. mÎncările, 96/5, cf. man. gôtt. 11, r. golescu, c. O bunăsaladă este ,.. cel mai bun ajutor unei mistuiri obosite, man. sănĂt. 39/24, cf. polizu, LM, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, BIANU, D. S., TDRG, PAMFILE, a. r. 197. A pregătit... o salată de ţîri. brătescu-voineşti, P. 62. Cu asemenea salată de hribi, ce mai vorbeşti sfinţia-ta de năcazuri? hogaş, dr. i, 249, cf. resmeriţă, D. Şi-i plăcea ptnă şi mirosul uşor al salatei de castraveţi, bassarabescu, v. 106, cf. cade. Am mlncat In silă o farfurie de salată de vinete, camil petrescu, p. 43. Mai mănîncă omul o salată, mai bea un şpriţ. c. petrescu, î. i, 44. Mai pune o friptură de pui..., o salată de ţlri. brXescu, o. a. i, 33. Să se uite . ■. la farfuria de salată rusească de pe tejgheaua restaurantelor, teodoreanu, m. ii, 54, cf. i, 203. Asemenea salată [de icre] trebuie cu rlnduială făcută..., să toarne untdelemn un chior, să picure alămlia un zgtrcit şi să le bată un nebun, sadoveanu, o. ix, 443, cf. enc. agr., scriban, d. Castraveţii scot capete prin frunză, chemaţi în cete şi minaţi către găvanul de cristal pentru salată, arghezî, s. viii, 76. Va avea şi salată de castraveţi, indiciu că are şi untdelemn. cXlinescu, c. o. 90. Salată de andive... cu untdelemn şi muştar. vinèa, l. ii, 312, cf. LTRa. îl servi din farfuria măre, plină de salată de vinete cu roşii şi ceapă tocată. preda, R. 373. O să le servim la începui salată boeuf, id. ib. 467, cf. 373, ¿n3, vulpescu, p. 80. La mijloc se aşază ç salată de cartofi, s. marin, c. b. 24. Salata bulgărească este o salată de vară care se prepară din toate zarzavaturile, id. ib. 32, cf. 2Ş, h ii 208, v 268, 375, ix 90, 365, xi 117, chest. viii 11/3. Salairă dă lăptuci, alr sn iii h 1 110/876. 0> E xp r. (Familiar) A-i face (cuiva) o salată = a certa, a mustra, a ocărî (pe cineva). Acum să vezi ce salată o să-mi facă! h. lovinescu, t. 248. (Familiar) A mînca o salată = a suferi o ceartă, o mustrare, o ocară; a fi zdrobit în bătaie. Cf. hem 214. (Familiar) A face (pe cineva) salată = a-i trage (cuiva) o bătaie zdravană. Cf. cv 1949, nr. 1, 3. + (De obicei în sintagma salată de fructe) Desert preparat din diferite feluri de fructe tăiate în cuburi mici sau în felii, amestecate cu zahăr şi la care se adaugă rom, coniac, vin alb etc. în loc de cină, o salată de fructe, vinea, l. i, 65. După anotimp, salata se poate face cu.., fragi, căpşuni, zmeură, caise. s. marin, c. b. 293. — PI. : salate şi sălături, (popular) sălăţi. — Şi : (popular) salâdă, (învechit şi regional) sălătă, (regional) sală-tră, sôlétrâ(BUL. fil. vii—vm, 327, borza, d. 95, cia-UŞANU, OL., ALR II 4 111/848, ALR SN IV h 1 110/812), şalătă (borza, d. 95, alr sn iv h 1 110/365), şălătă, şălâtră (borza, d. 95), şelâtă (id. ib. 95, gr. s. v, 45, chest. viii 11/3, alr sn iv h 1 110, l. rom. 1960, nr. 2, 21), şelâtră (borza, d. 95, H xvm 17), şolatră (alr sn iv h 1 110/346), (învechit, rar) insa-lată (MAN. GOTT. 11) S. f. — Din ngr. aaXdtTa, magh. solăta, it. salata, germ. Salat, fr. salade. SALATIËRA s. f. Vas, castron de porţelan, faianţă, sticlă etc. în care se pregăteşte sau se serveşte salata (2). Cf. VALIAN, V., POLIZU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2. îi puseră îndată o masă deosebită,... lingură de argint, salatieră. hogaş, dr. ii, 157, cf. resmeriţă, d., nica, L. vam. 216, cade, scriban, d. Se întoarse legă-nînd cu grafie In palmă o saladieră. vinea, l. ii, 312, cf. DM, ltr2, sfc i, 119, 120. Se aţază varza In salatieră, iar pe margini se presară hrean ras. s. marin, c. b. 29. O (Sport) Salatiera de argint = cupă pusă in joc pentru cîştigătorii finalei competiţiei mondiale de tenis „Cupa Davis“. „Salatiera de argint“, de dimensiuni impresionante şi o frumuseţe fascinantă, este adusă pe un podium, scînteia, 1969, nr. 8 192. Sportivii români slnt angrenaţi direct In disputa pentru . . . salatiera de argint a familiei Davis. flacXra, 1970, nr. 20, 21. + Serviciu de masă alcătuit dintr-un suport (de metal) cu sticluţe pentru untdelemn, oţet şi cu borcănaşe pentru sare, piper şi alte condimente (pentru salată 2). Cf. dm, dex. — Pronunţat: ~ti-e-, — PI.: salatiere. — Şi: (rar) saladiérá s. f., (învechit), salatír (valían, v., pont-briant, d.) s. n. — Salată + suf. -ieră. Cf. ngr. aaXaTiépa. — Saladieră cf. 371. Cea mai completă descriere a sălii mari, numită divan, ne-a lăsat-o Dimitrie Cantemir. stoi-cescu, s. d. 19. Era plină sala şi aerul era închis, v. rom. noiembrie 1964, 32, cf. 114. In sală s-a stîrnit iarăşi zarvă. lXncrănjan, c. iii, 12, cf. magazin ist. 1968, nr. 11, 46. E o tăcere de strană în sală. gî 1968, nr. 928, 1/4. Nu pledez pentru teatrul cu sălile goale, t iulie 1968, 6. Grupul de regie tehnică... va fi aşezat în fundul sălii, la nivelul superior al balconului. ib. septembrie 1968, 14. Intri în sală cu speranţa sfioasă în două ore de relaxare, cinema, 1968, nr. 10, 38, cf. ib. 1969, nr. 6, 12. Expoiiţia, deschisă... în sala de la subsolul Ateneului Român, a fost de na-<-tură să îndreptăţească o aşteptare, contemp. 1969, nr. 1 178, 7/3. Sînt curţi nalte şi domneşti, Iar în curţi o sală mare Unde şede la prînzare Mihnea Vodă cel cruntat, alecsandri, p. p. 201. S-au dus dintr-o cămară în alta, pînă ce au venit într-o sală foarte mîndră şi frumoasă, sbiera, p. 148. O (Urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de“, care indică specificul, destinaţia sau funcţionalitatea încăperii) Se înşirară jos la scara cea mare care duce la şala divanului. ah (1829), 752/22. în şala cavalerilor, craiul vine o dală pe an şi acolo dă cavaleriile. kogXlniceanu, s. 94, cf. poli zu. îi întîlneşti pe sălile muzeelor, espo-zoţiunilor. ghica, c. e. ii, 402. Sala tronului era împodobită cu o sofa pentru prinţul, filimon, o. i, 109. Altele [încăperi] mai întinse şi mai luminate erau sălile de adunare, odobescu, s. x, 127. Există la oameni sala de bal, jocul, muzica, eminescu, p. l. 81. Să marş la-nchisoare! Patru zile sala de poliţie! bacalbaşa, s. a. i, 40, cf. ddrf. Să iasă... din sala de conferinţe. sp. POPEscu, m. g. 70. Dintre alte ziduri... mai amintim sala de gardă cu portice şi cu o sală de primire. xenopol, i. r. i, 201, cf. şăineanu2, tdrg. Uriaşul policandru al cerului îşi aprinde .. . luminile, ca într-o nemăsurată sală de danţ: gÎrleanu, l. 92. Publicul... s-a grăbit să umple sălile de teatru. în plr ii, 248. Era transformată în sală de spectacol împodobită cu ghirlande de brad. rebreanu, i. 140, cf. v. molin, v. t. 72, resmeriţă, d. Doar zidul sălei de gimanstică e mai vesel, bassahabescu, v. 113. Unii miniştri înadins adună atîţia nenorociţi în sala de aşteptare, camil petrescu, u.n. 68. Sălile dé disecţie ... îi răpiseră toată feminitatea, c. petrescu, î. i, 21. Se jeluiesc între ei ofiţerii, posomoriţi, adunîndu-se în sala de conferinţe, bîîăescu, o. a. t, 54. Ce paradis ar fi dacă. .. şi-ar face... sală de consult, a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 52. Trecură în şalele de petrecere, vissarion, b. 309. în sala de şedinţă, mirosul rău e nn solist care-şl acordă instrumentul în surdină, teodoreanu, m. iii, 115. Domnul trecu în sala diecilor. sadoveanu, o. xii, 294. Sala de probă unde.. . viitorul generator de electricitate este verificat, contemp.' 1948, nr. 113, 11/1. Cîte un amator părea să fie delegatul vreunei instituţii, în scopul de a achiziţionu mobile pentru cantine, săli de lectură, călinescu, s. 56. Este destul... să se anunţe un spectacol... pentru ca sălile de spectacol... să fie luate cu asalt, vianu, l. u. 79. Nu mi-am putut face loc în sala adunării, blaga, h. 232. O sală imensă de cinematograf, ralea, s. t. i, 186. Grupuri de oameni iau loc pe scaunele din sala de spectacol, v. rom. martie 1954, 244. S-a deschis o anchetă. N-o fi în legătură cu pînza de beton de la sală de sport? h. lovtnescu, t. 328. Parc-ar fi confete, serpentine sfişiate, într-o sală de bal. imensă, tudoran, o. 52. A intrat în sala aceea de bal. preda, r. 12. Adăpostul de la subsol... fusese amenajat ca sal(i de festivităţi, t. popovici, s. 313. Intrară cu toţii în sala de consultaţii, y. rom. ianuarie 1965, 79. Scena: aceeaşi arcadă gotică, în sala palatului, t iunie 1968, 4. Experiméntele se fac acasă..., nu însă în sala de concert, m 1968, nr. 1, 13. Unele şcoli noi construite nu au sală de ansamblu coral. ib. nr; 2, 27. Iată una dintre micile petreceri pe care mi le oferă... sala de lectură a acestei admirabile biblioteci, românia literakă, 1968, nr. 3, 20/3. O Sală de arme sau sala armelor — a) încăpere (în incinta unui muzeu) în care sînt păstrate armele, trofeele, veşmintele de luptă etc.; b) încăpere special amenajată în , care se dau lecţii de scrimă. Cf. cade. Sală de baie — cameră de baie.; baie. Ar fi trecut în sala de baie ... sub grindina .. . duşului, călinescu, o. i, 186. S-a instalat... într-o cameră la etaj, cu balcon, alcov, salonaş şi sală de baie. vinea, l. i, 242, cf. 66. Sală de mîhcare (sau de mese, învechit, de ospeţe) = sufragerie (de obicei într-o şcoală, într-un spital, într-o unitate militară, într-o întreprindere etc.). La uşa de intrare a salei de ospeţe, Sta un fecior dih casă. HELiADE, o. I, 219. Ţine cuinia şi sala de mineare ferită de verice emanaţiune. man. sXnXt. 62/8. li înlîlnesc.., în sala de mîncare. ghica, c. e. ii, 441, cf. ddrf. Lăsă pe Mihai... şi se repezi în sala de mîncare. d. zamfirescu, r. 22. Pentru solele de mîncare se vor zugrăvi... scene de natură moartă, iorga, p. a. ii, cf. şXineanu, d. u., cade. Sala de mîncare avea două oglinzi, c. petrescu, î. i, 92. Ei plecară în sala de mîncare. vissarion, b. 309. Soldaţii mai sală1 - 37 — SALBĂ1 stau încă tn sala de meşe, sahia, n. 116. IÂngă marea sală de mese fusese improvizată o ceainărie, stancu, m> i. 91. O încăpere mare ce serveşte şi de cameră de primire... şi de sală de mîncare. H. lovinescu, t. 91. (Neobişnuit) Sală de moarte = abator. Minată lin, cireada se apropia de obloanele sălii de moarte. arghezi, b. 8. Expr. A face sală plină sau săli pline = (despre spectacole) a avea public mult; p. e x t. a avea succes. Cf. iordan, l. r. a. 263. A face sală ¿oală sau săli goale = (despre spectacole) a nu avea public; p. ext. a nu avea succes. + Spec. (Adesea urmat de determinările „de clasă“ sau „de curs“) încăpere în care se desfăşoară procesul de învăţămînt pentru elevi (v. clasă), studehţi (v. amfiteatru) etc. Universitatea .. . stnt sălile, în care şcolerii ascult cuvintele dascălilor. kogălniceanu, s. 86. Ca profesor, a făcut foloase foarte mari tn măr-ginitul coprins dl sălii sale profesorale, fm (1839), 592/27. Fiecare profesor va face eczamen... în sala unde îşi face cursul, regul. org. 406/22. Ieşiră cu paşi repezi din şalele de curs. agîrbiceanu, a. 31. In sală . . . răsună .. . strigătul de taur al directorului. dan, u. 251. Se grăbi să-i arate sălile de clasă, galan, b. i, 233. Nu te văzusem niciodată decît... în sălile de curs şi de laborator, v. rom. decembrie 1966, 11. Va fi... sprijinită şi construirea a mai mult de 200 de săli de clasă, gî 1968, nr. 931, 1/4. Termenul de dare în funcţiune a sălilor de clasă .. . era 1 septembrie. scînteia, 1969, nr. 8 184. + Totalitatea persoanelor care se află într-o sală1 (1). Sub vraja adîncă a melodiei, întreaga sală amuţise, m. i. caragiale, c. 10. Era sala cea mai elegantă ce-a pomenit vreodată Teatrul Naţional. , Pînă şi la galerie... stăteau posesori de nume respectabile, rebreanu, r. i, 264. Privi cir-cutar ... seda agitata de spasm şi surise, c. petrescu, c. v. 199, cf. id. î„ ii, 190. Vorbea cu o sală de ascultători murdari şi rupţi. a. m. zamfirescu, sp. m. n. i, 31. Monica aştepta, sala o privea, — o priveau şi savanţii dascăli, teodore an u, m. iii, 74,, cf. 139. El îşi plimba privirea peste sală, căuta parcă pe cineva. preda, r. 8. Sala a amuţit deodată. lăncrănjan,_i<;. iii, 11. Numeroase situaţii obligau personajele la un dialog direct cu sala. flacăra, 1969, nr. 4, 28. 2. încăpere mică (de trecere) în care şe intră într-o casă venind de afară; antreu; vestibul; anticameră; tindă. Să nu mai tremure cei ce vin la răspunsuri, prin săli şi prin tinzi, golescu, î. 30. Au intrat în lăcaşul ce i s-au orînduit, unde în sala dinafară negu-fătorimea au avut cinste a-i aduce înainte pine şi sare. ar (1829), 1021/50, cf. i. golescu, c. Casele răposatului ... cu cinci odăi sus şi două săli... sînt de vîn-zare. cr (1832), 12a/37, cf. valian, v. Căpitane, pe lingă acei chemaţi, Mai este cine-n sală? alecsandri, t. ii, 88, cf. ddrf, tdrg, pamfile, i., c. 402. Dar ce se aude? Un dupăit grăbit pe sală. gÎrleanu, l. 86, cf. cade. El salută o femiie... care li ieşise înainte, pe o mică salâ. bacovia, o, 220. Porunci să fie atîrnat tabloul chiar tn sala de intrare, c, petrescu, î. i, 144. Comandantul,... lăsînd ofiţerul pe sală, intră în cancelarie. brăescu, o. a. i, 173. Puişor adormise, îmbrăcat, tn patul din sală. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 45, cf. id. m. d. i, 18, scriban, d. Acum i se aude pînă pe salâ răsuflarea, parcă geme. demetrius, a. 186, cf. LTR2, DM, DN2, DEX, H II 89, alr i 657/516, 584, 588, 590, 610, 684, 695, 704, 740, 808, 865, 932, 661/230, 954. + (Olt. şi Munt.) Prispă (1); pridvor (1). Cf. alr ii/i h 234, lexic reg. 85. Şi cît a fost vara vară; M-am culcat pe sală afară, învelită-n ţolişoară. udrescu, gl. 3. încăpere (de trecere) luiţgă şi îngustă care face legătura între camerele unei locuinţe, instituţii etc.; coridor, culoar. Iese; găseşte uşa sălii pe pipăite şi coboară în curte, caragiale, o. i, 24. Polites.. . Fuge prin şalele lungi şi prin largile ganguri, coşbuc, ae. 42. O umbră pe sală nu mai avea astlmpăr. conv. ut. xlui, 404, cf. cade. îl purtă pe o sală lungă la dreapta..la stînga. c. eetrescxj, î. i, 108. Intraţi I pe sală. Odaia din fund, pe dreapta, brăescu, o. a. i, 6. — PI.: săli şi (astăzi rar) sale. — Gen.-dat. şir (astăzi rar) (unei) sale, salei. — Şi: (învechit şi regional) şălă s. f., (învechit) sal subst. — Din ngr. adiX(X)a, fr. salle, germ. Saal, it. salla. SALĂ 2 s. f. (Mold). Slănină. Cf. bl x, ip5.. Din ucr., rus. cano. SALĂMĂZDRĂ s. f. v. salamandră. SALĂMLĂC s. n. v. selamllc. / ŞALĂU s. m. (Transilv.) Persoană aflată în trecere, care înnoptează ori stă cîtva timp la cineva sau undeva. Cf. KLEIN, D. 416, LB, CIHAC, II, 524, MÎNDRESCU,' ung. 180, tdrg, dm. Că de asear’ din scăpătat, Greu un şalău mi-a picat, bibicescu, p. p. 294. Şti-va Dumnezeu Sălaş ce o da, Că sulăii-s mulţ. alexici, l. p. 164. Oliolio! Şalău de cine! Tu vii, să mă-nşeli pe mine ! mat. folk. 1 275. Asară, cam pă-nsărat, Un sălău m'-o picat... Ala-i Gruia lu Novac, densusianu, ţ. h. 184. O-ntrebat că ce şalăi o lăsat în casă de mas. arh. folk. i, 191. Numa de irii zile Greu sălău n'ro picat, Trii buţ de vin o golit. ib. vii, 72. Am venit să-mi dai un lipideu, Că mi-o picai un şalău, alrt ii 13.6, cf. mat. dialect, i, 91, teaha, c. n. 262. Noi vă facem şi cină . . . c-aşa am sucuit. .. cu tăţ şalăii a facere. o. bîriIea, a. p. ii, 479. + (Prin nord-vestul Transilv. Chiriaş. Cf. caba, săl. 100. — PI. : şalăi. — Şi: sălău s. m. — Din magh. szăllo. SALBĂI s. m. v. salvie. SALBĂNDĂ s. f. (Geol.) Zonă de contact între un filon şi rocile înconjurătoare. Cf. cantuniari, l. m. 140, LTR2, DL, DM, DN2, DER, M. D. ENC., DEX. — PI.: salbande. — Din fr. salbande, germ. Salilband. SĂLBATEC, -A adj., s. m. şi f. v. sălbatic. SALBĂ1 s. f. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Podoabă purtată (de femei) la gît sau, rar, pe frunte, alcătuită din unul Sau mai multe şiraguri de monede (de aur), pietre preţioase, mărgele etc.; (popular) zgardă. V. colaii, colier. Gazda l-au văzut că are o salbă de aur (a. 1675). gcr i, 222/13. îşi luasă o fată .., şio purta ■ ea sălbi de galbeni, neculce, l. 85. Cere.-ii o salbă de 30 gălbinaşi (a. 1778). iorga, s. d. xii,. 98. Vreâf» o salbă de galbeni mari (a. 1780). id. ib. viii, 4. 1 zgardă (salbă) de 500 lei (a. 1783), uricariul, xxi, 368. Scoasă salbile împărătescului Solomon împărat. >■ ale-' xandria (1784), 29r/13. 1 400 in galbeni ce sînt în salbă (a. 1798). iorga, s. d. xii, 123, cf. budai-deleanu, lex., lb, i. golescu, a, valian, v. îmi place român-■ cuţa cu salbă de mărgele, aricescu, a. r. 26/1. A văzut. risipite salbe şi brăfare. aristia, plut. 314/10. Atîfncc o salbă de multe şiruri de margăritar. negruzzi, s. 145, cf. II,, 36, polizu. La gît purtă o salbă de. bani' de argint..., monete din di ferite ţări. sion, p. 373, cf. pontbriant, d., BARONZ-i, L. 95. Crai-nou!... Să mă laşi cu salbă De galbini frumoşi, Cu naframă - albă Şi iminii roşi. alEcsandri;- p. i, 22, cf.- 66, cIhac, ii, 324. Pace vouă... Mume tinerele cu aure salbe t bolintineanu, o. 10. Hurmuzul pămîntului ardea în salba ei de mărgăritare, eminescu, p. l. 53. Pe cucoş îl purta.. ■ cu salbă de aur la gît. creangă, p. 70, cf. 291. La gît avea o salbă... de bani vechi de aur. ispi-rescu, u. 316. Sălbi de aur. , macedonski, o. i, 10, Se-nşiră ca o salbă. . . mîndrefe de sate. vlahuţă, s. a. iii, 320. Să i se vadă . . t gîţul rotund, înconjurat 416 salbÂ* - ââ - » ï/1 rX de o salbă de galbeni, bacalbaşa, s. a. i, 148. Şi n-ai fi dat d-ajunsul preţ Al salbei, dlnd o ţară. coşbuc, b. 41, cf. 90. Se înşiră lucită adunare, Precum pe-o salbă scumpă se-nşir mărgăritare, i. negru zzi, s. ii, 155. Salba e făcută... din diferite monete de argint şi de aur. marian, nu. 296. Sar în joc ştergare albe, Rîd la soare mii de salbe, beldiceanu, p. 56, cf. ddrf, dame, tu54, barcianu, alexi, w., şăineanu 2. ‘Juvaere de tot felul: salbe, lanţuri, brăţări, iorga, c. i. i, 181. Minunată şi pierdută salbă de mărgele, goga, poezii, 53. Resfiră o salbă, jucînd-o în lumină, anghel—iosif, c. l. 81. Mi-am uitat pe masă salba şi năframa, iosif, p. 60, cf. tdrg. Salbe de bani... poartă fetele şi nevestele. pamfile, i. c. 369. A schimbat banii pe un galben, ca să-l ducă... în salba unei fete. brătescu-voineşti, îf- 114. Rotocoale de fum... se-nşiră-n aer, ca o salbă, gîrleanu, n. 65. Ai fi zis că ai înaintea ochilor o salbă de mărgăritare pe o taoă de smarald. hogaş, dr. i, 31. Lanţul... a legat desigur două fibale, el însuşi făcînd o frumoasă salbă pe piept, pârvan, g. 536, cf. resmeriţă, B. Colierele ţărancelor noastre se numesc azi salbe sau mărgele, dr. iv, 681, cf. cade. La gît o salbă şi in jurul capului o coroană din aceleaşi pietre preţioase, lovinescu, c. iv, 129. S-a rupi salba de la gîtul fetei şi a căzut în apă. galaction, 0. 325. Brazi împodobiţi de ger, Atîrnînd ca nişte salbe Pe grumajii lor de stînci. topîrceanu, b. 27. Ibovnice... plătite cu salbe de aur. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 38. Zdrenţele... şi sclipirea focoasă a salbelor abia se desluşeau prin întunericul înceţoşat, teo-doreanu, m. i, 281. Jăcmăneau gîtul precistelor de salbe şi lefţi. voiculescu, p. i, 198. Se furaseră.. . cîteva sălbi cu galbeni, mamudele şi icuşari. iovescu, n. 120, cf. scriban, d. O babă s-a apropiat.. . sunîn-du-şi salbele, sadoveanu, e. 45. îmi voi încinge fruntea, ca idolii, cu laur, Căci vreau să-mi umple poala . . ■ cu sălbi de aur. arghezi, s. v, 24. Lepădase ... salba de aur pe trei rînduri de la gît. camil eetrescu, o. 1, 76, cf. ii, 305. S-a ivit altă demoazelă.. . cu trei rînduri de salbe la gît. c. petrescu, a. r. 8. Puse. :. la gît sălbile ei străvechi făcute din bani de aur. stancu, ş. 493, cf. id. d. 73. Ţi-a-nflorit la gît o salbă, paras-chivescu, c. ţ. 121. Fată cu zestre, cu salbă şi cercei de aur. tudoran, p. 24. Părea o cioară printre femeile care purtau... salbe de aur şi argint, t. popovIci, se. 266. Cumpărase ba o salbă de galbeni,... ba mărgele. barbu, g. 118, cf. id. princ. 139. Şi-a scos sălbile De smarald, de aur, de platine, vulpescu, p. 40. Trebuia să-mi fac o salbă de monede, flacăra, 1969, nr. 5, 23. De părinţii mei iubită Şi de dînşii potrivită Cu luna, cu stelele, Salba cu mărgelele, alecsandri, p. p. 230, cf. h i 190, ii 14, 223, 295, m 19, x 33. Frunză verde foi de nalbă, Ce duci, mîndră, pe sub salbă ? jarnîk—bîrseanu, d. 399. Plînge tînara copchilă C-o scapat salba din mînă. şez. iii, 21, cf. viciu, gl., graiul, i, 42. S-a dus ş-a vîndut bou şî ş-a făcut salbă, VÎRCOL, V. 74, cf. GR. BĂN., CIAUŞANU, GL., COItl. din straja — rădăuţi, alr i 1 865/80, 378, 558, 708, 750, 772, 790, 800, 825, 856, 870, 896, 900. Salbă de gît îi punea, Mamudele-asemenea, C-aşa le-i datoria. balade, i, 410. Galbeni jmrgeau... La nepoate salbe făcea. eolc. mold.i, 298. Am două fete: Una poartă salbă neagră, Alta poartă salbă albă. Neîncetat se gonesc Şi în veci nu se-ntîlnesc (Ziua şi noaptea), go-rovei, . c. 138. <0 Fig. Această noapte fericită, la gîtul ei cu sălbi de astre, S-a coborît pe flori rozalbe. macedonski, o. i, 64. Vise, foi galbene, tîrzii, Rupte din salba dragostei dinţii, păun- pincio, p. 68. Se desfac prăpăstii şi-adîncul lor înghite Strălucitoarea salbă a multelor ispite, goga, poezii, 71, cf. 145. Ciobanul rumpse salba povestei. galaction, o. 282. Scutură din treacăt salbe, Reci podoabe care mint. topîrceanu, b. 17. De orizont s-anină nori în salbe Ca pînze de corăbii iluzorii, cazimir, l. u. 42. Li-s frunţile albe Răsfrîngeri de vis, Şi glumele salbe De hohote li-s. lesnea, vers. 69. Soli ai crustei albe Ce-o să se-aşeze ele pe-acum, în dantelării de fine salbe, Pe tufă umedă, pe drum. , i. barbu, j. s. 12. Iarna vine albă, Sunînd ţurţurii din salbă, arghezi, s. p. 125. [Iarna] venea cruntă. ■ ■ să mai adauge un ban în salba nevoilor, v. rom. februarie 1955, 176. Firul este iot mai negru şi lacrimile se leagă în salbă, isac, o. 196. Din stelele scuturate în iarbă, să-ţi înşiri salbă, vulpescu, p. 132. Anicuţa româheuţa, Luceafărul satului, Salba împăratului. alecsandri, p. p. 112. O (Prin lărgirea sensului). Un văcar de sat Catîrului i-a atîrnat Salbă de clopoţei, Numindu-l el îngrijitor Şi înainte mergător, alexan-dresgu, M. 399. Colacul e frumos împodobit cu diferite flori de cocă, numite sălbi — făcute cu cuţitul, n. rev. r. iv, nr. 38, 71. O creangă de măr se împodobeşte cu covrigi şi turte, şi pe deasupra cu aşa-numita salbă: prune coapte, stafide şi boabe de mazăre înşirate pe aţişoare. păcală, m. r. 168. La gîtul gol o salbă de chipăruşi i-atîrnă. lesnea, a. 112. Na-ţi salba cu florile, Şi-mi lasă tu zilele, alecsandri, p. p. 36. O (Popular) Salbă dracului — persoană supărătoare, agasantă, de care nu te poţi debarasa. Cămeşa e mai aproape decît anteriul, dar nepotul e salba dracului. nesruzzi, s. i, 249. Nepotul meu e chiar salba dracului. ALECSANDRI, T. 772, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, d., dm. E x p r. (Regional) A lăsa (pe cineva) în salba lui = a lăsa (pe cineva) aşa cum este, cu proastele lui obiceiuri, (familiar) a lăsa (pe cineva) în banii lui. Cf. zanne,. p. iii, 356. + (Prin sudul Transilv.) Bucată de catifea, împodobită cu cusături de flori şi . mărgele, pe care o ptin fetele ca podoabă pe cap. Cf. cade, viciu, gl. 74. 2. Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Grup (restrîns) de elemente de acelaşi fel înşirate sau aşezate ca o salbă (1) * şi constituind o unitate. V. mănunchi, buchet. ,,Iorgu de la Sadagura“, cea întîi verigă a acestei preţioase salbe de biicăţi teatrale, negruzzi, s. i, 344. Sini şi expresiuni neaoşe. . . care ar luci ca nestemate într-o frumoasă salbă de versuri armonioase, odobescu, s. iii, 86. Salba de căsuţe albe Se-nsenin-atunci deodată. goGa, poezii, 84. Pe Olt sdnteia o salbă de lumini. galaction, o. 66. Cei care aveau de purtat multe socoteli... purtau salbele de răboaje într-un săculeţ, dr. v, 402. Pornesc pieziş.. . înscriind astfel, sub lumina soarelui, o nesfîrşită salbă de ochiuri limpezi de apă. bogza, c. o. 382. Cei unsprezece ani trecuţi constituie o minunată salbă de fapte omeneşti, contemp. 1955, nr. 463, 3/6. [Casa] era... înveselită la toate ferestrele cu salbe de pansele, demetrius, a. 124. Această salbă de bălţi şi lacuri au... apa tulbure, ap 13, cf. vulpescu, ,p. 114. Salba de hidrocentrale de pe marile fluvii generează azi energii. scînTeia, 1969;: nr. 8 214. 3. P. anal. Cută a pielii de pe marginea inferioară a gîtului la bovine şi la unele rase de ovine, constituind adesea un caracter de rasă ; fanon. Cf. damé, t. 32, şăineanu2. Trunchiul bovideelor are la partea de jos a gîlului o îndoitură de piele numită salbă. enc. vet. 369, cf. enc. agr. ii, 502, der ii, 347, com. din tărcăiţa — beiuş, alr i 1 079/616 65, 170, 800, 805, 810, 815, 820, 825, 831, 840, 842, 860, a i 12, 13, 17, 21, 22, 23, 26, 35, ni 3. + (Prin vestul Transilv.) Bărbie (la oameni şi la unele animale). Cf. ALtiM i/i h 50/308, a i 21. + (Regional) Poliţă1 (2f) (Dr. Petru Groza). Cf. teaha, c. n. 262. 4. Compuse: (Bot.) şalbă-moale = a) arbust înalt pînă la 6 m, cu frunze opuse, lànceolate sau eliptice, cu flori verzi-gălbui, cu fructele capsule cu patru lobi de culoare roz, care creşte prin păduri, crînguri şi tufişuri ; vonicer,. (regional) caprifoi, clo-cuţâ, grujarcă, sînger, voinicar, lemn-cliiiesc, lemnul^ cîinelui, parastasul-popii, pomiţă-de-sînger (Evony-mus europaeus). Cf. coteanu, pl. 17, budai-deleanu, LEX., LB, CIHAC, II, 324, LM, BRAND ZA, FL. 207, id. D. 97, BARCIANU, GRECESCU, FL. 150, 741, N. LEON, MED. 62, ŞĂINEANU2, TDRG, CHIRIŢESCU, GR. 254, ŞEZ. XV, 118, RESMERIŢĂ, D., PANŢU, PL., CADE, SIMIONESCU. SALBĂ2 - 39 - SALCIË îl. 56, 176, 225, scriban, d., ltr8, prodan—buia, f. i. 343, der, borza, d. 66; b) (şi, regional, în compusul salbă-mare, borza, d. 66) arbust înalt pînă la 5 m, cu frunze late, opuse, mărunt dinţate, cu flori verzui şi cu fructe capsule roşii cu patru lobi ; (regional) verigar, vonicer, lemn-cîinesc (Evonymus latifolius). Cf. DDRF, DAMÉ, T. 183, GRECESCU, FL. 150, PANŢU, PL., CADE, SIMIONESCU, FL. 227, SCRIBAN, D., DM, borza, d. 66, l. rom. 1967, 52; c) arbust cu ramurile terminate prin clte un spin, cu flori galbene-verzui şi cu fructe cărnoase, negre, întrebuinţate in medicină pentru proprietăţile lor purgative; verigar, (regional) paţachină (1 a), era si ci, gladiş, porumbel (116), vonicer, lemnul-cîinelui, părul-ciutei, poama-cîinelui, spinul-cerbului (Rhamnus calhartica). Cf. BRAND ZA, FL. 208, BIANU, D. S. 502, TDRO, PANŢU, PL., CADE, SIMIONESCU, FL. 57; VOICULESCU, L. 274, scriban, d., borza, D. 146; d) (regional; şi in compusul salba-draculni, ddrf, barcianu) cruşîn ( Rhamnus frangula). Cf. cihac, h, 324, şez. xv, 118; e) (regional) săpunele (v. săpunel II 4) (Aster no-vae-angliae). Cf. bulet. grXd. bot. v, 54, borza, d. 26; f) (regional) liliac (Syringa vulgaris). Cf. teaha, c. n. 262. In valea Motrului, salba-moale şi teii cresc amestecaţi cu falnici jugaştri, odobescu, s. i, 147. Frunză verde salbă-moale, Adus-au un nor in poale Boala cea mai rea din boale ! alecsandri, p. p. 35, cf. h i 18, ii 79, iv 83, 93, 115, x 140, xi 325, xn 18, xiv 21. Foicică salbă-moale, Frăţiorul ăl mai mare, .. . Merişor că-i întindea, Spre mtncare i-l dădea, teodo-resgu, p. p. 440. Foaie verde salbă-moale, Căpitane Răducane, Coboară din deal devale. jarnîk— bîrseanu, d. 505. Foai verdi salbt-moali. mat. folk. 1 381. Foaie verde salbă-moale. La Ploieşti, pe strada mare, Trece-un escadron călare, georgescu-tistu, b. 72 ; salbă-rlioasă (sau, regional, -moale) = arbust înalt de 1 — 3 m, cu frunze ovale sau alungite, cu flori mici de culoare brună şi cu fructe capsule cu patru lobi, şi care conţine o specie de gutapercă in scoarţa rădăcinilor; lemn-rîios, (regional) vonicer, cerceii-babei (Evonymus ver-rucosus). Cf. brandza, d. 97, grecescu, fl. 150, 741, ltr2, der, borïa, d. 66; (regional) salbă-mare = numele unei plante nedefinite mai îndeaproape. Foaie verde salbă-mare..., Doi băieţi din Valea Mare Au plecai la vtnătoare. şez. xvii, 59. 5. (Bot.; regional) Gîrbiţă (Limodorum abortivum). Cf. resmeriţX, d., ciauşanu, v. 196. 6. (Bot.; regional) Secară (Secale cereale), borza, - d. 158. 7. (Prin sudul Transilv.) Funie cu care se leagă capătul din faţă al prăjinii la carul de fin. Cf. viciu, ql., lexic reg. 94. — Pl.: salbe şi (popular) sălbi. — Şi: (regional) slâlbă s. f. gr. bXn. — Lat. subalba. SALBĂ 2 s. f. v. sihlă. SALBA3 s. f. v. solbă. SALBĂD, -A adj. v. searbăd 1. SĂLBED, -A adj. v. searbăd 1. SÂLBIE s. f. v. sal vie. SALCĂ1 s. f. (Transilv.) Aşchie, ţandără. Cf. alr ii/i h 93/325, a i 12, lexic reg. 10. — PI. : salce. — Din magh. szâlka. SĂLCĂ2 s. f. v. salcie1. SALCE 1 s. f. 1. (Şi, regional, în sintagmele salce mare, borza, d. 161, sjce părită, id. ib.) Numele mai multor plante erbacee perene din familia lilia- ceelor, originare din Mexic şi din America de Sud (Smilax medica, officinalis şi sarsaparilla); p. r e s t r. rădăcina acestor plante, cu gust amărui-acrişor, întrebuinţată în medicină ca sudorific, depurativ etc,; (livresc) sarsaparilă, (rar) saparinăCf. coteanu, pl. 32, lb, polizu, pontbriant, d., cihac, ii, 524. Negustor de .. . salcie, fumuri şi alte otrăvuri, creangă, p. 112, cf. id. gl. Bolnavilor de cel perit,... li se dă salce. şez. i, 16. Salcea aceasta... se aduce din fări depărtate şi se vinde pe la dughenile vechi. ib. iv, 182, cf. barcianu, n. leon, med. 63, şăineanu 2, bianu, d. s. 646. Salcia. . ., întrebuinţată ca ceai. şez. xiv. 138, cf. tdrg, resmeriţă, d. Nu lipsea. . . dintr-o băcălie... salcea. n. a. bogdan, c. m. 183, cf. dr. IV, 393, PANŢU, PL., CADE, VOICULESCU, L. 11, BUJO-rean, b. l. 392, scriban, d.,borza, d. 161. O (Popular) Salce mare (sau păzită) = leac preparat din salce 1 (1) fiartă mult In apă şi apoi turnată într-un vas cu rachiu (sau vin), scoasă din rachiu, uscată, pisată şi cernută. Salce fiartă se cheamă păzită, creangă, gl., cf. şez. iv, 182. După modul cum se prepară... se deosebeşte salce mare sau salce păzită ... şi salce mică sau umblătoare. Salcea păzită... se dă . . . celor cu boale lumeşti, reumatism, sînge stricat şi orice alte bube. n. leon, med. 63. (Popular) Salce mică (sau purtătoare, umblătoare) = leac preparat din salce 1 (1) nefiartă, ţinută în rachiu, la căldură, cu zahăr candel, stafide, roşcove etc. Salce .. . care se ia nefiartă, se cheamă imblătoare. creangX, gl. Salce purtătoare sau umblătoare... o beau cei slabi. şez. iv, 182, cf. n. leon, med. 63. <0 Expr. (Regional) A se pune la salce = a urma un tratament cu salce1 (păzită). El a făcut greşeala să se puie la salce la o ... doftoroaie. i. cr. ii, 314. (Regional) A intra In (sau a ieşi din) salce = a începe (sau a termina) un tratament cu ceaiuri de salce1 O)- Cf. tdrg. 2. (.Reg'ional; în forma sarde) Iederă (Uedera helix) (Vidacut — Cristuru Secuiesc). Cf. borza, d. 81. — Şi: (regional) sălcie, sârce (coteanu, pl. 32 lb, polizu, pontbriant, d., cihac, ii, 524, barcianu şXineanu2, bianu, d. s. 646, tdrg, panţu, pl., cade borza, d. 161), sârcie (dr. iv, 393, borza, d. 81) s. f. — Din germ. Salsa, fr. salse (prin apropiere de salcie 1). SALCE 2 s. f. v. salcie i. SALCE 3 s. f. v. sal fă 1. SALCEAG s. n. v. sa cea c. SALCHÎM s. m. v. salclm. SALCICOHN s. m. (în dicţionarele din trecut) Săricică (5) (Salsola kali). Cf. polizu, pontbriant d., lm, gheţie, r. m. 391, barcianu, alexi, w. — Pl.: salcicorni. — Cf. salicorn. SALCIE 1 s. f. 1. Numele mai multor arbori din familia salicaceelor, cu ramuri lungi, subţiri şi mlădioase, cu frunze lanceolate, cu flori galbene-verzui, dispuse în amenţi, şi care cresc, de obicei, pe lîngă ape : a) (şi în sintagmele salcie pletoasă, ddrf, brandza, fl. 167, barcianu, grecescu, fl. 531, alexi, w., şXineanu 2, TDRG, RESMERIţX, D., PANŢU, PL., CADE, simionescu, fl. 385, 387, 390, bujorean, b. l. 392, SCRIBAN, D., BORZA, D. 153, L. ROM. 1967, 52, ALRM sn i h 411, a i 13, 21, salcie plîngătoare, tdrg, res-meriţX, d., panţu, pl., cade, ds, scriban, D., BORZA, d. 153, l. rom. 1967, 52, alrm sn i h 411/876, a iii 6, regional, salcie jalnică, polizu, grecescu, fl. 531, tdrg, panţu, pl., cade, borza, d. 153, alrm sn i h 411, a ii 6, 8, salcie moartă, tdrg, panţu, pl., cade, borza, d. 153, salce plecată, borza, d. 153, salcă plecată, alrm sn i h 411/102, salce mlăjoasă, borza, d. 430 SALCIE1 ■st. 40 — SĂLCIE1 153, salcie albă, alrm sn i Îl 411/812, salcie băirînă, ib. h 411/192, salcie poloasă, ib. h 411/682, salcie răchitoasă, ib. h 411/172, salcă amărilă, ib. h 411/64, salcă aplecată, a iii 16, salcă biţoasă, alrm sn i Ii 411/47, salcă care plinge, ib. h 411/250, salcă domnească.a ni 18, salcă sălbatică, alrm sn i h 411/2, salcă supărală, ib. h 411) arbore cu ramuri foarte lungi, subţiri şi flexibile, care sînt aplecate in jos ; (regional) lozie, răchită (1 f), răchiţică (1), sălcuţă (1) (Salix babyIonica). Cf. flora r. p. r. i, 289, prodan — buia, f. i. 115, BORZA, d. 153, alrm sn i h 411 ; b) (şi, regional, In sintagmele salcie albă, polizu, brand-za, fl. 165, id. d. 383, grecescu, fl. 531, borza, d. 153, salcie alburie, grecescu, fl. 531, bianu, d. s., panţu, pl., simionescu, fl. 225, 247, 255) mic arbore cu ramurile erecte şi flexibile, cu lemn uşor, moale, a cărui scoarţă conţine salicilina, folosită in medicină, iar frunzele tanin, utilizat la tăbăcitul pieilor; (regional) lozie, răchită (1 d), sălcuţă (1) (Salix alba). Cf. polizu, brandza, fl. 165, id. d. 383, barcianu, bianu,. d. s., tdrg, panţu, pl., cade, DS, BUJOÏÎEAN, B. L. 392, FLORA, R.P.R. I, 286, PRODAN — BUIA, F. I. 115, BORZA, D. Iô3, D. MED. j C) (şi, rar, în sintagmele salcie de ttiunte, barcianu, aLexi, w., salcie pentandră, brandza, fl. 164) arbore înalt pînă la 12 m, cu scoarţa brună închisă, cu frunzele fin şi dens dinţate, mirositoare şi lucioase, cu florile galbene-verzui şi cu fructul capsulă ovală-lanceolătă (Salix pentandră). Cf. brandza, fl. 164, barcianu, GRECESCU, FL. 530, ALEXI, W., PANŢU, PL., BUJOREAN, B. L. 392, FLORA R. P. R. I, 282, PRODAN—BUIA, F. I. 115, borza, d. 154; d) (şi, rar, în'"sintagma salcie iriandră, brandza, fl. 165) arbust cu ramurile lungi, siibţiri şi flexibile, cu frunzele lanceolate şau oblonge, ascuţite şi dinţate, de culoare verde închis, lucioase pe partea superioară, cu florile galbene-verzui şi cu fructul capsulă (Salix triandra). Cf. brandza, fl. 165, grecescu,' fl. 530, panţu, pl., simionescu, fl. 225, BUJOREAN, B, L. 392, FLORA R.P.R. I, 285, PRODAN — buia, f, i. 115, borza, d. 154; e) (regional; şi în sintagmele salcie căprească, brandza, fl. 166, dş, bu-jorean, b. l. 392, borza, d. 153, l. rom. 1967, 52, salcie moale, polizu, barcianu, alexi, w., tdrg, panţu, pl., cade, 623, borza, D. 153, salce crestată, borza, d. 153, salcie de munte, id. ib.) iov (Salix capraea). Cf. polizu, brandza, fl. 166, barcianu, ALEXI, W., TDRG, DS, BUJOREAN, B. L. 392, FLORA,. R.P.R. I, 304, PRODAN—BUIA, F. I. 117, BORZA, D. 153; f) (regional; şi în sintagmele salcie fragedă, polizu, DDRF, BRANDZA, FL. 164, BARCIANU, ALEXI, W., PANŢU, PL., SIMIONESCU, FL. 225, BUJOREAN, B. L. 392, BORZA, d. 153, salcie plesnitoare, b'orza, d. 153) răchită (1 a) (Salix fragilii). Cf. grecescu, fl. 530, N. leon, med., 63,.. FLORA, r.p.r. i, 285, prodan—buia, f. i. 115, borza, d. . 153; q) (regional; şi în sintagmele salcie roşie, polizu, barcianu, grecescu, fl. 531, borza, d. 154, salcie purpurie, brandza, fl. 165, simionescu, fl. 255, salce neagră, borza, d. 154) răchită roşie, v. răchită (le) (Salix purpurea). Cf. poltzu, BRANDZA, FL. 165, BARCIANU, GRECESCU, FL. 531, PAN-ŢUj, PL_,-FLORA R.P.R;. I, 290, PRODAN —BUIA, F. I. 116, borza, d. 154; h) (regional; şi în sintagmele salce oînjoasă, brandza, fl. 165, salcie de mlaje, simio-nesgu, fl. 255, salcie roşie, borza, d. 154, salcie americană, id. ib., a iii 2) mlajă (1 a) (Salix viminalis). Ct flora r. p. r. i, 298, prodan—buia,, f. i, 116, borza, n, 154; i) (regional; şi în sintagma salcie albicioasă, brandza,. fl. 166) mlajă. (1 b) (Salix incana). Cf. flora r. p. r. i, 298, prodan—buia, f. i. 118; j) (şi, regional, în sintagma salce aurită, brandza, fl. 166) arbore cu frunze foarte subţiri şi lungi, de culoare verde. închis şi cu tiervuri foarte pronunţate (Salix aurita). Cf. grecescu, fl. 532, flora r.p.r: i, 307,' prodan—Buia, f. i. lié;k) (regional; şi în sintagmele salcie cenuşie, brandza, fl. 166, salcie sălbatică, borza, D. 153) zălog (Salix tinerea), prodan—buia, F, i. 116; 1) (regional) Salix rubens. borza, d. 154; m) (regional) Salix rubra. id. ib. ; n) (regional) iov (Salix silesiaca). prodan—buia, f. i. 117. în salce (sălci) pre mijloc de ea spîndzurămu organele noastre. psalt. 285. Şi-l goni pre la o salce. (a. 1580). cuv- d. bătr. ii, 287/4. Şi bucine ferecate Lăsăm prin sălcii aninate, dosoftei, ps. 463/8, cf. anon. car., gcr i, 357/7. Pre puşcaşii ungureşti şi nemţeşti i-au ascuns prin sălcii, şincai, hr. ii, 211/25. împltntlndu-se, ca selcile, mai anevoie se prind, economia, 210/7, cf. budai-deleanU,. lex. Salca văztnd pre spine... l-au întrebat, ţichindeal, f. 441/3. Sălci şi alfi copaci era pe malul ptrtului. beldiman, n. p. ii, 65, cf. drlu, lb, i. GOLEScu, c. Să află 5 sălcii, ce să muncesc triste, cu ramurile în jos lăsate, fm (1838), 74/2, cf. va-lian, v. Alte 20 fălci luncă de sălci. . ., din care se alcătuieşte acest loc (a. 1840). uricariul, xiii, 377. Parcul meu se compune de... cifiva tei, ulmi şi sălcii.. negruzzi, s. i, 96, cf. 192, polizu. Cîteva sălcii..-, au luptai sute de ani în contra insalubrităţii. ghicaT, c. e. ii, 319. Nişte pomi şi nişte vii, Nişte sălcii semănate, ici şi colo, pe .,dmpii. alexandrescu, m. 261. Ne opriserăm... sub o salcie- mare şi pletoasă. sion, p. 257, cf. baronzi, l. 144. O grădină frumoasă înconjurată de... sălcii mlădioase. F (1871), 566; Vîntul.. . Sălcii sfinte mişcă a lor frunză, eminescu, o. iv, 94. Apa [curge] sub ulmi şi sub sălcii, mace-donski, o. i, 225. Zăvoaiele de sălcii prind iarăşi să îmbrace malurile. vlahuţX, r. p. 19. Să se bage în scaldă viorele albe şi coajă de salcă. marian, na. 113, cf. id. î. 437, ddrf. Se pierd departe, de-a lungul sălciilor verzui şi mirositoare, păun-pincio, p. 98, cf.. philippide, p. 180, damé, t. 183, barcianu. Putregaiul de salcie amestecat cu tărîţe de grîu se pune la gît pentru gîlci. n. leon, med. 63, cf. alexi, w. Şuierul vîntului se auzea.. . în sălciile, de pe mal. dunăreanu, ch. 97, cf. şăineanu 2. Nu se ivea nimic decît. . . uriaşa pădure de sălcii, iorga, p. a. ii, 212. Subt adumbriri de sălcii despletite Mă-ndrumă azi cea mai din urmă vrere, goga, poezii, 126. Vei căuta... să revezi salcia ce te-a ulnbrit. anghel, pr. 14. Poposeau. sub sălciile care împrejmuiau moara, anghel—iosif, ap. tdrg. îşi afumă oile cu untură de oi în care se află... frunze de salcie cu mîţişoare. pamfile, duşm. 268. Salcia şi-a plecat vîrful Şi s- a făcut punte. id. s. t. 24, cf. pamfile— lupescu, crom. 33, 182. De-o parte şi de alta a drumului sînt sălcii... in care cîntă privighetorile, bră-tescu-voineşti, p. 207. Hudiţa, străjuită... de sălcii, se înfunda, agîrbiceanu, s. 352, cf. id. a. 143, şez. -xv, 111. în lungul cîmpiei.'. . se înalţă doar un singur pîlc de sălcii, gîrleanu, l. 94. Umbra tainică a luncilor tinere de sălcii şi arini, hogaş, m. n. 58, cf. pascu, s. 247, resmeriţă, d. Tăia... un fluier într-o ramură de salcie, bassarabeîcu, v. 26, cf. cade. Trecea acum pe subt o luncă deasă de sălcii bălrîne. mironescu, s. 105. Am rămas să-mi plimb scheletul Pe sub sălciile ude. minulescu, vers. 28, cf. 41. Sălciile dăduseră canafuri cenuşii şi moi. c. petrescu, î, ii, 174. Gîr-liţa... se duce la vale şopoiind pe sub perdele de'sălcii şi lei. i. botez, b. i, 26, cf. 65. Urcai'pe un trunchi de salcie bătrînă... îi turna în cap. .. apă. brXescu, 0. a. i, 81. Lîngă podul acesta ştiam o salcie bătrînă, despletită în apă. g. m. zamfirescu, m. d. i, 43. Ne-am întins la rădăcina unei sălcii, cocea, s. i, 7, Sălciile stau pe maluri pieptănîndu-şi părul ud. lesnea, vers. 135. Mina Olguţei izbucni duşmănos, arătînd... un ciot de salcie săltată deasupra' apei. teodobeanu, m. 1, 185, cf. voiculescu, l. 244. Ici-colo, pîraie pe sub sălcii încremenite în mîhnirea singurătăţilor, sadoveanu, o. xviii, 28, cf. xii, 69. O boare umedă.. : pipăia şovăitor frunzele sălciilor, bart, s. m. 80, cf. scriban, d., bl xv, 91, dr. xi, 63, 64. Materialul cel mai apropiat de mătură şi papură e răchita, de o fire cu papura şi salcia, arghezi, b. 41. O luam la goană. . . pînă departe sub o pădurice de sălcii, blaga, h. 33, cf. id. p. 57. Cîmpie imensă de sălcii, fără o depresiune. 430 I SALCIE1 - 41 - SALCÎM Ralea, s. t. I, 267. Crengile sălciilor ne loveau obrajii. stancu, d. 520. Plopii şi sălciile văilor... sini plini de cintecul păsărilor, v. rom. februarie 1954, 301. Sălciile răsăreau puternic pe creştetul malului, galan, z. r. 91. Tilinca se mai face din coajă de salcie, alexandru, i. m. 55.’ Mugurul sălciei a început să se umfle, tudoran, p. 9, cf. 71. Să mă scald in Valea Morii, unde e salcia aia bătrtnă. preda, î. 45, cf. id. m. 18. A pipăit o crengufă de salcie şi a simţit mîţi-şorii mătăsoşi. t. popovici, se. 57, cf. id. s. 24. în sălcii cineva atlrnase lanterne şi serpentine, barbu, princ. 31. Salicilaţi, săruri ale acidului salicilic, izolat din coaja de salcie, abc sXn. 316. Milu rupea... o nuia de sakă. v. rom. noiembrie 1964, 4. Sălciile au lepădat haina protectoare a mugurilor, vîn. pesc. mai 1964, 11. Pe rîu la deal se înşirau. . . pilcuri de sălcii şi de arini. lXncrXnjan, c. in, 139. Mătănii bat uscate răchitele, în cete, Şi salcia crescută cu elegii în plete. vulpescu, p. 82. Sălciile... se leagănă unduios. con-temp. 1966, nr. 1 022, 10/1. A luat-o pe mama la umbră, sub sălciile de lingă fîntînă. v. rom. ianuarie 1966, 74, cf. l. rom. 1967, 52. Stînd... pe puntea vaporului, vedea plecînd în urma lui ostroavele de sălcii, contemp. ¡1969, nr. 1 173, 1/5. Ca vîntul tulbure prin sălcii, ierbi şi spini, Pe mîini o nesfîrşită beznă s-a prelins, românia literară, 1969, nr. 34, 21/4. Lingă salce, o bătrînă Cu trei caftane-pir-o mină. alecsandri, p. p. 135, cf. id. t. 1 514, h iv 175, x 149, xvîi 226. Bate vîntul sălcile Să-mi pornesc şăicile. teodorescu, p. p. 309. Lelea-fialtă caş-o salcă. jarnîk — bîrseanu, d. 435, cf. 459, 480, hodoş, p. p. 251.'Şi mai e frunză pe salcă Şi mai sînt voinici să-fi placă. bibicescu, P. P. 138. Foiliţă foi ca salca, Porneşte, mîndrufă, vaca! mat. folk. 231, cf. brebenel, gr. p., candrea, ţ. o. 14. Sub o salcie răsădită Este o fală despletită, pamfile, b. 29, cf. 30, 34, şez. xv, 111. Cîntă cucu-n vîrf de salcă. bîrlea, l. p. m. i, 44, cf. ciauşanu, v. 122. AtunSa pune un fir dă salcă la găleată, arh. folk. iii, 136, cf. 58, gregorian, cl. Cînd de sălcie s-apropia, Vidra-nainle-i ieşea. balade, i, 353. Avea nişte sălcii în curte, aşa, scor-buroase. o. bîrlea, a. p'. ii, 474. Sub o salcie răsădită, Şade o fată răstecnită. folc. mold. i, 225. Nici salcia pom, nici mojicul om. pann, p. V. iii, 47/18. Nici din salce pere, nici din răchită vişinele, zanne, p. i, 277y cf. ix, 522. Cînd o da salcia-n Vrancea (= niciodată). pamfile, j. ii, 164. Ce se prinde degrabă şi nu face roadă ? (Salcia), gorovei, c. 327. <0> (Cu sens colectiv) Dărîmă păduri de salcie în bălţi, pentru hrana oilor lor. iorga, s. d. x, 357. Adia vîntul adueînd... cele din urmă frunze de salcie, sadoveanu, b. 20. Ca esenţe moi, întîlnim salcia, răchita, probl. geogr. i, 149. Dintre dicotiledonate se cunosc mai ales urme de.. . salcie, arţar, geologia, 88. Pilcuri de păduri sînt... în lunci din salcie, plop şi stejar, jud. rom. soc. 77. Mureş, pe marginea ta Nu se face nimica, Numa plopul şi salca. folc. transilv. i, 36. <0* (Ca termen de comparaţie pentru a sugera frăgezimea, supleţea, flexibilitatea, subţirimea etc.) Ea cădea din braţele lui... ca o salcie, eminescu, p. l. 54. Ultimul licăr de conştiinţă fusese stins de vijelia ce... aplecase sufletele, ca pe nişte sălcii, g. m. zamfirescu, m. d. ii,2.52. O (în contexte figurate) Privindu-se ca-ntr-o oglindă în ludul apei liniştite, Din harfe sălciile cîntă. anghel—iosif, c. m. ii, 37. Un pin cu fruntea maies-toasă,■ O salcie plîngînd pletoasă, călinescu, o. ii, 230. O Salcie brumărie (sau, rar, dafnoidă) = arbore cu frunzele ca ale dafinului (Salix daphnoides). Cf. BRANDZA, FL. 165, FLORA R. P. R. I, 300, PRODAN — buia, f. i. 118. Salce cu foi de mirt — arbore care are frunzele ca ale mirtului (Salix mgrsinites). Cf. brandza, fl. 166. Salce cu foi de rozmarin (sau tîrî-toare) = arbore care are frunzele liniare, verzi închise ca ale rozmarinului (Salix rosmarinifolia). Cf. brand-ZA, FL‘. 384, FLORA R. P. R. I, 311, PROD AN — BUIA, F. i. 118. Salcie pitică (sau, rar, reticulaţă, retuşa) = ar- bust alpin care creşte în boschete, cu frunze mici, lucioase, avînd pe partea inferioară nervuri proeminente (Salix retuşa). Cf. brandza, fl. 167, simio-NESCU, FL. 123, FLORA R. P. R. I, 293, PROD AN —BUIA, f. i. 118. Salcie de pîriu = arbore cu lujeri subţiri, verzui sau bruni, cu frunze late, relativ mici, rotunjite, de culoare verde închis, lucitoare, cu nervuri subţiri (Salix starkeana). Cf. polizu, barcianu, FLORA R. P. R. I, 308, PRODAN—BUIA, F. I. 118, BORZA, D. 154. Salce galbenă = arbore cu lujeri de culoare galbenă sau galbenă-roşcată (Salix alba vilellina). borza, d. 153. ■<> Expr,: (Familiar) A umbla pe după salcie = a vorbi pe ocolite. Zi-i, mă, pe nume, ce îmi umbli pe după salcie ? pas, l. i, 250. + (Regional) Tată de salcie = tată vitreg. A prins a vorbi cu tată-so cel de salcă. com. sat. v, 99. Frate de salcie = frate vitreg. Çf. udrescu, gl. Copil de salcie — copil adoptiv. Cf. id. ib. Rudă de salcie = amant(ă). id. ib. + P. restr. Ramură de salcie1 (1), care se foloseşte adesea la împletitul gardurilor, al coşurilor, cu scop ornamental etc. Norma... avînd tlm-plele încinse cu o cunună de salce. asachi, n. 7/17. în ogrăzi, după gardurile de salcie, se aud caii ronfă- 4 ind. c. petrescu, î. i, 128. Cînd au pus salcia la acoperiş a îndrăznit să aducă vorba despre actul casei. , barbu, o. 102. + P. restr, (Regional; adesea cu determinarea ,,de la Florii“) Ramură de salcie1 (1) verde (şi înflorită) care se duce de către credincioşi şi se împarte în biserică, în duinirtica Floriilor; (popular) ştîlpare, mîţişor (II 1), (regional) sălcuţă (1). Molitva în duminecfa] Florilor pe sălci (a. 1689). gcr i, 286/31. De cite ori la- biseric-am mers, Popa salcie mi-a dat. pann, ap. cade. Salcia din ziua de Florii... e bună de durere de mijloc, n. leon, mkd. 63. Se leagă viţa de vie cu salcie de la Florii, pentru a o păzi de piatră, gorovei, cr. 142. Salcia de la Florii ... e bună să se aprindă cînd fulgeră, şez. iii, 122, cf. 120. Se pun pe foc... — flori de salcie de la Florii — cu credinţa că fumul... va împrăştia furtunile. pamfile, vXzd. 49, cf. 147. Ca să nu te doară urechile şi şalele te loveşti cu salcie ... cînd vii de la biserică în ziua de Florii, id. b. 49, cf. alrm ii/i h 261. 2. (Bot. ; regional; şi în sintagmele salcie mirositoare, brandza, fl. 109, id. d. 364, panţu, pl., cadê, borza, d. 63, salcă domnească, borza, d. 63, salcă ce miroase frumos, id. ib.) Răchiţică (2) (Elaeagnus angustifolia). Cf. borza, d. 63. 3. (Regional) Pat de crengi (de salcie 1 1) pe care se aşază claia de fin (Vînători — Sighişoara), alr sn i mn h 134/157. — Pl.: sălcii şi (astăzi rar) sălcii.—■ Şi: (învechit şi popular) sălce (pl. sălci şi selci), (popular) sălcă, f (învechit) sălcie (lb, alecsandri, t. 1 514) s. f. 1 — Lat. salix, -icis. 4 SĂLCIE 2 s. f. v. salce1. SĂLCIE 3 s. f. v. saltă1. SALCIËR s. n. v. săreiner. SALCÎN, -Ă adj. v. sălciu2. SĂLCINĂ s. f. v. sarcină. SALCÎM s. m. 1. (Şi în sintagmele salcîm alb, BRANDZA, FL.' 89, GRECESCU, FL, 177, PANŢU, PL., enc. agr., borza, d. 148, rar, salcîm altoit, grecescu, fl. 177, regional, salcîm rotund, id, ib., borza, d. 148) Arbore din familia leguminoaselor, cu ramurile brune, prevăzute cu cîte doi spini la baza frunzelor imparipenate-compuse, cu florile albe, plăcut mirositoare, melifere, grupate. în raceme lungi, cu fructele păstăi, care, în perdele de protecţie, este folosit pentru fixarea terenurilor nisipoase şi al cărui lemn, tare şi rezistent, este utilizat pentru obiecte de uz 436 SALCÎM - 42 - SALClMIŞ gospodăresc şi pentru foc; (regional) acaţ, băgrin, dafin, liliac, mălin (I 7), mălinaş (2), păsuiele, pinar (v. pîinar 2), rug1 (3), lemn-alb, (învechit, rar) setim (Robinia pseudacacia). Cf. i. golescu, c., valian, V; Trei sltnjeni... de grădină englezească cu vreo şase salclmi slabi şi subţiri, negru zzi, s. i, 71, cf. polizu. Respir în mijlocul frumoasei păduri de salcîmi. sîon, p. 197, cf. cihac, ii, 609, lm. Se scutură salcîmii de toamnă şi de pînt. eminescu, o. i, 129, cf. 231, id. p. l. 54. Nişte salcîmi mari creşteau pe amîn-două părţile casei, contemporanul, iii, 781. Să fiu... Salcîm, răchită, plută, sub mine să-l umbresc, mace-donski, o. i, 270. Cortina de dril se lăsă pe mica scenă acoperită de ramurile a doi salcîmi. vlahuţX, s. a. iii, 9. Sub coperişul salcîmului înflorit, au căzut unul în braţele celuilalt, bacalbaşa, s. a. i, 168, cf. ddrf. Pe stradă plouă; salcîmii se scutură, frunzele Cad. DEMETRESCU, o. 115, cf. ZEITSCHRIFT, XIX, 395, BRAND ZA, FL. 89, 547, DAMÉ, T. 183, BARCIANU, GRECÉSCÙ, FL. 177, 756, şio iij, 310, n. leon, med. 64, alexi, w. Printre ramurile salctmilor bătrinî, vîntul trece cu oftări aspre, dunăreanu, ch. 107, cf. şăineanu 2. Ţii minte tu, erau salcîmii-n floare, goga, poezii, 152. Castanul şi salcîmul spun mersul primăverii, anghel— iosif, c. M. i, 146. Suspină trist..., Foşnindu-şi frunza moartă Salcîmul de la poartă, iosif, patr. 73, cf. tdrg. Florile de salcîm cădeau încet. peticX, o. 284. El şi-a Urmat liniştit drumul pe sub salcîmii de lîngâ ulucile şcoalei. brXtescu-voîneşti, p. 326, cf. şbz. xv, 118, RESMERIŢA, D., PANŢU, PL., CADE. Salcîmii plini de floare Se uită lung spre sat, topîrceanu, b. 30, cf. simionescu, FL. 179. Salcîmii de la ferestre înfloriseră. c. petrescu, s. 65. Mina lui Radu Comşa s-a înfipt într-un ghimpe din trunchiul salcîmului. id. î. ii, 271, cf. 245. Mă petrecu tăcuiă pînă la ■. '■ un pile de salcîmi decoloraţi de secetă, i. botez, b. i, 51. înfloresc salcîmii dinaintea porţii, lesnea, vers. 248, cf. ds, bujorean, b. l. 391. O bisericuţă. .. se întrevede printre salcîmii in floare, sadoveanu', o. vi, 479, cf. ix, 212, enc. agr., scrîban, d., dr. x, 393. Străjuiau ètingheri cîţiva salcîmi. v. rom. decembrie 1951, 164. Salcîmii staţiei începură să alunece pe dinaintea trenului. călinescu, o. i, 9, cf. ii, 78. O cărare se curma sub nişte salcîmi sferici, blaga, h. 154, cf. 142, ralea, s. t. i, 291. Un pîlc de salcîmi foarte înalţi, camil petrescu, N. 69. Au: scos masa cea mare... şi-au aşezai-o sub salcîm. stancu, d. 218. Doar salcîmii-au ameţit de alita primăvară, v. rom. iunie 1954, 5, cf. ib. iunie 1955, 59. Uscat ca un salcîm ă rămas Tudo-rică. pas, L. i, 305. Suia... pe sub salcîmii cotropitori şi plopii firavi, vinea, l. i, 54, cf. h. lpvinescu, t. 214, ltr 2. Porni. .. către păduricea de salcîmi. t. popovici, se. 590, cf. borza, d. 148. Pinul şi' salcîmul se găsesc în plantaţii făcute acum 20 — 30 de ani. probl. geogr. ii, 97, cf. flora r. p. r. v, 246. Plesneau florile de salcîm şi toată groapa era verde, barbu, g. 271, cf. id. princ. 45. Umbra salcîmilor era îmbietoare. horea, p. 47, cf. prodan—buia, f. i. 299. La dreapta era un dimb cu salcîmi. v. rom. octombrie 1964, 57, cf. l. rom. 1967, 52. Ne-a apăriit o lizieră de salcîmi. bănuleScu, i. 66. Frunză verde de salcim, La puţiil de lingă drum. teodorescu, p. p. 616, cf. pamFile, b. 52, boceanu, gl., bul. fil. v, 172. Hai, salcîm, salcîm de vară, Pentru tine, fa Ileana, polc. mold. i, 102. O Salcîm roşu = numele a doi arbori scunzi din familia leguminoaselor, originari din America de Nord, cu flori roz sau roşii dispuse în raceme, cultivaţi ca plante ornamentale (Robinia hispida şi viscosa). Cf. grecescu, fl. 177, panţu, pl., cade, simionescu, fl. 372, flora r. p. r. v, 250, borza, d. 148. O Expr. (Rar) A umbla cu vorbe pe după salcîm = a vorbi pe ocolite. N-au umblat cu vorbe pe după salcîm, cum zicea. ■. Gheorghiu. pas, z. iv, 207. (Regional; adverbial) A vorbi (ttiai) salcim = a vorbi mieros, cu amabilitate exagerată şi falsă. Cf. şXineanu 2, şio iij, 310, zanne, p. ii, 846. + P. r e s.t r. fţoaye de salcîm (1). Miresme de sçtlçim,,. ţmbăl- > sămează aerul, anghel, pr. 114. Veneau în adieri miresmele salcîmilor. gîrleanu, n. 143. Era pe vremea salcîmului,... după ploaie, m. i. caragiale, c. 80. Salcîmul. .. este liniştitor în stările nervoase, voicu-lescu, l. 275. Culoarea mierii de salcîm. preda, m. s. 28. Salcîmii aveau să umple nopţile cu dulcea lor mireasmă, contemp. 1969, nr. 1 176, 1/5. O (învechit) Apă de salcîm = loţiune obţinută din florile de sal-cîm (1), cu diverse întrebuinţări în cosmetică. Aburul, de cărămidă arsă stropită cu apă de salcîm. şi apă di pelin cu care-şi întindea pieliţa, ghica, s. 65. Se aburea cu cărămizi încălzite în foc şi stropite cu apă de scd-cîm. filimon, o. i, 131. 4- Compuse: salcîin-al-bastru = plantă căţărătoare din familia leguminoaselor, cultivată pentru ornament (Wistaria sinensis). Cf. borza, d. 185; salcîm-galben = a) arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trilobate şi cu florile galbene dispuse în raceme, adesea cultivat ca plantă ornamentală şi din lemnul căruia se confecţionează obiecte de artă şi mobilă fină; (regional) bobiţel, drob, grozamă, lemnul-bobului (Laburnum anagg-roides). Cf. ddrf, brandza, fl. 559, barcianu, grecescu, fl. 160, TDRG, PANŢU, PL., CADE, SIMIONESCU, FL. 371, VOICULESCU, L. 245, DS, ENC. AGR., FLORA R. P. R. V, 73, PRODAN—BurA, F. I, 289, BORZA, D. 95, der, m. d. enc.; b) (regional) băşicoasă (Colutea arborescens). Cf. grecescu, fl. 177, panţu, pl., simionescu, fl. 222, borza, d. 50; salcim'japonez (sau, popular, -boierese) = arbore din familia leguminoaselor, cu coroană rotundă, umbroasă, cu frunze mici, ■ Înguste, lucioase şi bogate, cu fructul păstăi, adesea cultivat ca plantă ornamentală; (rar) soforă, (regional) acaţie-boierească (Sophora japonim). Cf. enc. agr., ltr2, borza, d. 163; salcîm-mic == arbust din familia leguminoaselor originar din America de Nord, cu florile purpuriii violacee închis dispuse in raceme de forma unor spice, adesea cultivat ca plantă ornamentală; (rar) amorfă (Amorpha fruticosa). Cf. grecescu) pl. 177, Tdrg, panţu, pl., cade, enc. agr., LTR2, FLORA R. P. R. V, 241, PRODAN—BUIA, F. I. 299, BORZA, D. 18. 2. (Bot.; regional; şi în sintagma salcîm boieresc, borza, d. 78) Glădiţă (Gleditschia triacanthos). Cf. id. ib. 78. — Pl.: salcîmi. —Şi: (Învechit) salchim (cihac, ii, 609), (regional) salcîmp (scrîban, d., dr. x, 393) salcln (brandza, fl. 547, scrîban, d., borza, d. 148), salciz (boceanu, gl.) s. m. — Din tc. salkim. SALCÎMÂŞ s. m. (într-o poezie populară) Diminutiv al lui salcîm (1). Salcîmaş di lingă drum, Cu mirosu di parfum, folc. mold. ii, 213. — Pl. : salcîmaşi. — Salcîm -f suf. -aş. SALCÎMĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Fruct de salcîm (1), alcătuit dintr-o păstaie mare, lată, cu numeroase seminţe. Cf. udhescu, gl. — Pl.: salcîme. ft — Salcim + suf. -ă. SALCÎMĂRÎE s. f. (Prin nord-vestul Munt;) Pădure de salcîmi (1); pui deşi de salcîm (1). S-a prăsit o salcîmărie pe Valea Găinuşii, de nu mai poţi răzbi cu plugul, udrescu, gl. — Pl.: salcîmării, — Salcim + suf. -ărie. SALCÎMÎŞ s. n. (Regional) Salcîmişte. Cf. glosar reg., udrescu, gl. — Salcim -f şuf, -iş. 440 SALCÎMTŞTE 43 - SALIGILAGETONĂ SALClMlŞTE s. f. (Rar) Mulţime de salcimi (1); loc acoperit cu salcîmi (1); (regional) salcîmiş. Tocmai trecea prin faţa salcîmiştii care ascundea casa. t. po-povici, se. 540, cf. 590. [Spitalul] aşezat în mijlocul unei salcîmişti. în scl 1974, 440. — Salcim + suf. -iste. SALCÎMP s. m. v. salcim. SALCÎN s. n. v. salcim, SALCÎZ s. m. v. salcim. SALDÂT s. m. v. soldat. SALEÂM s. m. v. salam1. SALEDUCT s. n. Conductă care transportă saramura O)- Saleduclele transportă saramura în bazinele întreprinderilor clorosodice. flacăra, 1969, nr. 5, 8, cf. DN 3, DGR. — PI.: saleducte. — Din lat. sale -f suf. -duet (prin apropiere de apeduct). SALEP s. m., s. n, 1. S. m. (Bot.; regional) Poroi-nic (1 a) (Orchis mascul a). Cf. barcianu, n. leon, med. 60, borza, d. 120. 2. S. m. (Bot.; regional) Untul-vacii (Orchis mor io) borza, d. 120. 3. S. n. Tubercul uscat al unor specii de por oi nic (1), de formă ovală-sferică, dur, de culoare gălbuie sau brună, cu aspect mucilaginos. Cf. i. golescu, C., POLIZU, LM, PANŢU, PL., VOI CULES CU, L. 245, LTR 2 4. S. n. Feculă alimentară extrasă din salep (3j care se întrebuinţa ca aliment întăritor (în diferite boli); p. e x t. băutură preparată din această feculă, (miere) şi apă. Salepul oca 3 bani (a. 1792). şio ii-p 310. Urdinarea s-alină . . . cu băutura de salep fără miere, episcupescu, practica, 110/32, cf. 34/32, i. golescu, c. A se cla copiilor mai timpuriu zamă . . . de salep, vasici, m. ii, 108/6, cf. polizu, pontbriant, d, Poate c-ai vîndut salip la noi. delavrangea, s. 206, cf. DDRF, BARGIANU, ŞIO IIj, 310, N. LEON, MED. 60, ALEXI, W., ŞĂINEANU 2, BIANU, D. S., TDRG, RESMERIŢĂ, d., niga, l. vam. 216, cade. Plătesc eu salipul, plinea şi pastrama de berbec, galaction, o. a. i, 270, cf. scrib an, d. Prin mulţime mişunau limonagii, vîriză-tori de salep, tudoran, p. 16. <0 (învechit) Salepul morţii ~ otravă. Văzînd că va cădea în urgie împărătească, s-au adăpat cu salepul morţii şi au murit, dio-nisie, c. 217, cf. şio ii^, 310, tdrg. — PI.: (1, 2) sălepi şi (3? 4) salepuri. — Şi: (învechit, 4) salip s. n. — Din tc. salep. SALEPĂR s. m. (învechit) Salepgiu. Cf. polizu, pontbriant, d., lm. — PI.: salepuri. -- Salep + suf. -ar, ■SALEPĂRlE s. f. (învechit) Meseria saleparului. Cf. LM. — salepării. — Salepar -j- suf. -ie. SALEPC'ÎU s. m. v. salepgiu. SALEPGIU s. m. Persoană care (prepara şi) vindea salep (4); (învechit) salepar. îşi petrecea timpul mai mult la poarta şcoalei, între plăcintari şi salepcii, decît in clasă, ghicâ, s. 677. Bragagiii şi salipgiii arnăuţi făceau contrast cu ălmiarii şi vînzătorii de şerbet din Fanar. filimon, o. i, 109, cf. n, 181, garagiale, o. I, 158, DDRF, ŞIO lip 310, ŞĂINEANU 2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., cade, scriban, d. Sînt şi salepgii pentru cei ce vor să. bea. camil petresgu, o. i, 197. Bragagii şi salepgii. . . îşi strigau pe isonul de datină marfa. c. petresgu, a. r. 8, cf. 93, fd ii, 87, iv, 63. — PI.: salepgii. — Şi: (învechit) salepclu, salipgiu s. m. — Din tc. salepşi. SALÉRI s. m. pl. (învechit, rar) Salieni. [Trăiesc aici] în mai bună pază decît Romii între salerii săi. beldiman, n. p. ii, 132/2, cf. 133/19. — Din lat. sallares. SALETRĂ s. f. v. silitră. SALÉTROM subst. v. silitră. SALÉU s. n. Preparat de patiserie sărat, de obicei în formă de bastonaşe, obţinut din aluat de făină, unt, brînză, chimen etc. copt în cuptor. îi aminiea lui Puciu să comande tortul, pateurile şi saleurile. c. petresgu, o. p. ii, 141, cf. bl iii, 24, ltr 2, dn 2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: saleuri. — Din fr. salé ,,săratif. SALHANÁ s. f. v. za Miaua. SALHANAG ÍU s. m. v. zallianagiu. SALIIÁT s. n. v. serliat. SÁLHA s. f. v. sihlă. SÁ.LIC, -Ă adj. Care aparţine unui trib al vechilor franci din regiunea Ţărilor de Jos, privitor la acest trib. Cf. bargianu, şăineanu 2, scriban, d. <0 Lege salică ^ corp de legi elaborat în Franţa medievală, care cuprindea o serie de reguli de drept civil, de drept penal şi procedurale, dintre care cea mai cunoscută era prevederea care excludea femeile de la, dreptul de succesiune a pămîntului. Cf. i. golescu, C., PROT. — POP., N. D., ŞĂINEANU 2, RESMERIŢĂ, D,, CADE, SCRIBAN, D., DN 2, DEX. — Pl.: salici, -ce. — Din fr. salique, it. salieo, germ. salisch. SALICACÉE s. f. (La pl.) Familie de arbori sau de ' arbuşti, cu frunze simple, alterne, cu flori unisexuate reunite în amenţi care apar înainte sau o dată cu frunzele, cu fructe capsule care au numeroase seminţe mici, acoperite cu peri lungi, albi-argintii (Sali-caceae); (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. Cf. ltr2, prodan—buia, f. i. 1Í1. Din familia salicaceelor fac parte două genuri: plopul (Popu-lus) şi salcia (Salix). der, cf. botanica, 166, m. d. enc., dex. <0 (Adjectival) Plantă salicacee. — Scris şi: salicaceae. ltr 2. — Din fr. salicacées. SALIGÍD s. m. (Regional) Salicilat folosit drept conservant (Bujoreni — Rîmni-cu Yîlcea). Cf. gl. olt. -- Pl.: salicizi. — Cf. s a 1 i c i 1 a t, acid. i SALICÍL s. m. (Rar) Salicilat. Cf. alexi, w. . — Pl.: salicili. —• Din germ. SalizvL t SALÍ CIL ACET OL subst. v. salacetoL SALICILACETÓNA s. f. (Farm.; rar) Salacetol. Cf. LTR 3. — Salîcil[at] + acetonă. 466 salicilamidă _ 44 - salin SALICILAMIDĂ s. f. Compus din grupa salieila-ţilor, care, datorită proprietăţilor lui analgezice, anti-piretice şi antireumatice, asemănătoare cu ale aspirinei, este folosit ca medicament. Cf. der, d. med., m. D. ENC. — Salicil [at] -f amidă. SALICILAMLIDĂ s. f. Produs chimic obţinut prin acţiunea acidului salicilic asupra anilinei, care se prezintă sub'.formă de ace, solubile în apă, şi care se întrebuinţează ca antipiretic; salifebrină. Cf. i/tr.2 — Din fr. salievlanilide. SAL ICI LAT s. m. (Adesea urmat de determinări care arată felul) Sare sau ester al acidului salicilic, folosit drept conservant în industria alimentară şi în medicină; (rar) salicil. Cf. bianu, d. s. 645, resme-riţa, d., niga, l. vam. 216, CADE. Doctoria dumitale e salicilatul. c. petrescu, î. ii, 243. în odaia... cu miros lincav de salcîm al unsorilor plămădite din salicilat. voi cules cu, p. i, 154, cf. id. l. 276, scriban, d. Am pus salicilat, camfor, muştar, galinescu, o. i, 128, cf. sanielevici, r. 232. Salicilaţii sînt foarte mult folosiţi în medicină, ltr 2. Salicilatul de aluminiu, ib. Salicilalul de bismut. ib. Salicilatul de sodiu şi aspirina sînt medicamente înrudite, belea, p. a. 268, cf. der, DN2, ABC SĂN., D. MED., M. D. ENC., DEX, GL. OLT. — PI.: salicilaţi. — Şi :(regional) saIaeiIât(GL. olt.), salacinăt (ib.), saraeilăt (ib.X saricilăt (ib.) s. m. — Din fr. salicylafe. SALICÎLIC adj. (în sintagma) Acid salicilic — acid derivat din fenol, care se prezintă sub formă de cristale aciculare, albe, de pulbere albă sau de prisme monoclinice, inodor, acrişor, parţial solubil în apă, alcool şi eter şi care este întrebuinţat în medicină, in industria coloranţilor şi în industria alimentară (la prepararea conservelor). Cf. barcianu, alexi, \v., bianu, d. s., resmeriţă, d., cade. Acidul salicilic se pune în legume (conserve) spre a le păstra iarna. voiculescu, L. 42, cf. scriban, d., macarovigi, ch. 409, 532, 542, ltr2, dn2, m. d. enc., dex. — Din fr. salicylique. SALICILÎNA s. f. Substanţă extrasă din scoarţa unor specii de salcie 1 (1) sau obţinută pe cale sintetică din acid salicilic, care se prezintă sub formă de cristale albe, cu gust amărui, solubile în apă şi în alcool, şi care se întrebuinţează în medicină ca antifebril şi antireumatic; (rar) salicozidă. Cf. resmeriţă, d., scriban, d., ltr2, d. med., m. d. enc., dex. — Şi: salicină s. f. resmeriţă, d., scriban, d., LTR 2, D. MED. — Cf. fr. s a 1 i c y n e, germ. S a 1 i z i n. SALICÎNĂ s. f. v. salicilină. SALICORN s. 11. v. salicornie. S\l.!< OHVÎi: s. 1. (Bot.; rar) Brincă (Salicornia enropaea). Cf. brand za, fl. 417, id. d. 342, grecesgu, fl. 498, panţu, pl., l. rom. 1967, 52, scl 1969, 393. — Pl.: salicornii. — Şi: (rar) salieorn s. n. l. rom. 1967, 52, scl 1969, 393. — Din Salicornia [europaea], numele ştiinţific al brîncii. Cf. fr. salicornia. — Salieorn Glandă (sau, învechit, glandulă) salivară sau (învechit) aparat salivar, canalele salivare = (fiecare dintre) cele trei perechi de glande situate în cavitatea bucală, care secretă saliva. Organele ce atîrnă de canalul mistuielii sînt:... glandele salivere ce ţin de gură... kretzu-x legătură cu Oceanul. . . trecînd printr-o fază salmastrl ; oncescu, g. 18. 5 — Pl.: salmaştri, -stre. i — Din lat. salmaster. Cf. it. s a Imast r o. I SALMIÁC s. n. Clorura de amoniu naturală, cris-; talizată, incoloră, galbenă sau roşie, cu gust sărat înţepător, folosită la curăţirea metalelor, în operaţiaf de lipire, în industria textilă, în industria chimica şi în medicină; (popular) ţipirig. O compoziţie din sâni şi salmiac se întrebuinţează mai ales la desfacerea meto lurilor. asaghi, l. 861/26. Un profesor... mirotm la fiecare vorbă dintr-un şipuşor de salmiac. i. nl- ! GRUZZI, S. V, 158, cf. BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., NICA, L. VAM. 216, CADE, CANTUNIARI, L. M. H2, f MACAROVICI, CH. 351, SCRIBAN, D., LTR2, O^2 ¡ — Pronunţat: -mi-ac. f — - Din fr, salmiacj germ, Salmiâk. j \ SALMIE - 47 - SALON SÁLMIE s. f. Un fel de tocană preparată din bucăţi de vîhat care au fost prăjite în prealabil. Mă interesez cum prezidează la elaborarea salmiei de rată sălbatică. sadoyeanu, o. xv, 327, cf. scl 1969, 387. — PI.: salmii. ' — Din fr. salmis. SALMÓN Si in: (Iht.; rar) Somn (Silurus glanis). Salmón, un feliu de peşte, şincai, In dh. v, 561, cf. ALEXI, W., NICA, L. VAM. 216, SCRIBAN, D. — PI.:" salmoni, — Şi: (rar) salm s. m. alexi, w. — Din lat. salmo, -ottis. SALMONÉLA s. f. Bacterie patogenă, larg răspin-dită în natură, cuprinzlnd microbii care provoacă febra tifoidă, febrele paratifoide şi toxiinfecţiile alimentare. Cf. DER, D. MED., M. D. ENC., DEX. — Scris şi: salmonella. der, d. med., dex. — PI.: salmonete. — Din fr. salmonella. SALMONEL0ZĂ s. f. Boală infecţioasă a mamiferelor şi păsărilor, care se poate transmite şi la om, provocată de o bacterie din grupul salmonelei, căre se manifestă prin febră, tulburări gastrointestinal«, pneumonii etc.; paratifoză. Cf. enc. vet. 349f 640, 824, der, d. med., m. d. enc., dex. — PI.: salmoneloze. — Din fr. s’ilmonellosc. SALMONICOL, »A adj. Care aparţine salmonicul-turii, care se referă la salmonicultură; de salmonide. Problema refacerii fondului salmonicol. vîn. pesc. iulie 1960, 6. Gospodăriile salmonicole stnt specifice apelor cari trec peste straturi cristaline, deci limpezi, bine oxigenate, ltr2 xv, 210. Creşterea păstrăvului şi reproducerea' artificială a acestuia în instalaţiile salmonicole existente au dat rezultate bune. probl. geogr. i, 130. — PI.: salmonicoli, -e. — Din fr. salmonicole. SALMONICULTÎJRĂ s. f. Cultură în instalaţii şi în amenajări speciale a diferitelor specii de salmonide, Iii vederea producerii de puiet, reproducerii artificiale şi creşterii efectivelor destinate repopulării sau comercializării pentru consum. Cf. ltr2, dn2. Staţiune de salmonicultură. probl. geogr. i, 128. A începui cursurile prima promoţie de elevi. specialitatea tehnicieni fie vînătoare şi salmonicultură. vîn. pesc. Octombrie 1962, 23, cf. der iv, 289. S-a recurs la creşterea artificială a păstrăvului (salmoniciiltura). ap 80. — Din fr. salmoniculture. SALMON ÍD s. n. (La pl.) Familie de peşti răpitori caracterizaţi printr-o a doua înotătoare dorsală, care trăiesc în ape dulei (de munte) şi în mări (Salmó-nidae); (şi la sg.) peşte care face parte din această familie. Marea Neagră mai are şi alte specii de salmónida:... Salmo labrax... şi Salmo ponticus. an-tipa, f. i. 200, cf. id. p. 274. Primul salmonid al apelor reci din munte şi-a arătat în limpezime... silueta sinistră, sadoveanu, o. xiv, 512. Speciile de salmo-nizi... în apele de munte sînt: păstrăvul indigen, păstrăvul curcubeli, păstrăvul fîntlnei, lipanul şi lostrifa. bo (1953), 39, cf. ltr2, dl, dm, dn3. Afluenţii Jiuri-lor. .. sînt apele cele mai mult populate cu salmonide. pRdBL. geogr. i, 128. Asigurînd factorii care concură la dezvoltarea normală a salomnizilor..., problema refacerii fondului salmonicol pare a fi rezolvătă. vîn. pesg. iulie 1960, 6, cf. februarie 1964, 4. Ca şi la salmonidă, această hrană artificială asigură o bună dezvoltare a peştilor, ap 71, cf. Şl. Specia de salmonide mai reprezentată este păstrăvul indigen şi mai puţin curcubeul. jud. hqm, soc. 143, — PI. : salmonide şi (m.) salmonizi. — Şi salmonidă s. f. ' — Din fr. salmonidés. SALMOXÎDĂ s. f. v. salmonid. SAUVÎXRU s. n. (sg.) (Chim. ; învechit, in Transilv.) Silitră. Cf. Klein, d. 417, drlu, lb. — Din lat. sal nitri. SALOAîVTA s. f. (Omit.; regional) Sitar (Scolopax rusticola) (Zălau). Cf. băcescu, păs. 151. — Pl.: saloante. — Şi: salônta s. f. art. bXcescu, pXs. 151. — Din magh. szalonka. SALOFÉN s. n. Antiseptic intestinal pe bază de acid salicilic, care se prezintă sub formă de pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust slab amărui, folosit în tratamentul reumatismului articular. Cf. bianu, d. s., LTR2. — Din germ. Salophen, fr. salophène. SALÔL s. n. Salicilat de fenil, întrebuinţat ca antiseptic şi antipiretic. Cf. bianu, d. s. Streptococi care produc acid lactic inactiv. ■, sau .. . care descompun salolul. BABEŞ, O. A. I, 357, cf. NICA, L. VAM. 216, cade, macarovici, ch. 542, 603. Salolul e folosii ca antiseptic şi ca antipiretic. ltr2. Mai des folosite şînt salolul, albastrul de metilen, urotropina. belea, p. a. 278, cf. DM, DN2, D. MED., M. D. ENC., DEX. — Din germ. Balol, fr. salol. SALOmXndUĂ s. fi v. salamandră. SALOMÎE s.f. (Bot.; regional) 1. Filimică (Calen-dula officinalis). Ci. borza, d. 37. Şi frumos mi l-au .făliţi Cu-antiriu de cununie Şi cu brîu de salomie. TEODOREŞCU, P. P. 204. 2. C o m p u s : salomii-gfilbene = margaretă (Chry-santhemum leucanthemum). Cf. panţu, pl., bulet. grXd. bot. v, 49, borZa, d. 47. Pl. : şălomii. — Etimologia necunoscută. Cf. ri. pr. Salomia. SALÔX s. n. 1. încăpere (spaţioasă) intr-o locuinţă (mai luxoasă) care serveşte pentru primirea oaspeţilor sau pentru reuniuni de familie. Cf: i. golescu, c. Solii au dat dreapta adiiitantului... ca să meargă pînă în salonul lor. cr (1830), 4032/28, cf. valian, v. Găsi vreme pe căţel să-l ia Prin salon în. braţe spre a-l mliy gîia. pann, p. v, i, 45/24. Se îndeletniceau a bea ciubuce pe nişte lungi divanuri în odaia cea mare, care ... nu se chema peste tot locul salon, russo, s. 27, cf. aris-tia, plut. 139/14. In mijlocul unui salon mare ■ ■ ■ se întindea o masă. ghica, c. e. i, 156. Camera pregătită pentru primirea şi ospătarea invitaţilor era un fel de salon pătrat, filimon, o. i, 178, cf. 122,prot.— pop., n. b., antonescu, d. Salonul principal [al apartamentului] se deschidea pe o grădină, alecsandri, 0. p. 140. Califul a coborît în salon, câragiale, o. ii, 281. Stăm amîndoi în salon, la masa pregătită pentru revelion..-, aşteptăm miezul nopţii, vlahuţă, s. a. iii, 461. Mă înfundai pe o canapea ce se găsea în colţul cel mai întunecos al salonului, i. negruzzi, in plr 1, 253, Vuietul crivăţului. ■ . contrasta Intr-un chip fermecător cu liniştea şi căldura din salon, demetrescu, o. 123, cf. şXineanu2. Aşezat în mijlocul salonului... dormea acuma liniştit, anghel, pr. 65. în mijlocul salonuluie aşezai bradul, brătescu-voineşti, p. 26. Intr-un salon, o mulţime de femei şi de bărbaţi sorb ceaiul, gîrleanu, l. 139. în fundul salonului, o claie de duduci stăteau în cerc. hogaş, dr. ii, 68. Uşa odăii care slujea de sufragerie, salon şi birou, era dală la 534 SALQN - 48 SALONARD pereie. rebreanu, i. 64. Le-am primit in... birou şi salon. iBRĂ'iţjEANu, a. 66, cf. resmeriţX, d. Un salon in faţă şi o odaie de dormit in {and. M. i. caragiale, c. 37, cf. 74. Trecură in salon, la cafea, bassarabescu, v. 232, cf, cade. Coniţa vine numaidecit şi să poftească dumnealor in salon, rebreanu, r. ii, 50. în tristul, tăcutul salohţ Tu cintă-nainte, iubito, bacovia, o. 42. Trebuie schifnhată mobila din salon. c. petrescu, î. i, 40. Doamnele,\ in salon, discutau frivolităţi. brXescu, o. a. î, 85. Stăptna domina salonul cu făptura şi cu uitătura ei. a. m. zamfirescu, m. d. ii, 177. Toate ferestrele salonului sînt deschise, teodoreanu, c. b. 234, cf. scriban, d., vianu, a. p. 71. Trecea ca o umbră delicată prin odăi şi saloane, sadoveanu, e. 174. Se inlilnesc la ceai, in saloanele tale, soţiile cetăţenilor. arghezi, b. 20, cf. 48. Condus de Ioanide, o luă în sus pe scara ce ducea la marele salon... de la etaj. cXlinescu, s. 69. Un modest salon.., care se. deschidea .. . numai musafirilor de la oraş. blaga, h. 9. închise uşa in urma lui Londră, se întoarse în salon. Femeia de serpiciu ii aduse cafeaua: stancu, r. a. iv, 95. Să mă aştepte in salon, pas, l. i, 22, cf. demetrius, a. 262. Salonul dă.. . spre o terasă. H. lovinescu, t. 207, cf. ltr2. Casa... cu trei odăi, dintre care cea din mijloc sufragerie şi salon, preda, r. 11. Acest mare salon nu făcea impresia nici că e locuit, nici că e nelocuit. barbu, princ. 126, cf. id. ş. n. ii, 181. Au instalai în salon pe unchiul sosit în ajun. v. rom. ianuarie 1965, 11. 2. Sală1 (1) In care au loc baluri, serbări, reuniuni, petreceri etc.; p. ext. (la pl.) societatea bună (care frecventează saloanele 2). Cf. stamati, t>. Monotonul menuet, danţul clasic al saloanelor europene. filimon, o. i, 197. în salonul unde şe adunase atita mulţime de oameni.. . toţi oamenii erau cuprinşi de discuţiile lor politice, maioresgu, critice, 93. închi-nind ale lor versuri la puternici, la cucoane, Şiră dataţi in cafenele şi fac zgomot in saloane. eMinescu, o. i, 137. Du-te intr-un salon, priveşte astă-seară bărbaţii de la bal. d. zamfirescu, r. 28, cf. şXineanu2, peticX, o. 296. împărtăşeau cu bucurie hotărirea colonelului de a pune... parchet in salonul clubului. brX-tescu-voineşti, p. 164, cf. resmeriţX, d., cade. Ce-fi pasă dac-o să sfîrşească Orchestra valsul?. .. Tu nu ştii Că nu-i in tot salonul altul la fel cu mine să iubească ? MINULESCU, VERS. 66, cf. SCRIBAN, D. îşi purta dimia... prin saloanele aristocratice din Paris. cXlinescu, s. 8, cf. id. c. o. S73. Tragedia franceză era o prelungire a conversaţiei tntr-un salon, purtată de oameni bine crescuţi, vianu, l. u; 57. Clienţii vieţii elegante ale saloanelor secolului [al] XVIII-lea francez. ralea, s. t. in, 123. Salonitl avea o podoabă de lanţuri de hirtie. barbu, g. 241, Oaspeţii români, împreună cu personalităţile belgiene, se îndreaptă apoi spre salonul oficial, sgînteia, 1969, nr. 8 224. în saloanele elegante ale protipendadei, conformismul său merge pînă la grotesc, românia literârX, 1969, nr. 34, 9/2. Daţi mai tare din picioare, Salonu-i destul de mare. folc. mold. i, 165. O (învechit) Salon de aşteptare ■= sală1 (1) in care solicitatorii aşteaptă să fie primiţi de cineva. Mă chemă in salonul de aşteptare, gane, n. ir, 143. <0 L o c. adj; (Adesea peiorativ) De salon = specific lumii mondene, societăţii bune (care frecventează saloanele 2); care se produce Intr-un salon (2). Coconiţa de salon învaţă pe slujnica sa să zică „muliere“. heliade, o. ii, 238. Purta un nume mai mult de şatră decit de salon, alecsandri, ap. ghica, s. 69. Mulţi poeţi de salon ar fi încintaţi cînd ar putea descoperi... idei cu o umbră... de frumuseţea celor populare, maiorescu, critice, 7, cf. 75. începe a turna o serie de gogoşi de salon, bacalbaşa, s. a. i, 223. Seniorul... se ocupa numai cu vînătoarea, cu gimnastica de salon. id. ib. 248. Conversaţia dintre Mefisto şi vrăjitoarele nu este o conversaţie de salon. în plr ii, 61. Aceste ctniăreţe de salon... împodobesc V,balurileiorga, c. i. i, 136. Literatura rezultată... nu poate mulţumi... nici pe amatorii di povestiri geniile de salon. în plr ii, 286. Ce-ai văzut... a fost o glumă de salon, rebreanu, r. ii, 301. Nu era un erou de salon, oţetea, t. v. 124. Sînt notate... toate varietăţile .. . jargoanelor de salon, vianu, s. 205. Este întruchiparea stilării de salon. v. rom. octombrie 1964, 84. înfruntarea devine. . . manierată ca o conversaţie de salon, contemp. 1966, nr. 1 019, 4/7. Graţioase evoluţii de mişcări şi dansuri de salon. M 1968, nr. 4, 39. Ajunge... fii mediul pestriţ al intelectualităţii de salon, contemp. 1969, nr. 1 182; 2/3. <)> E x p r. (Argotic) Fii salon! = a) ţine-te de cuvlnt!; b) nu fi mojici (Argotic) A fi salon = a fi de calitate foarte bună; a fi distins. 3. Cenaclu literar, artistic, filozofic etc. ai cărui membri, au o îndrumare critică şi o ideologie comună; reuniune a unui asemenea cenaclu; loc unde se reunesc membru acestui cenaclu. Foile publice au răsărit din politica saloanelor, fm (1840), 2051/4. Ofiţerimea ... prinde gust penttu literatură. Cele dinţii saloane se deschid acifm. iorga, c. i. ii, 141. Salonul maestrului era plin de celebrităţi, critici, ziarişti temuţi, pictori-anghel— iosif, c. l. 148. Salonul... îi dă putinţa ... sa participe direct şi mai activ la viaţa literară, vianu, l. u. 423. Saloanele literare şi filozofice sînt în... eflorescenţă. ralea, f. 161. Literatura franceză... cunoaşte numeroase şi vestite saloane literare, constan-TINESCU, S. III, 151, cf. DER. 4. (Adesea urmat de determinări care indică felul) Sală1 (1) în care se organizează expoziţii de pictură, sculptură, fotografii etc.; p. ext. expoziţia însăşi. Au ajuns pictorii saloanelor mondene. vlahuţX, s. A. III, 368, Cf. şXlNfiANU2, resmeriţX, d., cade. Aduc un aer de actualitate, întruclt Se vorbeşte chiar de salonul de pictură din Bucureşti, lovinescu, c. iv, 33, cf. scriban,. gi. Artistul lucrează şi expune la toate saloanele Parisului, opresgu, s. 127, cf. ltr2, dm, dn2. Salonul internaţional de artă fotografică de la Bucureşti. cinema, 1968, -nr. 7, x. 5. încăpere dintr-o unitate spitalicească destinată să adăpostească un număr relativ mare de bolnavi. [Bîrfelile] infirmierelor de la salon, klopştock, f. 135. Fu repartizat la Spitalul Central, intr-un salon cu cîţiva bolnavi. călineScu, s. 236. Medicul şef... părăseşte cancelaria şi ineepe vizita în săldane. bogza, a. î. 257, cf. ltr2. Sora se opri în dreptul........ unui salon in care zăceau zeci de bolnave, preda, r. 261, cf. dm, dn2. Primele saloane de bolnavi au. fost deschise în 1838. abc sXn. 73. Du-te la bolnavul din salonul cinci. t august 1964, 56. 6. (De obicei urmat de determinări care indică felul) Sală1 (1) sau unitate în care se desfăşoară unele activităţi profesionale destinate în mod nemijlocit publicului. Nae, cel mai fain bărbier al mahalalei (are salon special de tuns, ras şi frezat). sXm. iii, 262. încăperea era decorată cu eleganţă demodată de... salon de modi. cXlinescu, o. i, 170. Nevasta lui era mani-chiurist4 intr-un salon din centrul Bucureşliului. preda, r. 72. — Pl. : saloane şi (învechit) salonuri (alecsandri, o. p. 140). — Din fr. salon. SALONÂHD, ~Ă adj. (De obicei peiorativ) Obişnuit (şi apreciat) în saloanele mondene sau In aşa-numita lume bună; care manifestă, trădează un spirit şi un gust pline de snobism; (rar) salonier. Singura preocupare... e „amorul“, pe care şi-l exprimă într-un limbaj salonard, ist. lit. rom. ii, 552. Fundează la Iaşi „Arta română“, asociaţie... ridicîndu-se împotriva influenţelor idiliste, salonarde, ce ameninţau ... plastica românească, v. rom. martie 1663, 120. Lumea „subţire“ se ducea numai la comediile bulevardiere, la piesele salonarde, cu toalete şi adultere, t au- 535 SALONAŞ _ 49 - SÁLP ETRU gust 1964, 87, cf. sfo ii, 119, iv, 179, dn2. Din Bem-marchais s-a făcut totdeauna un autor salonard, înecat în mătăsuri, t septembrie 1968, 18. Perioada dlletan-tică a manierismelor salonarde de acum mai binede jumătate de secol, m 1969, nr. 9, 23. Din spiţa lui Pa-şadia, replică salonardă a acestuia, Sergiu Mălureanu este... imaginea amplificată a unui personaj real. contemp. 1969, nr. 1 182, 3/4, cf. dex. O (Substantivat) Eminescu şi Creangă n-au fost puşi în valoare pentru meritele lor de salonarzi de la „Junimea“. perpessiciuş, m. iii, 318, cf. dn2. "0 (Adverbial) Nu anunţau decît vestimentar (şi asta salonardy pe solii unui curent, cinema, 1968, nr. 4,4. — PI.: salonarzi, -de. — Din fr. salonnard. SALONÂŞ s. n. Diminutiv al lui salon (1). Avea un salonaş şi o odaie de culcare, caragiale, o. i, 7, cf. 127, Trecurăm în odaia de-alături', un salonaş cu mobile vechi, joase. vlahuţă,.s„ a. iii, 121. Se îndreptă spre salonaşul ei, să caute hîrtie şi cerneală. ,D. Zamfi-rescu, t. s. 39. Afară-i noapte, vijelie, Şi-i cald în salonaşul for. iosif, patr. 31, Cel dintîi lucru pe care aş.vrea să-l facem ar fi să mobilăm salonaşul, brătescu-voineşti, p. 213. Trecu prin cele două camere de lîngă intrare şi ajunse în salonaş. agîrbiceanu, s. p. 140. Gheorghe îi deschise uşa salonaşului, bujor, s. 138, cf. REBREANU, I. 132, id. R. I, 258, RESMERIŢĂ, D,, CADE. Mă întreba dacă mă supără că a aşteptat în salonaş. camil petrescu, P. 19. O aşteptă în salonaşul părintesc■. c. petrescu, c, v. 170. Petrecuseră plictisiţi ziua aceea în salonaş, sadoveanu, o. xii, 688. Salonul mare are mobilă de stil vechi..., dar salonaşul e numai în cré-ton cu flori vii pe berjere. călinescu, s. 80. Vilişoara ... era compusă dintr-un hol şi un salonaş, beniuc, m. c. i, 116. îl chemase pe Lucu în salonaş, vinea, I. i, 107, cf. 242. — PI.: salonaşe. — Salon -|- suf. -aş. SAL0NCĂ s. f. v. soloancă1. SALOJVIÉR, -Ă adj. (Rar) Salonard. Limbaj salo-nief. scrib an, d. — Pronunţat: -ni-er. — PI.: salonieri, -e, — Din fr. salonnier „critic al unei expoziţii dé artă“. SALÓNTA s. f. ârt. v. saloantă. SALÓON s. n. Circiumă americană din trecut, cunoscută la noi In special din filmele western. — Pronunţat: salun. — PI.: saloonuri. — pin engl. saloon. SALÓP s. n. Haină de damă (relativ scurtă), îmblănită sau vătuită, cu sau fără mlneci, care se purta tn trecut; V. scurteică. Salop lung şi şorţ negru de mătase (av 1803). iorga, s. d. xii, 145. Căptuşeală la un salop (a.. 1824). id. ib. xxi, 200, cf. i. gólescu, C., KOGĂLNICEANU, în CONTRIBUŢII, I, 79, VALIAN, V., STAMATI, D., POLIZU, CIHAC, II, 324, LM. Să lăsăm cununia pe, joi ... nu-i gata salupul. contemporanul, Vj, 100. Şade ... avînd picioarele acoperite cu un salup blănit. I. NÉGRUZZI, s. i, 125, cf. ddrf, jahreşber. II, 208, GHEŢIE, R. M. 391, barcianu, alexi, w., TDRG, RESMERIŢĂ, D., T. PAPAHAGI, C. L., CADE, SCRIBAN, D., DM, GRAUR, E. 44. — PI.: salopuri şi saloape. — Şi: (învechit) salúp, jalóp (i. golescu, c.) s. n. ' —Din rus. caJion, fr. salope. SALOPER |E s. f. (Franţuzism rar) Murdărie. Cf: ALEXI, \V., SFC IV, 74. — PI. : saloperii. — Din fr. saloperie. SALOPÉT s. f! Costum dé protecţie alcătuit din-tr-o singură piesă, confecţionat din doc, pînză tare, material impermeabil etc., care este îmbrăcat deasupra hainelor obişnuite, de obicei de către muncitori. îmbrăcasem salopeta ca pe nişte nădragi pînă la piept. camil petrescu, p. 313. O matahală, in salopetă albastră, îi duhni în nas... o adiere dospită de-alcool. c. petrescu, a. 313. Din şcile de-of el descălecară Cei patru tractorişti în salopete. D. botez, f. s. 78. Cuşmă deosebită aveau, pe lingă cizme şi salopetă. Sadoveanu, o: xiv, 478. Primăverile-ngînă-n salopete albastre Cel mai frumos imn. tulbure, ■ v. R. 42. Muncitorii cu salopete albastre înaintau în rînduri ştrînse. contemp. 1948, nr. 108, 3/5. Locul hainelor zdrenţuite.. . l-au luat astăzi salopetele frumoase, albastre, scînteia, 1953, nr. 2 824, Omul cu salopeta plină de?păcură.ţinea într-o mină ţigara, v. rom. ianuarie 1957, 96. Şoferul acesta slăbuţ, înfăşurat în salopeta mult prea mare . . ., se dovedi a fi cel mai dibaci, jianu, c. 48,, cf. ltr2. Era un băiat scund. . ., îmbrăcat într-o salopetă neagră. preda, i. 80. Porni..., cu pümnii strînşi, vîrîţi adînc în buzunarele salopetei, mihale, o. 38. Se. vedeau alţii, în salopete, murdari de ulei. t. po'povici, s. 519, cf. dm, dn2. Era şi ea îmbrăcată intr-o salopetă largă. barbu, ş. n. ii, 274. Oameni în salopetă.. ., Bobii de ieri, stăpînii viitori ! brad, o.' 69. Alăturarea eteroclită de aparate, mobilier,... şi oameni îmbrăcaţi în salopete. cinema, 1968, nr. 9, 28. — Pl.: salopete. — Şi: (regional) şalopetă s. f. Com din bucureşti. ' — Din fr. salopette. SALÔT s. ii. v. salutl. SALPÉTER s. n. v. salpetru. SALPETRÔS, -OÂSĂ adj. (învechit) Care conţine salpetru, cu aspect de salpetru. Cf. negulici, prot. — pop., n. d. — Pl. : salpetroşi, -oase. — Din fr. salpêtreux. SALPÉTRU s. n. Nume generic dat la două specii de azotaţi: a) (şi în sintagma salpetru de Chile, enc. agr., ltr2, dc, m. d. enc.) azotat (natural) de sodiu, Care se prezintă sub formă de cristale în mase gra-nulare compacte, sub formă de eflorescenţe etc., transparent, incolor sau alb, uneori divers colorat, care se foloseşte ca îngrăşămint mineral, în industria metalurgică etc., (popular) si litră; b) (şi în sintagma salpetru de India, dc, m. d. enc.) azotat (natural) de potasiu, care se prezintă sub formă de cristale în agregate grăunţoase compacte, sub formă de eflorescenţe etc., transparent, incolor sau alb-cenuşiu, care se întrebuinţează ca îngrăşămînt, în industria de explozivi, alimentară etc., (popular) s i-litră. După slobozirea sîngelui să i se dea tot al i-lea ceas sălpeter cite 1 lot. calendariu (1814), 186/14, cf. calendariu (1844), 185/14, negulici, prot.— POP., N. D., barcianu, alexi, w., şăineanu2, BIANU, d. s., resmeRiţă, d., nica, l. vam. 216, cade. Era, o duhoare închisă de... salpetru, călinescu, c. n. 33, cf. enc. agr., scriban, d., cantuniari, l. m. 99, 106, 112, macarovici, ch. 259, 342, 349,„ ltr2, dm, dn2 sfo. i,196, DER, DC, h IV 167, 184.. <6 (Rar) Salpetru de Leuna — azotat de amoniu (cu sulfat de amoniu). Cf. enc. agr., dc. (Rar) Salpetru de Norvegia (sau norvegian) = azotat de calciu. Cf. ltr2 xi, 466, dc. Salpetru de Montana — amestec de azotat de amoniu cu sulfat de amoniu. Cf. dc. — Şi: (învechit) salpéter s.n. — Din germ. Salpéter, fr. salpêtre. 547 SALPINĂ 50 SALT* SALPÎNĂ s. f. v. ţapină. SALPÎNGE subst. Formaţiune anatomică de formă tubulară ; salpinx. Cf. p. med., dn3. — Din it. salpinge. ■ . . SALPINGECTOMÎE s. f. Operaţie chirurgicală prin, care se efectuează extirparea (totală sau parţială) a trompei uterine. Cf. d. med., dn3. — PI. : salpingectomii. — Din fr. salpingectomie. SALPINGÎTĂ s. f. Inflamaţie acută sau cronică a trompelor uterine. Cf. bianu, d. s., enc. agr., dm, DN2, DER IV, 289, D. MED., Ml D. ENC., DEX, DN3. — Pl. : salpingite. — Din fr. salpingite. SALPINGOGRAFÎE s. f. Radiografie a trompei uterine prin introducerea in lumenul ei a unei substanţe de contrast. Cf. d. med., dn3. — PI. : salpingografii. — Din fr. salpingograpliie. SALPINGOOVAHÎT s. f. (Méd.; rar) Anexită. Cf. D. MED., DN3. — Pronunţat : -go-o-. — PI. : salpingoovarile. — Din fr. salpingo-ovarite. SALPINGOSCÔP s. n. Instrument cu ajutorul căruia se realizează salpingoscopii. Cf. d. med. ii, 510, DN3. — PI. : salpingoscoape. — Din fr. salpingoscope. SALPINGOSCOPÎE s. f. Explorare vizuală, cu ajutorul salpi'ngoscopului, a orificiului faringian al trompei lui Eustache. Cf. d. med., dn3. — PI. : salpingoscopii. — Din fr. salpingoscopie. SALPINGOTOMIE s. f. Operaţie chirurgicală prin care se efectuează secţionarea trompei uterine. Cf. d. med., dn3. — PI. : salpingoiomii. — Din fr. salpingotomie. SALPINX subst. Formaţiune anatomică de formă tubulară; salpinge. Cf. d. med., dn3. + S p e c. Con- ' duct-pereche care face legătura Intre ovar şi uter; trompă uterină. Cf. der, m. d. enc. + S p e c. Conduct care uneşte urechea medie şi fosele nazale; trompa lui Eustache. Cf. der, m. d. enc. — Din lat. salpinx. SALSAPARÎLĂ s. f. v. sarsaparilă. SÂLSĂi s. f. v. salţâ1. 5ÂLSĂ2 s. f. v. sal{ă2. SALSÂU s. m. v. saschiu. SALSIFÎ s. m. (sg.) Plantă erbacee din familia com- ' pozeelor, cu rădăcina pivotantă, groasă, fusiformă, cu partea exterioară negricioasă, iar cea Interioară albă, moale, cu gust plăcut, cu tulpina dreaptă ramificată în partea superioară, cu flori galbene plăcut mirositoare grupate In capitule, cultivată ca legumă şi ca materie primă pentru fabricarea surogatelor de cafea;(rar) scorţoneră, (regional) salată-de-iarnă (Scor-zonera hispanica). Cf. panţu, pl., simionescu, fl. 358, LTRa, BORZA, D. 157. — Şi : salsifie s. f. ltr3. — Din fr. salsifis. SALSIFÎE s. f. v. salsifi. SALSOLĂ s. f. (Bot.; rar) Săricică (Salsola kali). Cf.~ ANTONESCU, D., BRAND ZA, FL. 417, id. D. 344, ENC. AGR., LTR2. — PI.: salsole. — Din fr. salsola. SALSOLÎNĂ s: f. Alcaloid extras din salsolă, sub formă de pulbere cristalină, albă, slab gălbuie, solubilă In apă, Întrebuinţat ca medicament pentru scăderea tensiunii arteriale, a excitabilităţii sistemului nervos etc. Cf. ltr2. — PI.: sălsoline. — Din fr. sălsoline, germ. Salsolin. SALTi adv. 1. (învechit şi regional) Singur, neîn-soţit (de trupe, de escortă). De acolo au mers salt numai cu curtea sa Antioh Vodă. n. costin, let. ii, 60/12. Au venit in mezil la Ieşi saltu, numai cu dzece, doaădzeci de oameni. neculce, l. 203, cf. 141. Nu trebuie să vii cu oaste multă..., ci vino salt (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 150/30. Sosi marişctlul la Focşani salt, căci ărmia îi trecuse la Brăila, dumi-TRACHE, ap. ŞIO II2, 101, Cf. DDRF, TDRG, T. PAPAHAGI, c. l., scriban, d. O (Adjectival) La începui era D-zeu salta-Singurel, şi. unde stniem noi era apă. pop., ap. hem 1 185. 2. (învechit) Cel puţin, doar, numai (I). Cf. cihac, ii, 609. — Şi: (regional) sălta, săltă (com., din bucureşti) adv. — Din tc. salt. SALT2 s. n. 1. Mişcare prin care fiinţele se desprind brusc de la pămînt (sau de pe un punct de sprijin) avîntîndu-se în sus şi revenind în acelaşi loc sau deplaslndu-se; mişcare de deplasare bruscă în zbor; săritură (II), (învechit şi regional) săltătură (1), (învechit) săltare (1), (regional) saitoc (2), sălţat1. In cîteva salturi sare pînă sus scara care începuse a se dărima. heliade, l. b. i, 43/21. Sub salt se in-covie picioarele şi spinarea, şi iute iarăşi intingîndu-se ţipă trupul in sus. antrop. 195/14. Roib-atunci pe munte înalt, Ia.o milă intr-un salt. asachi, l. m. il2/8. Printr-un salt repede o luă în braţe, filimon, o. i, 120. iepuraşul se răpede Naintînd din salt in salt... pin’ce vede In desime fagul nalt. alecsandri, poezii, 358. Regele un semn mai face, se deschide-o altă poartă Şi dintr-insa se repede C-un sălbatec salt un tigru, emi-nescu, o. i, 165. în cer s-ajunge dintr-un salt. mace-donski, o. i,- 189. Cir salturi se piteau iberii-ri cale. coşbuc, p. i, 339, cf. 56, 117. Leoaica... face salturi după o pradă închipuită. în plr ii, 60. Cu mii de paşi ajunge ea; Da-n urmă, oricît s-ar. grăbi, Cu-un salt bărbatu-o va sosi. gorun, f. 181. Diana sine repede şi trage salturi chefnind de bucurie in preajma trăsurii. brătescu-voineşti, î. 163. Căprioara îşi azvîrle picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe. gîrleanu, l. 97. Nu vedem însă decît grupuri care fac salturi înainte şi se culcă repede, camil petrescu, u. n. 334. Ce dans sălbatec, cu chiot şi cu salturi printre virf de cuţite, c. petrescu, î. ii, 228, cf. 34. O muscă zbura în salturi scurte. brXescu, o. a. i, 133. După ultimul salt, l- am văzut cum se ridică, sahia, n. 62, cf. 61. îi vedeam acum bine, apropiindu-se cînd cu paşi mărunţi, cînd în salturi, cocea, s. i, 12. Domnul Deleanu sări ars, dar în salt îşi schimbă fulgerător fizionomia. teodoreanu, m. iii, 145. Dintr-un salt, pieri în goană spre castel, voiculescu, p. i, 165, cf. i, 317. Fugea, zbura, făcea salturi mari, de abia se putea ţine de el Gheorghieş. sadoveanu, o. iii, 111. în cîteva salturi sui scara spre cabină, bart, s. m. 102. Un grup de alergători. ■ . cu toţi muşchii Intr-o supremă încordare nu numai pentru întîiul salt, ci pentru eursa întreagă. puşcariu, l. r. i, 65. Toţi copiii,... cu dansul în 567 SALT^ - 61 - SALTANAT sînge şi cu saltul în talpă şi călciie, s-au pus să joace. arghezi, s. vii, 135. C-un salt săr peste punte. căli-nescu, o. ii, 254, cf. 24. Romi îşi freacă miinile şi face un salt pînă la copiii de alături, blaga, h. 213, cf. id. poezii, 180. Iepurele o tuli în salturi mari. stancu, ş. 410. Dintr-un singur salt, Sălbaticele, negre căprioare ŢlŞneaU pe piscul cel mai drept, mai-nalt. v. rom. ianuarie 1954, 132. Anton Lupan făcu un salt. şi... izbuti cu oarecare trudă să ajungă pînă sus. tudohan, p. 76, cf, 512. - Urcă scările din citeva salturi. preda, r. 245. Căprioare... Inaintează-n salturi graţioase. isanos, v. 294. Văzuse... pe cineva sărind gardul şi străbătînd din ctteva salturi curtea. T. po-povici, se. 527, cf. 277,285. Deasupra fipă-n aer dansînd în salturi bruşte . . . Un tînăr pescăruş, labiş, p. 322. Cu coada lungă şi stufoasă . . . îşi menţine echilibrul în salturile ce le face din copacîn copac. vîn. pesc. februarie 1964, 7. Eşti în apă dintr-un salt. vulpescu, p. 62. Mînzul... porneşte apoi în salturi, bănulescu, i. 185. Plasează, după un salt inspirat, balonul, cu capul, în colţul plasei lui Oprea, sportul, 1969, nr. 658, 3/4. <0> (Prin lărgirea sensului) încă un salt, barcă... Iacă am sosit, aricescu, a. r. 89/8. Butoiul gol îl rostogoliră pe coastă la vale şi bubuiturile luit în salturi tot mai largi, se auziră pînă tîrziu. agîrbiceanu, a, 296. Capetele lor luminate de lună mai răsăriră încă o bucată de vreme in salturi domoale. hoga ş, dr. ii, 16. Pe strada goală vintul deodată face-un salt. bacovia, o. 108. Soarele, zeul luminii, face un salt. sadoveanu, o. xii, 14. Un brad începe să se clatine... şi într-un salt definitiv se aruncă în golul de dedesubt, bogza, c. o. 58, cf. 378. E-un clocot de valuri, e-un cor ce se zbuciumă-n salturi, labiş, p. .245. In salturile mari ale scaunelor care se smuceau, îl vedeau cînd deasupra, cind dedesubt pe Paraschiv. barbu, g. 275. O Fig. Nu putem să rămînem încremeniţi în formulele trecutului, dar nici nu putem... să facem un salt în necunoscut. . titulescu, d. 378. Se deschid vesel ferestrele caselor, pornind c-un şall în primăvară, teodorean-u, m. u. 200. Individualismul burghez... autorizează şi admiră rebeliunea individului, saltul lui in afară de circuitul social, vianu, l. u. 309. Faust îşi pune tragica problemă a saltului peste speţă, halea, s. t. i, 89, cf. ii, 232. *0” Triplu salt = probă atletică de săritură <1 1) în lungime, In care atletul face trei sărituri consecutive care se însumează. In proba de triplu salt urmează Scerbacov, vesteşte crainicul, scîn-teia, 1953, nr. 2 733, cf. m. d. enc. Salt mortal v. mortal. + (învechit şi regional) Dans; joc. Cf. budai-deleanu, lex. [Muzicantul] preface... pe cei liniştiţi într-o dezmierdare de rai, de salt, de veselie. episcupescu, practica, xxxiii/13. Ce salt, ce veselie, Ce lucru poate să fie. sevastos, n. 92. + Mişcare, deplasare în care nu este respectată ordinea consecutivă a unor trepte sau faze. Este recomandabil ca frezarea dinţilor să nu se facă urmînd ordinea consecutivă, ci prin salturi, lăsind intervale de 2 — 3 dinţi. IOANOVICI, TEHN. 316. 2. Trecere (bruscă) de la o situaţie la alta, de obicei superioară. Printr-o lege providenţială ce nu sufere salt, popolii încep mai întîi de la luminare ori învăţătură particulară a individelor, heliade, ap. ghica, a. 683. Aceste modificări accidentale nu pol să se producă decît sau prin salturi> sau pe nesimţite conta, 0. f. 287. Considertnd fără dreptate fenomenul ca un fel de salt... au închipuit iot felul de combinaţii care de care mai încurcate, phillipide, p. 27. Toate popoarele tinere care vor să se pună în curent cu civilizaţia modernă, trebuie să treacă printr-o epocă de salturi. d. zamfirescu, î. 54. Saltul de nivel cultural. lovinescu, c. vii, 146. Asemenea împrumuturi... le găsim în număr mare, mai ales în epoci in care starea culturală a unui popor, a făcut salturi mari. puşcariu, 1. r. i, 366. Saltul din registrul realist tn cel retoric este manifestarea aiitudinii ironice a scriitorului. vianu, A. p. 126. A concepe că materia este factorul prim, - iniţial şi gîndirea factorul secund, derivat — înseamnă a concepe dezvoltarea dialectică a materiei, deivoltare nu numai cantitativă, dar şi calitativă, nu numai evolutivă, dar şi în salturi, contemp. 1948, nr. 104, 15/5. Din punct de vedere cultural, sfîrşitul secolului al XV IlI-lea în Principatele române marchează un adevărat salt. cv 1950, nr. 3, 20. Ca să ajungă om, maimuţa făcuse un salt. argiiezi, s. xx, 7. Trebuie să ne gîndim şi să cercetăm dacă el nu se poate semăna după perioada acestor salturi de temperatură. v. rom. august 1954, 21. Istorie înseamnă efort şi continuitate, înseamnă şi. înlănţuire şi salt. constan-tinescu, s. i. 150. Ultimul salt fusese şi mai uşor de făcut... îl făcuseră căpitan de port, fără să cerceteze dacă omul avea vreo pregătire, tudoran, p, 78. Socialismul nu înseamnă pentru noi numai revoluţie socială, ci şi salt istoric, preda, r. 253, cf. 254. Arta literară [a latiniştilor] nu face saltul pe care l-a făcut ştiinţa, ist. lit. rom. ii, 29, cf. 468. Aceşti douăzeci de ani reprezintă un salt uriaş. T august 1964, 85. Pescuitul românesc... a făcut un salt evident, ap 53. Arta cinetică... se cristalizează în veacul nostru ca un salt al imaginaţiei tehnologice, românia literară, 1968, nr. 3, 20/1. Amplasarea dezvoltării învăţămîn-lului în ţara noastră atestă un salt uriaş fafă de trecui. gî 1968, nr. 933, 2/1. In industrie se fac eforturi gigantice în vederea saltului înainte al sectoarelor cruciale ale economiei naţionale; scînteia, 1969, nr. 8 212. Aştept... un nou salt ce se pregăteşte sigur in dramaturgie. flacăra, 1969, nr. 1, 51. în ciuda saltului formidabil al ştiinţei şi tehnicii, se petrec sub ochii noştri toate atrocităţile, românia literară, 1969, nr. 62, 21/5. S-a realizat prin această Mioriţă un apreciabil salt în creaţia noastră, m 1969, nr. 12, 5. ■0“ Salt calitativ = moment, stadiu necesar al dezvoltării în natură, societate şi gîndire, constînd in schimbarea calităţii unui obiect sau proces. Cinematograful a marcat... acel uriaş „salt calitativ“ de la „miraculosul“ unei ingenioase descoperiri ştiinţifice la stadiul unei arte înaintate, contemp. 1948, nr. 110, 15/1. Studiul salturilor calitative... în istoria limbilor, cv 1949, nr. 9, 46. O călătorie e o eliberare. Eliberare de mecanica cotidiană, un mic salt calitativ, v. rom. februarie 1954, 193. Transformarea limbii latine populare în mai multe limbi romanice reprezîntînd un salt calitativ, scl 1960, 572. S-au produs imense salturi calitative în toate ramurile creaţiei artistice. M 1968, nr. 1, 15. Aceste romane sint remarcabile... marcînd un mult aşteptat salt Calitativ, contemp. 1969, nr. 1 174, 3/4. — PI.: salturi. — Din lat. saltus, it. salto. SĂLTA adv. v. salt1. SALTAMĂRCĂ s. f. (învechit şi regional) Un fel de haină (îmblănită) purtată de bărbaţi. Cf. schiban, d., h xiv 437. — PI.: saltamarce. — Şi: sautumurcă s. f. scriban, d. — Din tc. saltamarka. SALTANĂT s. n. (învechit) Pompă 2 (1). Mustafa-paşa... trecu cu grabă tn serai şi scoase după nobetul saltanatului pe sultan Osman III şi-l sui în tahtul împărătesc, văcărescul, ap. şio iij, 311. Tufekci-başa Vasile... fiind ciocoi de curte făcea haz de saltanăt. beldiman, e. 16/14, cf. i. golescu, c. Unde vezi... saltanaturi..., acolo e ticăloşia cea mai mare. gorjan, h. iv, 9/23. Venitul îmi era prea mic pe lingă cheltuielile şi saltanaturile ce aveam. id. ib. 135/15. Asta este casă de boier de protipendadă, e saltanat domnesc. filimon, o. i, 256. Porni împreună cu tot saltanatul de slugi (a. 1875). şio n1( 311. Conu Dinu fu sculat.. ■ de sunetul clopotelor unor poştalioni, ce intrau în curte cu strigăte şi saltanat. d. zamfirescu, v. ţ. 13. Se 570 SALTR 52 - SÂLTEU uitau... aşteptînd parcă trecerea unui saltanat. id. r. 6. Nunta se petrecu cu mult saltanat şi mare paradă. ap. ŞĂINEANU a, Cf. CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. A doua zi plecă... şi nunta cu tot saltanatul său. POPESCU, b. iii, 110. — PI.: saltanaturi şi saltanate. — Din tc. saltanat. SALTĂR s. n. v. sertar. SALT.fyRAŞ s. n. v. sertăraş. SALTARCLLO subst. Vechi dans italian şi spaniol, care are o mişcare rapidă, cu sărituri"; melodie după care se execută acest dans. Cf. ivela, d. m., dn2, der, m- d- enc., dex. + Parte dintr-o veche suită instrumentală, vioaie, care urmează după un dans mai lent. Cf. m. d. enc. — Din it. saltarello. SĂLTĂ adv. v. salt». SALTEĂ s. f. 1. Obiect in formă de sac plat, de obicei de formă paralelipipedică, confecţionat din pinză, din diverse ţesături sintetice, din cauciuc etc;, in care se introduce (şi se fixează prin cusături din loc în loc) un strat gros de lînă, de iarbă-de-mare, de paie, de vată etc. sau care se umple cu aer, şi care se foloseşte ca aşternut moale (pe paturi), pentru protecţie corporală în unele probe sportive, pentru a pluti pe apă etc. V. mindir (1)> p î n z a i c ă (3). 1 saltt de atlaz {a. 1780). uricariul, xi, 249. Două saltele, una de atlaz şi una de cit (a. 1797). şio 311. 1 seltele, 1 plapoma (a.. 1798). iorga> s. d. xn, 123. 1 salU de cit (a. 1809). uricariul, x, 254. L-au îmbrăcat agalele şi l-au poftit pe saltea, dîndu-i cafea, dionisie, c. 188. In odaie la Reiz-Eţendi, au aflat pe domn şeztnd pe saltele (a. 1822). şio ii-p 311, cf. i. qolescu, c. Să doarmă pe saltele.., umplute cu păr de cal. vasici, m. ii, 111/14, cf. polizu. Un ietăcel de culcare în care se afla un pat cu o saltea. pelimon, i. 249/7.. Dorm într-un pat pe scînduri, fără mindir, fără saltea, ghica, c. e. ii, 387, cf. 592. [Haina] mi-o aşternu în loc de saltea, sion, p. 228. Camera ■ ■. era împodobită cu două paturi turceşti înfundate, peste care erau puse saltele de lînă. filimon, o. i, 185. O casă în care locuieşte... avînd... divanuri cu salteli şi perine de puf. i. ionescu, d. 206. Ies ... din casă purtînd geamandanuri, cutii şi saltele, alecsandri, t. 500, cf. cihac, ii, 609, lm. De friguri, de lingoare voi pe saltea pieriţi, bolintineanu, o. 143. Încep cu toţii a cărăbăni la saltele cu puf, perini moi. creangă, o. 281. Îşi aduce o saltea de-acasă. caragiale, o. i, 16. îi adusese o saltea cu paie, două perini. slavici, o. i, 82. Tu îţi iei nu numai plăpomi călduroase, dară încă şi saltele de puf. ispirescu, u. 25, Vară.., îmi aşternea mama o saltea pe prispă, vlahuţă, s. a. ii, 285, cf. DDRF, ŞIO IIj, 311, ŞĂINEANU2, ALEXI, W., iorga, b. r. 11, bianu, d. s., tdrg. Saltele de pene se văd şi mai greu pe la gospodinele noastre de ţară. pamfile, i. c. 15. Se întinse în culcuşul lui, pe salteaua de paie. agÎrbiceanu, s. 392. Cred că saltelele biblice... nu erau nici mai moi, nici mai mirositoare. hogaş, dr. i, 202, cf. resmeriţă, d. Din zori de zi... ciomăgeşte saltelele cu bărbăţie, bassarabescu, v. 96, cf. cade. Se hrăneşte numai cu paiele şi penele smulse din salteaua şi din pernele patului, lovinescu, c. iv, 69, cf. dr. vii, 193. L-au aşezat pe saltele în fundul culoarului, camil petrescu, p. 184. Sfoară pentru cusut saltelele, brăescu, o. a. i, 62. Un pat cu saltea de paie, pătură, sahia, n. 34. Un pat de fier, fără saltea. cocea, s. i, 139. îi răscolesc patul,... fi caut sub saltea şt în saltea, teodoreanu, c. b. 182. Şoimaru îşi aşeză prietinul pe divanul cu saltea moale de lină. sadoveanu, o. vii, 119, cf. gr. s. vii, 130, bl vi, 207, scriban, d., bul. FiL. vii—viii, 384. Acum se odih- nea, Moţăind ca pe saltea, Pe un val de fîn cosit, ar-ghezi, s. v, 250, cf. xvni, 115. Culcai pe o saltea.. ., Urc spre o altă stea. călinescu, o. ii, 88. Au parte de saltele de paie. bogza, a. î. 252. Polurile erau înguste, acoperite cu cîte o saltea de paie. stancu, m. i. 85. Li s-au dat saltele de paie. pas, l. ii, 158. Nu pot să uit... Patul acela fără saltea, jebeleanu, g. 14, cf. demetrius, a. 39. Dormea toată ziua într-un pat fără saltele, t. popovici, s. 481. Căutau banii... pe sub1 saltele, pe unde-i aveau ascunşi, barbu, g. 169. Iese din cort cu saltelele de papură, cu perne, t iulie 1968, 38. L-a pus cu umerii pe saltea, sportul, 1969, nr. 658, 1/7. Salteaua de pe patul meu era.. ■ îmbibată de apă. contemp. 1969, nr. 1 174, 9/3. Fabricăm saltele cu poliuretaw. scînteia, 1969, nr. 8 192, cf. h ii 254, v 4. Mă duc la ea, Să mă culce pe saltea, şez. i, 174, cf. alrm ii/i h 356, 357, a i 35, iii 12. Mi-i jăli dar di peni Cî-mi făceam nişti salteli. folc. molu. ii, 348, cf. 263. Dacă întinzi salteaua, se rupe. zanne, p. ni, 356. O (Prin analogie) Sub răchiţi bătrîne ... Pe o saltea de iarbă, flăcăii sd lungesc, beldiceanu, p. 62. <0> E xp r. A sta (sau a şedea) pe saltea = a) a nu face nimic, a fi leneş, comod. Locuitorii Moldovei ... o/ fi oameni valoroşi, gata de luptă şi nu de a sta pe saltea, xenopol, I.rR. iv, 160, cf. zanne, p. Iii, 356. Ai bani destui, n-ai decît să şezi pe saltea şi să porunceşti, fundescu, l. p; i, 120; b) a fi fără nici o grijă. Cf. zanne, p. iii, 356; c) ă fi bogat. Cf. id. ib. A pune (sau a avea) sub saltea = a-şi face sau a avea economii. Cf. id. ib. Aveau bani sub saltea. pas, l; ii, 47. (De) pe saltea = a) fără a se obosi, fără a face ceva. Cf. zanne, p. iii, 356. N-am aşteptat zilele să treacă, pe saltea. aRghezi, l. 105; b) fără să-l coste ceva. Cf. zanne, p. iii, 356. A se întinde cît ţine salteaua = a pretinde doai atît cît este posibil. Cf. id. ib. ii, 590. 2. P. anal. (Urmat de determinări) Nume dat mai multor obiecte făcute din piatră, cărămidă, nuiele etc. care sînt întrebuinţate pentru a proteja, a apăra, a fortifica etc. Saltea de apă. ltr 2. Saltea de beton. ib. Saltea de fascine, ib. Saltea de piatră, ib. Saltea de protecţie, ib. 3. (Şi în sintagma saltea pentru reproducere, ltr2) Cadru de lemn de diferite forme, în care sînt fixate mustăţi de salcie, crengi de brad, vîrfuri de stuf etc., folosit la reproducerea dirijată a diferitelor specii de peşte. Cf. antipa, p. 612, nom: min. i, 26, ltr2. — PI.: saltele şi (învechit şi regional) salteli. — Şi: (învechit) seltelf, (regional) sălteă (alr ii/i mn 137, 3 895/848) s. f. — Din ngr. asA-cii. SALTEGÎU s. m. (Prin nordul Munt.) Saltelar. Cf. scriban, d. — PI.: saltegii. — Saltea + suf. -giu. SALTELĂR s. m. Meseriaş care confecţionează saltele (1); (regional) saltegiu. V. mindirigiu. Cf. nom. prof. 36, scriban, d., sfc i, 79. — PI.: saltelari. — Saltele (pl. lui saltea) + suf. -ar. SALTELtJŢĂ s. f. Diminutiv al lui saltea (1). Cf. I. GOLESCU, C., POLIZU, RESMERIŢĂ, D., CADE, DM, DEX. — Pl.: saltelufe. — Saltele (pl. lui saltea) + suf. -uţă. SALTÎU s. n. Unealtă de pescuit cu suprafaţă mare, făcută dintr-o plasă îndoită şi cusută pe margini, folosită mai ales în bălţi, gîrle, rîuri domoale etc. Salteul poate avea 20 m lăţime şi 40 — 50 m lungime. atila, p. 119, cf. 120. 579 saltigrad - 53 - SALUP — PI.: salteuri. — Din sălta. Cf. atila, p. 119. SALTIGHĂD, -A adj. (Biol.; despre unele animale) Care înaintează sărind. Cf. dn 2. — PI.: saltigrazi, -de. — Din fr. saltigrade. SALTIMBĂC s. m. v. saltimbanc1. SALTIMBANC s. m. Actor de circ, cu mimică exagerată, care in trecut evolua în pieţe sau la bîlciuri, executînd exerciţii acrobatice uşoare. V. acrobat, măscărici, paiaţă (1). Cf. şăineanu 2, resmeriţă, d., cade. Visul meu de saltimbac la. .. „Circul Sudanez !“ klopştock, f. 155. După prînz era rîndiil saltimbancului de bilei. o. m. zamfirescu, sf-, m. n. i, 48, cf. scriban, d. în cap nu stau decît saltimbancii. tudqran, o. 64, cf. DM, dn 2, v. rom. februarie 1964, 210. Pictează..... cuprinzind scene de circ, cu saltimbanci. contemp. 1965, nr. 954, 1/5. Au fost.. . saltimbancii de geniu, cinema, 1969, nr. 5, 17. Pieţele publice cu măscărici şi saltimbanci, românia literară, 1969, nr. 27, 15/4. >0“ (Ca termen de comparaţie) Înţelesese... de ce fac drătybenii ca saltimbancii de bilei. G. m. zamfirescu, sf. M. n. i, 29. Coboară Asemeni unui saltimbanc pe sfoară, anohel—iosif, c. m. i, 18. F i g. Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi Irozii, eminescu, o. i, 149. Poeţii au ajuns acrobaţi vulgari, Saltimbanci de piaţă publică. în plb ii, 82. Ce cap de Rege-Saltimbanc părea azi-noapte luna !. Un negru nor... s-apropia De saltimbancul ce ridea. minulescu, v. 68. Va bate cu vorba, cu cnutul... pe toţi nebunii, saltimbancii, o. m. zamfirescu, m. d. ii, 80. — PI.: saltimbanci. — Şi: (rar) saltiinbiie s. m. — Din fr. saltiinbanque. SALTÎRE s. f. v. psaltire. SALTIS(3n s. n. (Regional) Tobă de porc (Ciocăneşti — Vatra Domei). Cf. alr sn iv h 1 125/365. — PÎ.: saltisoane. — Etimologia necunoscută. SĂLŢĂ 1 s. f. ( învechit) Sos (picant); s p e c. zeamă acrişoară făcută din usturoi pisat amestecat cu lămîie, oţet sau vin, sare, piper, dafin, cimbru etc., cu care se ungeau anumite fripturi. Nu este iertat să i se adaoge [peştelui] vreo salţă. iieliade, l. b. iii, 41/16, cf. i. golescu, c.. Pune pe fundul unei farfurioare salcia următoare :. oţet, usturoi pisat, dafin, cimbru, scorţişoară, piper şi sare. man. sănăt. 38/28. Ca sâ-nviezi şi să astnuţi aceh smeadă şi diafană salce, răsptndeşti dasupră-i un.. . nor de piper, odobescu, s. i, 464, cf. polizu. Şi-l ungea c-un fel de salţă.. ■ făcută cu vin amestecat cu usturoi pisat şi cu băcănii, cu lămîie şi cu sare. ghica, s. 67. Scosese un miel... şi îl udau cu un fel de salţă. filimon, o. i, 160. Cigă fiartă în salcie de frunze de dafin şi alămîie. alecsan-DRI, T. 1 259, cf. DDRF, BARCIANU, ŞĂINEANU2. Desfă-ceau. .. zahăr, scorţişoară, sosuri (salsa). iorga, c. i. îi, 174, cf. tdro, resmeriţă, d., cade, scriban, d., GÂLDI, M. PHAN. 247, DM. — PI.: salte. — Şi: (rar) sălce, sălcie, sâlsă s. f. — Din ngr. aâXro-a, it. salsa. SÂLŢĂ 2 s. f. (Geol.) Rîdicătură conică formată prin erupţia la suprafaţa pămîntului a gazelor degajate dintr-un zăcămînt de hidrocarburi, care antrenează apă şi noroi; plclă (6), vulcan noroios. Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., LTR 2, DM, M. D. ENG., DEX. — PI.: salfe. — Şi: (rar) sâlsă s. f. ltr 2. — Din it, salsa. SALUBER, -Ă adj. v. salubru. SALUBRITATE s. f. 1. însuşirea de a fi salubru; stare generală, favorabilă sănătăţii, a condiţiilor igienice şi sanitare din locuinţe, curţi, oraşe etc.; curăţenie. Cf. i. golescu, c. Ar fi de dorit. .. mijloacele de curăţenie şi de salubritate, kretzulescu, m. 7/9, cf. negulici. împrospătarea deasă ,a aerului este principiul fundamental al salubrităţii domestice, bre-ZOIanu, a. 516/16. Un element de salubritate într-a-ceastă curăţenie, man. sănăt. 67/27. Himia, care intervine neîncetat. . . în toate chestiunile^de higienă, de salubritate, marin, pr. i, iii/6. îmbunătăţirea traiului material, a stării igienice şi a salubrităţii, ghica, s. 224, cf. prot. — pop.,n. d. 1 s-a făcut. .. proces de con-travenţiune asupra salubrităţii, cakagiale, o. i, 190, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU 2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SGRIBAN, D., LTR2, DM, DN 2, DER. Condiţiile climatice şi de salubritate pe care le oferea lunca Dîmboviţei. o. barbu, a. v. 15. Ansamblu de însuşiri care fac ca ceva să fie curat, igienic, sănătos. Frumuseţile acestor locuri şi salubritatea aerului lor. deScr. ape, 45/14. Necesitatea asigurării condiliunilor de igienă şi salubritate în circuitul laptelui, bo (1951), 1 116. 2. (Adesea urmat de determinarea „publică“) Totalitatea măsurilor şi metodelor prin care este întreţinută starea de salubritate (1); (concretizat) întreprindere (sau ansamblu de întreprinderi) care asigură aplicarea acestor măsuri şi metode. Este ... de interesul salubrităţii publice ca să nu lase. .. gunoi pe strade. man. sănăt. . 71/12. Ce a făcut... cu un alt ram de îngrijire, salubritatea publică, higiena ? maiq-RESCU, D. I, 219, cf. BARCIANU, ŞĂINEANU 2, RESMERIŢĂ, d., cade, scriban, d., ltr.2, dm. Un proiect pentru înfiinţarea unui consiliu de salubritate publică. g. barbu, a. V; 125. — PI,: (rar) salubrităţi. — Din fr. salubrite, lat. salubritas, -atis. SALUBRIZĂRE s. f. (Rar) Faptul de a face salubru. Salubrizarea şi înfrumuseţarea cartierului, abc săn. 329.  fost adoptată una din primele măsuri oficiale de salubrizare, o. barbu, a. v. 18. — PI.: salubrizări. — Salubru + suf. -izare. SALtjBRU, -A adj. Care este favorabil sănătăţii; care asigură curăţenia, igiena, sănătatea. Cf. i. golescu, c., negulici. El este principiul care... produce şi o materie mai curată şi mai salubră, descr. ape, 158/3, cf. prot. — POP;, n. d. Vîntul nordic.. . conservă această salubră siccitate în toată zona. hasdeu, i. c. i, 221, cf. 225, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU 2, RESMERIŢĂ, d. Mirosul salubru de vise marin. m. i. caragiale, c. 42, cf. cade. A trebuit.. . să se strămute inir-o regiune salubră. voioulesCu, p. ii, 189, cf. scriban, d., dm, dn 2. Pe lingă funcţia lor salubră, parcurile .. ■ îndeplinesc şi un rol decorativ, v. rom. august 1963, 155. -O Fig. S-ar putea deştepta... idei energice şi salubre, odobescu, s. iii, 51. în curind vom avea bucuria de a-i simţi salubrele-i binefaceri, lovinescu, s. i, 168. Mînia lui Danie este justă şi salubră, vianu, l.. u.- 139, cf. 485. (Adverbial) Nici idila..., nici aria tematică mărginită salubru con form regulilor. ., esteticii paşoptiste, nu mai erau la modă. v. rom. ia-; nuarie 1965, 108. — PI.: salubri, -e. — Şi: (învechit, rar) sal fit) er, -ă adj. negulici. — Din fr. salubre, lat. saluber. SALÎJD, - adj. v. zălud. SALÎIP s. n. v. salop. 592 SalufîEtiC sAlutâ SALURÎÎTIC, -Ă adj., s. n. (Medicament) care favorizează excreţia renală de sodiu. Cf. d. med. — Pi.: saluretici, -ce. — Din fr. salurctique. SALUT1 s. n. Cuvînt, frază, formulă, gest, mişcare etc. prin care cineva salută pe altcineva (direct sau mediat); (învechit) sărutătură, sărutare (1); (turcism învechit) selam Cf. i. golescu, c. Adresau saluturi şi bun rămas tuturor, pelimon, i. 258/14. Vă trimit un salut din Budapesta, car agi a le, 0. vii, 139. Salutul lui e larg şi zimbitor. vla-huţă, s. a. ii, 37, cf. şXineanu 2. Saluturi respectuoase . ,. nu-l întîmpinase incă. anghel, pr. 88. Răspund saluturilor ţărancelor care trec. brătescu-voineşti, î. 61. Răspunse c-un fel de reverenţă la salutul preotului. AGÎRBICEANU, A. 434, cf. RESMERIţX, D., cade. Se mulţumi să ducă degetele la tlmplă, intr-un fel de salut milităresc. c. petrescu, î. i, 224, cf. bul. fil. 1, 119. Domnul Deleanu răspundea la saluturi, teodo-, reanu, m. ii, 98, cf. în, 19. Făcu cu dreapta salut, la piept, la gură şi la frunte, sadoveanu, o. vii, 17, cf. xviii, 540. Se îndoi într-un salut ceremonios, bart, e. 152, cf. bul. fil. v, 202, scriban, d. Acelaşi mare ban răspunzînd salutului mulţimii, vianu, a. p. 66. Saluturile „bună ziua“, „fii sănătos”, cv 1949, nr. 6, 20. Am învăţat anume saluturi monahale ... Smerite genuflexii. cXlinescu, l. l. 132. Făclnd un salut ultimativ cu mina, se îndepărtă, id. s. 48. Această condiţie umană îmi impunea un salut cuviincios. blaga, h. 141. „Noroc bun“ e salutul minerilor. Bogza, ţ. 51. Salutul rămînea închis in inimile lor. v. rom. martie 1954, 173. Gestul larg al salutului voise să însemne un elegant dispreţ, ib. septembrie 1955, 76. Duse un deget la frunte, în semn... de salut, pas, l. i, 48. Un salut neluat în seamă e o greşeală, vinea, l. I, 11, cf. 141. Profesorul face un gest de salut. h. lovi-nescu, t. 414. După cuvenitele saluturi... se aşeză la masă. tudoran, p. 34. Nu-i mai răspundea la salut. preda, r. 68. Andrei se înclină în chip de salut. t. popovici, s. 14, cf. id. se. 323, dm, dn 2. Zimbea cu plăcere la saluturile boierilor veliţi, barbu, princ. 141. Al şaptelea Osiris era cioplit în poziţia de salut, cinema, 1968, nr. 6, ix. Făceam salotu şi el ni mulţămea. graiul, i, 227. — PI.: saluturi. — Şi: (regional) salot s. n. — Din fr. salut. SALUT2 s. n. (învechit) Salvare (1); p. e x t. fericire; bunăstare, prosperitate. Vom conveni in Blaj... cari vreau salutea naţiunii noastre, bariţiu, p. A. ii, 80. Datoria ei este d-a îngriji de saluta (bunăstarea) celor sănătoşi, barasch, i. 4/16. Italia fu cea dintîi care răspunse la invitul făcut pentru salutul ei. filimon, o. i, 138, cf. prot. — pop., n. d., gheţie, r. m. 391, barcianu, alexi, w. Armata salutului, scriban, d. — PI.: saluturi. —,Şi: (învechit, rar) salută, saltite s. f. — Din lat. salus, «tis. SALUTĂ vb. I. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (Complementul indică oameni) A rosti, a scrie, a transmite un cuvînt, o frază, o formulă etc. ori a face un gest, o mişcare etc. pentru a-şi exprima politeţea, respectul, afecţiunea etc., îndeosebi la întîlnire şi la despărţire, (învechit) a săruta (I), (turcism învechit) aface selam (v. selam 1), (regional) a noroci (3), a sălutări; p. ext. a-şi manifesta bucuria (prin aclamaţii, gesturi). în limba grecească m-au să-lulat (...au dat bineţe) zicînd . . . T. aaRon, s. a. 23/17. Am cinste de a vă săluta. vida, gram. 501/31, cf. i. golescu, c. Salutindu-l cu modestie, ii răspunse ... mag. ist; i, 268/30. L-am salutat adineaori. lXzX-rescu, s. 18/28, cf. stamati, d. Ea pre Teseu... l-a salutat bătrîneşte. ajristia, plut. 13/19. Se vedea curtenit, salutat, stimat, negruzzi, s. i, 73, cf. 172, po- lizu. Eu îl salutai din miriă. pelimon, i. 46/10. Plecă salutind şi strîngînd mina lui lata. ghica, s. 519, cf. id. c. e. ii, 582. Şi-i porunci Să saluteze pe prinţul. alexandkescu, o. i, 308. [Cocoana] saluta în dreapta şi în stînga. sion, p. 90, cf. prot.— pop., n. d. Pe loc tot regimentul. .. Salută cu onor Românul care pleacă. alecsandri, poezii, 447, cf. id. t. ii, 363. Albert îi salută cu mărinimie, bolintineanu, b. 31/11. Cea grupă zdrenţuită în cale-i o salută, eminescu, o. i, 61. Saluta cu respect în dreapta şi în stînga. caragiale, 0. i, 4, cf. vii, 19, ddrf, philippide, p. 215. Noroc bun, om d-omenie! zice craiul salulînd. coşbuc, p. ii, 127, cf. barcianu. L-am salutat cu respect, dela-vrancea, h. t. 76, cf. alexi, w. Boierii..., făcîndu-se cerc, salută, iorga, c. i. i, 171. Salută pe viitoarea soacră, anghel—iosif, c. m.i, 147. Toate mă salută-n cor. iosif, patr. 31. O salută întotdeauna dueîndu-se sau întorcindu-se de la slujbă. brXtescu-voineşti, p. 231. îl saluta de cîte ori se întîlneau pe drum. agîrbi-ceanu, a. 266. îl salută de „bună-dimineaţa“. gÎr-leanu, l. 68. N-avea bună-cuviinţa nici să te salute cind te intilnea. rebreanu, i. 183, cf. id. r. ii, 103, resmeriţX, d. Vă salut!.. . şi plecă, ardeleanu, u. d. 226. Salută lumea cu două degete duse repede la pălărie, bassarabescu, v. 211, cf. cade. Iartă-mă că te salut numai din uşă. minulescu, vers. 322. Am salutat, cînd am trecut prin dreptul ei. camil petrescu, u. n. 162. Salută oameni cărora de multă vreme nu le mai dăduse ziua bună. c. petrescu, î. ii, 151, cf. id. c. v. 289. Să poftiţi, ■ ■ ■ zice ofiţerul adjutant, salutînd scurt. brXescu, o. a. i, 40. îl saluta numai pe Ivan. g. m. zamfirescu, m. d. i, 33, cf. id. sf. m. n. i, 68. li salută cu o înclinare a capului, teodoreanu, m. m, 414, cf. id. c. b. 229. Tinărul puse mina la căciulă şi salută tăcut, voiculescu, p. ii, 141. Omul... ne-a salutat c-o temeni, sadoveanu, o. xvi, 26, cf. xvm, 540. Pe bătrîni îi salută în silă. dan, u. 62. Trebuie să-l salutăm cu „glas tare“, iordan, stil. 70, cf. bul. fil. vi, 67, 135, scriban, d. Tătuţu şi-a mai întors o dală capul, ca să-i salute, argbezi, s. vii, 46, cf. id. b. 75. Driade ieşeau din boschete pentru a o saluta, vianu, l. u. 60. Salutam smerit şi cu inima gămălie, blaga, h. 78. Se scoală în picioare şi le salută. bogza, a. î. 42. Stăpînul şatrei ridică pălăria şi salută. stancu, ş. 146. Salută cu un deget pe cunoscuţi, pas, 1. i, 47. Iată-mă..., salută ea cu o însufleţire voită. vinea, l. ii, 250. O salută cu intimitate, davidoglu, m. 9. Plutaşul îşi scoase căciula... salutîndu-i. tudoran, p. 101. Salutase ducînd mina cu mănuşa la chipiu. preda, r. 298, cf. 178. Mergea grăbit, nu saluta. t. popovici, se. 253, cf. dn2. Sentinelele fură salutate cu braţele ridicate, barbu, ş. n. ii, 167. Ne salută pe toţi şi se îndreptă abătut inapoi. bXnulescu, i. 70. Saluta... publicul prezent, cinema. 1968, nr. 4, ii. Vă salut cu tot respectul! ţ ianuarie 1969, 14. Şi vă salut, şi să trăiţi, o. bîrlea, a. p. ii, 439. O Refl. recipr. Ne salutăm, dar într-atît se mărginesc rela-ţiunile noastre, ghica, c. e. ii, 441. Nu-şi vorbeau, nu se salutau, rebreanu, i. 303. Ne-am salutat, am vrut să-l opresc, camil petrescu, p. 139. îi vezi cum trec, cum se salută, cum se invidiază? c. petrescu, c. v. 164. Oamenii se salută între ei. bogza, a. î. 138. Chinezii se salută apleeîndu-se din spate foarte jos. contemp. 1954, nr. 383, 6/2. Omul din ataş scoase citeva hîrtii pe care i le întinse celui de pe şa şi se salutară scurt, barbu, ş. n. ii, 16. O (Prin lărgirea sensului) Salutăm celelalte porturi cu fluturări de batiste. vlahuţX, s. a. iii, 470. + (Complementul indică persoane sau acţiuni, evenimente etc.) A primi, a întîmpina, a aprecia, a se ralia, a marca etc. (cu bucurie, cu simpatie, cu entuziasm). Alţi pascari rămaşi pe mal salutează purcederea. asachi, p. r. 56/27. După ttceasta, salutînd pre doamna Ruxandra de regentă..,, proclamară pre Bogdan de domn. negruzzi, s. i, 160. Fieştecare alerga să saluteze pe noul imperator. calendar (1857), 38/31. O să vii aici... să saluţi.. • 596 SALUTAR - 55 - SALUTĂ pe deputatul ales şi pe prefect, caragiale, o. i, 176. Nimeni n-a salutat splendida şi neaşteptata răsărire a acestui poet. vlahuţă, s. a. ii, 419. Saluţăm pe cei ce vor mai peni (a. 1899). plr i, 499, cf. n, 40. Puştile şi tunurile salută, în bucuria obştească, iorga, c. i. i, 162. ll salutăm cu bucurie şi încredere ca pe un viilor al picturei noastre, anghel, pr. 157. Secuii salutară cu bucurie pe principii localnici, bul. com. rsT. ii, 191. Salutăm cu o sinceră bucurie cele două evenimente mai importante în politica Franţei, titulescu, d. 642. Vor saluta cu pahare înflorite... speranţa unei primăveri, sadoveanu, o. xii, 690, cf. id. e. 48. Antichitatea clasică a fost salutată cu entuziasm, oţetea, r. 332. Popoarele lumii salută acest eveniment, scîn-teia, 1952, nr. 2 388. In 1846 tipărea „Clteva ore de colegiu", salutînd corpul profesoral, călinescu, s. c. l. 87, cf. ralea, s. t. i, 66. Oamenii au salutat cu firească bucurie eliberarea naturii, contemp. 1953, nr. 343, ¡1/4. Poporul român salută şi sprijină cu căldură nobila chemare la luptă, scînteia, 1954, nr. 2 860. Salutau biruinţa civilizaţiei, v. rom. octombrie 1955, 173. Salută murea mişcare revoluţionară europeană. ist. lit. rom. ii, 463. Salutăm iniţiativa revistei „Cinema“. cinema, 1968, nr. 1, x. Salutăm faptul că noua conducere a inclus „Don Juan“ în repertoriu. m 1968, nr. 1, 24. Sule de tineri veniţi să-i salute pe oaspeţii români, scînteia, 1969, nr. 8178. <0> F i g. Fiecare început de an... a fost salutat de calda inimă a românului, timpul (1856), nr. 1, 11/21. Această zi ce odată mă saluta ferice, sion, c. 87/17. Vine rîul Bahna, să salute sosirea marelui fluviu. vlahuţă, r. P. 7. Un mierloi saluta ■ . ■ întîile raze ale zorilor. hogaş, dr. i, 216. Un şuierat prelung salută ivirea zorilor, minulescu, vers. 13. Nici un freamăt nu se ridică să salute răsăritul lunii, cocea, s. i, 97. Hor-căielile adormiţilor măsurau singure liniştea nopţii, salutate... de (îrîitul greierilor, călinescu, o. i, 20. Cîteva sălcii pletoase . .. ies înaintea Oltului, şalutîndu-l. bogza, c. o. 101. Un ropot scurt de aplauze îi salută apariţia, vinea, l. i, 22. — Prez. ind.: saliXt şi (învechit) salutez. — Şi: (Învechit şi regional) sălută vb. I. dr. iv, 1 155. — Din lat. salutare, it. salutare. SALUTĂR, -A adj. Care este folositor pentru menţinerea (sau reclştigarea) sănătăţii, pentru viaţa cuiva etc.; p. gener. care este potrivit, adecvat, necesar etc. (prin consecinţele pozitive) Intr-o împrejurare dată. Cel cuget salutariu. heliade, o. i, 201. Îmbină cu această numire salutară... ce-i zace omenirei mai mult la inimă, vasici, m. i, 23/23. Balta-Albă... renumită... pentru efectele ei cele salutare, laurian, m. iji, 65/22. Salutaria fifosofie... rareori ajunge a spera oarecare mîntuire. lăzărescu, s. 38/8. Să prepare proiecte de legi... spre a le sancţiona, dacă le-ar afla bune şi salularie. bariţiu, p. a. iii, 7. Căsătoria are o influinţă salutară asupra stărei sănătăţii... oamenilor, barasch, i. 147/12. Cuvîrttul se dezvoltă. .. propagînd ... perceptele salularie. aristia, plut. xiv/9. Un instinct salutar l-a condus pe căile salvării, timpul (1856), nr. 1, 11/31. Acea trezire salutarie începe a se simţi (a. 1858). plr i, 178. Această precauţiune este foarte salutară, isis (1859), 165/25. Principiul cel mai salutariu pentru aeşterea avuţiei unui stal. ohica, c. e. ii, 541, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, d. Nu cred să producă vreun efect salutar asupra lor. alecsandri, s. 45. O reacţie salutară a spiritului nostru literar, maiorescu, critice, 88. [Spectacolul] avu o influinţă salutară asupra eroului, eminescu, p. l. 27, cf. ddrf, bărcianu, alexi, w., şăineanu2. Mijloacele noastre de etprimare... pentru a propaga o credinţă salutară, anghel, pr. 187. Pentru omenire e mai salutară praxa doctoricească. agîrbiceanu, a. 125. Păruielile noastre... aveau la bază rîvna salutară de a ne lumina, hogaş, dr. ii, 127, cf. resmeriţă, d., cade. Îngăduie domnia absolutismului. . . fără nici o reacţiune salutară, lovinescu, c. iv, 80. Şedeam... stăpînit de o salutară teamă, galaction, o. 57. S-ar putea întreţine... focul sacru şi saluiar al vieţii, cocea, s. i, 203, cf. scriban, d. Cred că. .. descriind crud urîtul moral fac operă salutară, călinescu, c. o. 146. Pozitivismul a reprezentat o reacţie salutară. vianu, m. 125. Sînt şi emoţiuni salutare? vinea, l. ii, 69, cf. dl, dm. Această critică este... salutară. v. rom. aprilie 1961, 126, cf. dn2. Ideea de justiţie are un alt sens, mai saluiar. românia literară, 1968, nr. 3, 19/1. O acţiune hotărîtă ... ar putea aduce remediul salutar, m 1968, nr. 11, 15. Satisfacţia de a vedea preconizate multe măsuri salutare. GÎ 1968, nr. 935, 3/6. — PI.: salutari, -e. — Şi: (învechit) salutăriu, -ie adj. — Din fr. salutaire. SALUTĂRE s. f. Faptul de a (se) saluta; cu-vlnt, frază, formulă etc. sau gest, mişcare etc. prin care cineva îşi exprimă politeţea, respectul, afecţiunea etc. faţă de altcineva, mai ales la întîlnire ţi la despărţire ori (de obicei la pl.) prin intermediul cuiva; (rar) salutat2, (învechit) salutaţie. V. servus. Cf. i. golescu, c. Salutare şi frăţie ! (a.1848). doc. ec. 951, cf. negulici. Remus bine primit... în salutări. aristia, plut. 55/6, cf. polizu. Schimbasem salutările de rigoare, ghica, c. e. i, 119. Fiu al ţărei, salutare! alexandrescu, o. i, 262. Făcurăm o salutare generală. sion, p. 269. După, cîteva salutări adînci, se puse dinaintea stăpînului. filimon, o. i, 116, cf. prot.— pop., n. d., antonescu, d. O salutare graţioasă ! caragiale, o. i, 112. Primeşte-o salutare, macedonski, o. i, 51, cf. 14, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU 2. Zicînd drept salutare celui cu care se întîlneşte: — Ce faci, mă, hoţule ? brătescu-voineşti, p. 132. Salutare, colega. agîrbiceanu, a. 291. Plecînd apoi capul în semn de salutare, rebreanu, i. 240, cf. resmeriţă, d., cadf. Socotind salutarea asta matinală şi pură de bunlaugur. cocea, s. i, 312. îşi înălţă pălăria... în semn de salutare. sadoveanu, o. vii, 83. li trimet salutări cordiale. id. ib. xx, 18, cf. iordan, stil. 47, scriban, d. Se transmit salutări de la Jim. călinescu, o. i, 67. Salutări din Rîmnicu-Sărat, bogza, a. î. 348, cf. dm, dn 2. Cămăraşul. . . plecat şi unsuros, numai salutări, baruu, princ. 31. O F i g. Du Oltului din partea mea O caldă salutare, coşbuc, b. 56. Du o caldă salutare tîrgului meu natal, contemp. 1953, nr. 374, 4/2. — Pl.: salutări. — V. saluta. SALUTÂRIU, -IE adj. v. salutar. SALUTĂTl adj. Care primeşte un salutl. Cf. ddrf, resmeriţă, d. — Pl.: salutaţi, -te. — V. saluta. SALUTÂT2 s. n. (Rar) Salutare. Cf. ddrf. — V. saluta. SALUTAŢIE s. f. (învechit) Salutare. Salutaţia fe-halnică şi luarea taxei întru acest chip obicinuite, sţ 49/18, cf. i. golescu, c. Tuturor.. . salutaţie ! veisa, i. 165/12, cf. negulici, stamati, d., polizu, prot. — POP., N.D., ANTONESCU, D., BARCIANU, ALEXI, W., DN2. — Pl.: salutaţii. — Şi: salutaţiâne s. f. antonescu, D., BARCIANU. — Din lat. salutatio, fr. salutation. SALUTAŢI ÎINE s. f. v. salutaţie. SALUTĂ s. f. v. salut 2. 604 SÀLÜfË - Sé - SÀLVÀRË SALUTE s. f. v. salut 2. SALV vb. I. T r a n z. şi r e f: 1.. A izbuti să scoată (y. mi lui. 1 4) sau şă iasă dintr-o situaţie critică (v. scap a), (învechit şi popular) a (s e) m i ntui (l)j.spec. a (se) dezrobi a (se) elibera. Sal-vă-fi poporul, Doamne l heliade, o. i, 210, cf. negu-uci. A nutrii şi a sabat pe Romul, aristia, plut. 79/2-2. Sub pretextul că ... salvă patria . ■. ghica, e. e. ii, 335. Viaţa... nu i-a mai putut-o salva, sion, p. 440, cf. prot. —pop., n. D. El ar fi putut să-şi salve propria sa viaţă, hasdeu, i. v. 156, cf. lm. Era... nu numai salvat, -era chiar răzbunai. carAgiale, o. iii, 184. Nu pot salva tablourile de Grigorescu şi covoarele. vlahuţă, s. a. iii, 482, cf. şăineanu 2. Scris a fost să fiu salvată, anghel—iosif, c. m. i, 67. Privirea cuvioasă a moşneagului salvă reputaţia de bun predicator a clericului, agîrbiceano, a. 110. Miile de călăreţi... nu pot totuşi salva decît în parte femeile şi copiii, pârvan, G. 48. Visai s-o salvezi din ghearele unor bandiţi, ibrăileanu, a. 50, cf. resmeriţă, d., cade. Oamenii curţii au sărit să salveze vitele, rebreanu, r. ii, 116. Nu te salvează nimeni şi nimic, topîrceanu, p. o. 146. Suma de un milion era salvată, camil pe-trescu, u. n. 57, cf. id. p. 22. Regizorii fac apel la decor pentru a salva mediocritatea textului, c. petrescu, 0. p. i, 87. Nici nu ştii de la ce te-am salvat, sebastian, j. 2i. Salvase şi puşca de sechestru, teodoreanu, m.' 1, 309- A convins pe oameni să se salveze ei singuri. sadovbanu, o. xx, 148, cf. scriban, d. Zadarnic flu-turul încearcă... Să se salveze de dezastre, căunescu, 0. 11, 111. Aveam ceva de salvai din casă. blaga, h. 32. Muntele însuşi îl salvează, bogza, c. o. 45. Să-i pună picioarele în scînduri şi să i le salveze, stancu, ş. 488. Eu am salvat averea părintească, vinea, l. i, 189. Era peste putinţă ca prietenul său să nu se fi salvat, tudoran, p. 61. Bolnavul a fost salvai, belea, p. a. 194, cf. dl. Erau lucruri ce trebuiau salvate. t. popovici, s. 256. Viaţa unui om salvează, labiş, p. 64, cf. dm, dn 2. Vine să-i salveze un vas englez. ist. lit. rom. 11, 272. Doar ploile te pot salva, vul-pescu, p. 108. Ţineam încă să ne salvăm, bănueescu, 1. 221. Corpul expediţionar britanic şe salvează.., dincolo de mare. magazin ist. 1968, nr. 12, 16. Salva pieile-roşii. .cinema, 1968, nr. 1, 20. Eroi... care se salvează povestind, contemp. 1969, nr. 1 182, 3/1, cf. dex. <0 (Prin lărgirea sensului şi f i g.) încercasem să salvăm ultimul petic alb al sufletului, o. M. zamfi-rescu, sf. m. n. 1, 19. Scriitorul... revine lă elementul concret şi salvează ... impresia singurătăţii, vianu, a. p. 187. Mania sa de a se salva prin cuvinte, ralea, s. t. iii, 55. Trebuie ... să salvăm civilizaţia, h. lo-vinescu, t. 153. îl va salva de ridicol... umorul lui verde, constantinescu, s. ii, 342. Fă ceva. .. spre a-fi salva sufletul, barbu, princ. 74. Voinţa literaturii... de a se salva de pericolele implicate în cultura literară. românia literară, 1969, nr. 34, 8/1. A salva situaţia. dex. <£> E x p r. (Tranz.) A salva ap,arenţa (sau aparenţele) = a da unui lucru, unei situaţii etc. o înfăţişare capabilă să ascundă răul lăuntric. Acum răminea doar grija să salveze aparenţele şi să-l utilizeze la alergătura prin sate. c. petrescu, î.. ii, 135, cf. cocea, s, 1, 173. Credea că numai aşa se puteau salva aparenţele, blaga, h. 138. Cată să salvăm aparenţele măcar prin detaliu, vinea, l. i, 110, cf. dl, DM, DEX. — Prez. ind. : salvez şi (învechit) Salv. ' ' . — Din lat. salvare, it. salvare. SALVAMĂR s. n. Serviciu destinat să ajute la salvarea celor care sînt în pericol de a se îneca în mare. Cf. dcr. — Salva + mar[e]2. SALVAMARÎST s. m. Persoană din eadrul salva-marului care se ocupă cu salvarea celor aflaţi în pericol de a se îneca în mare. Cf. dcR. — PI. : salvamarişti. — Salvamar -f suf. -ist. SALVAM ÔNT s. n. Organizaţie care se ocupă cu salvarea persoanelor rătăcite, surprinse de viscole,, de avalanşe etc. în munţi. Cf. dcr. — Salva -|- montfan]. SALVAMONTÎST s. m. Persoană din cadrul salva-montului care se ocupă cu salvarea persoanelor rătăcite, surprinse de viscole, de avalanşe etc. în munţi. Cf. DCR. — PI. : salvamonlişti. — Salvamont + suf. -ist. SALVĂRE s. f. 1. (Adesea prin lărgirea sensului şi f i g.) , Acţiunea de a (s e) salva şi rezultatul ei, scăpare, (astăzi rar) m 1 n t ui n ţ ă (J), (învechit şi popular) mîntuire (1)., (învechit) se la met; s p e c. dezrobire, eliberare; (concretizat) ceea ce salvează pe cineva sau.ceva. Amorul. . . ministeriu al zeilor pentru... salvarea junilor, aristia, plut. 95/19, cf. 174/4. Dau.:, danii pioase... pentru salOarea sufletului, ghica, c. e. i, .74, cf. şai-neanu *, resmeriţă, B., cade. Oa o safvare posibilă îi licărea numai o mutare, rebrbanu,, h. i-,. 241. Salvarea protocolară îmi venea de la elî titulescu, d. 136. în mine pulsează gîndul acesta al salvării, oamil petrescu, u. n. 403. Dă ajutor şi Ig. salvar&jţ celor prinşi sub vagoane, voiculescu, p. i, 186. Lupi răniţi ... căutindu-şi punctul salvării, sadoveanu," o. XII, 555, cf. scriban, d. Nu le lasă altă certitudine şi altă salvare decit averea, oţetea, t. v. 60, cf. vianu, l. u, 87. Singura salvare ar fi să te înscrii la teologie. blaga, h. 157. O operă de curaj e tocmai o salvare, ralea, s. t.. ii, .300. Au fost luate toate măsurile pentru salvarea supravieţuitorilor, h. lovinescu, ţ. 199. Se uită în pămînt, aşteptînd salvarea, constantinescu, s. iii, 280. Salvarea moşiei se făcuse... pe socoteala micilor proprietari, preda, m. 108, cf. abc săn. 319. 7-a dat ■ ■. cea mai puternică speranţă in salvarea ţării. v. rom. octombrie 1964, 36. Tu eşti singura mea salvare. t mai 1968, 21. E aici salvarea clasicismului prin chiar termenii abstracţi, contemp. 1969, nr. 1 165, 3/4,. cf. dex. O Armata salvării v. armată. O Loc. a d j. De salvare = care serveşte pentru a salva. Convins... să colaboreze cu autorităţile în opera lor de salvare a prestigiului civic. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 74. O umbră culcată intr-o barcă de salvare se ridică, teodoreanu, m. iii, 37. O scară de frînghie — mijloc de salvare in caz de incendiu, bart, s. m. 41. Oameni îngrămădiţi... în bărcile de salvare, bogza, a. î. 301. Am cerut. .. bără de salvare, stancu, d. Îl4, O parte din apelurile de salvare sînt notate lapidar. tudoran, o. 10. 2. Instituţie medicală care acordă primul ajutor accidentaţilor sau bolnavilor care au nevoie de o intervenţie medicală urgenta. Cf!.resmeriţă, d., càde, scriban, d. Pin’ vin ăi de la salvare, Mai poci să trag o ţigare. paraschivescu, c. ţ. 88. Auzi.. ; claxonul unei ambulanţe a salvării, t. popovici, s. 25, cf. dm, abc săn., dn 2. A trebuit să fie reanimat de echipa salvării chemată de urgenţă, cinema, 1068, nr. 2, IX, cf. m. d. enc., dex. ^ Vehicul special1 amenajat care transportă accidentaţi sau bolnavi la un spital (de urgenţă) ; ambulanţă. Cf. resmeriţă, d. îl înspăi-mîntă gîndul unei scene absurde :. .. toţi agitîndu-se în jurul lui,. . : chemînd salvarea, c. petrescu, c. v. 129. După cîteva minute a sosit salvarea, vinea, l, ii, 195. A venit salvarea şi m-a luat- preda, i. 203. L-au transportai cu salvarea, id. m. s. 9, cf. dn.2, m. d. enc., dex. Mirile-o ăşteaptă-n poartă — Salvarea o-aduci moartă, folc. mold. ii, 77. — PI. : salvări. — V. salva. 611 SALVARSAN - 57 - SALVET SALVARSĂN subst. Substanţă care conţine arsen în moleculă, cu aspect de pulbere galbenă, cristalină, higroscopică, solubilă în apă, cu acţiune curativă în tratamentul unor boli, mai ales al sifilisului. Cf. nica, l. vam. 216, MAGAROvici, ch. 594. Mînuieşte flacoane de parfum şi cutii cu fiole de saharian, vinea, l. ii, 167, cf. LTR a, DER, DC, M. D. ENC., DEX. — Din germ. Salvarsan. SALVAT s. m. v. sal vet. SALVÂTĂ s. f. v. salvet. SALVATOR, -OARE adj. (Adesea prin lărgirea sensului şi f i g. ) Care salvează sau poate salva, m î n-tuitor (1), (Învechit) mlntui e Inie; s p e c. care dezrobeşte sau poate dezrobi, dezrobitor; care eliberează sau poate elibera, eliberator. Partidul... şi-a dat numele de salvator, ghica, c. e. ii,' 477. Nici o mină Salvatoare ea nu poate să mai spere / neculuţX, ţ. d. 26. Se va distinge prin această operă. . . patriotică şi salvatoare (a. 1900). plr i, 502. Mă sui repede-n tren cu muscalul meu salvator, cara-GIALE, O. II, 203, cf. ŞĂINEANU a, RESMERIŢĂ, D., CADE. A mulţumit.. . că i-a dăruit ideea salvatoare, rebreanu, r. Ii, 208. Ideea salvatoare... a scăpărat sub frunte. G: m. zamfirescu, m. d. II, 314. A urmat ... un certificat salvator, cocea, s. i, 160. Decretaseră singura soluţie salvatoare: nebunia, teodoreanu, m. iii, 138, cf. scriban, d. Să se ia această măsură salvatoare şi tn oraşul său. călineScu, c. o. 26. Vitele. ■ ■ umblau slobode. . . mugind ca pentru depărtări salvatoare. blaga, h. 31. S-au agăţat ca de un stupefiant salvator de toate minciunile, ralea, s. t. ir, 307. Măsuri salvatoare nu se văd. bogza, a. 2. 506- Se pregăteau să aştepte primăvara salvatoare, stancu, ş. 418. Părea. .. un înger salvator, vinea, l. ii, 226. Vaporul salvator înainta greoi, tudoran, p. 457. Ideea mi se păru salvatoare. preda, i. 215. Gîndul... îi păru salvator, t. popovici, s. 479, cf. ABC săn. 165, dn 2. Acest film gazetăresc ne apare... ca un remediu salvator, cinema, 1968, nr. 5, 25. Teaşcă, pasionat al destinului salvator, s-ahotărît. contemp. 1969, nr. 1 178, 2/4, cf. m. d. enc., dex. + (Substantivat) Persoană care salvează sau care poate salva; s p e c. persoană care dezrobeşte sau poate dezrobi, dezrobitor; persoană care eliberează sau poate elibera, eliberator. Cf. negulici, prot. — pop., n. d. Mai pe toţi latinii a liberat într-un an, căpătînd din cele foarte frumoase titluri [pe .acela de]... salvatori de părinţi, aristia, plut. 97/10. Găseşte virtutea prin care se naşte un salvator, ghica, c. e. i, 184, cf. şăineanu 2. Moartea. ■ ■ salvatorului l-a împiedicai de a duce la capăt opera lui. IORGA, P. A. II, 167, cf. RESMERIŢA, D., CADE. Să trăiască salvatorul „însă“ ! topîrceanu, p. o. 52. Urlîn-du-şi frenezia de recunoştinţă pentru salvator, camil petrescu, u. n. 422. Salvatorul providenţial de astăzi. c. petrescu, O. p. i, 70. Te aşteptam pe dumneata ca pe un salvator. sadoveaNu, o. xii, 418, cf. scriban, d. Fostul salvator al patriei... se aliază cu duşmanul. vianu, l. u. 84, cf. dn2. Fetita a scăpat..., salvatorul ei.. . se află în stare extrem de gravă, t ianuarie 1969, 11, cf. M. D. ENC., DEX. — PI.: salvatori, -oare. — Salva + suf. -tor. SALVA s. f. Lovituri de tun sau de puşcă trase simultan, adesea în împrejurări solemne sau festive; zgomot produs de aceste lovituri. Salvele de artilerie au făcut cunoscută venirea sultanului, ar (1829), 421/26, cf. i. golescu, c. Toate corăbiile şi bateriile porturilor să sloboade salve, cr (1831), 2041/!. în mijlocul salvelor de artilerie, cu rosturi de bucurie ura buna venire. ĂA (Î831), 534a/24. Căpitanul au urat... de ziua bună prin şasă salve de tunuri. drăghici, r. 7/10. După obicei, marinarii vor ura venirea... cu salve de lovi- | turi de lunuri (a. 1834). tjricariul, vii, 181. Vestiră . .'. luarea cetăfei. . ■ cu salve de artilerie, asachi, l. 75’/26, cf. Negulici. A saluta fericitul tău ţărm cu salvele artileriei mele. lăzărescu, s. 135/5, cf. stamati, d. Luarea cetăţii.. . s-a anunţat. . . printr-o salvă de 110 tunuri, timpul (1856), nr. 2, 2/42. Socoteau că [tunurile] sînt puse pentru a serba ... ceremonia prin salve, negruzzi, s. i, 150. Călăreţii îi primiră cu o salvă, sion, p. 446, cf. prot.— pop., n. d. Flota ce răsună de salve tunătoare Pluteşte sub catargitri de foc. alecsandri, p. iii, 383. Slobozind fieşcare boierie cîte 21 de salve de tunuri, lăcusteanu, a. 83. Strigară -ai noştri improşcîndu-l .. . cu o salvă de puşti, gane, n. ii, 103. împuşcăturile se aud... în mănunchiul grozav al focului de salvă, mille, v. p. 157, cf. ddrf, bar-cianu. Se auziră salve de puşti. d. zamfikescu, r. 257, cf. alexi, w., şăineanu2. Ascultă salvele de puşti şi tunuri, iorga, c. i. i, 158, cf. resmeriţă, d., cade. Salva de gloanţe umplu cerul cu o răpăială pripită. rebreanu, r. ii, 254. Ne primesc salve repezite de focuri, camil petrescu, u. n. 320, cf. sadoveanu, o. xvni, 585. La întiia salvă pe care o vor trage, tiu să moară de frică. dan, u. 309, cf. scriban, d. începură şi salvele pe ferestre, blaga, h. 227. Amiralul... slobozeşte prima salvă, bogza, c. o, 60. Te aştepţi... să se cutremure pereţii de salvele de tun trase. v. rom. iunie 1954, 127. Tancurile trăgeau in salve. t. popovici, s. 436. Se auzi a treiasalvă. barbu, ş. n. ii, 285. Cu salve triste de bombardă Lovind tărlmul celălalt. vulpescu, p. 103, cf. dn 2. Răsuăă cele 21 de salve de artilerie, scînteia, 1969, nr. 8 166. O dedă cu salvele de salut... s-a încheiat şi era în care ierarhia Pentagonului o ducea bine. contemp. 1969, nr. 1 176, 9/3, cf. gr. s. iv, 134. «0» (Prin analogie; cu determinări introduse prin prep. „de“) Dele esecutantului o mare salvă de aplaude din partea acelor zece spectatori. filimon, o. ii, 210. O salvă de aplauze zgudui sala. vlahuţă, s. a. ii, 438. Salvă de pietre şi bulgări de pămînl. pas, z; i, 58. — PI.: salbe.— Şi: (regional) săiburi s. f. pl. gr. s. iv, 134. — Din fr. salve, germ. Salve. SALVCONDUCT s. n. 1. Permis care se acorda unei persoane pentru a se putea duce într-un anumit loc şi a se putea întoarce fără restricţii. V. paşaport. Cazimir Craiul... au trimis lui Petru Vodă larg salv-conduct. şincai, hr. ii, 15/25. Un salv-conduct eliberat de papa Eugeniu lui Grigori, arhiepiscopul. xenopol, i. r. m, 131, cf. iv, 14, barcianu, alexi, w., resmeriţă, d., şăineanu, d. u., cade, scriban, d. 2. Document eliberat de autorităţi care permitea unei persoane să intre, să staţioneze în zona de război sau şă iasă din ea. Cf. resmeriţă, d., şăineanu, d. u., cade, scriban, d., dn 2, dex. — Scris şi: (învechit) salv-conduct. — Pl.: salv-conducte. — Şi: (rar) salvocondâct. s. ti. alexi, w. —■ După it. salvacondotto. Cf.fr. s a u f c o n du i t- SALVE interj. (Familiar) Ciivint prin care cineva salută (mai ales la întîlnire sau la despărţire). V. servus. Cf. caragiale, o. vii, 5. Salve, ţie, viată puternică, d. zamfirescu, î. 158, cf. cade. Salve, Sandi ! c. petrescu, o. p. i, 65, cf. dm, dn 2, m. d. enc., dex. — Din lat. salve. SALVfiT s. n. (Transilv. şi Ban.) Şervet (1).I faţă de masă faină, 4 salveturi (a. 1803). iorga, s. d. xii, 145, Cf. klein, d. 417. Două măsari bune .. ., salve-lunuri, 16 coţi de pînză (a. 1811). iorga, s. d. xii, 227, cf. lb, iser, lm, ddrf, tdrg, scriban, d. Aşternu frumos o masă, le aduse .. . cufite, salveturi. cătanăj p. b. i, 21, cf. mat. dialect, i, 92, 266, 267. 619 SALVETĂ - 58 - SAMALIT — Accentuat şi: sălvet. klein, d. 417. — PI.: sal-vete şi salveturi. — Şi: salvelă (lb, iser, ddrf; accentuat şi sdlvetă, klein, d. 156) s. f., salvctun s. n., salvăt (lm) s. ni., salvată (lm, ddhp) s. f., sălvit (mat. dialect, i, 267) s. n. — Din magh. szaiveta. SALVfiTĂ s. f. v. salvet. SALVÎTUN s. n. v. salvet. SALVGARDA vb. I. T ra n z. A asigura apărarea, protecţia, securitatea, integritatea, salvarea (1) etc. Cf. barcianu, alexi, w. Trebuie salvgardate interesele României chiar in chestia tehnică, titulescu, d. 129, ci. scriban, d. Ipoteza neutrinuiui, care salvgardează principiul conservării energiei, este necesară, saniele-vici, r. 110, cf. dn 2. Să-şi salvgardeze... propriile sale interese, oî 1968, nr. 930, 4/1. Tăcerea i se pare lui mijlocul... de a-şi salvgarda libertatea interioară. românia literarX, 1969, nr. 19, 24/3. O Refl. p a s. Numai salvgardindu-se plantaţiile ... se evilă la noile aşezări urbane uniformitatea, v. rom. august 1963, 155. — Prez, ind.: salvgardez. — Şi :(rar) salvogardâ Vb. I, alexi, w. — Dinfr. sauvegarder, it. salvaguardare(după salva)' SALVGARDÂRE s. f. Acţiunea dea salvgarda şi rezultatul ei. Noi nu putem primi... „salvgardarea“ editor oratori din Camerele române (franţ. sauvegar-der) în locul „scăpării neatinse sau a păstrării in întregime“, maiorescu, cr. ii, 260, O piedică in acţiunea. .. pentru salvgardarea păcii, scînteia, 1953, nr. 2 701, cf. dm, dn2. Subordonarea ... faţă de comandamentul salvgardării celui mai de pret bun colectiv, patria, contemp. 1969, nr. 1173, 4/5. Sacrificiul individului pentru salvgardarea cetăţii, românia literară, 1969, nr. 60, 23/1. An european pentru salvgardarea monumentelor arhitecturale, ib. 1975, nr. 47, 19/1. — PI.: salvgardări. — V. salvgarda. SALVIE s.. î. 1. Numele mai multor plante din familia labiatelor: a) (şi în sintagma salvie de grădină, brandza, fl. 385, n. leon, med. 64, bianu, d. s„ borza, d. 154) mic arbust cu tulpina semilemnoasă, aromată, cu frunze lanceolate, cu flori albastre, violete, mai rar albe, originară din sudul Europei, cultivat ca plantă ornamentală şi (pentru frunzele sale) medicinală; jale, jaleş (Salvia officinalis). Cf. LB, POLIZU, CIHAC, (I. 384, BRANDZA, FL. 385, N. LEON, MED. 64, BIA.NU, D. S., CADE, SCRIBAN, D., BORZA, D. 154; b) (regional; şi în sintagmele salvie busuioacă, borza, d. 155, salvie de cîmp sau de cimpuri, polizu, ALEXI, -W., PANŢU, PL., CADE, SIMIONESCU, FL. 144, borza, d. 155, sălvies- de fineţe, brandza, fl. 384, salvie sălbatică, anon. Car., polizu, alexi, w., borza, d. 155) jale (Salvia pratensis). Cf. lb, cade, panţu, pl., scriban, d., borza, d. 155; c) (şi în sintagma salvie roşie, borza, d. 155) plantă ornamentală cu frunze ovate şi cu flori roşii, aşezate de-a lungul ramurilor (Salvia splendens). Cf. simionescu, fl. 401, borza, d. 155, M. d. enc. Să se ia:... foi de salbni. calendar»; (1814), 183/12, cf. iser. Iată mintă, săbiuţă, ... sălvie. NEGRUZZI, S. I, 97, cf. polizu, ba-RONZI, L. 144, PHILIPPIDE, P. 62, BARCIANU, ALEXI, W., ŞAINEANU 2, TDRG, RESMERI'fX, D., SIMIONESCU, FL. 381. Vinul de salvie... se dă celor slubi de nervi. voîculesgu, l. 276. Leac de tuse... 3 crenguţe de şalvie şi 3 smochine, şez. x, 113. «£• Sălvie amplexi-foliată — arbust cu numeroase frunze (Salvia am-plexifolia). Cf. brandza, fl. 385. Sălvie de Aiistria (sau austriacă) — arbust cu flori alburii sau galbene-ajburii (Salvia austriaca), Ci, id. ib, 383, id, d, 311. (Rar) Salvie cleioasă = cinsteţ (Salvia glutinosa). Cf. polizu, brandza, fl. 383, id. d. 311. (Rar) Sălvie ■de Etiopia == şerlai (b) (Salvia aeihiopis). Cf. brandza, fl. 383. Sălvie cu ftunze de belonică — arbust cu tulpina foliată, şu frunie oblong-lanceolate, cu flori albastre (Salvia betonicaefolia). Cf. id. d. 312. Sălvie de pădure = plantă erbacee cu frunzele pdţiolate, cu flori violacee sau roz (Salvia silvestris). Cf. id. fl. 384. Sălvie plecată (sau nutantă) = plantă erbacee cu flori violacee-albastre (Salvia nutans). Cf. id. ib., id. d. 312. (Rar) Sălvie verticilată — urechea-porcu-lui (Salvia verticillata). Cf. brandza, fl. 385,. id. d. 312. 2. Compus: salvie-albă = plantă meliferă erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze lobate, cu flori trandafirii;, (regional) nalbă (1 f), gliilie, rujă-de-deal, rujă-floare-mare (Lava-tera thuringiaca). Cf. panţu, pl., borza, d. 97, flora r.p.r. vi, 44. — Pl.: solvii. — Şi: sălbie (lb, lm, philippide, p. 62, brandza, fl. 385, barcianu, n. leon, med. 64, ALEXI, W., BIANU, D. s., TDRG, SCRIBAN, D., BORZA, D. 154) s. f., (învechit) salbâi s. m., (regional) sălvie, selghie ( pamfile—lupescu, crom. 165, borza, d. 154, şez. x, 66), selvie (polizu, cihac, ii, 384, borza, d. 154), silvie ‘(cihac, ii, 384, tdrg, borza, d. 154), cilvie (cihac, ii, 384), şâlic (anon. car., lb, cihac, ii, 384, borza, d. 154), şâlvie, şalvie (cihac, ii, 384> bianu, d. s., borza, d. 154), şelvie (CtHAC, II, 384, borza, d. 154) s. f. — Din lat. salvia. — Pentru saibie, salbai, cf. germ. Salbei. SALVOCONDÎfCT s. n. v. salvconduet. SALVOGARD vb. I v: salvgarda. SAM s. n. (Regional) Tiv făcut la poalele hainelor prea lungi (Merişor — Petroşani). Cf. viciu, gl. — Pl.: samuri. , — Din germ. Saum. SAMA s. f. 1. Produs bogat in enzime, întrebuinţat în pielărie la operaţia de sămăluiress. Cf. ltr 3, M. D. ENC. . 2. (Rar) Sămăluire2. Cf. ltr2. — Pl.: (1) samale. — Etimologia necunoscută. SAMACHÎSĂ s. f. v. sămăcliişă. SAMACHÎŞ s. n. v. săinăchişă. SAMACHfŞĂ s. f. v. sămăcliişă. SAMADÎA s. f. art. (Prin sudul Olt.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Cf. i. cr. i, 155. — Etimologia necunoscută. SAMALAGEĂ s. f. v. şamalagea. SAMALÂRE s. f. (Regional) Numele unei plante nedefinite mai de aproape. Foilifâ samalare, Cit mi fi-i ziua de mare Se plimba pe hat călare, pamfile, g. ţ. 60. Foaie verde samalare, Cit mi ţi-i noaptea de mare Mă port pe murgul călare, id. ib. 175. — Etimologia necunoscută. SAMALf vb. IV v. sămălnil. SAMALÎT, «A adj. (Prin vestul Transilv.; despre oameni) Calculat, socotit, chibzuit. îi uom samalU la vorbe, thaha, c, n, 262. 636 SAMALÎC - 59 - SAMARE — PI.: samalifi, -te. — V. samali. SAMALÎC s. n. (Dobr. şi prin sudul Mold.) Construcţie (rudimentară) pe lingă gospodăria ţărănească, in care se păstrează nutreţul pentru vite şi sînt adăpostite vitele. Cf. pamfile, j. ii, 164, id. a. r. 216, T. PAPAHAGI, C. L., CADE, SCRIBAN, D., DM, H XIV 390, I. CR. II, 21, COMAN, GL., CHEST. II 70/108, 414/108, alr i 689/675, alr ii/i h 262/987, alr sn i h 138/682. — PI.: samalîiuri şi samalîce, (m.) samalici (alr sn i h 138/682). — Şi: samaloc (dm, i. cr. ii, 21), samalâc (scriban, d., coman, gl., chest. ii 414/108) s. n. — Din tc. sa mani ik. SAMALÎŞ, -A adj. (Prin nord-estul Transilv.; despre oameni) Zgîrcit, avar. Cf. bugnariu, n. 50/381. — PI.: samalîşi, -e. — Din magh. szâmolâs. SAMALdC s. n. v. samallc. SAMALÎIC s. n. v. samallc. ŞAMANI DURĂ s. f. (Regional) Mămăligă pusă în plasa de pcscuit şi folosită ca momeală pentru peşti (Călăraşi). Cf. cv 1951, nr. 9-10, 43. — PI.: samanduri. — Cf. geamandură. ŞAMANlU, -ÎE adj. (învechit) Care are culoare galbenă deschisă, ca paiul1 (1). O boiama şamani cu bibiluri de mătase (a. 1817). şio ii1( 312. 1 cot atlaz samaniu (a. 1824). iorga, s. d. xxi, 199, cf. valian, v., polizu, cihac, ii, 609, lm. Cu părul ca un abur samaniu. delavrancea, s. 247. Frunzele..., cu fata samanie, ruginite, aşterneau pe sub creci un covor, ma-cedonski, o. iii, 68. O broşă samanie. rev. nouă, i, 339, cf. ddrf, gheţie, r. m. 391, barcianu, alexi, W., ŞĂINEANU 2, TDRG, RESMERIŢX, D., CADE, SCRIBAN, D., DM. — PI.: şamanii. — Din tc. şamani. SAMAR s. n. 1. Un fel de şa 3 (I 1) mare de povară, fără scări, care se pune de obicei pe măgari, catîri, cămile etc.; pereche de traiste in care se pune încărcătura şi care se aşază pe spatele unui animal de povară; p. e x t. încărcătură transportată pe spatele unui animal de povară. îl pusără călare pe un asin, legat pre somar cu funia, dosoftei, v. s. septembrie 25v/ll. Luo bozii şi-i vîrî in samarul cămilei, biblia (1688), 232/l, cf. budai-deleanu, lex., i. golescu, c., valian, v. Se imbia... a-mi da caleaşca şi asin, cu samar comod. codru-drXguşanu, c. 148, cf. iser. îşi cumpără un magar ... La cap cu căpăstru şi la spate cu samar, pann, h. 44/5, cf. cihăc, i, 238, ii, 325. Tăind chinga de la samar (un fel de şa), ii răstoarnă, marian, nu. 629, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., ŞĂINEANU2, tdrg. Meşteri de şele numite samare, pamfile, i. c. 39. Sămarul sau şaua de măgari. pXcalX, m. r. 456, cf. resmeriţX, d. Samarul sau şaua de povară este construit... ca şi şaua de călărie. enc. vet. 266, cf. cade. Baciul... pe un samar şi-a adus aminte de zilele tinereţii, galaction, o. 64. Cumpăneşte pe samare O gospodărie-ntreagă. topîr-ceanu, o. a. i, 14. Trecea un măgar cu felinarul legat de samar, i, botez, şc. 101. în samar.. . are numai aur. visarion, b. 118. Un baci burduhos se suise... pe samarul unui măgăruş, sadoveanu, o. x, 601, cf. xii, 35, scriban, d. Nu o să-mi puie samar îndoit, Că n-o să mai fiu răsplătit, arghezi, s. v, 59. Părinte, te-ai topit ca sarea din samai'ul măgarului, camil petrescu, o. iii, 587. Puse samarul pe un catîr. stancu, ş. 62. Apoi au venit.. . catîrii cu merinde în samare. v. rom. octombrie 1955, 151. Păreau nişte măgăruşi încărcaţi cu samare, tudoran, p. 257, cf. ltr 2, dm, h v 447, ix 90, 496, xiv 21, 30, 86, 93, 284, 489. Vine Ghiţă... C-un samar de gălbinaşi. teodorescu, p. p. 626, cf. graiul, ij 67, alr i 1 091/1, 180, 516, 675, 677, 679, 684, 695, 704, 746, 768, 792, 800, 831, 850, 898, 984, 988, 990, a iii 2, 16, 17, 18. Şi-mi mere La soacră-sa C-un samar de gălbinaşi. balade, iii, 270. Celui ce poartă samarul Tată-i este armăsarul. pann, ş. ii, 21/3. Bate samarul să priceapă măgarul. id. p. v. ii, 144/10. Măgarul, să-l potcoveşti cu aur şi să-i pui samar cu diamante, armăsar arăbesc nu se face. caragiale, o. vii, 187. Ori moare măgarul, ori pierde samarul, stancu, d. 445, cf. românul glumeţ, 43. Să nu încarci pe bou ca pe măgarul cu samarul. zanne, p. i, 328. S-a mărit măgarul, s-a micşorat samarul, se zice despre copii cînd cresc şi le rămin hainele scurte, id. ib. 536. Coarne avea, bou nu era; samar avea, măgar nu era [Melcul], gorovei, c. 118. ❖ F i g. Viaţa săracilor cu samarul necazurilor în spinare, g. m. zamfirescu, m. d. i, 100. <0> E x p r. (Regional) A-şi lega samarul = a deveni bogat, zanne, p. ix, 709. 2. Dispozitiv pentru transportul cărămizilor pe şantierele de construcţie, alcătuit dintr-uii panou de lemn care are fixată pe una dintre feţe o mică platformă, iar pe cealaltă faţă două chingi rezistente de piele, frînghie etc., pentru a putea fi purtat in spinare. A deşertat cărămida ■. ., ţiganii au fugit cu samarele pă maidan. klopş#-ock, f. 35. [Muncitorii] vor fi înzestraţi cu samare, prev. accid. 28. Să care cărămida cu samarul, pas, i„ ii, 25, cf. ltr 2. Sus pe schele . . ., Ursitoare Cu samare, banuş, p. 83. 3. (Popular) Culme (la acoperişul unei case). Cf. şXineanu 2, tdrg. Pe samar se aşază căpriorii... Samarul mai poartă numele de laţ, leat-.-, culme, samară, pamfile, i. c. 422, cf. resmeriţX, d., cade, scriban, d., dm, m. d. enc., alr ii/i h 228/728. 4. (învechit) Cal de povară (cu samar 1). Cf. lb, polizu, barcianu, v., . cihac, ii, 325, gheţie, r. m. 390, alexi, w. — PI.: samare şi samaruri, (învechit, m.) şamari (iser). — Şi: (învechit şi regional) sămăr, (învechit) sagmăriu (lb) s. n., samară s. f., săgmăr (cihac, ii, 325, gheţie, r. m. 390), săgnâr (polizu), sigmâriu (barcianu, v.), slgnăr (gheţie, r. m. 390, barcianu, alexi, w.), somâr s. n. — Din bg. caiuap, ngr. aay(i.(4pta, oafxdcpta. SAMARAGÎU s. m. 1. Persoană care confecţionează (şi vinde) samare (1); (învechit, rar) sămărar. Samaragii, meşteri de şele numite samare, pamfile, i. c. 39, cf. DM. 2. (Rar) „Soldat conducător de samare“ (1). Cf. IORDAN, L. R. A. 159. — PI.: samaragii. — Samar + suf. -agiu. SAMARĂ1 s. f. Tip de fruct uscat, cu o singură sămînţă şi cu pericarpul prelungit în formă de aripioare; (Învechit, rar) samaridie. Roadă aripoasă; samara ■ ■. are o învălitură pieloasă. .. precum la să-mînţa de paltin, j. cihac, i. n. 260/16. Fructul este o samare (aripoasă). barasch, b. 125, cf. grecescu, FL. 394, CADE, DS 257, enc. agr., scriban, d., ltk2, dm. Fructul este o samară cu două aripioare membranoase. BOTANICA, 165, cf. DER, DN 2, M. D. ENC., DEX. — .PI.: samare. — Şi: (Învechit) samâre s. f. — Din fr. samare. SAMARĂ2 s. f. v. samar. SAMARE s. f. v. samară1. 647 SAMAREAN - 60 - SAMAVOLNICEŞTE SAMAREÄN, -Ä s. m. şi f., adj. v. samarinean. SAMAREANÎÎSC, -EÄSCÄ adj. (învechit, rat) Samarinean (2). Pre calea limbilor nu meargereţi, şi in cetatea samareanească nu intrareţi. coresi, ev. 477. — PI.: samareaneşti. — Samarean + suf. -esc. SAMAREAN ÎN, -A s. m. şi f., adj. v. samarinean. SAMARE ANINfiSC, -EÄSCÄ adj. (învechit, rar) Samarinean (2). In cetatea samareaninească să nu intraţi, coresi, ev. 476. — PI.: samareanineşti. — Samareanin + suf. -esc. SAMARENlNĂ s. f. v. samarinean. SAMARÎDIE s. f. (învechit, rar) Samară1. Florile mici, regulate;. .. samaridie dimeră. grecescu, fl. 13. — PI.: samaridii. -Cf. samară1. SAMARINEÂN, -Ă s. ni. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care locuia, in antichitate, in provincia palestiniană Samaria şi care provenea din amestecul evreilor antici cu colonişti aduşi de cuceritorii asi-rieni; samaritean O)- Nu se apropie jidovii de sama-reanini. coresi, ev. 151. Cei iudei..., ce lăcuia mai nainte in Samaria, nu se chema samareani. id. ib. 155, cî. 161.. Cum şi judeaninui samareaninei grăia. id. ib. 163. Un samarinean ■ ■. veni la dăns. varlaam, c. 299. Dumeneca samareaninei.. id. ib. 501. Grăi lui samarenina (a, 1643). gcr i, 108/6, ci. 194/19. Trecu un samarinian şi-i făcu milă (a. 1750). id. ,ib. 11,63/35, cf. TDRG, SFG I, 227, DER, M. D. ENC., DEX. + Om bun, milostiv. Părintele Nicodin slujeşte cu inimă de samarinean şi cu osirdie. sadqveanu,. o. xiii, 810. : 2. Adj. Care aparţine Samarici sau samarinenilor O), privitor la Samaria sau la samarineni; samaritean (2), (învechit, rar) samareanesc, samareaninesc. Grăi iui muiarea samareanină. coresi, ev. 151. Cum ... ceri să bei, eu muiare samareanină fiind? id. ib., cf. GCR I, 108/1. — PI.: samarineni, -a. — Şi: samarinian, -ă, (învechit) samarean, -ă, samareanin, -ă s. m. şi f., adj., samarenfnă s. f. — Din slavonul cd«4piaHHHi». SAMARINEÄNCÄ s..f. Femeie care locuia, în antichitate, în provincia palestiniană Samaria şi care provenea din amestecul evreilor antici cu colonişti aduşi de cuceritorii asirieni; samariteancă, samari-neană (v. samarinean 1), samariteană (v. samaritean 1). Duminica a cincea, a samarinencii. coresi, ev. 151, cf. 553. — PI.: samarinence. — Samarinean + suf. -că. SAMAR1NIÄN, -Ä s. m. şi f., adj. v. samarinean. SAMARITEÄN, -Ă s. m. şi f., adj. 1.. S. m. şi f. Persoană care locuia, în antichitate, în provincia palestiniană Samaria şi care provenea din amestecul evreilor antici cu colonişti aduşi de cuceritorii asirieni; samarinean (1). Cf. valian, v., barcianu, alexi, w. Nu parabola banului samaritean îl determina pe patronul restaurantului, teodoreanu, m. iii, 243, cf. dex. Om bun, milostiv. Samaritean cum arăta im-ar fi cerut sâ-i spun şi ce..,, mi se părea de rîs. preda, i. 56. Un samaritean milostiv şi iertător? t august 1964, 80, | 2. Adj. Care aparţine Samariei sau samaritenilor (1), privitor la Samaria sau la samariteni; samarinean (2), (învechit, rar) samareanesc, samareaninesc. Nimeni nu cere indulgenţă samariteană. contemp. 1969, nr. 1 176, 1/4. — PI.: samariteni, -e. — Şi: (învechit) sămariteăn S. m. VALIAN, V. — Din fr. samaritaine. SAMARITEÂNCĂ s. f. Femeie care locuia, in antichitate, în provincia palestiniană Samaria şi care provenea din amestecul evreilor antici cu colonişti aduşi de cuceritorii asirieni; samarineană (v. samarinean 1), samarineancă, samariteană (v. samaritean 1). Cf. valian, v. Samariteanca s-a mîntuit tîrînd în sus . . . ciutura cu răcoare, arghezi, s. vi, 17. — PI.: samaritence. — Şi: (învechit) sămariteâneă s. f. valian, v. — Samaritean -f suf. -că. SA VIÂRJU s. n. Element chimic din familia lanta-nidelor, rrtetal de culoare Cenuşie deschisă. Cf. poni, CH. 30, SCRIBAN, D., ENC. TEHN. I, 78, MACAROVICI, ch. 398. Samariul e folosit ... în unele aliaje sau, mai recent, în tehnica nucleară, la obţinerea prome- fiului. LTR2, cf. DER, DN2, DC, M. n. ENC., DEX. ' — Din fr. samarium. S'AMAŞĂR s. m. v. sameşer. SAMATOC s. n. (Prin Olt.) 1. Rachiu de drojdie. Cf. H v 16. Dezleagă de la ciochină plosca cu samatoc. plopşor, c. 82, cf. 144. . 2. Must care se trage de pe tescovină imediat după' zdrobirea strugurilor. /Strugurii] după ce-i stroşim în hîrdaie, ii punem intr-o putină mai mare; după aceea he şi apucăm şi tragem samatocu. gl, olt. — Şi: sanatoc s. n. h v 16. — Din bg. caMOTOB. SAMA VÂR s. n. v. samovar1. SAMAVOLNIC, -Ă adj. (Despre oameni) Care procedează după bunul lui plac, nerespectînd şi încâlcind (în mod flagrant) voinţa şi drepturile altora; (despre acţiunile, manifestările etc. oamenilor) făcnt după bunul plac personal, prin nerespectarea şi încălcarea (flagrantă a) voinţei şi drepturilor altora. V. abuziv, arbitrar. A fi domni samavolnici, să facă ce vor vrea sau rău sau bine şi nimeni să hu-l oprească,, aceasta este obiceaiu rău păgînesc. ist. ţ. r. 15, cf: mag. ist. v, 101. Un crai samavolnic, co-NACHI, P. 264, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂI-neanu2, tdrg, resmeriţâ, d., cade, scriban, d. Sustragerea samavolnică a unui lucru. cod. pen. r.p.r. 567. în opera... cinematografică există o prezenţă uneori samavolnică a scriitorului, cinema, 1968, nr. 6, xii, cf. m. d. enc., dex. O (Adverbial) Cu de la sine putere, ca să nu zic samavolnic, hogaş, dr. ii, 182. Scriitorul N. D. Cocea a fost arestat samavolnic, v. rom. ianuarie 1954, 188. O (Substantivat) Nu se găsea copac în drum în care să nu fi rămas, de amintire, cite un ştreang pe urma samavolnicilor spinzurafi. ap. CADE. — PI.: samavolnici, -ce. — Şi: (rar) sa mo volnic, -ă adj. ŞA.INEANU3, tdrg, resmeriţă, d., cade, scriban, D. — Din slavonul cjmîsoakhti, rus. caMOBOJii.nwii. SAMAVOLNICfiŞTE adv. în mod samavolnic. Cf. tdrg, cade. Ciţiva dulăi..., scoşi samavolniceşte din cuştile lor..., săriră, brăescu, v. a. 115. Nişte documente ... pe care Vodă Şuţu pusese mîna samavolniceşte. C, GANE, TR. V, 447, cf. SCRIBAN, D. 664 SAMAVOLNICIE =. 61 - SAMEŞ — Şi: (rar) samovolniceşte adv. cade, scriban, d. — Samavolnic + suf. -eşie. SAMAVOLNICIE s. f. 1. (învechit, rar; în forma samavolnicie) Libertatea de a lucra, de a acţiona fiecare după voia sa. Deade... oamenilor tuturora înţeles şi samovolnicie. coresi, ev. 24. Toţi. . . oamenii au infelegere şi cu nuşii împreună şi samovolnicie. id. ib. 2. Libertatea pe care şi-o arogă cineva de a proceda, de a acţiona după bunul său plac, prin încălcarea (flagrantă a) voinţei şi drepturilor altora; atitudine, acţiune, manifestare samavolnică; act samavolnic. Ţara. . . au scos-o din haosul catahrisurilor şi a samavolniciei (a. 1735). uricariul, viii, 124. Hotra iubire de si/je a răpi au voit toate. Au dat la a ei tovarăşi legi de samovolnicie, Şi ş-au făcui dreptăţi ei şi după a sa fantasie, conachi, p. 303. Guvern ii aista?. .. în care domneşte interesul şi samavolnicia? alecsan-DRI, T. 1 341, cf. 1 357, DDRF, ALEXI, W., TDRG. Au început presiunile şi samavolniciile, rebreanu, i. 264, cf. RESMERIţX, D., şXîNEANU, D. U., CADE, LOVINESCU, c. iv, 69. I s-au semnalat ■ ■ ■ regretabile acte de samavolnicie, cocea, s. i, 305, cf. scriban, d. Vestea acestei samavolnicii a străbătut ca fulgerul lumea întreagă. scînteia, 1952, nr. 2 361. Piese zdrobitoare în dosarul procesului ce va trebui să fie intentat.. . regimului lor de samavolnicie şi teroare, v. rom. ianuarie 1954, 188. Învederează atitudini îndrăzneţe . . ■ împotriva samavolniciei celor puternici, ist. lit. rom. ii, 75. Crimele şi samavolniciile legionarilor au provocat un val de indignare, magazin ist. 1968, nr. 12, 62. Branişte ia poziţie împotriva samavolniciei, gontemp. 1969, nr. 1 172, 1/4, cf. m. d: enc., dex. O Fig. Sama* volnibia destinului... tnseintia... degradarea unei idei. vianu, u. u. 379. — PI.: samavolnicii. — Şi: (învechit) samovolnicie s. f. ■ — Samavolnic 4- suf. -ie. SÂMĂ s. f. v. seamă. SAMBĂ s. f. (Mai ales art.) Dans de origine braziliană, înrudit cu rumba, în măsură binară, dar cu mişcare mai vie şi ritm sincopat; melodie după care se execută acest dans. Samba ă cunoscut o mare răş-pîndire în Europa, der, cf. dn2. Apare un eseu despre sambe, cinema, 1968, nr. 2, 15, cf. m. d. enc., dex. — PI.: sambe. — Din fr. samba, port. samba. SAMBECHIU s, n. (Turcism învechit) Ambarcaţie întrebuinţată în Orient. Cf. zeitschrift, xix, 395, — PI.: sambechie. — Din tc. siinbeki. SAMBÎlA s. f. v. zambilă. SAMCA s. f. 1. (Mai ales art.; în credinţe şi în superstiţii populare) Fiinţă imaginară rea, care omoară sau vatămă pe oameni (îndeosebi lăuzele şi pe copiii lor). Samca echivalează cu „Avestiţa, aripa satanei“. teodorescu, p. p. 366. Un alt spirit necurat.. . este samca.. ■ Acest spirit rău... se arată femeilor îngreunate. MARIAN, NA. 26, cf.. id. S. R. II, 23, DDRF. Intîiul nume e Avestiţa, aripa satanei..., sanca. şez. v, 157, cf. xxm, 95. Fiinţă supranaturală care chinuieşte mai ales copiii şi-i îmbolnăveşte greu e sanca sau samca. candrea, f, 163, cf. cade, tdrg. Regina tuturor spiritelor rele, pe care unii o identifică cu samca sau Avestiţa. pamfile, duşm. 151, cf. 241, dr. iii, 822, scriban, d., dm, scl 1959, 403, m. d. enc., dex. O avut samca nouă feciori, marian, d. 129. Samca... este o fiinţă mitologică,... ca zmeii, bugnariu, n. 50/404. Am întîlnil sîmcacusîmcarii. pXsculescu, l.p. 146. M-am înlilnil: Cu sanca cu săncoiu, Ursu cu ursoaica, i. cR. nr, 181, cf. v, 374. Vine samca şi se lipeşte de copil şi-i strică spatele, alrt ii 181, cf. 207, glosar reg. Pe cărare, pe cărare; La capătul podului: Lupu cu lupoaica,. ,. Sanca cu săncoiu. folc. mold. i, 203. 2. (în credinţe şi în superstiţii populare) Nume dat unor boli (mai ales de copii) cu manifestări diverse, grave (care ar fi provocate de samcă 1). Samca■ este ... o boală ce apucă pe prunci pînă Ia 4 ani. TEODO-Rescu, P. p. 390. Pruncii. . . capătă boala numită, pe lingă samcă, încă şi răul . . . şi spaimă, marian, na. 27, cf. ddrf. Se zice că copiii mor de samcă ■ ■ ■ se fac vineţi pe tot trupul, n. leon, med. 145. Cînd o femeie n-are parte de copii se spune că suferă de sancă (samcă). grigoriu-rigo, m. i>. i, 161, cf. şăineanu2. Pe copiii de curî nd născuţi... îi omoară-sau Ie dă.'. . boala numită samcă. pamfile, duşm. 237. Copiii ce zac de samcă se vindecă scăldîndu-se'în zamă de crengi de cacadir. şez. xv, 12, cf. v, 122, t. papahagi, c. l. Descintă. . . copiii bolnavi „de boghiţi“, samcă. dr. v, 1.042, cf. scriban, d. Samca [este] ... uri morb rău ce bîntuie cu deosebire pe pruncii noi născuţi. BUGNARlU, N. 50/404, cf. pXsculescu, L. P. 375, com. din straja — rXdXuţi. + Amuletă pe care o poartă oamenii superstiţioşi, datorită puterii magice pe care ar avea-o de a-i feri de boala descrisă mai sus. Cf. şXineanu2, scriban, d. + (Regional) „Boală de cai“ (Bistricioara — Borsec). h x 37. + (Regional) Umflătură care se face sub pielea vitelor (mai ales la gît) (Enisala — Babadag). Cf. alr i 1 658/679. 3. (Bot:; regional) Scai vînăt (Eryngium planum). Cf. şXineanu a. Samca creşte pe sub păduri. E bună de tuşă. şez. xv, .119, cf. v, 122, panţu, pl., gade, scriban, d. Se ia leuştean, samcă (un fel de iarbă), untură de porc... se lipesc de trupul copilului, unde se află bubei, bugnariu, fi. 50/404. 4. (Bot.; regional.; în forma sancă) Lallemantia iberica, borza, d. 95. • — Pl. : samce. — Şi: săneă, (regional) gimeă, sinea (alrt ii 207), şămcă (ddrf, t. papahagi, c. l.) s. f. — Din ucr. caMKa. SAMCOAlCĂ s. f. v. săincoaică. SAMCOAIE s. f. v. sămeoaie. SAMCdl s. m. v. sămeoi. SAMDANGÎ-BAŞA s. m. v. şamdangi-başa. SAMDANGÎU s. m. v. şamdangiu. SAMEDÎVA s. f. art. v. samodiva. SAMEŞ, -A s. m., adj. 1. S. m. Dregător însărcinat (în evul mediu, în Ţara Românească) cu strîngerea birului de la contribuabili; funcţionar administrativ care încasa diverse plăţi, care supraveghea bunul mers al unor instituţii etc.; (învechit) administrator (de moşie)'; (învechit) sameşer. Jeluind cătră un sameş l-au învăţat să morgă la un săhastru. dosoftei, v. s. septembrie llr/8. 680 lei samişului mănăstirei pe acest an (a. 1773). uricariul, xxi, 359. Sameşii ţinuturilor să trimată ... trebuincioasele izvoade (a. 1804). ib. i, 15, cf. budai-deleanu, lex. Fieşcare ispravnic să-şi aibă sameşu lui (a. 1811). doc. ec. 119. Sărdarul Nica, sameşul acestui judeţ (a. 1818). iorga, s. d. xii, 175. Octrmuitorii norodului..., sameşii, condicarii. zilot, cron. 77. Să nu iei nimic dă la sameşi. i. golescu, în pr. dram. 66. Sameşul va fi blînd şi răbdător,... căci această meserie are mare trebuinţă de aceste două fireşti daruri (a. 1822). cat. man, i, .126. Cînd mă aflam sameş la Urziceni . . ■, mi-au cerut să-i însemnez toate satele, tîmpeanul, g. 677 SAMEŞER - 62 - SAMODIVA iv/12. Ramurile despărţirii dinţii:... a someşului sau a casierului prinţipaiului. or (1829), 63/1, cf. ib. (1830), 3872/10, valian, v. Să priimească cfitanţie de la sameşul judeţului, regul. org. 61/18. Intendenţii dominiilor, cunoscuţi... sub nume diverse:... contabili sau sameşi: bariţiu, p. a. i, 643, cf. polizu. Me-delnicerul Iordache,... fost sameş, cu casă in strada Luminată, ghica, c. e. ii, 323. Cuza se făcu ispravnic, iar tatăl meu sameş (casier), sion, p. 339. Mă îndeletnicesc cu umilita mea slujbuliţă de sameş. pilimon, o. i, 101, cf. 200. O venit la Roman, la sameşu-n gazdă. ALECSANDRI, T. 194, cf. 243, DDRF, GHEŢIE, R. M. 392, barcianu, alexi, w., ŞAiNEANu2. O altă parte [a boierimii] intră în rindurile sameşilor, strîngători de biruri, iorga, c. i. ii, 166, cf. tdrg, resmeriţă, d. Cucoana Elenca a sameşului, una din cete mai de ispravă mahalagioaice, m. i. caragiale, c. 84, cf. bul, com. ist. IX, 164, 165, cade, scriban, d. Ispravnicul are pe sameş peste lot judeţul lui. oţetea, t. v:. 50. E sameş la Departamentul Finanţelor, camil petrescu, o. i, 250. în tntimpinarea ţăranilor au ieşit sameş, nazirul şi arnăuţii. v. Rom. mai 1954, 181. Veneau feciorii boiereşti, sameşii vitelor, camilar, c. p. 104. Surprins de mişcarea lui Tudor Vladimirescu ih poziţia de sameş al Doljului..., se refugiază, ist. lit. rom. ii, 507, cf. zanne, p. i, 516. (Rar, la f.) Pe mine pune-m-or Crişmăriţa bufilor, Samîşa florinţilor ! balade, iii, 295. Vai cind ajunge lupul sameş la oi ! pann, p. v. ii, 52/14. + (Nordul Mold.) Baci (la o stină). Cf. chest. v 27/39, alr i 1 1807/394, glosar reg. 2. Adj. ( învechit şi regional ; despre oameni) Chibzuit, socotit, calculat (la bani, in administrarea unor bunuri). Dacă oblici un părinte sameş, face rugă la D{a\mn[e.}dzău, şi veni ingerul de-i zisă: — Ce te miri ? dosoftei, v. s. octombrie 67r/18. El nu era pri samiş, nice lacom, neculce, l. 238, cf. tdrg, com. din oha-viţa. — PI.: sameşi. — Şi: (învechit şi regional) samiş, -ă s. m., adj., (învechit) sămăş (budai-deleanu, lex.) s. m. — Samă + suf. -eş. SAMEŞfiR s. m. (învechit) Sameş (1). Grigore Vodă, pentru cişla „samaşărului“, unde stau 3 000 de oi, 260 de stupi, 500 de cai (a. 1738—1739). iorga, s. d. vi, 437. Iartă de orice dare 20 de oameni de la cişla sameşerului de pe Elarit (a. 1739). cat. man. i, 237, cf. 506. — PI.: sameşeri. — Şi: samaşăr s. m. — Sameş -f suf. -ar. SAMET subst. (învechit, rar) Catifea, velur. Pielea sa moale ca sametul lucea ca atlasul, f (1887), 7, cf. scl 1960, 610. — Accentul necunoscut. — Din germ. Samet. SAMFÎR s. n, v. saiir. SAMFÎU 5. m. v. secfiul. sămiş, -ă s. m., adj. v. sameş. SÂM1TE adv. (Prin Ban.) Pesemne, cred că.. ., bag de seamă că .. . Cf. scl 1966, 684, 687, form. cuv. i, '221. Samice ştie el. arh. olt. iii, 382, cf. L. COSTIN, GR. BAN. 177. -Cf. pasămite. SAMNÎT, «Ă s. m. şi f. (La pl.) Populaţie italică din centrul Peninsulei Italice, supusă de romani la Începutul sec. 3 i.e.n.; (şi la sg.) persoană care aparţinea acestei .populaţii. Ci der, m, d. enc., dex. (Adjectival) Triburi samnite. — Pl.: iamniţi, -te. — Din lat. Samnites, fr. Samnites. SAMOAN, -A s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a insulei Samoa sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine insulelof Samoa sau samoa-nilor (1), privitor la insulele Samoa sau la samoani. Generarea unei fraze din limbile hawaiană sau samoană ... ar fi deci posibilă, scl 1968, 311. — Pronunţat: -mo-ăn. Pl.: samoani, -e. — Samoa (n. pr.) + suf. -an. SAMOCHfŞ s. n. v. sămăchişă. SAMODĂRJEŢ s. m., adj. v. samoderjeţ. SAMODERJÂV1E s. f. (Rusism învechit) Autocraţie, absolutism. în ţara Moscului... ţine samo-derjavia împărăţiei o nepoată de frate a lui Petru. neculce, l. 315. Au luat samoderjavia, adecă stăpî-nirea împărăţiei, id. ib. 386, cf. t. eapahagi, c. l. 42, sfc i, 162. — Pl.: samoderjavii. — Din rus. caMOjţepaîaBHe. SAMODERJEŢ s. m., adj. (învechit) (Suveran) absolut, autocrat. Fiind strigat de tatăl său autocrator şi samodîrjeţ Leon. dosoftei, v. s. decembrie 223r/23. Săninatul domn al Ţării Moldovii samoderjeţu (singur stăpinitor). neculce, l. 212. Alte răspublice fă-cindu-se, adecăle mai de obşte lucrurile lor otcîrmuin-du-şi, nu unul numai samoderjeţ să poruncească. c. cantacuzino, cm i, 61. Să scrie în hrisoave samo-dîrjăţ (adecă singur stăpinitor). r. popesctj, cm i, 228. Toţi pravoslavnici creştini şi ... pre fericiţi şi samodrăjiţi împăraţi (a. 1705). uricariul, ii, 98/23, cf. gcr ii, 35/2. înălţat-au .. . pre cneaz Lazar ca să fie despot şi fu mare samodărjeţ. rev. crit. i, 380,’ cf. TDRG, T. PAP AH AGI, C.L., SCRIBAN, D. — Pl.: samoderjeţ. — Şi: samodărjeţ,. samodi'rjăf, samodîrjeţ, samodrăjiţ s. m. adj. — Din slavonul ciMeAfUşteut, rus. caMOJţepaieiţ. ŞAMODERJIÂT subsţ. (învechit, rar) Autocraţie, absolutism. Cf. kogălniCeanu, în contribuţii, i, 79. — Pronunţat: -ji-at. — Cf. samoderjeţ. SAMODiA s. f. art. v. samodiva. SAMODÎVA s. f. art.. 1. (în credinţe şi în superstiţii populare) Fiinţă fantastică imaginată ca o femeie foarte frumoasă care ademeneşte fetele şi băieţii, pentru a le stoarce puterea, sau care răpeşte copiii şi le provoacă moartea (sugîndu-le sîngele); p. gener. fiinţă imaginară aducătoare de nenorociri. Cf. ddrf, tdrg. Samodiua... este o zînă de o frumuseţe rară care ademeneşte pe fete sau pe tineri. pamfile, s. v. 25, cf. id. duşm. 333, cade, scriban, d. Că-n puţ era scorpia, Şi-afară samodia, Să teme lu,mea de ea. mateescu, b. 127. Şi somodiia aşa-m dzîSa: Să mi-ş iasă pan’ afară ! arh. folk. iii, 107. (în imprecaţii) Minca-te-ar samodiva ! ap. cihac, ii, 95, cf. ddrf, pamfile, s. v. 25. + (Popular) Moarte (1). Moartea personificată ... e numită ... samodiva. can-drea, f. 260. Moartea, pe care unii o numesc... samodiva, sila samodiva..., este duhul nevăzut care ia sufletul omului, pamfile, duşm. 333, cf. ciauşanu, v. 196, com. din turnu măgurele, udrescu, gl. ^(Regional) Ursită (Drăgăşani). i. cr. iv, 187. Du-te de-ţi vezi samodiva. ib. 2. (Prin Olt.) Epitet depreciativ pentru o femeie uiită, rea, prefăcută, cu apucături grosolane. Cf. scriban, d,, ciauşanu, v. i96, udbescu, gl. SAMODÎRJĂŢ — 63 — SAMSÂR ~t PI.: samodioe. — Şi: (regional) Sumodia, samediva (cIauşanu, v. 196) s. f. art., somodivă (lexic reg. 50, 56), somodzie s. f. — Din bg. caMORHBa. SAMODÎRJĂŢ s. m., adj. v. saraoderjeţ. SAMODÎR JEŢ s. m., adj. v. samoderjeţ. SAMODRĂJAVJVIC s. m. (învechit, rar) Suveran absolut; autocrat. Ci. dosoftei, mol. 86. — PI.: samodrăjavnici. — Din slavonul cjmoai>"!>>«•! hi. ' samodhÂjiţ s. m., adj. v. samoderjeţ. SAMOGLASÎVIC s. n. (învechit) Cîntec bisericesc in versuri care serveşte la crearea unor tropare izolate. Stihirariul cu ţoale samoglasnicile praznicilor celor stăpîneşti şi ale sfinţilor celor mari (a. 1713). cat. man. i, 144. Samoglasnicul se elntă înaintea altor clnlâri bisericeşti, severin, s. 28. O (Adjectival) Aceste stihiri samoglasnice. mineiul (1776), 154r2/38. — PI.: samoglasnice. — Din slavonul caAwrAjctm. SAM0“ (Prin lărgirea sensului) înjurături. . . pentru samsarlicul de măritiş al unor nepoate, ciauşanu, r. scut. 67. Şi-a făcut un mic samsarlic din aprecierea literaturii şi a cugetării. arghezi, s. x, 50. Samsarlicuri nemţeşti... Ne-au băgat la Bismarck, fără simbrie, pas, l. i, 43. 2. Plată pentru serviciile samsarului; beneficiu obţinut de samSar; misitie (2), (rar) sămsărie (¡2). Cf.. 1. golescu, c. Cheltuieli.;, Răspunşi.. . pentru comision, samsarlic şi port de scrisori (a. 1846). doc, EC. 918, cf. DDRF, ŞIO IIj, 312, şilNEANU 2, ALEXI, W., TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. — Pi.: samsarlicuri. — Din tc. siKisarlik. SAMSAROAlCĂ s. f. (Ieşit din uz) Femeie care mijlocea plasarea slugilor la stăpîni. Cf. cade, scriban, ' d. — PI.: samsaroaice. — Samsar + suf. -oaică. SAMSCRÎT, «A adj. v. sanscrit. SAMSdNi s. m. (Astăzi rar) Dulău, zăvod. Sam-sun..., cotei mare şi foarte virtos, carile pe urs biru-ieşte. cantemir, i. i. i, 21, cf.’n, 148. Vine... să cumpere cincisprezece samsoni (a. 1804). iorga, s. d. viii, 40, cf. BARCIANU,. ŞIO IIj, 312, TDRG, SCRIBAN, D. — PI.: samsoni. — Şi: (învechit) samsfin, (regional) sampson (şio iij, 312, dr. i, 456, scriban, d.) s. m. — Din tc. samsun. SAMSdNî s. m. Varietate de struguri cu boabele mari, cilindrice, negre, cu pieliţa subţire. Cf. cv 1949, nr. 7, 32, — PI.: samsoni, — Din fr. senson. SAMS0N3 s. m. (Regional) Legumă nedefinită mai de aproape (Scăieni — Ploieşti). Cf. h xi 401. — PI.: samsoni. — Etimologia necunoscută. SAMSONÎE s. f. (învechit, rar; în loc. adj.) De samsonie = din oraşul turcesc -Samsun, făcut la Samsun. Ceşti de samsonie (a. 1831). ap. t. papahagi, c. L, — Samson (= Samsun) (n. pr.) + suf. -ie. .. SAMSUN s. m. v. samsoni. ■ SAMŞUG (Regional) Sanie (1) folosită pentru căratul lemnelor (lungi) (Oneşti Malu — Gheorghe Gheor-ghiu-Dej). Cf. a ix 5. — PI.: samşuguri. — Etimologia neconoscută, Cf. sanceu. SAMTARTĂU s. m. (învechit, în Transilv.) Contabil. Cf. KLEIN, d. 417, lb. [îi] califică „samtartoi“ (contabili), codru-drăguşanu, c. 244, cf. lm, scl 1960, 42, caba, săl. 100. — PI.: samtartăi. — Şi: samtartou s. m. lm. scl 1960, 42. — Din magh. szămtarto. SAMTARTdlŢ s. f. (învechit, rar) Contabilă. Cf. lb. 606. — Pronunţat: -to-i-, — PI.: samtartoiţe. — Samtartou + suf. -f/ă. SAMTARTOU s. m. v. samtartăii. SAMtîLASTRA s. f. v. samuraşlă. SAMUN s. n. v. simuo. SAMUR s. m.,s. n. 1. S. m. Animal mamifer carnivor din familia mustelidelor, originar din pădurea siberiană şi din Asia Centrală, cu blana preţioasă, sură, cu o pată albă pe piept; zibelină (Martes zibe-llina). Cf. anon. car. Dacă va găsi. ■ ■ coadi de samur ... să ia vro 5 000 (a. 1759). iorga, b. r. 337. Domnul imbrăcind pe Divan-efendi cu blană de samur (sfir-şitul sec. XVIII), şio «j, 312. Va da pei de samor. şincai, hr. iii, 41/14, cf. KLEIN, d. 417, budai-de-leanu, lex,, lb, i. golescu, c. Samurul.. . lăcuieşte in Siberia, blana lui este foarte scumpă, j. cîhac, i. n. 27/2, cf. valian, v. Donaţia ■ ■ ■ consta In zece mii de galbeni şi un număr oarecare de blăni 'de jder şi de samur, bălcescu, m. v. 214. Se duse ’să-şi petreacă viata cil samurii, negruzzi, s. ii, 246, cf. polizu. Se află mai cu seamă acei samuri. .. care dau pieile de un aşa mare preciu. drăghiceanu, c. 117, cf. cihâc, ii, 610, lm. Lasă să se vadă o scumpă blană de samur. ODOBESCU, S. I, 101, cf. DDRF, BARCIANU, ŞIO IIj, 312’, şăineaNu 2, tdRg. Blăniie de samur... trebuiesc apoi plătite. BUL. com. ist. iii, 130, cf. resmeriţX, d., cade, enc. agr., scriban, d. Alt domn cu blană de samur, arghezi, l. 17. Giubeaua... împodobită pe margini cu blană de samur, tudoran, p. 15, cf. ltr2, dl. Blană de samur, barbu, princ. 19. Auzim noi, mireasă, Că pdrţi negoţ Cu rîşii şi cu savorii, marian, nu. 338. 2. S. n. Blană de samur (1), zibelină; obiect de îmbrăcăminte confecţionat din blană de samur. Cojoc de samur (a. 1673?). iorga, s. d. v, 370, cf. Gen i, 335/32. Cu caftanul cel împărătesc, căptuşit fiind cu ,cojoc de samur. r. greceanu, cm ii, 46'. 3 rînduri straie, unul. cu samur (a. 1780). uricariul, xi, 249. Giube de samur (a. 1876). iorga, s. d. vi, 109, cf. vii, 16, lb. Aducînd... odoară: samuriiri şi alte rarităţi, cr (1830), 3762/32. Trămise atunci domnului stofe . ■., samururi frumoase, bălcescu, m. v. 242. Un gucluman de samur, alexandria, 152/24. îmbrăcat c-un ceapchiu verde şi blănit tot cu samur, negruzzi, s. i, 12i, cf. polizu. Cînd o căldură dulce de samur... Vă*adoarme pe-un divan, bolliac, o. 91, cf. ghica, c. b. ii, 559. Se dezbrăcă de scurteica sa de samur. sion, p. 82. Scoase maloteaua sa blănită cu samur. filimon, o. i, 152. Vedea răsărind domni în haine de aur şi samur, eminescu, p. l. 37, cf. zeitschrift, XIX, 395, BARCIANU, ALEXI, W., ŞAINEANU 2. Un dol~ man de blăni scumpe, mai ales»samur, iorga, c. i., i, 117. Giubele de mătase blănite cu samur, hogaş, dr. i, 251, cf. cade. Cabaniţa împărătească, mărginită cu 727 SÀMUR ÀCHÈ - 05. — sànatôrîu samur alb. sadoveanu, o. vii, 72, cf. scriban, d. Purtau comanacul de samur..; tras pe sprinceană. arghezi, b. 100. Îmbrăcat după moda orientală,.cu gugiuman de samur pe cap. cămnescu, s. c. l. 39, ci. h. lovineScu, t. 272. Contai. ... îmblănit cu samuri. ist. ut. rom. ii, 170. Am să te despoi... De samur şi malotele: vulpescu, p. 45. Blană lungă, moale Cu samur în poale, alecsandri, p. p. 121, cf. marian, nu. 42, balade, iii, 223. + (învechit, rar) Culoare albâ-cenuşie, asemănătoare cu blana samurului (1). Lumina dulce pe-ale copilei feţe, Pe ochii ei albaştri umbriţi d-un blond samur, bolintineanu, o. 205. — Pl.: (1, rar 2) samuri şi (2) samaruri. — Şi: (În- vechit) samiir, (regional) savôr s. m., şămiire (mat. folk. 1 210) s. n. pl. ; , .. , — Din tc. samur* ngr. (wqunipi-. ■. SAMURĂCHE s. m. sg. Cîine cu părul fin, lucios, lins, asemănător cu acela al sâmurului (1). Cf. şio IIu 312, ŞĂINEANU, D.U., PAŞCU, S. 400, RESMERIŢĂ, D. Un domn şi fidelul său, uri "cogeamite samurache, veniră musafiri, galaction, o. 304, cf. a ii 117, xii 150. . Samur + suf. - adie. ..- ■- SAMURAI s. m. Persoană care făcea parte dintr-o cast£ feudal-militară diti Japonia, desfiinţată după revoluţia din 1867 — 1868. . Puricele este o fiinţă.... lăcuită, amintind armurile samurailor. -călinescu, c. o. 48. Am fost.. .• Războinic caruri samurai id. o. ii, 229, cf. dm, dn2, der. Revin din maţi vîiiători samuraii. vulpescu, p. 17. Samuraii nu mor cum trebuie ; strigă, se zvîrcolesc mult şi., ciudat, cinema, 1968, nr. 10, 26, ef. m. d. enc., dex. . (Adjectival; neobişnuit) Mîngtie albastrui Castel samurai, lesnea. vers. 71, — PI.-: samurai. — Din fr. samouraï, samurai. SAMURASLĂ s. f. 1. (Cu sens colectiv) Plante de cultură răsărite de la sine din seminţele scuturate là recoltarea culturilor anterioare, sau din bulbi, tuberculi etc. nescoşi din pămînt. V. rijtavă (2). Această samuraslă de mălai de toamnă poate să rămîie pe ta anul. i. ionescu, c. 79/8, cf; hem 3 007, cihac, 11, 325, ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu 2, tdrg. [Căţeii de usturoi] răsar . . . din căpăţînile .. . uitate sau pierdute la scos... se numesc sămulastră saii sămuraslă. pamfile, a. r. 195, cf. jahresbehr. xix—xx, 75, RESMERIŢĂ, D., CADE, PRIBEAGUL, P. R. 57, SCRIBAN, d., ltr 2, borza, i). 14. Foaie verde sămuraslă, Uite mintea mea cea proastă, şez. v, 15. Frunzuliţă samu-lastră,... Bea Radu şi cu-o nevastă, mat. folk; 176. Foaie verde samurastră,... A crescut doi pomi în coastă, ib. 248. Şi iar verde samulastră, De dragostea femeiuşcă Dumnezeu, să le ferească, i. cr. I, 20, cf. ii, 130, vi, 252, vÎrcol, v. 82, Frunză verde sămu-rastră, Bobocel de floare-albastră. şez. xiv, 144, cf. xii, 204, com. din turnu măgurele, din sţraja — rădăuţi şi din ţepeş vodă —cernavodă, georgescu-tistu, b. 88, alr i 935/720, alr ii 5 198/876, 928, alrm sn i h 66. Foaie verde sămulastră, Veni moartea la fereastră, ant. lit. , pop. i, 26. Foaie verde samurastră, Mult mai bine e acasă. folc. mold. i, 143. (Adjectival) Hrana îi era samorasle bilii. dosoftei, v. s. ianuarie 12v/7, cf. hem 3 007, ddrf, tdrg. O Loc. adj. De samuraslă = (despre plante de cultură) crescut de la sine, fără a fi semănat. Cf. ddrf, muscel, 74. Usturoi de sămulastră^ pamfile, ,s. v. 96.. Usturoi de sămulastră, Ţoală lumea ar fi a noastră. candrea, g. 159. Grîu de samurastră. alrm sn i h 66/762. v 2.. (fîot. ; regional) Ceapa-ciorii (AHium vineale). Purul,.][Ăllium vineale) se mai numeşte .. ■ şamtilastră sau usturoi sau usturoi sălbatic, şez. xv, 111, cf. borza, d. 16, i. cr. v, 152. — Pl.: samurasle. — Şi: (regional) samiirăstră s. f., samurastru (alrm sn i h 66), samurâsl (Ib.) s. m., samurâstă (ib.), samurâzdră (georgescu-tistu, b. 88)> samulastră, samursălă (com. din straja — rădăuţi), samorâslă, salamulăstră (alrm sn i h 66/520), sămu-lâstră, sămuraslă, sămurăstră s. f., murăstru (alrm sn i h 66/29), zamurâstru (mat. dialect, i, 14) s. m. — Din slavonul cjMopdCAii, -o, *4, bg. eaMOpaC'M, •Cilii. ŞAMURĂST s. m. v. samuraslă. SAMURĂSTĂ s. f. v. samuraslă. SAMURASTRĂ s,f. v. samuraslă. SAMURÂSTRU s. m. v. samuraslă. SAMURÂZDRĂ s, f. v, samuraslă. SAMURfâU, -ÎIE adj. (învechit, rar) Care aparţine samurului (1), de sa mur. 0 pelerină neagră De samuree piele cădea rotund pe mijloc, heliade, o. i, 231. ; — Pl.:.,-şamurei, -ee. ■ ;. . ■-i- Samur + suf. -eir. . SAMURÎU, -ÎE adj, (învechit, rar) De culoarea blănii samurului (1). Cf. î. golescu, c. ■ — Pl.: samurii. Samur ••• suf. -iu. " SAMURSĂLĂ s. f. v. samuraslă. SAMUVĂR s. n. v. samovar1. ' SANĂ vb. I. T r a n z. (Latinism rar) A însănătoşi, a vindeca. Cf. gheţie, r. m., alexi, w. — Prez. ind.: sanez. — Din lat, sanare. SAJVABdR subst. (Regional) Numele unui leac folosit pentru astmă. Cf. şez. iv, 29, Unii bolnavi [cu-tuse de năduf] cumpără sanabor şi apăi-de-nimic. N. LEON, MED. 150. . — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. SANARE s. f. (Neobişnuit) Acţiunea de a sa na; însănătoşire, vindecare. Cf’. alexi. w. — Pl.: sanări. — V. saua. SANATdC s. n. v. samatoc. SANAT(5R s. n. v, sanatoriu. , SAlNATORIAL, «Ă adj. Care aparţine sanatoriului, privitor la sanatoriu, specific sanatoriului; care are regim de sanatoriu, Înfiinţarea zecilor de case de odihnă şi sanatoriale în care muncitorii îşi petrec concediul de odihnă, contemp. 1952, nr. 296, .4/4.. Se prezentase la vila sanatorială. preda, r. 343, cf. dm, DN 2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -ri-al. — Plsanatoriali,-e. Sanatoriu -f suf. -al. SANATdRIU s. n. Instituţie medicală special dotată pentru tratarea unor boli cronice (tuberculoză, nevroză etc.) sau pentru convalescenţă, repaus şi recuperare a capacităţii de muncă, casă de sănătate (v. sănătate); (în trecut) spital particular în care îngrijirea bolnavilor se făcea contra plată. V. spital. Cf. barcianu, alexi, \v., şăi-neanu 2, bianu, d. ş., kesmeriţă, d., cade. Originalitatea d-lui Camil Baltazar este de a ne fi dat poezia sanatoriului. lovinksCu, c. vii, 168. Nebun şi bolnav Prin sanatorii sau spitale. .. Voi sta. bacovia, o. 181. Mi-e nevasta bolnavă însanatoriu. camil petreScu, I 746 SANAT0R1Z SANCT u. n. 190, cf. id. p. 176. Nevasta li murea de ftizie intr-un sanatoriu, c. petbescu, î. i, 95, cf. ii, 222. Aveam impresia că tata... se-ntoarce din război şi nicidecum dintr-un sanatoriu, sahia, n. 59. Intrase in sanatoriu, a. m. zamfirescu, m. d. i, 208. Bunica mea aşa a trăit, din spital în spital, din sanatoriu în sanatoriu, teodoreanu, m. iii, 383. în sanatorii cura de soare se face şi. iarna în galerii anume clădite, voi-culescu, l. 293. Să intri intr-un sanatoriu de reculegere. SADOVEANU, O. XVIII, 467, cf. BUL. JIL. V, 31, sgriban, d. Pretextează un ulcer stomacal pentru a-şi îndulci regimul într-un sanatoriu, vianu, a. p. 272, cf. bl x, 43. Nu exista pentru mineri nici un sanatoriu sau dispensar, scînteia, 1952, nr. 2 389. Se învelea cu o pătură de sanatoriu, arghezi, l. 138. Uşile ■.. cu plăci de sticlă în chenare albe de metal ar fi dat casei un aer de sanatoriu. cXhnescu, o. i, 112. Tata a plecat într-un sanatoriu, blaga, h. 87. Doi clienţi de sanatoriu ne-au predat secretul lor. ralea, s. t. i, 119. Ge-ar fi să te internezi într-un sanatoriu? vine a, l. i, 82. Mă mulţumeşte în sanatoriul ăsta... respectul pentru linişte, demetrius, a. 105. Vă aşteptaţi să găsifi şi un sanatoriu model! h. lovinescu, t. 359, cf. ltr 2. Mîine o să le trimit la munte într-un sanatoriu. preda, m. 283. Să-t interneze într-un sanatoriu de boli nervoase, t. popovici, s. 493, cf. dn 2. L-au cărat ... la sanatoriu, barbu, g. 207, cf. der, abc sXn. S-a vindecat într-un sanatoriu, t iunie 1964, 37. A întîlnit în acest sanatoriu un tînăr. contemp. 1969, nr. 1 181, 9/4, cf. d. med. Sanator din depărtare, Am un gagic ca ş-o floare. Nu ştiu, Doamne, cum aş face Să mă duc să văd cum zace ?! polc, mold. ii, 232. Adă, mamă, -un cărucior Şi mă ia din sanator. ib. 243. — PI.: sanatorii. — Şi: (popular) sanatór (pl. sa-natoare, bul. pil. v, 31), (regional) senntóriu (bl x, 43) s. n. — Din fr. sanatorium, germ. Sanatorium. SANATORIZA vb. I. Tranz. şi refl. (Rar) A (se) interna într-un sanatoriu. V. spitaliza. Bolnavii veni{i din staţiuni să fie sanatorizafi pentru scurtă vreme, rl 1967, nr. 7 337. — Prez. ind.: sanatorizez. — Sanatoriu + suf. -iza. SANCÂUA s. f. v. saneeu. SÂNCA s. f. v. samcă. SANCĂU s. n. v. saneeu. SANCÉU s. n. (Regional) 1. Sanie (1) (cu care se ^transportă poveri); spec. sanie (1) cu tălpile scurte care, ataşată în prelungirea unei sănii mai lungi, serveşte ca suport la transportul lemnelor lungi. Cf. tdrg. Lemnele lungi din pădure se aşază cu capetele joase pe o sanie trasă de boi, iar vîrfurile se razimă şi se leagă de scaneeu. pamfile, i. c. 155, cf. şez, xix, 112, scriban, d. Sanie scurtă şi groasă trasă de cai şi numită saneiu. bul. fil. vii—viii, 267, cf. scl 1959, 224. Bîrna se pune pe saneeu. viciu, gl. Ca lemnul să nu se tîrîie pe jos, pun scanceul. id. ib,, corn. din capu codrului — gura humorului, alr i 832/227, 268, 552, 588, a v 1, 14, 15, vi 26. Pe drum treceau două sanceie cu cai. mat. dialect, i, 190, cf. 287. ♦ (în forma sandu) Sanie (1) mare, fără şine pe tălpi. Ne lua cu sandul de la pompierie şi ne dueţa la vînătoare. Gom. din piatra neamţ. 2. Sanie (3 d). Cf. pamfile, i. <;. 104. — Pl.; sanceie. — Şi: sancăuă (lexic reg. ii, 108) s. i'., sancău (ib.), sanchi, seancéu s. n. — Cf. magh. szánkó „săniuţă". SANCHE adv. v. sanchi 1. SANCHIi adv. (Familiar) Aşa-ziclnd, cum s-ar zice, chipurile; vorbă să fie! aşa să crezi!; (familiar) aiurea! Se Încercară a face, sanche,... o revoluţie. ALECSANDRI, T. 115, cf. CIHAC, II, 324. M-am dus... să-ţi aduc, sanchi, .copii de suflet, creangă, o. 45, cf. DDRF, ZEITSCHRIFT, XIX, 396, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ŞIO Ilj, 313, TDRG, CONV. LIT. XLIV, 79, CHIRIŢESCU, GR. 254, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, dex. <0 Expr. (Argotic) Sanchi pontu, se spune cuiva pentru a-i atrage atenţia asupra unei primejdii iminente; atenţie! (argotic) zexe! Com. din bucureşti. — Şi: sânclte adv. — Din tc. sanki. SANCHÎî vb. IV. Refl. (Prin nord-estul Olt.) A se lenevi. Cf. ciauşanu, v. 196. — Prez. ind.: sanchesc. — Cf. sanchi1. SANCH1L0T s. m. v. sanculot. SANCHÎU, -IE adj., s. m. şi f. 1. Adj. (Popular; despre oameni) Tăcut; posac, morocănos, ursuz; prefăcut; rău; arţăgos, gilcevitor; Încăpăţînat, îndărătnic. Cf. I. GOLESCU, C., POLIZU, PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 610, LM, DDRF, BARCIANU, ŞIO Hlt 313, şil-neanu2. Era om sanchiu şi sucit care-i căuta nod în papură, săm. iii, 360, cf. alexi, w., lobel, c. 257, tdrg, i. cr. iv, 251. Aşa muiere leneşă, risipitoare şi sanchie nici c-am -mai văzut, brXtescu-voineşti, î. 39, cf. resmeriţX, d. Greaca ursuză şi sanchie clocin-du-şi cu gura încleştată lunga dambla, m. i. caragiale, ,c. 51, cf. cade. Iordache . ■ . [era] sanchiu şi nemilos..., nu rîdea niciodată, galaction, o. 277. Şi satu mic şi oamenii sanehii! stXnoiu, c. i. 58. Sanchiu şi dugos [era] bărbat’su. voiculescu, p. i, 66, cf. scriban, d., DL, DM, SCL 1974, 440, DEX, VÎRCOL, V. 99, ciauşanu, v. 196, tomescu, gl., alr i 1 558/805. le< sanchiu la inimă, alr sn v h 1 257/872, cf. ib. h 1 243, lexic reg. 85. (Substantivat) Şeful vămei, un sanchiu bătrîn, straşnic de formalist, bart, s. m. 82. Un sanchiu mare şi uricios. cXlinescu, c. o. 356. (Adverbial) Tocmai ăştia îmi plac, făcu sanchiu dricarul, iăindu-şi un zîm-bet pe buze. ap. cade. Maiorul îl privi sanchiu. camil pethescu, o. ii, 559. O (Glumeţ) Ariciul... ştie multe..., tiu i le poate afla nimeni că e sanchiu de tot. marian, ins. 129, cf. şez. iii, 27. 2. Adj. (Familiar) Bizar, ciudat, curios; aiurit zăpăcit. Aprobă cele mai sanehii idei. anghel—iosif c. m. i, 127. Firea lui bătăioasă şi sanchie. camil petrescu, o. i, 240. 3. Adj., s. m. şif. (Prin nord-estul Olt.) (Om) trîn-dav, leneş. Cf. cade, vîrcol, v. 99, ciauşanu, v. 196. — Pl.: sanehii. — Şi: (regional) sfinchiu, -ie (vîrcol, v. 99) adj., s. m. şi f., tănchiu, -ie (n. rev. r. viii, nr. 6, 88) adj. — Din te. sanki. SANCIRÎJŢA s. f. (Bot.; regional) Iarbă-creaţă (Mentha spicata). Cf. borza, d. 111. ❖ Sanciruta broaştei— izmă (Mentha longifolia): id. ib. 110. — Pl.: sancirute. — Etimologia necunoscută. SANClU s. n. v. saneeu. SANCT, -A s. ni. şi f., adj. (Latinism învechit) I. S. m. şi f. Sftnt (3). Sandul Ieronim întăreşte, ţichin-deal, a. m. 25/8. 2. Adj. Sftnt (6). Corul (inima) ■ ■ ■ este altarul cel mai sand. barasch, i. 76/22. Orhidee... imagine ca prezentaţiune a spiritutui sanct. isis (1859), 24*/44, ef. lm. — Pl.: sancţi, -te. — Din lat. sanctus, -a, -nm. 759 sanctîfiA ~ 61 - SaNcţiOnA SANCTIFI vb. I v. sanctifica. SANCTIFICĂ vb. I. T ra n z. 1. (în religia creştină; complementul indică oameni) A trece In rindul sfinţilor (3); a sfinţi1 (1), a canoniza, (învechit) a sacra. ¥. martiri za (2). Cf. Negulici, prot. — pop.,n. d., ANTONESCU, D., BARCIANU, ALEXI, W., şXlNEANU2, RESMERIŢX, D., CADE, SCRIBAN, D., DN2, SFC XII, 101, M. D. ENC., DEX. 2. (Livresc) A sfinţi1 (2). (F i g.) Unire . .. Unii au moştenit-o de la părinţi..., alţii au sanctifiat-o cu stima şi cu afecţia candidă şi entuziastă, heliade, ap. ghica, a. 705. 3. (Livresc; complementul indică obiecte, mai ales’ de cult) A sfinţi1 (3). Crist, care murise ... Sanctifi-cîndu-şi crucea, minulescu, vers. 40. 4. (Livresc) A consfinţi. Cîştigurile lor au fost sanctificate de sacrificiul eroilor, vianu, l. u. 148. Principiu comod care să-i sanctifice şi să-i apere privilegiile. halea, f. 31. Oamenii... sanctifică analiza, cinema, 1968, nr. 6, xi. Nu amplifică universul, ci... ti sanctifică... concreteţea, scînteia, 1969, nr. 8 218. •O A b s o 1. (Glumeţ) Soborul ţaţelor judecă şi sanctifică. a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 129. — Prez. ind.: sanctific. — Şi: (învechit) sanctifiâ, (învechit, rar) santificâ (plr i, 391), sănţifieâ (antonescu, d.) vb. I. — Din lat. sanctificare. — Sanctifia Refl! pas. Proprietatea personală realizată prin muncă fiind apărată de lege, orice, atingere adusă acesteia se sancţionează. pr. drept, 722. — Pronunţat: -ţi-o-, — Prez. ind.: sancţionez. —. Şi: (învechit) sancţiuna ( pontbriant, d.), sanţionă vb. I, sanţîoni vb. IV. -* Din fr. sanetionner. SANCŢIONABIL, -A adj. Pasibil de o sancţiune (2). Legea devizelor susţine că faptul nu este sancţionabil in ţară. cod. pen. r.p.r. 29. — Pronunţat: -ţi-o-. — PI.: sancţionabili, -e. — Sancţiona + suf. -bil. SANCŢIONARE s. f. Acţiunea de a sancţiona şi rezultatul ei. 1. Confirmare, consfinţire, ratificare a unei legi, a-unei decizii, aunei stări defapt. Cf. sancţi ona(l). Cf. NEGULICI, PROT. — POP., N. D., BARCIANU, ALEXI, w., dl, dm, dn®. Prin sancţionarea acestui regulament au fost■ puse bazele unei noi organizări sanitare. G-. BARBU, A. V. 217, cf. M. D.ENC., DEX. 2. Aplicare a unei sancţiuni (2), pe dep si re; p. e x t. dezaprobare, condamnare (a cuiva sau a ceva). Cf. sancţiona (2). Acest om... se trezeşte în visul lui la o luciditate mai mare şi la o energie sporită în lucrarea de sancţionare a crimelor mai vechi şi mai noi. vianu, l. u. 139, ci. DL; Ceea cei se spu- nea .. . avea să ducă la sancţionarea ei în organizaţie (era membră de partid) cu vot de blam. preda, h. 57; cf. dm, dn2. Decretul nr. 184/1954 pentru reglementarea sancţionării contravenţiilor, ap 48. Greşelile de cubaj persistă şi după sancţionarea unor lucrători. şcînteia, 1969, nr. 8192. Accentuata sancţionare a prostiei, a ridicolului, a lipsei reprezentării de sine a personajelor, proiectează un fascicol de lumină unicăi orbitoare, imobilă, românia literară, 1969, nr. 27, 9/1, cf. m. d. .ENC.j DEX. — Pronunţat: -ţi-o-, — PI.: sancţionări. — Şi: (învechit) sancţiunăre s. f. pontbriant, d. — V. sancţiona. SANCŢIONATĂ, -OARE adj. (Rar) 1. Care sancţionează (1), care are rol de sancţiune (1). [Clauza] ar fi dat Rusiei in legislafiunea internă drept sancţio-nator. ap. ghica, a. 126. 2. Care sancţionează (2). Consiliul de Miniştri a fost împuternicit să ia măsurile legale împotriva celor vinovaţi de dezastrul ţării, măsuri sancţionatoare privind persoana lor. pr. drept, 26. — Pronunţat: -ţi-o-, — PI.: sancţioncitori, -oare. — Sancţiona + suf. -tor. SANCŢIUNA vb. I v. sancţiona. SANCŢIUXÂRE s. f. v. sancţionare. SAiVCŢIÎINE s. f. 1. Aprobare dată unei legi de către şeful statului, pentru a o face executorie; confirmare a unui act, a unei decizii etc. de către o autoritate sau o instanţă superioară celei care le-a emis, pentru a le da valabilitate. Cf. negulici. Tot în această şedinţă s-a publicat şi sancţiunea legii relative la inar-ticularea Diplomei şi Patentei, bariţiu, p. a. iii, 253. El va pune sentinţile Principalelor sub formala sancţie a dreptului public al Europei, rom. lit. 2782/51, cf. GHICA, A. 616, PROT.— POP., N. D., ANTONESCU, D., HA-MANGIU, C. C. XIX, BARCIANU. Atît Statutul 200 CÎt şi Regulamentul de alegere vor doblndi curînd sancţiunea împărătească, sbiera, f. s. 332, cf. alexi, w., şăi- NEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DN2, M. D. enc., dex. + P. gener. Acceptare, recunoaştere, aprobare a valabilităţii, realităţii, justeţii etc. a ceva; conferire a unui caracter durabil; consacrare, consfinţire. Aste motive comandă la conştiinţa omului,, dau sancţiunea cea mai augustă la legi. aristia, plut. lxiv/l. Probitatea, buna-credinţă şi moderaţiunea. ■. sînt elementele de căpetenie ale moralei private... Cu cît o societate este mai civilizată, cu atît acele principii au o sancţiune mai tare. ghica, c. e. I, 26, cf. ddrf, şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Sufletele nobile sînt lotuşi indiferente la recompensă, la sancţiunea premială acordată creaţiilor lor. ralea, s. t. ii, 231, cf. DN2. 2. Măsură lepresivă aplicată cuiva ca o consecinţă a nerespectării unei legi, unei dispoziţii etc.; pedeapsă (2) atrasă de nerespectarea unei legi, a unei dispoziţii, etc.; p. gener. pedeapsă (2). Cf. philippide, p.li, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE. Pe Urmă va începe şi opera justiţiei, care va aplica sancţiuni necruţătoare spre a evita în viitor repetarea unor astfel de nenorociri naţionale! rebreanu, r. ii, 244. Plăteşti impozite.. . de teama sancţiunilor legale, teodo-reanu, wr. in, 148. Neculai Vodă a dat porunca aceasta cu asprime şi cu iuţeală, întrebuinfînd ca sancţiune. buzduganul şi închisoarea, sadoveanu, o_. xvii, 77, cf. xx, 10. La cazarmă... există sancţiuni pentru cei nedisciplinafi. puşcariu, l. r. i, 32, cf. scriban, d. Ipsilanti şi partimnii săi,, care erau supuşi ruşi, fură invitaţi, sub ameninţarea celor măi aspre sancţiuni, să se întoarcă în Rusia, oţetea, t. v. 187. Prin urmare, Curtea drept a judecat, Holărînd că numai oaia le-a 776 SANCULOÎ SANDALĂ mîncat. Şi, ca sancţiune, dreapta judecată Hotărî să fie şi executată, arghezi, s. v, 221. Azi toate aceste bufonerii sini perimate. Elmira n-ar pretinde lui Tar-tuffe s-o liniştească In privinţa sancţiunilor cerului. cĂLiNEScu, c. o. 178. In concepţia medievală a Divinei Comedii, echilibrul moral al lumii... se restabileşte dincolo de limitele acestei lumi, prin sancţiunea infernală aplicată criminalilor, vianu, l. u. 532. Sancţiunea care ţi se va da, probabil, nu înseamnă o decapitare! h. lovinescu, t. 333. O transferare nu e o sancţiune, preda, r. 310, cf. dn2. In activitatea instanţelor, sancfiunea este unul din mijloacele prin care se asigură constringerea de stat. pr. drept, 732, cf. vîn. pesc. februarie 1964, 3. îşi va primi în final sancţiunea meritată, cinema, 1968, rir. 1, vin. Procedura constatării contravenţiei şi a aplicării sancţiunii a primit... o reglementare nouă. scînţeia, 1968, nr. 7 885. Este necesar să se aplice sancţiuni contravenienţilor la obligativitatea învăţămîntului. gî 1968, nr. 934, 3/3, cf. românia literară, 1969, nr. 28, 3/2, m d. enc., dex. 0> (Urmat de determinări care arată felul) Sancţiune civilă, m. d. enc. Sancţiune penală. ib. Sancţiune disciplinară, ib. Sancţiune administrativă. ib. <0 (Prin lărgirea sensului) Chiar sub sancţiunea morţii, un fluture de noapte nu poate rezista atracţiei unei fîşii de lumină, ralea, s. t. ii, 160. Actul critic era menit, printre altele, să creeze o anume morală a sancţiunii publice, românia literară, 1969, nr. 31, 3/1. + (în dreptul internaţional) Ansamblu de masuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsă (2), aplicat unui stat; represalii contra părţii care nu respectă obligaţiile luate printr-o convenţie. Am trimis textul sancţiunilor financiare, votate de unanimitatea Ligii Naţiunilor, titulescu, d. 683, cf. dex. —•Pronunţat: -fi-u-, — PI.: sancţiuni. — Şi: (învechit) săncţie, sanţitinc (alexi, w.) s. f. — Din fr. sanetion, lat. sanctio, -onis. SANCULdT s. m. Revoluţionar din cadrul mişcării populare !n timpul revoluţiei burgheze din 1789 — 1794 din Franţa. Cf. prot.— pop., n.. d., antonescu, d. Armata sanchiloţilor nu este în mare parte opera acelei „Convenfiuni“ care... dinamizase în primul rînd Parisul cartierelor muncitoreşti ? ralea, f. 253. Armatele republicei franceze, brigăzile acelea de sanculoţi... au învins toată Europa. camiL petrescu, b. 138, cf. sfc i, 163, der, m. d. enc., dex. *v> (Adjectival) Armata Contunei pariziene de la 1871 era compusă din strănepoţii proletarilor „sanchilofi“ de la Valmy. ralea, f. 253. — Scris şi: sanchiulot (prot.— pop., n. d.), sans-cu-lotte (antonescu, d.). — Pronunţat: -că-. — PI.: san-culofi. — Şi: sanehilot s. m. — Din fr. sans-eulotte. SĂNCVÎNIC, -Ă adj. v. sangvinie. SANCVINICfiSC, -EĂSCĂ adj. (învechit, rar) Sangvin. De va fi pealea pe trup frumoasă ... însămnează a fi sănătos, călduros, şi cu sancvinicească alcătuirea, şi cu sînge bun. fiziogn. 104/12. — PI.: sancviniceşti. — Din rus. caHrBHBHHeeKHfi. SANDĂ s. f. v. sandală. SANDÂC s. n. v. sandlci. SANDACÂR s. m. (învechit, rar) Meseriaş care confecţiona sandicuri1 (t). Neculai, starostile di sandaeari (a. 1837). furnică, d. c. 399. — PI.: sandaeari. — Sandac + suf. -ar. SANDACÎU s.m. (învechit) Luntraş. Cf. d. bogdan, gl. 98. — PI.: sandacii. — Din tc. sandalţi. SANDAGELÎC subst. v. sandalgcallc. SANDĂLl s. n. (învephit şi regional) Luntre lungă pentru transportat mărfuri (la turci). Şi, mergînd ei acolo, pun în sandal negoafile lor pre rînd. herodot (1645), 270. Au alergat cu sandalurile de-i au luat în galioane (â. 1715). şio ii1( 313, cf. pontbriant, d., cihac, ii, 610. l(i voi da bacşiş sandalul... Ce întrece-n fugă valul, bolintineanu, o. 112, cf. ddrf, şăineanu2, tdrg, cade, scriban, d., ltr2. La Brăila-n vale Şepte bolozale Şi şepte sandale Descarc la zamboale. alecsandri, p. p. 116. Pe Kir’ a furat Şi-n sandal a pus-o. TEODORfiscu, P. P. 645, cf. graiul, i, 54. Şapte, opt sandale, Mult sînt frumuşele. Dar... Cu ce să-n-carcă? păsculescu, l. p. 288. Două, trei sandale, Şi un caic mare. ant. lit. pop. i, 357. — PI.: sandale şi sandaluri. — Şi: zandâl s. n. şio nv 313. — Din tc. sandal. SANDĂL3 s. n. Numele unei ţesături de mătase. Pe fata mătuşei Maricăi să o înzăstrează cu 2 vaci, 2 boi, o rochie de dimie şi un zăbun de sandal (a. 1728). iorga, s. d. xr, 265. 1 polog taftă alage, cu sandal căptuşăt (a. 1730). id. ib. vii, 191. 1 cot sandal cu ibri-şin de cusut perinuţa şi colţunii (a. 1738), bul. com. ist. iv, 72. 1 polog sandal (a. 1745). uricariul, xi, 225. O umbrelă de sandal (a. .1792). şio ii1; 313. Au învălit toate cărţile înlr-un sandal verde (sfîrşitul sec. XVIII). LET. III, 241/19, cf. I. GOLESCU, C., DDRF, BARCIANU, ŞĂINEANU2, TDRS, RESMERIŢĂ, D., CADE, scriban, d. îşi pusese pe rînd rochiile de terţanel cu flori de fir..., zăbunele de sandal... etc. barbu, princ. 19. O (Cu determinări care indică originea sau felul) Sandal frîncesc cotul 31 ¡2 bani, sandal de Ţari-grad şi de Hiu 90 bani (a. 1792). şio iij, 313. Sandal cianfes, canavut, tafta, filimon, o. i, 223. Zăbun de sandal de Veneţia, odobescu, s. i, 421. Sandal cianfes, narez pungîuc. c. petrescu, C- v, 79. — PI.: sandaluri. — Din tc. sandal. SANDÂL3 s. n. v. sandală. SAJVDÂL4 s. n., s. m. v. santal. SANDĂLĂ s. f. 1. încălţăminte uşoară (de vară), de obicei cu feţele foarte decupate sau făcute din bentiţe. Cf. drlu, i. golescu, c. Opinci în formă de sandal, asachi, s. l. ii, 99, cf. negulici, stamâti, D., POLIZU, PROT.—POP., n. d., antonescu, d., baronzi, i. l. i, 211/30. O pereche de sandali încrustaţi cu sidef. vlahuţă, s. a. iii, 3Ş9, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2. Către riămiezi. ■. Ultima sandală a răsunat pe drum. anghel, p. 36. O cupă de cleştar, rostogolită de sandala lui, sună prelung, anghel— îosif, c. l. 9, cf. resmeriţă, D., cade, bl i, 31. Paşii sandalelor rupte adorm pe baialtul sonor, minulescu, vers. 122. Era acum cu două mii de ani îndepărtat, printre colonadele albe ale cetăţii antice, în togă a'.bă, în sandale şi cu fruntea încinsă de cunună, c. petrescu, ?. ii, 103. în faţa mea rămîne o şchioapă de copil, în sandale fără ciorapi, sahia, u.r.s.s. 127. Clipi stîngaci şi abia desluşi prin tremurul de ploaie subţire al genelor — gleznele, sandalele mici. teodoreanu, u. c. 26. Neagu se căznea neîndemînaiic sii-i lege sandalele, bart, e. 170. îmi tas toiagul, praful şi sandala: Nici- umbră nu mai . sînt. pillat, p. 265-.Unele forme în -(e)ă, precum breteă,şi sandă, sînt mai des întrebuinţate decît 789 saîstdalgealîc SaNducel cele „regulate“, iordan, l. r. a. 103, cf. scriban, d. Avea sandale romane în picioare, călinescu, o. i, 69. Ctnd treci fără sandale pe sub tei, Porumbii adormiţi pe streşini ciuruite Se trezesc, blaga, poezii, 67. E îmbrăcat cu ţes, cu halal alb, lung, cu picioarele goale în sandale, ralea, s. t. i, 253. Avea picioarele goale tn sandalele făcute numai din vreo două curele, v. rom. iulie 1954, 23. Aici ar fi trebuii să vii in peplum şi tn sandale, tudoran, p. 349. îi desfăcu catarama sandalei. preda, r. 176. Ieşi tn goană, cu o sandală descheiată. t. popovici, s. 346, cf. dn2. în picioare purta sandale, barbu, princ. 34. Bălea tactul uşor cu piciorul său gol încălţat tn sanda romană, contemp. 1966, nr. 1 022, 10/3, cf. m. d. enc., dex. O (Atribuind calitatea ca un adjectiv) în pantofii-sandale, picioarele ei se rotiră nervos, vinea, l. i, 179. O Fi g. M-am luptat... cu soarta nempăcată Sub a căreia sandală inima-mi înstngerată Chiar şi astăzi e strivită, mace-donski, o. i, 11. Treptat mai şters amurgul tn ritmică măsură Sandala de lumină o joacă peste mări. pillat, p. 202. Purtăm sandale de convenţie ireală, paşii noştri răsună pe drumurile de sticlă ale absolutului. în plr ii, 652. Şi calcă-n sandale De fier, Siraeuza. horea, p. 18. 2. (Prin Transilv.) Papuc1 (I). Săndale (papuci) nu era. alr ii 3 352/219, cf. alr sn iv h 1 196. 3. (Regional; in sintagma) Sandală de lînă = cipic. Corn. din beba veche — sînnicolau mare. — PI.: sandale. — Şi: sandă s. f., (învechit) sandal (pl. sandale şi, m., sandali) s. n., sandăliu (antonescu, d.) subst., (regional) săndal (alr sn iv h 1 196/95) s. n., săndălă, săndoălă (ib. mn h 1 190/574), scandălă (alr n/235) s. f. — Din fr. sandale, lat. sandalium. — Sanda: sg. refăcut după pl. sandale (al lui sandală). SANDALGEALÎC subst. Numele unei ţesături de mătase (folosită în trecut pentru obiecte de îmbrăcăminte). Fiind fost fabrica aceasta a sandalgealicului cu menghina izvodită şi adusă de noi într-această ţară (a. 1824). doc. ec. 321. După coprinderea hrisovului ce avea fabrica de sandagelîc, menghina şi lucrul menghinei s-au fost dat a ţinea numai fabrica aceasta (a. 1824). ib., cf. 1 054. — Pl.:? — Şi: sandagelîc subst. — Cf. sandal2. SANDÂLIS subst. v. santal. SANDĂLIU subst. v. sandală. SANDARĂC s. n. Răşină naturală extrasă dintr-o specie de tuia (Callitris quadrivalvis) care creşte in Africa de nord şi în Australia, utilizată în industria lacurilor, a vopselelor etc. Să iai sandarac 20 dram. şi sarisabru (a. 1805). orecu, p. 84. Pune... zece dramuri sandaroc pisat bine (a. 1805). id. ib. 85, cf. va- LIAN, V., POLIZU, PONTBRIANT, D., ALEXI, \V., RESME-RIŢĂ, D., SCRIBAN, D., LTRa, DM, DN2, DER, D. MED. — Pl.: (rar) sandaracuri. pontbriant, d. — Şi: (învechit) sandarâcă (alexi, w., scriban, d.) s. f., sandardc s. n. — Din ngr. oavSapdtXT), lat. sandaraca, fr. san-daraque. SANDARĂCĂ s. f. v. sandarac. SANDARdC s. n. v. sandarac. SANDÎC1 s. n. 1. (învechit şi regional) Cufăr; ladă. 3 sănducuri mici (a. 1766). furnică, i. c. xxvii. Şi nu ştiu că în sănduce N-au şoarecii ce s-apuce (sfîr-şitul sec. XVIII), let. m, 284/46. Dobtndiră ruşii 3 senducuri pline de săbii, dumitrache, ap. şio n1; 313. Table de. Veneţia mici, sînducul de şease sute 90 bani (a. 1792). şio 313, cf. cihac, ii, 614, zeit-SCHRIFT, XIX, 398, 401, DDRF, gheţie, r. m., BAR-CIANU, ALEXI, W., TDRG, PASCU, S. 335, T. PAPAHAGI, c. l. Trecem pe la mine pe-acasă şi-ţi deschid sundu-curile şi răcliţele. sadoveanu, o. xm, 915, cf. iordan, l. r. a. 509, scriban, D., scl 1958, 236. Ascun-de-mă, măiculiţă, în sandac ori în chivniţă. pamfile, c. ţ. 49. Sindicul l-au descuiat, Pe Catinca mi-au luat. id. ib., corn. din oraviţa şi din ţepeş vodă — CERNAVODĂ, NOVACOVICIU, C. B. II, 19, CHEST. II 334/9, alr ii/i mn 136, 3 892/682. 2. (Prin Dobr.) Coşul căruţei. Cf. scriban, d., h ii 244, coman, gl. + (Prin sud-estul Munt.) Dricul căruţei, ev 1950, nr. 1, 32. — Pl.: sandîcuri (scriban, d.) şi sandîce (id. ib.), (regional, m.) sandîci (alr ii/i mn 136, 3 892/682). — Şi: sandăc, sadîc (h xiv 359), sănduc, sendâc, sindic, sindic, sundtic s. n. — Din tc. sandik, sanduk. SANDÎC2 subst. (învechit) Intenţie. Au ucis ... cu sandic rău. coresi, ap. dhlr ii, 541. De va fi una ca aceaia, cu sandtcul şi vrăjmăşia diavolului, cinci ai ca se se bage in canon a se pocăi. prav. lucaci, 231r/9. — Pl.: ? — Din magh. szândek. SANDJĂC s. m. v. sangeac. SANDJACĂT s. n. v. sangeacat. SAND<5l s. m. v. santal. SANDdLĂ s. f. (Prin Dobr.) Ostie1 (2). Pescarii ruşi şi lipoveni din Deltă... numesc [ostiile] sandole. antipa, p. 295, cf. alrm sn ii h 561/682. — Pl.: sandole. — Şi: sanddlie s. f. alrm sn ii h 561/682. — Din ucr. cantona- SANDOLIE s. f. v. sandolă. ' SANDOMÎRCĂ s. f. Varietate de grîu cu spicul de culoare roşie deschisă, cu bobul mic, oval, alb-gălbui (cultivată mai ales în Moldova) (Triticum vulgare albo-rubrum). Cf. alexi, w., şăineanu2, tdrg, res-mewţă, d., cade, enc. agr., scriban, d., h iii 306, v 187, 199, 207. O- (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Prin unele părţi tnttlnim griul românesc..., grîul sandomirca şi grîul bănat, pamfile, a. r. 103. — Scris şi: sandomirka. enc. agr. — Pl.: (rar) san-domirci. scriban, d. — Din pol. sandomirka. SANDRĂCE subst. pl. v. şatrancă. SANDRĂCI subst. pl. v. şatrancă. SĂNDRĂ s. f. Tip de cîmpie fluvio-glaciară, uşor ondulată, formată prin depunere de nisipuri şi pietrişuri de la periferia gheţarilor continentali în faţa morenelor frontale. Cf. der, m. d. enc. — Pl.: sandre. — Din fr. sandre. SANDUCfiL s. n. (învechit şi regional) Diminutiv al lui sandic1 (1). Stnducelele cu steclişoarele (a. 1715). şio iij, 313. Sanducel de aur bătut cu rubinuri (sfîrşitul sec. XVIII), dr. i, 42. Te poftesc... să primeşti .. . clteva mărunţişuri care se află tnlr-un sundueel de argint, sadoveanu, o. x, 257. — Pl.: sanducele. —Şi: sînducfl, sunducâl s. n. — Sandic1 -f suf. -el. 807 SAfÎDUfî* - v* SANGEAC SANDCHI s. m. v. sehlnduf». SANDUH* subst. v. slanduh. SÂNDVICI s. n. v. sandviş. SÂNDVIŞ s. n. Felie de pline (unsă cu unt) pe care se pune un aliment rece (şuncă, salam, brlnză etc.) şi uneori o altă felie de pline. Cf. antonescu, d., ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE. O fIltll- nire abil ticluită ori un angajament cu tact smuls recompensa risipa de sandvişuri şi de lichioruri lipicioase. c. petrescu, c. v. 180. Să-mi aduci un sandvich că mi-e foame, sebastian, t. 330, cf. scriban, d. Servit cu mare ceremonial pe platouri de argint: sandwich-uri savant combinate de barmani tn smoching. cXlinescu, o. i, 63. Organiza „reuniuni tovărăşeşti“, cu bufet şi tombolă, eu bere, mititei, prăjituri şi sandvişuri, preda, r. 110. Mtncau cu beatitudine sandvişuri, salate, răci-turi. t. popovici, s. 324, cf. dn!. A coborît să-şi cumpere un sandvici cu salam, contemp. 1966, nr. 1 022, 10/2. Am fost nevoit să mă uit îndelung la o dactilografă care, tn timp ce bătea la maşină, mtnca, la fiecare pagină, dintr-un sandvici cu parizer şi ardei conservat. românia literară, 1969, nr. 28, 18/2. Lipsisem ctteva minute ca să mănînc un sandviş, cinema, 1971, nr. 11, 26. O E x p r. (Familiar) A face sandviş (pe cineva) = a strivi (pe cineva); a bate pe cineva (strivindu-1). O (Prin analogie; atribuind calitatea ca un adjectiv) Alteori se foloseşte ,,metoda sandvici“: o foifă subţire din materialul cercetat se aşază între două straturi de emulsie fotosensibilă. sanielevici, r. 218. — PI.: sandvişuri şi (rar) sandvişe (cade, scriban, d.). — Şi: sândvici (scris şi: sandvich, sandwich), sănviş. senvici, senviş s. n. — Din fr. sandwich, engl. sandwich. SĂNE s. f. v. sanie. SANEPÎD s. n. Instituţie sanitară care se ocupă de diferite domenii de igienă publică, precum şi cu combaterea bolilor contagioase. Cf. scInteia, 1960, nr. 4 846, der. — PI.: sanepiduri. — Din san[itar] + epid[emiologic]. SANFEDÎST s. m. Membru al asociaţiei politico-religioase Santa Fede, formată In Italia meridională pentru a lupta împotriva stăpînirii şi a guvernului impuse de francezi după revoluţia din 1789. V. carbonar. Carbonarii trecură tn Piemont şi, sub nume de sanfedişti, urziră colosalul plan de a revolta Italia întreagă, filimon, o. ii, 100. — PI.: sanfedişti. — Din it. sanledista. SANFlE s. f. v. sediu1. SANFldR s. m. (Prin Maram.) Diminutiv al lui sanfiu. Cf. secfiu1. lexic reg. 13. — Pronunţat: -fi-or. — PI.: sanfiort. — Sanfiu + suf. -tor. SANFÎC s. m. v. seefiul. t SANFÎN s. m. (Bot.) Plantă erbacee din familia papilionaceelor, cu rădăcina pivotantă, cu frunze alterne şi flori roz sau purpurii, reunite într-un spic lung, conic, cultivată ca plantă furajeră (Hedysarum onobrgchis). Sanftnul (Hedysarum onobrychis) se seamănă şi se cultivă ..., dar nu cere nici un pămlrd aşa de bun. brezoianu, a. 117/20. — PI.: sanfîni. — Din fr. saintfoin. SANFOBIZĂRE s. f. Oper&ţie de stabilizare a dimensiunilor ţesăturilor' de bUmbac, pentru a se elimina contracţia lor' Ia spălare, la umezire etc. San-forizarea consistă din umezirea ţesăturilor, urmată de aburire şi de uscare, ltr2, cf. scînteia, 1961, nr. 5 354, M. D. ENC. — PI.: sanforizări. — După fr. sanforisage. SANGEĂC s. n., s. m. 1. S. n. (Şi în sintagma san-geac-şerif) Steag de mătase Verde, despre care se credea că ar fi aparţinut lui Mahomed şi care era folosit în războaiele turcilor, cînd la luptă participa sultanul sau marele vizir; p. gener. steag turcesc. Au venit Mahmet-bei cu toate oştite şi sangealele gata de oaste (sfîrşitul sec. XVII), mag. ist. iv, 269. Sco-ţînd sangeacul din haznea (a. 1715). şio ii2, 102. San-geac-şerif şi pecetea nu se fac muhaserea. dumitrache, ap. id. ib. 103. Descoperindu-şi cugetul către unchiu-seu Hamza, [Mahomed]-! dete steagul stăpînirii sale, (... numindu-se sangeag-şerif, adecă sfintul steag). văcărescul, ist. 247, cf. 276. S-au mutat tabăra sultanului ... la Terapia, unde cu ţeremonia obicinuită s-au adus şi sangeac-şerif: adecă steagul lui Mahomet. ar (1829), 222/34. Sprijină cu viaţa, cu braţ apărător Săngeacul lui Mohamed şi lege şi onor. alecsandri, poezii, 354. Sangeacuri, şuşanete, ienicereşti cazane,... Şi Bosforul răsună de-o lungă detunare! id. ib. 377. împăratul să scoaţă numaidectt sangeac-şeriful afară şi să ridice pe zorbagii. columna, vii, 497, cf. zeit-schrift, xix, 396, barcianu, şio ii2, 102, 103, alexi, W., TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, M. D. ENC. <> (Prin metonimie) Fiind şi de multe ori întrebat... ce împărat au supus Bulgaria şi Nicopoli la sangeacul otomant-cesc, fără vrednicie m-am îndemnat a scrie o adunare istorică a preaputernicilor împăraţi otomani, văcărescul, ist. 245. *0> Sangeac-beg = portdrapel (i) (la turci). Cf. cantemir, hr. 469. 2. S. n. Steag cu semilună în vlrful lăncii, pe care Poarta otomană 11 trimitea în ţările române cu prilejul alegerii unui nou domn, ca semn de învestire. Dumitraşco Vodă... au purces din Ţarigrad spre Moldova... fără tuiuri, fără sangeac. n. costin, let. ii, 99/28. N-au cheltuit nici un ban la Poartă, că şi tuiurile şi singeacul pre urmă i l-au trimis, neculce, I. 203. Venit-au lui Nicolai Vodă şi sangeacul de la Poartă, axinte uricariul, let2. ii, 129. După aceasta, puindu-să sangeacul şi tuiurile la rînduiala cea obicinuită, îndată au încălecat şi domnul şi spahilar-agast. gheorgachi, cer. (1762), 272. Au scăpat numai cu sufletul în Ţara Ardealului, pierzindu-şi şi tuiurile şi sangeacul şi tot ce au avut (sfîrşitul sec. XVIII). bul. com. jst. ii, 145. Au scoborît şi tuiurile şi stn-geacul (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 245/34. Domnia se dete lui Const. Vodă Mavrocordatul, carele după ce veni tn ordine, ti se dete sangeacul şi tuiurile de către vezirul şi merse tn Iaşi. dumitrache, ap. şio ii2, 102: Dîndu-i tabaniţă sau hlamidă împărătească şi cucă şi stngeac şi două tuiuri. văcărescul, ist. 255. Pof-tindu-i sultanul noroc la domnie, i-au trimis ... două cozi de cal şi un sangeac sau steag, şincai, hr. ii, 138/15. După aceştia urmează sangeacul cel mare, adecă steagul cel mare, care are tn vtrf semiluna, împreună cu alte două steaguri ce să dau domnului, cînd intră tn stăptnire. mag. ist. ii, 47/19. în urmă de tot venea tagma divanului purttnd topuzul, sangeacul şi semnul domniei, filimon, o. i, 303. Aprozii purtau stngeacul sau steagul cel mare şi două tuiuri turceşti date de la împărăţie, odobescu, s. i, 73, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2, tdrg, i. brăescu, m. 71, dhlr II, 552, CADE, scriban, d., rosetti — cazacu, i. L.R. I, 338. Sangiacul, stindardul cel mare, răsărea deasupra convoiului, barbu, princ. 200, cf. m. d. enc. 3. S. n. Margine a aşternutului pe care stătea vizirul, şi care avea un loc anumit pentru a fi sărutat 820 SÂNGEACAÎ ~2â- SÂNGUINlC de supuşii săi. Domnul se închină iarăşi sărutînd sangeacul vizirului (a. 1859). şio n2, 102, cf. scriban, d. 4. S. n. Subdiviziune teritorial-administrativă a unui paşalîc sau a unui vilaiet, în Imperiul otoman; (învechit) sangeacat, (învechit, rar) sangealîc. Meh-med, încă trăind, dedese sangeacul Amasiei fii-său Baiazid şi sangeacul Iconiei fii-său Iem- vXcXrescul, ist. 259. Este un sangeac cu depărtare de 13 leghe n.o. de la Gallipoli. cr (1829), 2222/l0, cf. i. golescu, c. Mustaţa..., deşi s-au întărit în sangeacul seu, nu încetează după cele mai nouă înştiinţări a se înarma asupra Forţei, ar (1831), 241/16. Astfel se prefăcu partea Ungariei pînă la munţii Transilvaniei în pa-şalîe, împărţit în 12 sangeacuri. xenopol, i. r. iv, 255, cf. BARCIANU, ŞIO II2, ALEXI, W., TDRG, I. BRĂESCU, M. 71, RESMERIŢX, D., CADE, SCRIBAN, D., M. D. ENC. Tudorel că mi-şi pleca, Un vătaf cu el lua, Prin sangeacuri Că umbla, Zaherele Că strîngea. teodorescu, p. p. 678. împăratul se-nvoia,... Şi poruncă Poruncea Să strîngă Cît o putea Din sangeacul care-o vrea. balade, iii, 348. , 5. S. m. (Şi în sintagma sangeac-bei, şio ii2, 102, tdrg) Guvernator al unui jsangeac (4). Movile de cei morţi au slrîns şi mulţi paşi şi săngeaţi au perit. ureche, let. i, 127/2. De sîrg trimise în toate părţile, la toţi sangeagii, să se găteaze de oaste şi să treacă Dunărea. simion dasc., let. 228. Dete poruncă puternicului sangeacului de Timişvar. m. costin, o. 300. Mihai Vodă se întristă şi începu a face pace cu turcii şi cu sangeacul Nceopoiei (sfîrşitul sec. XVII), mag. ist. iv, 288. Sangeacul sau prefectul cetăţii l-au cinstit cu multe daruri, şincai, hr. ii, 264/26. Sandjacul de Akkerman trimise 10 000 de păgîni în sprijinul citadelei. HASDEUf i. v. 112. Sultanul dă ordin sangiacilor de la Dunăre să intre în Moldova, arhiva, i, 547, cf. ŞIO Ilj, 313, II2, 102, ŞĂINEANU 2, TDRG, DHLR II, 552, resmeriţX, d., cade. Ştirea neguţătorilor întăreşte pe cea care mi-a venit de lă sangeacul Silistrei, Balibeg. sadoveanu, o. xii, 387, cf. scriban, d. Sangeacul, dacă vedea, Sangeacul se necăjea, Altă poteră strîngea. teodorescu, p. p. 588. Un arap sangep, Negru şi buzat, pop., ap. şio iix, 313. ... — Scris şi: sangiac. — PI.: (n.) sangeacuri şi (m.) sangeaci. — Şi: sangeâg s. m., s. n., (învechit) sângeâl (pl, sangeale) s. n., sang6g (simion dasc., let. 57), sangâp, sang6t (id. ib.), sandjăc s. m., săn-geăc s. n., săngeăt, săngâg (id. ib.) s. m., singeâc, sîngeiic s. n., slngeâh (m. costin, ap. gîdei, 331; pl. sîngeaşi, id. ib.) s. m. — Din tc. sancaki. ' SANGEACAT s. n. (învechit) Sangeac (4). Ţara se împărţeşte în trii sangeacaturi. asachi, l. 901/40, cf. 611/?. Sinan-paşa, născut în satul Tapsiane, în san-geacatul Prevezei. bălcescu, âp. şio n2, 102. Ţurcii şi eătârii se concentrau în sandjacaturile otomane de peste. Prut. hasdeu, i. v. 106. Ştiam despre sangea-catele'de Tulcea şi Chiustenge cît ştim şi astăzi despre Sţinutul Nicopolei sau al Rusciucului. sXm. iii, 514, cf. şio Ii2, 102, şXineanu 2, resmeriţX, d., fd iv, 66. — Scris şi: sangiaeat. — Pl.: sangeacaturi şi sangeac ale. — Şi: sandjacât s. n. — Sangeac + suf. -al. ; SANGEACTAR s. m. (învechit) Portdrapel (1) (la turci). Un sangedctar şezător la Olteniţa (a. 1775). şio ii2, 103. 30 lei sangeactarul (a. 1795). id. ib., cf. ddrf, *tdrg, scriban, d: — Scris şi: sangiactar. — Pl.: sangeactari. — Şi: sin-geactar s. m. ddrf. — Din tc. sancalktar. SANGEÂG s. m., s. n. v. sangeac. SAJVGEAGASI s. m. v. sangeagaş. SANGEAGAş s. m. (învechit) Portdrapel (1) (la turci). După povodnici venea sangeagasi. m. costin, ap. gîdei, 331. Acei săngeagaşi şi spahii petrecu pe saraschierul pănă la cortul lui. n. costin, let. i, 81/17, cf. ddrf, şio ii2, 102, lobel, c. 33, tdrg, scriban, d. — Scris şi: sangiagaş. — Pl.: sangeagasi. — Şi: san-geagăsi, săngcagăş s. m. — Sangeac + suf. -aş. SANGEAl s. n. v. sangeae. SANGEALÎC s. n. (învechit, rar) Sangeac (4). Cf. I. GOLESCU, c. — Pl.: sangealîcuri. — Sangeac + suf. -lîc. SÂNGE AN GÎU s. m. (învechit) Portdrapel (1) (la turci). Beglerbei cu cinci sangeangii au rămas la Azac. N. COSTIN, LET 2. II, 455, cf. DDRF, ŞIO II2, 102. — Scris şi: sangiangiu. — Pl.: sangeangii. — Şi: slngcangiu s. m. ddrf. — Sangeac + suf. -giu. SANGEAP subst. v. singeapă. SANGÎG s. m. v. sangeac. SANGÎP s. m. v. sangeac. SANGÎ1T s. m. v. sangeac. SANGHÎN, -A adj. v. sangvin. SAN GHINOLÎNT, -A adj. v. sangvinoient. SANGINARIU, -IE adj. v. sangvinar. SANGRÎXJ subst. (Regional) Drojdie uscată rămasă pe pereţii interiori ai butoaielor de vin (Boureni — Băileşti). lexic reg. 31. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. SANGUÎN, -A adj. v. sangvin. SANGUINAR, -A adj. v. sangvinar. SANGUINARIU, -IE adj. v. sangvinar. SANGUINARD, -A adj. (Rar) Sîngeros. Nu răzbunarea sanguinardă şi meschină e ceea ce împinge pe Hamlet spre acţiune, v. rom. noiembrie 1964, 109. — Pl.: sanguinarzi, -de. — Sanguin + suf. -ard. SANGUÎNĂ s. f. 1. Mineral de culoare roşiatică-brună care conţine oxid feric natural (hematit sau oligist). Cf. alexi, w., şXineanu 2, resmeriţX, d., CADE, SCRIBAN, D., DN 2, DER, M. D. ENC., DEX. 2. Creion a cărui mină este făcută din sanguină (!)• Cf. şXineanu2. Lucrări rămase de la artist: dese-nuri în peniţă, creion şi sanguină, arh. olt. i, 339, cf. resmeriţX, d., cade. Sînt peste o sută de lucrări: portrete, nuduri, flori, vederi din Franţa şi din Maroc — în ulei, pastel, sanguină şi desen, alas 17 I 1937, nr. 3/4. Mai fiecare planşă are ca punct de plecare un desen, în creion sau în sangvină, oprescu, s. 223, Cf. M: D. ENC., DEX. 3. Desen executat cu sanguină (2); litografie care imită un astfel de desen. Cf. şXineanu 2, resmeriţX, D., CADE, DN 2, DER, M. D. ENC., DEX. — Pl.: sanguine. — Şi: sangvină s. f. — Din fr. sanguine. SANGUÎNIC, -A adj. v. sangvini©. 842 SANGUINOLENT - 73 - SANGVINOLENT SANGUINOLJ3NT, -Ă adj. v. sangvinolent. SANGULÎE s. f. (învechit şi popular) Ţesătură foarte subţire (de mătase); năframă (vărgată) făcută din această ţesătură. 1 gevrea dă nună, sangulie, cu fir i cu beteală (a. 1815). iorga, s. d. vii, 44. Rădică după ochi o sangulie cu totul de fir. gorjan, h. iv, 128/9. Le învăţa cusături... de sangulii, împletituri de bibiluri. ghica, s. 295. Capul îl avea acoperit cu un fes alb cu fundă de mătase neagră şi legat cu o sangulie albă cusută cu fir. filimon, o. i, 196. Stofe bogat ţesute; sangulii mai subţiri şi mai transparente decit pinza păianjenului, odobescu, s. i, 338. Fata îşi cusu toată istoria pe două sangulii. ispirescu, l. 364, cf. DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., şXl-neanu 2, tdrg. Pe aici era punctul obştesc pe unde „caimacamii“ ... îşi strecura ... sanguliile, lasticul, ibrişinurile. conv. lit. xliii, 925, cf. resmeriţX, d., cade, scriban, D. Şi să ne mai daţi, să ştie, Şi cîte o sangulie De in subţire, ţesută, Şi cu flori de fir cusută. TEODORESCU, P. P. 172. — PI. : sangulii. — Etimologia necunoscută. SANGVÎN, -Ă, adj. 1. Care aparţine singelui, privitor Ia singe, la compoziţia sau la circulaţia sa în organism; de sînge:; prin care circulă singele. Toate boalele acestea ... aruncă pe bolnav înlr-o boală adîncă, cu primejdie ... de a-i molepsi sistemul sînguin. man. sXnXt. 281/24, cf. 140/7, prot. — pop., n. d. Bogăţia globulelor sanguine, hasdeu, i. c. i, 172. Vibrionii nu pot pătrunde In abcesuri prin sistemele limfatic şi sanguin. conta, o. f. 210, cf. şXineanu 2, resmeriţX, d. Ambii bacili pătrund în canalele glandulare şi în vasele sanguine obliterate, babeş, o. a. i, 40. Să admitem că... in plasma sanguină ar circula elementele fabricate gata de celelalte celule din organism, spre a fi oferite direct celulei nervoase, marinescu, p. a. 55, cf. cade. Plingea, ştergîndu-şi ochii tulburi, plini de vinişoare sanghine. teodoreanu, m. iii, 136, cf. scriban, d. Ipoteza finalistă le este inutilă pentru a explica modul în care muşchiul cardiac absoarbe şi respinge lichidul sanguin, vianu, p. 169. Au găsit... o creştere a calciului şi magneziului sanguin şi o scădere a fosforului. parhon, B. 50. O latură caracteristică a sero-diagnosticului o constituie şi determinarea grupelor sanguine la om. ABC sXn. 328. Capilarele sanguine stnt separate de apă doar prin peretele lor fin. ap 37, cf. dn 2. 2. Care are culoarea singelui; în care predomină singele; (învechit) sanguinic (2). Cf. negulici, şXineanu2, resmeriţX,, d., cade. Părul devenise ceva mai cenuşiu, tenul ceva mai sanghin. teodoreanu, m. ii, 174. Pe cer se aprinse, ca într-o mohorîre de fum gros, sanghinul nimb al vulcanilor, id. ib. m, 10, cf. scriban, d. Peste tot... Se scurge un balsamic vin, Un suc de-eucaristii, sangvin. cXlinescu, o. ii, 103. Gravurile lui. .. s-au transformat în virtuozităţi de meşteşug prin strălucirea şi subtilitatea lamurilor roşii, galbene, sanguine, contemp. 1966, nr. 1 007, 7/6. 3. (Despre temperamentul oamenilor) Care se caracterizează prin vioiciune, mobilitate, impulsivitate in reacţii sau (după alte concepţii) care se caracterizează printr-un echilibru puternic şi totodată mobil în reacţii; sanguinic (1). Cf. scriban, d. [StendhalJ credea a putea identifica temperamentul sanguin în conaţionalii săi francezi, vianu, l. u. 468. + (Despre oameni) Cu temperament sanguin (3); sanguinic (1). Bărbatul trebuie să fie sanguin în faţa micilor suferinţe. d. zamfihescu, î. 49. Robuşti, sanguini,... cutreieră schelele menţinlnd disciplina, bogza, a. î. 44. — PI.: sangvini, -e. — Şi: sanguin, -ă, (astăzi rar) sanghin, -ă, (învechit) slngnin, -ă adj. — Din fr. sanguin, lat. sanguineus. SANGVINĂR, - adj. (Astăzi rar) Sîngeros. Cf. negulici. Este rătăcire de a crede că luînd sînge curăţă cineva sîngele.. . în sfîrşit, pentru ce să alergăm la aceste mizloace silnice şi sanguinarii ? man, sXnăt. 181/24. Aci Lucreţia nu este în caracterul ei sangui-nariu ... Ea aci se află pătrunsă de amorul matern. filimon, o. ii, 194, cf. prot. —pop., n. d. Secretarul redacţiei se gîndea să publice impresiile tînărului - redactor, inclusiv conflictul cu maiorul sanguinar, ke-breanu, r. ii, 300. Stabilise motive tot aşa de serioase de răzbunare şi în sarcina lui Gore şi a flăcăului clăpăug, tip lombrozian, deci capabil să ucidă numai ca să-.şi satisfacă temperamentul sanguinar, a. m. zamfirescu, m. D. ii, 361. S-a prăpădit o generaţie. Din nebunia unor megalomani sanguinari, sadoveanu, o. xx, 347, cf. scriban, d. Orice criză de conştiinţă sau bucurie sanguinară personală este exclusă. cXlinescu, b. i. 277. Paroxismul sangvinar al acestui feroce visător atinge delirul, ralea, f. 42, cf. dn2, dex. 3> Fig. Vorbea. . . fără obiceiul prost al urletului... şi al anatemizării unui capitalism sanguinar şi rapace. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 32. Formaţia ecleziastică a d-lui Arghezi se desprinde din fundalul larg al Bibliei, în năvala de invective care azvîrle suflul de ocară şi mînie peste Sodoma organizaţiei sociale, nedreaptă, vicleană şi sanguinară, constantinescu, s. i, 68. — Pronunţat: -gvi-, — PI.: sangvinari, -e. — Şi: sanguinar, -ă, (învechit) sanguinăriu, -ie, sanginăriu, -ie adj. — Din fr. sanguinaire. SANGVÎNĂ s. f. v. sanguină. SANGVÎNIC, «A adj. 1. (Despre temperamentul oamenilor) Câre se caracterizează prin vioiciune, mobilitate, impulsivitate în reacţii sau (după alte concepţii) care se caracterizează printr-un echilibru puternic şi totodată mobil în reacţii ; sangvin (3). Temperamentul sancvinic cu o adăogire de flegmă, albineţ, m. 47/20, cf. stamati, d. Oamenii cu temperament sanguinic... sînt d-o natură foarte impresionabilă. barasch, i. 137/16. Temperamente... sanguinic sin-geros; coleric veninos, iute; flegmatic, nepăsător, polizu, p. 214/31. Cu gestul larg şi cu rîsul zgomotos al temperamentului sanguinic, era mai întîi de toate un om bun la inimă, maiorescu, cr. ii, 333, cf. alexi, w., dn 2, m. d. enc., dex. + (Despre oameni) Cu temperament sangvinic (1); sangvin (3). E sanguinic, se agită oribil în furtuni, barbu, princ. 86. 2. (în dicţionarele din trecut) Sangvin (2). Cf. POLIZU, BARCIANU. 3. (învechit) Care se manifestă prin expectoraţie cu sînge. [Această apă] asemenea este folositoare la tot felul de astme, adică astma mucoasă, astma tuberculoasă, astma sanguinică. descr. ape, 96/15. \ 4. (învechit) Sîngeros. Cf. gt (1839), 1701/52. — PI.: sangvinici, -ce. — Şi: sanguinic, -ă, (învechit) sancvinic, -ă adj. — Din germ. sanguinisch. SANGVmiTÂTE s. f. (Rar) Aspect (sangvinolent 2) al unui ţesut prin care circulă singele. Ceea ce impresiona în această figură de octogenar era paloarea ei diafană... Nicăieri, nici o urmă de sangvinitate în această fantomă deplin spiritualizată, ralea, s. t. iii, 257. — Sangvin + suf. -itate. SANGVINOLÎINT, -Ă adj. 1. Amestecat cu sînge, care conţine sînge, cu singe. în acest stomac se află rămăşiţe de alimente lichide şi cîieodaiă sanguinolente. babeş, o. a. i, 69. Părţile posterioare şi inferioare ale pulmonilor slnt roşu-vinete, hepatizate, infiltrate cu lichid... sanguinolent. id. ib. 289. Bolnavii prezintă urinări dese, dureroase şi sanghinolente. belea, p. a. 174. 850 SANHEDRIN - 74 - SANIE 2. De culoarea sîngelui; sîngeriu. Asfinţitul vărsa o lumină sanghinolentă• de abces. c. petrescu, î. ii, 249. Pe cheiul de beton al lacului străjuiesc acum flnri scumpe, un chenar sanguinolent de cana-india. i. botez, b. i, 204. Intr-o zi venise la ea arhitectul cu buzunarele pline de cireşe amare din speţa acelora cărnoase, sanguinolente, călinescu, b. i.- 12, cf. dn 2. O (Adverbial) Indiferenţa impiegatei cu părul superoxigenat şi cu unghiile sanguinolent lăcuite mări sentimentul solitudinei totale, c. petrescu, o. p. i, 19. — Pronunţat: -goi-. — Pl.: sangvinolenţi, -te. — Şi: sanghinolênt, -ă, sanguinolent, -ă adj. — Din fr. sanguinolent, lat. sanguinolentus. SANHEDRÎN s. n. 1. Tribunal suprem, religios şi civil, la vechii iudei, alcătuit din membri ai nobilimii sacerdotale; sinedriu. CI. şăineanu2, resmeriţă, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN 2, M. D. ENC., DEX. + Tribunal părtinitor, care dă verdicte discutabile. Cf. SCRIBAN, D. 2. Grup, cerc închis de oameni care pretind a da verdicte infailibile. Ti tu Herdelea,... intimidat de sanhedrinul redacţional, deveni centrul interesului, re-breanu, r. ii, 25. Odată stabilit de un sanhedrin medical oarecare, diagnosticul capătă o putere de tradiţie. VINEA, L. II, 70, cf. DN 2. ■— PI. : sanhedrinuri. — Din fr. sanhédrin. SAJVHÎU s. m. v. sediul. SANICIOÂRĂ s. f. v. sănişoară. SANIC3ÔR s. m. v. sănişoară. SANIDÎN subst. Feldspat potasic incolor, alb, roz ori cenuşiu, cu luciu sticlos, cristalizat in sistemul monoclinic. Cf. antonescu, d., barcianu, alexi, w., CÀNTÜNIARI, L. M., LTR 2, DER, M. D. ENC. — Şi: sanidină s.. f. barcianu, alexi, w., cantù- NIARI, L. M., LTR2, M. D. ENC. — Din fr. sanidine. SANIDÎNĂ s. f. v. sanidin. SANIDIN ÎT subst. Rocă magmatică formată in cea mai mare parte din sanidin şi care conţine minerale rare. Cf. cantuniari, l. m., ltr 2, dex. — Din fr. sanidinite. SĂNIE s. f. 1. Vehicul prevăzut cu două tălpi de lemn sau de metal In loc de roţi, cu tracţiune animală, umană sau autopropulsat, folosit la transportul pe zăpadă sau pe gheaţă. Cf. ureche, l. 200, n. costin, l. 557. Au fugit in luncă cu sania, neculce, l. 78. într-o sanie cu paie l-au pus (începutul sec. XVIÏI). MAG. IST. II, 29/22, Cf. ANON. CAR., LEX. MARŞ. 249. Cinipă, oloi, căruţă, sânii (a. 1803). uricariul, vii, 281, cf. budai-deleanu, lex. Anul 1825 . . . au umblat sania pină la martie 13 (a. 1825). iorga, s. d. XIII, 176, cf. DRLU, LB, I. GOLESCU, C., VALIAN, V., poLizui Trăieşte ca un bancher: ţine apartament în strada mare, caretă, droşcă şi sanie, ghica, c. e. ii. 449. Am înjugat boii la sănii, sion, p. 189. In genari şi-n februari ninge şi lumea îmblă cu sanie, hasdeu, i. c. i, 169. Hai să lăsăm harabagiul şi să ne suim intr-o sanie, alecsandri, t. i, 116, cf. cihac, ii, 325. Zgomotul a doi armăsari ce titau repede o ' sanie mă făcu să întorc capul, bolintineanu, o. 387, cf. lm. Dar plug, grapă, teleagă, sanie ... nici că se aflau la casa acestui om nesocotit. creangX, o. 25. Dacă ţine aşa ptnă deseară, umblăm la noapte cu sania, cara-ciale, o. vii, 20. Ne urcarăm intr-o sanie mare acoperită cu ţol de pislă. contemporanul, iii, 569, cf. PDRF, barcianu, alexi, w., şăineanu 2, La pescuitul sub gheaţă se încarcă mai întti năvodul în două sănii speciale, numite sănii de năvod, antipa, p. 483. Săniile ... umpleau aerul cu sunetul clar al zurgălăilor. anghel—iosif, c. l. 149, cf. tdrg. Sania ţine locul carului pe ot timpul iernii, pamfile, i. c. 153. Pe porţile deschtise larg nu mai contenesc săniile încărcate cu musafiri. brătescu-voineşti, p. 26. Scoală, omule', înhamă caii la sania cea mică. agîrbiceânu^ s. p. 156. Se văd săniile cum trec, în zbor. gîrleanu, n. 51, cf. pascu, s. 248, resmeriţă, d., nica, l. vam. 217, cade. Ne-a trimis sania, căci... zăpada era lot întreagă. galaction, o. 101. Lingă drum bătut de sănii... Vede urme de dihănii. topÎrceanu, b. 17. Săniile spintecau sprinten şesul nins. c. petrescu, î. i, 189. Bogătaşul scobora dintr-o sanie cu valtrapuri şi zurgălăi, i. botez, b. i, 19. Berlina tui Şarpalău ... se face şi cupeu şi sanie, brăescu, o. a. i, 117. E veselia şampaniei. Veselie pură ca zurgălăii unei sănii, teodore an u, m, iii, 269, cf. ds. Săniile cu călătorii fugeau pe zarea dealului, sadoveanu, o. xii, 360. Cu sania pe drumuri de ţară pleca-vor lin oamenii astăzi, pillat, p. 19, cf. rosetti, l. r. iii, 93, scriban, d. Pînă la Ceahlău, pe jos şi în sanie, este drum greu şi lung. arghezi, s. xvin, 160. O sanie cu zurgălăi clinchenitori lunecă repede, călinescu, o. i, 202. La fundul săniei au pus o ladă cu lucrurile de preţ mai grele, camil petrescu, o. i, 9. Intr-un tîrziu ... sosesc şi cîteva săhii cu lemne. bogza, a. î. 138. Umbrele.. . lunecau lin ca două sănii cu aripi, stancu, ş. 30. Săniile se încrucişau, clinchetînd vesel din clopoţei, v. rom. ianuarie 1954, 192. Aşa ă lunecat sania, cu mirii,... trasă de şase cerbi, pas, î. i, 121. Auzise o bufnitură, dincolo, pe covor, şi un clinchet aerian ca de clopoţei de sanie. vinea, l. n, 132. Sănii zvelte străbătînd nămeţii, isanos, v. 318. Sania se topi în acel văzduh plVii de fulgi de zăpadă, barbu, princ. 58. Încremeniră sănii. Tăcură zurgălăi, horea, p. 28. Ajunge iarna, după o expediţie oarecum polară, cu sania. ist. lit. rom. ii, 574. Zăpada stîrnită de copile intra prăfuită în sanie. v. rom. decembrie 1964, 47. Se plimbase cu o sanie trasă de cerbi, flacăra, 1969, nr. 5, 27. Asane, Asane, Bine-ţi şade mortu în sane. teodorescu, p. p. 130. Vin'ind seara cu o san'ie plină-ncărcată cu peşti, odată să trezeşte că să opresc caii. o. bîrlea, a. p. i, 115, cf. folc. mold. i, 298. Merge greu sania pe uscat. pamfile, j. ii, 164. Vinde moşia şi cumpără sanie. zanne, p. v, 434. Sînt trei fraţi: unul roagă iarna, unul roagă vara, şi unul: fie cum va fi (Carul, sania şi jugul), gorovei, c. 46. <0 F i g. Tinereţea mea, Ah, tu, sanie Pe cărări de nea Şi pierzanie! beniuc, v. 47. <0 E x p r. (Regional) A lua cuiva roatele de Ia sanie = a nu avea ce să iei de la cineva (atît e de sărac). Cf. zanne, p. v, 544. + Conţinutul unei sănii (!)• O sanie lemne (a. 1805). bul. com. ist. iv, 137. Se duse să dea o raită, chibzuind c-ar fi bine să-şi mai care cîteva sănii de lemne, rebreanu, i. 194. 2. Sanie (1) de dimensiuni reduse, folosită, mai ales de copii, la alunecarea pe zăpadă sau pe gheaţă. Sînt copii. Cu multe sănii De pe coastă vin ţipînd. coşbuc, p. i, 224, cf. pamfile, j. ii, 80. Iarna nu-mi place să învăţ pentru că mă dau cu sania pe zăpadă. arghezi, s. vii, 93. Sania e mică, îngustă, aşa cum sînt săniile tuturor copiilor din aceste ţări. stancu, u.r.s.s. 139. Aşa a fost de fain la săniuş... Sania zboară, lăncrănjan, c. ui, 435. Să cară cu saina. alr sn v h 1 308/2. 3. P. anal. Nume dat unor obiecte sau unor părţi de obiecte tehnice asemănătoare, ca formă sau ca funcţie, cu sania (1) : a) Dispozitiv pentru transportul greutăţilor mari la manevrele de forţă. Cf. ltr2. b) Organ de maşină-unealtă sau piesă componentă a unor subansambluri de maşini-unelte sau a unor aparate de măsură, care poate aluneca pe ghidaje, asigurînd deplasarea fie a sculei prelucrătoare sau a 858 SANIFICA - 75 - SANITAR mecanismului de măsurare, fie a piesei care se prelucrează sau se măsoară. Sania ... susţine şi conduce cuţitul de strung, ioanovici, tehn. 265. Maşina se compune dintr-un platou..., două coloane transversale pe cari culisează sania, orbonaş, mec. 284. Mecanismul ... se compune din următoarele părţi esenţiale sania..., solidară cu banca, vergeaua ctemalieră ..., coroana oscilantă, ionescu-muscel, fil. 189, cf. ltr 2, M. D. ENC. c) (Şi tn sintagma sanie de lansare) Ansamblu de grinzi montate sub o navă, care ajută la alunecarea acesteia pe cala de lansare in timpul operaţiei de lansare. Ceilalţi potriveau cavaleţii sub bordaj, pregătind sania de lansare, tudoran, p. 134. Cind o corabie se lansează sau cind se scoate din apă, i se pune dedesubt o sanie cu cavaleţi. i'd. ib. 649, cf. ltr a. d) Ansamblu de plute unite provizoriu, folosit la transportarea buştenilor; (regional) sanceu (2). Cf. pamfile, i. c. 104. 4. (Regional; art.) Numele unei constelaţii nedefinite mai Îndeaproape (Proviţa de Jos — Cîmpina). h xi 390. 5. (Regional) „Greşeală la urzit“ (Pîriul Cîrjei — Vatra Dornei). glosar reg. — PI.: sănii şi (învechit şi regional) sânii, (regional) săni (alr i 832/125, 178, 186).— Şi: (regional) săne (pl. săni, alr i 832/795), săină (pl.: săini, ib. 832/1, 5, 12, 18, 24, 1 695/2, 5, 12 şi saine, alr ii 5 642/2) s. f. — Din v. sl. *sani. Cf. bg. c a h h. SANIFICĂ vb. I. T r a n z. (învechit, rar) A vin-, deca. (Fig.) Literatura şi artele sint chemate dar să sanifice inteligenţele de această boală psihologică a scepticismului, eminescu, în l. rom. 1961, nr. 1, 56. — Prez. ind.: sanific. — Cf. lat. s a n u s. SANÎN s. f. v. salină. SANIR subst. (învechit, rar) Numele unui vînt nedefinit mai de aproape. Un inger pre crivăţul oprin-du-l, celalalt pre austrul, celalalt pre zefirul şi celalalt pre sanirul (a. 1805). grecu, p. 196. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. SANITÄR, «Ă adj,, s. m. şi f. 1.. Adj. Care aparţine sănătăţii şi igienei, privitor la sănătate şi la igienă; (despre instituţii, personal, legi, măsuri etc.) care se ocupă de sănătatea şi de igiena publică, destinat asigurării ocrotirii şi îngrijirii sănătăţii publice; s p e c. care se ocupă de sănătatea şi de igiena din cadrul unităţilor militare, destinat asigurării, ocrotirii şi îngrijirii sănătăţii din cadrul acestor unităţi. Cf. i. golescu, c. Starea sanitară a ■Moschi. cr (1830),, 265â/16. înaltul comitet sanitariu. ib. 4192/23. Comitetul sanitari a dat afară o înştiinţare arăttnd că este minciună această tristă vestire, ib. (1832), 81/24. Pă ţărmurii Dunării, In lungul Româniii, stnt 11 carantine sanitare, genilie, g. 184/6. După măsurile sănitare (despre sănătate) luate de paşa, să crede cum că epi-dimia va înfrina cursul ei. ar (1834), 3341/32. Toţi pasajerii... şi toate lucrurile lor să se curăţe întocmai după acele regule şi măsuri sanitare ce să întrebuinţează la boala ciumei, cuciuran, p. 3/4. Comisia sani-tarie au însărcinai pe d. doctorul Cihac de a cerceta astă apă la faţa locului, povăţ. (1844), 146/21. Vasele în care să vor pune aceste parale să şă pecetluiască... şi, după ce să vor supune la regulile sanitare..., să vor pecetlui iarăş la loc (a. 1845). doc. ec. 873. Stampa înfăţoşază prospectul fragidului aşezămînt sanitar precum era la 1836. calendar (1850), 93/28. Casă sanitară pentru călugării nesănătoşi, ib. (1852), 96/16, cf. stamati, d., POLizu, p. 1/30. După împlinirea tutulor formalităţilor prescrise... de regulamentele sanitare... am putut dezbarca. ghica, c. e. i, 40, cf. prot.—pop., n. d., antonescu, d. O companie sanitară (a. 1874). uri cari ul, xxn, 447. A fost suspendat de către consiliul sanitar din postul de medic de plasă. caragiale, o. ii, 127. Vorbea ... despre . . . starea sanitară a capitalei, vlahuţă, d. 62. Sergentul-major ... era la compania sanitară, bacalbaşa, s. a. i, 135, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Premergătorii consiliului sanitar de astăzi au inventat groaznica pestă bovină, anghel, pr. 108. Am hotărît modificarea bolnavelor legi sanitare, anghel—iosif, c. m. ii, 63, cf. resmeriţX, d. Această dorinţă... s-a îndeplinit, hotă-rîndu-se de membrii comitetului carantinei şi cei ai comitetului sanitar să se facă un vas, înarmat cu 5 tunuri. N. a. bogdan, c.m. 120, ef. babeş, o. a. i, 59, cade. Cartea... lămureşte pe om de ce trebuie să se supuie legilor sanitare, voiculescu, l. 6. Am avut inspecţia unui inspector general sanitar, ulieru, c. 5. Prin efectul naţionalizării, instituţiile sanitare trec în proprietatea statului, leg. ec. pl. 39. Milioane de ţărani mănîncă mămăligă din porumb stricat şi serviciul sanitar nu se amestecă, bogza, a. î. 363. Mii de muncitori sanitari de toate gradele, medici şi personal mediu, desfăşoară o muncă plină de devotament, scîn-teia, 1953, nr. 2 741. Starea ta sanitară e cu totul îngrijorătoare, v. rom. iulie 1954, 294. Căuta să afle cine a avut gîndul rău să aducă pe capul mahalalei comisia sanitară, pas, z. i, 218. O să convocăm o şedinţă a corpului sanitar, h. lovinescu, t. 291. Revizia sanitară, care constă doar în cercetarea şi vizarea actelor, se face din mers. tudoran, o. 69. Se scuza că nu mai venise... de aouă săptămîni, fiind reţinut de reorganizarea sanitară a judeţului, v. rom. ianuarie 1965, 53. In prezent funcţionează 165 licee industriale, agricole, economice şi sanitare, gî 1968, nr. 933, 4/4. Băile se numără printre cele mai vechi aşezăminte sanitare. g. barbu, a. v. 19. Am avut prin ’67 un medic veterinar la comună... Am cerut direcţiei sanitare să-l mute. scînteia, 1969, nr. 8 217. Cadre sanitare cu pregătire superioară, medie şi elementară, jud.- rom. soc. 81. O Instalaţie sanitară = denumire generică pentru instalaţiile de closet, baie, apă curentă etc. Gazda sa nu avea instalaţii sanitare, preda, r. 381. Cordon sanitar v. cordon. Punct sanitar v. p u n c t (IV 1). Spirt sanitar v. spirt. Cruce sanitară v. cruce. + Care aparţine instalaţiilor sanitare, privitor la instalaţiile sanitare. S-au găsit 1 062 de obiecte sanitare defecte, prin care apa se pierdea efectiv, scînteia, 1969, nr. 8 142. 2. Adj. (Despre mijloace de transport) Care serveşte la transportarea bolnavilor, a răniţilor. Trenul sanitar se depărtează, v. rom. mai 1954, 89. Ne trimit un tren sanitar, h. lovinescu, t. 304. îl ducem la Bucureşti ? Cerem un avion sanitar ? t august 1964, 53. Am trimis în 10 minute un avion sanitar, cinema, 1969, nr. 12,15. 3. S. m. şi (rar) f. (Şi, adjectival, în sintagma agent sanitar) Persoană din cadrul personalului medical mediu al unei unităţi medicale (Îndeosebi din mediul rural şi din armată). Ţipetele creşteau, bolnavul se zbălea în mîinile sanitarilor, bacalbaşa, s. a. i, 137. Cu grijă, sanitarii coborîră pe răniţi, unul cîte unul• D. ZAMFIRESCU, R. 276, cf. ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D. Trei doctori, cîţiva sanitari... alcătuiau la începui tot personalul medical şi subaltern al acestui spital. mironescu, s. a. 122. Neîndemînalec, un sanitar îmi bandajează mina. camil petrescu, u. n. 405. în sat stnt mulţi pe care ti doare capul; au friguri. Le dă sanitaru prafuri, c. petrescu, î. ii, 163. îl înhăţa mîna fulgeratecă, aşijderi unui cioc de cormoran, a sanitarului, voiculescu, p. i, 9. Injecţii... poate face orice agent sanitar, id. l. 78. Au venit sanitarii să ridice pe rănitul său. sadoveanu, o. xviii, 266. Agentul sanitar Hulub mi-a adus un sitar vînat de el. ulieru, c. 1. Ar fi nevoie de un agent sanitar, în sfîrşit, de ci~ 862 SANITAR1U - 76 - SANTAL neva care se pricepe să îngrijească şi să lege o rană. stancu, r. a. i, 89. M-au dus sanitarii... la spital’ la Rusciuc. v. rom. octombrie 1954, 11. Răniţii, claie peste grămadă. .. —Dă ordin repede doctorilor noştri, sanitarilor noştri să-i ridice, pas, l. i, 318. Medicii şi toţi sanitarii frontului ar trebui să se ducă să le verse In obraz toate lighenele ... pline de singe. camilar, n. i, 443. Apoi se adresă unei alte femei, spttnindu-i să se ducă la sanitar, să-i dea nişte prafuri. preda, m. 278. Pe cimp umblă sanitarii. . . Rădaş e mort.- t. popovict, se. 281. Apăruse un sanitar care scotocea în trUsa lui, pansînd pe rînă pe fiecare, barbu, ş. N. ii, 268. Ş-unu’ mi-e ta sanitari, Face-armala prin spital, ciauşanu, V. 99, cf. A iii 2. Şi m-a dus la sanitar, S-aud geamătul bolnavului, Sunetul gornistului'. folc. mold. i, 142. — PI.: sanitari, -e. — Şi: (învechit) sanităriu, -ie, sănitâr, -ă adj., (regional) sălitâr (a iii 2) s. m. — Din fr. sanilaire. SANITĂRIU, -IE adj. v. sanitar. SANITÂŢIE s. f. Ansamblu de procedee şi de măsuri luate în vederea asanării mediului. Cf. d. med. — Din engl. sanitation. SANITOÂRE s. f. v. sunătoare. SANITOARIE s. f. v. sunătoare. SAN-PAN pron. nehot. (Regional) Unul-altul (Vlă-sineşti — Botoşani). Corn. furtună. Că-i Vasile, că-i sluga, că-i san-pan. id. — Accentul necunoscut. — Din pol. sam pan. SÂNSANDÎC ad v. (Regional) în mod intenţionat (Sanislău — Cărei), lexic reg. 10. — Din magh. szăntszânrtekkal. SANSCRIT, -Ă adj. 1. ( în sintagma) Limba sănscrită (şi' substantivat, f. şi, învechit, n.) = limbă veche indo-europeană din India, care a devenit limba clasică a civilizaţiei brahmane din această ţară; (învechit) limba sanscritică. Sanscrit, limbă a literaţilor indiani. genilie, g. 148/8, cf. stamati, d. Limbile a cărora tulpină se pare a fi sanscritul se numesc indo-europeene. rom. lit. 166/13. Imamul se pronunţă şi in limba sanscrită, calendar (1861), 130/27, cf. prot.—pop.,n. d., antonescu, n.Nu ştia limba samscrită. HASDEU, I. C. I, 40, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2. Cunosc limba arabă şi ceva sanscrită, hogaş, h. 93, cf. cade. La dramaturgii vechi ai Indiei brahmanii şi regii vorbeau pe scenă sanscrita, puşcariu, l. r. i, 344, cf. scrib an, d. Studiul sanscritei l-a preocupat cîtva timp. vianu, l. v. 598. Studiul limbii sanscrite a fost factorul hotărîtor care a dus la crearea celor mai de seamă lucrări din această vreme, scl 1954, 385. Tot din limbile vechi indiene face parte sanscrita, limba literară a păturilor culte, graur, i. l. 196, cf. der. Din cele trei faze . .. prima . . . s-a petrecut în toate limbile indo-europene, cu excepţia limbilor sanscrită, greacă şi latină. L. rom. 1967, 417. Mi-ar fi foarte greu să ţin o conferinţă în sanscrită, cinema, 1968, nr. 6, 7, cf. m. d. enc:, dex. 2. Care aparţine limbii sanscrite (X), .privitor la limba sanscrită; scris în această limbă. [Şiretul] îşi trage originea din radicala sanscrită „sru“ „a curge". XENOPOL, I. R. I, 28, cf. CADE, DNa, M. D. ENC., DEX. O (A-dverbial; rar) A scrie sanscrit, scbiban, d. + (Substantivat, n.) Cuvînt din limba sanscrită (1); etimon de provenienţă sanscrită (1). Unii specialişti ai noştri au umblat... după explicaţii îndepărtate şi complicate, derivînd pe Vrancea cînd din sanscritul „vran“ „munte", cînd dinţr-un slav, ,,vran“ — bran „poartă“, iordan, t. 535. + (Substantivat, m.) Autor care scria în limba sanscrită (1). In zadar apela in memoria lui la poeţii dragostei, de la sanscriţi pînă la contemporani, vinea, l. ii, 97. — PI.: sanscriţi, -le. — Şi: (învechit, rar) samscrit, -ă adj. — Din germ. Sanskrit, fr. sanscrit. SANSCRÍTICA adj. (învechit; în sintagma) Limba sanscritică — limba sanscrită, v. sanscrit (1). Asemine limba şi cărţile lor scrise în limba sencritică. săulescu, hr. i, 9/3. Cercarea despre o literatură a limbei sanscritice. asachi, l. 43x/7. Cartea legii, scrisă în vechea limbă — sanscritică se numeşte Vedas, rus, i. iii, 23/30. — PI.: sanscrit ici, -ce. — Şi: (învechit, rar) sen critic, -ă adj. — Din fr. sanscritique, germ. sanskritisch. SANSCRITÍST s. m. (Rar) Sanscritolog. Cf. scri-ban, d. Ţiganologii nu sînl mulţi în ţară, dar sanscri-tiştii, după cile ştiu, sînt şi mai putini, s aprilie 1958, 124. — PI.: sanscritişti. — Din germ. Sanskritist, fr. sanseritiste. SANSCRITOLÓG s. m. Specialist in limba sanscrită (1) şi in literatura scrisă în această limbă; (rar) san-scritist. Cf. dl, dm, dn2, l. rom. 1959, nr. 3, 90, HRISTEA, P. E. 49, M. D. ENC., DEX. — PI.: sanscritologi. — Din rus. caHCKpHToaor. SANSIBILITÁTE s. f. v. sensibilitate. SANSÍU s. m. v. saschiu. SANŞJXJ s. m. v. saschiu. SANTA s. f. v. şanta2. SANTÁL s. n., s. m. 1. S. n. Esenţă extrasă (prin distilare) din lemnul (şi din rădăcina varietăţii albe) de santal (2), folosită în medicină şi în parfumerie; colorant (roşu sau galben) extras din lemnul de santal (2). Sandalul, oca 1 pol leu vechi (a. 1726—1733). n. a. bogdan, c. m. 160. Ia sandal galben, dram. S. mîncările, 110/14. la santaloz dram. 100 şi pisează-l bine (a. 1805). gbecu, p. 83. Santal (ulei volatil nica, l. vam. 217. Fiertură de tutun cu miere, santal, smochine şi opiu. TEODOREANu, m. in, 8. Se întrebuinţează în blenoragie .. . cîteva haptiri de santal pe zi. voiculescu, l. 247. Căci vreau ... Să aibă carnea de migdală. Şi să lase-n urmă val De smirnă şi santal, călinescu, o. ii, 146, cf. DN2. 2. S. m. Nume dat mai multor varietăţi de arbori exotici tropicali, puţin înalţi, cu frunze mari, opuse şi cu flori dispuse în ráceme. Copaci de sandal, leon ASACHI, B. 25/29, cf. I. GOLESCU, C., BIANU, D. S., RES-MER1ŢĂ, D., ŞAINEANU, D. U., CADE. A ffist CÎndVa UIl neguţător . . . care a aflat prin oameni pribegi cum că in cetatea Başora... are preţ mare lemnul de santal. SADOVEANU, O. XV, 476, cf. SCRIB AN, D.,LTR2, M. D. ENC., DEX. 3. S. n. Lemnul santalului (2), de culoare albă sau brunăr-roşiatică, dens şi parfumat, folosit mai ales în tîmplăria de lux şi la extragerea santalului (1). Cf. valían, v. Iat-o joncă aurită pe albastrul apei line, Cu vîntreli de rogojină şi cu vîsle de sandal, alecsandri, poezii, 84. în lădiţe de sandal, Floarea tainică de lotus întristat se vestejeşte, macedonski, o. i, 104, cf. ddrf, GHEŢIE, R. M., ALEXI, W., TDRG, NICA, L. VAM. 217. După ce îmi dai povara de santal, binevoieşte, străine, să vii ca’să-fi alegi ce-ţi place din lucrurile mele. sado-veanu, o. Xv, 486, cf. scriban, D. Pune pe măsuţa de santal din stînga lui o listă, camil petrescu, Ó. ii, 877 SANTALOZ - 77 - SANTINELĂ 321. Bălea mereu măfăniite de santal incrustai cu rubine. id. ib. 676. O măsuţă de santal. vinea, l. ii, 22, cf. DN2, M. D. ENC., DEX. — PI.: (1, 3Y sunlaluri, (2) sanlali. — Şi.; (Învechit) santăloz s. n., sandal s. n., s. m., (Învechit, rar) san-dâlis (n. a. bogdan, c.m. 161) subst., (neobişnuit) sandol (alexi, w.) s. m. — Din fr. santal, ngr. v. sentimental. SANTlNĂ s. f. Spaţiu situat pe fundul unei nave, în care se colectează apa de pe punţile inferioare sau provenită' din infiltraţii şi din condensare. Cf. ,abc mar. 91. Patru ţevi... străbateau, magazia de la punte pînă la santină, cum se numeşte spaţial de sub podea. tudoran, p. 129. Ai sondat in santină? E ceva apă? id. ib. 143, cf. LTR2, DN2, DER, M. D. ENC., DEX. — PI.: santine. — Din fr. sentine. SANTINE s. f. v. santinelă. SANTINELĂ s. f. 1. Militar inarma't care face serviciul de pază a unui post, a unei instituţii, a unui loc etc.; p. g e n e r. persoană care stă de pază. V. s t r a-j ă, c a r a u 1 ă. Cf. i. golescu, c., valian, v. Pe ţărm ne aşteaptă sentinela mea. aricescu, a. r. 88/20. Dumnealui, marele vornic de Moldavia..., viind din Austria, au trecut pă dinnaintea sentinela (a. 1846). doc., ec. 905, cf. negulici. Santinelele de pază anun-ţind apropierea unor armate, conversaţia capitanilor să termină, calendar (1852), 62/21, cf. stamati, d., poliz v.Ăsta-i ţinutul.. .Ce Oltul, Jiul, rotind in spume, Ca sentinela îl ocolesc, bolliac, o. 136. Precum o sentinelă, pe dealul depărtat Domneşte mănăstirea, ale-xandrescu, o. i, 67. întrevorbirea acestor doi tllhari... fu întreruptă de vocea santinelelor ce păzeau prima rază a lagărului, filimon, o. i, 272, cf. prot.—pop. n. d., pontbriant, d. O mulţime de sentinele preserate în toate direcţiunile, prin sale, pe înălţimi, In strîmtori. hasdeu, i. v. 122. Spre paza nopţei se aşezară sentinelele 'pe la diferitele locuri învecinate cu casa. alecsan-dri, o. p. 154. Trista santinelă ce n-adormise încă în depărtate locuri striga din cînd în cînd. bolintineanu, o. 7, cf. lm. Movilele... stau... ca sentinelele mute şi gîrbovite subt ale lor bătrineţi. odobescd, s. iii, 16. Din cînd în cînd, s-aude, pe la posturi, glasul sentinelelor. vlahuţX, o. a. i, 145. Santinela de la uşă se sprijinea cum putea mai bine, ca să nu doarmă. bacalbaşa, s.a. i, 133, cf. ddrf, barcianu. Sentinelele de pe malul Dunării fuseseră retrase în interior. D. ZAMFIRESCU, R. 92, CÎ. ALEXI, W., şXlNEANU2. înalţii duzi din fundul grădinii, ce stăteau de atîta vreme ca două santinele, .. . îşi tremurară frunzişul, anghel, pr. 8. Stătu de vorbă cu sentinela. ■ . Nu era permisă intrarea! agîrbiceanu, s. p. 181. Santinelele câzăceşti de pe malul Prutului, gîkleanu, n. 31, cf. resmeriţX, d., cade. El nu voise să crcază că sentinela trebuie ..., după trei întrebări fără răspuns, să tragă foc. galac-tion, o. 153. Pe fiecare culoar erau sentinele cu baioneta la armă. camil petrescu, u. n. 6. Sătulă de imobilitatea de sentinelă, trecu la cealaltă uşă. c. petrescu, c. v. 17. Să se pună santinele de jur împrejurul căzărmii. brXescu, o. a. i, 230. Sentinela de la postul nr.,4 ne-a bătut în geamul dormitorului, sahia, n. 118. Prin noaptea şi liniştea temniţei grele, S-aud pe sub ziduri umblînd santinele, lesnea, vers. 25. Te aşteaptă acuzatul între sentinele, teodoreanu, m. iii, 116. Hm?, a dracului santineaua. sadoveanu, ap. iordan, l. r. a. 103, cf. scriban, d. Păşind o sută de metri dincolo de santinela care păzeşte hotarul, am parcurs, de fapt, în timp, două sule de ani. halea, s. t. i, 355. Singuri copiii vor putea merge la şcoală... cu două santinele la spate, bogza, a. î. 454. Sentinelele păreau turnate în bronz, scînteia, 1953, nr. 2 797. Începură să se furişeze, noaptea, printre santinele, către cîmpul de luptă, pas, l. i, 322. Au consimţit să o lase sub pază, cu sentinelă la uşă. vinea, l. ii, 221. Şi în curtea puşcăriei umblaţi cu lanţuri pe miini şi sentinela în urma voastră, isac, o. 321. A fost prins şi dat in paza unei santinele, preda, i. 136. Soldatul spuse ceva santinelei, care îi lăsă să intre. T. popovici, s. 452, cf. dn2. Acolo, sub un acoperiş ţuguiat, veghea o sentinelă, barbu, ş. N. ii, 54. Doar paşii santinelei din poartă se mai auzeau, v. rom. octombrie 1964, 31. La liziera de sal-cîmi.. . am fost somat de santinele. bXnulescu, i. 82. Trii turmi de Aioreli, Cu trii săntineli. diaconu, vr. 6, cf. alr sn rv h 961, o. bîrlea, a. p. ii, 142. Trii săntineli pleca Şî pi Peneş aducea, folc. mold. ii, 99. Ţ-a pus mă-ta flori în păr, Şi la gît ţ-a pus mărgele, Şi lă poartă santinele Să nu pot trece prin ele. ib. 311. O F i g. Pe aceste mîndre ţărmuri, sentinelă-naintotă, Neamul nostru .. . Stă pe loc la postul său. alecsandri, p. ii, 75. Gazeta Transilvaniei a fost sentinela vecinie trează care şi-a făcut cu neclintit eroism datoria. în plr i, 72. Se ţinea ţeapănă şi nemişcată ca o sentinelă a destinului, vinea, l. ii, 26. Bolul de santinelă a creştinătăţii pe care românii l-au jucat la gurile Dunării. ist. lit. rom. ii, 252. Un critic ■ ■ ■ trebuie ... să ridice din cînd în cînd privirea spre orizontul unor creaţii nemuritoare, santinele ale existenţei noastre, românia literarX, 1969, nr. 24, 9/1. 3. (De obicei precedat de prep. „de“, rar, „in“, şi in construcţii cu verbe ca „a fi“, „a sta“ etc.) Faptul de a veghea, de a supraveghea ca ceva sau cineva să fie în siguranţă; pază (I 1). Căpitanul de barieră, ca şi dorobanţul de sentinelă, dormea, sion, p. 289. De-aseară-n sentinelă Jder şede tot la pîndă. alecsandri, poezii, 452, cf. 441, resmeriţX, d. Facem toată lumea de sentinelă, toată noaptea, camil petrescu. u. n. 285. Alaltăieri seara cînd am intrat pe sector am căzut de santinelă, c. petrescu, î. ii, 8. [Pedeapsa] cea mai simplă era să stai de sentinelă echipai de război. brXescu, a. 134. Să dorm ? Glumiţi, ... eram de sentinelă. sebastian, t. 25. E noapte. Stau de sentinelă. v. rom. mai 1954, 85. Ia, ia culcă-le tu, să fac ieu dă santinelă, o. bîrlea, a. p. ii, 574. O L o c. adj. De santinelă = care serveşte la pază (I 1). Cei 2 tllhari studiau inginereşte teritoriul claustrat, cu turnuri de sentinelă înşirate pe ziduri, arghezi, b. 123. — PI.: santinele. — Şi: sentinelă, (regional) santi-neâ, săntin61ă, sentineă (alr sn iv h 961/574), ţanti-nfilă (ib. h 961/235) s. f. — Din fr. sentinelle. 889 SANTINIER - 78 - SAPĂ1 SAVI’lVlfiR s. m. Mecanic la santina unei nave. Cf. DN2. — Pronunţat: -ni-er. — PI.: santinieri. — Santină 4- suf. -ier. SANTITĂTE s. f. v. sanctitate. SANTONIĂN, -A adj., subst. 1. Adj., Care aparţine celui de al doilea subetaj al senonianului, care se referă la acest subetaj, care datează din sau este caracteristic pentru acest subetaj. Cf. m. d. esc,, 2. Subst. Al doilea subetaj al senonianului, caracterizat prin anumite specii de amoniţi, echinide, la-melibranhiate, corali etc. Cf. oncescu, g. 61, 71, LTR2, DER, M. D. ENC. 3. Subst. Serie de straturi geologice din santo-nian (3). — Pronunţat: -ni-an. — PI.: (1) santonieni, -e. — Din fr. santonien. SANTdNIC s. m. (Bot.; învechit, rar) Pelin (I 1 a) (Artemisia absinthium). Praf de sâmînfă de santonic. piscupescu, o. 274/17. — Şi: santonică s. f. episcupescu, practtca,~293/20. — Din lat. santonicus. SANTONICĂ s. f. v. santonic. SANTONÎNĂ s. f. Substanţă extrasă diri mugurii unor specii de pelin (I 1), folosită în medicină pentru proprietăţile ei antihelmintice. Cf. bianu, d. s., ltr 2. Santonina dă rezultate bune In cazul ascarizilor (limbricilor ). BELEA, P. A. 276, Cf. DL, DM, DN 2, D. MED., M. D. ENC., DEX. — Din fr. santonine. SANTÎIN s. m. ('învechit, rar) Nebun venerat de arabi, deoarece ar fi comunicat nemijlocit cu Ma-homed. De-a lungul pieţei doi santuni aleargă sărind şi ameninţtnd pe toţi trecătorii cu vîrful lăncilor ce poartă in mină. alecsandri, o., p. 323, cf, 384. — PI.: santuni. — După fr. santon. SANTUR subst. (învechit, rar) Instrument muzical asemănător cu harpa. Le aduse două neiuri şi un santur (fel de arfă), gorjan, h. i, 95/7. — PI.: ? — Din tc. santur. SANŢIONĂ vb. I v. sancţiona. SANŢIONÎ vb. IV v. sancţiona. SANŢIÎINE s. f. v. sancţiune. SĂNVIŞ s. n. v. sandviş. SAON s. n. v. sovon. SAPALĂU s. n. v. săpălău. SAPĂN s. n. Parimă cu care se încing mărfurile care slnt încărcate pe o navă sau descărcate de pe o navă. Cf. ltr 2, l. rom. 1967, 316. — PI.: sapane.'— Şi: sapână (ltr2) s. f., ţapăn (ib.) s. n. — Din tc. apan. SAPĂNĂ s. f. v. şapan. SAPARÎNĂl s. f. (Rar) Salce1. Cf. scriban, d. — PI.: saparine. — Din tc. saparna. ŞAPARÎNĂ2 ş. f. v. ţaparină, SAPARÎŞ, -Ă adj. v. ţapariş. SAPĂ1 s. f. I. 1. Unealtă agricolă alcătuită dintr-o lamă metalică lată, plană sau uşor concavă, şi o coadă de lemn, folosită îndeosebi la săpat şi la prăşit. 52 de sape (a. 1588). duv. d. bătr. i, 207/2. De să va afla vreun lucrătoriu de vii... să fie furat vreo sapă.. ., să plătească atîlea zile cite au fost trecute de cînd au furat el sapa. prav. 9. De pogonul de păpuşoiu şi de parincu ce-l făci oameni cu sapeli pen curături... el le lua Cite un zlot. neculce, l. 122. îndată luă sapa sluga cea mai mare......şi începu de săpă ptn-ajunse la moaştele svîntului (sfirşitul sec. XVII), mag. ist. iv, 253, cf. anon. car. 3 sape..., 2 seceri (a. 1802). doc. ec. 72, cf. budai-deleanu, LEX. Alţii iarăşi muncesc cu sapele (a. 1818). doc. ec. 192, cf. iorga, s. d. xn, 216, drlu. Deaca lăcuitorii nu vor avea vite ca să-ş are holdele, să se îndatoreze a le lucra cu sapa. cr (1829), 172/13, cf. i. golescu, c„ doc. ec. 487. Au găsit o scoică mare căre i-au slujit în loc de sapă. drXghici, r. 52/6, cf. valian, v. Fiind îndatorai lă-cuitorul a lucra cu sapa, atunci i se va socoti pe zi trei sferturi dintr-un pogon, fm (1841), 3172/35. Doi fii avu, din care unul era păstor, Iar altul în sudoare cu sapa se hrănea, negruzzi, s. ii, 197. Atunci ctnd nu se cunoştea plugul şi locomobila, atunci se ara cu sapa. ghica, c. e. i, 68. Noi ştim a thvîrti sapa, coasa şi secera, creangă, o. 266. V-aţi trudit o vară-ntreagă şi cu sapa şi cu pldgul. demetrescu, o. 37. După casă... să află un şopru sub care să scutesc uneltele de lucru, carul, plugul,... săpe, arşoave. liUba—ian a, m. 101, cf. damé, t.'37. Coasa va dormi, şi sapa, Va tăcea cîntarea-n grîu. coşbuc, p. i, 316. Meşterul faur. . . făcea cîte o sapă, cîtţ o broască, iorga, c. i. iii, 76. De lîngă şură, răzimată, Te va privi muncita sapă. goga, poezii, 110. Vrcţtţi în căruţă cu săpi, cu tlr-năcoape. anghel—iosif, c. l. 46. P-aceste plaiuri bine-cuDîntate Ei nu ştiau de sapă şi de plug. iosif, v. 102. La prăşit omul pleacă dis-de-dimineaţă, cu sapa pe umăr. pamfile, a. r. 79. O sapă, cînd o iei întîi, nu ţi se pare la-ndemină, pînă te dedai cu ea — darmite un barba! ori o muiere, brătescu-voineşti* p. 121. Mătuşa Veronică... deschise cu grijă uşa, lăsînd în tindă sapa. agîrbiceanu, s. p. 100, cf. atila, p. 64. E mai uşor să stai cu luleaua-n gură decit să dai cu sapa, cum nu ! rebreanu, r. ii, 71. Toamna ... Se agită ca un asCuţiş de sapă. minulescu, vers' 300. El era drumeţ sărman, Muncilor cu sapa. topÎrceanu, b. 9. Mîini bătătorite de sapă, de munci grele. c. pe-trescit, î. i, 255. începe să facă şanţuri cu o sapă. vlasiu, d. 248. Pe partea caselor de ţară, pe-nserat, intră doar carele cu boi, şi oamenii cu seceri, sape sau securi, teodoreanu, M.-i, 139. Se coboară... Cu sape, cu pluguri şi grape, o mută şi searbădă gloată, voicu-lescu, poezii, i, 30, cf. ds. Mai sus, în furca trunchiului, stau aninate unelte ale gospodăriei : o coasă, o bardă, o sapă: sadoveanu, o. xii, 617, cf, iordan, l. r. a. 68. Lopeţi, furci, greble, cozi de sapă. arghezi, b. 104. Am luat sapa, grebla, şi am scormonit puţin pămîntul curţii ca să semăn nişte flori. cXlinescu, c. o. 132. Vrei să pipăi snopii, sapa, Te uimeşte graiul, apa. blaga, poezii, 194. In dimineaţa următoare, femeile pornesc cu sapa la cîmp. bogza, c. o. 379. O hrubă dibuită cu sapa. vinea, l. i, 331. Se vedeau fete, cu basmale roşii, cu sape pe umeri, tùdoran, p. 339, cf. deşliu, g. 53. Purtau pe umeri sape, lopeţi, tîrnăcoape. t. popovici, s. 413. Coada sapei grele O lustruiau la muncă, labiş, p. 357. Sape, lanţuri... fură coborîte într-o pivniţă, barbu, princ. 20. Mumă-sa veni... cü o sapă în ihlnă şi cu o traistă plină de cartofi. v. rom. noiembrie 1964, 26. Nu punea mîna pe sapă sau pe secere. lXncrănjan, c. i, 13. Bărbatul... dădea mai departe cu sapa printre cuiburile de sfeclă. bXnulescu, i. 76, cf. h ii 62, 168. Din copită ,să-ţi faci sapă, Lîngă ulmi să-mi faci o groapă, alecsandri, p. p, 74. Te laş naibei, sapă lată, Şi iau puşcă ferecată ! 909 SAPĂ1 - 79 - SAPĂ2 jarnîk—bîrseanu, d. 285. Cu hîrleţul l-oi sapa, Cu sapa l-oi lua. şez. i, 117. Ş-o purces nouă fete albe, dalbe, Cu minele suflicate Şi cu nouă sepe. mat. folk. 1 533. Sapă şi săpoi lua, La grădină că-mi pleca. mateescu, B. 98. Sepile făcute de ţigani, alr ii 5 039/836. Care cu sape că’ săpa, Care cu gheare zgiria ... Şi pe Negru mi-l găsa. balade, ii, 174. Şi-a ieşit cu topoare, cu săpi, care cum avea. o. bîrlea, a. p. ii, 209. Şi-a ieşit Adam plîngtnd, Cu sapa-n pămint săpind. folc. mold. i, 258. Lopata grămădeşte şi sapa răsipeşte. zanne, p. v, 391. Sapa şi plugul, hrana ta. id. ib. viii, 527. Sapă-n basma, se spune despre un om sărac şi îngimfat. Cf. dr. viii, 206. •O Sapă rotativă — unealtă agricolă, cu tracţiune mecanică sau animală, alcătuită dintr-un sistem de discuri dinţate, folosită pentru afinarea superficială a solului în urma ploilor sau a zăpezii. Cf. ltr 2, dl, dm. Sapa calului = maşină agricolă care servea la prăşitul anumitor culturi. Bobul sămănal in linii se prăşăşte de două şi de trei ori cu maşina numită sapa calului, i. ionescu, c. 69/24. Sapă flamandă = unealtă agricolă care servea la secerat şi la cosit. O altă u-nealtă... să numeşte sapa flamandă. Cu aceasta să dobtndesc folosurile şi a săcerii şi a hrepcii. id. ib. 128/13. O Loc. adj. De sapă = (despre oameni) capabil să lucreze cu sapa1 (I 1). A? fi avut acum şi nepoţi de sapă, dar n-a vrut Dumnezeu să-mi trăiască copiii cei dinţii, rXdulescu-codin, l. 68, cf. 136. O E x p r. A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lăsa etc.) la (sau In) sapă de lemn = a (se) ruina (2). Cf. lb. Comercianţii, meşterii îşi abandonă comerciul şi industria pînă ajung în sapă de lemn. heliade, o. ii, 55, cf. r. golescu, c., polizu. Astea or fi bune pe la împărăţiile care sînt bogate, dar nu la noi, or să ne aducă în sapă de lemn ! ghica, c. e. i, 164. Mi-a mîn-cat starea şi m-a lăsat în sapă de lemn. filimon, o. i, 253. Populaţiunea . .. perde, cade la pămint, ajunge in sapă de lemn de multe ori. i. ionescu, m. 198, cf. baronzi, l. 40. A pus înadins pe feciorii boiereşti să-mi caute pricină şi să mă aducă In sapă de lemn. creangX, o. 273. Pe timpul lui Alexandru Vodă III tara ajunsese în sapă de lemn prin hrăpirile ... ce căzuseră pe capul bieţilor locuitori, ispirescu, m. v. 4. Pierde tot, şi din gospodar de frunte,... se vede la sapă de lemn. VLAHUŢĂ, O. A. III, 13, Cf. DDRF, ZANNE, P. V, 546, 547, alexi, w., şXineanu 2, delaVrancea, O. II, 367, agîrbiceanu, a. 206. De nu-l asculţi,... din lipsit de toate ce eşti, te lasă-n sapă de lemn ! lungianu, cl. 148, cf. 234. Vedea îngrozit că va fi nevoit să-şi vîndă tot şi să rămînă în sapă de lemn. rebreanu, i. 321, cf. cade, scriban, d. „Cavalerii“, mici proprietari rurali, au fost duşi la sapă de lemn prin decadenta cavaleriei şi prin deprecierea proprietăţii funciare. oţetea, r. 311, cf. arghezi, s. v, 236. Nobilimea franceză trăia de fapt pe spinarea ţărănimii, impusă prin cele mai variate şi mai apăsătoare impozite directe şi indirecte şi adusă în sapă de lemn. vianu, l. u. 166. La ce-ţi slujea faptul că aveai putere pe unii oameni să-i procopseşti, iar pe alţii să-i laşi în sapă de lemn? stancu, r. a. v, 156. A'rămas în sapă de lemn, săraca ! pas, l. i, 43. Tatăl tău a avut grijă să mă lase în sapă de lemn. vinea, l. i, 96. Noi, oamenii din sat, cîteodată ajungem în sapă de lemn. Adică rău de tot. preda, î. 96. Umblă să vă cumpere cu o bucată de pămint, ca mai la urmă să ia tot, să vă ducă la sapă de lemn. t. popovici, se. 263. Vrei... să m-a-duci in sapă de lemn ? lXncrXnjan, c. i, 256, cf. o. BÎRLEA, a. j>. II, 144. 2. (Popular) Săpăligă (1). Cf. drlu, alr sni h28. 3. (Regional; şi în sintagma sapă de laz, fd ii, 153, com. din poiana ilvei — sîngeorz bXi) Cazma. Cf. alr i 943/9, 800. O E x p r. Sapa şi lopata = moarte (1), deces. Dacă la patruzeci n-am putut, la optzeci ce o să poci ?f D-aci nainte, sapa şi lopata. PAnn, p, v, m? 155/10. Sapa şi lopata are să-l scape. ispirescu, u. 78. Sînt bolnav prăpădii şi. .. singura mea speranţă, sapă şi lopata ! i. negruzzi, s. i, 107, Cf. DDRF, ALEXI, W., şXlNEANU 2, PAMFILE, J. II, 164. Tot cu străinii să ai noroc ! oftă el, că de pe partea alor tăi .. ., sapa şi lopata, agîrbiceanu, s. 233, cf. cade. N-o să mai apuc de multe ori lumina stelelor de suS... Ca mîine, sapa şi lopata, cocea, s. i, 210. L-am crescut, am cheltuit cu el şi tocmai cind să fie şi el dm: sapa şi lopata, dan, u. 286. Ce speranţă să mai am eu: ca mîine, sapa şi lopata. cXlinescu, e. o. ii, 212, cf. iordan, stil. 99, scriban, D. Măseaua cleştele, ohlica sapa şi lopata, şi ciuma fuga. zanne, p. ii, 266. Beţia o vindecă sapa şi lopata, id. ib. iii, 467. 4. (Prin Maram. şi prin nord-vestul Transilv. ; şi în sintagma sapă de laz, alr ii 5 045/353) Ghionoi. alr ii 5 045/310. 5. (Şi în sintagma sapă de foraj, ltr2, m. d. enc.) Unealtă care constituie extremitatea inferioară a garniturii de foraj, cu ajutorul căreia se sapă gaura de sondă. Cf. mdt, ev 1950, nr. 2, 28. Maestrul sondor... lasă să coboare sapa din turlă, drept în jos, în punctul unde se vor sfredeli sute de metri, pînă la petrol, bogza, a. î. 49, cf. ltr 2, dl, dm. Forajul a reînceput... Mai sînt totuşi hibe. Se îneacă sapa. scînteia, 1960 nr. 4 862, cf. m. d. enc. 6. (Prin nord-vestul Olt. şi prin sudul Transilv.) Brăzdar. Cf. alr i 891/837. Plug cu trii săpe. a ii 12. 7. (Prin Transilv. ; şi în sintagma sapă de plug, alr sn i h 99/316) Rariţă 1 (1). Cf. ib. h 99/157. 8. Dispozitiv situat la extremitatea inferioară a afetului de tun, care serveşte ca punct de sprijin şi de fixare In timpul tragerii. Cf. cade, ltr 2, dl. Tunul sălta, infingîndu-şi sapele in pămînt. t. popovici, s. 418, cf. DM. II. 1. Fiecare dintre cei patru căpriori de la colţurile acoperişului unei case ţărăneşti ; p. e x t. (şi în sintagma sapa casei, pamfile, i. c. 422) scheletul acoperişului unei case ţărăneşti. Cf. damé, t. 94, şXineanu 2. In alte părţi, cele patru căpriori de pe la colţuri se numesc sape. pamfile, i. c. 422, cf. res-meriţX, d., cade, scriban, d., dl, dm, a vi 9. 2. (Prin Maram. ; în sintagma) Sapa casei = „faţa casei“, lexic reg. 15. III. Compus: (Bot. ; regional) sapă-sălbatică = brînduşă de toamnă (Colchicum autumnale) (Beba Veche — Sinnicolau Mare), alr i 1 941/49. — Pl.: sape şi (regional) săpe, săpi, sepe, sepi. — Lat. sappa. SÂPĂ2 s. f. Fărîmiţare, scobire a pămîntului cu sapa1 (I 1), efectuată îndeosebi în cadrul unor lucrări agricole, s ă p a r e (1),s ă p a t1 (1), (învechit) săpătură (1); s p e c. praşilă, prăşit1. Viile mănăstirii trei s-au lucrat de toate lucrurile, pînă la sapa după lăstar (a. 1802). doc. ec. 72. Oamenii nu prea avea bani..., vremea de coasă şi de sapă nu era să lucreze să cîştige bani să se plătească, dionisie, c. 193. Via cere sapă adîncă şi deasă. i. golescu, ap. zanne, p. i, 304. Pentru orice sămănătură sau sădire ce are trebuinţă de sapă, să va socoti o a şaptea parte din pogon. regul. org. 81/1. Cînd avem ori sapa porumbului sau coasă de fin ... ne abatem pă la casele noastre (a. 1837). doc. ec. 688, cf. ddrf, şXineanu2, tdrg, resmeriţX, d., cade. Pe urmă a ieşit la sapă, cu taică-su şi cu mumă-sa. sadoveanu, o. xvii, 174. Pe vremea sapii mă coborîi iar; de astă dală pe ceea parte a munţilor. dan, u. 201, cf. scriban, d. De la sapă vin ţeranii, De pe faţă le plîng anii. isac, o. 46. Această sapă se făcea mai adînc decît săpile obişnuite, c. giurescu, p. o. 110. Regele mincinoşilor e un lungan care sforăie ca după o zi de sapă. cinema, 1969, nr. 12, 9. Astfel via ia 4 sape. h xvi 42, cf. ii 58, iv 45, xi 400. Ştii tu,mîndră,ce fi-amspus La sapă de cucuruz? jarnîk — bîrseanu, d. 245, cf. şez. i, 139, Odată, cînd era cu 91Q SAPĂ3 - 80 — SAPONIFICARE oamenii la sapă de porumb, iar nevasta rămăsese acasă, . . . vine un zmeu năzdrăvan, mera, l. b. 201. Ostenit şi plin de apă, Cum e omul de la sapă. pamfile, j. ii, 164, cf. alr ii 5 130/141, 157, 172, 182, 284, 310, 784, 987, 6 113/531. Săpam cucuruzu sapa-ntîi. alr sn rh 100/182, cf. h 101, a i 17, 21, 31, 35, ii 7, 8. - — PI.: sape şi (regional) săpi. — Postverbal de la săpa. SÂPĂ3 s. f. (Anat.; Învechit şi popular) Crupă (la cal). Să fie lepădat iot, şi numai pe sora lui Laslău,. . . pe sapa calului, după sine aruncînd-o, să fie plecat fuga. cântemir, hr. 143, cf. anon. car., polizu. Călări pe cai de frunte ce saltă-n loc şi trapă La glas de seizi negri ce-i netezesc pe sapă. alecsandri, poezii, 377, cf. CIHAC, II, 610, DDRF, ŞIO IIj, 314, ŞĂINEANU 2. tdrg, dr. v, 226, 279, 319. Crupa sau sapa. . . are de bază osul coxal, osul sacru, precum şi muşchii, ce acopăr aceste oase. enc. vet. 114, cf. cade, scriban, d. Pe sapă mi-l bale Şi mi-l netezeşte, Din gură-i grăieşte: — Paşti, murgule, paşti, teodohescu, p. p. 56. Un cal negru, mîngîios, Mingîios şi arătos: Şade-n apă plnă-n sapă. folc. mold. i, 251. <0> (Prin lărgirea sensului) Coada păunului, cea rotată, nu despre sapă, după obiceiul a tuturor dobitoacelor, ce in loc de cercel, alăturea cu capul, in sus o ridicase, cantemir, ist. 174. Şedea Corbea, tilhar Corbea, . . . Şi-mi zăce-n apă pină-n sapă. pasculescu, l. p. 224. — PI.: sape şi (regional) săpi. — Cf. ser. sapi. SAPEUR s. m. (Franţuzism rar) Săpător (1). Corpurile de sapeuri, mineuri, pontonieri şi ingenieuri. . . s-au înfiinţat tot in zilele sale. bariţiu, p. a. i, 359, cf. scriban, d. — PI.: sapeuri. — Şi: sapier s. m. scriban, d. — Din fr. sapeur. SAPFl'R s. n. v. safir. SAPÎE1 s. f. v. săpie. SÂFIE2 subst. (Regional) Măcelar (1) (Orlea — Corabia). Cf. pasculescu, l. p. 190. Pe sapia să-l chemi Mînzatul să-l laie. id. ib., cf. 375. — PI.: ? — Cf. c a s a p, c'ă săpie. SAPIENT, -Ă adj., s. m. şi f. (învechit) (Om) înţelept; (om) doct, învăţat, savant. Muma sa era o damă sapientă (procopsită), iniţiată în toate ştiinţele, he-liade, d. J. 4/26. Se poale un om să ştie multe şi multe, ca anticii sapienţi, id. o. ii, 39, cf. negulici. Conjugatia, articulul şi ţesetura ţeranului în cit se osebeşle de a sapientului ? russo, s. 53. Alexandru Polghistor, un sapient compilator (adunător) de timpul lui Sylla în Roma. isis (1859), 146a/23. Pandurii lui Vladimirescu şi lui Solomon, deşi nu cunoşteau manoperile sapiente, ale generalilor noştri de astăzi. . ., au respins pe inimic la Calafat, la Băileşti. ghica, c. e. ii, 391, cf. prot.— pop., n. d., canella, v. 127. Cine e graţiosul şi mult sapientul Densuşeanu care, m-a luai în răspăr ? alecsandri, s. 152. Pentru un psiholog ca line nu este, fireşte, nevoie şi de explicaţiuni. Sapieni, te ştiu; destul fi-e atîta! caragiajje, o. vii, 328, cf. alexi, w. — Pronunţat: -pi-ent. — PI.: sapienţi, -te. — Din lat. sapiens, -ntis. SAPIENTÎSIM s. m. (Latinism învechit, rar) Om foarte înţelept. Cf. aristia, plut. Solon a fost sapien-tislmul dintre oameni, id. ib. 284/1. — Pronunţat: -pi-en-, — PI.: sapientisimi. — Din lat. sapientissimus. SAPIÎNŢĂ s. f. (învechit) înţelepciune; ştiinţă, învăţătură. Fără litere, ... cu moartea unui sapient, s-ar fi pierdut şi sapienfa lui. heliade, o. ii, 40, cf. negulici. Un milion de suflete binecuvântează accastă tendinţă a unui domnitor care, in a sa sapientă, au deschis toate izuoarăle pentru înflorirea şi binele naţiei. litinschi, m. [prefaţă] i/7. Se îndeletnicea la numita sapienţiă. ..., care era o adîncă ştiinţă de politică şi o prudentiă întru a conduce lucrările statului, aristia, plut. 29 /24, cf. prot.— pop., n. d., antonescu, d., alexi. \v. — Pronunţat: -pi-en-, — Şi: (învechit) sapienţie, sapiinţă (antonescu, D.) s. f. — Din lat. sapientia. sApIENŢTÂL, -A adj. (Rar) Care aparţine sapienţei, referitor la sapienţă, specific sapienţei. Cf. scriban, d. Viziunea largă a lui Eminescu, prin care el se situează în zona celor mai uriaşe depărtări, are la bază ceva din caiacterul de iniţiere într-o anumită ordine safienlială. românia literară, 1970, nr. 103, 23/1. Era la mijloc o mutaţie pe care am numi-o sapienţială, căci, aidoma unui înţelept rafinat, obedienţa poetului merge doar spre eternitate, ib. 1975, nr. 48, 4/1. — Pronunţat: -pi-en-ţi-al. — PI.: sapienţiali, -le. — Sapienţă + suf. -ial. SAPIÎNŢIE s. f. v. sapienţă. SAPIER s. m. v. sapeur. SAPIÎNŢĂ s. f. v. sapienţă. SAPÎN s. n. v. ţapină. SAPINÂR s. m. v. ţapinar. SAPÎN s. f. v. ţapină. SAPLAÎC s. n. (Prin nord-estul Olt.) Cauc sau cupă mare de lemn care se foloseşte la cazanele de ţuică şi la teascurile de vin. Cf. cade, scriban, d., ciauşanu, v. 196, Vîrcol, v. 99. — PI.: saplaicuri (cade, scriban, d.) şi saplaice (scriban, d.). — Din ser. saplak. SAPLÎC subst. (Regional) 1. Şură1 (1) de paie (Băneasa — Medgidia), alr i 336/984. Saplîcu esti după casî. ib. 2. Şiră1 de paie (Băneasa — Medgidia), alr i 926/984. — PI.: ? — Din tc. dial. saplik. SAP Ol s. n. v. săpoi. SAPdN s. n. v. săpun. SAPONIFICĂ vb. I. T r a n z. (Complementul indică esteri) A descompune, prin hidroliză, în acizi organici şi în alcooli; (complementul indică grăsimi) a descompune, sub acţiunea apei şi în prezenţa hidroxizilor alcalini, spre a forma glicerină şi săpunuri. Produsul distilat era saponificat prin barită. arhiva, ii, 144, cf. alexi, w., cade, scriban, d. într-o tinichea strînge toate resturile de grăsime ce rămîn din gospodărie, apoi le tratează cu sodă caustică şi le saponifică. cXli-nescu, c. o. 70. O R e f 1. Nitrilii se saponifică uşor prin încălzire cu soluţii apoase acide. enc. agr. iv, 171. Grăsimile, descompunîndu-se în acide grase şi în glicerină, se saponifică. scriban, d. Esterii se hîdroli-zează uşor, se saponifică. macarovici, ch. 537, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Prez. ind.: sapontfic. — Din fr. saponiiier. SAPONIFlClRE s. f. Acţiunea de a (s e) s a p o-n i f i c a şi rezultatul ei; (rar) saponiiicaţiune. Sapo-nificarea grăsimilor poate fi obţinută prin acţiunea aei- 931 SÁPONli-lCÁfíÉ - 8i - sarabandă zilor. marinescu, p. a. 46, cf. scriban, d. Introducerea sodei... in cazonele de săpunificare. prev. accid. 94. în domeniul chimiei organice, fenomenele de hidroliză cele mai importante stnt: saponificarea esterilor. . . ín alcool şi acid, scindarea substanţelor albuminoase in aminoacizi. macarovici, ch. 126. O proprietate generală a grăsimilor, ca şi a tuturor esterilor, esle saponificarea, procesul de hidroliză cel mai vechi. id. ib. 541, cf. dm, DER, D. MED., M. D. ENC., DEX. — PI.: saponificări. — Şi: (rar) săpunificâre s. f. — V. saponifica. — Săpunificare: prin apropiere de săpun. SAPONIFICĂŢIE s. f. v. saponificaţiune. SAPONIFICAŢltlNE s. f. (Rar) Saponificare. Cf. CADE, SCRIBAN, D. — Pronunţat: -ţi-u-, — PI.: saponificaţiuni. — Şi: saponificâţic s. f. scriban, d. — Din fr. saponification. SAPONÎNĂ s, f. Substanţă de origine vegetală care, in contact cu apa, formează o spumă abundentă şi persistentă. Alţi derivaţi importanţi ai sterinelor stnt. .. saponinele şi substanţele ce acţionează asupra inimei. macarovici, ch. 636, cf. ltr2, der, d. med., D. ENC., DEX. — PI.: saponine. — Din fr. saponine. SAPONÍT subst. Silicat natural de magneziu şi de aluminiu, hidratat, care se prezintă sub formă de cristale microscopice, fine, de culoare âlbă, cenuşie, gălbuie, roşietică, brună, verzuie, cu luciu gras. Cf. CANTUNIARI, L. M. 113, 171, LTR2. — Din fr. saponite. SAP0RNIŢĂ s. f. v. săporniţă. SAPORNÓI s. m. (Regional; intr-un descîntec) Fiinţă imaginară despre care se crede în popor că îmbolnăveşte sau omoară oameni; săpomicar (Huşi). Cf. pXsculescu, l. p. 375. M-a întilnit stmca cu sîm-coiu, Poica cu potcoiu, Saporniţa cu sapornoiu. id. ib. 146. — PI.: sapornoi. — Cf. săporniţă. SAPOTIÉR s. m. Arbore din America tropicală, foarte înalt, cu frunze alterne ce au la subţioara lor flori albe solitare, iar fructul bacă cenuşie, de mărimea unei lămîi, cultivat pentru latexul alb pe care îl produce (Achras sapata). Cf. m. d. enc., dns. — Pronunţat: -li-er. — PI.: sapotieri. — Din fr. sapo ti er. SAPROFÍT, -Ă adj., ş. n. şi f. (Organism vegetal sau microorganism) care îşi procură hrana din substanţe organice moarte, în descompunere. Miceliul... poate creşte într-un sol încărcat cu humus sau poate trăi saprofit pe rămăşiţele vegetale, enc. agr. iii, 89, cf. ltr2, dl, dm, dn2. Ciuperci- saprofite, adică ciuperci care se hrănesc cu materii organice gata preparate, cu resturi de plante moarte, botanica, 129, cf. der, d. MED., M. D. ENC., DEX. — PI.: saprofiţi, -te. — Din fr. saprophyte. SAPROFITÍSM S. n. 1. Mod de viaţă al organismelor saprofite. Saprofitismul, în lumea plantelor, este întilnit la bacteriile nepatogene, botanica, 14, cf. D. MED. 2. Incapacitate a unor microorganisme de a provoca boli unui organism pe care se dezvoltă. Cf. d. med. — Din fr. sapropliytisme. SAPROGÎN, -Ă adj., s. m. (Microorganism) care produce putrefacţia. Tot astfel, de exemplu, proprietatea saprogenă a unor bacili se va pierde pe gelatină. babeş, o. a, i, 46. Un bacii saprogen scurt, cu extremităţi boante. id. ib. 278. în puroiul din abcesele ficatului se găseşte un saprogen mai gros şi mai lung decît bacilii febrei tifoide, id. ib. 364, cf. dn2, m. d. enc., dex. — PI.: saprogeni, -e. — Din fr. saproy£ne. SAPROPfiL s. n. Mîl bogat in substanţe organice aflate în diferite stadii de descompunere, format pe fundul apelor sărace în oxigen (mări, lagune, lacuri). Materia organică... se transformă, sub acţiunea bacteriilor anaerobe, în nămolul negru-vermi, bogat în iod, cunoscut sub numele de sapropel. enc. agr. iv, 584, cf. CANTUNIARI, L. M. 167, LTR2, DM DN2. Acest nămol negru — sapropel — este prima fază în formarea petrolului. GEOLOGIA, 43, cf. DER, M. D. ENC., DEX. — PI.: sapropeluri. — Din fr. sapropel. SAPROPÎX1C, -Ă adj. Format din sapropel; bogat în sapropel. Un nomol negru sapropelic, încărcat cu materii organice în putrefacţiune. antipa, p. 235. Se întîlnesc. . . şi resturi cărbunoase de alge sapropelice. oncescu, g. 381. Din Lacul Negru se extrage un nămol sapropelic, folosit în împachetări, abc săn. 339, cf. dcr. — PI.: sapropelici, -ce. — Din fr. sapropiiique. SAPROPEL ÎT subst. 1. Cărbune provenit prin descompunerea unor materiale vegetale bogate în substanţe proteice şi grase. Cf. ltr2. 2. Rocă sedimentară constituită din elemente fine, silicioase, argiloase, marnoase ori calcaroase, cu un conţinut variabil de sapropel. Cf. ltr2. — Din fr. sapropf-lite, germ. Sapropelit. SAPTÎMBER subst. sg. v. septembrie. SĂPUN s. n. v. săpun. SĂPUN Î vb. IV v. săpuni. SAR subst. (Regional) Vas de bucătărie nedefinit mai de aproape (Blăjani — Rîmriicu Sărat), h ii 14. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. SARABALÎE s. f. (Prin nord-estul Olt. şi prin nord-vestul Munt.) Ceată, gloată, liotă. Cf. ciauşanu, v. 196, lexic reg. 38. — PI.: sarabalii. — Şi: ţarabalie s. f. lexic reg. 39. — Etimologia necunoscută. SARABĂNDĂ s. f. 1. Vechi dans popular spaniol de origine orientală, cu caracter solemn, mişcare lentă şi ritm în trei timpi, devenit în secolul al XVII-lea dans de curte în Franţa şi din secolul al XVIII-lea introdus în balete şi suite instrumentale; melodie după care se execută acest dans. Ci- i- golescu, c., ANTONESCU, D., TIM. POPOVICI, D. M., ŞAINEANU, D. U., resmeriţX, d., ivela, d. m., dn2. Argumentele . . . erau şchioape, dar patetice, şi-n jurul lor, într-un fel de sarabandă, eroii istoriei dănţuiau, ţinîndu-se anacronic de mină. t. popovici, s. 185. Sonata în re major, a lui Jean Maria Leclair, conţine o sarabandă în largo. cXlinescu, c. o. 164, cf. m. d. enc., dex. 2. Mişcare ameţitoare, tumultoasă; p. e x t. mulţime dezlănţuită, agitată, gălăgioasă. Din umbră ... răsare conul Leonida, nedomolitul republican, cu nevinovata lui Efimiţă ... în jurul lor dănţuieşie nebuna sarabandă a unui carnaval, sadoveanu, e. 147. Li se înfăţişa un carusel de părechi imens, învîrtit de ani- 950 SÂRACEN - 82 — SÂRÂILlfi mările profunde şi exaltate ale unui jazz. Instrumentele, adunate din toate epocile, înteţeau sarabanda într-o cacofonie de sunete şi de contraste, arghezi, s. ix, 110. Flăcări plutesc pe deasupra apelor, purtate de oameni goi, .. ■ dezlănţuiţi într-o sarabandă de gesturi, bogza, c. o. 301. Vedem citeva zeci de oameni care sar, ondulează, ţopăie sau plutesc, şerpuiesc în aer, descriu cercuri şi spirale, într-o sarabandă înaripată, cinema, 1968, nr. 1, xi. Seriozitatea şi grotescul, agonia şi sarabanda, penumbra şi lumina sînt mereu înlănţuite, se cheamă reciproc şi întreţin pulsul inimitabil al spectacolului. românia literarX, 1969, nr. 29, 22/2. O F i g. Hăşmaşul Mare este un punct meteorologic cumplit, şi din sarabanda pe care necontenit elementele naturii o dezlănţuie pe crestele lui, trei rturi mari pornesc în largul ţării, bogza, c.o. 55. Ce ar putea fi mai uimitor pentru oamenii simpli... decît această sarabandă a milioanelor? id. a. î. 378. O drăcească sarabandă de explozii, de flăcări şi fum. scînteia, 1953, nr. 2 792. Figurile unui mare număr de reprezentanţi ai României burghezo-moşiereşti năvălesc astfel în mintea naratorului, prinse într-o sarabandă nebunească, v. rom. februarie 1970, 109. El se adresează însă doar publicului şi prea rar jocul devine o sarabandă a propriilor gînduri şi spaime, românia literarX, 1969, nr. 28, 25/2. — PI.: sarabande. — Din fr. sarabande. SAKACÎiV, -Ă s. m. şi f., adj. v. sarazin. SARACHÎN, "As.ni. şi f., adj. v. sarazin. SĂRĂCI s. m. (Turcism Învechit) Rtndaş, grăjdar domnesc. Beizadea cu ciohodarii i un saraci (a. 1788). ŞIO II2, 103, cf. TDRG, SCRIBAN, D. — PI.: saraci. — Din tc. saraş „şelar“. SARÂCI-BÂŞ s. m. v. saraci-başă. SARÂCI-BÂŞĂ s. m. (Turcism învechit) Mai mare peste rindaşii de la serai sau peste cei de la curtea domnilor ţărilor române. 350 tal. s-au dat la saraci-başa al vezirului, cînd au mers la Moldova pentru veşti (a. 1693). şio ii2, 103. Saraci-başa 10 lei pe lună (a. 1761). id. ib. Încălecînd domnul de acolo cu doi cioho-dari şi cu saraci-baş numai... şi aşa au mers întru întîmpinerea paşii, gheorgachi, cer. (1762), 309. 120 lei pe an saraci başa (a. 1776). uricariul, xix, 391, Cf. DDRF, TDRG, T. PAPAHAGI, C. L. — Scris şi: saraci başă. — Şi: sărăci-băş s. m. — Din tc. saraş-başi „şeful şelarilor“. SARÂCI-IAMÂC s. m. (Turcism învechit) Ajutor de saraci-başă. Saraci-iamac 7 lei 60 bani (a. 1761). şio ii2, 103. Saraci-başa cu saraci-iamac (a. 1783). id. ib. — Din tc. saraş-yamafli. SARACILĂT s. m. v. salicilat. SARACÎNi, -A s. m. şi f. v. sărăcln2. SARACÎN-2, -Ă s. m. şi f., adj. v. sarazin. SARACLIU subst. (învechit, rar) Numele unui obiect de îmbrăcăminte bărbătesc pentru cap nedefinit mai de aproape. Popei lui Lavrentie de la botniţă i-au făgăduit că-i va cumpăra... un saracliu de şaî '' (a. 1726). iorga, s. d. xiv, 33. — Accentul necunoscut. — PI.: ? — Cf. tc. sarikli „care poartă turban“. SARACtjSTĂ s. f. v. sârăcustă. SARĂF s. m. v. Zaraf. SARAFĂN s. n. 1. Un fel de fustă lungă şi foarte largă, cu platcă şi cu bretele scurte, purtată peste cămaşă, care face parte din costumul popular femeiesc rusesc. Cf. m. d. enc. 2. Un fel de rochie fără mîneci şi de obicei foarte decoltată, care se poartă peste bluză. Cf. m. d. enc., dex. — PI.: sarafane. — Din rus. capatftaH, fr. sarafane. SARAFLÎC s. n. v. zaraflîc. SARAGE s. f. Călăreţ din vechea cavalerie turcească; călăreţ din corpurile de cavalerie cu caracter neregulat, în ţările române; (la pl.) vechi corp de cavalerie (cu caracter neregulat) din Imperiul otoman şi din ţările române. Doi călăraşi şi o saragea cînd au mers la Odrii (a. 1693). şio ii2, 103. Patru sarigele ce au mers să fie cu Necula căpitanul la Vozia (a. 1693). id. ib. Ducîndu-l prin lunca Buzăului, mergînd saragelele înaintea lui. n. costin, ap. şio n2, 103. Trimis-au şi el pe Mănăilă, căpitanul, cu saragele să prindză pe giupîneasa lui Iordachi Rusăt. neculce, l. 99. Şi au strîns turci mulţi, unii saragele, alţii delii, alţii beşlii, alţii seimeni (începutul sec. XVIII), mag. ist. iv, 350. Nevezîndu-l nimene, făr’ numai o saragea şerb, l-au găsît acolo şi l-au acoperit (începutul sec. XVIII), ib. v, 16. Avea măria sa cu cazaci pedestrime, cu saragele, cu seimeni Şi cu alţi lefecii ca la 2 000 de oameni buni. r. greceanu, ap. şio na, 103. I-am vindut dumnealui pogone de vie şase în dealul Mărunţişului, alăturea cu Frone sarageoa i cu frate-său Constandin (a. 1734). bul. com. ist. v, 246. Sărăceii 500 şi scutel-niceii iar 500, aceştia erau călărimea Bucureştilor sub căpitanul spătăriei, bălcescu, m. v. 591. Sărăcei, scutelnici, ageri călăreţi, bolintineanu, ap. şio ng, 103, cf. DDRF, BARCIANU, ŞĂINEANU2, TDRG, CADE, scriban, d. Saragelele sînt amintite în timpul domniei lui Constantin Brîncoveanu, făcînd pază la Bucureşti. stoicescu, c. s. 135, cf. 134, dex. <> (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Cu catane sarangele Cari poartă slujbe grele, pop., ap. şio H2, 103. i — Pl.: saragele.— Şi: sarangeâ, sarigea s. 1, sărăcii s. m. pl. — Din tc. sanca. SARAH6L s. m. v. salahor. SARAHdR s. m. v. salahor. SARĂI s. n. v. serai. SARÂI-RAŞÂ s. m. (Turcism învechit) Intendent al seraiului. Cf. şio n2, 104. — Din tc. saray başi. SARAIGLÎ s. f. v. saraille. SARAILÎE s. f. Prăjitură făcută din foi subţiri (de plăcintă) rulate, cu umplutură de nuci, de alune sau de migdale, îmbibată cu sirop de zahăr sau de miere. Iaurt, seralii, baclavale... se îngropau în sto-mahul lui ca Într-Un atrfs fără fund. negruzzi, s. i, 286, cf. POLIZU, LM, DDRF, ZANNE, P. VI, 749, şXl-NEANU, ŞIO IIj, 31,4, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, RES-meriţX, d. Masinea trimitea să scoată apă proaspătă de la puţ şi-i trata cu sarailie făcută de mina ei. bassa-rabescu, s. n. 29, cf. cade. Cînd veniră sarailia şi minciunile, cheful era în toi. stXnoiu, c. i. 99. Cock-tail tabagic... dulceag ca sarailiile orientale, teodo-reand, m. iii, 8. Un rubiniu mai aşezat şi mai cuminte pentru fripturi grase şi alivenci, baclavale şi sarailii. voiculescu, p. i, 138. Mînca însă bine feluri moldoveneşti, îmbielşugate şi grase, isprăvind cu sarailii şi baclavale turceşti, sadoveanu, o. x, 113, cf. scriban, 971 SARÂLIfî - 83 - SARAMURĂ d.,' bl x, 47. Aduceau pe tăvi late de argint... sarai-liile de datină, c. petrescu, a. r. 128. Fripturi, udate cu oin de Nicoreşti ori de Valea Călugărească, şi îndulcite apoi cu sarailie, baclavale, beniuc, m. c. i, 471. Dar parcă mai rămăseseră nişte sarailii. vinea, l. i, 393. Baclava, cataif, corăbiele, samilie ele. Nu este exclus ca unele dintre acestea din urmă să ne fi venit prin greacă, graub, e. 40. Găteam musaca, bucătar bun ... Făceam saraigli. tu dor an, p. 66. Se aduse sugiucul, pastrama şi sarailiile. barbu, princ. 288, cf. s. marin, c. b. 274, h vi 97. + (Prin Mold.; în forma sar al ie) Plăcintă cu poale-n brîu, coaptă în tigaie, i. cr. ii, 134. — Pronunţat: -ra-i-. — PI.: sarailii. — Şi: (rar) saraigli, (învechit) seialic, (regional) saralie (i. cr. ii, 134) s’ f. — Din tc. sarajli „(prăjitură) de palat“. SARALÎE s. f. v. sarailie. SARAM1SLIŢĂ s. f. (Regional) Specie de şopîrlă (1) (de culoare neagră) (Văcăreni — Măcin). h xiv 464- — Accentul necunoscut. — PI.: saramisliţe. — Etimologia necunoscută. Cf. salamandriţă. SARAMÎZDĂ s. f. v. salamandră. SARAMOÂRĂ s. f. v. saramură. SARAMdRĂ s. f. v. saramură. SARAMtJLĂ s. f. V. saramură. SARAMURA vb. I. Tranz. 1. (Complementul, indică alimente) A introduce în saramură (1) sau a injecta cu saramură pentru a conserva; (învechit) a mura (2). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 2. (Complementul indică piei de animal) A ţine în saramură (1) înainte de tăbăcire. Cf. "dl, dm, M. D. ENC., DEX. 3. (Complementul indică seminţe de cereale) A trata cu fungicide înainte de semănare, pentru combaterea unor boli. Oamenii n-au nici măcar un butoi ca să-şi saramureze griul de sămtnţă. v. rom. martie 1954, 72, Cf. DM, M. D. ENC., DEX. 4. (Regional; complementul indică viţa de vie) A stropi cu substanţe toxice pentru distrugerea dăunătorilor (Balş). alr sn i h 226/876. — Prez. ind.: saramurez. — V. saramură. SARAMURARE s. f. Acţiunea de a saramura, 1. Cf. saramura (1). Cf. ltr2, dm, m. d. enc., dex. 2. Cf. saramura (2). Cf. ltr2, dm, m. d. enc., dex. 3. Cf. saramura (3). Boabele şiştave sînt vătămate de soluţiunile... întrebuinţate la saramurarea şi pră-fuirea griului contra mălurei. enc. agr. iv, 422, cf. DM, M. D. ENC., DEX. — PI.: saramurări. — V. saramura. SARAMURAT, -A adj. Care a suferit operaţia de saramurare. Cf. dex. — PI.: saramurafi, -ie. — V. saramura. SARAMOrA s. f. I. Soluţie preparată din apă în care se dizolvă sare de bucătărie (folosită mai ales la conservarea unor alimente); (regional) mură3, slatină. Saramură, adică acea apă sărată in care punem oarece să se sare. i. golescu, c. Hoţul de unde se prinde Şi de o mie se-ntinde Ş-apoi, Plăteşte cu pielea ca lupul, îi pune-n sare-mură trupul, pann, p. v. ii, 31/27, cf. polizu. Lăsăm jamboanele sau limbile ... în sare-mură ca să-şi scurgă singele. penescu, m. 40/8, cf. cihac, II, 324, DDRF, PHILIPPIDE, P. 97, BARCIANU, ALEXI, w., tdrg, jahresber. XVI, 227. Se string rişcovii, se curăţă de frunze, se spală curat şi apoi se opăresc în-tr-un ceaun cu salamură ori slatină, pamfile, i. c. 247, cf. id. b. 50. Putini cu sardele şi scrumbii in saramură. hogaş, dr. ii, 40, cf. resmeriţă, d., cade. Ia pofteşte mai aproape, zise rinjind un vagmistru . . . aplecindu-se să ia o funie pusă la muiat înlr-o covată cu salamură. mironescu, s. 4. Aceasta e telemeaua dulce. Calupurile sint puse în saramură şi lăsate aici pînă ce se întăresc, stoian, pXst. 58. Muşehiuleţ de purcel scos de la saramură şi fript pe grătar, voiculescu, p. i, 130, cf. scriban, d. Am cîntat cu lacrimi vechiul cîntec popular francez, cu istoria copiilor puşi de un măcelar în butoi, la saramură. cXlinescu, c. o. 260. Saramura are proprietatea de a pătrunde mai repede şi mai uniform în carnea peştelui, conservînd-o. vîn. pesc. iunie 1962, 9. Peştele ... astfel sărat este păstrat în saramură, ap 74. Dovlecei în saramură. scÎnteia, 1969, nr. 8 210. Separat se pregăteşte o saramură din 500 g sare mare de bucătărie la 10 litri de apă s. marin, c. b. 502, cf, h i 139, 286, ii 281, iv 85, vii 154, 262, 442, 484. Să pună jaratic pe bucăţica cea de sare, s-o încălzească bine, apoi s-o arunce într-un vas cu apă nencepută... să facă salamură. marian, d. 94. De guşă îi trece vitei ungînd-o cu slatină ori salamură (apă sarată). şez. iv, 129. <0> Expr. A-şi pune pielea în (sau la) saramură pentru cineva (sau pentru ceva) v.piele(Il). + Zeamă sărată, uneori condimentată cu oţet, cu usturoi etc., cu care de obicei se servesc unele feluri de mîncare; p. e x t. mîncare preparată cu astfel de zeamă; aliment extrem de sărat. Saramură dă peşte. i. golescu, c. Saramură de oţet. id. ib. Tot castraveţi acri, fierţi, Şi-n dumineci saramură, Ca un răsfăţ pentru gură. codru-drăgu* şanu, c. 10. Lingă strămoşeasca mămăligă, va fi o strachină cu puţină saramură pe fund, unde vor întinge cu toţii. VLAHUŢĂ, s. a. iii, 381. Pescarii le dădură o saramură de peşte proaspăt, sandu-aldea, u. p. 43. Să stau colo... cu strachina de saramură de biban dinainte, i. botez, şc. 80. Fac un borş de peşte şi o saramură cu chiperi de să nu mă uiţi! voicu-lescu, p. i, 126. Am şi nişte plătici care-i plac tare lui cuconu Panainte, fripte pe cărbuni şi cu salamură de usturoi. SADOVEANU, o. ix, 378. Cei cîtiva crapi fuseseră făcuţi o saramură caldă, camil petrescu, n. 69. Mămăligă cu ciorbă sau saramură de peşte, pas, l. ii, 252. Ieri pe vremea asta aveam de-o saramură. vîn. pesc. mai 1964, 3. Se aşază peştele în farfurie, se toarnă saramură deasupra şi se serveşte rece. s. marin, c. b. 72. Saramoră la ardei şi cu mămăligă, h i 121, cf. ii 256, 275, iii 341, v 17, vii 486, xiv 351. Găina s-o fac friptură Şi bobocul saramură, marian, o. ii, 379. D-o junincă că-m tăia... Nu mi-o frige cum să frige, Ci mi-o frige dîn cîrlige... Şî mai dă cu saramură Să să facă to mai bună. graiul, i, 107. Ca să-i hii carnea dulSî, îl strochiesc cu salamură. ib. 289. Dar la masă ce-mi mînca ?... Cosăcel din saramură, Face-un chef ăe băutură, balade, i, 347. Şî îmi frige di-un berbece:... Şî mi-l dă cu salamură. folc. mold. ii, 127. 4 (Popular) Telemea. Caşu dulce şi salamura ce foloase nu ţi-ar da, d-ai cunoaşte bine cum să-mprăsileşte oaia? jipescu, ap. gcr ii, 258. Saramura e un caş din lapte de vacă, tăiat bucăţi, sărat. pamfile, i. c. 27, cf. păcalX, m. r. 117. Din acest caş se face aşa-zisa „saramură“ („brînză albă“), tăindu-se „felii“ şi punîndu-se de obicei în zer fiert, sărat, căruia i s-a scos „urda“, dr. iii, 573, cf. h ii 145, vii 390, 422, ix 154, chest. v/56, 94, 98, viciu, gl. Am pleeat din stlnă-n stînă Ca să cerc brînza de-i bună Şi urda de salamură. georgescu-tistu, b. 47. 981 SARANDAR ~ S4 - SARCASM <0- (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Dacă [brînm] se scurge, uo tăiem ş-o punem şî-i dăm sare. Şt să numeşte... brinză saramură, gl. olt. + Soluţie obţinută prin dizolvarea unor săruri (de sodiu, potasiu, magneziu etc.) în apă, folosită în agricultură, în industrie etc. Se capătă.. . înfierbîntînd nitrai de amoniac intr-un aparat pneumatic şi primind gazul pe salamură concentrată, asachi, l. 591/33, cf. cade, ltr2. Saramură se mai zice şi soluţiei făcută din piaira-vinătă cu apă cu care se stropesc frunzele de viţă. chest. v/46. 2. (Regional) Nutreţ preparat cu saramură (1) (Bîrsana — Sighetu Marmaţiei). chest. v/8. 3. (Popular) Izvor de apă sărată; apă care conţine sare (!) în mod natural; slatină, sărătură. Se află. ■. pe malul drept al părăului trei fintini cu slatină sau salamută. fătu, d. 179/10. în stingă acestei glrle. . . sint salamuri sau sorginte de apă sărată, i. ionescu p. 31. înspre apus-miazăzi vin mănăstirile..., Băl-tăteştii cei plini de salamură. creangX, o. 218. Colina e sub apă... Cred că am înghiţit vreo două găleţi de saramură, h. lovinescu, t. 181, cf. chest. v/13, 167. Sălămuri, apă sărată din lacul Tuzlei. alrt ii 336. Salamură la Tirgu-Ocna. alr ii 4 095/574, cf. 4 095/228, 414, 762. Bolboacă, groapăde saramură, ib. 4 096/762, cf. a v 16. — Pl.: saramuri. — Şi: (astăzi rar) salamiiră, (învechit) saremură (scris, prin etimologie populâră, sare-mură), (regional) saramtilă (alr ii 4 095/414), saromoără (ib. 4 097/682, 704), saramdră, sălămură s. f. — Din ngr. oa^afxo'ipa. SARANDAH s. n. v. sărindar. SARANDÎC adj. v. sărăndie. SAR AN GEA s. f. v. saragea. SARAOÂLA s. f. (Regional) Unitate de măsură de capacitate nedefinită mai de aproape (Vela — Cra-iova). mat. folk. 203. Car că mi se-ncarcă; Două-trei stamboale, Nouă saraoale. ib. — Pronunţat: -ra-oa-. — Pl.: saraoale. — Etimologia necunoscută. SARAOL s. m. v. salahor. SARAOLÎE s. f. v. salaliorie. SARAdR s. m. v. salahor. SARASCHfiR s. id. v. serasehier. SARASCHERIU s. m. v. serasehier. SARASCHERLÎC s. n. v. serascherlle. SARASCHÎZ s. m. v. serasehier. SARASCHlfiR s. m. v. serasehier. SARASCHIERIU s. m, v. serasehier. SARASÎÎR s. n. v. serasir. SARASÎR s. n. v. serasir. SARAZÎN, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. (în antichitate) Persoană care făcea parte din populaţia Arabiei apusene şi sudice, (învechit) sărăcin'; p. g e n e r. (în evul mediu) arab (din apusul Europei); p. e xt. musulman (din apusul Europei). După aceaia o au ţinut împăraţi greci creştini.. . pănă o au luat sarachinii. fl. d. (.1680), 73v/14. Califi ori cniajii sarachinilor. amfilohie, g. 27/19, cf. ddrf. Găsim vechile colonii romane din insula Crela retrase tn munţi, înaintea năvălirei sarazinilor, xenopol, i. r. ii, 35. Cere de la banul Slavoniei şi de la voievodul Ardealului ca să deie mină de ajutor legatului apostolic contra cumanilor, saracenilor, schismaticilor şi ereticilor. id. ib. iii, 34. Sarazinii cuceresc castelul in care perecheix de îndrăgostiţi se adăpostise, vianu, l. u. 52, Cf. DER, M. D. ENC. 2. Adj. Care aparţine sarazinilor (1), privitor la sarazini, caracteristic sarazinilor. O uşe sarazină, alec- SANDRI, ap. DDRF. — Pl.: sarazini, -e. — Şi: (rar) saracin, -â (der, m. d. enc.), (învechit) saracin, -ă, sarachin, -ă s. m. şi f., adj. — Din fr. sarrâzin. — Sarachin < ngr. 2apaxr(v<5i;. — Saracen, saraein < lat. saracenus. Cf. sărăcin2. SARAZÎnA s. f. Un fel de poartă suplimentară executată din grinzi groase de lemn armate la partea inferioară cu colţi metalici, situată între podul ridicător şi poarta de intrare a cetăţilor medievale, care, la nevoie, putea fi coborltă pentru a bara trecerea atacatorilor. Cf. ltr2. — Pl.: sarazine. — Din fr. sarrasine. SARĂ s. f. v. seară. SARÂC s. n. v. sarie. SARĂMPĂU s. n. v. şarampoi1. SARBACÂNA s. f. 1. Tub lung şl drept cu care se pot arunca, prin suflare, mici proiectile. Cf. alexi, w., DN2. 2. Armă cu care musulmanii aruncau materii incendiare asupra inamicului. Cf. alexi, w., dn2. — Pl.: sarbacane. — Din fr. sarbacane. SÂRBAdi, -A adj. v. searbăd1. SÂRBĂ!)2, -A adj. v. searbăd2. SARBED1, «A adj. v. searbăd1. SÂRBED2, -A adj. v. searbăd2. SARBEZÎ vb. IV v. serbezi1. SARBtîŞC s. f. v. sărbuşeă. SARCADEA s. f. v. zarnaeadea. SARCARE pron. nehot. (Regional) Oricare (Tele-ga — Cîmpina). graiul, i, 174. Să arăm drumu morii, că acolo trece cu seminţe cu caru, sarcare ar hi. ib. — Etimologia necunoscută. Cf. oricare, o a-r e c a r e. SARCÂSM s. n. 1. Atitudine plină de dispreţ şi de ironie necruţătoare; ironie necruţătoare. Să mă întind tn pat şi să vină preoţii să-mi cetească rugăciunile dimineţii, iară eu să... blagoslovesc de supt poneavă (lepedeu), formos sarcazmuz! ţichindeal, f. 217117, cf. negulici. Aristocraţia şi legislafiunea ei■ asupra poporului românesc mai adaose la tiranie încă şi sarcasmul, infamia, bariţiu,' p. a. i, 479, cf. stamati, d. Satirile cele pline de sarcasmă.. . coprind într-tnsele idei poetice şi epigramatice. filimon, o. i, 407, cf. prot.— pop., n. d., antonescu, d. Sarcasmul nu te prinde nicicum, alîjcsandri, t. ii, 302. Bănit de sarcasmul confraţilor..., a pornit ca glonţul unui anarhist, cara-GIALE, O. II, 1‘6, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI,. W. Cu ce-aş putea să-ţi' mulţumesc pentru cinstea deosebită 1011 SARCASM — 85 - SÀRCÀSÏIC ce-mi faci ? întrebă directorul c-o voce plină de sarcasm. agîrbiceanu, a. 318, cf. resmeriţă, d. Nu se mai sătura să-i admire... severa stăptnire asupra mişcărilor şi vorbirei, amărăciunea acelui viu sarcasm ce geruia sclipitor, m. i. caragiale, c. 64. Reporterul îşi reluă explicaţiile, acuma înmuiate în sarcasm din cauza comunicatului care tăgăduia o realitate îngrozitoare. rebreanu, R. i, 304. Aveam o reputaţie de imensă răutate, dedusă din îndîrjirea şi sarcasmul cu care-mi apăram părerile, camil petrescu, u. n. 38. Talentul lui de povestitor glumeţ şi plin de sarcasm se vedea şi în felul . . . cum ne istorisea şederea lui la Londra, i. botez, b. i, 42. Revista . . . aducea . . . acel pelin al sarcasmului, pe care mulţi băirîni îl aprecia-seră în tinereţe, teodoreanu, m. iii, 51. Era plină de bunătate, statornică în iubire ca şi în ură, şi, ca mai toate fiinţele slabe şi pasive, cu ieşiri, uneori, de sarcasm. pXlinescu, e. 30. Scriitorul care ştie... să rîdă cu un sarcasm neîmblînzit, se pricepe să şi adore, vîanu, a. p. 28. în cîteva sule de gravuri, el a biciuit, cu sarcasmul lui, pe cei care cauzau acele rele. oprescu, s. 220. Sarcasmul lui a tulburat multe priviri şi a stîr-nît multe duşmănii, sadoveanu, e. 173. Un fel de înclinare către ceea ce viaţa oferea mai puţin trandafiriu, .. . sarcasmul pentru ceea ce părea gargariseală idealistă, . . . constituiau crezul comun, ralea, s. t. i, 176. Cei care vor să se servească de el... riscă să fie demascaţi şi să plătească adevărului un tribut plin de sarcasm. bogza, a. î. 410. Tonul persiflării e muşcător, dar lipsii de sarcasm, ist. lit. rom. ii, 303. Dotat cu mult simţ pentru nota comică, poetul caută caricaturalul şi-l redă cu uşurinţă, surprinzînd uneori umorul ..., alteori scoţînd în evidenţă grotescul, satiricul, dus cîteodată pînă la sarcasm, v. rom. decembrie 1964, 157. Are un zîmbet care nu este sarcasm, dar nici bucurie. t iulie 1968, 16. Autorul îşi stăpîneşte acum realmente materia, o domină prin sarcasmul tăios, românia literară, 1969, nr. 57, 9/3, cf. m. d. enc., dex. 2. Exprimare, enunţ, element care denotă sarcasm (!)■ Nu este lucru rar a auzi împotriva lui şi pîri şi ocări şi sarcazmuri. golescu, e. 307/4. Aici cronicarul nostru, prin acest sarcasm, se vede stăpînit de acel duh de vrăjmăşie care au domnii mult timp între munteni şi moldoveni, mag. ist. i, 93/27. El nu se supăra de glumele şi sarcasmele noastre, sion, p. 167. Fanariotul simţi toată greutatea acestor sarcasme, dar continuă povestirea nenorocirilor sale. filimon, o. i, 250. Cum mă recunoscu, mă împovără cu o mulţime de sarcasme. bolintineanu, ap. cade. Lumea care s-amuzase aşa de bine n-a găsit nicidecum la locul ei apostrofa moralistului şi i-a plătit-o cu sarcasme groase, caragiale, o. i, 30. De la situaţiunea cea mai sublimă... eşti azvîrlit fără nici o tranziţiUne, printr-un sarcasm..., faţă in faţă cu realitatea cea mai plină de goliciune. macedonski, o. iv, 93. Iar ateul trist, o vorbă nemaiîn-drăznind să zică, Cu sarcasme-n colţul buzei, cobortn-dii-se porni, demetrescu, o. 39. In articole şi notiţe pline de glume şi sarcasme, mă sileam să accentuez trăsăturile ridicole, dar şi pe cele odioase ale literaturii curente. In plr ii, 297. în scrisorile sale, [Alecsandri] nu mai isprăveşte cu sarcasmele la adresa politicei din Muntenia, ibrăileanu, sp. cr. 16. Elementul ei este humorul amar, indignarea, care nu zîmbeşte glumeţ, ci rîde crud, care urmăreşte egoismul şi josnicia nu cu epigrama, ci cu sarcasme, contemp. 1949, nr. 165, 8/4. Lucu îndură sarcasmul Anei fără să răspundă. vinea, l. ii, 286. Prin sarcasmele şi criticile sale nemiloase, el îşi crease mulţi duşmani, s. c. şt. (iaşi), 1957, 269. Necruţător, plin de sarcasme pentru confraţi, el era la fel de aspru cu sine. contemp. 1966, nr. 1 007, 1/7. Temperament vindicativ, artistul comprimă neverosimil fraza şi o destinde, apoi, în sarcasme necruţătoare, in apărarea poeziei, românia literară, 1969, nr. 26, 15/2. E o mare sănătate în filmele lui..., tn pofida cenuşiului lor bolnav, în pofida sarcasmelor lui juvenile, cinema, 1969, nr. 3, 31. <> F i g. Vîntul adu- cea strigăte sinistre, hohote grozave, sarcasme neauzite. rom. lit. 2312/39. — PI.: (2) sarcasme şi (rar) sarcasmuri (i. golescu, c.). r- Şi: (Învechit) sarcâsmă s, f., sarcăzm, sarcăz-muz s. n. — Din lat. sarcasmus, ngr. oapxo«jjj.6ţ, fr. sarcasme» SARCÂSMĂ s. f. v. sarcasm. SARCASTIC, -A adj., s. n. 1. Adj. (Despre acţiuni şi manifestări ale oamenilor, despre fizionomia lqr ctc.) Care denotă, arată, trădează sarcasm (D- Le dai un praf de sare d-a neagră ca şi ele Ş-apoi le vezi cum varsă, stîrcindu-se, ăl sînge, Prorupse Rad-JBuzescul c-un eroism sarcastic, heliade, o. i, 222, cf. i. golescu, c. Ne întrebară în ton cam sarcastic: „Adecă şi voi aţi venit aici ca să cerşiţi?“ bariţiu, p. a. iii, 228, cf. antonescu, d. Avea un spirit pătrunzător,... adesea sarcastic, lăcusteanu, a. 21. De tonul lui sarcastic adine te simţi rănit, macedonski, o. i, 259. D. Hăşdău, cu spiritul său sarcastic cunoscut, îşi bătu ... joc de dînsul. i. negruzzi, s. i, 397. încep a-şi bate joc de dînsul, cîntîndu-i diferite cîntece sarcastice. marian, na. 268, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Poţi scrie un articol nobil şi înălţător, poţi scrie o cronică sarcastică . . ., toate se vor trece în noianul uitării, petică, o. 320. Alecsandri . . ., boier moldovan, antiburghez şi spirit sarcastic, ibrăileanu, In plr ii, 323, cf. resmeriţă, d., cade. îndărătul „Epistolelor", nu mai sîni modele greceşti, ci însuşi geniul român lucid, practic şi, mai ales, sarcastic, lovinescu, c. iv, 94. în lugubrul sălii pufneau în rîs sarcastic Şi Poe, şi Baudelaire. bacovia, o. 47, cf. scbiban, d. Nişte ochi mici, sfredelitori şi sarcastici, cercetau necontenit lumea asta nouă care se încălzea o clipă la soare, sadoveanu, e. 125. Femeile vorbesc ceva foarte agitat... în vreme ce bătrîna ţine mina peste gura sarcastică. călinescu, c. o. 104. Un suflet calm şi vibrant iese la iveală de sub masca sarcastică pe care pictorii vremii începuseră s-o fixeze tn tablourile lor. vianu, l. u. 181. Comicul sarcastic, comicul ironiei acre... va dispare. ralea, s. t. ii, 212. Prefăcuta ignoranţă a căpitanului Costache nu ascundea oare cel mai sarcastic şi mai precis înţeles ? c. petrescu, a. r. 122. Istorioarele acelea hazlii... erau în realitate cele mai sarcastice pamflete ale vremii, bogza, a. î. 486. Tonul ei deveni sarcastic, vinea, l. i, 188. Inconformist, sarcastic pînă la paroxism, climatul poeziei argheziene nu este mai puţin incompatibil decît al celei eminesciene. constantinescu, s. i, 131, cf. dn2. Şi-i de ajuns să cităm scrisoarea trimisă de Russo consiliului de război din Cluj spre a ne da seama de tonul sarcastic de care era capabil, varlaam—sadoveanu, 210. Un comentariu sarcastic tragico-grotesc. cinema, 1968, nr. 1, vii. Comediile au devenit poate mai subtile, au căpătat poate un substrat mai filozofic..., mai sarcastic, dar rîsul, bucuria spontană au dispărui, contemp. 1969, nr. 1175, 5/1. (Fig.) Pînzele subţiri de ferăstrău ... izbucnesc cu hohotul sarcastic al unor bufniţe, bogza, C. o. 129. Bătrînii munţi vulcanici oferă Oltului acest sarcastic spectacol, id. ib. 173. 0> (Adverbial) Ttoşu, care nu scosese un cuvînt, zîmbi acum sarcastic, be-breanu, r. ii, 183. Surîdea sarcastic din colţuh buzelor. c. petrescu, o. p. i, 127. „Efectul iniţiativei 1“ intonă sarcastic, la rîndul său, maiorul„ brăescu, v. 39, Rezultatul îl vezi, constată puţin cam sarcastic loanidţ. călinescu, b. i. 170; Rînjind sarcastic, sub mustaţa întărîlată, Ladima îi puse mîna pe umăr. camil petrescu, n. 39. Zîmbeşte mirat şi-şi plimbă privirea sarcastic, de la unul la altul. v. rom. octombrie 1953, 76. Glasul lui Trude suna sarcastic şi aspru, vinea, l. i, 181. Gluma cosmopolitismului junimist este numai o armă polemică, pe care o foloseşte, pasionat şi sarcastic, şi Hasdeu. constantinescu, s. iii, 146.- „Se va vedea mai tirziu...“ îşi spunea el, surîzînd sarcastic, v. rom. ianuarie 1965, 14. (Fig.) întreg mormintul încăptn-du-l, Sarcastic îi spunea: „E loc!“ demetrescu, o. 1013 SÁRCÁZM - §6 - SARCINĂ 44. Sarcastic coardele vibrînd Sub mina cea cu joc tndemtnatic Gemeau acum scîrbos, urlau sălbatic, coş-buc, p. i, 139. Gardu-n zări riztnd s-afundă, Şi mă tem a-l mai privi: Azi, sarcastic, el ar fi Gata să-mi răspundă, id. ib. 262. Sarcastic rtdea pianul cu dinfii lui de fildeş, anghel, pr. 5. A doua particularitate a acestui om era fobia microbilor. îi vedea presăraţi sarcastic pe toate cele. teodoreanu, m. hi, 203. Poetul are sensul versului hohotind sarcastic sub bolţi de dom. ist. lit. rom. ii, 584. + (Despre oameni) Care este plin de sarcasm (1), caracterizat prin sarcasm. (Substantivat) Cei recunoscuţi cu brevet ca sarcastici şi sceptici, cinema, 1968, nr. 8, 20. 15. S. n. Element sarcastic (1) (intr-o operă literară). De la Baudelaire încoace, poezia modernă cultivă nu atlt calofilia, cit alte valori — aş zice: ale expresivităţii— în care intră: urîtul, grotescul, sarcasticul, tragicul etc. românia literară, 1969, nr. 29, 9/3. — Pl.: (1) sarcastici, -ce. — Din fr. sareastiquc. SARCÂZM s. n. v. sarcasm. SARCĂZMUZ s. n. v. sarcasm. SÂRCĂi s. f. (Grecism învechit) Culoare folosită odinioară de pictori pentru redarea carnaţiei. în sarcă pune mai întti ohră de Veneţia şi psimit şi puţin chinovar (sfîrşitul sec. XVIII), grecu, p. 392. — Din ngr. cdtpxa, „carne“. SÂRCĂ2 s. f. v. ţareăi. SARCE1 s. f. (Omit.; Transilv.) Lişiţă (Fulica atra). Cf. klein, d. 418, drlu, lb, valian, v., iser, 188, POLIZU, FONTBRIANT, D., CIHAC, II, 525, MARIAN, O. II, 355, GHEŢIE, R. Iii., BARCIANU,' ALEXI, W., ŞĂI-NEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., BĂCESCU, PĂS. 151. — Pl.: sărci. — Din magh. szârcsa. SÂRCE2 s. f. v. salcei. ŞÂRCENĂ ş. f. v. sarcină. SARCfiRIU s. n. v. sărciner. SĂRCIE s. f. v. salcei. SARCIÎR s. m. v. sărciner. SARCI1VÂR s. n. v. sărciner. SÂRCINĂ s. f. 1. Obiect, fiinţă sau grup de obiecte ori de fiinţe avind o anumită greutate (mare) şi fiind transportate cu un animal de tracţiune, cu un mijloc de transport, pe spinarea omului etc.; greutate pe care o reprezintă aceste obiecte sau fiinţe; povară (1), Încărcătură. Luat-au de la sarcinră spinarea lor. psalt. hur. 69v/l. Şi de vei vedea înjugătoriul nepria-tenului tău căzut supt sarcina lui, să nu-l treci, ce să o rîdici pre dînsa împreună cu el. biblia (1688), 552/14, cf. anon. car., lex. mars. 244. Le era încredinţată paza sarcinilor, maior, ist. 48/16, cf. budai-deleanu, lex. Fieştecarele oştean purta asupra sa cortul său, hrana şi armele sale fără a să osteni de sarcina ce purta. BELDIMAN, N. P. I, 88/13, cf. DRLU, LB, I. GOLESCU, C. Lamas ... le slujeau în loc de catîri, purtîndu-le sar-, cinile. drăghici, r. 65/4. îşi răzimase sarcina ca să se mai odihnească, gorjan, ii. ii, 2/11. Obosit, neputincios, Pune sarcina sa jos. asachi, f. 53/8, cf. valian, v. Putea-vor puterile lui trupeşti purta aceea sarcină. vasici, M. ii, 20/21, cf. iser, 188. Sarcini de-aur şi de smirnă ei încarcă pe cămile, eminescu, o. iv, 192. Au ridicat greutatea şi i-au pus-o lui Cânuţă în cîrcă . t. Tocmai venea o birjă .. . Băiatul s-a ferit repede-n lături şi odată, băldîbîc! şi sdronc! Cănuţă într-o parte cît colo şi sarcina din spinare intr-alia. caragiale, o. i, 133. îl căina într-o zi un pădurar bălrîn, uitîndu-se cu milă cum ducea o sarcină prea mare. vlahuţă, s. a. iii, 353, cf. philippide, p. 180. Tarhat, cu înţelesul de sarcină a unui animal de povară, iorga, c.i. iii, 228. Va plăti în Moldoviţa de fiecare sarcină sau tarhat 2 greşi. n. a. bogdan, c. m. 28. Există şi azi obiceiul roman de a purta sarcini uşoare şi vase cu apă pe cap. puşcariu, l. r. i, 339. Şi mijlocul mi se frînge ... De sarcina armelor, alecsandri, p. p. 255. Se duce pînă într-un vîrf de munte. Acolo pune sarcina jos. RĂDULESCU-COD1N, î. 130, CÎ. ALRM SN III h 1 227. Multe mîni fac sarcina mai uşoară, zanne, p. ii, 234. O F i g .De unde veniţi, îngerii mei, de aduceţi aceale sarcine iuşoare şi rugăciuni ? (cea 1550). gcr i, 1/13. Datori sîntem noi ceia ce sem tari să purtăm sarcina slabilor, coresi, l. 271/18. Cu atîta sarcină vom putea întră întru împărăţia ceriului ? varlaam, c. 408. Că e giugul mieu dulce şi sarcina mea iuşoară iastă. n. test. (1648), 15r/5. Deci să ne nevoim ca să lepădăm sarcina păcatelor ncastre (a. 1689). gcr i, 285/39. întru aceste, ţeara geme supt sarcina cererilor, ar (1831), 4992/26. O biată slabă fiinţă a căzut sub sarcina ticăloşiei vieţii, negruzzi, s. i, 31. Locuitorii pot purta sarcinile ce necesită întreţinerea confortului şi a igienei. ghica, c. e. ii, 583. Voi fugi... departe de casa părintească în care sînt sarcină! alecsandri, t. i, 351. Ce faci, iubite caspe, şi cum te mai găseşti Sub sarcina de daruri a dragostei domneşti? id. ib. ii, 96. Se mai află în poporul ei destulă putere primitivă pentru a ridica şi a purta sarcina culturei? maiorescu, critice, 87. Dealurile erau încărcate cu sarcini de purpură. eminescu, n. 48. Să nu rămînă tcată sarcina ştirilor rele... numai pe umerii lor. agîrbiceanu, A. 449. Doritor de a şti orice, de a se deprinde cu orice împrejurări, de a primi pe umerii săi zdraveni orice fel de sarcină, iorga, p. a. ii, 94. Foaia, nu numai că nu mai era o sarcină, dar aducea carecare cîştig. camil peţrescu, p. 209. înlăturase, cu sfatul lui bine gîndit, multe piedici şi necazuri din viaţa tovarăşilor de muncă, se hotărîse să ia o bună parte din sarcina ce-l împovăra pe Gote, pe umerii lui. a. m. zamfirescu, m. d. ii, 141. + (învechit) Apăsare, presiune. Greutatea aerului care o purtăm pe noi... se socoteşte a fi de mai multe cîntare şi, din obişnuinţă, nu se simte sarcina lui. episcupescu, practica, 18/16. + S p e c. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Legătură saii grămadă (delimitată) (de lemne, de fîn, de paie etc.): care (sau cită) poate fi dusă in spinare sau cu braţele. I era o sarcină de paie aşternutul. dosoftei, v. s. februarie 64v/4. Măgarul, tre-cînd cu o sarcină de lemne preste o baltă, au căzut în tină. ţichindeal, f. 116/22. îşi dejugă boii.. ., le aşternu o sarcină de fîn dinainte, gane, ap. cade. Harap Alb. . . odată începe a smulge la sălăţi înlr-ales şi leagă o sarcină mare. creangă, o. 94. Culese cîteva uscături, făcu o sarcină mică, o luă la spinare şi plecă cu dînsa acasă. isPirescu, l. 266. Femei nevoiaşe ce de-abia păşesc sub sarcina de iarbă, vlahuţă, s. a. iii, 361. îţi faci legătorile... şi le duci unde trebuie cu sarcina, cu spinarea... sau cu carul, pamfile, a. r. 131. Era un smoc, mai bine zis, jO sarcină de ceapă verde, hogaş, dr. i, 26. Dădu sarcina de mohor vacei s-o mănînce. reteganul, p. iii, 3. Se duce pînă într-un vîrf de munte. Acolo pune sarcina jos. rădulescu-codin, î. 130. O sarcină de fîn. alr i 933/510, cf. alrm sn i h 413. + (învechit) Măsură .de greutate sau de volum folosită pentru lemne de foc, echivalînd probabil cu cantitatea care poate fi dusă cu spinarea. Alte diferite măsuri ■ .. mai erau . . . sarcina, carul şi maldacul pentru lemn de foc. n. a. bogdan, c. m. 173. 2. Obligaţie materială (în bani, în produse, în muncă etc.) faţă de o autoritate. Măria-sa... au mîntuit 1025 SargiNĂ - 87 — SARCINĂ cu hrisov domnesc loată ceaia preoţilor de sarcina dărilor. antim, o. 388. Negreşit să va aşeza cu un simţitor adaos de liude, pricinuindu-se sarcină peste a sa cea de acum putere (a. 1819). doc. ec. 228. Va fi cu păcat a răminea lipsiţi de tot, nemaiavînd cu ce ne plăti sarcinile de asupră-ne (a. 1838). ib. 700. Orice fel de sarcină şi cerere in natură ... se desputernicează pentru lotdeauna. regul. org. 27/21. Cifra... care reprezintă acest raport este adevărata expresiune a sar-cinei care apasă pe contribuabilul român, ghica, c. e. ii, 360. Vînătorii domneşti, scutiţi de multe sarcini. iorga, c. i. i, 159. Sarcinile feudale care apăsau asupra ţăranilor noştri erau incontestabil mai grele la începutul secolului al XlX-lea decîl cu o jumătate de secol înainte, oţetea, t. v. 40. Stabileşte partea contributivă a fiecăruia din ei la plata sarcinilor şi datoriilor ce compun pasivul succesiunii, călinescu, s. 198. 3. Ceea ce i se impune cuiva sau işi impune cineva sâ facă !ntr-o anumită situaţie sau într-un anumit scop, obligaţie (1), îndatorire, misiune (I 1); acţiune, activitate de o importanţă deosebită pe care trebuie s-o înfăptuiască cineva, misiune (II); responsabilitate materială sau morală. V. rol1 (I 2). Greutatea sarcinii unui începător doctor, episcu-pescu, practica, lii/16. Dregători vrednici în purtarea sarcinilor publice, asachi, î. 10/18. Această grea sarcină era menită lui Ştefan al şesele, carile, prin a sale fapte iroice, ş-au cîştigat nume de Mare. tm (1841), 2751/22. Menesteu ... ş-a impui sarcina de a pleda ia popoare, aristia, plut. 36/27. la ca o sarcină asupra lui să-i numească el pe cine să aleagă de ginere, peli-mon, i. 205/18. A luai sarcina de-a stîrpi jafurile boierilor. ghica, s. 6. Cucoana Profiri/a.. . dete Măriei şi această sarcină suplimentară, sion, p. 86. Cultura e o sarcină care reclamă şi consumă neîntrerupt puterile vitale ale unei naţiuni (a. 1871). plr i, 265, cf. maio-rescu, critice, 144. Niciodată n-au lipsit sarcini şi îngrijiri a puterii sociale în favoarea conservării şi fericirii indivizilor, conta, o. f. 337. De acum toţi au să ieie parte la sarcini. creangX, o. 268. Îmi păru foarte bine că luasem sarcina întreţinerii şi educaţiei acestui tînăr. caragiale, o. i, 236, cf. slavici, n. ii, 345. Nu mă voi lăsa pînă nu voi duce la capăt bun sarcina ce îmi iau. ispirescu, l. 220. Sarcina unui scriitor este foarte grea într-o literatură în care principiile abia sînt schiţate, macedonski, o. iv, 88. I-a dat lui Pala Sarcina să făptuiască ce-ntîi mie mi-a propus. davila, v. v. 148. Multele d-sale sarcini îl împiedică de a mai fi directorul revistei. în plr ii, 23. Om eşti pentru oameni. Şi nu pentru a le cruţa sarcina de a se îngriji de tine, ci pentru a primi sarcina de a te îngriji de ei. iorga, p. a. ii, 35. Hotărît-am izbînda luptei grele Să las s-o poarte altul cu sarcinile mele. peticX, o. 186. Oho! de sarcina asta nu scapi, agîrriceanu, a. 95. Radu Greceanu a avut sarcina să eternizeze splendoarea curţii lui Constantin Brîncoveanu. bul. com. ist. ii, 3. Lucrul acesta e o adevărată cimilitură, n-ai putea mala să-mi uşurezi puţin sarcina de a o dezlega ? hogaş, dr. ii, 143. E... vorba de împărţirea sarcinilor înire nobilii daci în vremea războiului, pârvan, g. 133. Sarcina romancierului este grea, căci el trebuie să redeie viaţa cu adevăr şi cu poezie în feluritele ei forme. ibrXi-leanu, s. L. 100. Questorul citeşte un discurs al împăratului, prin care se plînge de senatorii ce se feresc de la îndeplinirea sarcinilor publice, lovinescu, c. iv, 83. Recunoştea că avem o sarcină extrem de dificilă şi mai ales primejdioasă, rebreanu, r. ii, 215. Fiecare are sarcina sa de îndeplinit, titulescu, d. 379. Ne luăm sarcina să tratăm în mod ştiinţific. ■. toate problemele ideologice ale vremii noastre. în plr ii, 600. Doi redactori ... aveau sarcina de a controla tipărirea fidelă a materialului, vlasiu, d. 78. Intervenţia inevitabilă a unui element personal în apreciere face deosebit de grea sarcina celui ce vrea să-l studieze [materialul toponimic], iordan, t. 314. Preocupări... acordate altor sarcine decît acele ale literaturii, vianu, a. p. 38. Divanul s-a opus, lăsînd domnului toată sarcina şi toată răspunderea iniţiativei sale. oţetea, t. v. 97. înarmat cu un material ştiinţific justificator, bine ordonat pentru teoriile grupului..., îşi ia sarcina de a explica mişcarea în publicaţii, oprescu, a. m. 17. Sarcina lui . .. era să fie de faţă. arghezi, l. 262. Tot timpul e plin de sine, dar nu de îngîmfare, ci de sentimentul că a primit de la soartă sarcina de a călăuzi şi ocroti Moldova. cXlinescu, c. o. 127. Îşi îndeplinea sarcinile preoţiei, pe care în cea mai mare parte le socotea emanate din credinţi deşarte, blaga, h. 42. Sarcina principală a fizicii secolului al XlX-lea a fost să ducă mai departe, în extindere şi în adîncime, cercetarea fenomenelor macroscopice. sanielemci, r. 11. Iţi încredinţez sarcina să mă reprezinţi pe lingă sultan, tudoran, p. 58. Am crezul că n-o să reuşesc să îndeplinesc sarcina. preda, r. 252. Gheorgle primi sarcina să descopere şi să izoleze elementele provocatoare, agenţii Siguranţei. T. popovici, s. 210. Are conştiinţa sarcinilor grele pe care le impune un studiu, ist. ut. rom. ii, 326. [Dregătorii] mai mici... ajutau pe'marii dregători la îndeplinirea sarcinilor lor la curtea domnească sau in stalul feudal, stoicescu, s. d. 77. Te scutesc de sarcina delicată pe care presimt că fi-ai luat-o. t iulie 1968, 47. Au îndeplinit ¿arcini de o deoiebită însemnătate, fla-cXra, 1969, nr. 1, 5. Desigur, sarcinile majcre ale vieţii ştiinţifice contemporane impun colaborarea între colectivităţi umane, între instituţii, contemp. 1969, nr. 1 169, 1/3. Fieşcare cu sarcina sa. zakne, p. viii, 106. «0> Loc. a d v. în sarcină = în sesmă; împotrivă. O fi făcînd natura multe lucruri ciudate, dar unul ca ăsta nu i se poate pune tn sarcină, tudoran, p. 409. Declară că nu se face vinovat de faptele care i se pun in sarcină. scÎnteia, 1969, nr. 8 192. ^ Loc, pr e p. In (sau, învechit, pe) sarcina... = (adesea in construcţie cu verbe ca „a rămîne“, „a sta“, „a cădea“, „a reveni“, „a pune“ etc.) a) in seama...; în grija...; in obligaţia . ..; în atribuţia... Căratul însă al acestor clăi va fi pe sarcina proprietarului, regul. org. 81/7. Cei mai mulţi fără avere şi reduşi în mizerie era în sarcina urbei, aristia, plut. 111/4. Nu mai pot conta decît pe cavalerii bîtei recrutaţi prin mahalale în sarcina bugetului şi în detrimentul siguranţei publice, ghica, c. E. ii, 335. Ştia că fostul lui sergetlt-major vieţuia în sarcina bucătăresei, bacalbaşa, s. A. i, 179. Literatura a revenit însă, în epoca noastră, în sarcina exclusivă a proletariatului intelectual, lovinescu, c. iv, 6. Cine era prea sărac. . . rămînea în sarcina vătafului şi dădea vătaful pentru el. galaction, o. 280. In sarcina lui cădea să îngrijească de pisici. stXnoiu, c. i. 128. Cheltuielile cu călătoriile şi întreţinerea tot în sarcina celor inspectaţi cad. voiculescu, p. i, 118. Lăsînd grija despre viitorul revistei nu numai în sarcina celor din jurul ei, dar tuturor. în plr i, 258. Se temea oare să nu cădem în sarcina sa ? blaga, h. 98. In sarcina vornicilor au rămas numai atribuţiile judecătoreşti, stoicescu, s. d, 196; b) în legătură cu ..., pe seama ... ; asupra; împotriva. Cei ce le vorbeau le înfloreau pentru profesiară şi le înrăiau in sarcina lui. brXtescu-voineşti, p. 330. S-ar putea decide, cu siguranţă, dacă o lectură greşită sau curioasă trebuie pusă în sarcina copistului sau a autorului, bul. com. ist. i, 51. Vina tuturor suferinţelor lui cădea numai în sarcina notarului. rebreanu, i. 206. Stabilise motive tot aşa de serioase de răzbunare şi in sarcina lui Gore şi a flăcăului clăpăug. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 361. Faptă reţinută în sarcina inculpatului, cod. pen. r.p.r. 420. + (De obicei articulat; adesea urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Activitate pe care o prestează cineva în mod regulat şi organizat, într-o întreprindere, instituţie etc.; funcţie, slujbă. Măcar că cneziia Ardealului iaste în primejdie..., de va plăcea lui Dumnă-zău şi de-l va chema la acea sarcină, nu să va pune împrotiva lui. n, costin, l. 596. Cînd aţi fost încredinţat mie sarcina viziratului, eu n-am lipsit prin toate mijloacele a mă sirgui de a statornici pretulindenea 1025 SARCINĂ SARCOFAG1 cultura şi fericirea publică, ar (1831), 5501/22. El ş-au luat acum a împlini sarcina de bucătariu. drX-ghici, r. 75/16. Fu numit el şi censor, sarcină de magistratură considerată de'mare dignitate. aristia, plut. 337/4. Eu nu ştiu dacă am făcut bine sau rău primind a duce sarcina direcţiei teatrale, alecsandri, t. ii, 58. E grea... sarcina de împărat! contemporanul, i, 234. Fu numit Ofiţer cu aprovizionarea, sarcina cea mai onorabilă din corp. brXescu, o. a. i, 94. S-a angajat, fără murmur, înlr-un restaurant de stat, unde îndeplineşte nu ştiu ce sarcină, călinescu, c. o. 132. + (Rar) Funcţie, facultate (psihică). [Poporul] cînd face poezie nu face politică; cînd inima îi saltă încetează sarcina reflecţiei, maiorescu, critice, 7. 4. Stare a femeii gravide din momentul fecundării pînă la expulzarea fătului; perioadă cît q femeie este gravidă; graviditate. Aceas/[ă] Neagă. . . este în sarcină, dă va face fată şi va trăi,.'. . să ş-o ia (a. 1803). iorga, s. d. vn, 43. Trebuieşte să fie mumele apărate în toată vremea sarcinilor de toată nevoia şi supărarea. episcupescu, practica, 63/4. O daihă'... cercase la 31 de ani toate simptomele unii sarcem. ,cr (1832),' 76I/19, cf. i. golescu, c. Întinde mîna la cea dreaptă peste mijlocul meu, să pleznească cercul şi să se nască pruncul tău, că nu mai pot 'duce această nesuferită sarcină. creangX, o. 53, Acele friguri ale Anei erau simptomele sarcinei. vlahuţă, s. a. iii, 99. E oare indiferent dacă muma omuluia trăit în societatea capitalistă ca proletară, lucrîrid 16 ore pe zi în mine de cărbuni şi bătută de bărbatul ei chiar în timpul sar- cinei? GHEREA, ST. CR. II, 17, CÎ. BIANU, D. S, Doctorul Georgescu zisese intr-un rînd că îndeletnicirile mumei diri timpul sarcinei se moştenesc de copil. brXtescu-voineşti, p. 178. Un singur sfat se încumetase să-i dea fetei, în aceste prime săptămîni de sarcină, agîr-biceanu, s. p. 463. Laura era însărcinată şi se lăuda -că are sarcină grea. rebreanu, i. 331. Un pîntec turtit de grăsime tînără... de parcă ar avea un mic început de sarcină, camil petrescu, p. 90. Toate femeile ■.. au dreptul la un concediu al sarcinei şi al naşterei. sahia, n. 108. Cîrciumăreasa avea un trup urît, cu picioarele scurte şi pîntecul diformat de cele cinci sarcini grele. o. m. zamfirescu, m. d. ii, 152. Sarcina e ... starea cronică a unei femei, ralea, s. t. i, 244. N-ai să poţi să-ţi mai ascunzi sarcina multă vreme, stancu, r. a. ii,. 173. Hemoragia... se produce în momentul ruperii acestei sarcini, belea, p. a. 173. Rămăsese însărcinată şi el îi ceru să întrerupă sarcina, preda, r;." 276. Ana surise, se ploconi atîta cît îi îngăduia sarcina. t. popovici, se. 18. Riscurile unei concepţii în siare de alcoolizare sau consumul de alcool în primele luni ale sarcinii apar convingătoare prin aceste experienţe. contemp. 1969, nr. 1 181, 8/4, cf. t. papahagi, m, 231. O Sarcină extrauterină v. extrauterin, 5. Mărime fizică ce produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau intr-un sistem fizic ori. tehnic; solicitare mecanică produsă de o asemenea mărime fizică; putere debitată de un sistem generator, transmiţător sau transformator de energie. în cataloagele fabricilor de rulmenţi sînt dale sai'cinile pe care le pot suporta rulmenţii, soarf,, maş. 94. Altă serie de fire de urzeală... se nevedesc în primele iţe ... pentru motive cari privesc echilibrarea sarcinii tn iţe şi uşurinţa de condus războiul, ionescu-muscel, ţes. 337. Ampermetrul vinciului nu arată sarcină prea mare. tudoran, o. 116. <0> E x p r. A pune In sarcină = (despre sisteme fizice ori tehnice producătoare de energie) a pune în funcţiune, a face să funcţioneze. M-au trezit din somn zornăitul lanţului şi încordarea motoarelor, care fac să vibreze pereţii cînd sînt puse în sarcină, id. ib. 192. + (Şi în sintagma sarcină electrică) Mărime fizică ce caracterizează starea de încărcare electrică a unui corp; mărime scalară care caracterizează proprietatea unui corp de ă crea în jurul său un cîmp electric sau de a fi acţio- nat atunci cînd se află în cîmpul electric al altui corp; (cantitate de) electricitate. Sarcina electrică a nucleului, care era deosebită de aceea a corpului celulelor tinere, se modifică cu înaintarea în vîrstă. marinescu, p. a. 84. Particulele] care merg spre polul negativ sînt .încărcate cu sarcini pozitive, macarovici, ch. 100. Mărimea sarcinei electrice a ionilor, id. ib. 102. Aceste fapte puneau în lumină existenţa unei structuri discrete a sarcinilor electrice, sanielevici, r. 11. Frecarea face să apară, pe sticlă şi pe ebonită, două specii diferite de sarcini electrice, cişman, fiz. ii, 99. Cele două discuri se încarcă cu sarcini egale şi de semne contrarii, id. ib. Cînd un atom neutru cîştigă un electron, capătă o sarcină electrică negativă, chim. an. călit. 17. + (în sintagma) Sarcină magnetică '= mărime fizică ce caracterizează starea de magnetism a unui corp; masă magnetică. Cf. ltr2. ■ — PI.: sarcini şi (învechit şi popular) sarcine. — Şi : (Învechit) sârcenă, (regional) săcină (alrm sn iii h 1 227/284), săi cină (ib. h 1 227/105) s. f. ■ — Lat. sarcina. SARCINÎR s. n. v. sărciner. SARCOCÎL s. n. Tumoare dură a testiculelor, da- • torită unei inflamaţii, unui traumatism etc. Cf. bianu, d, s., der, m. d. enc. — PI. : sarcocele. — Din fr. sareocile. SARCOFAG1 s. n. Sicriu monumental din antichitate, executat din materiale durabile (piatră, marmură, bronz etc.), adesea bogat ornamentat. Cf. valian, v., negulici, stamati, d. Avînd de făcut ei două sarcofage de piatră, letngropară la poalele muntelui. aristia, plut. 189/10, cf. polizu. La ieşirea din cetate, la stînga drumului roman, am găsit două sarcofage. bolliac, o. 274. Cum intri pe poartă se vede aşezat.. . un sarcofagiu. pelimon, i. 85/10, cf. prot.— pop., n. d. Am văzut mulţime de sarcofagii deschise. bOlintineanu, o. 306. Friza celui mai frumos din sarcofagele de piatră din muzeul nostru naţional, odo-bescu, s. iii, 636, cf. barcianu, alexi, w. După forma secerilor de pe sarcofagul... de la Lateau am trage concluzia că aceste seceri .. . erau foarte mici. pâr-van, g. 140, cf. resmeriţă, d., şXineanu, d. u., cade. Şi-n templul Liniştii, ce pare XJn sarcofag enorm, Toţi muezinii parcă dorm. minulescu, vers. 38. Mai fiecare casă din Celei trebuie să aibă ... un troc ... făcut dintr-un sarcofag roman, galaction, o. 119. Răsă-riseră totuşi gîzele... de primăvară. . ., roşii, cu puncte negre, ca zugrăveala veche din interiorul sarcofagiilor egiptene: c. petrescu, a. 315. Sarcofagul unui faraon. i. botez, b. i, 91. Lapoviţa închisese ca într-un sarcofag de sticlă prispa betonată a şcolii, klopştock, f. 26. Muzeul civic... cuprinde o bogată colecţie de monumente, de vase, de sarcofagii etrusce, cocea, s. i, 83. Sarcofagele vechiului Egipt, teodorean ur l. 128, cf. scriban, d. O direcţie unică se dezvoltă de la basoreliefurile asiriene ... atît de general reprezentate în temple sau pe sarcofage, vianu, e. 20. Vn sarcofag antic, vezi iu, e mult mai plin De tîlcuri, de istorie, cînd e deşert, blaga, poezii, 261. în,sarcofagele egiptene s-au găsit boabe de grîu care au rodit după o aşteptare de trei mii de ani. camil petrescu, o. ii, 33. Măsline pricăjite culese din sarcofagul lui Tutancamon. vtnea, l. ii, 253, cf. ltr 2, dm, dn 2, contribuţii, iii, 301. O lumină moartă înăuntru ca într-un sarcofag scump, barbu, ş. n. 10. La Ampellum, pe un sarcofag păgîn, s-au săpat în veacul IV semnele crucii, pana-itescu, c. r. 100. Dobrogea.,., pămînt plin de sarcofagii romane, inscripţii eline, vestigii feniciene, slave, bizantine, geamii turceşti, colibe de ţigani tătari şi vile cubiste, v. rom. ianuarie 1965, 18, cf. der. Procedeul redat într-o scenă de pe capacul unui sarcofag incaş din perioada precolumbiană este aidoma aceluia din 1028 SARCOFAG2 89 - SARD basorelieful unei case de naşteri din Luxorul Egiptului antic, românia literară, 1969, nr. 63, 28/4. O F i g. Eu [gramofonul] sint un sarcofag: de note îmbălsămate. topîrceanu, p. o. 84. însăşi Coloseul, mort în sarco-fagiul zidurilor lui..., se umplu şi tresări de viafă. cocea, s. i, 130. Trebuie să ie înfăşur mitologic în o mie de ani, să-mi dau seama dacă poţi să spargi pereţii sarcofagului de vremi, călinescu, c. o. 219. în sarcofagul artei fără artă, în fantasmagoria lor deşartă, Se descompun cadavre-mbălsămate. v. rom. decembrie 1954, 6, + Monument funerar modern construit ca un sicriu mai sus definit. Mai multe morminte, între care e şi sarcofagul cel minunat de marmor al lui Frideric III. fm (1841), 851/5, cf. şăi- NEANU2, CADE, LTR2, DN 2, DM. + P. gen'er. (Rar) Sicriu. Patru sacristani purtau pe umăr un sarcofagiu (coşciug), filimon, o. i, 334. Asistă la cobortrea sarcofagului lui Napoleon în cripta Domului Invalizilor, vianu, a. p. 85. + P. anal. (Rar) Ladă, cufăr, sipet (in care se ţin lucruri vechi). Sarcofagiile eu blănuri... au secai de tot. vinea, l. i, 127. — Pl.: sarcofage. — Şi: (astăzi rar) sarcofágiu (pl. sarcofagii), (învechit, rar) sarcofáj (valían, v.) s. n. — Din fr. sarcophage, lat. sarcophagus. SARCOFAG2, -A adj. (învechit; despre animale) Carnivor. Cf. i. golescu, c. Animale fitofage (mîh-cătoare de ierburi) şi sarcofage (mîncătoare de carne). antrop. 41/15. Se poale dară zice, în înţelesul hemic, curh că vietatea sarcofagă, spre ţinerea procesului vieţii, se mistuieşte pe sine însuşi, fm (1846), 228a/21, cf. NEGULICI, STAMATI, D., ASISTIA, PLUT., PROT. —POP., N. D. — Pl.: sarcofagi, -ge. — Din ngr. oapxócpayoi;. SARCOFAGIU s. n. v. sarcofag1. SARCOFÁJ s. n. v. sarcofag1. ■ SARCOLÉM s. n. (Anat.) Membrană conjunctivă laxă, fină, care înconjură fibra musculară. Sarcolemul e umplut de o substanţă granulată, babeş, o. á. I, 133. într-un caz de febră tifoidă s-a văzut o proliferare a nucleilor sarcolemului. id. ib. 146, cf. ltr 2, d. med. — Pl.: sarcoleme. — Şi: sarcolemă s. f. ltr2. — Din fr. sarcolemme. SARCOLEMĂ s. f. v. sarcolem. SARCOLOGÍE s. f. (Anat.; rar) Miologie. Cf. i. GOLESCU, C., NEGULICI, PROT. — POP., N. D., SCRIBAN, D., DN 2, DEX. — Din fr. sarcologie. SARCÓM s. n. Tumoare malignă a ţesutului conjunctiv, care se dezvoltă rapid şi produce metastaze In diferite organe. Cf. i. golescu, c., barcianu, alexi, w., bianu, d. s. De sub picioare eu pămîntul mi-l amputez ca pe-un sarcom. anghel—iosif, c. m. ii, 6. Cele mai multe cazuri de sarcoame primitive publicate ar fi ... cazuri de sifilis, babeş, o. a. i, 476. Gravitatea sarcoamelor constă in aceea că ele se întind repede în profunzimea organului atins. enc. vet. 747. Scrisoarea lui... vorbeşte de sarcom canceros, teodoreanu, m. iii, 383, cf. scriban, d., dn2, der. Sarcoamele sînt mai frecvente la nivelul tegumentelor, abc săn. Este vorba de un agent viral pus în evidenţă în sarcomi. contemp. 1969, nr. 1 207, 8/4, cf. d. med., m. d. enc., dex. . — Pl.: sarcomuri şi sarcoame, (rar, m.) sarcomi. — Şi: (rar) sarcomă s. f. i. golescu, c., barcianu, ALEXI, W., SCRIBAN, D. . — Din fr. sarcome, lat. sarcoma. SARCOMATÓS, -OÁsA adj. (Med.; despre ţesuturi, celule etc.) Care are sarcom(uri), cu’ sarcom(uri), atins de sarcom. De aci, începe o proliferare, mani-feslîndu-se printr-o dublare a celulelor..., celulele . ■. luind caracterele mai mult ale unei ţesături sarcoma-toase. babeş, o. a. i, 483. Filtratul obţinut a fost inoculat unor celule conjunctive normale umane, ce şi-au schimbat aspectul transformîndu-se în celule sarcoma-toase. contemp. 1969, nr. 1 027, 8/6. — Pl.; sarcomatoşi, -oase. — Din fr. şarcomateux. SARCOMAT0ZĂ s. f. Boală caracterizată prin apariţia unor sarcomuri multiple. Cf. d. med. — Pl. : sarcomatoze. — Din fr. sarcomatose. SARC0MĂ s. f. v. sarcom. SARCOPLASmA s. f. Substanţă lichidă sau semi-lichidă care intră în componenţa citoplasmel fibrei musculare. Cf. ltr 2, dn a, d. med., m. d. enc. — Pl.: sarcoplasme. — Din fr. sarcoplasme. ' ■ SARCÓPT s. m. Parazit microscopic din clasa arah-nidelor, care pătrunde în pielea omului sau a animalelor şi care produce scabia (Sarcoptes scabiei)■ Cf. bianu, d. s., enc. vet. 496, cade. Sarcoptul rîiei, păianjeni ce dau boala urîcioasă de care n-a scăpai nici Creangă, simionescu, f. r. 422, cf. ltr2, der, dn2, m. d,.-enc., dex. O Fi g. Duci, impostori, lingăi, lichele, Sarcopţi adăpostiţi sub piele. vulpescu,p. 142# — Pl.: sarcopţi. — Din fr. sarcopte. SARCÓPTIC, -A adj. Care este produs de sarcopt. Rîia sarcoptică se iveşte pe părţile dinainte ale corpului. enc. vet. 496, cf. 577. — Pl.: sarcoptici, -ce. — Sarcopt + suf. -ic. SARCOSPORIDIÓzA s. f. Boală parazitară a, er-bivorelor şi păsărilor, produsă de un sporozoar care se localizează în musculatură, formînd chisturi. Cf. ENC. VET. 653, LTR 2, DER, DEX. — Pronunţat: -di-o-, — Pl.: sarcosporidioze. — Din fr. sarcosporidiose. SARCOLJSTĂ s. f. v. sărăcustă. SARCOZÎNĂ s. f. Aminoacid obţinut sintetic sau prin hidroliza creatinei musculare, care se prezintă sub formă de cristale incolore cu gust dulceag. Sinteza sarcosinei în organism are loc printr-o reacţie ... biologică, ltr 2, cf. m. d. enc., dc. — Scris şi: sarcosină. ltr2* m. d. enc. — Din fr. sareosine. SARD, -A s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Sardiniei sau care este originară de acolo; (la m. pl.) populaţie care locuieşte în Sardinia; (rar) sardinian (1). Cf. CADE, SCRIBAN, D-, DER. 2. Adj. Care aparţine Sardiniei sau sarzilor (1), privitor la Sardinia sau la sarzi; (rar) sardic, sardinian (2), (Învechit, rar) sardinesc, sardinez. O corabie sardă sosind astăzi de la Alexandria ... a adus vestea că un trup de corăbii de transport... n-a putut să se apropie de ţărmurile ostrovului, cr (1829), 20/1, cf. ŞĂINEANU 2, RESMERIŢĂ, D., CADE. Am aUZit desluşit chiar vocabule sarde şi spaniole, sadoveanu, o. xiii, 971, cf. scriban, d; O Limba sardă (şi substantivat, f.) = limba vorbită de sarzi (1). Limba sardă, vorbită în Sardinia, graur, i. l. 203. în sardă se observă 1045 SARDAC - 90 - SARDINIAN numeroase infiltraţii din spaniolă şi catalană, scl 1957, 116, cf. DER, M. D. ENC., DEX. — PI.: sarzi, -de. — Din fr. sarde. SARDÂC s. n. v. aărdac. SARDANAPALESC, «A adj. (Franţuzism rar) Sardanapalic. Lingă masa lui sardanapalescă, in sufrageria uriaşă..., trona un boloboc de vin. i. botez, b. i, 38. — PI. : sardanapaleşti. — Din fr. sardanapalesque. SARDANAPALIC, -A adj. (Despre ospeţe, modul de viaţă al oamenilor etc.) Exagerat de îmbelşugat, de luxos, (franţuzism rar) sardanapalesc; p. exţ. (despre modul de viaţă, manifestările oamenilor) desfrînat, destrăbălat, dezmăţat. Banchetul sardanapalic. anghel — iosif, c. M. ii, 99. Ultimul „speech“ s-a ţinut la banchetul sardanapalic, iosif, v. 173. Luase obiceiul să tntindăospeţe sardanapalice, ciauşanu, h. scut. 89. îmi repeta cuvint cu cuvlnt cile o scenă mai cu coarne şi mai cu moţ din orgiile mele sardanapalice. cocea, s. i, 207. Urmăriţi oare... să mă asasinaţi cu belşugul unui ospăţ sardanapalic ? stancu, r. a. in, 339. Ajunsese şi prin faţa prefectului, căruia-i mulţumi pentru distinsa favoare de-a-l fi invitat la această petrecere: sublimă, sardanapalică, t. popovici, s. 331, ef. dn 2. La Constantinopole vegeta un întreg „proletariat al literelor", compus din poeţi care cîntau la ferestrele şt mesele sardanapalice ale împăraţilor. HOMÂ.NIA LiterArX, 1969, nr. 53, 19/2, cf. m. d. enc. — PI.: sardanapalici, -ce. — Sardanapal (n. pr.) + suf. -ic. SARDANAPALlSM s. n. (Livresc) Viaţă desfrînată, destrăbălată (dusă de cineva). Cf. i. golescu, c., DN 2, M. D. ENC., DEX. — Sardanapalic + suf. -ism. SARDEA s. f. Numele mai multor specii de peşti marini (de dimensiuni mici) din familia clupeidelor, asemănători cu scrumbia, cu carne gustoasă, care trăiesc mai ales în Oceanul Atlantic şi în bazinul Mării Mediterane, dintre care cea. mai cunoscută este Sardina pilcharduş; (mai ales la pl.) conservă preparată din carnea acestor peşti; (rar) sardină (3). Ostro-pielul de sardeale care să măriîncă cu peaşte fript pe grătar. mîncXrile, 93/3. Una mie sardele (a. 1792). uricariul, iv, 132/7. O sulă de sardele (a. 1794). iorga, s. d. viii, 30. Mulţimea peştelui este nesocotită, din care: sardele, peşte roşu. golescu, î. 81, cf. lb. Sardea ... şi sardelă, un peşte mic şi foarte sărat, dă mare. i. golescu, c., cf. valian, v. In Oceanul Gheţos să prind multe balene, în Oceanul Atlantic heringi, şi în Mr. Mediterană mai cu samă sardele, rus, i. i, 96/28, cf. iser, 188, polizu. Sardelele se găsise în Oceanul Atlantic. drXghiceanu, c. 117, cf. cihac, i, 242, ddrf, philippide, p. 64, barcianu, alexi, w., şXineanu 2. Sardelele sînt hrănitoare, plăcute şi uşor de mistuit, bianu, d. s., cf. tdrg. Toate cutiile de lemn sau de carton, ţoale cutiile de sardele. . . le aduna cu sfinţenie. brXtescu-voineşti, p. 80. Am sardele de cutie tare bunei, hogaş, dr. i, 97, cf. resmeriţX, d., nica, l. vam. 217, cade. Copiii jnfulicară cu lăcomie sardele, zacuscă, felii de salam. c. petrescu, î. ii, 174. Măsline, salam, sardele, scobitori. brXescu, o. a. i, 33. Cutii de sardele şi tinichele de conserve, teodo-reanu, m. iii, 173, cf. gXldi, m. phan. 247, scriban, d., ltr 2. Apoi mănîncă în chilia lor raci scordolea, sardele de cutie şi alte asemenea. cXlinescu, s. c. l. 97, cf. h. LovtNESCu, t. 171. Tonul,... răpitor prin excelenţă, se hrăneşte cu scrumbii albastre, lufari, sardele. ap 127, cf. sfc iv, 146. Se curăţă sardelele, se taie mărunt, s. marin, c. b. 38, cf. zanne, p. ix, 709. ■y> (Ca termen de comparaţie, sugerează ideea de maximă îngrămădeală) Musafirii sînt grămădiţi ca sardelele-n putină, alecsandri, t. 772. Oameni îngrămădiţi ca sardelele căscau gura la comedii, sadoveanu, o. iii, 58. Intr-o magazie a şlepului încăpeau o sută de marinari rînduiţi ca sardelele în cutie, bart, s. m. 71. Dintre miile de cetăţeni înghesuiţi ca sardelele, agăţaţi de balcoane sau uluci..., nici doi la sută nu erau ţărani, cocea, s. i, 263. — Pl.: sardele şi (Învechit) sardeale. — Şi: sardelă s. f. — Din sardele (pl. al lui sardelă). — Sardelă (Prin analogie) Apele ciucurilor de cristal, trecînd prin sarea de gheaţă a geamurilor, se prefăceau într-o ploaie fină de scîntei albe. călinesctj, c. n. 271. O Fig. Iară voi fiind sare, de vă veţi împuţi. . . întuneca-vă-veţi. coresi, ev. 218. Şi ceialalţi apostoli sînt vîrfuri şi stîlpi, şi sare şi lumină (a. 1699). gcr i, 329/35. Cuvintul tău iaste cu sare îndulcit. mineiul (1776), 175rl/27. Eterna uniformitate dezgustă, numai varietatea e sarea, plăcerii, i. negruzzi, s. vi, 151. Rîsul şi veselia sînt piperul şi sarea vieţii, hogaş, dr. ii, 59. Priviri şi-abecedare catalizezi sever Ca să se nască sarea învăţăturii, nouă. labiş, p. 408. <0 Sare şi piper = numele unor stofe a căror ţesătură,- în două culori, dă impresia unui amestec de cristale de sare (1) cu boabe de piper (I 1) pisat. Cf. sfc iv, 246. 0> Loc. a d v. La sare = a) (construit cu verbe, ca „a pune“, „a fi“ etc.) în saramură (1). Spinările eraU încă la sare, într-un ciubăr curat, agîrbiceanu, s. 177. Maldăre enorme de piei puse la sare. bogza, a. î. 99; b) (construit cu verbe ca „a trimite“, „a duce“ etc.) la muncă silnică în saline. Cf. zanne, p. IV, 107. Toate faptele astea încîlcile au fost descurcate de judecători, şi Hilarii au fost trimişi la sare. pas, z. i, 162. Dincolo ... de mormîntul alb al viilor trimişi la sare va mai rămîne ceva. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 80. La sare-i duce şi ocna-i mănincă! id. ib. 146. O L o c. v b. A da (sau a pune) sare = a săra (1). Cf. ddrf. Pun sare. Gust în vîrful lingurii, sadoveanu, o. xii, 630. A pune (ceva) la sare = a saramura (1, 2). O Expr. Marea eu sarea sau marea şi sarea, sarea cu marea v. mare2 (1). (Rar) Sarea şi marea = lume foarte multă. însoţisem pe tală-meu la băile de la Balta-Albă, unde se adunase in acel an sarea şi marea. odObescu, s. ni, 21. A mînca pline (sau, regional, pită, mămăligă) şi sare cu cineva (sau împreună) ori a mînca toţi o pline şi o sare v. m î n-ca (1). A minca plinea şi sarea cuiva sau a minca pline şi sare de la cineva v. mînca (1). (Regional) A (nu)-i fi cuiva de ceva sau a (nu)-i veni cuiva să facă ceva cum (nu) ii este ciinelui a linge sare — a nu dori, a nu avea chef de (a face) un lucru (necesar). Aru ne era a învaţă, cum nu i-i cînelui a linge sare. creangă, o. 239. Că nu i-a fost voinţa de a face ceva: îmi era şi mie ca şi cînelui a linge sare. şez. ii, 75. A fi ca sarea-n bucate = a fi potrivit, adecvat. Cf. zanne, p. ,iv, 110. A-i fi (sau, regional, a-i avea, a-i sta etc.) cuiva (drag) ca sarea-n ochi = a-i fi cuiva antipatic, nesuferit, a nu putea suferi (pe cineva). Fetele împăratului... priveau la verişor... cum priveşte cinele pe mîţăşi li era drag ca sarea-n ochi. creangă, o. 102. Nevesle-sei îi sta aceşti copilaşi ca sarea în ochi. ispirescu, l. 333, cf. zanne, p. ii, 354. Se mutase înapoi la Trifon Tălaru . . . deoarece Florica o vedea ca sarea în ochi. rebreanu, i. 484. Numai pe bogaţii cari nu dădeau popii zeciuiala... îi avea dragi ca sarea in ochi. dan, u. 88. Cind zice că nu i-i drag cineva: mi-i drag ca sarea-n ochi. şez, ii, 75. A primi pe cineva (sau a ieşi înaintea cuiva) eu piine şi (cu) sare = a primi pe cineva cu mare cinste. Multe sule de munteni... ieşiră întru intîmpinerea domnului cu pine şi sare. sion, p. 160, cf. zanne, p. iv, 58. A pune (sau a turna) sare pe rană = a provoca (cuiva) o durere sufletească sau iritare, reactualizînd o problemă delicată, insistînd asupra ei etc. Ferindu-se să toarne sare pe rană în asemenea situaţie, el vorbi înadins cu oarecare ironie, v. rom. martie 1954, 163. A-i pune (sau parcă i-a pus) sare pe coadă, se spune despre cineva care s-a (ori a fost) enervat. Cf. m. d. enc. A se amesteca In toate ca sarea-n bucate = a se amesteca în numeroase probleme, treburi etc. care nu 11 privesc; Cf. zanne, p. iv, 110. Sarea pămintului (sau, rar, a lumii, a poporului etc.) = element esenţial (al 1070 SARE - 93 - SARE unei comunităţi socialc); ceea ,ce este mai preţios. Voi sefi sarea pămîntului. cobesi, tetr. 7. Voi stnteţi sarea pămîntului. antim, o. 125. Clerul era sarea poporului. ghica, c. e. ii, 407, cf. zanne, p. iv, 110. Voi popii sînteţi sarea lumii de oameni. Voi cînd vă stricaţi, stricat ajunge şi poporul, pentru că voi le slujiţi de modele, vissarion, b. 361. Cei mulţi, săraci şi proşti, Teosva, sînt sarea pămîntului; pe aceştia îi asupresc puterile lumii, sadoveanu, o.xii, 85. Ar putea fi sarea pămîntului şi grădina lui Dumnezeu — aceşti oameni amuzanţi cu bancurile lor spirituale cinema, 1968, nr. 6, 9. Opera de artă... să fie sarea pămîntului, lumina care alungă bezna, m 1968, nr. 12, 3: (Regional)'A(-i) li (cu) mina (sau mîinile) de sare = a avea ghinion. Cf. 2anne, p. ii, 258. (Cu schimbarea verbului) Cîte flori pe iaz în sus Toate cu mîndra le-am pus . ■ ■ Le-am pus cu mina de sare Şi nici una nu răsare, jarnîk—bîrseanu, d. 154. O Compus: (regional) sarea-caprei = specie de lichcn (Cladonia rangiferina). Cf. borza, d. 197. + F i g. Fineţe spirituală, spirit; farmec; haz. Giuma-(i perde sarea cînd cel care glumeşte rîde însuşi, i. negruzzi, s. v, 362. N-are nici o sare In critica ce-o face. anghel—iosif, c. m. ii, 26. Oamenii de soiul ăsta dau sare vieţii. h. lovinescu, t. 344, cf. zanne, p. iv, 110. 2. (Adesea urmat de determinări care indică felul, natura) Compus chimic rezultat din reacţia dintre un acid şi o bază, dintre un acid şi o altă sare (2), dintre o bază şi o altă sare (2), dintre două săruri (2) , dintre metale, oxizii lor şi acizi sau prin combinarea unui metal cu un metaloid. Cf. i. nat. 35, ist. nat. J2. Ia piatră-vînălă, adică sare de aramă de la spiţărie, cinci dramuri, pisCupescu, o. 318/7. Apa cea dulce curgătoare de izvoare..., limpede şi uşoară, proaspătă şi curată, de sări şi de metal, episcupescu, practica, 29/31. Făntini cu apă minerală feruginoasă (cu fier) şi cu pucioasă, avînd pe fund şi alte săruri. ar (1829), 682/20. Sările minerale... să deosebesc de alte minerale mai ales prin lesnicioasa lor topire şi desfacerea în apă. J. cihac, i. n. 386/23. Borax (sare minerală), ic. lum, (1840), 72a/12, Materia organică şi toate sărurile aflătoare pe surfaţa terenului, caiet, 100v/2. Adesea încă . <. se mai arată prin numele sărei raporturile după care acidul şi basa se află combinaţi. marin, pr. i, xviii/1, cf. stamati, d. O mulţime de săruri minerale care se află în stare solidă în ţămînt (sare, calcar, gips etc.) se desolve în corpul plantei şi contribuiesc asemenea la clădirea ei. barasch, b. 4. Fluviile au totdeauna o mică cantitate de săruri în disoluţiune. conta, o. f. 224, cf. ddrf. Sările care cuprind în ele apă de crislalizaţiune se numesc sări hidratate. foni, ch. 165. Az[otul] rămîne în sol sub formă de săruri amoniacale. marinescu, p. a. 40, cf. nica, l. vam. 218. Metalele ... cu acizii dau compuşi chimici numiţi săruri, orbonaş, mec. 37. Preparator de stiruri galvanice şi tratare termică, leg. ec. pl. 292. Inervaţiunea are loc numai asupra proloplasmei, nu şi asupra rezervelor de grăsime, glicogen sau asupra sărurilor din schelei, parhon, b. 139. Lucrările lui... făcuseră cunoscut, în primul deceniu al secolului, efectul de descompunere chimică legat de trecerea curentului continuu în soluţii apoase de acizi, baze şi săruri, sa-nielevici, r. 11. Din săruri şi scoici, în chimii de-nce-put, Migala-i meschină in rocă rezistă: Milenii de mîluri pe-aici au trecut... Şi creşte, bătută, cetatea lui tristă, v. rom. ianuarie 1954, 165. Fierul e şi mai tare şi mai ieftin decît bronzul, dar are neajunsul că în atingere cu lemnul de stejar şi cu apa mării, care cuprinde fel de fel de săruri, rugineşte, tudoran, p. 106. Hrana mai trebuie să conţină elemente absolut necesare vieţii, şi anume: apă, săruri minerale şi vitamine. belea, p. a. 235. Ascultă în retorte cum lucrează Acizi şi săruri tonic murmurînd. labiş, p. 309. Cum aurul este unul dintre cele mai nobile metale, forma stabilă a sărurilor este, mai ales, forma complexă. chim, an. călit. 174, Apa mării conţinţ totdeauna o cantitate de săruri, geologia, 30. Săruri biliare, componente importante ale bilei, luînd naştere la nivelul ficatului prin combinarea acizilor biliari cu doi antino-acizi... şi cu sodiul. abc sXn. 320. Dintre sărurile metalice, cea mai întrebuinţată este pialra-vînătă. VÎN. pesc. februarie 1964, 17. Hidrologii şi ihtiologii... se referă mai ales la sărurile pe care le conţine apa. ap 11, cf. d. med.Saré amară (sau de Seidlitz) = sare (2) de magneziu a acidului sulfuric, sub formă de praf alb, cristalizat, solubil în apă, care se întrebuinţează în industrie şi în medicină (ca purgativ); sulfat de magneziu. Această boală se întîmpină... cu luarea de cinci dramuri a sării amare, episcupescu, practica, 417/10. Avem pilde unde 2 sau 3 loţi de salitru sau pialră-acră... au fost luate în loc de sare amară. vasici, m. ii, 61/16. Mi-am împărţit deci sarea amară cu simpaticul meu vecin, anghel—iosif, c. l. 201. Era posomorit parcă i-ar fi dat să bea ceai de siminichie cu sare amară, reireanu, nuv. 243. Bunica a găsit pacheţelul cu sare amară, teodoreanu, c. b. 63. Sarea amară nu trebuie să lipsească din nici o casă. voi-culescu, l. 248, cf. MACARovici, ch. 357. O vindec cu o sare amară, arghezi, l. 109. Acelaşi remediu unic şi sinistru: doza de chinină, doza de sare amară. bogza, a. î. 88. Sare amară! gifîi el. Multă! vinea, l. i, 399. Sare de lămîie — acid tartric (sau citric) folosit drept condiment. Cf. polizu, alexi, w. Cositor şi sare de lămîie. pamfile—lupescu* crom. 112. Pojghiţă sticloasă şi acră ca sarea de lămîie. i. botez, b. i, 65. Sarea de lămîie (acid citric) cu care se acresc ciorbele. E folosită la facerea limonadei pentru bolnavi cu .fierbinţeli, voiculescu, l. 248. Sorbiră apoi prin pai limonadă... care nu era decît apă zaharată, acidulată excesiv cu sare de lămîie. cXlinescu, o. i, 114. Se adaugă smîntîna, mărarul tocat fin... şi sare de lămîie. s. marin, c. b. 35. Sare de măcriş = substanţă chimică rezultată prin combinarea moleculară a acidului oxalic cu oxalatul acid de potasiu, sub formă de cristale mărunte, folosită ca decolorant in industria textilă. Cf. dm 484, ltr2, m. d. enc. (Regional) Sare acră (sau amară) = alaun (de aluminiu şi de potasiu). Cf. barcianu, alr sn ii h 580. (Popular) Sarea pisicii (sau miţei) = (sulfură de) antimoniu. Cf. lb, i. golescu, c. Atcea se fin încă preparatele de argint-viu, (sărăcica) a antimoniului (sarea pisicei). vasici, m. ii, 61/6, cf. lm, ddrf, conv. lit. XXIII, 1 068, ALEXI, w., tdrg, resmeriţX, d., şXi-NEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., H XI 324. Ia O ulcică nouă, toarnă într-însa apă neîncepută, apoi nouă pe-tricele albe, crude, cu deosebire sarea miţei. şez. xix, 160, cf. ii, 23. (învechit) Sare de cenuşă (sau de leşie) = carbonat de potasiu. Pucioasa topilă cu sare de cenuşă seau potaşă. ar (1829), 441/10. Să se ia unt de sare de cenuşă, cile 60 de picături într-o ceaşcă de lapte dulce, episcupescu, practica, 368/13, cf. i. golescu, c. (învechit) Sare de prunel(ă) = azotat de potasiu lichid. Ia sare de prunei, un dram. episcupescu, practica, 274/20. Ia sare de prunelă. id. ib. 394/30. + S p e c. (Mai ales la pl.; de obicei urmat de determinări care arată felul) Nume dat unor substanţe folosite pentru á parfuma apa de baie şi în scopuri curative. Mîini nevăzute dăduseră iama în sărurile Yardley. vinea, l. i, 75. 3. (La pl.) Nume dat unor substanţe (volatile) cu miros puternic (pe bază de fenol, camfor etc.), întrebuinţate (în trecut) pentru trezirea din leşin ori pentru prevenirea acestuia. Deşteptări palide pe sofale, cu săruri la nas şi apă de flori la tîmple. teodoreanu, m. ii, 405. Atunci răsună un tunet vocal, din senin, răstit, crîncen, hain care are efectul sărurilor englezeşti — săruri de lavandă în amoniac — destupate sub nas. id, ib. iii, 143, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: (2, 3, regional, 1) săruri şi (învechit, 1, 2) sări, sărurej sari. — ţat, sal, salís. 107Q sarecă 94 - SARICĂ SÂRECĂ s. f. v. sarică. SAREMURĂ s. f. v. saramură. SARÎTR subst. v. silitră. SARF subst. (Turcism învechit, rar) Gramatică. Am învăţat şi eu sarf, la veleat 64, în Ţarigrad. văcă-rescul, ap. şio îx2, 159. — Diri tc. sarf. SARGĂS s. n. v. sargasă. SARGÂSĂ s. f. Algă de culoare brună care creşte îndeosebi pe coastele Americii, de unde este smulsă de curenţi şi dusă î'u jumătatea nordică a Oceanului Atlantic, între insulele Bermude, Canare şi Azore. Cf. alexi, w. Şi prin valuri translucide cu vibraţii de fosfor, Unde tremură sargasul. pillat, p. 47. Alge verzi şi anemone palide şi lungi sargase, Înşirate pe nisipuri de-al refluxului şivoi. id. ib. 60, cf. scriban, D,, LTR2, DN2, DEX. — Pl.: sargase. — Şi: (rar) sargăs s. n. — Din fr. sargasse. SARGHÎEi s. f. (Regional) Pînză (rară) de sac folosită la împachetat, la făcutul saltelelor, ca ştergător pentru talpa încălţămintei etc. Cf. scriban, d., cv 1951, nr. 1, 36, 37. — Pl.s sârghii. — Şi: sarghiu s. n. scriban, d. r- Din tc. sargi „bandaj, bandă“. SARGHÎE2 s. f. v. sîrghie. SARGHIU s. n. v. sârghiei. SARGII subst. pl. (Prin vestul Olt:) Obiect pe care tăbăcarii întind pieile la uscat. Se întinde pielea pre masă şi, ungîndu-se cu untdelemn sau cu untură de peşte, se întinde afară la sargii ca să se usuce. i. 10-nescu, m. 703. — Accentul necunoscut. — Din tc. sergi. SARHÂT s. n. v. serhat. SARÎ s. n. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, purtat mai ales în India, constînd dintr-o fişie lungă de ţesătură, drapată în jurul corpului, pînă la glezne, şi avînd un capăt aruncat peste umăr. Cf. der. Femeile poartă frumosul „sari“ viu colorat, scînteia, 1969, nr. 8 211. Femeile poartă în genere sariul, care le dă o înfăţişare sărbătorească, contemp. 1969, nr. 1 168, 10/1, cf. M. d. enc., dex. — Accentuat şi: sări. dex. — Pl.: sariuri. — Din fr. sari. SARÎC s. n. Văl făcut dintr-o ţesătură fină (adesea împodobit cu pietre preţioase) care se înfăşură în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc.; p. gener. (învechit) turban; (învechit, rar) sariclîc. Sărechi. . . mic urşinic (a. 1736). iorga, s. d. vii, 196. Oameni, alţii cu işlice, alţii cu sărîcuri, alţii cu capul gol (a. 1805). grecu, p. 156. Şi aproape Ungă dînsul patru oameni cu sarăcuri, stînd înspăimîntaţi. id. ib. 251, cf. i. golescu, c. Văzui în văzduh un altfel de zmei îmbrăcaţi în albe, şi cu sarice în cap ca hogi[i], gorjan, h. iv, 141/31. In capul său era un fachiul (saric) plin de rubinuri. id. ib. 155/28. Pe capu-i, de o parte, saricu-i de velură Rouat de pietre scumpe. bolintineanu, o. 217, cf. cihac, ii, 610. El îşi scoase haina largă şi fesul, înconjurat de saricul cel pestriţ de borangic. tafrali, s. 71, cf. şXineanu2, resmeriţă, d., cade. Saricul era un fel de turban, c. gane, tr. v. 434. Nu te uita la albeaţa saricului, cînd săpunul cu care l-a spălat pe răboj l-a luat. zanne, p. iii, 359. + (învechit) j,Turban de cocoană“, scriban, d. — Pl.: sarice şi saricuri. — Şi: (învechit) sarac, sarîc (grecu, p. 114), sărechi, sărîc s. n. — Din tc. sank. SÂRICĂ s. f. Manta ţărănească lungă şi miţoasă pe dinafară, ţesută din fire groase (de lînă), pe care o poartă oamenii de la munte, mai ales ciobanii; p. e x t. material din care se confecţionează această manta. V. suman. Cu sarecă de păr de cămilă îmbrăcat. varlaam, c. 492. Elisei oarecînd prorocul cu sareca lui Ilie apa Iordanului trecu neudat. dosoftei, v. s. februarie 77r/2, cf. anón. car. i pâr[eche] mănuş de lănă..., o sarica (a. 1754). iorga, s. d. xii, 68, cf. budaI-deleanu, lex., lb. Romanii în Dacia fiind nev-iţi de frig a lepăda toga şi a se revestí cu sarica dacă. heliade, o. II, 383, cf. i. golescu, c. Sarica lui strălucea. i. văcărescui, p. 455/6. 6 dîrste tn satele Lopă-tari şi Măneşli, care scoate una dîrstă 30 şi 40 pături pă an, avînd una sarică de făcut lei 1, par[ale] 30 (a. 1850). doc. ec. 979, cf. polizu, baron zi, l. 95. Neam de neam n-a cumpărat lucru de ttrg, nici glugă, nici cămăşi,... nici sarică, jipescu, o. 144. Români..., cu sarica lor neagră, la spate cu glugă, odobescu, s. i, 228. Pînă a vorbit acestea eram şi învălit într-o sarică ghiţoasă de Caşina. creangă, o. 191. Sărici Mănoase..., căciuli cu fundul mai larg. delavrancea, s. 171. Ciobanul cu sarica ddcică pînă în pămînt. vlahuţă, s. a. iii, 360. în cap poartă o glugă, lucrată..., şi făciUă dintr-o bucată de sarică, şez. i, 41, cf. ddrf. Vara se poartă pentru ploaie „zeiche“ făcută din pă-nură neagră de casă, iarna se poartă „sarică“, mol-dovan, ţ. n. 174. Sarica este o haină care serveşte în contra gerului mare, ea este făcută din lînă lungă, dar netoarsă. manolescu, i. 183, cf. barcianu, jah-resber. viii, 121. In faţa lui sta lancu Temelie, cu o sarică lăţoasă pe umeri, sandu-aldea, a. m. 152, cf. alexi, w., şăineanu2. Pe spate mâi poartă ciobanii sarica şi o bucată de postav alb. păcală, m. r. 120. A început să-i îngrămădească pé spate o sarică,... doiiă lăvicere. gírléánü, l. 99. Dé jur împrejur aşternuse piei de oaié, cojoace şi sarici, hogaş, dr. i, 58. Şube ... cam în felul sumanelor, iar nu a saricelor ■. ■ lungi şi largi mocăneşti, pârvan, g. 169, cf. resmeriţă, d. Parte din lînă o lucrează în casă, făcînd: dimii, zeghi, Chilimuri, plocale, sarici pentru purtai ori pentru desfacere la tîrguri. rădulescu-codin, m. n. 59. Ţăranii mai preparau şi alte articole, ca pînzeturi, straie, ţoale, sarici, stofe de lînă cari se vindeau tn zilele de tîrguri. gologan, c. r. 27, cf. dr. v, 85. Mai erau „sorişi“ îmbrăcate nu numai de kiobani ta munte, dar şi de „fruntaş“, la sărbătorile de iarnă şi nunţi, diaconu, vr. lix, cf. cade. Cartea mea-i... hrisovul vostru cel dintîi, Al robilor cu saricile pline De osemintele văr-sate-n mine. arghezi, v. 9. Jder văzu un singur păstor într-un corn de rîpă, stînd neclintit cu sarica în spaie şi privind în depărtare, sadoveanu, f. j. 325. Văzui apoi o namilă urîtă, Un fel de baci cu sarica subl glugă, topîrceanu, b. 99. Încăperea păstrează din caracterul ei ţărănesc de munte: vreo două sarici pe podea, camil petrescu, t. ii, 63. Aş fi ieşit acuma Primăvara, Să samăn cîmp, grăunte, Şi ca o aspră sarică de munte S-ar fi lăsat şi peste mine sara. d. botez, p. o. 16. Sarica lungă şi largă făcută din lînă de oi ţurcane. stoian, păst. 68. Dar nu mai dorm pe sarici, ca-n alte dăţi, cu frică, lesnea, i. 34. A plecat chiuind de bucurie, cu... sarica în spinare, voiculescu, p. i, 90. Lepădase de pe el toate pe cărare, şi glugă şi sarică şi căciulă, sadoveanu, o. ix, 177. Proptit în bîlă stă cu trei picioare în sarica lăţoasă cît un urs. pillat, p. 108, cf. rosetti, l. r. ii, 57, scriban, D. Baba Do-chia-nvălită cu opt sărici Stă covrig, i. barbu, o. 53. Doi oameni dormeau învăliţi în sarici, în fundul cher-vanului. v. rom. noiembrie 1953, 10, cf. ltr2. Pe deasupra purtau un fel de sarice aruncate pe umeri. 1084 SARICILAT - 95 - SARMA tudoran, P., 263, cf. DM. Se primblă prin ponoare, Prin police fără soare Cu sarică bocsănească. alec-sandri, p. p. 86. Ci de mtnă-l apuca Şi la baie mi-l ducea, De sarică-i dezbrăca, Fără haine mi-l lăsa. tbqdorescu, p. p. 477. Cordenaş cu burcă sură Şi cu sarică ciobănească, sevastos, c. 324. Frigurile l-a luat Şi sarica şi-a luat. mat. folk. 155, cf. Viciu, gl. Du-te flăcăuaş, pină la tîrgul cel mai aproape, vinde lucruşoarele acestea..., apoi din paralele ce-i lua să-mi cumperi o sarică, i. cr. i, 73. Măi baciule, dumneata Dă-mi mie sarica ta, Să-ţi dau eu dulama mea. ma-teescu, b. 57. Mocănaş cu chica neagră... Mindru sarica-şi purta, Dai• tare mindru mai cinia. pXscu-lescu, ii. p. 66. Strai cu laţi dă lină ţurcană, ca sarica. alr ii/i mn 148, 3 900/182, cf. alrm sn iii h 1 005. Vine Costea din Galaţi Ş-a’ce sare La mioare, Bolovani Pe la cirlani, Sarice Pe la ciobani, balade, ii, 491. Singurel mergea călare, Cu sarica largă-n poale. FOLC. MOLD. I, 79, cf. ZANNE, P. III, 734. O F i g. Merge filfiindu-şi sarica de soare, lesnea, a. 34. Albă iarnă dunăreană Cu zăpezi pină la briu, Culcă-n sarica bălană Bărăganele de grîu. voiculescu, poezii, ii, 166. Mi-e sete de răcoarea de cetină... Cînd doarme-n sarici lana. vulpescu, p. 81. — Accentuat şi: (regional) sarică, alrm sn iii h 1 005. — PI.: sarici şi sărici, (rar) sarice. — Şi: (învechit) sârecă s. f. — Lat. sarica. SARICILÂT s. m. v. salieilat. SARICLÎC s. n. (învechit, rar) Saric. Un rind de straie de maltin cu samur. .. Şese sariclicuri cu tact-mul lor (a. 1797). uricariul, xvi, 275. . — PI.: sariclicuri. — Saric + suf. -llc. SARICÎJŢĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui sarică. Cf. cihac,. i, 243.. — PL: saricuţe. — Sarică + suf. -uţâ. SĂRIG s. m. v. sarigă. SARÎGĂ s. f. (Zool.; rar) Oposum (Didelphys vir-giniana). Cf. alexi, w., cade, scriban, d., dl, dm. — PI.: sarigi. — Şi: sârig ş. m. alexi, w. . — Din fr. sarigue. SARIGEA s. f. v. saragea. SARÎNĂi adj. v. sein. SARÎNĂ2 s. f. v. salină. SĂRINDAR s. n. v. sărindar. SARISABRÎ subst. (Turcism învechit, rar) Sabur(l). Ia sandarac dramuri 20 şi sarisabri dramuri 10 şi pune-le în oală şi pune şi ulei ca un ban şi pune-le să se topească (sfîrşitul sec. XVIII), grecu, p. 397. Să iai sandarac 20 dram. şi sarisabru, adecă ulei.. şi le pisează bine ca praful (a. 1805). id. ib. 84. — Şi: sarisabrâ subst. — Din tc. sarisalnr. SARISABRU subst. v. sarisabri. SARISTdCU subst. art. (Prin nord-vestul Munt.) Numele unui dans popular care constă dintr-o horă urmată de o sîrbă; melodie după care se execută acest dans. Cf. varone, d., id. d2. — Şi: saristrdeu subst. art. vabone, d., id. d2. — Etimologia necunoscută. SAHISTRÔCU subst. art. v. saristocu. SARIC s. n. v. saric. SARJAJVT s. m. v. sergent. ŞARJĂ1 s. f. (învechit; de obicei la pl.) Cercel (folosit ca podoabă la urechi). V. ş a r g ă. 1 părechi sarji, cîte cu trei picioare de mărgârilari şi cu rubin (a. 1678). iorga, s. d. vii, 178. 1 părechi sarj (a. 1678). id. ib. 175. O păreche de şarje, care astăzi nu le pol sccate (a. 1680). id. ib. xvi, 300. 1 părechi şărjă cu zamfir albastru (a. 1686). id. ib. vii, 183. O şarjă de aur mică şi cu o verigă străcată (a. 1716). bul. com. ist. ii, 210. 1 părechi serfi cîte trii picioare ... cu dia-manturi sus (a. 1734). ib. iv, 68. 1 păreche serji mai proaste de purtat (a. 1734). ib. O păreche sărji aur, cîte cu un rubin în mijloc (a. 1742). iorga, s. d. vi, 236. 1 părechi sărgi cu izmărandu (a. 1745). uricariul, xi, 225. O păreche de sărgi (cercei) de aur şi poleite (a. 1787). ib. xv, 347. Juvaiere de tot felul: salbe, lanţuri, brăţări, şarje, iorga, c. i. i, 181. T- Pl.: şarje şi sarji, sărji, serji. — Şi: serţi s. f. pl., şârjă s. f. — Din rus. cepbra. Cf. ucr. cepra. ŞARJĂM s. f. V. sajă. SARLAl s. m. v. şerlai. SARMA s. fr 1. (Mai ales la pl.) Preparat culinar obţinut din came tocată amestecată cu orez (sau ■numai din orez), cu ingrediente été., rulate in foi de varză (acră), de viţă etc.; (regional) găluşcă, peri-şoară (1 2), pemuţă (3), puică (III 4), purcel (I 2). O oală cu sarmale de drum (a. 1817). iorga, s. d. xii, 207, cf. i. golescu, c. Cosiachi bucătarul, care nimerea foarte bine sarmalele, ihnelele. .., se încurca în blan-mangele. ghica, s. 76. Dincă... s-a încercat a face cind sarmale, Cîrid ostropel: sion, p. 93. Răstoarnă apoi sarmalele în strachină şi i le pune dinainte, creangă, o. 18. Afară de bucatele amintite mai sus, urmează. .. sarmale sau găluşte, marian, nu. 657, cf. şio iij, 315, pamfile, cr. 27. Sarmale de porc sau de gîscă. hogaş, dr. ii, 153. Două oale uriaşe vechi, legate cu sîrmă, pline cu sarmale, forfoteau pe cuptor, rebreanu, i. 169. La românii bănăţeni e foarte lăţit obiceiul... ca la sărbători... să se mănînce ... indispensabilele sarmale. molin, r. b. 289. Vînătorii noştri luau pe turci in spăngi ca pe nişte sarmale, i. botez, b. i, 14. La mine s-a gătit lot sarmale... de purcel, brăescu, o. a. i, 32. Măria sa mestecă şi înghiţi o sarmală prea fierbinte, sadoveanu, o. x, 50. Mămăligă, sarmale cu varză şt ciorbă de potroace, teodoreanu, m. iii, 198. Au gustat. . . sarmale de porc cu varză, voiculescu, p. i, 130. Sufletul tău e ca bucătăria ta: ... porcul şi fazanul, sarmalele şi pateul, arghezi, b. 17. Sub nucul din curte iau masa : brînză cu smintînă şi mămă-liguţă cu sarmale, bogza, a. î. 555. Coana Uţa era vestită în gătitul sarmalelor, pas, l. i, 45. Mîna de fier, omul ordinii ... un burduf de şpriţuri şi sarmale. vinea, l.- i, 403. Scoale de sub sarma o scobitoare. preda, r. 431. Nu ţi-o plăcut sarmalele mele şi plăcintele cu poale-n brîu ? t iunie 1964, 34, cf. s. marin, c. b. 178. Sârme sau perişoare [se zice] la curechiu împlui. h xviii 146, cf. viciu, gl. 66. Cumnatu... după sârme strinie ban. arh. folk. iii, 55. Punem varză de sârme să năcrim. alr i 753/35, cf. alr sn iv h 1 098, alrm sn iii h 907, lexic reg. ii, 41. Sa-racile babele, Potochesc sarmalele! folc. mold. i, 175. 2. (Ban. şi prin vestul Munt.; şi în sintagma sârmă de piparcă sau de pipară, alrm sn iii h 908) Ardei umplut. Cf. ib. — Pl.: sarmale şi (regional) sărmale (alr sn iv h 1098). — Şi: (regional) sarmală, sârmă (pl. sârme) 1103 SARMALĂ - 96 — SARSAILĂ sărmă (alr sn iv h 1 098; pl. şi sărmi, ib. h' 1 098/991) s. f. — Din tc. sarma, ser. sarma. — Sarmală: sg. refăcut după sarmale (pl. lui sarma). SARMAlA s. f. v. sarma. SARMÂLE s. f. pl. (Bot.; regional) Porumb (XI 1) (Zea mays) (Vadu Izei — Sighetu Marmaţiei). CI. COMAN, OL. — Etimologia necunoscută. Cf. sarma. SARMAT, -Ă s. m., adj. 1. S. m. (La pl.) Veche populaţie indo-europeană nomadă, înrudită cu sciţii, care a populat teritoriile din jurul Mării Negre şi a fost asimilată de slavii vechi, de geto-daci etc.; (la sg.) persoană care făcea parte din această populaţie. Cf. drlu. A înăbuşii revolla sarmafilor orientali, xe-nopol, i. r. i, 91. Sarmaiii iranieni slht la Don mult înainte de sec. IV a. Chr. pârvan, g. 4. Pacostea mare au constituit-o luptele acelea nenorocite eu sarmafii. ■» cinema, 1969, nr. 7, 9, cf. m. d. enc., dex. 2. Adj. Care aparţine sarmaţilor (1), privitor la sarmaţi; sarmatic (II). Provincia relntrase sub stă-plnirea neamurilor sarmale care se întindeau mai ales in Muntenia, xenopol, i. r. ii, 11. O Limba sarmală (şi substantivat, f.) = limba vorbită de sarmaţi (1). Tot din limbile vechi iraniene âu făcut parte şi limba sarmată şi limba scitică, graur, i. l. 196. — Pl.: sarmaji, -te. — Din fr. Sarmates. Cf. lat. s a r/m a t a. SARMÂTIC,-Ă adj., subst. I. (Geol.) 1. Adj. Care aparţine ultimei diviziuni a miocenului (2), care se referă la această diviziune. V. sarmaţian (1). Datorită impermeabilităţii argilelor sarmatice inferioare. . .,. efectul eroziunii este foarte slab. oncescu, g. 14. Acestea slnt formale din cristalin, calcare jurasice ... şi conglomerate sarmatice. probl. geogr. i, 101. [Calcarele oolitice] se găsesc tn mare cantitate în Do-brogea de sud (in calcarele sarmatice). geologia, 33. Slratele sarmatice pot fi văzute pe coasta mării, ib. 103. Roci sedimentare calcaroase cu intercalaţii de gresii, marne, argile şi nisipuri sarmatice şi pliocene. jud. rom. soc. 126. 2. Subst. Ultima diviziune a miocenului (2). V. sarmaţian (2). Urmează apoi nisipuri, marne şi calcare cu scoici, care corespund sarmaticului, ultima diviziune a miocenului. geologia, 103. 3. Subst. Serie de straturi geologice din sarmatic (12). în Podişul Moldovei, depozitele neogene slnt reprezentate mai ales prin sarmatic, constituit la bază din marne, geologia, 103. în Dobrogea, formaţiunea neogenă cea mai răspîndită este tot sarmaticul. ib. II. Adj. Care aparţine sarmaţilor (1), privitor la sarmaţi; sarmat (2). Slavii, care erau număraţi de scriitorii antichităţei Intre popoarele sarmatice cele mai apusene, purtau in vremile mai vechi numele de veneţi, sclavini şi anţi. xenopol, i. r. ii, 48. De o stăplnire sarmatică asupra Daciei... nu se poate In nici un caz vorbi, pârvan, g. 250. Restul (Muntenia şi Moldova de mai tîrziu) rămln ţinut ţărănesc getic şi sarmatic. panaitescu, c. r. 52. III. Adj. (Despre plante) Care caracterizează stepele sudice din URSS. Cf. ltr2. — Pl.: (adj.) sarmatici, -ce. — Din fr. sarmatique. SARMAŢIÂN, -Ă adj., subst. (Geol.) 1. Adj. Care aparţine ultimului etaj al miocenului (2), care se referă la această perioadă. V. sarmatic (I 1). Regiunea se caracterizează prin existenţa depozitelor sarmaţiene. oncescu, g, 14. Lucrările din ultimii ani au dovedit existenţa tn depozitele sarmaţiene a unor importanţe zăţămlnte de petrol şi gaze, geologia, 103. De la probele de nisipuri la calcarul sarmaţian, varietatea de probe a fost extrasă cu toată exigenţa, scîn-teia, 1969, nr. 8 200, cf. "m. d. enc. 2. Subst. Ultimul etai al miocenului (2) din sud-estul Europei, caracterizat prin existenţa unei faune (lamelibranhiate, gasteropode, foraminlfere etc.) a-dâptate la un regim de ape salmastre. V.sarmatic (I 2). în zona centrală predomină nisipurile calcaroase ale sarmaţianului. oncescu, g. 13, cf. dn2. La bază 5 m nisipuri, cu o intercalaţie de argilă, aparţinlnd sarmaţianului II. probl. geogr. ii, 209. în sarmaţian, cele mai caracteristice fosile slnt: Maclra ... şi Tapes. geologia, 100. Fauna sarmaţianului. ltr2. 3. Subst. Serie de straturi geologice din sarmaţian (2). Sarmaţianul este alcătuit aproape exclusiv din roci detritice. oncescu, g. 21, cf. ltr2. — Pronunţat: -ţi-an. — Pl.: (1) sarmaţieni, -e. — Din fr. sarmatien. SĂRMĂ s. f. v. sarma. SARMENTOS, -OĂSĂ adj. (Despre plante) Care are tulpina sau ramurile lungi, mlădioase şi agăţătoare. Cf. CADE, ENC. AGR., DEX. — Pl.: sarmentoşi, -oase. — Din fr. sarmenteux. SÂRNIŢĂ s. f. (Regional) Solniţă. Cf. cihac, i, 242. Chiar sarniţa de dinaintea lui era plină cu zahăr pisat, ispirescu, ap. cade, cf. ddrf, gheţie, r. m., BARCIANU, ALEXI, 'W., TDRG, CADE, SCRIBAN, D,, Ml- hXilX, î. 43, alr i 708/129; 164, 174, 512, a ii 12. — Pl.: sarniţe şi sarniţi (alr i 708/512). — Şi: sârniţă s. f. alr i 708/129. — Sare + suf. -niţă. SARONG s. n. Obiect vestimentar malaiez, de forma unei fuste lungi şi strimte, purtat de bărbaţi şi de femei. Mă supărau din clnd in clnd acele saronguri de rogojină, un fel de jupoane de paie împletite, voiculescu, P. II, 199, cf. DER, M. D. ENC., DEX. — Pl.: saronguri. — Din fr. saronţ). SAROS s. n. Perioadă de optsprezece ani, unsprezece zile şi opt ore, după care se repetă, în aceleaşi intervale şi in aceeaşi ordine, eclipsele de soare şi de lună. Cf. M. D. ENC., DEX, DN3. — Pl.: sarosuri. — Din fr. saros. SĂRPE s. m. v. şarpe. SARPENCĂ s. f. v. şerpencă. SARPONfiL s. m. (sg.) (Bot.; regional) Sănişoară (Sanicula europaea). Cf. borza, d. 155. — Etimologia necunoscută. SARSAÎL s, m. v. sarsailă. SARSAÎLĂ s. m. (Popular) Diavol, drac; s p e c. căpetenia dracilor, scaraoţchi, tartorul. Măi, juplne scaraoschi. Să te înveţi tu altă dală a mai bln-tui oamenii, sarsailă spurcat ce eşti! creangX, o. 141, cf. ddrf, candrea, f. 115. Cum sare iapa naibii peste copaci, parcă are pe sarsailă tn pîntece. hogaş, m. n. 207, cf. pascu, s. 332. Scuipă-ţi In sin... să nu-ntll-neşli vreodată pe sarsailă-n cale. lungianu, cl. 27, cf. 234, resmeriţX, d., şXineânu, d. u., cade. Unul ca ăsta te fură de te zvlhtă. îl îndeamnă Sarsailă al băuturii, SA,DOVţ!ANU, p. XVII, 291, cf. scriban, d., sfc 1118 sârsalaM - - SAS2 ii, 151, 155, 159. Dumnădzău are oi şi sarsaili capri. şez. iii, 7, cf. v, 122. Să sui un drac la el, îl umflă pre sus, şi-l adusă lui „slrsăilă“. cătană, p. b. ii, 121. Tu, zice sarsailă altui necurat, să ai grijă cind o ieşi preotul din altar, să-l duci in circiumă să se îmbete. rădulescu-codin, î. 48. Palaşca cu zapisul pe care-l dedese Adam diavolului cînd ne-a vîndut pe noi era după gîtul lui sarsailă, pop., ap. tdrg. Alt sărsăilă a îmbolnăvit pe fata împăratului, pamfile, d. 68, cf. t. papahagi, M. 193. NiKiduţ al bătrin, sărsăilă. alr iî/i h 184/812, cf, alr ii/i mn 95, 2 744/833. •+ (Regional ; în forma sarsail) Epitet depreciativ dat unui om rău, viclean. Nu pofi găsi gaura [lacătului], sarsail viclean? ap. tdrg. — Şi: (regional) sarsail (tdrg), sărsăilă, sîrsăilă s. m. — Etimologia necunoscută. t SARSALAM s. m. (sg.) (Bot.; regional) Ciumăfaie (Datura stramonium). borza, d. 58. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. SARSÂM s. n. v. sărsam. SARSÂN s. m. (Prin Olt.) Diavol, drac. Cf. ciau-ŞANU, GL., LEXIC REG. 31. — Pl.: sarsani. — Cf. sarsailă. SARSANA s. f. v. saxana. SARSANĂ s. f.' v. sărsam. SARSAOR s. m. (Regional, într-un desclntec) Diavol, drac. Cf. gr. s. vi, 146. — Pl.: sarsaori. — Cf. sarsailă. SARSAOHOAlCĂ s. f, (Regional, Intr-un descîntec) Diavoliţă,. drăcoaică. Cf. gr. s. vi, 146. — Pronunţat: -sa-o-. — Pl.: sarsaproaice. — Sarsaor -f suf. -oaică. SARSAPARÎLĂ s. f. (Livresc) Salce1. Boalele mitrei cată să le tracteze la început [cu]... tisane de sal-saparila. man. sănăt. 217/28, cf. stamati, d., pont-briant, d., alexi, w., bianu, d. s., resmeriţă, d., N. A. BOGDAN, C. M. 183, SCRIBAN, D., I. CR. II, 314, BORZA, D. 161. — Şi: salsaparilă s. f. — Din [Smilax] sarsaparilla, numele ştiinţific al salcei1. — Pentru salsaparilă, cf. fr. s a 1 s e p a r e i 11 e. SÂRSĂ s. f. v. sarselă. SARSÎLĂ s. f. Mică pasăre sălbatică de baltă, din familia raţei sălbatice (Anas crecca). Crihance ori sarsele, cu zboruri fulgerătoare, sadoveanu, p. viii, 407, cf. băcescu, păs. 151. Am tras repede şi uliul mi-a căzut la picioare, împreună cu sarsela pe care o ducea în gheare, vîn. pesc. noiembrie 1961, 20. — Pl.: sarsele. — Şi: (regional) sarsă (băcescu, păs, 151), sarţeâ (id. ib.) s. f. --- Din fr. sarcelle. SART s. n. Parîmă, odgon etc. care serveşte la fixarea catargelor de bordurile navei şi la prinderea scărilor cu care se urcă pe catarge. Cf. cade, abc mar., scriban, d., mdt. „Speranţa“ naviga spre Baleare, in sunetele marşului triumfal pe care etrava, şarturile, catargele şi pînzele întinse... îl cîntă în surdină, tudoran, p. 394, cf. LTR2, DN2, DER, M„ D. ENC. — Pl.: şarturi. — Din it. sorta, te.; sart, ngr. Sap-rta. SARŢEA s. f. v. sarselă. SARVANEA s. f. v. şabana. SARVAT s. m. (sg.) (Prin nord-vestul Munt. şi prin sudul Olt.) Plantă erbacee nedefinită mai de aproape. Frunză verde de sarvat, Zice. lumea că sînt beat. Com. din fostul judeţ dolj. Foicică şi-un sarvat, Cîte mîn-dre-am sărutat, De le-aş strînge-aş face-un sat. udrescu, gl. — Etimologia necunoscută. SAS1 s. n. 1. încăpere sau compartiment dintr-un sistem tehnic, dintr-o instalaţie, dintr-o hală, care separă sectoare cu regim climatic sau tehnologic diferit şi care poate comunica alternativ cu fiecare dintre aceste sectoare ori cu exteriorul. Cf. mdt, ltr2, der, m. d. enc. + (Rar) încăpere mică situată între două sau mai multe camere ale unui apartament: degajament. 2. Tub de oţel al unui cheson pneumatic pentru executarea fundaţiilor, care leagă camera de lucru de celula de aer. Cf. ltr2, m. d. enc. — Pl.: sasuri. — Diri fr. sas. SAS2, -A s. m. şi f. (Rar la f.) Persoană care face parte din populaţia germană originară din Flandra, din regiunile Rinului şi ale Mosellei şi din Saxonia colonizată în Transilvania în secolele al XII-lea şi al XlII-lea; (la m. pl.) populaţie alcătuită din aceste persoane. De sasi şi de zidirea lor, cum au zidit cetăţile în ţară Ardealului... (cca 1660—1680). gcr i, 178/3, cf. dr. iv, 157. Moscalul şi Avgust craiu cu sasii şi craiul Daniei şi prusid, toţi aceşte s-au învoit la un locu cu legături, neculce, l, 279, cf. anon. car., KLEIN, D. 418, LB, DRLU, I. GOLESCU, C. Nobilii de român şi de sas au iocma aceleaş prerogative în comi-taturi. fm (1838), 132^7, cf. valian, v., iser, polizu. Aici, de bună seamă, saşii cari au colonizat Transilvania au făcut prima lor, descălecătoare, sion, p. 303, cf. cihac, ii, 327, ddrf. Alăturea cu trupele răsculate ale Ardealului, compuse mai ales din secui şi din saşi, se văd figurînd de îndată armatele române, xenopol, i. r. iv, 239, cf. barcianu. Solul unguresc Ce ne-nfruntă chiar aicea c-un hotnog de saşi călare, davila, v. v. 65. Ardelenii au avut norocul de a trăi în Apus, în directă atingere cu popoare — ca germanii şi mai ales saşii — înzestrate cu o veche şi profundă cultură sufletească. în plr ii, 109, cf. agîrbiceanu, s. p. 67. In curînd saşii plecară cu boii. rebreanu, i. 354, cf. dr. VI, 237, CADE, CAMIL PETRESCU, U. N. 327, I. BOTEZ, b. i, 31. Printre noi era şi un sas din Sibiu, vlasiu, d. 77. Omul meu, meşterul cizmar, e sas. sadoveanu, o. XVIII, 463, cf. bart, s. m. 34, puşcahiu, l. r. i, 345, IORDAN, T. 11, scriban, d., argeezi, S. XVII, 8. Saşii staţionînd duminica pe uliţele satelor lor. căli-nescu, c. o. 192, cf. blaga, h. 9, bogza, c. o. 200. Pe Felix il îmbrac bine şi-l trimit la saşii şi şvabii de peste munţi, vinea, l. i, 139, cf. l. rom. 1959, nr. 5, 84. Şi te-am scoborît... La un sas bogat Cu sasă bă-trînă. teodorescu, p. p. 19. Şi cind dă să între-n casă Zice aşa cîtră sasă: — Bună vremea, jupîneasă! marian, sa. 186. Măi, bădiţo, sasule. mat. folk. 931. A venit neşte saş de Austria ş-a lucrat pi la noi. vîr-col, v. 44, cf. alrm sn ii h 697, 698. Am un sas Cu sacu-n nas (Coşul cu astupătoarea). gorovei, c. 108. <)> (Adjectival) Ţăranul sas este preste tot cu ... bune năravuri, fm (1841), 921ţ7. Cele dintăi ciobote par a fi fost aduse de negustorii saşi. iorga, c. i. iit, 168, cf. PĂCALĂ, M. R. 50, PÂRVAN, G. 1, RESMERIŢĂ, D., cade. în Maramureş, într-o regiune locuită de colonişti saşi, curge o apă limpede şi poetică, sadoveanu, o. ix, 288. Meşterii argintari saşi se bucurau de o mare faimă, oprescu, s. 171. Conacul. ■ . era un fel de amestec între un pavilion de vînătoare, casă de chiabur sas şi moară , romantică, t. popovici, se. 355. Un medic sas din Transilvania, g. barbu, a» v. 103, cf. jud. 1134 SAsAFRAS - 08 SASTISI rom. soc. 114. -ţ- (Prin nordul Munt.) Epitet dat unui om care mănlncă mult. Cf. rădulescu-codin. — Pl.: saşi, -se şi (învechit şi regional, m.) sasi, (regional, m.) şaşi (alrm sn ii h 697/2). — Şi: (regional) sâşă (ib. h 698/682) s. I., şas (ib. h 697/836: pl. şasşi, ib.) s. m. — Cf. magh. s z â s z. SASAFRÂS s. m. invar. Arbore originar din America de Nord, cu lemn gălbui, uşor, folosit în construcţii, cu rădăcini din care se extrage o esenţă parfumată şi cu frunze întrebuinţate, după uscare, drept condiment (Sassafras officinalis). Cf. coteanu, pl. 20, lb, iser, polizu, lm, alexi, w., nica, l. vam. 217, ENC. AGR., LTR 2. — Scris şi: sassafras. coteanu, pl. 20, enc. agr., LTR 2. — Din fr. sassafras. SASANÎD, -Ă adj. Care aparţine dinastiei persane a Sasanizilor sau epocii ei, privitor la această dinastie sau la epoca ei, care este specific acestei dinastii sau epocii ei. A privi de subi umbră... peripeţiile unei goane şi unui măcel de cerbi, iată încă o petrecere sa-sanidă, care negreşit că nu este tocmai de dispreţuit. odobescu, s. iii, 112. Moda impusese claselor aristocratice, rtnd pe rînd, decorul clasic roman, cu ghirlande de flori şi cu genii, decorul bizantin sau ornamentele sasanide. oprescu, s. 157. — Pl.: sasanizi, -de. — Din fr. sassanide. SASĂU s. m. v. saschiu. SASC s. m. v. saschiu. SASCĂ1 s. f. (Nordul Transilv., prin Bucov. şi prin Ban.) Săsoaică. Cf. dr. iv, 157, anon. car. Sas Vodă au fost de neam sas sau că mumă-sa au fost sască sau săsoaică, şincai, hr. i, 325/17. Muierea lui, sască născută în Braşov, maior, ist. 192/2. Frunză verde cea nemţească Fost-au un sas şi o sască. marian, sa. 185, cf. alrm sn ii h 698. Sasca Parasca S-ar sui în cer, Dar n-are picioare (Fasolea), gorovei, c. 141. — Pl.: saşte. — Sas2 -f suf. -că. SASCA2 s. f. 1. (Regional) Varietate de struguri acrişori, cu pieliţa bobului tare. Voiculeasă, sască, romostin. jipescu, ap. hem 2 133, cf. ddrf, şăineanu 2, iîesmeriţă, d. Gordinul se deosebeşte de sască pentru că este mai vîrtos decît ea, pe cînd sasca are o zamă foarte subţire şi acrişoară. h iv 8, cf. 104, xi 362. 2. (Bot.; regional) Roiniţă 2 (1 a) (Melissa officinalis) (Drăgăneşti Vlaşca — Alexandria), alr i 1 943/926. 3. (Entom,; regional) Cosaş (mic) (Locusta can-tans Charp.) (Mirceşti — Paşcani), alr ii 6 554/537. — Etimologia necunoscută. SASCA3 s. f. (Geogr,; prin nord-estul Olt.) Vale. lexic reg. ii, 31. — Pl.: săşti. — Etimologia necunoscută. SASCHÎU s. m. (Bot.) 1. Numele a două plante erbacee, cu tulpină tîrîtoare, cu frunzele opuse, lan-ceolate-eliptice, cu flori albastre-violete, roz, rar albe, aşezate solitar la subsuoara frunzelor; (regional) bre-benoc, cununiţă, merişor1 (7), secfiu1 (Vinea her-bacea şi minor). Cf. coteanu, pl. 17, lb, cihac, ii, 327, lm. Fac... din■ sasău sau bărbenog (lat. Vinea minor)... o cunună, marian, nu. 251, cf. ddrf, gheţie, r. m., păcală, m. r. 16, dr. v, 562, vi, 275, PANŢU, PL., CADE, VOICULESCU, L. 249, BUJOREAN, B. l. 392, borza, d. 180. Frunză verde de dudău, Mergea lelea pîngă tău, Cu cunună de sasău. jarnîk—bîrseanu, d. 17, cf. 254. Frunză verde de saştiu, Faceţi-mi loc că io viu Cu cocoşu fript în brîu. mîndrescu, ung. 100, cf. viciu, S. GL. 2. (Transilv. şi Maram.; şi în sintagmele sansiu plin; alr i 1 935/355, sansiu de cîmp, ib. 1 935/348, 351, sasfiu de cîmp, ib. 1 935/359, sastiu de cîmp, ib. 1 935/251) Garoafă (Dianthus caryophyllus). Cf. BRANDZA, FL. 195, BULET. GRĂD. BOT. V, 57, DR. VI, 275, borza, d. 59, h xvm 17. Mîndre semne mi-i afla: La picioare, iarbă verde,... bin buzuţă, tămă-iţă... Şi din gît, sanşiu-nflorii, Că de grea moarte-am murit. bÎrlea, b. 69. Numai eu mi-oi sămîna, Tot pe margini rozmolin, Şi la mijlcc sansiu plin. id. L. p. m. ii, 148, cf. 495. Mîndrior, şir de sansiu, Vrut-aş şi să nu te ştiu. t. papahagi, m. 4, ef. 231, alr i 1 935/144, 347, 354, 357. 0 (Regional) Zaschiu sălbatic— garoafe (Dianthus barbatus). Cf. bulet. grăd. bot. v, 57, borza, d. 58. + (Regional) Cuişoare (Dianthus chinesis). Cf. borza, d. 59. 3. (Regional; în forma saşti) Limba-mării (Iberis umbellata) (Vatra Dornei). borza, d. 87. 4.(Regional; în sintagma) Sansiu turcesc de cîmp — săpunariţă (Saponaria officinalis) (Berbeşti — Sighetu Marmaţiei). alr i 1911/351. 5. (Prin nord-vestul Transilv.; în forma sasău) Papură1 (1) (Typha angustifolia şi latifclia). Cf. ■caba, săl. £2. 6. (Regional; în sintagma) Sasăul iepurilor — ferigă (Dryopteris filix-mas) (Sînmihaiu Almaşului — Zalău), alrm sn ii h 446/284. 7. (Regional;în sintagma) Sasău de apă = nufăr(1 b) (Nuphar luteum) (Sînmihaiu Almaşului — Zalău). alr ii 6 280/284. — Pl.: saschii. — Şi: (regional) sase (barcianu), sasâu, saseâu (paNţu, pl. 265), sasi-u (grecescu, fl. 396, borza, d. 180» reteganul, tr. 141), sasfiu (alr i 1 935/359), sasîn (dr. vi, 275), sastiu (alr i 1 935/251), sacsău (borza, d. 180, l. costin, gr. băn. ii, 168), sacsiu (enc. agr.), saftiu (tdrg, dr. vi, 275, marian, î. 354), salsâu (mat. dialect, i, 215), sansiu (borza, d. 59; accentuat şi sansiu, alr i 1911/351), sansiu, saşti (borza, d. 87), saştiu, săsău (lb, polizu, cihac, ii, 327, dr. vi, 275), zaschiu (bulet. grăd. bot. v, 57, borza, d. 58) s. m. — Din magh. szâszffi. SASEAU s. m. v. saschiu. SASÎU s. m. v. saschiu. SASFÎU s. m. v. saschiu. SASISTÎT, -A adj. v. sastisit. SASÎU s. m. v. saschiu. SĂSOAICA s. f. v. săsoaică. SASTISARE s. f. (învechit, rar) (Mod de) organizare. S-au cetit înaintea domniei mele anaforaua a-ceasta... în pricina cercetărei socotelelor pământeştilor şcoli...; a sastisărei lor pe vremea viitoare (a. 1827). uricariul, vii, 91. — Pl.: saslisări. — Etimologia necunoscută. SASTISI vb. IV. Tranz. şi refl. 1. (învechit) A (se) tulbura, a (se) zăpăci, a (se) dezorienta. Nu poate acum a savdisi pre jălnitori aruneînd pricina asupra acelui preot (a. 1807). găldi, m. phan. 247. Nu te roşi, soro dragă... Lumea-i lume, şi tine-reţa... Ce te sastiseşti ? alecsandri, t, 409, cf. 436, 1150 SASTlSlRE 99 - SAT ciHac, ii, 695. Copila, sastisilă de-allta lume străină, l-a apucai de pulpana jachetei şi, gata să plingă,... l-a rugat s-o ducă la pension, vlahuţX, d. 57, cf. DDRF, şXlNEANU a, RESMERIţX, D., CADE, SCRIBAN, D. 2. (Familiar) A (se) plictisi (1, 2); a (se) sătura. Blajina localnică stăpînire ne-a îngăduit să trăim ca în sînul lui Avram, fără de a ne mai sastisi cu statistice iscodiri, odobescu, s. iii, 218, cf. tdrg. L-au sastisit polilicianii lîmpifi cu colaborările conslipante. rebreanu, R. i, 183. Judecătorul, sastisit de apucăturile noastre, propusese înlocuirea mea cu ~d-l Corentie. klopştock, f. 315, cf. l. rom. 1959, nr. 3, 94. Era sastisit de prezenţa pilotului cu care juca la nesfîrşit table, barbu, ş. n. ii, 204. Bacchus.. . sastisit de toasturile oficiale din Olimp. vulpescu, p. 124. — Prez. ind.: sastisesc. — Şi: (învechit) savdisi vb. IV. — Din ngr. iadtcrTwa (aor. al lui aacTÎ&o). SASTlSlRE s. f. (învechit şi familiar) Faptul de a (se) sastisi. Această încetare a meterhanelii dete pricină ienicerilor a pricepe că se făcu ceva şi de mîhnire. Această siaslisire făcu încetare iuruşiurilor. vXcXrescul, ist. 270, cf. gAldi, m. phan. 247. Sasti-sirea era un fenomeh moral necunoscut lui AI ax. CXLINESCU, B. I. 302. — PI.: sastisiri. — Şi: (învechit, rar) siastisire s. f. — V. sastisi. SASTISÎT, -A adj. 1. (învechit şi familiar) Tulburat, zăpăcit, dezorientat, descumpănit; stînjenit; emoţionat. Cf. sastisi (1). Balş rămlne-n uimire, ameţit şi sastisit, beldiman, E. 100/2. Nu acum, că-s prea sastisită... Altă dată... mîni . . . Ah! inima mi se bate ca o toacă, alecsandri, t. 811. Iată-l iar pe badea Ion, ca şi azi dimineaţă, stilpit lîngă uşă, sastisit, învîrtindu-şi căciula în mîini. vlahuţX, s. a. ii, 200, cf. barcianu. Ce vreai, neică? ce vreai, neiculiţă? Ce vreai ? — Firimituri, răspunde băiatul sastisit. brX-tescu-voineşti, p. 37. Pentru întîia oară păşea acum la „Junimea"... La început Creangă şezu într-un colţ, sasistit, tuşind pe înfundate şi ştergîndu-şi mereu sudorile de pe faţă cu basmaua. cXlinescu, i. c. 187, cf. gAldi, m. phan. 247. + Care trădează, exprimă tulburare, zăpăceală, dezorientare, emoţie. Ca o perfectă actriţă de comedie.. . la cuvintele „părinţii pus-nici din sfinta Agură“. .. ea complectează textul lu-îndu-şi o figură sastisită şi făcîndu-şi o cruce mare. ibrXileanu, a. 64. 2. (Familiar) Plictisit (1, 2). Cf. sastisi (2). Cum, domnule? va zice prozatorul, sastisit; ce bazaconii mai sînt şi astea? macedonski, O. iv, 84. Chir Tănă-sache, patronul, se plimbă de colo pînă colo, sastisii, că avea alîla tevatură şi consumaţie aproape deloc. conv. lit. xlv, 606. Ia mai lăsaţi, nene, ciubucele astea, ne întrerupea sastisit Pirgu. m. i. caragialf, c. 56. Erau doi dobrogeni sastisiţi care se uitau pe păreţi. Ar fi poftit mai degrabă să fie undeva singuri, să-i tragă nişte soamne. sadoveanu, o. xvi, 174. + Care trădează, exprimă plictiseală (I, 2). Atîta trufie aprigă şi haină învrăjbire se destăinuiau ... în cuta sastisită a buzelor, în puterea nărilor, m. i. caragiale, c. 11. — PI.: sastisiţi, -te, — Şi: (rar) sasistit, -ă adj. — V. sastisi. SASTlU s. m. v. saschiu. SÂŞĂ s. f. v. sass. SAŞEU s. n. (Franţuzism rar) Pungă mică din material textil în care se păstrează batiste, ciorapi etc. sau în care se pun flori plăcut mirositoare pentru a parfuma rufele. In apartamentul lui Dănuţ, Monica pusese florile; doamna Deleanu, saşeuri de livănţică în şifonieră. teodoreanu, m. ii, 276, cf. dm, dex. — PI.: saşeuri. — Din fr. sachet. SAŞI s. m. pl. (Prin sud-vestul Mold.) Scoarţe de lină, cu desene lineare simple. Cf. diaconu, vr. lv. — Etimologia necunoscută. SAŞÎU, -ÎE adj. 1. (Despre oameni) Care suferă de ştrabism, care se uită cruciş; strabic, (regional) chiomb, pachionţ,paliu2 (2),ponciur(2), zbanghiu, bazaochi. Cf. polizu. Om plăcut la înfăţişare şi tovarăş glumeţ; numai atîta că e şaşiu. caragiale, o. i, 220. Bielele fete se uitau... toate cruciş. Mahalaua întreagă le zicea: fetele ¿banghii, sau fetele şaşii, sau fetele bazaoaiche. ap. tdrg, cf. barcianu, alexi, \v. In Bucovina cred că dacă se uită un copil prin sită va deveni şaşiu. can-drea, F. 98. Un ţigan şaşiu şi ştirb de gura toată o să-l bată toată ziua. arghezi, s. vii, 28, cf. abc sXn. 344, contemp. 1966, nr. 1 019, 3/6, alr i/i h 68. ■$> (Substantivat) Saşiul se uită lung la tînăr, ba-i mai face şi cil ochiul, caragiale, o. i, 221. La nevoie m-aş face şi şaşiu şi şchiop şi chiar ccccşct (a. 1882). şio ii1, 336. Copiii o ochiră cu pepeni şi castraveţi şi. .. o nemeriră chiar chiorii şi şaşiii. cXlinescu, i. 169. + (Despre ochi, privire) Specific unei persoane care suferă de strabism; cruciş, încrucişat, (regional) pa-liu 2 (2), ponciş (I 3). I se părea ochii luî şaşii straşnic de strălucitori, caragiale, ap. cade. Se uită la ea foarte lung, foarte stăruitor, cu cchii lui negri şi şaşîi. sandu-aldea, a. m. 55. Chiorii sînt reputaţi în Orient ca provocatori ai decchiului. Au acest dar funest. şi cei cu ochii şaşii. candrea, f. 189. Avea braţele albe, cărnoase, o faţă rotundă, cu ochi mici, negri şi puţin şaşii. bXnulescu, i. 106. O (Adverbial; adesea cu-mulînd şi ideea de încruntare, de nemulţumire) Negustorul se uită la fată, se uită şaşiu la băiat şi merge să vază ce mai e pe dincolo, caragiale, o. i, 221, cf. DDRF, şXlNEANU, D. U. 2. (Prin Munt.; despre oameni) Scrîntit, ţicnit. Cf. rădulescu-codin, com. din turnu mXgurele. — Pl.: saşii. — Şi: şaşiu, -le adj. — Din tc. şaşi. SAŞIU A s. f. v. şaşma. SÂŞMĂ s. f. v. şaşma. SAŞTI s. m. v. saschiu. SAŞTÎU s. m. v. saschiu. SAT s. n. I. 1. (învechit) Cort; locuinţă (rudimentară) ; p. e x t. aşezare umană compusă din corturi; (sens curent) aşezare, aglomerare umană rurală ai cărei locuitori sînt în majoritate ţărani (agricultori). Muta-te-va de satul tău şi rădăceinra ta de la ce păm[în]i viiai. psalt. hur. 46r/ll. Şi diînpregiurul locul[\\]i aceluia era 500 sale. cod. vor. 98/10. Fie curtea lor pustinie şi în fsatele lor nu fie cire se vie. psalt. sch. 211/4. Iubeaşle Domnul uşa Sionului mai vrătos de toate fsatele (sălaşele d) Iu Iacovu. psalt. 178. Spuseră în cetate şi în sale. coresi, ev. 373. Au vîn-dut... din vatra satului şi din cîmpu (a. 1591). gcr i, 38/29, cf. bul. com. ist. iii, 79. Că D[u]m[ne]«iu este ... în totu pămîntul..., în oraşe* în sate (cca 1600—1650). gcr i, 138/40. îmbla /s[us] preîn toate oraşăle şi satele, n. test. (1648), 12r/31, cf. bul. com. ist. iv, 17, gcr i, 178/19, 240/35. Şi i-au dat sate în Ţara Moschicească de chivernisala vieţii, neculce, l. 254, cf. anon. car. Mers-au şi mai nainte la satul Cărstieanul. r. greceanu, ap. gcr i, 333/29, cf. MAG. IST. I, 104/21, LEX. MARS. 233, BUL. COM. IST. . iii, 81. Ne rugăm pentru ca să se păzească... satele 1162 SAT loo — de ciumă, de foamete, bucv. 40v/7, cf. bucavna, 38. Pe lingă riul de Amazon ... sini sale ce să cheamă sale de aur. amfilohie, g. 155/3, cf. klein, d. 418, budai-deleanu, lex. Şi îniru oarecare sat lăcuind.. . cu pace au adormit (a. 1809). gcr n, 204/4, cf. doc. ec. 212. Intrind cinevaş intr-acele locuri unde să numesc sate, nu va vedea nici biserică, nici casă. .. şi, in scurt, nimică. golescu, !. 59, cf. drlu. Se orinduiesc de către guvernul statului îngrijitori de ţinerea sănătăţii vitelor dupin sate. episcupescu, practica, 90/7, cf. pleşoianu, t. ii, 178/4, cr (1829), 1082/11. Am văzut şcoalele româneşti înfiinţate nu numai in capitală şi în oraşele de căpetenie, ci şi in sate. heliade, o. ii, 414. Toate cheltuielile satelor... se strică şi se des-puternicează. reg. org. 21/32, cf. ar (1831), 5501/3, i. golescu, c., gorjan, h. i, 2/24. Aice ... are graful Severin multe saturi, kogălniceanu, s. 116, cf. va-lian, v., barac, t. 5/11. începură şi romanii... a ţine rezbelul necurmat, fără a se retrage ... spre iernare in urbi şi prin sate. aristia, plut. cxlvi/12. Plugari. .. aşezaţi la ţară, in sate. ghica, c. e. i, 15. Am sosit intr-un sat alcătuit de bordeie coperite cu stuh. alec-sandri, o. p. 261, cf. bolintineanu, o. 426. înainte de a avea învăţători săteşti, am făcut şcoli prin sale. maiorescu, critice, 81, cf. conta, o. f. 74. Nurorile despletite o boceau de vuia satul, creangă, o. 10. în tot satul era astimpăr desăvirşit, ca-n puterea nopţii. CAţtAGIALE, o. i, 175, cf. ispirescu, l. 67, vlahuţă, s. A. i, 5. îşi iau drumul devale, spre marginea satului. BACALBAŞA, S. A. I, 47, Cf. SP. POPESCU, M. G. 23. întilnim în Dacia o sumă însemnată de oraşe şi de sate cari exclud ideea unui popor nomad, xenopol, i. r. i, 135, cf. iorga, p. a. ii, 212. Spunea de-un sat cu case albe, pierdut pe coasta unui munte, goga, poezii, 90, cf. iosif, patr. 13. Viaţa de la ţară, in satele dace, nu ne-a fost decit cu totul incidental transmisă. pârvan, G. 272. Hoţu ăl mare l-a trimis indată să-i fure o găină.din sat. lungianu, c. 62. Satul părea mititel să-l cuprinzi iot intr-un pumn. rebreanu, i. 50. Oamenii l-au îngropat Intr-un loc aiurea, Unde drumul către sat Taie-n lung pădurea, topîrceanu, o. a. i, 7. M-am întors la locul meu, ca să privesc... satele de sub dealuri, camil petrescu, u. n. 143. Satul moşnenesc, cu aer tare şi lapte mult. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 46. Tăcerea spaţiază ca la sate, lătrat de ctni, muget de vite şi rare accente omeneşti, teodoreanu, m. iii, 89. Acei vînători, aşezaţi în sat, peste apă, aveau întocmire să ţie cu vînat... cuhniile măriei şale. sa-doveanu, o. xii, 258. Satele săseşti sînt frumoase şi severe, cu uliţe largi, călinescu, c. o. 191. La vad, un pod de lemn,... Lung cit o uliţă de sat, Se-ntinde peste Mureş, blaga, poezii, 393. Devine ... primar în satul lui. ralea, s. t. i, 109, cf. bogza, c. o. 10. Undeva, in vreun sat de pescari din Deltă, avea să se pripăşească vreun bătrîn prăpădii, tudoran, p. 140. încercară intr-o zi să-l vadă pe Nicolae Moromete înainte ca acesta să părăsească definitiv satul, preda, m. s. 7, cf. labiş, p. 41. Mogoşii... au dat foc unei maşini in capul satului, lăncrănjan, c. ii, 417. Prin sate şerbii mor de pestă! vulpescu, p. 105, cf. bănulescu, i. 99. Pune-oi pana-n foc să ardă Şi n-oi mai trimite carte La mîndrele de pe sate. bîrlea, l. p. m. i, 326, cf. balade, i, 294, folc. transilv. ii, 220. L-a mîna pă băiat... din sat In sat. o. bîrlea, a. p. ii, 441. Vino-n vatra satului, folc. mold. i, 108. Nu întărită dinii in sat de vrei să scapi nemuşcat, zanne, p. i, 371. Bătrinii satului, ca cîinii la o turmă. id. ib. ii, 489. Decit codaş în oraş Mai bine în satul tău fruntaş. id. ib. iv, 312. O Expr. Sat fără clini ori satul lui Cremene = loc fără pază, unde poate intra şi ieşi oricine şi oricînd; p. ext. loc în care lipseşte ordinea, organizarea. Sărmană ţeară! cu astfel de chibzuieli nechibzuite ai ajuns a fi satul lui Cremine şi Parlamentul palavrament. alecsandri, t. 119. La noi e ţară oarbă, sat fără ciini. jipescu, o. 85. Hoţii foiau în toate părţile ca prin satul lui Cremene, gane, n. iii, 30., Vorba ceea: găsise un sat fără ciini şi se primbla fără băţ, că altă ce pot să zic? creangă, o. 102, cf. ddrf. Umblă ca în satul lui Cremene, zanne, p. vi, 67, cf. scriban, d. Sat fără cîini... Dacă nu eram eu să-i deschid, pleca, baranga, i. 155. (Popular) A face sat (undeva sau cu cineva)=(mai ales în construcţii negative) a rămîne, a sta mult (undeva sau cu cineva). Descalecă iute, încalecă, du-te, sat nu face. pann, p. v. ii, 47/16, cf. zanne, p. vi, 306, 307. Nu fac eu sat cu tine. pamfile, j. ii, 164. 2. (învechit, rar) Cetate. Sosiră la satul [notă marginală : cetatea] Edesei. dosofţet, v. s. decembrie 208r/16. 3. Locuitorii uiţui sat (I 1). Furluşag mare să cheamă... cînd fură şi pate ntvoie lot satul. prav. 30. Iar prostimea, satele s-au răsipit carii încotro au putut. neculce, l. 76. Să facem zapisul înaintea satului (a. 1694). bul. com. ist. iii, 86. Fugise satele prin păduri (sfirşitul sec. XVIII), let. iii, 242/30. Această sf[î]nlă bisearică. . . s-au făcut cu ostenealţi tot s Fi g. Muta-mă-voiu tn satul tău in veaci. psalt. hur. 50v/8. Sălăşuiescu-me in fsatul tău în veaeu. psalt. sch. 183/14. Spurcară fsatul (sălaşul d) numelui tău. psalt. 147. în pămint spurcară satul numelui tău. coresi, ps. 196/8. III. (învechit) Cimp; ogor, ţarină. Omul ca iarba, zilele lui ca florile fsatelor. psalt. sch. 333/5. Sătură ei de viplurile fsatelor (ţarinilor d). psalt. 314. Socotiţi crinul satelor cum creaşte neustenindu-se. coresi, ev. 215. Cumpărat-am iat... Pehtr-un blid de bucate, că Isav, ţ-ai vîndut blagosloveniia. varlaam, c. 322. împlu Satana inema ta a minţi d[u]hului sf[l]ni ca să ascunzi den preţul satului, cheia In. 5r/31. — Pl.: sate şi (învechit şi regional) saturi. — Şi: (învechit) fşat s. n. — Lat. lossatum ,,şanţ“. Cf. alb. f s h a t. SATÂN s. m. v. satană. SATANĂ s. m. şi (rar) f. (Mai ales în limbajul bisericesc; art.) Căpetenie a diavolilor, scaraoţchi, tartorul; p. gener. (şi nearticulat) drac, diavol, demon; p. e x t. duh necurat, i a z m ă. Noi să nu fim ispitiţi de satana, coresi, l. 349/13. însuşi satana să schimbă în chip a înger luminat (a. 1618). gcr i, 48/1. Satana iaste domn tuturor pradelor. varlaam, c. 163. Va trimeate satana unii dintre voi în temniţă ca să vă ispitiţi, n. test. (1648), 304v/29, cf. neculce, ap. gcr i, 168/9. Şi era acolo în pustie patruzeci de zile ispitindu-se de satana, biblia (1688), 7744/32. Satana care au pîrît pre Dumnezeu la Adam! antim, p. 84. Satana şi dracii lui (a. 1765). gcr ii, 80/17. începu a mă turbura satana, mineiul (1776), 138r2/16. Satana [este] înseloşat de răpirea sufletului creştinesc, eustatievici, gr. rum. 78v/22. Iar, arhan-gelu i-a zis : slăi, sătano! (a. 1799). gcr ii, 171/17. Nici satana nu poale să scoaţă nimic din gura lui. kotzebue, u. 14v/17. Nu vedeai călugări sau preoţi..., ci nişte hoţomani de grecotei... şi satana îi ştia ce era. zilot, cron. 71, cf. lb, i. golescu, c., valian, v., iser,,188, polizu. Mă mir, cum laşi să între în om duh de sătană. mureşanu, p. 30/5. Sai din hău făr’ de lumină, Tu, al cerului duşman ! Duhvd reului, satan! alecsandri, p. i, 10, cf. cihac, ii, 695, ji-pescu, o. 144. Satana îşi întinse picioarele lui de cal, răsuflînd din greu. eminescu, p. l. 43. Boldul satanei se vede că-i înghimpase. creangă, p. 167. Nimic! răspunsei, lăpădîndu-mă ca de satana şi mulţumit că pot scăpa cu faţă curată, slavici, n. ii, 343. După ce se rugăpuţin ca să se depărteze de el ispita satanei..., prinse a scoate sicriaşul la margine, ispirescu, l. 189, cf. ddrf. Baba-n mijloc căpitan, Scuipă-n sin şi face cruce De satan. coşbuc, p. j, 227, cf. barcianu, alexi, w. Satana e gonit de îngeri, goga, poezii, 367, cf. tdrg. Satana vine şi-i pune pe cap o chilie roşie, cum şi-o are pe a sa. pampile, duşm. 130. Robitule de satana, înţoarce-te la Dumnezeu că perirea este aproape. agîrbjceanu, a. 421, cf. resmeriţX, d., cade. Satana are frică de clopote, nu se atinge de ele, că sînt închinate. voiculescu, p. i, 142, cf. scriban, d. De-o veşnicie Dumnezeu şi cu satana Au. înţeles că e mai mare fiecare Dacă-^i întind de pace mina. blaga, p. 38. Pune mîna pe vîsle, nu vezi că te fură satana? tudo-ran, p. 41. Ce se mai bucură satana eînd te aude. preda, m. 164. Şi satul nu s-a întristat, n-a plîns Pe cei trei moşi cheflii, vînduţi satanei, labiş, p. 108, cf. der. Era un copil veninos, avtnd ,o inteligenţă de satană, pe care o folosea doar pentru a-şi bate joc de ceilalţi. l 1965, nr. 176, 6/1. Pogorîndu-se . . . Din muntele Elionului, A înttmpinat pe Avezuha, Aripa satanei. teodorescu, p. p. 392. Dracul, satana, scaraoschi, ucigă-l crucea, diavolu, necuratu e duşmanul cel mai neîmpăcat al omului, şez. i, 241. Sătana mult s-o gîndit, Cu-a lui draci s-o sfătuit, Cum să-nşele şi pe om. bîrlea, l. p. m. i,. 146, cf. alr sn v h 1 568. O făcut cruSe o datt cu eîrja pişti capu uSigaşului — că aSela ira sătanî. o. bîrlea, a. p. I, 319. Femeia hotărăşte şi satana împlineşte, zanne, p. ii, 148. <> Fig. Trufia este o satană ce totdauna îşi vîră coada unde vede că se adună cîţiva oameni să săvîrşească o faptă bună. ispirescu, m. v. 33. S-a lepădat de satana teribilismelor juvenile. flacXra, 1969, nr. 3, 13. + (Adesea ironic sau glumeţ) Epitet dat unei persoane nesuferite, viclene, rele, ncasllmpărate etc. Slutul se dete pe lîngă fată... Dară fata îi zise: piei de dinaintea mea, satano! ispirescu, l. 47. Apropie-te, satană împieliţată, dă-le mai încoace . . . aşa . . . întinde palma! vlahuţX, s. a. ii, 135. Cînd vei vrea să, munceşti omeneşte şi să te laşi de beţie, atunci să vii Ia mine să mai vorbim! • • • Pînă alunei însă să piei din ochii mei, satană afurisită! rebreanu, i. 484. Cînd vru să iasă, se întilni piept' tn piept cu dînsa... — Ptiu, că-mi sări inima, satano! bassarabescu, v. 177. Astîmpă-raţi-vă, fiicelor!. .. Voi sînteţi satane necuvioase ! şez. viu, 74. — Pl.: satane şi (regional) sătăni (alr i 616/227). — Şi: satán, (învechit şi regional) sătână s. m. — Din slavonul m-iHd, ngr. 2a-av5p. — Satan < fr. salan. SATANÉSC, -EÂSCĂ adj. (învechit şi popular) Satanic. Depărtează toată diavoleasca facere şi toată să-lăneasca nadă (cca 1650—1675). gcr i 228/27, cf. i. golescu, c., valían, v. Pare că văd p-un critic cum clatină din cap, Cum ştrînge din sprincene c-un zîmbet satanesc. negruzzi, s. ii, 267. De o stîncă Pe călător sfărâmă c-un zbieret sătănesc. alexandrescu, o. i, 121. Vînzări, salaneşti planuri, de lume neştiute, în inima-mi pun iadul. id. ib. 293, cf. ddrf, şXîneanu2, tdrg, resmeriţX, d., • cade, scriban, d. Cucoşul... să vestească diavolilor că vremea încurcăturilor şi meş-teşugirilor lor sălăneşti trebuie să încete, şez. vi,132. — Pl.: sataneşti. — Şi:, sătănesc, -enscă adj. — Satană + suf. -esc. SATÁNIC, - A adj. Al satanei, de satană, ca de satană ; p. e x t. care (prin cruzime, răutate, perfidie, viclenie, perversitate etc.) este demn de satana; drăcesc, diabolic, diavolesc, demonic, infernal, (învechit şi popular) satanesc, (învechit) satanícese. Cf. i. golescu, c. Ferifi-vă de acea cmorîtoare şi satanică învăţătură care povăţuieşte pe cei mari a dezghina ca să poată stăpini. marcovici, d. 470/2. M-au pîrît că umblu cu fărmăcătorii şi cu murse satanice, asachi, p. r. 10/13. Mai ales asupra conductorilor poporului s-au aplicat tóate satanicele invenţiuni de tortură. bariţiu, p. A. i, 313. O idee satanică veni unuia in minte, negruzzi, 8. i, 12. Apoi iaca, adăogă cel mai matur, cu surisid său satanic pe buze. pelimoN', i. 179/16. Vei deveni ipocrit şi, tn furia acestui morb satanic, le vei munci să amăgeşti pe fratele tău. fili-mon, o. I, 311, cf. pontbriant, D. Planule intr-adevăr satanic, i. negruzzi, s. vi, 75, cf. marian, na. 95, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., şXlNEANU2, RESMERIŢX, D. Şi-n lungi, satanice ecouri, Barbar etnia femeia-aceea. bacovia, o, 32. Ar suporta toate necuviinţele. .. zîmbind cu o satanică inocenţă, c. petrescu, o. p. i, 23.  simţit o bucurie oribilă, satanică, s-o vază chinúihdu-sei cocea, s. i, 247."îşi rezema paloarea frunţii in palmă, arătînd purpura cu ascuţit contur . .. a unghiilor mani-chiurate special pentru efectul satanic, teodoreanu, m. iii, 183. Luai numaidecît cunoştinţă, cu o satanică bucurie, de superioritatea poziţiei, voiculescu, p. ii, 211, cf. scriban, d. Dumneata pretinzi ca virtuozul... să aibă faţa osoasă, tunară şi satanică a Ini Paganini. cXlinescu, c. o. Í 62. Baudelaire, cu un fel de sata 1166 sataniCesC - ioà - SATELlf nică perversitate, e obsedat de urit, ralea, s. t. i, 232. Oameni aproape goi, desfiguraţi, muncesc o muncă satanică, bogza, a. î. 100. Hai, moartea mea, ... în banda ta satanică Mă fă soldaiul-panică. beniuc, c. p. 106. O satanică satisfacţie il încerca în faţa închid puifei privelişti a micului grup. vine a, l. ii, 138. îşi umilise trufia satanică într-o asceză dureroasă şi nefirească, constantinescu, s. i, 68. Prin meseria ei se afla .. . mai aproape de acea stare de spirit satanică, existentă în noi toţi. predai, i. 154. Lăpuşneanu, crud şi satanic, dar totodată lucid şi decis, era omul cerut de împrejurări, ist. lit. rom. ii, 392. Am intrat in societatea unor oameni inteligenţi şi satanici, t aprilie 1S64, 82; cf: m. d. enc., dex. <0 (Adverbial) Sint ridicole concepţiile satanic romantice, ibrăileanu, s. 287. Eu lovesc întotdeauna, aci! spuse.., rîzînd, cum credea el, satanic, c.. petrescu, c. v. 320, cf. scriban, d. Alte trei avioane au coborit atunci şi s-au luat după ei, urmărindu-i în lungul străzilor, trăgînd satanic cu, mitraliera, bogza, a. î. 284. Grădina mea ..., în care dorm subtile şi lainice narcoze Satanic distilate prin vîrful veşnic ud. românia literară, 1969, nr. 14, 3/1. Ride satanic de mizeria de a nu fi decit aiît într-o lume tot mai vastă, mai. copleşitoare, mai ameninţătoare. contemp. 1969, nr. 1 176, 2/6. <0> (Substantivat, n.) Prin răspunsul Olgăi se relevă totodată satanicul intelectului discursiv care nu se poale depăşi, românia literară, 1969, nr. 15, 5/2. — PI. : satanici, -ce. ’ — Din fr. satanique. SATANICÉSC, -EASCĂ adj. • (învechit) Satanic. Această satanicească patimă, această turbată iubire de argint, antim, ap. tdrg. Nu ştim cu ce chibzuială sătă-nicească s-au obicinuit, iacov, syn. 39r/7. Necurăţia iaste lucru urît şi satanicesc. molnar, ret. 58/19. De să află vreun ticălos care să caute stare in sărăcia obştească... bucuria lui este satanicească. marcovici, d. 262/22. Cu agiutorinţă şi mijloace salaniceşti ar fi puţind scrie edita de curînd şi de mult. sXulescu, hr. i, 247/10. I să părea să zăreşte om asemenea obştesc, Şi bănuia să nu fie vreun năluc satanicesc. pann, e. v, 68/15. Aceştia ... făceau toate , ¿chipurile salaniceşti. .. cum să deie vitişoarele mele macar de-un pas pe moşia boierească. creangă, o. 273, cf. tdrg, cade. Atunci le pedepsi să facă la canon in biserică. Lucru care nu făcu decit tot mai multă vîlvă în jurul acestei vrajbe salaniceşti. stănoiu, c. i. 214, cf..scriban, d.< sfc i, 108. — Pl.: salaniceşti. — Şi: sfttăniccsc, -eiscă adj. — Satană rf suf. -icesc. Cf! ngr. oaTiviK<5'ç. SATAN ÎSM s. n. însuşire a ceea ce este satanic; caracter satanic. Dar irlandezul, celtul acesta,, .. . acest profanator şi al morţilor pentru a face să scapere flacăra albastră a satanismului său, aparţine altei rase. iorga, p, a. ii, 100, cf. dn2. Nimic din .satanismul tradiţional al personajului n-a mai rămas In înfăţişarea acestui descurcăreţ [actor], t ianuarie 1969, J.19. + Motiv generat de literatura romantică, care situează in centrul operei literare pe satana sau personajul satanic, care se caracterizează printr-o atmosferă satanică. Modernismul lui constă- din ... satanism, lovinescu, s. I, 409. Eroii sînt melodramatic demonici... Satanismul şi macabritatea sint în floare, călinescu, s. c. l. 167, cf. dn2. Personaje zugrăvite realist, veridic, deşi prin prismă romantică a satanismului, ist. lit. rom. ii, 659. Atît Lautréamont, cît şi Rimbaud prelungesc, radicalizînd-o, direcţia, satanismului baudelairian. românia literară, I960, nr. 34, 20/1. — Din fr. satanisme. SATARÄ s. f. 1. (Mai ales la pl.) Denumire a dărilor I excepţionale percepute tn ţările române, în orinduirea feudală; p. g e n e r. (învechit^ impozit, bir, dare. De cătră domnia mea vor fi aceşti oameni în pace 'şi iertaţi... de orînduialele şi sataralele ce să pun pă silişte, şi de alte dăjdii (a. 1684). hem 3 213. Scoasă orînduiele multe, şi satarale, şi hîrtiij şi fumăret cîte '' un zlot de toată casa. neculce, l. 178. Satarale ce să pun aici în oraş pre mah[a]lele (a. 1701). iorga, s. d. v, 349. A patra zî au pus salara de bani pe mitropolitul şi pe episcopi şi pe boieri, dionisie, c. 168. Am plătit şi plătim bir şi toate sataralile, ... numai şi numai să scăpăm dă închisori (a. 1832). doc. ec. 519, ddrf, cf, şio. ii],, 315, alexi, w., tdrg, i. brăescu, m. 71, cade. Ruptoarele şi birul breslelor le-am moştenit de asemenea, sataralele şi mîncăturile alţii le-au scris în datoriile poporului faţă de mine. barbu, princ. 105. + (Prin nordul Munt.) Şugubină (2). A fost omorît un ţigan , domnesc.. . Oamenii din acel sat, ca să nu pice sataraua pe ei şi să plătească pe ţigan ., . au dat bani mulţi cinovnicului. rădulescu-codin,, l, 80. 2. (Popular) Povară (2); p. e x t. (adesea în corelaţie cu belea) pacoste (1), năpastă (I 4). Satara-belea-n spinare-ţi căzu ca din senin. ap. şio ii1, 316, cf. ispirescu, ap. şio ii1( 315, bajrcianU. Bine, ce fel, bou lui Dumnezeu, ai văzut tu pe naşi-ta spălînd vreun cojoc? Ti! Mare salara ai să fii iu la uşa mea. săm. IV, 766, cf. ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D„ CADE, scriban, d. Tu eşti satara-belea, mă! pas, l. ii, 91, cf! h ix 92. Baba începu iarăşi să tocăne pe vladul de bărbat, ca s-o scape de sataraua procletului de băiat. pop., ap. şio iij, 315, cf. CÎÂUŞANU, gl. Ai,labărbaţ dă vînzare ! Şi să-l laşi în cinci parale ... Să te cureţi d-o belea, D-o belea, d-o salara. gr. s. v, 24, cf. zanne, p. ii, 4,33." — Pl.: satarale, — Cf. tc. (mu)sadere „confiscare",, SATÂR s. m. v. şatir. SATĂR-BAŞ s. m. v. şatlrbaş. SATfiL s. m. v. satelit. SATELÎT s. m. 1. Corp ceresc natural sau artificial care gravitează pe o orbită circulară sau eliptică în jurul altui corp ceresc sub acţiunea a două forţe egale şi de sens contrar. Sînt doauă feliuri de aceşti steli rătăcitoare au planeţi, unile numite planeţi de al doilea rlnd, luni au satelite, amfilohie, g. f. 1121'/15. Pe lingă soare umblă planetele şi cometele; pe lingă planele umblă sateliţi, sibineanu, c. 41/23, cf. i. oo-leşcu, c. Sateliţii sau lunele sînt nişte stele mici cu trei mişcări, căci se rotesc în osia lor, împrejurul planeţilor lor, şi cu dînşii împrejurul soarelui, genilie, p. 71/17, cf. mn (1836), 502/36. Numitele luni, ce se zic şi satelî, mişăndu-se împrejurul planetelor sale călătoresc cu ele împreună şi impregiurul soarelui, elem. g, 7/11, cf. sĂulescu, î. 77/1. Tu priveşti a lui Jupiter strălucitori sateliţi, conachi, p. 260. Provinciile din care e compusă o monarhie mare... seamănă mull cu sateliţii cari se rotesc impregiurul soarelui, bariţiu, p. a. m, 1. Satelit numim acea planetă mai mică care Se invirteşte aproape de altă planetă mai mare. marin, p. 5/25. Luna este cunoscută în astronomie subt numire de trabanl sau satelit (slugă) al pămîntului. barasch, m. ii, 82/20. Se numesc în particular sateliţi planetele secundare care se învîrtesc impregiurul unei planete principale, drăghiceanu, c. 7. Satelitul luna nu are nici apă, nici atmosferă, maiorescu, l. 158. în jurul planetelor principale cunoscute, ... se văd circulînd aslre relativ mai mici cărora li s-a dat numirea de sateliţi. culianu, c. 348. Planetele cu sateliţii, topîrceanu, p. o. 56. Anii pe feluritele planete sînt mai lungi ori mai scurţi, după revoluţia satelitului, călinescu, c. o. 213, cf. ltr2. Pămînlul apare deci, ca toate celelalte planete, ca un satelit, legat în sistemul solar prin forţă de atracţie universală- geologia, 6. Cei doi sate-liti ai lui Marte au putut fi văzuţi lot aiît de bine cum 1173 SATELIT' - 10$ -- SATlfJ' se vede luna printr-un binoclu, scînteia, 1977, nr. 10 933. (Prin analogie) O dată cu mişcarea... [roţii diferenţiale] roţile... fac mişcări de sateliţi in jurul axului principal, ionescu-muscel, fil. 187. <0> Fig. Originea numelui Mării Negre se poale împinge cel mult pină în secolul X.. . şi-n care epocă noi vezuserăm mai sus formîndu-se o variată nomenclatură de sateliţi negri în giurul centralului negrism al ţerei Basarabilor. has-deu, i. c. i, 157. Din haosul vieţii [iubirea] mi te-a dezvăluit Pe tine, frumuseţe atotcotropitoare. Vast cosmos, ce-n orbita-ţi mi-ai prins, biet satelit, voiculescu, poezii, ii, 289. Cînd în loc de scaun zic scaunul, „n‘‘ nu mai e satelitul lui „an“ precedent, puşcariu, l. r. i, 68. Sfera în care acţionează personajele lui Nicolae Iorga e un satelit al cosmosului shakesperian. romAnia literară, 1968, nr. 8, 9/2. Un film, mai ales tui film bun, inedit, interesant, determina adesea, la data apariţiei, o adevărată şcoală, un curent, sau sateliţi mai mult sau mai puţin epigonici. contemp. 1969, nr. 1 199, 5/2. + (Adjectival) Care gravitează in jurul cuiva sau a ceva, care depinde de ceva, subordonat cuiva, care însoţeşte ceva; p. ext. secundar. Putem întîlni insă [nevralgia] şi în celulele satelite din celelalte straturi ale scoarţei [cerebrale], parhon, h. 92. In jurul nucleului... gravitează... nişte particule satelite, încărcate negativ, care se numesc electroni, ciş-man, fiz. i, 223. «O Oraş satelit = oraş de importanţă secundară, fără adevărată autonomie economică, plasat in apropierea unui oraş mare şi dependent de acesta. Autostrada aleargă spre Roma prin pădurile de pini, ... traversează savanta compoziţie în spaţiu a EUR-ului, marele oraş satelit al Romei, contemp. 1969, nr. 1 181, 10/2. Tapiola — faimos oraş satelit al capitalei — a fost înălţat în plină pădure, scînteia, 1969, nr. 8 192. 1 2. (Şi in sintagma satelit artificial) Vehicul cosmic, prevăzut cu aparataj, lansat în spaţiul circumterestru in scopuri ştiinţifice cu ajutorul unor rachete şi care, după plasarea pe orbită, continuă să graviteze în jurul pămintului, sau al altei planete, fără a mai avea nevoie de propulsie. Construirea şi lansarea unui satelit artificial reprezintă una din cele mai fantastice idei ale omenirii, contemp. 1955, nr. 478, 4/4. Comandantul opreşte reprezentaţia, ca să ne arate un satelit pe care l-a semnalat ofiţerul de cart. tudoran, o. 87, cf. preda, r. 120. Dimensiunile, greutatea şi aparatura sateliţilor ... au crescut în ritm accelerat, geologia, 7. Perfectarea unui sistem de leleviziune-laser destinai sateliţilor artificiali pentru studierea resurselor pămintului. cinema, 1968, nr. 2, Vi. Mai departe de lună, în direcţia soarelui, sateliţii — observatori nelocuiţi — suportă adesea adevărate furtuni de particule ionizante. românia literară, 1969, nr. 33, 23/5. La bordul satelitului este instalat aparataj ştiinţific, scînteia, 1969, nr. 8 217,. cf. hristea, p. e. 178. Luna___________ur- mează să dobtndească plnă tn 1980 un satelit‘artificial. contemp. 1977, nr. 1 601, 5/5. (Cu determinări care arată felul) Satelit staţionar. M, d. enc. Un satelit de telecomunicaţii, capabil să transmită cit şapte cabluri la un loc, costă mai puţin decîl întinderea unui singur cablu peste Atlantic sau Pacific: contemp. 1969, nr. 1182, 9/4. -O (Atribuind calitatea ca un adjectiv) La 12 aprilie 1961 a fost lansată o navă cosmică-satelit, atfînd la bord un om. geologia, 7. 3. Roată dinţată a unui mecanism planetar care se poate roti liber în jurul unui ax al unui portsatelit, iar împreună cu acesta în jurul axului roţii planetare, servind la transformarea unei mişcări de rotaţie în alte mişcări de rotaţie. Cf. ltr2, der. Un nou sistem de cuplare a sateliţilor la automobile, rl 1973, nr. 8 810, cf. M. D. ENC. 4. Persoană, grup de persoane, naţiune etc. care depinde de cineva sau de ceva în jurul căruia gravitează; persoană, grup de persoane, naţiune etc. care se află la dispoziţia, la ordinele, în subordinea cuiva. Aerul respectabil şi o simpatie vederată pentru nenorocirea ei n-au putut alina oţărirea ei pentru acest bătrîn, credincios satelit al păgînului. asachi, s. l. ii, 58. Îniîi a desfiinţat compania celor trei sute sateliţi pe cari avtndu-i Romulus totdeauna ca o guardie de corp celeri ti pronumise, adecă iuţi. akistia, plut. 161/30, cf. 19/28. în sfîrşit, puterile îi slăbiră şi sateliţii tiranului ducîndu-l pe poarta curţii, il îmbrinciră în mulţime. negruzzi, s. i, 156. Mi-e teamă tn tot minutul să n-aud umbletul sateliţilor lui Duca. alexandrescu , ap. cade. Pantelimon Tacu profită de ocazie şi ceru al doilea sirop cu sifon, deşi nu era satelit la sfatul cel mare. c. petrescu, o. p. i, 184. Fata avea, era limpede, toată iniţiativa şi Costache era un simplu satelit al voinţei ei. călinescu, e. o. i, 22. Lupta împotriva fascismului german şi a sateliţilor săi. contemp. 1954, nr, 380, 2/3. Fraţi, confraţi —“nu sateliţi, cinema, 1968, nr. 5, 18. •O1 (Adjectival) Folosesc trupele satelite în misiuni de sacrificiu, contemp. 1951, nr. 223, 4/4. — Pl.: sateliţi şi (învechit, n.) satelite. — Şi: (învechit) satfl s. m. — Din fr. satellite. SATELITÎSM s. n. (Neobişnuit) Sistem universal de dependenţă între diferitele corpuri cereşti. (Fig.) Mie îmi trebuieşte, în saielitismui universal, o planetă. ARGHEZI, S. VIII, 255. — Satelit + suf. -ism. SATEIJZA vb. I. Tran z. (Rar) A stabili, a plasa pe o orbită circumterestră (ca satelit 2). (Fi g.) Ultimele 3 debarcadere satelizează 3 sectoare ale Capitalei. arghezi, b. 96. Prin parcurile de odihnă, le înlîlneşti cu cile 6 droaie de baloane salelizate pe aţă. id. ib. 153. — Prez. ind.: salelizez. — Din fr. satelliser. SATELIZARE s. f. (Rar) Faptul de a s a t e 1 i z a. (Fig.) Pină la ora prînzului doamna primise cîteva vizite care, cu toată neînsemnătatea nominală, a titularilor, suprimă toate distanţele, intră în compunerea personalităţii şi a trupului însuşi al gazdei aproape, căpătînd prin satelizare o fracţiune din autoritatea ei. arghezi, s. ix, 171. — Pl.: salelizări. — V. sateliza. SATELOÎO s. n. Aparat de zbor orbital, cu motor-rachetă de mică tracţiune, constituind un intermediar între un avion şi un satelit artificial. Cf. m. d. enc., dex, dn3. + Satelit (2) destinat să se mişte pe orbite apropiate de pămint. dn3. — Pl.: saleloide. — De la satelit. SATERA s. f. v. satiră. SATiN s. n. Ţesătură de mătase, de bumbac (iner-cerizat), de fibre sintetice etc., cu una dintre feţe lucioasă şi netedă, folosită mai ales pentru căptuşeli de obiecte vestimentare. Cf. stamati, d., baronzi, i. l. i, 212/2. Era cam sărăcăcios îmbrăcată, cu un burnuzde satin cam ros. contempobanul, iv, 87. Te-n-zeslrezi cu mîiieci roşii la tunică de salin, macedonski, o. i, 29, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2, resme-riţă, d., cade. A împresurat cu scînduri picioarele meselor şi cu satin negru decolteul profesoarelor, r. botez, b. i, 100, cf. scriban, d., nom. min. i, 426. Mina dreaptă îi era îmbrăcată într-o minecă suplimentară de satin, călinescu, s. 175, cf. ltr2, dn2. Oamenii care se îndreaptă spre intrarea sălii par propriile lor siluete decupate Intr-un satin închis, românia literară, 1969, nr. 52, 32/2, cf. m. d. enc., dex. C-am cămaşă cu altiţă, Pînzătură-n nouă iţe; Catrincioara toată fir, Tulpănelul de satin. folc. mold. ii, 77.0. 1179 SATINA - 1Ö4 - SATIRĂ — Pl.: satinuri. — Şi: (regional) saitin s. n. Com. IORDAN. — Din fr. satin. SATINA vb- I. Tranz. (Complementul indică ţesături de bumbac sau hlrtie, carton) A da aspect de satiir prin presaré (şi netezire) la calandru. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., şXlNEANU2, RESMERIŢX, D., CADE, DE, DM, DN2, M. D. ENC., D£X. — Prez, ind.: satinez. — Din fr. satiner. SATIIVAJ-s. n. Luciu caracteristic dat ţesăturilor (de bumbac) sau hîrtiei, cartonului prin operaţia de satinare. Cf. ltr*. Satinaje inegale, scl 1964, 405, cf. M. D. Enc., dex. — Pl.: satinaje. — Din fr. satinage. SATINARE s. f. Acţiunea de a s a t i n a. Cf. i.tr2, m. d. enc., dex. — Pl.: satinări. — V. satina. SATINÁT, -Ă adj. Care are netezimea, luciul, reflexele satinului. V. lucios, mătăsos. Aceste şisturi, vizibile intr-o earieră, slnt satinate, roşii şi cenuşii la culoare, oncescu, g. 53. Tălpile lui erau satinale. ARGHEZI, C. J. 77, Cf. DL, DM, DEX. — Pl.: satinaţi, -te. V. satina. Cf. fr. s a t i n é. SATINJÉT s. n. Ţesătură de bumbao sau de bumbac amestecat cu mătase, care seamănă ca aspect cu satinul; ţesătură deasă, lucioasă, folosită în legături de plnză. Cf. ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., LTR2, DN2, SFC IV, 82, 83, 84, DEX. — Pl.: satineturi. — Şi: satinctă s. f. alexi, w., resmeriţX, d., cade, scriban, d., sfc iv, 83. — Din fr. satinette. SATINÉTA s. f. v. satinet. SATINÓS, -OÂSA adj. (Rar) Ca de satin, specific satinului, ca al satinului. Pe dedesubtul veşmintelor sale trecu un foşnet salinos. cXlinescu, s. 8. — Pl.; satinoşi, -oase. — Satin + suf. -os. SATINTÚR s. n. (învechit) Varietate de satin. Patru rochii de satintur. alecsandri, t. 432, cf. ŞXlNEANU2, SCRIBAN, D. — Pl.': satintururi. — Din fr. satin [de] Tours. SATÍR s. m. 1. Nume dat unor divinităţi minore, rustice, din mitologia greacă, reprezentate prin fiinţe cu corp omenesc acoperit cu păr, cu urechi ascuţite, cu coarne, coadâ şi picioare de ţap (sau de cal), carc personificau instinctele brutale: Gf. li ,c., poezii, 41. Satiri ieşind din păduri pintru Ca să dănţuiască împre-giurul lui. tielemahos, 12v/5. Satirii părăsea pădurile şi vinea a juca împrejurul lui. maior, t. 42/20, cf. id. i. B. 283/10, b ud ai-dele añ u, lex. Satirul e om sălbatec sau măiemueă de ceale mari asemenea omului. ŢICHINDEAI-, F. 183/16, Cf. LEON ASACHI, B. 99/15, nHLTj. Siten, un satir bătrîn, fu crescătorul şi soţul Iui Bacus. pleşoianu, t. i, 251/7, cf. 102/22. Fecioreasca voastră sfială să nu să teamă intru nimic de fauni' şi de satirit heliade, d. c. 221/1, ef. i. golescu, c., valían, v., negulici, stamati, D. Că satir slnt Iţi spune a mea înfăţişare... Ce codrii stăpineşte. negruzzi,_ s. ii, 224, Cf. polizu. Satirul.. ., comat- şi bărbos,' duce 0 torţă aprinsă tn mina stingă, bolijac, o. 268. Cu drept cuvlnt s-ar crede cineva intr-un oraş mitologic, între satiri, fauni şi fii" ai zeului Uac.hu. sion, p. 254, cf. prot. — pop.,n. d., pontbriant, d., ddrf,barcianu, alexi, w., şXineanu2. Cu satiri şi cu bacante, Tată palidei Lucreţii Sta de gît cu trei amante, goga, poezii 188, cf. 187. Era pe vremea cînd zeii locuiau pămîntul' cînd... orice, peşteră adăpostea un satir, anghel—iosif, c. l. 187. La pîndă, răzemaţi pe coaste, Stau satirii şi zic din naiuri. iosif, p. 86, cf. scriban, d. In rlpi stau la pîndă satirii, ciclopii Frecindu-şi spinarea de marginea gropii, arghezi, vers. 32. Satirul, personificarea bestialităţii primitive, se resoarbe în natură; el devine Pan. vianu, l. U. 497, cf. der. Noi vin vom bea mai mult declt satirii, vulpescu, p. 123. Atunci uriaşu-şi ia de seamă Şi pe toţi satirii-i cheamă, mat. foLk. 1 079. O (Ca termen de Comparaţie) Ca satirii ... aruncă [săgeata] diri trupul gol asupra vrăjmaşilor, neavlnd nici o trebuinţă de fier. aethioprcA,- . 59T/7, cf. macedonski, o. i, 223. Cei doi boieri făceau un haz nespus..., urîţi şi libidinoşi ca doi satiri. D. zamfirescu, t. s. 30. Am sărit din tufiş ca satirii. românia literarX, 1968, nr. 3, 1/2. + Reprezentare plastică a unui satir (1). Una din principalele statuie ce se află in spaţioasa sală despre care tratăm este satirul adormit, filijmon, o. ii, 153. In orfăurăria din sudul Busiei capetele de sileni ori de satiri slnt folosite cu predilecţie, pârvan, g. 18. 2. Epitet dat unui om desfrinat, senzual, brutal în relaţiile sexuale. E un satir ahtiat după femeile române tinerele şi frumuşele. ibrXileanu, sp. cr. 142, cf. resmeriţX, d., şXineanu, d. u., cade. N-avem noi... destui stricaţi?... Ne mai trebuiesc isprăvile unui. bătrln satir! cocea, s. i, 183. Şi pe mama ei, sărmana, o bătuse şi o alungase din casă, monstrul, safirul, fiara cu chip de om. teodoreanu, m. iii, 141, cf. scriban, d., dn2, m. d. enc. — Accentuat şi: sătir. dex. — Pl.: satiri. — Din ngr. oaTupoţ, lat. satyrus, fr. satyre, germ. Satyr. SATIRA vb. I. Tranz. (învcchit) A satiriza; a batjocori; a ironiza. Cf. negulici, stamati, d. Lău-dlnd faptele bune, arăţi, şi învederat, Că nu sîntem de aceia! Pe noi tu ne-ai satiral! alexandrescu, o. i, 175. Serbii catolici şi mahometanii din Eesnia.sati-. rează uneori cu epitetul de vlahi pe serbii cei ortodocşi. hasdeu, i. c. i, 39, cf. şXineanu2, resmeriţX, d. <0> A b s o 1. Formaţi societăţi, declamaţi, şerifi, lăudaţi, satiraţi. bolliac, o. 56. — Prez. ind.: satirez. — V. satiră, SÄTIRÄ s. f. ,1. Scriere în versuri sau în proză, operă cinematografică ete. in care sţnt aspru criticate, ridiculizate, de obicei cu intenţii moralizatoare, viciile oamenilor sau diverse aspecte negative ale societăţii; p. testr. conţinut al unei astfel de scrieri, opere etc.; p. e xt. satirizare. Cf. i. c., poejzii, 2, budai-deleanu, lex. Horaţ scrise ode, satire, epistole, nicolau, p. 285/5, cf. leon asachi, b. 99/11, drlu. Am făcut aceste satire, socotind că mai întti printr-aceste glume să fac doauo folosuri. mumuleanu, în bv iii, 468. Este adevărat că-i dideseră unii, alţii să înţeleagă cum că Telemah ar fi o satiră pentru împărăţia şi c.îrmuirea sa. pleşoianu, t. i, 8/4. Satirile lui Juvenal în două tomuri, cr (1829), 238/28. Satira este zugrăvirea gre-şalelor şi a lucrurilor de rîs. heliade, gr. p. 49/2; Plin de această aspră bucurie, băgă pină la împăratul această satiră scrisă de însuşi mina lui Sadie. cXpXţineanu, s. 20/16. Prinţul Antioh. .. cel întîi au alcătuit satire in limba rusească, ar (1830), 522/2. Cine o vrea să mă înţeleagă vede curat că poema mea nu este satiră, ci o elegie, gtn (1836), 42/19. Vreo citeva satire de glumă asupra influenţei damii aceia m-au făcut să şăz la închisoare, voinescu ii, m. 117/6. A tradus satirile lui Arioste şi versurile lui Osian. asachi, l. 99i/30, cf, valian, v., negulici, stamati, d. Boierimea mică 1190 SATIRĂ - 105 - SATIRIC» şi . . . înlăturată... se deda cu doctrinele filosofice şi răspindea satire, duh ce nu s-a mai stins incă. russo, s. 112. Fie spre laudă sau spre ofensare satira lui Aris-tofan pentru acest bărbat, aristia, plut. cxl/26. Nu putea uita nici satirele lui Cantemir, nici scenele din viafa lui Lăpuşneanu. negruzzi, s. i, 334, cf. polizu. Sputie-mi cum poci de rimă, de muza mă desface, Şi eu, drept răsplătire, o satiră (i-oi face. alexan-drescu, o. i, 184. M-am jurat că am să mă răzbun, adresindu-i... o ploaie de satire şi de epigrame muşcătoare. SION, P. 368, cf. &.NTONESCU, D., PROT. —POP., n. d. Nu este dar de mirare că dezgustul şi satira au succes modei, hasdeu, i. c. i, 87. „Termitele mele“, ca mică satiră uşurică, n-or să-ţi displacă, caragiale, o. vii, 232. E drept că nu se mai fac fabule cum se făceau odinioară, şi nici satire nu se prea fac. vla-huţă, s. a. ii, 483. în satira a (reia idealizează veacul de mijloc al nostru, naţional, gherea, st. cr. i, 108, Cf. II, 95, DDRF, B ARC IAN U, ALEXI, W., ŞĂINEANU2. Şi in politică el s-a însemnat prin violentele pagini de satiră din ziarul său. iorga, p. a. ii, 26. Neculce. . . recurge la satiră ctnd e vorba de Constantin Ipsilanti. bul. com. ist. ii, 24. Şi cumpănindu-mi visul cu rtnjetul satirii Fac lumea după chipul şi-asemănarea mea. al. philippide, s. 12, cf. resmeriţă, t>. Caragiale e privit ca întemeietorul teatrului de satiră socială. LOViNEsetr, c. vi, 16. Citea pentru a nu ştiu citea oară arzătoarele satire ale lui Decimus-Iulius Iuvenalis. sadoveanu, o. v, 612. Scriitorii reacţionează in două feluri, prin satiră şi printr-o apropiere voită de limba poporului, puşcariu, L. R. i, 384. Ironia... se poale manifesta subt diferite fprme, de la simpla glumă, fără nici o răutate, pînă la satiră, iordan, stil. 175, cf. scriban, d. Mi se pare o nuvelă... remarcabilă mai ales prin puterea satirei, scînteia, 1952, nr. 2 393. Este învederat să avem de a face cu o satiră a societăţii. călinescu, i. 97. Transcrierea limbii vorbite este, la Caragiale, un mijloc al satirei sociale, vianu, s. 88, cf. id. L. u. 54, 110. Suficienţa, calmul şi indolenţa satisfăcută a noii clase inspiră satira socială a spiritelor critice şi rebele, ralea, s. t. i, 179. Satira sa este personificarea. . . spiritului subtil şi ascuţit al ate-nienilor din antichitate, v. rom. septembrie 1954, 211. ■Chiar cînd satira • ia forma directă, să nu înţelegem insă cumva că ne găsim în faţa unui pedestru didactism. constanţinescu, s. i, 86. Poema intenţiona să fie o satiră cuprinzătoare a stărilor de lucruri, ist. lit. rom. ii, 85, cf. 753, der. Cartea este o satiră a atmosferei rarefiate, sufocante a şcolii burgheze, v. rom. martie 1963, 155. Satira este cu atit mai savuroasă... cu cit atacă miturile filistinismului contemporan, t decembrie 1964, 44. Era insă satisfăcut să recunoască în eroii negativi biciuiţi de satira operetei pe anumite persoane din protipendada ţării, m 1968, nr. 1, 29. O seamă de hoinăreli şi peripeţii.. ■ merg paralel cu savuroasă satiră a poliţiei şi birocraţiei, ib. 1969, nr. 4, 36. Cine citeşte astăzi „Colocviile“ regăseşte simţul măsurii lui Erasmus, satira usturătoare, românia literară, 1969, nr. 60, 20/3. <0> F i g. Să Compare ori. cine legea electorală din 1863 ... cu legea electorală improvizată de cătră dieta din Cluj în 1848, adevărata satiră şi urgie a unei legi electorale. bariţiu, p. a. iii, 172. Parveniţi fără ruşine ... Este o, satiră-ntreagă faptul că v-aţi zămislit. macedonski, o. i, 97. Lirismul şi satira se joacă pe-a lui frunte, Cu fulgere desprinse. id. ib. 109. <0 (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Am luat îndrăzneala de am scris aceste obiecluri sa-lere, prin căre arăt osebite caracleruri şi rele năravuri. mumuI/EAnu, în bv iii, 468. 3. Categorie estetică din sfera comicului, care critică cu violenţă şi caricatural pe cineva sau ceva, scoţînd pe primul plan aspectele negative; specie literară reprezentată de satiră (I). Satira şi comedia sînt cele care mai cu deosebire dau pe faţă slăbiciunele unei naţii sau unei epohe. rom. lit. 405/6. Dintre genurile literare, satira, prin procedeele artistice specifice, poate şi trebuie să joace un rol important în nimicirea vechiului. contemp. 1953, nr. 367, 4/5, cf. dn2. Scrierile lui poartă pecetea stilului caustic de satiră şi pamflet.. ist. lit. rom. ii, 159. S-ar putea vorbi despre evoluţia satirei in noua dramaturgie românească, t februarie 1964, 5. Despre întreaga eră a democraţiei burgheze nu vom putea găsi un cuvînt in plus peste cele ce s-au spus, s-au scris, s-au dăltuit în pamflet şi satiră. românia literară, 1969, nr. 31, 3/1, cf. m. d. enc. 3. (în dicţionare) Piesă de teatru, la grecii antici şi la romani, în care se biciuiau moravurile şi ale cărei personaje principale reprezentau nişte satiri (1). Cf. I. GOLESCU, C., RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE. — Accentuat şi: satiră, cade, scriban, d., dex. — Pl.: satire. — Şi: (învechit) sâteră s. f. — Din ngr. aa-nipa, lat. satira, fr. satire. SATIRIÂZĂ s. f. v. satiriazis. SATIRIÁZIS subst. Exagerare patologică a plăcerii sexuale la bărbaţi; aidomanie. Satiriazis este la partea bărbătească, şi la cea femeiască nimfomania, o aprinzătoare şi leşinătoare poftă de împreunare, episcupescu, practica, 285/11. Aceasta este un mijloc preţios de a triumfa de lovirile nimfomaniei, priapismului şi sati-riasei. man. sănăt. 106/24. [Nimfomania] ţine, ca şi saliriaza, de o adevărată nebunie impulsivă, bianu, D. S. 510, Cf. D. MED., DN3. — Scris şi: satiriasis. — Pronunţat: -ri-a-. — Şi: (rar) satiriâză (scris şi saiiriasă) s. f. — Din ngr. aa-cupiamc;, fr. satyriasis. SATIRIC1, -Ă adj. (Ca) de satir (1), al satirilor, specific satirilor; (învechit) satirícese2. Cf. valían, v., scriban, D. Din bălării se ivi capul satiric al cotoiului meu cenuşiu, arghezi, s. xii, 142. — Pl.: satirici, -ce. — Din fr. satyrique. SATÍRIC?, -Ă adj., s, m. 1. Adj. Care aparţine satirei (1), privitor la satiră, care are caracter de satiră, specific satirei, care critică în mod aspru şi ridiculizează, de obicei cu intenţii moralizatoare, viciile oamenilor sau aspectele negative ale societăţii; care constituie o satiră; (învechit) satiricesc1. budai-deleanu, lex. Poezie satirică, heliade, gr. p. 49/1, cf. i. golescu, c. Şi titlurile scrierilor sale poartă acest earactir satiric, precum: „Ruşine de lume!“ asachi, l. 15/14, cf. valían, v., negulici, stamatI, d. Poezia satirică au fost scornită mai intîi de Lucilie. rom. lit. 43Ó/4, cf. polizu, antonescu, d. Romanii... începură a face verse satirice, negruzzi, s. ii, 173. A doua zi ii ceti o canţonetă satirică, sion, p. 437. Şi, pentru a sfîrşi prinir-o trăsătură satirică: prostul găseşte oricînd unul mai prost ca el care să-l admire, bolintineanu, o. 253. Arma adevărată ce li se cuvine nu este cercetarea serioasă, ci persiflarea satirică, maiorescu, critice, 39, cf. id. cr. i, 383. A te plinge ... ori a biciui cu rîsul satiric, e tot revoltă, numai altmintrelea exprimată. gherea, st. cr. iii, 107, cf. ddrf. Aceste două elemente, cel critic şi cel satiric, se combină in mod natural, xe-nopol, în plr i, 232, cf. barcianu, alexi, w. Se ivea ... o nouă literatură satirică, iorga, c. i. ii, 82. Poezii satirice ca aceea care schiţează astfel tipuri din societatea de atunci, id. p. a. ii, 125. Geniul latin se rezumă în trei scriitori: Virgiliu pentru epopee, Horafiu pentru poezia lirică şi, mai ales, satirică, şi TaCit pentru istorie, lovinescu, c. iv, 88, cf. 81. „Ciocoii noi“ împrumută de la Filimon intenţia satirică, nu şi realismul. călinescu, s. c. l. 155, cf. 130. Ideea circuitului naturii materiale este folosită aici ca un mijloc satiric faţă de trufia şi cruzimea regală, vianu, l. u. 73, cf. id. s. 130. Caragiale excelează-n reportajul satiric, în stilul de vervă vorbită, constantinescu, s. 1194 SATIRIC - 106 — SATIRIZA ii, 71, cf. 365, iii, 104. Este foarte bine cind scriitorii prezintă personajii şi aspecte negative pentru a le biciui cu mijloace satirice, v. rom. ianuarie 1954, 246, cf dn2. Dorim să păstrăm vigoarea satirică a spectacolului. t iulie 1964, 9. [Piesa] r&mine notabilă pentru tonalitatea satirică pe linia umorului popular, v. rom. ianuarie 1965, 149, cf. 102. Remarcabile ni se par aici observaţiile cu privire la epitetul cromatic şi la cel satiric. L. rom. 1967, 278. Prima ambiţie a istorioarei de faţă e să atingă nu ştiu ce gravitate satirică, cinema, 1968, nr. 10, 12, cf. nr. 7, 6. Cultivarea piesei de gen, a comicului saiiric de pildă..., filmul le suportă mai greu. ib. 1969, nr. 5, 11. Virulenţa satirică a metaforei sporeşte prin instalarea la vedere a decorului ultimului act. t februarie 1969, 75, cf. 31. Atitudinea satirică şi moralizatoare, aceea care presupune o nemulţumire, ascunde o mentalitate de clasă necăjită, românia literară, 1969, nr. 21, 7/2. O (Substantivat) Satirice [Titlu], eminescu, l. p. 89. + înclinat spre satiră (1); căruia ii place să satirizeze. Cea preste măsură rlvnă îl făcea prea straşnic, melancolic şi uneori satiric, golescu, e. 48/5. în Franţa nimic nu este mai obicinuit decit o femeie satirică (batjocoritoare ). fl(1838), 50/39. Un om foarte cunoscut pe timpii aceia prin spiritul său satiric şi plin de originalitate, filimon, o. i, 179, cf. 183, şXineanu2. Gîze, flori înlîrziate ! Muza mea satirică V-a-nchinat de drag la toate Cîle-o strofă lirică. topîrceanu, b. 52. Nicu ... s-a oprit la lucrarea unui scriitor cunoscut prin verva lui satirică, ist. lit. rom. ii, 43. Observator satiric al vieţii sociale, d. Arghezi vitriolează toate acele metehne ctte se pot surprinde. co&stantinescu, s. i, 85, cf. 106. ^ (Substantivat, n.; de obicei art.) Element, conţinut satiric2 (I). Femeia ... e mai puţin compatibilă cu comicul şi mai ales cu satiricul. ibrXileanu, s. l. 44. Au simţii nevoia unor compleclări, a unor adăugiri care să adîncească satiricul piesei, contemp. 1948, nr. 108, 10/3. Proza lui Baronzi evoluează intre satiric şi fabulos. cXlinescu, s. c. l. 104. Poetul caută caricüluralul... scoţtnd în evidenţă grotescul, satiricul dus cîteodată pină la sarcasm. v. rom. decembrie 1964, 157. 2. Adj., s. m. (Scriitor) care compune satire (1). Acesta era un poet dramatic, totdeodată... şi satiric. ariştia, plut, lxxxv/16. Acei vestiţi satirici, Pers, Iuvenal, Oraţiu . .. cişligară încă nemuritoare slavă. negruzzi, s. îi, 215, cf, bolliac, o. 119. Acesta este nea Ionică Care se crede şi satiric. ... Crede că singur are talentul Şi că e lumii prea de folos, alexandrescu, o. i, 361, cf. prot. — pop., N. d. Nu trebuie să uităm nici pe Iacob Negruzzi, poet şi satiric eminent, macedonski, o. iv, 18. Publicul român s-a învăţat... să rîză de spiritualele producţiuni ale mult talentatului nostru satiric, ¿gherea, st. cr. ii, 132. Satiricul vrea să ne arate fondul său de lirism senin care, desigur, ne va surprinde, demetrescu, o. 190. Satiricii vechi rid pe atit de moravurile pocite... pe cît biciuiesc pe poeţii şi literatorii cei răi. xenopol, în plr i, 232. în trezirea acestor sentimente e mai puternic scriitorul, — un satiric fără milă. sXm. jv, 403. Rîsul ăeela batjocoritor şi rău al satiricului fără îndrăzneală, fără ideal îmi hihia la ureche prea bălrîneşle. iorga, p. a. ii, 134, cf. resmeriţX, d„ şXineanu, d. u., cade. Maiorul Brăescu' poate fi considerai ca cel mai puternic talent satiric al literaturii române actuale, lovinescu, în plr ii, 360. Prin temperament, satiricul e un combativ. id. c. viii, 13. Procedeul aparţine, în general, limbii literare^ fiind utilizat din belşug de către scriitorii satirici şi umorişti, iordan, stil. 39, cf. scriban, d. Scriitorul satiric devine un pictor al urîtului, un caricaturist ingenios, vianu, a. p. 271. Există la autorii satirici obiceiul de a prezenta proxenetele patronînd societăţi de apărare a tinerelor fete. bogza, a. î. 591. Gazetarul şi creatorul satiric fac un fel de alianţă, sprijinindu-se reciproc, constanîinescu, s. ii, 68. Marele nostru satiric a intuit just legile interne de dezvoltare ale limbii. yarlaam—sadoveanu, 371. Satiricul nu glumeşte pe socoteala viciilor, t aprilie 1969, 36. Satiricul are o finalitate didactică, el condamnă anumite moravuri pentru a îndrepta, românia literarX, 1970, nr. 66, 8/1. — Pl.: satirici, -ce. — Din lat. satiricus, ngr. oaTUptxoi;, fr. satirique. SATJRICÎSCi, -EÂSCĂ adj. (învechit) Satiric2 (I). Cf. budAi-deleanu, lex. Ariştofanes, a cărui c medii veselitoare şi saliriceşti lui Socrates nu-i plăcea.. au atins pe Socrates în teatrum. molnab, i. 396/14, cf. drlu, i. golescu, c. + înclinat spre satiră (1); căruia îi place să satirizeze. Bărbaţii carii giudecă bine de lucruri nu dă nici o credinţă la cuvintele unii minţi saliriceşti. cugetări, ii, 40v/16. — Pl.: saliriceşti. — Satiră + suf. -icesc. SATIRICESC2, -EÂSCĂ adj.. (învechit) Satiric1. ciulă izbucnind Cuvinte treesărite ... şi din gură cîntînd lucruri de ruşine şi adevărat satiriceşti. budai-deleanu, ţ. 90. — Pl.: saliriceşti. — Satir + suf. -icesc. SATIRICEŞTE adv. (în dicţionarele din secolul trecut) în mod satiric2 (1). Cf. budai-deleanu, lex., drlu, i. golescu, c., pontbriant, d. — Satiric2 -|- suf. -eşte. SATIRISÎ vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A satiriza. Cf. BUDAI-dfeLEANU, LEX. — Prez. ind.: salirisesc. — Din ngr. aaWpiţa. SATJRISÎRE s. f., (învechit, rar) Acţiunea de a ş a t i r i s i şi rezultatul ei; satirizare. Cf budai-deleanu, lex. — Pl.: sălirisjiri. — V. satirisi. SATIR IST s. m. 1. (învechit) Satiric2 (2). Cf. negulici, pouzu. 2. (învechit, rar) Măscărici. Cf. i. golescu, c. — Pl.: sătirişti. — Satiră -f suf. -ist. SATIRIZA vb. I. Tranz. A critica în mod aspru sau a ridiculiza printr-o satiră ('1); a prezenta in mod satiric2 (1); a biciui, (învechit) a satira, (învechit, rar) a satirisi. Cf. i. golescu, c., negulici. Au vrut odată, într-un moment de umur, să satirizeze acest lainic lăcaş de broaşte, rom. lit. 304/6, cf. polizu, prot. — pop., N. D., PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2. Alecsandri a satirizai efectele influenţei franceze asupra boierilor şi mai ales a boiernaşilor. ibrXileanu, s. l. 86, cf. resmeriţX, d., cade, scriban, d. Este satirizată justiţia în persoana procurorului Guţă. cXlinescu, s. c. l. 171, cf. id. c. o. 62. Babelais a avut adeseori prilejăl să satirizeze divagaţia pedantă şi ridicolă a discipolilor scolasticii, vianu, l. u. 117, cf. id. s. 90. în cele mai multe dintre rondeluri, poetul creează de fapt biografia specimenelor pe care Ie satirizează, v. rom. ianuarie 1954, 174, cf. octombrie 1954, 271. „Ţiganiada“ satirizează... instituţiile... feudale, ist. lit. rom. ii, 74. Anghel evocă un destin de parazit politic..., un portret amplu al tipului satirizat, con-stantinescu, s. i, 33, cf. dn2. îşi propun să satirizeze situaţii de viaţă care se pretează realmente la intervenţii satirice, cinema, 1968, nr. 7, 6. Dramaturgul nefiinA foarte sever cu personajele satirizate..., actorii sînt şi ei indulgenţi, t decembrie 1968, 87. — Prez. ind.: satirizez. — Dip fr. satirisser. 1201 SATIRIZABIL - 107 - SATISFACE SATIRIZABIL, -A adj. Care poate fi satirizat. Cf. DGR. i — PI.: salirizctbili, -e. — Satiriza + suf. -bil. SATIRIZARE s. f. Acţiunea de a satiriza şi rezultatul ei; biciuire, (învechit, rar) satirisire. Cf. polizu, pontbriant, d. Cele patru comedii ale lui Ca-ragiale... au toate aceeaşi notă generală: bătaia de joc...., satirizarea mai ales a acelor neajunsuri şi anomalii. gherea, st. cr. i, 330. „Muza de la Burdujăni“ confine... satirizarea ridicolului izoorti din amestecul fanariotismului păminiean eu civilizaţia apuseană neasimilată. ibrXileanu, sp. cr. 108, cf. id. s. l. 88, res-meriţă, d. în căutarea mijloacelor de satirizare a viciilor, Macedonski a introdus in literatura noastră genul special de meditaţie ql „Nopţilor“, conţemp. 1954, nr. 390, 3/4, cf'. nr. 378, 1/2. întreaga sa operă Aris-lofan şi-a închinat-o satirizării necruţătoare a exploatatorilor de loaie felurile, v. rom. septembrie 1954, 211. *•* PI.: satirizări. — V. satiriza. SATISFACE vb. IV. Tranz. 1. (Complementul indică dorinţe, porniri, necesităţi, exigenţe, norme etc.) A face sau a fl făcut să corespundă, să rezolve, să Împlinească, a aduce la îndeplinire;, a fi conform cu..., pe măsura ... Acesta ... nu e moştenitorul consulatului lui Brutus, fiindcă nicidecum nu-i satisface ambiţia, aristia, plut. 261/19. Un individ... caută a satisface in fiecare lucru a sa voinţă desfrinată, ce este un filiu de vandalism, calendar (1861), 97/7. Publicaţia cursului de himie generală... ne făcea o datorie de a da la lumină do dai ă o prescurtare care să poată satisface trebuinţele întîitoarelor studii himice. marin, pr. i, ii/9, cf. stamatx, d. Cată să le satisfacem curiozitatea, negruzzi, s. i, 109. Bogăţia unui popor se măsoară după mărimea trebuinţelor ce-şi satisface. ohica, c. e. ii, 372, cf. 419. Aceasta era un vis... pe care venerabilul său soţ nu voise să i-l satisfacă. sion, p. 90, cf. 108, prot; — pop., n. d. Acel muşcki... primeşte impulsiunea pentru a satisface trebuinţele deosebite de ale organismului, conta, o. f. 222, cf. 118. Evenimentele le fac alţii, in cazul de faţă le fac scriitorii populari şi nevoia, cea provocată şi satisfăcută prin mii şi mii de cauze, philippide, p. 9, cf. alexi, w. El se va supune acestui îndemn, satisfăcind, desigur, pornirea contemporanilor săi pentru zgomotoasele acţiuni războinice, iorga, p. a. ii, 158. Veneau să-şi satisfacă dulcea manie de colecţionari, anghel, pr. 16. Să aibă in vedere nevoile istoricilor, satisfăcind şi cerinţele filologilor. bul. com. ist. i, 97. li hotăra şi data anumită, cînd cererea li va fi satisfăcută, hogaş, dr. ii, -155. O pasiune, cu cit n-o- satisfaci, cu atita te chinuieşte mai mult. ibrXileanu, s. l. 19, cf. id. a. 111. Cerea... ca fiecare cerere de capitaluri să poată fl satisfăcută şi pe alte căi sigure, decît pe bani gaia. n. a. bogdan, c. m. 170. Cultura latină satisface, deci, o necesitate lingvistică de uh interes mai general, lovinescu, c. iv, 87. Această formulă satisface toate interesele, titu-lescu d. 80. Totuşi închipuirea nu-mi satisface curiozitatea. CAMIL PETRESCU, P. 363, cf. C. PETRESCU, C. V. 258. Am satisfăcut legea recrutării in ţară străină-brXescu, a. 234. Mahalaua, dornică de un scandal nou, care să învioreze şi să satisfacă nevoia de vărsare a veninului acumulat,. . . începuse să fiarbă, g. m. zam-firescu, m. d. i, 239. Se înalţă, se răsucesc, ca să?şi poală satisface mai bine curiozitatea, sadoveanu, o. xii, 506. Curiozitatea ştiinţifică era satisfăcută în momentul cînd procesul fiziologic... era înţeles, puşca-Rru, l. r. i, 2. De obicei sînl considerate ca satisfăcind nevoile estetice aşa-numilele figuri de . stil. iordan, stil. 12, cf. 17, 22. Cerinţele impuse de anumitul text au fost satisfăcute, cod. pen. r.p.r. 20, cf. 491. Dorinţa noastră de necunoscut... poate să fie de multe ori satis- făcută irecind peste drum. arghezi, b. 86. De cîte or: avea o dorinţă i-o satisfăceam. cXlinescu, o. i, 241. Cine e împiedicat de puteri care il depăşesc să-şi satisfacă o tendinţă, nu va uita-o, adică va păstra-o undeva, pusă bine. ralea, s. t. ii, 175. Calorimetrul cu gheaţă ... satisface aceste condiţii, sanielevici, r. 209. Vecinul de compartiment şi-ar fi putut satisface euriozi-tatea mai din vreme, tudoran, p. 12. Are nevoie de toţi cei din jur ca să-i satisfacă toate capriciile, preda, r. 286, cf. 33. Visează la ea, deci amorul nu e satisfăcut. t iunie 1964, 14. Aceste cercuri... nu satisfac marea sete de informare a elevilor, gî 1968, nr. 932, 3/5. Cinematografia poale satisface în cel mai înalt grad această sete de cunoaştere, cinema, 1968, nr.. 6, 7. Cererea i-a fost probabil satisfăcută, g. barbu, a. v. 197. Cumpărătorul este generos cu aprecierile ori -s de cîte ori cerinţele, gusturile sale, preferinţele îi sînt satisfăcute. rl 1969, nr. 7 706. Q Refl. pas. Dorinfa de stabilitate în vorbire se satisface de cătră om mai cu succes altfel, philippide, p. 6. Se întrevedea chiar necesitatea să se repete spectacolul spre a se putea satisface baremi cererile cele mai simandicoase, rebreanu, R. i, 253. în marea majoritate a cazurilor, nevoia de noutate se satisface prin împrumuturi, iordan, stil. 22. Aspiraţia omului către unitate se satisface pe diferite căi. vianu, e. 198. Ideea de ordine se putea satisface -*tn două feluri: prin dictatură ori prin cooperaţie democratică. ralea, în plr ii, 337. Se satisfac în proporţii lot mai largi nevoile crescînde materiale şi culturale ale oamenilor muncii, scînteia, 1953, nr. 2 598. ''Oamenii sint şi ei ciclopici..., fiindcă apetitul lor uriaş se Satisface cu vîrtoşie în ospeţe, constantinescu, s. ii, 345. O' Refl. Numai actul nobil e un act unilateral, fără ecou. El se satisface prin el însuşi, ralea, s. t. ii, 231. O In tranz. (învechit) Tu îndeamnă-te la ioală osteneala şi prinde toate mijlocirile bone a satisface nădejdei naţiei, ţichîndeal, a. m. vi/3. Şcolarul care satisface datoriilor sale e vrednic de laudă. gr. r.-n. ii, 72/16. + Spec. (Rar; complementul indică obligaţii, datorii) A realiza, a achita, a onora etc. potrivit unei convenţii, unui angajament. Unul dintre mijloacele cel mai des folosite de boieri de a intra în satele obştilor este acela de a plăti ei birul pe care sătenii nu-l puteau satisface la timp. panaitescu, o. ţ. 253. O E x p r. (Curent) A (-şi) satisface serviciul militar (sau armata) = (despre ostaşi în termen) a îndeplini serviciul militar^ a face armata. Era la Bir-lad cînd a cunoscut-o, îşi satisfăcea serviciul militar. preda, i. 177. S. (Complementul indică oameni) A îndeplini anumite dorinţe, porniri, necesităţi etc., a face să fie mulţumit, împăcat; a mulţumi (5). Dacă am rădicat în sufletul nostru dorinţa de a se aduce un remediu acestor rele, sînt cu prisos satisfăcut, ghica, c. e. ii, 412, A voit, spre a mă.satisface, să mi-o spuie în toate amănuntele, sion, p. 62, cf. Ântonescu, d. Şi totuşi rezultatul nu ne satisfăcea, hasdeu, t. c. i, 17, cf. ddrf. Simplul fier de plug, cu care se slujise părinţii şi străbunii noştri . .., îl satisfăcea cu prisosinţă, anghel, pr. 81. Toată lumea va fi satisfăcută, titulescu, d. 204. El s-a ridicat şi, in cuvinte inspirate, a satisfăcut plebea, c. petrescu, o. p. i, 105. Soţia lui, Pul-cheria..., nu fu satisfăcută cu noua apelaţie şi se iscălea Şerica. cXlinescu, s. 13, cf. 17, ralea, s. t. i, 106, ii, 299. Evident că această soluţie nu ne poate satisface în toate cazurile, graur, e. 12. Ce să-i cumpere ?... Nu găsi ceva care să-l satisfacă, preda, r. 346, cf. id. i. 44, 177. Nu-l satisfăceau explicaţiile pe care şi le dădea. t. popovici, se. 480, cf. dn2. Transcrierea actuală... nu este de natură să ne satisfacă. l. rom. 1967, 206. Poezia, euvîntul şi muzica s-au dovedii prea abstracte pentru a-l satisface pe deplin. cinema, 1968, nr. 5, 12. Satisfăcut de inovaţiile sale spirituale... a luat în atenţie reconsiderarea stilului şi a tehnicii literare, românia literarX, 1969, nr. 54, 1204 SATISFACERE - 108 SATISFACŢIE 23/2. Pont Aven l-a satisfăcut pînâ la un timp, dar, de la o vreme, l-au ajuns şi aici neplăcerile civilizaţiei. contemp. 1969, nr. 1 170, 7/3. (Ab s o l.) Să mă ierte tinerii dramaturgi pasionaţi de teatru modern, dar nu cred că realizările promovate pină acum satisfac, t irilie 1968, 5. (Refl.) Avem impresia, scrimă aceste prime rinduri, nu că ne satisfacem pe noi înşine..., dar că indicăm cu degetul pe cer zborul viitor al neamului nostru. tn plr ii, 368. <> (Prin lărgirea sensului; complementul indică animale) [Clinele] deprins să fie satisfăcut la comandă. . . intra in bătătură fără să fie poftit, arghezi, s. viii, 138. + Spec. A repara o ofensă (printr-o înfruntare directă). Cf. şXineanu2, resmeriţă, d., cade. •(> Refl. Jurnalistul îl invită să ceară satisfacţie pe „canalul justiţiei“. Eliade zice: „Mă voi satisface singur“, şi-l loveşte pe Aricescu cu bastonul peste mîini. călinescu, s. c. l. 90. — Prez. ind.: salisfăc. — Din lat. satisfacere, fr. satisfaire (după face). SATISFÂCEBE s. f. Acţiunea de a (se) satisfac e. 1. Cf- satisface (1), Satisfacerea trebuinţelor este. originea proprietăţii, ghica, c. e. i, 194, cf. ii, 371. Destrucţiunea undelor se face tocmai în măsura trebuincioasă. . . pentru a da astfel deplină satisfacere legii ondulaţiunii universale, conta, o. f. 190. Societatea noastră... a căpătat forţe vii din această satisfacere morală, arhiva, ii, 2, cf. alexi, w. Cînd termenul fatal de satisfacere a vreunei cereri trecea .. se trezea cu o cerere formală scrisă, hogaş, dr. ii, 156. Pentru satisfacerea foamei se luptă, se sfîşie. ibrăi-leanTj, s. 286, cf. reSmeriţă, D. Este desigur aici.. . şi satisfacerea acelei nevoi de puternice senzaţii directe. vianu, a. p. 131, cf. cod. pen. r.p.r. 455. Asemenea acorduri economice care urmăresc satisfacerea intereselor reciproce . . . erau imposibile în trecut, scînteia, 1952, nr. 2 386. Luxul... nu e atit satisfacerea unei nevoi de confort,... cit un simbol al deosebirii de tagmă socială, ralea, s. T. i, 151. Scopul principal căruia partidul îi consacră toate eforturile este grija pentru om,, satisfacerea nevoilor materiale şi culturale ale oamenilor muncii. scînteia, 1954, nr. 3 055. Pentru satisfacerea ambiţiilor tale eşti în stare să omori oameni. baranga, i. 191.. Se simte bine... într-o lume în care satisfacerea trebuinţelor dă bucurie şi fericire, preda, r. 84, Avem de-a face ... cu satisfacerea... unei nevoi reale. h. daicoviciu, d. 54. Pentru satisfacerea unor nevoi urgente... legea prevedea posibilitatea calificării muncitorilor. GÎ 1968, nr. 933, 3/2. + (Rar) Satisfacţie (1). Cf. cade. Acesta îl izbeşte pe Eliăd cu bastonul pe spate, apoi cere iribunalului „satisfacerea onoarei“. călinescu, s. c. l. 90. 2. Cf. satisface (2). Mai urmară şi cereri de despăgubire, satisfaceri şi învoiri pentru sîngele ce cursese sau mai bine pentru capetele sparte, pelimon, i. 163/17. Nu lot scriitorul ştie să dea cărţii sale tonul convingerii şi... a deplinei satisfaceri a cititorului, arhiva, i, 479. între două soluţii. . . CFR-ul ă ales-o pe cea mai complicată: satisfacerea, cu aceleaşi trenuri, a ambelor categorii de călători, scînteia, 1969, nr. 8 178. + (Astăzi rar) Satisfacţie (2). Intr-o zi avui satisfacerea de a-l lovi peste mină tocmai cînd obţinea un admirabil efect de toacă, alecsandri, ap. ghica, s. 77. Nu sînt în stare a-ţi răspunde spre deplina d-tale satisfacere. caragiale, o. vii, 295. Mîndria, iubirea lui ofensată găsea o satisfacere în aerul ei umilit, vlahuţă, s. a. ii, 250, cf. ddrf. A simţit plăcere şi satisfacere în acea sărăcie, philippidk, p. 201, cf. cade, dn2. <0 Fig. [Izvoarele] suspinind de satisfacere s-adîncesc tn lac. eminescu, p. l. 79. — Pl.: satisfaceri. — V, satisface. SATISFACŢIE s. f. 1. (Adesea construit cu verbe ca ,,a cere“, „a obţinef‘, „a da“ etc.) Act prin care se repară o ofensă sau, p. g e n e r., o nedreptate, un neajuns etc. făcut cuiva; act prin care cineva obţine de la altcineva sau dă cuiva ceea ce pretinde, doreşte, i se cuvine; (rar) satisfacere (1). Mă rog dimpreună şi la toată cinstită companie ca să am sădesfacţia pentru ruşinţea] aceasta ce mi-a făcut şi îm[i] face (a. 1749). iorga, s. D. xii, 52. Trebuie să se hotărască satisfacţie dreaptă pentru ruşine şi pagubei care au pătimit, rînd. jud. 269/10. Să ne ... dea toată satisfacţia ce avem dreptul de a-i cere. cr (1829), 71/29. S-a înduplecat să facă Frânţii ceruta satisfacţie, ib. (1831), 1382/35. Un şir de defăimări şi nedreptăţi, pentru care... n-au urmat nici o satisfacţie, ar (1831), 842/14, cf. i. golescu, c. Se va cere strînsă satisfacţie pentru vătămarea făcută maiestăţii sale, prin aruncarea la temniţă a reprezentantului ei. gt (1839), 201a/37. Pentru a cunoaşte nevinovăţia d-saie ispravnicului şi satisfacţia cinstei sale, prin buletin să se publicarisească necuviincioasa urmare a d-sale. buletin, f. (1843), 3501/3, cf. negulici. La această insultă plenipolentul anglu declară că va coborî pavilionul dacă într-un scurt soroc nu i se va da satisfacţie, concordia, 382/52, cf. prot. — pop., n. d. Nu ne putem lăsa insultaţi... Eu vreau imediat satisfacţie personală, caragiale, o. i, 18, cf. şăineanu2. Printr-o rezoluţie... i se dădu satisfacţie lui Petru Maiot: cartea lui putu circula, densusianu, l. 65, cf. resmeriţă, D., cade. Conferinţa ţine foarte mult să dea satisfacţie României, titulescu, d. 163, cf. scriban, d. Jim' fusese jignit şi avea nevoie de o satisfacţie, călinescu, o. i, 132. Aricescu ie disculpă, Eliade nu-i muliumit, jurnalistul îl invită să ceară satisfacţie „pe canalul justiţiei“, id. s. c. l. 90, Gf. 88. N-ar strica să le'dea chiar satisfacţia să facă ei comerţ la munte, preda, m. 73. ^ Loc. vb. A da satisfacţie^ a satisface (2). Ţi-au solicitai autografe şi fotografii, iar tu nu le dai satisfacţie, călinescu, c. o. 133. Mari succese ale animaţiei care să... dea satisfacţie unui mare public, cinema, 1968, nr. 6, xi. O E x p r. A cere (sau a da) satisfacţie = a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. Am poftit pe Tell să se bată la duel... I-a fost frică.... Am văzut pe baron Spleny la Brown şi mi-a zis că are să ceară satisfacţie lui Eliad pentru pricina ce ştii. bălcescu, ap. ghica, a. 418. M-ai insultărisit... trebuie să-mi dai satisfacţie ... mă duc să aduc arme. alecsandri, F. 46/23, cf. DL, DM, DN2. 2. Sentiment de mulţumire, de plăcere, de bucurie care rezultă din Îndeplinirea (de către sine sau de către alţii) a ceva dorit, aşteptat, datorat etc.; (astăzi rar) satisfacere (2). Cf. stamati, d. O cadră frumoasă care produce în inima privitorului o simţire de satisfacţiune interioară şi de o pace sufletească. barasCh, i. f. 15/7. Eu porniiu după dînsul, gîndind cu o nemărginită satisfacţie la mărimea Moldovei, rom. lit. 1001/23. Este în interesul saţietăţii, atit pentru satisfacţia umanităţii, cit şi pentru onoarea civilizaţia, a popri pe muncitor să nu piară în mizerie, românul (1858), 150/29. Aceste asigurări, din gura alteţei voastre, le primesc cu o vie satisfacţiune (a. 1866). urica-riul, x, 365, cf. canella, v. 290. Elena simţea in inima ei o satisfacţie că a văzut femeia ce-i făcuse atîta rău, umilită, bolintineanu, o. 450. Noi nu lucrăm decît numai spre a ne asigura o satisfacţiune mai •mult sau mai puţin depărtată şi durabilă, conta, o. f. 94, cf. 47. Amicul meu zîmbeşte cu acea satisfacţie pe care o simte orice om cînd i se face dreptate, caragiale, .o. i, 299. Unii zîmbeau cu satisfacţia'pe care o dă spiritul de corp. bacalbaşa, s. a. i, 159, cf. ddrf. Vechiul simţ estetic îl lasă pe seama negustorilor, care gustă arta cu aceeaşi satisfacţie grosolană cu care ar digera o porţie de icre. demetrescu, o. 146, cf. barcianu. Simţi în fundul sufletului o revărsare de fericire intimă, o satisfacţie dată secretei lui gelozii, d. zamfirescu, r. 181, cf, alexi, w. Era atîta fericire şi satisfacţie în 1206 SATISFACŢIE - 109 - SATISFĂCUT ţoală fiinţa lui. anghel, pr. 8. El ridea înainte clăti-nind din cap cu mare satisfacţie. brătescU-voineşti, p. 66. Bădicul Ionuţ vorbi c-un fel de satisfacţie, sim-ţindu-şi superioritatea, agîrbiceanu, a. 225, cf. 70, 86. Putere,' parale, distincţii, nu numai că, odată dobîndite, nu-mi procurau nici o satisfacţie, dar mă indispuneau, m. i. caRagiale, c. 106, cf. şăineanu, v. v. Numai cînd e nemijlocită, contemplaţia estetică ne dă cea mai înaltă satisfacţie, lovinescu, c. viii, 11, cf. vii, 32. Tilharule ! mormăi Mirbn Iuga, văzindu-l cum se frînge, cu o satisfacţie care-i ingrăşa inima. rebreanu, r. ii, 197, cf. i, 28. Se subliniază cu satisfacţie aici una dintre diferenţele care există intre punctele de vedere francez şi belgian, titulescu, d. 119'. Adevărata satisfacţie a fost triumful lui in Cameră, camil petrescu, p. 247. Aveam satisfacţia că iţi cunosc gin-durile, cum mi le ştii pe ale mele. c. petrescu, î. ii, 87. îmi revizui raportul, punctînd proza cu semne aprobative, clătinate din.cap cu satisfacţie, brXescu, o. a. ii, 275. Mă declar în mine. însumi mulfămit şi fericit, ca şi cum viaţa n-ar avea să-mi dea altă satisfacţie. sadovean.u, o. ix, 410, cf. xn, 466. Sîntem mult mai sensibili la nemulţumirea decît (a satisfacţia pe care ne-o provoacă semenii noştri, iordan, stil. 347. Plăcerea motivaţiei face parte din grupul acestor ultime satisfacţii, vianu, e. 422. Satisfacţiile pe care nu ţi le poale da averea, culege-le din tine. arghezi, s. xx, 23. Satisfacţia estetică în faţa tablourilor din perete era direct proporţională cu destinderea resimţită in picioare. blaga, H. 116. Un murmur de satisfacţie, bogza, a. î. 228. Este o mare satisfacţie morală şi o mare fericire să dai societăţii, ţării tale, elemente valoroase. conte mp. 1953, nr. 327, 1/2. La inceput, faptul că nu învăţ îmi dădea satisfacţia unui. soi de răzbunare. h. lovinescu, t. 250. A ştiut să-şi strige triumful şi să-şi acopere satisfacţia personală, constantinescu, s. iii, 83. Colectivul nostru are satisfacţia că eforturile lui n-au fost zadarnice, baranga, i. 168. închise dosarul'şi făcu un gest nestăpînit de satisfacţie, preda, r. 366. Urmărea toate astea cu o satisfacţie crescîndă. t. popovici, s. 324. Înfrîngerea turcilor o priveşte cu satisfacţie, ist. lit. rom. ii, 129. Satisfacţii îndreptăţite a produs şi transmisia programului muzical-distractiv susţinut de colectivul de estradă, v. rom. februarie 1964, 208. Zoe încerca o satisfacţie intimă la gîndul că farmecele verişoarei ei se treceau, ib. ianuarie 1965, 13. îşi va gîndi cu glas tare satisfacţia de a încheia tranzacţii pe care nu avusese altcîndva şansa să le încheie. bXnulescu, i. 175. Asemenea compoziţii nu pot da decît o satisfacţie de ordin pur intelectual, m 1968, nr. 1, 10. El jefuieşte, ucide, violează cu satisfacţia de a perpetua anarhia, românia literarX, 1969, nr. 63, 32/2. Cînd înlîlnesc pe chipuri reacţii spontane, e suprema mea satisfacţie, cinema, 1969, nr. 6, 11. + Ceea ce constituie obiectul dorinţei, al aşteptării, al mulţumirii cuiva. Se pune secfestrul pe toată averea lui, pînă ce ocîrmuirea şrau primii satisfacţia ca să-şi mulţamească aviditatea ei (a. 1848). uriCariul, x, 3. Toată tinereţea forfotea de ambiţii vulgare, unii pregătindu-se să cucerească situaţii politice, alţii avere, alţii mai ştiu eu ce satisfacţii terestre, c. petrescu, c. .V; 22. 3. (Astăzi rar) Faptul de a satisface (1); satisfacere (1). Cf. stamati, d., antonescu, d. Teatrul trebuie să fie pentru noi nu satisfacţia uşoară a unui gust trecător,.ci o necesitate sufletească. In plr ii, 188. Marii imaginativi sînt creatori de lumi arbitrare în care satisfacţia absolută a aspiraţiilor e posibilă, con-STANTiNEscfj, s. ii, 229. O L o c. v b. A da satisfacţie = a satisface (1). Totdeodată să dăm satisfacţie dorinţei de obşte de o centralizaţie a lucrărilor noastre. bXlcescu, ap. ghica, a. 552. Trebuie o mînă de fier care să ştie să dea satisfacţiune aspiraţiunelor naţionale. ghica, c. e. i, 158. Tristele picturi ale nuvelelor sale, obţinute printr-o voinţă de „depoetizare", care trebuia să dea satisfacţie normei contemporane a realismului, se desfăceau pe un fond de revoltă şi dezgust, vianu, a. p. 195. — PI.: satisfacţii. — Şi: (învechit) satisfacţiune, (învechit, rar) sădesfacţie s. f. — Din lat. satisfactlo, -onis, fr. satisfaction. — Pentru sădesfacţie, cf.it. soddisfazione. SATI.SFACŢI LNE s. f. V. satisfacţie. SATISFĂCĂTOR, -OĂRE adj. 1. Corespunzător anumitor cerinţe, anumitor trebuinţe, anumitor norme etc., potrivit cu anumite critcrii. Cf. satisface (1). Privind aceste vase, în tehnica satisfăcătoare a cărora putem vedea un stadiu de mediocritate generală..., ai impresia că ai intrat complet în vremea greco-ro-mană. pârvan, g. 192. Toţi indivizii cu o musculatură satisfăcătoare mînuiau un arc şi o suliţă, cXlinescu, c. o. 45, cf. id. s. 222. Aspiraţia spre cuprinzător, nesusţinută de un sistem satisfăcător de semne expresive, cădea in emfază, contemp. 1969, nr. 1 178, 7/1. 2. Care satisface (2) pe cineva (fără a depăşi o anumită limită medie) ; mulţumitor (2). Acei cari au încercat nu au Âobîndit rezultate satisfăcătoare, ghica, c. e. iii, 70, cf. ii, 487. Această explicaţiune nu este tocmai satisfăcătoare, conta, o. F. 414, cf. 41, 111, ddrf, alexi, w. Avem documente satisfăcătoare ... în ce priveşte viaţa getică, pârvan, g. 383, cf. 153, res-meriţă, d. îi lipseau însă mijloacele spre a da un răspuns satisfăcător, bul. com. ist. ii, 118, cf. v, 90, 130, cade. Va face tot ce e posibil să-mi dea un răspuns satisfăcător, titulescu, d. 749. Rezultatul fu de bună seamă satisfăcător, c. petrescu, î. i, 270. Nici cea mai recentă încercare în privinţa aceasta — nu pare că va duce la un rezultat satisfăcător, puş-cabiu, l. r. i, 139. Numai după aceea a fost posibilă, cu şanse de a obţine rezultate satisfăcătoare, cercetarea numelor de locuri, iordan, t. 8, cf. 527. Ţăranii s-au arătat refractari său primitori faţă de propaganda evanghelică după cum condiţia lor era satisfăcătoare sau precară, oţetea, r. 311. Cînd replica din oglindă a persoanei sale i se păru satisfăcătoare, făcu un calcul vizual şi sări. cXlinescu, o. i, 62. Nici una din aceste traduceri nu era satisfăcătoare, ceea ce a dus mai tîr-ziu la adoptarea neologismelor, vianu, s. 189, cf. id. l. tj. 208. Explicaţia e satisfăcătoare, contemp. 1953, nr. 329, 4/5. Precum se vede, acordul este satisfăcător. sanielevici, r. 99, cf. dn 2. Actuala stagiune se poate desfăşura în condiţii satisfăcătoare pentru publicul nostru. M 1968, ni-. 1, 23. + (Adverbial) în mod mulţumitor (2), (destul de) bine. Nu poate zugrăvi satisfăcător pe ţărani. ibrXileanu, s. 194. Iubea abstract pe oricine ar fi corespuns satisfăcător simţului său estetic. cXlinescu, o. i, 98. Consoana... poate fi explicată satisfăcător pe cale strict fonetică, l. rom. 1967, 306, cf. 255. Solicitînd în mod perseverent eforturi conştiente din partea elevilor, am reuşit să-i fac să pronunţe satisfăcător, gî 1968, nr. 929, 2/2. întrezărim şi pe această linie unele întrebări ce nu au fost satisfăcător dezlegate, românia literarX, 1969, nr. 31, 13/3. + (Adverbial; rar) Destul (de...). Această limbă era satisfăcător de maleabilă, pârvan, g. 167. — PI.: satisfăcători, -oare, — Satisface + suf. -ător. SATISFĂCÎJT, -Ă adj. (.Despre oameni) Ale cărui dorinţe, exigenţe, necesităţi etc. au fost îndeplinite; plin de satisfacţie (2); mulţumit (I); împăcat. Cf. prot. —pop., n. d., ddrf, barcianu, alexi, w. Biruitorul trecea liniştit, ironic şi satisfăcut că ucisese maşi-nismul. anghel, pr. 85. Bălrînelul se îmbulzi satisfăcut între clopotar şi crîsnic. agÎrbiceanu, s. 522, cf. id. a. 50i Făcînd.. ■ bilanţul activităţii noastre, ne putem declara satisfăcuţi. în plr ii, 67, cf. resmeriţX, d. Satisfăcut, portarul se înmuie şi nu-i ascultă pînă 1209 SATIRI - 110 - SATRAP la capăt, rebreanu, r. i, 269. Părea satisfăcut de această soluţiune. titulescu, d. 423. îşi zîmbi satisfăcută. c. petrescu, c. v. 234. Toate cucoanele aplaudară satisfăcute. bp.ăescu, o. a. i, 90, cf. 178. Comisarul se răsturnase, satisfăcut, ... şi aştepta. g. m. zamfirescu, sf. m. N'. i, 66. Se declarau foarte satisfăcuţi cind izbuteau, bunăoară, să citească... vreun mare autor străin, blaga, in plr ii, 622. Risul veacului trecut... devine o concepţie despre viaţă: atitudinea burgheziei satisfăcute, ralea, s. t. ii, 201. Fierarul, fierarul! strigau copiii, în sfirşit satisfăcuţi. tudoran, p. 18, Cf. 633. O să mergeţi cu mine, zise elevul foarte satisfăcut, t. popovici, s. 413, cf. dn 2. E satisfăcut ca şi cum ar fi descoperii el treaba asta. t iulie 1968, 53. O (Prin analogie) De deasupra, caprele privesc, curioase şi satisfăcute, acest primejdios început de călătorie, bogza, c. o. 373, cf. 44. + (Despre manifestări ale omului) Care exprimă mulţumire, satisfacţie (2). Cuprinse cu o privire satisfăcută şi protectoare copiii strînşi in juru-i ca puii de cloşcă in cuibar, c. petrescu, c. v. 9. Jocul continua, pînă la semnul scurt şi surisul satisfăcut al comisarului, a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 63. Cu resemnare satisfăcută, ca salvat de la sinucidere, Dănuţ se lasă tras îndărăt. teodoreanu, m. i, 10. Auzim glasul satisfăcut al negustorului prosperînd .sub masca falsului său patriotism. vianu, s. 111. Oamenii şi-au modelat faţa într-un suris satisfăcut, ralea, s. t. i, 272. — PI.: satisfăcuţi, -ie. — V. satisface. SATÎR1 ş. n. 1. Guţit mare de bucătărie cu lama lată şi groasă, cu care se sparg oasele sau se toacă (mai mare) carnea, zarzavaturile etc. Un peseăriu ... işi luo satirul cel de.măcelărie, mineiul (1776), 103r2/20. Satir se zice cuţitul bucătarului şi al măcelarilor. I. GOLESCU, în ŞEZ. XVIII, 162, Cf. VALIAN, V., POLIZU. Bucătarul împăratului... se aruncă cu Satirul de la bucătărie şi-i tăie capelele, ispirescu, l. 202,. cf. 256, cihac, ii, 610, lm, ddrf, barcianu, şio ii15 316. Cine n-are satîr toacă carnea cu cuţitul ori cu toporul, şez. viii, 89, cf. tdrg. Cu satirul se laie vilele, şi Carnea. severin, s. 52. Zgomotul satirului, tocind carnea, fura uneori cu sălbăticie părţi din această muzică gospodărească. bassarabescu, s. n, 36. Pregăteau tocătura pentru „patricieni“..., băteau toaca din satire grele, i. botez, şc. 21. De la bucătărie se auzeau tacturi meşteşugite din cuţite şi satîr. brXescu, a. 49. Se pricepea... să toace carne cu satirul şi să CUreţe cartofii, a. m. zamfirescu, ii. d. i, 228. Ascuţitorii^ de topoare şi satire valsau cu piciorul pe o pedală, care invîrtea piatra de moară, arghezi, b. 106. Taie cu satirul carnea, o cîntăreşte, o înfăşoară în hîrtie. stancu,' d. 339, cf. id. r. A. v, 77. Nu băgase carnea în maşina de tocat, ci o migălise cu satirul, ca la Stambul. tudoran, p. 86, cf. ltr 2. [Carnea pentru cîrnaţi] o tocăm cu satîru pe fund. alb ii 4 136/537, cf. a v 15, 16, vi 26. 2. Secure folosită în trecut ca armă de luptă sau ca unealtă a călăului. Satîr, baionetă, spangă — si aseamănă la făptură şi la trebuinţă, i. golescu, în şez, xviii, 162. Trînti satirul... [strigind] în gura mare că el nu îndrăzneşte a tăia capul lui Mihai. f. aaron, i. ii, 120/9. Gîdea... a trîntit satirul zicînd că el nu îndrăzneşte să-şi puie mina pe, dînsul. fm (1841), 211/8:. Sosind în locul unde trebuia să primească moartea, gidea cu satirul in mină... se apropie de ostndit. bălcescu, m. v. 30. Vine în toate nopţile vechiul călău al baronului şi face zgomot, ascu-ţindu-şi satirul, de nu poţi dormi, ghica, s. 536. O bătălie intre patru amazoane, dintre care trei sint încălecate pe armăsari cu bogate podoabe şi poartă satire. odobescu, s. n, 195, cf. şăineanu z, tdrg, resmeriţX, d., cade. înarmaţi cu puşti, pistoale, topoare, cuţite Iţtlţ, şatire, pătrunseră în mulţime, despicind-o fur- tunos. camil petrescu, o. ii, : 467, cf. 253. Turcul cel tînăr a făcut: hîc! ca şi cum i-ar fi tăiat cineva gitul cu un satir, bogza, a. ,î. 670. 4- (Rar). Cuţitul ghilotinei. . Potriveau mereu greşit bascula şi satirul neascuţit cădea pe vertebre, camil petrescu, t. ii, 620, cf. 619. + (Glumeţ) Sabie. Măi, şezi binişor că scot satirul şi te hă.... hăcuiesc! alecsandri, t. 926. Vă poroncesc, în numele meu, să puneţi satîrele-n teacă, şi vouă, să lăsaţi ciomegele-n odihnă, id. ib. 1 119. — PI.: satire şi (rar) satîruri (bul. fîl. v, 22), (învechit, m.) satiri (valian, v., lm,barcianu, alexi.w.). — Din tc: satir. SÂTÎR2 s. m. v. şatlr. SATÎRAŞ1 s. tn. Soldat lefegiu din vechea gardă domnească, în ţările române, înarmat cu satîr1 (2); şatîr, satîrgiu. Patru saliraşi cile 10 lei fiecare pe lună (a. 1859). şio ii1; 316. Tuficciii, arnăuţii şi sa-tiraşii işi curăţau armele, filimon, o. I, 109. Se încheia cortegiul prin ortaua ciohodarilor şi a satiraşilor. id. ib. 303, cf. ddrf, şio 1^, 316, alexi,w., şăineanu 2, resmeriţX, d., cade, scriban, d., dl, dm. — PI.: saiîraşi. — Satir 2 + suf. -aş. SATÎRĂŞ 2 s. n. Diminutiv al lui satîr1. Cf. i. golescu, c. — PI.: satiraşe. — Satir 1 + suf. -aş. SATIRBAŞ s. m. v. şatirbaş. SATÎRGÎ-BAŞA s. m. (invar.) Comandant al satîrgiilor; şatîrbaş. Douăzeci şi cinci idiclii, sub comanda marelui satirgi-başa al cămărăşiei, străbăteau întinsa pădure a Vlăsiei, filimon, o. i, 155. Satirgi-başa scoase un fluieraş de pămtnt de la cingătoare şi. -., făcu să iasă dintr-nsul ciieva sunete ascuţite. id. ib. 157, cf. şio iij, 316, resmeriţX, d., cade. — Din tc: satirei başi. SATÎRGiU s. m. Soldat lefegiu din vechea gardă domnească, în ţările române, înarmat cu satîr1 (2); şatîr, satîraş1. Cf. ddrf, barcianu, alexi, w. îl încunjură mai de aproape 17 sătîrgii... bărbdşi. iorga, c. r. i, 175, cf. dhlr ii, 552, der, m. d; enc., dex. — PI.: sălîi'gii. — Din tc. satiri». SATRAP s. m. 1. Guvernator al uiiei satrapii (1), cu puteri aproape nelimitate; p. g e n e r. guvernator, suveran, conducător cu puteri absolute, despotic. Avindu-le aceasted spre lăcuinţă satrapii cind nu iasle împăratul de faţă. aethio pica, 13v/2, cf. 21r/20. Satrapi becişnici şi cruzavi, vrăjmaşi sfânfi] norodului şi plini de nebăgare de seamă către monarhul lor. can-tacuzino, n. p. 120r/6. Satrapii sau mai-marii cetăţii ai acestor provinţii toate poruncile nemijlocit le primea de la crai şi trebuia să dea sama craiul pentru toate, molnar, i. 151/8, cf. i. golescu, c. Cruzimile satrapilor persieni... întărită pe avgani. sXulescu, hr. ii, 362/27, cf. valian, v. Au simţit giugul satrapului de Ianina carele... au introdus nemoralitatea în mijlocul unei naţii. fm(1842), 2311/8, cf. stamati, d. A vorbii cu satrapul din Lidia rugindu-l ca să tri-miţă înapoi vergina (staluă) la Alene, aristia, plut. 332/6, cf. 330/27, polizu, prot. — Pop., n. d., ddrf. Chiar dacă o clipă am parveni să devenim cancelari sau satrapi..., ora unei judecăţi aspre nu întîrziază să sosească, demetrescu, o. 207, cf. alexi, w., şăineanu 2. Satrapi cupizi, aventurieri de răspintie, s-au dus de-a berbeleacul■ popoarele au luat tn mîi- 1217 / SATRAPIC - 111 - SATURARE nile lor puternice destinele statelor democratice, cocea, în plr ii, 565, cf. resmeriţX, d., cade. Lumea asociaţilor e împărţită în două tabere aproape egale... avînd în cap... satrapi. atotputernici în judeţ. brX-tescu-voineşti, p. 195, cf. scriban, d. Fusese din născare în Persia satrap, argbezi, s. v, 243, cf. îier. Satrapi ai lumii, tremuraţi... Iar voi, mişcaţi-vă, popoare, românia literară, 1969, nr. 38, 23/3. Atît i-ar mai trebui să se întoarcă în cetatea eternă, ca un satrap, înconjurat de fiitoăre. cinema, 1969, nr. 7, 9, cf. m. d. enc., dex. 2. Epitet dat unei persoane cu înclinaţii şi comportări despotice, dictatoriale, tiranice. Cf. prot.— pop., n. D., şXineanu, D. u., cade. Gîndi cu ură la... şicanele mărunţilor satrapi locali nemulţumiţi de rigorile acestui magistrat scrupulos, c. petrescu, c. v. 10. Ar fi avut putere să-i pună cu bolul pe labe pe toţi satrapii mici şi mari ce terorizau umanitatea de la marginile oraşului, g. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 16, cf. scriban, d., v. rom. septembrie 1954, 189, DN 2, M. D. ENC-, DEX. — PI.: satrapi. — Din ngr. aaTpdbfr. satrape, lat. satrapes. SATRÂP1C, -Ă adj. De satrap, al satrapului, privitor la satrap, specific satrapului; p. e x t. tiranic, dictatorial, despotic; (învechit, rar) satrapicesc. Cf. DN 2, M. D. ENC., DEX. — PI.: satrapiei, -ce. . — Din fr. satrapi qne. SATRAPICÎSC, -EÂSCĂ 'adj. (învechit, rar) Satrapie. Cătră curţile satrqpiceşti cu grabă şi făr’ de veaste întră, aethiopica, %5tI8. — PI.: satrapiceşti. — Satrap -f suf. -icesc. SATRAPÎE s. f. 1. Provincie în vechiul Imperiu persan, în monarhiile elenistice etc.,‘ guvernată de un satrap (1). Biruind la război... de voie mi-ai lăsat toată satrapiia. aethiopica, 84r/10, cf. i. golescu, c. împărăţia eta împărţită în satrapii, săulescu, hr. i, 13/23. După aceasta luînd şi pre mumă-sa.. ■ s-au dus în Africă... şi în urbea Tagasta din satrapia Tunesului. calendar (1854), liv/22, cf. şXineanu2, besmeriţX, d., cade. înţelege că a intrat pe teritoriul Unei satrapii asiatice unde un singur om taie şi spîn-zură fără nici o teamă de stăpînire. c. petrescu, o. p, i, 47. La curtea sa cea nouă veneau darurile satrapiilor încărcate pe cămile şi catîri, sAdoveanu, o. xv, 346, cf. SCRIBAN, D., DN8, M. D. ENC., DEX. «O1 Fi g. România nu e chemată să rămînă în vecii vecilor proprietatea sau satrapia politicianilor analfabeţi: mace-DONSKI, în PLR II, 250. 2. P. e x t. Dominaţie, guvernare, stăpînire des- potică, tiranică; faptă, atitudine,, comportare de sa-trap.(Ş). Era pentru muncitori camaradul ale cărui ordine erau păreri exprimate. .Nici o mîndrie, nici o satrapie, ardeleanu, v. b. 281, cf. scriban, d. Pentru români, la liberarea ţării de o putere străină, care ne făgăduia o satrapie (citez: de o mie de ani), se adaugă începutul lichidării unei oligarhii, v. rom. ianuarie 1957, 11, cf. dn a, m. d. enc., dex. — PI.: satrapii. —- Din ngr. aot.'cpmeia, lat. satrapia» fr. satrapie. SATURĂ vb. I. T r a n z. I. (Complementul in-dieă sisteme fizico-chimice sau tehnice) A aduce în stare de saturaţie (1). Stratul de jos este chior licue-fiat şi stratul de sus este apă saturată de chior, marin, pr. i, 15/32, cf. xxi/12, antonescu, d., prot.—Pop., n. d. Cantitatea de vapori însă care poate să satureze aerul alîrnă de la temperatura sa. poni,. f. 137, cf. besmeriţX, d.( şXineanu, d. u., CADE. Gazele între- buinţate în industrii sînt totdeauna saturate cu vapori de apă. ioanovici, tehn. 26. în lumina difuză, înecaţi în aerul saturat de vapori de apă, conturul formelor se ştergea ca într-o vagă pictură, bart, s. m. 95, cf. scriban, d., dn a. Forme de Organizare pe bază de siliciu ... ar avea şanse să se dezvolte în atmosfera saturată de bioxid de carbon, contemp. 1969, nr. 1 180, 9/4, cf. m. d. enc., dex. O Refl. pas. Curentul într-o lampă cu vid se saturează la valorile mari ale tensiunii de placă, ltr 2 xv, 262. 2. A face să ajungă la saturaţie (2). Dacă nu e saturată strimta piaţă, aş vrea să tipăresc instantaneul într-o broşurică de lux. caragiale, o. vii, 326, cf. barcianu. A satura cu necazuri. şXineanu2. Cultul bacovian nu poate fi privit deci decît ca o reacţiune împotriva unei literaturi saturate de estetism, lovinescu, c. vii, 120. Creaţia marelui poet trăieşte, respiră în atmosfera saturată de extrema tensiune a voinfei. vianu, l. u. 83. Totul e... impregnat, saturat de zăpadă. bogza, a. î. 138. Saturai de cunoştinţe profesionale, ieşi într-o zi dintr-o librărie... cu cărţi literare sub braţ. preda, r. 116. îndemnurile care încheie fiecare -paragraf sînt saturate de dale concrete, scînteia, 1965, nr. 6 549. Cărţile lui mă-nconjoară saturate de sunet. vulpescu, p. 52. Furat de dialogul frumos, saturat de poezie, autorul pierde din atenţie meandrele sufleteşti ale personajelor, scînteia, 1966, nr. 6 926. Observaţiile lui erau vrednice de luat în seamă, înregistrînd impresia generală de şoc pe care o produsese apariţia lui Coşbuc într-o atmosferă saturată de decepfionism eminescian, l. rom. 1967, 135. Se pol realiza creaţii cinematografice admirabile... cu o atmosferă saturată de idilism. cinema, 1968, nr. 9, 10. în acest cadru saturat de atributele tehnicităţii absolute îşi impune prezenţa şi se ambiţionează să cîştige teren bucuria contemplaţiei artistice, românia literarX, 1969, nr. 38, 2/5. Refl. Publicul anilor ’30, suprahrănit cu muzicaluri, s-a saturat, cinema, 1969, nr. 5, 28. — Prez. ind.: saturez. — Din fr. saturer, lat. saturare. SATURÂBIL, -Ă adj. (Despre sisteme fizico-chimice sau tehnice) Care poate fi adus în stare de saturaţie (.1). Cf. scriban, d., dn2, dex. — PI.: saturabili, -e. — Din fr. saturable. SATURABILITÂTE s. f. (Rar) însuşirea de a fi saturabil. Cf. scriban, d., dn 3. — Din fr. saturabilite. SATURÂNT, -Ă adj. 1. Care (poate) produce saturaţie (1). Cf. m. d. enc. O Vapori saturanfi = vapori care se află in contact cu lichidul sau solidul din care s-au dezvoltat; p. e x t. vapori saturaţi (1). Cf. macarovici, ch. 54. Vaporii de eter au atins presiunea maximă... şi au devenit vapori saturanfi-cişman, fiz. i, 403, cf. 411. Deosebirea esenţială di fit re vaporii saturanfi şi cei nesaturanţi este că vaporii sa-luranţi nu urmează legea gazelor perfecte, marian — ţiţeica, fiz. ii, 114, cf. 177, dn 2. 2. Care produce saturaţie (2). Acel lip specific de copil care se cheamă poet..., apucat din etnd în etnd de accese de luciditate, pentru ca delirul lui să nu fie saturant, inexpresiv. haLea, s, t. iii, 245. — PI.: saturanfi, -te. — Din fr. saturant. SATURĂRE s. f. 1. Aducere a unui sistem fizico-chimic sau tehnic in stare de saturaţie (1). Cf. s a-tura (1). Combustibilii gazoşi artificiali... se fabrică prin. ■ ■ saturarea aerului cu vapori de hidrocarburi, ioanovici, tehn, 22. Saturarea unei soluţii 1225 SATURAT - 112 - SATURNIAN in raport cu o anumită substanţă. . . e operaţie de aducere a concentraţiei soluţiei in aceaştă substanţă la valoarea ei maximă care se poale realiza, ltr2, cf. DN2,. M. D. EMC., DEX. 2. (Rar) Saturare. Se vor urmări . . . stimularea poftei de mincare.. . intirzierea senzaţiei de saturare prin divizarea raţiei in mese mici şi dese. abc sân. 336. — PI.: saturări. — V. satura. SATURAT, -Ă adj. 1. (Despre sisteme fizico-chi-mice sau tehnice) Care a fost adus ori se află în stare de saturaţie (1); care se află intr-o asemenea stare incît nu poate forma compuşi de adiţie. Cind toate valenţele unui corp sini satisfăcute prin unirea sa cu alte corpuri, combinaţiunea produsă se numeşte saturată, poni, ch. 146, cf. 164. Asemenea vapori ce se află incă in contact cu lichidul din care au luat naştere se numesc vapori saturaţi, id. f. 128, cf. barcianu, şăineanu 2, resmeriţă, d., cade. Proba se atirnă sub un clopot de sticlă cu aet saturat, ionescu-muscel, ţes. 50. Locomotive de cale normală cu aburi saturaţi. nom. min. i, 108. Cind dizolvăm o substanţă intr-un dizolvant oarecare pină la limita ei maximă de solvire, atunci obţinem ceea ce se numeşte o soluţie săturată, la o temperatură dată. macarovici, ch. 60, cf. 433, 450. Compuşii chimici saturaţi sini mult mai■ stabili decii cei nesaluraţi. ltr2, cf. der, m. d. enc., dex. 2. Care se află in stare de saturaţie (2). Pe subţirele fir al ideii... se angrenează numeroase determinări care îmbogăţesc şi completează portretul, dindu-i înfăţişarea unui iritreg saturat, vianu, a. p. 162. Toate elementele ... facilitează conturarea unor opere dense şi saturate. m 1968, nr. 3, 45. — PI.: saturaţi, -ie. — V. satura. SATURATOR s. n. Aparat folosit pentru concentrarea unei soluţii pînă la saturaţi« (1), prin dizolvarea unui solid sau a unui gaz. Umidificarea aerului se face cu ajutorul saturatorilor... şi pulveriiatorilor. ionescu-muscel, ţes. 626. Saturatoarele cu gaz seamănă cu .. . turnurile cu materiale de umplere, ltr 2, cf. DM, DN2. — PI.: saturatoare şi (m.) saturat ori. — Din fr. saturateur. SATURAŢIE s. f. 1. Stare a unui sistem fizico-chimic sau tehnic în care, prin variaţia unui anumit parametru, unele mărimi care caracterizează sistemul au atins valoarea maximă (sau sint foarte aproape de aceasta). Pentru acest vapor elastic... puntul seu di saturaţiune fiind acelaşi ca in gol..., noi putem lesne calcula greutatea. marin, f. 490/23. Wenzel a holărit capacitatea de saturaţie relativă a bazelor şi a acidilor.. id. pr. i, xxi/7, cf. antonescu, d., barcianu, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d. Aerul cafenelelor e încărcat pină la saturaţie de fum. stancu, ş. 97. Saturaţia incompletă a curentului de ionizare duce la valori prea mari. sanielevici, r. 213, cf. 190, 230. Norii sint curenţi ascendenţi in care s-a produs condensarea deoarece umiditatea relativă a crescut pină la saturaţie, o dată cu înălţimea, carafoli— oroveanu, m. f. i, 77, cf. ltr 2, dn2, der. O Saturaţie magnetică — stare a unui corp feromagnetic aflat într-un cimp magnetic foarte puternic şi care, prin sporirea în continuare a intensităţii acestui cîmp, nu mai poate realiza nici o sporire a inducţiei magnetice. Cf. ltr2, m. d. enc. 2. Stare de plinătate, de intensitate maximă a ceva sau ă cuiva, satisfacere deplină a ceva sau a cuiva; sţare de suprasaturaţie; p. ext. plictiseală, oboseală, dezgust, silă care decurge dintr-o astfel de stare, saţietate (2). Saturaţia sufletească era atit de desăvirşită, incit simplul fapt de a se găsi faţă in faţă trebuia să-i aducă aici. d. zamfirescu, v. ţ. 134, cf. cade. Negaţia poale fi uneori rodnică. Prin saturaţie, nu e decii deprimantă. lovinescU, în plr ii, 277, cf. scriban, d. Au atins cele mai adinei sondaje in obscurităţile sufletului nostru... ambii insistînd pină la saturaţie... asupra celor doi poli ai tuturor tendinţelor omeneşti, ralea, s. t. i, 50. Saturaţia, risipa au fost ţinute totdeauna la stilpul infamiei, id. ib. ii, 278. Ca să nu mai aibă de cerut drepturi, nobleţea a trebuit să ajungă la satisfacţia totală, să cunoască saturaţia. id. f. 40. A? vrea să găsesc alte vorbe, deoarece eu iiisumi le-am folosit pe acestea pină la saturaţie. tudoran, o. 294. Imaginaţia lui .. . este populată pină la saturaţie de clişeele marilor gesturi istorice, cinema, 1968, nr. 1, vn. Ţonul apologetic pină la saturaţie nu li se pare criticilor noştri „moderni“ suficient. ro mânia literară, 1969, nr. 14, 1/1. Estetician şi om de litere, cult pină la saturaţie, simte la un moment dat satisfacţiei de'a fi distrus in el... un talent al .oratorului. ib. nr. 34, 8/2. — Şi: (învechit) saturaţiâne s. f. — Din fr. Saturation, lat. saturatio, -onis. SATURAŢIUNE s. f. v. saturaţie. SATURN subst. Nume dat (în alchimie) plumbului (1). Sabacetatul de plumb lichid (extractul lui saturn ) ... este un medicament rezolutiv, bianu, d. s. 594, cf. dl, dm, dn!. — Din fr. saturne. SATURNÂLE s. f. pl. 1. Sărbătoare populară la romani, care se celebra in fiecare an, în mai multe zile de la mijlocul lunii decembrie, la terminarea muncilor agricole, în onoarea zeului Saturn. Satur-nalii să zic sărbălorile-praznicile ce să făcea spre cinstea Saturnului, cu beţii şi desfrinări. i. golescu, c. Un gioc de hazard care la romani erei iertat, numai in vremea saturnaliilor. asachi, l. 1022/36, cf. Valian, v., aristîa, plut. El este un sclav, cariie se bucură in curs de citeva. zile de privilegiul saturnalelor, fiindcă domnul său lipsăşte. calendar (1858), 48/18, cf. prot,— pop., n. d. Aceste sărbători zgomotoase in care se petreceau fel de fel de necuviinţe se numeau satur-nale. ispirescu, ap. cade, cf. şăineanu2, resmeriţă, d., scriban, d., dl, dm, dn2. Prea sînteţi cultivaţi, cu gust... Ştiţi anul primei saturnalii. vulpescu, p. .138, cf. m. d. enc., dex. O (Prin lărgirea sensului; la sg.) Spectacolul vesel, corurile saturnalei nu tulbură pe mucenicul de bunăvoie,... el cere la anul următor să i se mai îngăduie a ţinea o conferinţă, săm. iv, 162. + Dans cu caracter obscen, extecutat în timpul petrecerilor care aveau loc cu ocazia acestei sărbători; p. g e n e r. dans zgomotos, sălbatic. Danţul merge nebun.. . sub ochii Încremeniţi ai bătrinilor care privesc din ramele lor la scena aceasta de saturnalii sălbatece, anghel—iosif, c. l. 138. S-a păstrat de atunci legenda unor hori, ca nişte saturnale, purtate prin uliţe; cöntemp. 1969, nr. 1 177, 7/3. 2. Nume dat unor petreceri libertine, desfrînate; orgie1. Cf. prot. — POP., n, d., şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d., dn2. 4 (Concretizat) Loc unde se desfăşoară această petrecere. De zece luni eşti rob al Capitalii l... Te-am dus prin fel de fel de saturnalii, Prin locurile zise de bon-lon. anghel—iosif, c. m. i, 139. — Şi: saturnalii s. f. pl. — Din fr. satnrnales. — Saturnalii < lat. saturnalia. SATURNÂLII s. f. pl. v. saturnale. SATURNIAN, -A adj. 1. (Rar; In sintagma) Perioadă saturniană = perioadă anterioară revoluţiei 1233 âAÎURfcrifi - liS - geologice care a dat continentelor forma lor actuală. Cf. SCRIBAN, D. 2. (Livresc; despre oameni) Trist; melancolic (2) morocănos (1). Totdeauna ai fost tu cam saturnian, dar acum parcă ai suferi şi de ficat, t februarie 1964, 29. 3. (flar; în sintagma) Vers sulurnU,n = vers sa-turnin, v. saturnin1 (1). Cf. m. d. enc., bex. 4. .(Rar) Saturnin1 (2). Cf. dns. — Pronunţat: -ni-qn. — PI.: salurnieni,‘ -e. — Din fr. saturnien. SATÎJBOTC, -A adj. (Livresc) Trist; melancolic (2); morocănos (1). Iuno trimis-a din ceruri, saturnica doamnă, ta flota Troici pe Iris. coşbuc, ae. 98. Zise-i saturnicul domn al adtncului mării cuvtntul: Venus, cuminte-ai gîndit. id. ib. 102.' — PI.: saturnici, -ce. — Din fr. saturnique. SATURNÎIV1 adj. 1. (în sintagma) Vers saturnin — vers de tip iambic, caracteristic poeziei latine arhaice; (rar) vers saturnian, v. saturnian (3). Cf. schiban, d., dl, dm, dn2. în versuri saturnine au fost scrise epitafurile a doi membri ai familiei Scipio. DER; Cf. M. D. ENC., DEX. 2. (Rar) Care aparţine planetei Saturn, care se referă ia Saturn; (rar) saturnian (4). Cf. dn2. — PI. : saturnini, -e. — Cf. fr. saturnien. SATLItîVL\2, -Ă adj. 1. (Despre anumite boli) Care este provocat de intoxicaţia cu plumb (1). Se arată folositoare în ... pelagră, friguri, colică, colică saturnină. descr. ape, 125/10, cf. alexi, w. La unii se obserBă guta zisă saturnină, care este caracterizată prin diformafiunea încheieturilor, bianu, d. s. 593, cf. schiban, d., dl, dn2. Manifestările principale ale saturnismului sînt: colica abdominală saturnină... der iv, 311. Dacă intoxicaţia este lăsată să progreseze survin anemia, semne de suferinţă a tubului digestiv (colica saturnină). abc săn. 320. Boală profesională... caracterizată prin... scleroză renală, gută saturnină. D. MED. 514, Cf. DEX. 2. Referitor la plumb (1), produs de plumb. Otrăvire saturnină: scriban, d., cf. dn2. — PI.: saturnini, -e. — Din fr. saturnin. SATURN ÎSM s. n. Boală profesională provocată de intoxicaţia cu plumb (1), caracterizată prin fenomene ca: astenie, anemie, gingivită, colici, scleroză renală etc. Otrăvirea cronică prin plumb; numită şi saturnism, să observă la lucrătorii cari fabrică sau umblă cu plumb, biantj, d. s. 593, cf. scriban, d. Tuberculoza şi saturnismul secerau în fiecare an zeci de vieţi din rîndurile muncitorilor tipografi, scînteia, 1953, nr. 2 613, cf. ltr2, dl, dm, dn2. Tratamentul saturnismului constă în suprimarea contactului cu plumbul, der. Prevenirea saturnismului se realizează prin supravegherea medicală activă a celor care lucrează cu plumb, abc săn., cf. d. med., m. d. enc., dex. — Din fr. saturnisme. SAŢ s. n. I. (Popular) Senzaţie de săturare, de saţietate (1), stare a celui sătul (1), faptul de a fi sătul. Şi acelea le se par a fi mai dulci şi mai bune, iară căce nu mai pot mînca, acel saţiu vrăjmaş iaste dulceţiei acelor. coresI, ev. 264, cf. 431. Pînrea noastră săţioasă dă-o noauă astăzi. Saţiu grăiaşte ceea ce iasle firea noastră (â. 1619). ocR i, 55/20. Că rîvna lui, D[u]m/î[e]rfz(ii! mă stîrniia şi nu mi-am dat saţîu... de mîncat. dosoftei, v. s. noiembrie 158r/36, cf. anon. car., budai-deleanu, lex. Pentru saţîul pîntecelui (a. 1809). cat. man. i, 410, cf. drlu, lb. Cel mai trudit organ al trupului ... . este stomahul.. care [prin lăcomie].... ne slăbeşte simţirea saţiului, episcupesctj, practica, 140/17, cf. 302/6, i. golescu, c., valian, v. Făgăduinţa U bună, Numai nu aduce saţ. donici, f. i, 55/20, cf. polizu. Poame A căror suc aţîţă foame, Iar saţ n-aduce nicidecum, alecsandri, poezii, 548, cf. barcianu, tdrg. Bobul se mănîncă pentru saţ, căci... omului îndată îi vine sete şi se simte sătul. PAMFILE, GR. 27, Cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., cade. Cu sudoarea şi lacrimile lor au îngrăşat ţărîna din care au scos holde nu pentru saţul lor. sadoveanu, o. XVII, 54, cf. scriban, D. Căutîndu-se prin biblie reţeta celor 5 plini'- şi 3 peşti pentru saţiul populaţiei, flămînde. arghezi, b. 147. tastă gîscă s-o faci friptură şi umplutură, să ne ţinem saţul cîtăva vreme, pop., ap. tdrg. O (Prin lărgirea sensului) Foloseşte... odihna somnului îndelungat, pînă se vor deştepta de sa fiul lui. episcupescu,'practica, 78/14. <> L o c. adj. (învechit) De saţiu = săţios1 (1). în bişuţ/ de saţiu beau cu disfătare. dosoftei, v. s. octombrie 60v/17. Nici între mare şi mică bucata sau înghiţitura mai de saţiu sau mai de nesaţiu a fi socotesc, cantemir, i. i, 60. O L o c. a d j. şi a d v. Fără (de) saţ = (adesea f i g.) lacom, nesătul, insaţiabil; p. e x t. nepotolit, neistovit. Lup ce bea sînge fără saţiu. moxa, 378/27, cf. lex. mars. 218. Hai, lume fără saţ, cum nu se putură îndestula Cantacuzineştii cu atîta cinste ce avea la acest domn ! muşte, let. iii, 61/38. Vrei ca să dau pe Palmira vier-şunatelor pofţiri, sub ochii fără de saţiu? beliade, o. i, 411. El nu se gîndeşle la alta decît... la oca căza-nului şi la alte mai multe ospeţe, unde ş-ar putea sătura pîntecele cel fără saţ. fm (1,838), 55/1. Viaţa orăşenească ne înghite fără saţiu vremea atît de scumpă, voinescu ii, m. 46/25. Se află Cazuri de sete fără saţiu ca şi de foame fără saţiu. man. sănăt. 268/21, Ochii mei se plimbau făijâ saţiu ... pe tainica nemărginire a ceriului. alecsandri, o. p. 274. Dar ochii mari şi minunaţi Lucesc adînc himeric, Ca două patimi fără saţ Şi pline de-ntuneric. eminescu,o. i, 172, cf. 97, ddrf, şăineanu2, resmeriţă, d. Bar se petrecea murdărie în care să nu fi fost amestecat şi dînsul şi adesea numai dinlr-o crudă şi fără saţiu poftă de a-şi bate jcc. m. i. caragiale, c. 20. Era rod aristocrat al ogoarelor muncite fără spor şi fără saţ. i. botez, b. i, 65. Bicicliştii au dreptate să umble fără hodină şi fără saţ prin această gospodărie. sadoveanu, o. ix, 253, cf. scriban, d. Spre-o altă,, lume fluida-ţi formă tinde, Cu slava-ntrevăzută un dor fără de saţiu. 1. babbu, o. 6. Cei din preajmă... îl ascultă fără saţ, Cu suflările tăiate, v. rom. octombrie 1954, 18. Omul fără saţ, toată lumea să dobîndească,. tot cere să-i mai dăruiască, zanne, p. viii, 317. Loc. a d v. Piuă la saţ(iu) sau (învechit) de (ori in sau intru) saţ(iu)= în mare cantitate, de ajuns; din belşug; din plin, cu prisosinţă. Şi pămîntul va da hazna sa... şi veţi avea pînă la saţiu (a. 1560). gcr i, 4/2. Şi- veţi mînca pîinea voastră pînă la saţiu, coresi, ev. 459. De toate să vă îndulciţi de saţiu, numai ce vă feri ţi de pomul preceptului, moxa, 346/39, cf. S92/22. Dumnezeu [e]... giudeţ cumplit celor răi, celora ce nu-l ascultă, ... celora ce-s de saţiu în păcate slobozi. varlaam, c. 308. Mîncare tremease lor pară la sătul (pănă la destul c2, de saţîu d). psalt. 157. Că părăul tău, Dumnedzău, varsă De saţîu gătind tuturor masă. dosoftei, ps. 208/2, cf. id. v. s. decembrie 206v/9. Şi va apuca voauă treirişul... şi veţi mînca pîinea voastră în saţiu, biblia (1688), 902/58, cf. 502/29. Mai pre lesne mi-ar fi fost cu care chip mai mult a te îndulci şi de ştiinţa lor mai de saţiu a te îndestuli ai fi putut, cantemir, i. i. i, 3. Mai mult te vei cinsti, te vei îmbogăţi întru saţiu, aethiopica, 28r/4. Hrănindu-şe cu ierbile ce să făcea acolo, încă şi de acea-lea cîte puţin ... şi nu de saţiu, mineiul (1776), 87v2/l. îşi crea, fără îndoială, iluzia că mănîncă mult, că mănîncă pînă la saţ. st an cxj, r. a. h, 27. (Rar) Peste saţ= foarte mult; exagerat, peste măsură de mult. 1238 SAŢ - ÍÍ4 - SAŢIETATE Nu sint deloc cuvinte căutate ... CU éaré ñe' deprinsesem pesie saf, şi pe care le răspingem astăzi, săm. iv, 341. Apare ... spre a arăta că cineva a mincal peste saţiu. puşcariu, l. r. i, 40. ^ Expr. A (nu) avea sau (învechit şi popular) a (nu) aila, a (nu) vedea saţ = a (nu) se putea sătura (niciodată), a (nu) ajunge la saţietate (1); p. e x t. a (nu) fi mulţumit cu ce are. Şi vine foamete spre. toată ţara Eghipetului. . . şi nu aflară saţiu părinţii noştri, coresi, l. 26/4. Şi scrişnea cu dinţii spre turma lui Jî[risto]s ca nişte cini turbaţi, că era curvari cit nu avea saţiu şi plini de tot răul. moxa, 363/29. Lacomul şi curvariul n-are saţiu niciodată (a. 1746). ap. tdrg. Această aprindere a simţirii de sete o au beţivii care n-ctu saţiu de băutură, episcu-pescu, practica, 343/2. [împăratul] nu mai avea saf de bogăţie şi nici o milă n-avea de supuşii lui. vlahuţă, 0. a. 214. Mămăliga rămasă pe făcăleţ (mei est eu) nu e bine s-o mănînci, căci... n-ai nicicind saf. can-drea, p. 70. Ctnd fierbe oala la foc, să nu măninci că nu vei avea saţ- gorovei, cr. 243. N-ai hodină, vericule. N-ai saţ. pas, l. ii, 91. Firi-aţi blăstămaţ, Voi săn-avefi saţ, Num’o dată-n an, Numai la Ispas, alexici, l. p. 165. Beui preţu murgului, Văzui saţu vinului. vIhcol, v. 38. Am saţiu la mineare, alr i 781/343. (Cu inversarea elementelor construcţiei) Că fierile, cindu se satură de bucate, iale se duc, iară camatnicii şi asupritorii saţiu nici dinioară nu au. coresi, ev. 397. Cine-i bogat de-aveare pre lume, ... Acela de-avuţie saţiu nu mai veade. m. costin, o. 327. Firea muierii saţ n-are. zanne, p. ii, 283. Cei ce saţ nicicum au, la nedreptăţi, asupriri şi jafuri gindul lor il au. id. ib. mii, 317. (învechit şi popular) A ţine (de) saţ sau a fi eu (sau de) saţ = (despre alimente) a sătura repede (şi pe mai multă vreme), a potoli foamea, a fi hrănitor, săţios. Săminţa de linte . .. ţine saţ ca şi camea. 1. ionescu, c. 25/3. Peştele de undiţă şi mămăliga de rtşnifă nu ţin saţ. sadoveanu, n. f. 40. 'Am mincal colac cu cirnat, Că ţine mai bine de saţ. pop., ap. gcr ii, 228/30. Mălaiul e de saţ. ciauşanu, gl. Mincarea e cu saţ. chest. viii 1/27. îi ţine saţiu ca şi calului care după ce trece drumul iar flăminzeşte, se spune despre lucrurile trecătoare, efemere. Cf. zanne, p. i, 352. <0 F i g. Şi deade lor cerearea lor, ireamese saţiu in sufletele lor. psalt. sch. 350/15. Nici poale priimi saţiu de sufleteasca masă cine va să se sature, coresi, ev. 264, cf. 451. împlindu-să în de-alalt de safiul voroa-velor s[u]/7[e]ie?. 256. Scade sau se ridică voltajul, totuna e. argbezi, b. 39. Ai dumneata, sau îţi dă cineva atîţia bani ca să putem pleca la un drum aşa lung? tudoran, p. 119. Cînd se poate subînţelege sau e inclus în deJnenţele predicatului verbal, numele determinai... poate dispărea. l. rom. 1967, 487. Se poartă rău, insultător, cu cele patru sau cinci fele ale sale. bănulescu, i. 137. Ambiguu ca o clepsidră care nu ştii: se goleşte sau se umple? cinema, 1968, nr. 6, i. Nu ştiu-n crîşmă s-o-mbătat? Sau c-o fată de sfat a stat ? folc. mold. i, 274. a Să vină mama sau tata. Plînge sau rîde? (Elementele incompatibile privesc destinări, domenii de aplicare etc. ale aceluiaşi element de referinţă) Mie sau ţie îţi încredinţară părinţii lui îngrijirea sa? pleşoianu, t. ii, 21/7. Este [omul] oare pentru muncă născut şi zidit în lume? Sau numai spre desfătare şi spre odihnă anume? conachi, p: 274. Dregătorilor le erau sfetnici şi călăuze, lucrau după împrejurări la înălţarea său la răsturnarea lor. m. i. caragiale, c. 54. (Elementele incompatibile privesc localizări, sensuri de orientare etc. ale aceluiaşi element de referinţă) Eu cunosc acela om, să el au fost în trup sau afară de trup, eu nu ştiu. coresi, l. 381/15. Se simte dus pe-aripile viaturilor în mijlocul unii mulţimi... sau la hotarul cel după urmă al lumii, marcovici, c. 14/5. Nu ştiu mai trăiesc pe lume, sau din lume sint afară? conachi, p. 100. (Elementele incompatibile privesc perioade, circumstanţe etc. puse în legătură cu acelaşi element de referinţă) Tot una-i dacă astăzi sau mîne o să mor. eminescu, o. r, 127. După un an, sau după mai mulţi, Moş Nichifor s-a răsuflat, la un păhar cu vin. creangă, p. 136. Nu-mi fu dat să găsesc pe nimeni la care, mai cutînd sau mai tîrziu, să nu se dea pe faţă vreo meteahnă, m. i. caragiale, c. 47. Demult, sau niciodată, visam sub harfa ramurilor, lesnea, vers. 185. Curînd sau mai tîrziu ne vom supune îngenun-chiaţi Prea-sumbrei Principese, vulpescu, p. 33. □ A sosit toamna sau iarna trecută. (Elementele incompatibile privesc motivări, surse de provenienţă etc. ale aceluiaşi element de referinţă) Iară Lazar nemică de-ale iadului nu spuse. Sau n-au fost lăsat de toate să vază, ... sau... învăţătură i-au fost dată, să tacă. coresi, ev. 98. De este hotărît ... Ca acest an să fie cel după 1246 SÂt) *- üé - , §AÜ urmă al vieţii noastre, sau ca firul zilelor noastre să se taie.fie ca sufletele noastre să păşască spre nemurire. marcovici, d. 17/26. Pentru ce oraşul atît de strălucit, Acum între oraşe e cel mai umilit ?... E o fatală soartă? sau pe acest pămînt Lasă urmele sale blestemul unui slnt ? alexandrescu, M. 10. N-am putut să mai găsesc nici urmele mele, nici direcţiunea, nici impre-sitinea acelor locuri. Sau că strada aceea nu mai este, sau că amintirea mea a strămutat-o într-n lume ireală. galaction, o. 503. (Elementele incompatibile privesc instrumente, mijloace, modalităţi etc. raportate la acelaşi element de referinţă) Tot ce se îrdîmpla era spre izbăvirea mea care sta numai în înşelăciunea Wandei sau în grabnica ei pieire. m. i. caragiale, c. 86. O momeală aşezată în vegetaţie nu este simţită de peşte. Ea poate fi găsită ocazional sau mirosită, ap 28. (Elementele incompatibile privesc atribuiri calitative, determinative, modale etc. aparţinînd unui element de referinţă comun) Şi împreună numai înaintea judecă-toriului. sta-văm... să va fi fost bogat, sau şi sărac. eoRESi, ev. 538. [Caracterul lui,] după care se şi preţuieşte omul de bun sau de rău. episcupescu, practica, xxxi/1. Visurile unei- nădejdi care sau niciodată sau foarte greu poate fi împlinită, marcovici, i>. 12/9. Adevărat sau părelnic, acel bine le loveşte [patimile]. conaciii, p. 278. Sau lucra bine şi conform legilor, sau rău. bariţiu, p. a. i, 574. De umblă prin domnie, asta numai ca să-i spună De-i belşug sau sărăcie. davila, v. v. 23. Intr-o ţară însă, în care Ţănase Scatiu ajunge deputat sau ministru, e firesc ca artiştii ... să fie de-a dreptul nişte învinşi, lovinescu, c. iv, 11. Sînt ca sitarii, numai în pasaj, sau băştinaşi? voiculescu, p. i, 79. Orice om, complicat sau simplu, păstrează în suflet o lumină de oglindire, arghezi, b. 153.. Cu sau fără pline, cu băncuţe de argint ori cu bancnote de cinci milioane,, daţi-mi voie să iau prezentul în serios, călinescu, c. o. 103. Pica domol o floare moartă Ce risipea un stins parfum De liliac sau de salcîm. paraschivescu, c. ţ. 15. Valahii tăi sînt oameni mai buni, sau tot ticăloşi şi ei ? tudoran, p. 49. <0* (Elementele incompatibile aparţin unei enumerări) De ce-i situat acolo unde se găseşte şi nu cu o sută de km mai sus,, saú mai la dreapta sau mai la stînga şi într-un peisaj mai confortabil? arghezi, b. 125. + (Excluderea priveşte un element anulat prin opusul lui negativ) [Judecătorul] să giudece bătaia ucenicului de va fi fost cu măsură şi spre învăţătură, sau de nu va fi fost. prav. 224. De se va întîmpla. vreo pricină (sau dreaptă sau nedreaptă)... răpştesc cei mai mulţi şi zic că este păcat, antim, p. xxviii. Să vadă... dacă acele poame era de mineare sau ba. drăghici, r. 51/13. Spuie-ţi morţii din mormînt de sînt om sau nu slnt! alecsandri, p. ii, 25. Este un fapt care se află sau nu se află în masa poporului, maiorescu, critice, 42. Spune-mi dacă ştii seau nu ştii ce soi de zburătoare este grangurul ? odobescu, s. iii, 32. Cine ştie de este mai bine A fi sau a nu fi. eminescu, o. i, 38. M-aş duce eu, dar ştiu eu, ori de mi-a da el fata sau ba. sbiera, p. 42. O podoabă e frumoasă sau nu. c. pe-tbescu, R. dr. 65. întrebam la fiecare haltă dacă am ajuns sau nu în gara cu pricina, blaga, h. 71. Puţin îi păsase atunci dacă lumea întreagă va pieri sau nu. barbu, pbinc. 45. S-a acordat o atenţie sporită problemei existenţei sau inexistenţei, în limba română, a verbelor semiauxiliare. l. nou, 1967, 297. Cu două bucătărese, iesă ciorba prea sărată sau nesărată, zanne, p. v, 97. 2. (Exprimă discontinuitatea pe baza alternării unui ¿lement cu altul) Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mîndre primăveri, Sau văd nopţi ce-ntind deasu-pră-mi oceanele de stele, eminescu, o. i, 31. Din cînd în cînd se auzea din poiată sunet surd de lanţ, sau izbituri trecătoare de e'orn în iesle. agÎrbiceanu, s. 8. Iar trenul cădea între maluri de lut, sub firele de telegraf, sau ieşea pe marginea unor rîpe prăpăstioase. călinescu, o. i, 11. Retipăriri integrale sau ample selecţii se succed cu o regularitate impresionantă. coN-stantinescu, s. ni, 266. Aburi albăstrii ţlşneau.... făcînd să dispară o parte din trupul lor sau o parte din acoperişurile lungi pe lîngă care treceau, preda, b. 5. Visam ca Gordon Pym călătorii imposibile sau ca Niels o cutreierare mirifică în ţările Nordului, românia literară, 1969, nr. 35, 2/5. (Alternarea priveşte conformitatea cu un factor justificativ) [ Suţlg-tul] se află în bucurie sau întristare, după felul himerelor. marcovici, c. 14/12. Şi după cum mi-s; ochii,, te bucuri sau te-ntuneci. vlahuţă, s. a. i, 65. (Alternarea unor. elemente aparţinînd unei enumerări) Ea privea oare întregi la înmiirea undelor depărtate.. . — sau alte dăţi... plivea firele de iarbă de pe cărare sau se ascundea într-un boschet, kminkscu, p. i.. .100. + (Discontinuitatea priveşte compatibilitatea, prin raportare la un element de referinţă comun, dintre două elemente conexe, complementare, de aceeaşi natură etc.). Cinre me va duce în cetatea de o prevegherea sau cinre mă va năştăvi piară la Idumea? psalt. hur. 50r/17. Nu me-au aflat cu neştiînre grăind sau îritor-cătură făcind. cod. , vor. 60/20. Doară mărăncu carne de giuncu sau beau sănge de ţapu ? psalt. 96. Că eu nu în cinste alerg sau alergai (a. 1569—1575). gcr I, *15/32. Pentru aceaia să nu zicem noi că mare greşală au greşit noao vecinii sau mult rău ne-au făcut frafii noştri, coresi, ev. 47. Să vei tîlni înainte boul sau asinul rătăcit al aleaneşului tău, mînă-i-l acasă lui. po 254/22 Cela... ce va ţi avînd pre mîha sa bani domneşti, sau alte lucruri, pre acesta vor certa ca şi pre un fur■ prav. 320. Cine va iubi feciorul sau fata mai virtos de mine, nu-i destoinic de mine. n. test. (1648), 13v/26. S-ar cuveni ca lexiconul rumănesc să fie împreunat şi cu alte limbi, sau..„ s<î avem Introduse în limba noastră şi lexicoane dă streine limbi. i.goleşcu, c. Cînd vei pierde vreo rudă sau vreun prieten... nu trebuie să plîngi. marcovici, d. 15/8. Porumbii, sau alte pasări, fripţi, ar fi zburat în gura noastră, drăghici, h. 50/11, cf. conachi, p.276. Cerinţă... de la a cării împlinire nu se poate dispensa, nici un jurnal care îşi respectă publicul sau cel puţin se respectă pe sine însuşi, maiorescu, critice, 46. Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gîndesc? eminescu, o. 1, 133. Rîdea de dînsul, ca de unul ce aiurează sau visează deştept, ispirescu, l. 9. Cind plecam la vînă-toare sau dam cîte o raită pe la mănăstiri era cu un alai de cel puţin douăzeci de trăsuri, m. i. caragiale, c. 87. Nu mai fin minte care şcoli sau care şcoală filozofică din vechime se întreba şi discuta dacă femeia are... un suflet, galaction, o. 96. Veneau rar cîte un om sau doi. vlasiu, d. 289. Ar fi oare un frate mai în cinste ţinut, sau un unchi mai iubit decît el dacă ar zice da Şi ,l-ar lăsa în grija lor? preda, r. 247. Preţurile... au evoluat în ţara noastră în limitele indicilor planificaţi sau chiar sub această limită, scîn-teia, 1977, nr. 10 907. Cînd oraşul, sau satul, Se vede, într-un zadar căzneşti pe oameni să-fi fie călăuză. zanne, p. vi, 297. (Elementele compatibile privesc destinări, domenii de aplicare etc. ale aceluiaşi element de referinţă) Eu nemică Înr-aleanu nu feciu oamerilor sau obicnitelor tătăreşti, cod. vor. 102/2. Nu ne cheamă pre noi Uristos la rău sau la piiarde-rea sufletului, coresi, ev, 67. Ele nencetat lucrează sau pentru a ei păstrare, Sau pentru o pregătire întru cele viitoare, conachi, p. 279. [Se adunau] femei de rînd meştere să dea cu cărţile sau să citească în cafea m. 1. caragiale, c. 75. Poate dizerta mulţumitor despre judecăţi sau sentimentul estetic. 1. botez, b. i, 29. (Elementele compatibile privesc localizări, sensuri de orientare etc. ale aceluiaşi element de referinţă) în ce cetate vreţi sau în oraş întră, ispitiţi cine întru ea destoinic easte. tetraev. (1574), 215. Ceia ce vor pune foc la grajd sau la alt loc... acestora ca să li să taie mănule. prav. 23. Nici se strămută Ia o biserică de cele proaste, sau la o mănăstire, antim, p. xxviIi. 1246 SAU 117 - SAU Urzicîndu-sâ orbul ori la mini, sau la picioare, el simte arsura că-i de urzici (a. 1799). gcr ii, 171/6. Locul propriu pentru ilustrarea acestor elucubrafiuni originale ar fi scena comică sau jurnalele de felul Ghimpelui. maiorescu, critice, 40. Ctnii dormeau prin girezile de paie sau pe ogrinjii de subt vreun şopron. agÎrbi-ceanu, s. 40. Se mai tnttmplă să piardă omul, pe drum sau la slujbă, un portofel, g. m. zamfirescu, m. d. i, 237. Viaţa spălătoreselor din Bucureşti, muncind in subsoluri sau la mansardă, bogza, a. î. 215. Plecau după bărbaţi, să-i caute la bărbierit sau la droj-derie. barbu, g. 367. (Elementele compatibile privesc perioade, circumstanţe etc. puse în legătură cu acelaşi element de referinţă) [La Valea Adincă] mă duceam tn zile de ferii sau de sărbători, sion, p. 55. □ Iernile sau verile mă duceam la munte. (Elementele compatibile privesc motivări, surse de provenienţă etc. ale aceluiaşi element de referinţă) Nu spăimăn-ta-te cind bogăţeaşte-se omul, sau ctnd umnojaşte-se slava caseei lui. psalt. 94. Deaca cu nemică nu-i poale ajuta, sau a-l mtngtia..., în mai mare grije iaste. coresi, ev. 78. Am întors răutate prin rău cine-mi face, Sau cuiva strîmbătate. vosoTTEi, ps. 24/19. Teme-te numai de relele ce însuţi ţe-ai uneltit din greşeala sau din slăbiciunea ta. marcovici, d. 16/10. Nu cumva din nevedere, sau din ciuda depărtărei... Să mă dai şi tu uitărei! conachi, p. 103. Sau îndemnul meu,... sau acele fatale tăbliţi au fost născut un prieteşug între Olga şi Ipolit. negruzzi, s. i, 46. într-o zi, sau că nu putuse să încheie socoteli bune cu Iancu . .., sau că iar i se făcuse poftă de hagialîc, s-a pus într-o şaică, să treacă la Nicopoli. ghica, s. 302. Nu este bine să primim expresiile figurate din limba germană sau din alte limbi şi să ne înavuţim astfel pe a noastră? maiorescu, critice, 24. Vezi deodată cu mirare c-ai trăit într-o ordine de lucruri strict organizată fără ca s-o ştii sau s-o vrei. eminescu, p. l. 81. Bărbatu-mieu ... nu s-a putut pllnge că l-am înşelat sau i-am răsipit casa. creangX, p. 4. Galul... minat de patimă sau de sete, ciuleşte urechile, iorga, p. a. ii, 162, Foiletonistul scrie azi despre un roman, miine despre un studiu, mai apoi despre un volum de versuri, după hazardul cronologiei sau după dispoziţiile lui de lectură, constantinescu, s. iii, 7. N-am primit nici un răspuns — Nu ştiu hlr-tia-ţi lipseşte, sau dorii nu te-ntîlneşte. folc. mold. ii, 202. (Elementele compatibile privesc instrumente, mijloace, modalităţi etc. raportate-ia acelaşi element de referinţă) Ne dosădeaşte cu boalele sau cu alle pagube. coresi, ev. 60. Ce folos e lor deacă popa grăiaşte în limbă slriină rumânilor... sau pre altă limbă ce nu vor înţeleage ascultătorii, id., ap. gcr i, 24/39. Cineva... înşală prin vicleană spunere, sau arătare. carte treb. i, 178/18. El întemeiază chibzuirile şi purtarea sa pe nişte cuvinte sau păreri nestatornice. marcovici, d. 8/4. întrebuinţează forma pasivă „rela-ţiunea“ sau, cînd aceasta e ambigenă, „raportul“. maiorescu, critice, 41. Cum şi literatul. .. simte trebuinţa exactităţii, nu-i de mirare că recurge uneori la neologisme sau foloseşte un aivînt existent, dîndu-i un înţeles mai precis. cXlinescu, c. o. 357. Pot fi găsit pornind de la pietre, Sau după semafoarele stelelor. v. rom. ianuarie 1965, 45. (Elemenţele compatibile privesc atribuiri calitative, determinative, modale etc. aparţinind unui element de referinţă comun) Nece ura greşală de moarte sau de legătură dosloinicu nu aflai. cod. vor. 56/4. Şi unde să veţi afla ceva neisprăvit bine, sau greşii, iară voi să dereptaţi. coresi, ev. 6. Cînd le văzum lînged sau în temniţă şit venim cătră tine ? id., ap. gcr i, 18/33. De la creşleă la picioare s-o admiri şi s-o dezmierzi Ca pe-o marmur de Păros sau o pînză de Corrcgio. eminescu, o. i, 157. Purtau comanacul de samur sau astrahan, tras pe sprinceană, arghezi, b. 100. Nu există nimic, dar absolut nimic din ceea ce ar putea scăpa de la moarte sau ar aduce o alinare în suferinţele omului căzut pradă flăcirilor. bogza, a. î. 88. □ Cumpăraţi ţesături de lînă sau de in. "O* (Elementele compatibile aparţin unei enumerări) Argint sau aur sau veşmente nece de la urulu n-am jeluit, cod. vor. 22/30. De fieri mîn-caţi, sau de paseri mîncal, sau de peşti mîncaţii (cca 1550). cuv. d. bătu. ii, 454/24. Mulţi în multe chi-pure de multe ori sufletele-ş pierd: saU tîlhărind, sau ucigînd,... sau groape săpînd, sau alte necuviinţe făcînd. coresi, ev. 72. Cine va mînca lup, sau vulpe, sau cline, sau pisică, sau ariciu, sau pîlş, sau nevăs-tuică, sau veaveriţă şi ş-altele altele cile sînt. necurate ... prav. gov. ap. gcr I, 90/34. Aci nu s-auzea alt decît ciripirea paserilor, au dulcea suflare a zefirilor ce se juca prin ramurile arburilor; sau murmurarea unui rîuleţ. pleşoianu, t. i, 105/23. Se plînge că n-are blana unui urs,... Sau virtutea unui taur, sau a cerbului iuţală. conachi, p. 267. Era un obosit, un sfios sau un mare mîndru. m. i. caragiale, c. 34. [Natura] trăieşte, suferă, consolează sau persecută, ralea, s. t. i, 10. Unde ţi-s pruncii, Hiroshima ? Poate în oceanul De-ar-gint nepăsător... Poate-n cavoul infinit Al cerului... Sau, ppate, chiar pe-acest pămînt. jebeleanu, s. h. 8. Numai 9 la sută din salariaţii reţelei de cercetare activează tn domenii capitale ca metalurgia, construcţia de maşini, energetica sau minele, scînteia, 1966, nr. 6 903. La fel de bine cei căutaţi puteau fi spioni sau sabotori sau orice altceva, cinema, 1968, nr. 3, iv. Pentru a da la rindea se întrebuinţează sau rindeaua sau cioplitorul sau gealăul. dex. Ce tot faci de nu scrii carte? Doar hîrtia s-a scumpit, Ori pe mine m-ai urît, Sau negreala s-o gătat, Ori pe miné m-ai uitat? jarnîk — bÎrseanu, d. 142. O (Compatibilitatea priveşte consecinţa ultimă a unui element prin raportare la altul) Să nu le întîlnesc, mîine-poimîine, cocoşat sub poveri sau schilod, a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 55. Ar fi voit să mă crească ea, sau chiar să mă adopte, blaga, h. 159. a Chinuit în bătăi sau chiar mort. + (Discontinuitatea priveşte coexistenţa — reală sau posibilă — a două planuri, aspecte etc. simultane pe care se desfăşoară o acţiune, se manifestă o stare, o însuşire etc.) Nu se vedea aci altfel de carne decît de paserile acelea pe care le prinseră în laţuri, sau de vite sălbatice pe care le pătrunseseră cu săgeţile lor la vînătoare. pleşoianu, t. i, 68/15. Muntencile cu-ndemn La lucru cu suveiea răz' oiului de lemn, Sau undeva pe prispe , .. Torcînd pe fusuri visuri, lesnea, vers. 4. Titlul întreg al cărţilor şi periodicelor prezentat în continuare prescurtai sau sub formă de sigle se află în tabelul de la sfîrşitul lucrării, l. rom. 1967, 500. (Elementele coexistente aparţin unei enumerări) Nisipul se gă. seşte pe fundul rîurilor, lacurilor sau mărilor, dex 3. (Exprimă deosebirea dintre două modalităţi de exprimare echivalente ca sens, privitoare la aceeaşi realitate) E cela amu ce nemică nu greşaşte, a lu Dumnezeu iaste, sau bărbat dumnezeiesc, coresi, ev. 26. Cînd veţi vedea golul sau dezbrăcatul, îmbracă-l şi coapere pre el. id. ib. 51. Rugăciunea sau datul de har ce se zice după mineare, id., ap. gcr i, 28/9. Struguri sau poame. st. lex. 169v/1. Menelau sau Melei craiul nu-şi găsi crăiasa, alexandria (1794), 76/10, cf..BU-dai-'deleanu, lex. Lacrămile, sau plîngerile lui Jung, săoîrşesc înalta... poemă, ce să numeşte „Nbpţi“. marcovici, c. 4/18. Chibzuirile neîmplinite saii zădărnicite lasă după dînsele,.. mîhniri. id. d. 8/14. Halima sau povestiri mitologhiceşii arăbeşti,gorjXn, h. i, 1/2. Puterea d-a face legi stă în adunarea sau soborul a toată ţeara. bXlcescu, m. v. 9. Cea mai înfricoşătoare patimă a neamului omenesc esté ciuma sau pesta. cornea, r. i, 115/35. Pealra-sulimanului sân piatră-bună pentru făcut alifie de obrai. creancjX, p. 112. Tata merge goştie, oare ce-mi va aduce în straifă sâtt taşcă? zanne, p. iv, 208. Acest costum, luat atunci, în veacul al XIV-lea, o dată cu eticheta saa ceremonialul ..., s-a păstrat, iorga, c. i. i, 114. Le fusese oaspe sau tovarăş de petreeere şi vînătoare. m. i. caragiale, c. 43. Carpaţii sau Alpii Transilvaniei, cade. Odaia doctorului era foarte sumar mobilată, sau mai bine zis 1246 SAULÄ - iiă - SÂVANT era aproape nemobilată, preda, r. 19. Etimologia populară se poate manifesta tn limba oricărui subiect vorbitor, nu numai a oamenilor simpli (sau „din popor“). l. rom. 1967, 237. Vinde pe datorie sau pe aşteptare. alr sn iv h 1 018/130. Pe al tău mai mare sau stăptn nu împrumuta, zanne, p. iv, 426. (Deosebirea dintre două modalităţi de exprimare priveşte două moduri de acţionare ori două situaţii echivalente prin raportare Ia acelaşi element de referinţă) A viefui fără de pravili, adecă sau să nu aibă pravili, sau să nu urmeze după pravili (a. 1780). gcr îi, 124/17. Şi în farmecul viefi-mi Nu ştiam că-i tot aceea De te razimi de o umbră Sau de crezi ce-a zis femeia, eminescu, o. i, 113. + (Deosebirea dintre două modalităţi de exprimare priveşte convertirea unei mărimi pe baza divizibi-lităţil tn altele, echivalente valoric, numeric etc.) Doi napoleoni sau 40 de franci, şăineanu2. □ O sută sau cinci poli. Doisprezece sau o duzină. 4. (Exprimă dezacordul relativ dintre două modalităţi de estimare, referitoare la unul şi acelaşi element) Era inteligent sau aproape inteligent. Vinul acesta este cel mai bun sau unul dintre cele mai bune. + (Dezacordul priveşte distanţa dintre un mod de acţionare şi im altul care reprezintă ori ar putea reprezenta o justificare a acestuia) Ai încetat de-a fi viitoriul meu bărbat — sau cel puţin anul meu de doliu au depărtat această fericită perspectivă, eminescu, p. l. 99. Dar voi ce vă legănaţi ? Sau vreţi cuibul să-mi stricaţi, De-aici să mă depărtaţi ? jarnîk—bîrseanu, d. 204. De ce nu scrii ? Sau n-ai timp? dex. 4 (Dezacordul priveşte lipsa de certitudine în ceea ce priveşte un anumit element al relaţiei) Nu mai gindi nimic sau Dumnezeu ştie ce. eminescu, p. l. 68. Se vede că m-a născut mama într-un ceas rău sau nu ştiu cum să mai zic. creangă, p. 234. Bucătarii curţii se îmbătaseră seau nu ştiu ce făcuseră, că nici focul nu era făcut pe vatră, ispirescu, l. 23. — Şi: (învechit şi regional) seau conj. — Să + an (conj.). SAULĂ s. f. 1. (învechit, rar) Măciucă (I 1). Vor a stăpîni moşia cu saula (a. 1847). uricariul, x, 406. 2. Parîmă (subţire) folosită la bordul unei nave pentru ridicarea pavilionului, fixarea suplimentară a unei vele etc. Cf. cade, abc mah., scriban, d. îl legăm cu saule şi toi nu-i dăm drumul .t. — Sînt şi legături mai zdravene decît saulele. h. lovinescu, t. 353. Trăgea lochul înapoif pe punte, şi întindea saula la uscat, tudoran, p. 184, cf. 183, 276, ltr2, dl, dm, der, m. d. enc., dex. — Accentuat şi: saiilă. cade, scriban, d. — Pronunţat: sa-ii-. — PI.: saule. — Şi: (1) sâură (uricariul, x, 406), şăură (ib.) s. f. — Etimologia necunoscută. Cf. germ. S ă u 1 e. SAUM subst. (învechit) Măsură de greutate egală cu aproximativ 137 kg. Saumu (sauiti) are 275 funţi. măs. gr. 98/29. — PI.: ? — Din germ. Saum. SAUNA s. f. Baie de aburi care constă în expunerea corpului la o temperatură de 60— 80° C, produsă de obicei prin stropirea unor pietre poroase încinse, după care se activează circulaţia organismului prin lovirea corpului cu un mănunchi de nuiele şi prin duşuri reci. Cf. d. med., dex, dn3. — Pronunţat: sa-u-, — PI.: saune. — Şi: săună s. f. DN3. — Din fr. sauna. SAUNĂ s. f. v. sauna. SÄUR1 adj. (invar.) (Germanism, prin Ban.; şi substantivat) (Lapte) acru, (lapte) bătut. Cf. fd iii, 180, alrm sn 1 h 197/36. — Din germ. sauer. SÄUR2 s. m. (Rar) Balaur. Sfîntul... a îmbrăcat armură Lucrată-n ochiuri ca din solzi de saur. blaga, poezii, 362. — PI.: sauri. — Din germ. Saur. SAÜRÄ1 adj. (Regional; despre piatră) Mărunt (I 4) (Niculiţel — Isaccea). Cf. aer i 1 372/684. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. SÂURĂ2 s. f. v. saulă. SAURIÄN, -A s. m., adj. 1. S. m. (La pi.) Ordin de reptile cu pielea acoperită de solzi cornoşi şi cu coada de obicei lungă, care cuprinde şopîrlele şi cameleonii (Sauria); (şi la sg.) animal care face parte din acest ordin. Cf. alexi, w., res meri ţă, d., scriban, d., dl, dm, dn2. Majoritatea saurienilor au membrele bine dezvoltate, der. Doar în desenele animate ale lui Gopo ne mai putem întîlni cu saurieni supradimensionaţi. cinema, 1968, nr. 4, 14. Dar monştrii stau să dispară ca saurienii din primul ceas al naturii. românia literară, 1969, nr. 39, 14/1. 2. Adj. (Rar) Care aparţine saurienilor (1), din ordinul saurienilor, privitor la saurieni, Cf. scriban, d. — Pronunţat: sa-u-ri-an. — PI.: saurieni, -e. — Din fr. sauriens. SAUVIGNÖN subst. Soi de viţă de vie cu struguri avînd .boabele verzui, îndesate, uşor transparente, bune pentru producerea unor vinuri superioare. Cf. der, m. d. enc., dex, dn3. + P- e x t. Vin făcut din acest soi de struguri. Cf. der, m. d. enc., dn3. — Pronunţat: sovinion. — Din fr. sauvignon. SAVÄ11 adv. v. săvai. SAVĂI2 s. n. v. se val. ' SAVALÄDÄ s. f. v. safalad. SAVÂNĂ s. f. Cîmpie vastă, caracteristică regiunilor tropicale secetoase, acoperită cu ierburi înalte şi cu rare tufe de arbuşti spinoşi sau cu arbori rezistenţi la condiţiile de secetă. Faţa acelui pămînt înfăţoşa o savană (un fel de pădure în America), ar (1834), 2801/21. Unele cîmpuri au diferite nume după calitatea lor. Stepele în Roşia şi Asia de MN; savanile în America de MN. genilie, g. 120/18. în savane (pustiuri americane) se văd cerezi de acest animal, ic. lum. (1841), 3252/17, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Se oprea cu privirea [pe glob] la o anumită pală. . . verde de codri şi pampasuri, savane şi jungle, c. petrescu, o. p. ii, 45. Pe savane se întîlnesc, singuratici, arbori sau tufe. enc. agr., cf. scriban, d., ltr2, dn2. Savanele slnt dezvoltate larg în Africa, mai restrînse în Asia, în Australia şi America de Sud. der, cf. M. d. enc., dex. O (Prin lărgirea sensului) Pe cea savană-ntinsă şi cu sălbatic nume [= Bărăgan]... o cumpănă se-nalţă aproape de un puţ. alecsandri, poezii, 90. — PI.: savane. — Din fr. savane, germ. Savanne. SAVÂNT, -Ă s. m. şi f., adj. 1. Ş. m. şi f., adj. (Persoană) care posedă cunoştinţe temeinice şi vaste în-tr-unul sau în mai multe domenii ale cunoaşterii, în' 1261 SAVANT - 119 — SAVANT? deosebi ale ştiinţei; (persoană) care creează in domeniul ştiinţei; erudit, Învăţat. In secolul trecut, savantul profesor... a găsit un schelet împietrit (fosilă), isis (1859), 61/30, cf. 421/12, prot. — pop., n. d., lm. Pentru savantul nostru critic Gherea, literatura e o catedră (a. 1893). plr i, 421. Dar tu, savant ilustru,... în luptele ştiinţei eşti Hercule modern! demetrescu, o. 46. Ne-am ales din toată această asudare a savanţilor ţării cu o broşurică de trei file. philippide, p. 268. Era savant şi eu socot Că pricepea filozofie, coşbuc, p. ii, 255, ci. id. s. 99, barcianu. Savantul profesor universitar... ne va ierta indiscreţia. în plr ii, 40, cf. alexi, w. Sini destui critici savanţi cari.. . vor zidi un sistem, anghel, pr. 171. Savanţi, artişti, scriitori, ziarişti, cu toţii trebuie să ajutăm ca izbînda noastră de arme să se cimenteze pe calea gîndirii. în plr ii, 379, cf. şaineanu, d. u. După savanţi şi medici ca doctorul Argon, Bacilul se prezintă sub formă de baston, topîrceanu, o. a. i, 158. Un savant localnic l-a vestit, că are să-l facă să se predea prin foame, ca-mil PETRESCU, XJ. N. 71. Se uită maşinal pe ţeavă cu căutătura distrată a savantului care ptndeşte mereu ... secretele naturii. brIescu, o. a. i, 55. Un hotel modest dar frecventat de artişti şi de savanţi, cocea, s. i, 97. Am înţeles că era un savant, . . . dar şi un om ciudat. teodoreanu, m. u. 38, cf. id. m. iii, 74. Ciudate de asemeni pentru un savant ca el ni se păreau efuziunile lui lirice, sadoveanu, o. xii, 7, cf. ix, 260. Se dă o atenţie deosebită formării tinerei generaţii de savanţi. d. guşti, p. a. 236, cf. 337. Inţelegînd... valoarea disciplinei imaginate de savantul genevez, au căutat s-o sprijine, iordan, stil. 24. Scriitorii savanţi aduc contribuţia lor dezvoltării artistice a literaturii, vianu, a. p. 140. BUna inspiraţie a cîtorva savanţi a creat o insulă de reculegere calmă, cedată studiului benedic-iinilor de laborator, argiiezi, b. 115. Baronzi are şi pretenţii de savant. cXlinescu, s. c. l, 106. Franţa, ... deşi tşi lăsa in mizerie unii savanţi, stima totuşi ştiinţa şi literatura, ralea, s. t. i, 142, cf. 86. Să vedem acuma cine sint savanţii astronomi care fac aceste calcule precise, bogza, a. î. 396, cf. h. lovinescu, t. 97. A fost un savant în cea mai frumoasă accepţiune a cuvîntului. l. rom. 1959, nr. 3, 12. Se serveşte de lucrările unor savanţi contemporani, ist. lit. rom. ii, 518. începutul cuceririi cosmosului a fost făcut de către savanţii sovietici, geologia, 7. A fost un savant cu renume european, autor a numeroase publicaţii de igienă, abc săn. 160. Savantul stabileşte originea şi sensul exact al cuvintelor, v. rom. ianuarie 1965, 132. Savantul-cetăţean, poetul-cetăţean, artistul-cetăţean sînt împliniri maxime care cer dăruire maximă, contemp. 1969, nr. 1 166, 1/4. Acest fenomen este o rezultantă a contribuţiilor savanţilor din cele mai diferite ţări. flacăra, 1969, nr. 1, 23. O (Prin lărgirea sensului) Decanul şi savantul anticarilor din Bucureşti a fost un bibliofil, arghezi, b. 47. [Topîrceanu] cel mai savant mînuitor al tehnicii poetice româneşti, ralea, s. t. i, 61. 2. Adj. (Despre manifestările, creaţiile etc. oamenilor) Care denotă multă ştiinţji, erudiţie sau, p. ext., mult rafinament, multă arta,’ pricepere, iscusinţă etc. Anca ... arată perfecta cunoştinţă a sufletului lui Dra-gomir pe care-l torturează într-un chip aproape savant. gherea, st. cr. ii, 238. Versuri, versuri. .. umplu paginele revistelor cu melodia lor frustă sau savantă, cu glasul lor subţire sau sonor, lovinescu, c. iv, 51. Am privit-o mirat de preferinţele attt de precise şi oarecum savante, camil petrescu, p. 341. Aţi transformat războiul... într-un asasinat metodic. Intr-adevăr o ucidere savantă, c. petrescu, î. i, 15. Polonia are grijă să facă o savantă propagandă pentru a arăta că aderă la acordurile de la Roma. titulescu, d. 599. Fantazia şi intuiţiile . . . pol să se ruşineze în faţa metodelor exacte ale cercetării savante, vianu, a. p. 210. O mai savantă hoţie nici nu se poate. cXlinescu, c. o. 18. Poetul este deplin stăpîn pe mijloacele sale violent decorative, desfăşurate cu o lucidă organizare interioară şi o savantă mînuire a efectelor sonore, constantinescu, s. iii, 294. Se ţinu o savantă conferinţă despre mersul războiului, t. popovici, s. 489, cf. dn2. Patru zile de discuţii savante, cinema, 1968, nr. 5, 20. Cu o savantă dibăcie. . . uneşte contrastele, scînteia, 1969, nr. 8 179. (Fi g.) Mai ieri aveam atîtea adevăruri, Savante mingi cu care mă jucam. al. philippide, s. 55. Fu văzut împărţind în toate părţile zîmbete subtile şi strîngeri de mină savante ca nişte arcuşuri mînuite de un virtuoz. călinescu, b. i. 171. Chipul ei, precizai de acea savantă lumină de criptă,. . . părea de o frumuseţe fără greş. vinea, l. i, 194. Şi iar îmi plimb ochii pe acel perete fantastic şi minuţios, naiv şi savant, contemp. 1969, nr. 1 208, 1/3. <0 (Adverbial) Nu l-ar mulţumi acum decît o răzbunare mai savant distilată, c. petrescu, 0. p. i, 22. Hitleriştii otrăviseră sistematic şi savani lumea, sadoveanu, o. xvii, 22. Un cal de rasă pe care trebuie să ştii să-l călăreşti savant. cXlinescu, c. o. 53. Metrica Iui savant meşteşugită scoate nebănuite efecte vizuale şi auditive, constantinescu, s. iii, 267. Echivocul a fost savant cultivat. flacXra, 1969, nr. 3, 29. De pretutindeni se năpustesc asupra sa... firme de neon, vitrine savant decorate, pancarte, contemp. 1969, nr. 1 166, 6/2. + (Despre lucrări ştiinţifice, artistice) Care este făcut după legile ştiinţei sau ale artei, care conţine date valoroase din domeniul ştiinţei sau al artei. Cf. şXineanu2, cade. Dorm volumele savante-n îngheţatele vitrine, bacovia, o. 62. Şedeau strînse ad-hoc volume savante cu zăloage în ele. cXlinescu, b. i. 238. 3. Adj. (Despre organizaţii, colectivităţi, adunări) Format din savanţi (1); p. ext. inaccesibil, interzis maselor, publicului larg. [Astra] nu înseamnă nici o uzină de creaţie artistică, nici o academie savantă, in plr ii, 554. Eteria Filomusilor a rămas o societate savantă, fără influenţă asupra maselor, oţetea, t. v. 118. <0> (Ironic) Şi prostatecele nări Şi le Umflă orişicine în savante adunări, eminescu, o. i, 134, Să fim cu toţii împreună miercuri seara la savanta sindrofie. caragiale, o. vii, 225. 4. Adj. (Despre cuvinte, construcţii ale limbii) Care este împrumutat (recent) din greacă sau din latină ori care este format din elemente greceşti sau latineşti; p. ext. care este folosit de oamenii instruiţi, livresc. în a doua parte [vom trata] despre elementul savant introdus de Dimitrie Cantemir în limba pe care o scria, varlaam—sadoveanu, 125. înţelesurile travestite în limbaj savant fac cel mult plictiseala mai decentă, v. rom. ianuarie 1965, 208. Acest latinism savant nu are acces decît în postume, l. rom. 1967, 215. Neologisme savante, ib. 492. 4 Care are la bază limbile şi cultura clasică greco-latină, care provine din acestea; p. ext. (în opoziţie cu popular, folcloric) cult, livresc. O dată cu această complicaţie în construcţia frazelor se introduse în lirică şi coloritul savant. peticX, o. 395. Curtea domnească_ji cancelariile ne-au dat un număr mare de termeni juri. dici şi administrativi de origine savantă, puşcariu, 1. R. 1, 297, cf. 296. Cînd doreşte să înfăţişeze idei de provenienţă savantă... nu poate oferi echivalenţele juste, vianu, a. p. 253. Prin înfrîngerea curentelor savante ale latinismului şi italienismului, naţiunea întreagă a putut să se împărtăşească de la izvoarele culturii. id. s. 203. Principiile esteticii savante sînt ignorate cu dezinvoltură; pulsează însă ritmul vorbirii moldoveneşti de epocă. v. rom. decembrie 1964, 78. + Despre creaţii literare) Care este inspirat din cultura clasică sau cultă, care foloseşte forme şi procedee prozodice clasice sau culte. O poezie savantă este semnul unei sterilizări a simţirii, constantinescu, s. ii, 412. + (Despre unele limbi) Care este folosit (de specialişti) ca limbă de cultură. Limba latină a continuat să fie folosită ca limbă savanlă pînă în secolul al XIX-lea. grai», 1. l. 272. 1261 SAVANTERIE - 120 - SAVOARE — PI.: savanţi, -te. — Din fr. savant. SAVANTEIl ÎE ş. f. (Rar) Pedantism. Savanteria demonstrativă na se bucura la ei de trecere multă, ar-ghezi, B. 53. Un confrate ... face observaţia cu delicii de savănterie că „u“ final, din vechea scriere, nu se citeşte, l 1967, nr. 10, 8/4. — Din fr. savanterie. SAVANTÎSM s. n. (Rar) 1. însuşire a unui savant (1), calitatea de a fi savant. Cf. scriban, d., iordan, L. R. A. 181. 2. Calitate a unei lucrări ştiinţifice, artistice etc. de a fi savantă (2), O carte de un adine savantizm. SCRIBAN, D. 3. Pedantism. Cf. scriban, d. — Şi: savantizm s. n. — Savant + suf. -ism. SAVANTIZA vb/1. T r a n z. (Rar) A da un aspect savant (4). Cineva îşi savantizează limbajul sau stilul spre a da impresia că este profund. Corn. iordan. — Prez. ind.: savantizez. — Savant + suf. -iza. SAVANTÎZ.II s. n. v. savantism. SAVANTLÎC s. n. (Familiar, adesea ironic) Erudiţie; element savant (2); p. ext. pedanterie. Data emigrării cîntecului a trebuit împinsă pînă în timpurile preistorice; iar drumurile cele cu atîta savantlîc dovedite că ar fi fost în toate direcţiunile cerului au fost reduse la un singur dmm...: de la est spre vest. n. bev. r. i, nr. 4, 165. Bietul nostru dascăl suferea de boala sa-vantlîcului, a îngimfării firoscoase. ciauşanu, b. scut. 23. Cartea e de un savantlîc cu totul nepotrivit menirii ei şi e înţesată de neologisme, călinescu, i. c. 148, cf. iordan, l. r. a. 190. Cea ffiai mare crimă a unui critic este dorinţa... de -a dovedi stilul sau savanllîcul propriu, contemp. 1949, nr. 126, 12/5. Intelectualul... ştie biologie, filozofie, chimie, sociologie şi alte savant-lîcuri. beniuc, m. c. i, 153, cf. dl, dm, sfc iv, 76, 189. Notele pseudo filozofice la propriile sale poezii sînt delicios de autentice în savantlîcul lor prefăcut. românia literară, 1969, nr. 28, 22/2. 4 (Rar) Preocupare ştiinţifică. Cam sătul de la un timp de savant-lîcuri, simţeam nevoia să petrec, să rîd. M. i. caragiale, c. 115. — PI.: savantlîcuri. — Savant + suf. -lîc. SAVAR s. m. v. savart. SAVARINĂ s. f. Prăjitură făcută dintr-un aluat moale copt in forme speciale, bine îmbibată cu sirop (amestecat cu rom) şi garnisită cu frişcă. La Tuffli mînînc întotdeauna o indiană şi o savarină, ibrăi-leanu, a. 76, cf. cadje. S-a servit... prăjitură chinezească, şarlote, savarine, cataife. ulieru, c. 105. Savarinele. poartă numele inventatorului lor francez Brillat Savarin. graur, i. l. 103, cf. id. n. p. 158, dl, dm, dn2. Reţetarul stabileşte că la savarine jumătate din cantitatea de sirop cu rom prevăzută trebuie livrată Cofetarilor în sticle, Spre a fi adăugată în faţa consumatorilor. scînţeia, 1966, nr. 6 926. Cînd savarina este coaptă, se scoate din formă, se stropeşte cu siropid'cu rom. s. marin, c. b. 270. — PI:: savarine. — Din fr. savarin. SAVĂRT s. m. Unitate de măsură pentru intervale muzicale, de 301 ori mai mică decît o-octavă. Cf. ltr2, dn2, der, m. d. enc. ; ' - ' — PI.: savarţi (ltr2, dn2) şi (n.) savarte (dn2). — Şi: savâr s. m. der, m. d. enc. — Din fr. savart. Cf. germ. Savart. SAVASTOC s. n. v. sfeştoc. savAt s. m. (sg.) (Regional) Numele unei plante nedefinite mai de aproape. Frunză verde de săfat, Fetiţo de om bogat, Nu primi la măritat, mat. folk. 439. Frunză verde de savat, Sub un lomuleţ de gard Şeade Zbangă pitulat, ib. 1 243. — Şi: săfăt s. m. (sg.). — Etimologia necunoscută. SA VĂI adv. v. săvai. SAVDES subst. ( Grecism învechit, rar) Plăcere (2), voie. Iar, îhlîmplîndu-să a-i nu face lucru după plăcu şi savdesu dumisale, să fiu lipsit de cusur de bani (a. 1816—1819). gâldi, m. phan. 248. — PI.: ? — Din ngr. as^vTaţ. SAVDISÎ vb. IV v. sastisi. SAVOĂRE s. f. 1. Senzaţie produsă de unele substanţe asupra organului gustului; s p e c. gust ales, plăcut, deosebit pe care îl au unele alimente. Com-binaţiiă himică se caracterisă... prin schimbarea mirosului, coloarei, savoarei. marin, pr. i, xii/14. Camforul ar ajunge în gură într-o stare de savoare, iar nu de abor. man. sănăt. 110/8, cf. şăineaNu2, resmeriţă, d., cade. I-a interzis să utilizeze vreodată fasolea verde, mazărea.. . decît imediat ce stnt culese din grădini: după cîteva ore îşi pierd toată savoarea, c. petrescu, î. ii, 65. Am băut mai multe cupe cu picioruş dintr-un vin care-şi sporea necontenit savoarea, sadoveanu, o. ix, 455. Facultatea pe care el o denumeşte stăpîneşte aceleaşi însuşiri... ca şi simţul fizic al gustului, acela care percepe savorile, vianu, e. 424, cf. m. d. enc., dex. 2. Fi g. Stare de îneîntare, de farmec, de plăcere, de satisfacţie etc. produsă de cineva sau de ceva; calitate a cuiva sau a ceva de a produce îneîntare, farmec, plăcere, satisfacţie etc. Ştiu că ai să te plîngi şi acum de mine că-ţi scriu puţin şi fără savoare, băl-cescu, ap. ghica, a. 562, cf. 561. Mi-au cerut să destăinui savoarea sărutului rustic, c. petrescu, s. 26. Toată autoritatea familială a vechilor boieri, savoarea graiului lor deschis şi necioplit..., trec prin energica fiinţă a doctorului, lovinescu, c. iv, 34. Intoleranţa aceasta... are o savoare unică, topîrceanu, în plr ii, 407. Mama lor, în clipe de mînie, întrece în savoare şi cruditate vocabularul anecdotelor din jurul mesei, teo-doreanu, m: iii, 126. Asta însemnează... părăsirea cuvintelor care nu mai corespund acestor nevoi şi înlocuirea lor prin altele... pline de suc şi de savoare. iordan, stil. 340. în acumularea atîtor trăsături sînt unele de o savoare particulară, vianu, a. p. 28. Fură fericiţi de acest joc care avea savoarea primejdiei, călinescu. e. o. ii, 23. E o formulă care îşi păstrează încă toată savoarea, .bogza, a. î. 428, cf. 630. Bolnavii, deprimaţii nu cunosc... savoarea robustă, suculentă, a vieţii în acţiune, ralea, s. t. i, 116, cf. ii, 106. Poezia lui Necrasov... păstrează întreaga ei valoare şi savoare, contemp. 1953, nr. 327, 3/3. Nelipsită.. . de savoare verbală..,, naraţiunea ... alunecă uşor. ist. lit. rom. ii, 90. Atîtea schiţe mărturisesc un pitoresc colectiv umoristic de o savoare neîntrecută, constan-tinescu, s. ii, 35, cf. i, 62. Actorul... se dezvăluie treptat... construind un caracter plin de savoare şi de autenticitate, t decembrie 1964, 56. Autorul m delimita cele două planuri ale acţiunii prin mijloace variate, de mare subtilitate şi savoare, v. rom. ianuarie 1965, 151. Reprezentaţia se încheagă din situaţii, mo- 1275 SAVOIARD - 121 - SAVUROS mente şi efecte comice de bună calitate ce nu sacrifică savoarea accentelor satirice, t iunie 1968, 84. Aceste micromonografii şi-au avut savoarea lor. cinema, 1969, nr. 9, 37. Savoarea lecturii de calitate îmi rămîne principala desfătare pe care o cunosc, scînteia, 1969, nr. 8 192, cf. m. d. enc., dex. — PI.: (rar) savori. — Din fr. saveur. SAVOIĂRD, -A s. m. şi f., adj; 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Savoiei sau care este originară de acolo; (la m. pl.) populaţie care locuieşte în Savoia. Cf. barcianu". 2. Adj. Care aparţine Savoiei sau savoiarzilor (1), privitor la Savoia sau la savoiarzi, originar din Savoia. Cf. BARCIANU. — Pronunţat: -vo-iard. — Pi.: savoiarzi, -de. — Din fr. savoyard. SAV(5n s. n. v. sovon. SAVONIErA s. f. Cutie sau vas mic in care se ţine săpunul de toaletă; săpunieră. [Săpunul] brumat şi plin de crăpături agoniza în savoniera plină cu apă. vinea, l. i, 75, cf. dn2. Au fost confecţionate... savo-niere, rigle, echere, scînteia, 1960, nr. 4 855, cf. m. d. enc., DEX. — Pronunţat: -ni-e-, — Pl.: savoniere. — Cf. fr. s a v o n n i e r. SAVOR s. m. v. samur. SAVUR vb. I. Traiiz. (Atestat prima dată la i. golescu, c.) 1. A se bucura pe îndelete (de ceva); a simţi o plăcere rafinată (pentru ceva); a aprecia (ceva) în mod deosebit. V. delecta, desfăta. 0> (Adverbial; ca determinant al adjectivului „gol“, căruia îi dă valoare de superlativ absolut) Gol saxana. ddrf', cf. scriban, d. + (Adjectival) Complet dezbrăcat, gol puşcă. Se lăsară toţi saxana, cum i-a născut mă-sa. pop., ap. şio ii1( 316. + Fi g. (învechit şi regional) Necaz, dificultate, greutate. Cf. şio ii1; 316. învăţat cu sarsanaua. coman, gl. O E x p r. (Regional) A-şi găsi saxanaua cu cineva = a avea neplăceri, a-şi găsi beleaua cu cineva. Cf. udrescu, gl. 2. (Regional; lâ pl.; în forma sarsanale ) Lucruri de tot felul, în dezordine (Nemţişor — Tirgu Neamţ). Cf. i. cr. vi, 152. II. (învechit, rar; în forma sarsana) Loc unde se lucrează sau se repară corăbii. Cf. i. golescu, c. — Scris şi: sacsana. — Pl.: saxanale. — Şi: (învechit) saxaneâ (şio iij, 316), sachisaná, (regional) sa-xână (scris sacsană, gheţie, r. m.), sarsaná, sărsănă (vîrcol, m.), săxănâ (scriban, d.) s. f. — Din tc. seksane. Cf. ser. seksana. SAXÂNĂ s. f. v. saxana. SAXANEÁ s. f. v. saxana. SAXATIL, -Ă adj. (Despre plante şi, rar, despre animale) Care creşte sau trăieşte prin locuri pietroase, stlncoase. Cf. alexi, w., enc. agr. Plante saxatile. SCRIBAN, D., cf. DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Accentuat şi: (rar) saxátil, scriban, d. — Pl.: saxatili, -e. — Din fr.' saxatile, lat. saxatilis. SAXAÜL s. m. (La pl.) Gen de arbori sau arbuşti din Asia Centrală, din familia chenopodiaceelor, care pot atinge circa 7 m înălţime, cu frunze foarte puţin dezvoltate, buni fixatori ai solurilor nisipoase (Halo-$ylon); (şi la sg.) plantă care face parte di» acest gen. în alte părţi s-a pus împotrivă pustia de nisip, unde creşte numai sacsaulul, arborele fără frunză. scînteia, 1952, nr. 2 499, cf. m. d. enc. — Scris şi: sacsaul. — Pl.: saxauli. — Din fr. sa xaoul. SAXH6RN s. n. Instrument muzical de suflat din alamă, care poate emite de la cele mai grave pînă la cele mai acute sunete, folosit în fanfare şi in orchestre. Cf. iVela, d. m., cade. Se folosesc mai multe tipuri de astfel de instrumente...: saxhorn mic..., saxhorn sopran, ltr2, cf. dm, dn2, dex. — Pl.: saxhornuri. — Din germ. Saxhorn, fr. saxhorn. SAXÎCOL, -Ă adj., s. f. 1. Adj. (Despre unele specii vegetale) Care creşte pe stînci sau prin locuri pietroase. Cele mai răspîndite plănte saxicole sînt: muşchii, lichenii şi algele, ltr2. 2. S. f. Gen de păsări cîntătoare cu penajul cenuşiu deschis pe spate, cu pîntecele galben, guşa ruginie şi aripile negre. Cf. enc. rom., enc. agr. — Pl.: saxicoli, -e. — Din fr. saxicole, lat. saxicola. SAXIFRAGACEE s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, polipetale, cu flori de obicei. hermafrodite, care cuprinde arbori, arbuşti, plante perene şi unele specii de ierburi; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. Saxifragcceele se divid în următoarele 6 triburi... enc. rom.» cf. enc. agr., scriban, d., ltr2. (Adjectival) Plantă saxifragacee. — Pl.: saxifragacee. — Din fr. saxifragac£es. SAXIFRĂGĂ s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee perene din familia saxifragaceelor (Sa-xifrăga). Cf. brandza, fl. 148. Saxifraga are vro 160 de specii, răspîndite prin regiunile temperate, enc. rom., cf. enc. agr., scriban, d., dn2. Frumoasele specii de saxifraga te ispitesc adeseori, botanica, 181, cf. DEX. — Pl.: săxifrage (scriban, d.) şi saxifragi (dn2, dex). — Din lat. saxifraga, fr. saxifrage. SAXOFON s. n. Instrument muzical de suflat din alamă, cu ancie simplă şi tub conic, cu timbru dulce şi pătrunzător, întrebuinţat mai ales în muzica militară şi în muzica de jazz. CL tim. popovici, d. m. Proiecte de cumpărare de instrumente perfecţionate, saxofoane. brXtescu-voineşti, p. 177, cf. resmeriţX, d., ivela, d. M. încăperile răsunau de sughiţul saxofonului, de zingătul cimbalului şi de suspinul extenuat al banjoului. c. petrescu, c. v. 179, cf. 198. în locul saxofoanelor de acum! fluierau ziua mierlele, iar noaptea privighetorile, i. botez, b. i, 201, cf. cade, scriban, d. Plîngeri de saxofon răsunară în odaia alăturată. cXlinescu, o. i, 304. Cei 15 tovarăşi ai săi nu cîntă din saxofoane. bogza, a. t. 498. Se desfăşura, printre acorduri sughiţate de saxofon şi sonorităţi metalice de tipsii muzicale, una din seralele cu dans ale Malildei. vinea, l. i, 224. Saxofonul, armonica şi acordeonul... sînt produse de fabrici, alexandru, i. m. 10, cf. ltr2, dn2, der. Am cîntat, ca orice instrument, ca o cobză ori ca un saxofon, v. rom. noiembrie 1964, 40, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: saxofoane. — Din fr. saxophone, germ. Saxophon. SAXOFON ÎST s. m. Instrumentist care cîntă la saxofon. Cf- dl, dm, dn2. Un fundal în care se văd 1294 SAXON >* - 123 - SĂ sticle de whisky ..., saxofonişti In smochinguri, cinema, 1968, nr. 5, 15, cf. m. d. enc., dex. — PI.: saxofonişti. — Din fr. saxophoniste. SAXdN, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care aparţine populaţiei germane de pe teritoriul aflat intre Elba şi Rin sau care este originară de acolo; (la m. pl.) populaţie formată din aceste persoane. Cf. i. qolescu, c. Anglii sau englezii, rămăşiţele anglilor şi a saxonilor vechi, sini un soi de oameni tari, a căror limbă e fiica limbii populare nemţeşti mestecate cu multe vorbe lătineşti, frighiceşti, franţozeşti şi briticeşti. FM (1839), 1/7, cf. şXlNEAiNU2, CADE, SCRIBAN, D. Este chemat un saxon din Britania,... care organizează tnvăţămintul. vianu, l. u. 12, cf. der, m. d. enc., dex. 2. Adj. Care aparţine Saxoniei sau saxonilor (1), privitor la Saxonia sau la saxoni, originar din Saxo-nia; (învechit, rar) saxonic. Cf. babcianu, şăineanu 2, resmeriţX, d., cade. Uzina saxonă nu vindea decit predai in gara ei. camil petrescu, u. n. 54, cf. scriban, d. Acest mod de lucru se mai numeşte sistemul de urzit In bandă, iar maşina poartă denumirea de urzitor saxon. ionescu-muscel, ţes. 88, cf. 105. Înfruntarea dintre cele două personaje centrale — regele şi prietenul său saxon, cinema, 1968, nr. 3, i. Ilustrul vostru împărat... drege ceasornice, intr-o asemenea Clipă, ca un umil meşter saxon, românia literară, 1969, nr. 20, 17/5. 4 (Rar) Sas2. Cărţi nemţeşti, ce şi le procura de la profesorii saxoni de la gimnaziul din Sebeş.,. Fusese şi el elev la gimnaziul săsesc din Sebeş, blaga, h. 11. + (Substantivat, f.) Ansamblul dialectelor germanice occidentale provenite din vechiul idiom vorbit în Saxonia. Cf. graur, .i. L. 119. + (Substan-ti vat, m.) Cline de vînătoare originar din Saxonia. In curtea palatului domnesc urlau saxonii de vînă-loăre, aduşi atunci de un trimis, barbu, princ. 75. — Pl.: saxoni, -e. — Din fr. saxon. SAXdNIC, -Ă adj. (învechit, rar) Saxon (2). Arhiepiscopul de Bremen şi Hamburg, fiul unui elector saxonic. asachi, l. 35a'/17. — Pl.: saxoniei, -ce. — Din fr. saxonique. SAXOTRdMBĂ s. f. Instrument muzical de suflat folosit în muzica militară şi în. fanfare. Cf. ltr 2, dn a, dex. — Pl.: saxotrombe. — Şi: saxtrombă s. f. ltr2. — Din fr. sâxotromba. SAXTRiiMBĂ s. f. v. saxotrombă. SAXTÎJBĂ s. f. Instrument muzical de suflat din alamă, de dimensiuni mari, cu sonoritate puternică de bas, folosit în orchestre mari. Cf. ivela, d. m., ltr 2. S — Scris şi: sax-tubă. ivela, d. m. — Pl.: saxtube. — Din germ. Saxtuba. SAZ s. n. Numele unui instrument muzical oriental cu coarde. Ducîndu-mă la Rusciuc in casele sale-mi făcu ziafet In seara aceea aduetnd şi sazuri. vXcXrescul, ist. 299. Cu tată-tău dempreună de hurii încunjurat, Zi şi noapte dezmierdat De melodioase sazuri lingă marele Profet, conv. lit. viii, 333, cf. tdrg, scriban, d. — Pl.: sazuri. — Din tc. saz. SAZĂN s. m. (Iht.; Mold.)Crap (Cyprinus carpio). în Moldnna de sus li se zice citeodată şi şaran sau sa- zan. ANTiPA, f. i. 114, cf. id. p. 789, resmeriţX, d., şXineanu , d. u., cade. — Pl. : sazani. — Din tc. sazan. SAZOLÍC s. n. (Maram.) Procent (I) ; p. e x t. impozit, dare. Nu ceri de la noi porţie, Ca şi de la-mpă-răţie; Şi tu nu ceri sazolic, Dacă moare vrun voinic. bud, p. p. 44, cf. 82, bîrlea, l. p. m. ii, 495, lexic reg. 15. — Pl.: sazolicuri. — Şi: săzălic s. n. ev 1949, nr. 3, 35. — Din magh. százalék. SĂ conj. (Semnifică ideea posibilităţii de realizare a unei stări, acţiuni etc. aflate In legătură directă cu un fapt exprimat sau subînţeles; aşa-numitul „semn" sau aşa-numita „marcă“ a conjunctivului). 1. (Exprimă enunţarea posibilităţii realizării unei stări, unei acţiuni etc. independent de actualizarea formală a faptului cu care se află in legătură) Pentrii aceaia să nu zicem noi că mare greşală au greşit noauă vecinii sau mult rău ne-au făcut fraţii noştri, coresi, ev. 47. Să se ştie cind m-am călugărit (a.. 1785). iorga, s. d. xiii, 5.2. Să ştiţi că o săptămînă bem. g. m. zam-firescu, sf. m. n. i, 127. (în contexte în care posibilitatea realizării unei stări, unei acţiuni etc. este enunţată ca sfat, îndemn, poruncă etc.) Domniile voastre să vă păziţi cum ştiţi mai bine {a. 1521). iorga, c. i. ii, 231. Derept aceaia să ne ferim de păcate, coresi, ev. 60. Să ne închinăm c-au priimit toată putearea in ceriu şi pre pămînt. id. ib. 179. Să iubeşti pré... de aproapele tău ca însuţi pe tine. varlaam, c. 299. Aceast[ă] carte să meargă foarte cu grabfăj pre la toţi feţi cu dieci (după 1748). iorga, s. d. xiii, 137. Să nu căutăm pentru dtnsa alt profesor decit dragostea maternă, negulici, e. i, 145/28. Aci să-mi oprese cursul, unde m-a-mpins chiar mîria lui. aristia, s. 5/5. Fiecare pas al vostru să fie pentru binele şi înălţarea neamului, in plr ii, 7. Să-mi adiic aminte... că sini milioane de orfani pe pămînt. G. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 37. Să nu-ţi faci ţie chip cioplit, id. ib. 91. Să izolăm, după aceeaşi metodă, fenomenul Sado-veanu. ralea, s. t. i, 9. S-aud propunerea! îl somă Lucu. vinea, l: i, 132. (în contexte in care posibilitatea realizării Unei stări, unei acţiuni etc. este enunţată ca urare, imprecaţie, jurămint etc.) Cine l-a fura să fiie al dracului (a. 1734). iorga, s. d. xiii, 139. Să-i fie pomana la împărăţia ceriului (a. 1791). id. ib. 138. Să vă fie de bine ! alecsandri, t. i, 459. Să n-aibă somn . .. Ei, alchimiştii noului pîrjol. labiş, p. 28. Amanţi ai morţii... Eu vă blestem în numele durerii... Bucatele vă sîngereze-n gură Şi groaza să vă ciocănească-n uşi ! id. ib. 35. ( în contexte in care posibilitatea realizării unei stări, unei acţiuni etc. este enunţată ca fapt ipotetic) Să ningă oare acolo? Să fie acasă la ora asta? (în contexte in care posibilitatea realizării unei stări, unei acţiuni etc. este enunţată în perspectivă sau retrospectiv) învierea cea ce va să fie. cod. vor. 62/4. După cinci sute de ani va să moară (a. 1777). gcr ii, 109/13. Vine nenea lancu, şi... o să mă puie faţă. caragiale, o. vi, 212. O să mîncăm la birt. a. M. zamfirescu, sf. m. n. i, 42. cj Nu era exclus să fi fost acolo şi el. + (Precedat, explicit sau implicit, de „ca“, posibilitatea realizării unei stări, unei acţiuni etc. este enunţată ca dezvoltare explicativă, precizînd la ce se referă exprimarea formală a unui act dé declaraţie, de voinţă, de Îndemn etc.) Vrea ucis se fie. cod. vor. 54/9. Alexandru ... lui Filon zise să meargă pre uscat cu călăraşi. alexandria (1794), 72/1. O puseră la închisoare şi porunci celor mai înţelepţi bălrîni ca să-i cerceteze oaie faptele sale. pleşoianu, t. ii, 54/11. Voi să-l văd ucis. aristia, s. 7/31. Soldaţii de la schelă nu ne lăsară să coborîm. bolintineanu, o. 274. Tu ai vrea 1303 S _ 124 - SĂ să spui... către dinsul o solie, eminesgu, o. i, 82. In drum nu se ivea nimic dectt sate arse, ftntini din care nimeni nu cuteza să' scoată apă. iorga, p. a, ii, 212. fi vrut să fiu un muzicant, brXtescu-voineşti, p. 40. Singur Bela... încercase să-l convingă, g. m. zamfirescu, sf. m. N. i, 17. Mă sfătuia încă o dată să nu mă încrunt, id. ib. 34. Sigur că a vrut să se omoare id. i b. 104. Ilotărîse să mă ia cu binişorul. blaga, h. 4. Experimentatorii de laborator, cînd voiesc să cunoască un detaliu..., îl izolează, ralea, s. t. i, 9. Au consimfit să o lase sub pază, cu sentinelă la uşă. vijvea, l. ii, 221. Nu nădăjduia să aibă o veste mai bună. tudoran, p. 14. Fetele mari din sat, cu ochiul stins..., Mă rugau, înăbuşite-n plîns, Să le-nsăilez spre dînşii cîte o carte, labiş, p. 24. Cînd pentru el doar, inima-i se strînge — Tu orei să ardă-o lacrimă d e sînge In ochiu-i lînced? contemp. 1969, nr. 1 178, 1/3. (Dezvoltarea explicativă precizează la ce se referă exprimarea formală a existenţei unei posibilităţi, necesităţi sau obligativităţi) Ci nu trebuiaşte să ne închinăm noi feciorului lui Filip. alexandria (1794), 55/1. Nu poate cineva să-şi facă idee despre alergarea şi îndesarea publicului, cr (1831), 1921/21. Dacă nu crezi, po(i s-o întrebi, a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 51. Sîmbătă, voievozii din văzduhuri trebuiau să stia de-a dreapta şi de-a slînga preotului, arghezi, b. 35. Trebuie să fie un farmec decret şi inexplicabil care. .. atrage şi pe străini şi-i lipeşte de oraş. id. ib. 127. Cu slabe aripi de şindrilă Ai fi putut spre alte zări să zbori, labiş, p. 21. Sărutul stînjenit şi slrîmb în coltul gurii Nu a putut fireşte să-nvie un trecut, id. ib. 184. Trebuie să-fi spun acest secret, t mat 1968, 16. N-am văzut niciodată o furtună la mare.. . Trebuie să fie nemaipomenit de frumos, ib. iulie 1968, 36. Ea nu poale să înţeleagă ceea ce participanţii la tragedie au trăit cu sîngele şi stupoarea lor. cinema, 1968, nr. 6, ii. □ Stă să plouă. Era să cad. Urmează să apară, îmi vine să rîd. Rămîne să vedem. (Dezvoltarea explicativă precizează la ce se referă exprimarea formală a unui act de observare, de constatare, de apreciere etc.) Nu iaste bine să să fircăluiască pre cărfile cealea folositoare (cca 1824). iorga, s. d. xiii, 60. Mi-dr plăcea să se mărite cu tine. vlahuţX, s. a. ii, 242. Sigur că e ceva să schimbi un om. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 50. E dreptul meu să fac atîtea lucruri de care-am şi uitat că se pot face. vulpescu, p. 64. (Dezvoltarea explicativă precizează ce se manifestă, se desfăşoară etc. tntr-un stadiu exprimat formal ca incipient, intermediar sau final) începu să privească şi ea pe cer. călinescu, s. 102. începusem să sper. vinea, l. i, 367. Şocul femeii frumoase încetează să mal fie agresiv şi steril, cinema, 1968, nr. 3, 26. O Continuă să se opună. A apucai să-şi adune lucrurile. (Dezvoltarea explicativă precizează ce se atribtiie restrictiv ca formă de particularizare a conţinutului unui fapt) Nu făcuse domnilor plăcerea ca să intre în ţeară şi în capitală cu paradă şi pompă, bariţiu, p. a. iii, 125. Supuneau rîurile şi le strîngeau în hotarele de piatră peste cctre n-aveau voie să treacă, iorga, p. a. ii, 103. Dă porunci să stea un argat de strajă la poartă, c. petrescd, a. r. 85. Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să tac. labiş, p. 38. (Atribuirea restrictivă se referă la o formă de identificare a conţinutului unui fapt) Ceea ce-i cerem totuşi este să evite preţiozitatea. cXlinescu, c. o. 359. (Atribuirea restrictivă se referă la o formă de motivare a conţinutului unui fapt) Mi-e groază să plec pe ploaia asta. slavici, n. i, 26. □ îi era frică să rămînă singur. + (Precedat, explicit sau implicit, de „pentru ca“ ori explicit de „ca“ precedat subînţeles de „pentru“, posibilitatea realizării unei stări, unei acţiuni etc. este enunţată ca dezvoltare explicativă precizlnd-finalitatea care justifică un anumit fapt) Sînt tot felul de unelte trebuincioase ca să tai şi să formezi părfile unei corăbii, pleşoianu, t. ii, 21/19. O manifestare linguistică este menită să atingă un cerc omenesc mai larg. vianu, a. p. 15. Aoleo, măi hoţ de dor, N-am topor să te omor, Nici secure să te tai. jarnîk — bîrseanu, d. 93. Arză-te focu de'lume, Să nu-ţi mai aud de nume. ant. lit. pop. i, 28. (Finalitatea unui fapt este enunţată ca intenţie urmărită prin săvtrşirea acestuia) Ne miluiaşte se cunoaştem pre pămînl calea la. psalt. hur. 54v/18. Chemară soţiia-şi... să vie, coresi, ev. 329. îmbla de căola să afle pre şarpele acela, varlaam, c. 425. De m-ai pus cap preste alţii Să bal pe lofi necuraţii. dosoftei, ps. 16/17. Datu-i-am doi mărgăritari... ca Rostani, fala lui Soliman, să-şi facă cercei din ei pre nunta sa. şincai, hr. ii, 175/25. Hotărî d-a mă trimite în Itaca cu corăbii şi trupe ca să scap pe Pe-nelopa de toţi pefitorii ei. pleşoianu, t. i, 110/1. Fă-mă prooroc, să te fac bogat, negruzzi, s. i, 250. A scris carie frăfine-său craiului să-i trimită grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoţi. creangX, p. 184. Se rugă cu lacrămi ca să o ierte, ispirescu, l. 6. Aicea stătură ei să se odihnească, id. ib. Astăzi merge omul să laie un lemn. agîrbiceanu, s. p. 13. L-a luat... tatăl său, să-i ajute la păscutul boilor, id. ib. Mergeam să ne închinăm, m. i. caragiAle, c. 39. Sosesc călări voinicii, să afle apă vie. lesnea, vers. 8. Căci a descălecat Ştefan cel Mare Să vadă ce mai face Rareşoaia. id. ib. 13. Se întoarse să controleze cîrma. bart, e. 397. Se infelege.au toţi dinlr-o singură ochire, să-l pună pe goană cu lot soiul de născoceli poznaşe, c. petrescu, a. r. 17. Gheaţa trebuie spartă In fiecare zi... ca să nu te sugrume, tudoran, p. 8. O ţin aşa, să zic şi eu că am ceva. id. ib. 22. Cînd toţi sînt aşa htzi îndeplineşti un ordin, nu cred că vii să rîzi. T iulie 1964, 63. Trag la lucru ca ş-tt vită Să-mi cîştig mălai şi pită. ant. lit. pop. i, 24. Ma bag servitor la dumAeta ca să servesc, o. bîrlbă^ a. p. i, 202. (învechit; precedat de „de“ sau „drept“, intenţia urmărită prin săvîr-şirea unui fapt este enunţată ca obiectiv vizat în mod direct) Acesta vine întru mărturie ide să mărturisească de lumină (a. 1579). gcr i, 20/17. El, derept să nu se spaie boiarii..., alergă de sfărimă o oglindă ce era făcută de un filosof, moxa, 389/3. + (Precedat explicit de „lri loc ca“ ori de „In loc“ urmat subînţeles de „ca“, posibilitatea realizării unei stări, unei acţiuni etc. este enunţată ca dezvoltare explicativă precizînd ce se anulează sau este anulabil prin petrecerea in schimb a unui alt fapt evaluat ca opus, contrar etc. în conjunctura dată) în loc să iasă la drum, dă de un heleşleu. cSeangX, p. 46. în loc să asculte rugăciunea, dete drumul ogarului, ispirescu, l. 296. + (Precedat de „decît“ comparativ, posibilitatea realizării unei stări, unei acţiuni etc. e&te enunţată ca dezvoltare explicativă precizînd ce nu este indicat sau acceptat prin confruntare eu un fapt evaluat ca preferabil în conjunctura dată) Mai bine... într-o noapte mireasă a împăratului, decît să trăiască, gorjan, h. i, 21/32. Mai bine omoară-mă decît să ne dăm jos din tren. brXescu, o. a. i, 181. Decît să te văd aşa Mai bine te-oi îngropa, folc. tran-silv. i, 520. + (Precedat de „decît“ restrictiv, posibilitatea realizării unei stări, unei acţiuni etc. este enunţată ca dezvoltare explicativă precizînd ce se manifestă în exclusivitate, adesea cu valoare de excepţie, Intr-o conjunctură In care Actualizarea unei alte probabilităţi este negată) Alt nimic mai cu dor nu aştept, decît să văz pă dumneata la noi. etjstatievici, i. 75/11. Noi nu cugetăm alta decît să ne suim în corăbii. maior, t. 49/17. N-aş vrea altă fericire dăcit să mă norocesc Cu prieteşug şi stimă. pr. dram. 98. Nu face decît să atingă el însuşi principiul constituţional al Cur(ii. maiorescu, d. v, 8. Nici unul din băietani nu făcuse altceva decît să strîmbe gura înlr-un rînjet sec. g. m., zamfiresctj, m. d. ii, 267. N-ai dectt să plîngi. lesnea, vers. 58. Cui nu i-i sete, n-are decît să nu beie. sadoveanu, o. ix, 393. Na izbuteau decît să taie cărări mari şi mişcătoare pe întunericul cafeniu. demetrius, a. 20. Nu rămtnea dectt să aştepte sftr-şitul. tudoran, p, 570, N-ai decît să te opinteşti, preda, 1303 SĂ. - 125 - SĂBĂ1RE i. 227. Nu pot decît să aplaud. M 1975, nr. 1, 7. 4 (în contexte în care posibilitatea realizării unei stări, ünei acţiuni etc. este enunţată ca dezvoltare explicativă precizată retrospectiv) Dóream să-fi fi oferit mai mult. Era bine să fi fost şi tu acolo. în loc să te fi miniat, mai bine stăteai calm. 2. (Exprimă presupunerea posibilităţii realizării unei stări, unei acţiuni eţc.; în sensul fundamental, învechit; astăzi înlocuit prin „dacă“) Iară să eu am greşit, eu m-am plecai, coresi, l. 377/4. Să iaste neştine creştin,... într-această zi... să veseleaşte (a. 1661). gch i, 179/24. Spune-mi să eşti tu rîmlean. n. test. (1648), lé5r/33. (în contexte în care posibilitatea realizării unei stări, unei acţiuni etc. este presupusă ca o condiţionare de care ar depinde împlinirea a ceva) Să eşti fiiul lui Dumnedzeti, aruncă-te gios. n. test. (1648), 5v/24. Şi să te săblîzneaşte mina ta dereaptă, taie-o şi o lapădă de la tine. ib. 7r/33. Să nu voi spăla pre line, n-ai parte cu mine. ib. 124r/6. Tată, eu voi lepăda pre ea. . . să nu să vor înturna din faptele lor. ib. 305r/30. (în contexte în care posibilitatea realizării u.iei stări, unei acţiuni etc. este presupusă ca un mediator care ar influenţa împlinirea a ceva) înainte de orice vilegiatură şi sportivilăte, bucureşlenii vor etştiga să vadă Bucureştii, care... la fiece zece metri păstrează pentru călător o surpriză, arghezi, b. 61. □ l-ar face bine să-i atragă atenţia. O (în contexte în care posibilitatea realizării unei stări, unei acţiuni etc. este presupusă în perspectivă sau retrospectiv) Să oa zice cineva cum vor scula morţii (cca 1569). gcr i, 13/32. Să i se-ar limpia pre cale vreo perire. .., pre capul mieu cu mare amar l-aţi duce în mormint. Palia (1581), 178/6. Iară să nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nice tatăl vostru va ierta voauă greşalele voastre (a. 1644). gcr i, 112/1. Că mai bine ar hi fost lui să n-ar hi înviat (a. 1650). id. ib. 136/14. Iară să voi căuta certurile necfi] o lumină nu au (a. 1650). id. ib. 141/31. Zicînd că acolo iaste casa ce-au zidit oarecînd Avraam, să va fi adevărat nu ştim. pov. ţXr. 72v/4. Fugarul Bogdan ar fi fost extrădat, să nu fi fugit în Polonia, hasdeu, i. v. 24. + (Precedat, explicit sau implicit, de „chiar“, posibilitatea realizării unei stări, unei acţiuni etc. este presupusă ca ipoteză argumentativa menită reliefării faptului ca, în ciuda existenţei unor condiţii necesare pentru ceva, acestea nu vor atrage efectul scontat) Să fi dat mii de mii de lei, nu găseai fir de mac printre nisip. crsangX, o. 120. Chiar să am bani, lot n-aş cumpăra tabloul. O (în contexte in care posibilitatea realizării unei stări, unei acţiuni etc. este presupusă în perspectivă sau retrospectiv) Să nu veţi.. . îngădui mie, cu 7 orfi] mai tare voi bate pre voi peînlru păcatele vo[a]stre (a. 1560). gcr i, 4/31. Să nu va fi de folos, încă In deşert nu va fi (a. 1651). id. ib. 152/24. Să va şi muri va învia (a. 1669). id. ib. 187/36. o Să fi fost şi eu acolo, tot se întîmpla asta. + (Precedat, explicit sau implicit, de „pentru ca“ ori de „ca“ precedat subînţeles de „pentru“, posibilitatea realizării unei stări, unei acţiuni etc. este presupusă ca deducţie logică din existenţa unui fapt indicat ca premisă justificativă) în seara asta sînl poet prea mult Ca să mai scriu poeme ori ecloge. vulpescu, p. 7. □ Am destulă minte pentru ca să nu fac asia. N-are suficiente motive să-l pedepsească. + (Precedat, explicit sau implicit, de „incit", posibilitatea realizării unei stări, unei acţiuni etc. este presupusă ca rezultat necesar al condiţiilor particulare pe care le prezintă un anumit fapt) Cum de nu cade. trăsnetul să ardă pe nişte asemenea necredincioşi, negruzzi, s. i, 49. □ Nu sînl aşa de rău încît să te cert. + (Precedat, explicit sau implicit, de „de“, posibilitatea realizării unei stări, unei acţiuni eţc. este presupusă ca urmare a influenţei exercitate de un anumit fapt) O saramură cu chiperi de să nu mă uiţi! voiculescu, p. 1, 126. □ Era alît de frumoasă, să nu-ţi crezi ochilor. 4 (în contexte în care posibilitatea realizării unei stări, unei acţiuni etc. este presupusă retrospectiv, ca urmare a unui fapt) Se strecurase fără să-l fi văzut cineva. — Şi: (învechit) se conj. — Lat. si. SĂBĂC s. 11. v. şăbac. SAbAI adv. v. săvai. SĂBAŞ s. 11. I. 1. (Nordul Munt., sudul Transilv. şi Olt.; de obicei precedat de prep. „pe“, „după“) Mod in care se prezintă (sub aspect fizic, ca fizionomie, ca statură, ca alură etc.) cineva. Cf. lb, lm, DDRF, MÎNDRESCU, UNG. 99, CADE, SCRIBAN, D. Te cunosc după sabaş. rădulescu-codin, cf. ciauşanu, v. 195. îl cunosc după săbaş că-i de-ai lui Constcmdin. paşca, gl., cf. lexic reg. 94, DupiX săbaş e frate. lexic reg. ii, 47.. Cunoscui copilul numai pe săbaş că-i al lui Ion. ib. 101. (Prin analogie) [Ciobanii] mai cunosc (vitele) după sabaşiu. h xl 276. 2. (Prin Olt.) Comportament, comportare, purtare; obicei, deprindere. îl cunoşteai după săbaş că e moldovean sadea, ciauşanu, r. scut. 19. Sabaşul lui lot rău: arc apucăturile lui tal’său'. arh. olt. xxr, 274. 3. (Prin nord-vestul Munt.; în forma sabaş) Origine (2). De unde ţi-i sabaşul, vere? udrescu, gl. II. (Art. ; prin Transilv.) Numele unui dans popular cu lăutari; melodie după care se execută acest dans. Sabaşul, cunoscui în Ardeal, pamfile, j. iii, 11, cf. 94. — PI.: (rar) săbaşe şi săbaşuri. — Şi: safoâş, şăhâş (pamfile, j. iii, 94) s. n. — Din magh. szabâs. SĂbACEAG s. n. v. săbăşag. SĂBĂDÎ vb. IV. I n t r a n z. (Regional) A în-tirzia undeva mai multă vreme (Boiu Mare — Baia Mare). GL alr ii 2 387/272. Am săbădit pîn sat. ib. — Prez. ind.: săbădesc. — Cf. s ă b ă ş a g. sAbADŞAG s. n. v. săbăşaţj. sABĂf vb. IV. (Transilv.) 1. T r a n z. (Complementul indică materiale textile) A croi; a lucra. Cf. lb, ddrf, mîndrescu, ung. 100. Am venit ca să întreb De cel jig de duşulnic Ce stă-n lume necroit. Nu-i săbău să-l săbăiască, Nici foarfeci ca să-l croiască. viciu, col. 30, cf. 204. +'P. e x t. A coase, a cîrpi. pf. lb, lm. 2. Intranz. A practica meseria de croitor. Cf. lm, ddrf, sfc iv, 124. — Prez. • ind. : săbăiesc. —Şi: săboi (lm, ddrf, mîndrescu, ung. 100), săbui (sfc iv, 124, viciu, col. 204) vb. IV. — V. săbău. Cf. magh. s z a b. SĂBĂIÎSC, -IASCA adj. (Prin Transilv. şi prin Ban.) Care aparţine croitorilor, privitor la croitori, specific croitorilor. Cf. anon. car. Foarfeci săbăieşti. lb, cf. LM. — Pronunţat: -bă-iesc. — PI.: săbăieşti. — Şi: să-bolesc, -iăscă adj. lm. — Săbău + suf. -esc. SĂIÎĂIÎŞTE adv. (Transilv.) în felul croitorilor, ca croitorii. Cf. lb, lm, mîndrescu, ung. 100. — Pronunţat: -bă-ieş-.— Şi: săboieşte adv. lm. — Săbău -f siif. -eşte. SĂBĂÎRE s. f. (Transilv.) Acţiunea de a săbăi; (regional) săbăit, Cf. lb, lm, mîndrescu, ung. 100. 1313 SĂBĂIT - 126 - SĂBIER — pi.; săbăiri. — Şi: săboire s. f. lm. — V. săbăi. SĂBĂÎT s. n. (Transilv.) Săbăire. Cf. lb, lm, mîn-dmescu, ung. 100. -r- PI.: săbăiri. — Şi: săboit s. n. lm. — V. săbăi. SĂBĂÎŢĂ s. f. (Transtlv. şi Maram.) Croitoreasă. Cf. KLEIN, D. 415, LB, ALR SN II h 522, LEXIC REG. 72, LEXIC REG. II, 106, MAT. DIALECT. I, 92. — PI.: săbăiţe. — Şi: săboiţă (alr sn ii li 522, lexic reg. ii, 106), sabaiţă (alr sn h 522/05), saboiţă (ib. h 522), sobăfţă (ib. h 522/316) s. f. — Săbău + suf. -iţă. SĂBĂOÂNCA s. f. art. (Regional) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. (Uideşti — Fălticeni). Cf. varone, d. 129. — Pronunţat: -bă-oan-, — Săbăoani (n. pr.) + suf. -că. SĂbARÎL subst. (Mai ales art.) Numele unui dans popular răspindit mai ales In Muntenia; melodie după care se execută acest dans. Cf. jipescu, o. 91, SEVASTOS, N. 282, TDRG, PAMFILE, J. III, 10, VARONE, D. 129, CADE, SCRIBAN, D., DM, M. D. ENC., DEX. Cit e Argeşu de mare Haz ca Săbărelu n-are! pop., ap. SCRIBAN, D. — Sabar (n. pr.) + suf. -el. SĂBĂŞÂG s. n. (Transilv. şi Maram.) Vacanţă; concediu; permisie, v. permisiune (2). Cf. cade. Fă-te, măi mindruţ, beteag Şi vină pe săbăşag. bîhlea, l. p. m. i, 99. luon ti pe săbăşag, Nu şede, numai on ceas. id. ib. îi, 144, cf. 495. Copii italie, domnuţ drag, Dă-mi o lună săbăteag Să văd mindrele Se fac. t. pa-pahagi, m. 20. Măi mindruţ, mîndruţule, Cil cu t'ine ş-o plecai Săbăşag ş-o căpătat, id. ib. 26, cf. 102. O d'iAit on cotună pe săbăceag ş-o văzul videre mîndră la o casă. arh. folk. vi, 299, cf. cv 1949, nr. 3, 35, ALRM SN II h 775. LEXIC REG. II, 78, 81, 106. — PI.: săbăşaguri. — Şi: săbăceăg, săbădşăg (alrm sn ii h 775/279), săbătşăg (ib. h 775/316), sloboşdg (ib. h 775/95) s. n. — Din magh. -szabadsăg. — Sloboşâg: prin apropiere de slobod. SAbAşÎ vb. IV. T r a n z. (Regional; complementul indică oameni) A asemui, a confunda (Com-loşu Mare — Jimbolia). Cf. lexic reg. ii, 42. — Prez. iad.: săbăşesc. — V. săbaş. sAbAŞUÎ vb. IV. T r a n z. (Prin Transilv. ; complementul indică oameni) 1. A identifica, a recunoaşte după fizionomie. Cf. lexic reg. 94, alr ii/141. 2. A asemui, a confunda. M-o săbăşuit cu Ion. lexic reg. ir, 63, cf. 53. — Prez. ind.: săbăşuiesc. — Săbaş + suf. -ui. SĂbAtşAG s. n. v. săbăşag. sAbâu s. m. (Transilv., Maram. şi Ban.) 1. Croitor. Cf. anon. car., lex. mars. 120, molnar, d. Meşterii, adecă nălbiloriul, săbăul şi alţii..din năiem vor fi detori să plătească, micu, în contribuţii, iii, 135. Nu e aşa neinţeleaptă ca să nădăjduiască că va dobindi de la croitoriu (săbău...) mai mult. ţichin-deal, f. 306/16, cf. lb, polizu, ddrf, mîndrescu, UNG. 100, GHEŢIE, R. M., TDRG, CADE, SCRIBAN, D., DM. La croitor zice săbău. h iv 177, cf. xvn 8, 63, xvm 34, 143. Nu-mi ajute D[umne]zeu Că am haine la sabou, Să n-ajung să le port cu! reteganul, tr. 25, cf. vaida. Nu-i săbău să-l săbăiască, Nici foarfeci ca să-l croiască, viciu, col. 30, cf. 204, ţiplea, p. p. 32, 116. Boreasa e sebeul casei, brebenel, gr. p., cf. caba, sXl. 100, t. papahagi, m. 97. Du-le, laico, la săbău Să mă duc cătană ieu. l. costin, gr. bXn. 176, alr i 1 747, alrm sn i h 327, mat. dialect, i, 91. 2. Cojocar;, blănar. Cf. alr i 1 668/302, 343, alr ii 6 535/47, 53, 141, alr h/310. — PI.: săbăi. — Şi: sa bău (caba, sXl. 100, t. papahagi, m. 97, alr i 1 747, alrm sn i h 327, mat. dialect, i, 91), sabdi (ţiplea, p. p. 32), sabou, sebeu s. m. — Din magh. szabd. SĂflAVÎ vb. IV v. zăbovi. SABIA vb. I. 1. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) (învechit şi popular) A tăia cu sabia (1 1), (rar) a s a b r a, (regional) a săbui1; p. ext. a face să simtă dureri ca şi cum ar fi fost lovit cu sabia (I 1). [l]i spinzurară şi-i săbiară. dosoftei, v. s. noiembrie 103r/32, cf. BUDXI-DELEANU, LEX., DRLU, LB, VALIAN, V., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, CADE, BUL. fil. iii, 188, scriban, d., dm. Nu-i înceta De-a ustura ..., Şi-a săbia, Şi-a giunghia. marian, d. 41, cf. şez. v, 122. Nu jnnghia, Nu săbia. gr. s. vi, .104, cf. arh. folk. iii, 154. 2. Refl. (Prin nord-estul Olt.; în forma săbii) A se ascuţi, a se îngusta ca o sabie (I 1). Cf. cade, CIAUŞANU, GL., id. v. 195. — Pronunţat: -bi-a. — Prez. ind.: săbiez. — Şi: săbii vb. IV. CADE, CIAUŞANU, GL., id. v. 195. — V. sabie. SĂBIĂN s. m. v. sibian. SABIÂR s. m. v. săbier. sAbiAHE s. f. v. săbiere. SABIÂT, -A adj. 1. (învechit şi regional) Care este ca o sabie (I 1), ascuţit ca o sabie. Cf. budai-DELEANU, LEX., LB, GHEŢIE, R. M. 389, BARCIANU, alexi, w., com. din zagra — nXsXud, ciausanu, gl. 57. 2. (Prin nord-vestul Munt. şi prin Olt.) Strîmb; pieziş (I 1), oblic (1). Cf. alr sn iii h 810, cf. udrescu, gl. <> (Adverbial) Ca să nu tai săbiat, taie pe fir. udrescu, gl. — Pronunţat: -bi-at. — PI.: săbiafi, -te. — Şi: să-biet, «ă adj. lb, alexi, \v., com. din zagra — nXsXud. — De la sabie. SĂBICIOÂRĂ s. f. (Iht.; regional) Sabie (IV I) (Pelecus cultralus). Cf. ddrf, antipa, f. i. 155, 158, id. P. 789, TDRG, CADE. — PI.: săbicioare. — Sabiţă + suf. -ioară. SĂBIER s. m. 1. Persoană care făcea (şi vindea) săbii (I 1). Cf. ANON. CAR., IORGA, S. D. VI, 45. Să facă faorii coifuri şi săbiiarii săbii, alexandria (1794), 41/16, Cf. LB, I. GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZU, PONT-BRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., şXfNEANU®. Unii fac săbii şi săbieri de aceştia se înttmpină destul de adeseori, iorga, c. i. iii, 173, cf. tdrg, resmeriţX, d., cade, scriban, D., dm. Fosl-a tat’tău săbier Ca să. le cunoşti pe fier? teodorescu, p. p. 571, 2. (învechit) Luptător (cu sabia 1 1). Cf. drlu, lb. — Pronunţat: -bi-er. — PI.: săbierî. — Şi: (învechit) sfibiăr, sabiir (ddrf), sebiăr (iorga, s. d. vi, 45) s. m. 1330 SĂBIERE - 127 - SĂBIUŢĂ — Sabie + suf. -ar. SÂBIÉRE s. f. (învechit şi regional) Acţiunea de a săbia (I). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., VALIAN, V. Beşică prin giunghiere, Beşică prin săbiere. marian, d. 45. — Pronunţat: -bi-e-. — Pl.: săbieri. — Şi : (Învechit) săbiăre s. f. gcr ii, 341. — V. săbia. SĂBIERÎE1 s.f. Locul unde se făceau (şi; se vindeau) săbii (I I). Cf. DRLU, I. GOLESCU, C., TDRG, SCRIBAN, D. — Pronunţat : -bi-e-, — Pl.: săbierii. — Sabie -f suf. -ărie. SĂBIERÎE2 S;f. Meseria săbierului (1). Cf. scriban, d. — Pronunţat: -bi-e-, — Săbier -f suf. -ie. SÂB1ËT, - adj. v. săbiat. SĂBIETtiRĂ s. f. (Prin vestul Transilv.) Semn făcut de om la urechile oilor (pentru identificare). Cf. chest. v 156/1, 51. — Pronunţat: -bi-e-, — Pl.: săbieturi. — Săbia + suf. -ălură. SĂBlf vb. IV v. săbia. SĂBIÎŢĂ s. f. (Iht; regional) Sabie (IV 1) (Peleeus eultratus). Cf. antipa, f'. l. 158, cade. — PI. : săbii(e. — Sabie 4- suf. -iţă. SÂBIOÂÏE s. f. ( învechit, rar) Săbioi. Pierzind oastea toată, Şl Insuş abia scăpă de. prinsoare, Lăsind această săbioaie de jac Unui nemeşei, budai-deleanu, t. v. 41. — Pronunţat : -bi-oa-. — PI. : săbioaie: — Sabie + suf. -oaie. SĂBIOĂRĂ s. f. I. Diminutiv al lui sa bi e (I 1); săbiuţă (1), (regional) săbiuşcă. Cf. budai-deleanu, lex. Apucam să-mi scot lucea săbioară. id. t. v. 92. La Po s-a Iniimplal un duel intre două femei, una era armată cu un şiş şi cealaltă cu o săbioară foarte subţire, cr (1833), 17a/32, cf. i. golescu, c., polizu, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, RESMERIŢX, D., cade. Asupra săbioarei lui era o armă înfricoşată care-l pulea ajunge dintr-un salt. sadoveanu, o. xii, 70, cf. scriban, d. De nu-şi alege-un paloş voinic, pe încercate, Ci vrea o săbioară cu pietre nestemate, Să ştii că-i fată. v. rom. septembrie 1954, 81. O, sabie, săbioară, Prea dulcea mea surioară, ţeodohescu, p. p. 117. Ş-o dus badea acasă Ş-o băgat mlna-n streşioară Şi o s'cos o săbioară. mat. folk. 1 476. O să trag să-bioara Ş-o să-ţi tai căpăţina. pXsculescu, l. p. 258. Aşa mă-ntorsei şi eu Şt-m zisăi In gindu mieu :. . . Să-bioara să-m fac plug, Pistoalile să-m injug. vÎrcol, v. 25. 2. Numele a doi peşti : a) peşte, de apă dulce, cu corpul lucios şi turtit, cu abdomenul arcuit şi cu creasta abdominală ascuţită; sabie (IV 1), sabiţă (1 a), săbiuţă (2), (regional) bircie, săbiiţă, săbicioară (Peleeus eultratus). Cf. antipa, f. i. 158, id. p. 384, tdhg, atila, p. 55, resmeriţX, d., şXineanu, d,. u., cade, simionescu, f. r. 228, bXcescu, p. 51, 52, 145, dm. Pentru oblefi de mărimea săbioarei sînt suficiente 1 — 2—3 alice. vÎn. pesc. iulie 1962, 3, cf. ap 97; b) (rar) obleţ (II) (Alburnus alburnus). Cf. damé, t. 127, şXineanu2, scriban, d., vÎn. pesc. februarie 1964, 9, ib. septembrie 1964, 6. O săbioară argintie dăduse tn cirligul lui nenea Radu. sadoveanu, o. xviii, 582, cf. h iv 55, v 53, xiv 65, pXsculescu, l. p. 375, alr i 1 746/874. 3. (Regional) Numele a trei plante erbacee: a) săbiuţă (3) (Gladiolus imbricalus). Cf. ddrf, brandza, FL. 449, PASCU, S. 161, PANŢU, PL., CADE, SCRIBAN, D., dm, borza, d. 77; b) gladiolă (Gladiolus gandavensis). Cf. m. d. enc. ; c) Iris Halophila (Gristeşti — Paşcani). Cf. ţopa, c. 220, borza, d. 88. Frunzuliţă săbioară, Dragă Mărioară, Ce ţi-am povestit aseară? bibicescu, p. P. 75. 4. (Omit.; regional) Uliu-păsăresc (Accipiter nisus). Săbioarele măntncă porumbei, răcescu, pXs. 151, cf. 212. — Pronunţat: -bi-oa-, — PI. : săbioare. — Sabie + suf. -ioară. 1 SĂBltfl s. n. Augmentativ al lui sabie (I 1); (învechit, rar) săbioaie. După ce alese un săbioi, ce de-abia oamenii ceilalţi îl finea in mină..voi să plece, ispirescu, l. 136, cf. ddrf, tdrg, cade, scriban, D., DM. — Pronunţat: -bi-oi. — Pl.: săbioaie. — Sabie + suf. -oi. SĂBIŢĂ s. f. v. sabiţă. SĂBIÎIŞCĂ s.f. (Regional) Săbiuţă (1). Cf. lex. mars. 271, tdrg. Săbiuşca mea asta noauo. pop., în JAHRESBÉR. III, 292. — Pronunţat: -bi-uş-, — Sabie + suf. -uşcă. SĂBIUŢĂ s.f. 1. Diminutiv al lui sabie (I 1); săbioară (1), (regional) săbiuşcă. Cf. budai-deleanu, lex., drlu, lb, i. golescu, c., polizu. Noi, ctfi sin-tem aici, nu avem nici o săbiuţă, sion, p. 225, cf. ddrf, BARCIANU, ALEXI, W., şXlNEANU2, TDRG, RESMERIŢX, d., cade. Dănuţ se retrase pe lingă zid tntr-un colţ, tirind săbiuţa ruginită şi ztngănitoare. teodoreanu, m. i, 174. O văzut in cui, aproape de uşă, o săbiuţă. vasiliu, ap. cade. Băgai mîna-n minleuţă, Scosăi dalbă săbiuţă, bîrlea, l. p. m. i, 24. 4 (Familiar, rar) Epitet (depreciativ) pentru un sublocotenent tînăr. Gf. resmeriţX, d. 2. Peşte de apă dulce, cu corpul lucios şi turtit, cu abdomenul arcuit şi cu creasta abdominală ascuţită; sabie (IV 1), sabiţă (1 a), săbioară (2 a), (regional) bîrcie, săbiiţă, săbicioară ( Peleeus eultratus). Cf. scriban, d., der, m. d. enc. 3. Plantă erbacee bulboasă din familia iridaceelor, cu tulpină dreaptă, adesea puţin sucită, cu fruiize în formă de sabie (I i) şi cu flori purpurii, dispuse în racem; (popular) secerele (v. se cerea), (regional) săbioară (3 a), cocardău, cocoşică, cordău, rogoz (8), săcărele (v. secărea), săgeată (IV 3), săgeţică (II 1), secere, seceniică, seceruie, spătează (v. spetează), crin-de-apă, crin-vînăt, floare-vînătă (Gladiolus imbricalus). Cf. lex. mars. 211, drlu, lb, negruzzi, s. i, 97, polizu, baronzi, l. 143. Barbarii, spre a-şi scădea volumul splinei..., aspiră pe gură fum de săbiuţă, odobescu, s. 11, 293, cf. ddrf, damé, T. 187, BRANDZA, FL. 449, BARCIANU, JAHRESBER. VIII, 99, grecescu, fl. 552, şXineanu2, candbea, f. 300, tdrg, păcalX, m. r. 24, resmeriţX, d., comşa, n. z. 14j PANŢU, PL., cade, simionescu, fl. 401, SCRIBAN, D., BORZA, d. 77, der, m. d. enc., dex. 4. (Bot. ; regional) Gladiolă (Gladiolus gandavensis) (Vatra Dornei). Cf. borza, d. 77. 5. ( Omit. ; regional) Cioc-întors (ReCurvirostra avo-setta). Cf. bXcescu, pXs. 151, linţia, p. iii, 310. — Pronunţat : -bi-u-, — PI. : săbiuţe. — Sabie + suf. -uţă. 1343 săblaznă - 128 - SĂCĂCIOS SĂBLAZNĂ s. f. (învechit) I. Pericol, primejdie (de moarte); supărare, necaz. Multă oreame trecu fiindu săblaznă nutariei (vînslare cu pe r i r e n. test. 1648). cod. vor. 86/6, pf- 232, Ceastă cale a lor, , săblaznc (s fir şi tul ii 1938) lor. psalt. 94, c£. cade. O Piatra săblaznei = obstacol, dificultate. Piatra polic-niriei şi piatra săblazneei, de ea. poticnescurse ceia ce cuvintului lai protivescu-se. con. vor. 146/23, cf. tdrg, DHLR II, 528. 2. Prilej de a greşi, de a cădea în păcat; ceea ce constituie un izvor de greşeli, de păcate; cursă, ispită, tentaţie. Fereaşte-mă de cursele ceastea ce ascunseră mie, şi de săblazne ce fac fărăleage. coresi, ps. 385/3. Pasă după mine, satano, că săblaznă-mi eşti. id. ev. 67. Caută cum prielnicie să nu faci cu lăcuitorii acelui pămint pre care tu mergi, cum (ie pre săbladznă să nu-(i fie. po 294/27. + (învechit, rar) Defăimare, ponegrire. Pre fratele tău cleveteai Şi pre fiiul muminiei tale puseşi săblaznă (ocară şi bir f-cală b 1938). coresi, ps. 133/7. 3. Faptul de a greşi, de a' cădea în păcat. Pace multe celor ce iubesc leagea la şi nu iasle lor săblazriă. psalt. 266. Vai lumiei de săblaznă (din pricina smintelilor b. 1938). coresi, tetr. 40. Cine iubeaşte fratele său intru lumină lăcuiaşte şi săblaznă întru el nu iaste. id. ev. 468. Că să vei sluji bodzilor lor, pre săblaznă-ţi va fi. po 258/10, cf. dosoftei, mol. 86, DDRF, SCRIBAN, D. 4. Poluţie. De faci săblaznă intru vis (sec. XVI), ap. dhlr ii, 529. Cine va avea săblaznă in vis, elu să spuie popeei. prav. lucaci, 64. De va fi întru line om carele nu iasle curai den săblazna lui noaptea şi va ieşi afară den tabără şi nu va intra în tabără... biblia (1688), 1431/4, cf. scriban, d. + (învechit, rar) Onanie2. Să nu preacurvească, sau să curvească, sau să facă săblaznă, sau va mearge la dobitoc, antim, o. 350, cf. 460. — PI.: săblazne. — Din slavonul eiSAiSHii. SĂBLĂZNÎ vb. IV. (învechit) 1. T r a n z. şi r e f 1. A (se) abate de la calea morală, a duce sau a cădea in ispită, in păcat. V. greşi. Cela ce va săblăzni unul de aceşti miluţei ce cred întru mine, mai iuşor lui ar fi să-şi spînzure o rîşniţă.,. de ceafa lui ţi să se afunde în volbura măriei, coresi, tetr. 40. De ce se săblăz-neaşte sau greşaşte sufletul e pentru ranele trupului şi boalele: id. ev. 144- Vei vedea . .. cum cetind să nu te cumva săblăzneşli, să ştii ce săblaznă iasle acolo, vo 8/1, cf. 455. Şi să le săblăzneaşte mina ta dereaplă, taie-o şi o lapădă de la tine. N. test. (1648), 7r/33, cf. DDRF, TDRG, dhlr II, 529, SCRIBAN, D. 2. Refl. A avea poluţie. Preotul,., de să va săblăzni în vis (a. ,1645). ap. tdrg, cf. scriban, d-. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“) A nu recunoaşte ca atare, a se lepăda de... Toţi vă veţi săblăzni de mine în noaptea aceasta. coresi, tetr. 61. Şi fericit iasle cela ce nu se va săblăzni de mine: id. ev. 525. 4. Tranz. şi refl. A (se) supăra, a (se) necăji. Cf. cade, scriban, d. — Prez. ind.: săblăznesc. — Din slavonul c-kfai3hhih (ca). SĂBLĂZNÎRE s. f. (învechit, rar) Rătăcire, pri-begir e. Săblăzni re lor (şi-i face să pribegea s c ă b 1938) prin netrecute, nu pre Cale (scc. XVI); ap. dhlr ii, 306. — PI.: săblăzniri. — V. săblăzni. SĂBLĂZNITOR s. m. (învechit) Om păcătos (1). Tremite-va fiiul omenesc îngerii lui şi va aduna tofi săblăznilorii de împărăţia lui şi făcătorii fără leage şi arunca-i-va în cuptoriul de foc. coresi, tetr. 30, cf. DDRF. — PI.: săblăznitori. — Săblăzni 4- suf. -tor. SĂBOArA s. n. v. sobor2. SĂBOÎ vb. IV v. săbăi. SĂBOÎE s. f. (Maram. şi prin nordul Transilv.) Croitorie. Cf. alr ii 5 764/260, 346, 353, 362. — PI.: săboii. — Saboi + suf. -ie. SÂBOIEsc, -IASCĂ adj. v. săbăiesc. SĂBOIEŞTE adv. v. săbăieşte. SĂBOÎRE s. f. v. săbăire. SĂBOÎT s. n. v. săbăit. SĂBOÎŢĂ s. f. v. săbăi ţă. SÂB()Rl s. m. (sg,) (Bot.; regional) Limba-boului (Agave americana). Cf. borza, d. 12. — Etimologia necunoscută. SA BOR2 s. n. v. sobor2. SÂBORNIC, -Ă adj. v. Sobornic. SĂBORNICÎîSC, -EĂSCĂ adj. v. sobornicesc. SĂBUÎ1 vb. IV. Tranz. (Prin Bucov. şi prin nord-estul Olt.) A săbia (1); p. e xt. a tăia cu un obiect tăios. Noi mireasă i-am găsit Pe jupîneasa Carpina ... Din bardă nebărduită, Din secure săbuită. mat. folk. 150, cf. lexic reg. 108. — Prez. ind.: săbuiesc. — Din magh. szabni „a tăia, a spinteca“. SĂBUÎ2 vb. IV v. săbăi. SĂC, SĂCĂ adj. v. sec. SĂCA vb. I v. seca2. SĂCAUĂŞ s. n. v. săcăluş. SĂCĂR-s. m. 1. (învechit, rar) Persoană care făcea sau vindea Saci (I 1). Cf. LB. 2. (în dicţionarele din trecut) Cărător de saci (I 1); p. e x t. hamal (In port). Cf. drlu, lb, polizu, ghe- ŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — PI.: săcari. — Sac + suf. -ar. SĂCAhA s. f. v. secară. SĂCASTRU s. n. (Transilv.) Şiră1. Cf. kljein, d. 41P, LB, POLIZU, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., alr i 926/150, 229, 576. Săcastruri se fac rar, de obicei se fac stoguri, alr sn i mn h 66/228, cf. ib. mn h 133/235. — PI.: şăcastre (alr sn i h 66/235) şi săcastruri. — Şi: secâstru s. n. lm, alexi, w. — Cf. magh. s z a k a s z. SĂCĂT1, -Ă adj. v. sacat. SĂCĂT2# -A adj. v. secat. SĂCĂCldS, -OASĂ adj. v. seeăcios. 1370 SĂCÂCIUNE - m - SĂCÂTAU SĂCĂCItlNE s. f. v. secăclune. SACĂDÎ1 vb. IV, Intr an i. (Prin nord-vestul Transilv.) „A seca“. Cf. caba, săl. 92. — Prez. ind.: săeădesc. — Din magh. szikkad „a se usca, a se zbici“. SĂCĂDÎ2 vb. IV. Intranz. (Regional; despre animale) A şchiopăta (Bonţ — Gherla). Cf. coman, GL. 66. — Prez. ind. pers. 3: săcădeşle. — Şi: săeăii vb. IV. coman, gl. 66. — Etimologia necunoscută. Cf. magh. s z 8 k n i „a sări“. SĂCĂDÎT, -A adj. 1. (Regional) „Uscat, însetat, - neuns“ (Bonţ — Gherla), coman, gl. 2. (Prin Maram.) Slab, sleit (de puteri), istovit. LEXIC HEG. 21. — PI.: săcăditi, -te. — V. săcădjî. SĂCAdUÎT, -A adj. v. secătuit. SĂCAÎŢĂ s. f. v. sacoviţă. SĂCĂLÂŞ s. n. v. săeăluş. SĂCĂLÎ vb. IV v. săcădR SĂCĂL/CŞ s. n. 1. Tun mic, rudimentar, sau puşcă mică folosite, In evul mediu, ca arme de luptă, iar mai tîrziu la festivităţi şi la parade; salVă de săeăluş (1). Ce nemică nu putea folosi cu a lor spaimă, că-i Împrăştia pre departe cu puşeile şi cu săcalăşele. moxa, 403/36. Şi se suia grecii şi frincii prin turnurile cetăţilor de-i împrăştia pre departe pre turci... cu saca-lăşe şi cu tunure. ib. 404/14. Au slobozit tîrgoveţii.. . un sacaluş. u. costin, let. i, 304/7. Acolo au agiuns ...cu oastea turcească şi cu două pusei şi cu nişte sacaluşe. n. costin, let2. ii, 29. Ş-au lăsat puşeile şi caii şi 2 sacaluşi şi 2 căruţă iarbă ş-au fugit care încotro au pulul, neculce, l. 355. 3 lovituri de secă-luşe vor vesti sosirea... în preajma Gălăţei (a. 1834). uricariul, viii, 183, cf. ciHAG, ii, 322. Pun pe alţi oameni ca să facă un foc mare şi să aşeze mai multe sacaluşuri în rînd, anume ca să aibă din ce împuşca în decmsul sfinţirii, marian, s. r. i, 196. S-au slobozit şi 101 săcăluşe pînă la intrarea înălţimii sale în palatul domnesc din Iaşi. arhiva, ii, 340, cf. ddrf, gheţie, R. M., BARCIANU, ALEXI, W_, BOGDAN, O. 66, TDRG. După sfîrşirea sf. liturghii, care se face cu cea mai mare solemnitate şi-n decursul căreia se slobod mai multe rînduri de sacaluşuri, ies cu toţii din biserică, afară, pamfile, s. v. 90, cf. dr. iii, 748, resmeriţă, d., cade. De la o vreme se născocise pe lume un meşteşug de puţini cunoscut, al pulberei de puşcă şi a unor sacalaşuri mari de bronz care detună şi bat cu ghiulele de piatră şi de fier. sadoveanu, o. xiii, 363, cf. 1 015, xi, 236, scriban, d., dl,, dm, der, m. d. enc-, h x 69. Cînd îl izbea de pămînt parcă slobozea un săeăluş. marian, t. 348, cf. i. cr. ii, 247, com. din straja — rXdXuţi, a v 2, 20, vi 4, 26. + (Regional) Puşcă de soc (Chirii — Cîmpulung Moldovenesc). Cf. a v 16, glosar reg. ^ (Regional) Un fel de jucărie în formă de piuă mică, în care se introduce partea inflamabilă a chibriturilor, care, aprinzîndu-se, produce o mică explozie (Drăguşeni — Tîrgu Neamţ), glosar REţj. + P. e x t. (Regional) -„Praf de puşcă pus într-o ţeavă“ (Crucea — Vatra Dornei). a v 15. 2. (Mold.) Bucată groasă (sferică) de lemn sau, p. e x t., dintr-un aliment. Cf. cade. Face cîte-un sacaluş de ie sperii cum îl înghite, i. cr, vi, 152, cf. vii, 51 + (Regional) Bucată de lemn de care se priponesc vitele. V. pripon, ţăruş (Crucea — Vatra Dornei). Cf. glosar reg. 41 (Prin Mold. şi prin Bucov.) Lemn care se pune cailor nărăvaşi în gură cînd sîfit potcoviţi, unui animal cînd se umflă şi trebuie tratat etc. Cf. a v 15, 31, Vi 26, glosar reg. — PI.: săcăluşuri şi săcăluşe, (rar, ni.) săcăluşi. — Şi: şacaliis, (învechit) săcalăş, saealăş, (regional) săcălâş (schiban, d., der, m. d. enc.), sacalf'ş (com. din straja — rXdăuţi), sccăltiş, ţăcălăş (der- m. d. enc.) s. n. — Din magh. szakallăs. SÂCĂLÎJŞA s. f. (Rar) Diminutiv al lui saca (1). Cf. TDRG, SCRIBAN, D., SFC II, 210. — PI.: săcăluşe. — Sacale (pl. lui saca) + suf. -uşă. SĂCÂI.ÎIŢ s. n. (Regional) Săculeţ (I 1) (Sebeşel — Sebeş). Cf. a ii '3. — Pl.: săcăluţe. -- Sac + silf. -ăluţ. SĂCĂNĂU subst. (Sud-vestul Transilv. şi prin Ban.) Nărav (2) (la cai). Cf. alr i 1 110/65, 75> 85, 90, 107. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. Cf. magh. s z o k â s. SĂCĂRAR s. m. (Rar) Persoană angajată să păzească semănăturile; (regional) jitar. Păzitorul ţarinelor se numea jitari, literal săcărari. marian, nu. 403. — Pl.:- săcărari. — Săcară + suf. -ar. SĂCArAţ vb. I v. secărăţi. SĂcArEA s. f. v. secărea. SĂCĂREŞ s. m. v. seehiraş. sAcĂREŢ1, -EÂţA adj. v. secărcţ1. SĂcARJSŢ2, -EAţA adj. v. secăroţ2. SAcĂRi vb. IV v. secări. SACĂRiCĂ s. f. v. şecărea. sAcĂRÎŞTE s. f. v. secăriştc. SACĂRÎT1 s. n. v. secărit. SAcĂRÎT2, «A adj. (Regional; despre lanuri de grlu) Prin care a crescut secară (I); (despre boabe de grîu) amestecat cu boabe de secară (1),. plin de boabe de secară; (învechit şi regional) secăros, (regional) secăreţ2 (Peştişani — Tîrgu Jiu), alr ,sn i h 41/836. — Pl.: săcăriţi, -te. — V. săcări. SĂCĂRÎMBÎT s. ii. Telurură naturală de aur şi de plumb, cristalizată în sistemul rombic, avind culoare plumburie şi luciu metalic, folosită la extragerea aurului. Telurul se găseşte în natură sub formă de silvanii.. . şi de săcărîmbit. ltr vi, 847, cf. ltr2, m. d. ENC. — Săcărimb (n. pr.) + suf. -it sAcĂTATE s. f. (Regional) Lipsă de vlagă, de putere, slăbiciune (Bozovici — Oraviţa). Cf. arh. folk. iii, 122. Acuma cînd un om să bolnăvieş&e, are săcă-taîe (n-ai putere) în mîn' şi piSoare. id. ib., cf. 154. — Sec + suf. -ătate. sAcAtAu s. n. v. săcăteu. 1396 SĂCĂTEU 130 - SĂCOTI SĂCĂTEU s. n. (Regional) 1. Săculeţ. (I 1). Cf. cade, dm. Bagă mlna-n săcătau, Scoale la minciuni mereu. ma.t. folk. 424. Cercam să-l prind să-l bag in săcăleu şi nu puteam, plopşor, c. 72. [Lina] o facem desagi,. .. facem loale, facem săcăteauă. gr. s. v, 345, ci. vi, 244, chest. v/60, paşca, bl., alr i 727/831, alrm ii/i h 414/836, com. din petrila, a h 3, 7, 8, iii 2. 4 P- r e s t r. Barieră de săcăteu (1) (Loman — Sebeş), a ii 8. 2. Sedilă3 (pentru strecurat zerul) (Răchita — Sebeş). a ii 6. — PI.: săcăleie şi săcăteauă. — Şi: săeătău, săce-tfu (paşca, gl.) s. n. — Din magh. szakatâ „coş, paner“. SĂCĂtOR, -OARE adj. v. secător. SAcĂTdS, -OASĂ adj. v. seeălos. SACĂTUÎ vb. IV v. secătui. SĂCĂTUÎT, -A adj. v. seeătuit. SĂCĂTURĂ s. f. v. seeătură. SACĂŢÎU, -lE adj. v. secăţiu. SĂcAţÎV, -A adj. v. secăţiv. sAcEAL s. f. v. ţesală. SACEAS interj. (Regional) Cuvlnt cu care se Îndeamnă vaca să stea liniştită la muls( Slănic — Cimpu-lung). Cf. udrescu, gl. — Cf. rus. ceiiiac. SAceAtA s. f. v. săgeată. SACELA vb. I v. ţesăla. SACELAT, -A adj. v. ţesălat2. sAcERA vb. I v. secera. SAcERAT s. n. v. secerat1. SĂCERĂ s. f. v. seceră. sAcERĂtOR, -OARE subst., adj. v. seeerător. SĂCERAtChA s. f. v. secerătură. SACERĂŢÎCA s. f. (Regional) Secerătoare, v. s e-cerătqr (1) ( Balcani — Buhuşi). mat. folk. 1 470. C-or curge săcerâtorii, Ca norii Şi săcerăfelele, Ca stelele. ib. Şi dintr-acelea mi-am ales O săcereţică mai hărni-cufă... Cu dreapta săcera, Cu stingă lega. ib. — PI.: săctrăţele. — Şi: săcereţică s. f. — Secera + suf. -ăfică. SĂCERE s. f. v. seceră. SĂCEREA s. f. v. secerea. SĂCEREŢICĂ s. f. v. săeerăţică. săcerîcA s. f. v. secerea. sACERÎŞ s. n. v. seceriş. SACERITdR, -OARE subst., adj. v. seeerător. SÂCERtlCĂ s. f. v. seceruică. SĂCETĂ s. f. v. secetă. SĂCETÎU s. n. v. săcăteu. SĂCEtOs, -OAsA adj. v. secetos. SĂCFfiSTRU s. ii. v. sechestru. SACFESTRUÎ vb. IV v. secfestrul. SĂCFÎU s. m. v. secflu1. SĂCHESTRĂ vb. I v. sechestra. SACHfiSTRU s. n. v. sechestra. sAcHISTRA vb. I v. sechestra. SACI s. n. v. scci. SĂCIFÎU s. m. v. secflu1. sAcirA vb. I v. secera. SAcIRAT s. n. v. secerat1. SĂCIRAtOR, -OARE subst., adj. v. seeerător. SĂCIRE s. f. v. seceră. SACIRÎŞ s. n. v. seceriş. SAcITA s. f. v. secetă. SACIUÎ vb. IV V. seciui. SAciUÎT1 s. n. (Prin sud-vestul Transilv.) Defrişare, despădurire. In aceste părţi se practică încă „săciuitul", adică curăţirea pădurei spre a cîştiga teren pentru culturi şi îndeosebi fineţe, vuia, ţ. h. 89. — V. săciui. SAciUÎT2, -A adj. (învechit; despre copaci, păduri) Tăiat, doborît. Tot drumul de pre faţa pămtntului cu stînci pohlrnite, cu dealuri şi holmuri răsipile şi cu păduri săciuite pretutinderelea. cantemir, ist. 170, Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. — PI.: săciuiţi, -te. — V. săciui. SACLÎC s. n. v. sălic. SACNAŞ s. n. v. sacnasiu. SĂCÎVÎ vb. IV v. săgni. SAcdl s. n. Augmentativ al lui sac (I 1). Cf. ddrf, cade, dm, dex. Văzîndu-se scăpat din atîtea nevoi şi încă cu un săcoi de galbini, plin, nu mai ştia ce să facă de bucurie, sbiera, p. 184, cf. ciauşanu, gl, — PI.: săcoaie şi (m.) săcoi. — Sac + suf. -oi. SAcdS, -OASĂ adj. (Rar) Care se aseamănă cu un sac (i i); ca de sac (I 2). Cf. lb. Casele stnt înalte, uliţile înguste,... săcoase. vasici, m. ii, 32/6. Purta o haină săcoasă, gri-cafenie. c. petrbscu, a. 479, cf. DM. — PI.: săcoşi, -oase. — Sae + suf. -os. SĂCOTÎI s. n. (Prin Olt., prin nordul Munt. şi prin Transilv.) Săculeţ (I 1). Cf. ddrf, tdrg, pascu, S. 312, CADE, SCRIBAN, D., DM, RĂDULESCU-CODIN, ciauşanu, gl., com. din braşov. — PI.: săcoieie. — Sac + suf. -olei. SĂCOTÎ vb. IV v. socoti. 1449 SÂCRĂŢÎ - iâi - SĂCULEŢ SACRĂŢÎ vb. IV. Refl. (Prin vestul Olt.) „A se supăra, a i se acri de ceva, de cineva“, vîrcol, m, M-am săcrăfll de-atîta dat. id. ib. — Prez. ind.: săcrăţesc. — Etimologia necunoscută. SĂCRÎI s. n. v. sicriu. SÂCRfil'i, -A s. n., adj. v. secret2. SACRÎT2, -EAtA adj. v. secret3. sAcretAr, -A s. m. şi f. v. secretar. SĂCRÎ s. n. v. sicriu. SACRlAŞ s. n. v. sicriaş. SĂCRÎI s. n. v. sicriu. SACRÎN s. n. v. sicriu. SAcRITAR s. m. v. secretar. SACRlU s. n. v. sicriu. SĂCŞdR s. m. v. săcuşor. SÂCTÎMBĂR subst. sg. v. septembrie. SĂCTÎMBRE subst. sg. v. septembrie. SÂCTfiMBRI subst. sg. v. septembrie. SActEMVRE subst. sg. v. septembrie. SACTÎMVRI subst. sg. v. septembrie. SACÎJI1 s. m. v. secui1. SActJI2 s. n. 1. (Regional) Săculeţ (I 1); traistă; trăistuţă. Cf. budai-deleanu, lex., drlu. Mierea se stoarce puindu-se fagurii în sâcuie şi aceştia tnlr-un teasc... pentru a se stoarce mierea şi ceara. i. ionescu, m. 382, cf. pamfile, cr. 247, id. văzd. 178, cade, DM, H IX 86, DENSUSIANU, Ţ. H. 332, GR. S. V, 123, chest. ii 489/20, alr i 727/842, alrm ii/i h 414/833, a ni 1, 2, 3, 4, 12, 16, 17. 2. (Prin nord-vestul Olt. şi prin sud-vestul Transilv.) Săculeţ (I 4). Cf. h xviii 305, com. din strîmba vulcan — TÎRGU JIU. 3. (Regional) Un fel de mezel la care se foloseşte ca Înveliş cecumul porcului (Ostrov — Drobeta Tumu Severin). gl. olt. 4. (Regional) Botniţă pentru viţei (I.upeni).. a iii 3. — PI.: săcuie. —- Sac + suf. -ui. SACUÎ3 vb. IV v. secui2. SAcUIANCĂ s. f. v. seeuiancă. SĂCUlAş s. n. (Regional) Diminutiv al lui să-cui* (2) (Imoasa — Strehaia). gl. olt. — Pronunţat: -cu-iaş. — PI.: săcuiaşe. — Săcui2 + suf. -aş. SĂCUIENÎSC, -EASCA adj. v. secuienesc. SACUIÎSC, -EASCĂ adj. v. secuiesc. SĂCUIEŢs. n. (Regional) Diminutiv al lui s ă c u i2. DRLU. 1. Cf. săcui2 (1). Cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU lex., ddrf, tdrg, cade, dm. I-a dăruit nu numai viaţa, dar şi un săcuieţ cu galbini. sbiera, ap. cade. Săcuieţul de ţinut chiper se face lot din pînză. şez. viii, 89, cf. alrm ii/i h 414, a i 13, 20, 21, 36. împrumută-mi un săcuieţ de fărină. mat. dialect, i, 190, cf. glosar reg. 2. Cf. săcui2 (2). Cf. h ii 61, viciu, gl., id. s. gl., com. din şieuţ — bistriţa şi din monor — reghin, glosar reg. — Pronunţat: -cu-ieţ. — PI.: săcuieţe. — Săcui2 + suf. -eţ. SAcuIME s. f. v. secuime. SĂCUÎRE s. f. v. seeuire. sAcUIŞdR subst. (Regional) Cenuşar (pentru strecurat leşia) (Marginea — Rădăuţi). Cf. alr sn iv h 1 225/386. — PI.: ? — Săcui2 + suf. - (i )şor. SACUÎT, -A adj. (învechit, rar) Prădat, jefuit. Cf. DRLU. — PI.: săcuiţi, -te. — V. săcui3. sAcuitOr s. m. (învechit, rar) Jefuitor. Cf. drlu. — Pronunţat: -cu-i-, — PI.: săcuitori. — SăcuiJ + suf. -tor. SACUIZAT, -A adj. v. secuizat. SAcULEAţA s. f. v. săculeţ. SĂCULfiTE subst. 1. (Prin Munt. şi prin Olt.) Săculeţ (I 1). Cf. cade. îşi ia un săculeţe în care bagă un pietroi, muscel. Venea la ei noaptea o arătare de om cu fes roşu în cap; avea în mînă un săculeţe de bani. rădulescu-codin, l. 33, cf. alrm ii/i h 414. 2. (Prin Olt.) Săculeţ (I 4). Cf. cade, chest. v 80/17. — PI.: ? — Sac + suf. -ulete. SĂCULÎŢ s. n. I. Diminutiv al lui sac. 1. Cf. sac (I 1). Cf. anon. car. Scorţişoară..., cuişoare . . ., toate aceastea le pisează gros şi le pune înlr-un săculeţ de pînză subţire (a. 1749). gcr ii, 45/20. S-au aflat aceste. . . cingători de bumbac, cingători de mătasă, înlr-un săculeţ (a. 1752). iorga, s. d. xii, 63, cf. budai-deleanu, lex., lb. Floare de liaant şi foi de floare de trandafir..., acestea punîndu-le într-un săculeţ de pînză legat la gură, să-l bage într-un cazan. episcupescu, o. î. 295/14, cf. id. practica, xlviii/29, i. golescu, c., valian, v., polizu. A găsit... şi douăsprezece săculeţe cu bani sunători, sion, p. 147. Aoleu ! O punguliţă!... Ba-i un săculeţ cam greu ! hasdeu, r. v. 10. Bate cu palma pe săculeţ, care sună foarte plin. caragiale, o. i, 201, cf. ddrf, alexi, w. în Transilvania se întrebuinţează ca amulet un săculeţ, ţn care se pun trei fire de usturoi, candrea, f. 202. Voia să ştie ce zice în „pieile de cerb" din săculeţele cu documente ale moşnenilor, iorga, p. a. ii, 33, cf. tdrg. La popuşoi se poate putta sămînţa şi într-un săculeţ, pamfile, a. r. 58, cf id. i.c. 258. îndată ce se simţi la adăpost, încunjurat de săculeţii de aur, notarul începu să meargă tot mai des la oraş. agÎrbi-ceanu, a. 210, cf. RESMERiŢi, D., cade. Parfum de leoănţică şi sulfină strînsă in săculeţe colorate care allrnă de rafturi. teodoreanu, m. i, 239. Să se încredinţeze că nu are vreun săculeţ cu bani legat de pulpe, voi-culescu, p. i, 278, cf. scriban, d. De coviltir atîrnau înăuntru, pe ici, pe colo, săculeţe cu de-ale mîncării. camil petrescu, o. i, 10. Kir Poslolăchi se întoarce fără greş... cu pungile sigilate în săculeţul de piele. 1483 SĂCULTEÂŢĂ - 132 SÂDEGHIU c. petrescu, a. b. 99. Am săculefi plini cu aur. stancu, b. a. ii, 194. Făcu semn birjarului să siea şi luă din mina lui Halepliu săculeţul înţesat, v. bom. decembrie 1954, 93. Se vinde esenţă de jasmin, apă de trandafir, săculefi cu mosc. tudoran, p. 218. în acest fel nu numai că se sătura mîncînd, dar chiar strîngea cile un săculeţ, preda, m. 54. Tatăl său... se întorcea cu un săculeţ de cartofi, t. popovici, s. 497, cf. dm. Făina pentru mămăligă se fine în săculefi de pînză de cîlf. şez. v, 5, cf. alrm ii/i h 414. Femeia care vrea să ia mana vacilor... îşi leagă de picior un săculeţ în care pune o piatră, folc. mold. i, 226. O (Ca termen de comparaţie) Cel mai mic... era îndesat ca un săculeţ. c. petrescu, î. ii, 164. 2. (Şi în sintagma săcidef de mînă) Cf. s a c (I 3 a, cl). Mam’mare scoate din săculeţul ei un beret. caba-giale, o. i, 269. Conductorul face un pas către cocoana, care-şi caută biletul în săculeţul de mînă. id. ib. ii, 95. Cu un săculeţ plin cu nimicuri femeieşti pe o mînă. hogaş, db. ii, 81, cf. DM. 3. Cf. sa c (I 3 e). Preoteasa scoase dinlr-un săculeţ un ghem de lînă şi andrele, t. popovici, se. 475. 4. (Şi, regional, în sintagma săculeţul caşului) Cf. sac (I 3,k). Ciobanii duc caşul în sădilă... sau în săculef. dame, t. 70. Sacul... în care se pune urda in căldare poate să fie chiar sacul în care se scurge caşul, săculeţul, pamfile, i. c. 34. Caşul îl scotea, îl punea în „săculeţul caşidui“, făcut lot din lînă, şi apoi îl storcea, dragomir, o. m. 206. Oamenii se înghe-suiesc întocmai cum se adună în săculeţe bulzii de caş. VIANU, S. 208, cf. DM, H I, II, IV, VII, IX, XI, XII, XIV, XVI, XVII, CHEST. V 80/61, GOROVEI, c. 328. 5. (Prin Munt.- şi prin Dobr.; şi în sintagmele săculeţ de cenuşă, alb sn iv Ii 1 225/723, 728, săculeţ de leşie, ib. h 1 225/705) Cf. sac (1 3 n). Cf. alb sn iv h 1 225. 6. (Popular) Un fel de perniţă din pînză subţire, în care se pun diferite substanţe medicamentoase, care se aplică pe locul bolnav. Cf. sac (I 3 a)- Cf. n. leon, med. 157. II. P. anal. 1. (Anat.; regional) Scrot. întorsul [viţeilor] se face întorcînd testiculele şi legînd capătul săculeţului cu o afă de lînă. dame, t. 29. 2. (Anat.; rar; Sn sintagma) Săculef seminal = testicul. Spermatozoidul, imobil în săculeful seminal, odată ieşit în apă devine mobil, ap 39. 3. (Med.; învechit; la pl.) Varice. Strîmptorez şi împiedec ţirculaţia sîngelui.. ., fac îmbulzeală de sînge şi pricinuiesc săculeţe, vari(e de vene şi de arlerii. epis-cupescu, practica, 267/8. — Pl.: săculeţe şi (m.) săculefi. — Şi: (regional, I 1) săculeâţă s. f. viciu, s. gl. — Şac -f suf. -ulef. SĂţmTEÂŢĂ s. f. v. săcnlteţ. SĂCULTÎŢ s. n. 1. (învechit şi regional) Săculeţ (I D- Să trimită săculleful jidovului cu galbenii, do-softeij v. s. noiembrie 118T/27. Săminţele alese se vor pune in secultefe. i. ionescu, c. 209/16, cf. ddrf, bar-cianu, şăineanu2, tdrg. Din pinza de fol sau de sac se fac... săcultefe sau săculeţe, pamfile, i. c. 285, cf. resmebiţă, d., cade. Un dulap cu săcultefe pentru molii, teodoreanu, c. b. 255. Se va întoarce unde se află acuma, airînd cu sine mai multe scule într-un săcultef, sub strai, sadoveanu, o. xiii,. 794, cf. scriban, d. Strînge din şapte feluri de seminfuri de oricare plante,... şi, punîndu-le într-un săculteţ, le descîntă. şez. i, 157, cf. v, 79, ix, 137, graiul, i, 501, alrm ii/i h 414, a v 2, glosar beg. + S p e c. (Prin Mold.) Sac (11) în care cad grăunţele la moară. Cf. şăineanu2, şez. vii, 187. 2. (învechit, rar; în forma secultef) Fileu (pentru strîns părul). Zulufii după reguli în rînduială-i pui, . . . Ş-o parte după ceafă In seculteţ s-ascunde, negruzzi s. ii, 189. 3. P. a n a 1. (învechit, rar) Glandă în care moscul8 (1) mascul acumulează o secreţie puternic şi frumos mirositoare. Moscul... materia mirositoare o fine supt pîntece in săculteţ. ab (1829), 202/30. — Pl.: săcultefe. — Şi: (regional) săculteăţă (alec-SANDBI, T. 200, BARCIANU, ŞĂINEANU2, SCRIBAN, D., camil petbescu, o. ii, 121) s. f., secult6t s. n. — Sac' + suf. -ult'ef. SĂCÎJIVT s. n. v. secundă. SĂCUR s. f. v. secure1. SĂCURE s. f. v. secure1. SĂCURE s. f. v. securică. SĂCURÎ vb. IV v. seeura. SĂCURÎC s.f. v. securică. SĂCURÎCE s. f. v. securice. SĂCUŞdR s. m. I. Diminutiv al lui sac. 1. Cf. s a c (I 1). Oamenii nu avi ce mînca, că era săcşorul de făină, cîte 15 lei. neculce, l. 266, cf. lex. MABS. 243, DDRF, ALEXI, W., TDRG, PASCU, S. 166, CADE. Căfeii, rotunzi şi plini ca nişte săcuşori, începură a scheuna subţirel, sadoveanu, o. xii, 628. Aşteaptă tu lădife şi săcuşori de la mine, pînă ţi s-or lungi urechile. v. rom. martie 1954, 21, cf. dm, alrm ii/i h 414. Ş-o luat on săcuşor ş-o plecat iară. o. bÎrlea, a. p. ii 35. Săcşori albi sub streaşnă roşie (Dinţii în gură), sbiera, p. 320, cf. gobovei, c. 131. O Fi g. Cîte poveşti şi lucruri frumoase din vremurile vechi avea ea la săcuşor. săm. i, 10. 2. (învechit, rar; în sintagma) Săcuşor de voiaj = sac (I 3 a) mic de voiaj. Iată două geamantane şi trei săcuşori de voiagiu. sion, p. 252. 3. (Rar) Cf. sa c (I 3 d). Le dă bomboane, care nu lipsesc, pentru acest scop, niciodată din săcuşorul ei. ibbăileanu, a. 107. II. P. ana 1. 1. (Anat.; învechit, rar; în sintagma) Săcuşor pentru aer = sac aerian, v. sac (II 1). La unele pasări lipsesc de tot aceste deşerturi seau săcu-şoare pentru aer. j. cihac, i. n. 70/9. 2. (Entom.; regional) Larvă sau nimfă de furnică. V. s a c (II 2). Cf. jahbesber. xii, 120. Larvele de furnică se numesc „pui", sing. „pui“, iar nimfele... „saci“, sing. „sac“ sau „săcuşori“, sing. „săcuşor“. MARIAN, INS. 233, cf. id. O. I, 59, CADE, DM. — Pl.: săcuşori şi (învechit, n.) săciişoare. — Şi: (învechit şi popular) săcşdr s. m. — Sac + suf. -uşor. SĂCÎIŢ s. n. 1. (Regional) Săculeţ (I 1). Cf. drlu, lb, ddrf, alrm ii/i h 414, a i 35, v 33. ^ Spc c. (Prin Bucov. şi prin Mold.) Săculeţ (I 1) în care se dă ovăz la cai. Cf. a v 14, 20, 25. 2. (Prin Maram.) Faţă de pernă. Cf. sfc iv, 156, alrm ii/i h 363/353, lexic reg. 21. — Pl.: săcufe (lb, a v 14, 20, 25) şi săcuţuri (lexic reg. 21). — Sac + suf. *uf. SĂDĂCÂT s. n. v. sa da cat. SĂDÎCH1U s. n. (Regional) Cring de sălcii (Aurel Vlaicu — Orăştie). coman, gl. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. 1496 SÂDELĂ - 133 ~ SĂD SĂDELĂ s. f. v. sădilă1. SĂDfiLCĂ1 s. I. Unealtă de lemn sau de fier, cu un capăt ascuţit, cu ajutorul căreia se fac manual gropi pentru săditul viţei de vie sau al unor răsaduri; (regional) sădelniţă, sădilă, sighincă. Cf. alr ii 5 046/769, lexic reg. ii, 71. Sedelea este un fier de şaizăj de ten ti metri, c-uri belâug la cap. gl. olt. — PI.: sădelci. — Si: (regional) sădilcă (alr ii 5 046/769), sedflcă s. f. — Din bg. ca/ţiuiiea. SĂDÎLCĂ2 s. f. v. sideleă. SĂDfiLNIŢĂ s. f. (Prin sud-vestul Munt.) Sădelcă1. Cf. cv 1951, nr. 1, 36. — PI.: sădelniţe. — Sădi + suf. -elniţă. Cf. graur, e. 37. SĂDERÎU, -ÎE adj. (Mai ales in dicţionarele din trecut) Care este de culoarea fierului. Cf. cihac, ii, 323, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., DR. ii, 790. — Accentuat şi: săderia. alexi, w. — PI.: săderii. — Sider + suf. -iu. SAdESFACŢIE s. f. v. satisfacţie. sAdî vb. IV. T r a n z. 1. (Complementul indică răsaduri, puieţi etc.) A înfige cu rădăcinile în pă-mînt la locul definitiv pentru a se dezvolta, a răsădi; (complementul indică terenuri) a acoperi cu răsaduri, cu puieţi etc.; a planta (1 1). Om neşline era căsătoriu ce-ş sădi viia. coresi, ev. 296. Iară Auraam sădi leamne în Verzava. po 70/1, cf. 37/4. Veţi sădi tot lemnul de mîncat. biblia (1688), 851/35. Semira-mis într-însul raiul spîndzurat... a sădi. cantemir, i.i.i, 28, cf. anon. car. Direptul ca finicul va înflori, sădit în casa Domnului (a. 1698). gcr i, 318/34, cf. lex. mars. 237. S-au apucat oamenii de au curai aCea pădure ... şi a sădit vii şi pomi (a. 1776). uricariul, vii, 21. Pomii ce sînt sădiţi spre a rodi (a. 1794). ib. iv, 46/14. Au sădit doi nuci, cari şi acum să află în locul stejariului (a. 1806). iorga, s. d. vii, 85. Acest an e bun de a sădi vie. calendariu (1814), 70/5. Să împlîntăm (sădim) plantele ceale mai bune. petro-vici, P. 227/5. Oamenii, cu felurimi de meşteşuguri şi munci, păduri întregi au sădit, golescu, î. 109, cf. lb. Minerva da lăcuitorilor noului său oraş măslinul, pomul cel sădit de dînsa. pleşoianu, t. iii, 115/29, cf. i, 131/28, i. golescu, c. S-ar putea sădi în toată lungimea lor, pe amîndouă părţile, copaci, regul. org. 542/2. Cine putu să-i sădească Lui acel pom în grădină? bXrac, ap. gcr ii, 175/6. Tot spini sădiţi, tot stînci săpaţi; Rod vouă nu se coace! i. văcXrescul, p. 351/8, cf. polizu. Cine ar sădi duzi, pruni, peri... dacă nu i s-ar garanta dreptul de a să folosi de roadele acelor sădiri? ghica, c. e. i, 195. Toate aceste sate slnt pline cu livezi de pomi roditori sădiţi împrejurul caselor locuitorilor, i. ionescu, d. 336. Este o florărie sădită de mine anume pentru albine, eminescu, p. l. 79, cf. 45. Această grădină va fi sădită de mîini omeneşti. ispirescu, l. 224, cf. 125. Regret... pomii cei sădiţi de tata şi iubitele lui flori, macedonski, o. i, 9. Să sădească un număr de pomi pe marginea drumului mare. vlaiiuţX, s. a. iii, 253, cf. ddrf, alexi, w., şXineanu2. El sădise cu viţă tot pămîntul ce avea pe dealurile vîlcene. iorga, c. i, ii, 108, cf. 156. Nu era viţă să nu fie sădită de el. anghel, pr. 58, cf. 59, tdrg. Din trei în trei stînjeni, au făcut gropi şi au sădii un dud. brXtescu-voineşti, p. 278. Era acolo şi o vie mare, boierească. . . sădită cu viţă altoită, aqîrbi-ceanu, s. 550. Mie nu-mi prea vine să cred c-o să se prindă... via care vrea s-o sădească. gîrleanu, n. 26. Urcam în pasul calului. .. printre brădel tînăr, sădit anume ca să arate drumul, galac-tion, o. 333. Acolo sădeau copaci şi aşezau bănci, cocea, s. i, 73. Porunci' să sădească toate florile, vissa-rion, b. 29, cf. scriban, d. Un palmier sădit tn Polonia . . . aşa trebuie să se simtă, ralea, s. t. i, 258. Aici am sădit noi odată un nuc. stancu, m. i. 194. Şi sădea, tăcut şi trist, flori pentru tine. isac, o. 123. A sădit primăria pomi tn jurul ei. barbu, g. 173. Stăpînirea efectivă a viei o avea cel ce o sădise. panaI-tescu, o. ţ. 124. Cînd au începui înaintaşii pe acest pămînt să sădească vie, e greu de precizai, c. giurescu, p. o. 12. Crescutu-mi-au ... Doi meri împletiţi, Din toamnă sădiţi, pop., ap, gcr ii, 331. Să sădim un mîn-dru măr, Năltişor şi verzişor. jarnîk—bîrseanu, d. 82. Da’ ei m-or sădit La cap de voinic, La cel loc jalnic! marian, î. 103,: cf. id. nu. 549. Busuioc verde-ri cărare îi sădit de-o fată mare. şez. iv, 235. Rupe-ţi o foaie de fragă Ş-o sădeşte lingă salcă! hodoş, p. p. 112. Floricele că-i sădea, Cu trei lacrămi le stropea, balade, ii, 259, cf. iii, 164. Cine se teme de brumă să nu sădească vie. baronzi, l. 55, cf. zanne, p. i, 15. (A b-s o 1.) Cel ce va semăna şi va sădi pre moşie şi ţarină streină... pravila (1814), 84/4. Se molipsise şi dînsul de frigurile de a clădi, sădi şi împodobi. M. i. caragiale, c. 22. Aş sădi da’ n-am răsad! blaga, h. 101. Mereu cîntă şi sădeşte, Păru-n flori şi-l trnpleteşle. jarnîk— bîrseanu, d. 285. După cum a fost sădit, Astfel a şi răsărit, z.vnne, p. i, 276. (Refl. pas.) Acest revent este rădăcina unei buruieni ... şi se poale sădi şi în prinţipaturi lesne, prin grădini, episcupescu, practica, 496/11. Via se sădeşte prin butaşi, h ix 40. ■<> Fi g. (De obicei cu privire la apţiunea de formare a unor deprinderi, la apariţia şi dezvoltarea unor sentimente, stări psihice, la cultivarea unor principii, învăţături etc.) Şi fire le-au dat şi pofta ca a(ceeaia) într-însa au sădit (a. -1702). gcr i, 343/30. Maică,' le milostiveşte, Rana lui Hristos sădeşte Tare în inima mea klein, ap. gcr ii, 187. Alergăm... acolo unde este încuibată dreptatea şi sădită milostivirea (a. 1805). uricariul, ii, 145. Sădilă fiind în sufletul nostru iubirea învăţălurei (a. 1820). ib. 62. Puternice părinte, Ai sădit Slava strămoşească! heliade, în scl 1962, 485. în inima părinţilor au sădit iubire de pruncul care-l mtsc. teampe, o. s. 47/15. Sădi în mine sacrul tău amor. aricescu, a. r. 7/10. Dragostea ee-i sădită în inima omenească, conachi, p. 39, cf. 216. De dînsa îngrijeşte, sădind neîncetat Seminţa mîntuirei. ne-gruzzi, s. ii, 211, cf. i, 289. Prin poetica sa iubire, a sădit... în sufletul meu sentimentul poeziei, sion, p. 381. Amorul omenirii,... Al ţării, al măririi... în inimile noastre cu drag să le sădiţi, bolintineanu, o. 154. Văd cerul lan albastru sădit cu grîti de stele. eminescu, o. iv, 64. Şi alte legi sădeşte în sufletu-ome-nesc. macedonski, o. i, 109. Pentru a sădi de timpuriu în inimă gustul citirii, am rezervat şi copiilor cîţeva pagini. în plr ii, 91. Sădeşte Sfadă la fel între toţi murnu, i. 81. Gustul de antiteze şi compensaţii, adine sădit tn firea omenească, cere şi alte privelişti, iorga, p. a. ii, 197. Sădeşle-n braţul meu de-a pururi Tăria urii şi-a iubirii, goga, poezii, 3. Prin astfel de cărţi, au sădit în sufletul românilor dragostea pentru literatura naţională. în plr ii, 219. Cărţile astea îţi stnt duşmani dacă-ţi sădesc şi fac să-ţi încolţească în minte gînduri pizmaşe. brXtescu-voineşti, p. 131. Toate acestea sădesc încet tn sufletul judecătorului un dispreţ şi un dezgust de oameni, id. ib. 251. Moartea lui Ion îl încărunţise de lot şi-i sădise tn ochii bltnzi o tristeţe' statornică, rebreanu, I. 482. Veşted cuuinl pe care-odi-nioară Drept trandafir în suflet mi-l sădeam, al. phi-lippide, s. 103. Răspunderea, iată ce trebuie sădit cu mai multă grabă în sufletele noastre, in plr ii, 618-Ştia cu mijloace simple să sădească în sufletele fragede temeinice frumuseţi, v. rom. septembrie 1954,. ¿188,1; Sădesc în azi un tainic mine. beniuc, v. 56. Numai dumneata eşti de vină pentru că n-ai ştiut să sădeşti tn el dorinţa de carte! preda, m. 302. Visuri sfinte să- 1503 sÂdilĂ1 - 134 - SADITOÎ* deai în noi, plătind cu al tău chin. labiş, p. 100, ci. 119. învăţătura primită... a rodit bogat, sădind în el dragostea pentru ţară. ist. lit. bom. ii, 594. Sîntem chemaţi să sădim in mintea elevilor noi cunoştinţe, GÎ 1961, nr. 637, 1/1. Dragostea pentru teatru i-a fost sădită de pe ctnd era elev. t ianuarie 1969, 78. (R e f 1. pas.) A lui aducere-aminte ... se sădi întru inima mea (a. 1648). gcb i, 131/23. Cel mai intîi mijloc al vorbirii este auzirea, prin care se sădesc cuvintele organului cuvtntării. episcupescu, pbactica, 137/28. Acea rîvnă se sădi aşa de adine in inima ei, incit toată ziua numai de ea îi era vorba, popescu, b. i, 118. "v" (Prin lărgirea sensului) Ana continuă să sădească în tăcere luminări prin sfeşnice şi năsălii. vinea, l. ii, 108. + (Rar; complementul indică seminţe, plante etc.) A semăna. în bălăriile din arie a sădit tata cîteva seminţe de tutun. stancu, d. 246. Cinepa pe care o sădeam eu era mai albă. bănulescu, i. 120. + (învechit, rar) A popula. (Refl. pas.) Aceştia sint carii ieşiră din corabie... şi din aceştia se-au sădit tot pămîntu. po 37/3. 2. (învechit; complementul indică popoare) A aşeza, a stabili, a statornici (intr-un anumit loc). Nărodul iudeesc— den Eghipet amu adus fu şi în ţara făgăduită sădit de Dumnezeu, cobesi, ev. 298. Du-i lăuntru ei şi-i sădeaşte în muntele moşiiei tale, carele, Doamne, ai orînduit ţie a fi loc de lăcuită, po 229/11. + T r a n z. şi refl. A (se) localiza. Junghiul cel înfipt şi sădit în capul beregăţii plămînilor pricinuieşte numai o gîdilitură de tuse uscată, episcupescu, pbactica, 196/15. De va răzbate junghiul... şi se va sădi pe dasupra pielii plămînului atunci este mai mic şi cu mai puţină împiedicare şi primejdie, id. ib. 197/3. + (învechit şi regional) A Întemeia, a iniiinţa. La sfirşit grăi-voiu spre limbi şi împărăţiia să zidească şi să sădească. cobesi, ev. 213. Sălăşluiri... carele nici număr, nici sfîrşit au... peste tot pămîntul ş-au sămănat, sădit şi întemeiat, cantemib, hr. 88. <0> R e f 1. pa s. D'e cîn s-o săd'it satu. o fos lied'eia. densusianu, ţ. h. 116. — Prez. ind.; sădesc. — Din V. sl. CdAHTH. SÂDÎLĂ1 s. I. (Prin Munt. şi prin Olt.) Sădelcă1. Cf. x. golescu, c., alb ii 5 046/899, lexic beg. ii, 18, GL. OLT. — Pl.: sădile. — Şi: sădelii (gl. olt.), sătflă (ib.), sidilă (alb ii 5 046/899) s. f. — Diri bg. caflHJiO. SĂJDÎLĂ2 s. f. v. sedilă2. SĂDÎLCĂ s. i. v. sădelcă1. SĂD1NĂ s. i. v. sadină. SĂDÎRE s.f. Acţiunea dea sădi. 1. Cf. sădi (l). Cf budai-deleanu, lex. îmbunătăţirile ce va face pre moşie preste aşăzarea contractului, precum cu sădirea de vie, de pomet şi altele, pravila (1814), 66/27. Sădirea să să urmeze întocmai după tocmeală, cabagea, l. 24/9, cf. lb, i. golescu, c. Pentru orice sămănătură sau sădire ce are trebuinţă de sapă să va socoti o a şaptea parte din pogon. . . drept o zi de lucru, regul. org. 81/1, cf. lm, ddbf. Oamenii se apucară şi de sădirea viilor, agîbbiceanu, s. 618, cf. resmeriţa, d., ltr2, der. Dă primăvara, începem ... cu sădirile: pruni, meri, cireşi, vîbcol, v. 46. O F1 g. Sădirea din nou în tineret a credinţei în valorile spiritului... va constitui, deopotrivă, grija de toată clipa a celor de la această revistă, in plb ii, 630. Un singur lucru n-avem încă: suficientă şi cutezătoare mobilitate spirituală in sădirea ori răsădirea ideilor noi. cinema, 1969, nr. 5, 37. + (învechit; concretizat; mai ales la pl.) Plantă sădită; p. ex t. plantaţie (2); p. gen er. semănătură. Nu putem şti în ce feliu sînt aeele sădiri şi din care parte de a lumii vin. amfi-lohie, g. 212/2. Cum rădăcina sădirii prinde hrana de o face de creşte? id. g. f. 235v/8, cf. 4T/17, valian, v. Văzînd acea rînduială. . . Cu care era-ntocmtte înfloratele sădiri; Că era pe de o parte în rtnd pomi lot plini cu flori, Şi de ceialaltă parte alt şir de pomi roditori. pann, e. i, 84/14, ci. polizu. Cine ar sădi duzi, pruni, peri, meri, dacă nu i s-ar garanta dreptul de a să folosi de roadele acelor sădiri ? ghica, c. e. i, 195. Locuitorii... au fost o dată scoşi din pămînturile şi sădirile lor şi stremulaţi. i. ionescu, m. 147, cf. bar-cianu, alexi, w., besmeriţă, d. O F i g. Dezrădăcinează împrejuru-ne toată sădirea ce ne-ar putea aduce oarecare mîngîiere. marcovici, c. 17/26. 2. (învechit, rar) Localizare. Cf. sădi (2). Scro-fuloase ghinduri... pricinuiesc, după locul sădirii lor,... o deosebită formă de boală, episcupescu, practica, 196/13. — Pl.: sădiri. — V. sădi. SĂDÎŞ s. n. (învechit, rar) Sădit1. Cf. anon. cab. — Sădi + suf. -iş. SĂDÎT* s. n. Acţiunea de a sădi (1); sădire (1), plantare (1), plantat1, (învechit) plantaţie (1), plan-taj, (învechit, rar) sădiş. Săditul florilor, vissabion, b. 32, cf. dl, dm, ltb2. + (învechit şi regional) Bută-şire. economia, 211/1. Lucrul viei se împarte în: tă-iatu..., săditu l-iu prin viţă moartă (fâră rădăcini). h iv 83. — V. sădi. SĂDlX2, -Ă adj. (Despre răsaduri, puieţi etc.) înfipt cu rădăcinile în pămint la locul definitiv pentru a se dezvolta; răsădit2. Cf. budai-deleanu, lex., lb, polizu, babcianu, alexi, w., cade. — Pl.: sădiţi, -te. — V. sădi. SĂDIT6R,-OARE adj., subst. 1. Adj. Care sădeşte(1). Cf. budai-deleanu, lex. Pre omul Ce ţi-au sădit ţie pomul L-am aflat. . . Mina cea săditoare Este şi stăpînitoare. babac, ap. gcr ii, 175/21, cf. polizu, dl, dm, m. D. enc. >0 Material săditor = plante tinere care pot fi sădite; puieţi. Executarea măreţului plan de împăduriri în stepă necesită... material săditor îndestulător şi oameni bine pregătiţi, contemp. 1948, nr. 113, 11/2. Pentru asigurarea materialului săditor s-a înfiinţat o reţea de pepiniere silvice, ib. Ministerul Agriculturii... organizează înzestrarea agriculturii cu maşini, unelte, seminţe, material săditor, vile. leg. ec. pl. 83. Materialul săditor pomicol şi viticol se plantează toamna, după căderea frunzelor, der iii, 774. Cere încă eforturi în cîteva direcţii şi anume: ...la dsigurarea cantităţilor de material săditor. v. rom. august 1963, 156. La sesiune au fost... expuse noi rezultate privind producerea materialului săditor, îmbunătăţirea continuă a procesului de vinificaţie. scîn-teia, 1966, nr. 6 892. 2. S. m. şi f. Persoană care se ocupă cu plantarea (1) răsadurilor, a puieţilor etc:; plantator (I 1), (rar) răsăditor. Cînd va veni... să judece tuturor, săditoriu viei şi domn, răii rău i va piarde. cobesi, ev. 301, cf. budai-deleanu, lex. închiriem pămîntul nostru la cdlul, ca să sădească... Cel ee cu arătatul mijloc ia pămîntul nostru să cheamă săditoriu. cabagea, l. 24/7, cf. lb, i. golescu, c. O nouă legiuire privind alît drepturile proprietarului, cît şi săditorilor. reg. org. 65/1, cf. valian, v., barcianu, alexi, w. Ne înturnam apoi spre tropice, trăiam cu săditorii visul galeş al Floridei şi al ostroavelor Antile. m. i. cabagiale, c. 40. în cinstea zeului de altădată, A săditorului de viţă pe-aste locuri, Strivesc pios ciorchini, pillat, p. 204. <0 F i g. Traian, marele împărat, iaste săditoriul şi răsăditoriul nostru, cantemir, hr. 106. Doresc ca floarea minţii A fi nemuritoare... Voi înţelepţii zdraveni Să-i fie grădinari Şi sădilori. i. văcărescul, p. 53/28. 1512 saditurX - iâ5 - SĂGEATĂ 3. S. n. Unealtă de lemn sau de fier, In formă de baston scurt, ascuţit la un capăt şi îndoit la celălalt, folosită la plantarea răsadurilor, a puieţilor etc.; plantator (II 1). Rădăcini subţiri, înfipte cu săditorul. COMŞA, N. Z. 38, cf. DL, DM. — PI.: săditori, -oare. — Sădi + suf. -lor. SĂDItCjRĂ s. f. (învechit) Plantaţie (2); material săditor, v. sădi tor (1). Şi aşe roada săditurii carea am sădit.. . să-mi crească, cantemir, i. i. ii, 94, cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX., I. GOLESCU, C., DL, dm. 4 S p ec. (Prin Transilv.) Pădure tlnără, sădită de curind. chest. iv 102/68, 174a. — PI.: sădituri. — Sădi + suf. -tură. SĂDRIE s. f. (Regional) Tribunal (Berbeşti — Sighetu Marmaţiei). Cf. bîrlea, l. p. m. i, 80. Nici am drăguf, nici bărbat, Fără suflet tngrecat, Şi la sădrie de-mblat. id. ib., cf. ii, 495. — Accentul necunoscut. — PI.: sădrii. — Etimologia necunoscută. Cf. sindie, .sanhedrin. SĂDUŞ s. m. v. sod&ş. SĂFAT s. m. (sg.) v. savat. SAfAlĂGI subst. pl. v. safalad. SAFERDEA s. f. (Mold.; familiar) Bătaie (dată cuiva). Cf. ddrf. Pe la noi, cind este cineva bătut de către altul, ii zic că a mincat o săferdt; unii ti zic: salată, ap. hem 214. Ai să mănlnci o săferdea. i. cr. v, 95. — Şi: safardeâ s. f. scriban, d. — Din tc. salarda „mustrare, dojană“. sAfESTRA vb. 1 v. sechestra. sAFfiSTRU s. n. v. sechestru. SĂFESTRUi vb. IV v. secfestrui. săfrAn s. m. şofran1. SAfTĂREA s.f. v. sefterea. SĂFTEA s. f. v. saltea. SAFTEREA s f. v. sefterea. sAfTIAN s. n. v. saftian. SAFTIÎLE subst. pl. (Regional) Saftian (1). Pieile, săftielele, cordovanele şi le aduceau ciubotarii din răsărit. pamfile, i. c. 342. Să mă îmbraci Cu cămeşă de dră-giostele, Cu ciobote de săftiele. pîrvescu, c. 73, cf. marian, v. 180. — Pronunţat: -ti-e-, — Cf. s a f t i a n. SĂFTlNĂ s. f. v. seiterea. SĂFULCA vb. I v. sufleca. SĂGAR s. m. (în dicţionarele din trecut) Ostaş; luptător (în antichitate). Cf. polizu, gheţie, r. m., BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: săgari. — Etimologia necunoscută. SÄGEÄC1 s. n. (Prin sud-vestul Transilv. şi prin Ban.) Pirostrie (D- Cf. GĂMULESCU, E. S. 184, CHEST. v 59/34, 78, alr sn iv h 1 033. — Pl.: săgeacuri şi săgece. — Şi: săiâc (scl 1967, 567), săjâc (gXmulescu, e. s. 184, alr sn iv h 1 033/47, 53, 64) s. n. — Din ser. sadzak. SÄGEÄC2 s. n. I. (în dicţionarele din trecut) (Articol de) ceaprăzărie. Cf. cihac, ii, 609, gheţie, r. m., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. II. (Prin estul Munt.; în forma sageac) Prelungire a podului făcută pe capetele ieşite In afară ale grinzilor şi care, la casele fără streaşină, fereşte pereţii de ploaie; fiecare dintre capetele de grindă (sau scurtăturile de lemn) care susţine această prelungire. Cf. chest. ii 217/95, 120, 245/101. — Pl.: săgeacuri. — Şi: sageăc s. n. — Din tc. saţak. SÄGEACÄR s. m. (în dicţionarele din trecut) Cea-prazar. Cf. cihac, ii, 609, ddrf. — Pl.: săgeacari. — Săgeac2 + suf. -ar. SÄGEÄTÄ s. f. I. I. Vargă subţire de lemn, de trestie etc., la un capăt cu un vlrf ascuţit (de obicei metalic), iar la celălalt cu două aripioare, folosită in trecut (la unele populaţii şi astăzi) ca proiectil de vînătoare sau de luptă, iar astăzi in unele probe de tir, aruncată dintr-un arc încordat; (învechit) săhăi-dac (1), (regional) răpezitor (1). Săgealele iede ascuţite silnice, oamerii sup tire cadu. psalt. 86. Coifurele, segeatele, suliţele, platoşele şi toate armele lui era mai dragi decît mease tinse pline de veselie, moxa, 395/8, cf. 402/31. Iar arcul şi-l tncordă şi găti săgeţi de săgeta şi sabia şi-o fulgera, gavril, ap. gcr i, 171/8. Mă răniră cu săgeata vrăjmaşii miei. st. lex. 174v/2. Dederă amîndoi cu săgeţele şi o junghiară. nea-goe, Înv. 60/23. Şi iată păgînii încordară arce, Pun săgeţi în tulbe, să grijesc de lance, dosoftei, ps'. 35/16, cf. id. v. s. octombrie 78T/33. Iar un copil din casă zic... să-i fi căzut săgeata într-un deluşel. necülce, ap. gcr ii, 32/31. Şi aceasta n-ar fi fost de nu s-ar fi împănat sigeata cu peanele vulturului, carele o tndrep-tează şi ucide iară pre hultur. cantemir, hr. 107, cf. id. ist. 128. Au scris răvaş şi l-au aruncat cu săgeata în tabăra turcilor ( începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 163/9, cf. lex. mars. 214. Şi cît se ivea vreun şved... da într-însul cu săgeţele (a. 1716). gcr ii, 19/27. Pentru arc şi pentru săgeţi şi pentru toate ce-m scrii voi nevoi tn lot chipul ca să poci sluji dumnealui de aceasta (a. 1741). iorga, s. d. xn, 39. Arunca cu săgeţi asupra lor... ca să le poprească meargerea înainte, aethi-opica, 52r/12. Le făcură arce cu săgeţi, alexandria (1784), ap. gcr ii, 133/2. Bătînd la cetate dincătrou era tătarii, mergea săgeţile ca ploaia, alexandria (1794), 56/14, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., DRLU, LB. Nu S8 vedea aci alt fel de carne decît... de vite sălbatice pe care le pătrunseseră cu săgeţile lor la vînătoare. pleşoianu, t. i, 68/10, cf. 241/15. De trei ori vibrai arcul, trei căpriori căzură Străpunse de săgete. heliade, o. i, 344, cf. 331, i. golescu, c. Cu spaimă lutnd o săgeată, au tras asupra lui Robinson. drXghici, r 168/1. Se vede un moldovan încordînd a sale segeţi omori-toare. asachi, l. m. 8/26, cf. valian, v. Impregiurară urbea cu ziduri nalte... avînd umplut-o cu arme şi săgete. aristia, plut. 337/25. Cum pot făţari d-aceştia călca pe .iarbă verde Cînd ei trimit săgete, ca fulgere din nuori? mureşanu, p. 127/22. Ei ades cu-a lor săgeată... Au oprit vulturu-n zbor. alecsandri, p. i, 33. Cad săgeţile în valuri, eminescu, o. i, 148. Trage, săgeata vtjtie şi se pierde tn desişul ierbei. cabagiale, o. i, 117, cf. ddrf. Pe cine voiau ei să sperie prin săgeţile lor? xenopol, i. r. i, 65. Şi parcă străbate-o 1534 SĂGEATĂ iâé - SĂGEATĂ săgeată De-a lungul ctmpiilor reci. coşbuc, p. ii, 9, cf. 255. Un al patrulea.... arată săgeţi cu vtrful muiat in sucuri otrăvitoare, anghel, pr. 31, cf. 161. Podu-i frtnt în două, Săgeţile-i plouă, iosif, v. 124, cf. pamfile, j. iii, 37Î Sfoara se întinde, scapă din cocîrlonf şi săgeata îşi face vînt drept în sus. păcală, m. r; 420. Tolbele scitice.. . erau făcute să poată cuprinde atît arcul cît şi săgefile. pârvan, g. 26, cf: 371, 397. Lebăda de argint, luîndu-şi zborul cu gîtul străpuns de o săgeată, m. i. carăgîâle, c. 70. Ţîşnesc săgeţi din arcuri şi Şuieră în aer. eftimiu, î. 144. Călăreţii lui s-au oprit la o bătaie de săgeată, sadoveanu, o. xvii, 154. Zadarnic spre noi îşi îndreaptă săgeata şi arcul de bronz, pillat, p. 19. Vremea cînd omul locuia in peşterii şi vina cu arcul şi săgeata, puşcariu, l. r. i, 134. Un rege, probabil* urmărit de hoarde şi săgeţi. arghezi, Bf 119. Mongolul trage arcul... Trimite-n sus săgeata spre flori monumentale, călinescu, o. ii, 204. Săgeată vreau să fiu să spintec Nemărginirea. blaga, poezii, 5, cf. 100. Cu arcul trăgeam în sus să ajung norii cu săgeata, stancu, m. i. 105. Fu uimit. .. de măiestria călăreţilor care ocheau cu săgeata, din goana juganiltir. v. rom. aprilie 1S54, 110. Să nu vă apropiaţi prea mult, să'nu le cădeţi în bătaia săgeţilor.' tudoran, p. 576. Modelează din lut Chipul duşmanului lor Şi-l străpung cu săgefile. sorescu, p. 48. Mi-a tras o săgeată-n gît şi m-a omorît. vulpescu, p. 57. Ghioaga Şi săgeata lui Fac pustiul codrului! alec-sandri, p. p. 164. Într-însa pune băietul săgeata, care nu-i decît un vîrf dê trestie solid. şez. ixy-75. O dat cu săgeata ca s-o săget’e. o, bîrlea,' a; p. i, 537, cf. 221. Este-un stol de porumbei, Tfăsăi cu săgeată-n ei. folc. mold. i, 243. Săgeata slujaşte după săgetător. zanne, p. iv, 583. După arc şi săgeată, id. ib. 245. Suflet n-are, suflet duce Şi de pămînt nu s-atinge (Săgeata). şez. xm, 30. O (învechit şi popular* în legătură cu divinitatea sau cu alte forţe supranaturale ori naturale, de obicei personificate, sugerează idéea de, moarte, suferinţă, nenorocire, pedeapsă trimisă oamenilor) Tremeate săgeatele tale şt smenteşti-i. Tr.émeate mira ta, de sus. psalt. 297. Aclăpa-voiu săgeatele meale dé sînge şi armele meale mînca-voru carne. ib. 318, cf. 10, 16. Aduna-voiu spr-inşi rău şi săgeatele meale sfîrşi-vor înir-înşi. coresi, ap. gcr i, 15/39. Izbăvindu-i de frica nopţii, de săgeată ce zboară preste dzuă (a. 1650 — 1675). gcr i, 229/4. Şi de nu vefi întoarce cătră pocăinfă, Are săgefi a mînă scoase din tulbifă. dosoftei, ps. 26/6. Domnul. . . Săgefi va trimite, Greşiţii să-şi moaie inemi împietrite, id. ib, 51/5. Pavăză de foc cu care ne apărăm de săgefile ceale a-prinse cu foc ale sataniii biblia (1688), [prefaţă] 4/8. Nu te vei teame de frica nopfei şi de săgeata ce zboară dzua (a. 1689). gcr i„ 286/12, cf. 345/16. Deodată săgeata morţii m-a pătruns, marcovici, c. 79/14. Aceasta se întîmplă...cînd moartea trage în om cu săgeata, pamfile, duşm. 346. Fulgerele mute... ar fi săgefile de foc ale vîlvelor ! blaga, h. 13. 0> (Ca termen de comparaţie, sugerează de obicei ideea de mare viteză) Zboară împreună ca o săgeată, episcupescu, practica,, xxxiii/3. De ce zbori ca o sâgecită care, aerul despică? asachi, in plr i^ 31. Ca o săgeată ce zboară, De la pămînt îl luară, sărac, a. 71/9. Alergătorii plecară ca săgeatcţ. nbgbuzzi, s, i, 40. Vasul fugea ca o săgeată pe marea lucie. _qhica., c. e. i, 22. O căutătură .care: încălzeşte ca razele soarelui şi: pătrunde ca o săgeată, id. ib. ii, 428... îndeamnă calul meii Să, mă poarte ca săgeata, alecsandri, p. ni,. 12. Ô sanie trecu repede ca săgeata pe lîngă noi. bolinti-neanDj.o. 390, ,cf. 15. Şi azi el se avîntă pe calul său arab Şi drurqul, ca săgeţii,,îi dă peste pustie. eminescu, o. i, 97. Calul odată zboară cu dînsul pini la nouri şi apoi şe lasă în jos ca o săgeată., creangă, o, , 83, Din gurile lui ieşea-văpjaie de foc şi lirrtbile îi jucau ca nişte săgeţi arzătoare, ispire&çu, . l. 18, cf. 6. Un cerb... ca o săgeată spintecă desişul> vlahuţă, s, a. iii, 300. Străbăteau văzduhul ca două .săgefi nevăzute de sus. d. zamfirescu, t. s. 68. Ca o săgeată, o rtn-dunică se repezi din cuibul de supt streşină. gîrleanu, l. 9, cf. 57. Panaghia Ceahlăului, ca o săgeată de aur, spintecă deşertur.Ue albastre, hogaş, dr. i, 105, cf., 43, 270. Automobilul ţîşni pe lîngă ea ca o săgeată. rebreanu, r. i, 152. Toate privirile îl izbiră ca nişte săgeţi, id. ib. 265. Rîndunica pleca din cuibul de sub streaşină, cu zborul ca o săgeată frîntă. g. m. zamfirescu, m. D. i, 20, cf. 41. Şoimii alunecau în cădere ca nişte săgefi. vissaRion, b. 380. Prinse o sămînţă,... o dezghiocă scurt şi-o scuipă ca pe o săgeată, vlasiu, d. 47. Se ducea ca o săgeată cu ochii ţintă călre soare; voiculescu, poezii, i, 6. I se înfipse în creier un gînd ca o săgeată venită din senin. dAn, u. 12. Gîndul inii rămăsese mai ales la ochii lui mici, dar pătrurizînd ca săgeata, oprescu, a. m. 99, El pleacă. Porneşte ca săgeata, arghezi, s. v, 71. Mă neliniştea .incertitudinea, în care mă lansam ca o săgeată de încercare, blaga, h. 178. Buştenii... îşi dau drumul la vale asemeni unor săgeţi scăpate din arc. bogza, , c. o. 372, Unul din, acei vulturi care se reped ca săgeata fură în gheare, un pui din ogradă şi fuge cu el: stancu, m. 1. 102. Şi-aud cum fluieră piatra sub copită ca săgeata! pa-raşchivescu, c. ţ. 137. O maşină, claxonînd la ne-sfîrşit, trecu ca o săgeată, t. popovici, s. 20. Iute la înot... se repede apoi asupra ei ca săgeata, ap 110. îmbla ceriul şi pămîntul Ca săgeata şi ca vîntul. alecsandri, p. p. 27. Merge ca o săgeată, alh i 1 418/180. O Fig. Muiară-se cuventele lor mai virtos de untul şi acealea săntu săgeate (săbii 'ascuţi te b 1938). psalt. 106. Fiii oamenilor dinţii lor arme şi săgeate, Limba lor spală ascuţită, coresi, ps. 148/2. Aurul... e segeată lucie şi se înfige lesne la inimă de om. moxa, 369/5. O, pizmă! De început vrăjmaşe, fiară cumplită, .. . segeată fără fier. id. 371/21, cf. alecsandri, q. p. 132. Cu săgeala-i otrăvită, A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Ş-al iluziei deşerte, eminescu, o. i, 236. Toţi ţintiră asupră-mi săgeata duşmăniei. petică, o. 188. O. săgeată străbate prin aer. E un vul-tan. gîrleanu, l. 37. Dar orbul lui avînl încremeni, Săgeată-n fruntea Veşniciei crunte! al. philippide, a. 88. Priveau cu frică la săgeţile albe de ploaie, rebreanu, nuv. 5. Pe atlazul azurului palid alunecă săgeţile rîndunelelor, ca într-o stampă, arghezi, s.; viii, 37. Formulele sale sînt excesive... Săgeata e trimisă mai departe de spaţiile bătute fiindcă coarda arcului e prea mult întinsă, ralea, s. t. i, 20. începu din nou de acolo de unde îl întrerupsese săgeata mută a spaimei. camil petrescu, o. ii, 24. Cum ştie destinul să te ochească exact în călcîi şi de acolo săgeata să-ţi străbată tot trupul şi să-ţi iasă prin creştet ! cinema, 1968, nr. 1, 10. Trec apoi unităţile de rachete antiaeriene. Uriaşele săgeţi argintii acţionează cu precizie, scînteia, 1969, nr. 8 166. + Lovitură de săgeată (I 1). M-am pomenit deodată... cu un junghi ca o săgeată în partea dreaptă a pieptului, brătescu-voineşti, p. 43. + (Adverbial) în mare viteză, foarte repede (ca o1 săgeată 1 1 în zbor). Cămilele-aleargă săgeată şi ele. ma'cedonski, o. i, 145. Pluta... trece săgeată prin cotul arcuit spre stingă, vlahuţă, s. a. iii, 325. Voinicul dă pinten, Fugărnicul sprinten. Porneşte, săgeată. iosif, p. 81. Venea săgeată către mine. pamfile, j. i, 133. Un vultur căzu săgeată şi înhăţă pe mîfă. dela-vrancea, a. 106. îl vedem cum aleargă săgeată in partea aceea. luc. iii, 104. îşi luă biciul şt porni săgeată după babă. rebreanu, r. i, 149. Trecură săgeată pe lîngă sania de unde Laura Vardaru îl ame-ninfa cu degetul, c. petrescu, I. i, 189. Numai el e în stare să fugă săgeată şi să urmărească pînă în zare un iepure, sadoveanu, o. . x, 499. O ţineam săgeată pînă acasă, blaga, h. 79. 2. Nume dat ynor resturi de arme vechi, găsite în pămînt (considerate, în credinţele populare, ca fiind vlrfuri de trăsnet). Limba trăsnetului este socotită a fi mai rar ca o săgeată de fier. pamfile, văzd. 74, cf. 75. Se deseîntă cu o săgeată din cele picate o 1534 SĂGEATĂ - 137 - SĂGEATĂ dală cu trăsnetul. .. iar In lipsă cu un cuţit de găsit. id. B. 59. Cu nouă lopeţi, Cu nouă săgeţi Ea ţi-a des-ctnta, Săgetăturile le-or lăsa. id. ib., cf. alr i 2 002/870. II. F i g. 1. Rază luminoasă a unui corp ceresc, care străbate spaţiul. Se trag şi se depărtez ca o săgeată de soare, episcupescu, practica, 190/5. Şi-n ceruri călătorul şoare Rldeă cu hohot repetat... Izbea săgeţi răzbunătoare De-a lungul brîului furat, coşbuc, p. i, 124. Şi soarele, din drumul lui de pară, îşi trimitea săgeţile aprinse, goga, poezii, 78. iStrăluci ca un luceafăr eu săgeţi de aur. anghel—iosif, c. L. 128. în cap aveam tot vîntul, săgeata cădea drept, A soarelui, spre neagra, nechezătoare trupă, călineşcu, o. ii, 23. Soarele e perfect perpendicular şi perfect nemilos. Ne trimite săgeţi incandescente, ralea, s. t. i, 256, Tremură luciul apei parcă străpuns De săgeţile luminii stinse, isac, o. 109. 2. (învechit şi popular; şi, Învechit, in sintagma săgeata cea de piatră sau, regional, in sintagmele săgeată de trăsnet, polizu, alr i 1 243/554, săgeată de piatră, pamfile, văzd„ 82) (Lumină de) fulger; trăsnet. Şi tură din ceriu Domnul şi susul deade glasul său. Tremease săgeate şi-i răspindi şi fulgerul... smenti ei. psalt. 26. Glas deaderă nuorii că săgeatele tale trecu... Lumireadză fulgerele tale toată lumea. ib. 153. Trăsnetul, adică săgeata •ce de piatră care trăzneşti din materie norilor (a. 1750). gcr ii, 64/26, cf. polizu, ganella, v. 273. Abie zice şi deodată Fulgeră-n cer o săgeată, alecsandri, p. ii, 13, cf. resmeriţă, d. A căzut săgeata, a spart lemnu, l-a frînt. alr i 2 002/922, cf. 1 243. 3. (La pl.) Privire sfredelitoare, pătrunzătoare (şi aspră). Privirile mă săgetează.. . Am rezistai pină aici, înfruntind ploaia de săgeţi, caragiale, o. i, 75. Toţi ochii, toate săgeţile răutăţii sînt ţintite asupră-mi. i. negruzzi, s. vi, 54. Şi ne-am oprit la jumătatea scării Încrucişîndu-ne in clipa-ntimpinării Săgeţile perechilor de ochi. minulescu, vers. 327. Nae Piele-Lungă... încrunta 'Mn sprîncene şi-mi arunca săgeţi din ochi. ulieru, c. 113. îşi vorbeau atunci fără să se înţepe şi să aibă săgeţi otrăvitoare in ochi. pas, l. ii, 36. 4. (De obicei la pl.) Vorbă, afirmaţie, aluzie răutăcioasă, ironică sau critică; ironie (usturătoare); înţepătură. El... laudă calităţile stilului aceluia numai pentru a înfige... amarele săgeţi ale censurei sale. aristia, plut. Lxvia/22. Asemenea săgeţi [invectivele] se întorc totdeauna în cofdra celui ce le-a slobozit, ma-iorescu, critice, 131. Şi-ascunde săgeata de epigramist. anghel—iosif, c: m. i, 194. 'Maica arhondară,. ■.. vestită pentru promptitudinea şi dibăcia cu care aruncă săgeţi în dreapta şi-n stingă, mă privi ascuţit. ibrăi-leanu, A. 148. Propriile lui săgeţi împotriva retoricei clasice amintesc pe acele azvîrlite de Titu Maiorescu. vianu, a. p. 123. Frînge astfel o săgeată împotriva religiozităţii feudale, mai frînge una şi împotriva literaturii acestei epoci. id. L. u. 54, cf. 443. Critica istorică încerca aceeaşi lovitură autometafizică, tndreptînd săgeţi împotriva miturilor istorice, blaga, z. 103. Din corespondenţa sa nu reies preocupări filologice, afară de cîteva săgeţi îndreptate împotriva latiniştilor, contribuţii, ii, i71. în prima comedie:., săgeţile ţintesc mai cu seamă viaţa intimă de familie, ist. lit rom. ii, 476. Săgeţile ironiei sale ti vizează pe ace meşteri nepricepuţi, scînteia, 1969, nr. 8 221. 5. Durere fizică vie, pătrunzătoare şi de scurtă durată, înţepătură, junghi, săgeta-t u r ă (II 1) j p. e x ţ. (regional) săgetătură (II 2); suferinţă .morală (neaşteptată şi intensă). Şi nemai-putînd încă răbda săgeata dragostei, ş-au dus o dată ca, să o vază (cca 1800). gcr ii, 178/21. Aducerea-a-minte... înfige o săgeată nuouă In amărtta mea inimă marcovici, c. 20/26. Şi . cine-i acel om.drept Să-mi ia săgeata din piept Şi să n-o înfigă iar? conâchi, p. 62, cf. 86. A săgetat-o la inimă clnd l-a văzut şi săgeata aceasta a pătruns-o şi acum. agîrbiceanu, s. 566, cf. resmeriţă, d. Bine închegat, de-o paloare Insă ce ne da săgeata prin inimă, blaga, ii. 235! A simţit săgeata durerii dintîi in inimă, isac, o. 189. Aşa să înceteze Şi să se alinexe. . . Ţoale săgetăturile, Toate umflăturile. . ., Toate săgeţile. şez. iii, 140. Mă săgetară nouă săgeţi în rădăcinile măsălilor. pamfile, b. 59, cf. alr ii/i mn 37, 2 206/551. III. P. anal. 1. Semn în formă de săgeată (I 1) care serveşte la indicarea direcţiei, a evoluţiei unui proces etc. Cf. resmeriţă, d., cade. Agonizau felinarele de la macaze, cu geamuri verzi şi roşii sau cu săgeţi albe pe matul vopsit al uneia din cele patru suprafeţe semnalizatoare, g. m. zamfirescu, m. d. i, 61. Săgeţile indică direcţiile în care au atacat, stancu, r. a. ii, 374, cf. ltr 2. li arătă graficul tn punctul în care săgeata cobora, preda, r. 403. Pe garduri erau lipite afişe-program, săgeţi indicatoare, id. ib. 427. Pe masă era desfăşurată harta cu săgeţile noastre de atac, trase cu roşu. v. rom. octombrie 1964, 4. 2. Vîrful ascuţit al coroanei (piramidale a) unor arbori. Sosi cea dintăi undă de vtnt tn săgeţile brazilor. sadoveanu, o. ix, 103. Clnd se coborî soarele spre săgeţile brădetuHlor, auziră aproape zvonind toaca mă-năslioarei. id. 1b. xm, 501, cf. ltr 2. 3. (Regional) Brad tînăr cu ramurile retezate pină aproape de vîrf, care se înfige pe mormînt la capul unui flăcău sau al unei femei tinere; (regional) suliţă. Cf. CADE. 4. (Geom.) Distanţa maximă dintre coarda care uneşte extremităţile unui arc de curbă şi punctele arcului; perpendiculară trasă din mijlocul unui arc pe coarda acestuia. Cf. cade, scriban, d., ltr 2, dl, DM, DER, DEX. 5. Nume dat mai multor piese alé unei nave, formate din bare ori traverse de leiiin sau de fier care servesc la susţinerea, consolidarea, fixarea étc. altor piese componente alé navei. Cf. tdrg, - abc mar., ltr2. La bompresul constituit din două părţi, se dea--..... sebesc coloana şi săgeata, ltr 2 viii, 669. 8. Fiecare dintre stîlpii caselor ţărăneşti, ăi pâtu-lelor, ai coşarelor etc. care sînt fixaţi cu un capăt in temelie iar cu celălalt în grinzile acoperişului. Spre a face un coşer... trebuiesc 16 săgeţi cu păjurile lor îngropate în căpătlele picioarelor, i. ionescu, c. 167/22, cf. 168/2. Coşările.... mai slăbesc din săgeţi şi greutatea porumbului le pleacă spre pavtrniş. se-vastos, n. 26. Acolo-i ţîdula, subt grindă In dreptu săgeţii, úse omul arătlnd stllpul de la intrarea tn ttrnaţ, BENIUC, M. C. I, 66, cf. DL, DM, LTR2, CHEST. II 119/2, 4, 271/2, 3, alr II 6 429. 7. (Regional) Fiecare dintre căpriorii care formează cele patru muchii laterale ale acoperişului unei case (Marginea — Rădăuţi). Cf. chest. ii 229/241. 8. Fiecare dintre barele de care slnt fixate aripile morii de vînt, (regional) colur; p. ext. (regional) aripă a morii de vînt. La aripele morii se zice şi săgeţi. ap. hem 1 669, cf. DAMÉ, t. 162, tdrg, resmeriţă, D., ŞĂINEANU, D. U., DL, DM, LTR2. 9. (Regional) Fiecare dintre barele scrînciobului de care sînt atîrnate scaunele; pîrghie (3 b). Acest scrin-ciob are numai patru săgeţi, nu opt ca cel dintti. pamfile, i. c. 470, cf. CADE. 10. Fiecare dintre stîlpii de lemn sau de metal ai unui şteamp, care pisează minereul lntr-o piuă. în curtea fostului primar se înv Irte a încet o roată de piue şi trei săgeţi izbeau pe rtnd cu măselele lor de cremene, agîrbiceanu, a, 529, cf, ltr 2. în capătul de jos, săgeţile au înţepenite bucăţi dé cremene sau stnt încălţate cu fier. viciu, gl. 97. 11. (Regional) Fiecâre dintre cele două ţepuşe de pe coamă caselor ţărăneşti; (regional) silliţă, suliriar, ţeapă, bold. Să-mi lipească el o săgeată tn vtrful învelitbrii. brătescu-voineşti, p. 112. De la cele două 1534 SÄGEDEA - 138 — SĂGETA stinghii ale căprioarelor se bate cite un bold care străbate prin acoperiş şi rămine afară. In alte părţi boldul se mai numeşte şi ţep, ţeapă, săgeată, pamfile, i. c. 422, cf. CADE. 12. (Regional) Prăjină folosită ca proptea la o stivă de lemne (Stinceni — Topliţa). alr i 2 002/227. 13. (Popular) Prăjină (2 d). Cf. dl, dm, ltr 2, chest. ii 455/156, alrm sn ii h 673, glosa® reg. + (Mold. şi prin Bucov.) Cumpăna ftntînii. Cf. alr i 795/385, 420, 516, 51Ö, 522, 530, 540, 618. Fîntină cu săgeată. cv 1951, nr. 6, 28. 14. (Regional) Cordar (la ferăstrău). Cf. dame, t. 86, TDRG, PAMFILE, I. C. 121, CADE. 15. (Prin Transilv. şi prin Olt.) Ccardă (la arc). ALR I 1 419/223, 880. 16. (Regional) Deschidere a rostului, la războiul de ţesut, pe unde trece suveica. Gf. ionescu-muscel, ţes. 242. La războaiele de mătase săgeata, rostului e 3 — 5 cm. id. ib. 243. 17. (Regional) „Tuleu“ la usturoiul de toamnă. Corn. marian. + Pistil1 (1) la usturoiul de toamnă. Com. din straja — rădăuţi. 18. (Regional) Lucrare simplă de fortificaţie alcătuită dintr-o ridicătură de pămînt sau dintr-o ieşitură de zid. .Cf. tdrg, com. din şanţ — năsăud. 19. (Geogr.; In sintagma) Săgeată litorală = formă pozitivă de relief din zona ţărmurilor mafine joase, care poate Închide un golf, formind un liman; perisip, cordon litoral. Cf. m. d. enc. IV. (Bot.) 1. £Şi in sintagmele săgeata apei, ddrf, brandza, fl. 434, şăineanu 2, tdrg, resmeriţă, d., panţu, pl., cade, dm, borza, d. 153, DER, m. D. ENC., dex, şez. xv, ll8, săgeata apelor, gregeScu, fl. 541, tdrg, panţu, pl., borza, D. 153) Plantă erbacee cu frunza In formă de săgeată (I 1), cu flori albe, care creşte pe marginea rîurilor sau în apele stătătoare şi ai cărei tuberculi slnt comestibili; (regional) iarba săgeţii. (Sagittăria sagittifolia). Cf. barcianu, panţu, pl., cade, borza, d. 153. 2. (Prin Mold.) Rodul-pămîntului (Arum macu-latum). borza, d. 24. 3. (Regional) Săbiuţă (3) (Gladiolus imbricatus). borza, d. 77. >■ 4. Compuse: (regional) săjjeata-Iui-I)umnezeu = a) verigei (Orobanche caryophyllacea). Cf. ddrf, BRANDZA, FL. 162, TDRG, PANŢU, PL., CADE, BORZA, D. 121; b) verigei (Orobanche gracilis). Cf. gkecescu, fl. 448, panţu, pl., borza, d. 121; c) crăielici (Orobanche lutea). Gf. borza, d. 121; d) crăielici (Orobanche major). Cf. barcianu ; săgcata-Domnului = sporiş ( Verbina officinalis). Cf. borza, d. 178. — Pl.: săgeţi şi (învechit şi regional) săgeate, să-gete, (învechit) săgeţe. — Şi: (învechit) segeătă, si-geâtă, (învechit, rar) săceâtă (cod. tod. 214) s. f. — Lat. sagitta. SÄGEDEÄ s. f. v. segedta. SÄGßT, -EÄTÄ adj., s. m. şi f. (Prin nord-vestul Munt. şi nord-estul Olt.) Sărman (7). Cf. cv 1952, nr. 2, 37, lexic reg. 85. Săgetu de el, viorean, a căzut mugind pe brazdă! udrescu, gl. — Pl.: săgeţi, -le. — Etimologia necunoscută. Cf. biet. SÄGETÄ vb. I. I. 1. I n t r a n z. A trage cu săgeata (I 1), a arunca săgeţi cu arcul. Fiii lui Efrem se în-tindză şi se săgeate cu arce, turnară-se in zi de război. psalt. 3. Bogdan Vodă.. . ştia a săgeta den arc, nu putea fi mai bine. n. costin, let. i a, 78/13. Iară şingur hatmanul, cu cine era pre lingă ¡¡insul, aii stă- tut... a săgeta tn gloata leşilor. muşte, let2. iii, 82. Să-i trweaţe a săgeta şi să umble cu el la vinat. alexandria (1794), 26/4, cf. budai-deleanu, lex., drlu, lb. Săgeta şi arunca cu lancea, drăghici, r. 152/10, cf. valian, v. Dtnsul. . . săgeta şi avinta lancea, aris-tia, plut. 310/S, cf. polizu. începu a săgeta la căprioare şi la ciute, ispirescu, ap. cade, cf. barcianu, alexi, w., tdrg, şăineanu, d. u., cade. Au săgetat pe deasupra imaşului in galopul cailor, galan, z. r. 73. O (Subiectul este „arcul“) Iar in cimpul tătăresc Mii de arce săgeţesc. alecsandri, p. iii, 160. <0 F i g. Asemine şi mirosul, a căruie ascuţime Prin nevăzutele arce ce săgeată cu iuţime,... Ar fi adus ameţală. co-nachi, p. 268. Şi-n cer, pe car de flăcări,' Apollon, crud şi blind,. .. Jucîndu-şi caii de-aur şi-n inimi săgetind. macedonski, o. i, 148. îndată s-au desfăcut ctteva străji de la urdinişurile stupilor, săgetind împotriva tulburătorilor, sadoveanu, o. xviii, 514. 2'. Tranz. (Complementul indică fiinţe sau -părţi ale lor) A ţinti sau a atinge, a lovi, a străpunge cu săgeata (I 1) sau, p. gener., cu o armă; a răni sau a omorî cu lovituri de săgeată sau, p. gener., cu lovituri de armă; spec. a vina (cu arcul), El să-l ucigă cu pietri sau cu puşcă să-l săgeate. coresi, l. 572/15. Nice cu mina să nu-l atingă pre acela, ce cu pietri să-l împroaşce sau să-l săgeate. po 242/13. Ajunseră păgtnii cei neobrezuiţi şi săgetătorii şi-l săgetară prin coapsă, neagoe, înv. 30/12, cf. 58/31. Şi mainte i-au pus proaşcă copiilor de i-au săgetat cu săgetuice copilăreşti, dosoftei, v. s. noiembrie 142v/33. Un vinătoriu... au săgetat pre vultur, ţichindeal, f. 5/20. Pregătindu-mă d-a săgeta o căprioarăxare se băga intr-o pădure, pleşoianu, t. iii, 71/17, cf. i. golescu, c. Am dat peste un cerb, din cei mai măreţi, pre carele tl săgetai, insă nu de moarte, asachi, p. r. 29/18. Acolo pedestrindu-se moldovenii, pre obiceiul lor, au prins a săgeta pe crijaţii nemţi, bălcescu, m. v. 657. îl vedeau săgetind rtndunica din zbor. caragiale, o. ii, 151. O săgetă drept tn ochi. ispirescu, l. 195. Fiindcă fugea ca fulgerul de iute, Ercule o săgetă la un picior. id. u. 37. N-ajunge... să săgeteze-n zbor Vulturul. davila, v. v. 92. Pe vultur tl săgeiă un curtean, dela-vrancea, a. 106. Le-am purtat praporul cu lebăda săgetată pe mări de dînşii. m. i. caragiale, c. 94. Şi omul, vinător fără greş, venea cu arcul descordat, aducind doar un vultur săgetat din văzduh, voicu-lescu, p. i, 1, cf. scriban, d. Pitit tn desimea ierbii Săgetez leii şi cerbii, călinescu, l. l. 46. Zmeul se prăbuşeşte ctnd ti tai sfoara, vulturul ctnd il impuşii sau tl săgetezi, ştancu, m. i. 105. Voinice, voinice... Nu mă arunca, Nu mă săgeta, teodorescu, p. p. 444, cf. gcr ii, 299. Săgetau cu arcurile lor ctte ceva şi duceau la părinţi, reteganul, p. iv, 37. Să fac arc şi săgeată şi ce vom săgeta tot vom minca. şez. i, 66. De-i găsi-o stind la masă, li săgeată minuşiţa Ca să-i scape furculiţa, ib. v, 12. Stăi de nu da, Nu ne săgeta, balade, i, 442, cf. iii, 113. Iei o dat cu săgeata ca s-o săget'e. o. bîrlea, a. p. i, 537, cf. 323. (Refl. recipr.) S-au sigetat Intre ei păr’ unde s-au sfirşit toate sigeţile. herodot (1645), 88, cf. i. golescu, c. O Fig. întinseră arcele sale, fire amară, a săgeta furiş nevinovatul. psalt. hur. 52v/l. Ascuţiră ca armă limbile sale... se săgeate In ascunsu nevinovatul, psalt. 120, cf. 68. Păcătoşii întinseră arcul... Să săgeate întru întunearec derepţii cu inema. coresi, ps. 24/6. Şi cu săgeata cea tmpizmoşală a fărădelegilor va să mă săgeate (a. 1633). gcr i, 81/27, cf. dosoftei, ps. 36/2. Nu mai sta cu capul gol în soare, jupîne, că te săgeată fierbinţeala, rebreanu, nuv. 95. O (Prin lărgirea sensului) Dumitre de la miori, Un’ţ-a fost soarta st mori! ..'.De trăsnet detunat!... Miercuri, demiazt-n disart Pe Dumitru-l săgetarî. folc. mold. ii, 244. + (Regional; despre obiecte ascuţite) A Împunge, a înţepa. A#a m-a săgetat pustiul de ghimpe, încît am ţipat. ispirescu, l. 244. 1537 SĂGETA - 139 - SĂGETA II. Fi g. (Cu aluzie la efectul produs de o săgeată I 1, la mişcarea sau la forma ei) 1. Tr a n z. A lovi cu violenţă produclnd Înţepături, dureri vii, intense (la suprafaţa pielii). V. biciui. Clnd copilul ieşi afară din tindă, îl săgetă crivăţul care te orbea şi-ţi îneca răsuflarea, delavbancea, h. t. 255. Vlnlul, oricit de lin, Mă săgelează-n plin. călineşcu, l. l. 130. Dumnezeu i-a dai un bici şi i-a zis: „cu ăsta să săgetezi şi tu pă diavoli“, şez. iii, 78. 2. Tranz. (Folosit şi absol.) (în credinţe şi In superstiţii populare; despre fiinţe imaginare, duhuri rele, boli, moarte) A pricinui brusc dureri fizice intense, suferinţă mare ori moarte. Copilul bolnav de ceas rău e săgetat prin trup, ameţeşte, cade jos. gri-goriu-rigo, M. p. i, 17. Fiind prea rău la inimă, prea pizmaş, moartea 11 săgetează, id. ib. 160. Muma-pădurii cauiă să ucidă sau să sperie oamenii... uneori li săgeată sau ii ologeşte de picioare, candrea, f. 165. Beşică cu pocitură,... nu junghia, nu săbia, nu ustura, nu săgeta, pop., ap. gcr ii, 341. [MoToiul] de se atinge de cineva, pe loc 11 săgeată, 11 junghie sau 11 şi omoară, sbiera, p. 317. Cucu-n spate mi-a clntat Şi moartea m-a săgetat, marian, î. 506, cf. id. d. 75. La jumătate de cale L-o săgetat 9 săgeiături, Pocituri, Umflături, şez. ii, 88. Pe unii oameni moartea ii săgetează prin mini ori picioare şi le ie o mină ori un picior, ib. iii, 174, cf. iv, 221. Noi merem la Petre Să-l săgetăm, Irimă de pai să-i punem. arh. folk. i, 197. Luni noaptea pă iei l-o săgetai, n-o putut din pchicioare face nimic. ib. 219. Zlna le-a săgetat Şi tu mort jos ai picat, balade, i, 357. 3. T r a ji z. (Adesea cu determinări introduse prin prep. „tn“, „la“, „prin“; despre dureri fizice) A cuprinde pe neaşteptate (şi intens), a străpunge, a Înjunghia (brusc şi cu violenţă), (regional) a puşca (5); (despre stări fiziologice, sentimente, stări afective etc.) a cuprinde brusc (şi cu intensitate); a produce un efect puternic şi instantaneu. El fu săgetat la inimă de frumuseaţele ei. alexandria (1794), 10/12. Cu inima săgetată de amărăciuni, aţi chemat intru ajutor. marcovici, d. 324/15. O prea fericită groapă! Tu ceea ce spăimlntezi şi întristezi pe tot muritorul, săgetlndu-l cu mii de fiori, gorjan, h. iv, 233/11. Inima săgetată De-a amoriului lovire... Trebuie ori să iubească, ori să rabde şi să moară, conachi, p. 84, cf. 100. S-a simţii săgetată la inimă de dragostea lui. sion, p. 134. Bătăile se apropie tot mai tari, 11 săgetează prin creieri şi-i dau tresăriri nervoase, cari-l dor. vlahuţă, s. a. iii, 133, cf. ddrf. Cu ochii holbaţi, cu sufletul săgetat de durere, nu . putu spune o vorbă. dunăreanu, ch. 234, cf. şăineanu2. Un fior adine, dar nespus de dulce, o săgeta prin inimă, agîrbiceanu, s. p. 84, cf. resmeriţă, d., cade. Şi-aşa mă săgeta prin piept... de nici nu puteam răsufla cite-un răstimp. mironescu, s. a. 76. Fana, săgetată la un moment dat de un fior, se făcuse mică Ungă mama. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 329. M-a săgetat o durere ascuţită. stancu, R. a. i, 12. îl săgetă o durere neagră, şi o clipă ochii i se împăienjeniră, v. rom. august 1955, 29. Are o zi bună,. .. nu-l săgetează junghiuri, pas, z. ii, 119. Trupul său fusese săgetat de o durere ascuţită. vinka, l. ii, 153. Amintirile din închisoare... ne-au săgetat cu uimire admirativă, constantinescu, s. i 66. Clnd văzu clădirea băncii, pe Mihai 11 săgetă o durere tn inimă. t. popovici, se. 33. Unde Ghiţă-mi-au-zea, La inimă că-l seca, în suflet că-l săgeta, teodo-rescu, p. p. 627, cf. 88. Bate vlnlul şi nu-nceată, Dorul badei mă săgeată, jarnîk— bîrseanu, d. 143. Cum au auzit ţiganca aceasta, îndată au săgetat-o prin inimă. sbiera, p. 112. Cind o văd la joc gătată, Pin inimă mă săgeată, mîndrescu, l. p. 95, cf. ciauşanu, gl. Pe vodă de l-o vedea, La suflet l-o săgeta, balade, ii, 241, cf. 138, nr, 272. 4 (Despre gînduri, amintiri etc.; de obicei urmat de determinările „la inimă“, „prin minte“, „prin cap“ etc.) A-i apărea brusc, a-i veni cuiva deodată (în minte). Şi l-au şi săgetat la inimă cuget rău (a. 1760). gcr ii, 73/33. Le săgetă la inimă acelaşi glnd. delavbancea, h. t. 156. M-a săgetat prin minte: să ştii că a avut dreptate Ionescu. v. rom. ianuarie 1954, 79. 4. Tranz. (Folosit şi absol.) (Complementul indică oameni) A-i face aluzii sau observaţii răutăcioase, ironice sau critice (usturătoare); a Înţepa. Săgetează cu limba şi fără săgeată te trăsnesc tntr-adtnc. molnar, ret. 8/17. în zadar l-am săgetat, Căci o epidermă Fermă Este greu de perforat, topîrceanu, o. A. i, 223. Mumă-sa nu l-a mai săgetat cu nici o vorbă. sadoveanu, o. xvii, 175, cf. xiii, 25. îl atacară cu înverşunare albii, clnd firesc ar fi fost să-l săgeteze roşii şi să-l (intuiască la stîlp. pas, l. i, 249. 5. T r a n z. (Complementul indică oameni; de obicei urmat de determinările „cu privirea“, „cu privirile“ etc.) A privi cu insistenţă, a-1 aţinti cu priviri pătrunzătoare, sfredelitoare (şi adesea aspre, dezaprobatoare). Oamenii tl săgetau cu priviri dispreţuitoare. rebreanu, r. i, 127. Flăcăul urmă săgettndu-l cu o privire urtlă. id. if>. ii, 112. Ne pomenirăm tn Calea Victoriei... săgettnd cu priviri provocatoare orice matroană tnttlneam tn drum. brăescu, a. 255. Mitrea i-a săgetai cu privirile negre, sadoveanu, o. xvii, 180. îi săgeta pe toţi cu repezi şi pătrunzătoare priviri, c. petrescu, a. r. 88. Lucrătorul se smulsese din mina meşterului.., săgetlndu-l cu o atare privire, pas,' l. i, 181. (Refl. recipr.) Hadlmbii s-au săgetat-cu privirile, sadoveanu, o. xn, 166. (Intranz.) Copilul avea ochi de drac. Şi săgeta cu ei tn toate părţile. agîrbiceanu, s. p. 14. (Tranz. şi intranz.; despre ochi, privire) Iar ochii chiar ca soarile Mă săgeta. asachi, n. 21/2. Căci ochii ce săgetează... Sub doţiă arce-nghinate Inimile ţin legate, conachi, p. 32- Toţi ochii se pironesc asupră-mi. .. Privirile mă săgetează. caragiale, o. i, 74. Doi vineţi ochi tn suflet mă săgeată. iosif, p. 18. Nu-ş’ ce-o dres cu ochii dumisale... că l-o săgetat prin inimă: hogaş, dr. i, 120. Redeveni studentul ttnăr de odinioară, cu ochii săgettnd sub scutul agresiv al frunţii, teodoreanu, m. iii, 144. Vorbind, ochii lui tmpungători săgetau din clnd In clnd spre mine. sadoveanu, e. 128. (Prin lărgirea sensului) Pălţunde oriunde... dreapta-ţi privire săgettnd viitorul, lab'iş, p. 414. *0 (Prin analogie; despre unele animale) Dispreţuitor... tl săgeta păunul, anghel, pr. 95. Vasiliscul... iaste un şarpe foarte mare... Săgeată şi otrăveşte pre om cu ochii lui. i. cr. ix, 60. + (în credinţe şi în superstiţii populare) A deochea cu privirea. Pllnsul s-a iscat din cauză că copilul ar fi fost săgetat de nişte oameni cu ochi răi. marian, na. 371. 6. Intranz. şi tranz. (Despre surse de lumină sau de căldură) A trimite, a răspîndi raze sau radiaţii (asupra a ceva, străpungîndu-1, luminîndu-1, încăl-zindu-1). Săgetată fiind noaptea cu raze de lumină au fugit şi s-au risipit tntunearecul. molnar, ret. 59/23. A lui raze aşa căldură Săgetat-au peste ţară, Că apele a unui lac Toate-n aburi se prefac, asachi, f. 95/4. De-a lui Febus calde raze Răce-omătul săgetat, id. s. l. i, 92. Un nor se opreşte deasupra noastră;... soa-rele-l săgetează şi-l sparge, vlahuţă, o. a. 155. Soarele săgeta tn răscrucea cerului curat ca lacrima, rebreanu, i. 309. înfloriră zorile in răsărit, săgettnd lumină trandafirie prin geamul deschis, sadoveanu, o. xiii, 87. Mai fulgeră din soare clte-o rază, Scurt săgettnd. je-beleanu, s. h. 10. Dinspre Mongolia săgeta Cu roşii raze, roşie stea. boureanu, s. p. 11. Soarele scade dinspre amiaz; Mai săgetează Roiuri de rază. deşliu, m. 28. 7. Intranz. (unipers.) (Regional) A fulgera; a trăsni. Deodată săgetă un trăsnet năprasnic, despiclnd bolţile norilor cu străvuiet prelung de peşteri surpate. c. petrescu, a. r. 6. Şi sftntu Ilie clnd săgetează, poate să ie omoare şi pe tine. şez. ii, 194. Din fulger săgeată, alr i 2 002/178r cf. ib. 1 244, 1 418. 1537 SĂGETAR - 140 - SĂGETAT» + T r a n z. (Despre fulgere sau trăsnete) A cădea asupra cuiva sau a ceva (distrugîndu-1, nitnîeindu-1). îl săgată pe om. alr i 2 002/348, cf. ib. 1 418/93, 107, 116. 8. Intranz. A se deplasa In mare viteză (şi in linie dreaptă), a trece ca o săgeată (I 1). Peste ape săgetează rtndunica cea voioasă, beldiceanu, p. 57. Săgetă, în văzduhul limpede, o ciocîrlie şi salută, cu viers de cristal, venirea primăverii, dunăreanu, n. 170. Acele felurite musculife. . . se văd săgetind... in joc săltăreţ pe luciul apei. atila, p. 63. Celălalt [căţe-landru]... se năpusti inainte-i, făcu un ocol prin ogradă şi săgetă pe poartă, sadoveanu, o. vi, 592. S-au văzut. . ., săgetind o clipă şi mistuindu-se în bun-geturi, pilcuri mici de căprioare cu topii lor. id. ib. xvm, 92. Trecătorii săgetau pe trotuarul de vis-a-vis. v. rom. decembrie 1966, 10. Avioanele au încetat să săgeteze pe deasupra, ib. 59. <0 Refl. Pruncul... se săgetă în sus, spre obrazul lui Silion. vinea, l. ii, 154. |Tranz. A străbate, a trece prin ceva in mod rapid, fulgerător. Un şuier a săgetat cuprinsul, vla-huţă, ap. cade. Un tren săgetează noaptea, pămîntul se cutremură o dată cu el. c. petrescu, s. 53. Lăstunii . . . săgetau şi acum inseratul, tăind arcuri negre. brXescu, o. a. ii, 12. Săgetind penumbra la stăvilarul morii, Se-alungă rîndunele. pillat, p. 142. Pasărea care săgetează lumina şi azurul mi se păru uimitor de frumoasă, arghezi, s. viii, 24. Explozia de bucurie... săgetează cu ecoul ei liniştea tainicelor întinderi, vîn. pesc. august 1964, 12. Un fond sonor continuu, modificat de exclamaţiile .,. care săgetează nemişcarea. m 1968, nr' 1, 19. + (Rar) A ţîşni. Laptele săgeta în hîrdău tn linii drepte care se frămlntau In bolboci. SANDU-ALDEA, D. N. 223. 9. Tranz. (Rar; complementul indică construcţii sau părţi ale acestora) A Înălţa, a proiecta (in formă de săgeată I 1); (despre construcţii) a străbate Înălţimile, a domina prin înălţime. Turnurile săgetate spre stratosferă. blaga, ap. iordan, l. r. a. 509. Tu eşti columna săgetată-n soare, brad, o. 69. <0> (Prin analogie) Sub straja ridicată a straşinei de crengi săgetate-n lături, era răcoare, adam, s. 191. — Prez. ind.: săgetez şi (învechit şi regional) săget. — Şi: (regional) săgeţi vb. IV, (învechit, rar) şigeta vb. 1. — Lat. sagittare. SĂGETAR s. m. 1. (în dicţionarele din trecut) Persoană care făcea săgeţi (I 1) (şi arcuri). Cf. i- GOLESCU, C., VÂLIAN, V., POLIZU, CIHAC, I, 237, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D. 2. (învechit şi regional) Săgetător (1). Cf. i. go-lescu, c. Trimiseră de mai adunară şi al(i ostaşi..., lănceri şi săgetari. bălcescu, m. v. 138, cf. şăineanu2, tdrg, cade, dl, dm. E Bogdanul cel glumeţ Şi la luptă îndrăzneţ Şi de carte cărturar Şi de arc bun săgetar. alecsandri, P. p. 175. + (învechit, rar) Ţintaş. El, care fusese odată mult ilustru săgetar, Aruncînd discul şi lancea peste-al ţintelor hotar! ollănescu, h. o. 45. — Pl.: săgetari. — Săgeată + suf. -ar. SĂGETARE s. f. Acţiunea de a săgeta şi rezultatul ei. I. Tragere cu săgeata (I 1>; ţintire, atingere, lovire, străpungere cu săgeata (I 1); rănire, omorîre cu lovituri de săgeată (I 1); săgetat1 (1), săgetătură (I 1). Cf. săgeta (I). Dereptu aceaia nu în deşert fi-vor venite năpăştile, ce ca o săgetare sini, ce împung ascuţit. coresi, ev. 266, cf. budai-deleanu, lex., drlu, i. golescu, c., polizu, pontbriant, d., cihac, i, 238. în scurt timp copilul nu numai învăţa meşteşugul săge-tării, dară încă mi-i şi întrecu, ispirescu, u. 20. Mai dulce-i săgetarea ce-n clipă te-a sfîrşit, Decît cînd liber-atea-ţi e-n laţ, chiar aurit, f (1890), 205, cf. ddrf, alexi, w., m. d. enc., dex. O F i g. De chin născă toare, tot împotrivă află-se săgetarea ei fa trufiei], coresi, ev. 14. + (învechit;, concretizat) Distanţă parcursă de o săgeată (I 1) azvîrlită din arc; (învechit) săgetătură (I 1). Şi ducindu-se împotrivă, şezu departe, Ioc de o săgetare. po 68/7. II. Fi g. 1. (în credinţe şi în superstiţii populare) Cf. s ă g e t a (II 2). Cînd a fost la miez de cale.. . l-au întîmpinat şi l-au apucat:... beşică prin junghiare, beşică prin săbiare, beşică prin săgetare. pop., ap. GCR ii, 341. 2. Cf. s ă g e t a (II 5). Din ochii lincezi sclipi o scurtă săgetare de inteligenţă ironică şi dispreţuitoare, c. petrescu, o. p. i, 41. 3. Cf. săgeta (II 6). Pe alocurea, lumina lui aprinsă cădea în săgetări piezişe, adam, r. 7. Porniră într-acolo, cu junghiurile şi chimirurile late sticlind în săgetările soarelui, sadoveanu, o. i, 202. 4. Cf. săgeta (II 8). Lăstunii din ajun făceau în jurul turlei bisericii aceleaşi cercuri, aceleaşi săge-lări învălmăşite, cu dulci ţîrtiri cristaline, sadoveanu, o. iv, 153. Marea avea încreţiri pripite, parcă treceau la faţa ei săgetări de vînt. id. ib. xn, 692. Siluete de păsări zburînd... [sugerau] săgetarea neagră a aripilor în amurgul aproape întunecat, românia literară, 1969, nr. 17, 28/3. 5. Cf. săgeta (II 9). înainte se vedea săgetarea albă a picurilor, adam, s. 229. — Pl.: săgetări. — V. săgeta. SAGETAŞ s. fii. I. (învechit) Săgetător (1). Vină-torii cei mai vestiţi de săgetaşi dibaci, ispirescu, ap. cade. Duşmanul... cădea pradă săgetaşilor români ascunşi în codru, puşcariu, l. r. i, 350, cf. dl, dm. 2. (în. credinţe şi în superstiţii populare) Săgetător (3). Intilnii nouă moroiii cu nouă slrigoAi, Nouă săze-taşi Cu nouă vllvaşi. gr. s. v, 52. — Pl.: săgetaşi. — Săgeată + suf. -aş. SĂGETAT1 s. n. 1. Tragere cu săgeata (I 1); ţintire, atingere, lovire, străpungere cu săgeata (I 1); rănire, omorîre cu lovituri de săgeată (I 1); săgetare (I), săgetătură (I 1). Cf. săgeta (I). La sigetat au fost prea meşteri, cantemir, hr. 125. Foarte erau iscusiţi în meşteşugul săgetatului. c. cantacuzino, let2. i, 98. Cu săgetalul şi sineţul bătînd la pravilă prea bine, intrecînd la aceasta pe toţi boierii, amiras, let. iii, 151/28, cf. PONTBRIANT, D., CADE. 2. Cf. săgeta (II 8). Săgetalul acestor şoimuleţi, in amurg, părea cauzat tocmai de prezenţa rîndunelelor. vîn. pesc. noiembrie 1961, 10. — Şi: (învechit) sigetat s. n. — V. săgeta. SĂGETAT2, -A adj. I. 1. Atins, lovit, străpuns de săgeată (I 1); rănit sau omorît cu lovituri de săgeată (I 1). Cf. săgeta (1 2). Putini întregi, mai toţi răniţi şi săgetaţi, ureche, let. i, 204/29, cf. budai-deleanu, lex. Vulturul săgetat [Titlu], ţichindeal, f. 5/11, cf. I. GOLESCU, C., DDRF, ALEXI, W. Şi S-a ttrtt o pînză de fum în lung şi-n lat Ca o imensă-aripă de vultur săgetat, cerna, p. 18, cf. dl, dm. 0 F i g. l-a plăcut să se oprească lîngă eroii suferinţelor umile şi a [sic!] elanurilor săgetate, vianu, a. p. 318. Tapiseria de velur Mai relatează episoade De bivuac şi cavalcade Pe-un cîmp de glorie obscur Ctnd seara săgetată cade. vulpescu, p. 103. 2. în formă de săgeată (1 1), ca o săgeată, Cf. barcianu, alexi, w. Şi-n unghi săgetat Pămînlu-şi trimite cocorii Spre cercul cel mare. blaga, poezii, 245. II. 1. Fi g. (în credinţe şi In superstiţii populare) Atins, bolnav de săgetătură (II 2). Cf. săgeta 1542 S 4.GEŢ ATIC - 141 - SĂGETĂTURĂ m. 141. M-am ttlnit Cu nouă săgetători, Cu săgeata m-o săgetat, Cu deochiu m-o deochiat. arh. folk. i, 198, cf. gr. s. vi, 146. A tntilnit nouă pocitoare, Nouă săgetătoare, Nouă deochitoaie. folc. mold. i, 411. 5. Adj. Fig. Care săgetează (II 3); (învechit, rar) săgetos (I). Durere săgetătoare. Junghi săgetător. + Care produce o intensă tristeţe, amărăciune; dureros. Un cunoscut ctntec al lui Eminescu termină cu săgetătoarea invocaţie interogativă: „Mai suna-vei, dulce corn, pentru mine vreodată?“ vianu, e. 166. Nu tn forma unei amintiri săgetătoare, capabilă să deschidă vechea şi dureroasa rană, ci ca un exemplu al înţelepciunii care a ştiut să uite şi să mîngtie. id. l. u. 160. ,11 2). Cf. ddrf. Cu zeama lor spală bolnavul pe locul săgetat, mină şi picior, bianu, d. s. 73. Voi, nouă fete fecioare, Luaţi toate cite o floare... Şi vă duceţi colo-n sat La cel bolnav săgetat, alecsandri, p. p. 272. 2. Care simte o durere fizică neaşteptată, bruscă şi violentă; stăpinit, copleşit brusc de un sentiment, de o stare afectivă. Cf. săgeta (H 3). îşi simţi inima săgetată, dar se stăpîni. tu doran, p. 362. 3. (Despre zbor, mers etc.) Cu mişcări sau depla- sări extrem de rapide (şi in linie dreaptă); săgetător (8). Cf. săgeta (11 8). Am observat. . . ciocănitori verzi cu salturi de zbor săgetat, sadoveanu, o. xviii, 623, cf. dl. Din lac veneau spre suprafaţă in zbor săgetat imaginile rîndunicilor din aer. preda, r. 436, cf. dm. - ■ ■ — Pl.: săgetaţi, -te. v — V. săgeta. SĂGETÂTIC s. m. (într-un descintec) Săgetător (4). Aşa să crăpe. . . Ochii săgeiaticilor, Ochii căşuna-ticilor. gr. s. vi, 111. — Îl.: săgetatici. '• — Săgeta + suf. -atic. SĂGETĂRlCĂ s. f. (Bot.; regional) Greghetin (Ge-ranium pratense). Cf. borza, d. 76. . — Ságéatá -f suf. -ărică. SĂGETĂT0R, -OÁRE subst., adj. 1. S. m. Persoană (îndeosebi ostaş) care trage cu arcul; arcaş, (învechit şi regional) săgetar (2), (învechit) săge-taş (1). Gotoviţi doauo sute de voinici. .., şaptedzeci de călăraşi şi doauo sute de săgetători, cod. vor. 54/14, cf. coRESi, l. 115/1. Săgetătorii vor minia şi vor oşti pre el şi-l vor dosădi. palia (1581), 208/1, cf. 79/10. Ajunseră păginii cei neobrezuiţi şi săgetătorii şi-l săgetară prin coapsă, neagoe, înv. 30/12. Şi-l săgeta mulţime de săgetători, dosoftei, v. s. septembrie 37r/18, cf. noiembrie 165r/31. Getele, carii mai toţi stnt săgetători, lot acele arme au care le au şi schitele, şincai, HR. I, 312/24, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., DRLU, LB. S-apropie fantasma de Oradin, espertul, săgetător celebru. HELIADE, O. I, 331, cf. I. GOLESCU, C. O pusăi pe calul meu şi, tntr-o fugă, urmat de săgetătoriul meu, am ajuns la fermul lacului, asachi,. p. r. 31/11, cf. valían, v. Fiecare nave avea cite optusprezece belatori,... dintre care segetători era patru, aristia, plut. 309/20, cf. polizu. Acesta-i vestitul Păsări-Lăţi-Lungilă, fiul săgelătoriului şi nepotul arcaşului, creangă, p. 246. Zise săgetătorului celui dibaci: — Ia te uită, firtate! ISPIRESCU, L. 324, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., şXineanu 2. Cu arcul frtnt, stă trist săgetătorul goga, POEZII, 187, cf. TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., M. d. enc., dex. Săgeata slujaşle după săgetător. zanne, p. iv, 583, cf. 584. 2. Adj. Care săgetează (1), care trimite săgeţi (I 1), care trage cu arcul. Cf. 1. golescu, c. Apollon... ii deté im arc mai săgetător decît razele soarelui, ispi-rescu, u. 46. înlllnim tn Dacia corpuri ajutătoare de trüci săgetători, xenopol, i. r. i, 132, cf. cade, scriban, d. Regele săgetător călare pe o căprioară, barbu, princ. 87, Cf. M. D. ENC., DEX. 3. Adj. Fig. Care săgetează (II 1). V. biciui-tor. Plecară cu toţii pe un vînt săgetătoriu. bariţiu, p. a. 11, 480. 4. S. m. şi f. (în credinţe şi în superstiţii populare) Duh rău, fiinţă imaginară etc. care ar provoca boala numită săgetătură (II 2); (regional) săgetătură (112). Cf. candrea, f. 118. înainte i-o ieşit: Moroi cu Mo- roaie, Strigoi cu Slrigoaie,... Săgetător cu Săgetătoare. marian, d. 171. M-ăm ttlnit cu... 99 săgetători, 99 sagetatoari. şez. iii, 136. Unde vă duceţi voi, strigoi cu strigoaie..., săgetători cu săgetătoare? ib. iv, 19. Să luară noauădzăti şi noauă d'e strigoi..., NoauădzăSi şi noauă d'e săgetători D'e la căstle lor. t. papahaoi, 6. Adj. Fig. (Despre cuvinte, afirmaţii, aluzii etc.) Plin de răutate, de ironie sau de critică; înţepător, tăios, caustic, usturător; p. e x t. (rar) plin de pătrundere (4). Schiller reia această temă... dîndu-i o semnificaţie socială mai săgetătoare, vianu, l. u. 308. Colegul nostru îşi permitea necuviinţa de-a desena caricaturi sau schiţe, pline de săgetătoare aluzii, blaga, h. 128. 7. Adj. Fig. (Despre ochi, privire) Care săgetează (II 5). Eram cu toţii tn vtrsta aceea, in care. .. eşti convins că zimbeiul d-tale e fermecător şi ochiul săgetător, eminescu, g. p. 45. Avea nişte priviri aşa de săgetătoare, agîrbiceanu, s. p. 221. Ce-i cu ăsta? întrebă el..., aruneînd spre Furtună o privire scurtă, săgetătoare, mirqnescu, s. a. 26. <> (Adverbial) Ochii îi sclipeau săgetător tn jeraticul obrazului, bassara-bescu, v. 76, 8. Adj. Fi g. (Despre zbor, mers etc.) Cu mişcări sau deplasări extrem de rapide (şi în linie dreaptă); săgetat2 (II 3). Săgetătorul zbor de rtndunică. cazi-mir, L. u. 8. Foşnetul misterios al pădurişului clătinat de alunecarea săgetătoare a unei şoptrle. t. popovici, s. 125. 9. S. m. (La sg.; art.; de obicei ca nume propriu) Constelaţie zodiacală din emisfera australă, care cuprinde peste 140 de stele vizibile, arcaşul; semn al acestui zodiac reprezentat printr-un om sau centaur care trage cu arcul. De la acest punct treetnd soarele... pogoară spre polul de miazăzi prin zodia scorpiei şi a segetătoriului. ar (1830), 741/18, cf. va-lian, v. La solstiţiul de iarnă soarele intrtnd in semnul Capricornului, constelaţiunea zodiacală corespunzătoare este constelaţiunea săgetătorului, culianu, c. 159, cf. 54, resmeriţă, d., şXineanu, d. u., cade. în tavan zodiacul a fost zugrăvit de un meşter sttngaci după un almanah oarecare: gemenii şi cumpăna, racul şi săgetătorul, c. petrescu, c. v. 258, cf. scriban, d. Doar tîrziu Săgetătorul încerca-ntr-o doar s-apună. blaga, poezii, 336, cf. ltr 2. în direcţia constelaţiei Săgetătorul se află centrul Galaxiei noastre, der, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: săgetători, -oare. — Şi: (învechit) segetător, -oare subst., adj. — Săgeta + suf. -ător. SĂGETĂTOROĂICĂ s. f. (într-un descîntec) Săgetătoare, v. săgetător (4). L-a-ntilnit potca cu potcoii... Săgetătorul cu săge[tă]toroaica. gr. s. vi, 1-16. — Săgetător + suf. -oaică. SĂGETĂTURĂ s. f. I. 1. Tragere cu săgeata (I 1); ţintire, atingere, lovire, străpungere cu săgeata (I 1); rănire, omorîre cu lovituri de săgeată (I 1); săgetare (1), săgetat1 (1). La război mi-ai datu-mi bună-nvă-ţătură, Braţe de aramă la săgetătură. dosoftei, ,ps. 54/4. Văztnd fără ispravă săgetăturile..., fiindcă Idasp au socotit... să nu ajungă săgeata pre cei ce vor lucra,.., începea altă meşteşugire (a. 1773). gcr ii, 92/30, cf. polizu, cihac, i, 238, şăineanu 2, cade. +(învechit; concretizat) Distanţă pe care o parcurge o săgeată 1547 SĂGETĂŢICĂ - 142 - SĂGEŢICĂ d 1) azvîrlită cu arcul; (învechit) săgetare (I). Şi şănţuind la Odri mai departe decît agiunge săgetătură, a doua zi oştite le-a apropiat de ziduri, şincai, hr. i, 224/26. 2. Lovitură de săgeată (I 1); Împunsătură, rană provocată de o săgeată. împăratul lui Izrail să vindeca ... de săgetăturile ce l-au săgetat pre el. biblia (1688), 2722/8, cf. i. golescu, c., polizu, barcianu, ALEXI, W., TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., dl, dm, m. d. enc. O F i g. Alila nesuferire săgetă-tUra adevărului tn inima necurată aduce, cantemir, i. i. i, 102. Nu putem să răbdăm de săgetăturile dracilor. bucov. 34r/8. II. Fig. 1. Durere fizică vie, pătrunzătoare şi de scurtă durată; junghi, Înţepătură, săgeată (II 5). Cf. DDRF, RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, DM, M. D. ENC., ALR Ii/I MN 37, 2 206/219. 2. (în credinţe şi superstiţii populare) Nume dat mai multor boli, la oameni şi la animale, care se manifestă brusc şi cu violenţă prin dureri de cap, ochi, nas, măsele, prin congestii cerebrale, paralizii etc. (despre care se crede că sînt produse de duhuri rele, fiinţe imaginare etc. şi care s-ar vindeca prin leacuri băbeşti şi prin descîntece); (regional) săgeată (II 5). Fala nu se prea simţea bine.. ., ba c-o fi deochi, ba c-o fi săgetătură şi toate descîntăloresele şi vracii nu-i putură da pe leac. ispirescu, l. 353, cf. ddrf, tdrg. De segetătură omul e cuprins la munca ctmpului, în casă sau cînd doarme, grigoriu-rigo, m. p. i, 160, cf. şăineanu 2. Boalele creierului şi ale sistemului nervos: congestie,... apoplexie, hemiplegie (dambla, săgetătură). candrea, f. 328, cf. 224, 357, cade. Ai fost lovit de apoplexie cerebrală sau de săgetătură. bianu, d. s. 72. Nu cumva ştii iu să desctnţi de săgetătură? HOGAŞ, DR. I, 120, cf. RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, d., dl, dm, m. d. enc., gcr ii, 339, 519. Vă duceţ colo-n sat, La cel bolnav săgetai, Cu ochii să-l mîngăieţi. .. De giunghiuri, De săgetături. aLecsandri, p. p. 272, cf. h iii 129, 273, x 98, 268. Cînd au fost La mijloc de cale, Buba l-au tnlîlnit. Buba cu săgetătură, Buba cu pocitură, teodorescu, p. p. 359. Nu este alt leac spre a se scăpa de săgetătură şi de junghi, sbiera, p. 318. Ceas rău cu săgetătură, Ceas rău din spaimă. . . Să te duci pe munţi, marian, d. 71. Să se măture ochiul lui... De albeaţă, Şi de ceas rău, Şi de săgetătură. şez, ii, 87, cf. 88. Ceas rău de săgităturî, Ceas râu de spăriet, Ieşi din creierii capului, Din pumnii obrazului. mat. folk. 1 519. Şi tăieţi orbalţul de segetură. id. ib. 1 521. Junghiurile şi săgetăturile... să cheie, să răscheie, ca spuma de mare. şez. vii, 156. Cum să-ngăduie seru cu pămîntu, Aşa să să-ngăduie ¿unghiurile, ... Suietătura şi spulberătura. graiul, i, 498. L-au întîlnit Doamnele, Domniţele, Ierodiecile. . . cu săgetături, cu întilnituri. pîrvescu, c. 80. Tu eşti apărător, să mă aperi De frică, De lipitură, De săgetătură, De deochetură, păsculescu, l. p. 120, cf. 119, 134. Nu te uăita... Ea ţi-a descînta, Săgetăturile te-or lăsa. pamfile, b. 59, cf. i. cr. iv, 151, şez. xiv, 118; xv, 141. + (Regional) Săgetător (4). Purces-a pe cale, pe cărare, Gras şi frumos. S-a întîlnit cu săge-tătUra, Cu pocitura, folc. mold. i, 227. 3. (Regional) Trăsnet (Gura Teghii — Buzău), alr i 1 243/735. 4. (Regional; în forma săgetură) Greghetin (Gera-nium praiense) (Sebeş). Cf. borza, d. 76. — Pl,: săgetături. — Şi: (regional) săgetftră (borza, d. 76), săgităttiră, segetâră, sugetăttiră s. f. — Săgeta + suf. -ătură. SĂGETĂŢÎCĂ s. f. (Regional) Numele unei plante nedefinite mai de aproape, folosită ca plantă medicinală, In săgetătură (II 2). Cf. şez. xv, 118. — Săgeată + suf. -ţică. SĂGETE s. f. v. săgeţică. SĂGETOAicA s. f. (într-un descintec) Săgetătoare, v. săgetător (4). A? ieşi şi nu mă lasă... diavolul cu diaooloaica, ceas-rău cu cesoaica, săgetătorul cu săgetoaica. folc. mold. i, 414. — Săgeată + suf. -oaică. SĂGETOAlE s. f. (într-un descintec) Săgetătoare, v. săgetător (4). A fost... diavolul cu diavo-loaica, ceas-rău cu ceas-rău, săgetătorul cu săgetoaia. folc. mold. i, 414. — Pronunţat: -toa-ie. — Săgeată + suf. -oaie. SAGETdS, -OASĂ adj. (învechit, rar) I. Săgetător (5). Junghiul este o sminteală locală... cu mari, să-getoase dureri, episcupescu, practica, 193/21. Acest junghi este cu mult mai săgetos decît al ficatului, id. ib. 209/21, cf. 223/28. Stă intr-o simţire... a mădu-lariului împreunălor, foarte setoasă, săgetoasă. piscu-pescu, o. 110/11. 2. Care trimite, răspîndeşte lumină, căldură, f Fi g.) Răvarsă săgetoase raze de dragoste, cu simţire de înţelegere. piscupescu, o. 145/8. 3. (Despre aer) Producător de boli. Boalele dobitoacelor ... se pricinuiesc din osteneală, din hrană stricată şi rea şi din aer săgetos şi contagios, episcupescu, practica, 88/21. — Pl.: săgetoşi, -oase. — Săgeta + suf. -os. SĂGETÎJICĂ s. f. (învechit, rar) Săgeţică (I). I-au pus proaşcă copiilor de i-au săgetat cu săgetuice copilăreşti. dosoftei, v. s. noiembrie 142v/33, cf. tdrg. — Pl.: săgetuice. — Săgeată + suf. -uică'. sAGETÎJRĂ s. f. v. săgetătură. SĂGETÎJŢĂ s. f. (in dicţionarele din trecut) Săgeţică (I). Cf. lb, polizu, pontbriant, d., cihac, i, 237, tdrg. — Pl.: săgetuţe. — Săgeată + suf. -uţă. SĂGEŢEA s. f. v. săgeţică. SĂGEŢÎL s. m. (sg.) (Bot.; învechit) 1. Rogoz (1) (Carex arenaria). borza, p. 40. 2. Gladiolă (Gladiolus gandavensis). borza, d. 77. — Săgeată + suf. -el. SĂGEŢI vb. IV v. săgeta. SĂGEŢÎcA s. f. I. Diminutiv al lui săgeată (I I); (învechit) săgetuţă, (învechit, rar) săgetuică. Cf. budai-deleanu, lex. Fata nu se putu ţine şi umblă la uneltele lui şi-i pierdu o săgeţică de care punea el tn arculeţu lui. ispirescu, l. 342, cf. tdrg, cade, scriban, d., dl, dm, dex, m. d. enc. Pe două deluşele Stau două săgeţele (Sprincenele). gorovei, c. 353, cf. pascu, c. 74. II. (Bot.) 1. (Regional; mai ales în forma săgeţea) Săbiuţă (3) (Gladiolus imbricalus). Cf. ddrf, gheţie, R, M., BRANDZA, FL. 449. GRECESCU, FL. 552, alexi, w., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., PANŢU, PL., CADE, BORZA, D. 77. 2. (Regional) Greghetin (Geramum praiense). Cf. PANŢU, PL., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, BORZA, D. 76. 3. (Regional) Buchet (Geranium pusillum). Cf. BUJOREAN, B. L. 391, BORZA, D. 77. 4. (Bucov.; la pl.) Lintea-pratului (Lathgrus pra-tensis). PANŢU, PL. 1559 SĂGHIEŞ - 143 - SĂ.HĂLBAR — Pl.: săgeţele. — Şi: săgeţeă(budai-deleanu, lex., GHEŢIE, R. M., BRANDZA, FL. 440, GRECESCU, FL. 552, ALEXI, W., ŞĂINEANU 2, TDRG, DR. VI, 238, RESMERIŢĂ, D., PANŢU, PL., CADE, BORZA, D. 77, GOROVEI, C. 353), (regional) săgeţea (ddrf, dr. vi, 238) s. f. — Săgeată + suf. -ică. — Săgeţea: cu schimbare de sui. SĂGHlfiŞ s. ni. {Omit.; regional) Cinteză (Frin-gilla coetebs şi montifringilla). Cf. marian, o. i, 383, DDRF, TDRG, DOMBROWSKI, P. 131, BĂCESCU, PĂS. 151. — Pronunţat: -ghi-eş. — Pl.: săghieşi. — Cf. sabie. SAGITAtÎJRA s.'f. v. săgetătură. SĂGMĂR s. n. v. samar. SĂGNAR s. n. V. samar. SĂGNÂTĂ s. f. v. zăgDeată. sAGNEALĂ s. f. (învechit şi regional; cu sens neprecizat, probabil) Sagnă (1). Cf. i. golescu, c., h xiv 439. — Pl.: săgneli. — Săgni + suf. -eală. SĂGIVÎ vb. IV, (Regional) 1. Refl. (Despre animale de tracţiune sau de călărie) A căpăta răni sau eroziuni (pe spinare) de la jug, de la şa, de Ia ham etc., p. ext. (despre oameni) a se răni1 (1). Cf. LB, I. GOLESCU, C., POLIZU, BARCIANU, V., DDRF, GHEŢIE, R. M., TDRG, DL, DM, M. D. ENC., DEX. + Tran Z. (Complementul indică animale de tracţiune sau de călărie) A produce răni sau eroziuni (pe spinare) de la jug, de la şa, de la ham etc. Cf. scriban, d. + T r a n z. (Complementul indică animale) A marca prin Înfierare. Cf. ddrf, alexi, w., dl, dm, m. d. enc., DEX. 2. Intranz. (în forma săcni) „A slăbi, a da îndărăt, a sărăci“ (Păuşeşti Otăsău — Băile Govora). coman, gl. — Prez. ind.: săgnese. — Şi: săcni (coman, gl.), slgnf (barcianu, v., ddrf, gheţie, r. m., alexi, w.) vb. IV. — V. sagnă. sAGNÎHE s. f. (Regional) Acţiunea de a (se) săgni (1). Cf. i. golescu, c., ddrf, dex. + Marcare prin Înfierare a unui animal. Cf. ddrf. — Pl.: săgniri. — V. săgni. sAGNÎT, -Ă adj. (Regional) 1. (Despre cabaline) Care a căpătat o sagnă (1); p. ext. rănit2 (1). Cf. i. golescu, c. Pentru calul săgnit să se taie piele de şarpe... manolache drăghici, i. 50/2, cf. tdrg. Cal săgnit. scriban, d. 1 159. 2. (Despre obiecte de Îmbrăcăminte) Care este oarecum murdar. Guleru nu-i chiar murdar, da-i puţin săgnit. scriban, d. 1 159. — Pl.: săgniţi, -le. — Şi: ţignit, -ă adj. scriban, d. 1 159. — V. săgni. SĂGNITÎIRĂ s. f. (Med.; Învechit şi regional) Sagnă ' (1). Cf. i. golescu, c., 6drf. — Pl.: săgniluri. — Săgni + suf. -tură. SĂHAIDĂC s. n. v. săhăidac. SAHĂN s. n. v. sahan. SĂHASTRU, -A s. m. şi f. v. sihastru. SAhĂIDĂC s. n. 1. (învechit) Tolbă (de purtat săgeţile). Ş-au trimis hanul la căzaci o mie de cai. . . şi o mie de sahaidace (a. 1629). iohga, d. b. i, 58. Sa-haidacele lor au spinzurat de zăbrealele tale împrejur. biblia (1688), 5532/22, cf. anon. car. Au ieşit hanul ... cu tătarii şi încins cu săhaidacele şi paşa cu pistoale la cal. axinte uricariul, let. ii, 164/11. Arcarii sfirşise arcele, săgeţile şi săhaidacele ce au avut în dugheanile lor (începutul sec. XVIII), mag. ist. iii, 341/2. Tătarii singuri numai cu sahaidacile nu vrea putea trece (începutul sec. XVIII) ib. iv, 52/30. 500 feciori de boieri cu cai cerchezeşti şi turceşti, cu rafturi, cu săidace ferecate (a. 1720). bul. com. ist. iv, 54, cf. tdrg, dhlr ii, 552, cade, scriban, d., m. d. enc., dex. + P. e x t. (învechit) Săgeată (I 1). Tulbă de sahaidace (cca 1600 — 1630). cur. d. bătr. i, 299. Să vie... cu oaste lată. Moav şi Agar la săhăi-dace, Geval şi Amon găteadză lance, . . . Filistineanii praştii s-arunce, dosoftei, ps. 279/1, cf. ddrf. 2. (învechit, rar) Armura unui ostaş. Acest cuvînt mai în urmă luase întindere asupra a toată înarmare încît, zicînd săhăidacile, se înţălegea toată gătirea înarmării unui oştean, pogor. henr. 232/8. 3. (Transilv.) Un fel de sac de pînză cu care îşi poartă femeile de la ţară copiii, în spate, cînd merg la cîmp sau la un drum mai lung. Din scutice copilul, Cînd plinge-n săhăidac, Te duci şi-l joci în braţe, coşbuc, P. I, 215, cf. ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, DM, M. D. ENC., DEX, COm. din ZAGRA — NĂSĂUD, PAŞCA, GL. 4. (Regional; la pl.; în forma saiiace) Bagaj (Frumoasa — Zimnicea). cv 1951, nr. 6, 30. Ţi-ai luat saidacele şi-ai plecat. ib. — Pl.: săhăidace. — Şi: (învechit) săhaidăc, săidâc, sahaidăc, seidăe (anon. car.), (regional) săhăidăn (cade, pasca, gl.) s. n., saidâce (cv 1951, nr. 6, 30) s. n. pl. — Din pol. sahajdak. — Săidac, seidac < pol. saj» dak, tc. sajdak. sAhAiDACAR s. m. v. săhăidăcar. sAhAidAN s. n. v. săhăidac. SAHAIDACAR s. m. (învechit şi regional) Persoană care făcea sau vindea săhăidace (1) sau, p. e x t., arcuri, săgeţi, suliţe, obiecte de harnaşament etc. Şălariul..., sebierul, săhăidăcariu (a. 1748 — 1749). iorga, s. d. vi, 45. Pocloanele pe ficşlecare an...: 160 de la un sehăidăcar... (a. 1776). uricariul, xix, 324. Pentru ocupaţiile practicate de creştini şi evrei se stabileşte următoarea tabelă: „... săhăidăcari .. (a. 1820). n. a. bogdan, c. m. 101, cf. cihac, ii, 323, ddrf, gheţie, r. m., alexi, w. Breasla saidacarilor Ia biserica s-ţii Atanasie şi Chirii, n. a. bogdan, c. m. 178. Făcătorii de arcuri... se cheamă săhăidacari. iorga, c. i. iii, 173. Ce a fost mai tîrziu saidacarul, se ştie; aceşti presupuşi meşteri de arcuri s-au prefăcut pe încetul în meşteşugari şi vînzători de... efecte militare. id. ib., cf. tdrg. Pînă la calul său, din proaspăt împodobit de sahaidacarul domnesc, tl petrecu Miron. sadoveanu, o. x, 178. Uliţele tuturor breslelor care lucrează pentru război, de la armurieri pînă la săidă-cari, s-au sculat mergînd călră hipodrom, id. ib. xn, 150, cf. xin, 528, xviii, 207, scriban, d., dl, dm, DEX. — Pl.: săhăidăcari. — Şi: săidăcâr, saidacăr, (învechit) săhăidacâr, sehăidăeâr, (regional) sahaidacâr, sfeidecăr (scriban, d.) s. m. — Săhăidac + suf. -ar, SĂhAlbAR s. m. (Maram.) Cărbunar. Cf. t. papa-hagi, m. 231, alr i 1 671/355, alr ii 6 507/349. — Pl.: săhălbari. — Sehelbă + suf. -ar. 1577 SÄHÄNEL — 144 - SĂLAŞ SÄHÄNEL s. n. (învechit şi regional) Diminutiv al lui sah an (1). Ia sacii..., terpentin . . lopeşte-le trdru-n sähänel. piscupescu, o. 311/15, cf. cade. Beţi şi ospătaţi Din săhănele. marian, nu. 648. — PI.: săhănele. — Sahan + suf. -el. SĂHĂSTRESC, -EÄSCÄ adj. v. sihăstresc. SĂIIĂSTRfiŞTE adv. v. sihăstreşte. SĂHĂSTRÎ vb. IV v. sihastri. SĂHĂSTRÎE s. f. v. sihăstrie. SĂHELBĂ s. f. v. sihlă. SĂHELBE s. f. v. sihlă. SĂHÎSTRÎ vb. IV v. siliăstri. SÄHLÖS, -OÄSÄ adj. v. sihlos. SÂHNÎŞ s. n. v: sacnasiu. SÄHOÄLBE s. f. v. sihlă. SÄHRÄSTI, -E s. m. şi f. pl. V. sihastru. SÄIÄ 1 s. f. v. saia1. SĂlA 2 s. f. v. saia2. SĂlAc s. n. v. săgeac1. SAiASTRĂ s. f. (Prin Maram.; intr-un descîntec) Fiinţă supranaturală închipuită ca o zînă cu puteri magice. Suraia o viiiit, Da’ mana-i n-o sosit. D'e luatu-i d'e săiestre, O’ d'e măiestre, t. papahagi, m. 138, cf. 231. — Pronunţat: să-ias-, — Pl.: săiestre. — Cf. măiastră, v. măiestru (3). SĂICĂRĂ vb. I. Refl. şi intranz. (Prin Mold.; într-un descîntec) A se văita, a se' căina. O prins Ion a se văicăra, Săicărînd. Sini l-o audzît? Maica Domnului: — Nu ii săicăra, Nu li văicăra. gr. s. vi, 252. — Prez. ind: ? — Cf. [s ă] văicăra, căina. . SÄIDÄC s. n. v. săhăidac. SÄIDÄCÄR s. m. v. săhăidăcar. SĂIDĂCĂRÎE1 s. f. (învechit şi regional) 1. Meseria săhăidăcarului. Cf. cihac, ii, , 323, scriban, d., DL, DM, SCL 1974, 441. ' 2. Atelierul săhăidăcarului; loc unde se păstrează, se expun şi se vînd obiecte de şelărie. Cf. cihac, ii, 323, SCRIBAN, D. — Pl;: săidăcării. — Săidăcar + suf. -ie. SĂIDĂCĂRÎE2 s. f. (învechit şi regional; cu sens colectiv) Obiecte de harnaşament, de şelărie. Cf. cihac, ii, 323. Adela se mişca încoace şi încolo... privind nerăbdătoare la seidecăria empirică a birjarului. IBRĂ1LEANU, A. 118. — Pl.: săidăcării. — Şi: seidecărie s. f. — Săidac + suf. -ărie. SĂIELUŢĂ s. f. v. saieluţă2. SĂÎM s. n. v. seim. SĂIMĂN s. m. v. seimen. SAlMEN s. m. v. seimen. SĂfN, -A adj., s. f. v. sein. SĂIBîA vb. I v. sănia. SĂINCşĂ adj. (într-o ghicitoare) Diminutiv al lui s ă i n, cf. sein (1). Găinuşă Săinuşă Trece marea-n picioruşe (Raţa), şez. vii, 122, cf. pâscu, c. 37. — Pronunţat: să-i-, — Pl.: săinuşe. — Săin + suf. -uşă. sAiîVÎJŢA s. f. v. săniuţă. / SĂI.ŞI adj. pos. pl. v. său. SĂ1TĂU s. n. v. şaităul. SĂITÎSC, -EASCĂ adj. v. sătesc. SĂltJŞ s. ni. (sg.) (Regional) Numele unei plante 1 nedefinite mai Îndeaproape; (regional) bvăsniţă (Galaţi). h iii 209. — Pronunţat: să-iuş. — Etimologia necunoscută. SĂIVAfli s. n. v. saivan. SĂJAC s. n. v. săgeac1. SĂLAC, -A adj. v. sărac. sAlAF subst. (Regional) Pungă sau săculeţ In care Îşi păstrează ciobanii cele necesare pentru aprins focul (Gubaucea — Craiova). h v 280. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. SĂLA!1 s. n. v. saia'. . ; SĂLĂI2 subst. (Regional) Tăişul secerii; (regional) sălaică2 (Leleşti— Beiuş). A i 21. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. SĂLĂICĂ1 adj. (Regional; despre- fasole verde) „Bătrînă, aţoasă“ (Crişcior—Brad), paşca, gl. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. Cf. s ă 1 a i1. sAlAICĂ2 s. f. (Regional) Sălai2 (Nucet), a i 35. — Pl.: ? - — Sălai2 + suf. -că. SĂLAM s. n. v, salam1. — SĂLAMĂZDRĂ s. f. v. salamandră. SĂLĂMIE s. f. v. salam1. SALARIU s. n. v. salariu. SĂxAŞ s. n. 1. Locuinţă modestă; p. gener. loc (special amenajat) în care cineva locuieşte în mod statornic, domiciliu, locuinţă, casă, că-m i n, (astăzi rar) locaş; p. e x t. (învechit şi regional) sediu, reşedinţă (a unei autorităţi, a unei instituţii etc.); (învechit) sălăşluinţă (2),' sălăşluire (2), (învechit, rar) sălaşnă. Să-şi gătească sălaş ca cînd va veni să-l afle unde lăcuiaşte. coresi, l. 530/5. In acel loc era sălaşăle a mai marelui ostrovului, n. test. (1648), 172r/21, cf. 172v/29. Cugetul lor iaste că vor rămînea casele lor în veac şi sălaşile lor den neam ptnă în neam (a. 1651). gcr i, 155/20, cf. dosoftei, mol. 89. 1622 SÂLAŞ 145 - SĂLAŞ Nil va veni cătră tine rău şi bătaie nu să va apropia cătră sălaşul tău (a.- 1689). gcr i* 286/19. Jigăniile şi dobitoacele toate... la sălaşul monarhiii sule sosiră. cantemir, i. i. i, 232, ci. ii, 149. Nu i-au spus tn tirg, numai In sălaşul lui chir Sanfirel i-au spus (a. 1748). iorga, s. d. xii, 49, cf. 51. Pohleşti să-fi fie' lăcaşul lingă mare, să fie îndelungată lăcuinfa şi sălaşul tău (a. 1760). gcr ii, 71/7. Făcîndu-şi sălaşurile lor depărtate unul de altul.. . numai duminica să aduna, varlaam—ioasaf, 52v/13. Se înturna numitul Mihnea Vodă . . . din parohia cetăţii cătră sălaşul său. şincai, hr. ii, 125/32, cf. klein, D. 416. Leafa va fi de 400 fl..... . pe an, şi pe lingă sălaş slobod, şi 6 siîn-jeni lemne (a. 1817). iorga, s. d. xii, 207. Pentru ca să plîngă asupra mormîntului maicii sale, va veni întru sălaşul dragostei noastre cei dinţii, beldiman, n. P. ii, 85/18. Sălaşul are să aibă 10 odăi în bună stare, cu uşi i fereşte bune (a. 1825). doc. ec .346, cf. i. golescu, c., valtan, v. Slaba lumină ce mai ardea în sălaşul contesei tl îndreptă la această colibă. pm (1842), 351/16, cf. polizu. Aveam soţie, aveam şi tată, mumă, Aveam un copilaş! Viaţa-mi părea lesne . ... Privind al meu sălaş! bolliac, o, 128,. cf. ddrf. Să fiu de-acum hrană pădurilor sihastre Şi vremurilor grele! Să n-am eu nici sălaş! coşbuc., p. ii,: 179, cf. barcianu, alexi, w. După sălaşele cu întăritori de lut şi nuiele arse, un cunoscător putea_____ să reconsti- tuie civilizaţia străbătută de-a lungul vremilor. an-ghel — iosif, c. l. 45, cf. tdrg, cade. Găsi şi peştera cea rtriduită de Dumnezeu... să-i fie sălaş de sihăstrie şi de mîn/uire. STĂNOiu, c. i. 154. Nimeni nu cunoştea, nici măcar n-auzise de Bistriceanca ori de fata ei şi nici de sălaşurile lor. voiculescu, p. i, 53.' După aceea ne-am pornit cu chef la sălaşurile noastre, sadoveanu, o.' x, 434, cf. ix, 7, scriban, d. Ne făceau numai rareori cîte-o vizită la sălaş, blaga, h. 38. Nu se îndurase să părăsească sălaşul din anii începuturilor, c. pe-trescu,, a. R. 70, cf. 169. Zeci de mii de sălaşuri omeneşti consemnate în acelaşi recensămînt. contemp. 1953, nr. 328, 1/3. Din sălaşul lui copleşit de bezne... . nici nu ştiuse că se aflau pe lume, . . vile şi hoteluri şi cazinouri. v. rom. februarie 1954, 7, cf. martie 1954, 46. Pînă să-şi strămute sălaşul către munte, lucrase în Bucureşti la căile-ferate. pas, l. ii, 155. Megarienii. . . nu s-au arătat atît de războinici ca să-şi poată apăra sălaşul, tudoran, p. 213. Ana se duse într-o fugă la sălaşurile sămădăilor şi-i trezi. t. popovici, se. 26. Sălaşul lui Filoctet pe insula Lemnos e. . . un adăpost ... întocmit din bîrne grosolane, t iunie 1969, 28. Dragul mamei copilaş, Copilaş fără sălaş! jabnîk — bîrseanu, d. 198. Hai, mireasă, la sălaş De-aici năravul să-ţi laşi! marian, nu. 598. Să mai faci ş-un ficiorăş....' Să'oii la al meu salaş. şez. v, 90. Soră, surioara mea Dă-mi drumul în selaş... Că m-a bătut bărbatu. mat. folk. 1 275. A fos’ să facă în altă parte sălaşu hăsta, căşile hestea. graiul, i, 13. Acolo să locuiască, ... La sălaşele lor Să nu mai gîndească. pis-culescu, l. p. 117. înapoi A-om înturna, Pînă ni-a veni vălaş, Că urttu-i în sălaş, bîrlea, l. p. m. i, 87. Şi de ţi-o fi tare greu Să vii la sălaşul meu, Că te-oi milui şi cu. folc. mold. ii, 542. (Fig.) Sălaş să nu ne lăsăm a fi chinurilor hitleanilor. coresi, ev. 543, cf. 439. Pus-ai întunearec de-ţi ascundzi lumina Cu sălaş de ape ce-ai făcut cu mina. dosoftei, ps. 50/31, cf. 57/16. Iat-o vine! a sa frunte, al cuviinfii lăcaş, Ruşuind, inima-i arată d-al virtuţilor sălaş, heliade, 0. i, 403. Oricare turburare în inima ta simţi, Nu vezi că izvorăşte tot dintr-acel sălaş? aristia, s. 21/20. Zavistia nu-şi are nicăieri un sălaş mai trainic decît la mănăstire. stXnoiu, c. i. 91. Munte, cădelniţi de izvoare, Altar de şoimi, sătaş de sori. arghezi, vers. 25. Sînt locuri în care apele devin rele.. ., sălaş al duhurilor negre, bogza, c. o. 197. N-a mai suflat pînă cînd a înţeles că zarva şi-a mutat sălaşul de acolo, pas, l. 1, 32. Trebuia doar să dibUiască spiritul rău care pusese stăpînire pe organismul bolnavului şi să-l silească să-şi părăsească sălaşul, a. barbu, a. v. 43. Foarte rareori o persoană este unicul sălaş al răului, contemp. 1969, nr. 1 172, 5/1. <0 (Rar) Sălaş de veci = mor-mînt. La toamnă se sfinţeşte sfinta mănăstire a Put-nei... Acolo îşi găteşte măria sa sălaş de veci. sadoveanu, o. xiii, 60. + P. ext. (Rai-; cu seris colectiv) Persoanele (din aceeaşi familie) care locuiesc într-un sălaş (1). Cf. i. golescu, c. + P. anal. (în concepţiile religioase) Lo.c imaginar considerat ca sediu pentru. sfinţi, fiinţe supraomeneşti, morţi etc.; (învechit) sălăşluire (2). Lăuda-se-vor c!j»ío.s¡[í] în slavă şi se vor bucura în sălaşele sale. psalt. hur. 125r/3. în sălaşurile a tuturor ifinţilor să ne vesdim şi de a vecilor bucurie să ne îndulcim, coresi, ev. .475, cf. 511. în casa tatălui mieu sălaşuri multe sînt. n. test. (1648), 1251'/11. Şi neputînd-o înduplcca cu muncile o mutară de pre pămtnt tn sălaşele ceriului, dosoftei, v. s. septembrie 22v/10. Şi în sălaşul drepţilor odih-neşte-l. molitvenic (sec. xvn), 304, cf. 302, 305. Luîndu-ri sufletul îngerul şi purlîndu-l pre la sălaşele D\o]mnului îi arăta frumuseţea lor. mineiul (1776), 35r2/18. Pot zice... că nu trăiesc;. . . sufletul meu aţipeşte pe prispa sălaşelor Morţii, m. i. caragiale, c. 107. + P. anal. Loc de adăpost sau de culcuş al animalelor sălbatice, b î r 1 o g, c u i b, vizuină; loc în care îşi petrec viaţa sau poposesc vremelnic păsările sălbatice şi peştii. V. sălăşluire (2). Alancea oamenii vor fugi să lăcuiască în peşteri şi în sălaşele godinilor, fl. d. (1680), 7r/9. Cile alte neamuri de zburătoare. . . îşi găsesc aici sălaşul, gîrleanu, l. 94. Sălaşul său sînt apele repezi de munte şi e aproape singurul peşte care le populează, atila, p. 176. Sălaş al urşilor,, al lupilor, al tigrilor, teodoreanu, u. c. 13. în Delta Dunării paserile de apă îşi au sălaşuri pe întinderi considerabile, sadoveanu, o. xx, 81. Se pare că-şi găsise aici. sălaşul o capră, tudoran, p. 282. Delta a devenit sălaş de păsări zgomotoase, vîn. pesc. aprilie 1964, 10. Sălbăticiunile timpului... işi găsesc sălaş acolo unde ie aştepţi mai pulin. ib. mai 1964, 7. Ihtiofauna R. P. Romăne. . . cuprinde numeroase specii ce-şi găsesc sălaş în pîraiele din munţi, ap 7. <¡> (Prin lărgirea sensului) La noi se află numai o fîntînă. în ea este sălaşul unui 'balaur, ispirescu, l. 341. 4 P- ext. (Rar) Animalele sălbatice care trăiesc într-un sălaş (1). Corbule, îi zise şi Prîslea,... eu îţi voi da trei stîrvuri. — Unde dă Dumnezeu să cadă o asemenea tiflă peste mine! Mi-aş sătura sălaşul întreg. ispirescu, l. 87. + (învechit şi regional) Aşternut, culcuş (al omului). Lăuda-se-vor preapodobnicii în slavă şi bucura-se-vor în straturele sale (culcuşurile d, sălaşele h, aşternutul b 1938). psalt. 307. Dar tu, bade Ionaş, Tot tn pene ai sălaş, jarnîk — bîrseanu, D. 460. Bună sara crai nou. . . Uită-te şi spre mine De mă vezi Că nu mă pot odihni în casa mea Şi tn sălaşul meu. şez. xii, 137. <0> Expr. (învechit, rar) A îace sălaş (cu cineva) = a avea relaţii sexuale (cu cineva). împăratul îndrăzni de grăi cătră ea cu pohta curviii: cum să-s culce cu ea.. . şi aşe face David sălaş cu ea. ap. d. pop, m. 50. + (Regional) Locaş de cult. Eu m-oi face Un mic dăscălaş La ăst sftnt sălaş, Ş-oi duce plocoane Tot pe la icoane. balade, iii, 155. + (Prin Transilv.) Placentă (2). Pe muierea, după ce face, o leagă, după ce-i taie bu-ricu, şi-o pune-n pal şi şade moaşa de lapădă nevasta sălaşu. conv. lit. xxxvi, 549, cf. teaha, c. n. 262. + (Regional, mai ales în Transilv. şi Maram.) Sicriu, coşciug. Dacă moare finul, nînaşul trebuie să-i ducă sălaşul ta mbrmînt. marian, na. 295, cf. id. î. 235. Văd că-i scris... Să n-am eu nici sălaş, Nici preoţi. coşbuc, p. ii, 179, cf. tdrg. Sicriul pentru morţi, numit sălaş, cosciug, raclă ..., se face după măsura decedatului. pamfile, i. c. 157, cf. cade, arh. folk. i, 159. Mbare fără lumină Şi la cap fără perină Ş-aşa trage cu năcaz Că nu-s seînduri spre sălaş, Nici nu-i pînză pe oiroz. jarnîk — bîrseanu, D; 320. N-aibă pînză pe obraz, Nici ţărînă pe sălaş, mîndrescu, l. p. 116, 1622 SĂLAŞ - U6 - SĂLAŞ cf. viciu, gl. Ş-o făcut aşedzălaş Pînă m-a băga-n sălaş. ţiPjLEa, p. p. 36. Colacii de la nănăşi Ţi i-o dat peste sălaş, bîrlea, b. 124. Cine-o făcut sălaşu Nu-l primească pămintu. id. l. p. m. ii, 51, cf. 97. ¡j'ie patru âet'eraş. Să-mi tragă lîngă salaş. T. papahagi, m. 17, cf. 35. Pune pă sălaş ba fi la popă. alr ii/i mn 89, 2 712/272, cf. alrm i/ii h 416, alrt ii 128, a v 16, 17, vi 4, 8, LEXIC REG. II, 03. 2. Loc unde poposeşte cineva pentru a se odihni» pentru a găsi adăpost ori găzduire; p. ext. (de obicei In legătură cu verbele „a da“, „a cere“, „a căuta“, „a găsi“ etc.) adăpost, găzduire vremelnică oferită cuiva sau obţinută de cineva, (popular) s ă-lăşluire (5). Ai datu sălaş vrunui câlătoru (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 454/2. Şi-l puse in iasle pentru căce nu era lor loc în sălaş (casa de popas b 1938). N. test. (1648), 67v/29. I-au adus pre ei la sălaşu (în cămara de o s p ă ţ b 1938). biblia (1688), 2011/!, cf. anon. car., lex. marş. 97. Să-i găzduieşti ..., să le dai sălaş şi ce să vor ruga de dumneata (a. 1760). BUL. COM. IST. II, 214, Cf. BUDAI-DELEANU, lex. Omul cel rău.. . niminea nici sălaş a-i da nu trebuie, ţichindeal, f. 46/9. Va sosi acolo un sehastru pentru care să îngrijească de sălaş, bariţiu, p. a. i, 419. La un sat dacă ajunse, trase să-şi cate sălaş, pann, h. 75/9, cf. id. p. v. iii, 87/9. Mulţi dar nobili îl duseră la un osebit salaş, Şi acolo culcîndu-se a zăcut pe pat cîtvaş. id. e. ii, 116/15. Cînd veni omul să se roage pentru sălaş, el îi zise... ispirescu, l. 175. Aici trage la o babă săracă în marginea satului şi o roagă să-i deie sălaş pe cîteva zile. conv. lit. xvii, 164. Veţi fi voi binecuvîntaţi Sălaş pe noapte de-o să-mi daţi. sam. m, 795, cf. şXineanu2, resmebiţă, d., cade, scriban, d. Tot adormită părea şi lunca dintre sat şi balta Ungă care îşi găsise pentru cîteva zile sălaş şatra, stancu, ş. 18. Căutasem un sălaş de linişte în acea sihăstrie, v. rom. iulie 1954, 5. Du-te, mulă-te la Crufu. El ţi-o da sălaş. ib. aprilie 1955, 135. Ş-oi veni să-mi dai sălaş, jarnîk — bîrseanii, d. 74. Mă dusei la naş lonaş Să-l rog să-mi dea salaş. marian, sa. 336. Mulţămi de sălaş, apoi se duse. pe-aci-ncolo. reteganul, p. iii, 27. Sălaş şi-au cerul, bibicescu, p. p. 241. Sănătate bună şi mulţămesc dumitale pentru sălaşul ce mi-ai dat. mera, l. b.' 63. Pocte-ai căpăta sălaş Că pe-acolo sînt păstori Foarte buni şi primitori. t. papahagi, m. 188. Codrule cu foaia deasă, Mul’fii-ai dai sălaş şi casă. gr. s. vi, 194. Cizmaş mare, Doar mie sălaş mi-i dare. bîrlea, l. p. m. i, 38. L-am primit şi l-am ominit, i-am dat sălaş, alr ii 4 841/53, cf. ib. 4 841/141, 157, 172, 229, 250, 325, 574, a v 15. Ş-ar tere sălaş la iei amu să hod'ittească-n noaptea asta.'o. bîrlea, a. p. ii, 478, cf. i, 513. (Fi g.) Slujba şi lauda lui Dumnezău va avea sălaş în cetatea lui în Sion. n. test. (1648), mr/17. De aicea pîn’ la Blaj, Dorul meu n-are sălaş, jarnîk— bîrseanu, d. 138. O Loc. v b. (învechit) A se afla In sălaş = a sălăşlui (3). Prenumăraţia se face la d. Folila, carele să află în sălaş în casele d. marelui vornic Gheorghie Filipescu. cr (1830), 364, 2/2. “O" (Prin analogie) Cintezii şi sti-cleţii care ceruseră sălaş în peşteră cît ţinuse puterea iernii se mutaseră pe crenguţele mestecenilor, sado-veanu, o. xii, 17. 3. (învechit şi regional) Construcţie (rudimentară făcută pe locurile de păşunat, în ţarină, la munte etp.) care serveşte ca locuinţă sau ca adăpost sezonier pentru oameni sau animale. Alţi striini să nu fie volnici a mergere acolo înlr-acel munte... că dumnealor au curăţit muntele şi au făcut sălaş (a. 1678). bul. com. ist. ii, 259. Fugi pîn’în codrii Ciucului. .. şi nimeri la nişte pădurari... Şi-i spuse de toate, cum au rătăcit şi au nemerit la sălaşul lor. anon. cantac., cmi, 134. Nici să cutezăm a face pe pămînlul Moldovei lăcaş au sălaş pentru păstorii noştri, amiras, let. iii, 172/ 9, cf. valian, v. Sălaşul este o clădire mică. .. din birne necioplite şi neincheiate, cu un acoperiş de scînduri. vuia, ţ. h. 88. Cucuruzul se rupe de pe tulei cu pă-nuşă cu tot; se cară la sălaş, pribeagul, p. r. 74, cf. 53, 62. Dinaintea unei colibe ardea un foc de trestie cu pălălăi lungi: acolo era sălaşul baciului, sadoveanu, 0. xvT, 26, cf. xii, 429. Descoperiseră via... Sălaşul era părăsit, fără geamuri, fără uşi. t. popovici, s. 485, cf. h xviii 25, 261, 268, viciu, gl., com. din straja — rXdăuţi. La salaş şăd oameñi cu vitSel'e primăvara cin fată oile. gregorian, cl. 62, cf. chest. ii 35/412, 37/4, 118a/29, 429/1, 255, alr i 308/229, 1 707/28, 1 788/103, a iii 18, iv 2, 5. Bună-i brînza, bunu-i caşu, amaru-i sălaşu- zanne, p. iii, 355. + (Regional) Loc unde îşi închid ciobanii oile, în timpul nopţii, ca să îngraşe pămîntul cu excrementele. Com. din jidoştiţa — drobeta turnu severin. + (Regional; în forma salaş) Loc unde se adăpostesc oile la amiază, în timpul verii. V. stanişte. (Vicovu de Sus — Rădăuţi), glosar reg. 4. (învechit) Cort; p. ext. campament sau aşezare (temporară) în corturi; tabără. Şi mîniară Moisii în sălaşu (tabără d). psalt. 224. Pasări cu peane... Căzură pre mijloc de pîlcul lor Şi împrejur de sălaşele (tabără d) lor. coresi, ps. 211/4. Au Intrat în munte să treacă..., iară oamenii dumiilor voastre au curs după-nşi şi i-au giu(n)s durmind în sălaş, noaptea, de acii i-au tăiat şi-au jecuit (începutul sec. XVII). iorga, d. b. i, 15. Şi unealtele lui le-au pus la sălaşul lui (cortul lui b 1938). biblia (1688), 2091/31. Au mers în tabăra de la Sas-Sebeş.. . fiindcă Malas-pina era bolnav în sălaşul lui, s-au abătut pre la el. şincai, hr. ii, 272/22. La Mirmidon a sosit, la sălaşul de vase şi corturi, Unde-l aflară pe el Ungă cort. murnu, 1, 13. Luă cei doi ostaşi şi se duse la sălaşul lor şi făcură un foc mare să se prăjească toată noaptea, dumi-traşcu, str. 13. 4- Spec. (Curent; de obicei urmat de determinări ca „de ţigani“, „ţigănesc“ etc.) Cort de ţigani (nomazi); p. ext. familie sau grup de familii de ţigani (nomazi sau robi) locuind de obicei în corturi şi adesea aflate sub conducerea unui vătaf; şatră (I 2). 19 salaşi de ţigani (a. 1588). cuv. d. bXtr. Ii, 211/21. I-am mai dat şi zece sălaşe ţigani (a. 1712). uricahiul, xi, 221/30. 45 de sălaşe de ţigani (a. 1793). ib. xvi, 208. Un sălaş dă ţigani (a. 1802). doc. ec. 71. Aduce tot sălaşul ţigănesc, pann, p. v. iii, 49/16. Adusese soţului ei ca dotă... şi vreo două sute salaşe (familii) de ţigani, sion. p. 65. S-adaugi încă două sălaşe de ţigani în foaia de zestre, alecsandri, t. 347, cf. cihac, II, 524, DDRF. Petru Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, dă mînăstirei Probata 4 sălaşe de ţigani, xenopol, i. r. iii, 138. Ţiganii sînt împrăştiaţi prin toată Moldova şi nici un boier nu este care să nu aibă robi vreo cîteva sălaşe dintr-înşii. n. a. bogdan, c. m. 58. Se închinau fabricii şi patru sălaşe ţigani, meşteri de hier. iorga, c. i. iii, 193, cf. şXi-neanu, d. u. în harmalaia de sălaş zlătăresc... ar fi ptitiit vedea o muncă strunită, ciauşanu, r. scut. 80. O oştire de argaţi era sub ordinele lui, şi cinci sălaşe de ţigani, cocea, s. i, 236. Dimineaţa, mă aşteptam să găsesc înşiraţi pe călcîie pe toţi dancii şi puradeii şatrei. Nici ţipenie de sălaş ţigănesc, voiculescu, p. ii, 62. în tinereţea lui ăsta s-a bătut cu un sălaş de spoitori, sadoveanu, o. xviii, 551. A poposit în luncă, lîngă gîrlă... un sălaş de ţigani, stancu, d. 231, cf. 474. Te porţi cu casa în care trăieşti ca o ţigancă de sălaş, preda, r. 66. Aproape de sălaşurile ţiganilor şi de răstoacă, era casa lui. t. popovici, se. 63, cf. ra-dulescu-codin, î. 358, chest. ii 24/97. Boierii m-au dăruit ...Cu mărămi din pozînari, Cu sălaşe de rudari. BALADE, III, 75. 5. (Regional) încăpere sau construcţie specială dintr-o gospodărie, unde se adăpostesc vitele (v. grajd), oile (v. staul) etc.; (la pl.) acareturi. Multe familii ţin şi odaia aceasta de paradă^ locuind iarna în bucătărie, mai ales cînd au „sălaşe“, molin, r b. 288. Adăpostul porcilor (porcăreaţa, cocina sau sălaşiul) va fi astfel făcut încît să poată avea în per- J622 sXlaşnă *- 147 - SĂLĂŞITOR manenţă cea mai l, dm. Dar poteca duce Tocmai la răscruce Unde-mi sălăşeşte Şi mi te pîndeşte Ianoş Ungurul, teodorescu, p. p. 497. 2. In tranz. A sălăşlui (3). Cf. lm. O salaşit noapt'e înt-o casă la uo muiere, teaha, c. n. 262. 3. T r a n z. A găzdui. Cf. lm, teaha, c. n. 262. — Prez. ind.: sălăşesc. — Şi: salaşi vb. IV. teaha, c. n. 262. — V. sălaş. SĂLĂŞI Î vb. IV v. sălăşui. SĂLĂŞÎ ME s. f. (Regional) „Loc de odihnă pe care s-a aşezat ceva sau cineva“ (Gherţa Mică — Satu Mare). Cf. arh. folk. vi, 299. O fost aici... sălăşîme de marhă... . ş-apăi s-o făcut căş, s-o numit aci oamini. ib. 213. — Sălaş suf. -ime. SĂLĂŞIT0R, -OÄRE adj., subst. 1. Adj., s. m. şi f. (învechit, rar) (Persoană) care (se) sălăşluieşte (3); (Învechit, rar) sălăşluitor (3). Cf. lm. 1646 SĂLĂŞLUI - i4â - SÂLÂŞLtrt 2. S. f. (Bot.; regional) Osul-iepurelui (Ononis hir-cina, spinosa şi arvensis). Cf. lb, polizu. Această plantă se mai numeşte sudoarea-calutui, osul-iepurelui, dărmotin şi sălăşitoare. hem 1 921, cf. lm, conv. lit. xxiii, 1 054, ddrf, gheţie, r. m., brandza, fl. 556, ALEXI, W., TDRG, PANŢU, PL., CADE, BORZA, D. 120. — PI.: sălăşitori, -oare. — Sălăşi + suf. -tor. SĂLĂŞLUÎ vb. IV. ft'Intranz. (Despre oameni) A sta, a-şi avea-locuinţa, sălaşul (1) într-un anumit loc, a locui; a-şi duce existenţa, a , t r ă i, a vieţui; (învechit) a sălăşui (1), (regional) a sălăşi (t). Şi voiu pune loc norodului mieu. . . şi-l voiu răsădi pre el şi va sălăşlui (să locuiască b 1938) deosebit, biblia (1688), 2242/42, cf. 241/24, ANON. CAR., KLEIN, D. 416, I. GOLESCU, C., POLIZU. în pădure!... aici sălăşluieşte M ama-Pădurii! gane, n. în, 57, cf. alexi, w., şăineanu 2. Părăsesc o casă unde apusese o viaţă, sătulă de a sălăşlui o sută de ani în aceeaşi închisoare de lut. anghel, pr. 61, :cf. tdrg, resmeriţă, d. Trupuri de clădiri multe pentru a putea sălăşlui toată liota şi ţigănia. m. i. caragiale, c. 22. Această dorinţă sfîşie fără îndurare existenţa tuturor, fie că sălăşluiesc pe tronuri regeşti sau în, bordeiele umile. în plr ii, 495, cf. cade. Eram numai noi singuri acolo, în locuri unde n-a sălăşluit niciodată omul. sadoveanu, o. ix, 203, cf. xi, 39, xii, 10, 130, scriban, d. Apăru, la etajul unde sălăşluiesc, într-o insulă de asfalt, un greiere elegant, arghezi, s! viii, 50. Sălăşluiam acolo într-o veche şi îmbietoare căsuţă de lemn. blaga, h. 162, cf. id. poezii, 388. Oamenii trudei creatoare şi copiii lor' sălăşluiau în magherniţe. contemp. 1953, nr. 326, 1/3. Za vizuina Dochiei. . . sălăşluia o sihastră. ist. lit. rom. ii, 368. Junele... a părăsii căminul studenţesc unde sălăşluia şi s-a mutat în locuinţa domnişoarei, contemp. 1969, nr. 1172, 2/7. (Refl.; învechit şi regional) Osedec era 'nepot lui Nevrod, pentru aceaia să sălăşluia în polate (a. 1600 — 1625). gcr i, 66/10. Noi nu sîntem harnici nici pre pămînt de a ne sălăşluit neagoe, înv. 116/18. Acolo trăia, Voinic nu vedea... Aşa, tot aşa Se sălăşluia Şi ea că-mi trăia Dumnezeu cît vrea. Teodorescu, P. P. 35. Mama-Pădurei să sălăşluieşte în crierii califilor, unde desimea este mai întemeiată. şez. i, 151,/fejţîn concepţiile religioase, cu aluzie la locuri imagmare considerate ca sediu pentru fiinţe supraomeneşti, sfinţi, morţi etc.) Purtîndu-l pre la sălaşele D[o]mnului. . . şi-l întreba unde-i place să sălăş-luiască. mineiul (t776), 35r2/20. în iad sălăşluiesc... trădătorii şi hainii, ist. lit. rom. ii, 75. în rai sălăşluiesc numai cei ce nu au făcut păcate pe lume. şez. ii, 160. (Refl.) Făcu Dumnezeu omul... şi-l puse să se sălăşluiască în Edem (a. 1620). gcr i, 58/5. *0 Fig. în capul pedepsit şi cu multe nevoi domirit crierii cei mulţi sălăşluiesc, cantemir, i. i. i, 79. Au lăsat sînul tatălui şi au venit de au sălăşluit în prea curatul şi sîntul pîntecele tău. antim, p. 40. Lăcaşurile unde să sălăşluiască învăţăturile meşteşugarilor (a. 1823). n. a. bogdan, c. m. 108. Şi nu sînt nimic... o podoabă închipuită de om în care sălăşluia un suflet tare. delavrancea, o. ii, 260. Convingîndu-se că-n el sălăşluieşte o forţă. . . simţea cum îi creşte o nouă putere in suflet, agîrbiceanu, a. 60. Ceva străin a sălăşluit în ea. id. s. 496. Trebuie idealizate toate actele măreţe ale unui popor şi tot divinul care poate sălăşlui în om. în plr ii, 259. Niciodată n-a sălăşluit atîta mîndrie în casa Herdelea, ca în zilele acestea, rebreanu, i. 184. Nici judecata, nici mila, în timpul muncei, nu sălăşluiau între zidurile fabricei. ardeleanu, d. 106. în sufletul ei a începui a sălăşlui, la început, duşmănia. id. ib. 264, cf. 287. în făptura sa... sălăşluia, mistuit de toate flăcările Sodomei, un suflet de femeie. m. i. caragiale, c. 58. într-o colibă sălăşluieşte vîntul. lesnea, i. 34. în mine sălăşluia un glas rău care în- cerca să mă smulgă farmecului, vlasiu, d. 199. Un suflet aristocratic a sălăşluit în acest cîine urît. arghezi, s. ix, 61. Aici sălăşluieşte Liniştea! cXlinescu, c. o. 308. în ei sălăşluiesc toate virtualităţile deopotrivă. ralea, s. t. i, 36, cf. ii, 186, 261. în sufletul lui... sălăşluia ascunsă teama omului care a trecut de cîteva ori pe lingă moarte, v. rom. martie 1954, 208. Trăia pentru ea şi pentru ceva perfect, nemai-atins, care voise să sălăşluiască în ea, ca o binecuvîn-tare. demetrius, a. 82. Sălăşluia în noi o altă lume. labiş, p. 136. O bunătate şi o căldură care nu pot sălăşlui altundeva dectl într-o inimă de femeie. lXncrXnjan, c. i, 48. Poezia sălăşluieşte în chiar substanţa acestei istorisiri policrome, t octombrie 1968, 61. Pentru a distruge reprobabilul sentiment, inexistent în sine, se impune a fi dinamitată întreaga structură poetică în care acesta sălăşluieşte, românia literarX, 1969, nr. 14, 8/3, cf. nr. 17, 28/1. Urîturile mele... Acolo să vă-cuiască, Acolo să lăcuiască, Acolo să sălăşluiască. pXsculescu, l. p. 123. 0 (Prin analogie) Prin preajma turnurilor părăsite... nu mai sălăşluiau decît cucu-veicile. blaga, H. 48. Cunoscînd locurile Unde sălăşluieşte [animalul] vom şti unde să aşezăm capcana. vÎn. PEse. iunie 1962, 6. <0 (Prin lărgirea sensului) Acum nu sălăşluia în apă nici un balaur, blaga, h. 63. Balaurii sălăşluiesc în nouri. şez. i,-244, + (Rar) A-şi avea culcuşul, a dorini. Atîta omenire ... sălăşluia în paturile de lemn suprapuse, arghezi, l. 225. 2.-Refl. şi tranz. (De obicei cu determinări locale) A (se) aşeza, a (se) stabili într-un loc, a(-şi) fixa domiciliul, sediul; a (se) instala; (învechit şi regional) a (se) sălăşui (2), a lăcăşlui. [Dumnezeu] pus-au pustinia în iazere de ape... Şi băgă (sălăşlui v, lăcăşlui D, mută h) acie flămînzii şi fea-ceră cetăţi, psalt. 232. Şi veni de să sălăşlui în cetatea carea să cheamă Nazaret. n. test. (1648), 4T/28. Să sălăşluiră în pustie ca nişte hi ară şi lăcuiră prin munţi. neagoe, Înv. 126/8. Delungaiu-me fugind şi sînt (m-am sălăşluit d) întru pustinie. psalt. 104. Şi-l sălăşlui (l-a aşezat b 1938) pre dînsul în preajma grădinii desfătăciunii. biblia (1688), 31/53. Au venit în Bugeac şi s-au sălăşluit lingă... Cetatea Albă (începu tul sec. XVIII).mag. ist. i, 294/5, cf. 295/3, gcr i, 366/15. Aicea Vagoa împreună cu cei dimprejurul lui s-ari sălăşluit, cort făcînd pomii, aethiopica, 46v/2, cf. varlaam—ioasaf, 51r/12. întru un loc neumblat ducîndu-să, împreună cu hiarăle s-au sălăşluit (a. 1809). gcr ii, 203/16. Iară Avraam s-au sălăşluit în pămîntul Hanaan. calendariu (1814), 108/1. Să lasă o căscioară întunecoasă... şi să se sălăşluiască într-un palat strălucit. gorjÂn, h. iv, 81/33. Clăcaşii ce să află sălăşluiţi pă proprietatea sfintei mănăstiri... sînt toţi în număru ce să arată mai jos (a. 1834). doc. ec. 567. Proprietarii se îndatorează să dea fieşcăruia sătean sălăşluit pe moşia sa... fm (1841), 3161/23, cf. polizu, tdrg, resmeriţX, p., cade, scriban, d. Înhăţînd-o, s-au sălăşluit cu dînsa în pustie la moşiile sale. sbiera, p. 51. <$> (In concepţiile religioase, cu aluzie la locuri imaginare considerate ca sediu pentru fiinţe supraomeneşti, sfinţi, morţi etc.) Doamne...,- cire se va sălăşui (sălăşlui d, muta u) în codrul sfînt al tău? psalt. 20, cf. 5, 292. Acesta... să sălăşluiaşte în sălaşele ceriului, dosoftei, v. s. septembrie I0r/17. Carele petreace întru agiutoriul înălţatului, in coperă-mîntul D[u]mn[e]dzăului ceriului să sălăşluiaşte (a. 1689). gcr i, 286/6. I-au sălăşluit pre amîndoi în rai. N. costin, l. 50. Sălăşluiaşte-l în laturea aleşilor tăi, în locul dulceţii. molitvenic (sec. xvn), 306, cf. 303. Sufletele tuturor drepţilor... în rai pînă la prea-slăvită înălţarea sa le-au sălăşluit, iacov, syn. 8r/2. Di păcate ne fereşti Şi în rai ne sălăşluieşti (a. 1785). gcr ii, 144/3. în rai v-aţi sălăşluit Şi mărire aţi primit. şez. viii, 42. O F i g. Frica întru inima mea se sălăşlui (ante 1633). gcr i, 82/5. Şi cuvîntul trup să făcu şi să sălăşlui întru noi (a. 1693). gcr i, 309/9. întru numele tău, D[oa]mne,. . . cu pace mă voi culca..:, 1647 SĂLĂŞLUIA - 149 - SĂLĂŞLUIRE că tu însuţi spre nădejde m-ai sălăşluit, bucov. 20v/17. Cmîntul... s-au sălăşluit în pînieee de fecioară, mi-neiujl (1776), 72rl/9. Şi înţeleptul Solomon cunoscînd că sînt unite, şi împreună cu înţelepciunea sălăşluite toate bunătăţile, zice..« (a. 1775). uricariul, i, 75, cf. varlaam—ioasaf, 6v/3, calendariu (1814), 32/24. Şi pacea lui D{xi\mnezeu să se sălăşluiască întră inimile voastre, ţichindeal, f. 458/11, cf. 113/13. Fericirea . .. numai în sînul unui prieten poale a se sălăşlui. marco vio, c. 37/11, cf. 40/18, id. d. 96/11. N-am gîndit niciodată că sfînta poezie va veni să se sălăşluiască în casa mea. negruzzi, s. i, 76. Întotdeauna a rîmnit la veselia altora şi niciodată nu s-a mai sălăşluit în sufletul lui ticna acestora, conv. lit. xxvi, 828, cf. 8i9. Cu cît acest produs original va fi redat în formele consfinţite de veacuri, cu atît se va putea sălăşlui mai uşor şi mai întreg în sufletul omenirii. în plr ii, 387. în aer să sălăşluise o tăcere adîncă. dan, u. 193. Rămîne din toată această epocă de 25 de ani o poezie sălăşluită în inima oamenilor, scînteia, 1969, nr. 8 214. Mărin roşiu, Aicea nu te cocini, Nu te sălăşlui, candrea, ţ. o. 41. + Tranz. (învechit) A popula. împle (sălăşluiadză d, locuieşte b 1938) pămîntul şi paşte-te întru bogăţia-i. psalt. 67. In toată Dachia cetăţi făcînd. .. cu orăşeni romani să le sălăşluiască. cantemir, hr. 105. Aproapele nostru este, şi sînt toţi oamenii cari sălăşluiesc pămîntul (a. 1889). uricariul, ii, 211. 3. In tranz. şi (învechit) refl. (Popular) A petrece noaptea (v. mînea 1) sau un anumit timp undeva (v. mine a 2), a trage în gazdă, a locui provizoriu la cineva; (învechit) a (se) sălăşui (3), (regional) a sălăşi (2). Mearse afară den oraş, în Vithaniia, şi să sălăşlui acolo. Iară demineaţa tur-nţnd în oraş. n. test. (1648), 27r/33. Unde vei mearge şi unde vei sălăşlui (unde vei mineaB 1938) mă voiu sălăşlui, biblia (1688), 1921/55. Au rămas de au sălăşluit acolea pînă a doua zi (începutul sec. XVIII), mag. ist. iv, 153/6. Sălăşluise la el peste noapte, micu, L. 167/2. Întorcîndn-se craiul biruitoriu din Ţeara Românească... iarăşi acolo au sălăşluit, şi fata chemată fiind la el i-au spus că este tăroasă. şincai, hr. i, 362/24. Am hotărît a sălăşlui în coliba ta. bel-diman, n. p. ii, 85/24, cf. lb, valian, v. La o văduvă sosiră Unde şi sălăşluiră. bXrac, a. 40/14, cf. cade. Ţol timpul cît am sălăşluit aici, pacea aceasta... n-a fost tulburată, sadoveanu, o. ix, 229. Drumarii mei se sălăşluiră în casa văduvei, mera, l. b. 90. + 1 n -tranz. şi refl. recipr. (învechit, rar) A avea relaţii sexuale cu cineva. Va veni şi aşe el va sălăşlui cu tine şi-s vii fi arăduit tăroasă. ap. d. pop, m. 50. N-au mărs la casa sa de să-ş vadă curţile şi curtenii săi şi să să sălăşluiască cu d[oa]mna sa. id. ib. + Refl. (învechit, rar) A se opri (2), a poposi (I). Tînărul în floare vîrslei... se va sălăşlui in mijlocul mormînturilor ca să gîndească la nenorocirile tale. marcovici, c. 75/12. 4. Tranz. (învechit şi regional; complementul indică oameni) A găzdui. Veniră de-i sălăşlui şi-i ospătă. dosoftei, v. s. septembrie 25r/5. Casa maică-mea n-a fost de sălăşluit boiariului aceluia (a. 1746). bul. com. ist. ii, 231, cf. lb, şăineanu 2, ţdrg, res-meriţX, d., cade. Ne-am dus să vizităm vestalele sălăşluite... în vecinătatea căminului nostru, brăescu, a. 195. I-a adus apoi la chilia lui, sălăşluindu-i, acum vara, afară pe prispă, voiculescu, p. i, 287, cf. iordan, l. r. a. 346. Să sălăşluiţi Pe cei neavuţi, sevastos, n. 139. -0 Fig. Bubă de nouă neamuri... Acolea nu te-alipt'i Că (cutare) nu te pgte sălăşlui, candrea, ţ. o. 24. — Prez. ind.: sălăşluiesc. — Şi: (învechit, rar) să» lăşluiă vb. I. — Din magh. szâllâsol. SĂLĂŞLUIA vb. I v. sălăşlui. SĂLĂŞLUÎNŢĂ s. f. (învechit) 1. Faptul de a-şi avea sediul, reşedinţa. Să cheamă salul Moni, adecă lăcaş sau sălaş pentru sălăşluinţa acestor sp[i]/i/e moşlii. dosoftei, v. s. septembrie 6v/5. 2. Sălaş (1). Cf. i. golescu, c. Protestul trebuie să se facă la sălăşluinţa trasului (a. 1840). ap. tdrg, cf. ddrf. începură deci a împiedica strămutările şi apoi a readuce cu sila pe acei fugiţi la sălăşluinţele lor. xenopol, i. r. iv, 151, cf. ii, 18, gheţie, r. m., alexi, w., şXineanu 2, cade, scriban, d., dl, dm, dex. «C> (Prin lărgirea sensului) Nişte palaturi ca de domni era sălăşluinţa unui zmeu. ispirescu, l. 337. — PI.: sălăşluinţe. — Sălăşlui + suf. -inţă. SĂLĂŞLUÎRE s. f. 1. Acţiunea de a (s e) sălăşlui (1) şi rezultatul ei; locuire sau vieţuire lntr-un anumit loc. Locurile pe apa Tisii le-au dat ungurilor în sălăşluire. cantemir, hr. 355, cf. 180. Cei ce s-au aşezat întru sălăşluire aici întîi au cuprins judeţul Romanaţilor. vXcXresctjl, ap. odobescu, s. i, 300, cf. klein, d. 416, budai-deleanu, lex. Şi de va dovedi veniţi acolo la dînşii cu sălăşluirea alţi lăcuitori, de la alte sale, să-i rădice şi să-i trimiţă înapoi la urma lor (a. 1826). doc. ec. 368, cf. i. golescu, c., polizu, ddrf. Ţoi printre boieri îşi făcuse vacul, şi din sălăşluirea aceasta îndelungată se alesese el şi cu ştiinţa unui cîntec străin, luc. vi, 389, cf. cade, dl, dm. O (în concepţiile religioase) Măcar de ne despărţim de trupul cel vremelnic, dar spre mai bună sălăşluire treacem şi cu sufletul petreacem in veaci (a. 1785). gcr ii, 147/23. <)> (Prin analogie) Partea din josul vadului trebuie căutată să fie destul de adîncă, de întinsă şi potrivită sălăşluire peştilor mari. atila, p. 47, cf. 49. 2. (învechit; concretizat) Sălaş (1); p. ext. aşezare umană. Fiilor lui Israil... zise:... Să nu ardeţi foc în toată sălăşluirea voastră în zioa sîmbctelor. biblia (1688), 651/22. Lăcaşurile şi sălăşluirile troa-deanilor.. . cerceta şi le privea, cantemir, hr. 102. Pentru ca colonia (aşa zicea romanii sălăşluirelor sau sloboziilor noauo) ... mai fără grije şi mai Cu odihnă să poală petreace... id. ib. 105. Să fie apăraţi... ca să poată şi ei intr-aeeastă vreme a-şi face sălăşluire şi a să întemeia (a. 1775). bul. com. ist. v, 267. Sălăşluire pentru domnie şi pentru dregătoriile şi pentru judecătoriile pămînteşti (a. 1812). uricariul, i, 190. în proasta sălăşluire vă poftesc ca să intraţi, beldi-man, o. 28/16. înlr-acest catastih se va însemna al lor nume, porecla, neamul.. ., sălăşluirea de acum; reg. org. 38/14. Puind el la cale sălăşluirea, bucătăria, hruba... îi lipsă acum numai trii lucruri care le socoti de nevoie. drXghici, r. 121/21. înlesnindu-să comunicaţia oraşului înlăunlrul sălăşluirilor şi cu cele de afară, regul. org. 567/4, cf. polizu. Toate ne arată cît de mult ţine la sălăşluirea lui omul aşezat, xenopol, i. r. ii, 30, cf. barcianu, cade, scriban, d., dl, dm. O Fig. Fost-ai lăcaş lui D[n]mnezeu..., fecioară prea lăudată intru care ş-au făcut sălăşluirea negrăită cel ce lăcuiaşte in ceriuri. mineiul (1776), 105rl/9. + P. anal. (în concepţiile religioase) Loc imaginar considerat ca sediu pentru sfinţi, fiinţe supraomeneşti, morţi etc.; sălaş (1). Cîtu-s iubite sălăşluirile tale, Doamne a puterilor, dosoftei, ap. gcr i, 239/8. Eu n-am venit, o, umbre! să :turbur pacea . noastră... Este ş-a mea odihnă sălăşluirea voastră, heliade, o. i, 179. Nu voiesc a cînta... strălucitoarele lăcaşuri ale îngerilor., spăimtntătoarea sălăşluire a chinurilor şi a relelor, marcovici, c. 111/6. + P. anal. Loc în care îşi petrec viaţa sau .poposesc vremelnic păsările sălbatice, V. sălaş (1). O pasăre... avea-nainte cele mai mici rămurele In loc de sălăşluire, de să odihnea pe ele. pann, e. i, 52/13. + S p e c. Mică aşezare umană de proporţiile unui cătun sau ale unui sat; (Învechit şi regional) sălaş (6). Acele opt sate.,. 1650 sălăşî.uitor SĂLĂŢIC ce s-au zis mai sus, cUnoscîndu-se întru adevăr sălăş-luirea dă margine, s-au chibzuit ca să să socotească cti oareşce adaos dă oameni (a. 1819). doc. ec. 207, cf. LB. 3. (învechit, rar) Acţiunea de a (se) sălăşlui (2) şi rezultatul ei; aşezare, instalare, stabilire á cuiva lntr-un anumit loc. Părăsim a tnsămna a elinilor In Evropa, Asia şt Africa sălăşluiri, ţi tn toate a lumii părţi puneri de temelii de ţări. cantemir. hr. 88. 4. (Popular) Acţiunea de a (s e) sălăşlui (3) şi rezultatul ei; loc în care cineva se opreşte, petrece, locuieşte în mod temporar. însăşi sălăşluirea ta în curţile lui Taţie iaste foarte primejdioasă pentru tine. bkldiman, N. P. i, 31/17, cf. valían, v. Alegîndu-şi... sălăşluirea pe vremea vînării aurului în prunduri. REGUL. org. 45/18, cf. polizu. Zilele acestea de aspră şi singuratică sălăşluire tn creştetul de stincă al Măgurii făcură pe Pintilie să cugete la faptele lui. mironescu, s. 202. 5. (Popular; de obicei în legătură cu verbele „a da“, „a cere“, „a găsi“ etc.) Sălaş (2). Cf. sălăşlui (4). Vei afla sălăşluirea palatului ce s-au zidit. mineiul (1776), 35rl/33. Arii purces ca să aflu pre biruitoriul mieu şi la el să cei sălăşluire. beldiman, n. P. ii, 29/16, cf. lb. Am nimerit la casa d-tale şi te rog să-mi dai sălăşluire! creangă, o. 132, cf. alexi, W., ŞĂINEANU2, CADE, SCRIBAN, D., dl, DM, DEX. — PI.: sălăşluiri. . - V. sălăşlui. SĂLĂŞI/U1T0R, -OÁRE adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. şi f. (învechit) (Persoană) care sălăşluieşte (I), locuieşte, trăieşte într-un anumit loc. V. locuitor. S-au cerut dă la toate judeţile catagi ifii dă toţi sălăşluitorii fieşcăruia judeţ (a. 1819). doc. ec. 204. Vatra satelor... să se îndrepteze după suma sălăşlui-torilor ce vor avea (a. 1-819). ib. 216. Dare pentru patentă care se va împlini de la toţi neguţătorii şi meşterii sălăşluitori prin oraşe şi tîrguri, împărţiţi pe corporaţii. REG. ORG. 28/6, cf., I. GOLESCU, C. 2. Adj. (învechit, rar; despre aşezări omeneşti) Care se află, care este situat într-un anumit loc. Să întărească paza spre a nu să împrăştia sare din maluri sau apă din fintîni sărate... la îndestularea satelor sălăştuitoare tn părţile locurilor (a. 1837). doc. ec. 657. 2. Refl. şi tranz. (învechit şi regional) A (se) sălăşlui (2). Şi băgă (sălăşui ,ca, lăcăşui D, mută h) acie flămînzii şi feaceră cetăţi, psalt. 232. Iosif. .. se sculă de luo coconul şi muma lui, şi se duse în ţara creştinilor... Duse-se în laturea Galileiului. . . sălă-şui-se în cetate ce se cheamă Nazaret, să se izbîndească zicerea prorocilor. coresi, tetr. 4, cf. ddrf, cade, scriban, d. "O” (în concepţiile religioase, cu aluzie la locuri imaginare sau reale considerate ca sediu pentru fiinţe supraomeneşti, sfinţij morţi etc.) în cuperemîn-tul Zeului de ceriu încurţi-se (sălăşui-se-va h). psalt. 190. Doamne, . . . cire se va sălăşui în codrul sfînt al tău? psalt. 20. Sălăşuiescu-me în fsatul tău în veac, coaperi-me In coperemîntul arepilor tale. ib. 115. Să ne sălăşuim în piştea raiului, întru veaci. coresi, ev. 43. Suflete omeneşti... le sui la ceriu. . . Şi' în Ieru-salimul-de-Sus sălăşui-i. id. ib. 178. Sînt înaintea scaunului lui Dumnezeu... şi cela ce şade tn scaun să va sălăşui cu ei. n. test. (1648), 309r/12, cf. gcr i, 130/20. Cum lăcuia în măgura Sionului £)[u]m7![e]zeu (. . . Măgura Sionului întru care te-ai sălăşuit). cheia În. 94v/16. Unde să sălăşuia? în mijlocul raiului. folc. mold. i, 320. O Fig. Jeluiaşte d[u]hul cela ce se sălăşuiaşte Intru voi. cod. vor. 128/21. Veseleaşte-se inrema mea i bucură-se limba mea şi. . . peliţa mea (sălăşuiaşte-se) întru upuvăinţă. psalt. 22. Se sălăşuiaşte întru noi duh de credinţă, coresi, ev. 199. Să priimim pre D[umne]?eu sălăşuindu-se întru sufletele noastre, id. ib. 481, cf. 490, ,536, gcr i, 185/15. 3. In tranz. şi refl. (învechit) A (se) sălăşlui (3). Ştium la cine sălăşuiam (stăm In gazdă b 1938) la Asson. coresi, l. 102/4. Lăsă ei de ieşi afară de în cetate de în Vithania şi se sălăşui acia. . . demîneaţă. id. tetr. 47. Rogu-te spune-mi, iaste loc la casa tătîni-tău unde am putea sălăşui? po 77/26. La un om păcătos au intrat să sălăşuiască. n. test. (1648), 94v/21, cf. budai-deleanu, lex., cade. 4. Tranz. (învechit) A găzdui. Cf. şăineanu2, cade, tdrg. — Prez. ind.: sălăşuiesc. — Şi: (învechit, rar) să-lslşif vb. IV. psalt. 146. — Sălaş + suf. -ui. SĂLĂŞTJÎRE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a (s e) sălăşui şi rezultatul ei. Cf. ddrf. — PI.: sălăşuiri. — V. sălăşui. 3. Adj., s. m. şi f. (învechit, rar) (Persoană) care (se) sălăşluieşte (3); (învechit, rar) sălăşitor (1). Cf. lm. 4. S. m. şi f. (învechit, rar) Persoană care sălăşluieşte (4), găzduieşte pe cineva; gazdă. Gazdei sale să nu-i facă vreo pagubă; iară care va îndrăzni a păgubi pre sătăşluitoriul său, pre acela giudecătoriul. . . să-l pedepsească, şincai, hr. i, 396/5. — Pronunţat: -lu-i-, —PI.: sălăşluitori, -oare. — Sălăşlui -f suf. -tor. SĂLĂŞTIOÂRĂ s. f. (Bot.; regional) Osul-iepurelui (Ononis spinosa şi arvensis). Cf. grecescu, fl. 163, borza, d. 120. — Pronunţat: -ti-oa-, —PI.: sălăştioare. — Etimologia necunoscută. SĂLĂŞUÎ vb. IV. 1. Intranz. (învechit) A sălăşlui (1). Adecă mă delungaiu, fugiiu şi sălăşuiiu în pustie, psalt. hur. 45T/8. Sint (sălăşuii hc, petrec viaţa b 1938) întru pustinie. psalt. 104, cf. CORESI, PS. 142/7, DDRF, ŞĂINEANU2, TDRG, CADE, scriban, d. O (Prin analogie) Prinseră-mă ca leul gata spre vtnat Şi ca schimenul ce iaste de sălăşuiaşte în comoara sa. coresi, ps. 34/12. Face stîlpări mari cît pot supt umbra lui pasările ceriului să sălăşuiască. n. test. (1648), ap. gcr i, 128/21. SĂLĂTRÎTC subst. (Regional) Cotitură a unui drum (Ciubăncuţa — Dej), coman, gl. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. SĂLĂTRÎHCĂ s. f. (Bot.; regional) Untişor (Ranunculus ficaria) (Bîrsău de Jos — Baia Mare), h xviii 17. — PI.: sălătruici. \ — Sălatră -f suf. -uică. SĂLĂTÎJŢĂ s. f. (Bot.; regional) Untişor (Ranunculus ficaria) (Gădălin — Cluj Napoca). Cf. borza, d. 69. — PI.: sălătuţe. — Salată + suf. -uţă. SĂLĂŢE s. f. v. sălâţică. SĂLĂŢÎCĂ s. f. (Bot.) I. Diminutiv al lui s al a t ă (1). Frunză verde şelăţele, Eu cu dor, badea cu jele. reteganul, ch. 69. Frunză verde şălăţele, Cîle fete-s frumuşele, Toate-s cumnatele mele. marian, nu. 350. Sint şi şălăţele care se mănincă. alr sn iii mn h 645/260. II. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene, care creşte în locurile umbroase ale pă- 1659 SÄLÄU - 151 - SĂLBATIC durilor din zona muntoasă; (regional) salata-cîinilor (Aposeris foelida). Cf. borza, d. 21. 2. (Regional) Untişor (Ranunculus ficaria). Cf. LB, POLIZU, CIHAC, II, 524, LM, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., BORZA, D. 69. 3. (Regional; în forma sălăţea) Rostopască (1) (Chelidonium majus). Cf. borza, d. 45. 4. Compus: (regional) sălăţica-zidului = răsfug (5 a) (Chondrilla juncea). Cf. cihac, ii, 524, lm, ddrf, BARCIANU, ALEXI, W. — PI.: sălăţele. — Şi: sălăţeâ s. f., (regional) şălă-ţile, şelăţile s. f. pl. — Salată + suf. -ică. — Sălăţea: cil schimbare de suf. SĂLĂU s. m. v. şalău. SÄLBÄTEC, -Ă adj., s. in. şi f. v. sălbatic. SÄLBÄTIC, -Ă adj., s. m. şi f. I. Adj. 1. (Despre plante) Care a crescut de la sine, fără să fie cultivat, necultivat, (regional) sălbăticos (1); care nu este altoit, nealtoit. Hrăniţi cu buriiiane sălbateci. dosoftei, v. s. noiembrie 103r/10, cf. anon. car. Hrana buruienilor sălbateci, mineiul (1776), 137rl/22. Culegînd roadele pomilor sălbateci, ce cădea pe jos. pleşoianu, t. iii, 117/14. Aste ierburi sălbatici ce in pustiuri cresc, iieliade, o. j, 182. Toate poamele cresc aice sălbatice, asachi, l. 61/17. Codri de copaci sălbatici, conachi, p. 85. Umblind cîteodată ca pusnic ce se găsea după vlăstări sălbatece şi după zmeură. creanga, o. 33. [Coline] inveşmtntate cu verdeaţă şi împodobite cu flori sălbatice, petică, o. 340. Acum eram pe o potecă intr-un ering sălbatec, brătescu-voineşti, p. 42. Hambarul se ridică din faţă, in mijlocul acestei ape de flori sălbatice, gîrleanu, n. 146, cf. 189. Ici-colea işi mai ridica sfios capul cile un fir de iarbă roşietică şi sălbatică, hogaş, dr. i, 50. Vreun ceas m-am plimbat singură prin grădina noastră, care-i foarte mare şi cu tufişuri sălbatice, c. petrescu, î. i, 103. Sub acest pilc de arbori sălbateci, în amurg Mi-ai apărut, i. barbu, j. s. 23. în fund au crescut, sălbatici, salcîmi ghimpoşi. stancu, m. i. 194. O (Ca determinativ, urmînd după nume de plante, indică specii necultivate sau nealtoite ale acestora) Puţintei pruni şi... vreo doi cireşi sălbatici (a. 1725). uricariul, vii, 17. Se zice că s-ar fi pricinuind această boală, din pline de amestecat grîu cu mălură, secară şi muştar sălbatec, episcupescu, practica, 329/22. Spicii orzului selbatic... se întruduc cîte puţin-puţin în plămîni. man. sănăt. 69/9. Rodiul cultivat la nordul Franţei este de o mie de ori mai puţin activ decît rodiul selbatic al sudului, ib. 155/6. Clnepa..., castanul sălbatec, portocalul etc. sînt originare din India, conta, o. f. 242. Snopuri de flori, de viţe sălbatice, de ierburi nalte. eminescu, p. l. 78. Cireşi sălbatici luminau fundul trist jal zărei cu mănunche de flori albe. d. zamfirescu, r. 76. Mărul sălbatic... în unele locuri se ia ca copac deosebit de măr. şez. xv, 99. Din cerdacul îmbrăcat cu viţă sălbatică îi cobori intr-ajutor o ţărancă sprintenă. rebreanu, r. i, 93. Cireşii sălbateci arată de departe ca nişte pete de singe, i. botez, b. i, 5. „S-au instalat pe scara cerdacului, la umbra viţei sălbatice. teodoreanu, c. b. 127, cf. v.oiculescu, l. 34. Cătuş-nică sălbatecă, enc. agr. iv, 83. Ovăz sălbatic, ib. 245. Spanac sălbatic, ib. 606. Spre curte casa era în ntregime acoperită de viţă sălbatică, blaga, h. 9. <0 (Ca determinativ, urmînd după nume de fructe> indică varietăţi necultivate sau nealtoite ale acestora) Copilăria şi tinereţea Olguţei răsunaseră tn casă ca o veşnică revărsare de castane sălbatice, rostogolite nebuneşte, teodoreanu, m. iii, 235. Nu-i displac nici afinele, zmeura, cireşele sălbatice, vîn. pesc. februarie 1964, 7. Cirţşă sălbatii. alr sn i h 209/64. O (învechit, rar) Vin selbatec = (cu sens neprecizat, probabil) vin care provine din viile cu viţă-de-vie nealtoită. Vinurile . . . ceale aspre şi selbaUce .. ., cu cit. . . se trag în alte buţi, cu atita... se fac mai gustoase, economia, 168/24. 2. (Despre animale) Care trăieşte în natură, ferin-du-se de om, care este nedomesticit, neîmblînzit, (învechit, rar) sălbăticos (2); p. ext. (despre cai) aproape sălbatic (I 2), greu de stăpînit, sireap, aprig, focos. Goni-voiu afară jivinile reale sălbatice (a. 1560). gcr i, 4/4. De el şi fierîle sălbateci sfiia-se. coresi, ev. 943. Să-l aruncăm în cea fintînă veache şi aceasta să dzicem că l-au mîncat o fiară sălbatecă. palia (1581), 152/11. Şi multă pacoste va fi de fieri sălbatece, paraclis (1639), 256. li lepăda unde ştia neşte heri sălbateci, prav. 335. Şi-i gonie ca pre o fiară sălbatică, neculce, l. 198. S-au umplut de mî-nie ca un leu sălbatec (cca 1750). gcr ii, 55/22. Şi de acolo nu mai era oameni dumeslici şi era gadeni sălbateci (a. 1784). id. ib. 132/20. Norod este mult, dar trăiesc cu frică pentru fiarele cele sălbatece şi veninoase. amfilohie, o. 49/7. Unghiile... sălbatecelor pasări (a. 1798). gcr ii, 163/37. Godinilor celor sălbatece va fi perire (a. 1799). id. ib. 165/25. Râu nărăvit, mai rău decît o sălbatică hiară. episcupescu, practica, xxiii/7, cf. 11/27. Vile sălbatice pe care le pătrunseseră cu săgeţile lor la vînătoare. pleşoianu, t. i, 68/15. Îmblînzi fiarăle cele sălbatice, mişcă copacii şi pietrile. id. ib. ii, 62/17. Sălbatici ale pădurii fiare. heliade, o. i, 361, cf. i. golescu, c. Dobitoacele sălbatice arată mai multă mulţămire cătfă făcătorul lor de bine. drăghici, r. 103/5. Asta-i o jiganie sălbatică şi spurcată, gorjan, h. i, 3/12. Ceata vînătorilor... în vreme de pace să întrebuinţa la vînatul dobitoacelor sălbatice pentru masa domnului, mag. ist, ii, 41/21. Călăreţii împlu clmpul şi roiesc după un semn Şi in caii lor sălbatici bal cu scările de lemn. eminescu, o. i, 148. Am găsit cu cale să mă întorc la dumneata acasă, decît să fiu prada fiarelor sălbatice, creangă, o. 78. Mă lupt şi cu fiare sălbatice, ispirescu, l. 14, cf. 6. E mort! a zis şi-n clipă a-ncălicat feciorul Pe Vînteş, cal sălbatec, să-şi caute frăţiorul, coşbuc, p. ii, 176. Mergeam... pe o potică tăielă, poate, de rarii paşi ai fiarelor sălbatice, hogaş, dr. i, 64. [Terenurile] populate cu animale sălbatice. .. n-au fost lucrate decît mai tîrziu. în pir ii, 468. Să ne închipuim turmele sălbatice, in luptă continuă cu asprimea naturii, babe;, o. a. i, 5. Călăreţi ai pustiului pe sirepi sălbatici. m. i. caragiale, c. 101. Să mă duc pe-un cal sălbatec, să mă duc fără să ştiu. eftimiu, î. 27. Erau şi fiare sălbatice înăuntru, domesticite de mizerie şi foame. arghezi, b. 69. Mişcarea aceea specific orientală____________ făcută din gesturi de o morbiditate rară, din strigăte, cind ascuţite ca de păsări sălbatice, cînd răguşite ca de . fiară, halea, Si t. i, 248. Dobitoace domestice şi sălbatice. c. petrescu, a. r. 19. Vietăţi sălbatice zvicnesc. labiş, p. 112. Noaptea... prin care mişună fiarele sălbatice, ist. lit. hom. ii, 82. Preferă ouăle şi puii păsărilor sălbatice. vIn. pesc. februarie 1964, 7. Ţie să-ţi fie subpusă toate ceale sălbatece ale cîmpului şi a dumbrăvilor, pop., ap. gcr ii, 357. Bălauri, bălauri, Fiari sălbatici, L'asî-mă, nu mă mînca. mat. folk. ' 1 258. L'ifţioi sărbat'iU. alr sn iii h 721/228. (Ca determinativ, urmînd după nume de animale, indică specii nedomesticite ale acestora) Am aflat acoperirea labelor picioarelor cu piele de iepure sălbatec, episcupescu, practica, 399/16. [Clinele] se ia după un ied selbatec. negruzzi, s. i, 59. Stoluri de rate sălbatice ' işi fîlfîie aripile greoaie pe deasupra apei. vlahuţă, r. P. 18. Luceafărul bolnav tn lumea de-ngheţ Clipeşte din gene molatic.. . Şi-l geme porumbul sălbatic, goga, poezii, 36. Ochi de miţă sălbatecă nu erau. gîrleanu, l. 60, cf. 118. Cind ii căutai, îl găseai.,, peste Şiret după raţe sălbatece, hogaş, dr. ii, 150, cf. i, 18. Una 1662 SÂL0ATIC -t i52 - SĂLBATIC dintre speciile cele mai simpatice acestor nomazi iubitori de vînat era capra sălbatică, pârvan, g. 27. La marginea unei păduri negre, pe uirful unui copac înalt, o găină sălbatică, ibrăileanu, a. 12. în al doilea rlnd, ca mărime, vin giştele sălbatece, simionescu, f. r. 72. Numeroase la noi sînt soiurile de raţe sălbatece, id. ib. 73. Roia, cuprins, tot crîngul de-un freamăt lung ca marea, Vuind de gunguritul hulubilor sălbateci, voi-cejlescu, poezii, i, 7. Cîteodată cade şi cîte o pisică sălbatică, ori un jder. sadoveanu, o, xx, 80. Se puteau Dina gîşte şi raţe sălbatice, sitari, becafine. cXli-nescu, s. 184. Caprele sălbatice deasupra prăpastiet execută un dans diavolesc, vianu, s. 126. Crapul sălbatic.. . variază în ceea ce priveşte culoarea, ap 84. Şi iar aude armăsaru sălbatic şi iar aleargă-n toate părţile. vÎrcol, v. 27. A aflat atîţa porci sălbatici cîtă frunză şi iarbă. com. sat. v, 95. Porumbi săr-batici. alr ii 6 217/228. O (învechit) Miere sălbatecă = miere produsă de albinele sălbatice. Mîncarea lui era mugur şi miare sălbatecă, tetraev. (1574), 4. Mînca mugur şi miare sălbatecă (cca 1625). gcr i, 68/8. Mînca lăcuste şi miare sălbatecă, n. test. (1648), 41r/20. + (Despre animalele domestice; p. e x t. despre oameni, mai ales despre copii) Care se sperie uşor, se arată temător în prezenţa oamenilor (străini). Făcîndu-li-să numărătoarea vitelor [la obor] într-un loc strimt şi acestea fiind sălbatice dă la cîmp, spăimtn-lîndu-să... din pricina mulţimii lumii, să răsipesc (a. 1842). doc. ec. 775. Şi pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă, Către vreo trandafirie şi sălbatică Clotildă. eminescu, o., i, 140, cf. scriban, d., dex. 3. Care este creat de natură, fără intervenţia omului", natural (2); lipsit de artificiu, de rafinament, simplu, frust. Nu este... un adorator al naturii sălbatice, vianu, a. p. 84. Uşor iritabilă, cumnată-mea era îngînală de o sălbatică frumuseţe, cînd se supăra. blaga, h. 124. Sînt ciudate şi pline de o sălbatică frumuseţe nopţile de toamnă din jurul Munţilor Perşani. bogza, c. o. 248. Focul se vede în toată frumuseţea lui sălbatecă, stancu, d. 125, cf. dex. Sălbatică-n splendoare, marea, brad, o. 86. + Care aparţine naturii vegetale, specific, propriu, caracteristic naturii vegetale. Şi soarbe Miresmele sălbatice şi oarbe. al. phi-lippide, a. 95. Aceste stive de scînduri, cu o oră înainte mai aminteau tot freamătul sălbatic al pădurii, bogza, c. o. 131. Cîmpul e de un verde crud, puternic, gras, sălbatic, stancu, u.R.S.s. 164. Năvăleşte peste noi mirosul greu şi sălbatic al timpului, id. m. i. 236. In marginea apelor... miresme ameţitoare. Este mirosul sălbatic al arborilor putrezi, scînteia, 1965, nr. 6 657. + (Despre pămînt, terenuri etc.) Care este (încă) nedesţelenit, nelucrat, necultivat. Fui silit a mă bucura de-a stăpîni... acest pămînt sălbatec, şi d-al face patrta mea. pleşoianu, t. ii, 101/26. Am luat pămînt sălbatic din pădure Şi-am frămîntat cu mînă de olar, în parte, fiecare mădular Al fiinţei tale miei. arghezi, vers. 67. în fiecare an se cultiva pămîntul pe alt loc, care fusese lăsat cnul precedent în paragină (cultura tn moină sălbatică), panaitescu, o. ţ. 18, cf. DEX. 4. (Despre ţinuturi, locuri etc.) Care este greu accesibil sau neospitalier (datorită unor factori naturali); p. e x t. .care este nelocuit, pustiu sau neumblat, nefrecventat; care eşţe (foarte) puţin locuit sau um-Ulat, frecventat; care este lipsit de urmele civilizaţiei. . -Stnt constrînsă. :. în aceste deşerturi selbatice a mistui pe acel ce a fost menit pentru un viitor strălucit, asachi, p. R. 6/20. Pe cei munţi puştii, selbaticv... S-adun 'demonii. alecsandri, p. ii, 46, Eu plec pe alte ţărmuri, sălbatice, străine, bolintineanu, o. 236. Şi a mers ea. ... pină ce-a ajuns Intr-un loc sălbatic şi cu totul necunoscut. chkangX, o. 47. Teatrul reprezintă o poiană muntoasă şi sălbatică, davila, y„ v. lSbijDfumul poso- ; mortt şi sălbatic al Sihlei. hogaş; or. i, 31. Zeul suprem dacic e... adorat în peşteri, pe înălţimile sălba- tice ale munţilor, pârvan, g. 660. Am văzut lumina zilei într-un colţ de ţară sălbatic şi muntos, galaction, a. 56. Merg tăcuţii lui prieteni Prin sălbatice pripoare. topîrceanu, b. 21. Vine călăreţul... din pusta sălbatecă. teodoreanu, c. b. 153. Destinul i-a fost să piară într-o ripă a acelor locuri sălbatice, sadoveanu, o. xii, 8. Geologii cercetează văile cele mai sălbatice. geologia, 3. Nu obosesc gîndindu-mă la munca dumi-tale istovitoare în acele locuri sălbatice, v. rom. ianuarie 1965, 53. întreprinderi subartistice, oferind decoruri europene deghizate drept cadru al unor aventuri situate tn sălbaticele ţinuturi stincoase. cinema, 1968, nr. 1, vm. A fost, se crede, un erou adevărat al vestului sălbatic. ib. nr. 1, 20. II. 1. Adj., s. m. şi f. (Persoană) care aparţine unor grupuri de oameni aflate (încă) în prima perioadă de dezvoltare a societăţii omeneşti. V. primitiv (I). Despre laturea măgurei despre miazănoapte, ieşi-va un om sălbatec (cca 1600). gcr i, 65/34. Locuitorii sînt ca nişte sălbatici, amfilohie, g. 141/21. Aceştia era emerienii, popoară sălbatice, pleşoianu, t. i, 80/12. Vedem astăzi pre acei sălbatici lăcuitori dumesticiţi, politicindu-să, învăţîndu-se (a. 1829). plr i, 28. Puti să fie acolo şi fiare sau oameni sălbatici. drXghici, r. 38/29. TJnele neamuri dintre aceste sînt foarte sălbatice, urîte şi mîncătoare de oameni, j, cijsac, i. n. 17/9. La popoarele sălbatice, din vremea introducerii rachiului se trage şi scurta ţinere de viaţă şi slăbiciunea lor. VAsici, m. ii, 38/23, cf. 38/29. Progresul şi civilizaţiunea ău de scop îndreptarea relelor şi îmbunătăţirea societăţilor omeneşti, iar nu... întoarcerea la omul sălbatic. ghica, c. E. i, 168. întocmai ca sălbaticii din America, se culca din cind in tind şi punea urechea la pămînt. sion, p. 289. Culoarea şi lucirea [aurului] ... nu pot a nu atrage atenţiunea sălbatecilor, hasdeu, i. c. i, 253. Văd. cete de sălbatici prin codri deşi perdute, alhesandri, p. iii, 5. La popoarele sălbatice emoţiunile domnesc exclusiv sau aproape exclusiv asupra voinţei. conta, o. f. 95, cf. 330. Acolo se petrec fapte pe care lumea civilizată nu le crede, pe care sălbaticii nu s-au gindit să le săvîrşească. bacâlbaşa, s. a. i, 198. Cunoştinţele şi instrumentele unui australian sălbatic. . . sînt cam aceleaşi ca ale strămoşilor noştri necivilizaţi. în plr ii, , 104. Triburile sălbatice de astăzi poartă încă asupra lor... astfel de podoabe aducătoare de noroc. anghel — iosif, c. l. 44. Priviră cu spaimă la uriaş, care părea sălbatic în bucuria sa. agîrbiceanu, a. 479. începu să mtnînce cu o lăcomie şi o furie vrednică de un sălbatec, hogaş, dr. i, 119. Căpetenii de seminţii sălbatice cărora le fusese oaspe sau tovarăş de petrecere. m. i. caragiale, c. 43. St am la ptndă să nu ne vadă bătrînii şi la întîiul moment prielnic, ţipînd ca sălbaticii, evadam, g. m. zamfirescu, m. d. i, 127. La prima vedere, totul ne apare ca simbol în viaţa sălbaticilor. ralea, s. t. ii, 151. Bucăţile de fildeş pe care sălbaticii le poartă îii nas. bogza, a. î. 493. Se învîrte cu ea prin odaie, strigînd ca un sălbatic, h. lovinescu, t. 6. + (Persoană) care aparţinea unei populaţii migratoare din epoca marilor migraţiuni; (ieşit din uz) barbar. Sălbaticii goţi au cuprins toată Asia. mag. ist. i, 47/10. Ce nu pot sălbaticii duce cu dînşii ... nimicesc. pârvan, g. Î00. 2. Adj. Caracteristic omului sălbatic (II 1), primitiv (1), înapoiat; care datează din timpul acestor oameni. Pîn-atuncea ei trăiseră o viaţă sălbatecă şi dobitocească. pleşoianu, t. i, 104/18. Mai bine moarte, moarte, decît a mai trăi Sălbatecă viaţa în peşteri, aris-tia, s. 16/7. în timpuri neorînduite şi sălbatece ca acelea, nici o piatră nu s-a aşezat pe mormintul celui care a dat românilor, ca o puternică cetate, Ţara Moldovei. iorga, c. i. i, 29. Ciocanele fierarului... parcă băteau tactul melodiilor sălbatice, sadoveanu, o. i, 144. + (Despre ochi, privire etc.) Ca de om sălbatic (II 1). Se măresc şi se mulţesc spasmoi ile peste tot trupul, cu aprinzeala căldurii lui, cu căutătură sălbatecă. 1662 sălbatic - 153 - SĂLBATIC episcupescu, practica, 311/21. Cu ochii mari, sălbateci se priveşte tn oglindă, eminescu, o. i, 80. Şi ochii lui sălbatici Străfulgerlnd tresar, iosif, patr. 70. ^ (Despre păr, bărbi etc.) Ca de om sălbatic (II 1); p. ext. care este (total) neîngrijit. Sprîncenile lungi şi sălbatice ca părul de porc (a. 1779). ggr ii, 118/25. Părul capului americanilor iaste negru, sălbatec şi gros. ist. am. 12T/17. Mi se păru... că, în locul sălbaticului meu păr, mi se întinsese pe creştet luciul pustiu şi gol al cheliei, hogaş, dr. i, 195, cf. 96. Bărbaţii . .. aveau toţi... bărbi sălbatice, stancu, ş. 9. O (Adverbial) Lăsase să-i crească barba sălbatec. c. petrescu, î. i, 163. 3. Adj., s. m. şi f. (Persoană) care se comportă ca un om sălbatic (II 1), primitiv (1), necivilizat, înapoiat, grosolan. Departe de a fi sălbatice, damele d-aici sînt civilizate şi încă prea civilizate, ghica, c. e. ii, 429. Pe semne, păcatele mele cele mari şi grele m-au aruncat şi aici, să învăţ nişte fopîrlani sălbatici, creangă, o. 221. N-avusese relaţii cu ţăranii şi nu voia să aibă. îi socotea sălbateci şi răi. rebreanu, r. i, 169. Acei oameni sălbateci şi slabi din Munţii Apuseni valorau, pentru stăpînitori, greutatea lor în aur. bogza, a. î. 124. Rău a făcut venind să domnească peste nişte sălbatici. pas, l. i, 251. Solitarul şi destul de sălbaticul vînător. cinema, 1968, nr. 2, iii. 4. Adj. (Despre oameni) Care este lipsit de omenie, care se comportă in mod crud, brutal, barbar, sîn-geros, violent. Fanarioţi cari trec în mijlocul unui buluc de arnăuţi sălbateci, iorga, -c. i. i, 175. Stăplnea ca un sălbatec împărat, voiculescu, p. i, 93. S-o găsi o bucală de pline şi pentru dumneata. Nu sîntem sălbatici, h.. lovinescu, t. 102. Ian răspunde-mi tu, vlădică, Om sălbatec, făr’ de frică, Cum te bate Dumnezeu Ca să surpi tu tronul meu? balade, iii, 99. (Fi g.) Valul i-au acoperit pe toţi, tnghiţindu-i sălbatica mare. drăghici, r. 34/6. <0> (Adverbial) Marchizul Castelmare se uită lung şi sălbatec asupra acelei copile, ce-i dispreţuia amorul, eminescu, p. l. 76. Biciuise caii sălbatic, barbu, pîunc. 112. + (Despre manifestări, acţiuni etc. ale oamenilor sau despre faţa, fizionomia, ochii, privirea etc. lor) Care exprimă, care arată, care trădează lipsă de omenie sau cruzime, brutalitate, violenţă. O gonite sau un nedjulor mai blînd ar fi fost mult măi puţin povăros pentru dînşii decît o milostivire uscată şi sălbatecă. cr (1832), 631/15. Năcăjită de-a lui selbatice fapte, conachî, p. 102. Ge-narul, perdut în sălbatecele sale vînători, se depărtase cale de-o zi. eminescu, p. l. 12. Setos de bătaie, aplica loviturile cele mai sălbatice unui nenorocit de soldat care nu-şi putuse stăpîni somnul, bacalbaşa, s. a. i, 189. în sălbateca-i privire sîngeră pedeapsa cruntă. iosif, patr. 61, cf. 70.. O purtare sălbatică, cade. Focul! Focul! răcni un glas cu o bucurie sălbatecă, rebreanu, r. ii, 205. Acum ar fi vrut o biruinţă sălbatică, numai ca să-i îngenunche pe. toii-.. Şi să-i bi-ciuiască şuierător, c. petrescu, c. v. 122. Cărăuşii... trezesc cu lovituri sălbatice joii. brăescu, o, a. i, 173. Se uită ia soră-mea cu ochi sălbatici, ar mîncă-o de vie dacă s-ar putea, stancu, m. i. 221. îl luară şi pe el şi frînghia udă săpă şi în carnea lui semnele sălbatice ale bătăii, barbu, g. 287, cf. 9. ^ (învechit, rar; despre obiecte; în forma sălbatei) Care produce dureri violente, insuportabile. Le zdrobiră mădularele cu beate sălbatece şi-i aruncară în foc. dosoftei, v. s. noiembrie 128r/13. 5. Adj., s. m. şi f. (Om) căruia nu-i place compania altora, care fuge, se izolează de semenii săi, de societate, insociabil, neso ciabil; (om) care nu respectă convenienţele sociale; (om) retras, izolat, singuratic. Un geniu sălbatec, prin societate, se înnobilează. bolliac, în plr i, 45. Curios om! El nu vorbeşte cu noi!... Este sălbatic! bolintineanu, o. 431. [ Genarul] om mîndru şi sălbatic ce-şi petrece viata vî-nind prin păduri bătrîne. eminescu, p. l. 11. N-ai idee ce sălbatic e. Eu m-am mirat grozav că vrea să meargă mîine cu noi. vlahuţă, o. a. iii, 40. Fii oricît de talentat, rămîi sălbatec, ciudat, neînţeles, dacă nu trăieşti In focarul mulţimii, in plr ii, 35. Pierd măsura timpului de îndată ce rămîn pe voia slobodă a pornirilor mele de sălbatec, cînd adică biruit de dragostea neînfrînată a singurătăţii, îmi şterg urma dintre oameni. hogaş, m. n. 63, cf. cade. întrebam ca un sălbatec, aşa cum sîntem noi de pe la ţară, flămînzi să aflăm cîte-o ştire mai nouă. c. petrescu, î. ii, 206. Cu cît înainta în vîrslă, se făcea mai posac, mai sălbatic. voiculescu, p. i, 160. Nu vei voi să devin sălbatecă, să rup relaţiile de curtoazie cu oameni care ne pot fi de folos la amîndoi. călinescu, s. 196, cf. M. D. ENC., DEX. III. Adj. I. Care se manifestă cu o violenţă, o forţă, o intensitate extraordinară. Numai tn selbatica sete de a obort acele de faţă şi tn duşmănie intre sine toate se învoiesc. ar (1831), 5341/!!. Inemicia lor n-a produs vreo crudă, nici vreo selbalică pasiune, aristia, plut. 200/16. Besii,. deveniţi famoşi în vechime prin cea mai sălbatecă ferocitate, trăiau în munţii Balcani. hasdeu, i. c. i, 71. Gerul aspru şi sălbatic strînge-n braţe... Neagra luncă, alecsandri, p. iii, 11. Ochii nu mai aveau acea sălbatică şi noptoasă strălucire. eminescu, p. l. 92. Pentru calul strîns In pulpe sînt sălbatică durere, macedonski, o. i, 29. Suna la fereastră vuietul crivăţului,.., Era un- acord sălbatic, ’’care contrasta într-un chip fermecător cu liniştea şi căldura din salon, demetrescu, o. 123, cf. 140. E una din acele serbări care vin la un popor ca o ploaie bună, rodnică, asupra unor cîmpii secate de arşiţă sălbatecă, iorga, p. a. ii, 28. Deodată simţi o sălbatică poftă de mîncare. agîrbiceAnu, s. p. 108. Suferi eu eroism fellil.. . sălbaticei mele strînsori. hogaş, m. n. 31. Un urlet sălbatic, nemaiauzit, ce mi-a zbtrlit păru-n cap. lupjgianu, c. 51. îl cuprinse o mtnie sălbatică împotriva lui tlerdelea. rebreanu, r. 287. Un ţăran prea de tot vesel ¡ne-a petrecui trăsura cu un chiot sălbatic. ibbăileanu, a. 88. Copii, înjurături, geamantane, pălării de cucoane se amestecau tn vaierul sălbatic al mulţimii ieşiiă din minţi, brăescu, o. a. i, 179. Să ştii, frăţioăre, că în ctntecul ăsta cu sftşieri de suflet şi cu bucurii sălbatice e visul şi norocul nostru. g. m: zamfirescu, sf. m. n. i, 124. Oamenii de la noi din mahala mureau crunt de moarte sălbatică, id. m. d. i, 64. Neputinţa şi o ură surdă, sălbatică, animalică, îi clocoteau în suflet. cocea, s. i, 276. Mă simţeam mai bine la atelier şi-am începui să lucrez cu rîvnăsălbatică. vlasiu, d. 346. Era o energie sălbatică în gest şi-n trup. teodoreanu, m. iii, 22. Ochii arzători îi sticleau de un foc sălbatic, voiculescu, p. i, 153. Un chef sălbatic se încinse, sadoveanu, o. r, 308. O pasiune sălbatică a meşteşugului, id. ib. ix, 138. Mereu creşte zgomotul valurilor ce se izbesc de chei, spărgîndu-se într-un muget sălbatic, bart, s. m. 14. O laşitate dulce punea stăpînire pe sălbatica ei vigoare, arghezi, l. 291. Am o sete sălbatecă de viaţă, călinescu, s. 87. Un ţipăt sălbatic de spaimă, blăga, h. 28. Nu mai suna în vocea ei aceeaşi sălbatică îndîrjire. camil petrescu, o. i, 592. Oamenii scot din beregată strigăte sălbatice şi deznădăjduite, bogza, c. o. 166. Un -geamăt sălbatec şi monoton, vinea, l. ii, 313. Simboluri lipsite uneori de subtilitate au o forţă sălbatică a ideii, o brutalitate pe care n-aş schimba-o cu nici o fineţe. cinema, 1968, nr. 2, 24. <> (Adverbial) Arald se prim-blă singur, rîzînd, vorbind sălbatic, eminescu, o. i, 96. Stoluri de ciori, cîrtind sălbatic, începură să se învăluie peste sate. agÎrbiceanu, s. p, 30. Vuiete de vint alergau în răstimpuri prin pădurile moarte, scu-turînd sălbatic crengile copacilor dezbrăcaţi, rebreanu, nuv. 48. Această iubire înflorea fără seamăn, cum înfloresc sălbatec, în luna mai, nimfele lujerilor de crin. camil petrescu, u. n. 23. Cu ghearele încleştate sălbatic în gratiile coliviei, cu pliscul deschis gata să sft-şie, şoimul se zbatea turbat, bart, s. m. 68. Ameţit, o 1662 SĂLBĂCITURĂ — 154 — SĂLBĂTICI sărut sălbatec pe gura crudă şi rece. călinescu, l. l. 143. Calul... nechează pătrunzător şi sălbatic, preda, r. 269. Începu să-l scuture sălbatic, cu ură. t, popovici, se. 251. De ce-mi răsună-atlta de sălbatic Ctntecu-acesta cu dureri străvechi? labiş, p. 121. Silvestru strtnse săi* batic frtiele. bănulescu, i. 161. 2. S p ex. (Despre elemente mobile) Care se mişcă, se deplasează cu mare viteză (şi In mod impetuos); (despre mişcări, deplasări ale unor elemente mobile) care se face cu mare viteză (şi in mod impetuos).-Că sălbatică cea apă e tn mare prefăcută, asachi, s. l. i, 209. Rlurile cele frumoase şi spumegoase, piraiele cele răpede şi sălbatice cintă neîncetat lauda ta. russo, s. 126. Se repede C-un sălbatec salt un tigru, eminescu, 0. i, 165. leşi-vor din negru pămtnt In zale de-argint cavalerii... Şi roibii cu nările-n vînl Vor Irece-n sălbatic galop, coşbuc, b. 100. Ce dans sălbatic, cu chiot şi cu salturi printre vîrf de cuţite! c. petrescu, î. ii, 228. în munţii în care trăiau strămoşii noştri nu curgeau ape mari..., ci pîraie sălbatice, puşcariu, l. r. i, 162. Dansează sălbatice, satanice jocuri, labiş, p. 37. Căută cu ochii un loc pe unde să scape din hora sălbatică. barbu, g. 37. O (Adverbial) Prin deşert străbat sălbatec Mari familii beduine, eminescu, o. i, 45. Răsună ghitara fierbinte şi-ntins Şi jocul se-ncinge sălbatic şi-aprins, coşbuc, b. 147. Trec mîinile-i pe clape, tn maximul vitezii... Şi mai sălbatec prind notele să zboare, iosif, v. 170. Jocul urrnează tăcut, din ce tn ce parcă mai sălbatic, rebreanu, i. 12. [Vînătorii] dansau sălbatec ca la căluşari, barbu, pring. 144. 3. (Despre oameni) Care are manifestări nestăpî-nite; aprig, impulsiv. A izbutit a domoli o inimă sel-batică. nSgruzzi, s. i, 47. Arold, al deznădejdei sălbatec călător, alexandrescu, o. i, 80. O femeie... Oricît ar încerca să se răscoale, Şi cit e ea de sălbatecă, Va rămtne, încolţită, în plasa dumitale. camil petrescu, t. iii, 348. Cu opt ani mai linără, Laura părea o copie poetizată a sumbrei, sălbaticei şi graţioasei creole, vinea, 1. i, 195. + (Despre firea, manifestările oamenilor) Care denotă, trădează lipsă de stăplnire, impulsivitate. In singurătate gîndul aspru şi sălbatic se rătăceşte. marcovici, c. 38/5. Peste tot bărbăţia lâcuitorilor Caucazului vine şi de la firea lor cea sălbatică, fm (1838), 3l2. Dalul natural... irumpe brutal, impetuos tn firea noastră, în reacţiunile noastre sălbatice, ralea, s. t. iii, 122. - PI.: sălbatici, -ce şi (Învechit şi regional, f.) -ci. — Şi: sălbatec, -ă, (învechit) salbătee, -ă, selbatec, -ă, selbatic, -ă, (regional) sărbâtic, -ă adj., s. m. şi f. - Lat. silva ticus. SĂLBĂCITURĂ s. f. v. sălbăticitură. SĂLHĂNÂR subst. (Regional; cu sens neprecizat, probabil) Tip de cusătură cu care se împodobesc poalele la portul popular. Poalele-s cu sălbănar. doine, 48. - PI,: ? - Cf. s a 1 b ă1. SĂLBĂnAŞ subst. (Prin vestul Transilv.) Tip de cusătură cu care se împodobesc mînecile cămăşii la portul popular; (regional) sălbănele. Cf. frîncu — CANDREA, M. 105. - PI.: ? - Cf. s a 1 b ă1. SĂLBĂNÎLE s. f. pl. (Prin vestul Transilv.) Sălbă-naş. Cf. FRÎNCU—CANDREA, m. 105. - Cf. s a 1 b ă1. SĂLBĂTĂ s. f. v. sălbaţic. SĂLBĂTĂCfiSC, -EĂSCĂ adj. v, sălbăticesc. SĂLBĂTĂCÎŞTE adv. v. sălbăticeşte. SĂLBĂTĂCÎ vb. IV v. sălbătici. SĂLBĂTĂCfE s. f. v. sălbăticie. SĂLBĂTĂCÎME s. f. v. sălbătlcime. SĂLBĂTĂCÎ RE s. f. v. sălbăticire. SĂLBĂTĂCIT, -Ă adj. v. sălbăticit. SĂLBĂTĂCltfNE s. f. v. sălbăticiune. SĂLBĂTEĂ s. f. v. sălbăjie. SĂLBĂTECÎ vb. IV v. sălbătici. SĂLBĂTECÎE s. f. v. sălbăticie. SĂLBĂTECÎME s. f. v. sălbăticime. SĂLBĂTECÎT, -Ă adj. v. sălbăticit. t SĂLBĂTECITtJRĂ s. f. v. sălbăticitură. SĂLBĂTECIÎINE s. f. v. sălbăticiune. SĂLBĂTEC6S, -OĂSĂ adj. v. sălbăticos. SĂLBĂTICESC, -EĂSCĂ adj. (învechit) Sălbatic. Cf. sălbatic (II). Cf. i. golescu, c. Obiceiul sălbă-tăcesc. drXghici, r, 172/30, cf. resmeriţă, d., şăineanu, d. u., dl, dm. — Pl.: sălbăiiceşti. — Şi: sălbătăcesc, -eăscă adj. — Sălbatic -f suf. -esc. SĂLBĂTICEŞTE adv. (învechit) 1. Ca un animal sau ca un om sălbatic, în felul animalelor sau al oamenilor sălbatici; p. e x t. brutal, crud, violent. Apucîndu-l sălbălăceaşte. dosoftei, v. s. noiembrie 126v/6. [Fiara] sălbălăceşte năvăleşte asupra lui (a. 1802). contribuţii, iii, 136, cf. i. golescu, c., tdrg. 2. (învechit, rar; în forma selbătăceşte) Care are loc cu mare viteză, cu impetuozitate. V. sălbatic (III 2). Se aprindeau razele soarelui pe cer... Liniile flăcării aprinse . .. zburau selbătăceşte. conv. lit. iv, 28. — Şi: (Învechit) sălbătăceşte, (Învechit, rar) selbă-tăceşte adv. — Sălbatic + suf. -eşte. SĂLBĂTICI vb. IV. 1. I n t r a n z. şi r e f 1. (Despre plante cultivate) A ajunge în starea plantelor sălbatice (I 1). Fiindcă toţi pomii carii resar din sîmburi cît de cit selbăticesc... trebuie oltuiţi. economia, 127/20. □ Un măr care s-a sălbăticit. 2. Refl. (Despre animale domestice) A deveni sălbatic (I 2). I s-au calul sălbătăcit şi mergea năsîlnic. dosoftei, v. s. noiembrie 118v/18. [Calul] să sălbăiăcea cu lotul auzind nechezătura cailor ce mergea înaintea sa. beldiman, n. p. i, 82. Fiarele... şi-au luat lumea în cap, s-au sălbătăcit cu totul, odobescu, s. iii, 101. Iepele se sălbătăciseră şi se făcuseră rele. ispirescu, u. 48. + Tranz. f a c t. A face să devină sălbatic (I 2). [Zeul] sălbătăci şi înrăutăţi pe laurul ieşit din mare ptnă tntr-attt încît nu se mai putea apropia nimeni de dînsul. ispirescu, u. 45. 3. Refl. (Despre plantaţii, terenuri etc.) A ajunge In stare de paragină1 (3), a se degrada sau a se distruge din lipsă de îngrijire; a se părăgini (2). Grădina, neîngrijită, se sălbăticea, rebreanu, i. 399. + Tranz. f a c t. A aduce în stare de paragină1 (3), de neîngrijire. El intră in curtea ce semăna a părăsită a mănăstirii,. .. tn mijlocu-i c-un iaz, ale cărui maluri erau sălbăticite de fel de fel de buruiene, eminescu, p. l. 96. 1686 sălbăticie - 155 - SĂLBĂTICIE 4. Refl. (Despre locuri, ţinuturi) A deveni sălbatic (14), pustiu, nelocuit, neumblat, inaccesibil. De la mînăstirea Horez în sus, locurile se sălbălăcesc, văile-s toi mai înguste şi mai rîpoase. vlahuţX, s. a. iii, 265, cf. dex. 5. Tranz. fact. şi refl. (Astăzi rar) A face să devină sau a deveni sălbatic (II .4), violent, brutal. Al curviii păcat. . . şi preablînda firea omenească sălbă-tăceaşte-o. coresi, ev. 542. Sălbătăcindu-se alunce în nebunie ca cînd n-ar fi fost pamîntean. amiras, let. iii, 161/30. Herselia... cu totul sălbătăcită... de pornirea mlniei. beldiman, n. p. ii, 198/21. Se sminteşte echilibrul puterilor împreună cu sănătatea şi mintea şi se sălbăticeşte omul vremelniceşte. episcupescu, practica, xl/ 17, cf. i. golescu, c. [Oştirea] ce pre om săl-bătăceşte. conachi, p. 42. Intranz. şi r e fi. (învechit; in forma sălbălăci J Ase purta cu o cruzime neobişnuită, a comite atrocităţi. După tirăneasca şi păgîneasca lui fire. . . mai mult asupra' creştinilor se sălbătăcea (începutul sec. XVIII), mag. ist. ii, 176/5. Asupra celui fără de arme a sălbătăci. . ., aceasta nu-i vitejie, ci dobitocească neomenire. tichindeal, f. 367/1. | Tranz, fact, (Rar) A face să devină fioros, Inspăimintător. [Minia] îngălbeneşte faţa, spumeaîă gura, sălbăticeşte chipul, episcupescu, practica, 154/3. Ochi sălbăticiţi de foame, barbu, princ. 103. + Refl. şi i n t r a n z. (învechit; in forma sălbătăci) A deveni extrem de agitat, de zbuciumat. Marea şi rîurile şi izvoarele să vor amesteca şi marea să va sălbălăci. fl. d. (1680), 3T/16. Au sălbătăcit... marea acea ce pînă atuncea să arăta lină şi blîndă. drXghici, r. 31/23. A început Să răcnească ca un leu înfricoşat, Şi pe Haridim să-l taie, tot sărea neîncetat. N-au sălbătăcit vrodală nici marea grozav ca el. pann, e. ii, 71/7. 6. Refl. A ajunge în starea de sălbăticie (II 2), de primitivism. Nici nu ne-ai spus bună noapte... Te ştiam om bine crescut... — Am fost. De la o vreme m-am cam sălbăticit, stamcu, r. a. i, 98. S-au sălbăticit. S-au umplut de păduchi, pas, l. i, 320, cf. dex. 7. Intram, refl. şi tranz. f a e t. A deveni sau a face să devină sălbatic (II 5), nesociabi], retras, izolat; a se retrage sau a face să se retragă departe de societate. Mîhnirea şi încordarea.. . scoteau pe poet din orice interes pentru higiena lumii,. .. înstrăinîndu-l sau sălbăticindu-l. cXlinescu, e. 349. Se putea vedea că singurătatea îl sălbătăcise de tot: arunca mereu priviri piezişe, nu-şi putea stăpîni tremurul mîinilor. t. popovici, se. 361. Am pribegit Pe potecă strimtă, Prin vale adincă, în singurătate... M-am sălbătecit. teodorescu, p. p. 420. Şi eu am fugit De-am sălbătăcit De ruşinea la Şi de-a maică-ta. şez. i, 114. în singurătate, Sub lespezi de piatră, De viril nebătută, De nimeni ştiută, Aici m-am pilit, M-arri sălbătecit Şi m-am pedepsit. balade, i, 322. — Prez. ind.: sălbăticesc. — Şi: (popular) sălbătăci, (regional) sălbăteci, (Învechit, rar) selbătici vb. IV. — V. sălbatic. SĂLBĂTICIE s. f. I. 1. (Rar; in formai sălbătăcie) Vegetaţie naturală spontană. Şi-n căldura veselă a dimineţii aceleia cu soare mult şi fierbinte plutea un miros năprasnic de fin cosit, de rîşină, de frunză verde, de sălbătăcie crudă, mironescu, s. 68. 2. Stare In care se află animalele sălbatice (I 2); (Învechit) sălbătăciune (v. sălbăticiune 2), sălbătăcime (v. sălbăticime î). Cf. i. golescu, c. Sălbăticia tigrului, cade. Cum oare ai putut cunoaşte sălbătăcia calului ? sadoveanu, o. xvh, 127. + (Prin Transilv.; în forma sălbătăcie) Sălbăticiune (1). Mergea la vînăloare şi aducea... căprioare... şi alte sălbătăcii bune de mîncat. reteganul, ap. cade, cf. alrm sn ii h 536/235. + Stare a omului lipsit de îndrăzneală, de curaj, sperios, temător sau sfios. Ştia că, pentru închipuirea lui Lucu, sălbăticia ei era un aprig stimulent. vinea, l. i, 211, cf. dex. □ Sălbăticia unui copil. 3. Stare a naturii neprelucrate, netransformate de om. Trăiam bine în aceste ţinuturi bogate, cu a cător sălbăticie ne Împrietenisem repede. brXescu, o. a. i, 46. Gustînd .. . libertatea şi sălbăticia stepelor în care turmele, fără frîul vasalităţii, zburdă suverane, teodo-reanu, m. ii, 108. Plugarul a cucerii asupra sălbătăciei pămîntul întreg, bucată cu bucată, sadoveanu, o. vi, 176. Un snop de flori din sălbătecia ţărînei bucură casa. arghezi, s. viii, 266. 4. Stare a unui loc, a unui ţinut nelocuit, neumblat, pustiu; p. ext. (concretizat) loc, ţinut nelocuit, neumblat, pustiu, (rar) sălbătăciune (v. sălbăticiune 3), sălbătăcime (v. sălbăticime 4). Pustietatea, sălbăticia acestor locuri neumblate, întinsele păduri, toate te fac să te crezi departe de pă-mînt. vlahuţX, s. a. iii, 231. Sihla... atinge aproape culmea de asprime, singurătate şi sălbăticie, hogaş, dr. i, 18. Din depărtatele sălbăticii. .. Doar căprioare vor pătrunde în oraşe, blaga, poezii, 101. II. 1. (Rar) Paleolitic (2). Cf. dl, dm., der, dex. 2. (Stare de) înapoiere extremă, lipsă (totală) de civilizaţie; primitivism, (învechit) sălbătăciune (v. sălbăticiune 4), sălbătăcime (v._ sălbăticime 6). Crescuţi în astfeli de sălbăticie. . ., iubirea nu-i leagă cătră nevastă şi copii. fm(1838), 4/1. îrdr-o sălbăticie comună furnicau aceleaşi fiinţe stăpînite de aceleaşi puţine gînduri şi dorinţi. philippide, p. 112. în această urcare de la starea de sălbăticie pînă la civilizaţie, omenirea a întrebuinţat muşchii..., dar şi, din ce în ce mai mult, creierii. în plr ii, 104. Cei trei cosmonauţi sîiit încă surprinşi de o turmă de fiinţe umane în stare primitivă, de sălbăticie, cinema, 1968, nr. 10, 14. + Loc unde nu a pătruns încă civilizaţia. Umblam toată ziua singur... şi mă mustram la fiecare pas de prostia pe care o făcusem să mă-nfund în sălbăticia şi anosteala asta. vlahuţX, s. a. ii, 244. Vechea aşezare de pescari dobrogeni avea biserică — lucru rar în aceste sălbăticii şi singurătăţi, sadoveanu, o. vii, 335. Ah !... ce rău îmi pare că o să plecaţi aşa curînd. în sălbăticia asta unde trăiesc, cînd voi avea fericirea să mai schimb vreo vorbă cu astfel de oameni !■ bart, s. m. 27. Am venit in sălbăticia asta... O să ne fie tare greu. H. lovinescu, t. 361. Ei s-a hotărit să se stabilească cîl mai departe posibil în mijlocul sălbăticiei, rupind cu desăoîrşire cu viaţa lui-anterioară: contemp. 1969, nr. 1 170, 7/3. 3. Atitudine sau trăsătură a omului sălbatic (II 4), lipsit de umanitate, crud, brutal, violent etc.; manifestare, acţiune lipsită de umanitate, crudă, brutală, violentă etc.; (învechit) sălbăticiune (5), sălbătăcime (v. sălbăticime 7). Giudecînd dupre a lui sălbăticie, amorul său cel înfocat se va pieface în urgie. asachi, p. r. 34/6. în anecdotele despre sectarii iluminaţi, se povestesc cîteodală executări de aşa absurdă sălbăticie, caragiale, o. i, 59. Silnicia, sălbătăcia, cruzimea sînt trăsăturile caracteristice ale acestei epoce. gherea, st. cr. ii, 112, cf. iii, 108. Sălbătăciei gradaţilor, dintr-un fel de viclenie primitivă, le opune o prostie simulată, lovinescu, c. viii, 24. Sălbăticia cu care fusese reprimată greva ceferiştilor... era încă vie în amintirea multora, vlasiu, d. 301. O pildă de sălbăticie şi cruzime, bogza, a. î. 563. De altfel nu neg că sălbăticia e eroismul poltronilor, vinea, l. i, 402. în materie de relaţii de familii, [în film] sălbăticia... alternează cu imoralitatea, cinema, 1968, nr. 6, 18. + Loc. a d v. Cu sălbăticie = fioros, crunt; crud. Ne-au furat caii!... — Cine? — Nu ştiu! răspunse Alioşa şi-l privi cu sălbăticie, sadoveanu, o. v, 532, îl găsiră... lovindu-şi cu sălbăticie calul căzut, stancu, ş. 224. + Act de cruzime, de brutalitate, de violenţă. Băiatul, văzînd sălbăticia, dele un ţipăt de alarmă, caragiale, o. i, 54. Geniala sa poemă... are un fond groaznic de sombru şi de dureros, foarte potrivit pentru desciierea sălbăticiilor ce-au însoţit distrugerea albigenţilor. gherea, st. cr. i, 175. Urmăreşte toată presa. Pretutindeni... stnl justificate, aprobate, blagoslovite chiar, 1687 SĂLBĂTICIME — 156 - SĂLBĂTICITURĂ sălbăticiile ţăranilor răzvrătiţi, rebreanu, r. i, 301, ci. ii, 47. Privise sălbăticia mut, Iremurînd. o. m. zamfi-rescu, m. d. ii, 319. Există ... o clasă de oameni ... pe care această sinceritate subită, revelatoare a atttor sălbăticii mascate, i-a enervat, ralea, s. t. ii, 304. 4. Fel de a fi al persoanei sălbatice (II 5), izolate, retrase. Se făcea că nu înţelege sălbăticia ei de a se tncuia în odaie şi a fugi de toată lumea, vlahuţa, o. a. iii, 97. ^ (Rar) Izolare, singurătate In care trăieşte cineva. Căutînd prin stînce şi peştere un loc mai potrivii pentru sălbăticia traiului monastic, clădeşte succesiva-mente chilie, schituri, biserici, hasdeu, i. c. i, 144. III. Intensitate, forţă ieşită din comun. Datoria noastră de a lupta bărbăteşte... cu sălbăticia elementelor. GHiCA, c. e. i, 271. Domnul Emilian Papaciovschi simţea foamea şi frigul muşcîndu-l cu sălbăticie, sadoveanu, 0. vii, 632. Pătrunse înăuntru lumina crudă de afară, apoi, îndată, un vuiet ca de mulţime, punctat de sunetul tobei, bătută cu sălbăticie, t. popovici, se. 264. — PI.: sălbăticii. — Şi: (popular) sălbătăcfe, sălbă> tecfe s.f. — Sălbatic + suf. -ie. SĂLBĂTICÎME s.f. 1. (învechit; în forma sălbă-iăcime) Sălbăticie (I 2). Mentor era, în mijlocul acestor noroade furioase, ca şi Bahus atunci cînd fu înconjurat de tigri, carii, uilînd sălbătăcimea tor, venea traşi de puterea dulcelui său glas. pleşoianu, t. ii, 142/1. 2. (Regional) Sălbăticiune (1). Cf. tdrg, cade. El ţinea o mulţime de puşcaşi, carii, cutriera pădurile şi-i grija de sălbătăcime pentru masă. sbiera, p. 66. Dragoş Vodă.,, care selbătăcime cum o vedea, o lăsa să se ducă în treabă-şi. mabian, t. 43. Cărare prin pădure făcută de sălbăticimi. Com. din straja — rădăuţi, cf. alr i 1 157/40, 45. + P.. restr. (In forma sălbătăcime) Carne de sălbăticiune (1) folosită ca aliment. Ei se îngrijea mai. mult de aceea să nu-i cîrtească stăpînul lor. deacă nu va avea mine sălbătăcime la measă. f.(1887), 279. ; 3. (Prin Bucov.; în forma sălbătăcime) Mulţime de animale sălbatice (I 2) (pentru vlnat). Vai de mine, ce de mai- sălbătăcime e anul acesta! Com: marian. 4. (Rar; mai. ales la pl.; în formele sălbătăcime şi sălbătecime) Sălbăticie (14). în nişte ţărmuri pustii aleargă ca un turbat* Loc nu s-află nicăiri, de sălbă-lăcimi e beat., beldiman, o. 21/22. tn aceste sălbătăcimi căzuse prin mini de ucigaşi mulţi oameni, fm (1842), 33a/21, Se minună cînd văzu aşa casă într-o astfel de sălbătăcime. ispirescu, ap. cade. Dacă sătenii ar deprinde... să siringă [plantele medicinale] din sălbă-tecimile codrilor.. ., ar putea face un frumos negoţ. voiculescu, l. 5. 5. (învechit, rar) Mulţime de sălbatici (II 1). Cf. 1. golescu, c. 6. (învechit; in forma sălbătăcime) Sălbăticie (II 2). N-au avut vro creştire şi petrec tn Sălbătăcime. drXghici, r. 39/16. 7. (învechit; în forma sălbătăcime) Sălbăticie <11 3). Numa au îmblînzit sălbătăcimea ostăşească a romanilor, calendariu (1814), 99/21. Ochii ei... avea un nu ştiu ce de asprime şi sălbătăcime. pleşoianu, t. ii, 17/15, cf. alexi, w. — PI.: sălbăticimi. —Şi: (învechit şi popular) sălbătăcime, sălbătecime, (regional) selbătăcime s. f. — Sălbatic + suf. -ime. SĂLBĂTICIRE's. f. Acţiunea de a (s e) sălbătici şi rezultatul ei. 1. Pierdere a însuşirilor specifice plantelor de cultură, degradare a plantelor de cultură la starea plantelor sălbatice (I 1). Cf. s ăl b ă t i ci (1). Sălbăticirea trandafirului, 2. Pierdere a însuşirilor specifice animalelor domestice, degradare a animalelor domestice la starea animalelor sălbatice (I 2). Cf. sălbătici (2). Sălbăticirea unui cal. 3. Decădere a unei plantaţii, a unui loc la starea de paragină1 (3). Cf. sălbătici (3). Sălbăticirea unei grădini. 4. Pierdere a însuşirilor morale specific umane; p. ext. cruzime, brutalitate, violenţă. Cf. sălbătici (5). A lor sălbăticire şi nesilnicie, care pururea asupra creştinilor lupi răpitori sînt (Începutul sec. XVIII), mag. ist. ii, 222/15. Sălbătăcirea vrăjmaşilor. mineiul (1776), 167vl/33, cf. budai-deleanu, lex., i. golescu, c. Pentru o scurtă iubire Această sălbăticire Acum, acum mă omoară, bărac, a. 66/16, cf. polizu, barcianu, alexi, w. O F i g. Contra sălbăticirii sufletului românesc revin la o luptă fără cruţare. în plr ii, 605. 5. Cădere în sălbăticie (II 2), în primitivism; p. ext. sălbăticie (II 2). Cf. sălbătici (6). Nici episcopi..., nici o şcoală pentru candidaţi..., nici o îngrijire pentru subsistenţa lui; ce mai trebuia acestui popor pînă la sălbătăcire deplină, bariţiu, p. a. i, 324. Rămăşiţi din timpuri de sălbătăcire. philippide, p. 120. — Şi: (popular) sălbătăcire s. f. — V. sălbătici. SĂLBĂTICÎT, -A adj. 1. (Despre plante cultivate) Care a ajuns (prin degradare) în starea plantelor sălbatice (I 1). Acolo unde a fost grădina cu flori ... răsă-riseră şi în vara aceasta flori pe jumătate sălbătăcite. c. petrescu, î. ii, 5, cf. id. c. v, 300, dl, dm. Nu se întoarse, merse numai frumos prin iarba sălbăticită. barbu, princ. 125. ......... 2. (Despre animale domestice) Care a devenit sălbatic (I 2). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., I. GOLESCU, ic. Pisica nu se mişcă. Sclipirile verzi priveau din întuneric ... cu teamă de vietate pe jumătate sălbătăcită. c.: petrescu, î. ii, 13, cf. dl. Porcul acesta e selbătăcit. Com. MARIAN. 3. (Despre plantaţii, terenuri etc.) Care a ajuns în stare de paragină1 (3), care s-a degradat ori s-a distrus din lipsă de îngrijire. Privea ore întregi . .. la prăvă-latica grădină frumoasă şi sălbătăcită, eminescu, p. l. 100. Totul se topea într-un ţîrtit inumerabil şi strident de greieri pierduţi într-un cîmp sălbăticit cu scaieţi. cXlinescu, o. i, 18. ' 4.: (Despre oameni) Care a ajuns asemenea unui sălbatic (II 1); care a devenit crud, brutal, violent; care s-a abrutizat, s-a îndobitocit. Strigă asupra lui sălbătăcit, mineiul (1776), 35rl/37. Mintea mi se rătăcise, stam zălud, sălbătăcit, Dar ea cătindu-mi cu spaimă, îndată au şi fugit, beldiman, o. 46/3. La poalele Ceahlăului, printre călugării cu păr mărăcinos, sălbăticiţi şi imbecilizaţi..., era tn sfirşit singur, teodoreanu m. iii, 164. + (Despre fizionomia, ochii etc. cuiva) Care arată, trădează pe omul sălbăticit (4). Feţele lor erau sălbătăcite, îndobitocite, eminescu, g. p. 115. I se tăie capul... după ce toate odraslele-i sîngeraseră supt sărmanii lui ochi bătrîni, sălbătăciţi, fără lacrimi. iorga, c. i. i, 28. 5. (învechit, rar) Care a decăzut enorm. Moldova, care. .. avea in epoha romanilor politii înflorite şi aşe-zămînturi insemnătoare, la venirea acestui domn era cu totul sălbăticită, fm (1841), 2l31/ll. — Pl.: sălbăticiţi, -te. — Şi: (popular) sălbătăcit,-ă, sălbătecit, -ă (iorga, p. a. ii, 65), (regional) selbătăcit, >ă adj. — V. sălbătici. sAxBĂTICITÎIR s. f. (Transilv.) Sălbăticiune (1). Cf. alr i 1 157/223, 229, 295, alb sn iii h 721. 1691 sălbăticiune - 157 - SĂLBĂŢIGĂ — PÎ.: sălbăticituri. — Şi: sălbătecitură (alb i 1 157/223), sălbăcitfiră (alb sn iii h 721/310) s. f. — Sălbăticit + suf. -ură. SĂLBĂTICIÎJÎVE s. i. 1. (La sg. adesea, popular, cu sens colectiv) Animal sălbatic (I 2) (pentru vînat); (regional) sălbătăcie (v. sălbăticie I 2), sălbăţl-cime (2), sălbăticitură. Iarnă aspră în toată Europa, moarte de vite prin grajduri, şi a tot felul de sălbătăciune prin cîmpii şi codruri. cr (1830), 3952/28, cf. i. golescu, c. Toată sălbălăciunea, nu numai a acestui loc, ci a tocdei ţări, pieri, fm (1842), 2Q2/19. 0 mulţime de oameni şi de sălbălăciuni zac fără suflare in pădurea lui. crean gX, o. 95, ci. barcianu, alexi, w. Vînătorii domneşti... aduc sălbătăciuni la Curte, iorga, c. i. i, 159, cf. tdrg. Aţi intilnit multe sălbălăciuni? — O! Cit lumea ! Mă mir cum d-avu răbdare domnul să nu-ncea-pă vinătoarea. delavrancea, o. ii, 105. Erau păduri domneşti şi numai sălbăticiunile şi pădurarii le cutreierau. agîrbiceanu, s. p. 116. Mormăi... cu faţa înveninată, ochii mici, arăllndu-şi albul răutăcios, şi sprîncenile prăvălite spre nas făcîndu-l îngrozitor, ca o sălbătăciune zădărîtă. mikonescu, s. 33, cf. 159. Ţîncul se trase fricos Ungă páretele ele lemn, ca sălbăticiunile într-o scorbură, c. petrescu, î. i, 196, cf. ii, 97. Dar fiindcă pe aice nu sînt astfel de sălbătăciuni, se va mulţumi numai cu un urs. stXnoiu, c. i. 157. Ó văzuseră devreme fugind printre bălării ca o sălbăticiune. g. m. zamfirescu, M. d. i, 209. Să-mi. faci un castel în munţi; să-mi siringi în grădina lui din toate sălbătăciunile. vissarion, b. 46. Ziua colindam temeiurile codrilor cu luminişuri aurite, căutînd să stîrnim sălbălăciunile, ca să ne însemnăm culcuşurile şi bataliş-tile lor. voiculescu, p. i, 91, cf. "94. în e^ele ponoare şi poieni, în care de veacuri domnea liniştea, sălbătăciunile codrului n-aveau nici o sfială, sadoveanu, o. xii, 18, cf. x, 459. Sălbăticiune, clipa să-ţi numeri.. . Leapădă-ţi blana, tu, urs şi tu, vulpe, tulbure, v. r. 40. Animalele domestice toate sînt lipsite.de nobleţea sălbăticiunilor, căunescu, b. i. 274. Trebuia, pîhă la izblnda mişcării, să-şi ducă viaţa ca o sălbăticiune. stancu, r. a. iv, 96. Moş Irimie se-retrăsese de la foc, cu mişcări domoale de sălbătăciune. ' contemp. 1954, nr. 421, 3/1. Vîntule,... tu scuturi codrii, şi tu cazi in peşteri ca să trezeşti din somn sălbălăciunile. isac, 0. 175. Nu pot muri ca sălbătăciunile, în resemnare şi paee. isanos, v. 97. Un ceas de taină cind în munţii grei Sălbăticiuni sfioase trec prin sară. labiş, p. 100. Alunei eram că o sălbătăciune. AcUm seamăn şi eu a om. lXncrXnjan, c. iii, 129. Păsărele şi mici Sălbălieiuhi cad victimă sigură şarpelui, gî 1968, nr. 931, 4/6. Dar nu ţi-am spus că era chiar o veveriţă ?... O fiinţă mică, 0 sălbăticiune, românia literarX, 1969, nr. 20, 15/2. Se întreprind adevărate hăituieli după sălbălăciuni în timpul iernii, rl 1969, nr. 7 769. Cînd sălbătăciunile intră în sat ziua, nu-i a bine. şez. i, 126, cf. alr i 1 157/63, 65, alr sn iii h 721. N-a vini şeva sălbălişufie la miñe ca să mă mînînşe. o. bîrlea, a. b. ii, 327. 0> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Bănuii că vreo sălbăticiune de lup sau de urs trecuse pe acolo, hogaş, dr. 1, 218. + Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăieşte izolată, retrasă, departe de oameni (şi _ de civilizaţie). Leonora era o sălbăticiune slabă şi recţ... Se animalizase stînd toată ziua în casăi departe de soare şi de lume. g. m. zamfirescu, m„ d. i, 26. Anume fusese adusă sălbăticiunea [părintele Hilarie] clin creierjú munţilor, din fundul unei sihăstrii, ca să nu vadă şi să n-audă, să nu simtă şi să nu priceapă nimic din ceea ce se petrecea in jurul ei. cocea, s. i, 335. Radu era încă o mică sălbăticiune, tăcută, singuratică şi orgolioasă, h. lovinescu, t. 265, cf. 94, 324. 2. (învechit; in formâ sălbătăciune) Sălbăticie (I 2). Toate aceste d-acum domesnice dobitoace şi pasări era sălbatece şi sînt şi chiar în ziua de astăzi de lot felul lor în sălbătăciune, pe care le prind oamenii, episcupescu, practica, 88/10. 3. (Rar; în forma sălbătăciune) Sălbăticie (14). Cum era să viu eu singur prin sălbălăciunea asta! galaction, o. 211. 4. (învechit; în forma sălbătăciune) Sălbăticie (II 2). Americanilor... cine şi de unde le-a adus [boala]? Abuzul sălbătăciunii lor, va fi răspunsul; aşadar este un rod al... norodului neţlvilizal. episcupescu, practica, 350/27. 5. (învechit) Sălbăticie (II 3). Acei răi împrumu-tători, întru sălbăticiune fiind porniţi..., au formai multe meşteşuguri ce aduce cu totul la dărăpănare şi sărăcie pă bieţii lăcuitori (a. 1813). doc. ec. 161. <> Fig. Cu aşa sălbătăciume [sic!] s-au turbat marea, incit undele ei se înălţau ca nişte case. drXghici, r. 9/18. — PI.: sălbăticiuni. — Şi: (popular) sălbătăciâne, (regional) săibătecitine (alr sn iii h 721/64) s. f. — Sălbatic + suf. -iune. SĂLBÂTICCÎS, -OASĂ adj. 1. (Regional; despre plante) Sălbatic (I 1) (Valea Ludului — Haţeg). a iv 3. Tufă sălbăticoasă. ib. 2. (învechit, rar; despre animale) Sălbatic (I 2). Toate zburătoarele, mîndri păunaşi, sălbăticoşi cocori ..., găinuşe moţate. „ .■ picau ca fermecate cînd ieşea el la vînătOare. odobescu, s. iii, 180. 3. (învechit; despre oameni) Sălbatic (II 3,4). Gîndeai că-s de turbare porniţi, Aşa era de sălbătecoşi. budSi-deleanu, ţ. 329. Telemah e aprins de mînie . . . făr-a fi sălbăticos. pleşoianu, t. i, 30/19. Nişte oameni foarte varvari şi sălbăticoşi. ar (1829), 220a/30. + (Despre manifestări ale oamenilor, despre faţa, fizionomia etc. lor) Care arată, trădează pe omul sălbatic (II 3, 4). Sultanul... li zise cu chip sălbăticos şi aspru... gorjan, h. iv, 57/5, cf. polizu, barcianu. — PI.: sălbăticoşi, -oase. — Şi: (învechit) sălbăte-eos, -oăsă, selbăticds, -oăsă (ddrf) adj. Sălbatie -f suf. -os. SĂLBĂTÎE s. f. v. sălbăţie. SĂLBĂTIOÂR s. f. (Prin Transilv.) Animal sălbatic (I 2) mic; (regional) sălbătişoară. Dădurăm de-o urmă, Nu ştiam dacă-i de fiară Ori de sărbăiioară. mîndrescu, l. p. 203, cf. 244. — Pronunţat: -li-oa-, — PI.: sălbătioare. — Şi: săr-bătioâră s. f. — Sălbat[ic] + suf. -ioară. SĂLBĂTIŞOÂRĂ s. f. (Regional) Sălbătioară (Ocna Sibiului), mat. folk. 412. Sfetnici au sfătuit, Filozofii au ghicit Că n-o fi urmă de fiară, Nici de sălbătişoară. id. ib. — PI.: sălbătişoare. — Sălbat[ic] + suf. -işoară. SĂLBĂŢĂ s. f. v. sălbăţie. SĂLBĂŢÎCĂ adj. (Regional) Diminutiv al lui s ă 1-batică(v. sălbatic); cam sălbatică, destul de sălbatică. 1. Cf. sălbatic. (I 1). Să iasă din os, din carne, din pele, muşcăturele rele — de dinţi de oţel — celui şerpurel — ce stă sub petricică — in flntînă mică — sub tufă selbăţică. pop., ap. gcr ii, 339. La cămeşi poale nu-s... îs la soăcrî-me pi fus Di sîchici, di urzîcî, Di etnipi sălbăţîcî. graiul, i, 334. 2. Cf. s ă 1 b a; t i c (I 2). Mierlică, mierlică, Nu fi sălbăţică. teodorescu, p. p. 455. 4 Cam lipsită de îndrăzneală, de curaj, cam sperioasă, temătoare 1698 SĂLBĂŢIE 158 - SĂLGTOARĂ sau sfioasă. Să n-ai nici o frică, Fală sălbăţică, Că te-oi lua-n biaţă Să mai prind la viaţă, ispirescu, ap. cade. Sora cea mai mică Şi mai selbăţică S-a dus, mări, dus, Pe Cerna In sus. alecsandri, p. p. 14. Ogariu asmuţea... Să sape piatra, Să scoată feata, Feata sălbăţică, Mlndră şi voinică, teodorescu, p. p. 418. — Şi: selbăţică adj. — Sălbatic + suf. -ică. SALBAŢÎE s. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpină rigidă, cu frunze aspre, cu flori dispuse in spiee lungi şi înguste şi cu fructe otrăvitoare, care creşte prin semănături şi locuri pără-ginite; (regional) beţie, ciormoiag, nebuneală, obsigă (h), zizanie (Lolium temulenlum). Cf. polizu, pont- BRIANT, D., DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, PANŢU, PL., CADE, BORZA, D. 100. 2. (Regional) Zizanie (Lolium perenne). Cf. bran-dza, fl. 503, barcianu, tdrg, panţu, pl., borza, d. 100. — Pl.: sălbăţii. — Şi: sălbăţă (borza, d. 100; accentul necunoscut), sălbătă (brandza, fl. 503, tdrg; accentul necunoscut), sălbăteă (barcianu), sălbătfe (id. ib.), selbăţeâ (borza, d. 100) s. f. — Cf. sal bă1. SĂLBEZÎ vb. IV v. sărbczi2. SALBIOARĂ s. f. (Regional) Sălbiuţă. Cf. i. go-LESCUj, c. C-am să plec mine la ţară Să vind griul şi secară, Şă-ţi cumpăr o sălbioară. pop., ap. cade. — Pronunţat: -bi-oa-. — Pl.: sâlbioare. — Salbă1 + suf. -ioară. SĂLBÎŞ s. m. (sg.) (Bot.; regional) Cruşîn (Rfiam-nus frangula). Cf. borza, d. 146. — Cf. salbă1. SĂLBULÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui salbă1 (1); (regional) sălbioară. Cf. i. golescu, c., tdrg, cade, dm. Am o neagră sălbuliţă De cercai la gitul tău. alecsandri, p. p. 36. Mai am d-o sălbuliţă, Şi s-o dau la copiliţă. mat. folk. 380. Că mai am d-o sălbuliţă De cînd eram copiliţă. graiul, i, 110. — Pl.: sălbuliţe. — Salbă1-)- suf. -uliţă. SĂLBURI s. f. pl. v. salvă. SĂLCĂRI s. m. pl. (Vestul Transilv.) Sălciş. Cf. alr ii 6 390/53, 64, 105, a i 23. — Salcă2 + suf. -ari, SĂLCAT, -A adj. (Regional; cu sens neprecizat, probabil) Cu crengile plecate ca salca2. Frunză verde măr sălcat, Din flăcăii de prin sat Mulţi îmi plac şi mulţi nu-i vreu. pajIfile, c. ţ. 125. Ş-apoi verde măr sălcat, Ciniă fetele prin sat... Dar puicuţa cîntă-n casă, Cintă, cintă că-i mireasă! id. ib. 192. — Pl.: sălcaţi, -te. — Cf. sale ă3. SĂLCĂRÎE s. f. (Regional) Sălciş. Cf, alr ii 6 390/848, a ii 4. Ce sălcărie s-a făcut pe zăvoi, să te mănînce lupii! udrescu, gl. — Pl.: sălcării. — Salcă2 + suf. -ărie. SĂLCĂRÎŞ s. n. (Regional) Sălciş. De furia muştelor, toate vitele s-au băgat in sălcăriş. udrescu, gl., cf. scl 1974, 447. — Pl.: sălcărişuri. — Şi: selcâriş s. n. scl 1974, 447.. — Salcă2 + suf. -ăriş. SAlCĂRÎŢĂ s. f. (Ornit.; regional) Pitulice (I la) ( Phylloscopus collybita). Cf. bXcescu, pXs. 151. — Pl.: sălcăriţe. — Salcă2 + suf. -ăriţă. SĂLCEÂG s: n. v. saceac. SĂLCEAlA s. f. v. ţesală. SĂLCâR s. h. v. sărciner. SĂLCfiRlU s. n. v. sărciner. SĂLCET s. n. I.oc acoperit cu sălcii1 (1); desiş, crîng; pădure de sălcii1; sălciş, (regional) sălcari, sălcărie, sălcăriş, sălcime, sălciniş. Cf. anon. car., drlu, LB, VALIAN, V., POLIZU, bXlXşESCU, GR. 144/13. E plăcut a privi la sălţetul cel des. f (1886), 408, cf. PHILIPPIDE, P. ISO, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, w., bl v, 112. în dreptul oraşului Petroşani, anini-şurile se amestecă cu sălcete şi plopişuri. probl. geogr. ii, 93. — Pl.: sălceturi şi sălcete. . — Salce2 + suf. -et. SĂLCEU, -EIE adj. v. sălciu2. SĂLCÎCĂ s. f. (Bot.; regional) Sălcioară (II). Cf. ddrf. Zărea O sălcică rămurată Pe-un izvor rece culcată, alecsandri, P. p. 135, cf. viciu, gl. + Răchită (1 a) (Salix fragilis). Cf. borza, d. 153. — Şi: sălţică s. f, viciu, gl. — Salcie1 + suf. -ică. SĂLCIE^, f. v. salcie1. SĂLCIÎR s. n. v. sărciner. SĂLCIÎŞ s. n. v. sălciş. SĂLCÎME s. f. (Regional) Sălciş. i. golescu, c., alr ii 6 390/36, 235. — Pl.: (rar) sălcimi. — Salcie1 + suf. -ime. SĂLCÎN, «A adj. v. sălciu2. SĂLCÎNĂ s. f. v. sul fină. SÂLCINĂTdR subst. (Regional; cu sens colectiv) Ramuri sau crengi (înverzite) de salcie1 (1) care se pun la poarta caselor în ziua de sfîntul Gheorghe (Valea Lungă Cricov — Pucioasa). Cf. alr ii/i h 213/762. — Pl.: î — De la salcie1. SĂLCINfiR s. n. v. sărciner. SALCINERIU s. n. v. sărciner. SĂLCINIŞ s. n. (Regional) Sălciş. Cf. dr. xi, 72. — Pl.: sălcinişuri. — Salcie1 + suf. -iniş (după aluniş, slejăriş, păltiniş). SĂLCINÎU adj. (Regional; în sintagma) Măr săl-ciniu (şi substantivat, m.) = varietate de măr1 (1) cu fructele asemănătoare merelor pădureţe?p. r estr. fructul acestei varietăţi de măr1 (Timişoara), h xviii 276. — Pl.: sălcinii. — Cf. s ă 1 c i u2. SĂLCI OARĂ s. f. I. (Bot.) 1. Diminutiv al lui sălci e1 (1); (regional) -sălcică. Cf. i. golescu, c., cihac, i, 238, ddrf, şez. xv, 119, resmeriţX, d., cade, ds 1728 SĂLCIOS 159 - SĂLCIU2 256, dm, M. D. enc., dex. Frunză verde sâlcioară, Puiculi{ă bălăioară... Amîndoi sîntem de-o seamă. alecsandri, p. p. 242, cf. H II 14, iv 9, 26-9, ix 201, 306, 338, 472. Siibt o sălcioară naltă Şi de oîrf cam aplecată... Un caic e priponit, teodorescu, p. p. 559, cf. 288. Frunză verde sălcioară, Trage-o cătană să moară, jarnîk — bîrseanu, d. 319, cf. marian, !. 30. Foilifă sălcioară, Cîte păsărele zboară Toate zic: „bade, fe-nsoarăşez. i, 103, cf. hodoş, p. p. 125. Frunzuliţă sălcioară, Puica neichii bălăioară, Am un foc la inimioară, mat. folk. 220. Frunzişoară sălcioară, Mori, puiule, ori te scoală, vasiliu, c. 106. Foaie verde sălcioară, La un cotuleţ de ţară E-o femeie văduvioară. şez. xii, 66, cf. alr i 1 926/584, 588, 880. Frunză verde sălcioară, Ce-ai în poală, Mărioară? polc. mold. i, 101. 4 (Regional) Răchită (la) (Salix fragilis). Cf. borza, D. 153. 2. (Regional; şi în sintagma sălcioară mirositoare, borza, d. 63) Răchiţică (2) (Elaeagnus anguslifolia). Cf. grecescu, fl. 514, şez. xv, 119, resmeriţă, d., PANŢU, PL., CADE, DS 256, LTR2, BORZA, D. 63, M. D. ENC.j DEX. 3. (Regional) Săpunele (v. săpun el 4) (Aster novae-angliae). Cf. borza, d. 26. 4. (Regional) Scinteiuţe (Aster novi-belgii). Cf. borza, d. 26. 5. (Regional) Flori-de-toamnă (Aster salignus). Cf. borza, d. 26. II. (Art.) Numele unui dan,s popular (horă) care se joacă după masa de nuntă; melodie după care se execută acest dans. De-ndată ce s-a săvîrşit masa de cununie, toţi nuntaşii se prind in joc [dansînd]. . . săbă-relul, sălcioara. sevastos, n. .282. O parte din horele ce se clntă şi se joacă:... sălcioara, samadia. i, cr. i, 155. Se numeşte danful miresei.. ., sălcioara. pamfile, J. III, 13, cf. VARONE, D., H IV 18, COMAN, GL. — Pronunţat: -ci-oa-. — Pl.: sălcioare. — Salcie1 -f suf. -ioară. SĂLCI(3S, -OÂSĂ adj. (In dicţionarele din trecut) Sălciu2 (1). Cf. LB, BARCIANU. — Pronunţat: -ci-os. — Pl.: sălcioşi, -oase. — Salcie1 -f= suf. -os. SĂLClŞ s. n. Loc acoperit cu sălcii1 (1); desiş, cring, pădurice de sălcii1; sălcet, (regional) sălcari, sălcărie, sălcăriş, sălcime, sălciniş. Pe lîngă bălţi cresc răchite şi se îmbuibă sălcişul. slavici, o. i, 55, cf. cade. Răsăreau ostroave cu laţele sălciişurilor zbicite, voiculescu, p. i, 32, cf. scriban, d. [Pasărea] preferă uneori să cuibărească... în zăvoaiele şi sălciişurile din teritoriile inundabile ale Dunării, linţia, p. ii, 31. Se zărea lumină la Ion al Rotarului, în fundul uliţei, unde începe sălciişul Alisandroaiei. camilar, n. ii, 111, cf. alr ii 6 390/192. — Pl.: sălcişuri. — Şi: sălciiş s. n. — Salcie1 + suf. -iş. SĂLCIU1 subst. (într-un colind; cu sens neprecizat, probabil) Tron. Jur pre jur de masă Stau scaune dese, Făclii dalbe aprinse. Sus la cap de masă Sălciu de argint ’ N sălciu cine şade? .. . Bunul Dumnezeu. pamfile, cr. 62. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. SĂLCÎU2, -lE adj. 1. (Despre apă) Care are un gust neplăcut, de obicei leşietic, amărui; (învechit) sălcios, (regional) sărăturos (3). Nice un izvor nu poate da apă sălcie şi dulce. n. test. (1648), 178v/5. Apă sălcie au premenit în dulce, dosoftei, v. s. noiembrie 128T/6. Apele de puţ... stifoase, sălcii şi greţoase de gust şi de băut. episcupescu, practica, 30/21. Să mai află incă oarecare lacuri selcii şi nitroase. ar (1-829), 1961/10, cf. i. golescu, c. Apa de puf este sălcie. fătu, d. 3/23, cf. pontbriant, d. Pădurile cele depărtate în mijlocul bălţilor sălcie, hasdeu, i. c. i, 269. Ţintirim dc apă-i Unda ei sălcie, goga, poezii, 201. Un caporal ... împărţea cu o cănuţă de tinichea,... o apă sălcie, plină de gunoaie-, brăescu, v. a. 106. Apa e rece, dar cam sălcie, teodoreanu, m. u. 259. Stă sufletul fără iubire, ca o fîntînă părăsită C-un pic de apă-n fund, sălcie, voiculescu, poezii, i, 4. Venit-am pînă aici atîta cale... ca să bem apă sălcie ? sadoveanu, o. xii, 442. [Morunul] leapădă icrele atît în fluvii cît şi în mare, la apă sălcie, pe bancuri de nisip. enc. agr. iv, 68. Apa, şi sălcie, s-o bei din al tău puţ. călinescu, 0. ii, 196. Apa mi se părea sălcie, stancu, d. 452. E searbăd acolo şi trist ca un pahar cu apă sălcie. vinea, l. ii, 148. Sorbi cu grijă apa stătută, sălcie, şi se strîmbă. t. popovici, s. 253. Pînzele de apă subterană apar la diferite nivele în izvoare de coastă cu apă dulce, mai puţine cu apă sălcie, probl. geogr. i, 143. M-arn dus la car să beau nişte apă, dar apa era sălcie. lăncrănjan, c. iii, 155. Cam frig, cam mizerie, ...nu curge apa caldă, apa rece de băut e sălcie, cinema, 1969, nr. 7, 9, com. din zagra — năsăud. Şi eu m-am dus la ... fîntînă Cu apă sălcină. densusianu, ţ. h. 272, cf. chest. ii 461/13, 15, 17, 48, 156, 266, alr sn iv h 1 129. 2. (Despre alimente, băuturi etc.) Care are un gust neplăcut, care nu este gustos, care este nepotrivit ca gust, care nu are nici un gust; (despre gust) caracteristic alimentelor, băuturilor etc. sălcii2 (2); (învechit) sălcos (II). V. fad, insipid, leşietic, leşios. După gust vinul se zice: dulceag, acriu, mistreţ, sălciu, amăriu. hem 1031. Dacă lîneful sau sculul galben voiau să fie ceva mai deschis, atunci mai turnau în apa aceasta încă şi puţin borş sălciu, adecă nu de tot acru. marian, ins. 465. Urmînd numai din sare a... cruţa [zeama] pentru ca să nu-i deie gust sălciu, ap. tdrg. De la un timp uita să puie sare şi coliva ei celebră... era sălcie, klopştock, f. 51. A înghiţit buruieni fel de fel, dulci, amare, sălcii, stancu, d. .231. Lucu recunoscu ţuica sălcie şi apoasă, vinea, 1. ii, 308. Mîncă o friptură sălcie şi bău un pahar mare de rachiu, t, popovici, se. 79. Silvina... are proprietăţi asemănătoare [cu sarea], dar gustul ei e sălciu, geologia, 16. Vin sălciu, h x 534, cf. xrv 435, com. din loman — sebeş. Sălcie se zice despre mîncare cînd nu are gust. alr sn iv mn h 1 129/172. <0- (Prin lărgirea sensului) Aerul avea un gust dulceag şi sălciu de furtună, vinea, l. i, 183. "0" Măr sălciu = varietate de măr1 (D de vară ale cărui fructe au gust sălciu2 (2); p. restr. fructul acestei varietăţi de măr1. Cf. anon. car., dr. i, 360. Nu se găseau nici mere sălcii. stancu, d. 391, cf. h iv 52, vi 40, ix 374. Frunzuliţă măr sălciu, Frăţiorul mijlociu Şi de fire cam zglobiu, El pe loc că nu-mi şedea, teodorescu, p. p. 440, com. marian. Foaie verde măr sălciu, De dragoste lot mă fiu. şez. ii, 174. Verde foaie măr sălciu, Fală de cînta-ragiu, Nu te strînge tare-n brîu. mat. folk. 421. Frunză verde măr sălciu, Mă dusei pe unde ştiu, Găsii mîndra la pîrlaz. şez. viii, 24. Foaie verde măr sălceu, Mori, mîndro, să mor şi eu. pamfile, c. ţ. 243, cf. mat. dialect, i, 266. Frunză verde măr sălciu, Hai, nevastă, la rachiu, folc. mold. i, 372. + (Despre gură) Cu gust neplăcut, asemănător aceluia al alimentelor sălcii2 (2). Febra te înmoaie, te împiedică să vezi limpede. Ţi-e şi cerul gurii sălciu şi mintea coclită, camil petrescu, t. ii, 278. Foaie verde liliac, Dulce-i gura de diac Că nu-i dulce, nici sălcie, Numai cum îmi place mie. şez. ii, 18. 3. Fig. (Despre oameni, despre manifestările lor etc.) Care este lipsit de atracţie, de interes, care nu suscită interesul; plictisitor (1), anost, searbăd. Galanţi cu ochelari Ce se cred eleganţi rari... Stau, şăd, vorbesc, sînt sălcii, i. văcăhescul, p. 364/14. Tita, de săl- 1732 SĂLCIUŢĂ - 160 - SĂLIŢĂ cie ce era, ajunsese să fie ocolită şi unii jucători se plîngeau că le face ursuzluc. m. i, caragiale, c. 126. Măcar atita să se aleagă în şedinţa asta care fusese atlta de scurtă şi sălcie, pas, l. i, 284. Lumea era ciudat de sălcie. Robert, ceilalţi la masă, erau străini, zgomotoşi, nesuferiţi, demetritjs, a. 304. Ni s-a mai servit un „reportaj la ore tîrzii“, sălciu şi toropit, cinema, 1968, nr. 1, xni, com. din loman — sebeş. — PI.: sălcii şi (învechit, f.) sălcie. — Şi: (învechit) selciu, -ie, (regional) sălcin, -ă, sălciu, -6ic, salcin, -ă (chest. ii 461/48) adj. — Salcie1 + suf. -iu. SÂLCIÎIŢĂ s. f. (Bot.; regional; in sintagma) Săl-ciufă mirositoare = răchiţică (2) (Elaeagnus angusti-folia). Cf. borza, d. 63. — Pronunţat: -ci-u-, — Pl.: sălciufe. — Salcie1 + suf. -uţă. SALCtiS, -OĂSĂ adj. I. (învechit şi regional; despre terenuri) Care este acoperit cu sălcii1 (1), plin de sălcii1. Cf. KLEIN, D. 416, DRLU, VALIAN, V., PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALR II 6 390/250. II. (în dicţionarele din trecut) Sălciu2 (8). Cf. lb, VALIAN, V. — Pl.: sătcoşi, -oase. — Salcă2 + suf. -os. — Pentru sensul II, cf. sale e1. SĂLCÎJŢĂ s. f. 1. Diminutiv al lui sal că2 (v. salcie1 1). Cf. cuv. d. bXtr. i, 124, ddrf, tdrg, cade. Ne-a şi pus urile nume: ... Mie, frunză de săl-cuţă, Că-s copilă tinăruţă. jarnîk— bîrseanu, d. 66. Pe sub umbră de sălcuţă, Merge-un voinic şi-o măicuţă. marian, î. 31, cf. id. nu. 44. Frunză verde de sălcuţă, Eu iubesc o romăncuţă. f (1891), 42. Să te ducă la ftn-tină, La fintîna cu sălcuţă. hodoş, p. p. 193, cf. bîhlea, l. p. m. i, 307, alr î l 926/116, 850, alrm sn ii h 431, a iii 3. Cînd o face plopul nuci şi sălcuţă mere dulci ( = niciodată), jarnîk—bIrseanu, d. 272. + (Regional) Salcie1 (la) (Salix babyIonica). Cf. borza, d. 153. ^► (Regional) Salcie1 (lb) (Salix alba): Cf. borza, d, 153. + P. restr. (Regional) Ramură de salcie1 (1) verde (şî înflorită) care se duce de către credincioşi şr se împarte în biserică, în duminica Floriilor; (popular) stîlpare, mîţişor (II 1), (regional) salcie1'. (1). în dosul „cotătoarii“ se păstrează... sălcuţă căpătată la miruirea de la Florii, pribeagul, p. r. 31, cf. alrm ii/i h 261. 2. (Bot.) Plantă erbacee cu rizom lung, cu frunze înguste, lanceolate, lucioase şi cu inflorescenţe spice groase, de culoare roşie, care pluteşte la suprafaţa apelor stătătoare; (regional) iarbă-roşie-broştească, troscot de apă, troscotul broaştelor (Polygonum am-phibium). Cf. borza, d. 134. — Pl.: sălcuţe. — Salcă2 + suf. -uţă. SĂLDÂT s. in. v. soldat. SĂLEĂC, -A adj. v. sărac. SĂLECUŢ, -A adj. v. sărăcuţ. SĂLÎÎM-ACAAsA s. f. v. selemachesă. sAlÎRIŢA s. f. v. sărăriţă. SĂLEŞTE s. f. v. silişte. SAlfAreA s. f. seiterea. SALGAbIRĂU s. m. v. solgăbirău. SĂLHANA s. f. v. zalhana. SÄLHÄ s. f. V. sihlă. * SÄLHÄT subst. (Regional) Desiş (Bonţ — Gherla). Cf. PAŞCA, GL. — Pl.: ? — Sălhă suf. -ei. SÄLHÜI, -Ü1E adj. v. silhui. SĂLÎ vb. IV V. sili. âÂLÎC s. n. 1. (Prin Ban.) Sticlă de lampă sau de felinar de mînă. Cf. arh. olt. iii, 382, alrm ii/i h 383/27, l. rom. 1959, nr. 6, 52. 2. (Regional) Ţoi (de rachiu) (Comloşu Mare — Jimbolia). Cf. lexic reg. ii, 42, 3. (Prin Ban.) Măsură de capacitate care variază intre un sfert şi o jumătate de litru. Cf. viciu, gl., chest. v 6/61, lexic reg. ii, 42. — Pl.: sălice (l. rom. 1959, nr. 6, 52, lexic reg. Ii, 42) şi sălicuri (alr ii/i mn 142, 3 910/27). — Şi: săclfc s. n. ghest. v 6/61. — Etimologia necunoscută. SĂLICEL, -E adj. v. sărăcel. SÄI.fE s. f. 1. (Ban. şi prin Transilv.) Pîriză cu care se acoperă mortul în sicriu. V. giulgiu. Sălaşul se acoperă de regulă cu aşa-numita „sălie“, care se face din pînză neagră. maJîian, î. 247, cf. cade, dm, gregorian, cl. 62, alrm i/ii h 415, mat. dialect, i, 267. 2. (Prin Ban. şi prin Transilv.) Văl, voal; voaletă. Cf. cade. 4 Sp ec. (Regional) Vălul miresei (Glim-boca — Caransebeş)., Cf. alr ii/i h 160/27. — Pl.: sălii. — Şi: salie s. f. gregorian, cl. 62. — Cf. magh. szâl „fir“. sAlIHTAR s. m. v. silihtar. SÄLIHUTÄR s: m. v. silihtar. SALIMAN, -A adj:, s. m. şi f. v. sărman. SÄLINDÄR s. n. v. sărindar. SĂLÎNţA s. f. v. silinţă. . ; ~ ' SĂLIŞTE s. f. v. silişte. SĂLIŞTEÂivĂ s. f. (Regional) Catrinţă (cu ciucuri) (Sereca — Orăştie). mat. dialect, i, 267. — Pl.: săliştene. — Sălişte (n. pr.) + suf. -eană. SÄLITÄR s. m. v. sanitar. SÄLITÖR, -OARE adj. v. silitor. SĂLfTRĂ s. f. v. silitră. SĂiJţA s. f. Diminutiv al lui s a 1 ă1. 1. Cf. sală1 (1). Cf. i. golescu, c„ Ljţ, ddrf, tdrg, resmeriţă, d., cade, dm, m. d. enc., dex. •<> (Urmat de determinări care indică specificul, destinaţia, funcţionalitatea încăperii) Tot norodul acesta se. revărsa în unica săliţă de aşteptare ce se găsea. d. zamfirescu, ap. cade. 3. Cf. sal ă1 (2). Omul şedea la masă cu consoarta sa în săliţă de intrare, caragiale, o. i, 149. O casă veche, acoperită? cu trestie: o săliţă între două odăi. vlahuţX, s. a. ii,, 284, cf. ddrf. Milescu ieşi şi se schimbă de haine. în săliţă îl.ajunge de pe urmă Mără-cineanu. d. zamfirescu, r. 211, cf. resmeriţX, d. 1762 SÂLIŢIE - 161 - sălta S-a îmbrăcat ş-a ieşit pe săliţă. cazimir, gr. 57, cf. c. petrescu, c. v. 120. Peste o săliţă cu draperii... am trecut în biroul divorţurilor, sahia, u.r.s.s. 114. O sălifă întunecată..., o masă pătrată la intrare, teodoreanu, m. iii, 312. In săliţă, înainte de a urca scara, îţi aruncă ochii în oglindă, bart, e. 114. într-o odaie cu săliţă, locuia contele Iablonski. călinescu, s. 12, cf. id. o. i, 41; O dată cu femeia... intră în săliţă vîntul aprig, stancu, r. a. v, 347, cf. chest. ii 290/97, 190. 3. Cf. sală1 (3). Te sui pe o scăriţă... şi intri într-o săliţă îngustă... în dreapta acestui coridor este o uşuliţă. negruzzi, s. i, 311. — Pl.; săliţe. — Şi: (regional) şăliţă s. f. chest. ii 290/190. — Sală1 + suf. -iţă. SĂL1ŢÎE s. f. (Bot.; regional) Untişor (Ranunculus ficaria). borza, d. 69. -r Salată + suf. -ie. SĂLÎNGĂ s. f. (Prin vestul Transilv.) Ţandără, aşchie. Cf. frÎncu — candrea, m. 105. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. Cf. sale ă1, scă-r î m b ă. SĂl-ÎNGi vb. IV. Refl. (Prin vestul Transilv.) A se Înţepa (cu o aşchie), frîncu — candrea, m. 105. M-am scărîmbit şi m-am sălîngit. id. ib. — Prez. ind.: sălîngesc. — V. săllngă. SĂLMĂJÂC s. n. (Transilv.) Saltea (1) (umplută cu paie). V. mindir, străjac. Cf. caba, săl. 100, coman, gl., cv 1951, hr. 6, 27, alrm ii/i h 356, mat. dialect, i, 94. — Pl.: sălmăjacuri. — Şi: sormojăc (pl. sormojace, mat. dialect, i, 94 şi sormojece, coşian, gl. 67) s. n. COMAN, GL. 67, MAT. DIALECT. I, 94. — Din magh. szalmazsâk. SĂLNIC s. m. (sg.) (Regional) Cenuşă din care s-a făcut leşia (Brădişoru de Jos — Oraviţa). Com. LIUBA. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. SĂLTĂ vb. I. 1., In tranz. (Despre fiinţe) A se desprinde brusc de la pămînt (sau de pe un punct de sprijin) avîntîndu-se in sus şi a reveni in acelaşi loc sau (ceva) mai departe (de obicei repetînd mişcarea); a sări2 (1). V. ţopăi, z b u r d a. Săltînd grierul la ţară Şuierat-au toată vară. asachi, f. 4/1. Barbarii dau năvală asupra lui, saltă ... înălţînd gladii. aristia, plut. 394/23. Caii saltă şi nechează, Lupta urlă, se-n-cleşlează. alecsandri, p. ii, 16, într-un cuib de turturele, Ca şi fluturii de-uşor, Saltă Eros nebuneşte, eminescu, o. i, 13. Voioşi păstorii prin crîng s-aredă, Oile zbiară şi mieii saltă, beldiceanu, p. 61. Cu tropote roibii de spaimă pe mal Rup frînele-n zbucium şi saltă, coşbuc, p. i, 205, Elenuţa... mai săltă de cîteva ori priti casă, apoi se opri. agîrbiceanu, a. 247. începu deodată să ţipe... săltînd prin cameră cu privirile aiurite, id. s. p. 141. Merge fără să salte; rar cai merg la gebea. hogaş, dr. i, 158. Calul tresare strîns în pinteni şi saltă cu copitele din faţă drept în sus. teodoreanu, c, b. 154. Gînsacul... stînd drept şi semeţ, cu capul foarte sus, începu a sălta din picioare..sadoveanu, o. vii, 468. Un altul ca păstruga săltînd în rîu se joacă, călinescu, o. ii, 218. Săltă tn sus ca im spîr-nel. stancu, ş. 30. Alai de jocuri, cu urşi ce veseli saltă, labiş, p. 196. O sacă baltă Unde iepurile saltă. marian, sa. 228. <0> (Prin lărgirea sensului) Au visat un vis precum dealul... tot sălta, giuca şi să pleca lai Rareş. neculce, l. 12. O F i g. împăraţii nu puţin fură clătiţi de împotrivă cuvinte ca acestea şi fietecarile în vălurile chilelelor ni în sus, ni în gios sălta, cantemir, i. i. i, 37. Vîntul îi sălta-n cosiţă Şi-i făcea floare-n obraz, coşbuc, p. i, 49. O E x p r. A sălta de bucurie sau a-i sălta (cuiva) inima sau sufletul (de bucurie) = a) a se bucura foarte mult, a simţi o mare bucurie. Inima ei săltează de bucurie, beldiman, n. p. ii, 108/3. Sufletul meu saltă de bucurie, marcovici, c. 10/9. Iar maica lîngă mine sălta de bucurie, aricescu, a. r. 72/3. Cum a săltat inima mea de bucurie cînd am auzit'că... a fost vorbă despre meritul scrierii tale. ghica, c. e. i, 51. La aceste vorbe ale boierului, inima lui Dinu Păturică săltă de bucurie, filimon, o. i, 101. Cum văzu pe fiul său, săltă de bucurie, ispirescu, l. 126. Şi fiindcă amîndoi băfrînii ştiau că fiul lor Costică. . . avea să le sosească chiar în acea zi.. ., simţeau că le saltă inimile. macedonski, o. iii, 5. Tare bine ai chitit tu, măi băiete, răspunde ţiganul săltînd de bucurie, sbiera, p. 73, cf. 97. (Cu inversarea termenilor expresiei) De bucurie săltînd, da laudă ziditoriului. drăghici, r. 61/9. Dînd uitării grija, scîrba, Inima în piept 'le saltă, iosif, patr. 28. (Cu parafrazarea expresiei) Tot norodul din cetate de păreri bune sălta, pann, e. v, 75/1; b) (mai ales în forma inima saltă) a fi cuprins de o mare emoţie, a simţi o mare emoţie. Inima mea saltă şi asudă. hrisoverghi, A. 26/6. Inimile noastre săltară mai fierbinte La dulcele său cîntec. alecsandri, p. i, 134. Atunce în credinţă A mea inimă saltă, Ca la un glas prieten, iubit şi aşteptat, id. ib. 203. [Poporul] cînd face poezie nu face politică; cînd inima îi saltă, încetează sarcina reflecţiei, maiorescu, critice, 7. De piatră de-ai fi fost şi nu se putea să nu-ţi salte inima de bucurie cînd auzeai... pe Mihai scripcarul din Humuleşti. creangă, a. 118. + Fig. (Astăzi rar) A trăi, a simţi (cu intensitate) o anumită stare afectivă (bucurie, veselie, emoţie, satisfacţie, entuziasm etc.), exteriorizind-o adesea prin sărituri, gesturi, mimică. Bucuraţi-vă intr-acea zi şi săliaţi, că iaca plata voastră multă iaste. n. test. (1648), 74T/6. Tesalonicul săltează întru pomenirea ia. mineiul (1776), 152rl/l. Săltează... şi te veseleşte, antim, p. 206. Bucură-le şi săltează, Sioane! că mare rază preste tine străluceşte (a. 1802). gcr ii, 195/9. Linguşitorul îndată îl vezi gat-a se mira: Tot versul ce el aude pe loc îl face-a sălta. heliade, o. i, 122. Iar maica Vitalia, ca o soră fără ascunzişuri, sălta şi mai mult în inima sa. stănoiu, c, i. 195, cf. alr ii/i mn 45, 2 238/53. + (Astăzi rar) A dansa; a juca. Românii saltă, mîncă, beau cu-ai săi, mureşanu, p. 144/22. Toţi în hore saltă, bărac, a. 81/1. Trei fecioare... în veselă horă uşoară sălta. alecsandri, p. i, 190. Nu era chip să stea la un loc, fără a sălta, cînd cînta muzica, ai a. ispirescu, l. 237. Mîndre zîne... Rîd şi-n jur de mine lin, Prinse-n horă, saltă, iosif, patr. 19. Fetele săltau gingaş... şi abia de atingeau pămîntul. rebreanu, r. i, 126. în ploaie de confetti saltă Perechile dănţuitoare, topîr-ceanu, b. 66. Se încinse jocul. în frunte, sălta naşul pocnind din degete, barbu, g. 36. 0> F i g. Cînd se aprinse şomoiogul de paie din sobă, limbile roşii începură să salte pe păreţi, dan, u. 254. + (Prin Bucov.; in forma sălii) A înnebuni. Cf. lexic reg. 108. 2. I n t r a n z. şi (rar) refl. A se mişca (repetat, ritmic) de .jos în sus (şi de sus în jos) (sub impulsul unei forţe din afară). Cavaleri care saltă calare, dacia lit. 264/10.- Pe frunte-i ducea cofiţă Cu apă rece de la izvor... Şi-i sălta floarea pe sînişor. alecsandri, p. i, 20. De-un suspin îţi saltă pieptul, vlahuţă, s. a. i, 74. Lina sta-n portiţă, Sălta-n vînt a ei altiţă. coşbuc, p. i, 49, cf. 112. Şalupa începu să salte jucîn-du-şi lumina roşie prin valuri, dunăreanu, ch. 94. Se duc uitaţi Cei trei fîrtaţi Săltînd în şa. iosif, patr. 67. Piepturile saltă sub podoaba diamantelor, petică, o. 319. De după geana aceleiaşi zări, o imensă căciulă neagră... se arătă săltînd în cadenţă şi suind, hogaş, dr. i, 282. Călăreţul se apropie iot mai mult.. . sălttnd 1768 SĂLTA - 162 - SĂLTA n trap bătut, camil petrescu, u. n. 318. Pe harmăsarul Iui alb arăbesc curat, întruna se sălta în şaua adîncă. sadoveanu, o. v, 489, cf. vii, 405. Zări sălttnd uşor, după trapul calului, trei ţevi de armă. gai,an, z. r. 212. Săltau ca nişte peşti zburători bărci mînuite de tineri îndrăzneli, tudoran, p. 16, cf. 99. Tunul sălta înfinyîndu- şi sapele în pămînt. t. popovici, s. 418. Mărgelele... săltau sticlind pe pieptul rotund, zguduit de plîns, al fetei, banulescu, i. 30. O T r a n z. f a c t. Du-te de vezi. . . canapelele acele elastice care te saltă. alecsandri, t. 996. Nimfe albe ca zăpada sculur-ap-al-bastră caldă... Şi pe valuri luminoase oceanul lin le saltă, eminescu, o. iv, 118. Mirat el vedea... Alături boierii călări Şi-a bărbilor Dunări cărunte Săltîndu-le vîntu-h suflări, coşbuc, p. i, 292. Două scînduri... . S-au prins alături cînd simţiră că tot acelaşi val le saltă. goga, poezii, 353. Cînd adieri dezmierdătoare atingeau ţesătura străvezie, părea că însăşi răsuflarea caldă a copilului o saltă uşor. gîrleanu, l. 25. Canapelele săltau necontenit capelele inerte ale călătorilor scufundaţi în somn. călinescu, o. i, 22. O viitoare care sălta trunchiurile brazilor nebuneşte, bogza, c. o. 373. + Tranz. (Regional) A legăna. Merg juneii şuierînd, Nevestele prunci săltînd. teodorescu, p. p. 54. + T r a n ?. A ridica (printr-un efort) prinzînd in mînă (ori în mîini) sau ţinînd în palmă (ori în palme). Omul săltă arma de oţel oxidat în palmă, părea că îi verifică greutatea. c. petrescu, c. v. 286. Iar Miul rîdea, Mîna că-ntindea, Buzdugan prindea, ’ N palmă-l sprijinea, Şi, unde-l sălta, Sus că-l azvîrlea. balade, ii, 269. + In tranz. (învechit şi regional; despre ape) A se agita, a se învolbura. Rîurile plăsa-voru (p 1 e -sază n, sălla-vor v, t r o p o t i-v o r d) cu mărule depreură. psalt. 203. Pentru ce salfi, Dunăre bătrînă?. . . Apele laie se umflă, sar în sus şi vîjîie îngrozite, russo, s. 136. Vîntul suflă, cerul tună, apa saltă clocotind. alecsandri, p. ii, 143. Cîntec de-mi cînta, Un cîntec de jale, De sta om pe cale. Apele săltau, Valuri ascultau. balade, ii, 201. + Intranz. P. gener. (învechit) A mişca (I 1). Săltat-au pruncul în pîntecele ei. bucv. 33r/8, cf. i. golescu., c. Nu departe, văzînd că frunz-a săltat, Gîndi că-i vro căprioară, pann, e. ii, 44/15. 3. In tranz. A se deplasa în salturi2 (1). lepura-şu-n trei picioare Saltă, fuge uşurel, alecsandri, poezii, 358. Ursu’ venea săltînd iepureşte la vale. lun-gianu, c. 55. Roţile săllau înainte peste bolovani, se înfundau în mocirle, c. tetrescu, î. i, 133. Aleargă pe urmele unei ciute care saltă prin luminişuri, voicu-lescu, p. ii, 170, cf. i, 178. Tălăngenii văzuseră trăsura săltînd peste cîmp ca o broască, pas, l. i, 15. [Căprioara] s-arătă săltînd şi se opri. labiş, p. 38. + A merge, a păşi sprinten. Muzele săltînd se adunară împrejuru-i. fm (1841), 1452/15. Domnişoarele cele mari înclinau din cap, fetiţa cea de doisprezece ani rîdea, săltţnd uşor pe lîngă ele, în haina de zăpadă, agîrbiceanu, a. 53. Pe trotoar alături saltă Două fele vesele. . . Zău că-mi vine să-mi las baltă Toate interesele! topîrceanu, o. a. i, 194. + A trece, a se deplasa dintr-un loc în altul (situat mai sus sau mai jos) printr-un salt2 (I). Paserea... din ram în ram săltează şi de line se ascunde. asachi, s. l. i, 108. Cînd acela a dat să salte în trirema lor, lovindu-l şi împingînd l-au aruncai mort în mare. aristia, plut. 310/16. Lampa-n glob se stinge Şi saltă căţeluşu-mi de pe genunchii mei. alecsandri, p. iii, 6. Din viroagă am săltat în albia unui torent, voicu-lescu, P. ii, 261. Lie îl prinse de subsuoară şi-l ajută să salte în şa. sadoveanu, o. v, 711. Biciclistul avu un gest de protest, dar se răzgîndi şi săltă în şa. v. rom. august 1955, 52. Cosma Răcoare saltă in şa. labiş, p. 85. (F i g.) Eram uniţi. .. prin tinereţe şi prin pornirea de a sălta din matca veche, vlasiu, d. 153. <0 Refl. Ne-ai îngropat aici..., îl trase la răspundere Putinica, săltîndu-se greu să ajungă în brişcă. pas. l. i, 15. + Intram şi tran z. A trece peste ceva printr-un salt2 (1). Picioarele meale le-ai tocmit să salte. .. Preste măguri nalte, dosoftei, ps. 54/1. Avem încă.. . Nouă rîuri a sălta, asachi, l. m. 10/79 A săltat peste ziduri, urmat de toţi. voiculescu, p. ii 29, cf. dex. + A ieşi brusc (şi cu putere, cu viteză) de undeva, a apărea pe neaşteptate, a ţîşni. Strigătele unor bătăiaşi mai înltrziati încă răsunau, făcînd să salte fiarele care se pitulau în desişuri, sion, p. 163. Izvoară vii murmură şi saltă de sub piatră, eminescu, o. i, 93. Din cînd în cînd saltă dintr-o brazdă o ciocîrlie. sadoveanu, o. vii, 304. Am ajuns pînă la lăcaşul său, înlr-un loc unde trei izvoare vii saltă de sub piatră. id. ib. xii, 10. Din ochiurile de apă... aveau să salte păstrăvi argintii, vianu, l. v. 295. Sub brîiele de lînă săltară cuţitele lor lungi şi ascuţite, barbu, g. 187. "O Fi g. Cu ochii închişi îşi sfîrîie degetele pe strune şi cîntecul saltă aprig, înfocat, rebreanu, i. 12. (R efl.) Albe, curate, se saltă căsuţele dintre livezi. vlahuţX, s. a. iii, 306. + Intranz. şi refl. A se ridica în înălţime; p. e x t. a se înălţa în văzduh. Corabia... a săltat în vînt împreună cu doi corăbieri ce se afla într-însa. cr (1830), 346/2. într-o clipă cu tărie unul de alt s-au izbit, Incît d-ar fi fost ş-un munte între dînşii la mijloc Trebuia în sus să sălteze şi să se mişte din loc. pann, E. ii, 108/9. Vezi tu vulturul falnic.'. . Cum saltă, se ridică şi zboară către nori? alecsandri, p. i, 136. încet se saltă soarele rotund şi scîntcietor. vlahuţX, s. a. iii, 255. O ciocîrlie se saltă . . . în neclintit albastru, sadoveanu, o. iii, 224. Mi-este-un stol de porumbei, Trăsăi cu săgeata-n ei. Ei săltară şi zburară. folc. mold. i, 243. Tranz. fact. Şi-n vreme ce fierbea borşul deasupra focului, mereu picau in ceau-naş, săltate de pară, scîntei şi tăciuni, contemp. 1953, nr. 376, 4/2. 4. Refl. (Despre fiinţe) A părăsi poziţia orizontală (sau şezîndă) şi a-şi îndrepta corpul (sau jumătatea lui superioară) în poziţie (relativ) verticală; a se ridica (I 11), a se scula. Se saltă repede, răzămtn-du-se într-un cot. bujor, s. 79. Dadacele se săltară din locurile lor şi-şi strînseră lucrul, sadoveanu, o. x, 263, cf. ix, 431. Adunîndu-şi toate puterile se săltă în coate. camilar, n. i, 103. Se săltă de la locul lui. tudoran, p. 117. Nalalia tresări, se săltă de pe pernă, dădu să coboare din pat, dar rămase pe marginea lui, nehotă-rîtă. v. rom. ianuarie 1965, 71. M-am săltat dupî scaun. alr ii/i mn 45, 2 238/682. (T r a n z. f a c t.) Rîsul îl săltă în genunchi, teodoreanu, c. b. 87. 0> Expr. A se sălta in virfuri = a-şi desprinde călcîiele de la pămînt, sprijinindu-şi corpul numai pe vîrfurile picioarelor. M-am săltat în vîrfuri şi am sărit... în gol. o. m. zamfirescu, m. d. i, 89. 5. Tranz. A lua de jos şi a duce în sus (printr-un efort fizic, printr-o mişcare); a deplasa dintr-un loc mai jos în unul situat mai sus; a împinge, a trage în (sau mai) sus; a ridica (I 1, 2). Să punem cu toţii umerii la ele, să le săltăm din glod afară (a. 1869). uricariul, xiv, 145. Găsind portiţa încuiată puse de o săltă pînă o scoase din tiţine. sion, p. 185. Hangiul a dat atunci să-l salte de jos. caragiale, o. i, 172. Mă ia el apoi frate-meu deoparte, binişor, mă saltă şi m-aşează pe genunchiul lui. vlahuţX, s. a. ii* 289. Dă păru, Toadere, să săltăm grinzile, id. R. p. 206. Ea ajunge la fîntînă... Din mînă Sallă cumpăna bătrînă Şi se pleacă, coşbuc, p. i, 222. îşi săltă dăsagii în spate, ieşi în curte şi se îndreptă spre grajd, agîrbiceanu, s. 255. Ofta, săltînd haina pe umăr. a. m. zamfirescu, m. d. i, 21. Hai ş-om merge, ti răspunde cel mai mic, săltînd pe umeri un suman fără fiinţă, teodoreanu, c. b. 92. Şi-i luceau ochii în găvanurile lor adînci cînd o săltă spre el ca s-o sărute, sadoveanu, o. vii, 376, cf. xii, 418. Un colac de plută aruncat de sus unde apa forfotea, se văzu deodată săltat de-o pereche de coarne care ieşeau încet la suprafaţă, baht, s. m. 94. O rolă... ridică platina corespunzătoare, care va sălta la rîndu-i discul său. ionescu-muscel, ţes. 317. Matei... îşi sălta acordeonul pe umeri. cXlinescu, s. 28. îşi săltă cu un bobîrnac pălăria udă, să-şi dezvelească fruntea. 1768 sAltA - 163 - SÂLTÂTă c. petrescu, a. r. 58. îl şi luă de chică... îl săltă în sus... şi-l aruncă ceva mai departe, in iarbă, stancu, ş. 487. Fă-ţi pomană şi saltă-mi niţel povara, se riigă bălrtna. vinea, l. ii, 180, cf. i, 38. Se aplecă peste un cufăr din fund, ii săltă capacul, tudoran, p. 19. Puse tnina pe un scaun. .. II săltă de la locul lui şi tl duse undeva mai la distantă, preda, !. 34. Haideţi, fraţi cu umeri laţi, Compresorul mi-t săltaţi Şi mi-l duceţi colo sus, Pe cărări ce incă nu-s. deşliu, m. 63. Se vîrt sub cărucior şi-l săltă cu umărul. T. popovici, s. 30. Glăbea pasul, săltindu-şi din mers sacul de griu pentru a-l aşeza mai bine tn spinare. bănulescu, i. 67. Şi scorpia mi-auzea, Apa-n puţ borborQsea, Ghizdurile-n sus sălta De necăjită ce era. balade, i, 338, cf. o. bîrlea, a. p. i, 173, 175. ^ S p e c. (Complementul indică o parte a corpului unei fiinţe) A(-şi) îndrepta în sus, a(-şi) duce mai sus; a înălţa, a ridica (13). Nicuşor răspunde cu umărul drept săltindu-l in sUs. brătescu-voineşti, p. 24. Macedon îşi saltă puţin mustaţa, încruntă din sprîncene. rebreanu, i. 15. Gheţu îşi săltă tn sus grumazul, sadoveanu, o. xii, 448, cf. x, 614. Mii de tritoni işi saltă din apă spinările verzi, călinescu, o. ii, 178. Tata saltă sprîncenele a mirare, stancu, m. i. 115. Bătrînul săltă faţa şi-şi strîmbă colţul gurii batjocoritor, v. rom. mai 1958, 43. Din cînd in cînd sălta mîna în care avea pistolul şi striga cuvinte fără de şir. ib, august 1958, 64. Păsările ... se mutau de pe-un picior pe altul şi-şi săltau capetele la izbiturile toporului, bănulescu, i. 85, cf. 14. (I n t r a n z.) Saltă din umeri, virîndu-şi scrisoarea în buzunar, sahia, n. 116. Ionică oftă din greu, săltă din umeri, teodoreanu, m. i, 133. <0> (Prin analogie) Luminarea străjii îşi sălta flacăra palidă, gălbuie, pe peretele din faţă. agîrbiceanu, a. 437. O Fig. Muntele, namilă-naltă, . . . îşi saltă-n tărie gurguiele gemene, deşliu, g. 26. 6. Refl. şi in tranz. (Despre fiinţe sau plante tinere) A se face mai înalt, a cîştiga în înălţime (şi în maturitate); a creşte, a se înălţa, a se ridica (II 1). Grîul se săltase bine în pai. sandu-aldea, u. p. 85. S-a săltat sub ochii lui, din copilă în fată mare. agîrbiceanu, s. 13, cf. 22. Flori sălbăticite... săltaseră vinjos printre scaieţi, c. petrescu, c. v. 300. Acolo sub umbra deasă şi adînc mirositoare s-au săltat. . . feciorii lui. v. rom. mai 1958, 37. Foaie verde micşunea, începu primăvara-a da, lerbuliţa-a se sălta, balade, ii, 156. J. Tranz., i n t r a n z. şi r e f 1. Fig. A determina sau a-şi, ori a se crea o situaţie (materială, socială etc.) mai bună, a(-şi) sau a se îmbunătăţi situaţia (materială, socială etc.); s p e c. a avansa, a promova. V. ridica (I 18). Unde va fi puterea vieţii îngenuncheată ... acolo să o ajute şi să o salte, cu infrînarea plăcerilor, episcupescu, practica, 334/6. La noi cată România, din a noastră poposire, Sau să cază ruşinată, sau să salte la mărire, aristia, plut. xvi2/20. Te rog nu mă lăsa! Contez pe tine să mă salţi in această ocazie, caragiale, o. ii, 131, cf. .255. Destul am argă-ţit şi pînă acum nu văd nici un semn ca să pot şi eu sălta ceva. ispirescu, l. 231. De pe urma faptelor lor se vor înălţa la cinul dregătoriilor obşteşti..., de vor pieri ei, şi mai sus să salte pe urmaşii lor. dela- i vrancea, o. ii, 228. O dală cu influenţa din guvern şi-ar fi săltat brusc şi acţiunile opiniei publice, c. petrescu, c. v. 102. Acum, toamna, saltă comerţul, i. botez, b. i, 35, cf. 24. Bătrînul s-a săltat însurîndu-se cu Miţa Arionoaia. călinescu, s. 67. Sînt mulţi care au săltat aşa pe neaşteptate din posturi mici în poziţii cheie. v. rom. februarie 1954, 127. Acolo... cunoştinţele mele poliglote şi-ar fi găsit punctul de sprijin, de pe care m-aş fi săltat, vinea, l. i, 122. Afaceri care vor sălta banca' şi ne vor sălta şi pe noi. vornic, p. 172. O (Prin lărgirea sensului) Acestui ultim manuscript ... să-i tindem o rnînă binevoitoare ca să-l săltăm pînă pe pragul dorit, odobescu, s. ii, 383. — Prez. ind.: salt şi (învechit) săltez. <— Şi: (regional) sălti vb. IV. lexic reg. 108. — Lat. saltare. SĂLTAU s. n. v. sertar. SĂLTARE s. f. Acţiunea de a (s e) sălta şi rezultatul ei. 1. (învechit) Salt2 (1), săritură (II); ţopăială; dans; joc; p. ext. petrecere cu dansuri, cu jocuri; f i g. trăire, manifestare (intensă) a unei stări afective. Dobîndeşte necurăţii, săltări drăceşti, nesaţiu de păcate, pohte spurcate, varlaam, c. 15. Cum poate aicea de să uneşte lumina cu întunericul,... săltările cu suspinul? antim, o. 202. în 8 zile toată boierimea au fost în giocuri, săltări şi desfătări, şincai, hr. iii, 262/32. Cîte săltări şi alte închipuiri de bucurie arăta el. drăghici, b. 100/23. Primiră aceasta cu săltări de bucurie, gorjan, h. ii, 209/17. Frumoasa privelişte şi neprejuioasele săltări dă bucurii, urmate între popului acestui oraş, cu prileju slobozirii la li ale aceştiia, în apa Dunării, a corăbii neguţătorului Gîlcivici (a. 1838). doc. ec. 706. Aceste animale imilează. .. gesturile omului şi au uă mare deprindere in toate lucrurile; însă forţa lor cea mai mare consistă în nişte săltări, barasch, i. n. 244/27, cf. pontbriant, d. Fiţi fără grijă şi vă repausaţi de ostenelele danţului şi săltărilor din astă noapte, ispirescu, l. 376. O Fi g. Lunele care ziua a douăzeci şi noua se suprima. . . cu săltarea de la 28 la 30. aristia, plut. XXXIj/24. 2. Fig. (învechit) Vioiciune; elan, avînt; cerinţă sufletească, trupească etc. Altă nemică nu potoale săltarea trupului ca viaţa pustiei, varlaam, c. 366. Săltările trupeşti le-ai veştejit, mineiul (1776), 81r2/5. <0> (Prin lărgirea sensului) Versurile capătă o săltare înveselitoare, ist. lit. rom. ii, 135. 3. (învechit) Zvîcnire; palpitare (1); tresărire; spasm. Răsăritura din somn este o întărîtare a sistemei nervelor, c-o săltare a muşchiurilor unei părţi a trupului. episcupescu, practica, 150/19. De obşte sint înteţirile paroxismului însoţite . .. cu săltare spasmodică de inimă. id. ib. 300/12, cf. 313/11. 4. Mişcare (repetată, ritmică) de jos în sus (şi de sus în jos) a unui corp (sub impulsul unei forţe din afară); deplasare în sus, ridicare a unui corp. Cf. ltr2. 5. Fig. (Rar) îmbunătăţire a situaţiei (materiale sociale etc. a) cuiva sau a ceva. Gîndind la milostivirea cinstilii vornicii, m-au invitat a destăinui următoarele, ce-i împiedică la săltarea negoţului ce-l fac (a. 1835). doc. ec. 578. Tentaţia succesului public, a săltării în avere răvăşeşte spiritele, le sustrage de la îndeletnicirea creatoare, le unilateralizează. v. rom. octombrie 1964, 83. — Pl.: săltări. — V. sălta. SAltAtI s. n. Faptul de a (s e) sălta. Cf. barcianu, şăineanu2, resmeriţă, d., cade. + (Regional) Salt2 (1) (Somova — Tulcea). Cf. alr ii/i mn 45, 2 240/682. — Pl.: săltaturi. — V. sălta. SĂLTAT2, -A adj. 1. (Despre mers, mişcări etc.) Care se face în salturi2 (1); p. ext. care se face cu sprinteneală, cu vioiciune, sprinten, vioi, zglobiu; săltăreţ (2). înconjura masa cu paşi săltaţi. c. petrescu, c. v. 178. Colini de deal moldovenesc, Cu vii, cu crame şi podgorii, La care toamna poposesc, Din zborul lor săltat, prigorii, d. botez, f. s. 7. Şi-a pus harmasarul alb în galop săltat şi a fost în clipă lîngă cortul părintelui său. sadoveanu, o. xvii, 154. O (Adverbial) Femei tinere în rochii uşoare . . . păşeau mărunt şi săltat, id. ib. vii, 604. îl revăd pe dascălul meu, Ion 1772 SĂLTĂRAŞ 164 - SĂLTĂTURĂ Creangă, burduhănos, călcînd apăsat şi totuşi săltat. ROMÂNIA LITERARĂ, 1969, HT. 28, 12/4. 2. (Despre muzică, dans, versuri etc.) Cu ritm vioi, săltăreţ (3), (învechit, rar) săltător (2); p. ext. ritmat, sincopat. începu o melodie săltată. bXnulescu, i. 196. O (Adverbial) Rîse săltat, aşa c,a atunci in cîmp. gÎrleanu, n. 20. 3. (Prin Transilv., prin Bucov. şi prin Munt.) Smintit, nebun. Era cam săltat, cum spuneau desigur muntenii care ne întovărăşeau, sadoveanu, o. xii, 7, cf. alr ii 4 239/192, lexic reg. 108. 4. Care este dus, împins, deplasat în sus. Apele veneau cu nahlapi săltaţi. voiculescu, p. i, 54. ♦ Sp e c. (Despre părţi ale corpului) îndreptat în sus; înălţat, ridicat3 (13). Strigau nestăpîniţi, cu capetele puţin săltate, cu armele ţinute nemişcat in fata pieptului. v. rom. octombrie 1964, 66. 5. (Despre fiinţe sau plante tinere) Care a devenit mai înalt, care a crescut (în înălţime, în maturitate). Fetiţe săltate cari furişează cîte o ochire pe cine mai ştie ce flăcău voinic, delavrancea, ap. cade, cf. dl, dex. — PI.: săltaţi, -te, — Şi: (regional) săltft, «ă adj. lexic reg. 108. — V. sălta. SĂLTArAŞ s. n. v. sertăraş. SĂLTĂREŢ, -EAţA adj. 1. (Despre fiinţe) Care saltă (1), care face salturi2 (1) sau care se deplasează în salturi2 (1), (astăzi rar) săltător (1); p. e x t. care se mişcă sprinten, vioi, (învechit) săltînd (I). Mistreţii colţaţi Cădeau împroşcaţi, Capra săltăreaţă Nu scăpa cu viaţă, odobescu, s. iii, 189. Este cea mai săltăreaţă broscuţă din toată ţara asta. cara-giale, o. ii, 332, cf. barcianu, alexi, w., şXineanu2. A lui arc: făcut era neted din coarne De-un căprior săltăreţ, mdrnd, i. 70, cf. tdrg, cade. S-a isprăvit cu tine, făptură săltăreaţă, topîrceanu, p. o. 16, cf. scriban, D., dl, m. d. enc., dex. O (Prin lărgirea sensului) Părîul se micşorează, devenind tot mai săltăreţ, ca un copil buiac şi neasttmpărat. rebreanu, p. s. 1'49. ^(Substantivat, f.; prin Mold.) Codobatură (Motacilla alba). Cf. bXcescu, pXs. 151. 2. (Despre mers, mişcări etc.) Care se face în salturi® (1); p. ext. care se face cu sprinteneală, cu vioiciune, sprinten, vioi, zglobiu; săltat2 (1). Venea repegior în fuga măruntă.şi săltăreaţă a picioarelor îngheţate, vlahuţă, o, a. ii, 203. Apoi deodată-şi iau avînt Şi lupta-ncepe săltăreaţă, topîrceanu, o. a. i, 195. Pe uliţele bătute de pasul săltăreţ al lui Topîrceanu, cresc numai ierburi, numai bălării, teodoreanu, m. u. 14. Porni la vale mai viu, c-un pas săltăreţ şi sprinten, sadoveanu, o. vii, 344. Parcurgea cu paşi săltăreţi sala de la un capăt la altul, magazin ist. 1968, nr. 11, 46. Paşi săltăreţi de rumbă, cinema, 1968, nr. 2, vii, cf. m. p. enc. ♦(Rar; despre ochi) Vioi, ager, viu. Avea nişte ochi căprui săltăreţi şi o figură jovială. rebreanu, r. i, 11. 3. (Despre muzică, dans, versuri etc.) Cu ritm vioi, săltat2 (2), (învechit, rar) săltător (2); p. ext. ritmat, sincopat. De ce dorm îngrămădite între galbenele file Iambii suitori, troheii, săltăreţele dactile? eminescu, o. i, 137. O bucată de muzică săltăreaţă. ardeleanU, u. d. 19. începea să răsune monocord şi unsuros glasul... vesel şi săltăreţ al rahagiului cu şalvari. i. botez, b. i, 64. Versurile săltăreţe ale lui Topîrceanu răsăreau pe atîtea buze tinere, aproape ca refrenul unui cîntec. teodoreanu, m. u. 204. Baronzi şi-a publicat ratata sa Daciadă în versul săltăreţ al lui Bolinti-neanu. cXlinescu, s. c. l. 114. Cînta... două melodii vieneze cu sunete metalice, săltăreţe şi uşurele, blaga, h. 9. Cîntaţi cintece vesele şi jucaţi jocuri săltăreţe. stancu, ş. 304. Le zicea din muzicuţă... o si'rbă săltă- , reaţă. mihale, o. 184; Lăutarii o înconjurară repede, cîntind ceva săltăreţ, barbu, g. 35, cf. 244. Înfruntarea, povestită în versuri săltăreţe, nepotrivite poemului epic, dintre viteazul Decebal şi cuceritorul Traian. ist. lit. rom. îl, 742. Protasov se va omorî în sunetele vioaie şi săltăreţe ale unei fanfare, cinema, 1969, nr. 5, 30. Ritmurile săltăreţe ale muzicii de Jazz fac să crească şi mai mult tensiunea celor pregătiţi să intre în dansul morţii atomice, românia literarX, 1969, nr. 53, 29/2, cf. m. d. enc. (Fi g.) Viaţa e uşoară şi săltăreaţă. Peste tot răsună gliimaşi cîntecul. ralea, s. t. i, 317. O (Adverbial) Nunţile boiereşti celebrate de popa Vasile, în sunetul marşului din „Boccaccio“ cîntat săltăreţ. brXescu, a. 100. 4. Care saltă (2), care se mişcă (repetat, ritmic) de jos în sus (şi de.sus în jos) (sub impulsul unei forţe externe); (învechit) săltînd (2). Goi sînt genunchii şi strtnse sub nod săltăreţele-i siiiuri. coşbuc, ae. 18. Viaţa e un vast fluviu ce ne poartă pe undele-i săltăreţe. agîrbiceanu, a. 231, cf, 296. — PI.: săltăreţi, -e. — Sălta + suf. -ăreţ: SĂLTĂTOR, -OARE adj., s. f. 1. Adj. (Astăzi rar) Săltăreţ (1). Cf. anon. car., budai-deleanu, lex., drlu, i. «OI.KSCU, c„ valian, v. Cerbul săltător Să rumege, stînd pacinic ih umbră la izvor, coşbuc, s. 28. Lighioile tîrttoare şi săltătoare ale pădurii s-au ascuns. iorga, ap, cade, cf: dl, dex. <> (Prin lărgirea sensului) Ş-u îndîrjit asupra ghiulelei săltătoare, care i-a scăpat din mină. cârâgiale, o. i, 276. O (învechit) Fîntînă săltătoare = fîntînă arteziană, v. artezian Cf. ic. lvm. (1840), 35. 2. Adj. (învechit, rar; despre muzică, dans, versuri etc.) Săltăreţ (3). Aceştia' s-a numit salieni.. . mai mult de la danţa care joacă ei, fiind saltatoarie. aristia, plut. 175/1. 3. S. f. (învechit) Zvîcnire; palpitare (1); tresărire; spasm. [Turbarea se manifestă] cu spasmosuri mărunte şi mici săltătoare de ochi, de buze, pe obraz şi prin piept, episcupăscu, practica, 311/16. 4. S. f. Sac de plasă sau instalaţie din şipci ori ghiondere, folosite ca anexe la gardurile pescăreşti cu leasă, în perioada creşterii sau a scăderii apelor, în care se prind peştii care sar (din interior) aceste garduri. în aceste săltători se prinde mai cu seamă crapul, antipa, p. 594, cf. dl, ltr2, dm. — PI.: săltători, -oare. — Şi: (învechit) săltătoriu, -toârie adj. Sălta + suf. -ător. SĂLTĂTORIU, -TOARIE adj. v. săltător. SĂLTAtÎJRĂ s. f. (învechit şi regional) 1. Salt2 (1), săritură (I 1). Cf. polizu, pontbriant, d., cihac, i, 241. El intră în curţile domneşti în săltăturile şi în desghinurile unui armăsăruş arăbesc ager şi zglobiu. odobescu, s. i, 132, cf. ddrf, alexi, w., şXineanu2, tdrg, resmeriţX, d., barcianu, cade. Călăreţul cobora coasta în săltăturile roibului. sadoveanu, o. i, 101, cf. seRiBAN, d. De la poarta principală venise, în săltături de broască, Lefterache. pas, l. i, 201, cf. dl, "DM,: dex. Dintr-un salt, dintr-o săltătură a făcut cinci metri, alr ii/i mn 45, 2 240/987» ♦ (învechit) Dans; joc; p. ext. petrecere cu dansuri, cu jocuri. Ce iaste năravul dracului? Măriile şi săltăturile şi zbia-rătele şi danţurele (cea 1600). cuv. d, bXtr. ii, 227/10. N-au vrut părăsi nănăravurile [sici] trupulUi cele relele carele sîntu trufele, mîniile, uciderile, curviile, trăsurile grozave, săltăturile, cîntecele şi beţiile, cod. tod. 225. Unul altuia nu zavistuireţi, nice să o cinstiţi cu giocur, sau cu cempoi, sau cu alaute, sau cu cintece lumeşti, sau cu săltătur, cum nu iubeşte D[u\mn[e\dzău (a. 1661). gcr i, 181/21. 1777 săltea - 165 - SĂMĂCHIŞĂ 2. Mişcare de ridicare, de înălţare (in raport cu poziţia, cu nivelul obişnuit). Sughiţul este o săltălură bruscă a diafragmei, care goneşte aerul din plămîni printr-o zguduiiură subită, f (1884), 212, cf. alb ii/i mn 45, 2 240/414. — Pl.: săltături. — Sălta + suf. -ătură. SĂLTEA s. f. v. saltea. SĂLTEAlA s. f. (Prin Bucov.) Nebunie^ (4). Cf. lexic reg. 108. — Pl.: sălteli. — Sălta '+ suf. -eală. SĂLTÎ vb. IV v. sălta. SĂLTÎCĂ s. f. v. sălcică. SĂLTÎRE s. f. v. psaltire. SĂLTÎT, -Ă adj. v. săltat. SĂLTÎND, -A adj. (învechit) 1. (Despre fiinţe) Care se mişcă sprinten, vioi; săltăreţ (1). La raza lunei. Vinerea Din Pafos, incintată, Duce di zine, graţie, Săliindă giună ceală. asachi, s. l. i, 151. 2. Săltăreţ (4). Cerul era senin ca o'boltă de smaragd susţinută tn orient şi occident de oglinzile cele verzi şi săltinde ale mărilor, eminescu, g. p. 133. Pe cimp se văd două fiinţe uşoare Sâltinde pe-un cal. id. o. i, 3. — Pl.: săltinzi, -de. — V., sălta. SĂLUĂ s. f. v. sihlă. SĂI,1)1 vb. IV. I. 1. Intranz. (Transilv.) A poposi (!) undeva (peste noapte); a primi ospitalitatea cuiva (peste noapte). V. mlaea. Cf. klein, d. 417, BUDAI-DELEANU, LEX., LB, GHEŢIE, R. M., ALEXI, W. Iată-mă la ce-am venit, In ce loc am săluit. retega-nul, tr. 28. Coborit-na coborit, Florile dalbe, Tri ingeri pe-acest pămint, La păstori a săluit. viciu, col. 32. O fost un om |i/a munâe... Vin'e în Turda. Săluie ais. alrt ii 121. Unde doară om sosi, In loc gol vom sălui. ANT. LIT. POP. I, 84, Cf. MAT. DIALECT. I, 92. 2. Tranz. (Prin vestul Transilv.) A găzdui (peste noapte). Că io d-aş put şti, V-aş vut sălui. Sobă călduroasă Şi părină groasă, alexici, l. p. 167. Trasăm la alt sal să să culce, că doară i-a sălui mai bitie. o. bîrlea, a. p. ii, 116. Haidem pîla oamenii noşti ... să ved'em că cum ne-or sălui. id. ib. 477. II. R e f 1. (Regional) A se Îmbolnăvi subit (Frata — Turda), paşca, gl. — Prez. ind.: săluiesc şi silui. — Din magh. szâll. SĂLUÎRE s. f. (Prin Transilv.) Faptul de a s ă 1 u i (1). Cf. budai-deleanu, lex., lb. — Pl.: săluiri, — V. sălui. SĂLUNÎNĂ s. f. v. sulumină. SALUTA vb. I v. saluta. SĂLUTĂRÎ vb, IV. Tranz. (Prin Maram,) A saluta. (Absol.) Înălţate împărate, Lasă-ne un pic să sălutărim. bîrlea, l. p. m. i, 6. — Prez. ind.: sălutăresc. — Cf. germ. salutieren. SĂLVA vb. I v. sovllta. SAL VET s. n. v. salvet. „■ sAlVIE s. f. v. sal vie. 1 SAmAR s, n. v. samar. SAMARITEAN s. m. v. samaritean. SĂMARITEANcA s. f. v. samariteancă. sămAş s. m. v. sameş. SĂMĂCHfŞ °s. n. v. sămăchişă. SĂMĂCHÎŞĂ s. f. I. 1. (Transilv., Maram., Bucov. şi Mold.) Lapte prins, lapte acru de vacă (de pe care s-a luat smîntînă); (regional) chişleag. Hrana cea dinţii a puilor iaste mălaiul cel mărunt feri, zămătişa de lapte de vacă. economia, 106/8. După ce se mai întărea cu mincările ace aste a, le da [puilor] mălai mărunt, semătişă şi miez de pline muiat în lapte. ib. 109/24. De mincare ce-mi aduce: Sămăcişă, lapte dulce, Mălai dulce nesărat, f (1889), 79, ..cî. cihac, II, 324, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, tdrg. Unii zic samachiş chişleagului. pamfile, i. c. 26, cf. pascu, s. 358, resmeriţă, d,, cade, scriban, d., h xii 301, bran, s. Sămăchişul e un fel de lapte acru foarte acru şi oţetit, şez. vii, 99, cf. ii, 43.' Jiipine asă lătăişe, Nu-mi da sfîntă sămătişe, Ci deschide podişorul Şi-mi dă oala cu grosciorul. iiVD, P. p. 62, cf. 82, i. cr. ii, 218, iv, i'Q, caba, săl. 94. Fetele de pe la noi Nu pot să fie găzdoi, Că duc laptele-n Bişcoi, Sămătişă-n Crăciuneşti, Să-şi ieie haine domneşti. bîrlea, c. p. 302, com. din zagisa — năsăud, chest. v. 5/25, 51, 66, 85, 109/32, 81, 85, 92. După S-ai loQt groştoru, sămăc'işa o pui lîngă foc şă să scgcă. alrt ii 95. Scoasăm [brînză] "‘din sămăcişă. alr i 1 823/214, cf. alrm sn i h 276/325. Ie zmintina de pe sămăchişe. a i 12. Scoacăz sămătişă. ib., cf. i 13, 23, v 14, lexic reg. 72. 2. (Transilv., Bucov. şi Mold.) Brinză (proaspătă) de vaci. Cf. lb, polizu, cihac, ii, 539, conv. lit. xx, 1016, ddrf, barcianu, alexi, w., resmeriţă, d„ CADE, VICIU, S. GL., DENSUSIANU, Ţ. Hi 332, COMAN, gl., chest. v 86/26, 100, 88/34, 94/15, 97/7, 12, 18, 26, 85, 116/65, a i 13, 23, 26, 31, 35. 3. (Prin Bucov. şi prin Transilv.) Brînză de vaci cu smîntină. Brînză cu smîntînă sau sămăchişă. marian, na. 136, cf. h xii 288, com. din cÎmpulung moldovenesc, chest. v 5/15, l. rom. 1950", nr, 5, 83. 4. (Regional) Lapte gras cu multă smîntînă (Vişeu de Sus). Cf. chest. v 104/99. 5. (Regional) Cheag, maia1 (pentru prinderea laptelui fiert) (Şieuţ — Bistriţa). Cf. alr i. 1 066/223. II. (Regional) Numele mai multor plante erbacee; a) coronişte (Coronilla varia). Cf. brandza, fl. 557, GRECESCU, FL. 182, ŞĂINEANU2, TDRG, PANŢU, PL., cade, scriban, d., borza, d. 52; b) (în forma sămăcişă ) bruniărele (Phlox paniculata). Cf; panţu pl., borza, d. 129; c) (în forma sămătişă) ghizdei (Lotus corniculatusj. Cf. borza, d. 101; d) saschiu (1) ( Vinea minor). Cf. ddrf, borza, d. 180. — Pl.: sămăchişe. — Şi: (regional) sămăchiş s. n., sămăchişte (grecescu, fl. 182, panţu, pl., Scriban, d.), sămăcişă, sămătişă, sămcişă (borza, d. ,52), sămpchlşte (id. ib.), samachisă (brandza, fl. 557) s. f., samachiş s. n., samachfşă s. f., samochiş (resmeriţă, d., cade, i. cr. iv, 59) s. n., semătişă s. f., semechiş (alr i 1 067/302) s. n., semecKlşă (bascîanu), smechişă (alexi, vi.), sminehişă (h ix 154, chest. v 07/85), smiuchişă (pamfile, i. & '26, viciu, gl.), 5*ăinătişă, zămichfşă (coman, gl.), zminchişă (l. rom. 1969, nr. 5, 83) s. f. ; s - — Din ucr;- caMOKiimn. « 1799 sÂmAchişte i66 - SÂmAlUIRE2 SAmĂCHÎŞTE s. f. v. sămăchişă. SĂMĂCfŞĂ s. f. v. sămăchişă. SĂMĂCdV s. n. (Prin Ban.) Ciocan folosit la topitorie. Com. liuba, cf. scl 1960, 42. — PI.: sămăcoave. — Din ser. samokov. . SAmĂDAŞ s. n. (Transilv. şi Maram.) Socoteală,' calcul; situaţie care cuprinde o socoteală (asupra veniturilor şi cheltuielilor). S-au făcut sămădaş... cîte cărţ are băserica (a. 1793). iorga, s. d. xiii, 191, cf. klein, D. 417, lb. [Compania grecească] refuză a da „sămădaşul bisericii“ (a. 1847). iorga, s. d. xii, 181, cf. lm, ddrf. Pe răvaş Făcea trăsuri şi sămădaş Din slove şi din număruşuri. coşbuc, p. ii, 234, cf. vaida, coman, gl., cv 1951, nr. 3 — 4, 46. FaS sămădaşuri ori socoţ. alr sn iv h 927/228. FaS sămădaş. ib. h 927/250. Mă sămăluiesc, fac sămădaş. ib. h 927/353, cf. alr sn iv h 928, lexic reg. 21. Să ne facem sămădaşul ş-apei poţi pleca. mat. dialect, i, 92. Nu ştiu să fac sămădaşul. La sămădaş nu mă pricep, ib. 190. + (Prin nord-vestul Transilv.) Dare de seamă. Cf. caba, sXl. 100. — PI.: sămădaşuri'. * — Din magh. szâmadăs. SĂMĂDĂU s. m. (Transilv.) 1. Persoană care ţine socotelile cuiva, contabil; casier. Cf. mÎndrescu, UNG. 100, DDRF, ALEXI, W., TDRG, CADE, SCRIBAN, D. Ar trebui să-mi bag un sămădău Ca numărul duşmanilor să-mi fină. beniuc, v. 86. Nu te băga sămădău, Că-i pare satului rău. pop., ap. mîndrescu, ung. 101. 2. Porcar care răspunde material de porcii pe care-i are sub supraveghere, avlnd in subordine alţi porcari. Acest cineva e „sămădăul“, porcar şi el, dar om cu stare, care poate să plătească grăsunii pierduţi ori pe cei furaţi, slavici, n. ii, 55, cf. şXineanu2, resmeriţă, d. Crescătoria de porci peste care Mihai era sămădău număra la patru mii de capete şi avea o sumedenie de slugi. t. popovici, se. 19, cf. 17, id. s. 137. — PI.: sămădăi. — Din iiiagh. szămado. SĂMĂDÎ vb. IV. Tranz. (Prin Maram.) A calcula, a socoti. Cf. lexic reg. 21. — Prez. ind.: sămădesc. — V. sămădău. Cf. magh. s z â m i t g a t. SĂMĂDUÎ vb. IV. In tranz. (Prin Transilv.) A da seamă, a da socoteală de ceva. Cf. lb, mîndrescu, UNG. 101, DDRF. — Prez. ind.: sămăduiesc. — Sămădău + suf. -ui. SĂMĂDURI s. f. pl. (Regional) Sufertaş. Cf. ddrf. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. sAmADUŞAG s. n. (Prin Transilv.) Contabilitate. Cf. cade. Cind impărăţea prea slăvită Gutlie, sobornic era Căpşuna, postelnic Vişina, iar sămăduşeg trăit Cireşa. alexici, l. p. 225. — Pl.: sămăduşaguri. — Din magh. szâmadrisăg. SĂMAhqAKTcA s. f. (Regional) Rachiu (I) (Pîr-teştii de Jos — Gura Humorului). Cf. lexic reg ii, 117. — Din ucr. caMoroHKa. sAmĂLÎ vb. IV v. sămălui1. SAmĂLUÎ1 vb. IV. 1. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) (învechit şi regional, In Transilv., Maram. şi prin Bucov.) A calcula, a socoti; a aprecia, a estima din punct de vedere numeric, cantitativ, valoric etc. Pentru ca cursul anilor nesmintit să ducem, urmat-am trii vestiţi şi a vremilor iscusiţi sămăluilon .... cari tn scurt şi foarte cu credinţă vreme şi viaţa a tuturor stă-ptnirilor lumii strîngind şi cursul anilor nu numai istoriceşte, ci încă şi astrologhiceşte foarte curat sămă-luind, din toate tnvălătuciturile îi descurcă, cantemir, hr. 51. Această utrstă a Iui Milutin o sămăluieşte Po-sonie. id. ib. 481. Sămăluieşte că de la întemeierea aceştii cetăţi... au putui să treacă... patru sute de ani. ist. am. 36v/18, cf. cade, vaida, com. din poiana — vaşcXu, alr sn iv h 927, a v 14, lexic reg. 21. N-am sămăluit bine. mat. dialect, i, 190, cf. 92, glosar reg. <0 Refl. impers. Sămăluiaşte-să acesta să fie fost crai dachilor pre vrămile lui Iulie Chesar. cantemir, hr. 78. Începutul Italiei şi al Greciei se semă-luieşte a fi mai eu 2000 ani în. d. H. JsXulescu, hr. i, 9/13. + (Prin nord-vestul Transilv.) A număra1 (1). Cf. caba, sXl. 100. 2. Tranz., in tranz. şi refl. (învechit şi regional, in Transilv. şi Maram.) A gindi, a chibzui, a judeca, a raţiona (1), a socoti. Omul arela fiind înţă-lept au sămăluit ş-au giudecat că acesta lucru iaste o socoteală dumnăzăiască. dosoftei, v. s. septembrie llr/26, cf. decembrie 230v/14, ddrf. Pe omuţu supărat Da-l poţi cunoaşte pe-umblat, Merge pe drUm chitilin, Şi din cap sămăluind: bîrlea, l. p. m. ii, 75. Hei, tu, mîndruluţu meu, Dacă ni-om sămălui bine, Da-s mai gazdă eu ca tine. id. ib. 215. Marţole o sămăluit c-o pune torturile dedesubt, arh. folk. i, 221. Sămăluiesc io cam ctt să-i dau. gr. s. vi, 244. Uare ce — sămăleşte iei — or m-ajunge aşie-n lume? o. bîrlea, a. p. ii, 389, cf. 23, i, 128. — Prez. ind.: sămăluiesc. — Şi: (învechit) sen.ălui, (regional) sămăli, samali (teaha, c. n. 262) vb. IV. — Din magh. szămol. SĂMĂLUÎ2 vb. IV v. semălui1. sAMĂLUIALĂ s. f. (învechit, rar) Faptul de a s ă m ă l u i. Curioasă sămăluială. cantemir, ap. DDRF. — Pronunţat: -lu-ia-. — Pl.: sămăluieli. — Sămălui1 + suf. -eală. SAmĂLUÎNŢĂ s. f. (învechit, rar) Dar de a discerne, de a aprecia, de a anticipa. I s-au adaos lui încă şi a sămăluinţei dar şi ceale filtoare gîcea. Şi altor minuni făcător au fost. dosoftei, v. S. ianuarie 18v/6. — Pl.: sămăluinţe. — Sămălui1 + suf. -infă. . , . SĂMĂLUÎHE1 s. f. (învechit) 1. Faptul de a sămălui1 (1); calculare, socoteală; apreciere, estimare numerică, cantitativă, valorică etc. Patavie, în cartea sămăluirii vreamilor.. ., o pune cu 39 de ani mai pre urmă. cantemir, hr. 447. Greşala ce fac istoriile noastre în sămăluirea anilor. . . înainte pre larg avem de arătat. id. ib. 479, cf. 483, cade. 2. Faptul de a (se) sămălui1 (2); judecată; p. ext. discernămint. Fiecăruiaş i să dau daruri sufleteşti de folos că unuia cu d[u]hul i să dă cuvînt de înţelepciune, altuia cuvînt dc înţeleagere, ... altuia de-a sămăluirea ceale sufleteşti, altuia de-a tălmăcirea în limbi (a. 1618). gcr i, 51/21. Au nu toate laudele Cucunozului şi sămăluirile Corbului mi se cuvin ? CANTEMIR, IST. 58, cf. DDRF. — Pl.: sămăluiri. — V. sămălui1. SĂMĂLUÎRE2 s. f. Operaţie care constă in tratarea pieilor, Înainte de tăbăcire, ou un amestec 1816 SĂMÂLUITOft 1g1 — SÂMĂRAŞi ''ogat In enzime, pentru a le da supleţe, elasticitate, tuşeu mătăsos etc.; (rar) sama (2). E preferabil să se ' lucreze cu concentraţii de enzime şi la temperaturi mai joase, prelungindu-se durata sămăluirii. ltr a. Pieile fine pentru feţele de încălţăminte, îmbrăcăminte, mănuşi etc. slnt supuse unei operaţii de sămăluire. der, cf. M.D. ENC. — PI.: sămăluiri. — De la sama. SĂMĂLUITOr, -OARE s. m„ adj. (învechit, rar) 1. S. m., adj. (Persoană) care sămăluieşte1 (1), calculează, socoteşte, apreciază, estimează. Pentru ca cursul anilor nesmintit să ducem, urmat-am trii vestiţi şi a vremilor iscusiţi sămăluitori. cantemir, hr. 51. Patavie, iscusit a vremilor sămăluitoriu. id. ib. 154, cf. .324, CADE. 2. Adj., s. m. (Fiinţă) care sămăluieşte1 (2), chib' zuieşte, judecă. Apoi giudicătoriu asuprelelor mele şi drept sămăluitoriu să te potfesc. cantemir, i. i. i, 3. Numai Papagaia ieste carea mai chiar cuvintele dobitocului sămăluitoriu a urma poate. id. ib. 82. 3. Adj. Capabil, destoinic. Şi mai vtrtos peniru ca toţi ai cărora ochi sămăluitori sînt să vadă şi să mărturisească. CANTEMIR, in BV I, 363. — Pronunţat: -lu-i— PI. : sămăluitori, -oare. — Sămălui1 + suf. -tor. SĂmAnA1 vb. I v. semăna1. sâmAnA2 vb. I v. semăna2. SĂmAnARE1 s. f. v. semănare1. SAMĂJVARE2 s. f. v. semănare2. SĂmAnAŞ, -A adj. v. semănaş. SAmĂNAT s. n. v. semănat. SAmANĂCH3NE s. f. (învechit, rar) Asemănare. Vrea să ia de-aceaiaşi moarte de carea au murit des-puitoriul său... Şi pentr-aceaia îl proslăvea cu mul-ţămite glasuri mărturisindu-i har mult pentru închi-puiciunea şi sămănăciunea. dosoftei, v. s. noiembrie 184r/8. — Sămăna2 + suf. -ădune. sAmĂNĂtGr1, -O ARK adj. v. semănător1. SĂMANATdR2, -OARE subst. v. semănător2. SAmĂNĂTORÎSM s. n. Curent literar, ideologic şi social-politic de la Începutul veacului nostru, care formulează o critică severă a instituţiilor burgheze, a capitalului străin şi a politicianismului vremii, de pe poziţii conservatoare, considerind că problema fundamentală, cea ţărănească, s-ar putea rezolva printr-o vastă acţiune de culturalizare care să pregătească reformele sociale, care propovăduieşte armonia socială şi socoteşte că ţărănimea este singura forţă capabilă să asigure progresul social şi singura depozitară a valorilor spirituale naţionale, idilizînd (in literatură) viaţa satului patriarhal şi opunînd această viaţă aceleia a oraşului „viciat“; ideologie a acestui curent. Sămănătorismul, departe de a fi o mişcare consumată, se înfăţişează astăzi sporit şi fortificat. în plr ii, 466. Sămănătorismul a fost expresia literară... la începutul veacului al XX-lea. cv 1949, nr. 9, 12. Autohtonizarea personagiilor sfinte e rezolvată intr-un sămănătorism, înnoit numai prin incongruenţe. constantinescu, s. ii, 330, cf. sfc i, 126, dl, dm: Inccputul sămănătorismului constituie încă obiectul unei pasionate controverse în publicistica li- terară actuală, cf 1061, nf. 1, 177. Maiorescu va milita, ca şi semănătorismul mai tîrziu, fără şovinism, pentru „păstrarea şi chiar accentuarea elementului naţional“. românia literară, 1969, nr. 62, 13/3, cf. M. D. ENC., DEX. — Şi: semănătorfsm s. n. — Sămănătorul (n. pr.) + suf. -ism. SĂMĂNĂTORIST, -A adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine sămănătorismului, privitor la sămănătorism, specific sămănătorismului. Literatura semănătoristă e o apologie a instinctelor primare dezlănţuite, după tehnica baladelor populare, in plr ii, 350. Întreaga literatură sămănătoristă reflectă, de altfel, acest proces de inadaptare. lovinescu, c. iv, 10. Vrea să picteze ţăranii aşa cum sînt. Viziunea lui nu mai e semănătoristă. vlasiu, D. 81. Va fi greu să se stabilească legături personale între influentul membru al grupului se-mănătorist şi autorul „Cărţii de aur“, vianu, a. p. 250. Să-l mai aducem aminte pe un şef de guvern de revendicări radicale, înlr-un program sămănătorist, talent înflăcărat şi înverşunat naţionalist? arghezi, b. 132. Cartea. . . ridică satului un imn curat semănăto-rist, idealizînd viaţa rurală într-un chip naiv. cXli-nescu, i. 250. Ideologia sămănătoristă era de esenţă moldo-ardeleană. cv 1949, nr. 9, 12. Nu e vorba de dezrădăcinarea strict sămănătoristă, de opoziţia sat-oraş, din lirica unui Goga şi Iosif. constantinescu, s. iii, 70, cf. dl, dm. Şt. O. Iosif nu poate scrie versuri mai sămănătoriste decît versurile lui N. lorga. românia literară, 1969, nr. 26, 8/4, cf. m. d. enc., dex. <0> (Adverbial) N- Iorga simţea sămănătorist, cum simţeau şi poeţii curentului, fie ei ardeleni, munteni sau moldoveni, constantinescu, s. iii, 269. 2. S. m. şi f. Adept al sămănătorismului; s p e c. scriitor sămănătorist (1). Semănătoriştii elaborează geografia poetică a ţării, vianu, a. p. 218, cf. dl, dm, M.D. ENC., DEX. — PI.: sămănătorişti, -sie. — Şi: semănătorfst, -ă adj., s. m. şi f. — Sămănătorism] + suf. -ist. SĂMĂNĂTURĂ1 s. f. v. semănătură1. SAmAnĂTUUAî s. f. V. semănătură2. sAmANDÎLĂ s. f. (Regional) Fiinţă imaginară cu puteri nefaste. Cf. dr. iii, 1 087. — PI.: sămăndile. — Etimologia necunoscută. Cf. s a m o d i v a, s a-movile. SAmArA vb. I. T r a n z. (In dicţionarele din secolul trecut; complementul indică .animale de povară) A pune samarul (1) pe spinare. Cf. budai- DELEANU, LEX., VALIAN, V., PONTBRIANT, D. — Prez. ind. : sămărez. — V. samar. SAmARÂR s. t. (învechit, rar) Samaragiu (1). Cf. PONTBRIANT, D. — PI.: sămărari. — Samar -f suf. -ar. sAmĂRARE s. f. (în dicţionarele din secolul trecut) Acţiunea de a sămăra şi rezultatul ei. Cf. budai- DELEANtl, LEX., PONTBRIANT, D. — PI. : sămărări. — V. sămăra. sAmARAŞ1 s. m. (învechit, rar) Persoană care Îngrijeşte şi mină măgarii (Încărcaţi cu samare 1). Cf. an. ist. naţ. iii, 547. — PI.: sămăraşi. — Din magh. szamaras. 1835 SĂMĂRA$â - 16S - SĂMINGER SĂMĂRÂŞ2 s. n. Diminutiv al lui samar (1); sămărel. - Cf. i. golescu, c. Nu ştii tu c-ai mai avut Saxăhale Cu parale,- Sămărăşi Cu gălbenaşi, Cirezi multe' De boi graşi, teodorescu, p. p. 678. — Pl.: sămăraşe şi (m.) sămăraşi. — Samar + suf. -aş. SÂMÂRÎL s. n. Diminutiv al lui samar (1); sămăraş®. Cf. i. golescu, c. . - — Pl.: sămărele. — Samar + suf. -el. i ■ SĂMĂRÎT, -Ă adj. (învechit şi regional; despre oameni) Vesel, voios. Cf. st. lex. 173/2, cuv. d. rătr. i, 299, philippide, p.. 291, ddrf. Dar d-o fi cain sămărtt, El la el că t'-o trăgea, îri guriţ t'-o săruta. ALEXICI, L. p. 28, — Pl. : sămărîţi,.„-te, - — Etimologia necunoscută. ■ 'e-'- SĂMĂRMAN s. m. (Regional) Meşter care construieşte case (Făureşti — Baia Mare). Cf. chest. ii 10/362. ' —Accentul necunoscut. — Pl. : sămărmani. Din germ. Zimmermann. SĂMĂŞlE s. f. v. sămeşie. SĂMĂŞLUl vb. IV. Tranz. 1. (învechit) A chibzui, a judeca, a socoti; a decide, a hotărî. în voia şi pulearea giudeţului stă acest lucru, să sămăş-luiască certarea morţii, ce. să cade să dea celuia ce-ş va hotri muiarea sa. prav. 178. O Refl. pas. De veri socoti, elu-i cumuşi dzisem, cumu se sămăşluiaşte tn a patra spiţă de aceastea. prav. lucaci, 181, cf. 125. 2. (învechit, rar) A oficia (I), a celebra. De acea noi nu avăm ce grăi, că nice in ocină, nice de pre se-menţie, nunta vom sămăşlui ca ceaia. prav. lucaci, 178, cf. 125. — Prez. ind.: sămăşluiesc. — Din) slavonul ciacwcahth, -uiai*. SĂMĂŞLUÎRE s.f. (învechit) Faptul de a sămăşlui (1). Cf. PRAV. LUCACI, 170, DHLR II, 529. — Pl. : sămâşluiri. — V. sămăşlui. SĂMĂTIŞĂ s. f. v. sămăchişă. SĂMĂŢ, -EÂŢĂ adj. v. semeţ. SĂMBATRlOT s. m. v. simpatriot. ■ i ■ SĂMBRÂŞ s. m. v. slmbraş. SĂMCE s. f. v. smicea. SĂMCIOÂRĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui s ă m c e a (Turceni — Moţru). grigoriu-rigo, m. p. i, 78. Tăiatul sab limbă e mai cu leac tn luna mai şi se taie cu sămcioară. id. ib., cf. pascij, s.160. — Pronunţat: -ci-oa-, — Pl.: sămcioare. — Sămcea + suf. -ioară. SĂMCÎŞĂ s. f. v. sămăchişă. >* SĂMCOÂICĂ s. f. (în credinţe şi în superstiţii populare) Sămcoaie. L-o-ntîmpinat:... Samca cu sam-coaica, Diavoliţa rea. MAEIA'N, d. 201. Mă înlţlnii cu nouă pocitori,... Nouă sămcoi, Nouă sămcoaice. şez, ii, 96, cf. xxiii, 95, gr. s. vi, 146. — Pl.: sămcoaice. — Şi: (regional) sameoăică s. f, — Sa încă + suf. -oaică. SĂMCOÂIE s. f. (în credinţe şi în superstiţii populare) Augmentativ al lui samcă (1); săm-coaică. Tu, lupule cu lupoaic, Şi tu, samcă cu sam-coaie... In pace-l lăsaţi, marian, na. 377. Samca cu sămcoaia. gr. s. vi, 146. — Easţnunţat: -coa-ie. — Pl.: sămcoaie. — Şi: (re-g’iinaj|) j9nicoâie s. f. Sftmcă + suf. -oaie. \ SĂMCOI s. m. (în credinţe şi în superstiţii populare) Augmentativ al lui samcă (1); samcă de sex masculin. Iată-l intîlni...; Şamca cu şamcoiul. teodorescu, p. p. 390. Pe loc mă opri: Leu cu leoaica, ... Samca cu samcoiu. marian, d. 209, cf. 210. Mă tniilnii cu nouă pocitori, Nouă pocitoare:... Nouă sămcoi, Nouă sămcoaice. şez, ii, 96. lntilnitu-l-a: sanca cu săncoiul, Striga cu strigoiul, i. cr. ii, 127, cf. iii, 181. M-a tntllnit slmca cu stmcoiu. păsculescu, l. p, 146. La capătul podului: Lupu cu lupoaica..., Sanca cu săncoiu. folc. mold. i, 203. . t-Pl.: sămcoi. — Şi: (regional) săncoi, sămcoi, slmcoi, şamcoi s. m. • — Samcă + suf. -oi. SĂMCUŢĂ s. f. (Bot.) 1. (Bucov.) Cucută-de-pădure (Galium schultesii). Cf. şăineanu2, tdrg, resmeriţă, d., cade, panţu, pl., eorza, d. 74. 2. (Regional) Bobornic (Veronica chamaedrys). Cf. borza, d. 178. 3. (Regional) Brîncuţă (Sisymbrium officinale). Cf. tdrg, cade, borza, d. 161. — Pl.: sămcuţe. — Şi: (regional) sîmcuţă s. f. borza, d. 74, 161. — Samcă + suf. -uţă. SĂMÎN s. ni. v. seimen. SĂMENlŞ s. n. v. semeni?1. SĂMEŞÎE s. f. 1. Funcţia de sameş (1). Însemnările de treaba sămeşăii unui judeţ... stnt neapărate şi neschimbate la această datorie (a. 1822). cat. man. i, 125, cf. 126. Obicinuita leafă a acestei sămişii (a. 1828). uricariul, iii, 12. Milă Să-ţi fie D-tnviforat-aşa sămeşie ! i. văcărescul, p. 350/14. Fără a îndrăzni să aspire la slujbe mai înalte decît... o sămeşie. ghica, S. 295, cf. CADE, DL, DM, DEX. 2. Instituţie în care sameşul (1) işi desfăşura activitatea; local în care se afla această instituţie. Cf. budai-deleanu, lex. Răvaşe de soroc şi alte pricini ce se vor scrie la sămeşie (a. 1818). uricariul, i, 254. S-a furat şi bani de la sămeşia ispravniciei. filimon, o. ii, 343, cf. pontbriant, d. Am găsit lada sămişiei deschisă, alecsandri, t. 226, cf. barcianu, alexi, W., ŞĂINEANU 2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. — Pl.: sămeşii. — Şi: (învechit) sămăşie (budai-deleanu, lex.), sămişfe s. f. — Sameş + suf. -ie. SĂMEŞOĂIE s. f. Soţia sameşului (1). Ieri dimineaţă o venit la Roman, la sameşu-n gazdă. Eu eram acolo, de făceam dulceţi sămeşoaiei. alecsandri, t. 194, cf. CADE, DL, DEX. — Pronunţat: -şoa-ie. — Pl.: sămeşoaie. — Sameş + suf. -oaie. SĂMIÎŢ, -EAJĂ adj. v. semeţ. SĂMEŢf vb. IV v. semeţi. ' rSÂMEŢÎE ş. f. v. semeţie. 5’.': SĂMINCÎR s. m. v. semincer. 1861 SĂM1NCI0ARĂ - 169 - SĂMÎNŢĂ SĂMINCIOĂRĂ s. f. v. semincioară. SĂMINCIOS, -OÂSĂ adj. v. sămlnţos. SĂMINŢÎNIE s. f. v. seminţenie. SAMINŢÎT s. n. v. săminţetă. SĂMINŢETĂ s. f. (învechit; cu sens neprecizat probabil) Şemizetă (1). 1 [leu] pe spălat cămeşilor... 4 [lei] o săminţetă (a. 1824). bul. com. ist. iv, 139. O săminţetă blondă (a. 1824). iorga, s. d. xxi, 202, Doi săminţeti cu horboti (a. 1824). id. ib. Doi sămin-ţeturi cu vapeluri (a. 1824). id. ib. — PI.: săminţete. — Şi: săminţet (pl. săminteturi) s. n. — Etimologia necunoscută. Cf.fr. chemisette. SĂMINŢÎE s. f. v. seminţie. SĂM1ŞÎE s. f. v. sămeşie. SĂMÎNĂTOR, -OARE subst. v. semănător1. SĂMÎNĂTURĂ s. f. v. semănătură1. SAMÎNCIOARĂ s. f. v. semincioară. SĂMÎNŢĂ vb. I. Tranz. (Prin Mold,, prin Olt. şi prin Ban.) A însăminţa. Cf. a vi 16. Sămtniam porumbi, gl. olt., cf. porţile-de-fier, 344. — Prez. ind.: sămînţez. — V. sămînţă. SĂMÎNŢĂRE s. f. (Regional) 1. Acţiunea de a sămînţa şi rezultatul ei; însămînţare (Uricani). Cf. a iii 2. Plan de săminţări. ib. 2. Ceea ce se scutură din finul uscat; (regional) stroh (Scărişoara — Abrud). Cf. alrm sn i h 89/95. — Pl.: sămlnfări. — V. sămînţa. SĂMINŢĂ s. f. I. 1. (La sg. adesea cu sens colectiv) Organ al plantelor superioare (închis în fruct), care conţine ejpbrionul şi din care, în condiţii prielnice, se poate dezvolta o nouă plantă; p. gener. orice parte a plantei care se seamănă1; (învechit) plod (1), (regional) sad (6). Ce semărară cu lacrămi, in bucurie secera-voru. Imblindu îmbla şi plîngea lepă-dîndu semenţele (sămînţa dh) sale. psalt. 273. Cela ce semăna de-i căzu sămînţa pe piatră, altuia în mărăcini şi rod nu-i făcură, coresi, ev. 3, cf. 350. Rodească pămîntul iarbă vearde, făcînd sămînţă şi pomi făcînd rodul său. po 13/10, cf. 269/20. Un plugar ce va fi sămăriat sămînţa sa în pămînt strein... ca un fur... să-şi piardză toată roada de pre acel pămînt. prav. 7, cf. 2. Au n-ai sămănat sămînţă bună în pămîntul tău? n, test. (1648), 17v/ll, cf. 77r/34. Aseamene... unui grăunţ de muştariu... carele iaste mai mic de toate seminţele, cheia în. 14r/30. Şi plîngea aruncînd sămînţa lor (a. 1680). gcr i, 249/28, cf. biblia (1688), ap. gcr i 281/7, anon. car. Cind iaste creaşterea lunei, sămînţa vîrtoasă să samine la pămînt uscat (a. 1733). gcr ii, 26/31. Sămînţă de coliandru (a. 1749), id. ib. ii, 45/19. Săminţi... de nap, de gulii, de varză nemţească (a. 1778). iorga, s. d. viii, 3. Seminţile ce iaste să să aducă dă năuntru..., cunopidii de Beci, car-tafion (a. 1784). id. ib. 82. Apoi le bat cu beţe şi iese sămînţa. amfilohie, g. 214/21. Şi au zis D[u]mnezeu să răsară pămînlului iarbă vearde, carea să samene sămînţă (a. 1795). gcr ii, 157/22. Niscareş săminţe de flori aleseră. 1795). iorga, s. d. viii, 30. Să-m trimit cevaş seminţi de grădină (a. 1799). id. ib. 36. Sămînţă de foltine învoite (a, 1801). id. ib. 86, cf. bcdai-deleanxj, lex. Să nu fie seminţile veichi, că nu răsar (a. 1808). iorga, s. d. viii, 44, cf. 49, 74, lb. Se fierbe un dram de praf de revent... cu un dram de sămînţă de molotru pisat, episcupesctj, practica, 145/23, cf. 147/16, i. golesctj, c. Sămînţa trebuincioasă pe anul următor nu s-au socotit în cilăţimea rodurilor găsite (a. 1833). doc. ec. 498. Sămînţa doarme iarna ascunsă in sinul pămînlului. marcovigi, d. 3/24, cf. 12/14. Intîi trebuie să se curăţe sămînţa ce este a să sămăna. drXghici, r. 78/3. Plîntele... se măresc şi ie înmulţesc mai cu seamă prin seminţe. cihac, i. n. 4/10. Atîte mii de săminţă Cuprind cu a lor rodire a cîmpiilor fiinţă, conachi, p. 291, cf. po-lizu. Plugarul bun... curăfă de mărăcini ţearina sa pînă a nu semăna în ea semînţa cea bună. negruzzi, s. i, 8. Luăm castraveţi.. ., ii jupuim de coajă şi le scoatem seminţele, penescu, m. 34/8. Treisprezece milioane de pogoane... semănate cu deosebite seminţe. ghica, c. e. ii, 348, cf. m, 69. Semănătorii harnici... Păşesc în lungul brazdei... Zvîrlind în a lor cale se-minţa după vînt. alecsandri, poezii, 43. Stăpînirea să-ndatoreze satu a-şi... căpăta prăşitori şi sămînţa pîntru ghitili şi holdile sălilor, jipescu, ap. gcr ii, 259/27. Sămînfa de cînepă se făcea oloi, pîriind sub talpele noastre, grkangă, o. 233, cf. 119. în ziua de 40 de sfinţi se samănă unele seminţi. marian, ş, r. ii, 152. De cumva e sămînţa destul de roditoare... Avea-vei grîu alîta, cît nu vor avea opt. coşbuc, p. ii, 192, cf. barciantj. Din sălcii ningeau seminţele uşoare, albe, ca nişte fulgi de zăpadă, sandu-aldea, u. p. 105, cf. alexi, w. Se ia iarbă-mare, se covăseşte cu săminţă de cînepă. grigoriu-rigo, m. p. i, 155. Sămînţă de lumînărică pisată, antipa, p. 91. Ştia că-n pămînlul neîntors nu se poate arunca sămînţa. anghel, pr. 108. Sămînţa de cînepă... poate sluji la facerea oloiului, pamfile, i. c. 241. Pică o sămînţă dintr-un pom, ori dintr-o floare, singură încolţeşte, brătescu-voineşti, î. 54, cf.-52, O găină moţată... venea să-i ciugulesacă săminţe din palma mică. agîrbiceanu, l. t. 177. O ciocîrlie... ducea totdeauna lui Dumnezeu o semînţă din fiecare floare ce creşte pe pămînt. .gîrleanu, l. 123. O sămînţă de harbuz neagră şi lată ti rămăsese lipită de vîrful nasului, hogaş, dr. i, 163, cf. 24. Un alt amănunt interesant e prezenţa depozitelor de seminţe. pârvan, g. 471, cf. 145. Eflorescentele constau in parte din noduli... de mărimea seminţei de in. babeş, o. a. i, 21. Semînţă de bumbac, nica, l. vam. 221. La poalele grămezei de cărbuni, un mUşefel rătăcit ... creşte. Sămînţa a biruit pămîntul otrăvitor, bassa-rabescu, v. 117. Un hambar de săminţă a fost. golit de aseară, rebreanu, r. ii, 209. Ronţăie seminţe de floa-rea-soarelui. c. petrescu, î. i, 263, cf. ii, 185. Miriştea argintată de rouă răspîndea mirosuri de seminţe şi ierburi coapte. brXescu, o. a. i, 246. Seminţe de floarea-soarelui, răpiţi, in, cînepă. nom. prof. 47. Mănîncă seminţe, bea titiun şi nu se supără, teodo-reanu,c. b. 139, cf. id. m. iii, 299. Spicele lor cu seminţe rodnice ne gîdilau obrazele. voiculescu, p. i, 70. Sămînţa e în floare,t învăţămintele sînt în lucruri. sadoveanu, o. xx, 7, cf. xii, 689. Cocoşul... A dat de un mărgăritar Şi-l duse la ceasornicar... — Nu-mi dai pe el o mină de seminţe? arghezi, s. v, 50. Luă ... o săminţă de floarea-soarelui şi o pocni in dinţi. cXli-nescu, s. 164, cf. id. L. l. 31. Se Imprăştiaseră pe semne de-un vînt al dorului ca seminţele păpădiei. blaga, h, 64, cf. 30. Iţi vom da şi pămînt şi vite pentru arătură şi sămînţă. bogza, a. î. 608, cf. 386. Vîntul duce ramuri uscate, spini, sau chiar seminţe de ciulini. v. rom. ianuarie 1954, 154, cf. ib. martie 1954, 115. Să se oprească numai ploaia şi poţi arunca seminţele. ib. aprilie 1955, 184. Treceţi şi pămlnturile voastre în cuprinsul moşiei, că tot n-aveţi săminţă şi nici vreme să le munciţi, pas, l. i, 122. Crescuse canari, vînduse seminţe, fusese brutar, t. popovici, s. 541. Vede-o veveriţă ce strănută Rozînd seminţe, labiş, p. 113, cf. 56. Stăpînul... despică dibaci [pepenii] şi miezul roşu, plin de seminţe, fu îmbucat cu lăcomie, barbu, g. 57. Aruncam sămînţa în cele patru vinturi, horea, 1874 SĂMÎNŢĂ - 170 - SĂMÎNŢĂ p. 40. Anumite viroze vegetale se transmit urmaşilor prin seminţe, abc săn. 388, cf. 345. După 7 zile de la ieşirea puilor din ou, cantitatea de sămtnţă de cî-nepă [care li se dă] se reduce la minimum. v!n. pesc. septembrie 1962, 20. Era linişte, se-auzea cum mănîncă oamenii seminţe de floarea-soarelui, v. rom. noiembrie 1964,' 32. Maşina de treierat şi cea de ales seminţele, L. rom. 1967, 511. Tinerii biologi din Boto-şana fac schimb de seminţe cu diferite institute agronomice. gî 1968, nr. 929, 3/3. în sămtnţă stau neştiute aromele şi culorile florilor, m 1968, nr. 7, 1. Sint asigurate cantităţi îndestulătoare de seminţe tn fiechre unitate agricolă, sgînteia, 1969, nr. 8 184. îmi dă seminţe de dovleac, flacăra, 1969, nr. 4, 19. S-a sttrnit Un vînt mare pre pămînt Şi ploi multe după vînt Pămîntul de-a răcorit Şi sămînţa-a încolţit, alecsandri, p. P. 388. Se pisează sămînţă de cînepă. şez. iii, 1’8. Seminţi încolţite de vei găsi în bostan, e semn de toamnă lungă. ib. vi, 22. Descînlătoarea ia un cuţit, păr de porc şi sămînţă de cînepă. ib. vii, 107. Cînd se încuie omul în amîndouă părţile, să mănînce seminţe de do-vleci uscate, ib. ix, 126. La mijloc de poieniţă El vedea de-o grădiniţă Cu tot felul de sămînţă. balade, i-ii, 148. Busuioc, nu le-ai mai coace, Că din sămînţă ta S-a izvodit dragostea! folc. mold. i, 123. Cine-şi mănîncă sămînţă de in îşi mănîncă cămaşa, zanne, p. i, 199. Rodul după sămînţă, ca oul după pasăre. id. ib. 275. Sămînţă bună, bun rod îţi dă. id. ib. 286. Din tivgă amară în zadar iei sămînţă. id. ib. 296. O bag lată, O scot funie şi o iau ghem (Sămînţă, vrejul şi dovleacul), şez. xiii, 30. 0> (Ca termen de comparaţie) O gîngame mică, . . . rotundă, ca o sămînţă. gîhleanu, l. 7. Nenorocul se cuibărise cit o sămîn ţă in inima Prinxpelui. barbu, princ. 113. Păsările . . . [cu] Ochii ca seminţele de cînepă. horea, c. 128. în idealul fiecăruia sînt cuprinse, ca o sămînţă, coordonatele epocii noastre, scînteia, 1969, nr. 8 104. O Fig. Să semănăm sufletului sămtnţă sufletească, co-resi, ev. 174. Lupul. .. cu fuga seminţile meşterşu-gului sămăna. .cantemir, i. i. i, 94. N-ai presărat sămînţă răscoalei? aristia, s. 32/5. Fusese aruncată în brazdă prima fecundă sămînţă a latinităţii în oriinte. HASDEtr, i. c. i, vni. Românii nu mai sînt acea tabula rasa care erau la începutul secolului prezent, un cîmp roditor şi nestricat pentru a primi seminţele culturei adevărate. MAIORESCU, CRITICE, 71. Ei cer să iasă din teatru cu mintea îmbogăţită cu o idee nouă, cu sămînţă cuvîntului bun încolţită tn inima lor. în plr ii, 230. Din sămînţă risipită a genurilor literare dizolvate s-ar putea să rodească în viitor alîtea subgehuri încît lirismul modern să răsară ca un pUnct sintetic, lovi-nescu. c. vii, 16. Nădăjduia in încolţirea spirituală a sămînţei aruncată în racla putreziciunii, i. botez, b. i, 34. Sămînţă tristă a îndoielii nui-a mai încolţit în suflet. cocea, s. i, 323. De pe tribune înalte tună şi fulgeră, aruncînd în suflete neagra sămînţă a urii. bogza, a. î. 626, cf. pas, L. II, 182. Vei răzleţi cu mîinile tale albe sămtnţă culturii tn ogorul Ardealului, isac, o. 342. O (Prin nordul Mold.) Măr de sămînţă = varietate de măr 2 (I 1) de culoare gălbuie, cu gust dulce înţepător. Cf. şez. v, 42, xv, 70. L o c. adj. şi a d v. De (sau pentru) săminţă = (păstrat) pentru semănat, (bun) pentru semănat. I-au vîndut Gavril lui Iordachi opt dimirlii orzu de sămănţă (a 1771). iorga, s. d. vii, 95. Să mi se dea voie a aduce din Tur-chia. . . una sută douăzeci chile grtu pentru sămtnţă (a. 1842). poc. ec. 762. Porumbul de seminţă. damé, t. 62. La semănatul griului s-au certat rău... Era vorba dacă să mai cearnă şi cu ciurelul griul de sămînţă, ori nu. agîrbiceanu, s. 476. E jăcmănit ca-n codru şi e ameninţat să rămîie fără porumb de sămînţă. rebreanu, r. i, 234. (Glumeţ; despre obiecte) Nepotul numărase banii-ncet şi rar — Păstrează-i de-sămtnţă — îi zise — ’n buzunar, arghezi, s. v, 239-"v1 Expr. Nici de sămînţă = absolut nimic, deloc N-o mai lăsat para nici de sămînţă tn punga romôc nului. ghica, c. e. i, 159. + (Adjectival; prin nord-estul 01t.; la pl.; în forma sămînţîi) Care este păstrat pentru semănat, bun pentru semănat. Cf. vîrcol, v. 99. ^ (învechit şi regional; la pl.; în formele să-mînţuri, cade, sămînţiuri, săminţi, săminţuri, semin-ţuri, seminţiuri, udrescu, gl., seminţii, mat. dialect. i, 93) Diferite soiuri de seminţe (I 1). Am auzit că ai grădin[i] foarte frumoase... Cere semin-ţuri, cu ţidulfăj, fieştecare săminţi de ceeste (a. 1810). iorga, s. d. viii, 48. Tărăbi pline cu miere, smirnă, piper, săminţuri de tot felul. id. c. i. iii, 125. Oloiuri fac ţăranii români din mai multe soiuri de seminţuri. pamfile, i. c. 236, cf. cade. Din seminţuri primăvara, să nu dai nimănui pînă ce nu-i pune tu întîi din ele. şez. i, 51. Primăvara începem cu garduri şi dărîmături; pă urmă cu sădirile. După aia cu pusu porumbului, sămînţiuri. vîrcol, v. 46, cf. porţile-de-fier, 344. + Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Cantitate, parte etc. (extrem de) mică din ceva. V. bob, fărîmă, pic1 (II 2), strop. Cu cît se apropia mai mult. . ., sămînţă de foc se ivea în ochii lui întunecaţi, agîrbiceanu, s. p. 64. O lele de vînioasă din cînd în cînd fura Sămînţă de lumină ce-i scăpăra-n ţigară, labiş, p. 33. + Fig. Ceea ce reprezintă partea centrală, profundă, esenţială, fundamentală a ceva. V. miez (III 8), nuci eu (II 1). Strămoşii toţi îşi spun mustrarea mie ... Eu o ascult şi-n suflet îmi învie Sămtnţă bun-a vremurilor moarte, goga, poezii, 128. Salul se înfiripa din nou, într-altă parte, din sămînţă satului pierit, arghezi. s. viii, 16. 2. (învechit şi popular; la sg. adesea cu sens colectiv) Element Biologic (ou, icră, ovul, spermă etc.) care serveşte la reproducerea fiinţelor. Cf. prav. 148, 200. Şi ai luat trup fără sămînţe din născătoare de £>[umne]dzău Mărie (a. 1692). gcr i, 303/18. Una curată şi nevinovată fecioară născut-ai D(o)mnul fără Sămînţă. molitvenic (sec. xvii), 312. Din toate sistemele şi organele... se află şi organele tmpreunătoare cu sămînţă lor. episcupescu, practica, 53/25, cf. 54/28. Stngele... este umezeala trupului de căpetenie, din carea cealelalte se nasc şi sîni:. . . fearea, sămînţă, untura, antrop. 12/25. Overele sau cuibul ouălor ce slujesc a lucra ouşoarele sau sămînţă. kretzulescu, a. 10/14. Scăldătorile răci... se întrebuinţează la... pierderea sămînţei bărbăteşti. fătU, d. 21/18, cf. 91/24. Sămtnţă de gîndaci [de mătase], ghica, c. e. i, 92. Această sămînţă caută setoasă ouăle depVese de femele şi le rodniceşte. voiculescu, p. i, 13. ŢiparW,.. coboară pe rîuri... şi din fluvii în mare, pînă la adîncimea neagră unde strămoşii îşi amestecau seminţele şi lapţii. sadoveanu, o. iXj 398. Viermii de mătasă... ieşiseră de vreo cîteva zile din săminţă. blaga, h. 32. Apa ţîşneşte asupra lumii împroşcînd-o cu furie, ca o sămînţă virilă, bogza, c. o. 77. Sămtnţă ta e rece şi sterilă ca a diavolului, barbu, princ. 150. De-o hi deocheat de rumân: să-i crepe ochii, să-i curgă sămînţele, şez. xiii, 5. Viermii de mătase... [se fac din] sămtnţă dă gîndaci. alrt ii 292. O Loc. adj. Bun de săminţă = (despre fiinţe) prolific. Ilenuţa... era şi bună de sămînţă: pe tot anul făcea cîte un copil, sion, p. 156. Găină bună de sămînţă. gorovei, cr. 457. (Regional) Fără săminţă — (despre fiinţe) steril, sterp. Fomeie ştiră, fără sămînţă. alr ii/i h 142/272. ■0’ Loc. adj. şi a d V: De (sau pentru) săminţă = (care este bun, care este selecţionat) pentru reproducere; de prăşilă. Crescătorii de vite aleg pentru sămînţă pe acele vite care întrunesc mai mult şi măi bine calităţile folositoare omului, contă, o. f. 278. Trebuinţa cere să aibă rumânu la bătătura lui şi armăsar de sămînţă. jipescu, ap. GCRvii, 259. Nu-i gîscă, ci-i gînsac: l-am cumpărat de săminţă. creangă, o. 28. Crescătorii de cai şi ţăranii ţin iepe de sămtnţă. dr. v, 225. De la o nuntă Costică Bibescu se făcuse c-un răţoi ş-o raţă de săminţă. sadoveanu, p. m. 14. <0> (Prin lărgirea sensului) Nişte oameni lot unul şi unul, sămînţă de voinic, nu glumă, ispirescu, ap. cade. 1874 SĂMÎNŢĂ - 171 - SĂMlNŢĂ 3. (învechit şi regional) Organ genital (împreună cu elementele de reproducere). Le-au fost făgăduit pre Mesie, if[risto]s, cum va naşte den sămînţa mu-ieriei. po 8/20. Berbec, dacă se lasă de rudă, iar dacă i se scoate sămînţa — asman. hem 1 868. Mai bea ea incă şi săminţă de iepure şi iepuroaică. . ., adecă boaştle unui iepure şi matca unei iepuroaice. marian, na. 4. + Compus: (Bot.; regional) sămînţa purcelului = Plantago. Cf. borza, d. 132. 4. (învechit şi popular'; adesea urmat de determinări care precizează sensul) Germen patogen. [Epidemia] piere pînă in sfirşit de tot. . ., iar săminţă ei cea tnchisă in haine şi mărfuri se mai ţine o seamă de vreme, episcopescu, practica, 192/12. S-an arătat aice neindoite semne a boalei, al căria săminţă să pare a fi adusă tn capitalie incă la începutul lunii, ar (1831), 781/32. în China s-au descoperit cele dinlîi seminţe din epidemia mai universală de la 1348. cr (1832), 1641/4. în Iafa soldaţii lui Napoleon căpătară sămînţa de'ciumă, bolintineanu, o. 292. Numai moscali din război au trecut şi au lăsat sămînţă de boală. sadoveanu, o. xii, 433. Fuseseră încolţiţi şi atinşi de sămînţa turbării vreo treizeci de localnici, blaga, h. 19. II. Fig. (De obicei cu determinări care precizează sensul) 1. Element din care se dezvoltă ceva; germen. Născuţi nu din sămînţa putrediriei, ce de v neputrede cu cuvîntul viului jD[um]n[e]dzeu. cod. vor. 144/18. Omul în lume cînd vine, în leagănul său aduce Sămînţa de mortăciune care in mormînt îl duce. co-nachi, p. 280. Progresul este in muncă şi semînţă progresului este învăţătura, ghica, c. e. i, 255. Creşterea servilă ce am avut Strivi in tînărul meu suflet a dragostei săminţă. i. negruzzi, s. vi, 179. Aceste două izvoare — am pută să le numim săminţe — de sunete nouă poartă numiri tehnice In fiziologia sunetelor. philippide, p. 37. Nu au popasuri gîndurile mele, Sămlnfa lor se zbate veşnic nouă. gogÂ, poezii, 87. S-ar părea că sămînţa inspiraţiei se dezvoltă anexind şi subordonlnd unităţii ei alte elemente ale spiritului. vianu, )e. 339. înţelegeri războinice separate — săminţă a viitoarelor comploturi militare, românia literară, 1969, nr. 28, 3/2. 2. Ceea ce reprezintă cauza, motivul sau pretextul a ceva. Iară trufa e cea sămînţă rea a ocărîrei. coresi, ev. 15. Această stricăciune din lontru, această semînţă a perirei sale, este fireasca urmare a trufaşelor ei biruinţe şi a călcării drepturilor streine. fm(1840), 662/15. Pacea de la Cainarge poartă in sine seminfa tuturor relelor, cile năpădiră de atunci încoace asupra turcilor. b. (1842), 42l/19. Biata cucoană! Unde-i să vadă ce blăstăm şi-o făcut cu banii lăsînd în urmă-i săminţă de vrajbă, alecsandri, t. 914. Nu vedeţi c-acea iubire ssrv-o cauză din natură ? Că e leagăn unor vieţe ce seminţe sînt de Ură ? eminescu, o. i, 157. Lucrului pentru care se învrăjbesc oamenii, noi îi zicem sămînţă de gîlceavă. ispirescu, u. 2. Ei aduc sămînţa discordiei între partizanii papilor şi ai împăraţilor, vianu, l. u. 138. Dintr-o ochire dibuia astfel clenciul strecurat dinadins, pentru o viitoare sămînţă de gilceavă şi prilej de pagubă pentru stăpin. c. petrescu, a. r. 96. ■O E x p r. Săminţă de vorbă = prilej de a Începe vorba, ocazie de discuţie, de flecăreală; dispoziţie, poftă de a vorbi, de a discuta, de a flecări. Are săminţă de vorbă, pann, p. v. iii, 9/13. Românul... bogat in sămînţă de vorbă... învaţă foarte uşor meseria parlamentară, odobescu, s. i, 495. Călăuzul meu . . . avea săminţă multă de vorbă. id. ib. iii, 174. Iar cauţi săminţă de vorbă, măi Buzilă'? creangă, o. 115. O întrebă ce mai face, cătlnd cum se zice săminţă de vorbă, contemporanul, v2, 485, cf. zanne, p. ii, 835, resmeriţă, d. Cînd s-au aflat singuri tn căruţa uşoară ..., diacul Radu Suliţă şi logofătul Iorgu au căutat sămînţă de vorbă, adică de prietenie, sadoveanu, o. xviii, 49. Scandalul rămlnea scandal şi da multora sămînţă de vorbă, stancu, r. a. iv, 423, cf. 37. Fără să le mai dea sămînţă de vorbă, lor şi femeii, Aristică porni îmbufnat spre hotel, pas, l. i, 127, uf. 41. Se încălziseră cu ţuică şi aveau sămînţă de vorbă, barbu, g. 339. Băutura e săminţă de vorbă, zanne, p. iii, 477. III. 1. (învechit şi regional; la sg. adesea cu sens colectiv) Copil; urmaş, descendent; neam (12), rudă1 (4); familie; colectivitate umană distinctă. Sămînţa mea şerbeaşte lui. psalt. hur. 18r/24. Mie alte semen/e plecară^se. ib. 502/15. Se spămlnte-se de elu toată se-mînfa lu Izrailu. psalt. 38. Sufletul lui în dulceaţă întră şi semînţă lui preimescu pămîntul. ib. 42. Noi, sămînţa ovreiască, nu limbile păgîne (cea 1569 — 1575). gcr i, *16/24. Den sămînţa lui David... Hristos va veni. coresi, ev. 188. Avraam şi sămînţa lui pînă în veaci. id. ib. 492. Şi zice Domnul lu Avraam: Pă-zeaşte derept aceaia legătura mea, tu şi săminţă ta după tine şi carii vor fi după ei. palia (1581), 62/4, cf. 57/2. Vrajbă pune-voiu... între sămînţa ta şi săminţă ei. po 20/11. Era întru noi şapte fraţi şi cel dentăi să în-sură şi muri şi neavînd săminţă lăsă pre muiarea lui fratelui său. n. test. (1648), 29r/23, cf. 57v/8. Nu vrea fi săminţă de domn. m. costin, ap. gîdei, 190. Să împărăţască David fără smintă Şi a lui sămînţă în veaci să trăiască, doşoftei, ps. 56/15: Veniţi cîţi din sămînţa lui Adam. molitvenic (sec. xvn), 310. Era den sămînţa lui Ruvină (a. 1698). gcr i, 329/30. Doblndise... de la împăratul turcesc ca sămînţa lui cea bărbătească pururea să domnească tn Moldova. şincai,. hr. ii, 317/33. Prinţesa, vrînd să poruncească însăşi bărbatului şi celorlalţi, ş-au adus toată româneasca sămînţa sa, cea de la Oradea Mare, tn Ardeal. id. ib. iii, 122/24, cf. i, 193/23, ii, 115/38. Fiii robilor tăi vor lăcui şi seminfa lor In veac se va îndrepta (a. 1801). gcr ii, 186. Precum să stinge focul de apă, aşa să să stingă săminţă lor dă minia Domnului! i. golescu, in pr.~dram. 84. Justin arată că „dacii sînt din sămînţa geţilor“, xenopol, i. r. i, 47. Piritou... a fost săminţă din veşnicul Zeus. murnu, i, 44. Sămînţa acelor oameni liberi era de vechi pămtnteni ai Daciei, sadoveanu, o. xii, 200. Zarinca s-a pornit pe născut copii. Patru, cinci sale sînt acum năpădite de sămînţa lor. stancu, d. 11. Adam a greşit Şi din rai a fost gonit... Şi de atunci se trage Viţe Şi semtnţe. teodorescu, p. p. 167, cf. 109, alrm i/ii h 252/631. La arnăufi poruncea, Feciorul ăl mic îl lua. Dar Gherghina ţiganca Sub fustă îl pitula, P-al ei tnainte-l da, Să nu se pearză sămînţa. balade,, iii, 129. Pi uni am umblat ieu, si nu mai umbli niam di fuamu mneu şi samînţî d'i samînţa me. o. bîrlea, a. p. ii, 61. + (Prin Transilv.) Neam (I 2) bun, ales. M-ai lăsat... că te-am lăsat Şi alta mi-am căpătat, Mai din viţă şi sămînţă, Nu ca tine-o răpătiţă ! jarnîk—bîrseanu, d. 257. 2. (Popular) Soi, rasă de animale; animal care aparţine unui anumit soi, unei anumite rase. La oi deja s-au introdus turme de merinoase, de unde toată lumea poate să prindză la semînţă bună. i. ionescu, d. 466. Da, dă-mi-l [ginsacul], dă-mi-l, că-fi dau şi eu o sămînţă bună. creangă, p. 43. Cînd duc vreo oaie la tîrg, iau putină lină de pe spate, ca să nu-i piară sămînţa oilor, precup, p. 27. De unde ai do-bîndit aşa sămînţă de boi? sadoveanu, o. iv, 198. 3. (Popular) Fel, tip, categorie, gen (de fiinţe). în toate zile miluiaşte şi împrumut dă dereptul şi se-mlnfa lui in blagoslovenie iaste. psalt. 69. Era un om care.. . zicea că nu este săminţă mai rea pe lumea asta decît neamul muieresc. sadoveanu, d. p. 117. Nu s-a pierdut sămînfa noastră de pescari, davidoglu, o. 52. Se spune că [linul] n-ar exista decît acolo unde s-a sttrpil sămînţa peştilor, ap 87. Frunză verde liliac, Aşa mi-i bărbatul drag... Dacă-i din săminţă rea, Nu-i mai place slujba mea... Dacă-i din săminţă bună, El nu mai cală pricină, şez. i, 11. Dumnezeu nu voia să se stingă nici sămînţa dobitoacelor, ib. ii, 3. Nu piere sămlnfa rea! galaction, o. a. i, 89. O Expr. Săminţă de ... = (in construcţii negative) absolut nici un ... Să nu vadă săminţă de călugăr pe la bise- 1874 SĂMÎNŢĂRIE - 172 - SĂNĂTATE rica lui, că-i potopeşte, creangă, a. 80. La Sfînlul Munle este şi acum o- mănăstire unde... nu pune pir dorul săminţă de bărbat. voIculescu, p. i, 188. Vroiau ca in raionul lor să nu mai rămlnă săminţă de analfabeţi. preda, r. 211. Aşa era bine, să nu rămînă să-mînţă de domn pe toată, faţa pămînlului. t. popovici, se. 119. Deocamdată vrem să lămurim fiecare caz in parte, să nu mai existe săminfă de discuţii, lăncrănjan, C. III, 169, Cf. RETEGANUL, P. III, 13. (Popular; In expr; ) Pe rudă (şi) pe săminţă sau de pe rudă, de pe săminţă y. rudă1. (6). — PI. : seminţe şi (învechit şi regional) seminfi, se-niinţuri, săminţe, (învechit) semenfe, săminţe, săminţi, săminţuri, (regional) seminţii (mat. dialect, i, 93), seminţiuri (udrescu, gl.)t sămînliuri (vîrcol, v. 46), săminţuri. Gen.-dat.: seminţei şi seminţii, (rar) _să-mtnţet. — Şi: (învechit şi regional) semfnţă, semînţă s. f., (regional) sămlnţii (gl. olt.), săminţîiuri (ib.) s. f. pl. •— Lat. sementia. SAmÎNŢĂRÎE s. f. v. seminţărie. SÂMÎIVŢÎR s. m. v. semincer. SĂMÎNŢÎI s. f. pl. v. săminţă. SAmÎNŢÎiUHI s. î. pl. v, săminţă. SĂMÎVţOS, -OÂŞĂ adj. 1. (Despre fructe) Care are multe seminţe (I 1). Cf. scriban, d. Foarte bune! confirmă acesta, invirtind fructul, palpindu-i carnea săminţoasă. călinescu, b. i. 15, cf. m. d. enc., dex. + (Substantivat, f. pl.) Grup de arbori fructiferi cu fructe cărnoase, provenite din dezvoltarea receptaculului flora! şi a ovarului şi avînd mai multe seminţe (I 1) situate în cinci loji; (şi la sg.) arbore din acest grup. Cf. ltr 2, m. d. enc., dex. 2. (Popular şi familiar; despre vieţuitoare) Prolific. Cf, scriban, d. Gîngăniile care pier repede sini sămlnţoase şi se plodesc nestăvilit, lăţindu-se în stoluri şi scuturindu-se ca floarea stufoasă, călinescu, c. q. 117, cf. dex. Măi! dar sămînţos ă mai fost şi ăsta: cu 8 copii ! ciauşanu, gl. Săminţoasă muiere: 16 copii a turnat şi iot voinică e. udrescu. gl. — Pl.:v săminloşi, -oase. — Şi: (regional) sămin-ciosi -oăsă adj. scriban, d. — Săminţă -f suf. -os. SĂMÎV s. n. v. semn. sAmnA vb. I v. semna. SĂMNAT s. n. v. semnat1. SĂMNAtÎFRĂ s. f. v. semnătură. şAmNIFICAT s. n. v. semnificat. SĂMNUl vb. IV v. semn ui. sAmNUÎRE s. f. v. semnuire. SĂMOSTREA s. f. (învechit, rar) Arbaletă. Şi căpcana încă să-i găsască, Şi pre sămoslrea să-şi ne-merească. dosoftei, ps. 115/4. — Din pol. samostrzai. SĂMPCHÎŞTE s. f. v. sămăchişă. SĂMSAR s. m. v. samsar. SĂMSĂRESC, -EASCA adj. (Rar) Care aparţine samsarilor, privitor la samsari. Cf, jipescu, ap. tdrg, cade, scriban, p, — Pl.: sămsăreşti. — Samsar -(- suf. -esc. SĂMSARÎŞTE adv. (Rar) Ca samsarii, în felul samsarilor. Cf. scriban, d. — Samsar + suf. -eşle. SAMSĂR Î vb. IV. Tranz. şi intranz. (Popular) A face treburi de samsar; a înlesni încheierea unei afaceri, a unei tranzacţii etc. Sămsăresc interesele ţării, jipescu, ap. şio nv 312, cf. tdrg, scriban, d., dl, dm, udrescu, gl. + Tranz. (Regional) A păcăli (într-o tranzacţie) (Piteşti), udrescu,,¡01,. L-a samsarii pe Ion cu o- mie de lei. id. ib. ■ — Prez. ind.: sămsăresc. — Şi: (regional) sa msaii vb. IV. — V. samsar. SĂMSĂRÎE s. f.(Rar)l. Misitie(l), samsarlîc (1). Cf. polizu, barcianu, alexi, w. 3. Misitie (2), samsarlîc (2). Cf. polizu. Samsarie ... este o bonificaţie ce se dă samsarului... pentru mijlocirea de afaceri, i. panţu, pr. 3, cf. alexi, w. — Pl.: (2) sămsării. — Şi: samsarie s. f. — Samsar + suf. -ie. sAmuî vb. IV v. semui. sAmUIAlA s. f. v. semuială. sAmUÎRE s. f. v. semuire. SAMUITOR s. m. (Prin Bucov.) Şeful unei echipe forestiere, care ia în primire ceea ce are de lucrat echipa sa. Cf. lexic reg. 108. — Pronunţat: -mu-i-. — Pl.: sămuitori. — Sămui + suf. -tor. sAjIULASTRĂ 5. f. v. samuraslă. SAMURASLA s. f. v. samuraslă. sAmURASTRA s. f. v. samuraslă. SĂMURELE s. f. pl. (Regional) Diminutiv al lui samuri, v. şam (Merişor — Petroşani). Cf. viciu, gl. 74. E prea lungă haina copilei, să-i fae două sămurele. id. ib. — Samuri (pl. lui sam) + suf. -ele. sAmuţA vb. I v. sumuţa. SĂNASE adj. pl. (Regional; în sintagma) Mere sănase = varietate de mere2 (I 1) nedefinită mai de aproape (Bobîlna — Dej). Cf. bulet. grăd. bot. i. 79. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. SĂNAt s. n. v. senat. sAnAcIOArA s. f. v. sănişoară. SĂnAtAtE s. f. Stare generală bună a unui organism, care rezultă din funcţionarea normală şi regulată a tuturor organelor sale; p. g e n e r. stare generală a unui organism. Avăm în trup vreo nevoie... ne nevoim cum văm face să-l slobozim, să-i dăruim sănătate, coresi, ev. 57, cf. 278. Aduceţi-vă amente de-aceasta veselie ce pentr-însa svenţii ş-au pus nţi numai avuţia, ce şi sănătatea şi viaţa, varlaam, ap. gcr i, 107/4. Atîtă ponos de la măria ta, carele nice la o sănătate nu mă aduce (a. 1657). iorga, c. i. ii, 244, cf. st. lex. 171/1. Întîi cercetăm ca să ştim de a dumnetale bună sănătate (a. 1674). bul. com. ist, ii, 225. Ne va agiuta D[u]mn[e]z<5u ţiind... pre măria SĂNĂTATE - 173 — SĂNĂTATE ta th pace şi in sănătate (a. 1683). gcr i, 269/19. Au dat D[umne]zeu pace şi bişug in toate şi sănătate (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 343/29. Sint nefolositoare .. . cuvîntul fără de ispravă... şi viata fără sănătate (a. 1713). gcr ii, 7/17. Părinţii iarăşi trebuie să crească pre copiii lor, să le poarte de grija pentru ale sănătăţii lor (â. 1794). id. ib. 155/19. Materia meşteşugului doftoriei iaste trupul omenesc şi cite să aduc şi să ţin spre sănătatea şi boalele lui. molnar, ret. 14/10. Fapta bună.. . aduce în sufletul nostru dulce şi frumoasă desfătare, trupului sănătate şi toate vredniciile sufletului (a. 1802). bv ii, 436. S-a obicinuit a fi in unile locuri de 'a duce trupurile morţilor, atuncea cînd pentru putrejunea şi putoarea sînt sănătăţii foarte stricătoare, la bisearică (a. 1808). iorga, s. d. xii, 200. Am scris dumnealor dohtorilor FilitiS şi Arsache să cerccteze de sînt aceste băi folositoare la sănătatea omenirii (a. 1825). doc. ec. 347. Educaţia ce poruncea a se da copiilor le întărea trupul şi sănătatea, pleşoianu, t. i, 181/3, cf. îi, 111/1. Temerea relelor celor viitoare este cea mai märe nenorocire, căci Iţi turbură sănătatea, marcovici, d. 13/2, cf. 3/4. Vă veţi bucura pururea de o întreagă sănătate, drăghici, r. 157/6. Starea sănătăţii mele nu mă iartă a îmbla intre aşa petreceri. gorjan, h. t, 4/21. Leul,... aflindu-se în slabă sănătate, nu ieşea afară din peştera sa. fm (1838), 62/1. Zdruncinarea sănălăţei l-a nevoit a se inturna in Paris, asachi, l. 102/42. Surfaţa plămînului se află... acoperită de plevre, in, care starea de sănătate este slobodă, kreîzu-leSöü, a. 310/9. Prea multă îngrijire strică sănătatea copiilor. vAstci, m. ii, 9/15. Igiena: esté artea de a-şi păstra cineva sănătatea. Man. sănăt. 1/7. Apele rîu-rilor... pot să aibă o mulţime de sulfat şi de hlorur de var, care sînt vătămălodre sănălăţei. fătu, d. 2/25. Nimic nu e ca sănătatea ' pann, ap. cade. Avind din natura sa o sănătate stricată, a pierit de sine sub greutatea relelor, aristia, plut. 87/6, cf. 374/6. Mustrarea cugetului, pomenirea păcatului său i-au atacat sănătatea. negruzzi, s. i, 54, cf. 51. Trimis ça să trăiască într-o climă... contrarie sănătăţii lui. peLimon, i. 117/12, cf. 70/13. Cultura spiritului nu este mai puţin preţioasă decît sănătatea corpului, ghica, c. e. ii, 409, cf. i, 57. [Călătorul] se simte cuprins de o adevărată jale văzînd că se desparte de o localitate care i-a îneîntat 'sufletul sau i-a întremat sănătatea, sion, p. 52. Boala împăraţilor e ca sănătatea noastră, creangă, o. 41. Dorim să avem ştiinţă despre sănătatea voastră a tulu-lor. caragiale, o. vii, 19. Acum vede el ce scump lucru e sănătatea. vlahuţX, s. a. iii, 450. Sănătate să fie, Moş Gheorghe, că-i mai bună decît toate. sp. popescu, m. g. 86. Numai o sănătate din cele mai tari putea să susţină, fără a cădea, o asemenea viaţă, xenopol, i. r. iv, 119. Întîi de toate, dtnsul întreabă azi prin noi De eşti în sănătate, coşbuc, s. 109. Şi ne-a-ntrebat de sănătate Şi de nevoile din sat. goga, poezii, 120. Sănătatea este echilibrul dintre toate organele, bianu, d. s. îmi place aice... nu numai pentru că-mi prieşte sănătăţii. brătescu-voineşti, p. 50. Sărăcie este destula, dar dacă-i sănătate, bună înţelegere şi hărnicie, ortiUl răzbate prin toate, agîrbiceanu, s. 318. Din întrebările şi răspunsurile obişnuite despre sănătate, ne puturăm lămuri că sfinţia sa suferea de un gutunar. hogaş, dr. i, 8. Pentru mine averea e totul, eu o pun mai presus de cinste, de sănătate, de viaţă chiar. m. i. caragiale, c. 93. Preţuieşte pe oameni după sănătatea trupului. LoviNEScu, c. iv, 34. Da’ conu Alecu cum o mai duce cu sănătatea? teodoreanu, c. b. 50, cf. 187. Mă întrebă întîi de sănătate: voiculescu, p. i, 88, cf. ii, 25. Am fost la Hîrjanca şi am dat pentru sănătatea lui o sftntă icoană de argint, sadoveanu, o. xii, 668. Ai sănătate şi cîteva petece de pămînt. dan, u. 183. Cocoana Leonora răspunde trecătorilor care o întreabă de sănătate, vianu, a. p. 202. O birocraţie de arhivar... mai dăunătoare sănătăţii decît inactivitatea. arghezi, b. 12. Căută din obişnuinţă un lemn sau o masă spre a lovi in ele cu degetul in semn de „să- nătate excepţională“, călinescu, s. 39. De un timp n-o ducem prea strălucit cu sănătatea, blaga, h. 135, [Topîrceanu] nu e un burtă-verde mulţumit, fiindcă natura a pus în el sănătate, ralea, s. t. i, 61. Amîndoi vor să te vadă pe dumneata şi sâ te întrebe de sănătate, c. petrescu, a. h. 125. Fără sănătate omul nu face două parale, stancu,' r. a. iii, 296. Laura se arătă îngrijorată de sănătatea lui Silion. vinea, l. i, 65. Nu respectă regulile de protecţie a sănătăţii lor. belea, p. a. 148. Un asemenea tratament readuce bolnavul la starea de sănătate de care s-a bucurat mai înainte. preda, r. 27. Au rămas numai cei care stau rău cu sănătatea, barbu, ş. n. ii, 272. Neglijenţele. . . aduc prejudicii sănătăţii, abc săn. 316. Un tabel... cu notaţii amănunţite asupra virstei, sănătăţii, antecedentelor de familie, v. rom. octombrie 1964, 88. Grija pentru viaţa şi sănătatea ,copilului trebuie să înceapă încă din cursul vieţii intrauterine, scînteia,, 1966, nr. 6 930. Se ştia în primul rînd responsabil de sănătatea omului care în acele momente conducea destinele ţării sale. magazin ist. 1968, nr, 12, 54. Din pricina sănătăţii sale zdruncinate, domnul a fost apoi obligat să se stabilească vremelnic la Rîmnicul Vîlcii. G. barbu, a. v. 45. Dacă alimentaţia nu este echilibrată, sănătatea omului se resimte, s. marin, c. b. 5, Cine strică dragostele ... Să n-aibă pîne-n masă Şi nici sănătate-n casă. jarnîk—bîrseanu, d. 281, cf. 398. Eu-l întreb de sănătate, El îmi dă cu bola-n spate, bîrlea, l. p. m. ii, 237. Niciodată nu e bine Să iubeşti de lîngă tine — Să iubeşti mai de departe, Te-ntreabă de sănătate, folc. mold. ii, 277. Moartea lupului e sănătatea okor. zanne, p. i, 523. Sănătatea face banii şi banii sănătatea, id. ib. ii, 702. Sănătatea e mai scumpă , ca auru din lume. id. ib. 704. Sănătatea e ca o iapă albă, cum trece dealul nu se mai vede. id. ib. 705. Bolnavul doreşte sănătatea şi flămîndul pînea. id. ib. iii, 553. Cine bea vin tşi bea punga şi mintea, ba şi sănătatea, id. ib. iv, 184. Sanatate goală-i jumatate boală. Com. din piatra neamţ. «C» (în superstiţii) .La lună veche (plină) unii postesc, ca să aibă parte de avere şi sănătate, pamfile, cer. 86. Cind vezi craiu nou să zici: „sănătate tn casă şi ploşniţele afară“, şez. i, 101. Să hii găteşti hainele sîmbăla, să Ieşi măcar o cheotoare negata, că nu-i bine pentru sănătate, ib. 277. Cînd mînînci trufandale de legume.,. trebuie să zici: „sănătate nouă în gură veche“, ib. vi, 42. Cînd vii de Id Paşti... să intri în casă pe brazda verde, că e bine de sănătate, ib. xn, 156. înainte de a îmbrăca o cămaşă nouă, să dai cu foarfecele de trei ori prin ea, că e bine de sănătate, ib. 157. >0 (Singur sau în diferite construcţii, in formule de urare) Cetitorilor într-această sf[î]n/â carte milă, pace şi sănătate de la tatăl Domnulu nostru /s[us] H[risto]s. n. test. (1648), ap. gcr i, 125/19. Milostivul Dumnezeu să te cruţe pre măria ta cu bună pace şi sănătate (a. 1657). iorga, c. i. ii, 242. Cinstite dumneata Lazor Iştioan, biruitorul Jănutului Ciucului, dumitale poftesc bună sănătate (cca 1673). bul. com. ist. ii, 203. Multă sănătate şi viaţă îndelungată îţi poftim de la putearnicul Dumnezău (a. 1674). ib. 225. Ţiituror adevăraţilor creştini pravoslavnici şi cui să cUvine a şti, sănătate.... pofteaşle şi roagă (a. 1680). gcr i, 343/15. Milă, pace şi sănătate, tuturor cetitorilor poftesc (a. 1683). id. ib. 269/31. Sănătate şi tot binele poftim dumilor voastrea (cca 1700). bul. com. ist. ii, 209. Sănătate şi lot bunul poftim dumilor vostre de la milostivul Dumjiedzău (a. 1706). iorga, c. i. ii, 192. Poftesc de la milostivul Dumnedzău... să afle pe dumneata cu bună şi fericită sănătate (cca 1740). bul. com. ist. ii, 202. Să te găsească a noastră înştiinţare întru... fericită sănătate (a. 1824). iorga., s. d. xii, 211. Noroc şi sănătate, pamfile, j. ii, 164. Mă închin cu prietenie din partea slăvitului meu domn şi vă poftesc sănătate şi putere, sadoveanu, o. xii, 334, cf. xviii, 545. Noroc şi sănătate şi numai gînduri bune. lăncrănjan, c. iii, 318. Consiliul de Stat... le felicită din toată inima şi îţi urează ani mulţi, sănătate şi fericire, gî 1968, nr. 931, 1/1. Să fii gazdă sînătos... Şi găzdoaia sînă- 1906 SĂNĂTATE - 174 - SĂNĂTATE loasă. . Să ajungeţi mulţi Crăciuni Cu pace şi sînă-lale. bud, p. p. 72. Să ai sinătale. alr i 1 497/359. La mulţi ani cu sănătate, polc. mold. i, 244. <0> (Singur sau în diferite construcţii, în formule de salut, mai ales la despărţire, implicînd de obicei şi ideea de urare) Eu te las cu sănătate, asachi, f. 19/19. „Noroc bun, om d-omenie“! zice craiul salutind. „Să trăieşti cu sănătate“! răspunse moşneagul blind. .-coşbuc, p. ii, 127. Păi, sănătate bună, cucoană, şi să ne vedem cu bine. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 59. Rămii cu bine şi cu sănătate, c. petrescu, a. r. 186. Drum bun şi sănătate, vinea, l. ii, 298. Du-te cu Dumnezeu, sănătate bună. t. popovici, se. 515. Auzi, mindră, doba bate... Mai rămii cu sănătate! jarnîk—bîrseanC, d. 298. Sănătate bună, sat, Să trăiesc, să te mai cal. Bîrlea, l. p. m. II, 10, cf. ALR i 1 498, 1 501, 1 502. Mina cu Bula îmi da, Sănătate îşi luai Fuga mare că îmi da, Din oraş afar-ieşea. balade, ii, 46. Ie-ţ sănătat'e bună d'e-aici. o. bîrlea, a. p. i, 378. O Sănătate publică= (bună) stare sanitară a unei colectivităţi umane; starea de salubritate a întregii populaţii de pe un anumit teritoriu. întru îngrijire pentru sănătatea publică, din orînduiala guvernului s-au publicat următoarea feritoareşi vindicătoare prescriere pentru holera morbus... ar (1831), 59l/36. Au apărat sănătatea publică, bogza, a. î. 464. Au vorbit. . . despre succesele obţinute de medici în domeniul ocrotirii sănătăţii publice, scînteia, 1953, nr. 2 581, cf. dex. Casă de sănătate = instituţie medicală special dotată pentru tratarea unor boli cronice (tuberculoză, nevroză etc.),- pentru convalescenţă, repaus şi recuperare a capacităţii de muncă (v. sanatoriu) sau pentru tratarea alienaţilor mintali (v. ospiciu 3). Două trăsuri plecau de la casa de sănătate a doctorului Şuţu. vlahuţă, s. a. iii, 200. Au urmat apoi pas cu pas momentele unei nebunii întrerupte dar progresive, popasurile drumului spre casa de sănătate a d-rului Şufu. lovinescu, c. iv, 48. Fusese tri unele sezoane client al unor case de sănătate, blaga, h. 78. Despărţit oarecum de Zoe Mavro-cordat-Brîncoveanu, internată înlr-o casă de sănătate, Bibescu ti confiscase toată averea, camil petrescu, o. ii, 307, cf. DL, DEX, m. d. enc. <0 Loc. a d v. Cu sănătate = în condiţii bune, fără necazuri; cu bine, v, bine. Marţi, de-om ajunge cu sănătate, am.să ieu nepotul cu mine. creangă, o. 188. O E x p r. în (sau, învechit, pentru) sănătatea (cuiva) = a) urare făcută în cinstea cuiva atunci cînd se închină un pahar cu băutură. Dinu luă paharul şi zise: în sănătatea cocoanei Duducăi! filimon, o. i, 141. Mineii ridică halba: — în sănătatea dumitale, domnule, gîrleanu, n. 66. în sănătatea lui Alcibiade Resch şi a marii finanţe. vinea, L. i, 401. (Ridică paharul) — în sănătatea dumitale. h. lovinescu, t. 102; b), pentru a onora sau a preamări pe cineva; in cinstea cuiva. Slujitorii moscali şi puştile sta pe deal de slobodzii focul pentru sănătatea împăratului, neculce, l. 275. Oaspeţii străini sînt mai ales onoraţi prin prînzuri date în sănătatea lor. pârvan, g. 195, cf. dex. A închina (sau a bea etc.) In (ori pentru sau, regional, de) sănătatea (cuiva) = a închina băutura sau a bea în cinstea cuiva, urîndu-1 să fie sănătos (1), fericit, să aibă noroc etc. Mulţi. .. care nu avea vin bea apă pentru sănătatea lui Şărban Vodă (începutul sec. XVIII), mag. ist. ii, 19/14. Bea acest spirt în sănătatea mea. filimon, 0. i, 141. Nădăjduiesc că îţi chili vlrtos în sănătatea isprăvnicesei. alecsandri, t. i, 219. Dă-mi voie să-nchin în sănătatea soţiei dumitale. caragiale, o. i, 196. Beau un pahar de bere în sănătatea voastră, id. ib. vii, 396. Închinînd într-un glas în sănătatea lui Pan-tazi. . . sorbirăm cu deliciu din băutura înviorătoare. m. i. caragiale, c. 17. Să-mi daţi voie, în fine, să închin acest pahar în sănătatea sexului frumos, bassa-rabescu, v. 232. Să închinăm în sănătatea şi pentru buna lor învrednicire. voiculescu, p. i, 291. închină pentru sănătatea şubredă încă... a invitatului, vinea, 1, ii, 309. Eu rădic păharu de sînătatea dumitale, alr i" 1 726/348. (Cu inversarea termenilor expresiei) Căpitanii toarnă prin pahare vin Şi în sănătatea lui Mihai închin, bolintineanu, o. 31. E, cine-mi poate spune mie în sănătatea cui să-nchin ? iosif, patr. 32. Şi-n sănătatea tuturor am băut, după olaltă, pînă la fund. lăncrănjan, c. iii, 48. (Cu schimbarea construcţiei) Golind la pahare, cînd în sănătatea unuia, cînd a altuia, se scoală de la masă cam ameţit, ghica, s. 314. Trebuie să bea atîta timp cit se închină, de unul şi de altul, 'n sănătatea lui. iorga, c. i. i, 179. (Regional) A scoate (pe cineva) din sănătate = a scoate (pe cineva) din minţi, v. minte (I). Cf. alrm sn iii h l 158/551. Şi-ntllnii o copiliţă Cu păru lăsat pe ţifă, Cam pe ţîţă, cam pe spate, De m-o scos din sănătot’.. folc. mold. i, 40. Sănătate (bună) I = a) (popular şi familiar) s-a sfîrşit! nu mai e nimic de făcut I De va fi alegător influent părintele, se primeşte fata în pension; dacă nu, sănătate! bolintineanu, o. 456. Voi încerca norocul, de voi izbuti..., iară de nu, sănătate bună! ispi-rescu, ap. cade. A umblat în cheltuieli s-o îndrepteze: fă-i, drege-i, sănătate! rădulescu-codin, î. 235; b) (popular şi familiar) mi-e indiferent, nu-mi pasă, atîta pagubă! l-a bătut inima pentru Milca. Nu l-a vrut. Ei şi? — sănătate! gîrleanu, n. 142; c) (regional) (absolut) nimic. Mai e ceva (fel de bucate)? — Sănătate ! ciauşanu, gl. (Regional) A lăsa sănătate = a muri1 (1). Mămuca nu face bine ce face; are de gînd să ne lese sănătate, sărmana, creangă, o. 9. (Regional) Farcă mlnlnci sănătate, se spune atunci cînd cineva mănîncă o mîncare foarte bună, foarte gustoasă. Cf. ciAuşANtJ, gl. O (Prin lărgirea sensului şi f i g.) Eu pentru credinţă dau trupului vindecare şi sănătate sufletească, coresi, ev. 61. Să cîştige bolnavul sănătatea sufletului, antim, o. 375. Nu mai avem sănătate De le putem răbda toate (a. 1774). gcr ii, 104/10. Am încredere în tinereţea şi sănătatea noastră spirituală. în plr ii, 540. Faptele au dovedit limpede puterea şi sănătatea partidului nostru, scînteia, 1952, nr. 2 365. Sănătatea personalităţii ei l-a impresionat. arghezi, s. xi, 82. Sănătatea sufletească se măsoară după gradul de încordare psihică, ralea, s. t. i, 117. Pastelurile capătă caracterul unor ode închinate sănătăţii morale. , ist. lit. rom. ii, 466. Sănătatea morală, forţa şi pasiÎKiea de a munci... fac din tineretul ţării noastre, alături de generaţiile mature, o resursă nesecată de vitalitate, scînteia, i966, nr. 6 928; Un festival este controlul periodic al sănătăţii unei arte. contemp. 1969, nr. 1 175, 5/2. + (Mai ales în formule epistolare) Urare prin care se doreşte cuiva să fie sănătos (!)• Scriu închirăciuri şi sîrîtate birăului de Bistriţi (a. 1600). iorga, s. N. 56. Scriem multă pace şi sărătate la ai noştri aleş de la Domnul Dumnedzău şi buni preia-•tini (a. 1607). id. d. b. i, 28. Să te închini cu sănătate de la mene şi să ceri dumneta să-fi dea omul dumnealui şi să meargă împreună cu Savul (a. 1658). bul. com. ist. ii, 225. Dumitale m-închin cu buni sănătate (a. 1697). ib. 207. Se sculă banul şi zise :boiari fraţilor, sănătate de la măria sa Grigorie Vodă (sfîrşitul sec. XVII), mag. ist. i, 12/29. Cinstitului nostru frate, dumisale Ion Neculce hatman, cu bună sănătate să să dea (a. 1718). bul. com. ist. iv, 46. Dumitale cu sănătate mă închin (cca 1730). ib. ii, 202. Cu. sănătate ne închinăm dumitale (cca 1740). ib. n, 201. Eu, Alexandru, împărat preste toţi împăraţii, scriu voauo ierusalimlea-nilor sănătate şi viaţă, alexandria (1794), 80/3, cf. 35/8, 45/15. Urîndu-şi unul altui sănătăţi, S-au despărţit. pann, h. 75/6. Pe la mijlocul mesei începură sănătăţile. gane, n. ii, 192. Să spui cumătrului multă sănătate şi să auzim de bine. ispirescu, ap. cade. L-am întîlnit pe kir Livarditi. Ţi-a trimes multă sănătate. tudoran, p. 169. Trandafir de pe cetate, Spune mîndrii sănătate, hodoş, p. p. 80. + (Glumeţ) Băutură. (Se aude . . . ciocnete de pahare . . .) Parcă văd c-or să cadă bolnavi de mult ce înghit la sănătăţi, alecsandri, t. 552, 1906 SĂNĂTĂŢIE - 175 - SĂNĂTOS — Pl.: (rar) sănătăţi. Gen-dat.: sănătăţii şi (învechit) sănălăţei. — Şi: (regional) slnătăte s. f. — Lat. sanitas, -atis. SĂNĂTĂŢÎE s. f. (în dicţionarele din trecut) Salubritate (1), puritate a aerului. Cf. î>ontbriant, d., cihac, i, 239. — Sănătate + suf. -ie. SĂNĂtAţIME s. f. (învechit, rar) Salubritate (1) (a factorilor naturali). Frumuseţea şi sănătăţimea climei.. elem. c. 44. — Sănătate + suf. -ime. SĂNĂTOARE s. f. v. sunătoare. SĂNĂTORÎŢA s. f. art. Numele unui dans popular care se joacă de obicei după masa de cununie; melodie după care se execută acest dans. Cf. sevastos, n, 282, PAMFILE, J. III, 10, VARONE, D. — Etimologia necunoscută. Cf. sănătos. SĂNĂT<5s, -OASĂ adj. 1. (Despre fiinţe, despre corpul sau părţi ale corpului lor) Care se bucură de sănătate'deplină, care nu suferă de nici o boală sau infirmitate. V. teafăr, întreg, nevătămat, zdravăn. De iasle ochiul sănătos, luminează trupul, iară de e beteag, tntunecă-l. coresi, ev. 217, cf. 61. Ieşi ca şi înainte, întreg şi sănătos (cca 1600 — 1650). gcr i, 137/19. Di va lua văcariul demăneaţă bou de la plugar, şi va fi boul sănătos, nu va avea nice o vătămă-tură. prav. 13, cf. 16. Să mira mulţimea văzînd muţii grăind, nevolnicii sănătoşi, şchiopii tmblînd şi orbii văzînd. n. test. (1648), 20v/21. Oameni păcătoşi, a cărora trupurile măcar deşi ' sînt vii şi sănătoase, iară sufletele lor pentru păcate sînt moarte, cheia în. 9r/28. Puţini au scăpat sănătoşi dentr-acel codrii, n. costin, l. 179. Era sănătos, mînca bine şi be bine. neculce, l. 93, cf. 235. Aşa făcură şi să făcură toţi sănătoşi, ori di ci boală au fost bolnavi (a. 1784). gcr ii, 134/10. Noi cu toţi... sîntem sănătoşi (a. 1824). iorga, s. d. xii, 211. Lăcuitorii acestor ţări sînt ei mai sănătoşi şi mai puternici decît noi? pleşoianu, t. ii, 67/9, cf. 192/1. Trimiţînd p-un sătean zdravăn de sănătos într-o călătorie de patru-cinci zile, a venit galben ca ceara. episcupescu, practica, 391/1, cf. i. golescu, c. Iată că-ţi trimet o bucată de ptne, caută să fii sănătos. drX-ghici, R. 92/17. D. este desăvîrşit sănătos. Hrisoverghi, a. 35/6. yăzîndu-se că este sinătos, chemă pe toţi boierii palatului său şi le spusă la toţi minunea tămăduirei sale. gorjan, h. i, 48/1. Să fie dator a merge să vază vitele ce să taie la măcelării de sînt sănătoase, regul. org. 541/10. Ana au născut un prunc zdravăn, sănătos şi puternic. bXrac, t. 5/20. Dînsa... va închina victime, dacă junele se va înturna sănătos, aristia, plut. 13/22. Un medic... compară cele infirme corpuri cu cele sănătoase. id. ib. 105/10. Să ştii că-s sănătos, eminescu, o. i, 149. im adormit mort şi de abia a doua zi pe la toacă m-am trezit sănătos. creangX, a. 16. Bucuria lui crescu cînd văzu că fetele îi erau sănătoase, ispirescu, l. 52. îşi lunecă puţin palma pe fruntea lui înfierbîntată. Zece zile după asta era sănătos. vlahuţX, s. a. iii, 55, cf. 241. Iar Linii.. . Să-i spui că-s sănătos. coşbuc, p. i, 78, cf. H, 289. Sîntem toţi sănătoşi. brX-tescu-voineşti, p. 39. Eşti o fată sănătoasă şi tare. agîrbiceanu, s. 464. Stă la masă, cu capul plecat pe slînga, de partea ochiului cel sănătos, gîrleanu, n. 131. Aduce înapoi la grosul oastei in aceeaşi zi pe toii cei cu care plecase, sănătoşi şi teferi, pârvan, g. 47. Din şase iepuri sănătoşi examinaţi de două ori pe ii, unul singur a avui, în 23 de zile, cîteva ore de febră. babeş, o. a. i, 57. Am să-mi găsesc băieţii sănătoşi, şi am să le cumpăr sumănele la toţi. mironescu, s. 14. Domnul fără mînă luă resemnat pe genunchi, cu mîna sănătoasă, căţelul alb. c. petrescu, î. ii, 246. Nu ne durea nicăiri, eram sănătoşi, brăescu, o. a. i, 144. Acum sînt un om sănătos, sahia, n. 62. Mîine, sau, în orice caz, poimîine se dă jos din pat, sănătoasă şi harnică.\i. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 28. Mi s-a părut mai sănătos ca totdeauna, cocea, s. i, 181. Cum a văzut-o pe soră-sa sănătoasă, a mustrat-o pentru viclenia ei de muiere, sadoveanu, o. xii, 679. Veteranul Uzinei cu părul alb, sănătos şi sprinten..., lucrează de 21 de ani. arghezi, b. 141. Rlioşii trezesc în oamenii sănătoşi pofta să-i scarpine. bogza, a. î. 400. Nu sînt chiar atit de sănătos incit... să duc puşca pe umăr şi să pot dormi... pe pămtnt. stancu, d. 368. Iradieri . . . care acţionează asupra organului bolnav fără a dăuna ţesuturilor exterioare, sănătoase, sanielevici, r. 240. Cine ştie dacă ai să mă mai iubeşti cind voi -fi sănătoasă ?! vinea, l. i, 259. înainte de război cînd. .. Pierre era sănătos, nu mirosea pe aici a mucegai. h. lovinescu, t. 94. Examinîndu-l îl găsi perfect sănătos. preda, r. 27. Foamea apare în condiţiile unui organism sănătos, normal, vîn. pesc. mai 1964, 10. începu să sforăie ca un om sănătos căruia îi prieşte somnul oriunde l-ar prinde, v. rom. decembrie 1964, 66. Copiii generaţiilor de astăzi sînt mai sănătoşi. gî 1968, nr. 935, 3/4. Mă simt perfect sănătos, t mai 1068, 19. Moartea rămîne pentru ochii oamenilor sănătoşi cea mai gravă, cea mai cumplită perplexitate. cinema, 1968, nr. 10, 27. Dar de badea cc mai şlii? — Ştiu bine că-i sănătos, Şede la masă voios, jarnîk — bîrseanu, d. 119, cf. 118. Io-l întreb dc-i sănătos, El ia parul cel mai gros. hodoş, p. p. 194. Gras, Frumos, Mintos, Şi veşnic sănătos, pamfile, b. 19. Am scăpat teafăr, sinătos. alr sn v h 1 439/219, cf. ib. h 1 439. Şi să semeni busuioc în vatră nouă de loc; Şi d-o răsări frumos, Să şlii că sînt sănătos, balade, iii, 307. S-a deşteptat copilu, puternic, sănătos, de zece ori pă cum a fost. o. bîrlea, a. p. i, 540, cf. ii, 400. Mi-a venit veste de-acasă, Că nevasta-i sănătoasă. folc. mold. i, 143. Inima sănătoasă e viaţa trupului. zanne, p. ii, 202. Un picior sănătos e mai de priinţă decît două catalige, id. ib. 406. Cine-i sănătos e destul de bogat. id. ib. 706. Mai bine obraz gros Şi om sănătos. id. ib. 707. Decît bogat şi bolnav, mai bine sărac şi sănătos, id. ib. v, 88. Cine munceşte mai sănătos este. id. ib. viii, 548. (Substantivat) Nu trebuiaşte sănătoşilor vraci, ce bolnavilor, coresi, ev. 5, cf. n. test. (1648), llv/15. S-au potolit boala, făcînd să fie atingerea şi amestecarea sănătoşilor cu cei bolnavi oprită. c. vîrnav. h. 37/10. Am adormit mort şi... m-am trezit ... ca toţi sănătoşii, creangă, a. 16. Cum poale rîde vesel sănătosul Cînd geme alături un bolnav? coşbuc, p. ii, 282. Bolnavii la spital — decretase el,. .. şi sănătoşii la muncă! g. m. zamfirescu, m. d. ii, 186. Bolnavul multe zice şi sănătosul face ce ştie. zanne, p. ii, 500. O (în superstiţii şi în credinţe populare) Cine nu primeşte o lovitură de la cuci... se zice că acela nu va fi sănătos peste an. şez. i, 42. Fluture roşu de vei vedea întîi primăvara, e semn că peste an vei fi sănătos, ib. vi, 33, cf. 21, 23. De voieşti ca să fii totdeauna sănătos, să porţi negreşit asupra ia liliac de noapte uscat. ib. xiii, 106. O (în formule de urare şi de salut) Sărătosu fii. cod. vor. 56/13. Şi fiţi sănătoşi (a. 1600). iorga, c. i. ii, 236. Prea milostive doamne, să fii dumneata sănătos (a. 1614). id. ih. 240. Pre Domnul pomeniţi şi nu uitareţi şi fiţi sănătoşi (a. 1643). gcr i, 111/16. Mergi, fătul mieu, sănătos, dacă au vrut Dumnezeu aşa (Începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 315/29. Să fii dumneata sănătos (a. 1719). bul. com. ist. iv, 46. Milostive şi luminate doamne, să fii măria ta sănătos (a. 1732). id. ib. 67. Fiţi sănătoşi în D[o]m-nul, cei ce veţi ceti (a. 1765). gcr ii, 79/5. Iar de voi muri eu, va fi Erolocrit în locul mieu, şi rămîneţi sănătoşi (a. 1800). id. ib. 180/12, cf. 196/4. Să o stăpîneşti dumneata sănătos (a. 18l0). doc. ec. 84. Şi de urmare să trimiteţi răspuns. Şi fiţi sănătoşi (a. 1813). ib. 157. Să rămîneţi sănătoşi, dionisie, c. 206. Rămîi sănătos, eu mă duc. pleşoianu, t. iii, 78/15. Bine aţi venit, boieri!... - Să fii m[ăria] la sănătos, răspunseră SĂNĂTOS - 176 - SĂNĂTOS boierii, negruzzi, s. i, 138. O luai de mină şi-i zisei: rămii sănătoasă.! gane, n. iii, 44. Mergi sănătoasă, mămucă, zise cel mic, cu lacrimi in ochi. creangă, 0. 12, cf. id. p. 178, 275. L-au îmbrăcat într-o duminică în haine nouă. . . şi i-a zis părintele: „Să le porţi sănătos, Mitule, să creşti mare, cu minte şi noroc“. caragiale, o. i, 33. Să te găsesc sănătos, ispirescu, 1. 19, cf. 9. Mergi sănătos şi fii voinic, iosif, patr. 34, cf. 59. Să fii sănătos şi-ţi mulţumim de ajutor. agîrbiceanu, s. 173. Să mergeţi sănătoşi şi drum bun, ne doriră într-un glas badea llie şi juplneasa Zamfira. hogaş, dr. i, 122. Rămii sănătoasă, cucoană, Că-mi iau'geamantanul şi plec. topîrceanu, b. 61. Să vii sănătos, ingîna mama, rămasă la poartă, g. m. zam-fikescu, M. D. i, 21. Să ne vedem sănătoşi, — se adresase tuturora din pragul salonului, teodore.vnu, m. iii, 30. Bine vă găsii sănătoşi, sadoveanu, o. xvii, 258. Nu ştiu ce să le mai întreb . . . Du-te sănătos. arghezi, s. vii, 72. Mergi sănătos! spuse b'ătrlnul cu glas străin, fără să-l privească, c. petrescu, a. r. 51. Să trăieşti şi să fii sănătos! lăncrănjan, c. iii, 187. Iţi urez să trăieşti ani mulţi şi să fii sănătos, v. rom. ianuarie 1956, 178. Bine-ai venit, sănătos, Trandafirul meu frumos, jarnîk—bîrseanu, d. 146, cf. 235. Ia mergi, Corbeo, sănătos, La bună mină mi-ai fost. mat. folk. 1 257. Să fii gazdă slriătos... Şi găzdoaia sînătoasă. budî p. p. 72. Rămîneţl voi sănătoase Dacă n-aţi fost bucuroase Să mă mai vedeţi prin case. balade, iii, 176. Mergeţi sănătoasă, că ieu de-aiş nu mă mai duc. o. bîrlea, ă. p. i, 533. (Fig.) Rămîneţi sănătoase voi, zile tinerele, bolintineanu, o. 212. <0> Loc. vb. A (se) face sănătos = a (se) însănătoşi, a (se) vindeca. ,I)acă ai pe cine să te bage în baie, te faci sănătos, zanne, p. iii, 15. Trebuie să te supui dacă vrei... să te faci sănătos, preda, r. 261, cf. id. m. 179, alrm i/i h 195. <> E x p r. (Popular) A se lega (de cineva) ca boala (sau a se agăţa ca moartea) de om(ul) sănătos = a aduce învinuiri (nejustificate) cuiva; a căuta (cuiva) prilej de ceartă. Cf.~ zanne, p. ii, 497,. 625. (Familiar) A nu fi sănătos dacă . . . = a nu se putea reţine sau abţine de la ceva (rău), a nu se simţi bine plnă nu face sau nu spune ceva (rău); a-i sta în fire să facă ceva (rău). Eşti ca un cîine, mă... Nu eşti sănătos dacă nu împungi omu-n coaste, lăncrănjan, c. iii, 30. (Regiolial) Nu-i e boala sănătoasă, se spune despre o boală gravă. Cf. zanne, p. ii, 498, udrescu, gl. ■C> (în construcţii cu verbe, arată indiferenţa sau dezaprobarea faţă de o persoană, de o situaţie etc.) Ce muntenii de-or scrie de aceste ce le văd că avem oaste multă, să scrie sănătoşi, neculce, l. 200. Dacă nu mă vei, pas sănătos, că alţii mă roagă (a. 1773). gcr ii, 97/13. Şi d-ta zici că eşti actriţă ?. .. —La Teatru' Naţional... — Să fii d-ta sănătoasă... dar cît pentru fratele dumitale..., cine a fi acela,... nu avem cinste, alecsandri, t. i, 223. Eu sînt Florivist Timofti Circioe. — D-ta să fii sănătos, ce-mi pasă ? id. T. 642. îl întreb dacă se gîndise şi la cele două paraferne ce puteau veni în urmă: copiii şi coamele? — Dumneata să fii sănătos, îmi răspunse el liniştii, m. i. caragiale, c. 99. Păstrcază-ţi sănătos ştiinţele tale. c. petrescu, a. r. 31. M-am ales cu patru lei. — Păstrează-i sănătos, stancu, d. 355. Poruncit-a bădiţa Pe-un spic verde de secară Să mă duc că el se-n-soară. Foaie verde lemn sucit, înapoi i-am poruncit Pe-un spic verde de ovăz Să se-nsoare sănătos, jarnîk — bîrseanu, d. 98. Las’ Să zacă sănătos, Pir’ s-a trece os prin os. folc. mold. i, 48, cf. 116. + Care denotă sănătate. Rareori poţi întîlni aici o figură sănătoasă şi rumenă, ghica, c. e. ii, 422. Lucrătorii au înfăţişarea sănătoasă, sînt robuşti şi veseli, cocea, s. i, 76. Era o femeie... cu faţa albă, sănătoasă, dan, u. 143. Copilul e drăguţ, de o conformaţie sănătoasă, călinescu, c. o. 105. Obrazul îi era rumen şi sănătos, id. o. f, 54. Bărbatul avea o faţă roşie şi sănătoasă, barbu, g. 18. + (Substantivat, n. sg.) Ceea ce este sănătos (1). Frumosul şi sănătosul erau noţiuni foarte învecinate. ralea, s. T. i, 228. 2. S p e c. (Despre oameni; şi în sintagma sănătos la minte) Cu mintea Întreagă, normală, care este in deplinătatea facultăţilor mintale; (despre minte, raţiune etc.) care reacţionează în mod normal, firesc; p. e x t. înţelept, cumpănit, chibzuit. Văzură pre cel îndrăcit şăzînd şi sănătos la minte pre acela ce avea legheon. n. test. (1648), 46v/ll. Cumpăniţi şi cu judecare sănătoasă pricepeţi urmările care izvorăsc din aşa fapte bune. heliade, în plr i, 21. El conserva încă în cărunta sa etate o raţiune sănătoasă, aristia, plut. lxxxiHj/8. Puţinătatea de giudecată sănătoasă serbează o intimă căsătorie cu cea mai despletită rea-cre-dinţă. hasdeu, i. c. i, xi. Rîndurile de faţă au scopul . . . d: a d'.ştipta, In spiritele care... vor mai fi putut păstra judecata lor sănătoasă, o tendinţă de reac-ţiune. maiorescu, critice, 13. Ce? Nu cunoaşte el mintea sănătoasă şi inima cinstită a Elenei ? brătescu-voineşti, p. 211. Henriette. .. are o minte sănătoasă. lovinescu, c. vii, 52. Pentru un om sănătos la minte ... se impune... o singură mare înţelepciune, a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 19. Mare descoperire! Ce om sănătos a negat asta vreodată? călinescu, b. i. 274. Om cu minte sinătoasă. alr i 1 555/339. Capul de-ar fi sănătos, că belelele curg girlă. creangă, o. 96, cf. zanne, p. ii, 36. □ Nu eşti sănătos de vrei să procedezi astfel? 3. (Despre plante, fructe, produse vegetale - etc.) Care este neatins de boală; care este în bună stare, întreg, neatins, nevătămat; p. e x t. care are un aspect plăcut. La cules să se ieie numai *poama cea sănătoasă şi coaptă, i. ionescu, c. 193/13. Nu era grădină în tot oraşul mai strălucitoare de verdeaţă sănătoasă ca a lui. cocea, s. i, 49. O săminţă, un tubercul... trebuie să aibă embrionul sau mugurele nevătămat, viu şi sănătos, agrotehnica, ii, 18. Nu toată nuca are miez bun şi sănătos, zanne, p, i, 227. Pînă ce rădăcina sănătoasă este, frunze şi rod mult vei vedea. id. ib. 271. 4. P. aii al. (Despre obiecte) Care este în bună stare, întreg, intact, solid, rezistent, trainic. Piatra ce va fi pentru facerea bani ţii să să aleagă a fi sănătoasă şi de soi tare (a. 1824). doc. ec. 338. Vei a dărăpăna Temeiul casii tale acel mai sănătos, aristia, s. 64/16. Căruţa-i sănătoasă şi calul voinic, gane, n. i, 193. E o clădire veche de piatră, sănătoasă, ca o mică cetăţuie. caragiale, o. i, 57. în pragul dealului, dai de casele boierului Dinu Murguleţ, case bătrîneşti şi sănătoase, d. zamfirescu, v. ţ. 21. Lemnul din care, se face dîrjeaua şi hadaragul trebuie să fie sănătos, vîrtos. pamfile, a. r. 199. Aveam ... la şoldul sting cîte un revolver, în dreapta cîle un baston sănătos, hogaş, dr. i, 1, cf. 38. Vasele sfinte de metal sînt muncite în bulgări de metal sănătos, arghezi, b. 36. Era o casă sănătoasă, dar oamenii din partea locului o găseau urltă. camil petrescu, o. i, 71, cf. ii, 672. Şi-a înălţat... casa aceasta pe temelii sănătoase şi tari. c. petrescu, a. r. 188. Lemnul în jur a rămas întreg şi sănătos, ca Ia început, tudoran, p. 107, cf. 76. îşi făcuse prăvălie frumoasă de zid,, clădită pe temelie sănătoasă, barbu, g. 80. Ştiam că armătura e putredă, voiam să cunosc valoarea zăcămlntului şi apoi să armez din nou cu lemn sănătos, v. rom. ianuarie 1963, 61. Meşterul cel bun, cu cel mai sănătos lemn caută să se slujească, zanne, p. v, 413. O Fig .A săborului şi aposlolească besearecă de pururea să o aibă întreagă şi sănătoasă să o păzească, coresi, ev,. 3. Guvernul reînsufleţi comerţul încheind tratate de comerţ, construind şosele, poduri şi porturi noi, creind o monetă sănătoasă, oţetea, r. 87, cf. 307. Dacă familia e sănătoasă, atunci şi statul se poate considera sănătos, bogza, a. ,î. 350. Familia noastră teatrală mi se pare o alcătuire trainică, sănătoasă, . t august 1964, 43. 1911 SÂNÂTOS i 11 - sĂnXtos 5. (Despre oameni, caracterul lor etc.) Care este nealterat moraliceşte. V. cinstit, corect, o-n e s t. Ne bizuim... pe aprobarea tuturor elementelor sănătoase din ţară. in plb ii, 114. Din al uitării-ntune-cat noian A fost odat-o fată sănătoasă, cu gind sinin, curat. goga, poezii, 152. Suflet cinstit de rural sănătos, soldatul Virugă încercase, dimpotrivă, să-l convingă pe surtucar că aşa i-a fost scris fetei să moară., a. m. zamfirescu, m. d. ii, 316. Tudorel al meu ... se născuse cu un suflet sănătos, călinescu, s. 60. Autorul neuitatului Taras Bulba posedă un suflet' sănătos, sincer, spontan, id. c. o. 278. 6. Care este prielnic sănătăţii. V. salubru, bun. Oile... să le ducă la loc cu păşune bună şi la izvoară cu apă sănătoasă, n. test. (1648), nv/5. Apa acestui riu e sănătoasă, dar e plină de crocodili foarte mari. amfilohie, g. 45/2. Şi era (ara lui toată sănătoasă şi plină de toată dulceaţa lumii, alexandria (1794), 2/8. Carnea [mieilor]. . . cea sănătoasă, a celor mari, este roşie ca vişina, episcupescu, practica, 27/20. Vă ve(i deprinde... cu bucate măsurate şi fără multe amestecături, fiind sănătoase, drăghici, r. 156/27. Apele rîurilor. . . sini mai aeroase şi mai sănătoase. fătu, d. 2/19. Nenumeroasele feliuri de peşti ne produc carne sănătoasă şi foarte plăcută, barasch, i. n. 230/13. Minclnd tot lucruri simple, dar sănătoase şi curai gătite, odobescu, s. iii, 39. Are ava din. . . aerul curat şi sănătos pe care-l respiră, vlahuţă, s. a. iii, 263, cf. 238. Vechiul rachiu, mai sănătos, se făcea din grine. iorga, c. i. iii, 198. Mincărurile astea simple sini mult mai bune. . . Dau impresie de curat şi sănătos. camil petrescu, p. 342. In clopotnifă e curat şi sănătos c-ar putea sta şi un ofticos, voiculescu, p. i, 136. (F i g.) I-a fost dat lui Odobescu să facă o largă spărtură tn zidurile purismului latinist, pentru a lăsa să intre aerul sănătos adus de operele scriitorilor timpului. iSt. lit. rom. ii, 713. O (Adverbial) Populaţiile cari ignorează medicina trăiesc mai sănătos şi mai mult. camil petrescu, u. n. 81. A început să soarbă din farfurie... Ridea puternic spunînd: — Pe front aşa se bea. Nu există lingură. Şi e mai sănătos. sahia, n. 57. 7. F i g. Care este aşa cum trebuie să fie, care corespunde aşteptărilor, care este adecvat, indicat, nimerit, potrivit, recomandabil, care este întemeiat, temeinic, care este util, folositor. Au ascultai Dabija ,Vodă sfatul cel sănătos al lui Stamati postelnicul. muşte, let. iii, 8/24. Pentru cele mai lesne lucrări în ziua de astăzi avem un metod mai preseurt şi oareşicare instrumenturi mai sănătoase şi grabnice de lucrare. cr (1830), 4001/12. Se poate întreba pe dreptul, oare românii pot aduce contradovezi mai sănătoase ? fm (1842), 2742/29. Aseminea principie de această natură ... nu sînt... conforme la politica sănătoasă> aris-tia, plut. lxxviii/21. Părinţi care vă iubiţi copiii, . . . daţi-le învăţătură multă şi sănătoasă, ghica, c. e. i, 16. Literatura înaintată fără critică sănătoasă nici nu poate exista. F (1865), 8. Cartea d-lui Alecsandri este şi vă rămîne pentru toi timpul o comoară de adevărată poezie şi totdeodată de limbă sănătoasă. maiorescu, critice, 3. Pentru ce d. X este învăţat? Pentru că e profesor la universitate, O stare mai sănătoasă ar cere ca acest domn să fie profesor la universitate numai fiindcă este învăţat, id. ib. 114. Dînd uitării sănătoasele dar asprele legi ale înţelepciunei, îşi petrecuse viaţa în dezmierdări lumeşti, odobescu, s. iii, 34. Pilde şi învăţături sănătoase, vlahuţă, în plr ii, 9. Această stare de lucruri nu putea să nu producă o reacţiune sănătoasă, xenopol, în plr i, 231. Ne strîngem cu credinţă şi dragoste... pentru chemarea atitor puteri risipite, la o îndrumare măi sănătoasă, la sfînta grijă a întăririi şi a înălţării neamului acestuia. în plr ii, 6. Se iviră o mulţime de opere puternice, sănătoase, zguduitoare, aducătoare de idei largi şi gene. roase. ib. 75, cf. 107. Şi desăvîrşită i-ar fi fost fericirea, cu preocupările sănătoase... ale micii lor gospodării în mijlocul naturii. brătescU-voineşti, p. 170. Gîn-durile bune şi sănătoase biruiseră pe cele rele. agîrbiceanu, s. 286. Am lămurit necazul Salomiei şi l-am pornit pe un drum sănătos, a. m. zamfibescu, m. d. i, 179. Mi-a spus că ai vederi sănătoase şi rare. cocea, s. i, 29. Aceştia formau sîmburcle sănătos pentru marele spor demografic realizat de neamul nostru, puşcariu, l. r. i, 352. Scriitor viguros, inspirat de un humor sănătos şi comunicativ, vianu, a. p. 282. Procesul de gtno-geneză prezentat [de Mieu] cuprinde. . .- şi idei sănătoase. ist. lit. rom. ii, 39. Idealul lui e sănătos, tangibil, şi dorinţa lui de mai bine e semnul unui adînc optimism, constantinescu, s. iii, 91. Drept aceea vă rugăm Şi sfat sănătos vă dăm Să fiţi cu noi buni şi blînzi. teodorescu, p. p. 178. Fuga e ruşinoasă, dar e sănătoasă, dionisie, c. 206, cf. sion, p. 258, creangă, p. 23. O (Adverbial) Să începi mai de jos că e mai sănătos, ghica, c. e. i, 43. Judicăm sănătos . . . ştim vorbi şi cu gravitate. 6dobescu, s. iii, 49. El sănătos cugelind vorbi cdunării. murnu, i. 145. Viata mea de azi., e limpede şi sănătos aşezată, h. lovinescu, t. 326. E x p r. ( Substantivat, f.) A o lua ia (sau, învechit, a se apuc» (le, familiar, a o apuca la, a o şterţic la, a o rupe la etc.) sănătoasa — a fugi, a pleca foarte repede (şi pe furiş) de undeva,, a dispărea în mare grabă (şi pe furiş) de undeva, a o rupe la fugă. Turcii... s-au apucai de sănătoasa, dionisie, c. 177, cf. 164. Cum oi duce pe ciocoaica acasă, îmi .strîng cătrafusele (bagajele) şi o apuc la sănătoasa, filimon, 0. i, 233, cf. baron zi, l. 41. Sfinţia sa părintele închinător a luat-o la sănătoasa, gane, n. ii, 85. Atunci eu. . . o ieu la sănătoasa spre casă. creangă, o. 182. Copiii... o şterseră la sănătoasa, caragiale, o. ii, 311, cf. zanne, p. ii, 708. O luam la sănătoasa prin pădure, hogaş, dr. i, 67. Ana o luă la sănătoasa, fără să fi avut vreme să plîngă de durere, rebreanu, i. 280. Lăsînd. . . toiagul, o rupse la sănătoasa, stă-noiu, c. i. 158. Celelalte dobitoace se grămădiră la gaură, priviră din nou şi, îngrozite, o luară la sănătoasa, ascunzindu-se. voiculescu, p. i, 7. Să ardeţi legăturile, să săriţi asupra mea, să mă omorîţi şi s-o lua/i la sănătoasa, stancu, ş; 350. Iarăşi o luaţi la sănătoasa, tovarăşe director? galan, b. i, 26. Şi apucînd la sănătoasa Nu m-am oprit pîn-acasă, marian, sa. 104, cf. id. T. 271. Pindeşte o zi cînd femeia... lipsea de acasă şi o rupe la sănătoasa, rădulescu-codin, l. 45. Îşi ia haine de purtat. .. şi-o ie la sănătoasa cu flăcăul. şez. xviii, 16. Ş-o luat-o Rudolf la sănătoasa, o. bîrlea, a. p. i, 336. (Eliptic) La sănătoasa, Alecule! alecsandri, t. 1 342. Răpede-i mai dă şi-un strins tn braţe, de-acolea la sănătoasa, şez. iii, 170. (Prin lărgirea sensului) Căruţa o luă la sănătoasa, pas, l. 1, 193. 8. Fig. Care are o mare amploare, o mare bogăţie, o mare consistenţă, o mare intensitate etc.; care depăşeşte anumite limite normale. Visul său dulce fusese viaţa la ţară, patriarcală; s-ar fi pus pe plugărie sănătoasă, şi-ar fi lucrat podgoria, m. i. caragiale, c. 116. Punea la cale o mişcare sănătoasă din partea ţăranilor, cocea, s. i, 23. Uite colo cîte-o claie De coceni, de fîn şi paie. Ia cît poţi, stăi colea, jos. Prîmul cel mai sănătos, arghezi, s. v, 201. o I-a tras o palmă sănătoasă. O ploaie sănătoasă. (Exp r.) Rîs sănătos = rîs puternic, din toată inima. E un bărbat tînăr cu gîtul vinjos, cu o explozie de optimism in gura deschisă într-un rîs sănătos, călinescu, c. o. 295, Rîşe cu putere, un rîs sănătos şi sincer, v. rom. ianuarie 1965, 69. O (Adverbial) Vîrîse cam de trei coji în apă alte lăturoaie, lipite imul de altul şi prinse sănătos încuie şi-n piroane îneît hu se clinteau, tudoran, p. 100, cf. 165. Se chinuia să agonisească ceva, să iasă din sărăcie. Sănătos, sănătos, aşeza totul la spate, nu se încurca. barbu, g. 13. (Expr.) A rîde sănătos = a rîde cu poftă, din toată inima. Rîde gros, plin, sănătos, ca- 1911 SAnAţOŞÂ - i?8 - sÄniA mil petrescu, p. 319. Ne făceam teatru la noi acasă aşa cum ne pricepeam şi să mă crezi că rtdeam sănătos şi nu ne ţinea nici o cheltuială, stănoiu, c. i. 120. (Prin parafrazarea expresiei) S-a rls In toate felurile: gras, bonom şi trivial, sănătos şi bestial în felul lui Rabelais. ralea, s. t. ii, 199. — Pl.: sănătoşi, -oase. — Şi: (învechit şi regional) slnătos, -oăsă, slnătos, -oâsft adj. — Lat. sanitosus. SÂNAtOŞA vb. I v. sănătoşi. sANĂTOŞARE s. f. v. sănătoşire. SĂNAtOŞAT, -A adj. v. sănătoşii. SĂNĂTOŞEL, -ÎCĂ adj. Diminutiv al lui s & n ă- Ci. i. golescu , c. Cînd te-i întoarce sănătoşel . . . pune de cheamă pe popă... să fi-o citească. jipescu, ap. cade-, Bine-ai venit, dragă Negoiţă! Ce mai faci? sănătoşel? caragiale, o. Îi, 237, cf. ddrf. ' Te-ai întors sănătoşel? delavrancea, o. ii, 306,"cf. cade, m. d. enc-, dex. <0 (în formule .de urare şi de salut) A^a dară, rămîi sănătoşel. gorja,n,’ h. ii, 229/14. Bravo! împăratul zise către el, Ai ghicit, aşa e, mergi sănătoşel, pann, p. v. i, 48/16. Ai noroc! Poartă-i sănătoşel! jipescu, o. 145, cf. 19. Rămîi sănătoasă mătuşă, ... — Mergi sănătoşică, contemporanul, vt, 292. Să-mi fii tu sănătoşică, fata mea, cum erai odată. ap. cade. — Pl.: sănătoşei, -ele. — Sănătos + suf. -el, -ică. SANĂTOŞÎ vb. IV. Tranz. şi refl. (învechit şi regional) A (se) însănătoşi, a (se) vindeca. Că unora le sănătoşează trupul, iară alţii spre pocaanie se întorc şi se pocăiesc, coresi, ev. 148. Şi să sănătoşi fiia ei dentr-acel ceas. N. test. (1648), 20v/13. Scoaseră inelul împărătesei de antrax piatră, de vrea fi omul bolnav şi căuta într-însa, el să sănătoşea de toate boalele. alexandria (1794), 77/12, cf. drlu, i. qolescu, o., pont-briant, D. Pară-fi bine că te-ai sănâtoşet. alr ii 3 245/64. — Prez. ind.: sănătoşesc. — Şi: sănătoşă vb. I. — V. sănătos. SĂNĂTOŞiRE s. f. (învechit) Acţiunea de a (se) sănătoşi; însănătoşire, vindecare. Cf. drlu, i. golescu, c. — Şi: sănătoşâre s. f. drlu. — V. sănătoşi. SAnATOŞÎT, -A adj. (învechit) însănătoşit, vindecat: Cf. DRLU, I. GOLESCU, C. — Pl.: sănătoşiţi, -te. — Şi: sănătoşât, -ă adj. drlu. — V. sănătoşi. SĂNAxAR s. n. v. sinaxar. sANCEA s. f. v. smicea. SĂNCHÎU, -lE adj., s. m. şi f. v. sanchlu. sANCdl s. m. v. sămcoi. SANDAL ş. n. v. sandală. i sANDAlA s. f. v. sandală. SĂNDICtiS, -OASĂ adj. v. sunducos. SĂNDOAlA s. f. v. sandală. SANDUC s. n. v. sandlc1. SĂNDULÎE s. f. (Rar) Covoraş (care se pune lîngă pat). Nu s-ar fi dat înapoi să ochească bine, cu oricare din cele trei puşti automate, care atîrnau în peretele din partea sănduliei dumisale. popa, v. 29, cf. bl x, 46, scl 1974, 442. — Pl.: săndulii. • — Din fr. des cente de lit (probabil prin etimologie populară, după n. pr. Sandu). SÂNEÂŢ s. f. v. sineaţă. / SĂNEC s. n* ( Regional) li Ţesătură de cînepă din care se fac rufe de corp, prosoape, feţe de masă etc. (de proastă calitate) (Livezile — Drobeta Turnu Severin). Cf. lexic reg. 56. 2. P. e x t. (în forma sănie) Ştergar făcut din ţesă--tură de cînepă (Bistriţa —> Drobeta Turnu Severin), Cf. lexic reg. 50. — Pl.: sănece. — Şi: sănie s. n. lexic reg. 50" — Etimologia necunoscută. SÄ1VET s. f. v. sinet. SÂNfiŢ s. m. v. sineaţă. SĂNEŢÂR s. m. v. sineţar. SÄNGE s. n. v. singe. SÄNGEAC s. n. v. sangeae. SĂNGEAGÂŞ s. m. v. sangeagaş. SÄJVGEÄT s. m. v. sangeae. SAnGÎG s. m. v. sangeae. SĂNGIÂB s. m. v. slngeap. SÄNGIÖS, -OÄSÄ adj. v. stngios. SĂNGTJR, -A adj. v. singur. SĂNHlSl vb. IV v. sinchisi. SĂNHiU s. m. v. seefiu1. SĂWlA vb. I. 1. Tranz. şi refl. (Rar) A (se) duce, a (se) deplasa, a (se) plimba cu sania (1). Cf. lb, v^lian, v. Îmi scrii că.. te săniezi pe drumurile albe... Nici nu-mi pot închipui că fi-ar şedea mai bine declt Uxtr-o astfel de săniuţă, dusă-n zbor de doi cai albi ca zăpada, agîrbiceanu, a. 339. 2. Refl. (Regional, mai ales în Transilv.) A se da cu sania (2). Moina, care de sărbători nu le-a permis [copiilor] d-a se sănia, e-nlocuită cu prisos de îngheţul şi zăpada ce ne-au cutropit zilele aceste, f (1887), 81, cf. pamfile, j. iii, 94, dex, com. marian. M-am sîniet la fîntîna lui Iordan, şez. vi, 90, cf. arh. olt. iii, 382, coman, gl. Să safiii pi Aa. alr sn v h 1 308/95, cf. ib. h 1 308. O Tranz. Pare că-l văd ca azi, iarna, cînd ne săniam copiii, moroianu, s. 25. + (Prin Transilv. şi prin nordul Munt.) A se da pe gheaţă, a aluneca pe gheaţă (cu tălpile încălţămintei). Cf. ALR SN V h 1 309, ALRM SN III h 1 109. 3. Tranz. A transporta tîrînd pe jos sau lăsînd să alunece pe un plan înclinat. Cf. dex. 4. R e f 1. P. g e n e r. (Regional) A se deplasa prin alunecare; a aluneca (Măţău—Cimpulung). Cf. coman, gl. Blana s-a săniat într-o parte. id. ib. 5. Refl. (Regional; despre pămînt) A se surpa (Hodac - Reghin). Cf. alr i 395/229. 1944 sXniare - iî& - SÂN IU Ş — Pronunţat: r-ni-a. — Prez. ind.: săniez şi sftniu (pamfile, j. iii, 94). — Şi: săină vb. I. arh. olt. nij 382. — V. sanie. SANiARE s. f. v. săniere. sAjVIAT s. n. (Prin Transilv.) Săniuş (2). Cf. agîr-BICEANU, S. 234, VLASIU, A. P. 264, ALR SN V h 1 308/219. — Pronunţat: -ni-at. — V. sănia. / SANIC s. n. v. sănec. SĂNICIOArA s. f. v. sănişoară. SĂNICKÎR s. m. v. sănişoară. SĂNlfiR s.'n. (Regional) Patină2 (1) (Bîrsana — Sighetu Marmaţiei). Cf. alr sn v h 1 311/353. — Pronunţat: -ni-er. — Pl.: sănieruri.. — Sănia + suf. -ar. ' SĂNIÎRE s. f. (în dicţionarele din trecut) Acţiunea de a (se) sănia (1, 2); (Învechit) sănietură. Cf. lb, VALIAN, V., POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. — Pronunţat:,-ni-e-. — Pl.: sănieri. — Şi: săniăre S. f. LB, BARCIANU. — V. sănia. SĂNIETÎJRĂ s. f, (în dicţionarele din trecut) Săniere. Cf. LB,, POLIZU. — Pronunţat: -ni-e-, — Pl.: sănieturi. — Sănia + suf. -tură. SĂNIÎŞ s. n. v. săniuş. SĂN ÎN, -A s. n., adj. v. senin. SĂN1NA1 vb. I. I n t r a n z. şi t r a n z. (Prin nord-vestul Munt.) 1. A (se) sui pe o Înălţime, pe un vîrf. Cf. UDRESCU, OL. 2. A ajunge ori a face să ajungă repede la o situaţie materială bună. V. parveni. Cf. udrescu, gl. — Prez. ind.: săninez. — Cf. a n i n a. SĂNINA2 vb. I v. senina. SĂNINĂRE s. f. v. seninare. SĂNINĂT, -Ă adj, v. seninat2. SĂNINĂTĂTE s. f. v. seninătate. SANINEĂţA s. f. v. senineaţă. SĂNINdS, -OASĂ adj. v. seninos. SĂNIOArA s. f. Diminutiv al lui sanie; săniuţă. 1. Cf. sanie (1). Vîntul acuma ne da brînci din spate, şi sănioara luneca de-a lungul Valului... într-un tîrziu mina lui roşie de frig înalţă biciul, anghel, pr. 176. îşi puse catul la trap întins, ca să ajuriyă sania stăptnului său... Kivi îşi alătură sănioara ei de a fratelui său... Apoi trecu înainte conducînd convoiul. SADOVEANU, O. XII, 561. 2. Cf. sanie (2). Cf. i. golescu, c., polizu, barcianu, jahresber. viii, 186, alexi, w. Copiii Urau sănioarele primitive de scînduri. c. petrescu, o. p. ii, 52. [Copiii] să trag cu săniuara. alr sn v h 1308/886, cf. alrm sn iii h 1 108. — Pronunţat: -ni-oa-. — Pl.: sănioare. — Sanie suf. -(i)oară. SĂNIOI s. n. Augmentativ al lui s a n i e. Cf. s a-n i e (!)• Un sănioi scurt ca de un metru, cu doi drugi lungi ce slujesc ca tălpi, cu care se cară scînduri. şez. xix, 112. — Pronunţat: -ni-oi. — Pl.: sănioaie. — Sanie + suf. -oi. SĂNISFORA s. f. v. sinisfora. SĂNIŞOARĂ s.f. Plantă erbacee perenă din familia- umbeliferelor, cu tulpina dreaptă cu frunze bazale palmate-lobate, cu flori mici albe-roşietice, grupate în capitule globul oase care formează o um-belă neregulată, cu fructe mici achene acoperite cu spini lungi, care creşte prin păduri umbroase şi umede şi se foloseşte în medicina populară; (regional) spr-ponel, buruiană-de-dambla, cinci-foi(-mari), iarba-frîntiilui, iarba-saăului (Sanicula europaea). Cf. co-teanu, pl. 17, brandza, fl, 220, barcianu, panţu, pl., cade. Ceaiul de foi de sînişoară se dă în urdinare ..., în boalele de stomac.., şi în boalele de rinichi. voiculescu^. 281, cf. scriban, d., borza, d. 155, M. D^ENCr — Pl.: sănişoare. — Şi: (regional) sănişdr (coteanu, pl. 17, lb, polizu, tdrg, borza, d. 155) s. m., săni-cioără (lb, polizu, ddrf, gheţie, h. m., brandza, d. 220, barcianu, resmeriţă, d., şăineanu, d. u., CADE, SCRIBAN, D., BORZA, D. 155, M. D. ENC.) S.f., sănicior (borza, d. 155) s. m., sănăcioară (polizu), sanicioâră (alexi, w.) s. f., sanieior (tdrg) s. m., sl-nicioără (borza, d. 155) s.f., sinicior (id. ib.) s. m., sînişoară s. f. — .Pl.: sănişoare. — Cf. lat. sanicula. SĂNlŞdR s. m. v. sănişoară. SĂNITARj -A adj. v. sanitar. SĂNITOARE s. f. v. sunătoare. SĂNIUCĂ s. f. (Prin Maram.) Săniuţă (2). Cf. alr i 1 605/347. [Copiii] se săniază, se cară cu săniuca. alrm sn iii h 1 107/362, cf. ib. h 1 108/362. — Pronunţat: -ni-u-, — Pl.: ? — Sanie + suf. -ucă. SĂNltJŞ s. n. 1. Loc in pantă acoperit cu zăpadă sau cu gheaţă, unde iarna se dau copiii cu săniuţele (2); derdeluş. în zile geroase de iarnă mă desfătam pe gheaţă şi la săniuş. creangă, o. 244, cf. ddrf, bah- , CIANU, ALEXI,' W., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., cade. De pe coastele săniuşurilor coboram la gheţuş. sadoveanu, o. vii, 311, cf. scriban, d. Iarna, îi îndemna pe elevi, pe noi toţi, să ne petrecem joaca la săniuş, în zăpadă, oricît ar fi fost de mari nămeţii, românia literară, 1969, nr. 28, 13/2, cf. m. d. enc., dex, ciauşanu, gl. + (Prin Transilv. şi prin Maram.) Gheţuş (pe care se dau copiii, iarna), in Ardeal, locul unde se dau copiii pe gheaţă se numeşte... şi săniuş. pamfile, j. iii, 33. Să dau pă sîniuş. alr i 1 257/122, cf. alr sn v h 1 310. 2. Faptul de a se da cu săniuţa (2);'(regional) să-niat. Cf. barcianu. Şi acum cînd văd cîte un copil zgrebulit iarna... mi se arată iarna de la noi, cu vîntul ei, cu săniuşul ei. săm. iv, 548, cf. tdrg. Sania, săniuţa, săniuşca e o jucărie de iarnă... De aici joaca: săniuş. pamfile, j. i, 345. în spatele caselor părinteşti era un deal minunat pentru săniuş. brătescU-voi-neşti, p. 79, cf. cade. JVoi, cei de la deal, eram meşteri la săniuş. sadoveanu, o. xx, 262. Iarna mergeam la săniuş pe coastă, lăncrănjan, c. ii, 342, cf. m. d. enc., dex. O L o c. a d v. De-a săniuşul = alunecînd SÂNIUŞC 180 - SĂPA (pe gheaţă). Uţa... a... a... Bine-i de dat de-a să-niişul. alecsandri, t. 398. Da’ vezi dumneata că [roata lumii] nu se îrwîrteşte; a împiedecat-o nu ştiu cine şi merge de-a săniuşut. hogaş, dr. i, 200. 3. (Regional) Drum de sanie (1). Cf. rev. crit. iii, 167, scriban, D. — Pronunţat: -ni-uş-. — Pl.: săniuşuri. — Şi: (învechit) sănii ş s. n. — Sanie + suf. -uş. SÂNIÎTŞC s. f. (Regional) Săniuţă (2). Sania, să-niuţa, săniuşca e o jucărie de iarnă, pamfile, j: i, 345. Sanie, săniufă sau săniuşeă. .. îşi fac şi copiii pe timpul iernii, ca să aibă cu ce să se dea pe'omăt. id. i. c. 153, — Pronunţat: -ni-uş-, — Pl.: ? — Sanie + suf. ruşcă. SĂNIUŢĂ s. f. Diminutiv al lui sanie; sănioară. 1. Cf. sanie (1). Caii muşc-a'lor zăbale, surugiul e călare; Săniuţa, cuib ţie iarnă, e cam strimtă pentru doi. alecsandri, poezii, 15. ll înhămai la săniuţa cea sprintenă care sta afară, gane, ap. cade. Săniuţă, dusă-n zbor de doi cai ca zăpada, agîrbiceanu, a. 339, cf. cade. A purces la drum in munte cu săniuţa lui cu cai. sadoveanu, o. x* 282. Ni se gată lemnele şi numai tn spate ori cu săniuţa de-a mină cu greu e de adus. reteganul, ap. cade. O cară vara-n căruţă şi iarna în săinuţă. hodoş, p. p. 178.’ 2. Cf. sanie (2). Cf. drlu, i. golescu, c., resme-riţă, d., cade. Lui Petrică al tău nu i-o fi ajungînd toloaca dîndu-se cu săniuţa colo pe corhană. mironescu, s. 98. Doi obraji sănătoşi de copil care s-a dat cu săniuţa. teodoreanu, m. ii, 105, cf. scriban, d. Luam cu mine ... o mică săniuţă, primitivă, de lemn. blaga, h. 215. Au mai sosit între timp oameni... cu săniuţe penlru copii, bogza, a. î. 138. Iarna puneam cîinele în săniuţă Ca să ştie şi el ce bine-i să te poarte alţii. beniuc, în dl. Derdeluşul animă săniuţa? cinema, 1968, nr. 6, 9. Să trag cu săniuţa, alr sn v h 1 308/872, cf. ib. h 1 308, alrm sn iii h 1 107, 1 108. 3. Cf. sanie (3 b). Pîrghia... va fi obligată de mişcarea săniuţii... să înceteze a mai funcţiona. 10-nescu-muscel, ţes. 369. — Pronunţat: -ni-u-. — Pl.: săniuţe. — Şi: (regional) săinfiţă s. f. — Sanie + suf. -uţă. SĂNJÎNE s. f. pl. v. slnziană. SĂNOĂNE s. f. v. sărune. SĂNORIS vb. I v. sinorlsi. SĂNTINÎLĂ s. f. v. sentinelă. SĂN'ţtFlCA vb. I v. sanctifica. SĂNŢÎRE s. f. v. simţire. SÂNÎIN s. n. v, sărune. SĂNÎ!NĂ s. f. v. sărune. SĂNtJNE s. f. v. sărune. SĂNZUIÎNE s. f. pl. v. slnziană. SĂ6S, -OÂSĂ adj. 1. (învechit şi regionâl; în forma săuos) Care are (mult) seu. Cf. valian, v. Acolo-s ciute grasă, săuQsă. candrea, ţ. o. 24. 2. (Regional) De culoarea seului (Criştelec — Şimleu Silvaniei). Cf. chest. v 167/25. Vinele din albul ochilor sînt săoase, gălbendaie, cînd oaia are călbază. ib. 3. (Anat.; învechit; in sintagma) Gîlcă sfioasă ~ glandă sebacee. Sub peale se află multe gliei care se numesc gîlcile săoase. antrop. 27/10. — Pl.: săoşi, -oase. — Şi: (regional) săuos, -oăsă adj. — Seu + suf. -os. SĂPA vb. I. 1. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (Complementul indică solul) A tăia şi a fărîmiţa, a afîna, a scobi cu sapa1 (I 1), cu altă unealtă similară sau cu o maşină agricolă specială, în vederea efectuării unor lucrări agricole, îndeosebi în vederea cultivării; p. e x t. ( rar) a cultiva. Orice să va afla c-au tăiat pădure, sau au săpat de au făcut laz pre locul, altuia..., să nu ia nemică dentr-aceaia__roadă. prav. 3, cf.'Anon. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX., DRLU, LB, I. GOLESCU, C. Săpaţi cîmpul de cu pară, De la zori şi pînă-n sară. asachi, f. 30/15, cf. 65/10, valian, v. Mai totdeauna de la sfîrşitul acestei luni februarie, poate cineva să înceapă de a săpa grădina, i. ionescu, c. 12/19, cf. 13/23, POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W., şilNEANU2. De două ceasuri lucrase in grădină, făcînd cuiburi în pă-mîntul săpat mai înainte, agîrbiceanu, s. p. 100, cf. 67. Sapă bunica, scoate, face, drege, stropeşte cu stropitoarea. teodoreanu, m. u. 241. Piuă ce-oi veni eu, să gătească de săpat grădina, sadoveanu, o. i, 82. Primăvara o zăreai cu o cazma, săpînd, voiniceşte pă-mîntul răzorului închiriat, călinescu, s. 21. Fiecare palmă de pămînt a fost desfundată,' săpată, ' plantată cu viţă de soi bun. v. rom. februarie 1964, 73,'cf. h ii 165. Şi mi-i mult de la săpat De cînd nu te-am sărutat. hodoş, p. p. 75. (Refl. pas.) De vor fi ploi multe. .., pămîntul de moale nu se poate săpa. economia, 41/6. Nu se ară, nu se grăpează, nu se sapă din răsputeri, i. botez, b. i, 29. O F i g. Iată şi des-cînleeul de orbalţ:... Cu grebla l-oi grebla, Cu sapa l-oi lua, Cu herleţul l-oi sapa. şez. i, 117. + S p e c. (Regional; complementul indică plante sau locuri cultivate) A prăşi1. Cf. drlu, lb. Sapă un pogon de porumb, printr-această lucrare înlesneşte dezvoltarea plantei, ghica, c. e. i, 59. După borunit, muncitorii ies la prăşit, care se mai numeşte şi săpat...; verbele respective sînt: a prăşi, săpa... pamfile, a. r. 73. Şi răsplăiindu-i viclenia Vierului ce sapă via, Paharul varsă vin curat, pillat, p. 134. Mîine am să sap aici la răsadurile astea, t august 1964, 52. Săpăm cucuruzu. alr sn i h 100/172, cf. ib. 100, 101. <0> Refl. pas. De să va afla vrun lucrător de vii, la vreamea cînd să sapă viile, atunce să fie furat vreo sapă..., să plătească, prav. 9. Cucuruzul se pune primăvara. După ce a răsărit de o palmă bună, se „sapă“, pribeagul, p. r. 74. Vinia să părăşinea ghin şe tn se... Vara trecu şi nu să săpă nişi o portată [sic! = postată] ghin viniă. pop., ap. gcr ii, 262. De s-ar săpa tenchiu aşa. doine, 81. Cînd mărăcinii să sapă şi pomii să leapădă, ce rod mai aştepţi de la grădina ta? zanne, p. i, 209. O Intranz. Ieri am săpat mult la flori. drXghici, r. 83/20. 2. Tranz. (învechit şi popular; complementul indică plante) A scoate cu sapa1 (I 1) sau cu altă unealtă similară din pămînt pentru a transplanta, a răsădi, a distruge etc.; a tăia rădăcinile din pămînt pentru a distruge. Cînd va să samene sămînţa, atunce înainte tremite nîmiţii săi pre pămînturi de sapă spinii şi ară pămîntul. varlaaM, c. 274. Hai, Ileană, la poiană, Ileanăr Ileană, Să săpăm o buruiană, alecsandri, p. p. 324. Şe mare a crescut dudaiu hăsta! Săptămîna venitorie pun să-l sape. pop., ap. gcr ii, 262. Au venit cu securi de argint Să sape această floare din pămînt... S-o răsădească la împăratul iiostru-n grădină, sevastos, n. 170. Fala popii lui Enachi nachi sapa, printre gard nachi-ţi da. şez. iv, 228. Via această din feţie Oi săpa-o să nu fie, Că i-a murit stăpînul Şi a-mplut-o gătejul. bud, p. p. 5. Ce faci, 1984 SAPA - iéi - SÂPA moşule-n grădină? — Sap via pe sub tulpină Să sece din rădăcină, balade, iii, 307. 3. Tram (Complementul indică obiecte, substanţe etc. îngropate, forlnate etc. total sau parţial în pămînt) A scoate, a degaja din pămînt, a aduce la suprafaţă, fărlmiţind şi dislocînd pămîntul din jur cu sapa 1 (I 1) sau cu alte instrumente similare, cu maşini speciale etc.; a dezgropa. V. extrage. Nu vă ascundeţi comoară in pămînt. .. Furii o sapă şi o fură. coresi, ev. 44. Cămt sapă neştine piatră pre hotarul altuia, aceasta încă să cheamă furtuşag. prav. 51. Nu adunareţi voauo comoară pre pămînt. . . unde furii o sapă şi o fură. n. test. (1648), 8V/11, cf. cheia în. 36|,/32. Au intrat in Valahia pre la Turnul Roşu . . . ca să-şi sape vistieria carea o îngropase acolo, şincai, hr. iii, 84/2. Fură osîndifi ca în părţile Serbiei să taie marmure şi să sape metaluri. maior, ist. 188/21. Sap puiul prin prejur ... să iau puţul în spinare . . . şi să-l duc în bucătărie, alecsandrî, t. i, 448. Comori sint ele în pămînt destule, dar vorba e, cine le sapă? agîrbiceanu, s. p. 26. Spre a le avea cît mai fragede şi momitoare, rimele trebuiesc săpate cu o zi-două înainte. atii.a, p. 59. Numai în cazuri destul de rare tumulii au fost săpaţi sistematic de către arheologi, pârvan, g. 371. Ce faci, măi omule, acolo? — Ia, săp comoara asta. şez. i, 285. <0> Refl. pas. La Apahida... nu s-ctu săpat decît exclusiv morminte, pârvan, g. 201. 4. Intranz. P. anal. (Regional) A yîslj (Glimboca — Caransebeş). Cf. alr sn iii h 842/27. 5. T r a n z. (Complementul indică pămîntul, rocile etc.) A scoate din locul în care se află (dislocînd, şfărîmînd) cu ajutorul sapei1 (I 1) sau al altor instrumente sau maşini, formînd gropi, şanţuri, excavaţii, fundaţii etc.; (învechit şi regional) a scurma (I 1). Cu multă cheltuială cearcă şi sapă pămîntul... de găsăsc de aceale vine de izvor (a. 1646). gcr i, 118/17. Această adîncime se dobîndeşte aruncînd departe bucata de pămînt săpată cu hărleţul. i. ionescu, c. 13/18. Globurile ... din aluminiu, din spatele combinatului ... au apărui acolo în timp ce noi mai săpam încă pămîntul sau în timp ce încă ne calificam, preda, i. 11. + (Şi âbsol.) (Popular; complementul indică pămîntul, ţărîna etc.) A scurma, a scormoni; s p e c. (despre porci) a rîma. Cf. polizu. Porcul sapă cu rîtul. ddrf. Sapă murgul şi nechează Şi-nspre vale vrea s-apuce, goga, poezii, 55. [Cocoşii] săpară pămîntul cu pintenii şi ţărîna sărea împrăştiată■ gîr-leanu, l. 75. [Porcul] jumurleşte ori sapt5. alr sn ii h 334/64, cf. ib. h 334. [Porcul] sapă cu ciortul. teaha, c. n. 262, cf. a v 14, 15, vi 3. <0> Intranz. F i g. In pieptul zbuciumat de doruri Eu simt ispitele cum sapă. goga, poezii, 3. + (Şi a b s o 1.) (învechit; complementul indică construcţii, părţi de construcţii, ziduri etc.) A face o spărtură sau a forţa pentru a pătrunde undeva (şi a jefui, a distruge etc.); p. e x t. a dărîma. Descoperiră coperămîntul casei unde era; săpară şi lăsară patul cu funii pr-insul slăbitul zăcea. coresi, ev. 54, cf. 70. De-are şti domnul casei in ce ceas va veni furul, are străjui şi n-are lăsa să-i sape casa sa. varlaam, c. 288. Furtuşag mare să cheamă, cînd iaste lucrul furtuşagului de mare preţ sau. .. cînd va săpa casa sau va răsipi zidiu. prav. 30. De-ar şti stăpînul casei In care ceas va veni furul, are preveghea şi n-are lăsa să-i sape casa liii. n. test. (1648), 32v/4. Să săpaţi de tot capiştile lor şi să surpaţi stilpii lor. biblia (1688), 135r/12. 6. Tranz. (Folosit şi absol.) P. e x t. (Complementul indică gropi, şanţuri, excavaţii, concavi-tatea unor construcţii etc.) A face, a executa, a realiza prin scoaterea, prin dislocarea unui volum de pămînt, de roci etc. cu sapa1 (I 1) sau cu alte instrumente similare, cu maşini speciale etc. Părău rimă şi săpă, şi cădzu în groapă ce feace. psalt. 10. Că de Iacov iaste săpat acel puţ. coresi, ev. 156. îngroapă pre mine în mormîntul mieu, carele am mie săpat în pămîntul Canaanului. po 177/2. Şi cînd săpă groapă, îngerul sămnă groapa (cca 1600 — 1625). gcr i, 65/3. Poale fiecine să ucigă fără certare pre cela ce să gă-teadză să-l fure... vădzîndu-l că... sapă pre supt casă sau sparge păreatele. prav. 120. Sădi vie şi cu gard îngrădi pre ea şi săpă în ea teasc şi zidi turn. n. test. (1648), 28r/8, cf. 33r/2. Săpară un părău... de-l porniră asupra s«i[n]/ei besearici. dosoftei, v. s. septembrie 8v/23. Nici să te miri că ar fi putut săpa un şanţu mare ca acesta, n. costin, l. 133. Şi au pus masă suptu acel cortu, gios pre pămînt, şi ou săpat şanţu de slobozit picioarele în gios. neculce, l. 232. Au găsit cu cale ca să încungiure hora cu şanţu împrejur ... Ş-aşa au poroncil să iasă toate breslele să sape (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 195/24. Au poruncit ca să sape şanţu (a. 1773). gcr ii, 92/24. Bos-tangiii puţin săpară Şi acolo îl îngropară (a. 1777). id. ib. 117/27, cf. budai-deleanu, lex. Să curăţe ... săpînd canaturi ca să se scurgă apele, cr (1832), 572/27. Săpînd cu toporul ce avea, ca de un cot adînc, au socotii apoi ca să încungiure acea bortă cu zidiu. dră-ghici, R. 79/5. Romul săpa fosa care era să fie impre-giurul zidurilor, aristia, plut. 58/14, cf. 234/13. Carul... se opri şi cioclii, coborînd pe moartă, începură a săpa groapa, negruzzi, s. i, 32. Săpaţi-mi un mormînt La marginea mării, eminescu, o. i, 223, cf. 129. Săpă un şanţ adînc. ispirescu, l. 129. V-aş săpa mormîntu-adînc Dac-aş fi sapă. macedonski, o. i, 123. Şi-abia avem pe lume loc Să ne săpăm mormîntul. neculuţă, ţ; d. 51. De-acuma tu... Cit va cuprinde Mantaua deasupra-mi o-ntinde Şi-apoi cu picioarele-mi sapă Mormîntul pe margini de apă. coşbuc, p. ii, 29, cf. i, 84. Vreau din nou săpînd tuneluri. anghel — iosif, c. m. i, 119. Greu i-or săpa şi groparii mormîntul, că-i pămîntul îngheţat cremene. agîrbiceanu, s. 103. Mi-ai săpat groapa supt nuc, unde ţi-am spus să mă îngropi? gîrleanu, n. 12. Mi-am tulburat fînlînile ... Pe care le săpasem ani de-a rîndul. al. philippide, s. 27. Săpăm de zor, Dar cu mişcări înăbuşite Vom face aici un post înaintat. camil petrescu, v. 37. Lăsaţi-mă... să-i săp groapa cu mîinile mele. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 71, cf, id. m. d. ii, 257. Sta înlr-o vizuină săpată în pămînt care avea legătură... cu vizuinile fiecărui grup de oaste, vissarion, b. 344. [Fîntîna] a fost săpată o dată cu beciul, de tatăl bunicei. teodoreanU, m, u. 258. Săpară adînc, sub un preval,, groapa schimnicului. voiculesgu, p. r, 183. în fundul pămîntului, în muntele de sare, tînt săpate marile bolţi răsunătoare. sadoveanu, o. ii, 482. Flăcăul se duse în „progădie" să sape groapa, blaga, h. 23, cf. id. poezii, 324. Culoarele sînt săpate în stînca muntelui/ ralea, s. t.' i, 256, cf. 306. Deasupra acestui înalt podiş ... nu era cu putinţă să fie săpate gropi. BOGZAj'c. o. 34. Bunicul săpă, pe locul unde se găseşte acum bordeiul părăsit,.., un dam pentru vite. stancu, d. 482, cf. 29. Tal’tu de ce n-a săpat şi el puţ? pas, l. ii, 73. Toate aceste- ma-'şini se înşiruiră pe grind şi începură să^detunei ţf să geamă, să sape şi să scurme, v. rom. augtist 1954, 116. Am primit patru tunuri cărora trebuie să le săpăm amplasamente. t. popovici, s. 413, cf. 22. Cînd îşi adusese Grigore nevasta şi lopata să-şi sape ,bordeiul, împrejur nu era ţipenie de om. barbu, g. 8, cf. 9. Există unii peşti.. . care, folosindu-se de coadă ca de o adevărată cazma, sapă nişte şănţuleţe ... unde îşi leapădă icrele. ap 46. Se strecura în gaura pe care o scobise în poala gorganului şi săpa. v. rom. ianuarie 1965, 31. I-au dus pe bătrînii mai zdraveni să sape şanţuri, ib. decembrie 1966, 63. Cu hîrteţele ... lor de fier oamenii sapă... gropi. h. daicoviciu, d. 79. Săpa şi înjura pînă cînd a începnt să bolborosească apa şi să arunce stropi în sus. bXnulescu, i. 18. Au fost şăpate şanţuri prin care se scurgea o parte din apa Dîmboviţei. g. barbu, a. v. 128. Şanţuri largi săpa, Şi mereu lucra, Zidul ridica, alecsandrî, p. p. 187. Pe Pîcală l-au pus să sape un beci. şez. iii, 129. Şi iar poruncea, Şanţuri mari săpa, Iezeru-mi seca. balade, iii, 37,' cf. i, 333. De-ar şti omul cînd are să moară şi-ar săpa 1984 sApà **■ iââ -« SĂPA groapa singur, zanne, p. ii, 637. (Refl. pas.) Se sapă fundamente, se cară piatră şi cărămidă, agîrbiceanu, A. 342. Cit timp se sapă puţul sondei, gaura cilindrică... nu este niciodată goală, bogza, a. 2. 50. Nu se făcea altceva decît să se sape un canal îngust. tudoran, p. 49. Se sapă finlînile. labiş, p. 247. Se sapă fundaţia viitoarelor hale. scînteia, 1969, nr. 8 224. (Intranz. ) Singur el cu mîinile sale săpă cu hîrleţul la şânţul cetăţii, muşte, ap. ddrf. <0> (Prin lărgirea sensului) Se lăsă in genunchi şi începu să-şi sape un culcuş în fin. t. popovici, s. 389. <0> F i g. Nimic n-am pus de la mine, iubitul meu cititor! Decît ce-am văzut cu ochii, şi am scos şi din izvor Pre care Mircea şi Vladul. .. L-au sepat spre vecinicie, şi ne adăpăm şi noi. zilot. cron. 347. Partizanii săi... au săpat fundamentele instituţiunilor municipale. ghica, c. e. ii, 480. în inimile fiecăruia dintre noi sila izbîn-ditoare sapă răni. iorga, p. a. ii, 55. Baia de aur. .. n-a săpat prăpăstii îngrozitoare între oameni? agîr-biceanu, A. 46. între noi şi oameni săpasem un hotar prăpăstios, g. m. zamfirescu, m. d. i, 92. Clase sociale deosebite ... între care vechile prejudecăţi ale feudalităţii săpaseră prăpăstii adînci. vianu, l. u. 9. Notaţia dură, deşi poetizată..., sapă prăpastia dintre poet şi societate, constantinescu, s. iii, 301. Seceta săpase mai multe cimitire, labiş, p. 78. Distanţa săpată intre ei nu mai poate fi scurtată 'de nici o punte, t iunie 1964, 71. (Refl.) Atitea seri, Pe-aceeaşi cale Am rătăcit, dar intre noi Vedeam săpîndu-se prăpastia Tot mai adînc. densusianu, l. a. 28. •<>• E x p r. A săpa groapa (ori, învechit, groapă, groape) (cuiva sau a ceva) = a încerca să facă sau a face un mare rău, a pricinui mari necazuri; (şi în forma a săpa cuiva mormîntul) a întreprinde ceva care provoacă sau a provocat moartea (cuiva) sau sfîrşitul (a ceva). Fiii oamefilor. .. săpară între faţa mea groapă şi cădzură într-însa. psai.t. 109. Iar el în toate zilele săpa groapă şi cugeta cum va face să-l piarză (a. 1654). gcr i, 171/21. îşi sapă groapa singur, i. golescu, c. Este silit să sape groapa unei fiinţe din cele mai iubite. marcovici, d. 9/11. în patimi, tu singur iţi sapi mormîntul. conachi, p. 100. Mă lupt cu durerea din urmă Căci ranele-mi sapă mormîntul. coşbuc, p. ii, 28. Cine sapă groapa altuia cade el într-însa. zanne, p. i, 191. (Cu inversarea termenilor expresiei) Mulţi în multe chipuri... sufletele-şi pierd: sau ttlhărind..., sau furînd sau groape săpînd. coresi, ev. 72. De nime bine nu grăia. . . Groapa au săpat, ji au căzut într-însa. n. costin, let. 2 ii, 75. Eu cred că veţi pica tocmai în groapa ce vreţi a săpa naţionalităţilor. bXlcescu, ap. ghica, a. 355. Şi tu, bade, m-ai lăsat, Mormîntul mi l-ai săpat, hodoş, p. p. 268. (Refl. pa s.) Săpa-se-va păcătosului groapă, psalt. 196. (Cu parafrazarea expresiei) Ca o propaste fără fund. . . loruşi înşişi au săpat, coresi, ev. 370. Ne milostivire a ce-şi sapă singură o prăpastie fără fund. pleşoianu, t. iii, 154/25. 7. T r a n z. (Despre ape, ploi, vînturi etc.; complementul indică soluri, terenuri) A exercita o acţiune de desprindere şi de înlăturare prin transport a unor elemente componente, a eroda; a degrada, a distruge printr-o acţiune lentă şi îndelungată de frecare, izbire, măcinare; p. ext. a surpa. Privesc cum apa curge şi la cotituri se pierde ... Cum adoarme la bulboane, săpînd malul năsipos. alecsandri, poezii, 50. Bătrina stlncă. .. sfarmă viforul tăios, Şi ocrotită valea-ntreagă dă roade spornice voios Pe cînd chiar apa care-o sapă din sînul ei se limpezeşte, macedonski, o. i, 101, cf. 20. Cinele de Olt săpase pe dedesubt tot malul, galaction, o. 74, cf. 294. Picătura sapă piatra. zanne, p. i, 58. ^ (Despre ape curgătoare; complementul indică albia unei ape sau un echivalent al acesteia) A forma, a scobi, a adînci prin eroziune. [Dunărea] a trebuit să spintece munţii, să-şi sape albia tn piatră de-a curmezişul Carpaţilor. vlahuţă, s. a. iii, 206. Pârâiaşul acesta... îşi săpase între munţi o călicică destul de largă, agîrbiceanu, a. 189. <0> F i g. Apele moarte din sufletul lui săpaseră un şanţ şi se eliberau, a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 123. 8. T r a n z. F i g. A nimici (1); a distruge în mod progresiv, lent, încetul cu încetul, pe nesimţite. Acest principiu atacă [corpurile] 'chiar de la naşterea lor, le sapă pe însurzite în toate zilele, aristia, plut. xviii2/25. Sînteţi putrăjunea şi mucegaiul ce sapă din temelii şi răstoarnă împărăţiile şi domniile, filimon, 0. i, 94. Timpul. .. vecinie clădirile le sapă, Apasă peste turnuri, le pleacă şi le crapă, macedonski, o. i, 24. Nesocotirea sapă scaunul, oblăduirea, davila, v. v. 134. Mustrarea mintea mea o sapă. goga, poezii, 112. O boală nemiloasă, încet, p-ascuns îl sapă. iosif, v. 150. Două luni de zbucium neîntrerupt, de plăceri, dar şi de chinuri amare, pline de deznădejde cari îi săpase sănătatea, agîrbiceanu, l. t. 352. Publicistul e persecutorul vifiilor ce se strecoară în moravuri. . . şi sapă temelia aşezămintelor sănătoase. în plr ii, 424. Cu încetul boala sapă trupul şi mintea lui. călinescu, 1. c.. 265. + (Complementul indică oameni) A încerca sau a izbuti să compromită, să facă să-şi piardă poziţia, funcţia, prestigiul, viaţa etc. prin uneltiri, maşinaţii, acţiuni reprobabile; a submina. Alţii tl săpa pe dlnsul la Poartă, n. costin, let. ii, 61/9 Tot îmbla cu marafet de-l săpa pe Ghica (sfîrşitul secolului XVIII). let. iii, 264/37. O seamă de boieri, după vechiul obicei, săpa pe domn lingă sultan. bXlcescu, ap. cade. FI vede cu durere abuzul cum îi scapă Şi cum o altă clasă din zi în zi îl sapă. bolintineanj, o. 142. Invidioşii intriganţi căutară să-l sape. caragiale, o. i, 69. Urăsc... pe aceia care în faţă îţi zîtnbesc Ş-abia întors, la spate te sapă. i. negruzzi. s. ii, 76, cf. zanne, p. v, 550. Părăsit de prieteni, săpat de duşmani,... el trebui să cadă. iorga, l. i, 112. Am simţit de mult că mă sapă şi am tăcut. Dar toate au o margine, rebreanu, i. 137. Săpa pe director într-ascuns, căutînd să-l scoată din scaun. i. botez, şc. 103. (Refl. recipr.) Constantin Brîncoveanu . .. şi Constantin Cantemir al Moldovei... se pîrăsc şi se sapă mereu unul pe altul. vlahuţă, ap. cade. <> (Prin lărgirea sensului) împinşi de noi în taină ca să se răzvrătească, Boierii sapă tronul lui Mircea. alecsandri, t. ii, 158. 9. T r a n z. (Complementul indică suprafaţa unor materiale dure) A prelucra, a modela prin cioplire, tăiere, scobire cu ajutorul unor instrumente pu vîrful ascuţit, prin batere, prin mijloace chimice etc. spre a obţine un obiect finit (utilitar sau de artă) ; s p e c. (rar) a sculpta. Neîncetat lucra la copaciu, cu chip că doară va alcătui un caic, dar întru atîta vreme încă nici pe giumătate copaciul săpase, drăghici, r. 154/12. Artiştii... cari au săpat marmurile columnei dacice. odobescu, s. iii, 75. ^ Intranz. Ziceam eu c-o să-l învăţ să cînte din ceva, ori să zugrăvească, ori să sape în lemn. brătescu-voineşti, p. 350. în piatră... trebuie să tai, să sapi, ca să ajungi acolo unde se ascunde subiectul, oprescu, a. m. 99. ^ P. ext. (Complementul indică inscripţii, ornamente, reprezentări, părţi de obiecte sa,u obiecte cu valoare utilitară ori artistică; adesea cu determinări care indică materialul) A face, a executa, a realiza, a modela prin cioplire, tăiere, scobire Într-Un material dur cu ajutorul unor instrumenté cu vîrful ascuţit sau prin mijloace chimice. împrejurul a toată biserica făcu ca o straşină tot dă marmură albă, cioplită cu flori... şi săpată frumos (a. 1654). gcr i, 172/31. Era in besea-rica lui Solomon doi stîlpi de aramă, pe care stilpi era săpate flori de crin. cheia în. 9v/18, cf. 83v/4. Au vrut.. . să-ş facă nume şi laudă vecinică în lume, scri-indu-şi şi săpîndu-şi toţi numerele sale pe pietri. N. COSTIN, L. 68, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., I. GOLESCU, c. Table de argint pe care sînt săpate in limba grecească cuvintele psalmistului. fm (1842), 542/7, Pe copaci au săpat slove, conachi, p. 88. Pagubă că To-derică n-a avut la el o daltă în loc de cridă, ca să poată săpa mîntuitorul semn. negruzzi, s. i, 89, cf. cihac, 1984 SĂPA - 183 - SĂPARE ii, 694. Talgerele ţoale săpate din ctte un singur mărgăritar mare. eminescu, p. l. 5. Pe uşile-i de stejar stnt săpate cu multă măiestrie iconiţe, vlahuţă, s. a. iii, 245, cf. ii, 373. Originalele tuturor diplomelor se aflau săpate In labula de aramă in Roma. xenopol, I. R. I, 160, cf. III, 30, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2. Alege pentru cile un rar tablou in ulei, sau pentru acvafortele săpate adînc. . ., numai ceea ce corespunde îndeosebi viziunii sale. iorga, p. a. ii, 200. Nu oricine poate săpa o albie, o covată, id. c. I. iii, 159, cf. 18, I, 4. Pe placa de marmură frumos şlefuită era săpată în litere mari, aurite, următoarea inscripţie . . . anghel, pr. 138, cf. tdrg. Ţine, doamne, potirul săpat în argint. delavrancea, o. îi, 254. Atîţia — al căror nume era săpat în braţele de piatră — căzuseră morţi, gîr-leanu, L. 142. Cuţitul meu săpase întregul nume. hogaş, dr. i, 38, cf. 118. Geţii... în vremea romană şi-au săpat singuri in piatră chiar icoanele închinate zeilor, pârvan, g. 165. Inscripţiile consulare au fost săpate în marmoră, lovinescu, c. iv, 53. Un sfinx săpat in stincă. minulescu, vers. 151. Terţine Săpate în granit, topîrceanu, b. 90. Stil pi de piatră, pe care fură săpate aceste sfaturi, fură înfipţi la toate răscrucile drumurilor, vissabion, b. 376. A săpat pe piatră funerară epitaful, oprescu, a. m. 19. Din... [numele] săpat în piatră n-au rămas detîl cîteva litere, bogza, c. o. 114. Era vrăjit de arabescurile încîlcite, de foile şi frunzele săpate în metale cu o răbdare uriaşă, barbu, princ. 68. Pe mormînt sint săpate cu briceagul... lot felul de nume. contemp. 1966, rtr. 1 022, 10/6. O cruce săpată in piatră, cinema, 1969, nr. 3, 33. In piatră de granit sînt săpate cuvintele. . . scînteia, 1969, nr. 8 180. Un ţigan cu scoabele Să sape coveţile. şez. ii, 10. (Refl. pa s.) Traian ... orîndui să se sape... cele mai însemnate scene din luptele sale cu dacii, xenopol, i. r. i, 122, cf. iii, 30. Pe crucea lui săracă ar trebui să se sape cuvintele înţelepte ale cronicarului, i. botez, b. i, 43. 0> F i g. Mi-i dor să sap în-inimi ca-nlr-un lemn, un nume ce-l purtăm cu toţii: viaţă, isanos, ţ. l. 43. + S p e c. A împodobi prin cioplire, tăiere, scobire. Ş-un lung caic de abanos... Cu imnuri din coran frumos pe margine săpat, alecsandrî, p. i, 147. Jugul are două scîndurele... chindisile ori săpate cu flori, brebenel, gr. p. + (Regional; complementul indică ouă) A Încondeia. A săpa ouă. pamfile— lu-pescu, crom. 189. + (Adesea fi g.) A face, a lăsa o adlncitură, o urmă In ceva prin apăsare, prin izbire etc. V. întipări, imprima. Se videa mişcînd la zare un cal alb. ... Şi-a lui sprintene copite săpau urme pe pămînt. alecsandrî, p. i, 50. Nici o ruşine nu e pe fruntea lor săpată, id. poezii, 254. Zadarnic şterge vremea a gîndurilor urme ! în minte-mi eşti săpată. eminescu, o. iv, 276. Fiecare an săpa o dungă mai adincă în inima ei. d. zamfihescu, t. s. 52. Nu mă judeca după chip. Văd cum nenorocirile au săpat urme adînci şi-ntr-al tău. delavrancea, o. ii, 185. Ne urmam drumul pe hogaşul săpat de butuci în coasta muntelui. hogaş, dr. i, 10. Suflarea... vijelioasă [a vîntului] săpa valuri adînci cu feţe schimbătoare în fîneţele înalte şi înflorate, id. ib. 110. Bravura cu care sărmanele lui haine înfruntaseră trei ierni întregi săpase urme neşterse pe la coate şi pe la încheieturi, bassarabescu, s. n. 166. Pieptul săpase două culcuşuri rotunde în nisip. c. pe-trescu, î. i, 28. Femeile lui Teofil Steriu rămîn totdeauna săpate în amintire, id. o. p.-1, 94. Anii săpaseră brazde adince pe obrazul lui. vlasiu, d. 236. Pe fruntea lui, între ochi, gîndul cel fără hodină săpase trei linii. sadoveanU, o. xii, 30, cf. xm, 678. Vremurile acelea săpale-n amintire, labiş, p. 201. Cu unghia... Lorenz săpă o liniuţă în cartonul întors cu textul înspre Silion. vinea, l. i, 68. Pe feţele nebărbierite osteneala săpase urmele ei nemiloase, barbu, g. 157. îl luară şi pe el şi frînghia udă săpă şi în carnea lui semnele sălbatice ale bătăii, id. ib. 287. <0> Refl. Adîncături mari, negre i se săpaseră sub ochi. agîrbiceanu, a. 349, cf. 547. Pe feţele bătrînilor, in ochii lor, s-a săpat o spaimă adincă. bassarabescu, s. n. 20. Două creţuri timpurii... se săpaseră la rădăcina sprîneenelor. t. pofovici, se. 16. între sprîncenele negre i se săpase semnul posomorîrii. barbu, g. 9. O cută de tristeţe se săpase pe faţa sa. românia literarX, 1969, nr. 33, 12/2. — Prez. ind.: sap şi (popular) săp. — Şi: (învechit) sepâ vb. I. — Lat. sappare. SĂPARE s. f. Acţiunea de a săpa. 1. Tăiere şi fărîmiţare, afînare, scobire a solului cu sapa1 (I 1), cu altă unealtă similară sau cu o maşină agricolă specială, în vederea efectuării unor lucrări agricole, îndeosebi în vederea cultivării; săpat1 (1), sapă8, (învechit) săpătură (1). Cf. săpa (I). Cf. budai-deleanu, lex., drlu, lb, i. golescu, c., VALIAN, V., POLIZU, DDRF, BARCIANtJ, ALEXI, W., LTR 2, m.d. enc., dex. + Spec. (Transilv.) Praşilă, prăşit1. Cf. DRLU, LB, A I 12, 13. 2. Scoatere, degajare din pămînt, dezgropare a unui obiect, a unei substanţe etc. prin fărîmiţarea şi dislocarea pămîntului din jur cu sapa1 (I 1) sau cu alte instrumente similare, cu maşini speciale etc.; săpat1 (2). Cf. săpa (3). Orice cerere vor face, atît pentru arătarea vinelor dă metaluri, cit şi a cercetării şi a săpării..., să să dea porunci şi să să orînduiască oameni (a. 1811). doc. ec. 120, cf. drlu. Am hotărît înaintea oricărei alteia săparea ttaţiunii protoislorice de la Piscul Crăsanilor. pârvan, g. 173, cf. 394, 684. 3. Scoatere a unui volum de pămînt, de roci etc. din locul în care se află (prin dislocare, sfărîmare etc.) cu ajutorul sapei1 (I 1) sau al altor instrumente ori maşini, pentru a forma gropi, şanţuri, excavaţii, fundaţii etc.; p. e x t. facere, executare, realizare a unei gropi, a unui şanţ, a unei excavaţii, a con cavităţii unor construcţii etc. prin dislocarea unui volum de pămînt, de roci etc. cu sapa1 (I 1) sau cu alte instrumente similare, cu maşini speciale etc.; săpat1 (3), săpătură (2). Cf. săpa (5, G). Cf. budai-deleanu, LEX., DRLtJ, LB, 1. GOLESCU, C., VALIAN, V. La săparea fîntînilor artiziane s-au dovedit că temperatura pămîntului creşte de la faţă cătră centru. fătU, d. 81/13, cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w. Săparea unui tunel prin munţi, teodoreanu, m. ii, 164. Săparea canalului... a soluţionat problema aprovizionării cu apă a Moscovei, scînteia, 1952, nr. 2 402. Au fost luate măsuri pentru săparea unui canal. g. barbu, a. v. 56, cf. 122, m. d. enc., dex. 4. Exercitare de către ape, ploi, vînturi etc. a unei acţiuni de desprindere şi de înlăturare prin transport a unor elemente componente ale solului; erodare, eroziune. Cf. săpa (7). Săparea malului de către ape. 5. F i g. (învechit) Nimicire (1), distrugere (progresivă, lentă). Cf. săpa (8). După răstignirea lui Hrislos au fost prădarea şi săparea Ierusalimului. coresi, ev. 305. + (Sens curent) Acţiune reprobabilă prin care cineva Încearcă sau izbuteşte să compromită pe altcineva, să-l facă să-şi piardă poziţia, funcţia, prestigiul, viaţa etc. Cf. săpa (8). 6. Prelucrare, modelare prin cioplire, tăiere, sco- bire, batere, prin mijloace chimice etc. a suprafeţei unui material dur pentru a obţine un obiect finit (utilitar sau de artă); p. e x t. facere, executare, realizare, modelare prin cioplire, tăiere, scobire, batere etc. Intr-un material dur a unei inscripţii, a unui ornament, a unei reprezentări, a unui obiect etc.; săpat1 (4), (învechit) săpătură (3). Cf. săp a (9). Cf. budai-deleanu, lex. în această săpare a metalului şi a _preţioaselor... se încheie cea mai rodnică şi mai adevărată „artă profană“ a trecutului, iorga, c. i. iii, 9. Săparea sau gravarea lemnului desigur că s-a practicat foarte demult, pamfile, i. c. 172, cf. m. d. enc., dex. • — PI.: săpări. — V. săpa. 1985 - Î84 - SÂpĂCIOS SĂPAŞ s. m. (în dicţionarele din trecut) Săpător (»)• Cf. VALIAN, V., GHEŢIE, H. M., ALEXI, W. — PI. : săpaşi. — Săpa + suf. -aş. SĂPAT1 s. n. Faptul de a săpa. 1. Tăiere şi fărîmiţare, afinare, scobire a solului cu sapai (I 1), cu altă unealtă similară sau cu o maşină agricolă specială, In vederea efectuării unor lucrări agricole, îndeosebi in vederea cultivării; săpare (1), sapă2, (Învechit) săpătură (1). Cf. săpa (1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., DDRF, ALEXI, W., Ş'AINEANU2. l-au plăcut mai mult lucrurile muiereşti: săpatul, pologul, căratul, semănatul, rebreanu, i. 47, cf. 262, resmeriţ4; D-* i-tr2. + Spec. (Regional) Praşilă, prăşit1, De să va afla vreun lucrător de vii, la vremea ctnd să sapă viile, ... să fie furat vreo sapă, şi dacă va treace vreamea săpatului, să plătească, prav, 9. De vdr fi ploi multe pre vremea săpatului [porumbului] ..., buruienile iară se prind, economia, 41/4. Cinci porumbul a ajuns la genunchi, se prăşeşte .. . trăgtnd pămlntul la rădăcină, lucrare çe se numeşte săpat. damé, t, 62. îndată după borUnit, muncitorii ies la prăşit, care se mai numeşte şi săpat, pamfile, a. r. 73. Săpatul porumbului se isprăvise, dan, u. 197, cf. ltr 2. Nu numai stropitul cu soluţie de sulfat de cupru se repetă [in vie], ci şi săpatul, c. giurescu, p. o. 106, cf. h ii 11, 193, 219, 243, 251, iv 83, xi 502, alr sn i h 101, a i 31. ‘ 2. Scoatère, degajare din pămînt, dezgropare a unui obiect, a unei substanţe etc. prin fărimiţarea şi dislocarea pâmîntului din jur cu sapa1 (I 1) sau cu alte instrumente similare, cu maşini speciale etc. ; săpare (2). Cf. săpa (3). Cf. folc. mold. i, 153. o Săparea unei comori. 3. Scoatere a unui volum de pămînt, de roci etc. din locul în care se află (prin dislocare, sfărimare etc.) cu ajutorul sapei1 (1 1) sau al altor instrumente ori maşini, pentru a forma gropi, şanţuri, excavaţii, fundaţii' etc. ; p. « x t. facere, executare, realizare a unei gropi, a unui şanţ, a unei excavaţii, a concavi-tăţii unor construcţii etc. prin dislocarea unui volum de pămînt, de roci etc. cu sapa1 (I 1) sau cu alte ^instrumente similare, cu maşini speciale etc. ; săpare (S), săpătură (2). Cf. săpa (5, G). Capul tăiat... s-a găbit in săpatul temelielor ctnd se zidea Capitoliul. ,AWS.tia, plut. 378/29. încotro să meargă cu săpatul, ¡£ţl~să iasă de cealaltă parte, tocmai unde trebuie? sp. •POPEScu, m. g. 33. La săpatul unei fintîni s-ar fi aflat. . . piatră care măcinată a dat aur. agÎrbiceanu, a. 244. Canunul cel mare era cu săpatul gropilor, stancu, r. a, i,. 347. , ‘4. Prelucraţe, modelare prin cioplire, tăiere, scobire, batere, prin mijloace chimice etc. a suprafeţei unui material. dur ;pentru a obţine un obiect finit ¿utilitar sau de artă) ; p. e x t. facere, executare, realizare, modelare prin cioplire, tăiere, scobire, batere etc. într-un material dur a unei inscripţii, a unui ornament, a unei reprezentări, a unui obiect etc.; săpare(6), (învechit) săpătură (3). Cf. săpa (9). S-au înţors iarăşi către lucrul său de mai înainte, adecă la săpatul copaci ului. drXghici, h. 165/14. Unii dintre călugări se pricepeau şi la legatul cărţilor şi la săpatul în argint al chipurilor de sfinţi, iorga, l. r. 12. Meşteşugul săpatului se vede şi în alte părţi ale bisericii, pamfile, i. c. 172. + (Regional) încondeiere a ouàlor dé Paşti. Meşteşugul de a înflora ouă se numeşte ... săpat, pamfile—lupescu, crom. 189. -r PI. : săpaturi, ? — V. săpa. SĂPAT2, -A adj. 1. (Despre sol) Tăiat şi fărţmiţat, afînat, scobit cu sapa1 (I 1), cu altă unealtă similară sau cü o maşină agricolă specială, în Vederea efec- tuării unor lucrări agricole; spec. (regional) prăşit2. Cf. săpa (1). 5 pogoane arate... şi săpate (a. 1802). doc. ec. 70, cf. budai-deleanu, lex., drlu, I. GOLESCU, C., POLIZU, DDRF, ALEXI, W., RESMERIţX, D., GADE, M. D. ENC.,. DEX. 2. (Despre obiecte, substanţe etc. îngropate, formate etc. în pămînt) Scos, degajat din pămînt, adus la suprafaţă prin fărimiţarea şi dislocarea pămîn-tului din jur cu sapa 1 (I 1) sau cu alte instrumente similare, cii maşini speciale etc.; dezgropat. Cf. s â p a (3). Cf. drlu. Ghertina, dupre temeliile descoperite şi săpate, se alcătuia dintro cetăţuie şi din politie, fm (1&38), 91/2, cf. POLIZU, ALEXI, w. 3. (Despre pămînt, roci etc.) Scos (prin dislocare, sfărîmare) din locul undo se află cu ajutorul sapei1 (I 1) sau al altor instrumente ori maşini, formînd gropi, şanţuri, excavaţii etc.; p. ext. (despre gropi, şanţuri, excavaţii etc.) executat, realizat prin dislocarea unui volum de pămînt cu sapa1 (I 1) sau cu alte instrumente similare, cu maşini speciale etc. Cf. săpa (5, 6). Cf. polizu. Apa ţîşneşte printr-o gaură îngustă, spală pămîntul săpaţi.., se revarsă pe gur'a puţului, bogza, a. î. 50. Morminte, groapă săpată, Lasă-mă s-o văd o dată. bîrlea, l. p. m. ii, 46. 4. (Despre soluri, terenuri) Care a suferit un proces de eroziune; erodat. Maluri săpate. 5. (Despre suprafaţa unor materiale dure) Prelucrat, modelat, împodobit prin cioplire, tăiere, scobire, batere etc. pentru a obţine un produs finit (utilitar sau de artă); p. ext. (despre inscripţii, ornamente, reprezentări, obiecte etc.) executat, realizat, modelat dintr-un material dur prin cioplire, scobire, batere etc. Cf. săpa (9). 1 icoană săpată şi ferecată (a. 1588). cuv. d. bXtr. i, 195/9. Se văd... flori săpate peste toată biserica (începutul sec. LXVIII). mag. ist. 152/25. Un inel... cu pecete, bărbătescu, săpat, de aur (a. 1716). bul. com. ist. ii, 210. Un inel de aur cU pecete săpată de matosiat (a. 1728). ib. iv, 63. Un inel... săpat, aethiopica, 44T/15. Turcii icoane nu sufere nici a vedea, nici săpate. . ., nici zugrăvite. vXcXrescu, ist. 249. Laudă pre un chip săpat, lăudînd pre cel ce l-au lucrat, molnar, ret. 79/10. Te vedeam Cu casă..., cu mobile de stejar săpat-, ghica, c. e. i, 52. Braţu-i sting era-ncordat Sub un scut -de fer săpat, alecsandri, p. ii, 10. Păreţii erau împodobiţi cu chipuri şi flori săpate, ispirescu, l. 300, cf. DDRF. JDiuanurile.. ., mesuţele săpate... nu par să fi pătruns însă la noi. iorga, c. i. i, 111. La masă de piatră ... cu slove săpată, alecsandri, p. p. 63. + (Regional; despre ouăle de Paşti) încondeiat. Cf. pamfile—lupescu, crom. 189. + (Despie locuri, drumuri etc.) în care s-a format o adîncitură, un făgaş, în care a rămas o urmă; p. text (învechit şi regional) accidentat. Craiul au mărs asupra lor prin nişte drumuri săpate şi cu totul stricate, ist. caroi, Xii, 66T/14. Se sileau cu toţii spre pîrtia abia zărită, dar care în curînd se schimba in cărare săpată. .agÎrbiceanu, s. 224. La dealul Barbat, Pe drumul săpat... Mult e frundza deasă, Noaptea-ntunecoasă Şi calea petroasă. alecsandri, p. p. 62. Şi l-am auzit Sara, pe-nsărat,... La dealul săpat, La bradul plecat, ... La valea, adîncă, La poteca strimtă, folc. mold. i, 88. — PI.: săpaţi, -te. — V. săpa. S APĂ CI <5 S, -OASĂ adj. (Regional; despre boli) Care distruge, care se agravează (în mod lent, pe nesimţite). Cf. drlu, i. golescu, c., cade, graiul, i, 304. [Mătrice] Na te lăţi, Nu te ascuţi. .. Nu fi săpăcioasă, Nu fi mlncăcioasă. pamfile, b. 47, cf. gr. s. vi, 152. — PI.: săpăcioşi, -oase. — Săpa + suf. -ăcios. 1989 SĂPĂLĂU - 185 - SĂPĂTOR SĂPĂLĂU s. n. 1. (Prin Bucov. şi prin Transilv.) Sapă1 (I 1) mare (şi grea). Cf. drlu, lexic reg. 108, lexic reg. ii, 117. 2. (Prin Transilv.; in forma sapalău) Tîrnăcop. Cf. alr sn i h 27/250. O bătut sapalauăle napoi. A i 13. 3. (Regional) Ghionoi (Topliţa). alr ii 5 045/228. 4. (Prin Transilv. şi prin Maram.) Otic (1). Cf. drlu, alr sn i h 23. 5. (Prin Maram. şi prin nord-estul Transilv. ;. în forma sapalău ) Unealtă cu care se jupoaie scoarţa de pe trunchiurile de copaci. Cf. arvinte, term. 164. — PI. ' săpălaie (lexic reg. ii, 117) şi săpălăie (alr ii 5 045/228). — Şi: sapalău (pl. şi sapalauă) s. n. — Sapă1 + suf. -ălău. SĂPĂLÎCĂ s. f. (Regional) Săpăligă (1). Catrina trecu în spatele casei şi începu să cureţe cu o săpălică scaieţii, preda, m. 442, cf. alr sn i h 28/47. — Pl.: săpălici. — Şi: săpelică s. f. alr sn i h 28/47. — Sapăl + suf. -ătică, SĂPĂIÎE s. f. (Regional) Săpăligă (1). Cf. conv. lit. XXXVIII, 694. — Pl. : săpălii, — Sapăi+ suf. -ălie. SĂPĂLÎGĂ s. f. Diminutiv al lui sapă1 (I 1). 1. Sapă1 (I 1) mică; s p e c, unealtă asemănătqare cu o sapă1 (I 1), cu lamă mai mică, oblongă, avînd q/iasfia. la. rfxcfm. 'ujjisiL lamej, 'UiiiL vau m#h tnul& colţi, folosită în lucrări de grădinărie şi în legumicultura, (popular) sapă1 (I 2), (regional) săpălică, s ă p ă 1 i e, săpălucă, săpălugă, săp el a, s ă p i ţ ă (1), s ă p o a i c ă, săpucă, săpuliţă, săpuşoară (1), săpuţă, ser ap i n ă, o gără-t o a r e. Cf. i. golescu, c., lm, ddrf,barcianu, alexi, w., şXineanu8, tdrg, resmeriţX, d. Scormonesc pămîntul cu săpăligă. comşa,n: z. 37, cf. cade, dr. vii, 153, bl iv, 97, 98. O roabă bătrînă, care scurma cu degetele şi cu săpăligala rădăcina prajilor, tşi înălţă . .. obrazul ne-gruşi asudat.- sadoveanu, o. xii, 80, cf. scriban, d. Diferitele garnituri ale daracelor.. . au acele conice..., teşite. .. sau in formă de săpăligă. ionescu-muscel, fil. 289. Două lovituri, cu o coasă şi o săpăligă în cap. cod. pen. r. p. r. 489. Am scormonii cu săpăligile după rădăcini. stancu, d. 99, cf. ltr2, fd ii, 153. în mina stîngă avea o straiţă mică, iar în dreapta purta o săpăligă. lXncrXnjan, c. i, 116, cf. scl 1969, 407. S-ati găsit.. ■ felurite unelte agricole: coase, ... săpăligi, greble. h. laicoviciu, d. 147, cf. alr sn i h 28. 2. Cf. sapă1 (I 3). (Glumeţ) Dintr-o... cupă de argint, doamna Ulmu savura, cu o săpăligă făcută din acelaşi metal, ... o îngheţată de fructe, vinea, l. i, 151. — Pl. : săpăligi şi (rar) săpălige (cade). —Şi: (regional) săpeligă (sfc vi, 133), săpuligă (alr sn i h 28/728) s. f. — Sapă1 + şuf. -ăligă. SĂPĂLÎJCĂ s. f. (Regional) Săpăligă (1). Cf. şcri- BAN, D. — Pl. : săpăluci. — Sapă1 + suf. -ălucă. • SĂPĂLÎIGĂ s. f. (Regional) Săpăligă (1). Acolo vei găsi doi pui de dafini... ; alături cu dînşii vei vedea o săpălugă de aur. ispirescu, l. 234, cf. ddrf, damé, t.2 54, alexi, w., cade, scriban, d., h ix 18, alr sn i h 28. — Pl. : săpălugi şi (rar) săpăluge (cade), (regional) săpăluje (alr sn i h 28/182). — Şi: sâpelûgâ s. f. h ix 18. — Sapă1 -f suf. -ălugă. SĂPĂTOR, -OĂRE subst. 1. S. m. şi f. Persoană care munceşte cu sapa1 (I 1) sau cu alte instrumente (asemănătoare) de săpat. Deacă trecu iarna şi înflori primăvara, că strînse săpători şi lucrători, moxa, 386/39, cf. anon. car., lex. marş. 208. Un săpătoriu au cules smochine de ceale bune şi le duse poclon la sl&pî-nu-său (cca 1705). gcr i, 351/11, cf. budai-deleanu, lex., lb, drlu, i. golescu, c. Trimise spre a săvîrşi acest lucru săpători, băiaşi şi ciocănaşi. cr(1836), 2021/41, cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w., şXineanu2, tdrg. Toate aceste tezaure aşteaptă şi vor măi aştepta pe săpătorii cari... să le recheme la lumina zilei. pârvan, g. 144, cf. cade. Suflecă mînecele şi apucă hîrleţul, ca un săpător zilar la vie. c. petrescu, r. dr. 56, cf. nom. prof. 14. Săpătorii viţa pe dealuri o dezgroapă. pillat, p. 145, cf. scriban, d. Săpătorii erau străini, de la munte. v. rom. mai 1955, 21. Care eşti meseriaş? Fierar? Bun! Potcovari? Buni şi voi!;.. Tu? Salahor? Săpător? pas, l. i, 145. Boscorodenia mîne-ta de săpător, înşfacă morţii de picioare mai repede! camilar, n. i, 296. Săpătorii s-au apucat să scormone pămîntul pentru temelie, barbu, g. 171, cf. H x 539. Săpători Adînc săpa, Lopătari Pămînt scotea. teodorescu, p. p. 533. Erau odată doi săpători cari, ori-; unde se duceau, lucrau împreună. rXdulescu-codin, î. 46, cf. chest'. ii 454/6. <£■ (Adjectival) Să orînduias-că... şi oameni săpători din oricare sal vor trebui (a. 1811). doc. ec. 120. Aşezarea lucrătorilor săpători... se va face în aşa fel ca materialul... să nu se rostogolească printre lucrătorii aşezaţi.. . mai la vale. prev. accid. 57. + S p e c. (Numai la m.) Ostaş din trupele de geniu care lucrează (prin săpare) la fortificaţii sau la diferite '•¿mfin'irJiL •nilifaa.%. icftlcertu "¿u thăituieşte din 12 000 aftilerişti..., din 3 000 bombardieri, ■ 3 000 săpători şi . pionieri, ar (1829), 224a/5, cf. şXi-neanu2, resmeriţX, d., scriban, d. + S p e c. (Regional; numai la m.) Gropar. Cf. drlu. Groapa se sapă... de ciocli numiţi altmintrelea gropniceri, gropari, gropaşi şi săpători, marian, î. 319, cf. scriban, d. + (învechit; numai la m.) Hoţ prin efracţie. Că nărav au în cetăţi, pentru săpătorii de case şi de grodpe şi penttu furii şi ucigătorii, să străjuiască. .., să preveaghe noaptea. coresi, ev. 266, cf. drlu. 2. S. f. şi n. (Olt. şi prin Mold.) Cazma, hîrleţ. Cf. alr i 943/825, 842, 846. Sapă cu săpătoriul. a ix 5, cf. gl. olt. 3. S. f. Maşină cu care şe sapă, cu care se dezgroapă ceva prin săpare. Pentru recoltarea cartofilor se aplică cu succes săpătoarele şi combinele de cartofi, scînteia, 1953, nr. 2 789, cf. dm, m, d. enc., dex;. +(Regional) Rariţă1 (1) (Dqbra — Deva). Cf. alr sn i h 99/105, alrm sn i h 70/105. 4. S. m. Persoană care sapă (9); s p e c. (popular) pietrar (I 1); sculptor; gravor. Săpătorii de icoane şi la lemn. cod. silv. 19. Următoarea tabelă: ,,. ..sărari, săpători de piatră, şăpcari...“ (a. 1820). n. a. bogdan, c. m. 101. Sculptorii seau săpătorii... au lucrat sta-tuile şi reliefurile, ar (1829), i442/36. Unul din cii întîi săpători în aramă, asachi, l. 45^/42. Noi, cei mai jos iscăliţi, pentru un Iosif săpătorul... cu contract adeverit prin comisia dă albastru, am tocmitără dă a lucra tîmpla dă la mănăstirea Găiseni (a. 1839). doc. ec. 734, cf. polizu, ddrf. Săpători în piatră, în marmură, în os şi-n lemn. jipescu,ap. tdrg, cf. barcianu, alexi, w., şXjneanu2. Acel călugăr din Ivir, meşter în toate meşteşugurile, zugrav, sculptor..., săpător in lemn. iorga, c. i. ii, 43, cf. iii, 19, cade, scriban, d. O (Adjectival) Ştefan a făcut din piatră gropniţa domnească a Rădăuţilor, şi meşterul său săpător... încunjură păreţii bisericii cu o prispă de pietre mormîn-tale. iorga, c.- i. i, 34, cf. iii, 31. 5. S. f. (învechit) Unealtă specială cu care se sapă (9). Un meşter îndemînatec cu săpătoarea sa scobeşte în aramă figurile ce voieşte să le arate ochilor celor mai trecuie vremi din viitorime, pleşoianu, t. iv, 15/22. 1996 SĂPĂTURĂ - 186 - SĂPĂŢINĂ — PI. : săpători, -oare. — Sfipa + suf. -ălor, SĂPĂTÎIRĂ s. f. 1. (învechit) Săpat1 (1). Cf. şXi-nkand®, tdrg, cade. + Spec. (Regional) Praşilă, prăşit*. Stăptnul viei are . . . să-i dea o săpătură ţapănă, căci prea s-a înţelenit pămîntul. ispirescu, ap. cade, cf. resmeriţX, d., h xvhx 260, alr sn i h 101. + ( învechit şi regional; concretizat) Teren lucrat (cu sapa1 I 1) ; p. gêner, teren cultivabil (pentru lucrat cu sapa1 I 1). Tri săpături: una a lui Dănilă, cu Ioc de casă şi cu lipadă, şi doauo a Stratului "(a. 1763). iorga, s. d. xvi, 67. Care moşie. . . am dat dumilor sate cu iazuri, cu loc de fin, cu pădure, cu sepături in deal (a. 1780). uricariul, x, 79. Şi a mai cumpărat la girlă, pe locul Balomireştilor, o săpătură, alăture cu drumu Tîrgoveţilor (a. 1817). c. giurescu, p. o. 320. îndată după borunit, muncitorii ies la prăşit, ... iar ceea ce rezultă se numeşte : prăşitură, . . . săpătură, pamfile, a. R. 73, cf. H XII 140. 2. Scoatere a unui volum de pămînt, de roci etc. din locul iu care se află (prin dislocare, sfărîmare etc.) cu ajutorul sapei1 (I 1) sau al altor instrumente ori maşini, pentru a forma gropi, şanţuri, excavaţii, fundaţii etc , săpare (3), săpat1 (3); p. e x t. facere, executare, realizare a unei gropi, a unui şanţ, a unei excavaţii, a concavi tăţii unor construcţii etc. prin dislocarea unui volum de pămînt, de roci etc. cu sapa1 (I 1) sau cu alte instrumente similare, cu maşini speciale etc., săpare (3), săpat1 (3); spec. (la pl.) lucrări arheologice de excavaţie. Cf. săpa (5, 6). Şi aşa au hălăduit şi' bieţii boieri şi slujitorii de săpătura şanţului, n. costin, ap. cade. Din săpătura ce cu cercare s-au făcui, s-au găsit rădăcini de pari de gard (a. 1791). iorga, s. d. vii, 10. Uneltele fehului cele de săpătura morţilor (cca 1810 — 1830). id. ib. XII, 216. Din aceste săpături urmează cum că aici mai era încă o a patra politie, cr (1832^ 122/7. Mergînd cu săpătura f/i josul curgerii acestui lac. regül. org. 524/15. Poporul a înaintat la munca săpă-turei şi apa fu resturnată la locul ei. aristia, plut. 341/5. Din fundul acestui put urma cu săpătura in toaţe direcţiile, bolintineanu, o. 432. Săpăturile ce se fac prin împrejurimi descopăr ziduri antice, vla-huţX, s. a. iii, 207. Acel cadavru... s-a găsit acolo, In săpăturile din urmă. iorga, c. i. i, 40. S-a observat că, îhtimplătdr. sau diii săpături, antichităţile scitice se găsesc aproape exclusiv in Transilvania meridională. pârvan, g. 7, cf. 40. După trei palme de săpătură, ttrnăcopul izbi ca tnlr-o oală. galaction, o. 149. Ba unii, ctnd dezgroapă la săpătura vrunui zămnic asemenea Cioburţ, tot la Zaharia le duc. c. petrescu, r. dr. 25, cf. 86. Hotărîsem săpături Intr-un punct unde după oarecare presupuneri ar fi putut fi o aşezare trecătoare a barbarilor, voiculescu, p. ii, 179. Din ce loc putea să înceapă şoseaua subterană, are să se ştie ctnd viitoarele săpături vor aduce arheologilor noi plocoane de surpriză, arghezi, b. 122, cf. 104. Am văzut grija pe care regimul nostru o pune în opera de conservare culturală, restaurările de monumente ce se fac pretutindeni, săpăturile arheologice. cXlinescu, c. o. 245. Săpăturile. .. au descoperit ... un întreg sal din epoca neolitică, bogza, c. o. 201. Din săpăturile întreprinse la Tariverdi reiese că populaţia băştinaşă avea legături cu coloniştii greci, contemp. 1954, nr. 384, 5/6. Cînd s-a deschis şantierul, am aruncat briciul şi-am venit aici, la săpătură, v. rom. aprilie 1954, 22. Aştepttnd rezultatul săpăturilor, privea plictisit ctmpul năpădit de buruieni şi golomoaze. ib. octombrie 1954, 110. S-a tocmit... să adune de prin judeţ oameni pentru săpături şi pentru alte munci, pas, l. i, 146. Au venit de s-au tocmit aici la săpături, galan, z. r. 379. Vrea să finanfeze nişte cercetări şi săpături istorice, vinea, l. i, 403. Ca prim punct figurează cercetarea vieţii materiale şi spirituale în perioada de stăpînire romană pe teritoriul R.P.R., bazată pe săpături arheologice, contemp. 1956, nr. 483, 1/1. Săpăturile fac parte din categoria lucrărilor de terasamente. ltr2. Săpături făcute pentru canalul care uneşte marea cu lacul Liman descoperiseră... un asemenea mormînt plin de scule, de giuvaeruri şi de arme. v. rom. ianuarie 1965, 26. Elevii au aflat obiectivele importante ale noilor săpături arheologice, g! 1968, nr. 933, 1/4. în urma săpăturilor făcute pentru amenajarea unui imens şanţ - . ., a rezultat o mare cantitate de pămînt. scînteia, 1969, nr. 8 213. Plecînd dela rezultatele cercetărilor arheologice, . . . [Pârvari] a deschis propriile sale săpături sistematice. românia literarX, 1969, nr. 31, 23/1. Din această perioadă datează şi palatul de oaspeţi al lui Alexandru al II-lea, dezgropat la săpăturile din ultimul timp. g. barbu, a. v. 14. 4 (Concretizat), Groapă, şanţ, excavaţie, adincitură etc. rezultate in urma unei săpături (2) ori în mod natural. Schimbat fui celora ce deş- ii ngu in groapă (săpătură h). psalt. 180, cf. anok. car. Trecînd din cetate prinlr-o săpătură pe sub munte . . . să află băile cele calde, amfilohie, g. 125/12, cf. lb. De vor curge puhoaiele şi vor învăli săpăturile, nu să va cunoaşte nici urma Ghertinei. fm (1838), 94/1. Cele petre ce să fie, Cele cruci şi săpături? asachi, l. m. 11/50, cf. ddrf, barcianu, şXineanu2, resmeriţX, d. Nu puteau prinde pe cei pitulaţi prin fundul săpăturilor. VISSARION, B. 351, Cf. SCRIBAN, D. După cîl Se pare, săpăturile sînt făcute pentru a îngădui plugarilor bucureşteni să semene cabluri de sîrmă. bogza, a. î. 415. S-a ridicat, a ieşit din gaură şi s-a întors acasă. A aşteptat să pogoare noaptea adîncă, apoi şi-a luat nevasta şi cazmaua şi s-a dus la săpătură, stancu, d. 483. Fusese trimis acolo ca şef al şantierului. . . Noaptea viscolul acoperea •şăpăturile. scînteia, 1969, nr. 8 224. ^ (Prin Transilvî, prin Bucov. şi prin Mold.; concretizat) Loc săpaţ, mlncat de ape; urmă lăsată pe sol de torente, de şuvoaie. Cf. cade, chest. iv 44/137. O săpături di apă. alr sn iii h 820/384. Săpături di apă sau mîncături. ib. h 820/537, cf. h 820/219. 3. (învechit) Săpare (6), săpat1 (4). Au trimis pe un nemiş din ţinutul Hotinului... ce era foarte meşter de scrisori şi de săpături la pietre ... de au făcut chip cetăţii Camenitîi de ceară, neculce, l. 41. Pictura şi săpătura în piatră se părură lui Mentor nişte meşteşuguri pe care nu trebuia să le părăsească, pleşoianu, t. ii, 187/18: înotatul, săpătura pe alamă, claviriul le-am lăsat. kogXlniceanu, s. 90, cf. polizu, barciantj, tdrg. + (Concretizat) Lucrătură ornamentală, ornamentaţie, inscripţie etc. făcută prin săpat1 (4). Să faci răspetie [cruce cu răstignirea], ■au de nuc, au de alun, au de lei să fie... Şi să fie cu 2 rtnduri de săpfă]-turi împrejur (a. 1778). iorga, c. i. iii, 235. Cirma [gondolei].. . este împodobită cu săpături, heliade, l. b. iii, 45/28. La coif avea săpătură cu zugrăveli foarte vii. pann, e. ii, 10/6. Reliefurile, cornişele sau goticele săpături aproape de straşină. pelimon, i. 74/8. Săpăturile... încunjură uşile şi fereştile. iorga, c. i. iii, 18, cf. 63, ii, 34, scriban, D. Săpătura e maleabilă, uite acest sidef. .. ce delicateţe! Numai la India se umblă atît de firesc cu dălliţa. barbu, princ. 102. + (învechit; concretizat) Obiect făcut prin săpat1 (4); (In special) sculptură. Un sculptor pestit..., cel întîi carele a formai lămurit vinele şi părul capului în săpături, asachi, l. 271/36. Ori nu vezi c.-acea figură E de piatră sepătură, Fără cuget şi simţire? id. F. 130/22, cf. şXineanu2, cade. 4 (învechit) Sculptură (2). Asupra sculturii, săpăturii, academia a scos 12 vrednici cultori. cn (1829), 2692/19, cf. ar (1830), 3481/35. Carol Lebrun. . . director al Academiei de pictură şi sculptură (săpătură), ne-a lăsat două scrieri folositoare, fis. 85/5. + S p e c. (învechit; concretizat; şi în sintagma săpătură cu apă tare) Gravură. Albert Dürer este aflătorul săpăturei cu apă tare. cr (1833), 2641/5, cf. ddrf, şXineanu2, resmeriţX, d., cade. — Pl.: săpături. Gen.-dat. şi: (învechit) săpăturei. — Şi: (învechit) sepătAră s. f. — iâpa + suf. -ătură. SĂPĂŢÎNĂ s. f. (Prin vestul Transilv.) Legumă 1998 SĂPELĂ - .187 - SĂPTĂMÎNAL care se sapă (1). Cf. frîncu — candrea, m. 105. — PI.: ? ' — Săpat2 + suf. -ină. SĂPÎLĂ s. f. (Regional) Săpăligă (1) (Glimboca — Caransebeş). Cf. alr sn i h 28/27. — PI.: săpele. — De la sapă1. SĂPELÎCĂ s. f. v. săpălică. SĂPELÎGA s. f. v. săpăligă. SĂPELUG s. f. v. săpălugă. t / SÂPET s. n. v. sipet. ŞĂPÎE s.f. 1. (Prin Ban.) Apă cu adaos de săruri, în care se argăsesc pieile. Com. liuba. 2. Ciubăr cu gura mai l,argă decît fundul, folosit la argăsitul pieilor. Se ridică un nor negru. .. încărcat cu ploaie şi cu neauă. .. şi, începînd a curge dintr-însul, muiă cojocul deasupra de pe babă, ca şi cum l-ai fi scos dintr-o cadă cu q.pă ori dinsapie. marian, s. r. ii, 123. Sculele cojocarului sînt: ... săpia în care se mu-rează pieile... liuba-iana, m. 122, cf. cade, ltr2, gXmulescu, b. s. 184. — PI.: săpii. — Şi: sapie s. f. — Din ser. sepija. SĂPIŢĂT s. n. (Regional) Răriţare (Micăsasa — Mediaş). Cf. alr ii 5 132/141. — De la săpiţâ. SĂPÎŢĂ s. f. 1. (Prin Olt.) Săpăligă (1). Cf. ciau-şanU, gl., alr sn i h 28, fd iv, 262. 2. (Regional) Rariţă1 (1) (Micăsasa — Mediaş), alr sn i h 99/141. — PI.: săpiţe. ♦ — Sapă1 -f suf. -iţă. SĂPOĂICĂ s.f. (Prin Olt.) Săpăligă (1). Cf. h ix 18, alr sn i h 28/876. — PI.: săpoaice. — Sapă1 -j- suf. -oaică. SĂPOAIE s. f. v. săpol. sĂPdi s. n. I. Augmentativ al lui sap ă1. 1. Cf. sapă1 (I 1). Cf. i. GOLEscu, c. La dealuri să sapă ţelina cu săpoiul sau budacul, carele e o sapă de 6 — 15 cm de lată şi de 20 — 30 cmde lungă, liuba— IAN A, M. 108, Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, LTRa, ALR II 5 039/102. 2. (Regional) Cf. sapă1 (I 2). Cf. lb, polizu, BARCIANU, GHEŢIE, R. M., ALEXI, W., ALR SN I h 28/76. 3. (Regional) Cf. sapă1 (I 3). Cf. pascu, s. 114, CADE, SCRIBAN, D., VICIU, GL., ALR I 943/18, 180, 860. 4. (Regional) Tirnăcop. Cf. lb, valian, v., polizu, ddrf. Rolariul are şi chesăriu carele e în forma unui săponiu. LIUBA — IAN A, M. 121, Cf. BARCIANU, şXlNEANU2, RESMERIŢĂ, D., FD I, 163, H V 375, XVI 47, I. CR. V, 277, arh. olt. iii, 382, alr sn i h 27, a i 31, ii 7, iii 17, l. rom. 1959, nr. 3, 72, teaiia, c. n. 263. 5. (Ban., Transilv. şi Olt.) Cf. sapă1 (I 4). Cf' alr ii 5 045/27, 29, 105, 172, 812, 833, 848, a i 20, 35, ii 3. II. (Regional) Chitonag (cu care se fac găuri în pămînt pentru semănatul diferitelor culturi sau pentru înfipt aracii la vie) (Peştişani — Tirgu Jiu), alr ii 5 046/836. — PI.: săpoaie. — Şi: (regional) săpoâie (fd i, 163) s. f., sapoi (teaha, c. n. 262) s. n. — Sapă1 + suf. -oi. SĂPOICHiŢĂ s. f. (Regional) Sapă1 (I 1) mică (Livezile — Drobeta Turnu Severin). lexic reg. 56. — PI.: săpoichiţe. — Săpoaică + suf. -iţă. SĂPdN s. n. v. săpun. SĂPONÂR s. m. v. săpunar. SĂPONARÎcA s. f. v. săpunărică. SĂPONĂRÎE s. f. v. săpunărie. SAPOJiit s. n., s. m. v. săpunel. SĂPONf vb. IV v. săpuni. SĂPONÎRE s. f. v. săpunire. sApORNICAR s. m. (Regional; într-un descîntec) Fiinţă imaginară despre care se crede In popor că îmbolnăveşte sau omoară oameni; sapornoi (Huşi). Cf. pXsculescu, l. p. 375. Am întîlnit sîmca cu sîmcarii, Potca cu potcarii, Săporniţa cu săpornicarii. id. ib. 146. — PI.: săpornicari. — Cf. s ă p o r n i t ă. SĂPdRNIŢĂ s.f. (Regional; într-un descîntec) Fiinţă imaginară (feminină) despre care se crede în popor că îmbolnăveşte sau omoară oameni (Huşi). Cf. păsculescu, l. p. 375. Am întîlnit sîmca cu sîmcarii, Potca cu potcarii, Săporniţa cu săpornicarii. id. ib. 146. M-a înlilnit... Potca cu potcoiu, Sapornifa cu sapornoiu. id. ib. — PI.: săporniţe. — Şi: saporniţă s. f. — Etimologia necunoscută. Cf. sapornoi, s ă-p o r n i c a f. SĂPROTIVÎRE s, f. (învechit, rar) împotrivire. Cf. dosoftei, mol. 86. — PI,: săprotiviri. — Cf. slavonul cinj)*THskCTS», rom. Împotrivire. SĂPŞOARĂ s. f. v. săpuşoară.. SĂPTAmÎNĂL, -A adj. Care are loc, care se întim-plă, se petrece, se produce, apare (cu regularitate) o dată pe săptămînă, în fiecare săptămînă; (învechit) săptămînar (2). La scrisoarea în privinţa publicaţiunii literare săptămînale, îţi răspund eu însumi, caragiale, 0. vii, 271, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Foaie săplă-mînală. şXineanu2. Am hotărît să tipărim această revistă o dată pe săptămînă. Apariţia săptăminală e mai bună din toate punctele de vedere. în plr ii, 123, cf. tdrg. Se încerca şi smulgerea oraşelor de supt autoritatea regală pentru a le face „cetăţi libere“ cu drept de bîlci săptămînal şi anual. bul. cojit. ist. ii, 190. Joia, dueîndu-se la bîlcţul săptămînal în Armadia,... se oprea... în dreptul stăvilarului. rebreanu, i. 117. Aşteptam tăcut şi concentrat mica noastră vacanţă săp-tămînală. camil petrescu, p. 229. Astăzi e ziua cînd ea aşteaptă scrisoarea săptăminală de la Mihai. c. petrescu, a. 459. Grijitura mare e sporadică — în unele case e săptămîndă. teodoreanU, m. iii, 231. Au apărut în acest răstimp multe reviste literare săptămînale. sadoveanu, o. xix, 197. Întîrziind vreo două zile... la lîrgurile săptămînale. arghezi, b. 102. Scria, între altele, şi un scurt articol săptămînal. vinea, l. 1, 120. Foaia lui săptăminală „Nichipercea“ a fost suspendată des de autorităţile terorizate, ist. lit. rom. ii, 753. Legea repausului săptămînal. l. rom. 1967, 239. ,,Sala mare“... în fiecare sîmbătă seara, la şedinţa săptăminală, era arhiplină, magazin ist. 1968, nr. 11, 46. Necesitatea creării unei reviste săptămînale de informaţie muzicală, m 1968, nr. 6, 12. Emisiunea e săptăminală. cinema, 1968, nr. 6, vii. Publicaţie săptăminală. ib. 1969, nr. 4, 10. 10 ani de activitate 2022 SĂPTĂMÎNAR ~ 188 - SĂPTĂMÎNĂ sâptâmînalâ. scînteia, 1969, nr. 8 213. + (Adverbial) O dată pe săptămînă, în fiecare săptămînă. Proba... era vărsată în nişte hambare anume şi vîndutâ săptămî-nal. cony. lit. xliy2, 432. O să vă aduc, domnule cetitor, sâptăminal, o icoană, un vis, o idee. în plr ii, 550. Nu mai scrie decît pentru tarabă, fără plăcere . . . ca să umple săptămînal cele citeva pagini, i. botez, b. i, 42. Se contura în mine adolescentul fericit, că odată va fi lucrător şi va primi, săptămînal, un plic cu bani. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 24, cf. id. m. d. ii, 208, 222. Continua să-mi dea cile două sute de lei săptămînal. vlasiu, d. 172. Venea săptămînal acasă. teodgreanu, m. iii, 234. Am hotărît să sporim numărul paginilor la 8 — pînă ce vom putea să dăm săptămînal 10 — 12 şi 16 pagini. în plr ii, 564. Revista apare săptămînal. scriban, d. Televiziunea recrutează săptămînal, pînă în cătune, săteni cu neaşteptate talente, arghezi, b. 157. Spală foarte des rufăria casei, care este redusă, şi am prilejul să contemplu săptămînal pe frînghie pijamaua dungată . . . şi alte efecte, călinescu, c. o. 129. Mersul lucrărilor de mică mecanizare este analizat săptămînal. scînteia, 1964, nr. 6 387. Săptămînal, postul Monte-Carlo invită o personalitate ... să aleagă trei cîntece. cinema, 1968, nr. 1, xm. Săptămînal gazeta noastră şi-a informat cititorii despre desfăşurarea concursului. gî 1968, nr. 929, 2/5, cf. nr. 935, 2/8. + (Substantivat, n.) Publicaţie care apare o dată pe săptămînă; hebdomadar. „Lumea“ este primul săptămînal românesc de politică externă, v. rom. decembrie 1963, 215. Săptămînalul francez denunţă cu înverşunare totala indiferenţă oficială faţă de formarea culturii actoriceşti. t ianuarie 1966, 96. Nu ar fi necesară crearea unui săptămînal de muzică şi artă? m 1968, nr. 8, 8. în acelaşi număr al săptămînalului, criticul de artă. . . susţine pertinent şi judicios că misiunea cronicarului de film este „de a deprinde pe spectator cu meseria de spectator“. scînteia, 1969, nr. 8 221. S-a ajuns la o suprapunere, săptămînalul repetînd sîmbâta cile ceva din ceea ce televiziunea a spus deja. cinema, 1969, nr. 4, 10. + Care este destinat să se desfăşoare timp de o săptămînă, care durează o săptămînă. Cf. resmeriţa, d., scriban, d. Am schiţat aici un fel de ţintar, un program săptămînal. vinea, l. i, 353. — Pl.: săptămînali, -e. — Săptămînă + suf. -al. SĂPTĂMÎNÂR, -Ă s. m., adj. (în dicţionarele din trecut) 1. S. m. Muncitor angajat cu săptămînă. Cf. budai-deleanu, lex., i. golescu, c., gheţie, r. m., bărci an a. 2. Adj. Săptămînal. Cf. alexi, w. — Pl.: săptămînari, -e. — Săptămînă -f suf. -ar. SĂPTĂMÎNĂ s. f. Perioadă de şapte zile consecutive care se socoteşte (la noi) de luni dimineaţa pînă duminică seara şi care se repetă de cincizeci şi două de ori Intr-un an, constituind o diviziune calendaristică; p. g e n e r. perioadă de şapte zile consecutive. Pos-tescu-mă de doauo ori în săptămînă. coresi, ev. 11, cf. 16. Să-ţi iarte toate păcatele tale cealea ce ai greşit în ceastă săptămînă trecută (cca 1580). gcr i, 24/30. Sfîrşaşte cu ceasta săptămînă de nuntă, po 98/24, cf. 295/28. De va întră dine în bisearică... să nu se facă leturghie pînă 1 săptămînă (a. 1640). gcr i, 91/12. Foarte de demeneaţă in dzua dinţii a săptămînii, veniră la mor mint (cca 1660). id. ib. 230/2. N-au trecut săp-tămîna şi veni jalbă din tîrg la divan. m. costin, ap. gcr i, 199/19. Acum o săptămînă (a. 1670). gcr i, 207/30. Carii să vor căsători, popa să dea ştire la be-searică mai nainte de o săptămînă (a. 1675). id. ib. 217/31. O sută şi 68 de ceasuri sînt în săptămînă (a. 1691). id. ib. 293/32. Întîia săptămînă după rusalii (a. 1693). id. ib. 309/17. S-au veselit 2 săptămîni cu feluri de feluri de mnzîci. neculce, l. 154, cf. 256. Ţrecînd. 3 săptămîni, au flămînzit şi ei şi caii lor (în- ceputul-sec. XVIII), mag. ist. ii, 12/20, cf. i, 281/29, anon. car., lex. mars. 212. Îi ţinea cu vorbe cite trei săptămîni (a. 1773). iorga, s. d. vii, 40. Cu o săptămînă înainte (a. 1777). gcr ii, 113/7, cf. 136/39. Mai curînd decît pîn în 2 săptămîni după Paşii nu să pot găti (a. 1789). iorga, c. i. iii, 237. într-acesl loc, în toată săptămînă de două ori şi de trei ori plouă, amfilohie, g. 45/14. Precum spun cărţile doreşti, De şapte ori într-o săptămînă S-au bătut voinicii ţigăneşti. budai-deleanu, ţ. 337. Tîrgul de afară — cu obor dă vite — următori pă toată săptămînă (a. 1811). doc. ec. 110. Lucrul la pădure îl vom începe îndată, în săptămînă viitoare (a. 1820). bul. com. Ist. iv, 239, cf. lb. După şese săptămîni. . . vor pute a să în-turna pe la casele lor. ar (1831), 5532/15. Peste tri săptămîni iarăş ne putem întoarce aice. draghici, r, 6/6. Congresul a ţînut 7 săptămîni. asachi, l. 51/4. După un timp mai scurt sau mai lung (cam în patru septămîni) observăm . . . următoarele semne . .. va-sici, m. ii, 74/18. Vor sluji cu rîndul cîte o săptămînă, schimbîndu-se din duminică în duminică, regul. org. 498/6. Merse în sat la Domneşti. . . zăbovind vro douL săptămîni. mag. ist. i, 140/19. N-au putut suge k pieptul maicii sale numai vro cîteva săptămîni. bărac, t. 7/24. Nu să poate să mai îngăduiţi o săptămînal Numai opt zile. Că pînă atunci mă voi înlesni de bani, pr. dram. 251. Copiii se vor scălda numai o dată pe septămînă. fatu, d. 56/4. Zilele săplămînei se numera cu numirile numerordinale, aristia, plut. xxx iii2/9, Am petrecut două săptămîni vesele, negruzzi, s. i, 68. Minutele ca orele, zilele ca săptămînele, lunile ca anii trec. sion, p. 88. îmi luai ziua bună de la bătrînul marinar care mă găzduise în vreme de patru săptămîni, alecsandri, o. p. 276. N-a venit acasă de e opt stă-mîni. jipescu, o. 34, cf. 30. Mînuşiţe, ce făcurăţi De-atîtea săptămîni ? eminescu, o. iv, 370. Nu era mai mult decît două săptămîni de cînd se măritase, creangă, p. 114, cf. 86, 136. Nu ieşisem din casă de vreo sâptă-mînâ. car agi ale, o. vii, 553. în toată împărăţia M ţinu veselie mare o săptămînă întreagă, ispirescu, l. 2, cf. 24, 32. încă o săptămînă cel mult şi sărmanul de el se duce. delavrancea, s. 148, cf. 56. Doctorul> mi-a spus că peste o săptămînă eşti bine. vlahuja, s. a. ii, 453, cf. iii, 116. în săptămînile astea, Moş Teacă stă mai rău ca un candidat înainte de alegeri, bacalbaşa, s. a. i, 52. Abia am lăsat să treacă o sâptă■ mînâ şi m-am dus să-l vaci (a. 1889). plr j, 241. N-ai venit la noi o săptămînă. coşbuc, p. i, 173. Dâ-mi nişte oloi de in, să pot mînca mazărea asta bătută, că-i, făcută de o săptămînă. d. zamfirescu, t. s. 11. 0 nuntă mare ţinea două şi chiar trei săptămîni. iorga,' c. i. i, 181, cf. 38. Şi mai este-o veste . . . Peste-o sâptă- mînâ Mărităm pe Floare, gog a, poezii, 124, cf. 111, Cit s-a muncit, sărmana, întreaga săptămînă Să-şi facă albă faţa şi moale pielea mînii. iosif, v. 168. Timp de cîteva săptămîni n-am deschis alte cărţi de citire decît codurile de legi. brătescu-voineşti, î. 37. Şi nouă o să ne priască vacanţa asta de două săptămîni, agîrbiceanu, a. 33. Peste vreo săptămînă, cînd se sculară de la masă, Ruja trase pe moşneag spre grajd, gîrleanu, n. 23. După două săptămîni de grăunţe şi de săceală, Pisicuţa. . . reintrase în deplinătatea formelor alese şi drăgălaşe pe care i le însămnase soiul.; hogaş, dr. i, 158, cf. 167, ii, 150. George a fost hirotonisit acum patru săptămîni. rebreanu, i. 307, cf, id. R. i, 48. La o serie de fapte din textul in extern nu se dă ziua săptămînii. bul. com. ist. iii, 127. Peslt trei săptămîni conservatorii veneau la putere, m. i. ca-ragiale, c. 98. O săptămînă a stat pe gînduri. bassa-rabescu, v. 225, cf. 183. în cursul ultimelor săptă.' mîni. . . au avut loc, la Geneva, convorbiri, titulescu, d. 124. Pe drumul ăsta lung . . . De-o săptămînă mt-\ gem către Nil. topîrceanu, p. o. 66. Iar acum iouh săptămîni ai avut şi un guturai, camil petrescu, u. n. 77, cf. id. p. 105. Pleca pentru o săptămînă ori pentru o lună şi revenea irezistibil atrasă îndărăt,5 săptămînă - 189 - SĂPTĂMÎNĂ c. petrescu, î. ii, 227, cf. 124. Uşa mare de la cramă Este scoasă din ţîţîni, Că-i în toi cules de poamă De vreo două sâplămîni. d. botez, f. s. 90. Mama merita in fiecare săptămînă să-l vadă. sahi a, n. 59. Avii-sese, în ultima săptămînă, o purtare ciudată. g. m. zam-firescu, m. d. ii, 116, cf. id. sf. m. n. i, 56. Toate zilele de peste săptămînă, la un loc, mi s~au părut mai scurte ca ziua aceea, cocea, s. i, 9. Cele două săptâmîni de vacanţă la ţară îi rotunjiră obrajii, teo-doreanu, m. i, 12. Nu trecea o săptămînă ... . să nu fie sfîrtecat un bou. voiculescu, p. ii, 317, cf. i, 110. Cine pînă luni dimineaţa, în cealaltă săptămînă, nu se vâ pleca, va cunoaşte mînia măriei sale. sado-veanu, o. xii, 261. Mă întorsei după trei săptămini cu cinci cupiţe de făină de mălai, dan, u. 201. Nu m-am putut dezmetici o săptămînă. arghezi, b. 140, cf. id. l. 262. A stai în pat o săptămînă. călinescu, o. i, 29. Fură ţinuţi în Institutul antirabic vreo cîteva săptâmîni. blaga, h. 20. Se însurase de vreo două săptâmîni. bogza, a. î. 80. Trece rar săptămînă fără să moară careva, stancu, m. i. 131. Pînă în două săp-tămîni vine poate poruncă de la guvern, pas, l. i, 10. De pe terasa cufundată în întunerec. . . puteau urmări în toată voia filmul săptămînii. vinea, l. i, 105. Lucrasem peste iarnă un barcaz mărişor şi nu-l dădusem la apă decît de vreo două săptâmîni. tcjdoran, p. 40, cf. 9. A bolit o săptămînă, învelit în prişniţe. t. po-povici, se. 13, cf. 300. în pomi, nimfele fluturilor lăsate în urmă cu o săptămînă se deşteptau, barbu, princ. 21, cf. id. g. 19. Am jucat în piese repetate o săptă-mînâ-două. t iulie 1964, 9. O săptămînă am umblat aşa, bombănind şi suduind. lăncrănjan, c. ii, 21. Duminicile gătesc mîncare pentru toată săptămînă. il mai 1965, 33. Nu mai venise pe la JBistra de două săptâmîni. v. rom. ianuarie 1965, 53. Chefui au de-o săptămînă. vulpescu, p. 56. Foarte frecvente sînt numele date după ziua diri săptămînă . . . în care s-a născut animalul, l. rom. 1967, 171. Dacii nu cunoşteau săp-tâmîna. h. daicoviciu, d. 191. Cunoaştem destui regizori care termină un spectacol în două săptămini, şi ştim care sînt rezultatele, t iulie 1968, 6. Parcurse... cei cinci sute de kilometri înfr-o săptămînă. magazin ist. 1968, nr. 11, 83. Cei doi s-au certat violent în ultima săptămînă. breb an, a. 33. Era cu cîteva săptămini înainte ca ecluza să fi intrat în exploatare provizorie. scînteia, 1969, nr. 8 177. Astăzi ii o săptămînă De cînd umblam prin grădină Cu iubita mea de mînă. jarnîk*— bîrseanu, d. 82, cf. 207. Că mi-i nevasta be-teagă, N-o spălat cămeşi di-o lunî, Di-o lunî şi-o săp-tămînî. mat. folk. 1 426. Cînd măntnci fasole în săp-tămîna întăi din postul mare, faci bube. şez. vi, 23. Ni-o plouat două stămîni. graiul, i, 474. O trecut poate ca o stămînă, două, şi numai ce s-aude c-o murit împăratul tării aceleia, vasiliu, p. l. 80. Stămîna asta n-am lucrat nimic. Com. din bilca — rădăuţi. Duc şinstă şî la moaşă şî la naş, la şasă stămîni. arh. folk. iii, 49, cf. 58, 93. Facim [masa mortului] la şesi saptamînri. alr ii/i mn 88, 2 720/95, cf. ib. 88, 2 720, a v 25, vi 16, 26. Nici mai mult să haiduceşti, Niqi mai mult să zăboveşti Decît şase săptămini. balade, ii, 291, cf. iii, 50. îşi ia nutreţ în car pentru boi, să aibă o săptămînă dă zile. o. bîrlea, a. p. ii, 498, cf. 518. Decît o săptămînă vrabie, mai bine o zi şoim. zanne, p. i, 66. Calicului să-i dai toată săptămînă şi să nu-i dai sîmbăta, te înjură, id. ib. v, 115. S-au plimbat o săptămînă şi au plîns o sută de ani încheiaţi, se spune cînd cineva suportă mari neajunsuri pentru un avantaj de scurtă durată, id. ib. ir, 676. Q Sâp-tâtmîna (cea) mare (sau a Paştilor, a patimilor, popular, a deniilor, regional, neagră, a chinului) — ultima săptămînă înainte de Paşti. Cf. i. golescu, c. De ce nu vâ astîmpăraţi în mănăstiri şi să vă căutaţi de suflet} măcar în săptămînă patimilor? creangă, p 110, cf. marian, s. r. ii, 212, şăineanu2. Din săptă-mîna mare domnul dă să-i facă bogata luminare pe care o va ţinea în mîini în noaptea de înviere. iorga* c. i. i, 163, cf. resmeriţă, d. Tragedia din săptămînă patimilor atinsese o culme nebănuită. G. m. zamfi-rescu, sf. m. n. i, 57, cf. scriban, d. în săptămînă mare... să nu prea lipeşti sau spoieşti, căci e rău de boală. şez. iii, 123. Nu-i bine să mănînci grăunţe ferte sau cucoşi în săptămînă mare. ib. vi, 23. De-ţi curge sînge din nas în săptămînă mare, vei fi bolnăvicios peste vară. pamfile, b. 60, com. ciauşanu. Joi, în săptămînă mare, Merg feciorii la cat ane. folc. mold. ii, 485. Săptămînă Paştilor (sau, popular, a sărbătorilor, luminată, regional, a Paştilor mici, a albilor, ^ a negrilor, a nedeii, a Tomii, a blajinilor, a mironosiţelor) = săptămînă care începe cu duminica Paştilor. în săptămînă luminată e iarmaroc mare. caragiale, o. vii, 450. Românii din Bucovina cit şi cei din Transilvania şi Banat cred că cel ce moare ... în săptămînă luminată . . . intră cle-a dreptul în rai. marian, î. 43. Vom face anul acesta la Iaşi, în joia săptămînei luminate de după Paşii, întîia noastră întrunire (a. 1893). plr i, 412, cf. şăineanu2, resmeriţă, d. Cele 40 de zile, din vinerea săptămînei luminate şi pînă joi înainte de rusalii, fac azi în amintirea mea o lacună curioasă. GALACTION, O. 240, Cf. SCRIBAN, D., COm. CIAUŞANU. i*\ Săptămînă albă (sau a brînzei > = prima săptămînă dlH^rcrs^ulH^aştilor (în care biserica ortodoxă permite să se mănînce lapte şi derivatele lui); (regional şi în sintagmele săptămînă nebunilor, a bondrişilor, a ouălor, a peştelui) ultiina săptămînă înaintea începerii postului Paştilor. Au ars Brăila marţi în săptămînă albă. ureche, let. i, 12/16. Miercuri în săptămînă albă(a. 1738). bul. com. ist. iv, 74. Şi cînd am scris fost în săptămînă brînzii (a. 1815). iorga, s. d. xvx, 301, cf. baron zi, l. 98, marian, s. r. i, 114, 115, 256, 257, şăineanu2. în săptămînă brînzei, numită şi săptămînă albă, nu e bine să. ie lai. candrea, f. 32, cf. resmeriţă, d., scriban, d. Joia. în săptămînă brînzii. . . sătenii fac turtă cu brînză. ulieru, c. 110. în săptă-mîna brînzei să nu te speli la cap. şez, iii, 123. Săp~ tămîna brînzei şi postul păresimilor să nu te spurci, adică să nu mănînci carne. ib. xii, 170, cf. alrm ii/i h 253. Săptămînă învîrstată (sau, regional, vîrstatâ9 a hîrţii, hîrUască, de harţi, mistreaţă, curată, tărcată, a cătărigelor, a clisei, a ai cil or) = penultima săptă-mînă înainte de începerea postului Paştilor (în care biserica ortodoxă permite să se mănînce carne, în afară de miercurea şi vinerea); (regional) eîrneleagă, harţi. în săptămînă hîr ţii sau cîrneleaga, Moş Va~ sile. . . aduce feciorului său trei purcei, creangă, a. 107, cf. şez. viii, 160, alrm ii/i h 252. (Regional) Săp-tămîna cu harţi (sau hîrţească, popistrită, pestriţă, a fariseului, a moşilor, de carne, învîrstată) = a treia săptămînă înainte de începerea postului Paştilor (în care biserica ortodoxă permite să se mănînce carne miercurea şi vinerea); harţi, eîrneleagă. Cf. alrm ii/i h 251. (Regional) Săptămînă negrilor = a doua săptămînă după duminica Paştilor. Cei ce mor a doua săptămînă după Paşti, numită a negrilor, sînt cei mai nefericiţi oameni, pentru că se duc de-a dreptul in iad. marian, î. 43. O L o c. a d j. şi a d v. Cu săptămînă = (pe) timp de o săptămînă. Am avut rînd cu săptămînă la alţi arendaşi şi ne da mertic de mîncare (cca 1830). iorga, s. d. vii, 19. Nu te văd cu săptămînă Şi eşti negru ca şi tina. bîrlea, l. p. m. ii, 39. (Regional) De săptămînă — (care este) de serviciu pe timp de o săptămînă. Aflasem că eşti de săptămînă. sadoveanu, o. ix, 81. Prinşii... îi duceau răzăşii de săptămînă să-i năpustească în ocne. id. ib. xii, 256. ^ Loc, a d v. Pe săptămînă = în fiecare săptămînă, săptămînal ; in interval de o săptămînă. Divanul... să se facă de trei ori pe săptămînă (a. 1780). gcr ii, 125/6. Să aibă ceauşul să ia de la toate prăvăliile cîte 1 para pă săptămînă (a. 1824). doc. ec. 323. îmbăierea de apă limpede, curată şi proaspătă.. ., o dată pe săptămînă. episcupescu, practica, 12/20. O gazetă ce se va da într-o coală şi jumătate pe săptămînă şi care va fi poli-tico-literară. cr (1829), 25/2. Acest curier va pleca de două ori pe săptămînă din Bucureşti (a. 1829). plrî, 2024 SĂPTĂMÎNĂ - 190 - SĂPUN 19, La Eghipt au mai ieşit şi o gazetă tipărită o parte arăpeşle şi alta turceşte, şi să împărţeşte de două ori pe săptămînă. cr (1830), 3832/25. Ar fi păcat ca să las această limbă, de vreme ce o învăţ numai o dată pe săptămînă şi că costisăşte atît de puţin. kogXlnIceanu, s. 90. Mădularile eforiei să vor aduna o dată pe săptămînă la un loc holărîl. regul. org. 393/7. Zimbrul va ieşi de două ori pe săptămînă (a. 1850). plr, i, 138. Această frumoasă reprezentaţiune se dă. . . de patru ori pe săptămînă. ghica, c. e. i, 40, cf. 105. Am hotărît să tipărim această revistă o dată pe săptămînă. în plr ii, 123. Ce făceai cu două vedre de spirt pe săptămînă? brXtescIj-Voineşti, î. 147. în oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămînă Un bătrîn şi o bătrînă ... Merg ţinîndu-se de mină. minulescu, vers. 198. Bela trăise... cu Sultana o noapte pe săptămînă. G. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 18. Bătrînii posteau cîte o zi, două, trei pe săptămînă. călinescu, c. o. 46. Ne vedeam aşa, cam o dată pe săptămînă. preda, r. 39, cf. 250. Tirajul gazetei lui Bolliac scade.. . apare luni de zile doar o dală pe săptămînă. ist. lit. rom. ii, 338. A viziona două sau chiar trei filme pe săptămînă e acum un lucru obişnuit, scînteia, 1966, nr. 6 894. S-ar putea... face o oră pe săptămînă, nu mai mult, ca să nu supraîncărcăm programul, cinema, 1968, nr. 7, iv. Din săptămînă în săptămînă sau săptămînă de săptămînă = săptămînal. Din săptămînă in săptămînă să dea la cutie fieşcare prăvălie cîte parale i~ (a. 1824). doc. ec. 322, cf. 328. Publicaţiile revistei vor lămuri mai de aproape, săptămtnă de săptămînă, acest program• în plr ii, 27. Din. săptămînă în săptămînă, ieşeau de la marele vizir amlhărl. sado-veanu, o. xii, 325. Cu săptămînile = timp de mai multe săptămîni; p, ext. timp (relativ) îndelungat. Umbla vara prin munţi cu săptămînile. vlahuţX, s. a, iii 399, Bunicul tatei.. . pleca de acasă cu săptămînile. stancu, d. 481. Cum unii lipseau cu săptămînile, tinerii voştri prieteni luau asupra lor sarcinile acestora, tudoran, p. 52. <0> E x p r. (Popular şi familiar) A fi (sau a intra) In săptămînă oarbă (sau chioară), se spune despre cineva care nu-şi dă seama de realitate, care.acţionează pe negîndite. Tu eşti intrat In săptămînă oarbă, dar ai să deschizi curlnd ochii şi ai să te căieşti amar. sadoveanu, o. xviii, 570. (Regional) Este în săptămîni, se spune despre o femeie lăuză. Cf. alr ii/i h 124/235. 4 Spec. (Urmat de determinări, de obicei în genitiv) Perioadă de 7 zile consecutive dedicată (în mod oficial) unei anumite activităţi. în cadrul Săptămînii prieteniei româno-sovietice, zilele trecute a avut loc... un simpozion In cinstea sărbătoririi teatrului sovietic, contemp. 1948, nr. 110, 14/3. Săptămînă cărţii sovietice constituie un eveniment de seamă al vieţii culturale a poporului nostru, scînteia, 1953, nr. 2 798. A organizat... o săptămînă festivă de concerte, m 1968, nr. 11, 41. în martie., se va desfăşura „săptămînă primăverii“, gî 1968, nr. 935, 2/3. U.n ecou deosebit de favorabil în rîndul opiniei publice belgiene... a avut recent Săptămînă culturii române, scînteia, 1969, nr. 8 221. Mi-au propus să organizăm in Bologna o săptămînă de artă românească, contemp. 1971, nr. 1 282, 5/5. + (La pl.) Timp nedeterminat, care cuprinde un număr de zile considerat (relativ) mare; vreme, perioadă (destul de) îndelungată. Te 'urmăreşte săptămîni Un pas făcut alene, O dulce strîngere de mîni, Un tremurat de gene. eminescu, o. i, 189, cf. 167. Zile, săptămîni, luni, avea de umblat, gîr-leanu, l. 13. Săptămîni întregi, din douăzeci şi patru de ceasuri dormea cel mult două. m. i. caragiale, c. 66; Soarele nu se mai arătase de săptămîni. c. petrescu, î. i, 132. Săptămîni şi săptămîni în şir i-am furnizat maldăre de imprimate, cocea, s. i, 174. După umblet de săptămîni, Urcan se întorcea acasă, tot pe jos. dan, u. 41. Sălciile... i s-au înşiruit pe amîndouă malurile ... aşteptlndu-l săptămîni întregi să apară, bogza • c, o. 209. Săptămîni de zile rămase tăcută, stancu, r. a. ii, 110. Frigurile... reizbucneau, zgllţtindu-i săptămîni întregi trupul slăbit, tudoran, p. 51. Pe masa de alamă zăceau.., pahare eu dungi uscate, uitate acolo de săptămîni. preda, r. 65. Unităţile din partea aceasta luptau de săptămîni întregi pe pămînt unguresc, v. rom. octombrie 1964, 34. îl purtasem luni, săptămîni, nopţi, şi zile. vulpescU, p. 57. întlr-zierile ajung la săptămîni şi luni. gî 1968, nr. 932, 2/5. + Perioadă de şase zile lucrătoare consecutive, care începe luni şi sfirşeşte sîmbătă. Cf. resmeriţX, d. Lefurile se dau, la toate fabricile, la sflrşitul săptămînii. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 201. Am fost obişnuiţi din moşi-strămoşi să lucrăm toată săptămînă şi duminica să ne odihnim, stancu, d. 447. Cunoşti sistemul meu: săptămînă de şase ore. vinea, l. ii, 244. In mahala răsunau gramofoane, şi pînă tîrziu se simţea bucuria sflrşitului de săptămînă, a slmbelei. barbu, g. 369. — Pl.: săptămîni şi (învechit) săptămlne. — Şi: (Învechit) septămînă, (regional) stămlnă s. f. — Lat, septimana. SĂPTĂMÎNCcĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui săptămînă. Cf. gr. s^ vii, 79, sfc vi, 95. — Săptămînă + suf. -ucă. SĂPTEMBĂft subst. sg. v. septembrie. SĂPTÎMBRI subst. sg. v. septembrie. SĂPTEMVERE Subst. sg. v. septembrie. SĂPTJiMVIRE subst. sg. v. septembrie. SĂPTÎMVIRIE subst. sg. v. septembrie. SĂPTEMVRE subst. sg. v. septembrie. SĂPTEMVRI subst. sg. v. septembrie. SĂPÎTCĂ s. f. (Regional) Săpăligă (1) (Bîrsana — Sighetu Marmaţiei). alr sn i h 28/353, cf. sfc vi, 95. — Pl. r săpuche. — Sapă1-!- suf. -ucă. SĂPUIOR s. m. (Bot.; prin Olt.; adesea la pl.) Să-punariţă (Saponaria officinalis). Cf. borza, d. 156, h ix 122. — Pronunţat: -pu-ior. — Pl.: săpuiori. — Săpun + suf. -ior. SĂPULÎGĂ s. f. v. săpăligă. SĂPULlŢĂ s. f. (Regional) Săpăligă (1). Cf. i. GOLESCU, c. — Pl.: săpuliţe. — Sapă1 + suf. -uliţă. SĂPtnV s n., s. m. sg. I. S. n. Sare a unui acid gras cu un metal (alcalin), produs obţinut prin sapo-nificarea acizilor graşi sau a grăsimilor cu soluţii care conţin de obicei liidroxid de sodiu sau de potasiu şi care serveşte la spălarea corpului, a rufelor, în diverse procese tehnice şi industriale etc.; bucată din acest produs. Cf. anon. car., lex. marş. 244. Sopon rău de casă (a. 1743). bul. com. ist. i, 227. Clnd vei vrea să speli arginturile să faci spumă cu săpun, mîn-cXrile, 121/11. 1 săpun, 19 lei turceşti, 1 păreche foarfeci (a. 1760). iorga, s. d. x, 224. Sopon bun (a. 1792). uricariul, iv, 131/8. 2 pe sopon de au spălat cămeşile (a. 1794). bul. com. ist. iV, 128. Am fost scris dumitale pentru neşte săpun (a. 1798). iorga, s. d. xiii, 36, cf. budai-deleanu, lex. Săpun de Veneţia, calendariu (1814), 184/25. 3 ocă săpun prost (a. 1817). dog. ec. 176, Un calup sopon (a. 1818). bul. 2037 SĂPUN - 191 - SĂPUNAR com. ist. iv, 143, cf. drlu, lb. 10 dramuri de săpun de cel alb, bun. episcupescu, practica, 368/18, cf. I. golesc v, c. 12 caice au venit cu marfă... de Ţari-grad, săpun, rachiu, bumbac, nuci, peşte, cr (1832), 1241/9. Face... comerţ cu sopon, apă de trandafir, uni de roză. asachi, l. 50V5. De douâ ori pe săplămină fac şi feredei de săpon. kogălniceanu, s. 90, cf. va-lian, v., polizu. De fabrici de săpun, de polasă, şi de alte multe, nici pomeneală, ghica, c. e, iii, 72. Podul corăbiei, spălat cu sopon şi grijii, luceşte, alec-sandri, o. p. 313. Noi gindeam să-ţi dăm sopon şi fringhie. creangX, o. 152. Iorgu insă... mănlncă el caşul şi-i dă in loc un cocoloş de luminare. .. tăvălit in răzătură de săpun, caragiale, o. i, 6, cf. iii, 254. îi dele un săpun, un peplene şi o perie, ispirescu, l. 128. Două ocă de sopon. contemporanul, ii, 215, cf. ddrf. Formaţiunile politice ce se înjghebează cînd la dreapta, cînd la stingă sînt efemere, băşici de săpun fără consistenţă. în plr i, 521, cf. alexi, w. Cutii strălucitoare de chipuri frumoase, pentru săpun sau ciocolată, iorga, c. i. i, 107, cf. iii, Vil. Numai săpunul ridică materiile grase şi celelalte murdării cari să găsesc pe piele, bianu, d. s. Lucruri de ale gospodăriei: săpun în lespede, în calupuri,... furci,... lopeţi. conv. lit. XLiva, 658. Industrializarea grăsimilor se mai faCe mai ales în scopul de a căpăta luminări şi săpun, pamfile, i. c. 56, cf. id. b. 35, 61, 63, 70. Punînd mina pe prăjiturile oprite pentru mama Uţica, începe să le frămînte în mîini, să le frece cum freci săpunul cînd te speli. brXtescu-voineşti, p. 37. Zoii albi, ca de săpun, curgeau de pe calul care se scutură cu putere, agîrbiceanu, a. 186. Simţul gustului deveni pervers şi pe cînd dinsul refuza orice aliment, mînca cu lăcomie săpun, babeş, o. a. i, 186. Glasul se stinse gol ca o băşică de săpun, rebrbanu, r. ii, 72. N-am avut şi fabrică de săpun ? camil petrescu, u. n. 60. îl loveşte din prag un miros dospit şi închis, de parfum prost, de săpun, de apă zăcută, c. petrescu, î. ii, 195, cf. 157. N-am nici unsoare de cizme, nici de arme. Şi săpunul nu ne-a sosit încă de la Galaţi. bhXescu, o. a. i, 64, cf. 177. Mă spăl în toate dimineţile şi serile cu sopon. vlasiu, d. 220. [Rufele] răspîn-deau un miros tare, de săpun în calup, teodoreanu, m. iii, 30. Săpunul este cel mai bun curăţilor al murdăriilor şi necurăţeniilor de pe trup. voiculescu, l. 280. Aduse înlr-o strachină făină aspră de mălai şi sopon şi lăsă pe călători să-şi cureţe pulberile şi să-şi limpezească feţele, sadoveanu, o. xiii, 262, cf. ix, 224. Era trandafiriu şi tînăr ca o faţă de copil din reclamele de... săpun de toaletă, arghezi, l. 245, cf. id. b. 154. Pulberea de stele de pe cer îşi schimba ţesătura mereu, aşa cum şi-o schimbă o spumă fină de săpun care se topeşte. cXlinescu, e. o. i, 122, cf. id. o. ii, 65. în mîinile uscate, scheletice, ţine o cutie cu cîteva bucăţi de săpun vechi, bogza, a. î. 243. Se spală pe mîini cu apă fiartă şi cu săpun, stancu, ş. 54. Şi-a luat din geamandan un prosop, un săpun, şi a pornit spre malul Borcii. v. rom. martie 1954, 44. Trăgea cu briciul ştirb pe 6brazul muiat.. . cu săpun, pas, l. i, 62. Numai cu săpunul o să-i dăm la cap exanlematicului. h. lo-vinescu, t. 297. Ctrciumarul... a umplut prăvălia cu făină şi cu mălai, a cumpărat salam şi zahăr, ca-lupi de săpun, drojdie de bere. barbu, g. 97. Prevenirea bolii se face prin... spălarea cu apă şi săpun, abc sXn. 330. începu iarăşi să dea cu săpun rufele, v. rom. noiembrie 1964, 49. Săpun uitat dinadins acolo, pe ţărm,... ca să ajfă marea cu ce face clăbiici. so-rescu, u. 63. Te dezumfli ca o băşică de săpun! lXn-crXnjan, c. ii, 256. Veneam din Belgia, impresionat de spălatul trotoarelor cu peria şi cu săpun, contemp. 1969, nr. 1 177, 10/1. Eu portul mi-l voi cerni. Dar cum facu să-l cernesc, Că mai tare-l săpunesc Cu săpun de la Turda, Măi bădiţă-n ciuda la. jarnîk—bîr-seanu, d. 236. Să-mi trimită cămeşa. .. Frumuşel că mi-oi spăla-o Nici cu apă, nici cu-ncrop, Nici cu oca de sopon, Numai cu lacrimi de om. marian, î. 504. Să treacă Iorgu calare Cu cămeşă mîndră floare Spalată de fată mare Cu sopon de trei parale, şez. i, 13, cf. 37. Leşia de ciucălăi cu sopon prost e cea mai bună doftorie [pentru rapăn], ib. iii, 175, cf. 12. Merge hîda la zăton Cu o cute de sopon, Să se spele ca de domn. bud, p. p. 55. La rîie... cu o apă tare de sopon a unge părfile trupului cele pătimitoare. şez. x, 121. Io-s albă fără sopon, Hireşă ca şi de domn. bîrlea, l. p. m. n, 16. Mîndra mea s-o sopon'it Cu sopon d’e-un zlot (Le-argint Şî lot neagră ş-o rămas. t. papahagi, m. 62. Spălăm chimeşîle cu sopun. alr 637/5. Doi săpuni, ib. 641/131. Două dărăburi de sopon. ib. 641/315. Sorponim cu sorpon. alr sn iv h 1 224/95. [Rufele] le freacă cu săpun. ib. h 1 224/833. A pus apă la foc, l-a scăldat cu săpun. o. bîrlea, a. p. i, 240, cf. ii, 332. Cum se spală cămeşa. . ■ Hai, puico, să te-rwăţ eu, Cu apă de la pîrău, Cu sopon din sînul tău. folc. mold. i, 111. Săpun ai cumpărat, săpun mînînci. zanne, p. iii, 357. O (în superstiţii) Să nu iei săpunul din mînă de la nimeni, că le vei certa cu cineva. şez. vi, 55. De săpun, cînd îl faci, să nu te miri că-ţi curge sîngele din nas. ib. xii, 157. După ce faci săpunul şi-l pui pe poliţă şi crapă singur, e rău de moarte. ib. 172. O Expr. (Regional) A faee (pe cineva) cu săpun şi cu apă rece sau a trage (cuiva) un săpun = a certa aspru (pe cineva); a face cu ou şi cu oţet, a trage o săpuneală, Cf. zanne, p. iii, 358. (Regionpl) A striga la săpun = a striga tare. id. ib. + Clăbuc de săpun (I). Cf. lb. Apa nu curgea decît cîteva ore pe zi... Rămîneam cileodală cu săpunul pe faţă. preda, i. 83, cf. alrm sn i h 338/95. + (La pl.) Sorturi de săpun (I). Cînd se întorcea, aducea un car încărcat cu lucruri mărunte: cercei, mărgele, săpunuri, leslemele. sion, p. 130. Săpunurile solubile sînt de 2 feluri: moi şi lari. bianu, d. s. Săpunuri... de ras, toaletă, medicamentoase, nica, l. vam. 217. S-a întors nepăsătoare la pălăriile aruncate pe mese,... la maldările de ciorapi şi la cutiile cu săpunuri, c. petrescu, î. ii, 226. Săpunurile parfumate strică... pielea, voiculescu, l. 280. Tase, priceput la chimie, face săpunuri fine. călinescu, c. o. 70. + Săpun de pămînl = argilă fină, de culoare vînătă, care bătută cu apă face spumă, folosită pentru îndepărtarea grăsimii de pe lina prelucrată In industria textilă; argilă smectică. Pămînlul acesta, frecat în mînă cu apă, face un fel de spumă, care spală ca şi săpunul, de unde s-a şi numit săpun de pămînt. i. ionescu, d. 364, cf. geologia, 29. II. S. m. sg. (Bot.; regional; şi în sintagmele săpunul calului, BRANDZA, FL. 190, GRECESCU, FL. 103, PANŢU, PL., SIMIONESCU, FL. 248,, BORZA, D. 156, H iii 117, 261, v 35, vi 105, săpunul popii, cade, enc. agr. IV, 243, borza, d. 156, floare de săpun, borza, d. 156, ALR i 1 911/270, 335, 337, 341, 345, 357, sopon de flori, alr i 1 911/270, rădăcină de săpun, borza, d. 156, săpunul cîinelui, h ix 153, săpunul păsăricii, ib. v 208, soponu broaştii, alr i 1 911/223) Săpunariţă (Saponaria officinalis). Cf. caba, sXl. 100, borza, d. 156, alr i 1 911/118, 870. — Pl.: (I) săpunuri şi (regional) săpune (Alr i 641), (m.) săpuni. — Şi: (învechit şi regional) săpon, sopon, sopfin, sorpAn (anon. car., h xviii 168), (regional) sapon (alr i 641/18), saptin, sorpon, (învechit, rar) sopin (alexi, w.) s. n. — Lat. sapo, -onis. SĂPUN vb. I v. săpuni. SĂPtnvAR s. m., adj. 1. S. m. Persoană care se ocupă cu prepararea sau cu vlnzarea săpunului (I); (învechit, rar) săpungiu, săpungia. Săpunarii care fac săpun (sfîrşitul sec. XVII), iorga, s. d. v, 240. „Lupaşco, ficiorul lui Dumitraşco săponariului de Focşani“, vinde vie la Grozăşti (a. 1699). id. ib. vii, 61, cf. budai-deleanu, lex., drlu. Le ia ispravnicii de tot săpunarul cîte 3 ocă săpun pă lună (a. 1820). doc. ec. 242, cf. LB, i. golescu, c. Săpunari..., dulgheri 2039 SĂPUNARĂ - 192 - SĂPUNEALĂ (a. 1835). doc. ec. 599, cf. valian, v. Săpunarii... de acum triainle să-şi lucreze meseria lor lot din josul marii mănăstirii Radului Vodă. regul. org. 530/14, cf. polizu. Săpunar, fumar, grădinar. bXlĂşescu, gr. 140/27. Luminărarii şi săpunarii exercită eu multă osteneală meseria lor. i. ionescu, p. 428, cf. ddrf, barcianu. Se îndrepta lumea ca în zilele de paradă spre Podul Mogoşoaiei:. . . săpunari şi lumînărari de la Bărăţie, cavafi din gura piefii. d. zamfibescu, r. 5, cf. AI.EXI, W., şXlNEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D. Breasla soponanlor la biserica Ziua Crucei. n. a. bogdan, c. m. 178, cf. cade', nom. prof. 44, scriban, d., leg. ec. pl. 292. Era grevă. . . Trec'. .. să văz . . . cum s-au purtai turnătorii şi săpunarii noştri, pas, z. iv, 232. Tot atunci îi aflăm în Bucureşti pe primii săpunari. g. barbu, a. v. 37, cf. 83. 2. Adj. (în sintagma) Cartof săpunar {¡şi substantivat, m.) = soi de cartof de calitate superioară, de formă lunguiaţă, cu miezul alb-roz. Cf. enc. agr. i, 668, DM, DEX. 3. S. m. (Bot.; prin sudul Transilv. şi prin nordul Munt.) Săpunariţă (Saponaria officinalis). Cf. aLr i 1 911/122, 786. — Pl.: săpunari. — Şi: (învechit) săponăr, sopo-nar s. m. — Săpun 4- suf. -ar. SĂPUNARĂ s. f. v. săpunare. SĂPUNARE s. f. (Bot.; învechit) Săpunariţă (Saponaria officinalis). Cf. valian, v., polizu, baronzi, L. 144, LM. — Pl.: săpunari. — Şi: săpunâră s. f. valian, v., POLIZU. • — După lat. saponaria, numele ştiinţific al plantei. SĂPUNARIŢĂ s. f. Plantă erbacee cu' tulpina dreaptă, cu frunze de forma vîrfului de suliţă, dispuse cîte două faţă în faţă, cu flori, trandafirii sau albe asemănătoare cu garoafele, care creşte în lunci sau pe marginea drumurilor, folosită ca nutreţ pentru vite, în medicină (pentru poftă de mîncare, pentru proprietăţile ei sudorifice şi depuraţive etc.), iar rizomul -ei, cunoscut şi pentru însuşirea de a scoate petele de pe stofe, este întrebuinţat la prepararea săpunului (I); odagaci (2), ciulin, (popular) săpunel (II 1), (învechit) săpunare, săpunărică, (regional) berbecei, grozdică, juni, mieluşei (v. mieluşel III 3), săpuior, săpun (II), săpunar (3), săpunaş (II 1), săpunioară, săpuniţă, săpunăriţă, soponaică, spu-mariţă, Văcărică, văcăriţă, buruiană-albă, mărariu-ca-lulul (v. mărar), sansiu turcesc de cîmp (v. saschiu 4) (Saponaria officinalis). Cf. i. golescu, c., grbcescu, fL. 103. Săpunariţă... Decoctul de floare se bea pentru curăţirea sîngelui. n. leon, med. 67, cf. BIANU, D. S., PANŢU, PL., CADE, SIMIONESCU, fl. 248. Săpunari ţa... se dă în boale de piele, voi-CULHSCU, L. 280, cf. BUJOREAN, B. L. 392, ENC. AGR. Iv, 243, SCRIBAN, D., BORZA, D. 156. — Pl.: săpunariţe. — Şi: (regional) soponăriţă s. f. borza, d. 156. — Săpun + suf. -arifă. SĂPUNAŞ s. n., s. m. I. S. n. Diminutiv al lui săpun. 1. Cf. săpun (I). Cf. i. golescu, c., resmeriţă, d. 2. Supozitor (Împotriva constipaţiei) făcut dintr-o bucată mică de săpun (I); săpunel (I 2). Cf. bianu, d. s. Ii. S. m. (Bot.) 1. (Munt. şi prin Olt.; de obicei la pl.) Săpunariţă (Saponaria officinalis). Cf. borza, O, 156, ii iv 84, v 389, alr i 1 911/748, 750, 792, 960. 2. (Regional) Feciorică (Hemiaria incana). Cf-borza, d. 83. — Pl.: (I) săpunaşe, (II) săpunaşi. Săpun -f suf. -aş. SĂPUNĂReAsĂ s. f. (în dicţionarele din trecut) Femeie care se ocupa cu prepararea sau cu vînzarea săpunului (I). Cf. i. golescu, c., barcianu, alexi, w. — Pl.: săpunărese. — Săpunar + suf. -easă. SĂPUNĂRICĂ s. f. (Boţ.; învechit) Săpunariţă (Saponaria officinalis). Cf. polizu, cihac, i, 240, ddrf, barcianu, alexi, w., borza, d. Í56. •*» Pl.: săpunărici. — Şi: săponărică s. f. cihac, i, 240. — Săpunare -f siif. -ică. SĂPUNÂRÎE s. f. I. Fabrică sau atelier în care se face săpun (1). 62 tăbăcării. . ., 1 săpunărie . .., 2 povarne de rachiu (a. 1832). doc. ec. 501, cf. i. golescu, c. Bucureşti... are... 100 fabrici, cum: săpu-nării S, povarne 10, berării 5. genilie, g. 215/28, cf. valían, v. Magazie de scinduri, fără tavan, alături cu săpunăria după uliţă de lingă lacu Cişmegiului (a.1842). doc. éc. 774. Asemenea trebuinţă fiind.. .să-punăriile din lăuntru oraşului . ., să-şi lucreze meseria lor tot din josul morii mănăstirii Radului Vodă. regul. org. 530/13. Trebuie să zicem tot acestea şi despre grasele ape din săpunării. brezoianu, a. 41/7, cf. polizu, barcianu, alexi, w., tdrg, cade. Dezvoltarea săpu-năriilor indică, desigur, progresele igienei, g. barbu, a. v. 38, cf. scriban, d. 2. Prăvălie în care se vindea săpun (I). Cf. i. golesc o, c., CADE. 3. Sortimente de săpun (I).‘ Cf. tdrg, cade. — Pl.: săpunării. — Şi : (învechit) săponărie s. f. cihac, i, 240. — Săpun -f suf. -ărie. ‘ SĂPUNĂRÎT s. ti. Dare care se percepea în ţările române de la cei care fabricâu (sau vindeau) săpun (I). Cf. i. golescu, c.-, valían, v. Căminăritul, fumă-ritul, gărdurăriiul, săpunăritul. .. şi lot felul de altă luare şi avaeluri ce se lua pe seama a feluri de slujbaşi. regul. org. 26/12.' în afară de văcărit, mai sînt amintite:... cotăriiul (pe cólul dé stofă vîndui în prăvălii), săpunăritul (pe fabricile dé săpun) etc. oţetea, t. v. 52. în 1695 apare săpunăritul, birul pe fabricarea şi vînzarea săpunului, cv 1949, nr. 5, 24, cf. m. d. ENC. — Săpuft + suf. -ărit. SĂPUNĂRÎŢĂ s. f. (Bot.; regional) Săpunariţă (Saponaria officinalis). CV i. golescu, c., pontbriant, d., barcianu, alexi, w., voiculescu, L. 280, BORZA, d. 156, ALR i 1 911/26, 30, 160, 825. — Pl.: săpunăriţe. — Şi: soponăriţă s. f. alr i 1 911/30. — Săpun + suf. -ăriţă. SĂPtJNE vb. III v. supune. i SĂPUNEAlA s. f. I. 1. (Rar) Săpunire. Cf. resmeriţă, d., scriban, d. 2. (Mai ales la pl.; la sg. de ofiicei cu sens colectiv) Clăbuc de săpun (I), spumă de săpun; apă cu săpun. Fereduială cu apă şi cu săpuneală. ap. cade, cf. tdrg. Din săpuneli răsăreau ţepoşi -perii mari ai bărbii, v. rom. martie 1953, 161, cf. m. d. enc., dex. Calul era tot alb de spume, gîndeai că-i săpunit cu săpunele, aşa era de asudat, reteganul, p. i, 26. Decît roabă turcilor, Mai bine lac broaştelor, Soponele fetelor, bibi-cescu, p. p. 275. Eu mă duc, mtndră,-n cătane, Tu 2050 sXpuneL - isă SĂPUNI rămîi şi-mi spală haine, Şi le spală-n soponele, Le limpezi in lăcrămele. bîrlea, l. p. m. ii, 140, cî. 1.6, ALR SN II h 513, LEXIC REG. II, 81. 3. F i g. (Familiar) Dojană, ceartă, mustrare (severă). Redactorul găsi cu cale să mă cruţe de săpuneala cunoscutului meu militari, sbiera, f. s. 132, cf. şXineanu2, resmeriţX, d., cade, iordan, stil. 370, scriban, d. Să ne lămurim...., începu Coco Conduraky> pot rivindu-şi manşetele rotunde şi tari, ca şi cum ar fi voit să le suflece pentru grozava săpuneală pe care o pregătea, c. petrescu, a. r. 32, cf. M. D. enc., dex. ■O Loc. vb. A-i trage (sau a-i da) o săpuneală (cuiva) = a) a săpuni (2) (pe cineva). îmi pare rău c-a prins de veste la timp şi a schimbai vorba, că i-aş fi tras o soponeală. hogaş, dr. ii, 10. Felul cum preotul se poartă cu el în vremea din urmă l-ar îndreptăţi să-i tragă o săpuneală bună. rebreanu, i. 149, cf. puşcariu, l. r. i, 358. O să-i tragă regele o săpuneală de-o s-o fină minte, stancu, r. a. v, 164. Cînd o să afle Rolaru deisprava ta, vcd! vai! ce săpuneală-ţi trage, beniuc, m. c. i, 434. Noroc că Gherasim dormea..., altminteri i-ar fi tras o săpuneală ca la baia de aburi, tudoran, p. 271. Pe loc iti trăgea o săpuneală şi-fi arăta calea cea dreaptă, v. rom. iunie 1967, 62, cf. m. d. enc., dex. I-a dat o soponeală bună. şez. ix, 148, com. din ţepeş vodX — cernavodX; b) (rar) a bate (pe cineva). Com. din loman — sebeş. 0> Expr. A primi (sau a Incasa, a mlnca) (o) săpuneală — a fi (aspru) dojenit, certat, criticat. S-a dus la tîrguială Şi-a mîncat o soponeală. zanne, p. v, 630. Au primit o săpuneală bună şi sanefiuni. il martie 1961, 13. II. (Bot.; regional) 1. (în forma soponeală) Ochiul-boului (Aster alpinus). Cf. barcianu, alexi, w. 2. Aster laevigatus. Cf. borza, d. 26. — Pl.: săpuneli şi (regional) săpunele. — Şi: (regional) soponeâlă, sopuneălă (alr sn ii h 513/36), sorponeâlă (ib. h 513/64), supuneălă (ib. h 513/76) s. f. — Săpuni -f suf. -eală. SĂPUNfiL, -EÂ, -ÎCĂ subst. 1. S. n. Diminutiv al lui săpun (I). 1. Cf. săpun (I). Cf. i. golescu, c., cade, m. d. enc., dex. 2. Supozitor (împotriva constipaţiei) făcut dintr-o bucată mică de săpun (I); săpunaş (I 2), Cel mai în-deniinat şi mai înlesnicios mijloc de slobozirea încuie-turii mistuielii este săpunelul. episcupescu, practica, 483/3, cf. 110/21 . Punerea unui glistir sau unui săpunel. piscupescu, o. 251/14, cf. ddrf, bianu, d. s. Tot din ... [săpun] facem săpunele ee se vîră în şezutul copiilor mici. voiculescu, l. 280, cf. scriban, d., m. d. enc. II. (Bot.) 1. S. m., s. f. (Popular; mai ales la pl.; şl, regional, în sintagma soponele domneşti, alr i 1 911/266) Săpunariţă (Saponaria offieinalis ). Cf. COTEANU, PL. 21, LB, I. ^GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZU. Avea un obraz Sa floarea săpunelului, alb şi dulce, delavrancea, s. 43, cf. ddrf, brandza, fl. 190, barcianu, alexi, w., şXineanu2, bianu, d. s., tdrg. Firele se scot... şi apoi se spală în flori de săpunel cari fac un fel de spumă ce curăţă oricari pete. pamfile—lupescu, crom. 52, cf. resmeriţX, d., panţu, pl., cAde. Florile mari de săpunel ce seamănă cu garoafele. SIMIONESCU, FL. 216, cf. DS, BUJOREAN, B. L. 392. Fetele strîng soponele, românită, măzăriche şi păiuş de pe marginea cărărilor. sAdoveanu, o. i, 406, cf. enc. agr., scriban, d. Albe flori de săpunea, în vcd trece stea de stea, Cîntecul ogoarelor, Fratele popoarelor. corbea, a. 53, cf, bulet. grXd. bot. v, 67, BORZA, d. ¿56, h ii 142, v 279, vii 182, 438, xi 192, xvn 226, şez. xv, 125, alr i 1 911. 2. S. m. (în forma soponei) Mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pămînt şi cu flori mari roşii- purpurii; (regional) cimbrişor, cimbru (Thymus co-mosus). Cf. panţu, pl., borza, d. 169. 3. S. m. (Regional) Vălul-miresei (Gysophila mu- ralis). Cf. borza, d. 79. » 4. S. f. (La pl.) Plantă erbacee cu frunze lanceo-late şi cu flori albastre, cultivată ca plantă ornamentală; (regional) dumitraş, salbăI-moale, sălci-oară (I 3), seînteiuţe, vineţele, floarea-sfintei-Mării, stele-chineze (Aster novae-angliae). în ogradă... se prăjeau în soare straturi de flori mirositoare, azi demodate: busuioc..săpunele, gura-leului. brXescu, a. 28, cf. borza, d. 26. 5. S. f. (La pl.) Aster laevigatus. Cf. borza, d. 26. 6. S. f. (Regional; la pl.; în forma soponele) Flori-de-toamnă (Aster salignus). Cf. borza, d. 26. 7. S. f. (Regional;' la pl.) Seînteiuţe (Aster novi-belgii). Cf. borza, d. 26. — Pl.: săpunei, -ele. — Şi: săpunică s. f., (regional) săpon61 (lb, brAndza, fl. 100, bianu, d. s., panţu, pl., cade, borza, d. 26, 169) s. n., s. m. soponâi (brandza, FL. 190, PANŢU, pl., enc. agr., borza, d. 169, şez. xv, 125, alr i 1 911/302) s. m., soponele s. f. pl., sopuni‘1 (alr i 1 911/69), soiponel (cotbanu, pl. 21, alr i 1 911/90, 249) s. m., sorponfle (alr i 1 911/63) s. f. pl., sujjunil (h vii 182) s. m. — Săpun + suf. -el, -ea. — Săpunică: cu schimbare de suf. SĂPUNGIA subst. (Sîrbism învechit, rar, în Ban.) Săpunar (1). Cf. a:non. car. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Din ser. .sapuiulziia. SĂPUNGÎU s. m. (învechit, rar) Săpunar (I). Cf. DDRF. — Pl. : săpungii. — Săpun + suf. -giu. SĂPUNÎ vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) freca cu (apă şi cu) săpun (I), a (se) acoperi cu clă-buci de săpun (pentru a spăla sau a se spăla); p. ext. a (se) spăla cu săpun (I). Cf. anon. car., budai-deleanu, LEX., DRLU, LB, I. GOLESCU, C., DDRF, BAH- ciânu, alexi, 'w.,: şXineanu 2, resmeriţX, d., cade. Singur, pe un bolovan, maiorul deşirat îşi săpuneşte trupul osos. c. petrescu, î. i, 298. îl freca cu nisip pînă i se roşea pielea, îl săpunea din belşug, apoi... îi turna în cap gamela cu apă. brXescu, o. a. i, 81. Reproducătorii... fac baie zilnic şi sînt soponiţi şi pieptănafi. sadoveanu, o. xix, 70, cf. scriban, d. Udă şi săpuneşte burta, stancu, d. 335. îi ajutam doctoriţei Margareta să se săpuneze pe spinare. vInea, l. i, 70. Tu, bade, aşa-ai gîndit Că dacă mă vei uri Eu portul mi-l voi cerni, Dar cum facu să-l cernesc, Că mai tare-l săpunesc Cu săpun de la Turda, Măi bădiţă-n ciuda ta. jarnîk—bîrseanu, d. 236. Schim-burile-ţi s-or negri, Cine fi le-a soponi? marian, î. 536. Că cine săponeşte şi faţa şi-o rumineşte Mult în lume că plăteşte, reteganOl, tr. 162, cf. id. p. i, 26, caba, sXl. 100, Sărută-mă, mtndră dragă, Pînă mi-i cămaşa neagră... Dacă mi-o voi soponi, Trei şi patru mi-oi găsi. bîrlea, l. p. m. ii, 12, cf. 16. Mîndra mea s-o soponit Cu sopon d'e-un zlot d'e-argint, t. pa-pahagi, m. 62. [Rufele] lie săpunim cu săpun, alr sn iv h 1 224/2. [Rufele] le săpuneşte, ib. h 1 224/36. [Rufele le] sorponeşte. ib. h 1 224/64, cf. ib. h 1 224, mat. dialect, i, 93, 287. O A b s o 1. Să nu săpuneşti cînd speli foşca (geanta) de vînătoare (dacă e de cînepă), că n-ai noroc la vînat. gorovei, cr. 237. O Refl. pas. [Rufele] să supunesc. alr sn iv h 1 224/76. Numai rufele mai fine se săpunesc, ib. iv mn h 1 224/141. Spec. A(-şi) muia barba cu clăbuci de săpun (I), înainte de,ras. I-a tuns scurt barba, i-a săpunit-o bine şi la urmă i-a ras-o cu perdaf. 2054 SĂPUHlCĂ - 194 - SĂRA CARAGIALE, O. I, 168, Cf. ŞĂINEANXJ2, RESMERIŢĂ, D., cade. Ion Ozun îşi săpuneşte barba îndelung, c. pe-trescu, c. v. 216, cf. scriban, d. îi înfăşură în jurul gîtului un prosop alb şi începu să-l săpunească pe îndelete, contemp. 1954, nr. 402, 4/1. începu să se bărbierească cuprins de-o nelinişte încordată, grea. Se săpuni repede, v. rom. august 1954, 78. Bărbierii... se apucară să le săpunească obrazul, tudoran, p. 198. Permite ii-mi la gît şervetul să vi-l pun Şi să vă săpunesc cu-n delicios săpun, t iulie 1964, 57. îşi săpunea cu atenţie barba neagră, bănulescu, i. 104. 2. Tranz. F i g. A dojeni, a certa, a mustra1 (2), a critica (cu asprime); a trage o săpuneală. Cf. zanne, p. iii, 359. Directorul îl chemase de acasă şi-l săpunise rău de tot. i. botez, b. i, 207, cf. iordan, stil. 370. L-ar fi cunoscut ministrul că e după beţie şi l-ar fi săpunii, pas, l. ii, 19, cf. M. d. enc., dex, mat. dialect., i, 287. — Prez. ind.: săpunesc. — Şi: (rar) săpunâ vb. I, (regional) săponi, săpuni, soponi, sopuni, sorponi, suplini vb. IV. — V. săpun. SĂPUNÎCĂ s. f. v. săpunel. SÂPUlVlfiRĂ s. f. Cutie sau vas mic in care se ţine săpunul (I) de toaletă; savonieră. Cf. bul. fil. vi, 37, DL, DM, SFC I, 119, 120, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -ni-e-. — Pl.: săpuniere. — Săpun + suf. -ieră. Cf. savonieră. SĂPUN1FICĂRE s. f. v. saponificare. SĂPUNIOĂRĂ s. f. (Bot.; regional) Săpunariţă (Saponaria officinalis). Cf. i. golescu, c. — Pl.: săpunioare. — Săpun -f suf. -ioară. SĂPUNfRE s. f. Acţiunea de a (s e) săpuni 0) şi rezultatul ei; (rar) săpuneală (I 1). Cf. budai-deleanu, lex., ddrf. Cu pălăria pe ceafă, frecîndu-şi mîinile ca pentru săpunire, domnul Deleanu cobora din vagon, teodoreanu, m. iii, 250, cf. 247. + S p e c. (Text.) Operaţie de finisare la vopsirea şi imprimarea textilelor, care constă intr-o baie de săpun (I) la temperatura de fierbere. Cf. ltr2. + Fig. (Familiar) Certare, dojenire, mustrare sau criticare (aspră) a cuiva. Cf. săpuni (2). — Pl.: săpuniri. — Şi: (învechit) săponire s. f. CIHA.C, i, 240. — V. săpuni. SĂPUNIT1 s. n. Faptul de a (s e) săpuni (1). Cf. ddrf, resmeriţă, d., m. d. enc., dex. Lăutu cămeşilor, soponitu şi fiertu. alr ii 3 365/219. — Şi: (regional) soponit s. n. — V. săpuni. SĂPUNIT2, -Ă adj. Care este frecat cu (apă şi cu) săpun (I), care este acoperit cu clăbuci de săpun (pentru a fi curăţat); p. ext. spălat cu săpun (I); (regional) curat (prin spălare cu săpun I); s p e c. care este muiat cu clăbuci de săpun (I), înainte de ras. Cf. budai-deleanu, lex., drlu, ddrf. Bolnavii... îmbrăcaţi în cămăşi curate, săpuniţi şi periaţi, aşteptau. c. petrescu, î. ii, 70. O barbă bine săpunită e pe jumătate bărbierită, id. c. v. 216. Nu vorbi prostii, îşi întoarse Jurca spre el obrazul săpunit pe jumătate. t. popovici, s. 257. Jupîneasade gazdă.. . Avea nişte mîni albe şi săpunite, mîndrescu, l. p. 218. Am pus şaua pe doi cai Şi m-am suit sus la rai. .. Ce-am văzut m-am bucurat, Trupuri albe soponile, De păcate izbăvite. şez. i, 14. Dară care mi-i urîtă, Umblă albă, sopo-nită, cu Cămeşa tot ghilită Şi mie mi-i tot urîtă, ib. vm, 62. Stau fetele şi mă-ntreabă De ce port cămeşă neagră? Eu le spun c-aşa mi-e dragă. Soponită mi-e urîtă. Neagră mi-e rînduluită, Că mi-e inima cernită: bud, p. p. 51. Nişte mini albe soponite, Ca nişte ga-roafe-nflorite. folc. mold. i, 440. — Pl.: săpuniţi, -te. — Şi: (regional) soponit, -ă adj. — V. săpuni. SĂPUNÎŢĂ s. f. (Bot.; prin Mold. şi prin Munt.) Săpunariţă (Saponaria officinalis). Cf. alr i 1 911/558, 776. — Pl.: săpuniţe. — Şi: soponiţă s. f. alr i 1 911/558. Săpun + suf. -iţă. SĂPUNdS, -OĂSĂ adj. (învechit) Care conţine săpun (i); pe bază de săpun; cu aspect de săpun. Cf. i. golescu, c. Pătimaşul, spre a se vindecă, pune peste toată partea plastronul soponos. cornea, e. i, 55/6. Pe dinafară unge mădulările cu alifia sopo-noasă. id. ib. 63/29, cf. 30/18, pontbriant, d., cihac, i, 240, barcianu, alexi, w. — Pl.: săpunoşi, -oase. — Şi: soponos, -oăsă adj. — Săpun + suf. -os. SĂPUŞOĂRĂ s. f. 1. Diminutiv al lui sapă1 (II); s p e c. (regional) săpăligă (1). Cf. cuv. d. bătr. i, 300, lex. marş. 224, ddrf, resmeriţă, d. Luaţi nouăzeci şi nouă de săpuşoare, Nouăzeci şi nouă de hirlecioare. marian, v. 226, cf. alr sn i h 28/531, FD ii, 151. 2. (Prin Transilv.) Tîrnăcop. Cf. ddrf. — Pl.: săpuşoare. — Şi: săpşoâră s. f. cuv. D. BĂTR. I, 300, LEX. MARS. 224, DDRF. — Sapă1 + suf. -uşoară. SĂPtiŢĂ s. f. (Regional) Săpăligă (1). Cf. alr sn i h 28, fd ii, 160, iv, 262. . — Pl.: săpuţe. — Sapă1 + suf. -uţă. SĂRĂ vb. I. Tranz. 1. (Folosit şi absol.) (Complementul indică alimente) A pune, a presăra sare (1) pentru a potrivi gustul; (regional) a sărui. Cf. anon. car., lex. mars. 243. Să iai peaştile dupe ce-l vei griji şi să-l sari şi să presări cu sămînţă de molotru pisat, mîncările, 15/1, cf. budai-deleanu, LEX, DRLU, LB, I. GOLESCU, C., VALIAN, V., ISER, POLIZU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, cade. Pun sare. Gust în vîrful lingurii. Mai trebuie. Iar gust şi iar sărez, sadoveanu, o. xii, 630, cf. scriban, d. [Roşiile] le tăiarăm în feliuţe, le sărarăm, le savurarăm. stancu, r. a. ii, 232. Ficatul nu trebuie sărai înainte de a fi fript. s. marin, c. b. 15. Capră neagră... O-mpuşcară..., în oală neagră o băgară, Cu sare neagră o sărară, şez. iv, 21. Săr mîncarea. alr sn iv h 1 104/349, cf. ib. h 1 104. Cum vei săra, aşa vei mînca. zanne, p. iv, 102. (Refl. p as.) Toată jărtva cu sare să sară. n. test. (1648), 53v/26. Să vezi oul cum se sară. negruzzi, s. i, 5. Nu se sărează înainte de a fi puşi la prăjit, s. marin, c. b. 163. ■0’ Fig. Minciunile fiarse, coapse, sara, pipara, înghiţi şi bori. cantemir, ist. 223. <0> E x p r. A-şi săra inima (sau sufletul) = a simţi o satisfacţie deosebită (în urma unei răzbunări). încai mi-am sărat sufletul: i-am dat eu dumneaei ce i se cuvenea, caragiale, ap. cade. Joe... acum era încredinţat că-şi va săra inima cu fericirea omenirei. ispirescu, u. 93, cf. zanne, p. ii, 204, tdrg. Va veni şi vremea mea, bîtule, să-mi săr inima. conv. lit. xlîv2, 551. Parcă-i părea bine că se aţi (ci oamenii, ca să-i poată veni şi lui mai lesne să-şi sare inima, rebreanu, r. ii, 171. îşi săra inima cu cîteva înjurături, g. m. zamfirescu, m. d. ii, 358. Să vină cu adevărat o vreme să-şi săreze şi robii inimile pentru toate răutăţile ce stau asupra lor. sadoveanu, 2066 SÂRAC - 195 - SĂRAC o. xvii, 214, cf. cade, scriban, d. Nu puturăm scăpa de ei... Ne sărarăm cel puţin inima, stancu, d. 285. (Regional) A-şi săra sufletul cu cineva = a face un rău cuîva, a avea pe cineva pe conştiinţă. Cf. mat. dialect, i, 234. + (Complementul indică alimente) A adăuga, a pune sare (1) pentru a' conserva; p. e x t. a conserva prin adăugare de sare (1). Ce să facă (cugeta in sine-şi) cu rămăşiţa cărnii. . ., să o sar nu am vas. dhAghici, h. 85/9. (Refl. pa s.) Scoţindu-se . . . brînza, se sară şi se baie în băşici, bur-duşe şi putini, stoian, păst. 57. Blocurile de slănină se sărează, călinescu, c. o. 259. O E x p r. (Regional) A săra (pe cineva) să nu se Impută = a bate rău (pe cineva). Cf. zanne, p. iv, 104. + T r a n z. (folosit şl a b s o 1.) şi refl. A da, a conferi sau a căpăta un gust (mai) sărat2 (2). Spune că sarea romană nu prea sărează, cinema, 1969, nr. 7, 9. Se adaugă sare, mai puţină decît s-ar cere la gust, deoarece supa scade la fiert şi se mai sărează, s. marin, c. b. 39. 2. Fig. (Regional; complementul indică oameni) A certa, a dojeni; a jigni, a ofensa (cu vorba) (Girişu Negru — Salonta). lexic reg. ii, 87. — Prez. ind.: sărez şi (regional) sar, săr. — Lat. salare. SÂRÂC, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj., s. m. şi f. (învechit şi regional) (Copil) orfan. Tată siracilor, giudeţ văduolor, Dumnedzeu în loculu svîntu al său. fsalt. hur. 552/23. Să cer[c\ete săracii şi văduole întru scră-biia lor. cod. vor. 116/18. Să fie fiii lui săraci şi muiarea lui văduo. psalt. 235, cf. 195. Vădua şi săracul nu-i obidireţi. po 253/11. Cu armă voi omorî pre voi şi vor fi muierile voastre văduo şi feciorii voştri săraci, ib. 253/16. Iaste... săracilor miluitoriu, văduolor hrănitoriu (a. 1633). gcr i, 84/27. Încă aCea casă de să va afla că iaste a niscare cuconi săraci, nu va fi domnească; iară de să va afla că acei săraci au vrun ispravnic pre toate bucatele lor, .. .'■ atunce... să plătească, prav. 77, cf. 414. Să fie feciorii lui rămaşi săraci şi muierea Iui văduvă (a. 1652). mag. ist. i, 128/25. Vor putea aştepta şi ei după moartea lor mult bine pre săracii lor (a. 1685). gcr i, 278/11, cf. 278/6. Toată văduva şi săracul să nu le faceţi rău. biblia, (1688), 55x/39. Pentru cea văduvă şi pentru cei săraci făcu DJumneJrfzău acest lucru (a. 1692). gcr i, 307/11, cf. anon. car. Am socotit să-ţi scriu doar mi-ai putea însemna două copile sărace..., de nu s-cir putea afla sărace, fie şi cu mamă (a. 1740). iorga, s. d. xxi, 239, cf. lb. M-au oprit arăiîndu-mi un cap ţintuit în poarta curţii ... — Vită-te, doamnă, acesta-i bărbatul meu, tatăl copiilor acestora, care au rămas săraci. NEGRUZZI, S. I, 147, cf. DDBF, CADE, VÎRCOL, V. 99. Au rămas copaii săraci, gr. s. i, 138, cf. alem i/ii h 308, com. din jina — sebeş. C-am crescut fată săracă ŞÎ far’ mumă şi far’ tată. folc. olt. — munt. i, 157. Nu e sărac cel ce n-are tată şi mamă, ci cel ce n-are învăţătură bună. zanne, ap. cade. <(> (Cu determinări introduse prin prep. „de“) Pruncii carii vor fi rămas săraci de părinţi (a. 1645). ap. tdrg. Era.. . sărac de părinţi, dosoftei, v. s. octombrie 44T/13. Bămăind şi săracă de tată, o au fost dus muma dumneaei în Ţara Ardealului (a. 1682). bul. com. ist. ii, 237. Este un an de cînd am rămas săracă de mumă-mea (a. 1750). iorga, s. d. v, 385. Copiii săraci de părinţi nu era îndatoriţi a da nici un fel de bir. ist. am. 95v/15. Pruncul cel sărac de părinţi, micu, în contribuţii, iii, 135. Fieştecare a voastră lovire ne face sau văduve sau sărace de părinţi, beldiman, n. p. i, 21/18. Eu trebuia să rămîi sărac de părinţi, id. ib. 144/20. încă cit eraţi în faşă săraci de maică-aţi rămas, co-nachi, p. 49. Rămasără iri copii săraji d'e părinţi. o. bîrlea, a. p. ii, 231. o (Prin lărgirea sensului) O mîncat ţiganii cloşca Ş-o ramas puii saraci Şi le-o dat brînză de vaci. folc. mold. i, 70. 0» E x p r. (învechit) A rămine sărac de (cineva) = a pierde o fiinţă dragă care a decedat. Mi se umplu sufletul de întristăciune, căci rămăsei sărac de tine. neagoe, Înv. 176/10. Iară ucinicii mult plîngînd. . . rămasără săraci de dascălul lor cel dulce şi bun. dosoftei, v. s. septembrie 32r/31, cf. noiembrie 160r/10. Se află în mare primejdie ... a rămînea săraci de un aşa bun împărat, oorjan, h. i, 49/12. 2. Adj., s. m. şl f. (învechit) (Om) văduv. Că acea muiare au fudzit de la bărbat, ce noi nu am ştiut c-au fudzit, ce ne-am găndit că iaste o săracă (cca 1620). rosetti, b. 91. S-au pristăvit preoteasa Maria... şi ao rămasu popa săr acu (a. 1626). cuv. D. bătr. ii, 243/3, cf. 244/24. Încă de să va afla că acea casă iaste a vrea unii muiari sărace, nu va fi domnească, prav. 77, cf. 414. Şi să ştii că nu fî s-a naşte cuconul pînă nu ţi-i acoperi bărbatul cu ţărna. . . Şi preste şcase luni s-au împlui cuvîntul sp[1]/j/[u]/ih şi rămasă săracă. dosoftei, v. s. octombrie 93r/12. Toate femeile cele rămase sărace să să mărite, id., ap. tdrg, cf. anon. car. După moarte unchiu-miu . . . rămîind giupăneasa unchiu-miu lui Iordachi stolnicului săracă, s-au aşezat la sat la Păşcani (a. 1732). bul. com. ist. iv, 67. 3. Adj., s. m. şi f. (Om) lipsit de avere sau de bunurile materiale necesare vieţii, sărman (1), nevoiaş (1), (livresc) mizer (1), (învechit şi popular) neavut, nenorocit (2), (popular şi familiar) nepripcopsit (2), (învechit şi regional) mişel (I 1), (învechit) measer, neputernic, neputincios (2), (regional) s ă-răcoi (2)', obielos, pămîntit (2),(depreciativ) păduchios (1); p. ext. (om) care face parte din clasa socială (cea mai) de jos, (om) de condiţie socială modestă, (om) fără rang, (învechit) sărman (1). Şi te mîniai, şi cu limba badjocoreai şi dosădeai... Cu mînile ucideai săracii (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 452/6. Giudecaţi a săr acu şi measeru. psalt. 170, cf. 15. Cu milostenie de veri mîngîia săracii, aceaia iaste unsura capului tău. coresi, ev. 32. Şi era săraci cît nu-ş putea cumpăra mreaje noauo. id. ib. 211. Astăzi eşti bogat, iară mîine eşti sărac (a. 1642). gcr i, 96/28. Atăta rămase de sărac, .. . căi o picătură de apă n-avea pre ce să cumpere, varlaam, c. 284. De iaste vreun om de gios şi micşor şi sărac, să va ceria cu certare trupască. prav. 288, cf. 289. Vinde toi ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în ceriu. n. test. (1648), 25r/22, cf. iiT/ll. Trebuieşte şi să cade să judecăm pre toţi săracii pre dreptate (a. 1654). gcr i, 169/25. Sîntem nişte oameni săraci şi nu avem venit nici de o parte, neagoe, Înv. 167/6. S-cgiuţi şi săracul cu mînă-ndurată. dosoftei, ps. 34/14. Cela ce va da săracului nu va scădea niciodată, cheia, În. 20v/22. Preutul defăimă pre fămeaia pentru căci era sărac (ă) şi văduvă (a. 1692). gcr i, 300/16, cf. 291/21. Făcea boi de negoţ şi mînca iarna finalele oamenilor săracilor. n costin, let. ii, 21/24. Au luat plugul fratelui celui bogat şi l-au dat fratelui celui sărac, neculce, l. 11. După ce i-au murit părinţii, au sirîns toată avearea lor şi, chemînd săracii, o au răsipil numai într-o zi (a. 1698). gcr i, 321/17, cf. 326/26. Au cerut pînă 550 de pungi să dea; deci măcar că foarte peste putinţă era săracilor. . ., au făgăduit boiarii ca să dea aceşti bani. R. greceanu, cm ii, 134, c.f. 67, 73, 171: Să se facă milostenie la săraci în toate duminicile, antim, p. xiv. Săracului tu îi fii într-agiutor (a. 1710). gcr i, 365/11. Făcea multe supărări săracilor (a. 1718). uricariUl, v, 254/8. Să se socotească săracii şi mişeii (a. 1760). gcr ii, 68/20. Se bucura cum mînca săracul pîinea. bucavna, 46/8. Ca să se astîmpere, li se cade înfruntare şi înfrînare obrăzniciei lor, ca să se odihnească şi ceilalţi săraci de acolo, că mare pagubă le aduce cu neasiîmpărarea lor (a. 1783). bul. com. ist. iv, 113. Pentru puţină apă carea dai unui sărac cînd are lipsă, îţi făgăduiaşte Dumnezeu tot ceriul şi raiul. molnar, ret. 95/2. Să vază încă deaca iaste martorul sărac. id. ib. 106/3. Pofteaşle ca vrăjmaşilor să fie rău şi să fie săraci, ca să nu te împiadece pre tine (a. 1812). gcr ii, 208/10. îndatoritul fiind lipsit şi sărac, nu 2067 SÂRACi *- iáé - .gr'' ' • v“"' SÂRAC sloboade pravila ca să fie silit a sluji creditoriului său pentru banii datoriei, pravila, (1814), 23/9, cf. 22/12. în rtndul învăţăturii, alît copiii celor bogaţi cit şi celor săraci tot intr-un chip să să trăctăluiască (a. 1817). iorga, s. d. xii, 207. O maică binevoieşte să să afle între toţi copiii săi din care ... pe nici unul nu pofteşte să fie sărac, golescu, !. 70. Se mira... de dreptatea ce se făcea săracului împotriva bogatului, ple-şoianu, T. i, 88/15. Cîncl vei fi stăpînitor celorlalţi oameni, adu-ţi aminte că ai fost şi tu neputincios, sărac şi suferitor ca şi dînşii. id. ib. 98/25. De vor fi de părinţi săraci, se mai îndreptez cu truda muncii, iar de vor fi de părinţi cu stare de avere..., atunci se sălbătăcesc de tot. episcupescu, practica, 302/7. Un. biet dascalaş cu 50 lei pe lună, încunjurat de cîţina şcolari săraci, heliade, o. ii, 215. Soţietatea facerii de bine formată în acest oraş au hărăzit... 6 590 ruble pentru ajutorul săracilor, cr (1831), 113x/27. Minutul întru cgre un an să sfîrşaşie. .. este de mare interes pentru toţi oamenii, pentru sărac în zmerita lui colibă şi pentru stăpînitor în palatul său. marcovicî, , p. 3/8,. Oh! de ce nu m-am născut sărac! hrisoverghi, a. 46/8. Cîncl m-am însurat cu line, n-am fost nici tînăr, nici sărac. pr. dram. 213. Fiecare ducea acolo ce avea, şi seracii se ospăta din acele ce a adus bogaţii. asachi, L. 231/50. Săracul Cu necazul se hrăneşte, ca unul ce cu el creşte, pann, p. v. i, 135/10. Teseu ... convingea popoarele şi familiele a aproba propunerea; şi dintre săraci... curînd primiră îndemnul lui. aris-tia, plut. 25/26, cf. 114/20. îmi zice că nu e de cinstea mea să idu o fată săracă, negruzzi, s. i, 19. în machini omul laborios şi sărac vede surîzîndu-i averea şi libertatea. ghica, c. e. i, 65. [Boierii] trăiesc şi se hrănesc din sudoarea şi munca săracului care lucrează, id. ib. 72. Omul. .., cit de sărac, nu poate scăpa de coasa neîndurată a morţii, sion, p. 88. Eşti sărac, nu le bagă nimeni în seamă, filimon, o, i, 168, cf. 167. Din Fanar plecară, Săraci ca nişte iepuri şi-aici se-ndestulară. bolintineanu, o. 143, cf. 406. Mai tîrziu... ofrandele de valoare aduse zeilor servesc în parte şi pentru întreţinerea săracilor, conta, o. f. 370. Pe bănci de lemn. . . Stătea posomorită... O ceată pribegită, Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare, eminescu, o. i, 56. Vezi pe un rege ce-mpînzeşte globu-n planuri pe un veac, Cînd la ziua cea de mine abia cUgel-un sărac. id. ib. 130. Cel mai mare era harnic, grijuliv şi chiabur..., iară cel mai mic era serac. creangă, p. 37. A. început atunci pentru băiatul sărac frecuşul jugului vieţii. caragiale, 6. in, 19, cf. i, 236. Cită vreme vor fi să-răcenii leneşi, ei vor rămîne săraci şi eu stau flămînd. slavici, n. i, 11. El domni cu dreptate... ocrotind pe săraci, ispirescu, l. 32. A fost odată un om şi o femeie. Ei erau atit de săraci, încît n-aveau după ce bea apă. id. ib. 174, cf. 175. De, om sărac şi cu nasul în sus. delavrancea, s. 15. Să găzduiască... pe studenţii săraci, macedonski, o. iii, 81. Săracilor îmbrăcaţi mai bine li se punea în mînă mai mult. id. ib. 101. Era sărac, străin în Bucureşti, vlahuţă, s. a. ii, 45. Trebuie să dispară colosala disproporţie între bogaţi şi săraci, ionescu-rion, s. 170. E un biet muncitor ■sărac, care are o singură băgăţie: copilul, demetrescu, o. 102. Lasă pe Ionel, Nu gindi la el, Căci sărac e tare. coşbuc, p. ii, 145, cf. 1, 218. Ajungînd foarte sus şi puţind. răzbate şi pînă la cea mai înaltă culme a puterii şi strălucirii, a ştiut să rămîie modest şi sărac. iorga, p. a. 11, 39. Icoanele umile ale săracilor, id. c. 1. iii, 8. La casa de om sărac S-a gătat făina-n sac Şi n-avem să-ţi dăm . colac, goga, poezii, 106, cf. 33-Prin Oltenia se crede că stelele luminoase sînt ale bogaţilor, iar acele întunecoase sînt cile celor săraci, pam-isile, cer. 157. Crucile răsar din vegetaţia luxuriantă .d cimitirului săracilor, petică, o. 304. Un avocat ’ care s-ar hotărî şi s-ar ţine să nu ia decît pricini drepte ... ar rămînea numai cu clientela nedreptăţiţilor, obijduiţilor, săracilor, brătescu-voineşti, p. 45. îmi dau un bruş de brînză ori. o crestătură de slănină, să duc acasă,, ca o femeie bătrînă, singură şi săracă ce sînt. agîrbiceanu, s. 217. De ce l-ai făcut să cheltuiască. .., că doar bietul Todericări om sărac? hogaş, dr. îi, 101, cf. i, 77. Numai cei mai bogaţi beau vin..., în vreme ce săracii vor fi băut sau bere... sau mied. pârvan, g. 138. Oamenii modeşti şi săraci de aici... se mulţumeau cu excelentele şi solidele fabricate; locale. id. ib. 207. Aşa nevastă să-ţi iei; „Curăţică şi săracă, Să te asculte şi să tacă“, lungianu, cl. 59. La unul era înverşunarea. .., la celălalt numai dispreţul faţă de o rudă săracă, m. i. caragiale, c. 57. El însuşi a luat o fată săracă, fără nimica, numai pentru inimă. rebreanu, r. 96. Nu-i drept ca unii.care-s mai înstăriţi să mai ia păminţ, iar cei săraci să rămîie tot necăjiţi, id. ib, 193. -E acum un om sărac şi fără căpătîi. c. petrescu, î. ii, 151, cf. 249. Pe înserate... năvăleşte ... miros de pîine caldă ,. . şi mireasma călătoreşte printre crucile bogaţilor şi săracilor, i. botez, b. i, 34. Aşa-i, conaşule, da’ iacă, o samă nu beau şi-s tot săraci. brăescu,;o. a. i, 246. Mă legănam ca un copil de om sărac în copaie, g. m. zamfirescu, sf. m. N. i, 96. Lupta cu capitalismul... va fi uşoară în ziua cînd vom cuceri deplin sufletul săracului, id. ib. 155. Se recăsătorise cu o văduvă frumoasă şi săracă. teodoreanu, m. iii, 134. A rămas tot omul sărac din bojdeuca din strada Ţicău nr. 4. sadoveanu, o. xx, 51. Dacă hainele murdare şi toată ţinuta neîngrijită nu l-ar pune în rîndul săracilor, l-ai putea lua drept un fecior de gazdă mare. dan, u. 300. Dă-te la o parte, jupîne, să mai încăpem şi noi, ăştia mai săraci, la smînlînă, id. ib. 326. în Nănta numai familiile sărace mai vorbesc româneşte. pOşcariu, l. r. i, 225. Aşa să faci şi dumneata, că altfel ai să mori sărac, ulieru, c. 11. Buni băieţi, dar cam săraci, arghezi, s. v, 48. Omul de toate zilele mai poate să trăiască şi sărac, poetul, dacă n-are toate bucuriile vieţii la vreme, e lipsit (te avînt şi închipuire, călinescu, c. o. 38. înţelepciunea întinde atunci săracului o bucală de pîine. vianu, l. u. 127. Feericul e răzbunarea necăjiţilor şi săracilor, visul unei fericiri ieftine, fără complicaţie. ralea, s. t. i, 295. Se poate vedea şi astăzi casa unde a murit, sărac, cel mai mare geniu al Spaniei, Cervantes. id. ib. 343. Zamfira... era văduvă şi mai mult sâl-acă. camil petrescu, o. i, 21, cf. 14. îşi cumpără din lîrg talpă pentru opinci, iar cei mai săraci din ei, cîte o traistă cu mălai, bogza, a. î. 131, cf. 132. Dumneata, femeie, trebuie să fii tare săracă, stânci), r. a. iii, 93, cf. 383. Dădeau birul numai săracii. i>As, l; i, 16. Sînt copilul unui neam sărac... Bieţi români ce scormonesc pămlntul. beniuc, c. p. 9. Mama era o sfîntă. Avea săracii ei pe care-i ajuta, vinea, l. ii, 123. Casele de lemn Ale săracilor Sînt smulse ca nişte aripi de fluturi Şi azvîrlite în oceanu-n spume, jebeleanu, s. h. 37. Radu şi cu mine sîntem tineri şi săraci, h. LoyiNEşcu, t. 268, cf. 116._ Ah, efendi, sînt om sărac! ttjdoran, p. 207. Şi încă mare muli bine va mai face, fiindcă el este .partidul oamenilor săraci şi luptători. t. popovici, sé. 587, cf. 234. Se ajutau unul pe altul, că aşa-s oamenii săraci, barbu, g. 10. Demagogia ţine de cald săracilor, id. princ. 104. Oricine, Cîl de sărac, găseşte în ziua asta vin. labiş, p. 196. Săracii din sat îi lucrau pămînturile. horea, p. 48. Face milostenii pe la babe şi sărăci, ist. ut. rom. ii, 167. Elena este o moşiereasă caritabilă care. . . înzestrează pe tinerii săraci, ib. 557. I se mai păru... că-l tolerau ca pe-o rudă săracă, v. rom. ianuarie 1965* 24. Ţăranul rămas in: obşte poate fi socotit sărac nu în raport cu ceilalţi membri ai obştii, ci cu boierii, panaitescu, o. ţ; 47. Piraţi plecaţi să afle izvoarele comorii, întorşi săraci în porturi, rvulpescu, p. 95, cf. 45. Un subiect arhi-banal şi desuet, de operetă siropoasă, cu iînărul călăreţ sărac, cinema, 1968, nr. 1, ix. O fată de 18 ani, singură pe lume şi săracă, t iulie 1968, 40. Sărac şi orb, el slujea de peste 32 de ani spitalul. G. barbu, a. v. 82. Le revenea îndatorirea să îngrijească fără plată pe săracii din oraş. id. ib. 202. Drumul lung şi anevoios 2067 SÀRAC - 19'/ - SĂRAC déla modestia elevului sărac... pînă la suprema magistratură a ţârii, contemp. 1969, nr. 1 175, 9/2. Voinicel şi sprintenel, Dar sărac ca vai de el. alecsandri, p. p. 105. CA săracul n-are soare, Nici zile de sărbătoare. id. ib. 169. Ferice... De părinţii noştri... Că, ¡ deac-or trai, Săraci n-or mai fi. teodorescu, p. p. 11 412, cf. 296. Sfîntul soare, dacă-i soare, Şi tot după tine moare; Dară eu, fecior sărac, Cum să nu mor de-al tău drag? jarnîk —bîrseanu, d. 15. Dă-mă, maică, dă-mă, dragă, Dă-mă şi dup-uri sărac. id. ib. 275. Prin apropiere locuia o babă săracă, sbiera, p. 140, ci. 243. Eu mi-oi cătci mai sărac, Numai să-mi fie pe plac. marian, h. 5. Apoi era. . . sărac de n-avea chiar nimic, reteganul, p. v, 58. Da1 iubitu-s-o iubit Un feţior de om bogat C-o fată de om ser ac. id. tr. 16. 0 fost odată un moşneag ş-o babă aşa de saraci, că n-aveau la casa lor decît o găinuţă. şez. i, 279. A fost odată un om atît de sărac, încît nu avea nici ce să mî-nince. popesctj, b. ii, 47. Foaie verde lemn uscat, La ce, Doamne, m-ai lăsat Aşa voinic şi sărac ? bibicescu, p. v. 390. îşi au ei o casă cu chirie şi trăiesc ca oamenii săraci, muma şi fata lucrîrid pe la alţii, cătană, p.b. iii, 20. A fost un pescar, nici prea bogat, nici prea sărac, fundescu, l. p. i, 95. Foaie verde nucă seacă, Xu caut că eşti săracă, Că nu-mi trebuie boi, nici vacă, Xumai ochii tăi să-mi placă. mat. folk. 754, cf. 1 339. Omul sărac . . . n-avea cum să amăgească pe copii, să mi mai ceară de mineare, radulescu-codin, î. 165. Hei, tu, mîndrulioru mnen. . . Tata ţîie nu m-a da, Batăr că-s pruncă săleacă. ţiplea, p. p. 60. Fata sa-racă Mult lucră la cea găzdacă. bjd, p. p. 64, cf. 24. Se duce fratele cel sar ac la lucru, vasiliu, p. l. 68, cf. 77. Rău, Doamne, m-ai blestemat, Copil frumos şi sărac Şî slugă la al bogat, vîrcol, v. 80. Frunză verde liliac, Sărmanul omul sărac, pamfile, c. ţ. 306, cf. 304. Zis-am, zău, că nu-^mi trebuie O fată cu avuţie; Mai bine una săracă, Unde-oi mîna-o, să meargă, bîrlea, I. p. m. ii, 173. Să mustradză două fet'e, Una-i hîdă şi găzdacă, Una-i mîndră şi săracă, t. papahagi, m. II. Cea sărac-aşa zicea: Pă miñe badea mă ia. id. ib. 12. Frunză şi-un pelin, Voinicel strein, Sti'eiri şi sărac, Unde poposăşii, Gazdă nu găsăşti. ant. lit. pop. i, 20. Sint străin şi sînt sărac. Nimănui nu sint pe plac. balade, iii, 251. Bolbocean negustorea, Dar bănet fie cîştiga Cu săracii~l împărţea, id. ib. 346, cf. alr sn vi h 1 592. Place-mi fata hai săracă, Că cu mina ei să^mbracă. folc. transilv. ii, 463, cf. 389. Omu ăsta sărac avea şi doisprezece copii. o. bîrlea, a. p. ii, 345, cf. 46. Unde-s banii tăi cei mulţi? — I-am îngropat la copaci, Să-i găsească cei săraci, Să-şi cumpere boi şi vaci. folc. mold. i, 80, cf. ii, 106. Au tă-bărit pe el fi orile, ca nevoile pc sărac, zanne, p. i, 418. Bogatul nu crede niciodată celui sărac, nice sătulul celui flămînd. id. ib. iv, 112. Mai bine slugă bogată decît stăpîn sărac. id. ib. 593. Bogatul greşeşte şi săracul îşi cere iertăciune, id. ib. v, 83. Săracului nu-i trebuie pungă. id. ib. 551. Ochii săracului sînt în mîi-nile bogatului. id. ib. Nu plăteşte bogatul, ci săracul. id. ib. 552. La omul sărac nici luleaua nu-i arde. id. ib. La omul sărac nici boii nu trag. id. ib. 553. Sărac la sărac aleargă, id. ib. Săracul, cînd îmbracă, cămaşă nouă, atunci face Pastile, id. ib. 554. Vrabia mălai visează şi săracu praznicu. id. ib. 555. Săracul nu se teme de tîlhari. id. ib. 559. La uşa săracului nu vine nici un cîine. id. ib. 561. Mai bine sărac şi curat, Decît bogat şi pătat. id. ib. 565. Săracul de va. găsi vorba cea mai bună, nimeni o bagă în seamă, iar bogatul, cît de proastă, la mare mirare o urcă. id. ib. viii, 552. Fiece sărac la al său bordei împărat se socoteşte, id. ib. 553. Săracu, ca racii, vara mult. bine face, iarna sub gară zace (Meiiţa), pascu, c. 227. O (Prin lărgirea sensului) O instituţie, o întreprindere săracă. <0 (Regional) Săracii şi bogaţii= numele unei hore; melodie după care se execută această horă. Cf. varone, d. Steaua săracului = steaua polară. Cf. alr ii 2 459/102. 0> Expr, Sărac lipit (sau, regional, pistol1) v. 1 i-p i t, pistol1. 4. S. m. şi f. (Popular) Cerşetor. De-acum vor fi şi ei bogaţi, . .. Nevasta lui se va-ntrăma ; Şi vor avea *şi ei ce da Săracilor de-acum. coşbuc, p. i, 110, cf. 240. Spre a fi ferit de acest neajuns... să le ştergi de traista săracului, candrea, f. 19, cf. resmeriţă, d. Un sărac la uşa bisericii, scriban, d., cf. m. d. enc., dex, alri 451. 5. Adj. (Despre aşezări sau colectivităţi omeneşti, despre ţinuturi, teritorii etc.) Care are insuficiente bunuri materiale (naturale) ; cu oameni săraci (3) ; sărăcăcios (2), (învechit) sărman (3), (regional) sără-cios2 (2). Micşoară era cetatea Vithleemului şi săracă şi mai de jos. coresi, ev. 502. Fiind acest schit sărac şi fără de nici o hrană, neavînd nici un venit. . ., Con-siandin Vodă l-au iertat ca să aibă bună pace de dij-măirit (a. 1716). iorga, s. d. xiv, 14. Eu aleg de mai bună patria mea, mica şi săraca insulă a Itacii. pleşc-ian v, t. i, 211/4. Ţară săracă, eminescu, o. j, 183. în salul sărac, popa nici spice n-are de unde culege. slavici, n. i, 11. Părea un sat sărac, cu uliţi strimte, cu case mici, acoperite cu paie ori şindrilă, agîrbiceanu, a. 44. Oraşul părea mai sărac şi încă şi mai vechi. c. petrescu, o. p. ii, 9. [Oraşul] nu mai e nici sărac şi întunecos, nici strîmb şi noroios. g. m. zamfirescu, sf. m. n. î, 108. Escoricdul e enorm. El reprezintă ideea de opulenţă a unui popor sărac, ralea, s. t. i, 328. Eram noi, acum patru-cinci sute de ani, cel mai sărac popor din Europa? preda, r. 254. Nu sînt decît. . . un voievod de ţară săracă, t iunie 1968, 31. Ce-ar fi cerul cu doi sori, Aşa-i ţara cu doi domni; Două paloşe-ntr-o teacă, Doi domni în ţară săracă, balade, iii, 59. + (Despre viaţă, trai, vremuri etc.) Care este plin de lipsuri, de greutăţi (materiale) ; greu, anevoios, sărăcăcios (2). Eu în săracul trai Voi să pasc în pace, scai. asachi, f. 11/16. Căci vremurile sînt trudnice şi sarace, a zis măria sa. sadoveanu, o. xii, 340. 6. Adj. Care reflectă, care denotă, care trădează sărăcie (3); specific omului sărac (3), de om sărac: sărăcăcios (3), mizerabil (1), (rar) meschin (1),(livresc) mizer (2)5 (învechit) sărăcesc (1), (regional) sărăcios2 (3), (învechit, rar) mizeri cos. Deschide uşa săracei sale cămăruţe cu faţa veselă, pelimon, i. 92/4. Pe un pat sărac asudă. . . Tînărul. eminescu, o. i, 52. C-un fel de frică uneori îşi privesc îmbrăcămintea lor săracă, vlahuţă, s. a. ii, 41. Casa lor, săracă dar sigură, nu se mai deschidea pentru el. bacalbaşa, s. a. i, 141. Vînt iile, . . . Nu te doare cînd suspini Prin uscaţii mărăcini, Cînd smulgi uşa din ţîţîni Bietului bordei sărac? paun-pincio, p. 43. Bordei sărac, coşbuc, p. i, 312. în chichineaţa săracă, cele două suflete stăpî-nite de durere se priveau, dunăreanu, ch. 204, cf. 9. în una din acele sărace barăci. . . am văzut deodată un om bătrîn, cu barba ca omătul, anghel, pr. 19. O dimineaţă umedă, posacă Pătrunde în odaia mea săracă. iosif, v. 25. Şi-a strîns . . . repede cufărul lui sărac să se refugieze sub alt adăpost, c. petrescu, î. i, 22, cf. 253, id. c. v. 26. Pe crucea lui săraca, ar trebui să se sape acum cuvintele înţelepte ale cronicarului, i. botez, b. i, 43. Pe o uşă deschisă, într-o odăiţă destul de săracă, zărim aplecat asupra unei mese pe un bătrîn mititel, cărunt, cu ochelari, sadoveanu, o. iv, 143, cf. xu, 223. Sint vetre sărace şi-n alte colţuri De lume. isanos, v. 104. Steagul roşu vuvuia Printre casele sărace, labiş, p. 45. O (Adverbial) O tînără sărac îmbrăcată. 7. Adj. P. gener. (Urmat de determinări introduse plin prep. „în**) Care posedă, conţine ceva (altceva decît bunuri materiale necesare existenţei) în cantitate nesatisfăcătoare, insuficientă, redusă. Partea istoriei noastre cea mai săracă în documente, mag. ist. i, 10/25. Franţa contimporană e foarte săracă in poeţi (a. 1898). plr i, 491. Duminica de a cloua zi căpătă deodată importanţa unei date memorabile, în existenta ei săracă în peripeţii, c. petrescu, c. v. 376. Agitaţia politică lipsită de conţinut, săracă în idei, abstractă şi generală, nu dă şi nu poate da rezultate, scînteia, 1953, nr. 2 637. Platforma moldovenească este un ţinut 2067 SĂRAC — 198 - SĂRAC sărac în resurse miniere, oncesptj, a. 33. Pe cit de sărac a fost anul trecut in producţii lirice, pe atîi de surprinzător In talente noi şi continuări de cariere poetice se arată cel actual, constantinescu, s. iii, 293. O gonise pe fata care îl iubea, din pricina răspunsului ei care părea sărac în sentimente, preda, r. 117. Subsolul, sărac în zăcăminte, oferă totuşi... o bogăţie deosebită: apele minerale, probl. geogr. ii, 186. Sîngele... este foărte sărac în oxigen, abc săn. 14. Numai dunele sînt sărace în înveliş vegetal. vÎn. pesc. aprilie 1964, 3. Astfel, există ape dulci, sărace în săruri solvite, ap 11. Ceea ce surprinde aici efte tocmai repertoriul sărac în atracţie al unităţilor construite de O.N. T. rl 1969, nr. 7 763. ■v’ (Substantivat) Calea cealaltă, a înşirărei de vorbe, de fraze, dialoguri, nimicuri sentimentale cu înfăţişare populară. . ., rămîne celor săraci în ale artei. tn plr ii, 96. + S p e c. (Despre limbă) Care are un vocabular redus; care posedă insuficiente mijloace de expresie. Văzînd el limba sloveană a fi foarte var-vară, săracă şi togma cu neajungere a scrie tntr-însa ceva lucru iscusitu. maior, ist. 279/17. Limba românească îi părea inexpresivă şi săracă, teodoreanu, m. iii, 99. O variaţie fonetică... nu se poate realiza nici în cea mai săracă limbă de pe pămînt. iordan, stil. 89. + Care există în cantitate sau în măsură (prea) mică, în număr (foarte) redus; insuficient. Inventarul celor de la Tîrgul Mureşului e.. . extrem de sărac şi constă din două, cel mult trei tipuri de vase de pămînt. pârvan, g. 349, cf. 392. Experienţa e săracă, dar concludentă, ibrăileanu, a. 56. Au închis o clipă ochii, apoi i-au deschis asupra hranei săr ace. des făcută pe iarbă, sadoveanu, o. xii, 638. Recolta mea de material este mai degrabă săracă şi puţin variată, iordan, stil. 276. O fîntînă de piatră sau de marmură. .. aruncă în aer cîteva fire sărace de apă. tudoran, p. 216. întreaga lui viaţă în lotcă-a petrecut-o Băirînul ce din muncă a tras sărac folos, labiş, p. 429. Indiscutabil, sortimentul de semipreparate este foarte sărac, scîn-teia, 1969, nr. 8 212. 8. Adj. P. gener. (Rar; cu deteriîiinări introduse prin prep. „de“) Care este lipsit (în totalitate sau în parte) (de)..., care este fără...; (învechit) sărman (4). Pre eît este de cu greu şi de scădere cineva de ştiinţă sărac a fi, cu atîta de uricios lucru este cineva ştiinţa despre cei poftitori a-şi ascunde, cantemir, i. i. i, 80. Ardelenii, seraci de stilul limbii, cearcă a-şi ascunde sărăcia cu mitologia şi cuvinte latineşti, russo, s. 69. Sărac de bunuri, frumuseţe şi spirit, eminescu, p. l. 72. Serac să fie de păcate.- creangă, p. 37. în jurul unui om cu cît de puţin talent se strîng cîteva musculiţe ce bîzîie pe lira lor săracă de coarde, ionescu-rion, s. ?65. Pe drumul de drumeţi sărac Mai vezi fugind cîte-o vecină, coşbuc, p. ii, 51. <0 Expr. (Curent) Sărac cu duhul sau (rar) sărac de duh = (despre oameni) prost (B IV 1), (rar) sărman cu duhul; (despre atitudinea, manifestările, însuşirile oamenilor) care denotă prostie (4), de om prost (B IV 1). Are ceva de profesoară, un fel de aer sărac cu duhul şi sigur de el. camil petrescu, p. 55. Dar el era sărac de duh şi curai la suflet, cocea, s. i, 49. Alţi epigoni ai argonauţilor pripăşiţi în huzmeturile Valahiei. . . mai stăruitori intru chiverniseala procopselilor, măcar că mai săraci cu duhul. c. petrescu, a. r. 94. Specularea situaţiilor, ... a contrastului facil dintre siguranţa de sine a descurcăreţului Felix şi bunăvoinţa cam săracă cu duhul a secundului său. cinema, 1968, nr. 2, m. (Substantivat) Dacă nu va moşteni el împărăţia cerului, apoi să ştii, sfinţia-ta, că n-o mai moşteneşte nici un sărac cu duhul, hogaş, dr. ii, 26. Nu eram un sărac cu duhul. m. i. caragiale, c. 93. (învechit) Sărac de viaţă = plăplnd, firav, bolnăvicios. Nu va căpăta prunci puternici din nevastă bolnăvicioasă şi săracă de viaţă. vasici, m. ii, 94/7. 9. Adj. (Despre pămînt, sol) Care este lipsit de componenţii care 11 fac propriu pentru agricultură; neroditor, nefertil, (rar) sărăcăcios (5), (regional) maciu (3), searbăd1 (112). Pămîniul nostru este foarte sărac; stratul vegetal la noi nu e mai gros de două degete, ghica, s. 553. Pămîntul... era mic şi sărac, hasdeu, i. c. i, 3, Vorbise de ţările friguroase unde glia e săracă şi unde oamenii sînt nevoiţi să ceară mărilor hrana, vlahuţă, s. a. iii, 296. E în adevăr un pămînt mai sărac dectt în orice altă parte, bogza, c. o. 269, cf. 272. Avînd. .. un sol podzolic sărac, regiunea Olăneşti — Cheia nu se pretează decît la slabe culturi agricole, probl. geogr. ii, 186. Pămîntul era sărac pe aici. v. rom. august 1966, 9. Mostrele lunare pot fi asimilate solurilor terestre extrem de sărace, rl 1969, nr. 7 706. + (Despre ani) Cu recoltă slabă, insuficientă. Se întîmplase ca anul celalt să fie an sărac, dan, u. 200. 10. Adj. (Despre plante, vegetaţie etc.) Care este lipsit de vigoare, care creşte pipernicit, firav; (rar) sărăcăcios (6). Pe unele coaste. . . pădurile erau pustiite, numai tufişuri sărace se înălţau dintre marile grămezi de stînci sfărîmate. agÎrbiceanu, a. 72. Cum coardele le leagă vierul de arac, Cum taie joarda slabă şi lemnul prea sărac, pillat, p. 146. Caii. . . păşteau iarba... săracă a luncii, stancu, ş. 36. Cîţiva pomi uscaţi îşi ridicau coroanele sărace pînă la înălţimea geamurilor de sus. barbu, g. 208. 11. Adj. (Despre lumină şi surse de lumină sau de căldură) Care are o intensitate scăzută, care este lipsit de intensitate; slab. O luminare de ceară înfiptă într-un sfeşnic de alamă, biné frecat, împrăştie o lumină săracă, vlahuţă, s. a. iii, 150. Aprinse lumînărica şi o lumină săracă cuprinse chichineaţa. dunăreanu, ch. 8, cf. 96. Caii se opriră de voia lor în lumina săracă ce brăzda bătătura crîşmei. brăescu, o. a. i, 243. La flăcările înşelătoare ale focului sărac din şanţul şoselei am pîrpălit cîţiva porumbi, stancu, m. i. 49. In lumina săracă, fumurie, a celor trei lămpi de petrol, ofiţerii aveau feţe pămintii. t. popovici, se. 298. Mai era unul cu barbă şi ochelari, cu faţa palidă în lumina săracă a becurilor electrice, barbu, g. 153. <0* (Adverbial) Era linişte deplină, abia începea să se lumineze, mijind încet, sărac, agîrbiceanu, a. 495. 12. Adj. Care are calitate sau valoare modestă, scăzută, de calitate inferioară; cu aspect (extrem de) modest; care este lipsit de fast; p. e x t. cu evenimente puţine (şi puţin semnificative); sărăcăcios (7), (învechit) sărăcesc (3). Văd şi ei o oală spartă Dintr-un lut sărac şi prost, coşbuc, p. i, 320. Ni părea rău că sicriaşul sărac, pe care şi l-a dorit, se va cufunda tn adîncul gropii deschise, iorga, p. a. ii, 47. Ctitoria de la Dolheşti are tipul cel mai sărac din acea vreme. id. c. i. ii, 24, cf. 35. Haina săracă in care apare revista e singura ce i-am putut găsi. în plr ii, 253. Goţii au băncile lor aşternute cu nişte lăicere sărace, mese simple de lemn, pahare de lemn. pârvan, g. 60. Brăţara de la Dolj e un fel de imitaţie modestă şi săracă, id. ib. 340. Biserica săracă şi'urîtă se propteşte în cei doi stîlpi ai tindei, i. botez, b. i, 54. La noi în sat nu sînt flori prin curţile oamenilor. . . Numai pe cîmp sînt flori,.. , flori sărace, sălbatice, stancu, m. i. 121. Dar eu, mi-am cîştigat eu bucuria ? Nu mi-a fost traiul sarbăd şi sărac? labiş, p. 125. însăşi acţiunea se arată săracă, adunată în jurul unui itiic eveniment dramatic, t decembrie 1964, 45. Pe ecrane galopează caii celor .mai sărace superproducţii, cinema, 1968, nr. 5, xiv. Ambalaje strălucitoare, inutile, folosite prea mult pentru supraîncărcarea unui fond sărac. ib. nr. 7, vii. Conţinutul educativ al muncii şcolare. . . eşte de multe ori sărac şi neadecvat condiţiilor date. gÎ 1968, nr. 932, 1/2. Viaţa lui Leonardo este uimitor de săracă, dacă o desprinzi de timpul zbuciumat în care a trăit şi de universul uriaş al spiritului său. românia literară, 1969, nr. 19, 19/1. □ O nuntă săracă. O tnmormîntare săracă. + Lipsit de farmec, de frumuseţe, de strălucire. E în mine o tristeţe mînjită, ca de moarte... E ceva de înmormîntare în amurg sărac, camil petresc u, u. n. 397. Trenul sparge spaţiile mohorîte ale Bărăganului . . . Simt parcă o bucurie că ceea ce văd pe fereastra 2067 SÂRÂC - 109 -* SÂfcAti vagonului e aşa de sărac, ralea, s. t. r, 291. Culorile sint groase şi sărace, nedizolvate suficient parcă, cinema, 1968, nr. 2, ii. Imaginea e săracă şi amorfă, contemp. 1969, nr. 1 172, 5/1. 13. Adj. (Exprimă o stare afectivă; de obicei precedă substantivul sau pronumele determinat) Care se găseşte într-o situaţie grea, care este vrednic de plîns. V. biet, nefericit, nenorocit (1), nemer-n i c (2), sărman (8), păcătos (2). o) (Exprimă compătimire şi înţelegere plină de omenie) Suduind pe săracii călugăraşii cu nesuferite înjurături şi ocări (a. 1811). bul. com. ist. iii, 105. Spre apărarea neputinciosului şi săracului popor s-au luat din toate părţile mîntuitoare măsuri asupra acelui paşă. ar (1831), 662/23. De nu vei mai avea nici o nădejde, nici o bucurie, nţi te socoti sărac, marcovici, d. 15/5. Prin natura sa predispusă, el devenea şi mai sărac. eminescu, p. j^. 27, cf. id. o. i, 83. Vă mulţumesc... pentru cuvintele bune pe care le-aţi spus. . . Le merita, săracul băiat. brXtescu-voineşti, p. 30. Turcului nu i-i atît de Tomşa, cit de lina pe care o tunde de pe saraca ţară, ca de pe-o oaie. sadoveanu, o-, v, 682. <> (în construcţii exclamative) Ţine-te, săracă Moldobă, de acmu înainte de jac şi mîncări! neculce, l. 100. 0! sărace pumn de pămîntu! (a. 1750). gcr ii, 49/17. Săracul nenea Antonache ! . .. Patima jocului de cărţi îl făcuse să demisioneze. brXtescu-voineşti, p. 37. Săraca mea copilă! zicea mereu... Tu cea mai mică şi mai fără noroc, agîrbiceanu, a. 375. Săracul Ioska, îl căiau cei care treceau peste trupu-i. dan, u. 327. Săracele femei şi săracii copii!... Greu — nu atîta pentru mine, cît pentru ei. pas, l. ii, 245. Săraci ochişorii mei, Multă lume văd cu ei, Dar nu văd oameni de-ai mei. jarnîk—bîrseanu, d. 200, cf. 188, 313. Vai, săracele răgute! Cîn’ aţi trecut peste munte N-aţi putut trece de multe, Dar cîn’ veniţi înapoi Veniţi numa cîle. doi. mat. folk. 1 085. Frunză verde de dudău, Oi, săleacu murgu meu, Mult e slab şi iernat rău. şez. vii, 43. Hei, săracii feciorii, Merg în gios ca şi norii. . . Că să duc in ţări streine, ţiplea, p. p. 73. Da’ ctntă seleacu cucu, Că i-o spart dujmanii cuibu. t. papahagi, m. 46. Săracu omu strein, De i-ei fa(ce) din apă vin, Nu i-i fa(ce) voia deplin; De i-ei fa(ce) din apă lapte, Pe voie nu-i mai poţi face. arh. folk. i, 164. Săracă inima mea, Mare foc arde la ea! Să poată focu ieşi, Mare cîmp ar pîrjoli. ant. lit. pop. i, 28. Săracă inima mea, Iar începe-a mă durea! folc. transilv; ii, 259. Săracă inima mea, Că tristă-i şi-n voie rea. folc. olt.— munt. i, 165. Săracu barbatul meu, El munceşte şi eu beu. folc. mold. i, 72. O (Cu valoare de apoziţie sau substantivat propriu-zis) O! vai de nebunia lor, săracii! (a. 1646). gcr i, 117/19. Au murit unchiu-meu Pătru necumenecal şi neslujit. Deci ne-am tocmit de i-au făcui, săracu, de cumenecătură şi l-au slujit (cca.1680). bul. com. ist. iii, 84. Cum ar hi fostu ei, săracii, pricina răutăţii! neculce, l. 56, cf. 340. Au trimis şi pe feciorul Drosului sărdar, tînăr, săracul, la ocnă (începutul sec. XVIII), mag. ist. ii, 23/30. Pe Petru Vodă, seracul, după aceea l-au aruncat în mare. şincai, hr. ii, 240/8. După ce Crăciun săracu tnţăleasă... De groază mare Tot încremeni. bUdai-deleanu, t. v. 71. Săracul, nevinovat fiind l-au omorît. drăghici, r. 65/30. Tu ai rădicat cuţit... Şi tn inimă ai dat... Săraca! cît oi trăi, Nu s-a mai tămădui, conachi, p. 108. Am trimis după doctor, dar, săracul, era în cele de pe urmă minute, negruzzi, s. i, 62. Iată pe mînă ... un negru purec;... Am să-l prind — Sa las’ săracul! eminescu, o. i, 48, cf. id. g. p. 43. Cînd aţi şti voi ctte a pătimit sireaca din pricina mea, i-aţi plînge de milă. creangă, a. 59. Achim, săracul, A dat de-atliea neplăceri Încît el simte-se-n puteri De-a duce-n cîrcă şi pe dracul, coşbuc, p. ii, 246. Dînşii, săleacii,... nu ştiu încă trăi în lume cu bine. sbiera, f. s. 18. Mama o ţi creztnd că m-am înecat şi m-o fi plîns... cît m-o fi plîns, săraca! delavrancea, v. v. 85. Ăştia au noroc. Plătiţi cu opt franci şi stau la umbră. Dar noi, săracii!... dunăreanu, ch. 225, cf. 166. Ei comandau ca boierii şi noi, sireacii, ne rupeam ficaţii făcînd instrucţie. petică, o. 204. Ho, măi JBator, ho, măi sărace, stai să mai odihnim, agîrbiceanu, s. p. 69, cf. 73, id. s. 464. Dezmeardă fruntea îndurerată a celui răstignit şi-l mîngîie: — Săracul! gîrleanu, n. 92. Săraca, nu se mai îndura s-o ia Dumnezeu. Nici nu se mai ştia de cînd îşi pierduse minţile, m. i, caragiale, c. 127. El tăcea, săracul, ca un peşte Şi doar fiori de groază, cînd şi cînd, Treceau prin trupşorul lui plăpînd. topîr-ceanu, p. o. 135. O ducea rău, săracu, pentru căn-avea nici slujbă- camil petrescu, p. 163, cf. 326. S-o împlinit trei ani de cînd o murit. — Săracu, ce-om de treabă. braescu, o. a. i, 165. S-o lase în pace, pentru că ea — săraca — e un suflet plin de necazuri. G. M. zamfirescu, sf. m. n. i, 130, cf. 73. îşi mai aduce aminte, săraca, de satul ei — explică el. teodoreanu, m. u. 259. Căprioarele ? Săracele! Pui răzleţi de mamele lor gonite de lupi. voiculescu, p. i, 95. Se poate să lăsăm noi... să trăiască păgîni şi păgîne în preajma noastră şi să nu-i aducem la lumină?... Săracii! sadoveanu, o. i, 579. Ale noastre sînt învăţate cu robotul, sireacelfil c. petrescu, a. r. 54, cf. id. c. v. 85. Lisandra se întoarse spre bărbatul ei: — Săraca! Săracă! Este ca şi cum ai încerca să te hrăneşti cu pietre, stancu, ş. 18. Săracu, ce-a mai îndurat de pe urma ăstora! preda, d. 126. Nici nu mă întrebă dacă mi-s flămînd ... Ori poate n-are ce-mi da, săraca, t. popovici, se. 68. De-aici pînă ta Braşeu Nu-i voinic străin ca eu, Ba mai e încă unu Ş-ala-i cucu, săracu! jarnîk—bîrseanu, d. 149. Tu eşti în stare să-mi învii bărboiul? Acuma-i pierdut, săleacul, pîn'la a doaua venire, sbiera, p. 288. Pîn’vine mîndra cu leacul Mai moare badea, săracul! reteganul, tr. 101. Vai de-acela, saleacu, Care-i slugă la altu. şez; ii, 214. Nu bate, Doamne, omu, Ie-i mintea şi norocu, Că bătut i, săleacu .' ţiplea, p. p. 41. Toţi turcii de şi-ar pieri, .Pe Firuca n-or plăti... C-a fost mîndră, săleaca, Şi şi-a ciontat viaţa, bud, p. p. 10. La cităva vreme, purcede fata groasă. Ruşinea ei, săraca! vasiliu, p. l. 19. Cine-o zis focu’ doina Aşa i-o fost inima Cum îi ş-a mea, săleaca! bîhlea, c. p. 161. Spune-mi, soră, dumata, Mai trăieşti mămuca, Şi ce face, săleaca? balade, iii, 290. Baba, săraca, o-nlemfut colo-n cotruţ. o. bîrlea, a. p. i, 141,, cf. ii, 14. <0* (Substantivat; ca epitet, pus Înaintea termenului calificat, un nume sau un pronume, de care se leagă prin prep. ,,de“; adesea sudat cu un pronume suplimentar intercalat) Săracii de noi! coresî, ap. gcr i, 27/30. Noi rugăm pe dumneavoastră să faceţi bine să slobodzi(ţi) [calea să să hrănească aceşt(i) sărace de omene (cca 1595 — 1622). rosetti, b. 71. Intrat-au tătarii în ţară... nemărui nefiindu nice o milă de săraca de tară, cum ar hi fostu iara fără domnu. neculce, l. 56. îţi facem ştire... jeluitul ceaslă săracă de femeie Rucsanda ... avînd o moşie la Drăcseni (a. 1702). uricariul, xvii, 24. Au! vai! săracu-m de mine! budai-deleanu, t. v. 71. L-au scos [din domnie]... ca să se înceapă altă nevoie pe săraca de ţară. dionisie, c. 184. O, păsări de pradă, hiară sălbatice..., mînile mele nu mai au săgeţi! săracul de mine! pleşoianu, t. iii', 85/7. Ei, săracul de mine!... Unu zice într-un fel şi altu-ntr-altul. pr. dram. 211. Dacă nu ne-om jălui la d-ta, care ne eşti stăpînă veşnică, ... la cine să ridicăm glasul, săracii de noi! alecsandri, t. i, 170, cf. 211. împărăteasa... cînta, cinta şi plîngea şi mai mult plîngea, săracami de ea! delavrancea, s. 258. Sărac de noi, Să stai la masă-ntre bătrîne. coşbuc, b. 202. Of, săraca de mine, că tare de tinără am rămas văduvă! dunXreanu, oh. 79. Tare-i slăbuţă şi urîfică, săraca-de ea! rebreanu, i. 54. Ştiu, comise Manole, ştiu, saraca de mine! sadoveanu, o. xiii, 652. Dar eu, săracul de mine, n-am decît vise, pillat, p. 285. Săraca de ea, spusese mai tîrziu gazda, are o viaţă grea. demetrius, a. 268. Mă gîndesc. . . prin ctte ai trecut, săracu de tine! t. popovici, se. 68, cf. 396. Dar ce-o fi, sărac de mine, Că mă duc în fări străine Unde nu cunosc pe nime. jarnîk—bîrseanu, 2067 SĂRÂC 2oO - SÀÎiAkÈ d. 110. Dar acum, sărac de mine, Şi urîtu-mi prinde bine.. reteganul, ch, 3.1. Saaaraca de mine!... mulţi puişori mi-o prăpădii duşmanca, de vulpe! şez. iii, 186. Sale aci di noi flăcăi, Cum ni strîngi di pi văi Cu primari, Cuvătăjăi. ib. iv, 134. Săracii de noi, Cum... ne mină că pe boi, Şi ne tunde ca pe oi, Şi ne duce la război, pamfile, c. ţ. 278, com. din bran — zăkneşti şf din marginea—rădăuţi. O (Calitatea este atribuita obiectului care provoacă situaţia de compă-tijtmt) Săracă străinătate, Mult avui de ţine parte. jabnîjc—bîrseanu, d. 191., Săraci cărările mele, Cum miroăse-a (lor şi jele. polo. transilv. ii, 120. b) (Exprimă admiraţie, simpatie, afecţiune, Îngăduinţă) O samă de basne a unui Misail şi a unui Simeon, despre carii s-au fost lunecat şi saracul Ureachie vornicul, n. costin, ap. gcr ii, 1/26. Mai bun iaste vecinul şi priatenul de aproape, decit fratele de departe ..., zice sărac şi prea înţeleptul Isiod. ţichindeal, f. 213/8. >v> (îh construcţii exclamative) Este o vorbă ţărănească: .... -„sireacu Ştefan Vodă, unde-i să vadă“? russo, s. 11. Vai, sărace poloboace, de te-ai face mai încoace. creangă, a. 139. Săracu’ moş Din, cîiă dreptate avea el ! lungianu, cl. 33. Sărac plug cu şase boi, Dragu-mi-i mie de voi. jarnîk—bîrseanu, d. 27. Săracă mîndruţa mea, De cînd n-o am mai văzut, Tot de rău parte-am avut...id. ib. 140, cf. 202. Săraci mîndruţele mele, Ce să fac. eu făr’de ele?; folc. trAnsilv*: ii, 377, cf. 246. ■v>. (Cu valoare de apoziţie sau substantivat propriu-zis) Crede-i, săracii, cînd îţi spun că numai ţie să supun (a. 1796). gcr ii, 161/5. Ştii că şi aici loveşte bine. . . — Apoi'.de ce scrie el, sireacul! — Dă-i nainte, că-mi place, caragiale, o. vi, 15. Ăl Crătciun — sireacu! — le aştepta pe toate, la casele lor cu purcelu la tavă. macedonski, o. in, 34. Asta află, că-i calu’-dracilor. .. lina-i Ioneasca, sireaca! vlahuţă, d. 267. Gardu-i bun, hei! hei! că uite l-am tocmit doar eu, săracul! contemporanul, v1( 143. Oi, sireacu... cum întinde ... [zmeul] meu! delavrancea, o. ii, 272. Bombăni el, aşa ca să-l auzim noi, „tot eu, tot Pirgu, sireacul!“ M. i. caragiale, c. 46. Ia să văd ce mai fac ţigările mele, sireacele! c. petrescu, î. ii, 130. Cînd a minţit vreodată Stănică, săracul? călinescu, e. o. ii, 152, cf. 186, Trei cupe de vin aş bea, La nime n-aş închina, Făr’ la mîndra, săraca! jarnîk—bîrseanU, d. 137, cf. 144, 289.. Cîntî cucu şt nici prea, Dar mnierluţa, saleaca, Iţi răpuni inima. şez. ii, 181, cf. v, 123. Tu te duci,, bade, salace, Eu cu dorul tău ce-oi face? maţ. folk, 1 386, cf. 795, 1 111. Ehei! Ionică,' sireacu, pe unde-i sticleau acum ochişorii? i. cr. iii, 65. Foaie verde, ca spanacul, La poieniţa cu lacul Cum cîntă cucul, sileacul! pamfile, c. ţ„ 243. Păz, nevastă, cu drumuf Căi te-ajunge drăguţu. — Las să zie, săleacu, Că mă-a duce leagănu, Că mă doare umăru. Arh. folk. i, 163. Şi-mi începu a cînta Tot doiniţa, săraca. Foiic. mold. i, 40. fc) (Ironic sau glumeţ; în'construcţii exclamative) Săracele fetele, Muliu-şi bai picioarele Pe ţoale răzoa-rele S-adune 'ceapă dorească, Faţa să şi-o rumenească. jarnîk— BÎRSEAÎiiu ,d. 439, cf. 244, 470. O, sălacţi mitocani, Ştie ’lumea că-s tâlhari, Că-s~ tălhari De codri mari. marian, h. 79, cf. 78, id. o. ii, 38. Vai, săracul prunarul! Dacă-i fură cioara pruna, El o jeleşte cu luna: bibicescu, p. p. 224. Oi, sileaca mîndra mea, Cit de bine mă ţinea, Cu lapte dintr-d lulea, Mămăligă pe-o surcea.- "şez. iv, 2337 Hop, săracu dascălu, Pentru-o coajă de pjrescură Şi-o muşcdt limbă din gură. ant. lit. pop; i, 192. Vai, sărace felele, Gură dulce place-le, Să le dai cu lingura Şi nu le poţi sătura, folc. transilv. ii, 254; -O (Substantivat) Nemeşug, nemeşug, Nu te-oi prinde eu la plug, Ca să vezi Şi iu, sireace, Pînea albă cum se face? beniuc, v. 155. — Pl.: săraci, -ce şi (regional, m.) săraji. — Şi: (popular) sireăc, -ă, (învechit şi regional) serâe, -ă adj., (învechit) siriic, -ă adj., s. m. şi f., (regional) sălâc, -ă, şăleăc, -ă, seleăc, -ă, sileâe, -ă adj. — Dinv. sl. oHfljK-h. SĂRACÂN s. m. v. sărăcan. sArAD s, n. 1. Şiret făcut din lînă împletită (de obicei în trei), cu care se cos figuri decorative pe marginea sumanelor, catrinţelor etc. Cf. creangă, gl. Sumanul de sărbători... se garnisează jur-împrejur cu sarad (un fel de găitan) lucrat şi garnisit tot de femei, moldovan, ţ. n. 299, cf. ddrf, şăineanu2, tdrg, resmeriţă, d., cade, scriban, d., com. marian, şez. vii, 183, viciu, gl., com. din straja — rădăuţi, chest. v 165/32, a vi 26; glosar reg. 4 Ornament făcut din sărad (1) aplicat pe sumane, catrinţe etc. Cf. cade. Suman cu săraduri. alr ii 3 332/228, cf. ib. 3 331/219, 228, 235, 362, 365, 386, 414, 514, 520, 537, 551, 574, 3 332/365, 386, a v 15. + (Regional) Ornament făcut din postav cusut pe clinii sumanului. Com. frata — turda. + (Bucov.) Şiret împletit cu care se leagă diverse obiecte. Cu un picior anUme ieşit înainte..., ca să i se vadă opincile galbene legate cu sarad cu canafuri roşii, Grigoriţă privea lumea cu o crispare de mîndrie la un colţ al gurii, camilar, c. p. 113, cf. a v 2, 6. 2. (învèchit, rar) Ghirlandă (de frunze, flori etc.). Sfîntul ti dete frunze de finie şi-i zise: apucă şi împleteşte sărad. dosoftei, ap. tdrg, cf. scriban, d. — Pl. : săraduri. — Şi: (prin metateză) răsad s. n. glosar reg. — Din ngr. cstpaSiov. SĂRĂF s. f. v. zaraf. SĂRAFÎM s. m. v. serafim. sArAH subst. 1. S. m. (în trecut) Yînzător de sare (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Să arată şi aceştii cinstite Eforii... a da slobodă mergere călăreţilor sărari (a. 1836). doc. ec. 629 2. S. n. (Prin Munt. şi prin Olt.) Vas de pămînt, de lemn etc. in care se păstrează sarea (1). Cf. lte2, chest. v 42/40, lexic reg. 85. + (Munt., Dobr. şi prin Mold.) Solniţă. Cf. ddrf. Solniţa sau sărariul. damé, t. 75, cf. tdrg. Solniţa sau sărariul:.. poate fi cu o cavitate sau două: una pentru sare, alta pentru piper, iar la mijloc avînd loc pentru sfeşnic, pamfile, i. c. 391, cf. cade, h xi 8, alr i 708/679, 684, 690, 695, 898, 922, 980, 984, 986. 3. S. n. (Prin nord-vestul Mold. şi prin nord-vestul Munt.) Crăcană în care se pune un bulgăre de sare _ (1) pentru vite. Cf. glosar reg., udrescu, gl. ,4. Subst. (Regional) Bulgăre de sare (1) (Drăgă-neşti de Vede — Roşiori de Vede). Cf. alri 1 813/896. — Pl. : (1) sărari, (2, 3) sărare şi săraruri (alr i 708/896.) / — Sare + suf. -ar. SĂRÂRE s. f. Acţiunea de a s ă r a (1) şi rezultatul ei; (învechit şi regional) sărătură (I 3). Cf. drlu, i. golescu, c., valian, v., . polizu, ddrf, barcianu, alexî, w. ^ (Procedeu de) conservare a alimentelor prin adăugare de sare (1); sărat1. Sărarea se face mai 2073 SĂRAT1 - 201 - SĂRĂCAN ales de pescari de meserie, pamfile, i. c. 72. + (Procedeu de) conservare a pieilor brute prin tratare cu sare (1). Cf. ltr2, m. d. enc. - PI.: sărări. - V. săra. SĂRAT1 s. n. Faptul de a săra (1). Cf. valian, V., DDRF, ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D. CADE, DM, M. ' D. entc.j dex. ^ (Procedeu de) conservare a alimentelor prin adăugare de sare (1); sărare. Săratul peştilor. ddrf, cf. şăineanu2. Carnea pentru caltaboşi va fi [iartă şi cu săratul vom fi gata. agîrbiceanu, s. 173. - V. săra. SĂRAT2, -Ă adj, 1. Care conţine sare (i) în mod natural; îmbibat de sare; (astăzi rar) sărăturos (1). Doară izvorul dinr-aceaiaşi cur ere izvori-va dulce şi amarii ?. . . Aşa nece urul izvoru sâratu şi dulce a face apă. cod. vor. 126/11. Dentr-adînc să scoată peaştele cel ce înota întru nestătătoarea şi în sărata undă. co~ RESI, EV. 330, cf. 270, LEX. MARS. 243, DRLU, lb. Se află puţuri de apă sărată. cr (1829), 121/2, cf. i. golesc u, c. Apa mării este atîta de sărată şi amară, incit nimine poale să o bea. drăghici, r. 22/24. în/judeţul Yilcii s-au aflat izvoară dă apă. sărate (a. 1837). doc. ec. 657. Apa acestuia in faţă estă, dulce, iară mai afund sărată, asachi, l. 291 ¡501 Doua \ lacuri sărate... să întind de-a lungul ţărmului mării\ fm (1840), 741/8. Oile de pe pajiştile sărate a ţărmurilor mării... sînt feiite de gălbează. i. ionescu, c. 4/16. Apele sărate se împart în mai multe clase, fatu, d. 109/8, cf. man. saxăt. 116/7. [Rîul] nu sufere ca cristalinele lui unde să se amestece cu apele sărate şi noroioase. negruzzi, s. r, 316, cf. polizu, ddrf. Izvoare sărate ce-aştern, pe unde trec, cărări de zăpadă, vlahuţa, s. a. iii, 301, cf. 226, 293, barcianu, alex-i, w., şăineanu2. Aerul mărei sărat a venit pînă la mine. anghel — iosif, c. l. 89, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d. Mă aşez lîngă mda sărată a Pontului Negru: calinescu, o. ii, 177, cf. i, 120. Cerul s-a înnorat şi aerul e plin de aburi săraţi, ralea, s. t. i, 267, cf. 265. Valurile se spărgeau în preajma lui,-aruneîndu-i în nări stropii săraţi. tudoran, p. 142, cf. 35. în unele lacuri sărate şi lagune. microorganismele găsesc un mediu extrem de prielnic pentru creştere, geologia, 42. Slănic — Prahova, localitate... cu lacuri şi izvoare de ape sărate. A3c săn. 336. Există ape dulci, sărace în săruri solvite, şi ape sărate, ap 11. în căldura umedă şi sărată, nisipoasă şi nestatornică, Histria părea un trup dezmembrat. românia literară, 1969, nr. 17, 2/5. Apele sărate .. . au creat condiţii pentru înfiinţarea de staţiuni balneare. jud. rom. soc. 86/2. O fîntînă lină Cu apă puţină, Cu apă sărată, Cu lacrimi udată. alecsandri, p. p. 192. Hei, mare, apă sărată, Mai lasă-mă a far-o dată Să mai văd pămînt uscat, jarnîk —bîrseanu, d. 321, cf. balade, iii, 15. <0> Loc sărat — sărătură (III). Cf. alrm sn i h 4, a ii 12. ^ (Ga) de sare (1), specific, caracteristic sării. îmi curg lăcrimile pe obraz şi simt în gură gustul lor sărat, vlahuţa, s. a. ii, 286. Vîntul săniei le aducea miros sărat, pişcător în nari. agîrbiceanu, s. 286. Pe buze simţi gustul sărat al lacrimilor. c. petrescu, 1. i, 254. 2. (Despre alimente, mîncăruri) Căruia 1 s-a adăugat sare (1) pentru a i se potrivi gustul; presărat cu sare; care are (prea) multă sare; p. gener. care are gust de sare (i). Cf. lex. mars. 236. Zeamă de lămîie cu mirodii pisate şi sărate, mîncările, 73/7, cf. drlu, lb, i. golescu, c., polizu. Bune bucate, iot cam sărate şi chipârâte, negruzzi, s. iii, 72. Nici chipărat, nici sărat, Cum-i mai bun de mîncat. zanne, p. iii, 629, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2. Mie bomboane mi-aduce tata ... Şi mie un corn de cel sărat, agîrbiceanu, s. p. 87. Bune sarmale, — şi dulci şi sărate. GÎRLEANU, n. 116. Hribii au fost cam săraţi, hogaş, dr. i, 237, cf. 201, resmeriţă, d., cade. Toţi mestecau felurile zaharicale, covrigei săraţi şi brînzoaice. sado-veanu, o. xviii, 484, cf. scriban, d. Cu două bucătărese iese ciorba prea sărată sau nesărată, zanne, p. v, 97. <§> E x p r. (Regional) Săraţ şi piperat, se spune despre un om rău. Cf. ddrf, zanne, p. iv, 104. (Regional; substantivat) A mînca sărat = a trăi bine. Cf. zanne,. p. v, 144. (Regional; substantivat) A nu lua sărat pe limbă = a nu mînca nimic. Cf. ciauşanu, gl. ^ S p ec.,(Mai ales despre peşte) Care este conservat prin sărare. Se face o mare vinătorie de peşte .. . aducîndu-l mai prin toată Europa sărat şi uscat, am-filohie, g. 158/13. Au încărcat. . . aproape la şaptezeci miie ocă peşte sărat (a. 1823). doc. ec. 279. Se vor bolnăvi de lot peştele sărat şi afumat. episcupescu, practica, 26/13, cf. 252/15. Aveam acum la începutul postului. . . cîleva ocă de peşte sărat, creangă, a. 1Q0. Fasole, mălai, pastramă, peşte sărat, ispirescu, l. 268. Slăninile sărate, mari cît nişte tundre, atîrnau de grinzi, agîrbiceanu, s. 117. Nu ie pricepeai dacă miroase ... a grăsime rîncedă, a peşte sărat, a piele nedubită. hogaş, dr. i, 95, cf. ii, 115. Tatăl său era... negustor de peşte sărat, lovinescu, c. iv, 90. Un lipovean cu căruţa de peşte sărat. i. botez, b. i, 22. O putină unde a fost cindva provizia ele scrumbii sărate. c. petrescu, a. r. 65. Băiatul de prăvălie .. . cu un şorţ verde în faţă, mirosind a brînză, a măsline şi a peşte sărat, bogza, a. î. 245. îi era sete după peşte sărat. v. rom. noiembrie 1964, 16. Se aleg scrumbii sărate., cu. lapţi. s. marin, c. b. 20. + Acoperit de sare (î), plin de sare. Murdare şi sărate-s aripile-i deschise ... De valuri aruncate pe ţărmul sec si tare. labis, p. 321. 3. F i-g.-(¿Despre expuneri, vorbe, glume etc.) Cu (mult) spirit; spiritual. Ţine... un discurs foarte sărai şi foarte gustat, caragiale, o. iii, 51, cf. zanne, p. iv, 104, şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Curg vorbele de spirit şi glumele sărate cu cît se golesc şi se reînnoiesc mereu halbele, bart, s. m. 13, cf, scriban, d., dm, dex. «0» (Prin lărgirea sensului). După ce a intrat odată în danţul cu limbele ascuţite şi împungătoare, e greu să scape ... cu una cu două . . . Un al treilea ... Uo dă mai sărată şi mai piperată decît fărtaţii săi, zicînd. .. marian, o. i, 132. 4. F i g. (pespre preţuri, dobînzi etc.) (Excesiv de) ridicat2 (II 2). Pîn-acuma el 'luase dobînzi cam sărate. caragiale, o. ii, 231, cf. ddrf, zanne, p. iv, 104, şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d., ciauşanu, gl. <£ (Adverbial) Dreptul de vasalitate al ţârii noastre nu era gratuit. România bisericească se obliga să-l plătească, periodic şi destul de sărat, patriarhiilor greceşti, arghezi, b. 31. <£ (Adverbial; ca determinant al adjectivului „scump“, căruia îi dă valoare de superlativ absolut) Să fi băgat acea economie de două mii de galbeni în cumpărătoarea unei moşii, nici scumpă sărată, cum să zice, nici ieftină chilipir, ghica, c. e. i, 204. cd Mărfuri sărat de scumpe. 5. F i g. (Regional; despre lovituri, bătaie etc.) Care este (excesiv de) intens, puternic. Loviturile sînt după număr şi tărie:. . . moi, dulci, . . . tari, sărate, pipărate, -oţetite. pamfile, j. i, 12. <$> (Prin lărgirea sensului) Dacă-i pe feste . . .,' apoi să ţi-o gioc eu mai sărată şi. mai chipărală. alecsandri, t. i, 227. — PI.: săraţi, -te. — V. săra. SĂIIĂ subst. (Prin vestul Transilv.) „Om neînsemnat, dar guraliv“. Com. beniuc. <0> L o c. adj. De sără = (despre oameni) arţăgos, certăreţ; răutăcios. Cf. teaha, c. n. 263. -Pi.:? — Cf. magh. învechit szer „guraliv, fanfaron4/. SĂRIbOI s. m. v. sărăoaie. SĂRĂCAN, *Ă s. m. şi f. (Popular) 1. Om sărac (3). Nişte sărăcani care vor să facă pe grozavii, stangu, 2078 SĂRĂCĂCI - 202 - SĂRĂCĂCIOS r. Aj i, 322. Petre Zgămîie, sărăcanul, e cînd pîndar, cînd porcar, după cum îl ia în simbrie satul. id. d. 130, cf. 80. S-a uitat întotdeauna de sus... şi la găz-doi şi la sărăcani. i.ăncrănjan, c. i, 135. 2. (Art.; exprimă o stare afectivă, de obicei compătimire şi înţelegere plină de omenie sau admiraţie, simpatie) Om sărac (13). Da’ sprinten şi sprinţăroi copil mai ai!... — Samănă tătine-său, sireicanul, zise Dănilă. creangă, o. 33. Cind, ajunge pe la stră-jerul Ochilă, el sireicanul mi fi-o vede. id. p. 267. Nevasta şi băieţii, sărăcanii, ce bruma ajutor îţi dau. jipescu, o. 34, cf. cade, scriban, d. <0 (Ca epitet pus Înaintea termenului calificat, un pronume, de regulă de pers. 1, de care se leagă prin prep. ,,de“ ; adesea sudat cu „de“ şi cu pronumele) Pe ... fete ... acum le văz ca nişte zîne, iar, eu sărăcan de mine, pîr-lită ca un buştean, gorjan, h. ii, 205/26, cf. iv, 76/13, 75/5, hem 1 448. Săracan de mine! Ce-au păţit ? alec-sandri, t. 349, cf. id. t. i, 66. Şi tot eu, seracan de mine, voi căuta să te urmez la groapă, contempo- ranul, v3, 527, cf. şăineanu2, resmeriţă, d., dia-Conu, vr. xc. Săracan de mine! cade. Sărăcan de mine, conaşule, pisemne nu mă mai cunoşti, brăescu, o. a. i, 163. Iracan de mini! Zîc şi eu ca prostul, teodoreanu, m. ii, 185. Da’ n-o murit ’racan di mini. Ne-am împacat. id. ib. iii, 121. Vorbirea populară cunoaşte formula, devenită oarecum fixă, săracan de mine. iordan, stil. 35, cf. scriban, d., graur, e. 136. Ar ac an de mine! şi eu încă să joc? sbiera, p. 9. SataCandemine!. . . Şi eu am scăpai un mâţişor. id. ib. 112. Aracan di mini! Cum să-ţi dau un purcel, că aiştia-s tot comîndul tatei. şez. ii, 153, cf. ib. v, 26, 98. De ce m-afi mai chemai, sărăcan de mine? ib. xii, 39. — Pl.: sărăcani, -e. — Şi: săracan, (regional) se-răean s. m., sirelcân, -ă s. m. şi f., aracân, ăracân (diaconu, vr. xc), iracăn, Iraeân (da iij, 889) s. m. — Sărac -f suf. -an. Cf. săraca-mi de mine. graur, e. 136. SĂRĂCĂCÎ vb. IV. J n t r a n iz. (Rar) „A sărăci“. Cf. sfc iv, 40. — Prez. ind.: sărăcăcesc. — Derivat regresiv de la sărăcâcios. SĂRĂCĂClE s. f. (în dicţionarele din trecut) Sărăcie (3). Cf. KLEIN, D. 417, POLIZU, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: sărăcăcii. — Sărăcăci + suf. -ie. SĂRĂCĂCIOS, -OÂSĂ adj. 1. (Rar; despre oameni) Care estş (cam) sărac (3); care dă impresia de om sărac (3). Sărăcăcios şi zgîrcit, trăia din te miri ce, ş-aduna mereu. anghEL, pr. 139. Din cîrciumar sărăcăcios s-a pomenit după război mare proprietar, galac-TION:, o. 110. 2. (Despre aşezări sau colectivităţi omeneşti, despre ţinuturi, teritorii etc.) Care are insuficiente bunuri materiale (naturale); cu oameni săraci (3); sărac (5), (învechit) sărman (3), (regional) sărăcios2 (2). Trăiau tupilaţi prin sărăcăcioasele înfundături ale Fanarului. odobescu, s. i, 123. Maică-sa tot pe apă a murit şi a fost îngropată la marginea unui sat sărăcăcios, dună-reanu, ch. 93. Trenul urca domol pe lîngă sate sărăcăcioase. i. botez, b. i, 81. ll aştepta Maria lui, o fală dintr-un sătuc sărăcăcios, pillat, p. 165. Figuri omeneşti din lumea micii burghezii, trăind tn cartierele sărăcăcioase ale capitalei, cu cîrciumile şi casele lor leproase. vianu, l. u. 537. Ce s-a construit peste tîrgul sărăcăcios de odinioară pare o suită de poze de arhivă groteşti, românia literară, 1969, nr. 35, 5/2. + (Despre viaţă, trai, vremuri etc.) Care este plin de lipsuri, de greutăţi (materiale); greu, anevoios, sărac (5). Care suflet de-al meu suflet... S-ar lipi să ia povara unui trai sărăcăcios? macedonski, o. i, 124. 3. Care reflectă, care denotă, care trădează sărăcie (3); specific omului sărac (3), de om sărac; sărac (6), mizerabil (1), (rar) meschin (1), (livresc) mizer (2), (învechit) sărăcesc (1), (regional) sărăcios2 (3), (învechit, rar) mizericos. Cf. i. golescu, c., polizu. Palatul.. . s-a schimbai iarăşi în sărăcăciosul bordei al moşneagului, creangă, o. 47, cf. 116. ll duse... tocmai dinaintea unei cocioabe de bordei sărăcăcios. ispirescu, l. 368. Inlăunlrul sărăcăcioasei căsuţe de ţară,... nevasta... stă Ungă vatră şi-şi adoarme copilul. VLAHUŢĂ, S. A. III, 360, cf. DDRF, BARCIANU. Lascar dă trist din cap şi-şi apropie gulerul surtucului sărăcăcios de bărbie, luc. iii, 400. Pe atunci casa nu era încă schimbată: aceleaşi odăi... cu tavanul jos,... aceleaşi atenanse sărăcăcioase pentru locuinţa unui întreg popor de ţigani, iorga, c. i. i, 134. în odăiţa sărăcăcioasă şi umedă, îl dezbracă amîndoi ca pe un copil şi-l pun in pat. gîrleanu, n. 74. Se vedea guma sărăcăcioasei mele încălţăminte, hogaş, dr. i, 162, cf. ii, 113. Picioarele mai păstrau încă pantofii negri şi 'sărăcăcioşi. c. petrescu, c. v. 36. Camarazii ascund aspectul sărăcăcios al încăperilor sub un torent de fraze pompoase, cocea, s. i, 91. [Hainele] nu erau nici elegante, nici sărăcăcioase, teodoreanu, m. iii, 24. Era un bătrîn înalt, drept încă şi fudul, îmbrăcat în haine europeneşti sărăcăcioase şi cîrpite. sadoveanu, e. 125. Oltul trece prin dreptul a două case singuratice, unde două femei bătrîne îşi au întemeiate sărăcăcioasele ... lor gospodării, bogza, c. o. 355, cf. 221. Şi-a făcut loc.. . pînă la grupul profesorilor cu redingote sărăcăcioase, pas, l. i, 43. M-ai dus în cămăruţa ta sărăcăcioasă, h. lovineşcu, t. 322. O fermă părăginită şi sărăcăcioasă, t decembrie 1964, 55, cf. chest. ii 13/44. «0» (Adverbial) ll certă pentru că-l văzuse de mai multe ori stînd de vorbă cu doi băieţi murdari şi sărăcăcios îmbrăcaţi, vlahuţă, d. 83. Un preot..., îmbrăcat sărăcăcios, se sfătuia.cu trei ţărani, rebreanu, p. s. 131. Îmi atrage atenţia, dintre ceilalţi, o doamnă... sărăcăcios îmbrăcată, românia literară, 1968, nr. 3, 20/4. 4. P. gene r. Care posedă, conţine ceva ori există în cantitate sau în măsură (prea) mică, în număr (foarte) redus. V. sărac (7). Că nu s-a scris nimic decîl ici şi colo vreo însemnare ... se vede din felul sărăcăcios cum expun istoria munteană din acest timp cronicile de curte de mai tîrziu. iorga, l. ii, 612. Dau asalturi pentru a ocupa un loc la praznicul sărăcăcits al vieţii, in plr ii, 557. Avocat mediocru sînt. O licenţă în litere neutilizată pînă astăzi am undeva in fundul geamantanului. Acesta e tot bagajul meu. Destul de sărăcăcios, c. petrescu, o. p. i, 91. Rămlne c-un bagaj destul de sărăcăcios, reproducînd vorbirea şi întorsătura populară, sadoveanu, o. xx, 56. Nu reuşeau să ascundă că masa era lotuşi cam sărăcăcioasă. preda, r. 234. 5. (Rar; despre pămint, sol) Sărac (9). Pămîntul ce convine mai mult daliilor este cam argilos şi nici prea fertil, nici prea sărăcăcios, ap. tdrg. Pămîntul... se vede sărăcăcios, cu iarba colbuită, tudoran, o. 97. + (Prin Bucov.; despre ani) Cu recoltă slabă, insuficientă. Dacă e golişte in ziua de sfinţi, anul va fi. . . sărăcăcios, şez. vi, 160. 6. (Rar; despre plante, vegetaţie etc.) Sărac (10). Nu mai era zăpadă, ci numai tufe mici şi ierburi sărăcăcioase. VISSARION, B. 258. 7. Care are calitate sau valoare modestă, scăzută, de calitate inferioară; cu aspect (extrem de) modest; care este lipsit de fast; p. e x t. cu evenimente puţine (şi puţin semnificative); sărac (12), (învechit) sărăcesc (3). Capul său, dezgropat..., stătea pus într-o cutiuţă sărăcăcioasă, tn mijlocul strălucitei biserici. IORGA, c. i. I, 9, cf. 60, III, 65. O sărăcăcioasă activitate populară, pârvan, g. 362. Veşminte muiate 2081 SĂRĂCĂCITURĂ - 203 - SĂRĂCI în fir şi pietre scumpe, toate cu mult mai presus de sărăcăcioasele lui închipuiri, voiculescu, p. i, 264. Dumitrana privi vitrina sărăcăcioasă în care se aflau citeva pahare de sticlă, barbu, ş. n. ii, 17. A construit un cadru sărăcăcios şi sumbru, t iulie 1969, 79. Descriu dragostea umilă a îndrăgostiţilor umili, înfăţişează idilele sărăcăcioase ale oamenilor sărmani, cinema, 1969, nr. 4, 15. — PI. : sătăcăcioşi, -oase. — Sărac + suf. -ăcios. SĂRĂCĂCITURĂ s. f. (Regional) Casă urită, sărăcăcioasă (3) (Cepari — Slatina). Cf. chest. ii 49/85. — PI. : sărăcăcituri. — Sărăcăci + suf. -tură. SĂRĂCĂTÎJRĂ s. f. v. sărăcitură. SĂRĂCEA s. f. v. săricică. SAflAcËI s. m. pl. v. saragea. sArAcÉL, -E adj. (Regional) Diminutiv al lui sărac. Cf. sărac (13). Cf. i. golescu, c., ddrf. Nu-i, ploaie, mamă, curată, Că-s lacrimi d'e la o fată, D’e la o fată sălicea, Ce-i la curte slujnicea. t. papa-hagi, m. 115, cf. 231. — Pl. : săracei, -ele. — Şi : salicei, -ea adj. — Sărac -f suf. -el, -ea. sArAcÉSC, -EĂSCĂ adj. (învechit) 1. Sărăcăcios (3). Cf. anon. car. Văzîndu-l în haină de aceaia sărăcească groasă, vîrtoasă şi aspră, carele odinioară cu luminate şi moi haine era îmbrăcat, varlaam—ioasaf, 8v/24. O colibă sărăcească jumătate ascunsă între nişte copaci, kotzebue, u. 4v/8, cf. LB. Poştile chinezilor. .. sînt numai nişte sărăceşti poieţi seau urte. ar (1829), f952/13, cf. I. GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZU. 2. Care este lipsit de avantaje, care nu este avantajos; care nu îmbogăţeşte. Mai sărăcesc şi mai ticălos lucru nu iaste ca vînarea de peaşte. coresi, ev. 525, cf. dhlr ii, 321. 3. Sărăcăcios (?)• Dumnezeu . .. toate le priimeaşle, macară şi çamai sărăceşti şi mai mici că sînt darurile noastre, coresi, ev. 116. Nu puţinei ceva şi sărăcească cearere cerşu orbul de la Dumnezeu, id. ib. 441. Mă ţtiu cu un meşterşug sărăcesc şi ticăit, dosoftei, v. s. noiembrie 133v/21. + Umil, smerit. Săraci şi neslăviţi şi prea proşti fiind, cu glasul sărăcesc şi cu chip smerit... fiind, coresi, ev. 333. — Pl. : sărăceşti. — Şi: sirâeésc, -eăscă adj. anon. car. — Sărac + suf. -esc. SÂRAcÉÇTE adv. (învechit şi regional) Ca un om sărac (3), în felul oamenilor săraci; în sărăcie (3). Părinţii i-au fostu-i prostaci, ţîindu-să sărăceaşte, cu al său fiind sătuli, dosoftei, v. s. decembrie 208v/2. Dezbrăcîndu-să de hainele ceale luminate ce avea, cerşu de la unchiaş de să îmbrăcă sărăceaşte. varlaam — ioasaf, 70v/24. Mihai Vodă prea sărăceşte s-au crescut. ŞINCAI, IIR. II, 246/10, cf. LB, I. GOLESCU, C., VALIAN, v., polizu. Trăiam cam sărăceşte, f (1872), 6, cf. lm, ddrf, cade. împăratul... văzîndu-le aşa de frumoase, să îndrăgosti de cea mai mică, cu toate că erau îmbrăcate sărăceşte, reteganul, p. ii, 23. Feciorii l-au îngropat sărăceşte, cum au putut, mera, l. b. 77. — Sărac + suf. -eşle. SĂRĂCI vb. IV. 1. T r a n z. şi refl. (Regional) A face să ajungă sau a ajunge orfan. Cf. sărac (1). Cf. şXineanu2, resmeriţX, d., cade. Casele se pusiiesc, copiii se sărăcesc, femeile vădănesc. pop., ap. ddrf. El de păr o apuca, ...Gitu jos că i-l tăia... Vai de mine! ce-am făcui? Copil mic mi-am sărăcit, Pe mine m-am văduvit? bibicescu, p. p. 345. Turcii-n (ară că mi-a dat De m-a ars şi m-a prădat, Pe Mogoş mi l-a tăiat, Pe mine m-a văduvit, Copilaşi mi-a sărăcit. balade, iii, 134, cf. i, 353. 2. I n t r a n z. şi t r a n z. A-şi pierde sau a face să-şi piardă avutul, bunăstarea, bunurile materiale necesare vieţii; a ajunge sau a face să ajungă sărac (3). V. meseri, mişeii (1), sărmăni. Că acela pentru tine sărăci, varlaam, c. 333. Dum-nedzău pugoară şi înalţă, îmbogăţeaşte pe om şi-l şi sărăceaşte. eustratie, prav. 11/4. îl vom ucide acolo în odaie, că ne-au mîncat şi ne-au sărăcit el cu fraţii iui. n. costin, ap. cade. Şi-i sărăciră, de rămaseră cum le-a fostu postrigul, mojici, neculce, l. 119. Au luai den ţară 2 000 de pungi de bani... pin i-au sărăcit pre toţi (începutul sec. XVIII), mag. ist. ii, 24/23. Mulţi din pricina foametei au sărăcit, amiras, let2. iii, 136. Ne mirăm de mare strîmbătate ce-i face, că l-au sărăcit şi casa i-au pustiitu (a. 1705). iorga, s. d. vii, 106. Sărăcind, au luat bani de la vorniceasa Racoviţoaia (a. 1753). uricariuL, xvi, 307. Sărăcind lăcuitorii... au ajuns la suma ce este acum (a. 1811). doc. ec. 94, cf. lb, i. golescu, c., valian, v. Tatăl zece fii hrăneşte Şi le împlineşte toate; Dar pe el de sărăceşte, Un fiu a-l hrăni nu poate, pann, p. v. ii, 41/10, cf. polizu. Toderică, după ce sărăci în cărţi pe 12 coconaşi.. ., prăpădi şi el tot ce ciştigase. negruzzi, s. i, 81, cf. 186. Iată un împrumut care sărăceşte şi dărăpănă, ghica, c.'e, i, 131, cf. ii, 365. Am văzul zarafi... care sărăcesc lumea prin dobînzile lor cele nemăsurate, filimon, o. i, 93, cf. 162, lm. A început să-i meargă rău cămătarului,... a sărăcit cu totul, macedonski, o. iii, 143. Toţi sărăceau, numai el se îmbogăţea. vlahuţX, s. a. ii, 350. Băutura.. . te sărăceşte de le lasă pe drumuri, id. ib. iii, 241. Concurenţa ... îl face să producă fără socoteală, să dea pe credit şi la urma urmei să sărăcească ori să deie faliment, ionescu-rion, s. 163, cf. ddrf, gheţie, r. m., barcianu. Tîlharule, . . . vrei să ne sărăceşti. D. zamfibescu, v. ţ. 184, cf. alexi, w. Am prins tîlharul care ne sărăceşte, dunăreanu, ch. 135. în cîţiva ani, lăutarii, mesele şi cărţile îl sărăciră de tot. ap. tdrg. Pe el îl ura pentru că sărăcise şi ologise. agIrbiceanu, a. 533, cf. 78. Hambarul... fusese al boierului Pintea, care sărăcise, gîrleanu, n. 141, cf. cade. A găsit sistemul să se îmbogăţească în timp ce noi, ceştilalţi, sărăcim, c. petrescu, c. v. 74, cf. id. a. r. 34, scriban, d. Un nabab miliardar... cheltuieşte fără grijă... fiindcă ştie că n-o să sărăcească, ralea, s. t. i, 119, cf. 306. Clasa rurală, pe care mulţi ani de recoltă rea... au sărăcit-o. pas, l. i, 300. Hrana elefantului îl sărăcea. tudoran, p. 55. Năvălirile tătarilor şi altor barbari au sărăcit în lupte singeroase ... un popor de păstori şi plugari, preda, r. 254. Tot om mare eşti? Mai scrie la gazete despre tine? Sau ai sărăcit şi de aceea ai venit acasă? t februarie 1964, 9. Este-un biet român legat Ca un mare vinovat, Român Gruie Grozovanul... Care-a sărăcit pe hanul, alecsandri, p. p. 77. împărăteasa au fost sărăcit cu totul, încît ajunsese, sărmana, dintr-alîlea slugi, să-şi măture singură casa. sbiera, p. 130. La omul sărac o fată frumoasă îi face şi mai mare sărăcie; dar pe el nu-l putea sărăci mai tare, căci nu avea chiar nimic, reteganul, p. v, 16. Nu ştiu, tare-a sărăcit, Galbeni mulţi ori c-a făcut, A domni ori a poftit, La divan de n-a venit? balade, iii, 106. Naşi-su a începui a sărăci, nu mai avea căruţă, nu mai avea nimic. o. bÎrlea, a. p. ii, 539, cf. 263. Cine-şi numără banii ades, nu sărăceşti (a. 1779). gcr ii, 121/18. -0> Refl. Carele va mearge după mine, cu voie să se sărăcească, coresi, ev. 251. M-am sărăcii pe mine pentru ei. scriban, d. Refl. recipr. Ne-am socotit amîndauă părţile ca să nu ne mai sărăcim cu cheltuiala judecăţilor (a. 1783). iorga, s. d. vii, 21. ! 2089 sărAcică - 204 - SĂRĂCIE 3. Intranz. şi tranz. A decădea, a regresa sau a face să decadă, să regreseze din punct de vedere economic. Ţara a sărăcit. şăineanu2. [Sciţii] au sărăcit tnfloritoarea viaţă agricolă pe care o găsiseră aici. pArvan, g. 454. Dacia e turburată ... şi mult sărăcită din cauza năvălirilor, id. ib. 636. Ne sărăciră ţara şi ne duseră copiii la pieire fără folos şi fără bunăvoia noastră, sadoveanu, o. xvii, 284. La sultanul le-au pirit că ţara ai sărăcit, pop., ap. ddrf. <£> Refl. pas. Nu trebuie să se sărăcească ţara cu atitea lefi in deşărt (începutul sec. XVIII), mag. ist. r, 308/12. 4. Ihtran?. şi (rar) tranz. A (se) reduce (mult) in cantitate, in număr; a (se) împuţina. Zăcămintele au sărăcit cu toiul, bogza, c. o. 122. Popa sabia trăgea, Mtnicele sufleca..., Rău pe turci ii sărăcea. jarnîk—bîhseanu, D. 493.. □ A sărăci sortimentele. 5. Intranz. şi tranz. (învechit şi regional; cu determinări introduse prin prep. „de“) A ajunge sau a face să fie lipsit (in totalitate sau în parte) de.,. De toate bunătăţile am sărăcit, mineiul (1776), 80rl/2. Cu cit glasul era mai aspru, mai răguşit, mai sărăcit de artă, cu otita plinsul i se părea mai real, mai sincer, mai sfişietor. bacalbaşa, s. a. i, 174, cf. cade. Mărul lingă drum N-are pace nicidecum, Ciţi trec il zburu-tăiesc Şi de crăngi îl sărăcesc, alecsandri, p. p. 290, cf. 78. Refl. pas. De să va afla neştine den clirosul besearicii să fie sodomlean, să va sărăci de toate. prav. 208. 6. Tranz. (Complementul indică pămîntul, solul) A face să devină neroditor, nefertil, sărac (9). Mazerea sărăceşte puţin pămîntul. i. ionescu, c. 24/16, cf. ghica, c. e. in, 67. Plantele i-au supt pămîntului toată vlagă şi l-au sărăcit, ap. tdrg, cf. resmeriţă, d., dm, dex. <0 Intranz. Pămîntul sărăceşte fără îngrăşăminte. 7. Tranz.  face să-şi piardă din calitate, din valoare, din semnificaţii etc. (în urma simplificării, a schematizării). N-ai făcut decît să sărăceşti viaţa, s-o areţi şi mai ptiştie. agîrbiceanu, a. 177. Repetarea situaţiilor la nesfîrşit.. . sărăceşte povestea, o schematizează. cinema,' 1968, nr. 10, 15. 8. Refl. (învechit şi regional) A se văita, a se căina (considerîndu-se sărac 13). Zic. că n-au, s-afu-risesc.,. Să vaiet, să sărăcesc, . Parcă e cel mai sărac, Aşa jurăminte fac., mumuleanu, c. 112/11. Ei, săracu d'e noi. — Mă! Nu vă sărăcireţi aci, că ieu mă sui in. copaciu ăsta şi mă uit păslă lume... n-oi ved'e cumva on foc? o. bîrlea, a. p. i, 343. 9. Tranz. (Regional) A compătimi (considerînd sărac 13). Cf. ddrf, resmeriţă, d., cade. Pe drum cine trecea Tot pe Badiu-l sărăcea, Tot pe Badiul mi-l căia. teodorescu, p. p. 549, cf. ciauşanu, gl. Ia nu-l mai sărăci tu p-ăsta; cu ce are el ar putea trăi un sat. udrescu, gl. — Prez. ind.: sărăcesc. — V. sărac. SÂRĂCÎCĂ s. f. v. săricică. SĂRĂCÎE s. f. 1. (învechit şi regional) Starea, situaţia de orfan. Să poarte în minte părinţii vitregi,.. că şi cuconii lor pot rămînea la sărăcie, ca şi aceia (a. 1685). gcr i, 278/5. Mă uitai din deal, din vie Şi-mi văzui casa pustie Şi nevasta-n văduvie Şi copiii-n sărăcie, folc. transilv. ii, 466. 2. (învechit) Văduvie. Această fată... nu iaste făcută clin bărbat cu cununie, ci ar fi din sărăcie, făcută în vă(d)uviia ei (a. 1783). iorga, s. d. vii, 77. 3. Lipsă de avere Sau de bunuri materiale necesare existenţei; ştarfe'a celui sărac (3); lipsă, nevoie (2), (livresc) penurie, (învechit • şi popular) nea vere, (învechit şi regional) niştotă (1), (învechit) neputinţă (2), sărăcăcie, sărmănie, (regional) sărăpanie, (Învechit, rar) mizerăciune. Şi Hristos înlru meserătate şi în sărăcie aia. coresi, ev. 41, cf. 38. Mă ajunse şi vestea.. . de sărăcia doamnă-sa şi a coconilor (a. 1602). îorga, c. i. ii, 239. Roditoriul tuturorah, că ce eşti aşi în sărăcie? (cea 1600 — 1650). gcr i, 136/30, cf. varlaam, c. 284. Să va milostivi şi giudeţul văzînd sărăcia şi nevoia ei. prav. 177. Unii de sărăcie, alţii de datorie şi de alte nevoi ş-au vindut viile (cca 1670). bul. com. ist. iii, 86. Să facă milă pentru sărăcia lui, să-i iarte acei bani (a. 1676). ib. iv, 171. în cetatea Vavilonului mare supărare răbda izrailteanii, sărăcie şi nevoie, cheia în. 05v/2. Sînt nelipsiţi di cele trebuitoare ce le trebuiescu şi nu ştiu pedeapsa sărăciii aceştii lumi ca noi. neculce, l. 148, cf. 170. Cît nimini den creştini poate zice că n-au rămas de pradă, şi de sărăcie scăpaţi, r. greceanu, cm ii, 59. S-au dus sărac la Ţarigrad... şi în sărăcie au murit (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 351/15. Eu aici în ţară n-am venit de voia mea, nici de vreo sărăcie sau lipsă, antim, p. xxiv. De sărăcie fugeau prin munţi şi prin codri. canta, let2. iii, 185. Mai mulţi pătimesc în sărăcie. varlaam—ioasaf, 108v/7. Va să laude sărăcia ca pre o adevărată norocire, molnar, ret. 120/23. Lăcuitorii... pătimesc o mare strîmbătate şi sărăcie despre stăpînitorii moşiilor (a. 1816). uricariul, ii, 23/4. Bolnavii cei trudiţi de muncă şi de sărăcie, slabi şi uscăţivi, episcupescu, practica, 113/17. îl va găsi nebiruit... prin deprindere a suferi sărăcia, prin bărbăţia in războaie. pleşoianu, t. i, 207/6. Întîmplîndu-se la vreun oraş sau sat foc, nespusă pagubă şi sărăcie să pricinuieşte. cr (1830), 119r/7. Ce război necontenit de bogăţie şi de sărăcie! marcovici, g. 11/3. Lenea sau trîndăvirea să numără intră cele şapte păcate de moarte, pentru că dintr-însa se naşte sărăcia, nenorocirea şi alte multe răuteţi. fm (1838), 54/2. El a trăit şi a murit în sărăcie la Boston, asachi, l. 372/25. Cu ţoală sărăcia lor, înfăţişă bogatului o masă cit să poate de bună. fm (1841), 340l/2. Săracii... vor avea dovadă în scris de sărăcia lor. regul. org. 251/1, cf. 142/16. Privind sărăcia lui, îl dărui c-o moşie. mag. ist. i, 203/27. Văitîndu-se de săr.ăcia sa, implora mila senatului, aristia, plut. 379/9. Sărăcia şi lipsa îl întovărăşiră, negruzzi, s. i, 206. Ignorenţa, care este una din atribuţiunile sărăciei, va dispare, ghica, c. e. i, 67, cf. 163, 255. Plăceri mincinoase, care duc pe nesimţite pe biata junime la sărăcie.ţfilimon, o. i, li4. Ştii tu ce va să zică, Sorine, sărăcia? bolintineanu, o. 201. Ne iubim, ce ne pasă nouă de sărăcie? odobescu, s. i, 146. Ah! garafa pîn-tecoasă doar de sfeşnic mai e bună! Şi mucoasa luminare sfîrîind săuişi-l arde Şi-n această sărăcie, te inspiră, cintă, barde! eminescu, o. i, 46, cf. 147. Sărăcia nu se oploşise încă la uşa lor. creangă, o. 236. Din toată sărăcia, a cUmpărat un crap mare. caragiale, o. i, 137, cf. 55. Să moară în ticăloşie, în sărăcie şi cu ruşine. ispirescu, l. 11. Răutatea omenească ne azvîrlise într-o mare sărăcie, macedonski, o. iii, 106. De pe vremea lui Solon două lucruri au mers paralel: sărăcia şi tîl-hăria. ionescu-rion, s. 165, cf. 174. I se părea că toţi trecătorii îi cunosc sărăcia, bacalbaşa, s. a. i, 174, cf. 280. Şi sărac, purtat de grijă, De puternici insultat, Pentr-un ţel viaţ-am dat... Ducind fruntea cu mîndrie, Sărăcie, sărăcie ! mille, v. p. 70. Umblă prin domnie . ., ca să-i spună De-i belşug sau sărăcie, davila, v. v. 23. Să nu mănlnci ţinind strachina pe genunchi sau pe braţ... că tragi a sărăcie, candrea, f. 67. Doamna lui Scarlat. . . adusă de împrejurări la mare sărăcie, e tnmormîntată la Iaşi. iorga, c. i. i, 58, cf. 21. N-avea credinţa mea înfringeri Şi-n mîndra noastră sărăcie Ea ne vrăjea un cor de îngeri, goga, poezii, 192. Sărăcia... apărea în toată goliciunea ei. anghel, pr. 120. După socotinţa poporului..nenorocul sau piaza rea se leagă de sărăcie, pamfile, duşm. 96. Douăzeci de ani de slujbă ticăloasă şi patruzeci şi nouă de viaţă dusă în sărăcie nu-i ajung? agîrbiceanu, s. p. 144, cf. id. a. 216, 326. Nu mai scap de sărăcie pînă-i Prut şi Şiret, rebreanu, i. 109. Nu mi-aş fi închipuit Să 2091 SĂRĂCIE - 205 - SĂRĂCIE poată cineva, oficii de zgîrcit, trăi intr-o asemenea sărăcie, m. i. caragiale, c. 91; cf. '75. De foame şi de sărăcie am suferii şi eu. c. petrescu, c. V.-152» cf. id. î. i, 95. Iar de sărăcie, au de pătimire, au de defăimarea oamenilor să nu te sârbeşti, stănoiu, c. i. 150. Aici, în sărăcia noastră, e un mediu mai prielnic pentru iniţiativele culturale decit in prosperitatea comercială pe care o vedem înflorind in alte părţi. în plr h, 582. Am bătut întiia oară la uşa lui, rritnal de sărăcie, i. botez, b. i, 41, cf. 43. Mă duc la mama. M-am săturat de sărăcie, brăescu, o. a. i, 127. De ce săle condamni. . . la sărăcia aspră a unui curelar. a. m. zamfirescu, sf. M. n. i, 55, cf. 16, id. m; d. i, 171. Pină şi Stanca, spălătoreasă, din toată sărăcia ei, a scos un pitac de cinci şi a cumpărat un număr de gazetă, cocea, s. ii, 52, cf. 55. îşi trăia zilele tot în sărăcie, vissarion, b. 10. Priveam cu uimire sălbăticia locurilor. Peste toi, sărăcie de preistorie, voiculescu, p. ii, 263, cf. sadoveanu, o. xii, 80. S-ar fi putut socoti fericii, cu toată sărăcia lui. dan, u. 296. Urmarea fatală era sărăcia, adică înglobarea lor în categoria ţăranilor de rînd. iordan, t. 186, cf. arghezi,' b. 147. Sărăcia lui... nu se confirmă documentar. ■ călinEscu, c. o. 201. Sînt figuri dezintegrate în mediul lor, singurii la care se aşază ban peste ban. înlr-o lume a sărăciei şi a nevoii, vianu, l. u. 591, cf. id. a. p. 52. [Creştinismul] predica respectul bolii, al sărăciei, .. . înlr-o mentalitate care iubea pînă atunci sănătatea, bogăţia, ralea, s. t. i, 164. Sărăcia moţilor e ... nudă, lipsită de aspectele mizeriei, bogza, a. î. 133, cf. id. c. o. 221. Voiam... să alung sărăcia de la pragul casei noastre, stangu, m. i. 14. O viaţă întreagă n-0 să mai poală alunga sărăcia din casă. v. rom. februarie 1955, 165. Mi-am luat lumea în cap de sărăcie, pas, l. i, 146, cf: ii, 250. Două tractoare, ruşinate' parcă de alîta sărăcie şi delăsare, zăceau alături sub o prelată unsuroasă, galan, b. i, 52. Un student dintre aceia pe care sărăcia îi fugăreşte toată ziua. vinea, e. i, .107. Nu l-au sărăcit. Aş vrea să am şi eu sărăcia lui. demetrius, c. 18. El crede că boierii sînt vinovaţi de sărăcia ţăranului. constantinescu, s. iii, ,90. Se gîndise să nu se întoarcă pe capul bătrînilor, că şi fără ei abia îşi ducem sărăcia. tudohan, p. 171. Fiu' al unor ţărani umili, Arany a crescut în sărăcie, v. rom. februarie 1957, 127. Moţii... trăiau intr-o sărăcie cumplită, t. popovici, se. 357, cf. 20. Se chinuia să agonisească ceva, să iasă din sărăcie. barbu, g. 13, cf. id. princ. 44. O Europă:.. torturată de plăgile mereu mai întinse ale sărăciei, t decembrie 1964, 49. Acolo unde domnea odinioară sărăcia şi pelagra a venit lumina, v. rom. ianuarie 1965, 4. Ne-am rupt salul ca să scăpăm de sărăcie şi să luăm în dijmă culesul porumbului. bănulescu, i. 57. Sărăcia îi face căpăţînoşi, Doamne, grei de cap, lipsiţi de dărnicie, românia literarX, 196.9, nr. 20, 14/2. O cocioabă... cu un acoperiş de carton gudronat care prin cenuşiul său accentuează senzaţia de sărăcie. cinema, 1969, nr. 5, 4. Te las naibei, sărăcie, Şi mă duc la vitejie, jarnîk —bîrseanu, d. 285. Moarte la tinereţe, Sărăcie la bătrîneţe, Boală la călătorie, N-ar mai fi să fie. marian, î. 401. Lumea zice că la omul sărac, o fată frumoasă îi face şi mai mare sărăcie. reteganul, p. v, ,16. Şi cîl pentru sărăcie, Ţi-a rămas casa pustie, bibicescu, p. p. 223. Afară de sărăcie mai avea apoi omul acela şi o zamă de copii. cătanX, p. B. i, 7., Cine-a făcut cătănia, Mînce-i casa sărăcia. mat. folk. 924. Oricum s-ar fi trudit el. ,. de sărăcie tot nu mai putea să scape, vasiliu, p. l. 73. Nu ţi-i scris găzduşagu Alăturea cu capu, Nici mie sărăcia Alăturea cu lumea, bîrlea, l. p. m. ii, 173, cf. id. c. p. 249. Greu e drumul muntelui, Dar mai grea e sărăcia, ant. lit. pop. i, 77. Saraiie, Fost-ai dăruită mie Diin mică copilărie, folc. olt. — munt. i, 157. Am ajuns... într-o sărăcie nemaipomenită, o. bîrlea, a. p. ii, 109. Cînta cucu sus la vie, Eu gîndeam că-mi cîntă a bine, El cînta a sărăcie, folc: mold. i, 55, ci- ii, 72. Vorba multă e sărăcie omului, negruzzi, s. i, 247, cf. creanga, p. '250, ddrf, tdrg, reBreanu, r. i, 142, brXescu, o. a. i, 32, pas, l. i, 29, zanne, p. ii, 818. Fete multe, sărăcie la casă. zanne, p. ii, 129. Beţia e sărăcie grozavă, id. ib. iii, 467. Averea-i gard de nuiele, Sărăcia-i zid de piatră, id. ib. v, 23. Unde e sărăcie, e şi ceartă, id. lb. 572. Sărăcia nu-i ruşine, id. ib. 573. Sărăcia învaţă pe om. id. ib. 576. •O (în imprecaţii) Lasă-l în sărăcie, ţiplea, p. p. 116. Du-le-n sărăcie, id. ib. Am drăgueior bocotan, în temniţă-i de un an. Lasă-l fie, în sărăcie, Dacă nu-i de omenie, bîrlea, l. p. m. i, 235. Ducă-se-n sărăcie. udrescu, ol. •O’ Sărăcie lucie (sau cu luciu) v. 1 u-ciu. <0> Expr. (Popular) A face cumetrie cu sărăcia =- a nu mai putea scăpa de mizerie. Cf. udrescu, gl. 62. (Popular) A trajje sărăcia de coadă = a trage mîţa de coadă, v. m î ţ ă (I 1). id. ib. A-fi vedea (sau căuta) de sărăcie = a nu se amesteca in treburile altuia, a-şi vedea de treabă. Cf. ddrf, tdrg. Tu judeci pe dracu în loc să-ţi vezi de sărăcie, petică, o. 207, cf. cade. + (Popular şi familiar) Epitet depreciativ pentru un orii sărac (3), pentru un golan, o haimana. Sărăciile de pe stradă să-şi vadă de goliciuni, g. m. zamfirescu* sf. m. n. i, 176, cf. 183. încotro, sărăciilor?.... Nu vreţi să munciţi la mine... camilar, n. ii, 385, cf. ciauşanu, gl., alr i 452/180, 370, alr ii 2 880/987. ^ (Bot.; prin Transilv.; şi in sintagma iarba sărăciei, borza, d. 74) Busuioc sălbatic (Galin-soga parviflora). Cf. id. ib. 4. Aspect, mediu etc. sărăcăcios (3). Să privim acum şi la sărăcia iluminată de razele unei luminări de său. eminescu, p. l. 32. De cile ori n-o podideau lacrimile... privind acareturile... pline de sărăcie şi de pustiu. delavrancea, s. 4. O lampă de tablă lumina sărăcia dinăuntru, dunăreanu, ch. 79. în sărăcia şi îngheţul odăii, flacăra de sub vatră îi aducea deodată poetului inspirarea. lovinescu, c. iv, 18. 5. Lipsă de fertilitate a solului. Mai de mult, cu toată sărăcia pămînlului muntos, sătenii sămănau grîu de primăvară, săcară. agîrbiceanu, a. 73. Sărăcia solului a învăţat pe oameni să lupte cu natura, blaga, z. 319. Locurile de acum îşi dovedesc asprimea şi sărăcia. bogza, c. o. 354. Altădată, cînd sărăcia nu potopise locul, cînd ogorul, nu arăta ca o spinare crăpată de măgar . . ., Oamenii preţăluiau cîntarea lăutarului, pas, l. i, . 9. 6. (Adesea- urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Cantitate (prea) mică, număr (prea) mic, insuficient, nesatisfăcător din ceva; ceea ce este lipsit de bogăţie, de (prea mare) valoare, de .amploare; ceea ce este insuficient; lipsă (de,..); stadiu nesatisfăcător, insuficient de dezvoltare. între nenorociri a fi fericiţi şi la sărăcia de cereştile comori a fi foarte bogat, biblia (1688), 3/35. Eu nu . pretinz să întrebuinţăm termenii teologici şi ta celelalte ştiinţe şi meşteşuguri. Nu, căci cu aceasta va rămînea în veci limba noastră tot în sărăcia în care s-a aflat, cr (1833), 2531/3. Seraci... de stilul limbii, cearcă a-şi ascunde sărăcia cu mitologia şi cuvinte latinizate, russo, s. 69. Urmaşii noştri vor vedea cu mîhnire sărăcia de idei şi avuţia • de patimi care ne sfîşie. ghica, c. e. i, v. Nu cumva munca şi voinţa să fie covîrşite prin sărăcia puterii. hasdeu, I. c. i, vm. Aşa sărăcie de lemne nu s-a văzut nici la bordeiul cel mai sărăcăcios, creangă, o. 116. Dar dacă despre sărăcia mişcării noastre ştiinţifice mai poate fi îndoială, în privinţa secetei literare sîntem cu toţii de acord. ghErea, st. cr. iii, 13. Limbile ingleză şi chineză se mulţămesc cu sărăcia lor de forme, phili-ppide, P. 201. Astăzi. . . e sărăcie de individualităţi puternice (a. 1898). plr i, 494. Cad puncte, virguli, exclamaţii pe sărăcia- de idei. anghel —iosif-, c. m. i, 22. Ceea ce face inutilitatea revistelor existente este sărăcia lor'de ideal. în plr ii, 186. M-a scos diri sările atîta sărăcie de spitit. cAmil petrescu, u. n. 17. Vorbitorul ... înlr-o stare de emoţie sufletească va trebui... să înlocuiască sărăcia lexicală cu mijloace exlralexiccle. puşcariu, l. r. i, 43, cf. 231. Recolta mea de material 2091 SĂRĂCILĂ - 206 - SĂRĂClNEŞTE e mai degrabă săracă. . . Sini dispus să atribui această sărăcie realităţii lingvistice, iordan, stil. 276, cf. 158. Ne izbeşte .. . sărăcia vocabularului, vianu, s. 180. O serie de studenţi dovedesc o nepermisă sărăcie de idei. GÎ 1968, nr. 935, 1/5. O enormă sărăcie a fanlazării. cinema, 1968, nr. 3, 14. O foarte tristă sărăcie de vocabular şi de întorsături de frază, contemp. 1971, nr. 1 311, 7/7. A intrat în rîndurile banalităţilor indispensabile alertarea opiniei publice in legătură cu sărăcia sau inconsistenta repertoriului cinematografic estival, cinema, 1972, nr. 7, 22. Sărăcie de duh (ori cu duhul sau, rar, de minte, mintală) = lipsă de inteligenţă, prostie (4). Sărăcia mintală a clasei poruncitoare atingea o formă unică de degradare, arghezi, b. 151. Tenorii au o reputaţie bine stabilită de sărăcie cu duhul, camil petrescU, p. 6. Ambiţia superbă a curiozităţii filozofice se coboară pînă la sărăcia de duh a călugărilor ignoranţi, ralea, s. t. i, 230. Sărăcia de minte duce încet şi monoton la unitate, la sistem, la obsesie, id. ib. ii, 294. Ne trebuie cit mai multe filme în care naivitatea să nu fină de sărăcia de duh, ci de prospeţimea cu care descoperă viaţa orice fiinţă omenească, cinema, 1968, nr. 6, xi. 4 (Popular şi familiar; de obicei pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Epitet depreciativ pentru ceva de mică valoare sau fără valoare, puţin folositor sau nefolositor ori neplăcut, supărător. Aţi văzul banii ăi noi? Sărăciile de tinichea, ap. tdrg. Ce sărăcie de vită. pamfile, j. ii, 164. Numai să nu mi se umfle sărăcia asta de înţepătură, rebreanv, i. 129. Sărăcia de epistolă. m. i. caragiale, c. 7. D-apoi cine umblă prin asemenea sărăcii... De-acuma pînă la cişlele lui Nastratin al nostru nu se găseşte fir de umbră. sad6veanu, o. xvi, 22. Toată ziua m-am necăjit cu o sărăcie de rădăcină, că altceva n-am găsit, dan, u. 116. Femeile rămase acasă hrănesc sărăcii de vile. stancu, r. a. ii, 298. Se ridică o sărăcie de fir de tuse şi astupă gîtlejul maicii Natalia. stănoiu, c. i. 195. — PI.: sărăcii. — Sărac + suf. -ie. SĂRĂCÎLĂ s. m. sg. 1. (Popular; depreciativ) Om sărac (3). Cf. ddrf. Ce pofteşti, nea sărăcilă?... — Nici la furai n-am noroc! delavbancea, v. v. 138. Sărăcilă ăsta... trăieşte din bacşişul tău şi al altuia, gîrleanu, n. 56. Ce-i folosesc atîţia poli de aur? Dacă trăieşte ca sărăcilă, e mai sărman decît noi. sadoveanu, o. xvii. 192, cf. h ii 32. Măi sărace, sărăcilă, Face-mi-aş de line milă, De n-ai fi tu om pizmaş, alecsandri, p. p. 41. Aud ăi doi fraţi de belşugul ce găsise pe sărăcilă al lor. rădulescu-codin, ap. cade. Măi săraci, sără-cilî, Nu-ţi pune punga cu mini. folc. mold. ii, 106. 2. Vint foarte uscat şi cald, care suflă (vara) In Dobrogea, distrugător pentru culturi; (regional) vtn-tul negru. în regiunea Constanţa bate, mai ales vara, vîntul negru, denumit şi sărăcilă. agrotehnica* i, 272, cf. ltr2 xvm, 551, h iii 215, Xiv 381, corn. din ţepeş vodă — cernavodă. — Sărac + suf. -ilă. SĂRĂClME s. f. (Cu sens colectiv) Totalitatea oamenilor săraci (3); (mulţime de) oameni săraci; (învechit, rar) sărmănime. Aice în oraş erau pline mănăstirile de bieţii oameni tîrgoveţi şi sărăcime. u. costin, let2. i, 367. Se împuţinase boii şi sărăcimea cîtă era în ţeară se-nvăţase de-şi făceau ogoare cu sapa. n. costin, let®. ii, 40, cf. 33. Nimini den creştini poale zice că n-au rămas de pradă şi de sărăcie scăpaţi, care de tătari, care de nemţi, lăsînd multă sărăcime. r. gre-ceanu, cm ii, 59. Nu ari acum sărăcime unde să păşu-nezi cite o vacă ci au pe la casăli lor (a. 1780). iorga, s. d. v, 261. Fiind oameni turburători nu contenesc a supăra pe măria ta cu jălbi mincinoase, şi, făcînd cheltuieli zadarnice, le încarcă pe obşte şi pe sărăcime (a. 1-Î83). bul. coM. ist. iv, 112. Toţi să dau la streini. Şi rămîne numai sărăcimea (a. 1818). poc. ec. 187. Este pricinuitor dă mare folos şi iconomie la toţi dă opşte, mai virtos la sărăcime (a. 1826). ib. 372, cf. i. golescu, c. Spre a se agiuta sărăcimea in pericolul gerurilor acestei ierne, n-au pregetat... a se îngrija de aciuare bieţilor săi concetăţeni, ar (1830), 471/26. Loteria mică, adevărat blăstem pentru sărăcime, se restaurase îndată, bariţiu, p. a. ii, 668. Secara este o adevărată facere de bine pentru sărăcime. i. ionescu, b. c. 275/15. Avanul domnilor. .. vrea să-şi cîrpească hlamida aurită Cu zdreanţa sărăcimii de veacuri moştenită. alecsandri, o. 260. Cenuşa sa n-a sfinţit-o pă-mîntul patriei, ci e pe vecie amestecată cu aceea a sărăcimii din Palermo. eminescu, în plr i, 326. Veselie mare intre toţi era, chiar şi sărăcimea ospăta şi bea. creangă, p. 279. Căruţaşii, negustorimea, sărăcimea din mahalale ... se potoliseră ca prin minune, caragiale, o. iii, 207. Putem scuti pe biată sărăcime de vărsarea de singe. ispirescu, l. 327. Sărăcimea îşi făcea loc printre lume şi.. . ajungea la coşurile cu luminări. macedonskj, o. iii, 101. Chiar scriitorii burghe-zimii... se văd siliţi să îmbrăţişeze cauza mare a sărăcimii. bacalbaşa, s. a. i, 288. Vechile case de ţară aveau desigur fereştile de băşică de bou, care a fost înlocuită de sărăcimea din zilele noastre cu hîrtie. iorga, c. i. iii, 162. Vasele acestea nici nu erau întrebuinţate decît de sărăcimea care nu-şi putea procura de celelalte,... de lemn. pârvan, a. 188, cf. 562. Dar boierii de la Bucureşti ce gînduri mai au cu noi, sărăcimea? reSreanO, r. i, 138, cf. 237. Toată sărăcimea petrecu şi fu dăruită... cu bani. vissarion, b. 200, cf. lesnea, c. d. 42. Sărăcimea de prin alte părţi începu să curgă, dan, u. 72. Ţăranii şi sărăcimea au rămas desigur în tară şi după evacuarea oficială. PtişcARiu, l. r. i, 330. Dostoievski a înfăţişat sărăcimea marilor oraşe, dar mai cu seamă pe intelectualul care trăieşte cu nervii zdruncinaţi contradicţiile societăţii sale; vianu, l. u. 544. Din sate veni vestea că sărăcimea murmură. stancu, r. a. iv, 172. Amîndoi şi-au exprimai simpatia pentru viaţa tragică a sclavilor şi a sărăcimii libere, v. rom. septembrie, 1954, 220. Sîntem sărăcimea tirgului. camilar, n. i, 72. Sărăcimea paria pe sume mai mjici. tudoran, p. 509. Toată sărăcimea dibuia, îşi făcea pereţi de adăpost, case de bălegar şi chirpici, barbu, g. 121. Spun c-o să facă o groază de înlesniri sărăcimii, necăjiţilor, lăngrănjan, c. ii, 56. Ca urmare a aceleiaşi diferenţieri de apere, se formează în sale o sărăcime a satului, panaitescu, o. ţ. 237. Despre bordeiele şi colibele sărăcimii ni s-au păstrat prea puţine informaţii. G. BARBU, A. V. 14. — Sărac + suf. -ime. SĂRĂCÎN1 s. m, (Bot.; regional) Mei (1) (Panicum miliaceum). borza, d. 123. — Şi: sărăcir s. m. borza, d. 123. — Cf. s ă r a c. sARĂCÎN2, -A s. m. şi f. (învechit) Sarazin (1). Împărăteasa sărăcinilor. coresi, ap. dhlh ii, 529. Şi-ţi părea că-i un sărăcin. dosoftei, v. s. octombrie 56v/13, cf. budai-deleanu, lex. Saracinul Hisiani, califul Damascului, porunci să i se laie mina dreaptă. negruzzi, s. i, 265, cf. hem 1 456. "C> (Adjectival) Un bărbat sărăcin. coresi, ap. dhlr ii, 529. — PI.: sărăcini, -e. — Şi: saracin, -â s. m. şi f. — Din slavonul cpaWHTi. Cf. slavonul e d m * h » i. SĂRĂCINÎSC, -EĂSCĂ adj. (învechit, rar) Sarazin (2). Şi-l dedeş pre-acela mîncare oamenilor sărăcineşli (cca 1650). hem 1 470. — PI.: sărăcineşti. — Sărăcin2 + suf. -esc. SĂRĂCI Ni ŞTE adv. (învechit, rar) Ca sarazinii (1), în felul sarazinilor. î'rUr-ascuns finea creştineaşte 2097 SĂRĂCIOS1 - 207 - SĂRĂCUSTĂ şi era creştini, iară-n vedeare să făcea a finea sărăci-neaşle. dosoftei, v. s. septembrie 25v/5. — Sărăcin2 + suf. -eşte. SĂRĂCI tis1, -OÂSĂ adj. (învechit şi regional) Care conţine multă sare (1). Cf. i. golescu, c., a ii 7. — Pl.: sărăeioşi, -oase. — Sare -f suf. -ăcios. SĂRĂCI6S2, -OÂSĂ adj. (Regional) 1. (Despre oameni) Sărac (3). Feciorul babei să... dăduse ... in dragoste c-o fată sărăcuţă şi frumuşică... Baba insă n-o voia pe aceea, că era din soi rău şi sărăcios. şez. iv, 159. 2. Sărac (5). Satele: sint... sărăcioasc, cu multe coperişe pe paie. luc. iii, 396. 3. Sărac (6). La o crtşmă sărăcioasă din mijlocul drumului s-au întărit amîndoi cu cîle-un ciocan de rachiu, luc. iii, 396. — Pl.: sărăeioşi, -oase. — Sărac + suf. -ios. SĂRĂCÎR s. m. v. sărăcin1. SĂRĂCÎRE s. f. Acţiunea de a (s e) sărăci şi rezultatul ei. 1. Pierdere a averii sau a bunăstării, a bunurilor materialii necesare vieţii. Cf. s ă r ă c i (2). Cf. i. golescu. c., valian, v., polizu. Creşterea vitelor, păstoria.. . a căzui din cauza grelelor impozite şi sărăcirea popu-laţiunei agricole, ghica, c. e. ii, 492, cf. ddrf, alexi, w., resmeriţX, d. Cu atît sînt mai mari profiturile capitaliştilor, cu cil se adînceşle sărăcirea oamenilor muncii, scînteia, 1953, nr. 2 7.12. 2. Scădere, Împuţinare a trăsăturilor calitative, a valorii, a semnificaţiilor etc. Cf. sărăci (7). O. .. înlănţuire de fapte care duce la una şi aceeaşi concluzie: sărăcirea culturii din Dacia, pârvan, g. 439. [Demenţa] este o sărăcire mare a gîndirii bolnavului, abc sXn. 121. Ceea ce caracterizează schizofrenia sînt fenomenele de degradare şi sărăcire a psihicului bolnavului. ib. 322. O sărăcire a vieţii spirituale, cinema, 1969, nr. 7, 37. — Pl.: (rar) sărăciri. — V. sărăci. SĂRĂcJt, -A adj. 1. Care a devenit sărac (3). Cf. sărăci (2). Cf. i. golescu, c., ddrf, alexi, w. Neamurile sărăcite ale boierilor... nu mai puteau ajunge la boierie, iorga, c. i. ii, 166, cf. i, 47, resmeriţX, d. Mi-am găsit neamurile sărăcite şi casa părinţilor mei pustie, sadoveanu, o. v, 572, cf. x, 108. Regele Lear poate fi... tragedia seniorului sărăcit şi a vasalilor săi credincioşi, t mai 1964, 72. Sărăcită, nobilimea este constrînsă să pactizeze cu cei mai noi dintre îmbogăţiţi, scînteia, 1969, nr. 8193. Sărăcit şi prăpădit, Tare mi-s sărac lipit. ant. lit. pop. i, 18. O F i g. Şi de priveşti a inimii hambare, Mai goale le găseşti la cercetare, Gîndind că sărăcii ca mîine pleci în pribegie către neguri reci. labiş, p. 88. 2. Care s-a redus (mult) în dimensiuni, in cantitate, în număr. Cf. sărăci (4i). [Calul] se arăta cu coada înainte, sărăcită ca o perie de dinţi, arghezi, b. 75. + (Despre limbi) Care a devenit mai puţin complex, mai puţin bogat. în gura popoarelor alogene romanizate, latina păstra ce avea mai banal, ea era o limbă sărăcită. puşcariu, l. r. i, 327. 3. (Despre pămlnt, sol) Care a devenit nefertil, neroditor. Cf. s ă r ă ci (6). Se nimeriră în comisia de agronomi, care veni să preţuiască locul, oameni conştiincioşi, care, văzînd cît de exploatat şi de sărăcit e pămînlul, nu-i făcură un preţ prea mare. agîrbiceanu, s. 488, cf. ds. — Pl.: sărăcifi, -te. — V. sărăci. SĂRĂCITdfl, -OÂRE adj. (învechit, rar; despre plante) Care sărăceşte (6) solul în care creşte. îngră-şarea se pune la plînlele cari storc mai multă vlagă din pămînt şi astfel alternă plînlele sărăcitoare cu acele îmbunălăfiloare. i. ionescu, d. 321. — Pl.: sărăcitori, -oare. — Sărăci -f suf. -lor. SĂRĂCITÎIRĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.; depreciativ) Om foarte sărac (3). I-auzi la el, sărăcilura, să se puie el cu mine ! udrescu, gl. — Pl.: sărăcituri. — Şi: sărăcăttiră s. f. udrescu, gl. — Sărac + suf. -itură. SĂRĂedi, -OĂIE adj:, s. m. şi f. 1. (Vestul Tran-sifv.) (Copil) orfan. Cf. alrm i/ii h 308. 2. (Regional) Augmentativ al lui sărac (3). Grija scrupuloasă ce au boierii de a nu se amesteca cu sărăconii. pXcalX, m. r. 108. De-alunci am rămas cam săr-ăconi. n. rev. rom. viii, nr. 6, 87. Fral'i-to să gospodăreşte d'i iese păstă noi şi iei o fi sărăcoiu lumii. o. bîrlea, a. p. ii, 467. 3. (Regional) Cerşetor (Boiţa — Haţeg). Cf. alr i 451/122. — PI.: sărăcoi, -oaie. — Sărac + suf. -oi. . J. sărAcoveţ s. m. v. Sorocovăţ. SĂRĂCUSTĂ s. f. 1. (învechit) Interval de patruzeci de zile. Să postească două sărăcusle ... şi deaca se vor împlea cele două sărăcusle, alunei să-i citească molitvele de curăţie (a. 1652). ap. cade, cf. tdrg, scriban, d. 2. (învechit şi regional) Sărindar (1); (Transilv. şi Bucov.) slujbă de pomenire a morţilor făcută în sîmbetele postului Paştilor. Cf. d. bogdan, gl. 98. Pentru că au murit Negrită necuminecatfă]..., s[ă]-i facfăj diaconul sărăcustă de cuminecător[ă] şi... să o pomenească (a. 1627). iorga, s. d. vii, 32. Cele 40 de liturghii ce să zice o sărăcustă (a. 1645). ap. tdrg. Dau sărcusle pe la sv[i]nlele beseareci şi împart m[i]-/[ojsiem'e săracilor (a. 1661). gcr i, 180/38. Această corle... au dat-o... popa Pinte, de trei sărăcusle (a. 1673). iorga, s. d. xvii, 41. Eu, popa Iacobu, slujit sărăcusle lui Gorghie p[i]ntru acei 3 mărieşi (a. 1742). id. ib. 183. Preoţii besericii, carii vor fi după vremi, să uibă deosebit pomelnic al enoriaşilor, în care vor scrie numele acelora ce va da sărindare, sărăcuste ... pentru a lor pomeÂire (a. 1814). arh. olt. i, 60. Pentru lelurghiile ce dau preoţilor, pentru sărăcuste pentru cei vii şi pentru cei morţi (cca 1819 — 1825). cat. man. i, 638, cf. lb, valian, v., polizu. Liturghii şi sărăcuste pentru partea sufletească, contemporanul, iii, 427. Merită a fi amintite încă şi parastasele, slujbele, sărindarele sau sălindarele, sarcouslele sau sărăcuslele. marian, î. 376, cf. 378, gheţie, r. m. Şi nu se va mai teme de nopţi şi căi înguste, Cînd zece sărindare şi zece sărăcuste Plini-vei pentru Lina: scăpat vei fi atunci. coşbuc, p. ii, 181, cf. barcianu, alexi, w., şXineajsu2, CADE, SCRIBAN, D., REV, CRIT. IV, 146, CIAUŞANU, V. 196. + Plată (tn bani sau in natură) care revine preotului pentru o sărăcustă (2); sărindar (1). Cf. d. bogdan, gl. 98. „Episcopul Vasilie Moga“ către birăul companiei, pentru „sărindare şi sărăcuste" ce ia arhimandritul grec. .. „ca cînd tunde cineva oile allui păcu-rariu" (a. 1832). iorga, s. d. xii, 180, cf. scriban, d., i. cr. v, 152. 3. (Prin Bucov; la pl.; în forma sorocousle) Alimente care se duc la biserică, pentru a fi sfinţite, cu prilejul zilei sfîntului Toader, şi care se împart ca pomană. Este datină de a duce în ziua de Sîn- Toader la biserică nu numai grtu fiert, adecă colivă, ci şi pomeniri sau sorocouste. marian, s. r. ii, 74. 2107 SĂRĂCUŢ - 208 - SĂRĂDUIT 4. (Prin Transilv.; la pl.) Popasurile în care se citesc evangheliile, pe drumul de la casa mortului pînă la groapă. L-o dus cu sărâcuste. alr ii/i mn 87, 2 710/235. îl îngroapă cu sărâcuste. ib. 2 710/250, cf. mat. dialect, i, 92. O E xp r. A merge cu sărăeuste = a merge încet. Cf. mat. dialect, i, 92. 5. (învechit şi regional) Praznic, ospăţ la înmormîn-tare. Cf. d. bogdan, gl. 98. în Transilvania, şi anume în ţinutul Făgăraşului, comîndarea se numeşte „sârăcus-tă((. marian, î. 371, cf. ddrf, gheţie, ii. m., scriban, d. — Pl.: sărâcuste. — Şi: (învechit) sărciistă, sara-ctistă, (regional) sarcoâstă s. f., sorocouste s. f. pl. — Din v. si. (updKotfcrH. — Sorocouste < ucr. eopoKOycr. SĂRAClJŢ, -A adj. Diminutiv al lui sărac; cam sărac. 1. Cf. sărac (3). Cf. lb, i. golescu, c. Medicinistul, băiat sărăcuţ, . . . nu căuta deloc a contraria pasiunea gazdei, caragiale, o. ii, 124, cf. ddrf, cade. Sărăcuţ şi fără nume, Ca noi toţi urmînd cărarea, Vei trăi ca vai de lume. lesnea, vers. 29. Pe lîngă ci, tata era sărăcuţ. vlasiu, a. p. 75, cf. scriban, d. Dacă era mai sărăcuţ, clientul putea să mânînce pe datorie, pas, l. i, 46. Tu, flâcăuaş sărăcuţ de la ţară, Care-ţi fărimai bucuria sub sapă Pe-un boţ de mămăligă cu ceapă. deşliu, g. 53. Place-mi fata sărăcuţă, Că umblă vara desculţă. . . Dar cu fata de bogat, Totdeauna eşti mustrat Să~i cumperi cizme de capră, Că altele se tot crapă. jarnîk bîrseanu, d. 437, cf. 38. Era sărăcuţ, săracul de el, incit... trăia tot cu noduri fripte învăluite cu răbdări prăjite, reteganul, p. i, 59. Feciorul babei să dăduse hăt demult în dragoste c-o fată sărăcuţă şi frumuşică, şez. iv, 159. O fată. . . Sălccuţă Ce-i la curte slujnicuţă. ţiplea, p. p. 20. Biata mîndruţă.. : Vezi că-i sărăcuţă, balade, iii, 288. Un băiat sărâcuz dă tot. o. bîrlea, a. p. i, 564. <0 (Substantivat) De-aş şti da cu coasa-n laz, Fi-aş gazdă ca Bobuţul, Nu coldău ca selecuţul. bud, p, p. 64. 2. Cf. sărac (8). Cf. polizu. Un popă îmbrăcat în straie sărăcuţe, creangă, a. 133, cf. barcianu, alexi, w., şĂineanu2. Zări... o fată slăbuţă..., sărăcuţă la straie, călinescu, c. o. 16. A fost cam sărăcuţă nunta lor, aşa cum erau şi ei. lăncrănjan, c. ii, 106. Şi îndată a fost acasă la ei, acolo în căsuţa pesca-riului cea sărăcuţă, reteganul, ap. cade. <0 (Adverbial) Neamţul sărăcuţ îmbrăcat, bea retras, brăescu, a. 119. Era cam urît la chip şi îmbrăcat cam sărăcuţ. sbiera, p. 141. 3. Cf. sărac (7). Posteritatea trebuie să afle după date pozitive cu ce mijloace mici, sărăcuţe, cercau bătrînii să ajungă scopuri mari. bariţiu, p. a. iii. 69. 4. Cf. sărac '(12). Ziare politice în tot cuprinsul ţării nu erau în nici o limbă, afară de unicul „Botet( german din Sibiu, care acum apărea în format :4°, sărăcuţ, bariţiu, p. a. i, 576* cf. resmeriţă, d. Din gazeta sărăcuţă dar bătăioasă..., astăzi devenise un abil mare cotidian, c. petrescu, c. v. 331. o. (De obicei în construcţii exclamative) Cf. s ă-rac (13). Sărăcuţă inimioară, cum te arzi în pară! (a. 1800). gcr ii, 181. Munceşti pînă cazi pe brînci. Sărăcuţa lelea plăteşte cu pielea! pann, p. v. i, 135/24. Sărăcuţul cărăbuş! gîrleanu, l. 16. (Substantivat; adesea cu valoare de apoziţie) îl păştea păcatul şi~l mînca spinarea, sărăcuţul, creangă, p. 24. S-au fost ascuns odată acolo nişte domniţe . . . Cînd le-au dat păgînii de urmă, ele s-au suit, sărăcuţele, pe stînci şi s-au azvîrlit în prăpastie, vlahuţă, s. a. iii, 284. Lăsasem rîma în cîrligul undiţii şi biata privighetoare, umblînd după mîncare, a înghiţit cîrligul!. . . Sărăcuţa ! brătescu-voineşti, î. 140, cf. id. p. 348. Unde dormea, sărăcuţa, somnul ei senin ! gîrleanu, n. 168. Tare mi-e frică să nu-şi piardă minţile, sărăcuţa... Că prea i~a fost drag. rebreanu, nuv, 56, cf. 55, Sărăcuţii!,.. I-am găsit pe amîndoi căzuţi lingă fintînă... fîntîna e otrăvită, galaction, o. 256. Sărăcuţele — începură maicile să căineze pe femeile din sanie — hai fuga să le luăm sus. voiculescu, p. i, 194. Domniţa noastră mai are a se chinui, sărăcuţa! sadoveanu. o. x, 321, L-am crescut cu prea puţină dragoste şi el, sărăcuţul, a ajuns un ghemotoc de ură. h. lovinescu, t. 195, cf. 114. A murit, sărăcuţul / S-a dus omul meu ! M-a lăsat barbu, g. 337. Lămureşte-i niţel, că ci, sărăcuţii!... lăncrănjan, c. iii, 413. Murgul să se poticnească, De pămînt să te izbească.,. Să tragi ţolu Cu picioru Si chinguţa Cu mînuţa Bucăţele, sărăcuţa! jarnîk — bîrseanu, d. 265. Unde-s tinereţele, Ele, sărăcuţele, Mă purtau şi le purtam, Cu ele mă fuduleam, pamfile, c. ţ. 306. (Substantivat; ca epitet, pus înaintea termenului calificat, un pronume sau un nume, de care se leagă prin prep. „de“) Fie-vă milă de mine. .. am şi copilaşi, sărăcuţ de maica mea! gorjan, ii. it, 51/25. Sărăcuţ de maica mea,... s-a răpus domnul ininger! odobescu, s. iii, 189. Sărăcuţul de mine ! zise cel mic. Să nu cumva să faceţi pozna să deschideţi, creanga, p. 22. Ar fi dat averea lui toată dac-ar fi putut spăla pata cu care s-a născut copilul lui. Sărăcuţa de ea! Grozavă pedeapsă! slavici, n. ii, 214. Şi am dat pe el o groază de bani. . ., sărăcuţ de mine. brătescu-voi~ neşti, p. 46. Ce pustiu de gînd l-o mînat să se suie în maşinile care zboară pe sus ? Sărăcuţu de el! teodo-reanu, u. c. 23. însă el, bietul de el, sărăcuţul de el, îl ura pc Peter. h. lovinescu, t. 195. Sărăcuţa de mine ... rămîn singură, barbu, g. 334. Se vede că-i necăjit rău, sărăcuţu de el! lăncrănjan, c. ii, 507. Sărăcuţ, amar de mine ! Căci un agiutor nu-mi vine Să mă scoată de la greu. alecsandri, p. p. 136, cf. 265. Vai! sărmană biată ţară. . . Sărăcuţ de maica mea, Cui a fi milă de ea? Sărăcuţ de locul meu, Cînd l-a scăpa Dumnedzeu? id. ib. 246. Mă-nsurai, luai muiere, Mă bucurai la avere, Vai de păcatele mele. . . Argintul s-a cheltuit Şi muierea-a-mbătrînit.. . Sărăcuţ de maica mea, C-am rămas numai cu ea. teodorescu, p. p. 272. Sărăcuţ, amar de mine! folc. transilv. i, 128. De mic, sărăcuţ de mine, Mă născut-prin ţări străine. folc. mold. i, 134. — Pl.: sărăcuţi, -e — Şi: (regional) sărăcâz, -ă5 săleeiiţ, -ă, selecât, -ă adj. — Sărac + sui -uţ. SĂRĂCUZ, -Ă adj. v. sărăcuţ. SĂRAI)Î vb. IV. T r a n z. (Regional; complementul indică sumane, catrinţe etc.) A sărădui. Ţundra-i neagră, sărădită cu găitane vinete. odobescu, s. iii, 545. — Prez. ind.: sărădesc. ~~ V. sărad. SARĂDUÎ vb. IV. T r a n z. (Complementul indică sumane, catrinţe etc.) A coase, a împodobi cu sărad (1); (regional) a sărădi. La cusut şi sărăduit sumane ... mă întreceam cu fetele cele mari. creangă, o. 213, cf. şĂineanu2, tdrg, resmeriţă, d., cade. A sărădui sumane, scriban, d., a v 15. <0> Refl. pas. Sarad, cu care se sărăduieşte şi se înfloreşte sumanul, şez. vii, 183. Gluga... se sărăduieşte pe margini, chest. v 165/53. — Prez. ind. : sărăduiesc. — Sărad ~j~ suf. -ui. SĂRĂDUIT, ~Ă adj. (Despre sumane, catrinţe etc.) împodobit cu săraduri (1). Cf. barcianu, miro-nescu, s. 620. Colţun sărăduit..., din pănură albă. alr ii 3 352/362. Sumane sărăduite. ib. 3 352/551, cf. 3 352/192, 235, 362, 414, 514, 537, 551, 574, a ix 2. — Pl.: sărăduiţi, -te. — Y. sărădui. sărXfie - 200 SÂRĂRIE sArAfÎE s. f. v. zărăfie. SArAH<5r s. m. v. salahor. SĂRĂfJI subst. pl. (Regional) „O specie de ciuperci foarţe gustoase“ ('Gurghiu — Reghin). Cf. viciu, gl. — Etimologia necunoscută. sArĂIMAN, -A adj.,- s. m. şi f. v. sărman.. SArAimAn£SC, -EÂSCĂ adj. v. sărmănesc. SÂRAmAN, -A adj., s. m. şi f. v. sărman. sArAnAIE s. f. v. sărăoaie. SARĂNDÎC adj., s. m, 1. Adj., s. m. (Maram. şi prin vestul Transilv.) (Copil) orfan. Cf. cade, can: DREA, Ţ. O. 52, ALRM I/II h 308, LEXIC REG. 21, TEAHA, c. n. 262. 2. S. m. (Prin Maram.) Om sărac (3). Cf. lexic reg. îl, 106. — Pl.: sărăndici. — Şi: sărlndic (cade, ¿andrea, ţ. o. 52) adj., s. m., sarandic (teaha, c. n. 262) adj: — Etimologia necunoscută. Cf. sărănto c, SARĂNTdc, -DACĂ s. m. şi f. (Popular; de obicei depreciativ) Om (foarte) sărac (3). Cf. lb. Mişcai, de vorba sărîntocului, ii zice se puie vasu jos. gt (1839), 146, cf. polizu. Voi ţi silită să o mărit, după uh mut sau un sărăntoc, f (1871), 16, cf. cihac, ii, 326, ghe-ţîe, r. m., BARCiANU, alexi, w., TDRG. Şi cel din urmă sărinioc. .. e azi mai fericit ca mine. agîrbiceanu, a. 273, cf. 214, 254. Ce fi-am spus eu tie, sărăntocule, ai? rebreanu, i. 28, cf. 288. Ia, nişte sărăntoci şi nişte prăpădiţi, vlasiu, a. p. 68. Noi, sărăntocii, cum ne spui dumneata, plătirăm. Dumneata de ce nu stăi in rind cu noi? sadoveanu, o. xviii, 600, cf. xvn, 195. încă dacă ar fi acătarete om, vreun gazdă mare, cu iugăre multe, dar e un sărăntoc, dan, u< 180, cf. 32. Cu voi doi, sărăntocilor, am eu o socoteală mai veche, stancu, d. 55. învaţă carte,;., îl sfătuia... unul din cei mai clonţoşi dintre sărăntocii satului, v. rom. decembrie 1954, 156. La fiecare pas găsesc un bruş, Ce-l zvirl să ardă aur in lumină. Puţin imi pasă cine-o să-l culeagă, Bogaţi cu burtă, sărăntoci flăminzi. beniuc, c. p. 24, cf. id. m. c. i, 403. Vrea să-şi dea averea la sărăntoci, t. popovici, se.-. 456, cf. 345. De ce-ai mai plecai in America, dacă-ie-ai dus sărăntoc şi-ai venit cerşetor? v. rom. aprilie 1963, 19. Clădesc o casă... ca şi casele bogătaşilor, nu ca colibele sărîntocilor. rete-< ganul, p. iii, 62, cf. iv, 64, rev. chit. iii, 167, com. din straja — R,X.DXuyi şi din loman — sebeş. I-o zis lu Boadăr sărîhtoc şi peleg. gregorian, cl. 53, cf. alr i 452/5, 227, alr n. 2 880/2, 102, 105, 228. Pă mine Pătru mă iă... Că-s gazdă cu boi şi vacă, Nu ca tine-o sărăntoacă. folc. transilv. i, 282. Sărîn-tocul îmbrăcat în cojoc de brad Stă în mijloc de sal Şi cîinii nu-t ¿ai (Cuptorul), pascu, c. 199. O (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Vecinul lor îi dete măsura, dar curios să vadă ce măsoară cu ea sărîhtocul de om,..........unse fundul, măsurei cu clei. cătanX, p. b. iii, 8! <0> (Adjectival) ; Nobilimea. măruntă .. şi sărăntoacă nu cuteza să-şi caşte gura. bariţiu, e. a. i, 566, cf. 270. Un băiat zdravăn' şi simplu, o ţoapă sportivă, un fante sărăntoc, vinea, l. i, 258. + (Regional) Cerşetor. Turme de sărînfoci necurăiiti şi zdrenţăroşi se află in toate cetă(i(e. rus, i. i, 256/18, cf. cade. — Pl.: sărăntoci, -oace. — Şi: (regional) sărăntfic, -ă (UDRESCU, gl.), sărîntoc, -oâcă s. m. şi f. Din V. Sl. CHpOT'hK'b. SĂrAJVTUC, -A s. m. şi f. v. sărăntoc. sARAoAîE s, 1 (Transilv. şi prin Maram.) 1. (Bot.) Tigvă;(Lagenaria siceraria). Cf, borza, d. 95, alr sn i h 200, 2. Ţeavă de tras vinul din butoi (făcută din sărăoaie 1). Cf. viciu,: GL;j com. sat. n. 30, com. din HERE-clean — zalău, coman, gl. Trag vin cu sărăoaia. alr ii 6 160/272, cf. ib. 6 161/272, 279, 284, 349. [Din tigvă] facem sărăoaie „tîlv de tras vinul“, alr sn i mn h 200/349, cf. lexic reg. 21. — Pronunţat: -ră-oa-, — Pl.: sărăuăi. alr sn i h 200/279, 284, —Şi: sărăboi (borza, d. 95) s. m., sărănăic (coman, gl.) s. f. — Etimologia necunoscută. sArA6r s. m. v. salahor. SÂRApANE s. f. v. sărăpanie. SĂrApANIE s. f. (Transilv.) Sărăcie (3). Com. drXganu, cf. paşca, gl., lexic reg. 15. ■y" (în imprecaţii) Dă-le în sărăpanie de minciuni, vlasiu, a-, p. 63. Du-te-n sărăpane. Com. din zau de cîmpie — luduş. De-ie-n sărăpanie. Com. din deda—‘ reghin. <0- (în propoziţii interogative, precedat de „ce“, exprimă nemulţumire, enervare) Ce sărăpanie faci acolo?-mat. dialect, i, 190, — Şi: sârăpăne s. f. — Cf. sărăcan. sArAreAsA ş. f. (învechit, rar) Nevasta săra-rului (1). Cf. i. golescu, c. — Pl.: sărărese. — Sărar + suf. -easă. SArAreSC, -EASCA adj. (învechit, rar) De sărar (1), al sărarului. Cf. i. golescu, c. — Pl.: sărăreşti. — Sărar + suf. -esc. SArArSŞTE adv. (învechit, rar) Ca sararii a), in felul sărarilor. Cf. i. golescu, c. — Sărar + suf. -eşte. sARĂRÎE s. f. 1. (învechit şi regional) Salină. Danie de loc „la sărărie. cea veache“ (a. 1715). iorga, s. d. vii, 93. Au deschis sărării sau mine de sare. ASACHI, I. 123/11, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, D., LTR2. . 2. Loc de unde se extrage sarea (1) prin evaporarea apei de mare. Cf. ltr 2. Iera sărării. Giolu iera cu sari. alrt ii 224, cf. 336. %. Depozit, prăvălie, loc in care se vindea sare (1). [Mănăstirea] să nu facă căsăpii, pitării, .... băcălii, sărării, iiutiungirii (a. 1806). uricariul, x, 214, cf. i. golescu, c. Cămai a este cantora sărăriilor. negruzzi, ap. CADE, Cf. şilNEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADEj SCRIBAN, D. 4, Impozit care se percepea pe vinzarea sării (1). Săfăria numai estimp are a se urma, iar de la anul viitor înainte să lipsească cu totul... Verice băcan sau neguţiator■ să fie şlobod a vinde sare în polithie după nărtul ce se va orîndui de la divan (a. 1809). tes. ii, 342. Această vătăşie . .. împreună cu altele: vamă dă zaherele, sărărie şi cherhanaua dă luminări.... s-au arădical, slricîndu-să de a nu mai fi (a. 1822). DOC. EC. 248, cf, TDRG, SFC HI, 168. 5. Loc unde se pune sarea (1) pentru animale; p. e x t. 'amestec de sare şi lut, care se pregăteşte pentru a completa hrana vinatului; construcţie rudimentară în care se pune sare în blocuri sau sare în amestec cu lut, pentru 4 completa hrana vînatului. Cf. stoica, vîn. 23, scriban, d. Sărăriile nefixate în sol prezintă avantajul că pot fi mutate uşor după nevoie, ltr2. Să înfiinţăm sărării în apropierea locului unde vedem 2130 SĂRĂRÎt - 216 - SĂRĂTURĂ culcuşuri sau urme de mers liniştit, vîn. pesc. octombrie 1962, 14. Au fost construite din vreme hrănitori şi sârârii. ib. martie 1964, 5, cf. mai 1964, 9. 6.-(Olt. şi Munt.) Solniţă. Cf. scriban, d., ltr 2. Vase pentru pusul bucatelor pe masă: sirachinele . . sărării. h iv 284, cf. n. rev. rom. xiv, nr. 21, 249, alr x 708/727, 926, lexic reg. 56. — Pl.: sărării. — Sare -f suf. -ărie. SĂRĂRÎT s. n. Impozit care se percepea pe extragerea sării (1) (pentru nevoile individuale). Dau sărării pentru căci sint ei slobozi de-ş iau ei sare den munţii adia de sare de acolo (a. 1701). iorga, s. r>. V, 340, cf. LB, VALIAN, V., POLIZU, DDRF, BARCIANU, alexi, w. Ţăranii care luau cu munca lor sare din munte şi nu de la ocna domnească plăteau domniei o dare numită ,,sărării“. panaitescu, o. ţ. 134. — Sare + suf. -ărit. / SĂRĂRÎŢ s. n. v. sărăriţă. SĂRĂRÎŢĂ s. f. 1. (Popular) Solniţă. Cf. lbx. MABS. 243, BUDAI-DELEANU, LEX., URLU, LB, I. GOLESCU, c., polizu, lm. O oglindă spartă, o sărăriţă răsturnată.. ., loale acestea Ie anunţă nenorocire. F (1870), 302. Vecinul... întinde plăpîndei sale vecine săreriţa. ib. (1875), 411, cf. giieţie, r. m., barcianu, ALEXI, W., TDRG, CADE, SCRIBAN, D., LTR a, H XVII 237, xviii 6, 27, conv. lit. xx, 1 016. N-aibă sare-n sărăriţă Cit să-şi sare-o chisălifă. f (1886), 190. Toate făcăturile, Toate pusăturile, Toate adusăturile... Şi le pune~n salăriţa cu sare, In blidul cu mîncare, In patul de culcare, marian, v. 175. N-are mălai sămînce... Nici sare în sărăriţă. hodoş, p. p. 143, cf. vîrcol, v. 99, com. din timişoara, arh. olt. iii, 382. Să n-aibă pită şi sare, Nici sare în sălăriţă, Nici pită pe poliţă. bIrlea, l. p. m. ii, 62, cf. alr i 708, a i 12, 13, 17, 21, 22, 26, 31, 34, 35, 36, ii 3, 6, 7, 8, 9, 10, 12, 16, 17, iii 2, 3, 4, 7, 17, 18, iv 5, lexic reg. 10, 66, 115, mat. dialect, i, 266, glosar reg. + (Regional in forma sălăriţă) Obiect de construcţie rudimentară, făcut dintr-un lemn lung şi scobit, în care se pune sare (1) cu făină pentru oi. Com. din lupşa — ABRUD. 2. Dispozitiv mecanic (remorcabil) folosit pentru împrăştierea sării (1) (pe arterele de circulaţie, în timpul iernii). Cf. dcr. — Pl.: sărăriţe. — Şi: (învechit) săreriţă s. f., (regional) sărăriţ (alr i 708/842) s. n., sălăriţă, săl£riţă (GLOSAR REG.) S. f. — Sare + suf. -ăriţă. SĂRĂTÂŞ adj. (învechit, rar; despre pescari) Care se ocupa cu conservarea peştelui prin sărare. Păsca-riul prospătaşu i sărătaşu (a. 1748). iorga, s. d. vi, 45. — Pl.: sărătaşi. — Sărat2 + suf. -aş. SÂRĂT()R, -OĂRE subst. 1. S. n. (învechit şi rer gional) Solniţă. Cf. i. golescu, c., alr i 708/760, LEXIC REG. II, 31. 2. S. 1. (Regional) Jgheab în cate se pune sarea (1) pentru vite (Clopotiva — Haţeg). Cf. gregorian, cl. 62. 3. S. m. şi f. Lucrător într-o fabrică de conserve, care se ocupă cu săratul1 produselor alimentare. Spălător de peşte, tăietor de zarzavat, sărător. nom. phof. 50, cf. DM, dex. — Pl.: sărători, -oare. — Şăra + suf. -ător. SĂRĂTURÂT, -Ă adj. (Rar; despre pămînt, terenuri, soluri etci) Sărăturos (2). Cf. dcr. — Pl.: sărăluroşi, -oase. — Sărătură + suf. -at. SĂRĂTÎRĂ s. f. I. 1. Mîncare preparată cu prea multă sare (1); aliment conservat cu sare. Pă toată suma peştelui, sărătură ce au încărcat şi l-au trecut în ceia parte peste graniţă... au plătit dreptul după ponturi (a. 1823). doc. ec. 279, cf. drlu, lb. După sărături şi acrituri, [vinul] este mai vîrtos de sminteală sănătăţii, episcupescu, practica, 33/5, cf. i. golescu, c., polizu. Cămara lui gemea de tot. felul de băcănii şi de sărături. ghica, c. e. ii, 582. Ce să fie, domnule? Ia, ţîri... Eu postesc miercurea şi vinerea şi metahi-risesc sărături de cînd pătimesc de rast. alecsandri, t. 71. Cînd s-a deşteptat, a simţit mare poftă de mîncare şi iar i s-a părut că-i miroase a sărătură. caragiale, o. ii, 194, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şĂineanu 2, bianu, d. s., tdrg. Gospodina... să nu dea nifhic cu împrumut, mai ales sărături şi foc. pamfile, s. t. 115, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d. Dacă mîncăm ceva, mai ales sărătură, o să bem mai departe cu şi mai multă poftă, stancu, r.*a. v, 313. Te ţii mare şi fudulă, N-ai în casă-o săritură, folc. mold. i, 177. Sărătură, sărătură, Pîn-ajungi la murătură. zanne, p. iv, 104. + (învechit şi regional) Amestec preparat din sare (1) şi făină, tărîţe etc., care se dă animalelor domestice sau de vînat pentru completarea hranei. Stăpînii apărăturilor de olnat vor fi volnici în locurile de vînat a lor a hrăni şi a ţinea cu sărături şi cu şuri de fîn. cod. silv. 49/7. Să se dea oilor celor călbejoase dintru acea sărătură numai atîta cît să vrea să mănînce. calendariu (1814), 189/19. Ai dat ceva sărătură la vite 7 Com. din bilca — rXdXuţi. + F i g. Element de preţ, indispensabil din componenţa a ceva. De unde fietecare, cît de puţină sărătură avind la crieri, pre lesne poate cunoaşte ... can-temir, hr. 244. Vmoru-i sărătură vieţii mai senine. CONV. lit. ii, 192. 2. Izvor de apă sărată; apă care conţine sare (1) în mod natural; slatină, (popular) saramură (3). O sărătură ce cură in hălăşteu (a. 1759). iorga, s. d. xix, 30. Din slăvi se lasă-n mare Şi-acolo dă o fugă peste unde Ca. pescărelul care-n sînul groaznic al sterpei mări. .. îşi moaie Aripa deasă-n sărătură. murnu, o. 80, cf. scriban, d. îşi trăiesc în sărătură mării vîrsta prefacerii, sadoveanu, o. ix, 397, cf. alr ii 4 095/284, com. din straja — rădăuţi. + (Prin Transilv.) Saramură (D- Cf. todoran, gl. Umple butea cu apă şi după ce s-a înfoia, dă-i sare cu grosul... Fata de împărat făcu aşa şi pe cînd veniră şărpoaicele, sărătură era gata. mera, l. b. 32. 3. (învechit şi regional) Sărare. Cf. budai-deleanu, LEX., POLIZU, DDRF, TDRG, RESMERIŢĂ, D., I. CR. III, 186. + (în dicţionarele din trecut) Conservare (a alimentelor) prin adăugare de sare (1). Ci- budai-deleanu, LEX., POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W. 4. Calitatea (unui aliment) de a fi sărat2 (2); însuşirea (unui aliment) de a conţine sare (1). Cf. drlu, lb, valian, v. Hribii au fost cam săraţi şi sărătură face sete. hogaş, dr. i, 237. 4 (învechit) Cantitate, proporţie de sare (1) conţinută de ceva; sare (1) conţinută (într-o anumită proporţie) de ceva. Cf. amfi-lohie, g. f. 208r. [Mierea] se leagă lesne cu toată untura, grăsimea, acritura şi sărătură bucatelor, episcupescu, practica, 503/19, cf. 30/27. Sărătură şi acritura bucatelor să cocleşte lesne de aramă şi sînt otrăvitoare, pis-cupescu, o. 195/9, cf. valian, v. Şi temperatura şi gradul de sărătură sint încă o pricină care ajută circulaţia apelor oceanului, mehedinţi, g. f. 81. II. (Regional; la pl.) Resturi depuse la fundul cazanului după prepararea săpunului (Ostrovu Mare — Drobeta Tumu Severin). gl. olt. III. Sol, teren bogat în săruri solubile sau în ca-tioni alcalini (de sodiu), în general impropriu pentru culturi agricole sau cu fertilitate scăzută. Pămîntul roditoriu în slatină (sărătură d) de reale ce via spr-in-su. Pus-au pustinia în iazere de ape. psalt. 232. Şi am pus petrcacerea lui pustiul şi lăcaşurile lui sără- 2137 SĂRĂTURIC - ¿ii - sXrbătoarr ura. biblia (1688), 3801/48. O bucată de loc... pină la nişte sărături (a. 1733). bul. com. ist. iv, 84. Drept în costişă lingă o sărătură au aflat sttlp de piatră vechi (a. 1741). uricariul, xxv, 314. Sărăturile arătate prin hrisovul domnului Grigorie Ghica sint in malul iazului Hangului (a. 1755). bul. com. ist. iv, 85. Li-au dat loc unde nu-i bun de nemică... li-au dat neşte loc de sărături (a. 1756). iorga, s. d. xvi, 413, cf. drlu. Oile ce pasc la sărături... sînt ferite de găl-bază. i. ionescu, c. 4/15. în partea despre Prut, păt-mîntul moşiei este nisipos — iară in celelalte părţi este lutos, avînd multe sărături. ici. D. 351. Pămtnturi in toloacă, sărături şi pămtnturi necultivate. ap. tdrg. Sărăturile sint un fel de locuri sărate, albe la-nfăţişare, pe care nu creşte nici un fel de verdeaţă, oricît de mult ar căuta plugarul să le desfunde cu plugul, pamfile, a. r. 18, cf. cade. Flora sărăturilor uscate o formează mai ales plante scunde, enc. agr., cf. scriban, d. 1 se dăduse . . . pogoanele cele mai proaste, cele de pe marginea eleşteului, cu pămint clisos, in care se Ura greu plugul şi se făceau bucale rare, ca în sărătură. camil petrescu, o. i, 20. Cătunul a fost clădit pe sărălurb, pe luncă, stancu, d. 89. In flancul estic.. . se dispun argile cu sărături şi cu gipsuri, ongescu, g. 181, cf. ltr2. Porţiunea rămasă uscată... se prezintă ca o plajă tipică, cu accentuate caractere de sără-iură. probl. geogr. ii, 203, cf. i, 95. Astupă sărătură, hirloapele şi balta, Şi cît cuprinzi cu ochii ... Să vezi doar o grădină, horea, c. 28. în cîteva puncte există sărături tipice ... care îţi amintesc de celc din Dobrogea, de lingă mare. vÎn. pesc. aprilie 1964, 3. în lunca Călmăţuiului se dezvoltă sărături cu vegetaţie halofilă. jud. rom, soc. 152, cf. m. d. enc. Felurile păşunei sînt: ţelină, . . . sărătură... H i 269, cf. ii 131, 207, viii 78, x 539. Avem sărătură şi păşunat mult şi bun. reteganul, ap. cade, cf. viciu, gl. Pînă să-ţi dea locuri în vrun lac sau sărătură, îţi vini să ti lipseşti şi di alea. graiul, i, 231, cf. coman, gl., chest. iv 65/387, alrm sn i h 4, a ii 12. IV. (Bot.) Compuse : (regional) sărătură-roşie = brincă (Salicornia europaea). borza, d. 153; (regional) sărătură-tufoasă = iarbă-de-sărătui'ă (Suaeda maritima), id. ib. 165. — Pl.: sărături. — Săra + suf. -ălură. SARĂTURÎcA s. f. (Bot.; prin Transilv.) Gonioli-mon tataricum. Cf. borza, d. 78. — Pl.; ? — Sărătură + suf. -ică. SĂrAtUROS, -OAsA adj. 1. (Astăzi rar) Sărat2 (D- Cf. drlu, ddrf. Cutezătorul program de perspectivă include . . . construirea unor instalaţii de desali nizare a apelor subterane sărăturoase. scînteia, 1975, nr. 10 316. 2. (Despre pămînt, terenuri, soluri etc.) Care eşte bogat în săruri minerale solubile sau în cationi alcalini (de sodiu) (fiind de obicei nefertil sau puţin fertil); (rar) sărăturat. Pămînt sărăturos. ddrf. Sînt răspîn-dite petice de lăcovişti şi soluri sărăturoase. mg i, 675. 3. (Regional; despre apă) Sălciu2 (1) (Mădîrjac — Iaşi). Cf. alr i 798/522. — Pl.: sărăturoşi, -oase. — Sărătură -f suf. -os. SArAţÎL, -EA, «ICĂ adj., s. f. I. Adj. Diminutiv al lui sărat2; cam sărat?. 1. Cf. sărat2 (1). Cf. lb, i. golescu, c., valian v. Apa acestui izvor... este la gust acră, sărăţică pişcă la limbă, fătu, d. 166/14, cf. polizu, ddrf, bahcianu, alexi, \v. 2. Cf. sărat2 (2). Să găseşte aici.... bericică blondină, care, cu, un hering sărăţel, rezdlvă perfect orice disonanţă, caragiale, o. vii, 141, II. Subst. I. S. f. (Mai ales la pl.) Preparat de patiserie sărat2 (2), asemănător cu saleurile. Se obţin astfel nişte şărăfele delicioase, s. marin, c. b. 207. Sărăţele cu chimen. id. ib. 263, cf. 262. 2. S. f. art. (Prin Dobr.; în forma sărăţică) Numele unui dans popular (învîrtită); melodie după care se execută acest dans. Alteori se juca sărăfica, cu paşi repezi înainte şi înapoi. pÎrvescu, c. 48, cf. varone, d., h ii 276. 3. S. m. (Prin Bucov.) Numele unei păsări miei cu pene galbene, nedefinită mai de aproape. Sără-(elul cîntă numai seara, marian, o. i, 430, cf. băcescu, păs. 151. . — Pl.: sărăfei, -ele. — Şi: sărăţică adj., s. f. — Sărat2 -+• suf. -el, -ea. — Sărăţică : schimbare de suf. sArAţÎCĂ adj., s. f. v. sărăţel. SArAzuI vb. IV v. surzui." sârba vb. I v. serba. SARBARE s. f. v. sertare. sArbAt, -A adj. v. serbat. SArbATIC, -A adj., s. m. şi f. v. sălbatic. SARBAT, -A adj, v. searbăd2. sARBATIOAhA s. f. v. sălbătioară. SARBĂTOARE s. f. 1. (Adesea urmat de determinări care indică felul) Zi (ori succesiune de zile) consacrată celebrării unui eveniment religios ori comemorării unui sfint, sau, p. gener., în care se serbează un eveniment, un personaj de seamă, o categorie de oameni etc. (şi în care, de obicei, au loc solemnităţi, respectarea unor ritualuri, întreruperea activităţii obişnuite etc.), (învechit şi popular) praznic (I), (învechit) s ă r b ă t o r i e (3); p. e x t. zi oficială de odihnă; (de obicei la pl.) perioada din jurul, din timpul Crăciunului, a Anului Nou sau a Paştelui. Şi lăudară-se ce nenăvidiră tire pre mijloc de sărbătoarea (sărbotoarea s, praznicului h) ta. psalt. 147. Aduraţi sărbătoare (praznic h) î/l umbrire, pără la cornul allariului. ib. 249. Sărbătorile sînt tocmite cum in iale să grijim de slujba lui Dumnezeu şi de grija sufletului, coresi, ap. gcr i, 24/22. Că sufleteşlile praznice şi dumnezeieştile sărbători spăsenie amu adevăr scumpără sufletelor noastre. coresi,. ev. 516. Dzioa de-a prima va fi sfîntă şi sărbătoare şi a şaptea dzi iară cu aceaia sărbătoare va fi cinstită, fiice, un lucru nu facereţi într-însele. po 216/4. Apropiindu-să sărbătoarea tizimelor carea să cheamă Paştile. n. test. (1648), 98T/33. Despre rîndul sărbătorilor, cum le-m datu o dată şi înainte, le-u luoatu toţi protopopii, aşi să să ţie (a. 1675). gcr i, 220/8. Şi pre numele lor să faceţi beseareci spre laudă lui Z)[u]m/i[e]zeu şi să prăznuiţi sărbătorile lor. cheia în. lv/12. Atunceaeraşi sărbătoare, dzioa sfinţilor apostoli Petru şi Pavel. neculce, l. 231. Sărbătoarea Întîm-pinării Domnului (a; 1695). uricariul, v, 140/19, cf. anon. car., lex. mars. 205. Eu întru această sărbătoare şi prăznuire voi să vă arăt pre alt Iraclis. molnar, ret. 118/25. Dat în cetatea noastră Tîrgoveşti, sîmbătă înaintea sărbătoarei muceniţei şi vergurei Var-varei. şincai, hr. ii, 113/5, cf. budai-deleanu, lex. Se ţin sărbători de mulţămire după săceriş. petrovici, p. 233/6. Poftim să ajungi multe sărbători de-aceştea sfinte (cca 1820). gcr ii, 229/14. Cînd să va întîmpla ori greşeală să facă vreun bărbier de a nu lucra bine ori de a nu păzi duminica sau alte sărbători. .., numai staroslea dimpreună cu epitropii să-i judece (a. 1824). doc. ec. 312, cf. lb. Toate zilele era sărbători: aci nu 2149 SĂRBĂTOARE - 212 - SĂRBĂTOARE s-auzea ull decîl ciripirea paserilor, pleşoianu, t. i, 105/20, cf. 174/30, i. golescu, c., valian, v. Pentru obiceiurile şi ceremoniile sărbătorilor naţionale .. . s-a păstrai la noi, în arhiva statului, nişte condice. mag. ist! i, 14/8. Judecătoriile vor căuta judecăţi in toate zilele, afară de duminica, joia şi sărbătorile cele marii regul. org. 215/24. Era o sărbătoare: duminică spre seară, aricescu, a. r. 107/3, cf. polizu. Mă duceam in zile de feerii sau de sărbători, sion, p. 55, cf. 134. Dar clopotele sună.... Să fie o sărbătoare ? alec-sandri, T. ii, 154. Atunci aţi trece viaţa cum trece-o sărbătoare, bolintineanu, o. 20. Făcuse un clopot mare la acea mînăstire . . . şi avea dragoste să-l tragă singur la sărbători mari. creangă, o. 275, cf. 56. Mergeau să petreacă sărbătorile în orăşelul lor natal. caragiale, o. i, 59, cf. ii, 9. Era tot aşa, cam pe la sărbătorile Paştilor, vlahuţă, s. a. ii, 453, cf. m, 355, ddrf. Şi de-acum în sărbători, Părăsindu-mi mieluşeaua, Mai juca-voi Arcăneaua? coşbuc, p. ii, 171, cf. i, 260, barcianu. Ferestrele erau iluminate ca de sărbătoare, d. zamfirescu, r. 201, cf. şĂineanu2. La sărbători mari ele obişnuiesc işlicul. iorga, c. i. i, 130. Al vostru-i plinsul strunei mele, Creştini ce n-aveii sărbătoare, goga, poezii, 5, cf. tdrg. Zilele cînd comorile ard sint zilele mari sau însemnate, adică sărbătorile. pamfile, com. 28, cf. id. văzd. 113. Umbla ţanţoş printre români, îmbrăcat bine, în duminici şi sărbători. agîrbiceanu, s. p. 51. Stăpînul ehibzuise să le dea gata în două săptămîni, să-i rămînă o săptămină înainte de Crăciun pentru tăiatul porcilor şi-a lemnelor pentru sărbători, id. s. 62. Să vă alegeţi zece dintre voi, cariaţi fi, şi poimîne, des-dimineaţă, că mîne-i sărbătoare, să veniţi aici. gîrleanu, n. 135. Femeile silesc pe bărbaţi la respectarea sărbătorilor şi cultului zeilor. pâhvan, g. 147. Să nu se mai îmbrace şi el la sărbători cu cioareci noi şi iarna cu zeghe de miţe? lungianu, c. 13. Dumnezeu de aceea a lăsat sărbătorile, să se mai veselească şi prostimea, rebreanu, i. 22. In Amara, la circiumă, obişnuiau să se siringă oamenii, in sărbători, de prin toate părţile, id. n. i, 126. E-aiit de vesel cerul! şi parcă-i sărbătoare în fiecare zi. al. phili-ppide, a. 64, cf. resmeriţă, d. La sărbători . . . era ţinut să facă şi serviciu peste rînd. bassarabescu, y. 8. Sărbătorile Crăciunului întrerupînd programul, vom pleca... la 9 ianuarie, titulescu, d. 150; O fi azi simbălă, dar sînt două sărbători ta rînd, că luni e Sfînta Maria, nu se lucrează la Dîrsle. gamii. petrescu, u. n. 223, cf. 87. Petrec uneori sărbătorile la ţară. brăkscu, o. A. i, 163. Ascultam pentru intîia oară pămintul res-pirînd adine, ca un salahor in somn fără vise, în ajun de sărbătoare, g. m. zamfirescu, m. d. i, 86. Au să-mi cumpere haine ... în săplămîna mare, să fiu gătit de sărbători, id. ib. 126, cf. teodoreanu, m. v. 162. Dumnezeu nu-i îngăduie lui Laiotă să apuce sărbătoarea Crăciunului, sadoveanu, o. xii, 314. De data asta se nimerise ca sărbătorile creştineşti să le facem şi noi după lege, pe loc, în port. bart, s. m. 96. De sărbători hoinăream peste cîmpuri. pillat, p. 273. Sărbătorii celor patruzeci de mucenici i se zice simţ. puscariu, l. r. i, 339. Floriul pare a fi singularul numelui de sărbătoare Florii, iordan, t. 510. Sărbătorile prea dese lezau, prin întreruperea muncii, interesele burgheziei, oţetea, r. 313. Pentru poporul nostru, ziua de 23 August este cea mai mare sărbătoare naţională. scÎnteia, 1951, nr. 2 114. Zicea că pleacă de sărbători la familie, înainte de sfintul Niculaie. căli-nescu, B. i. 256. A doua zi era duminică şi sărbătoarea Sfintei Mării, blaga, h. 176, cf. id. poezii, 147. Nevasta lui Goşu ieşise din cort, gătită cu de sărbătoare. stancu, ş. 254. Nu ne mai duceam Ia moşie decît de sărbători şi, uneori, vara. vinea, l. i, 281. De băut bei mereu, sau numai aşa, la sărbători ? tudoran, p. 23. Se invitau reciproc la masă, la sărbători şi aniversări. preda, r. 147, cf. 83. De sărbători se întîlneau toate notabilităţile, t. popovici, s. 140. Azi e sărbătoare. Să salutăm, prieteni, voioşi acesi nou an. labiş, p. 197. îi spuse că a doua zi era sărbătoare şi el trebuia să ţină slujbă la biserică, v. rom. noiembrie 1964, 33. Vrem şi noi să cumpărăm un purceluş, ... să-l îngrăşăm pînă-n sărbători, t decembrie, 1964, 14. Trebuia să lucreze fără sărbători, v. rom. ianuarie 1966, 66. Sărbătoarea celor 40 de sfinţi, l. rom. 1967, 437, cf. 171. De intrat însă, în această cameră. . ., în afara gospodinei care o deretică înaintea sărbătorilor . . ., nu intră în ea nimeni, românia literară 1970, nr. 66, 3/1. îmi fete veacul lot pe cale, N-am in lume sărbătoare, Nici n-am partea mea la soare. alecsandri, p. p. 277. Zi mă-ti să te dea mie, ... Să te dea de sărbători Cînd e cînipUl plin de flori, teodo-rescu, p. p. 270. Cînd îl văd duminica, Mi se rupe inima, Cînd îl văd în Sărbători, Mereu mă iau Ia fiori. jarnîk—bÎrseanu, d. 91, cf. 426. Eu, murgule, oi să mor; Dupe I'aşti-n sîrbători. graiul, i, 82. Vine-mi vremea să mă-nsor, După Paşti, în sărbători, bîrlea, l. p. m. ii, 242, cf. alr ii/i mn 112, 2 831. într-o duminică, . . . într-o sărbătoare, . . . Vodă de-mi venea. balade, iii, 30, Vine şi fata-mpăratului să-şi aleagă şi ea un costum pentru sîrbălorli Paşliului. o. bîrlea, a. p. i, 565. Cîteodată, uneori,■ în unele sărbători, îi dă drumul prin oraş, Să-şi mai vadă-al său locaş. folc. mold. i, 187, cf. 309. Dacă des sărbători faci, Nu o să aibi ce să-mbraci. zanne, p. v, 150. Sărbătoarea sfînlului, sărăcia omului, id. ib. viii, 560. <0> (în formule de urare) Sărbători fericite şi la mulţi ani. brăescu, o. a. i, 176. <0> (în credinţe populare) Sărbătorile drăceşti, marţe şi miercure, cine va ţinea vrăji, aceia să să dea spânilor (a. 1675). gcr i, 218/36. Afară de acestea mai au încă şi alte sărbători pe cari le ţin românii . . ., precum: sărbătoarea dinţilor, marian, s. r. i, 113. Sărbătoarea ursului cade totdeauna în ziua de Sntîmpinarea Domnului, id. ib. 249. Sint şi sărbători mai mărunte, aşa-numitele „sărbători băbeşti“, în care nu se cade să se deseînte. candrea, f. 325. Sărbătoarea vărsatului, ... sărbătoarea bubelor... ■se serbează dc către femei mai ales spre a-şi feri copiii de bubat sau vărsat, pamfile, s. t. 149. <0> F i g. Ce sărbătoare de colori, ce roşu-vioriu în bogata draperie care... se revarsă in falduri largi, vlahuţă, s. a. iii, 349. Cîmpiile ţin astăzi sărbătoare, iosif, v. 71. N-ai să mă faci s-aşlepl mult încă această sărbătoare a tinerelelor mele. m. i. caragiale, c. 10. Cacl flori de-ar-ginl, de spumă pe lunca-n sărbătoare, i. barbu, j. s. 16. Deşleaplă-le in sufletul meu, soare... Străbale-mă cu sărbătoare. arghezI, f. 7. Toate aceste pregătiri care îmi aduceau moartea în suflet se vor transforma în sărbătoare a unei învieri, preda, i. 250. Copilăria însăşi e o sărbătoare, scînteia, 1969, nr. 8 097. Urmat de alte cîteva zeci, dialogul acesta prin corespondenţă se transformă într-o adevărată sărbătocue a înţelepciunii, a revelaţiei unor mari afinităţi de gîndire. contemp. 1969, nr. 1197, 10/4. <0> Sărbătoarea muncii = 1 Mai, ziua solidarităţii celor ce mUncesc din lumea întreagă. (Cu topica inversată) în mai, cînl rozele-nfloresc, Scăldate-n aurul din soare, Popoarele sărbătoresc A muncii sfîntă sărbătoare, demetrescu, o. 80. <£■ De sărbătoare sau dc sărbători = a) loc adj. (despre zile) în care se sărbătoreşte ceva sau cineva; in care (oficial) nu se lucrează, de odihnă. Preoţii... să îndatorează să citească porunca aceasta la zile dă sărbători în biserică (a. 1829). doc. ec. 451. Clopotul bisericei salului... ne vesteşte zilele frumoase de serbăloare. russo, s. 135. Oamenii umblau... ca în zi de sărbătoare. ispirescu, l. 36. La unele zile de sărbătoare se ţineau ospeţe comune, xenopol, i. r. i, 176. Continuă să ningă şi. .. a doua zi de sărbători, agîrbiceanu, s. 224, cf. 431. Era într-o duminică, şi. . . locul de petrecere şi de adunare în zile de sărbătoare e crîşma. hogaş, dr. i, 148! Primăvara, fată mare, A sosit în sat la. noi, Ca un cîntec de cimpoi într-o zi de sărbătoare. minulescu, vers. 301, cf. 300. Tot pe la poartă îşi aveau tărăbile, în fiece duminică sau altă zi de sărbătoare, călugării din cine ştie ce vechi schit, teodoreanu, 2149 sărbătoare - 213 - SĂRBĂTORESC M v (jfj \'or încheia ziua de sărbătoare cu o bălaie. pas, l. i, 73. Săracul n-are soare, Nici zile de sărbătoare ! alecsandri, p. p. 169. Mtihe mi-e duminică. Chiar duminica ci mare. Zi de sfînlă sărbătoare, balade, ii, 234; b) loc. adj. şi adv. (ca) pentru sărbătoare (1); (in mod iestiv, ceremonios, sărbătoresc). Josif. . . deade lor după porînca tu Faraon. . . tuturor cîte un veşmînt de sărbătoare, palia (1581). 191/8. Văzui o sumă de săteni în îmbrăcăminte de ser-bătoare. pelimon, i. 39/19, La mijloc stau fecioare Şi neveste-n largă horă, Toate-n port de sărbătoare, coşbuc, p. i, 72. Mario, o să vie boierii ... Să ne-mbrăcăm de sărbătoare, delavrancea, a. 99. Uliţele se impopulară de bărbaţi, de femei, de copii în port de sărbătoare. agîrbiceanu, a. 109. Mi se pare că le-ai culcat în cămaşa de sărbători, rebreanu, i. 45. îi ieşi înainte, în haine de sărbătoare, c. petrescu, i. ii, 170. Mă întorc după alîlia ani ... la socul plin de furnici,, . . care-mi pătau hainele de sărbătoare, brăescu, o. a. ii, 12. Fetiţele gătite cu rochii de sărbătoare, teodo-reanu, m. iii, 416. Femeile îl îmbrăcau pe Baru în straiele lui de sărbătoare, stancu, ş. 112. Munţii se ivesc ca in odăjdii de sărbătoare, bogza, c. o. 65. Erau toţi îmbrăcaţi de sărbătoare, preda, r. 468. Era îmbrăcat de sărbătoare, barbu, g. 24. Prin toate oraşele, prin toate satele . . . ieşeau oamenii, în haine de sărbătoare, să se închine noului domnilor, românia literară, 1969, nr. 15, 13/2. Mîndra mea... Nici o ie bună n-are; Ia cea de sărbători Şi-o ţîne după cuplori! jarnîk— bîrseanu, d. 443, cf. o. bîrlea, a. p. ii, 438. (Prin lărgirea sensului şi f i g. ) Ziua-şi muie aerul în lumină de sărbătoare, eminescu, n. 27. îşi ia un aer voios, de sărbătoare, iosif, v. 149. Mierla bucuroasă se înalţă în picioare ... în haina-i de sărbătoare. gÎrleanu, 132. Sala de festivităţi îmbrăcase haină de sărbătoare, scînteia, 1952, nr. 2 499. Cerul sc aprinsese deasupra cu toate strălucirile sale de sărbătoare. ralea, s. t. i, 125. Celebra şansonetă. . . a îmbrăcat o haină de sărbătoare în interpretarea lui. m 1968, nr. 5, 22. Lelişoară, trup de flori, Gura ta-i de sărbători, hodoş, p. p. 173; c) 1 o c. adj. (regional; despre cai) care este folosit de sărbători (1) sau în ocazii deosebite. Cai de sărbători, adică acei cai pe care bogătaşul îi prinde în zile mari (nuntă) la căruţă. dr. v, 226. O E x p r. (Regional) împarte sărbătorile (pe ilrura), se spune despre o persoană care îşi pierde vremea, care umblă fără rost. ciauşanu, v. 196. (Rar) Sărbătoarc-n casă, se spune pentru a evita discuţii jenante, cînd sînt fete de faţă. Cf. ddrf. ' O (Adjectival; învechit) Ziua serbătoare . . . s-a disputat cu ziua lucrătoare de mîine. aristia, pi.ut. 314/30. (Adverbial; în formele sărbătoarea, sărbătorile) în zilele de sărbătoare (0; la (ori în) fiecare sărbătoare. Oamenii toţi serbătoarea pelrecînd alene, se bucură de cele preparate, aristia, plut. 315/1. în şcoală, în biserică, în adunări, sărbătorile şi serile de iarnă li se vorbeşte necontenit de morală, giiica, c. e. i, 187. Adeseori, sărbătoarea, în fundul mîndrei grădini a gazdei mele . .. priveam in tihnă măreaţa frumuseţe a firii, păun-pincio, p. 123. S-ajung să-i văd cînlînd pe toţi In strană, sărbătoarea, goga, poezii, 29. Duminicile şi sărbătorile să ic înfiinţezi la biserică, hogaş, dr. ii 50. Beat, aşa cum era-nlotdeauna sărbătoarea după masă, începu să slujească, lungianu, cl. 69. Mai umblu eu după ei, aşa, cîteodală... sărbătoarea, cînd am vreme, brăescu, o. a. i, 16. Am să viu cu banii toii acasă, ... să bem sărbătoarea vin la masă. o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 56, cf. 83. Sărbătoarea, cînd venea în sal, popa îl ispitea să afle cu ce se îndeletniceşte orîndarul cel nou. sadoveanu, o. vii, 355. Sărbătoarea, oamenii trec aici cu bărci şi vapoare, se odihnesc, stancu, u.r.s.s. 197. Sărbătoarea, domnul Fcrenţ punea în picioare cizme de lac. pas, l. i, 73. Venea unguri sărbătoarea şi în zîle mari şî făcea za-feturi. vîrcol, v. 33, cf. 77. + Eveniment foarte plăcut, emoţionant etc.; prilej de mare bucurie, de deosebită plăcere. Mergeam din cînd în cînd să-l văd şi era de atîtea ori pentru mine o sărbătoare. M. i. cara-giale, c. 48. Altădată apariţia tatălui era o adevărată sărbătoare, sahia, n. 96. Congresul a fost în viaţa ţării, în viaţa tuturor... o sărbătoare, l 1965, nr. 16, 6/2. 2. (Astăzi rar) Sărbătorire. Craiul Intranz. Nu lăsaţi laptele să serbezească. lm. O Tranz. Fig. Se simţea mic şi ros de o amărăciune care parcă-i sărbezea stngele. rebkeanu, i. 210. + Fig. (învechit, rar; despre oameni) A deveni aspru, sever, rigid. Cf. valian, v. 2. Refl. şi intranz. (Regional; despre dinţi) A se strepezi, alrm ii/i h 71. — Prez. ind. pers. 3: sărbezeşte şi (regional) sărbăde (alr i 1 063/94, 103, teaha, c. n. 263), sărbăză (a iii 2, 3, 12, 16, 17, 18) şi sarbide (teaha c. n. 263). — Şi: serbezi, (regional) săbezi (alrm ii/i h 71/228), sălbezi (ib. h 71/76), selbezi (tdrg), zerbezi (alr i 1 067/986) vb. IV. — V. sarbăd2. SĂRBEZÎ3 vb. IV v. serbezi1. SĂRBEZÎE1 s. f. (învechit şi regional) Calitatea de a fi searbăd2 (1); (Învechit) sărbejune, (regional) sărbezenie1. Cf. scriban, d. — Pl.: sărbezii. — Şi: (învechit) selbezie (scriban, d.), (regional) serbezie (id. ib.) s. f. — Sarbăd2 + suf. -ie. SĂRBEZÎE2 s. f. v. serbezie1. SĂRBEZÎME s. f. (Rar) Serbezeâlă. Cf. cihac, i, 241, săm. rv, 560. — Sarbăd2 + suf. -ime. SĂRBEZÎT, -Ă adj. (Regional; despre lapte sau produse lactate) Acrit, acru (tn urma alterării). V. brlnzit, corăslit. Cf. chest. v 108/12, 38, 58, 86. — Pl. : sărbeziţi, -te. — V. sărbezi2. SĂRBEZÎU, -ÎE adj. (Regional; despre culori) Pal2 (3). marian, ch. 51. — Pl.: sărbezii. ; — Sarbăd1 + suf. -iu. SĂRBl vb. IV v. serba. SĂRBOTOARE s. f. v. sărbătoare. SĂRBCŞCĂ s. f. 1. (Regional) Mîncare (h iii 229, vi 143, x 92, 436, 500, 540, xvi 272, chest. v 153/66) preparată din zer de unt sau chişleag, lapte prins sau lapte dulce fiert cu mălai sau făină (pamfile, i. c. 24, TDRG, RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, d., şez. VII, 98, chist, v 154/90, alr i 735/512) ori cu orez (scriban, d.), • brînză de vaci (şez. iii, 88) sau dovlecei (chest. v 119/74). M-am îndulcit de sărbuşcă. alecsandri, ap. şĂineanu, d. u., cf. ddrf, barcianu. Alţi gospodari fac sărbuşcă diti zară, punînd-o să fiarbă pe foc şi, cînd văd că începe să fiarbă, ţîrîie... făină din mină, amestecînd în zară. pamfile, i. c. 24. Sărea stropii din oala cu sărbuşcă, care începuse a fierbe, n. a. bogdan, ap. tdrg, cf. chest. viii 7/27, 13/29. îţi pare mai bună serbuşca din satul altuia, decît meşniţa din satul tău. zanne, p. vi, 302. Decîl meşniţa din alt sat, mai bine serbuşca din satul tău. id. ib. 2. Ciorbă preparată din zarzavat, la care se adaugă zer de la brînza de vaci şi puţină făină de porumb. Cf. s. marin, c. u. 55. — Pl.: sărbuşte. — Şi: (regional) sarbâşcă (ddrf), serbtişcă, solbiişeă (bul. fil, rv, 75), sorbtişeă (chest. v 153/66, viii 7/27) s. i. — Etimologia necunoscută. Cf. sârbă d2. SĂRqALi vb. IV. Intranz. (Prin nord-vestul Transilv.; despre coţofene) A săreai (Groşi — Baia Mare), alrţ ii 154, cf. 333. — Prez. ind. pers. 3: sărcăleşte. — Sarcă2 + suf. -ăli. SĂRCE s. f. (Ornit.; regional) Lişiţă (Fulica atra). Cf. marian, o. II, 355, băceşcu, păs. 151. — Pl.: sărcele. — Sarce1 + suf. -ea. SÂRCEAlA s. f. v. ţesală. SĂRCfiL s. n. v. săreiner. SĂRCELA vb. I v. ţesăla. SĂRCER s. n. v. săreiner. sArcERIU s. n. v. săreiner. SĂUCIER s. n. v. săreiner. , SĂRCIÎR1U s. n. v. săreiner. 2183 SĂRCIN - Sie sărdaNi£ SARCINĂ vb. I. Tranz. (învechit) A însărcina. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., DRLU, I. GOLESCU, C. — Prez. ind.: sărcinez. — V. sarcină. SĂBCINĂR s. m. v. săreiner. SĂRCINARE s. f. (învechit) însărcinare. Cf. drlu, 1. GOLESCU, C. — Pl.: sărcinări. — V. sărcina. SĂRCINÂT, -Ă adj. 1. (învechit, rar) însărcinat, împovărat. Cf. drlu. 2. (Prin Munt. şi prin sudul Olt.; despre femei) însărcinată, gravidă, alr ii/i h 143. — Pl.: sărcinaţi, -te. — V. sărcina. SĂRCINÎL s. n. v. săreiner. SĂRCINÎR s. n., s. m. I. S. n. 1. Par1 (1) lung (şi gros) înfipt în pămînt, făcut dintr-un trunchi de copac (mai tînăr) cu crengile retezate pînă aproape de tuK pină, de care se atîrnă, la ţară, diverse obiecte gospodăreşti ca să se scurgă, să se usuce etc.; prepeleac (11), (regional) par1 (2), olar (II 1)5 sărcior. V. cuier. în casă se mai află un sărcineriu pentru... pus pre el oale, slrachine tigăiiii. liuba—iana, m. 99. La uşa strungii un sărcineriu tn carele-şi anină şuia, găleata, zbiciul etc. id. ib. 114, cf. tdrg. Oalele se (in pe cuptor sau pe poliţă cu gura in jos; se mai fin afară sau in prepeleac sau sărcieriu, par de oaie. pamfile, i. c. 392, cf. 30. [Săculeţul] după ce s-a pus urda In el, se atîrnă într-un lemn cu colii (clenciuros) numit sercer (sărcer). precup, p. 15. Ungă stînă era înfipt în pămînt un lemn cu crengile tăiate, numit săl-Sineri, săreiner, pe care se agăţau oasele stînii. vuia, păst. 30, cf. cade, scriban, d. Aceste obiecte se atîrnă într-un lemn cu crăci, înfipt în pămînt cu un cap, numit sărcer. h v 111, cf. v 116, ix 59, xvn 95, xvm 2.5, 141, şez. iii, 87, viciu, gl., gr. băn., n. rev. r. viii, nr. 6, 88, boceanu, gl., densusianu, ţ. h. 332, t. pa-pahagi, m. 156, 231, todoran, gl., chest. ii 33/8. [A crescut deşirat] parcă-i un sărcineri. aur ii/i h 83/2. Străcătorile să opăresc şi le scoat -afară, le acaţă pe sariiAeri, să să uşte. a iii 17, cf. îi 7, 8, iii 1, 2, 3, 5, 6, 19, iv 3, v 15, 20, 25, 31, 34, vi 4. [Caşul] îl luom de strecătoare, de urelc, ş-l-atîrnăm întSr-un sălcer, intr-un par. gl. olt. + S p e c. (în formele sălcier, sărcier, sărcieriu, sercier) Lemn fixat vertical pe plută, de care plutaşii îşi agaţă hainele sau alte obiecte. Cf. a v 15. Aşa de mari erau nahlapii în Toance, că apa a udat toată păchila din vîrful săr-cierului. Com. din piatra neamţ, cf. arvinte, term. 164, scl 1974, 442. 2. P, anal., Nume dat unor obiecte asemănătoare ca formă cu sărcinerul (I I) şi care au diverse întrebuinţări: a) (Transilv. şi Bucov.) Trunchi de copac (mai tînăr) cu crengile retezate, înfipt în pămînt, pe care se clădeşte claia de fin. Se clădeşte pe sărceriu plos-coana, uneori şi bogheana (căpi(a). păcală, m. r. 458, cf. bocăneţu, t. a. 154, alrm sn i h 93/833, a ii 3, 6, 7, 12, iii 1, 4, 16, 17, 18, 19. -4- P. ext. (Prin sud-estul Transilv.; în formele sălcer, sălciriu) Claie mică de fîn. a ii 4, 6. b); (Prin sudul Transilv.)' Fiecare dintre prăjinile legate cîte două cruciş, care şe aşază (împotriva vin-tului) de o parte şi de alta a clăii de fîn. Cf. a ii 8, iii 2. /. c) (Prin vestul Olt.) Arac pentru susţinut fasolea. Com. din judeţul mehedinţi. i.: - d) (Regional; în forma sălcer) Par1 la gard (To-pliţa). alr ii/i mn 125, 3 838/228. . II. S. m. (Prin Transilv.; în formele sărcinar, sar-cinar) Persoană care transportă o greutate, o sarfcină. Cf. barcianu, alexi, w. Săracă cînipa mi, Cum stă ie, măi sarcinare, Cole pă su străşinare. alexici, l. p. 131, com. din braşov. — Pl.: sărcinere şi (rar, m.) sărcineri (todoran, gl.). — Şi: sărcineriu, săreinel (a iii 3) s. n., săr-einâr (barcianu, alexi, w., com. din braşov) s. m., sărcini£r (chest. v 58/92), sărcier, sărcieriu (pl. şi, m., sărcieri, com. marian), săreil (chest. v 58/48), sărccr, sărccriu, săleer, săleeriu (ib. v 58/9, 57, a ii 6), sălcifr (chest. v 58/19, a v 20, 25, 31, 34, arvinte, term. 164), sălciner, sălcincriu (tdrg, pamfile, i. c. 30, viciu, gl.), sălciii (h v 116), sărccriu (chest. v 58/65) s. n., sărcier (ib. v 58/15,. 99) s. m., sarcinâr s. n., s. m., sareinir, scrcer, sercicr (arvinte, term. 164) s. n. — Sarcină -f- suf. -ar. SĂRtiNfiRITJ s. n. v. săreiner. SĂRCINlfiR s. n. v. săreiner. SARCINI O ARĂ s. f. (Rar) Sărcinuţă. Cf. cihac, i, 242, dr. vi, 242, SCRIBAN, D. — Pl.: sărcinioare. — Şi: săreioâră s. f. scriban, d. — Sarcină + suf. -ioară. SĂRCINÎJŢĂ s. f. Diminutiv al lui sarcină (I); (rar) sărcinioară. Cf. budai-deleanu, lex., drlu, LB, I. GOLESCU, C., POLIZU, CIHAC, I, 242, BARCIANU, alexi, w. Au mărs, o luat o sarănuiî d'i iepurţli, cum o putut iei, ş-au mărs acasî. o, bîrleâ, a. p. i, 406. — Pl.: sărcinuţe. — Sarcină + suf. -ufă. SĂRCIOĂRĂ s. f. v. sărcinioară. SĂRCldR s. m. (Prin Bucov.) Săreiner, (I 1). Se spală găleţile cari apoi curate se anină în sărcior, adecă într-un vîrf de fag cu mai multe cornări, tăiat şi înfipt în pămînt, ca pe cornării lui să se scurgă şi usce găleţile stînii. jun. lit. 1923, nr. 4-5, 103, cf. chest. , v 58/15. — Pronunţat: -ci-or-, — Pl.: sărciori. — Sarcină + suf. -ior. SĂRC<5l s. m. v. ţărcoi. SĂRCUÎ vb. IV. 1 n t r a n z. (Transilv.; despre coţofene) A scoate strigătul caracteristic speciei; (regional) a sărcăli. Cînd şărcUieşte, adică cînd cîntă sarea, spun românii din Transilvania că prevesteşte venirea unui oaspe. marian, o. ii, 55, cf. tdrg. — Prez. ind. prez. 3: sărcuieşte. — Sarcă2 + suf. -ui. SĂRCtJSTĂ s. f. v. sărăcustă. SĂRDĂC s. m. (Mold. şi Bucov.) Haină ţărănească făcută din dimie, scurtă pînă la brîu. V. surtuc. Cu asta se hrănesc mai muit humuleştenii, răzăşi fără păminturi, şi cu negustoria din picioare: vite, cai, porci..., sumane mari, genunchere şi sărdace. creangă, a.- 37, cf. id. GL;, ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, cade, scriban, D„ şez. v, 122. Beu holercă, beu tabac, Vine iarna, n-am sardac. şez. viii, 62, cf. i. cr. iii, 156. — Pl.: sărdace. — Şi: sardâc s. n. — Din ucr. cepjţaE, cnpjţatc. • jt-v .:('** 'i " k ' îîSĂRDANIE s. f:‘ (Regional) Necaz (1). Com. din răşinari — cisnădie. •§> (Ca epitet, pus înaintea 2200 SĂRDAR - 217 - SĂRI* termenului calificat, de.care se leagă prin prep. „de“) O sărdanie de copil., ib. — PI.: sărdanii. — Cf. bg. c i> p e h e. SĂRDÂR s. m. ,v. serdar. SĂRDAREASA s. f. v. serdăreasă. sARDĂREASCA s. f. art. v. serdăresc. sARDĂRÎE s. f. v. serdărie. SĂRECHI s. n. v. saric. ' sArÎLNIŢA s. f. (Regional) Solniţă (Gura Teghii — Buzău), am i 708/735." — PI.: săfelnifi. ' — Sare + suf. -elniţă. SÂRENIESC, -EÂSCĂ adj., v. sirienesc. SARERÎţA s. f. v. sărăriţă. SĂRGE\’Ţ s. m. v. sergent. SARI1 şubst. pl. (Prin Transilv.; în loc. ady.) De-atltea sări = de atîtea ori; adesea. Cf. paşca, gl. -r- Din magh. -szer. ,: sARÎ2 vb. IV. 1. Intjanz, (Despre fiinţe) A se desprinde brusc de la pămînt (sau de pe un punct de sprijin) avîntîn.du-se in sus şi a reveni in. acelaşi loc sau a se deplasa (puţin) {de obicei repetînd ..mişcarea) ; a sălta (1). V. ţ o p ă i, zburda. Cu mînile ucidei săracii. .., iară cu picioarele curei şi săreai şi gineai (cca 1550). cuv. d. bĂtr. ii,. 452/7. Şcoală pre picioarele talc derept, şi sări şi. îmblă. N. test. (1648), 153v/29. Cînd i-au tăiat capul.lui Bamovschi Vodă, calul lui au şi înce.pul. a sări cit n-au mai putut să-l ţie comisul in mină. neculce, l. 16. Precum arată şi jocul lor in care se plec, se cooiie şi sar in siis ca căpriorii (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 47/24, Cf. B UD AI-DELEAN U, LEX., DRLU, I. GOLESCU, C. Ia vezi cil de uşor pot a sări. drăghici, r. 83/25. Săream prea tare la alte jocuri şi nu îndestul la vals. hrisoverghi, a. 72/15, cf. bolliac, o. 68. îmi vine să sar, Să joc ca nebunii, alecsandri, t. 202. Calu-i turbă, muşcă, sare, Nechezîhd cu. înfocare, id. p. ii, 15, cf. conta, 0. F. 112. Apage Satana! zise bălrtnul sărind intr-un picior, eminescu, p. l. 74. Calul fiului de crai începe a sări in două picioare, creangă, o. 78. Sărea pili-cu-ntr-un picior De nu-şi da rînd! coşbuc, p. i, 58, cf. barcianu. A învăţat. . . calul să sară în două picioare cînd îl mină altul. d. zamfirescu, t. s. 61. Grivei A-nne-bunit de vesel ce-i, Mă muşcă, sare, joacă, iosif, patr. 16. Iepurele ... a început să sară de bucurie. gîrleanu, 1. 92. Michiduţă... se suia pc casă şi sărea de colo pină colo. lunqianu, cl. 38, cf. cade. Cellalt cîine, o corcitură de şase luni, . . . sărea pe la spatele babei. rebreanu, r. i, 147. Un dulău mare, urît,... se gituia în lanţ sărind, brăescu, o. a. i, 48. [Elevele] din cursul inferior săreau înlr-un picior, teodoreanu, m. iii, 415. Un căţel sare lălrînd ja poartă, sadoveanu, o. i, 61. Lăsaţi căţelul in pace, că sare cu labele şi vă umple ' de noroi, arghezi, s. vii, 53. Săr sprinten ca copiii, larîset n-am pereche, călinescu, o. ii, 249. Hai, joacă, ursoaică, sai sus. benitjc, v. 67. Copiii începură să sară în sus, bătînd din palme şi strigind. tudoran, p. 18. Cîinele ... a sărit de două ori şi a apucat hartanul. barbu, g. 255. Sărea îh sus de bucurie cînd simţea oameni pe aproape, bănulescu, i. 37. Vedem cîteva zeci de oameni care sar, ondulează, ţopăie sau plutesc. cinema, 1968, nr. 1, xi. Iar morariul meşter mare... Intr-un picior că sărea, Moară că mi-o amăgea, pop., ap. gcr ii, 336. Pepelea... i-a spus că... nu-i de vină dacă [oile] au sărit toată ziua ca mieii primăvara. sbiera, p. 8. Sare-n sus ca o broscuţă, doine, 54. După veţrilă sare peştele în sus ca s-o prindă, şez. iv, 116. Cerbu o dată o sărit şî s-o dat de trii ori peste cap. can-drea, ţ. o. 36. Lelea sărind într-un picior S-a tăiat într-un cosor, se spune despre femeia leneşă căreia li place să petreacă. Cf. zanne, p. v, 382. Ce e mic ca şi un fir de mac, Şi sare în sus ca şi un ţap ? (Puricele). gorovei, c. 310. F i g. Trupul omului din pămîni sare şi iarî în pământ mearge şi să face pămănt. fl. d. (1680), 14r/14. <0> Pe sărite subst. = numele unui dans popular care se execută în formaţie de horă, de obicei cu paşi bătuţi pe loc. Cf. varone,\ d. 122, id. j. r. 44, h xviii 78, alr ii 4 336/141. Loc. a d v. (Popular) în (sau pe) sărite (ori săritele) = In salturi2 (1). N-am decît să-i fac un semn şi are să vie-n-dată tot în sărite, f (1886), 139, cf. ddrf, barcianu. Se întorceau apoi la ale lor, în grabă şi pe săritele, lăn-crXnjan, c. ii, 419. Alergă iarăşi în sărite la domnitoriu. marian, t. 320, cf. alr i 341/280, 350, 360, a i 12. O Expr. (Regional) A sări într-un căleii = a fi vrednic, iute la treabă, Cf. zanne, p. ii, 32. + (Popular) A dansa; a juca. Sări vals cit poţi. i. văcărescul, p. 216/4. Dacă lipseşte vioara care să facă pe mosafiri să sară îri cadenţă, serata devine plicticoasă: ghica, c. e. ii, 429. Căluşul sare sîmbătă seara, înaintea duminicii de Rusalii. pAmfÎle, s. v. 69. Şi sărim în hop şi-n trop Că e ziua de uncrop, alecsandri, p. p. 384. Şi mi-e drag cu cine săr Că miroasă a călăpăr. hete-ganul, ch. 56. Ardeleana ştiu sări. doine, 130. Sare ursul de nevoie, ddrf. •4»-T r a n z. (Popular; despre animalele mascule, mai ales despre cai) A efectua monta (1); a ffecunda. Cf. lb. Iepile ... au fost sărite astă primăvară cu hărmăsarii. i. ionescu, d. 370, cf. resmeriţă, d., cade. Armăsariul a sărit iapa. ciau-şanu, GL., cf. alr I 1 071/107, 290, 614, 842, 846, 850, 1 Î04/90, 107, 150, 156, 180, 357, 394, 536, 800, 842, 846, 850, a ii 3. 2.. I n t r a n z. (De obicei urmat de determinări care indică punctul de plecare sau direcţia, locul în care se face acţiunea) A se deplasa prin salt2 (1) . de sus în jos, de jos în sus sau pe o. traiectorie curbă (spre a se plasa undeva). Zise celor ce potu şi nuia şi săriră (ş ă s ă s 1 o b o a z 1 n. test. 1648) ainte la marginri. cod. vor. 96/4. Deci, văzind cei din turnuri pre dînsul sărea gios şi deschiseră o portiţă, herodot (1645), 207, cf. 451. Săriră toată turma de porci de pre ţărmure în mare şi muriră. în apă. n. test. (1648), Ilr/12. Sluga au sărit după teasc, [în mare] de să-f apuce (a.1675), gcr i, 223/6. Chira... auşi sărit din carătă şi au mers însuş cu sine (a. 1700). id. ib. ii, 73/13, cf. drlu. îndată papagalul au sărit pe mîna lui. drăghici, r. 161/31, cf. 33/27,. 111/29. Cocoşul, sărind pe grindi-şoară, în pene se umfla, donîci, f. 86. Amazoanele .. . n-a fugit de Teseu, cînd el a sărit în cetate, aristia, plut. 29/2. Prizonierii... săriră voioşi în barcă. sion, p. 276. Sosim la mal şi sărim pe cheiuri, în mijlocul hamalilor lungiţi la soare, alecsandei, o. p. 314, cf. id. p. i, 10. Alexandru sări de pe cal spre dînsa. bolintineanu, o. 42.7. Pe masa-mpărăiească sare-un greier, eminescu, o. i, 87, cf. 74. Eu... umflu pupăza de unde era, sai cu dînsa pe sub streaşina casei şi mă duc... în tîrgul vitelor, creangă, o. 209, cf. 33. L-au pus să sară jos pe un covor, în mijlocul salonului, caragiale, o. ii, 279. Fiul paşei din Ianina Sare-n şa. coşbuc, p. i, 63, cf. 196, barcianu. Irinel sări uşor din trăsură, delavrancea, h. t. 69. El sări din nou spre trăsură, d. zamfirescu, r. 9. Mă cunosc.. . alţii cărora le săream pe genunchi, delavrancea, o. ii, 181. Cei doi grăsuni se dădură cu riturile la uşiţă, pufnind şi grohotind inspăimintaţi, dar repede săriră înapoi. agîrbiceanu, s. 164, cf. id. a. 186. Cloştele... gata să sară în capul oricui s-ar apropia. ..., scurmă mereu. gîrleanu, l. 35, cf. 44. Cînd clăiţa e sfîrşită, fald sare din vîrful ei in braţele deschise ale flăcăului, lungianu, cl. 59, cf. 29. A oprit trăsura, a sărit jos, uşor. ibrăi-leanu, a. 57. Cînd s-att dat jos de pe scaun, au sărit 2211 SĂRI2 - 218 - SĂRI2 şi [pisicile] . . . apropiindu-se de picioarele ei. arde-leanu, u. d. 13. în lungime, calul poate sări 4 — 6 metri. enc. vet. 133. Bietul Ulise gemea, gata să sară în valuri. topîrceanu, p. o. 10. O pisică tărcată sări pe pervazul ferestrei, c. petrescu, î. i, 236. Surii a sărit repede pe capră iar Saru, lingă el, a dat bice cailor. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 72, ci. 51. Tînărul sări jos după cal. vissarion, fl. 6. Olguţa şi sărise de pe scară, teodore anu, m. i, 11. Doi săriră într-o luntre, vîsliră pînă la cel dinţii stilp. voiculescu, p. i, 24. Un cucoş sări pe zaplazul de scinduri. sadoveanu, o. i, 84, cf. v, 592. Marinarii au sărit într-o clipă pe bord, răspîndindu-se ca un stol risipit, bart, s. m. 92. Sar Pe spatele acelui puternic armăsar Ce vine în nechezuri. calinescu, o. ii, 17. Un om sare in apă şi, în condiţii pline de risc pentru viaţa lui, salvează pe aceea a unui copil, ralea, s. t. ii, 221. Sări sprinten din căruţă. stancu, ş. 47. Ne grilă lătră neliniştit, pe urmă sări pe punte, tudoran, p. 149, cf. 14. Alte broaşte, de toate mărimile, săriră de pe mal împroşcînd apa. preda, m. 19. A sărit din căruţă... şi a început să plîngă. t. popovici, se. 19. îi venea să sară din carîtă. barbu, princ. 124. Păstrăvul sare din apă după insecte, ap 11, cf. vulpescu, p. 132. S-a suit şi s-a uitat în curte, să găsească un loc potrivit unde să sară ca să nu-şi rupă ceva. bănulescu, i. 50, cf. 165. Coboară dealul în fugă şi sare în fîniînă. cinema, 1968, nr. 8, 30. Zicea că sare-nir-o maşină şi că-n zece minute-i la noi. t ianuarie 1989, 10. Murgul... Necheza şi răspundea: — lată coama, sai pe mine. alecsandri, p. p. 73, cf. 214. Sai, cocoş, din pod, Pe vatră la foc. pop., ap. gcr ii, 228/32. Astă fată şti juca... Ian te uită cum se ţipă, Parcă sare de pe rîpă. jarnîk—bîrseanu, d. 420. Aci, pînă nu-l văd ăi de jos, face vînt fetei sfintei cu cal cu tot, să saie . . . mai departe de palat, rădulescu-codin, î. 78. Da’ zmău de spaimă o şî sării de cindzeci de paş cu spatele înapoi, candrea, ţ. o. 37. Păsărică ghiocică, Sări ici, sări colea, Sări în vîrf de măciucel. i. cr. i, 14. Din pridvor că mi-ţi sărea Şi la. cal că-mi alerga, balade, iii, 115, cf. n, 415. Puiul cucului... De pe nuc sare pe poartă, folc. transilv. i, 308. Şi-atunci o sărit iepuraşii pi umăr la dînsu, ş-ctu plecat cu dînsu acasă. o. bîrlea, a. p. i, 406, cf. ii, 8. Nu cădea ca oaia-n rîpă, văzind pe altele sărind, zanne, p. i, 570. Nimenea nu poate sări ca cocoşul deodată în pridvor sus. id. ib. n, 714. <0> Fi g. Se întîmplă aceasta şi pînă astăzi cu. aceia carii mai ieri-alaltăieri săriră din ţundră . . . în frac. fm (1842), 662/2. Dacă Zita . . . se schimba în proporţie cu durata de timp, era oare posibil să sară tot atît de vie din paginile lui Car agi ale? iBRĂiLEANU, s. l. 33. Vestea sări din mijlocul curţii pe poartă şi bătu din aripi, dan, u. 165. Tolstoi nu sare ... în afară de curentul neistovit al vieţii. 'Vianu, s. 163. Scrutam fizionomiile, mimica, gesturile acestor oameni care prin modul lor căutau să sară din normă. blaga, h. 183. (Refl. pas.) S-a sărit în extrema cealaltă, orientarea ne fiind nici de această dată cea mai judicioasă, scînteia, 19G9, nr. 8 192. <0> L o c. adj. şi a d v. Pe sărite (sau, popular, săritele) = (care se face, care se desfăşoară etc.) treeînd peste anumite părţi, peste anumite elemente, omiţînd sau neglijînd anumite pârţi; (care este) ici şi colo. Şi alte curiozităţi publicate aşa pe sărite în Tesaurul lui Papiu. maiorescu, CR. iii, 39. Mă mulţumesc să transcriu aici, pe sărite, cîteva strofe din ea. macedonski, o. iv, 56. Ieri a arătat că ştie pe sările literele pînă la I. brătescu-voineşti, p. 236. O parcurgere pe sările, dar oarecum logică, a Capitalei, arghezi, b. 92. îi citi pe sărite cîteva titluri, stancu, r. a. v, 19. Silion istorisi din nou . . . cam tot ce îi spusese pe sărite. vinea, l. i, 30. Am vorbit şi am povestit aşa, pe săritele şi cam la intîmplare. lancrănjan, c. iii, 101. ^Expr. A sări din iac in puţ = a intra dintr-o nenorocire în alta, a scăpa ori a fugi de un necaz şi a da de altul şi mai mare. Omul nemulţumit fuge de bine şi dă peste mărăcine. Sare cţin lac în puţ. pann, p, v, iii, 105/7, cf. românul glumeţ, 10, zanne, p. ii, 716. (Rar) A sări In pod — a fi foarte bucuros, fericit. Ah ! cînd ai şti cit de mult te adorează acel suflet. . . lu^n-ai sta cufundai in gînduri triste, ci ai sări în pod. alecsandri, t. 1 128. F i g. (Adesea urmat de determinarea ,,de la una la alta“) A trece brusc, în cursul unei expuneri, de la o idee la alta. Vorbea mai mult şi mai tare decît toţi: sărea de la una la alta. vlahuţa, s. a. ii, 34. Şi-i sări deodată gindul la viţel, coşbuc, p. i, 248, cf. şĂiNEANU2, tdrg. Cu mine o luă însă pe jos,... vorbind numai ea, descusut şi dezlînat, sărind de la una la alta. m. i. caragiale, c. 137, cf. cade. Vorbea frumos, dar cam sărea de la o idee la alta. vlasiu, d. 131. Vorbeau mult, sărind de la una la alta. t. popovici, s. 98. + P. g e n e r. Ase deplasa prin salturi2 (1); a sălta (3), Atunce sări-vor ologii ca cerbii, şi dezlegate fi-vor limbile gîngavilor, coresi, ev. 525. Precum un cai furios ce fuge sărind peste întinsele livezi, . . . aşa şi Telemah. . . nu putu fi oprit, pleşoianu, t. iii, 92/14. Vîntul şuieră şi muge, Boibul sare în galop. asachi, l. m. 102/26. Prin salon . . . Saşa sărea şchio-pălind, negruzzi, s. i, 60. După măşti trec doi draci sărind, alecsandri, t. 1 117. ledul, bucuros, o ia înainte sărind, gîrleanu, l. 97. Ieşi sărind ca o căprioară. brăescu, o. a. i, 12, cf. 116. Aşa, de frică, sare prin crăpături şopîrla. călinescu, l. l. 125. Nu mai sări ca o veveriţă, mergi ca o doamnă, t august 1964, 59. E sigur că-l vom întîlni odată şi odată, că-l vom vedea, prin trcinsfocator sărind agale, cinema, 1968, nr. 2, vi. Cai. . . Care, cînd încep să saiă, Din nări aruncă văpaiă. teodorescu, p. p. 171. Făt-Frvmos... dete peste un om care sărea din munte în munte, fun-descu, l. p. i, 40. Ş-aşă turci că fuge To(t) sărind ca buratici. şez. v, 61. «O F i g. Să sărim din roman în roman, să ne tăvălim din noroi în noroi. i. negruzzi, s. vi, 151. în vorbirea de toate zilele exteriorizăm graiul nostru intern în propoziţii necomplete, sărind de pe culme pe culme, puşcariu, l. r. i, 127. <0> L o c. adj, şi a d v. La sărite = (care are loc, care se desfăşoară) în timp ce vînatul fuge în salturi2 (1). Partidele de iepuri la sărite prin păpuşoaie, prin pîrloage, prin ierburi, sadoveanu, o. x, 470. Vînătorii. . . caută [iepurii] la sărite cu prepelicar. id. ib. xx, 81. Înlîm-plări culese de la vînătoarea ,,la sărite“ a iepurelui. vin. pesc. decembrie 1961, 7. Vînătoarea la sărite a trebuit să fie interzisă, ib. noiembrie 1964, 3. ^ Fig. (Despre puls, temperatură etc.) A se urca brusc sau a înregistra brusc valori ridicate. Acuma n-am temperatură, dar îmi garantezi tu că la noapte nu sare la un moment dat la treizeci şi nouă de grade? preda, r. 181. Am să fiu ca o sfîntă... în timp ce pulsul îmi va sări la 140. t mai 1964, 32. + P. anal. (Regional; despre soare) A răsări1 (II 1) (C. A. Rosetti —- Tulcea). alr i 1 220/675. 3. Intra n z. şi tranz. A trece printr-o săritură (I 3) sau prin escaladare peste un obstacol sau pf ste ceva care se interpune. V. escalada. Orice fecîl de dobitoc vrînd să saie preste gard la vie... şi de se va împăra, să nu aibă nice o pagubă cela cu gardul, prav. 16, cf. n. costin, l. 101, id. let2. i, 58. Şi aşa prinsără şi pre rămentarul Tur cule ţ viu, subt cetatea Neamţului, unde era numai să saie peste pâr-carie. neculce, l. 128, cf. 286. Punea de pîndâ opl bivoli şi să răpezea iute şi sărind peste ei se da în văzduh peste cap (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 352/6, cf. gcr ii, 52/1. Era un pirău adine, de 15 cofi de larg, şi-l sări Alexandru. alexandria (1794), 24/17, cf. budai-deleanu, lex., drlu. Era conservai obiceiul,, ca mireasa să nu sară pragul uşei în casa mirelui de bunăvoie a sa. aristîa, plut. 66/28, cf. xxxi/32, id. s. 71/17. L-au văzut oameni trăgînd cu pistolul în nenorocitul de Ghencea cînd sărea pe fereastră, ghica, c. e. ii, 598. O parte... din servitori începuseră a dezerta sărind peste ziduri, sion, p. 450. Beizadeaua... sări pe fereasiră şi numai astfel se putu apăra de lovitura a două gloanţe, fijjmon, o. i, 118. D. Solomon 2211 - 219 - SĂRI3 sare pe fereastra, bolintinean u, o. 249. Pe alte locuri . .. r vedea pe cavaleri sărind gardurile, eminescu, n. 57. Iapa a sărit peste gardul de răzlogi şi a fugit intr-o pădure depărtată, creanga, o. 163. Sare peste poartă fără zgomot, caragiale, o. i, 25. Să trecem prin pădure e pesé poate; noi insă să ne silim ... să sărim pe deasupra. ispirescu, l. 6, cf. 30. Să te arunci mai sigur cind vrei să sari peste un obstacol mare. vlahuţă, s. a. ii, 396, cf. barcianu, alexi, w. Ca să nu turbeze cineva dacă i s-a uitat un ciine turbat în ochi, i se recomandă să sară de trei ori peste fiîine. candrea, f. 235, cf tdrg. P-al patrulea [leş], care m-a doborît, nu l-am văzut... Ş-apoi m-au sărit caii, şi s-a mutat bătălia mai departe, delavrancea, o. ii, 224. Ca să ajungă mai degrabă acasă o taie prin prunii boiereşti, sare puieazul din dreptul crucii Căminarului, bratescu-voineşti, î. 115, cf. id. p. 93. Cînd să sară pîrleaznl în progadie ... se împiedică şi se dă peste cap. agîr-biceanu, s. 113, cf. 205. Sărirăm un pirleazşi intrarăm in'ogradă, hogaş, dr. i, 86, ci 135. Folosindu-se de o surlă de fum care se-nălta acum în dreptul nostru, Barnaru sări peste valul Iranşeii. mironescu, s. 93. Fata împăratului . . . şi-a dat mai nainte cuvintul împărătesc că va lua pe oricare va sări un şanţ adînc de nouă stînjeni. vissarion, b. 62. Ciute răzleţe . . . Sar peste şanţuri scobite în mare. voiculescu, poeziî, i, 163, cf. id. p. i, 101. Sări cu băţul ciobăneşte vadul, pillat, p. 371. Dezlega probleme de administraţie, cu aparenţa de uşurătate a unei fetiţe care sare pe deasupra coardei. călinescu, s. 111. Horică sare peste bănci, speriat, şi fuge în zigzag, blaga, h. 130. Au sărit peste şanţ şi au luat-o la fugă. pas, l. i, 53, cf. 32. Unul a sărit gardul nostru, labiş, p. 30. Săreau gardurile putrede şi de acolo tăiau maidanul. barbu, g. 130. După asta am sărit un şanţ şi am intrat într-o grădină cu varză. v. rom. octombrie 1964, 49. Desenează un fel de Osirişi care sar gardul. cinema, 1968, nr. 6, ix. Zid de piatră nalt sărea Şi sărind, aşa zicea... alecsandri, p. p. 91. Alţii malul că sărea Şi de ea s-apropia, teodorescu, p. p. 564. Dar leliţa mititea Sare gardul ş-o proptea. jarnîk—bîrseanu, d. 392. Sai valea şi mă sărută. doine, 200. A fost odată cînd a fost, poate pe cînd puricele sărea dintr-o săritură muntele, şez. i, 97. Ţiganul începu a cînta. . . iar mocanul a juca şi a sări peste băţ. ib. 282. Care-m iestă ginerile, ... Ca să-m saie porţile Să-i văz vitejiile? vîrcol, v. 64, cf. 65. Io sau peşte gard. alr i î 339/576. Odată să opintea, Dunărea-n ciumag sărea Şi trecu la Calafat, balade, ii, 21, cf. 174. A sărit lupu . .. şapte garduri, o. bîrlea, a. p. i, 190. Cine sare mulţi pari ascuţiţi, i se-niîmplă să se-nţepe. camil petrescu, o. ii, 206. Nu zi: hop! pînă n-ai sărit, zanne, p. ii, 715, cf. sbiera, p. 249. Pe unde a sării capra, trebuie să sară şi iada. zanne, p. ii, 716. Capra sare masa şi iada sare casa. creangă, o. 113, cf. marian, na. 60. Cine vrea să sară peste groapă, arunce-şi mai-nainte desagii peste ea. slavici, o. i, 54, cf. zanne, p. i, 190. Peste gardul mititel Sare şi un căţel. id. ib. iii, 160. îmi schimb locul, Sar focul Şi ghicesc norocul (Ghiocul), teodorescu, p. p. 229. Am o herghelie de cai, Ăi slabi Sar gardul, Ăi graşi Cad jos (Vînturatul). id. ib. 248. Am doi boi, Unul gras şi altul slab : Cel slab sare peste gard, Iar cel gras cade jos ( Griul şi pleava), gorovei, c. 180. <0 F i g. Ce. . . rm-l văm putea pre el aşa să-l vedem, de nu văm sări de cei ce ne apără pre noi cătră el. coresi, ev. 454. Aci [pe patul de moarte] omul sare peste toate, mar-; covici, c. 46/11. Noi nu putem niciodată sări fără pagubă aşezăinîntul naturei. vasici, m. ii, 364. Cînd or încerca să sară peste adevăr, le-am răsturna afirmarea. cu înseşi cuvintele lor (a. 1897). plr i, 467. Sărim acum cincizeci de ani şi găsim altă privelişte, iorga, c. i. i, 153. Avercliie este numai călugăr simplu şi a sărit puţin peste jumătatea sutei, stănoiu, c. i. 5. Sărind peste decenii.. . obţine Ion Ghica în şirul scrisorilor către V. Alecsandri un document de o vivacitate unică, vianu, a. p. 68. Ucenicia... nu mai avea răb- darea să o ia de la început, trebuia sărită, arghezi, l. 101. Meşteşugul este, dar, de a păstra strofei curgerea discursului din proză şi a sări peste toate obstacolele impuse de versificaţie, călinescu, c. o. 54. 0> (Prin lărgirea sensului) Şi corăbiile cu mare răpegiune sărea valurile (a. 1750 — 1780). gcr ii, 84/11. S-au refugiat... în umbra unor viţe sălbatice, ce săreau peste gard, din curte, blaga, h. 6. E x p r. (Intranz.) A sări peste cal = a exagera în manifestările, in acţiunile sale. Simţea că greşeşte undeva, că „sare peste cal“, dar socotea de datoria lui să-şi arate gîndul pînă la capăt, galan, b. i, 36. (Refl. i m p e r s.) S-a sărit peste cal în unele privinţe, s-au făcut anumite exagerări. lancranjan, c. iii, 81. (T r a n z.; popular) A sări groapa = (despre bolnavi) a scăpa de o boală extrem de gravă; a scăpa cu greutate de moarte. Era să-i cînte popa, Dar a sărit groapa, pann, ap. cade, cf. zanne, p. i, 194, ciauşanu, v. 196. (T r a n z.; popular şi familiar) A sări pîrleaznl = (mai ales despre fete) a avea purtări uşuratice, imorale. Cf. zanne, p. iii, 303. (T r a n z.; popular) A sări garduri (ori gardul sau, intranz., peste garduri) = a umbla după sau a avea aventuri amoroase. Breee!... ce berbantlîc !. . . îmi ia fata, îi mănîncă zestrea, şi sare garduri! alecsandri, t. 1 278, cf. 1 227. Apoi doar eu nu-s de-acelea de cari crede el: n-am sărit peste garduri niciodată de cînd sînt. creanga, p. 28, cf. zanne, p. iii, 165. N-ai hulit pe D-zeu, . .. n-ai suduit feţele bisericeşti, n-ai sărit gardul? şez. vi, 179. + Compus: (T r a n z.) sare-garduri subst. — persoană care umblă după sau are aventuri amoroase. Nu ţi-i ruşine ca să te porţi ca un sare-garduri ? alecsandri, t. 968, cf. scriban, d. + F i g. (Complementul indică elemente ale unui ansamblu) A lăsa la o parte (involuntar sau conştient), a trece cu vederea. V. omite. Unii se miră cum de zeţarul sărise rîndul din manuscript. maiorescu, critice, 168, cf. ddrf, barcianu, şainea-nu2. Am sărit o slovă. . . Care dracului de slovă? San-domir, tu eşti cărturar, am scris bine ? delavrancea, o. ii, 189. Cetiţi poezia sărind peste strofa a treia. ibraileanu, s. l. 228. A sărit de la pagina nouă la pagina unsprezece, cade. A sări un Cuvînt din carte. scriban, d. Li s-a părut lor că nurnaidecît eşti decadent dacă sări peste ceva ce-ţi pare vechi şi stricat, arghezi, în plr ii, 83. Mai sar, pe ici, pe colo, cîte-o pagină, două. stancu, d. 297. ^ Intranz. (Prin nord-estul Olt. şi prin nord-vestul Munt.) A depăşi o anumită cântitate, o anumită greutate, un anumit volum, o anumită dimensiune etc. (considerate ca etalon), a fi mai mult decît un anumit etalon estimat. Sare de trei chile, ciauşanu, gl. E o mie de kg acolo, dacă nu şi mai sare. udrescu, gl. -4* (Prin nord-vestul Munt.) A cere să dea mai mult decît preţul oferit (de cumpărător), a adăuga, a trece peste preţul propus. Mai sai ceva (peste preţul dat) şi hai să facem tîrgul. udrescu, gl. 4. Intranz. (De obicei cu determinări introduse prin prep. „în“, „din“, ,,de la“, ,,de pe“ care indică fie modul deplasării, fie locul din care se face deplasarea) A se scula, a se ridica brusc de undeva, de pe ceva (pentru a porni, pentru a face ceva). Iară Filip să sperie şi sări din scaun, alexandria (1794), 14/14. îndată . . . sărind din loc şi luînd toporul. . . drăghici, r. 147/31. Sar din aşternut, negruzzi, s. i, 62. Nu ştiu nici cum am sărit din pat, nici cînd m-am îmbrăcat. ghica, s. 4. Un ţipet s-aude . .. eu scd in picioare, Din somnu-mi de groază atunci deşteptat, alexandrescu, o. i, 91. Bine-ai venit, Făt-Frumos — zise ea, sărind de la fereastră, eminescu, p. l. 11, cf. 85. Nurorile atunci sar arse în picioare şi cele mari încep a tremura ca varga, creangă, o. 7. Omul sări în picioare... şi fugi în curte, caragiale, o. i, 34, cf. 59. Călugăriţa simţi, sări o dată în sus. ispirescu, l. 30. Moş Teacă strigă un „drepţi “! care face pe colonel să sară de pe scaun, bacalbaşa, s. a. i, 53. De dorul cui şi de-al cui drag, ... Să sar din pat, s-alerg în prag. coşbuc, 2211 SĂRI3- — 220 - •{ SĂRI2 p.. i, 147. Sare deodată în picioare, davila, v. v. 47. Hagiul sări in capul oaselor., delavrancea, h. t. 13. Vasile . . . sări din pat şi văzu, abia acum, că durmise îmbrăcat, agîrbiceanu, a. 57, cf. 344. Omul. . . sare în picioare, gîrleanu, l. 110. Un copil de vreo zece ani sare drept în picioare pe prispă, rebreanu, i. 15, cf. 337. în puterea nopţii... sări din pal. brăescu, o. a. i, 213. Sări de pe scaun, sahia, n. 80. Am sărit in picioare. G. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 148. Sar ca fript şi văd un şirag lung de raţe. cocea, s. i, 6. Cînd deschidea ochii dimineaţa spontan sărea din pat. teo-DoftEANU, m. iii, 12, cf. id. c. b. 106. Şi-am sărit deodată iarăşi în picioare, voiculescu, pezii, i, 46. Sărise îngrozit de pe divan, sadoveanuo o. i, 149. După ce spui ce-ai fi avut de spus, Din Jocul lui îl vezi că sare-n sus. arghezi, s. v, 43. Aceasta sări speriată în sus. călinescu, o. i, 23. Săr din pal, mă îmbrac repede şi ies în curte, blaga, h. 90. Numai după ce mama îşi aspreşte glasul, sar şi ele din pat. stancu, m. i. 171. Sări deodată în picioare şi făcu, slîngaci, o plecăciune, vinea, l. i, 33, cf. 41. Un băieţaş aflat... lîngă soba de tuci, sări in picioare. tudoran, p. . 15. O lovitură puternică peste picior îl face să sară în sus. preda, r. 28, cf. 278. Rămase-uluit un timp, apoi sări de pe scaun. t. popovici, se. 245. Din ierburi pădurarul sare drept, labiş, p. 112. Am sărit repede din pat şi-am pus mina pe bilă. lancrănjan, c. ii, 8. Aşa deac-aude, De la masă sare. teodorescu, p. p. 52. A sărit Petre voinicul drept'în picioare, sbiera; p. 32, cf. 2. Arctofiţă, dacă auzea, Drept în picere : sărea. balade, i, 349, cf.. ii, 55. + S p e c.,( Despre vinat). A fugi, a ieşi brusc (şi în salturi2 1) din culcuş, din ascunzătoare etc. cînd e stîrnit de vînător sau! de cîine. Gfc Stoica, vîn. 23. Haiţşte să saie: iăpurli.: aur i 1 216/744, cf. 1 216/730.: :T r a n z; f a c t. îl săr vin atu din crăngu ăsta. ib. 1216/18. + (De obicei cu determinări introdus eprin prep.- j,din“) A se trezi brusc din sotnn sau dintr-6: stare de somnolenţă, de visare, de apatie, de neatenţie' etc.; a tresări din .cauza unei emoţii puternice şi neaşteptate. Inima-mi bale şi sai ca din visare* heliade, x>. i^ 187:. Se afunda în gînduri, sărea strigînd:: „Măria“! bolliac, o. 103. Băiatul sare din somn: caraoîale; «. ii,.. 248. Toţi: fraţii sar şi se-n-spăimînlă. coşbuc, p. i; 116. Zgomotul roatelor pe calda-rîmul.colţuros îl făcu să sară din somn, buimac: u. zamfirescu, t. ş. 70. Din vis femeia-sare^nfrigurată. goga, poezii, 370.' La cel mai mic. zgomot, sărea?tn sus. an-ghel, pr. .79. înnoaptea asta chiar băieşii bătrîni săreau speriaţi din somn. agîrbiceanu, a. 106: Sărea înfricoşată de orişice mişcare, teodoreanu, m; iii,. 389. Boarm« iepUreşţe, sare şi iar aleargă să cerceteze, voictjlescu, p. i, 27. Sare deodată din somn. bogza, a. î. 65. O T r a n z. tact. Că eu apuc Şi: mă duc Pe N. să-l sar. marian, n. 240, cf. alr ii 4 429/531,. 907. + F4:g: (Familiar; despre somn, lene etc.) A dispărea, a pieri (4). Fu cuprins şi el de spaimă incit deodată îi sări lenevia şi întrebă... rebreanu, r. i, 97. Mi-o sărit somnul, contemp. 1954, nr. 426, 4/6. 5. I n tr a n z. (Despre obiecte sau părţi de obiecte) A se deplasa brusc în sus sau mai sus, de sus în jos, de obicei sub impulsul unei forţe exterioare. Acest lichid. . . poată să facă să sară dopul ca şi vinul de Champagne. brezoianu, a. 613/2. Aşa fugeam de tare pe prund, de săreau pietrele ... cît mine de sus. creangă, o. 215, cf. 232. Iată-le, sărind se joacă Undele de vînt. coşbuc, p. ii, 16. Se zbuciumă dornica mare, Şi geme şi ţipă, şi sare. goga, poezii, 199. Ploaia curge potop, şi din streşină sar stropi mărunţi ca o pulbere rece. c. petrescu, î. ii, 30. Luînd parte la o întrunire calificată de guvern „turburare“ in sala Bossel, făcuse să sară chipiul prefectului, călinescu, s. c. l. 135. Lespezile de metal săriră cu putere în sus. blaga, h. 22. Turbanul îi sărise din cap. tudoran, p. 289. Trînti cu putere în masă, făcînd să sală călimara, ca o broască mare. t. popovici, s. 255. Se leagă fiecare [sticlă] cu sfoară, ca să nu sară dopul, s, marin, c, b. 327, cf, 334. Cîn L-o puşcat o palmă, i-o sărit comănacu d'in cap. o. bîrlea, a. p. i, 541. E x p r. A sări în aer = a) a se distruge, a se preface în bucăţi (în urma unei explozii). Sfinla-Troiţă, sau Negru Vodă de astăzi, sărise în aer. ghica, c. e. ii, 556. Pulberări a a sărit în aer. cade. Un pod sărea în aer cu fiarele răsucite, c. fe-trescu, î. i, 127. Opun o rezistenţă vitejească şi sar în aer prin explozia ierbăriei. călinescu, s. c. l. 76. O singură neatenţie şi rafinăria sare în aer. bogza, a, î. 63, cf. 80. Cînd au sărit digurile in aer, totul a fost înecat, h. lovinescu, t. 174, cf. 152. Casele care erau minate au început să sară în aer. v. rom. octombrie 1964, 50. (Cu inversarea termenilor construcţiei) Toate cu o înfricoşată izbucnire în aer' au sărit, fiindcă Meaules au poroncil a să da foc vaselor, ar (1831), 1432/36; b) a se desfiinţa, a^e dizolva, a cădea. Sare guvernul în aer, dacă ştii cum să pui fitilul! c. petrescu, o. p. i, 55. A sări în ţăndări — a se sparge sau a se rupe în mai multe bucăţi, fragmente ca urmare a unei violente solicitări exterioare. Am uitat ce-a fost atunci? Scandal fără veste, toată mahalaua urlind la poartă,.... geamurile sărind în ţăndări, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 43. Vîsla slabă sare-n ţăndări, labiş, p. 310. Ferestrele săreau în ţăndări. — Ochi după ochi. id. ib. 342. (Prin lărgirea sensului) E un lucru să înnebuneşti, să-ţi sară capul în ţăndări, bogza, a. î. 197. Plînge (sau rido) de sare cămaşa de pe el = plînge (sau rîde) foarte tare, în hohote. Smărăndiţa pe urmă şedea cu miinile la ochi şi plîngea ca o mireasă, de sărea cămeşa de pe dînsa. creangă, o. 180, cf. zanne, p. în, 6. Rîde a de sărea cămaşa de pe el: t. popovici, SE. 9. • 6. Intranz. (De obicei cu determinări locale introduse prin prep. „din"; şi prin lărgirea sensului) A se. deplasa, a ieşi-, a cădea etc. (brusc) din locul în care se află (crescut, fixat, pus etc.) sub acţiunea unei forfe exterioare; a-şi schimba brusc poziţia datorită unei forţe exterioare; a se desprinde în mod brusc, neaşteptat etc. de... datorită unei forţe exterioare. Să neşiine va lovi ochiul robului... său cum să-i saie, sloboază în pace acela pentru orbitura ochiului. palia (1581), ap. c. cr. 68/7. Să va afla boul au cu piciorul frînt, au cornul sărit. prav. 13. în zece zile ce a bolit... i-a înnegrii tot trupul şi încă viu fiind ochii amlndoi din cap i-au sărit (începutul sec. XVIII). mag. ist. iv, 109/32. Vai de tine! de trăsură! De vo-iCşti primblare . . . tronc, Dinţii toţi Iţi săr din gură. alecsandri, t. i, 149. Abia ţi^ai întins mina, 'sare' ivărui la uşă. eminescu, o. i, 155, cf. 165. Cînd oi chiui eu, ă să asurzeşti ş-au să-ţi sară creierii din cap. creangă, o. 34. Afară era un ger cumplit şi stelele, puzderie pe cerul înalt, săreau mereU din locul lor. agîrbiceanu, s. 104. Patru nasturi săriră, se durigară pe podele, id. a. 354. Era usturoi de toamnă, iute, de-ţi sărea căciula în podele cînd gustai, hogaş, dr. îi, 32. Nu mai erau voinţe energice, nu mai erau pumnale să sară din teacă pentru a ucide pe tirani, lovinescu, c. iv, 75. Striga gesticulînd de erău să-i sară manşetele. camil petrescu, p. 241. L-am văzut cum se ridică, chinuitor, potrivindu-şi cut teamă piciorul schilod, sărit din curele, sahia, n. 62. Podurile grele riu mai sar din lanţuri, lesnea, vers. 245. Uşa trosni, sări din clampă, şi în birou ţîşni un omuleţ, galan, b. i, 6, cf. vinea, l. i, 359. Sub loviturile pe care corabia le primise cînd fusese aruncată pe nisip, ... nici o scîndură nu sărise din.loc. tudoran, p. 76. Cînd ţi-oi da un pumn după ceafă, îţi sar ochii pe jos. preda, d. 94. în fund de epave cătuşele sarf răsunînd Sub dallă. labiş, p. 246. Era vinător şi nu purta ceasul la mină, să nu se strice cînd trage cu arma, să-i sară acele şi roţile, v. rom. noiembrie 1964, 14. Tata pierduse vreme pe drum pentru că-i sărise căruţei o roată. ib. ianuarie 1966, 53, Baltagul şi-l redica,... Şi capul fi, reteza, Capul de-a dura sărea, alecsandri, p. p. 89. Sabia din tea-că-ţi sară. doine, 236. Paloşul din teacă saie, Pe tine să nu le taie, bibicescu, p. p. 131. îţi dau o palmă 2211 SĂRI8 - 221 - SĂRI3 de-ţi săr dinţii din gură. alr i 1 435/24. Te căii'escde-ţi sare oichii. ib. 1 435/200. Se minie pe vedriţă, De pă-mint cînd o trîntea, Dăogili, zo, -i sărea! balade,, ii, 22. Atunci domnul Bogdan Făcea pumnul buzdugan, în poartă cu el dădea, Poarta-n nouă părţi sărea. ib. iii, 311. A sărit ţigla de pe cui şî s-a înh'ipt într-însu. 0. bîrlea, a. p. ii, 505. -Care vedea, ochii le sărea; Care minca, crăpa. folc. mold. i, 229. Aşchia nu sare departe de pomul tăiat, zanne, p. i, 114, cf. 291, M. i. caragiale, c. 109, Sita nu sare de după sobă. sadoveanu, o. xii, 523. Sare cuţitu din teqcă, se spune despre cei care, fiind strîmtoraţi, în mari nevoi, cer grabnic ajutor. Cf. zanne, p. v, 235. O (în imprecaţii şi In jurăminte; construit cu „ochii“, „ochişorii“) Duducuţă, să-mi sară ochişorii dacă se află alt om mai fericit decît supusă sluga matale, alecsandri, t. i, 55. Ochii mai bine vreau să-mi sară, Dar nu te iert! coşbuc, p. ii, 200. Cu noi a fost alta, la tribunal, cu omul cu trabuc, sări-i-ar ochii mă-sii. o. m. zamfirescu, sf. m. n. r, 78, cf. 103. Să-i saie ochii ei din cap, Să-i pice toi părul, marian, v. 138. Sară ochii de la line. d6ine, 199. Tu, Ileana, sapa-ţi şede -r- Saie ochii cui o vede. şez. v, 14, cf. alr jt 595/516, 538, 540, 554, 588, 740. Nu vez, sări-ţ-ar okii, că-i labă di cocoş?-o. bîrlea, a. p._ ii, 460. Cozonac de modă veche, Sară-i ochii cui îl vede! folc. mold. i, 156. O E x p r. A(-i) sări inima (din Ioc) — a. simţi tn mod brusc o mare frică sau o. emoţie intensă. Să nu mai văd capete tăiele, că sare inima din mine. negruzzi, s. ,i, 146. Cum le-am văzut, mi-a sărit inima din loc ş-am. încremeniţi alecsandri, t. 227. Cînd spunea cîte una, ori le ţineai cu-mina de inimă, rîzînd, ori te făcea să-ţi sară inima din loc, de frică creangX, p. 120. Cum să ciniaţi ?. . . întrebă Făt-Frumos, căruia îi-sări inima de frică, ispirescu, 1. 110, cf. zanne, p.ii, 209, şXineanu2. Te-am speriat! — Oh! Mi-a sărit inima! delavrancea, o. ii, 198, cf. 109.. Ei, biata l. i-a sărit inima din loc. gîrleanu, l. 42. Le-a sărit inima din loc. pas, l. i, 53. Cît el o ■zăţea, Inima-i sărea., alecsandri, p. p. 188, cf. şez. ii, 74, ix, 146, balade,, iii,. 10. (Cu inversarea termenilor construcţiei) Inima din loc îmi sare. . 'eminescu, o. I,. 106. (Cu schimbarea construcţiei) Troienii,,.. Stau pe nălţimi, şi. l-d porţi cu inimi sărite de frică. coşbuc, AE.. 170, A-şi sări din min.ţi (sau, popular, din fire ori, regional, din urmă) = a înnebuni; a se comporta ca un nebun. Latul diavolesc qstfel se înnoda. .. că.... işi sărea din minţi, galaction, o. 44-.Din pricina năcazurilor uneori parcă îşi sare, din fire. sadoveanu, o. vi, 531. Âtîta s-o spăriel et di rău, c-o fost mai şă-şi saie din minţi. şez. ii, 102, cf. udrescu, gl. A fi sărit din minte (sau, familiar, din ţl(ini) = a fi nebun. Cf. ddrf, zanne, p. iii, 403. Ori, poate, eşti sărit din minte, Nu cum erai mai înainte, teodorescu, p. p. 111. (Familiar) Ari. sări (cuiva) ţandăra (de-a-ndoaselea, sau aşchia, ţifna, muştarul, bizdlcul, arţagul) = a se enerva; a se înfuria. Baba se opri în mijlocul ogrăzii, ascultă o bucată, dar de la o vreme li sări ţandăra. dunXreanu, ch. 73, Lui Ieremie nu-i sărea uşor ţandăra, şi apoi era şi obişnuit cu cicâlilurile' lui Nichifor, agîRbiceanu, s. 68. Cum s-a liniştit mahalaua, mi-a sărit mie ţîvna. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 263. Repede Iţi mai sare aşchia, c. petrescu, a. r. 124. I-a sărit ţifna. stancu, d. 251. Din filece ii sare bîzdîcul. id. ib. 447, cf. 42. încă o pricină ca tăbăcarii care chefuiau dimpreună cu oamenii [ui Ferenţ... să simtă că le sare harţagul. pas, l. i, 77- Lui Brebu îi sare muştarul. id. ib. ii, 53. Soseau aghesmuiţi, cu limba ascuţită, gata să le sară ţandăra şi să se supere, barbu, g. 240. îţi sare ţandăra de-a-ndoaselea. v. rom. decembrie 1963, 53. întotdeauna îi sare ţandăra din te miri ce! t iunie 1968, 42, cf. alr sn v h 1 247/105. (Familiar) A-şi sări din ţlţîni (sau din balamale, din nituri) ori (regional) a sări de pe ţăncuş = a nu mai avea răb. dare, a nu mai putea suporta, a-şi pierde cumpătul; a se enerva. Cf. zanne, p. hi, 403. învăţătorul n-a mai putut răbda. Şi-a sărit din nituri şi s-a pus: dă-i şi dă-i. iovescu, n. 102. Nil oă vine a crede că mi-am sărit din balamale, preda, Î...11, cf. udrescu, gl. (Regional) A-i sări cheful e= a) a se enerva, a se supăra. Cf. Udrescu, gl. ; b) a-i trece timpul potrivit, favorabil, optim, id. ib. Fig. (Familiar) A înnebuni, a se. sminti. Cf. resmeriţX, d., cade,' com. din ţepeş vodX — cernavodX. + Tranz. (Regional; complementul indică membre ale corpului) A-şi scrînti, a-şi luxa. Cf. alr i 1 642/103, alrm i/i h 206, + (învechit; despre focuri, incendii) A se extinde, a se răspîndi. De va lăsa neştine pojar în pomătul său... şi de va sări focul dea acolea şi va arde casa cuiva, ... nu iasle vinovat, prav. 22. Şi din mănăstiri [focul] au sărit şi in curţile domneşti, neculce, l. 298. •v> F i g. Şi de acolo... au sărit scînleia şi la noi în Moldova, de s-au aprinsu acest pojar de obiceiu. id. ib. 104. * 7. I n t r a n z. A se grăbi, a se repezi să facă ceva; * a interveni prompt, grabnic într-o acţiune. Auzil-am spre mulţi dind vina aceasta, cum şi leşii... şi alte neamuri creştineşti nu sar o dată cu toţii la război. m. costin, o. 256. Oastea ce sare roată odată, toată să şi răsipeşte îndată, n. costin, l. 118. Scriind la toţi locuitorii de or trebui... să aihp a sări toţi, cine cu ce arme ar avea. axinte uricariul, let. ii, 159/11. Iară maimuţa au sărit de au apucat fărîma de carne (a. 1705). gcr i, 354/4. Cind oi striga iuruş! să săriţi cu toţii, alecsandri, t. 1 125. Să sărim, voinici, la treabă! id. p. i, 59. Tihăra domniţă la fereastră sare. bolin-tineanu, o. 34. Ho, mă! ce vă este, zise Zaharia, sărind ca un vultur intre dînşii. creangX, a. 112’, cf. id. o. 12. Au sărit toţi şi au dat-o intr-o parte pe băirîna. caragiale, o. ii, 272. I se părea că-l vede . . . gaia să sară ta cel mai mic ordin al lui. D. zamfirescu, t. s. 20, cf. 63. Nimeni nu s-a plîns de judecăţile lui în vreme de pace, ori că-n războaie n-a sărit unde a fost mai greu. delavrancea, o. ii, 31. Femei care au sărit împreună cu dîhsul să scape vitele. brXtescu-voineşti, p. 255. Dimineaţa, de cum deschide ochii, nepotul sare la fereastră să vadă cum e cerul, teodoreanu, m. u. 244. Săriră toţi şi lungiră alături de vacă fiara, voiculescu, p. i, 101. Minodora se cuibărise pe un scăunel, jos, gata să sără de cîte ori trebuia ceva. sadoveanu, o. x, 541. Dă-mi fata! am zis turbat, e prada mea... Şi-ndată goi sărirăm pentru ea La luptă. cXlinescu, o. ii, 181. Poporul sărise să-şi apere republica, stancu, R. a. i, 299, cf. id. D. 5. Sare şi-l apucă de mîini. h. lovi-n esc îi, t. 96. 'în loc să sară la bătaie, lăsase capul în pămînt. preda, m. 249, Cf; 99. No, eu mă ţip în fintînă . . . David şi Adam săriră la ea. t. popovici, se. 542. Dacă nu săream între ele, [femeile] se omorau, barbu, g. 394. Verifică dacă oamenii sînt intr-adevăr gata să sară într-o singură clipită la atac. v. rom. octombrie 1964, 7. Că de n-om sări cu toţii, Vor veni turcii, jarnîk —bîrseanu, d. 302. Sai de-i despărţeşte. alrii 4 401/762, cf. 4 401/886. Ei, săriz, măi oameiii, daţ şarpele pă foc. o. bîrlea, A. p. i, 358, cf. 533. Am o raţă Şobîr-laiţă, Cu grumajii şobîrloi, Cu capul păhărniceşte, Sai, băiete, de ghiceşte [Vioara], gorovei, c. 339. (Regional) Sai că-l înghit subst. = papanaş (1). Cel cu dare de mină. .. face păpănaşi sau găluştele ca în Ţepu, sau „sai că-l inghit", cum zic cirnicenenii laşului, cu făină, ou şi brînză. pamfile, i. c. 24. O E x p r. A-i sări (cuiva) Înaintea a alerga în înthnpinarea cuiva, a-i ieşi cuiva înainte cu mare grabă. Crîşmăriţa, cum ne-a văzut, pe loc ne-a sărit înainte. creangX, a. 96. Ea-i sări înainte, înlinzîndu-i mina de departe. vlahuţX, o. a. iii, 38. Doamna... smulge pumnalul din mina unuia din ei şi se repede; dar Gruia îi sare înainte şi o duce de braţul înarmat, da-vila, v. v. 164: Copiii, întrerupîndu-şi jocul, îi săriră 'nainte, îi luară rozele, anghel—iosif, c. l. 157. Tocmai atunci venea, cu carul, şi Mitru Ruja îi sări înainte, gîrleanu, n. 22. Pe la prînz sosi nevasta lui Simion... Cum se ivi, îi sări înainte, voiculescu, p. i, 71. Nimeni in prăvălii nu-i sare înainte s-o servească. cXlinescu, s. 2211 SĂRI2 - 222 - SĂRI2 15. Sorioara. . . îndată i-a sărit înainte, sbiera, p. 53. (Cu inversarea termenilor construcţiei) Pe-Aldin că-l vedea, Nainte-i că-i sărea, Ca ţapii prişnea. balade, i, 444. A-i sări (cuiva) de (sau, astăzi rar, in) gît = a îmbrăţişa pe cineva (cuprinzîndu-1 cu braţele pe dupg gît); p. ext. a arăta cuiva o dragoste exagerată sau impudică, senzuală. Dinaintea oamenilor era să-ţi sar în c/ît? alecsandri, t. 195. l-ar fi sărit în gît, l-ar fi sărutat de o mie de ori. eminescu, p. l. £8. Era o fată aşa de zglobie . . . încît, cînd o vedeai pentru prima oară, îţi venea să crezi că clacă peste-un ceas nu-fi va sări-n gît, dar pentru a doua zi . . . te puteai aştepta. . . la aşa ceva. vlahuţă, n. 51. Oricărei femei îi sari de gît. coşbuc, s. 139. Bătăioasă şi pornită, i-era datul să vază un bărbat ca să necheze şi să-i sară de gît. m. i. caragiale, c. 124. Ştie că de fiecare dată îi sare de gît şi-l pupă. h. lovinescu, t. 353. + S p e c. A veni repede în ajutorul cuiva, a interveni grabnic, prompt pentru a ajuta pe cineva. Cf. budai-deleanu, lex. M-am pomenit cu acei lei turbaţi, bătîndu-mâ de. moarte . . . Şi de nu sărea amploaiaţii aceslii cămără-şii, negreşit astăzi trebuia să fiu mort (a. 1835). doc. ec. 569. Are nişte prieteni, lot unu şi unu; au sărit cu toţii ca nişte zmei şi l-au scos din belea, giiica, c. e. i, 246. Făcu legătură tare cu Vladislav, ... ca la orice primejdie să sară unul pentru altul, ispirescu, ap. cade. Neculai Tătaru. .. pe multă lume ajuta... De aceea şi oamenii. . . mai jumătate de sat, cu mare cu mic, sărea la el, cînd da de ştire că face cutare sau cutare clacă, sandu-aldea, a. m. 133, cf. şăineanu 2. O să sai pentru mine cu fapta şi graiul, murnu, i. 6. O snopeau în bătăi. La ţipetele ei săreau vecinii sau trecătorii, m. i. caragiale, c. 123. A trebuit să se certe vreun ceas cu Didina de era gata-gata s-o bată dacă nu sărea caporalul, rebreanu, r. ii, 148. Din nou avea impresia că cineva a sării pentru el. sahia, n. 81. Poroncind la toţi să saie Pe-Oprişan ca să nu-l taie. alecsandri, p. p. 205. Prieten bun, pentru prieten sare. pann, e. iii, 87/25. O (La imperativ, ca cerere de ajutor, ca semnal pentru o situaţie desperată, ca îndemn la o acţiune promptă etc.) Lupul a pornit un răcnet foarte mare, Urlîncl: Săriţi! Tîl-harii! donici, f. 73. Săriţi, flăcăi! Unde-s voinicii mei ? negruzzi. s. i, 161. Fugi în curte strigind: „Săriţi, oameni buni!“ caragiale, o. i, 34, cf. barcianu. Sai şi tu, Cui ai. — Acuşi, mătuşică. delavrancea, o. îi, 305. Nu-i lăsaţi! Săriţi! rebreanu, i. 39. Flaimu-cule, sai de ajută lui bunicu-tău să fie cavaler. teodoreanu, m. u. 231. Săi, Ştefane, la hotare C-a intrat sabie-n ţeară. alecsandri, p. p. 170, cf. 11. Săriţi, fraţi, Nu mă lăsaţi, teodorescu, p. p. 280, cf. 483. Săi voinice de mă scapă. şez. iii, 65. Săi. tu, Vidră, şi-mi ajută! bibicescu, p. p. 321, cf. alr ii 3 593/325. Săriţi, fraţilor, de mă scăpaţi, alr sn iv h 977/987, cf. 977. Sai, nepot al Badiului, Că se duce viaţa lui. ant. lit. pop. i, 420. Sărit şî m-agiutoraţ, şî nu mă lăsaţ! o. bîrlea, a. p. i, 230. ^ S p e c. A interveni intr-o discuţie sau a Începe discuţia în mod prompt, neaşteptat sau nedorit. Boierul sări şi zise şi el. . . ispirescu, l. 69. Supărarea lui îi mîhnea pe toţi din casă. Fetele săreau şi-i luau apărarea, rebreanu, i. 187, cf. 132. Unii şi alţii din preajma mitropolitului au şi sării cu sfatul, teodoreanu, m. u. 200, cf. 235. în toiul gîlcevei . . . se ivi sora mai mare, sărind să-i împace, voiculescu, p. ii, 247, cf. i, 134. îndată am sării cu întrebarea, sadoveanu, o. iv, 172, cf. vii, 288. La Sulina nu le-am văzut niciodată cu fes, sări şi leremia. tudoran, p. 193. Noroc că a sărit mama şi mi-a spus că trebuie să am grijă să nu afle lumea. preda, r. 252. Toţi au semnal, sare tinăra. scînteia, 1969, nr. 8 217. Băiatu sare dă colo, că nu dormea, stătea-n gîndire. — Da’ ce vreţ să faceţ? o. bîrlea, a. p. i, 178, cf. 335. <0> (Urmat de determinăriie „cu gura“, ,,cu vorba“, învechit, ,,cu glasul“) La orce îi sare glasul Şi rîdc nebun cu ceasul, pann, p. v. i, 97/1. Cum vorbea frumos un boier dintre cei tineri, iaca şi moş lori Roată sare cu gura. creanga, o. 271. Ţiganca iar sări cu vorba: — Un tăciune Ş-un cărbune, Taci, băiete, nu mai spune, ispirescu, l. 69. Ceilalţi săriră cu gura, certîndu-l. voiculescu, p. i, 83. Oamenii cu sărit iarăşi, cu gura, din toate părţile, spunind fiecare cîte ceva la întimplare. lăncrănjan, c. iii, 10. O E xpr. A sări cu gura (mare) sau cu vcrfca Ia (sau pe) cineva (sau asupra cuiva) = a face cuiva reproşuri în mod vehement, cu tonul ridicat. Bogatul, văzîndu-şi vita moartă, sări cu gura mare asupra săracului, ispirescu, ap. cade. Lelea Ana şi sări cu gura la el, cit ce ieşi din curte şi rămaseră o clipă singuri, agîrbiceanu, s. 510. Sare cu gura pe Avendrea, nalantolul de Gîngu. stancu, d. 252. A mrit şi mai tare, cu gura, plesnindu-mă peste mînă. lăncrănjan, c. iii, 455. Preutul... a început a-l cîrti şi a sări cu gura la dînsul. sbiera, p. 266. (Cu schimbarea construcţiei) Ce te legi de mine? Hai să vezi ce ard, Iacă-mi sari cu vorba, Că eu fur din gard! coşbuc, p. i, 252. 4* S p e c. (Adesea cu determinări introduse prin prep. „asupra“, „la“, „pe“ etc.) A se repezi la cineva cu duşmănie, cu agresivitate, a se năpusti asupra cuiva; a ataca. Şi sări (năvăli n. test. 1648) spre ei omulu cela ce era întru elu duhului hicleanu. cod. vor. 6/12. într-acel ceas va sări asupra lui şi-l va ucide de tot într-acel loc. prav. 85, cf. 47. De să va afla c-au sărit asupra stăpînului cu bucatele, ş-au fost de-a-l uciderea... (a. 1652). gcr i, 161/27. Au lovit tătarii cu pradă, gioi pe amează-zi. . ., şi mulţi oameni au robit... Moscalii n-au vrut să saie după dînşii... zicînd că n-au ucaz. n. costin, let2. ii, 109. Temîndu-să să nu sară ţara după dînsul să-l prindză, au purces noaptea de la tîrgul Sucevei spre Botăşeni. neculce, l. 34, cf. 126. Şi numaidecît sări asupra preotului aceluia.. . ca un leu straşnic (a. 1750). gcr ii, 56/40. A sărit cu secureasă-l omoare (a. 1755). uricariul, xiv, 115. Lupul... nu se încu-măta... să saie asupra lui. ţichindeal, f. 54/16. Am fost beteagă şi a sărit cu un băţ la mine şi de-atun-cea l-am urît (a. 1822). iorga, s. d. xii, 210, cf. drlu. într-una de zile veni un leu flămînd, gata să se arunce asupra turmei mele. . . Eu... sării cătră el cu îndrăzneală. pleşoianu, t. i, 108/3. Toi aceşti şase au fost cei dintîi năvălitori cu bătaie la amîndouă locurile şi Dumitru Mustăţea cel ce i-au invitat cu strigarea sa ca să saie (a. 1835). doc. ec. 574, cf. 573. Dorobanşii... mai cu îndatorire vor fi a sări înarmaţi asupra tîlha-rj7or. regul. org. 156/13. Teseu... sări asupra celor ce pîndea într-ascuns şi pe toţii îi repuse, aristia, plut. 12/26. Săriţi cu toţii pe liftele trufaşe! alecsandri, poezii, 202, cf. id. p. ii, 15. Dacă vrei să nu te muşte cîinii,. . . cum îi vezi că sar la tine, să te tu pile zi jos la pămînt. creangă, a. 67. Cîinii... sar la ei. coşbuc, p. i, 227, cf. barcianu. Ştefan Vodă Pe neaşteptate Le-a sărit în spate, iosif, v. 123. El a sărit cu toporu la mine. brătescu-voineşti, p. 122. Se părea că in toată clipa va sări una la cealaltă, agîrbiceanu, s. p. 63. După ce te primeşte omul în casă şi te hrăneşte, mai sai cu bătaia la dînsul. rebreanu, nuv. 73. Haita de cîini ai curţii sări furioasă să-l sfîşie. voiculescu, p. i, 2. Rîşii... săreau pe neaşteptate la om şi-l sfîşiau cu ghearele, stancu, b. a. iii, 52. Dacă unul cîrtea împotriva jupînului, ceilalţi săreau şi îl luau la bătaie. pas, l. i, 186. Am venit şi eu la poarta lui... şi el sare la mine, parcă aş fi venit să-i sparg casa. preda, m. 38. Eraţi plini de sudoare... şi ele [albinele] nu suferă nici un miros urît şi d-aia au sărit pe voi. v. rom. noiembrie 1964, 49. Furios,... a sărit cu sabia asupra omului stăpînirii. g. barbu, a. v. 86. Soacra sare să mă bată Cu vătraiul de pe vatră, jarnîk— bîr-seanu, d. 178. Tata sare să mă bată. hodoş, p. p. 71. Să sărim la el numai noi tustrei şî ceilalţ soţi ce-i avem să şadă sup pod. candrea, ţ. o. 37. Vrînd zmeul să sape trupul împăratului, fedorul fără veşte sare asupra lui cu paloşul, bota, p. 68. Nu sări asupra copilului, Am II 3172/876, cf. teaha, c. n. 263. El 221Î - 223 - SĂRICICĂ incă-n loc să-l cinstească c-aduce, da încă sare ş-îl bal'e! o. bîrlea, a. p. ii, 179, cf. 171. (Glumeţ) Şăpte sate o sărit Cu săcuri şi cu topoară La păduchi ca sâ-i omoare, şez. i, 165. <0> E x p r. A sări in capul cuiva sau a-î sări cuiva In cap - a se repezi la cineva cu vorbe aspre, violente, critice etc. Opurile lui Eder. .. sint cunoscute istoricilor noştri. Pre cînd a sărit acel om în capul românilor, era tocma trccui de 30 de ani. bariţiu, p. a. i, 543. E mică şi a dracului, Sare-n capul bărbatului. zanne, p. iv, 506, cf. ii, 61. Se uită ţintă la din sa, cu o privire rea, gata parcă să-i sară in cap. d. zamfirescu, t. s. 11. Eu în cap cum să nu-ţi sar Dacă eşti un uliţar. marian, sa. 4. (Regional) A sări în coada cucoanei = a se obrăznici (1). Cf. ZANNE, P. IV, 320. 8. Intranz. A apărea pe neaşteptate, a se ivi în mod brusc (în salturi2 î). Acrostihescu (decla-mînd): — Prostia din născare Nici un leac nu are ! — Iaca mă ! da’ aista de unde-o sărit cu poeziile lui ? alecsandri, t. 564. Din-nalla bălărie Sare o fetită blondă Ca un fir de păpădie. iosif, patr. 22. De jos, de la picior, Fără veste văd că-mi sare Un şoldan 'cit un viţel, topîrceanu, m. 29. Acolo trebuie să ne sară urun iepure de prin ogoarele ne st rin se. sadoveanu, o. vi, 636. Nu ştie de, unde-i sare iepurele, odobescu, s. iii, 113. «0 F i g. îmblă, să primblă, stă şi socoteşte. . . Şi s-ar fi gîndit toată ziua doară, De nu-i sărea în cap că treaba zăbavă Nu sufere, budai-deleanu, t. v. 117. <0 Expr. A(-i) sări în ochi = a) a(-i) fi evident, a(-i) apărea cu evidenţă; a(-l) frapa. Cf. ddrf. îi părea, cu neputinţă să nu-i fi sărit şi ei în ochi asemănarea, agîrbiceanu, s. 501, cf. 544. Ceea ce sare mai întîi în ochi, în operele de mare creaţie, este densitatea de fapte externe ori interne, ibrăileanu, s. l. 65. Nici nu bănuiam atîtea înţelesuri cile îmi sar in ochi de atunci încoace, camil petrescu, p. 193. Nici unul din elementele alcătuitoare ale acestor formule nu este expresiv grin el însuşi şi totuşi expresivitatea fiecăruia sare în ochi din capul locului, iordan, stil. 20, cf. 74, scribân, d. Sare în ochi că Hoffmann parodiază, mai ales pe Novalis. călineşcu, c. o. 222. Ceea ce sare . . . in ochi este chiar numele lor. vianu, s. 139. Nu sint înregistrate clecît punctele care sar in ochi. ralea, s. t. i, 70. Traducerea prin „a scovîrdi“ nu a atras atenţia... asupra legăturii cu ,,scovardăet, care mi se pare că sare în ochi. graur, e. 75. Tehnica lui Creangă e aceea a unui narator care se adresează întotdeauna, unor auditori, incit oralitatea sare în ochi. v. rom. decembrie 1964, 79. Nivelul de pregătire s-ar fi cuvenit să sară oricui in ochi. scînteia, 1969, nr. 8 182; b) (rar) a se evidenţia, a se distinge (în mod şocant). Hotelurile mai recente... îţi sar în ochi, ca tot ce-i nou şi mare. teodoreanu, m. u. 157. 9. Intranz. (Despre elemente de acelaşi fel) A se împrăştia brusc (şi neîntrerupt) în toate părţile; p. e xt. (despre lichide) a ieşi cu presiune printr-o crăpătură, o tăietură, o deschizătură etc., a ţ î ş n i. Unii vor fi luminaţi... ca fierul aprinsu cînd sar seînteile dintru elu (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 459/15, cf. anon. car. Pe urmă... se aude un zgomot cct al tunetului, şi după cîteva minute deodată sare apa cu mare sunet, cr (1829), 222/1. Stropii de apă. . . săreau ca milioane de brilianturi din roatele vaporului, ghica, c. e. i, 22. Să-nchege apa-n sînge, din pietre foc să saie. eminescu, o. i, 94. Vechiul cîntec mai străbate, cum în nopţi izvorul sare. id. ib. 157. I-a sărit sîngele din nas. cade. Bulgării moi săreau din copite, se sfărîmau în obraji, împroşcau pulbere măruntă. c. petrescu, î. i, 189. Unghiile se învineţiseră şi sărea sîngele în perete, după fiecare izbitură, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 62, cf. 47. Nu mai vedem decii ciocanul şi dalta de sub care aşchiile săreau împrejur ca din praştie, vlasiu, d. 48. Cînd înfigeai furculiţa săreau cît colo stropi de untură, voiculescu, p. i, 132. Acolo unde nu se întind în oglinzi de unde, apele sar vesele din pâmînt şi bazine, arghezi, b. 129. Izvorul... sărea ca un ied, isanos, ţ. l. 5. De sub ţinte săreau seîntei mici. t. popovici, se. 117. Sar stropi de sînge. Fiarele lovite mor. labiş, p. 112, cf. 418. Puseră căldarea cu laptele pe foc şi o lăsară, să fiarbă aşa de cumplit, de săreau stropii tot cît curtea, reteganul, p. iii, 24. Sîngele din ea sărea. şez. i, 14. Poruncea, . . s-aducă spirt şî-l mînjea pă spinare să stea sîngile-n loc, că sărea sîngile cît colo. vîrcol, v. 32, cf. alrm sn iii h 937, alr sn iv h 1 119. — Prez. ind. : sar şi săr, (popular) sai, săi (alr i 1 972/138, 710, 815, 900, alr ii/i h. 69), (regional) ser (alr i 1 972/98), sau, pers. 2 sari şi (popular) sai, sări (ib. 1 972, alr ii/i h 69), săi (alr i 1 972/138, 815, 900, alr ii/i h 69). (regional) seri (alr i 1 972/56, 59, 578, alr ii/i h 69/53), sei (alr i 1 972/98), pers. 3 şi (popular) săie, (regional) scire (ib. 1 972/45, 107, 116, 856, alr sn iv h 1 119/836), pers. 4 şi (regional) săim (alr i 1 972/103), serim (ib. 1 972/98, 100), pers. 5 şi (regional) săi ţi (ib. 1 972/103), şerifi (ib. 1 972/98, 100), pers. 6 şi (popular) săr (ib. 1 972), (regional) ser (ib. 1 972/98), sau (ib. 1 972/229); prez. conjunct, şi: (popular) să săr, (regional) să sau (alr ii/i mn 35, 2 237/872), pers. 2 (popular) să sai, pers. 3 să saie; imper. pers. 2 şi (popular) sai, sări, săi, (regional) seri (alr ii/i h 69/53), pers. 5 sărizi. — Lat. sa lire. SĂRÎ3 vb. IV. Tranz. (Prin vestul Transi!v.) A batjocori, frîncu—candrea, m. 105. — Prez. ind. : săr esc. — Cf. sără. SĂRI CEA s. f. v. săricică. SĂRICICĂ s. f. 1. (Popular) Diminutiv al lui sare (1). Cf. şaineanu, d. u., dm, m. d. enc., dex. Unde, bade, te găseşti Murgu de-ţi potcogeşti Şi-i dai apă din găleată, Săricică de pe piatră? mat. folk. 1 332. 2. (Popular) Trioxid de arsen; arsenic; p. g e n e r. combinaţie a arsenului. Cf. i. ^olescu, c., valian, v. Topirea săricichei in apă. vasicî, m. ii, 68/24. Sărăcica. (arsenic). . . este un venin foarte înfricoşat. calendariu (1844), 67/15. Este încă datoria lor, astăzi, să nu voiască a vinde nu numai săricică (acid arsenicos), dar încă şi şoricioaica. man. sanat» 61/8. într-acele ruine locuia vestita Rădoveanca, femeie groasă şi chipeşă care deseînta de şerpi, de deochi, omora săricică în lapte de cuc. ghica, c. e. ii, 596, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Cumpără de la prăvălie de 5 bani săricică... = Şoricioaică, un fel de arsenic. grîgoriu-rigo, m. p. i, 35, cf. şaineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d., dm, der. A fost oprită folosirea afionului, a săricichii. g. barbu, a. v. 260, cf. dex, h xvi 26, xviii 137. Şi lua săricică d-o para Şi otravă de alta. mat. folk. 46. Şi tîrgui marfă, Şorecie d-o para, Argint viu d-a doilea, Săricică de-a treilea, pas-culescu, l. p. 299. + (Prin Munt.) Clorură mereu-rică. Cf. cade. 3. (Popular; şi în sintagma săricică de lâmîie) Sare de lămîie (v. sare 2); p. g e n e r. acid tar-trie. Cf. grigoriu-rigo, m. p. i, 35. Se pun 3 dramuri de săricică (sare de alămîie ) la oca, după care se mai fierbe puţin, pamfile—lupescu, crom. 66. După aceasta în cazan se toarnă 50 iserică, şi toamna sînt pomeni multe şi dezlegări de sărindare, stXnoiu, d. i. 29. + (Regional) Penitenţă (2). Cf. alrm ii/i h 254. — PI. : sărindare şi (rar) sărindaruri. — Şi : (învechit şi regional) sărindări, serindăr, (învechit), sărin-dăriu, sarandâr, serendăr, serindăriu, (regional) sălin-dăr, sarindâr s. n. , — Din sla vonul cdpaNAdpi, ngr. aapavxapt. — Sălindar < slavonul CdAjHA.tfi'k' SĂRINDĂRI s. n. v. sărindar. SĂRINDĂRI U s. n. v. sărindar. SĂRÎRE s,, f. Acţiunea de a sări®. 2224 SĂRIT1 - 225 - SĂRIT^ 1. Cf. s ări3 (1). Cf. DRLU, VALIAN, V., P0LIZU, DDRF. 2. Cf. sări2 (2). Ernia... Pricinile acesteia sint căderea seaa sărirea de sus. cornea, îe. i, 142/3. + F i g. Trecere, urcare bruscă de Ia o stare, de la o treaptă etc. la alta. Fiecare rădicătură de pămint de 100 metri echivalează cu o sărire, in sus peste un grad de latitudine., iiasdeu, i. c. i, 179. 3. Cf. sări2 (3). Se alese întrecerea şi sărirea şanţului într-o zi de duminică, vissarion, b. 20. 4. Cf. sări2 (4). Sărirea cuiva din pai. 5. (învechit, rar) Atac, agresiune; invazie. Cf. DRLU. - V. sări2. SĂRÎT1 s. n. Faptul de a sări2. 1. Cf. sări2 (1). Încetează cu săritul! + (Regional) Montă (1). Harmăsariu... în timpul săţitu-lui... capătă o porţiune de ovăz ceva mai mare. i. ionescu, d. 529. 2. Cf. sări2 (3). Săritul gardului. <0> (Regional) D-ă săritu = numele unui joc de copii in care un copil stă aplecat cu miinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalţi sar peste el; (de-a) capra. Cf. alr sn v h 1 290/762. 3. (Rar; in expr.) A scoate (pe cineva) din sărit = a scoate (pe cineva) din sărite, v. sărit2 (II 2). Rada-i mare hoaţă, Poale salul tot să-l scoaţă Din sării, ea ştie bine! coşbuc, p. i, 98. — V. sări2. SĂRÎT2 , -Ă s. f., adj.' 1. S. f. (Popular) Săritură (I 1), salt2 (1); p. ext. distanţă mică (parcursă prin salt2 I). Cf. sări2 (1). Cf. budai-deleanu, LEX., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2 , resmeriţă, D., cade, dm, dex. Filip fuge călăreşte, Marcu fuge delogeşte, Trei sărite că sări Şi-nainte îi ieşi. rev. crit. ii, 268, cf. alr i- 341/255, 361, alr ii/i mn 45, 2 239/310, 362, a i 26. O (Regional) De-a sărita = a) şotron (1). Cf. alr sn v h 1 300, alrm sn iii h 1 100; b) (şi tn forma de-a săritele, alr sn v h 1 290/250) numele unui joc de copii în care un copil stă aplecat cu mtinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalţi sar peste el; (de-a) capra. Cf. ib. h 1 290, alrm sn iii h 1 094. O Loc. adj. De-a sărita = (despre paşi) care saltă (1). [La jocul popular ardeleana] urmează trei scuturate în loc, de aici trei paşi de-a sărita în vîrvări. hem 1 527. + (De obicei art.; şi în sintagmele de-a sărita, h iv 179, d-an săritele, varone, d. 47) Numele Unui dans popular care se execută In formaţie de horă (participanţii, ţinîndu-se de mînă sau stînd unul în spatele celuilalt), de obicei cu paşi bătuţi pe loc. Cf. i. golescu, c., pamfile, s. v. 56, varone, d.-47, 143, h rv 179, xVni 62, alr i 1 477/293, alr ii 4 336/64. 2. S. f. (Transilv. şi Maram.) Cascadă. Cf. sări2 (2). Cf. chest. iv 43/264, alr i 430/217, .218, 350, 351, 355. + Spec. Cădere a apei la moară (din scoc pe cupele roţii). Cf. alr ii 6 735/260, 272, 284, 346, 353. + (Regional) Săritoare, v. săritor (I 6) (Moisei — Vişeu de Sus), glosar reg. + (Regional) Săritoare, v. săritor (17) (Vatra Moldo-viţei — Gura Humorului), arvinte, term. 164. 3. S. f. (învechit, rar) Fugă (în salturi2 I). Cf. sări2 (2). Ce în sărita lui de la Sudiale (!) trecînd pă la mănăstirea Mărgineni mai întîi prădă pă frate-său Dumitrache sluger (a. 1782). gcr ii,^127/29, cf. 521. 4. Adj. Care a fost lăsat la o parte (conştient sau involuntar), care a fost trecut cu vederea; omis. Cf. sări2 (3). Cf. resmeriţă, d. a Cîteva rînduri sările. 5. Adj. (Despre obiecte) Deplasat, desprins brusc din locul în care a fost fixat. Cf. sări2 (6). Avea deasupra o firmă albă pe care era zugrăvit un doro- | banţ ţeapăn, cu arma la ochi. irăgînd in urma unui turc pus pe fugă, cu fesul sărit, tudoran, p. 17. O Expr. (A fi sau a aştepta, a sta etc.) cu inima sărită = (â fi sau a aştepta, a sta etc.) extrem de emoţionat, de speriat. Cîte nopţi nu dormise el o clipă măcar cumsecade, trăgînd cu urechea şi aşteptind eu inima sărită pe musafirii de noapte ! caragiale, o. i, 165. Ajunse la soţioara lui care îl aştepta cu inima sărită, ispirescu, l. 345, cf. tdrg. Să nu fiu întruna cu inima sărită, m. i. caragiale, c. 94. Erai cu inima sărită să nu te întîmpine tîlharii. pas, l. i, 144. Să nu mai stau nopţile cu ochii deschişi, de groază, cu inima sărită, h. lovinescu, t. 255. + F i g. (Familiar; despre oameni) Nebun (I 4). Nu face... ca unii rumăni săriţi... care cum te simt că fi-e niţeluş rău, te leagă cobză, jipescu, o. 66. Mă crezi poate cam sărită. D. ZAMFIRESCU, A. 79, cf. ŞĂINEANU2, PAMFILE, j. iii, 94. resmeriţă, d., cade. Mitrea ăsta e cam sărit, îşi ziceau ei; grăieşte ca neoamenii, sadoveanu, 0. X-VII, 245, cf. scriban, D. E sărită rău. Nu sufere să-i vorbească nimeni, stancu, d. 106. Nu ţipa, se scoată satul... ce, eşti sărită? camilar, n. ii, 418. Lumea îl socotea oleacă sărit, oleacă năzdrăvan. TUDo-ran, p. 98. Mă, iu eşti sărit rău, zise Mitru. t. popovici, se. 420. O (Urmat de determinări) De ce să mîncăm fa, zăltato, săritu de la locul tău. preda, m. 22. 6. S.f. (în expr.) A-şi ieşi din sărite sau (popular) a(-şi) pierde sărita = a nu se mai putea stă-pîni, a se enerva tare, a se înfuria, a-şi pierde cumpătul. A perdut Racoţi sărita eurînd. M. costin, let. 1, 333/16. Ei ş-or pierde toată sărita, dosoftei, ps. 205/5. Dascălul Clăiţă... nu-şi perdea lesne sărita. slavici, n. i, 163, cf. ii, 284, 345, baronzi, l. 45. Cam aşa, dar iar nu prea — îmi răspunse munteanul pierzîndu-şi oarecum sărita, în urma glumei mele. odobescu, s. iii, 196, cf. 245. Fiecare îşi pierduse sărita, la gîndul că s-ar fi putut întinde şi la el focul. m. i. caragiale, c. 21, cf. 85. Coana Frosa îşi iese din sărite, bassarabescu, v. 41. Nu mai ştiu..., îmi pierd sărita, eftimiu, î. 53. Trage, domnule, odată cocoşul şi nu-mi Umbla mie cu marafeturi, că-mi pierd sărita, c. petrescu, , î. ii, 55. Azi nu voia să-şi iasă din sărite, pas, l. i, 74, cf. 283. (Cu inversarea termenilor expresiei) Blastamatâl toată sărita îşi pierdu. cantemir. ist. 194. A scoate (pe cineva) din sărite = a enerva peste măsură, a înfuria (pe cineva). Cuvintele d-ţale pot să mă scoată din sărite, alecsandri, t. 510, cf. 1 111. Depărtarea cu toiul grabnică a lui Ghifă il scoase cu desăvirşire din sărite, slavici, n. ii, 129. Mi-i să nu mă scoţi din sărite şi să mă faci cîteo-dată să-mi ies din răbuş afară, creangă, o. 62. Cind cineva îl scotea rău din sările, hotărîrea lui era fulgerătoare. agîrbiceanu, s. 71. Ar fi scos din sărite şi pe cel mai răbdător, bassarabescu, v. 159. Ascultă, Didino, mă scoţi din sărite, bebkeanu, r. ii, 64. Mă scoate din sărite. într-o zi o să terminăm cu un scandal. sebastian, t. 76. Luminează-ţi paleta, ti spuneam mereu, incit îl scoteam din sărite, vlasiu, d. 37, cf. scriban, d. Răspunsul cu pricină i-l dădusem într-a-dins, că s-o scot din sărite, blaga, h. 124. Complimentele care mi se fac pentru nevăstă-mea mă scot din sărite, camil petrescu, u. n. 218. Dacă mai spui proştii, mă scoţi din sărite, stancu, ş. 25, ■ cf. id. d. .251. Ea se folosi de pauza dintre ¿ouă paragrafe ca să întrebe cu o placiditate care ar fi scos din sărite pe orice autor, vinea, l, ii, 305. Termină. .., nu mă mai scoate şi tu din sărite, h. lovinescu, t. 375. Mă scoate din sărite căldura asta înăbuşitoare, preda, r. 329, cf. 32. Solicitudinea asta îl scoase din sărite, t. popovici, s. 161, cf. 502. M-a scos din sărite tot timpul. cinema, 1968, nr. 5, 21, cf. pamfile, c. 51. (Regional) A-i sări săritele = a se speria. Cf. zanne, p. ii, 715. — PI.: săriţi, -te. — V. sări2. 2226 SĂRITOR - 226 - SĂRITURĂ SĂRITOR, -OÂRE adj., subst. 1. 1. Adj. Care sare2(l). Cf. budai-deleantj, lex. Nedumeritele patimi ale poporului ca şi pe atîţia cai săritori a le sili cu linul joc al frîului. fm (1839), 2312/17. Capra-i şugubeaţă... Şi cam săritoare, donici, f. 97. Capră mea nu-i de cele săritoare, şi-i tţună de lapte, creangă, o. 28, cf. ddrf, alexi, w., cade, dex. (Prin lărgirea sensului) Nu se prea lasă să-l ducă ea, cu toată puterea braţelor ei, In goana săritoare a galopului, vlahuţă, s. a. iii, 17. <> Expr. Săritor in ochi = absolut evident, frapant. Citeva fapte săritoare în ochi voim numai să scoatem la iveală, philippide, p. 22. Data e prea săritoare în ochi. camil petrescu, u. n. 186. + Spec. (Substantivat) Persoană care practică probe de sărituri (I 1) in diverse ramuri sportive. Cf. BARCIANU, alexi, w., l. rom. 1959, nr. 2, 85, ib. 1959, nr. 5, 116. + Spec. (învechit; substantivat) Acrobat. Cf. drlu, polizu. 2. S. f. (Popular) Cascadă. Jiul... se prăbuşeşte în sărhoarea de la Zăval... părăsîndu-şi vechea albie. vlakuţă, s. a. m, 212, cf. 246, tdrg, pascu, s. 126, RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., RĂDULESCU-CODIN, CHEST. IV 43/106, 174 b, ALR I 430/65, 112, 308, 554, 573. 3. S. f. (La pl.) Familie de insecte din ordinul ortopterelor, care au picioarele din 'urmă adaptate pentru sărit1 (1); (şi la sg.) insectă care face parte din această familie. Cf. enc. rom., enc. agr. 4. S. m. Spec. (Entom.; regional) Cosaş (So-mova — Tulcea). alrm sn ii 569/682, cf. alr ii 6 554/682. 5. S. f. (învechit, rar; la pl.) Ordin de mamifere care au caracteristica de a sări2 (2). Clasificaţia sugătoarelor este:... săritoarele..., rumegătoarele..., copitatele. j. cihac, i. n. 15/23. 6. S. f. (Bucov. şi nord-vestul Mold.) Parte a lăp-tocului morii de Mngă roată, mai înclinată decît restul lăptocului ; (regional) sărită, v. sărit2 (2). Cf. a v 22, 33, 34, 35, glosar reg. 7. (Regional) Ultima porţiune a ulucului pe care sint coborîte lemnele din munte, puţin ridicată In sus, de unde acestea cad in ta son făcind un salt2 prin aer; (regional) sărită, v.,. sărit2 (2) (Vatra Moldoviţei — Gura Humorului), arvinte, term. 164. 8. S. f. (Regional) Săritură (I 3) (Nucşoara — Cîm-pulung). alr ii/i mn 45, 2 239/784. 9. S. f. şi (regional) n. (Popular) Pîrleaz (1). Cf. pamfile, i. c. 431, chest. ii 413/98, iv 19/546, alr ii/i mn 124, 3 836 bis/531, 682, 987, alrm ii/i h 298/682, a ix 2, 4, 5. 10. S. f. (Regional) Loc in care o potecă de munte se întrerupe brusc şi se continuă apoi la alt nivel. Aşa se vede aici sus, răspunse el, însă numaidecît colea, mai în jos, unde începe a se îngusta locul, se fac nişte săritori de stîncă şi sghiaburî foarte rele, încît să ferească Dumnezeu, numai cu mare băgare de seamă poţi scăpa cu viaţă dintre ele. turcu, e. 134. 11. S. f. (Regional) Piatră mare, aşezată In drum, care trebuie sărită pentru a putea trece drumul. Com. din bran — zărneşti. 12. Adj. (Despre lucruri) Care se ridică brusc în sus, de obicei sub impulsul unei forţe exterioare, care sare2 (5). I se închideau ochii aproape automatic şi i se deschideau brusc, ca nişte capace de ceasornic săritoare, arghezi, s. xv, 22. + (Astăzi rar; despre ape) Care ţîşneşte în sus (din pămînt). Cu dulceaţă amu şi fără moarte şi nescăzută adîncatul aceştii ape dulci şi vie săritoare şi preacurătoare şi preaplină, beaţi toţi dentr-insa. coresi, ev. 154. Fîntîni de apă săritoare Ar răcori-o-n orice clipă, macedonski, o. i, 67. O Fîntînă săritoare — fîntînă arteziană, v. arte-z i a n. Cf. m. drăghici, f. i, 57v. De aice se poate lămuri în orînduirea apaducerilor, a fîntînilor sări- toare. stamati, f. 43. Fîntînele săritoare din Piaţa Concordiei... asemene sînt dărîmate. f (1871), 263. Mai sus, altă fîntînă săritoare, iar în stingă zărim un chioşc, ib. (1883), 438. Luarăm loc pe-o bancă in faţa unei fîntîni săritoare, blaga, h. 173. (F i g.) în suflet i se desluşi întîia oară şoptirea fîntînii săritoare a bucuriei. arghezi, c. j. 55. 13. Adj. (Despre oameni) Care se grăbeşte, care se repede (să facă ceva); care intervine grabnic într-o acţiune; (în special) care vine grabnic îrv ajutorul cuiva, care e gata să ajute pe cineva, îndatoritor, servia bil. Ercule, săritor precum firea îl lăsase pre el cînd auzea de nedreptăţi, n-aştepta să-i zică de două ori. ispirescu, u. 75, cf. ddrf. Numai prietenii cei vechi sînt săritori la nevoie, rebreanu, r. i, 82, cf. 137. L-aş fi luat şi pe el la trei parale, dacă n-ar fi săritor la nevoile oricui, cocea, s. I, 389. Eminescu, săritor pentru fraţii lui, ia cu împrumut de pe unde poate 3 000 de lei. călinescu, e. 35. Cînd a început a cărunţi era, ca orice român, blînd şi săritor la nevoia altuia, sadoveanu, o. vi, 575. Se arăta totdauna foarte săritor, blaga, h. 95. Neam cu firea tare şi dreaptă, săritoare la păsurile altora, neam la care cercau sprijin in ceas de cumpănă matele vornic al ţării şi vodă. o. petrescu, a. r. 157. Sîntem oameni săritqri şi, dacă o să fie nevoie să te ajutăm, n-o să ne codim. stancu, r. a. v, 350. In materia asta, prietenul Găină e săritor şi generos, vinea, l. i, 410. Ce-i mai rămînea de făcut lui Jean... ? Nimic decît o sarcină de trepăduş, săritor şi bun de pus la treburile mărunte, id. ib. ii, 227. Erau săritori, nu te lăsau la vreun necaz. barbU, g. 10. Masa vînătorilor conştienţi, săritori la nevoie. vÎn. pesc. februarie 1964, 2, cf. ciatjşanu, v. 196. + Spec. (învechit) Care se repede la cineva cu duşmănie, care se năpusteşte asupra cuiva, care atacă pe cineva. Cf. drlu. Din cari băcani, trei... se trimit cinstliii *maW[i] dvornicii, împreună şi cu cei întîi săritori la bătaie (a. 1835). doc. ec. 574. II. S. f. (Prin Munt. şi prin Olt.) Numele unui joc de copii nedefinit mai de aproape, h ix 56, 498. — Pl.: săritori, -oare şi (Sn Unele sensuri, la f.) săritori. — Sări2 -f suf. -tor. SĂRITURĂ s. f. J. 1. Mişcare prin care fiinţele se desprind brusc de la pămînt (sau de pe un punct de sprijin) avîntîndu-se în sus şi revenind în acelaşi loc sau deplasîndu-se; mişcare de deplasare bruscă în zbor; salt2 (1), (învechit şi regional) săltătură (1), (învechit) săltare (1), (regional) saitoc (2), săltat1. Cf. sări2 (1, 2). Cf. drlu .Muncile cele adevărate ale naşterii pruncului vin după potolirea săriturilor, a înţepenirilor şi a întoarcerilor pruncului, episcu-pescu, practica, 64/27, cf. i. golescu, c., valian, v., polizu. în două sărituri de polcă se opri dinaintea mea. ghica, c. e. i, 160, cf. ii, 482. Numai o săritură făcui pînă la dînsa şi o apucai de mînă. gane, ap. cade. Eu atunci iute mă răsucesc într-un picior, fac vreo două sărituri mai potrivite, mă azvîrl peste gard... şi-mi pierd urma. creangă, o. 206. Fiara nebună dintr-o săritură fu de gîtul prăzii, caragiale, o. i, 47. îi spunea... ce însemnează săritura lăcustelor prin iarbă, ispirescu, l. 287. [Flăcăul] din o săritură îi jos de pe prispă şi cu fuga-i dă o roată prin omătul din ogradă, şez. iii, 179. Lăsînd mantaua jos, voinic Făcu luntraşul săritura. coşbuc, p. i, 310. Leul... Şi-aşteaptă prada... Ca dintr-o săritură s-o culce la pămînt. iosif, patr. 71. [Iepurele] in toc s-o întinză la fugă, după două sărituri, văz că se întoarce să se uite la mine. brătescu-voineşti, p. 158. Dintr-o săritură fu Ungă divan... şi începu să plîngă. agîrbiceanu, a. 445, cf. id. s. p. 125. Dintr-o săritură a fost cu laba deasupra lui. gîrleanu, l. 86. Săritura berbe-ceaseă este o mişcare prin care întreg corpul e aruncat deodată în aer. enc. vet. 133. Iapa înaintaşă, înlr-un 222S &Â.RITUR - 2^7 - SĂRJENT acces de spaimă, făcu o săritură în dreapta, să se ferească parcă de primejdie, rebreanu, r. i, 2X5. Ajunse din cîteva sărituri lingă apă. c. petrescu, î. i, 80. Săritura, calculată, mă arunca întotdeauna în iarba de pe mal. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 237, cf. 247. Lupii făcură cîteva sărituri înainte, cocea, s. i, 13. Cu un urlet de biruinţă, dintr-o săritură, el i-a căzut în spate. id. ib. 249, cf. 198. Alexandru Şchiopa a făcut şi el o săritură, sadoveanu, o. xii, 607. O săritură o aduce pe masa cu cărţi, arghezi, s. viii, 151. Trecu pe lingă ei, cu sărituri zvelte, un iepure gras. stancu, ş. 126. Trebuie să ajung la tanc din cîteva sărituri, h. lovinescu, t. 236. Se năpusti înainte, răscolind nisipul ud, se agăţă de scară şi din două sărituri fu sus. tudoran, p. 137. Cel mai mic făcuse o săritură spre uşă. preda, r. 410. Urcă dintr-o săritură treptele şi intră în casa cea mare. t. popovici, se. 342. Prima... săritură [a scobarului]. . . mi-a atras atenţia, vin. pesc. aprilie 1964, 15. Cînd era la săritură Mîndra mă-mbia cu gură. marian, sa. 102. Săritură de ciută, Urmă de nimică (Puricele). gorovei, c. 310. O F i g. Soneria s-a repetat şi el se duse la aparat. Inima i-a făcut o săritură, arghezi, l. 261. V (Regional) Sărituri de inimă = palpitaţii. Cf. n. leon, med. 121. OExpr. (Rar) A da o săritură == a merge undeva în grabă, a se repezi (pînă) undeva. De cîte ori îmi venea la îndemînă, dam o săritură pînă acolo, blaga, h. 84. Pe la 20 septembrie am dat o săritură pînă la Sibiu. id. ib. 157. O (Prin analogie) Pe treptele de stînci s-azvîrle Pîrăul Cerbului în sărituri mari. vlahuţă, s. a. iii, 288. Fesul lui Ismail făcu o săritură comică, tudoran, p. 416. + Spe c. (Adesea cu determinări care arată felul sau instrumentul ajutător) Desprindere temporară a unui sportiv de pe sol, de pe un punct de sprijin, de pe o instalaţie etc., în înălţime, în jos sau în lungime, ca urmare a unei mişcări bruşte, de pe loc sau cu elan; (la pl.) ramură a atletismului, a nataţiei, a schiului etc. în care are loc o asemenea desprindere. în mijlocul stadionului se desfăşoară întrecerea de aruncare a suliţei, iar în sectorul din dreapta, atleţii îşi măsoară forţele... în proba de săritură cu prăjina, scînteia, 1953, nr. 2 754, cf. l. rom. 1959, nr. 2, 84, der. Mult simpatizatul atlet grec.. . [este] finali st în proba de săritură cu prăjina, scînteia, 1969, nr. 8 193. Tînărul atlet... a cîştigat titlul de campion unional la săritură în înălţime, ib. 1969, nr. 8 213. Anul acesta, sezonul competiţiilor interne de sărituri nu a fost prea bogat. sportul, 1969, nr. 658, 2/2, cf. m. d. enc. + F i g. (Rar) Schimbare, oscilaţie bruscă. Nu ştiu dacă sînt colţuri de lume unde săriturile climei să fie mai aprige. sadoveanu, o. xii, 230. O Săritură de vînt — schimbare bruscă a direcţiei vîntului, întîlnită de obicei în timpul cicloanelor. Cf. abc mar., ltr2. + F i g. Trecere bruscă de la o idee la alta, de la o etapă, o fază etc. la alta. Prin aceasta s-ar face o săritură neexplicabilă de la materia brută la cea organizată, conta, 0. f. 206. Nu cred că printr-o săritură se poate ajunge şi întrece naţiunile cele mai înaintate, ghica, c. e. i, y. Trebuia evitată săritura de la o articulaţie la alta [în asimilaţia regresivă], philippide, p. 27. Mecanismul gîndirii noastre lucrează de obicei cu ,,sărituri“ de la o idee la alta. puşcariu, l. r. i, 127, cf. 23. Aparatul mai mişcă, animaţia mai are sărituri, cinema, 1968, nr. 5, xv. F i g. (învechit) Promovare, avansare rapidă, considerabilă într-o funcţie. împărăteasa rezolvă rugarea saşilor după dorinţa lor, denumeşte totodată secretar gubernial sas pe acelaşi Samuil Brukenthal. . . Săritură frumoasă aceasta. bariţiu, p. a. 1, 500. 2. (Regional) Spaţiu străbătut printr-o săritură (I 1); p. ext. distanţă mică (între două puncte în spaţiu). Se prinse să fie şi slugă la popa, fiind casa lui numai de o săritură de aici. slavici, n. i, 24, cf. ddrf. Stă la o săritură departe de mine. pamfile, j. iii, 94, cf. cade, dl, m. d. enc. 3. Deplasare, trecere prin salt2 (1) sau prin escaladare peste un obstacol sau peste ceva care se interpune; (regional) săritoare, v. săritor (I 8). Cf. sări2 (3). Vrînd a mai cerca o dată săritura cataractului, ş-au găsit mormîntul intr-insa. ar (1830), 71/25. Acel ponor lamile numai cu săritura îl trecea. drăghict, r. 120/29. Un cîine... dacă... este învăţat de stăpînul său a face sărituri peste un băţ, atunci el sare fără să ştie că sare. conta, o. f. 112. După toate jocurile, gimnastică, sărituri prin cercuri de hîrtie,. . . ieşea şi domnişoara Henriette. caragiale, o. i, 19. Sărituri peste sfori sau butuci fac copiii din Ardeal. pamfile, j. iii, 45. Băltoagelc... ne sileau la sărituri gimnastice, hogaş, dr. i, 5, cf. alr ii/i mn 45, .2 239. Măgarul din cerb lesne se cunoaşte din săriturile piste munţi, zanne, p. i, 537. (Glumeţ) Puricele sărea dintr-o săritură muntele, şez. i, 97. (Regional; şi în sintagmele de-a săritura, alrm sn iii h 1 094/899, săritura caprei, ib. h 1 094/414) Numele unui joc de copii în care un copil stă aplecat cu mîinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalţi sar peste el; (de-a) capra. Cf. alrm sn iii h 1 094/235. F i g. Lăsare la o parte, trecere cu vederea (involuntară sau conştientă) a unor elemente dintr-un ansamblu. V. omisiune. Să f:z în consecinţă bine stabilit că orice săritură, oricit de neraţională ar fi, este permisă adevăratei poezii, macedonski', o. iv, 83, cf. v. molin, v. t. în această carte îs o mulţime de sărituri, scriban, d. 4. Ridicare, sculare bruscă în picioare; schimbare rapidă a poziţiei corpului din poziţia orizontală în cea verticală. Cf. sări2 (4). A stat mult astfel... supus sub căldiul ocnaşului... Dar cînd nebunul a voit să-l sugrume, atunci hangiul, smintit şi el de frica morţii, a făcut o săritură deznădăjduită, caragiale, o. i, 173. în copilărie, cînd deschidea ochii dimineaţa, spontan sărea din pat, resortul săriturii fiind parcă în ridicarea pleoapelor, teodoreanu, m. iii, 12. Fusese atît de neaşteptată această săritură, după ce pînă atunci zăcuse, ţeapăn,. . . în cit rămaseră cu toţii năuci, tudoran, p. 140. 5. (învechit) Atac rapid împotriva cuiva sau a ceva. De aceea săritură a oştenilor lui Ştefan Vodă, cum s-au şi dat harţul lui Vasilie Vodă înapoi..., au şi plecai steagurile lui Vasilie Vodă înapoi fuga. m. costin, let. i, 316/15. II. (Prin Transilv. şi prin Ban.) Cascadă. Cf. alr i 430/9, 178, 268. 4* S p e c. (Prin Transilv. şi prin Maram.) Cădere a apei la moară (din scoc pe cupele roţii). Cf. alr ii 6 735/284, 349. — Pl.: sărituri. ~~ Sări2 + suf. -tură. SAR IU subst. (Prin nord-vestul Transilv.; în sintagma) Săriu nopţii = miezul nopţii, v. miez (I 1). Ceasu rău îmblă în săriu nopţi. arh. fulk vi, 285, cf. 299. — Etimologia necunoscută. SĂBIUŢA, vb. I v. săruta. SĂRIUTÂRE s. f. v. sărutare. SĂRÎC s. ii. v. sarlc. SĂRÎNPIC adj., s. m. v. sărăndie. SĂRÎNTOC, -OÂCĂ s. m. şi f. v. sărăntoc SĂRÎT, -Ă adj. (Prin vestul Transilv.) Batjocoritor. Cf. frîncu — candrea, m. 105. — Pl.: săriţi, -te. — V. săriV SĂRJENT s. m. v. sergent. 2236 sÂrmA - 2^8 - SÂRMAtf SARMA. s. f. v. sar ni:»« SÂRMĂ CI s. m. v. sîrmaci. SĂRMAN, -A adj., s. m. şi f. 1. Adj., s. m. şi f. (Om) lipsit de avere sau de bunurile materiale necesare vieţii, sărac (3), nevoiaş (1), (livresc) mizer (1), (învechit şi popular) n e a v u t, nenorocit (2), (popular şi familiar) nepricopsit (2), (învechit şi regional) mişel (I I), (învechit) measer, neputernic, neputincios (2), (regional) sărăcoi (2), obielos, p ă m î n-t i t (2), (depreciativ) p ă d u chios (1); p. e x t. (învechit) (om) care face parte din clasa socială (cea mai) de jos, (om) de condiţie socială modestă, (om) fără rang, sărac (3). Lucrul sirumanului să nu-l poclobeşti în nevoia sa. po 254/21. Această văduo suromană mai multe aruncă de toii. n. test. (1648), 58r/28. în soborul vostru. . . va întră şi sini-manul în veşmînt prost. ib. 177r/18. Şi voi, fiii oamenilor, şi voi, fiii boiarilor, înpreună bogatul şi suru-manul. psalt. (1651), ap. gcr i, 155/7. Şi surumanii lui săturai-voi de păinc (a. 1658). c. cr. 112/24. Feri-citu-i cela ce înţăleage spre mişel şi sărăiman, la zua cumplită izbăvi-l-va Domnul, dosoftei, ap. gcr î, 248/19. Fericit de cela ce socoteaşte surumânul (şi mişelul ), în zi de nevoie izbăvi-l-va pre el Domnul (a. 1683). c. cr. 123/1. Nu înfrunta pre sirimani cînd sună ta uşa ta,... ci frînge plinea ta flămînzilor (a. 1685). id. ib. 132/19. Diocleţian.. . era unul dintre ostaşi, prăsit... clin părinţi sirimani. şincai, hr. i, 33/26. Fobii carii s-au prins în bătălii..., fie aceia nobili, coloni sau oameni sirimani..., trebuie să se sloboadă. id. ib. ii, 120/37. Cei mai sirimani, ba încă şi cei mai cu prindere, bucuroşi curăţă rădăcinele. economia, 13/18, cf. 115/18. La două sau trei ţinuturi era boieri mai aleşi, Ceilalţi de călitură, sărăimani şi nevoieşi. reldiman, e. 65/8, cf. lb, i. golescu, c. Pentru ţinerea creştinilor sărăimani să orînduieşte de la ocîrmuire cite 20 parale pe zi în vremea aflărei tor la încăperile făcute la Gălatci. ar (1831), 722/15. Putînd. . . să milu-ieşti un sîrman, tu hrăpeşti hrana lui. marcovici, c. 52/13. Dar la Floma crude obezi Sărimanii vor să poarte, Decît moarte mai amară, asaciii, n. 27/15. Şi cel mai sărăiman la foc se încălzeşte, donici, f. 75. Un sărăman poet odat-a reclamat Asupra unui om prosluţ dar prea bogat. id. ib. 81. Sîrmanul, fără să se sfiiască că este scump, cu toată mulţumirea scoasă de-i plăti. fm(1841), 3392/5. O mulţime de lăcuitori sărmani au venit la cîr-muire cu pl îngere de înaltul preţ cu care se vinde acest zarzavat (a. 1845). doc. ec. 864. Tot sărăimanul, văduva, streinul Să fie primit, c. stamati, p. 270. Bogatul ajuta pe sărman, russo, s. 131. Sărman, fără rude, pe ţărmuri streine, N-avea... nici un ajutor, alexan-drescu, o. i, 161, cf. 75. Dacă mă vede că-s o văduvă sermană şi c-o casă de copii, mai trebuie să-şi bată joc de casa mea? creangă, p. 28. Să fi luat o mahalagioaică sărmană, s-o ţii încuiată pe măsline şi pe mămăligă. caragiale, o. ii, 226. Spuse şi împărătesei că o fată sărmană şi nenorocită a năzuit la curtea împărătească. ispirescu, l. 308. Bogăţii însemnate avea,... ce-i păsa lui de cei sirimani şi nevoiaşi ? id. u. 107, cf. ddrf. Nu era mai bine să dăruieşti ciorapii la un om sărman ? d. zamfirescu, t. s. 23, cf. alexi, w. Venea dintr-iui sat, din mijlocul unor oameni sărmani, iorga, p. a. ii, 142. De unde atîţia bani la un om de teapa lui? O comoară pentru un sărman, delavrancea, o. ir, 125. Schituri locuite de cîteva femei sărmane, hogaş, dr. i, 6, cf. pascu, s. 341, resmeriţă, d., cade. Era drumeţ sărman, Muncitor cu sapa. topîrceanu, b. 9. O biată femeie, o văduvă sărmană care a trăit numai pentru cei doi copii. c. petrescu, î. i, 254, cf. n, 209. Soţul tău se vede după faţă că e un sărman şi el. vissa-rion, b. 183. A venit . . . ş-a stat cu mine de vorbă un fecior aş sărman,... slujitor la. noi în sat. sadoveanu, o. x, 395. Stoluri şi roiuri de muşte şi viermi-samsari. .. împuiau în munca sărmanului, anemiat pînă la uscăciune de impozite... repetate, arghezi, b. 136. M-am dus şi eu Să spăl minereu De la Doişpe ani, Ca omul sărman, deşliu, m. 50. Trebuie să fie destul de amarnic să fii sărman, românia literară, 1969, nr. 2| 15/4. înfăţişează idilele sărăcăcioase ale oamenilot sărmani, cinema, 1969, nr. 4, 15, com. liura, viciu, gl., caba, sal. 92. Vîră mîna-n buzunar, Scoate ruble, hîrtii mari, Să le dăm pe la sărmani, Că-s muncite de ţărani, balade, ii, 411, cf. 368. O fi mei sărmană, năcăjită, o. bîrlea, a. p. i, 306. Numai omul seriman Nu are nici un duşman, reteganul, p. ii, 3, cf. zanne, p. v, 592. De boltă trebuinţă sărmanul nu are. zanne, p. iii, 27. 2. S. m. şi f. (Regional) Cerşetor (Almas — Brad), alr i 451/65. 3. Adj. (învechit; despre aşezări sau colectivităţi omeneşti, despre ţinuturi, teritorii etc.) Sărac (5). Ai suferit în ţara ta sărmană şi-n ţări mai depărtate, BOLINTINEANU, O. 137. 4. Adj. (învechit; de obicei cu determinări introduse prin prep. ,,de“) Sărac (8). Şi fiind eu voinic siriman de toate (a. 1746). iorga, s. d. xii, 43. Şaua îi rămase goală şi calul de el sirman. pann, e. ii, 95/19. Vezi casa mea sărmană de-a rămas De-nalta-i strălucire. aristia, s. 21/6. O Expr. (Rar) Sărman cu duliul = (despre oameni) prost (B ÎV 1); sărac cu duhul. Farfuria pe care ai scăpat-o din mînă, ca o sărmană cu duhul ce eşti, era din tacîmul de douăsprezece persoane, stancu, r. a. iii, 387. 5. S. m. şi f. (Vestul Transilv.) Om fără căpatîi (pe care n-are cine să-1 îngrijească), frîncu—candrea m. 105, ci alr i 1 553/65, 93, 103. 6. Adj., s. m. şi f. (învechit şi regional) (Copil) orfan. Am mîntuit pre sărac den mîna silnicului, şi surumanului căruia nu era ajutoriu am dat. biblia (1688), 375-723, cf. 1432/55, 3722/20. Cîţi tineri, siri-mani fiind, să hrănesc de prea osfinţia ta? (a. 1806). în bv 11, 474. Mai găsiră de cuveninţă a orîndui copiilor sărăimani epitropi (a. 1817). uricariul, v, 25/7. El s-a arătat părinte orişicărui săriman. beldiman, e. 118/19. Casă pentru copiii sirimani, pe care, după ce-i hrănesc, îi învaţă şi meşteşuguri, golescu, î. 32. Două | institute pentru copiii cei sîrmani. episcupuscu, prac- 1 tica, 82/29. Se hotărăşte fondul seau casa pentru sholi' j şi învăţătura ser imanilor. ar(1829), 1702/31. Sînt : copil sîrman. 1. golescu, c. Muierile şi fetele, după ce rămîn văduve sau sîrmane, să năzuiască la lucru, gorjan, h. 1, 156/25. Neculaie, copilu dintre sărmani,... ; s-au dat d. chir Dumitrache... ca să-l înveţe meşteşugu (a. 1837). doc. ec. 694, cf. valian, v. Mi s-au dat supt a mea îngrijire Nicolae, copilu dintre sîrmctni (a. 1843). doc. ec. 807. Ajungă atîta sînge vărsat, atîte văduvii, cdîţia serimani. negruzzi, s. i, 146. [Mihai] unde vedea nevoiaşul, văduva şi sirimanul. .., îi ocrotea, ispirescu, M. V. 5, cf. DDRF, GHEŢIE, R. M., ŞĂINEANU2. RESMERIŢĂ, d., cade, scriban, d., alrm i/ii h 308. Să îngrijeşti de sîrmani ca de însuşi ai tăi copii, zanne, p. viii, 561. Nu rîvni la averea sîrmanilor, că şi copiii tăi ca mîine vor fi sîrmani. id. ib. (Prin lărgirea sensului) Un tînăr vînător Ucis-o păsăruică; şi prin a lui urmare... Puii ei rămase sărmani in cuibuşor. donici, f. 92. O (Cu determinări introduse prin prep. ,,de“) Cînd nevîrsnecul va fi sîrman de mumă, atunci tatăl său să fie epitropul său. caragea, l. 57/29. Siriman de părinţi, lb. Daca nevîrsnicul va rămînea sărman de părinţi nu să va putea slobozi de subt epitropie. regul* org. 258/19. Mumă, tată.. . A rămas de dînşii sirman. pann, e. ii, 31/6, cf. polizu. Cănuţă a, rămas sărman de părinţi, caragiale, o. 1, 131, cf. 11, 294. A fost odată un flăcăiandru sărman de părinţi, ispirescu, l. 229. 7. Adj. (învechit; despre copii) Natural (14), bastard. Cf. ddrf, zanne, p. v, 352. SĂRMAN - 2⧠- sărmăluţă 8. Adj., s. m. şi f. (Adesea In construcţii exclamative; exprimă compătimire şi Înţelegere plină de omenie; de obicei precedă substantivul sau pronumele determinat) (Om) care se găseşte intr-o situaţie grea, care este vrednic de plîns. V. biet, nefericit, nenorocit (1), nemernic (2), săfac (13), p ă c ă t o s (2). Iară rascolnicul, sirimanul, tare crede că, care îşi rade barba, cu totul piarde chipul... lui D{a]mnezeu. ţichindeal, f. 57/20. S-a sirguit a-şi afla.. . scăparea sîrmanului obosit de nenorocire, mar-covici, c. 4/13, cf. 23/3. Sermanii mei părinţi! striga adeseori, draghici, r. 10/4, cf. 24/2. El, sermanul, ţine diploma nobilităţei strămoşilor săi în unghiul cel mai ferit al casei, fm (1838), 81/2. Sîrmanu ! ce om bun era. kogălnigeanu, s. 65. Poale că sermanul fiul meu se luptă cu furia undelor, asachi, p. r. 18/8. Nu mai poci răbda a vedea atîtea vineţeli pă trupul sărmanului mieu copil (a. 1842). doc. ec. 761. Serimanul copil va şedea toată ziua intr-un stat pasip. vasici, m. ii, 118/9. Iar stremoşii noştri, cu ce să se mîngîie, sermanii! russo, s. 34, cf. 35. Părintele... nu suferă s-o lase A sta-n palat, sărmană, cu mult amar a plînge. abistia, s. 9/10. Nu, nu te iubesc, sermană copilă! negruzzi, s. i; 55. Sermanul! sernjanul! trebuia să-l vezi cum urla. id. ib. 62. Doar de i-or da un post; e păcat, sărmanu ! uite, am iscălit toţi. qhica, c. e. i, 161, cf. ii, 423. Nici o floare n-află sîrmanul călător. alexandrescu, o. i, 251. îl săruta, sîrmana, plîngînd necontenit, id. ib. 322. [Osman] avea, sărmanul, un picior mai scurt, sion, p. 133. Eu nu sînt răzvrătitor, ci un sărman părinte care-şi apără pe unica sa fiică. filimon, o. i, 112. Sărmana copilă!... Mult o fine cînd o apucă? alecsandri, t. i, 208. Statua ecueştră a voievodului românesc Mihai Viteazul, carele — dacă ar putea vorbi, sărmanul, — ar spune desigur tuturor cit se simte de ruşinat, odobescu, s. iii, 68. O, sărmane, ţii iu minte cîte-n lume-ai auzit? eminescu, o. i, 134. Sîrmane omule! dac-ai învia, ai vedea că de ce le temi, nici moartea nu te poate scăpa, caragiale, o. iii, 7, cf. i, 158. împărăteasa se înduioşi cînd auzi că o sirimană nevoiaşă cere Adăpost, ispirescu, l. 309. Eu am întîlnit adeseori pe aceşti sărmani copii, vla-huţX, s. a. ii, 40. Toate clădirile sărmanilor sociologi se spulberă cînd explicăm societatea omenească şi evoluţia ei. ionescu-rion, s. 123. Fira, sărmana, Plîngea după Ana. coşbuc, p. ii, 162. Ce m-aş face eu, sărmanul, de nu le-aş avea pe tine. davila, v. v. 70, cf. şXineanu2. Şi Ionuţ al Floarii ni l-a prăpădit, sărmanul, goga, poezii, 103. Acolo... şi-au clădit noua citadelă sărmanii anticari, anghel, pr. 18. Uitat şi părăsit..., nespălat şi murdar, aşa trăia, sărmanul! id. ib. 63. N-are somn sărmana doamnă, negre amintiri o dor. iosif, patr. 62. Poate ar fi ajuns departe — Dar pîn-a-cum, sărmanul, n-avu pesemne parte. id. v. 149. Ah.' sărmanul, şi nu l-am aşteptat, îşi zicea nenea Nicu. agîrbiceanu, s. p. 141. în jurul meu, s-au tnvîrtit toţi ceilalţi, mai ales sărmana Laura. id. a. 340. Iată deci la ce să mărginea sărmana mea fiinţă, hogaş, dr. i, 37. Toată noaptea se-nchină la lună Sărmana nălucă nebună, al. philippide, a. 69, cf. 31. Sărmană fiinţă, aş fi crezut eu să te mai întîlnesc? M. i. caragiale, c. 27. Sărmanul, nu mai era de recunoscut, id. ib. 82. Ea ştie cît a suferit sărmana maică-sa. rebreanu, r. i, 29. Patru ani ai dus-o-n circă, nu ţi-a fost de-ajuns, sărmane ? eftimiu, î. 67. De atunci sărmanul Stoicea crescuse pe la pragurile tuturor, galaction, o. 45. Sărmane călător în veşnicie, i. botez, b. i, 5. Şi pe mamm ei, sărmana, o bătuse şi o alungase din casă. teodo_ reanu, m. iii, 141. Nedumeriţi, o vreme, sărmanii poporeni Străinul glas de clopot cu frică ascultară. voiculescu, poezii, i, 21, cf. scriban, d. întreaga bucală, evocînd soarta sărmanului poet, este menţinută într-o atmosferă de,humor, vianu, a. p. 255. Chinuieşti sărmana lor făptură, arghezi, s. v, 226. Să poţi recruta atîţia clienţi, care, sărmanii, n-au de ales. ralea, s. t. ii, 301. Ar fi în stare să te omoare, sărmana bă- trînă care a trudit, t. popovigi, se. 431. Ce caznă pe sărmanul croitor căruia i se cerea să încurce... lumile folclorice, cinema, 1968, nr. 4, 4. Căpitane Pavele, Unde-ţi duci cătanele? — Da, la foc, sărmanele, jâr-nîk—bÎrseanu, d. 302. Să poci trece Dunărea La sărmana mîndruţa. id. ib. 131. I-am azvîrlit..-. piciorul acela. El, sărmanul, în loc să-l prindă în mini, a ţinut mînile în buzunar, sbiera, p. 107. <0 (Ca epitet, pus Înaintea termenului calificat, un nume sau un pronume, de care se leagă prin prep. ,, de“) Dar nu vrei, serman de eu ! Şi eu mor de dorul tău. alecsandri, p. p. 213. Dară eu, sirman de mine! doine, 212. Ibomnicu meu Nu te ia pe line, Sărmana de mine ! balade, iii, 282. O Sărmanul de Gheorghe ! O (Prin lărgirea sensului) De-oi peri în bătălie Şi-n sărmană văduvie... Cu duioasă lăcrămare Bourează-al meu mormînt. Asachi, s.l. i, 71. Ci te deznădăjduieşte, sir-mana inima mea. pann, e. i, 16/18. Acum sermana luntre... Se zăreşte la fulgeri trecători! alecsandri, p. i, 195. O sărmană păsărică a picat moartă sub stejar. odobescu, s. iii, 36. Din sărmana noastră viaţă, am dura rdman întreg, eminescu, o. i, 157. Aşa s-a păgubit sărmana capră şi de cei doi iezi. creangX, o. 19. Burta, auzi, cică n-am mîncat de ieri, şi cere, sărmana, ispirescu, l. 275. A uitat sermana pungă că pe lume sînt parale, i. negruzzi, s. i, 45. întunericul cît creşte, ni se face tot mai drag Şi-n afund slelos ne duce cu sărmanul gînd pribeag, eeldiceanu, p. 122. Toate odraslele-i sîngeraseră supt sărmanii iui ochi bătrîni. iorga, c. i. i, 28. Atît de singur, fără de povaţă. Erai, sărmane suflet de la tară. goga, poezii, 293. Aducea poclada să o puie pe sărmanul dobitoc, gîrleanu, l. 99. Sărmanul port Abia-şi mai lămureşte-n zare Conturul alb. minulescu, vers. 14. [Tinereţe] cheltuită în sărmane desfătări de o clipă. în plr ii, 650. Mi-a căzut zilele trecute în mînă... o fascicolă din acele sărmane romane pe care unele ziare cotidiene le tipăresc. ralea, s. t. i, 146. De prisos! Nu mai zic nimic, sărmane Coco! c. petrescu, a. r. 34, cf. 75. Acum, ei nu mai ţineau înnodaţi într-o basma cîţiva sărmani erei tari. bogza, c. o. 308. Sărmanul lui trup hrăneşte ierburile cimitirului, v. rom. ianuarie 1965, 196. Toate ticăloşiile... se sparg, finalmente, în capul sărmanului asin. cinema, 3 9(59, nr. 5* 33. Să-mi ustoaie inima, Tare-i arsă, sărmana, folc. mold. i, 53. Sărmana inima mea, Cînd începe-a mă durea. ib. 99. 9. S. m. şi f. (învechit; în forma suruman) Om smerit, evlavios, cucernic. Fericiţi surumanii sufleteşti că acelora iasle împărăţia ceriurelor. N. test. (1648), 6V/10. Surumani cu sufletul, dosoftei, moi,. 87. — PI.: sărmani, -e. —Şi: (învechit şi regional) sărătmăn, -ă, sărămân, -ă, sări mân, -ă, seri mân, -â (arhiva r. i, 54/17), sermân, -ă, sirimân, -ă, sţrmân, -ă, sirâman, -ă, sîrmân, -ă, surmăn, -ă (dosoftei, ap. hem 1398, alri 1553/65), surumăn, -ă, (învechit) sâru-mân,~ă,(N. test. 1648, mv/16), sercimAn, -ă (ddrf), siromăn,-ă(ANON. car., cihac, ii, 326), suromân, >ă,(regional) sălimân, *â (tdrg, pascu, s.. 342, scriban, d., , viciu, gl. 74), siromăn, -ă (com. l'iuba), surimâu, ră (tdrg, scriban, d.), şirimin, -ă (ghf.ţie,r. m.) adj., s. m. şi f. — Din v. sl. cHpoAuX'-k, ser. siromali,- cu schimbare de suf. . , SĂRMĂ s. f. v. sîrmă. SĂRMĂLÎŢĂ s. f. (Regidnal) Sărmăluţă (Giurgenl — Hîrşova). alr sn iv h 1 098/705. — Pl.: sărmăliţe. . - ■ — Sarmale (pl. lui sarma) + suf. -iţă. ... SĂRMĂLÎIŢĂ s. f. Diminutiv al. lui sar mii (Î); (regional) sărmăliţă. Nu mai pot, bată-l năpasta! De-atîlica timp în şir Să nu vezi o sărmăluţă, ci tot numai borş cu ştir! hasdetj, r. v. 114, cf. ddrf. Să 2242 SÂrmĂNCUŢ - 23 (Prin lărgirea sensului) Sărutul unei icoane. Sărut dat pisicii. O Fig. Sărutul otrăvit al brumii Omoară toamna trandafirii, goga, poezii, 158. Cobori pe trepte de săruturi Spre un aerian castel, al. philippide, a. 16. I se vedea pe mină inel crestat în piele .— sărutul unui lanţ. labiş, p. 341, cf. 333. Pădurea... Aşteaptă de la toamnă medieval sărut, vulpescu, p. 15. Dorul mi-ar-dea săruturi noi pe gură. contemp. 1969, nr. 1 174, 9/3. — Pl. : săruturi. — Postverbal de la săruta. 1 SĂRUTA vb. I. Tranz. 1. (învechit) A saluta. Chiemă Pavelu ucenicii şî-i sărută (luîiid u-ş i 2269 SĂRUTA - 232 — sârutâ ţioa b u n ă, n* test. 1648, 1 n c h i n 1 n d u-se, biblia 1688). cod. vor. 14/15. Şi sosimu intru Ptoli-rriaida şi sărutămu (de ca ne Închin ămu, n. test. 1648) fraţii ■ şi lăcuimu întru. o zi la dtnşii. ib. 26/20, cf. 68/23. Ăgripa împăraţii şi Vernichie deştin-seră' lntru Chiesariia cum se sărute Fislu. cod. vor2. 296, cf. 197. Sărută pre ei cu cuvîntul; grăi lor: „Pace voao'\ coresi, ev. 129. [îngerii] sărutară pre svinta maica lui Cristos şi ziseră: bocură-te Ci'ns[ti]/a lumiei. COD. TOD. 200, cf. DDRF, TDRG, DHLR II, 474, GR. S. if,‘20,. scriban, d. <0> Ă b s ol. Intrînd in casă sărutaţi şi ziceţi paţe casei aceştia, coresi, teţr. 20. <£> Refl. recîpr. Şărutaţi-văsiînre (1 n c.h i n a ţ i-v â unulu cătră ala 1 tu, biblia 1688) cu sărutarea iubostei: pace voao tuturora, cod. vor. 166/5. + A primi, a întîmpina, a aprecia, a se ralia, a marca etc. (cu •bucurie, cu simpatie, cu entuziasm, cu satisfacţie); a saluta. Luară sufletul di trupu şi-l sărutară şi să cunoscură şi 'ziseră sufletului... (sec. XVI), cuv. D: SXtr. ii, 422/18: învăţă... dragostea oamenilor a săruta, coresi, ¿v. 363. C[e]la dintîiu îndulceşte-lu... şi îhţenelepcianea (sic) lui sărutî şi lucrul lui cinsteşte-i. cod., tod. 193. Orice născocire... va fi sărutată din parte-mi prin strigări de bucurie. brezoIanu, î. 7/15. + (învechit, rar) A îmbrăţişa, a se consacra. Făcîn-duTş un bardeuţ mic săruta viaţa călugărească, dosof-tei, v, s. februarie. 11 r/9. 2. (Complementul indica oameni sau părţi ale corpului lor) A atinge c*u buzele pentru a-şi manifesta afecţiunea, respectul, umilinţa, recunoştinţa etc. faţă de cineva; (popular şi familiar) a pupa (1), (regional) a ţuca. Ţoţi bătrării vereră şi-i sărutămu ei (dea ca -i îmbrăţişă, n. test, 1648). cod, vor. 30/6. Săriitaţi-mă sărutare de apoi, că cu voi de acmu nu voi mai inbla (cta 1550). cuv. d. rătr. ii, 449/10. Căzu pre cerbicea lui şi sărută el. coresi, ev. 21. Isac, tată-său zise lui: vino încoace şi mă sărută, drag fătul mieu. palia. (1581), 107/4, cf. 126/3. Iosifu năvăli pre faţa tălîne-său plîngînd şi sărutînd pre el. ib., ap. gcr i, 37/9. Să mă sărute din sărutarea rostului lui. cod. tod.. 198, cf. 217, Cela ce va săruta călugăriţă, să va certa, după cum va vrea giudeţul. prav. 197, cf. 283. Să apropie cătră /s[us] să sărute pre el. Iară 7s[us] zise lui: ludo, cu sărutare pre fiiul omenesc vinzi ? N, test. (1648), 100r/23. Să săriutăm pre acest mortu (a, 1669). gcr i, 184/6. Veniţi să-l sărutăm... că iată să dă groapei (a. 1669)., id. ib. 185/13, cf. 185/5. Cuprindea pe Dumitraşco Vodă de grumadzi şi-l săruta pe faţă. neculce, L. 227. Au venit de au sărutat mina tătîne-său (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 149/15. L-au chiemat să sărute . mina împăratului (începutul sec. XVIII), ib. 291/10, cf. anon. car., lex. marş. 190. Au început a intra în palat şi a săruta mîna monarhului (a. 1757)..gcr ii, 53/26. Eu mă duc ia oaste... Şi o sărută dulce şi să dusă. alexandria (1794), 9/6, cf. 17/18, btîdai-deleanu, lex., lb. Sărutînd mîinile părinţilor săi, au încălecat... şi aii plecat (cca 1800). gcr ii, 180/16, cf. i. golescu, c.. Dă-mi mina să-ţi sărut. în pr. dram, 101. lmbrăţoşaz-o, sărută-o, gîndeşte la dînsa şi purcede, hrisoverghî, a.. 52/8. Ea să aruncă pe cel ce trăgea să moară. îi sărută faţa lui cea rece. fm (Î838), -33/1. înainte de a-i vorbi, bat metanii..., îi sărută mînile. asachi, l. 91/42, cî.. valian, v. Să nu sărutăm pe nimenea în gură dacă nu sîntem de tot con<-vinşi despre sănătatea lui. vasigi, m. ii, 75/21. Dulce mă sărută, aricescu, a. r, 69/.10. îşi strîngea în braţă şi îşi săruta pruncul. bărac, t. 5/23. La poale i-au căzut.,.. Căci s-au prilejil cu gura sărutînd a ei picioare. conachi, .p. 86. Soţia sa... se grăbeşte a-l săruta. aristia, s. 49/:19, cf. 30/3, id... plut. 12/2, Se-plecă şi-i sărută mina. negruzzi, s. i, 145. Tată-meu.... într-o zi mă luă în braţe, mă sărută pe frunte, ghica, c. e. i, 51. Dă-mi voie, dragă, şă te săruUşi să te fericesc de odorul ce-ai să capeţi, alecsandri, t. i, 223, cf. 36. T.înăra soţie ...i* .sărută păr-ul în război albit, boliijti-neanu, o. 51, cf.. 183. Sărut: cu-mpătimire ai tăi albi şi netezi umeri. emineScu, o. i, 82, cf. rv, 370. Pe unde te-a scuipat boierul te-a sărutai domnitorul ţării şi ţi-a şters ruşinea, creangă, o. 274. Acesta l-a luat în braţe, l-a sărutat pe frunte, caragiale, o. ii, 237. El, luînd-o în braţe şi sărutînd-o pe frunte, îi zise: văd că tu eşti voinică, fata mea. işpirescu, l.. 18. Mama îi sărută pe ămîhdoi cu foc. vlahuţă, 6. a. ir. 126, cf. 95.’ îşi sărută plîngînd copilul, bacalbaşa, s. a. i, 141, cf. ddrf. Suflet de voinic iar prinde Şi-a babei mini a sărutat, coşbuc, p, ii, 243, cf. barcianu. Tu eşti, mă băiatule ? Vino să te sărut, d, zamfirescu, r. 8, cf. âleXI, w. Şi capul greu de gînduri Să-l culc ta mama-ti poală. Ea, biata, să-mi sărute Şuviţele, pe frunte. gog a, poezii, 27. Şi-acunia-ochii să-i sărut. Mergi sănătos şi fii voinic! iosif, patr. 34, cf. tdrg. Mi-a luat capul între mîini, m-ă sărutat ădînc pe frunte şi a plecat, brătescu-voineşţi, p.. 43. Muierea . .. îi mîngîia, îi săruta pe obrăjorii scorţoşi, agîrbiceanu, s. i». 71- în seara nunţii, Ruja sărutase mina moşneagului. gÎrleAnu, n. 18. Binecuvîntarea ce-i adresase pălriathui cînd îi săruta mina. bul. com. ist. ii, 27. Mă sărută cil zgomot pe frunte, hogaş, dr. i, 163, cf. • id. M. N.-26. Fără să rostească vreo vorbă, o sărută lung. rebreanu, i. 20. întotdeauna mi-a fost cu neputinţă să sărut copiii în public: ibrăileanu, a. 23, ci. resme-riţă, D;, gr. s. ii, 20. Ca să-i dovedească lui Pantazi. . . cîî îl iubea, îl iot sărtiia mereu. m. i.'caragiale, c:' 46, cf. cade. întinse buzele, sărutînd cu înfiorată smerenie mîna rece şi pămîntie a pustnicului, mironescu, s. 202. Obrajii voştri-adeseori.. scuipaţi, I-om săruta Căci voi ne sînteţi fraţi! minulescu, vers., 19. Sărută braţul zîmbitoarei fete. topîrceanu, b. 59. Le dau bani şi ei [copiii] îmi sărută mina. camil petrescu, u. n. 257. O sărută pe frunte, punindu-i mîna pe umăr. c.. piîtres, cu, î. i, 93. Cuprinzînd gîtul băiatului, îl sărută pătimaşă. brăescu, o. Av i,, 7. Le sărutam, la amîndouă, mîinile harnice. G. M. zamfirescu, m. d. i, 196, Sărutară mîna pustnicului şi plecară, vissarion, b. 269. O mîngîiam pe păr şi-o sărutam pe obraji, vlâsiu, d. 184. Nepotul sărută mîna bunieiior. teodoreanu, c. b. 35. îl sărută cu. bucurie pe frunte, voiculescu, p. i, 128, cf. 130. Sărută cu ochii în lacrimi buclele bălăi ale copilului., sadoveanu, o. vii, 260, cf. scri-ban, d. Iar fata minunată, cu paşi smeriţi şi muţi) Se-opreşte ş-o săruţi, călinescu, o. ii, 62. M-a luat în braţe Şi m-a sărutat cu putere, blaga, h. 7, cf. 184. Pe urmă îi sărută obrajii uşor traşi, stancu, ş. 21. Zîmbi şi-şi ţuguie buzele, făcînd gestul de a săruta pe cineva, v. rom. martie 1954, 103. îl cuprinse de după gît şi-l sărută, apăsat pe amîndoi obrajii, vinea, l. i, 64. El îi ia niîna, i-o sărută, ii. lovinescu, t. 175. îl cuprinse în braţe şi-i sărută obrajii cu o dragoste părintească, tudoran, p. 344. Mama îl sărută şi îşi feri, de emoţifi, privirea, preda,, r. 347. Se apropie de el şi-l sărută uşor., t. popovici, se. 245. Iubito, timpul cit de iute zboară! Sărută-mă din nou. labîş, p. 383. Celălalt îi sărutase dreapta, barbu, princ. '35, cf. v. rom. decembrie 1964, 58. E dreptul meu să te sărut. vulpescu, p. 64, cf. 33. Voievodul sărută dreapta'epis-copului, apoi se amestecă în mulţime, t iunie 1968, 48, cf. contemp. 1969, rcr. 1 173, 3/4: El mireasa-şi redica, Pe ochi dulce-o săruta, Şi pe braţe mi-o purta. alecsandri, p. p. 177. Se mărită mîndrele..Şi rămîn cele urîte Dracu să le mai sărute, pop., ap. gcr ii, 309. Hai mîndră să te sărut Că îndată, plec la plug. jarnîk— bîrseanu, d. 381, cf. 225. Baba cu bătrînul îi luară în braţe şi,. îi sărutau cu foc de dragoste părintească. reteganul, p. ii, 35. Cînd voieşti să scapi de şiihărie (gutunar), sărută pe cineva în spate, fără să ştie. şez. i, 127, cf. mat. folk. 1 472, com. furtună. Pe mine mă cheamă Floare, Cine mă sărută, moare, bîrlea, l. p. m. i, 270, cf. arh. folk. iii, 156. Copiii cînd auziră.. . Pe ta-său îl sărutară Şi cu lacrimi îl udară. balade, ii, 169, cf. 47, iii,¡11. Iei cînd a văzut-o a da năvală, a puz mîna şi^a sărutaUo.< o. bîrlea, a. p. ii, 16. Şi mi-i faţa un bujor : Vin de-o sărută cu dor. folc. 2269 SĂRUTA - 233 - SĂRUTARE mold. i, 108, cf. 106, 147. Cine n-are ochi negri, sărută şi albaştri, negruzzi, s_____i, 249, cf. creangă, o. 87. Sărută-l in bot de vrei să-i iei tot. zanne, p. ii, 680, cf. 717: Sărută mina pe care n-o poţi muşca. id. ib. 244. (Ais ol.) Sărutarea-ieste farmec. Apăr aii-vă de dinsul de-a voi a săruta, asachi, s. l. i, 161. Dragu mi-i bădiţa nalt Că sărută peste gard. zanne, p. iv, 249. (R e fl. pas.) I se sărută mina stingă... cu o îngenunchiare. arghezi, s. -xii, 26. (Refl. recip r.) Cînd fu noao ■a sfîrşi dzilele.... nă închirămu genrunchiele.... şi nă rugămu şi nă sărutămu ural alaltu. cod. vor. 26/13. Fără de ruşine -lucru să înţeleuge... Cîndu-i vor găsi sărulîndu-să. prav. 103. Mare cinste i-au făcut oştile, şi. împreunîndu-se cu che sariul, s-au sărutat (începutul sec. XVIII), mag. ist. ii, 28/13, cf« budai-deleanu, lex. Cum mă culc ş-îm închiz ochii să dorm şi eu un minut, Parcă vine lingă mine, şi cu dinsa mă sărut. pann, e. i, 68/16. Toii ¡ s. se sărută cu soldaţii care se aflau în palat. bolintineanu, O. 249. Şi se sărutară feciorii de-mpăraţi în urările boierilor şi băură, eminescu, p. l.,6, cf. id.. o. i, 82, barcianu, dhlr ii, 474. Se priviră parcă pînă-n fundul sufletului şi se Sărutară. gîrleanu, n. 103. Se sărutară cu răceală, c. petrescu, c.. v, 229. S-au sărutat toii trei emoţionaţi, bogza, a. î. 57. Era ca şi cînd, în timp ce se sărutaseră, ar fi primii amîndoi o lovitură invizibilă, preda, r. 168. Să-mi arăţi şi nişte tineri -care se sărută. T mai 1964, 54.. .Eroii care se. iubesc■ se sărută, cinema, 1968, nr. 8, 10. De cînd badiu le-a lăsat, Tu cu cîţi le-ai sărutai? jarnîk — bîrseanu, d. 403, cf; 28". Două buze dulci şi moi, Săruta-m-aş eu cu voi. bibicescu, p. p. 33. Leiiţa-i place ginei, Tot ginet făr’ de mustaţă, Ce sâ-nvaţă-a strînge-n braţă, Se sărută ctt dulceaţă. folc. mold. i, 73. <0* Sărut mîna‘(sân mîinile, mînu-şiţa etc.).!, formulă de salut (la întílnire' ori la despărţire) sau de mulţumire . adresată femeilor^ 'persoanelor (mai) .în vîrstă sau, în trecut, stăpînilor. Gf. polizu. M-am’închinat cu sărut mină, cucoană Zamfiriţă. alecsandri, t. 325, cf. ddrf. Copilul luîndu-i [banii] zice: „săru-mîna“, şi plecă grăbit. brătescu-voineşti, p. 25. 'Sărut mînâ, cucoane Ioni fă. hogaş, dr. n, 98. iertăciune ! Sărat mina. ibftîmip, î. 68. S-o întîlnesc, ca s-o întreb': săru’ mină, mamă, de ce mai mă născuşi? g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 67, cf. vissarion, fl. 129. Săru-mîna, duduie Moriică — şopti Gheorghiţă. teodoreanu, m. ii, 248. Sărut mîntt, tuşe Tinco, p. constant, r. 95, cf. iordan, stil. 7.0, bul. fil. vi, -64. Ce faci ta turte ? l-a-Mrebat. — Cioban sînt, sărut mîna, şi argat, arghezi, c. o. 163. Trebuie să ştii să spui: sărut mîna. bogza, A. î. 42. îi spun sărut mîna. pas, l. ii, 86. Sărutăm dreaptă, formulă de salut (la întilnire ori la despărţire) sau de mulţumire adresată (în trecut) preoţilor, domnitorilor, boierilor, stăpînilor.. Ce e? Bine? — Sărutăm dreapta, ftíné. delavrancea, ..o. 1^' 28, cf. contemporanul, iv, 390. Boier Stoicto, sărutămu-ţi dreapta. galaction, o. 52. Săr’t dreapta, părinte... Da’de unde mă cunoaşte sfinţia ta? popă, v. 258. Sărutăm dreapta măriei tale ! tresări pădurarul, tnlorcîndu-se cătră stăpîn. sadoveanu, o. xii, 423, cf.' ix, 429. O .(în formule epistolare) Cu multă plec[â]ciune închi-nîndu-mă, sărut cinstită mîna dumitalé (a. 1730). iorga, s. d. xii, 221. Cu multă plecăciune, sărut cinstită mîna dumneavoastră (a. 1810). bul. com. ist. iv, 122. Cu plecată închinăciune pînă la pămînt sărutăm luminatele tălpile înălţimii tale (a. Í822). doc. ec. 245. "0 F i g. Gingaşa fată... Numai de soare fu sărutată, alecsandri, p. i, 20, cf. Iii, 11. Sînt gelos şi de lumina zilei ce te sărută, bolintineanu, o. 405. Pe cînd vîntul o sărută... Ea [naiada], zîmbitoare şi tăcută, îşi stoarce părul blond, macedonski, o. i, 60. Venea zîmbind cu pas domol, De vîntul zilei sărutată. coşbuc, p. ii, 257. Suflelu-mi... te cată, Iar gîndurile mele te sărută, cerna, p. 90. Senina dimineaţă pă-trunde-n casa mută... Şi obrajii cei palizi îi sărută. josif, pato, 89. Şi vîntul mării, ne sărută Pe frunte, Pe obraji, Pe gură. minulescu, vers. 15. Primăvara asta, ca întotdeauna, Ne sărută ochii cu mireazma ei. lesnea, i. 87. Căldura soarelui îmi săruta obrajii-VLAsiu, d. 193. Nemărginirea sărulalu-m-a pe frunte. blaga, poezii, 16,. cf. 8, 41. (Prin lărgirea sensului) Au intrat în biserică cu boierii şi sărutînd icoanile, au şăzut în scaun. ist. ţ. r. 7. Au purces a săruta poala turcului ş-a lui Dumitraşco beizade. neculce, l. 115. Pentru mîndrie, nevrînd să sărute paracavî.ţa papii, unde era chipul lui H[risţo]s, ... s-au mîniaţ papa (începutul sec. XVIII). mAg. ist^ i, 96/26. Toţi sfinţii, nu numai cu mintea, ci şi cu trupul o cinstesc [crucea] şi o sărută pre dînsa (a. 1765). gcr ii, 80/40. Mă rugă să-l îngădui a săruta armele acestea aşa de vestite şi consfinţite de nebiruitul Eroul, pleşoianu, t. iii, 80/1. Apropiindu-se de Alexandru Vodă, se închinară..., fără. a-i săruta poala după obicei., ne-gru.zzi, s. i, 138. Săruta icoana la mir. ghica, c. e. ti, 599. Duioasa lut mumă.. . le săruta [scrisorile]. şi noaptea le punea sub căpălîiul ei. sion, p. 91. îi dă paloşul să-l sărute şi apoi pornesc împreună, creangă, 0. 164, cf. DDRt. Cînd domnul văzu cosciugul, se repezi la el... sărutîndu-l. xenOpol, i. r. iv, 180. Şi-ajuns în ţară, eu te rog. .. Pămîntul ţării să-l săruţi şi pentru mine. coşbuc, p. . i, 79. Domnul sărută crucea din mîna mitropolitului, iorga, c. i, i, 164. îngenunchind, sărut pămîntul şi-i mulţumesc, anghel, î. g. 38.. O ia [prescura] ca o mătanie adîncă, ... o sărută cu zgomot şi mi-o dă mie, i. botez, b. î,. 55. Lutnţţ. cizmele în braţe, Olguţa le sărută cu evlavie,... cum sărutau străvechii luptători armele de luptă, teodoreanu,. m. 1, 170. Au îngenuncheat boierii sub braţul măriei sale, sărutînd crucea, sadoveanu, o. xii, 319. Femeii îi venea să sărute iúrba din marginea drumului, dan, u. 32. Maitnuţit..,. descoperindu-şi chipul în oglindă, îl sărută. viANir, a. p. 217. [Nevolnicii] rid, se linguşesc, Sărută roţile rădvanului domnesc., v. rom. sep-tetiibrie 1954, 66.; Cine éra evlavios, săruta iconiţa. pas, l. i, 58. Şi-a pus odăjdiile, după ce ie sărutase tivul.barbu, g. 109, E absurd... să te mulţumeşti a săruta scrisorii ţ iulie 1964, 49. Scoale petecul de jurr nai din buzunar, îl despătureşle. . . şi vrea să-l sărute. ib, iulie 1968, 36. El nu concepe a săruta firmanul şi a se ploconi în faţa turcului, românia literară, 1970, nr. 66, 8/3. Nu eşti mîndră vrednică Să calci în biserică, Nici crucea s-o săruţi, jarnîk—bîrseanu, D. 248. Popa i-a dat să sărute crucea, candrea, ţ. o. 28. (Expr.; fegional) A-i săruta (cuiva) Cununiile = a. asista la cununia cuiva, a ajunge să vadă pe cine:va căsăţorit. ‘Cf. ddrf, zanne, p. iv, 327. (Fi g.) [Ţara mea] Dunărea bătrînă... îţi sărută poala. rusSo, s. 126. Dimineaţa... soarele săruta ştîncile cele mai înalte, F'(1884), 135. Şe plînge o durere Străină ce sărută petalele de flori, petică, o. 174. Papura se îndoia aşa dé tare, încît săruta ápa. cazaban, v. 32. Primii fulgi au căzut..sărutînd cu _spaimă noroiul mahalalelor, sahia, n. 91. Tainic, în gind, sărutăm Anii cu roadele coapte, frunză, z. 73- Cu paşii sărutînd asfaltul, Călcam pe drumul spaimei tale.. vulpescu, p. 36, cî. 23^ (Refl. recipr.) Mese-reare şi deadevăr tămpirară-se, derepţate şi pace săru-ţară-se. psalt. 176. Bamurile acestea în multe locuri se sărută sau se Unesc laolaltă, anţrop. 85/5. Un firicel de izmă creaţă Se săruta atunci cu Oltul, goga, poezii, 23. — Prez, ind.: sărăt. — Şi: (învechit) şăriutâj să-rota .(gcr ii, 193/1) vb. I. — Lat. salutare. SĂHXJTÂHE s. f. Acţiunea de a (se) sarnta şi rezultatul ei. 1. (învechit) Salut1. Cf, săriita (1). Sărutaţi-vă sinre (In chi naţ i-vă uhul cătră alaltu, biblia 1688) cu sărutarea iubostei: pace voao tuturora cod. vor. 166/5. întră in casa Zahariei şi 2270 SĂRUTARE - 234 - SĂRUTATĂ apucă înkinte cu sărutarea pre Elisavta, cinste dînd ei. coresi, ev. 493. Fu glasul sărutărei tale intru urechile mele. paraclis (1639), 247. Sărutare, voi frumoase zile ce aţi măi rămas! heliade, o. i, 104. I-am săpat groapa, i-am şoptit sărutarea cea după urmă. marco-vici, c. 72/18, ci. 109/6. Sărutare! locuri triste ce pltngind am părăsit, alexandrescu, o. i, 341, ci. 72, TDRG, CADE, SCRIBAN, D. 2. Atingere cu buzele a buzelor, obrazului, mîinii etc. cuiva in semn de aiecţiune, de respect, de umilinţă etc.; sărut, (popular şi iamiliar) pupare, pupat, (familiar şi in limbajul copiilor) pup3. Cf. săruta (2). Sărutaţi-mă sărutare de apoi (cca 1550). cuv. D. bătr. ii, 449/10. Să mă sărute den sărutarea rostului lui. coresi, ev. 178. Sărutarea rostului lui. cod. tod. 198. Atunce vei căuta spre crucea celuia ce te iubeaşte şi miinile spre a ta sărutare şi cuprindere (a. 1642). gcr i, 101/39. Iară /s[us] zise lui: ludo, cu sărutare pre fiiul omenesc vinzi ? n. test. (164S), 100r/24. Veniţi la săriutarea cea mai de apoi, fraţilor, să săriutăm pre acest mortu (a. 1669). gcr i, 184/6, cf. 185/24. Mitropolitul sărută crucea cea din mina domnului, făcînd amindoi şi sărutarea cea duhovnicească şi obicinuită, gheorgachi, let. iii, 313/18. Heretisea unul pre altul cu lacrămi împreună şi cu sărutări. aethioPica, 16r/10. împăcindu-sc cu turcul.. . ntimai la sărutarea mănilor trebuia să meargă, şincai, hr. ii, 239/26, cf. 209/10, budai-deleanu, lex., lb. L-a primit... cu cea mai mare cinste şi sărutare de mină. cr (1831), 231/24, cf. valian, v. Nu este bine a face sărutarea tui mijloc... arătător de reverinfă. vasici, m. ii, 75/23. Cu sărutări in faţă l-a ridicat sus pre braţă. bărac, a. 56. Dorind cu înfocare a vă da-sărutarea frăţiii şi ă'libertăţii (a. 1848). în plr i, 118. Nu se tulbură nicidecum de ... duioasele sărutări ale părinţilor, aristia, plut. 303/16. Ce! te mtnii? E bine, să-ţi dau înapoi sărutarea ce ţ-am luat-o. in pr. dram. 459. Gingaşa copilă îl acoperea de sărutări focoăse. negruzzi, s. i, 17, cf. polizu. Ceremonialul sărutării de mină se săvîrşi. filimon, o. i, 110. Soţul meu, îţi dau cea-ntîi şi cea de pe urmă sărutare pe-aist pămînti alecsandri, t. ii, 26. Am văzut pe frate dînd dulce sărutare, bolintineanu, o. 3. Tu-mi cei chiar nemurirea mea In schimb pe-o sărutare, emineşcu, o. i, 173, ci. 55. Ea... ar fi stat mai mult cu noi dacă n-am fi aluiîgat-o prosteşte, mulţămindu-i, cîte c-o sărutare plină de fâc. creangă, a. 97. Sărutare-i dete, iar Lelia tresare Pălindu-se ca roza d-arşiţele solare, mace-donski, o. rv, 19, cf. ddrf, aleXi, w. Treceau eternele idile, Născute dintr-o sărutare, anghel, î. g. 30, cf. 24, tdrg, dhlA ii, 474.. Copilul simţi pe obraz o sărutare caldă, ca de mamă. gÎrleanu, n. 92, cf. 159. Ş-acum din visu-ti te deştept Cu aceeaşi sărutare, ap. hogaş, m. n. 49. Lăsaţi, lăsaţi, murmura preotul, Intinzînd însă dosul palmei spre sărutare, rebreanu, i. 23, cf. resmeriţX, d., cade. Cu buzele întinse dădea sărutări de frăţească bucurie mai ales amicilor, mironescu, s. 85. S-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări, bacovîa, o. 107. Ochii ei... Se dublau ca-nir-o supremă sărutare de adio. minulescu, vh&s. 145, cf. 218. li strivi buzele cu o sărutare încleştată, c. petrescu, î- i, 52. Discuţiile se terminau prin sărutări, teodoreanu, m. iii, 401, cf. 86. Şi, cu o binecuvtntare, îi întinse mina pufoasă pentru sărutare, voiculescu, p. i, 157. Apăru ca să întindă mînuţa-i brună pentru sărutare, sado-veanu, o. xii, 504. îl sufoca eu sărutările, călinescu, s. 191. Mîna uşoară. . . i-o ridică spre buze şi i-o acoperi de sărutări, preda, r. 440. [îmbrăţişări] împlinite Intr-un şirag prelung de sărutări, deşliu, g. 30. Vorbele se înecau în strigăte, plînsete, sărutări stîngace. t. popovici, se. 69. Pe fruntea ta să-mi pun Sărutarea mea din nou. labiş, p. 220. îşi băteau joc de... sărutările stîngace ale adolescenţilor, cinema, 1969, nr. 4, 15. Dragul meu... Pe care l-am părăsit, Părăsit şi nu prea tare Că-i dau cîte-o sărutare, jarnîk— bîrseanu, p. 402, Sora cea mai mare Dulce-n sărutare, balade, (, 311. Sărutarea de făţarnic ca muşcătura de ţln'ţar. i. golescu, ap. ddrf. îmbrăţişarea fără sărutare nici un dar are. zanne, p. ii, 585. Dulcea sărutare, la dragoste leac mare. id. ib. 717. întru zadar sărutare, cînd nu-i dai de mîncare. id. ib. -0> Fig. Aş! D-abia l-au zgîrial! Sărutare de săgeată..., nu-i lucru? de speriat, hasdeu, r. v. 115. Pămînlul şi cerul.. . îşi dau sărutare prin stele şi flori, alecsandri, p. i, 126. [Moartea] îngheţată sărutare-şi aplecase peste ea. mace-donski, o. i, 70. Tu unde eşti: în noaptea asta, Cînd plouă sărutări din cer? goga, poezii, 264. Soarele... le mai păleşte faţa cu sărutările lui fierbinţi, anghel, pr. 3. Din zbor fură o sărutare unei cicori. gîrleanu, l. 33. Hotarul însă era amorţit sub sărutarea pătimaşă a soarelui, rebreanu, i. 310, cf. 51. Sub sărutările solare, Pluteşte şi-o... ghitară spartă, minulescu, v. 23. Lasă să ţi se îmbujoreze faţa de sărutarea rumenă a zorilor, isac, o. 315. Alba sărutare-a sorei lune. labiş, p. 101. O Expr. (învechit) A da lumii veşnica sărutare = a muri1 (I). La 1765, aprilie 12, lung a dat lumii vecinica sărutare, marcovici, t. 4/17. Au vestit că era aproape a da lumii vecinica sărutare, id. ib. 70/88. (Prin lărgirea sensului) Sărutarea icoanelor. + Gest care imită sau sugerează sărutul. Doi vineţi ochi în suflet mă săgeată ... O sărutare Ce trimit in fugă. iosif, p. 19. Ea s-a dus. .. I-a aruncat din prag o sărutare, topîrceanu, b. 60. — Pl.: sărutări. — Şi: (învechit) sărintăre s. f. — V. săruta. sAiU.TAT s. n. Faptul de a (se) ; săruta (2). L-au chiemat. ■ ■ însă nu era numai pentru sărutatul mîinii, ci pentru că avea pîră mare (Începutul sec. XV111). mag. ist. i, 291/11, cf. anon. car., budai-deleanu, lex., i. golescu, c. Nimic nu ştii din lume, tu nu cunoşti durere, Decît pe fruntea-ţi dulce un dulce sărutat, aricescu, a. r. 10/5. Strîns la piept o ţine, căutînd să o învie eu al său rece sărutat, negruzzi, s. Ii, 8. Caută vreo fetiţă Dacă-ţi trebui sărutat. în pr. dram. 461. Şi sufletu-mi atuncea pe buzele-ţi să zboare, Să ia un lung, un dulce, un vecinie sărutat. alexandrescu, m. 59. Depuse pe mîna lui un sărutat inocent, filimon, o: i, 106, cf. 120, 135. Se mulţămise c-un sărutat din partea frumoasei crîşmăriţe. creangă, o. 234, cf. 243. Dă un ţipăt speriat. Căci ea simte, deodată, Pe obraz un sărutat. bel£>iceanu, p. 67. A luat capul Săftichei... şi parcă nu mai înceta cu sărutatul. n. rev. r. i, nr. 2, 65, cf. tdrg. Iată-mă, săracul, Să-i duc o poştie sacul P-un singur sărutat, coşbuc, p. i, 64. Cel din urmă sărutat, davila, v. v. 109, cf. alexi, w., şăineanu 2. Prin sărutat se mai pot împărtăşi şi alte boale. bianu, d. s. , cf. tdrg. O podidi plinsul şi mai tare. Gheorghe o mai potoleşte cu un sărutat. bujor, s. 62, cf. resmeriţă, d. îl mîngîie iarăşi sărutatul mamei, bassarabescu, v. 26. Ascunşi pe-o bancă ei şi-au dat, Atuncea, primul sărutat, paraschivescu, c. ţ. 97, cf. sfc iv, 302, 304. Da-ţi-oi dulce sărutat Şi dulci poame de mîncat. alecsandri, p. p. 241, cf. 15. Şi-om trăi cu sărutate, Ca şi cei cu vaci cu lapte. mîndrescu, l. p. 60. Nunl-un leu am cîştiţjat Şi l-am dat pe-un sărutat, marian, sa. 38. Sărutatul de cu seară Te duce cu mîndra-n ţară. hodoş, p. p. 69. Noi apa, zău, nu te-om trece Pînă nouă nu ni da La trei inşi, trei sărutate, bud, p. p. 7, cf. dh. rx, 432. Vino-n vatra satului Şi-ţi ia sărutalele. folc. mold. i, 108. <0> (Prin lărgirea sensului) Pentru întîia oară [păsările] şi-au apropiat pliscurile: întîiul sărutat, gîrleanu, l. 71. Popa n-o poale lipsi de sărutatul crucii şi al icoanelor, stancu, d. 34. — Pl.: sărutaturi şi (regional) sărutate. — V. săruta. SĂRUTATĂ s. f. (învechit) I. Salut1. Iubesc... sărutatele în tîrguri. coresi, ap. tdrg, cf. dhlr ii, 300. 2272 săjrut.Vtor - 235 - SĂSISM 2. Sărut. Fraţi dragi veseliţi-vă voi... şt vă închinaţi unul cătră alalt cu sărutala sfinlă. coresi, l. 387/9, cf. dhlr ii, 300. — Pl.: sărutate. — De la săruta. SĂRUTĂTOR, -OĂRE adj., s. m. şi f. (în dicţionarele din trecut) (Persoană) care sărută (2). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., CIHAC, I, 241, BARCIANU. — Pl.: sărutători, -oare. — Săruta 4- suf. -ălor. SĂRUTĂTÎÎRĂ s. f. (învechit) 1. Salut1. Deca auzi Elisavta sărulătura Măriei.. . strigă cu glas mare şi zise:... Fu glas sărutătura ta în urechile meale. coresi, ev. 491. Iubiţi nainte a şedea în gloate şi săru-tături la tîrguri. id., ap. tdrg, cf. cade, scriban, d. " 2. Sărutare (2) (insistentă, de lungă durată). Lina la mină mă uşurează..., Sărutătura-ţi mă înviază. heliade, o. i, 150, cf. i. golescu, c. Sărutătura-i doar ai furat-o... Spune-mi, fur tainic! Ea nu fi-a dat-o? i. văcărescul, p. 220/5. Mă'răcoream adese cu dulce sărutături. conachi, p. 180, cf. polizu, cihac, i, 243, ddrf, tdrg, cade, scriban, d. — Pl.: sărutături. — Săruta + suf. -ătură. SĂRV, -Ă s. m. şi f. v. serv. SĂRVÎ vb. IV v. servi. SĂRVfCI s. n. v. serviciu. SĂRVISÎ vb. IV. Refl. (învechit, rar) A se servi, a se folosi. Unii... din rindul scriirei o leapădă, vrînd a să sărvisi numai de litera „i“. gram. mold. 15r/2. — Prez. ind.: sărvisesc. — Servi + suf. -isi. SĂSĂIĂG s. n. v. sisiiac. SĂSĂL vb. I v. ţesăla. SĂSĂRÎJ1CĂ s. f. (Bot.; regional) Plantă erbacee nedefinită mai de aproape, întrebuinţată în medicina populară veterinară. Săsăruica... se dă la vaci în tăriţă, clnd le curge singe din ţiţă. sez. xv, 119. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. SĂSĂU s. m. v. saschiu. SĂSCÎIE s. f. pl. v. sacsie. SÂSCÎITE s. f. pl. v. săscuţă. SĂSCÎJŢĂ s. f. (Regional) 1. Diminutiv al lui s a s-că1. Mă uitai în vîrf de munte Cum plîngea sasu prin curte, Sasu plingea cu sâscuţa. marian, sa. 192. 2. (Bot.; mai ales la pl.) Crăiţă (Tagetes pattila). Cf. bulet. grăd. bot. v, 69, borza, d. 167, 284, SFC iv, 156, com. din balăceana — gura humorului. — Pl.: săscuţe. — Şi: (2) săsctite s. f. pl. borza, d. 167, 284. — Sască1 + suf. -uţă. SĂSESC, -EASCĂ adj., s. f. art. 1. Adj. Care aparţine saşilor2, privitor la saşi2, specific saşilor2. Por-nit-au... cu oşti să se adune în cîmpii Bardului, la un tîrgu săsăscu. n. costin, l. 582. O ulicioară strimtă şi întunecată carea iese despre biserica cea mare săsească (începutul sec. XVIII), mag, ist. i, 114/20, cf. anon. car. Vn pomesealnic... l-au aflat la prop-tealele popii celui săsesc (a. 1800). 19RGA, s. d. xii, 215. Ieşind unii din scamnele ceale săseşti... fură acolo făcuţi iobagi, maior, ist. 107/3, cf. drlu, lb, 1. golescu, c., valian, v. Privilegiurile... nu se dau poporului săsesc, ci cavalerilor ... teutoni, fm (1842), 1782/25, cf. polizu. Catedrala săsească, monument impozant, sion, p. 303. Un poet săsesc de pe la 1550 îl descrie in următorul mod.., hasdeu, i. c, i, 12, cf. ddrf. Vladislav . . . atacă întîi domeniile iui Huni ade, apoi satele săseşti, xenopol, i. r. iii, 106, cf. barcianu, şXineanu2. Vechile elemente străine s-au prefăcut cu timpul in români... Negoţul săsesc îl fac românii din suburbia românească a Braşovului. iorga, c. 1. 1, 212, cf. 149. Satul e frumos, cu case de piatră după stilul săsesc, agîrbiceanu, a. 332. Nevoia pentru oraşele săseşti de a-şi plăti un logofăt românesc ... cari să priceapă scrisori, bui. com. ist. ii, 180, cf. pascu, s. 67. Familia s-a învoit să urmeze la liceul săsesc, rebreanu, i. 61, cf. resmeriţă, d„ cade. Coloniile prospere săseşti şi şvăbeşti, în graniţele noastre, au cam aceeaşi înfăţişare, sadoveanu, o. ix, 330, cf. scriban, D. „Frontul înlănţuit“:., al puternicei organizări colective a, satului săsesc, vianu, a. p. 314. Artă săsească din Ardeal, oprescu, s. 191. Satele săseşti sînt frumoase şi severe, cu uliţe largi. călinescu, c. o. 191. Casele săseşti, deşi bogate, sint reduse la util. blaga, z. 320. Molnar... deschide o manufactură de tors lină, înfruntind opoziţiă breslelor săseşti. Ist. lit. rom. ii, 99. Le explicase într-o limbă cîlţoasă, cirpită cu multe cuvinte săseşti, demetrius, a. 58. Numele Bloch..., după cit se pare, este' forma săsească a cvevîrdului valah, graur, n. p. 87. Alături de o secţie românească, în institut funcţionează o secţie .. . săsească- cl 1957, 20. Elaborarea Dicţionarului graiurilor săseşti din R.P.B. l. rom. 1959, nr. 4, 13. Am stors bani de la cetăţile săseşti şi ungureşti, românia literară, 1969, nr. 20s 13/5. A inundat... în splendide costume populare centrul pitorescului sat săsesc. t august 1969, 92. 2. S. f. art. (Regional) Numele unui dans nedefinit mai de aproape; melodie după care se execută acest dans (Blrsău de Jos — Baîa Mare), h xviii 22. — Pl.: săseşti. — Sas2 + suf. -esc. SĂSfiŞTE adv. Ca saşii2, în felul saşilor2, în limba saşilor2; (regional) nemţeşte (1). Cf. lb, i. golescu, C., POLIZU, SCRIBAN, D., DL, DM, ALRM SN II h 699. — Şi: (regional) şăşeşte adv. alrm sn ii h 699/836. — Sas2 -f suf. -eşte. SĂSIÂC s. n. v. sisiiac. SĂSÎME s. f. Populaţie săsească (1); mulţime de saşi2; totalitatea saşilor2. Cf. anon. car., i. golescu, c. Ce frică mare ducea săsimea cu 90 — 100 de ani înainte, de orice umbră de concurenţă, economică, industrială, comercială, bariţiu, p. a. i, 524, cf. 85, ddrf, barcianu, pascu, s. 142, cade, dl, dm. + Ţinut, teritoriu locuit de saşi2. în săsime dă dijmă locma popei celui săsesc, maior, i. b. 140/5. Trecea prin salul nostru cu căruţa, să meargă la Ardeal în săsime. reteganul, ap. cade. — Sas2 + suf. -ime. SĂSÎSM s. n. Termen, expresie sau construcţie a limbii saşilor2, împrumutată fără necesitate de altă limbă şi neadaptată la sistemul acesteia. După aşezarea coloniilor germane în Transilvania, a început în această provincie un val de „săsisme“. puşcariu, l. r. i, 274. Cele cîteva ungurisme şi săsisme din Transilvania. id. ib. 410. — Pl.: săsisme. — Sas2 + suf. -ism. 2290 SĂSIŢĂ - 236 - SĂTEAN SASÎŢA s. f. (Regional) Săsoaică (Ineu). alrm sn 1 ii h 698/64. — PI.: săsiţe. — Sas2 -j- suf. -iţă. SĂSOAICĂ s. f. Femeie care face parte din populaţia germană originară din Flandra, din regiunile Rinului şi ale Mosellei şi din Saxonia, colonizată în Transilvania în secolele al Xll-lea şi al XlII-lea; (învechit şi regional) săsoaie, (regional) sască1, să-siţă. Cf. polizu. Le mai place a se ţinea de chipul vorbirii cei vechi, făcînd femeiescul în -oaie, ori şi mai rău -oaică, . . . sas, săsoaie ori săsoaică, balaşescu, gr. 42/4. O săsoaică, un blond şi melancolic căpşor german din Transilvania, hasdeu, i. v. 171, cf. ddrf. Doamna. . . găseşte hazliu să-şi schimbe o clipă hainele cu ale săsoaicei, iorga, c. i. i, 133. în vîrful căruţei era cocoţată o săsoaică bătriioară. rebreanu, i. 126. Saşii şi săsoaicele cred că ne retragem şi au apărut la porţi şi la ferestre, camil petrescu, u. n. 336. Găzduiţi eram ... la o săsoaică, blaga, h. 37, cf. dl, dm, SFC I, 137, M.D. ENC., I)EX, ALRM SN II h 698. — PI.: săsoaice şi (regional) săsoici (alrm sn ii h 698). — Şi: (regional) săşoâică (alrm sn ii h 698), sasoâică (ib. h 698/886), sesoâică (ib. h 698/531), şă-şoâieă (ib. h 698) s. f. — Sas2 -f suf. -oaică. SĂSOĂIE s. f. (învechit şi regional) Săsoaică. Menţiunea ,,ţiitoarei săsoaie“ care întovărăşea pe loan Vodă în ultima sa luptă pe viaţă şi pe moarte, n. costin, ap. iorga, l. i, 89, cf. alrm sn ii h 698. — Pronunţat: -soa-ie. —PI.: ? — Şi: (regional) săsoaie s. f. alrm sn ii h 698/316. — Sas2 -f suf. -oaie. SĂSTAV s. n. (învechit, rar) Element component. Numele lui Dumnedzeu împreună iaste, a tatălui şi a fiului şi a duhului sfîntu. Iară ce e de-a gicerea: tatăl şi fiul şi duhul sfîntu nu sîntu împreună şi unul numerele, ce-s usebi, căruiaşi de sine usebite numerele săs-t avelor, anume a încheieturilor făpturiei-şi. prav. lucaci, 161. Grăiescu trei s ăst ave, anume trei feaţe. id. ib., cf. 125. — PI.: s ăst ave. ~~ Din slavonul octask. SÂSTUÎ vb. IV. Intranz. (Rar) A cere să se facă linişte spunînd ,,s(s)t \“ ; (regional) a ţistui. Tată..., a venit părintele. Preotul îi săstui. în scl 1974, 442. — Prez. ind.: săstuiesc. — S(s)( + suf. -ui. SĂSOAICĂ s. f. v. săsoaică. SĂŞOAIE s. f. v. săsoaie. SĂTĂ vb. I v. seta. SĂTĂN, -Ă s. m. şi f. v. sătean. SATANĂ s. m. v. satană. sătAş s. m. (învechit) Consătean. Nu prin hatî-ruri... să să ia fruntaşii satelor şi să să aşaze în slujba poştelor, din care pricină să să aducă dărăpănare celorlanţi sătaşi ai lor (a. 1819). doc. ec. 217, cf. pont- BRIANT, D. — PI.: sătaşi. — Sat + suf. -aş. SĂTĂ s. f. v. sită. SĂTĂNÎSCj -EĂSCĂ adj. v. satanesc. SĂTĂNICÎSC, -EĂSCĂ adj. v. satanieese. SĂTCEL s. n. v. săticel. SĂTEĂC s. n, (Prin nord-estul Olt.) Sătuleţ. Cf. CADE, VÎRCQL, V. 99. — PI.: sătece. — Sat -f suf. -eac. SĂTEĂN, -Ă s. m. şi (învechit şi regional) f. Om care locuieşte într-un sat a i) şi care are ca ocupaţie de bază agricultura, plugar (1), ţăran, (învechit şi regional) poporan (12); spec. (învechit) ţăran iobag; ţăran clăcaş. Pentru mori, cînd se vor strica, să aibe a le direag[e] săteanii (a. 1691). iorga, s. d. v, 364, cf. lex. marş. #33. Deci noi, umblînd preste tot hotarul dimpreună cu mulţi megiaşi şi sate ani, tînplatu-s-au şi popa Ivaşco (a. 1712). bul. com. ist. in, 91. Şi vezi să nu faci cum au făcut un sătean carele au prinsu o priveghitoare (a. 1764). gcr ii, 77/18. Eu să aibu a împărţi fălcile de boierescu ce le vor face se tenii de pe moşia mie a (a. 1779). iorga, s. d. vii, 117. Să fie datori a da zăhărea celor lăbărîţi nu cu mai mare preţ, fără numai ca la săteni, şincai, hr. i, 395/38. Aveam şi eu ca şi lumea drăguţă Pe o copilaşă tirieră săteană, budai-deleanu, t. v. 64. Să binevoieşti a da straşnică poruncă atît zapciilor cit şi sătenilor să riu-i mai supere întru nimic (a. 1810). doc. ec. 85. Aculo trăiesc [oamenii) mai bine unde nu să teme cel slab de cel mai tare, nici săteanu (ioba-giul) nu se sparie de neameş. ţichindeal, f. 15/19, cf. lb, DRLU. A oprit jocurile sătenilor în zilele duminecilor. pleşoianu, t. i,4/12, cf. episcupescu, practica, 348/1. Care este pricina că pronunţia sătenilor rumâni cu a sătenilor italieni se potriveşte în mai multe ? heliade, o. ii, 418, cf. valian, v. Să hotărască. .. drepturile şi datoriile reciproace între proprietar şi al său sătean, regul. org. 24/12, cf. barac, t. 5/9. Apafi îşi bătea nevasta ca oricare sătean barbar, b ari ţiu, p. a. i, 6. El, aplicînd cuvîntul la faptă, a împărţit terra laconică la săteni. aristia, plut. 111/17, cf. polizu. Ştia pe dinafară claca şi dijma datorită de fiecare sătean, ghica, s. 302. Omul acesta era un bătrîn sătean carele mă purtase în braţe în copilărie, sion, p. 214. Orăşeanul sau săteanul simbolizează ţara prin casă, prin cămin, prin vatră, hasdeu, i. c. i, 49. Ce ambiţie calculătoare ar putea îndemna pe simplul sătean ca să^şi întrupeze simţirea în forma poetică! maiorescu, critice, 4. Du-le şi spune sătenilor dumitale, moş Ioane, că pe unde te-a scuipat boierul, te-a sărutat domnitorul ţării, creanga, o. 274. Mulţimea săteni-' lor. . . năvăli înăuntru, caragiale, o. i, 68. Cum auziră, sătenii începură să-şi facă cruce şi să-şi scuipe în sîn de frică, ispirescu, l. 138. Ce camătă vor cere bogaţii cînd vor vedea pe sătean strîns cu uşa, încolţit de mizerie şi deznădăjduit? bacalbaşa, s. a. ii, 26, cf. ddrf. Au dat sătenii jalbă la prefectul, coşbuc, p. i, 172, cf. barcianu. Ei putură vedea, cu toţii, peste gard, că sătenii nu se risipiseră, ci aşteptau, d. zam-firescu, t. s. 108, cf. alexi, w., şaineanu 2. Sătenii seara să-i adun Şi să le spun din carte. Sînt din neam împărătesc, Din ţară-ndepăriata. goga, poezii, 28, cf. tdrg. Pe vremea revoluţiei erau între bătrînii satului fruntaşii cei dinţii, bărbaţi recunoscuţi de căpetenii de către toţi sătenii, agîrbiceancj, s. 29, cf. pâr-van, g. 131, cade. Logica populară nu admite conservatismul dogmatic al unui fiu de sătean, lovinescu, c. v, 12. Ai luat moşia ta de sub nasul sătenilor care umblau s-o cumpere, rebreanu, r. i, 37, cf. cocea, s. i, 10. Săteanul nu ştie, în sumedenia de boale, să le descurce, voiculescu, l. 4, cf. sadoveanu, o. xii, 679, scriban, d. Altădată, doagele erau arse decorativ, şi capacul doniţei era obiectul fanteziei şi talentului săteanului, arghezi, b. 42, cf. călinescu, c. o. 267. Prestigiul faţă de săteni şi l-a sporit şi altfel, şi mai ales ca mare sfetnic al Lancrămului. blaga, h. 41. Ploaia dansat-a pe sat şi pe munţi; Cu priviri înecate SÂTEANCĂ - 237 - SĂTIŞOR in vinete cercuri, Sătenii-n ogrăzi au primit-o tăcuţi, t labiş, p. 41. Eu să ştiu bine De azi înainte Că m-am maţii... De fapt de săteană, De fapt de poporană. teodorescu, p. p. 373. Cînd eram sătean în sat Şi I tu pîrcălab în sfat, Cîte poteri venea-n sat, Pe mine m dai legat, mateescu, b. 69. Şatenii d'in sat. 0. bîrlea, a. p, ii, 386. Cîţi săteni în sat, atîtea şi krdeie. zanne, p. vi, 300. (Adjectival; învechit) jMscu o femeie săteană patru prunci deodată, gt (1838), 112/12. O nuntă la români săteani este pentru oaspeţi un semn spre a mîncaşi a bea după plăcere, fm (1841), 1731/32, cf. vasici, m. ii, 72/15. Cînd lăcuitorul tâtean va avea vite mai multe decît numărul mai sus arătat,.., să va învoi cu bună tocmeală cu proprietarul. regui.org. 76/10. Una partidă nu voia să auză... ie nici o uşor are a stării locuitorilor săteni, bariţiu, p. a. i, 642. Cînd ajunsei pe la jumătatea rîulni, nişte [de sâtene tocmai veneau de cealaltă parte, pelimon, 1, 39/22. <4* (învechit, rar) Consătean. Şi-ncepu a lidi besearică. Iară săteanii lui s-au invitat noaptea cu arme. dosoftei, v. s. noiembrie 115r/10. — Pl.: săteni şi (învechit) săteani. Şi: (învechit şi regional) seteân, -ă, (regional) sătân, -ă (alr ii 2874/284), siteân, »ă (alr i 444/186) s. m. şi f. — Sat + suf. -ean. SĂTEĂNCĂ s. f. Femeie care locuieşte într-un sat (I 1) şi care are ca ocupaţie de bază agricultura; ţărancă, (învechit şi regional) săteană (v. sătean). Cf. i. golescu, c., polizu.✓ Mumele lor... se aflau daturi cu sătencile, care făceau la un loc o adunătură iernai multe coloare, pelimon, 1.211/9, cf. pontbriant, d. Mătăsurile orientale cu care se servă la noi săten-cele... au de acele tonuri călduroase ale orientului. ODOBESCU, S. I, 482, cf. ddrf, resmeriţă, d., cade. D. învăţător de la Dreptu a făcut pe sătence să deprindă creşterea gîndacilor de matasă. şadoveanu, o. xx, 90. Săteanca e autoarea scoarţelor, iilor şi cusăturilor ei vestite, arghezi, s. xviii, 114. Rămase în prag. uitîn-du-se cum o săteancă bătrînă o îmbrobodea pe Hanora cu o basma ţărănească, camilar, n. i, 103, cf. hristea, p. e. 50. Cărlurărese între sătence nu sînt decît foarte rar cîte-o ţigancăşez. iii, 234, cf. alr ii 2 874/537. $ (Adjectival) în răstimpuri strigau la alte femei sătence cari se îmbulzeau de dinapoi, agîrbiceanu, a. 88. —. Pl.: 'sătence şi. (învechit şi regional) sătenci. — Sătean + suf. -că. SĂTENESC,-EASCĂ adj. (învechit) Sătesc. A preda pruncilor săteneşti tabelele cunoaşterii literilor după cum s-au fost obicinuit învăţătorii cei bătrîni. petro-vici, p. 29/10. învăţătoriul sătenesc să se sîrguiască a şti caracterul săteanului, man. înv. 66/7. Cartea cuprinde ... o aşezare potrivită pentru toată starea neamului, nobilă, orăşănească şi sătenească. episcu-pescu, practica, vi/3, cf. i. golescu, c. Cîntec sătenesc din Ardeal este acesta (a. 1838). plr i, 75, cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w., iordan, l. r. a. 171, scl 1974, 442. — Pl. : săteneşti. — Sătean -f suf. -esc. SĂTENÎŞTE adv. (învechit) în felul sătenilor, ca sătenii. Cf. lb, i. golescu, c., polizu. — Sătean -{- suf. -este. SĂTJ2SC, -EASC adj. Care aparţine satului (I 1) sau sătenilor, privitor la sat sau la săteni, specific satului sau sătenilor, de sat; ţărănesc, rural, (învechit) sătenesc. Cf. budai-deleanu, lex. Pe cine îndulceşti tu cu glasul tău ? poate că vreun păstoriu sătesc, ţichindeal, f. 466/20, cf. lb, i. golescu, c. în Ungaria venirăm cu poşta sătească, codru-dragu- I şanu, c, 49. Sătescu clopot mare Stă p-âst lăcaş d-aci. j i. văcărescUl, p. 163/12, cf. polizu. înainte de a avea învăţători săteşti, am făcut şcoli prin sate. maio-rescu, critice, 81. Pogacea, untura şi crucerii îi duce şi-i dă porcarului satului sau altui păstor sătesc, marian, na. 153, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şXinea-nu2. Aceia cari lucrează la astfel de ,,fabrici“ săteşti ... se cheamă piuari sau dîrstari. iorga, c. i. iii, 160, cf. tdrg. Marina se purta şi mai departe în portul ei sătesc, agîrbiceanu, a. 205, cf. resmeriţă, d., cade. Chitanţa... deocamdată o întrebuinţa numai pentru consolidarea prestigiului său în faţa lumii lui săteşti. rebreanu, r. i, 192. Pirogravura şi ţesăturile săteşti erau principalele mărfuri ale prăvăliei, camil petrescu, p. 331. Se lipiseră şi de mine cuvinte de altă rezonanţă decît cele săteşti, neologisme, vlasiu, d. 173. în mormintele cimitirului sătesc odihneau rlndurile de muncitori ai acelui pămînt dunărean, şadoveanu, o. xviii, 513. Primele obştii săteşti care au îmbrăcat o formă cooperatistă datează din 1900. enc. agr. iv, 231, cf. scriban, d. Scenele... săteşti din ,,Niculăifă Minciună“... reprezintă unul din c.îştigurile cele mai sigure ale ariei narative a lui Brălescu-Voineşti. vianu, a. p. 200. Eram încă acasă, în cursul acelui an de şcoală sătească fără spor. blaga, h. 47. O linişte sătească plutea peste tot. preda, i. 117. / se refăcu în minte imaginea, aceea rotundă, plină de vigoare, a lumii săteşti. r. popovici, se. 259. în calitate de director general al şcolilor ... se va preocupa de dezvoltarea învăţămîn-tului sătesc, ist. lit. rom. ii, 759. Deşi comunitatea sătească era formată din familii diferite, ... se păstrase totuşi. . . tradiţia despre comunitatea de sînge. panai-tescu, o. ţ. 10. Obştea bazată pe legături de rudenie . . . devine obştea sătească sau de vecinătate, h. daicoviciu, | d. 33. A contribuit la crearea unor... asociaţii sportive, şcoli, case culturale şi biblioteci săteşti, contemp. 1969, nr. 1 178, 2/4, cf. alr sn i h 5. — Pl.; săteşti. — Şi: (regional) săitesc, -eâscă adj. alr sn i h 5/310. — Sat -f suf. -esc. SĂTfiŞTE adv. (învechit) Ca la sat (I 1). Cf. lb, I. GOLESCU, C., DDRF. — Sat + suf. -eşte. SĂTÎC s. 11. (Pxegional) Sătuleţ (Podu Dîmboviţei — Cîmpulung). Cf. cv 1950, nr. 3, 36. — Pl.: sătice. — Sat + suf. -ic. SĂTICEÂN s. n. (Regional) Sătuleţ. Cf. scriban, d. — Pl.: sâticene. — Sat + suf. -icean. S ATI CEL s. n. (învechit şi regional) Sătuleţ. Pentru aceea nime de seminţiia noastrî să n-aibă a să amesteca nice a învălui aceaste 2 sătceale Berindeeştii şi Săbăoanii (a. 1618). iorga, s. d. xi, 89. Ne-au făcut multu bine altor sătceale ce am avut şi le-au scăclzut din cislă (a. 1638). id. ib. xvi, 417. Duceţi-vă în cel sătcel carele iaste înaintea voastră, n. test. (1648), 26v/32, cf. budai-deleanu, lex., lb, polîzu, lm, gheţie, r. m., barcianu, jahresber. viii, 127, alexi, w., tdrg, cade. Coală d’hirtiă lua Şi pe'loc că îmi scria Volnicii Pe la zapcii, Băvăşele-N săticele. teodorescu, p. p. 601. — Pl.: săticele. — Şi: sătcel s. n. — Sat -f suf. -icel. SĂTÎLĂ s. f. v. sădilăi. SATIRÎ vb. IV v. sictiri. SĂTIŞCĂ s. f. v. sitişcă. SĂTIŞOR s. n Diminutiv al lui s a t (I 1); sătuleţ, sătuc, (rar) sătulean, (învechit şi regional) săticel, sătucean, sătucel, (regional) săteac, sătic, săticean, 2319 SĂTMĂREAN - 238 - SĂTUL sătuţ. La poalele muntelui . . . era un sătişor care se alcătuia din vio douăzeci de casc. conv. lit. xi, 100, cf. ddrf, cade. Urcară din rtpa bălţii pe lingă pădure, lăsind in urmă bordeiele săliţorului sub fumuri uşoare. sadoveanu, o. xiii, 615, cf. scriban, d. De dimineaţă vizităm templul de la Karnalc: un sătişor la trei kilometri. ralea, s. t. i, 254. în toc să ducă hăului avuţia lui, puhoaiele au smuls casele unui sal din sus, un sătişor înconjurat de sălcii, camilar, c. p. 54. Prin verde ogor, Ungă sătişoare-N răsărit de soare, teodo-rescu, p. i>. 65. într-acest sătişor au sosit cam de cătră sară şi au fost nevoit să-şi caute aici un aciuaş peste noapte, sbiera, p. 217. — PI.: sătişoare. — Sat -(- suf. -işcr. 1 SAtMĂREAIV, -Ă s. in. şi f., adj. I. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a oraşului Satu Mare sau este originară de acolo; (la pi.) locuitorii oraşului Satu Mare. 2. Adj. Care aparţine oraşului Satu Mare sau sătmărenilor (1), privitor la Satu Mare sau la sătmăreni, originar din Satu Ma're. Publicului sătmărean... i se pune astfel la înde mină încă un mijloc de educare. t decembrie 1968, 80. Montarea sătmăreană a piesei. . . descoperă frumuseţea şi incandescenţa polemicii intelectuale. ib. martie 1969, 81. — PI.: sătmăreni, -e. — Sătmar (n. pr.) + suf. -ean. SĂTMĂREĂNCĂ s. f. Femeie care face parte din populaţia de bază a oraşului Satu Mare sau este originară de acolo. — PI.: sătmărence. — Sătmărean + suf. -că. SĂTNIC s. m. (învechit, rar) Sutaş, centurion. V. s o t n i c. Cu aceastea să vă inveaţe voi şi cel sătnic ce mearse cătră Isus cu credinţă, coresi, ev. 225, cf. DHLR II, 529, PAPAHAGI, C. L., SFC I, 242. — PI.: sătnici. — Din slavonul ctitlhhk-k. SĂTOR vb. I v. sătura. SĂTtJC s. n. Diminutiv al lui sat (I 1); sătuleţ, sătişor, (rar) sătulean, (învechit şi regional) săticel, sătucean, sătucel, (regional) i săteac, sătic, săticean, sătuţ. Cf. i. golescu, c., polizu. O clipă se vede dea-supra-i sătucul risipii pe poalele Palmeşului. vlahuţX, s. a. iii, 322, cf. ddrf, tdrg, resmeriţă, d. Să fi rămas în sătucul acela... cu cîntec de cristei în dimineţile cu cer cristalin, c. petrescu, s. 8, cf. şXineanu, d. u., cade. într-o zi. . ., se abătu în sătucul oropsii un strein, voiculescu, p. i, 218. Mi-e gîndul la sătucul în codru aşezat, pillat, p. 331, cf. scriban, d. S-au învrednicit să biruie toate vrăjmăşiile ,şi să-şi dureze sătucul lor cel nou şi chipeş, v. rom. februarie 1954, 13. O agricultură săracă se întindea prin rîpi, pe delu-şoare, în marginile sătucurilor acoperite cu sluh şi paie. camilar, c. p. 97. A fost. . . trimis într-un sătuc din Dobrogea. t. popovici, s. 50. Şi cirez iera două-n sălucu nostru, graiul, i, 220. Şî la mă-sa o-nlurnat Cînd în sătuc s-o băgat. t. papahaoi, m. 122. — PI.: sătuce şi sătucuri. — Sat + suf. -uc. SĂTUCEĂN s. n. (învechit şi regional) Sătuleţ. M-am născut într-un sătucean. brezoianu, î. 5/5. Şi cîle [cîntece] nu s-află vechi la sătucene în gura feţilor, nevestilor şi a flăcăiendrilor pînăa nu hi răcruţi! ji-pescu, o. 89. în dreapta monăslirei se ridicau dealuri cu păduri, grădini, vii, sătucene cu căsuţe albe. emi-nescu, n. 94. Ei se mulţumiră a le rămînea oasele în sătuceanul în care se născuseră, ispirescu, l. 106. La jumătatea drumului între Agapia cu maicile şi Bălţă-leştii cu băile, este un sătucean fericit. sXm. ii, 6. Peste cîteva ceasuri, el gîfiia în durerile agoniei pe palul improvizat din sătuceanul Astakovo. iorga, p. a. ii, 36, cf. PASctr, s. 304, cade. — PI.: sătucene. — Sătuc -j- suf. -ean. SĂTUCUL s. n. (învechit şi regional) Sătuleţ. Cf. budai-deleanu, lex., i. golescu, c. Preotul Muşat, dintr-un sătucel, se dusese la o moară, ispirescu, ap. CADE. ; , „ — PI.: sătucele. — Sătuc + suf. -el. * SĂTÎIL, -A adj. 1. (Despre fiinţe) Care şi-a potolit pe deplin foamea sau setea, care s-a săturat (1); îndestulat, săturat (1), mincat2 (2), (popular) ospătat2, (învechit şi regional) saţiat, (regional) omiat. Să ţinea sătul cu hrana verdeaţelor, fără nice o hertură, nice pită. dosoftei, v. s. decembrie 206v/25. Cu adevărat mare nesimţire iaste a socoti pre înşăne întru o foamete desăvîrşit a fi sălui şi întru nenorociri a fi fericiţi, biblia (1688), [prefaţă] 3/35. Băcăliile sta vărsate pe uliţă, de era sătui şi copiii, neculce, l. 220. Nici de mîncare nu era sătul şi de băutură (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 361/9, cf. anon. car., lex. mars. 244. Fiarele pămîntului vor fi sătule (a. 1799). gcr ii, 164/25, cf. budai-deleanu, lex., lb, i. golescu, c. însă pîn-a fi sălui Deodată uşa sună. asachi, f. 18/13, cf. 19/10, valian, v., polizu. Ţăranul nostru... zice că fără de mămăligă nu se poate ţine sătul. i. ionescu, ap. cade. Boierul ăsta e păianjinul sătul... Tot slrigînfţ că nu-i destul, hasdeu, r. v. 65. Vine profumul de mititei: e o senzaţie neplăcută pentru cine c sătul, caragiale, o. i, 280. Agale se scobofdu '.pe tapşan vilele greoaie şi sătule, vlahuţa, o. a. i, 121, cf. ddrf, philippide, p. 17. De mori sătul, ori mări flămînd, Tot una e! coşbUc, p. i, 149, cf. ii, 297, barcianC, alexi, w., tdrg. [Musculiţa] ieşise sătulă din biserică. gÎrleanu, l. 22. Eram sătui. Ne scularăm de la masă. hogaş, dr. i, 47, cf. pascu, s. 280, resmeriţX, d., şXineanu, d. u., cade. Un monstru, un balaur ... Ce-nghite fără milă... Şi tot nu-i mai ajunge, tot nu mai e sătul, topîrceanu, o. a. i, 158. în privirea dilatată de tortura foamei, se perindau, ciudat şi spasmodic, numai oameni sălui. c. petrescu, c. v. 118. Un copan de pui ciugulit numai de cine $lie ce odraslă sătulă, a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 129., Am muncit şi sălui şi flămînzi, şi pe vreme bună şi pe vreme rea. cocea, s. i, 17. Orişicît se-ndoapă, nu-i chip să-l vezi sătul, lesnea, vers. 6. Voi alîta ştiţi: să mîncaţi... Mărioara, sătulă, îl stropi pe Traian cu lapte, dan, u. 55, cf. scriban, d. Sătul de ghindă... Se-ntinse porcul ea un domn. abghezi, s. v, 224. Eşti sătul şi nu-ţi place nici pîinea. cXlinescu, o. i, 58. Cea mai mare mulţumire a noastră era să ne întoarcem seara cu gîştele sătule, blaga, h. 16. Orice om sătul e darnic, ralea, s. t. i, 279. Răsăritul ne află sătui, adormiţi, stancu, d. 446. Sătui sîntem, barba ne-am dat-o jost provizii avem■ pas, l. i, 65, cf. 124. Mustaţa... groasă şl. îndesată ca burta vrăbioiului sătul, tudoran, p. 69. Uliul, frînt de foame piere, Altul e. sătul de miere. isac, o. 95. Sătul, se fudulea privindu-i cum se încaieră pentru ciozvirta rămasă, barbu, g. 252. Ciobanii... Pe-aici se-mprăştiară cu turmele sătule, horea, p. 107. Lupul se comporta ca un predicator sătul şi mieros. ist. lit. rom. ii, 324. Ăl făt, Logofăt, Negru ca tăciunele Şi sătul ca cîinele. marian, sa. 279. îngreunat de sătul... îl apucă o toropeală de somn. plopşor, c. 47. Bine-mi pare că-s sătul, Fost-am şi flămînd destul. bîrlea, l. p. m. ii, 278, cf. alr i 780/26, 40, 51, 69, alr ii 4 059/95. Daţă eşti poftii la vreo masă, Pleacă sătul de-acasă. pann, ap. cade. Şi lupul sătul, şi mielul întreg, nu se poate, zanne, v. i, 512. Musca sătulă nu prea muşcă tare. id. ib. 561. îi sătul de dulce, vrea şi amar cîteddată, se spune despre cei care s-au săturat cu binele iţi. ib. iii, 441. Şi sătul şi cu punga plină nu se poate. id. ib. iv, 113. Ăl sătul gîndeşte că nu mai flămtnzeşle. id. ib. Sătul ca şoarecele .în biserică, se spune 2327 SĂTUL - 239 - SĂTULEŢ despre cel înfometat, id. ib. 114. <0> L o c. adv. (învechit şi regional) Pină la (sau din) sătul = pe . săturate, y. sătura (1). Mimare tremease lor pâră la sătul. psalt. 157. Cine jeluiăşte să mărdnce pină la sătul, coresi, ev. 401, cf. id. ps. 210/13. Min-cară şi băură din sătul, vissarion, b. 307. (Regional) Pe sătule = a) cu stomacul plin; după masă. Nu mă lua pe sătule, că nu sini bun de nimic, udrescu, gl. ; b) pe săturate, v. sătura (1). id. ib. 0> Loc. v b. (Regional) A da de sătul = a) a se sătura (1). udrescu, gl. ; b) a ajunge la o situaţie bună, prosperă. A dat şi el o dată de sătul şi acuma, na, i-a ieşit pe nas. id. ib. <£• (Substantivat, m.; cumulează adesea şi ideea de îmbuibare) Iară bogaţii şi sătuii nu au a intra pre iuşor intru ea [împărăţia cerului). coresi, ev. 365. Vai de voi, sătuilor, că veţi flămtnzi. n. test. (1648), 74v/10. Lacomul, şi sătulul, flămind este. cantemir, ist. 45. Cei sătui de plini s-au lipsit (a. 1784). ap. tdrg. Sătulul nu crede celui flămind. negruzzi, s. i, 248, cf. baronzi, l. 61, cahagiale, o. \i, 82, ddrf, şăineanu2. Ştiu eu bine că sătulul nu crede flămindului. vissarion, b. 100. Cînd o ctezut sătulul flămindului? t iunie 1964, 21. Crăciunul e al sătulului, zanne, p. iv, 114. -4» (învechit; substantivat, n.) Belşug, abundenţă (de mîucare). Adăpa-se-vor de sătulul caseei tale. psalt. hcjr. 30v/3, cf. sfc i, 216. + (Rar) Săturat (1); bogat (în anumiţi componenţi) (pină la limita maximă). Vinarsul este sătul de camfor, cînd, după un pătrar de ceas, vede cineva că a mai remas încă grunji pe fundul vasului, man. sănXt. 116/11. Pămîntul era sătul de ploi; din iarba măruntă, apa ţişnea. c. petrescu, s. 36. [Apa] trece, ca să lase după ea. . . un pămînt sătul şi bun de rod. a. m. zamfi-REScti, sf. m. n. i, 117. -O (Prin lărgirea sensului) Soseşte vîntul printre ziduri, sătul de flori de cîrhp. anghel, î. g. 45. + P. ext. (Rar; despre recipiente) Care este plin pînă la refuz; arhiplin. Grăunţele veneau trierate gata, in saci sătui. agîrbiceanu, p. m. 72. 2. F i g. (Despre oameni; adesea urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Care este (pe deplin) mulţumit (I), satisfăcut. Cu bogăţia şi cu prea înmulţirea darurilor... sătui să-i facă pre ceia ce nu se satură, coresi, ev. 398. Aceia vor fi îndulciţi şi sătui de dragostea lui _D[u]m(n J[e]zău (a. 1661). gcr i, 181/38. Iară părinţii i-au fostu-i prostaci, ţîindu-să sără-ceaşte, cu al său fiind sătuli, dosoftei, v. s. decembrie 208v/2. Ce s-au făcut dar trupul acela care a fost sătul de atîta cinste şi bunătate? (a. 1746). ap. tdrg. Era obosită de emoţiune, dar nu sătulă de a privi, eminescu, p. l. 84, cf. resmeriţX, d. Bel a trăise numai pentru el... sănătos şi tînăr, sătul şi domn. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 18, cf. 78. Să se bucure de toate bunurile, sătui şi fără grijă. c. petrescu, c. v. 58. Aude şi nu e sătul de ce aude. stancu, d. 122. Tare veselă e viaţa... Cu mîndruţa-mbrăţişal Şi sătul de sărutat, folc. moLd. ii, 325. 3. F i g. (Despre oameni; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Care a ajuns la o stare sufletească de suprasaturaţie, de plictiseală, de oboseală, de dezgust, de silă etc. (faţă de ceva sau de cineva); (astăzi rar) săturat (2). Duca Vodă domnind în Ţara Muntenească, era muntenii acum sătui de dînsul, ci începuse a se cerca... Şerban logofătul. n. costin, let. ii, 16/32. Grigore Vodă, sătul de binele nemţilor..., au făcut pace. muşte, let. iii, 9/10. Crede-mă că sînt sătui pînă piste urechi de străinătate. kogălniceanu, s. 135. Sătul şi ostenit de lume se trase la moşia lui. mag. ist. i, 204/6. Cînd cineva atît amar de vreme n-a mincat decît pui, pare-mi-se că are dreptate a fi sătul de ei. negruzzi, s. i, 220. D-acesle vorbe noi sîntem mai mult decît sătui; noi cerem, fapte. ap. ghica, a. 766. Sătul de mari nimicuri ce ne dau fericirea... Aş trece neştiut, alexandrescu, m. 113, cf. bolintineanu, o. 133. [Slujitorul] sătul de a face mereu de pomană meseria, ticăloasă de martor I mincinos, îşi ceru seama, odobescu, s. iii, 44, cf. 206. Sint sătul de-aşa viaţă... Mizeria aceasta, proza asta e amară, eminescu, o. i, 155. Moşneagul, sătul şi el de-atita singurătate .. ., işi ia traista-n băţ. creangX, 0. 40, Eu mă călătoresc înapoi, spre casă, . . . sătul de frumuseţile naturii, ale cărei farmece nu le pot pricepe. caragiai.e, o. vii, 143. în cele mai de pe urmă, sătulă de osteneală, ajunse la nişte palaturi. ispirescu, ap. cade. Publicul e sătul de lucruri ordinare, vla-huţă, s. A. ii, 381. Popoarele, sătule de apăsarea claselor îmbogăţite. . ,,tot mai tare duc lupta, bacalbaşa, s. a. ii, 31, cf. i, 257. De tine, doamnă, e moşia mea-nchi-nată. . . De-o aşa călăuzire ţara noastră e sătulă, da-vila, v. v. 154, Cf. alexi, w. Ţara, sătulă de dînsul, îl lăsă a fi bătut de un vînlură-lume grec. iorga, c. 1. i, 39. Sătul de-avinlul van, de visul mic, îmi voi ciopli statuie din nimic. al. phii.ippide, a. 93, cf. 112, resmeriţX, d. Sătui de spiritul străin in literatura românească, au creai o noutate. ibrXileanu, în plr ii, 115. Cam sătul de la un timp de savantlicuri, simţeam nevoia să petrec, m. i. caragiale, c. 115, cf. şXineanu, d. u., cade. Trebuie să fie sătul de asemenea epistole, c. petrescu, c. v. 54. Sînt sătul de zgomotul oraşelor mari. brXescu, o. a. i, 12. Era sătulă de viaţa ei. a. m. zamfirescu, m. D. i, 119. Sint sătul de suferinţe, vissarion, b. 108. Sătui de zarvă, ne-amdepărtat spre fundul văii. voicuLEScUj p. ii, 76. Sătul de mine însumi, priveam... La masca de femeie pe faţa ta de fată. pillat, p. 35. Stăm uneori lungit pe pat,... obosit, sătul de studiu. dan, u. 238, cf. scriban, d. Corul nu-i păru prea mult melodios Slăpînului:.. Sătul şi el de muzică. ârghezi, s. v, 130. Sint sătulă de atîta filozofie, zise ea. cXlinescu, o. i, 71, cf. n, 237. Sătul de atîta vis, ca să cîştige echilibru,... intră în realitatea cea med realitate, ralea, s. t. i, 68. Copiii sătui de joacă... se repezeau spre focuri, stancu, ş. 328. Popoarele sătule de războiul rece ... doresc, mai mult ca orice, să se renunţe la aşa-numita politică de forţă. scÎnteia, 1953, nr. 2 838. Ai clipe în care eşti sătul de mine. vinea, l. ii, 99. Lumea e sătulă de necinste şi de minciună. h. lovinescu, t. 337. întoarse capul..., sătulă parcă de ceeă ce vedea, preda, r. 68, cf. id. m. 42. Unii dintre călători o luaseră pe jos, sătui să tot aştepte. barbu, g. 152. Sătul de ea [de militărie], fuge din regiment. ist. lit. rom. ii, 668. Sătui de tot cit aţi cuprins, Senlenţii, idoli, introspecţii, Staţi ezitanţi la intersecţii. vulpescu, p. 139, cf. 84. Sînt sătul de cronici, de interpretări. cinema, 1969, nr. 6, 13, cf. şez. iii, 69. Sătul ca de mere ac're. zanne, p. rv, 114. <0> (Prin lărgirea sensului şi f i g.) Veacul cel crîncen atunci, de războaie sătul, va fi pacinic. coşbug, ae. 18. Lampa sătulă de veghere îşi pîlpiie-n feştilă lumina, iosif, v. 147. Erau vagoane vechi, jerpelite, sătule de atîta alergătură. agîrbiceanu, s. p. 175. Războiul E sătul, jebeleanu, s. h. 17. Lumina asta... O redau plantele sătule de oară. isanos, ţ. l. 30. — Pl.: sătui, -le şi (învechit, m.) sătuli. — Lat. satullus. SĂTULĂ vb. I v. sătura. SĂTULEÂN s. n; (Rar) Sătuleţ. Nu departe de hotar se vedea un sătulean înecat în fumul ce ieşea de prin ursoaice, gane, n. i, 218, cf. ddrf, tdrg, cade. — Pl.: sălulene. — Sat + suf. -ulean. SĂTULEŢ s. n. Diminutiv al lui s a t (I 1) ;sătişor sătuc, (rar) sătulean, (învechit şi regional) săticel, sătucean, sătucel, (regional) săteac, sătic, săticean, sătuţ. îndulciră natura cea sălbatecă a colibilor şi sătuleţelor din Alena, pleşoianu, t. iv, 22/24, cf. i. golescu, c. Ajunse seara intr-un sătuleţ unde se adăposti. bXl-cEsctr, m. v. 222, cf. polizu. Calea este mult monotonă ... neîntîmpinind în această distanţă decît vreo două sătuleţe, pelimon, i. 140/6. Aşa vînt straşnic, aşa valuri mari de mult nu se pomeniseră la Caterlez, să- 2330 SĂTURA - 240 - SĂTURA I lulef la gura San-Giorgiu a Dunărei, contemporanul, iv, 41, cf. ddrf. în.lumea asta stnţ mai multe Lechinţe. A mea a fost uri sătuleţ nenorocit, rebreanu, i. 263. El se odihneşte acum in pămintul darnic şi iertător al unui sătuleţ, i. botez, b. i, 67. Se oprise ca să privească o clipă farul cel .vechi, de pe cînd Kiustenge era un sătuleţ turcesc, sadoveanu, o. xii, 691, cf. iordan, t. 30, scriban, d. O curiozitate dureroasă îl ingîndura: ce-o să facă Andrei, singur, acolo, intr-un sătuleţ de pustă. t. popovici, s. 129. (Prin lărgirea sensului) Cu faţa îmbujorată de plăcere, prîşlea Bucur se adresă sătuleţului muştelor aurii: — Voi nu ţineţi repausul duminical? sadoveanu, o. xviii, 514. ■— PI.: sătuleţe. — Sat + suf. -uleţ. SĂTURA vb. I. 1. R e f 1. şi t r a n z. A(-şi) potoli pe deplin foamea sau setea, a mînca sau a bea ori a da să mănînce sau să bea suficient, â (se) hrăni suficient; a (se) îndestula, (regional) a (se) săţui. Mînca-vor... şi sătura-să-voriu. psalt. Htm. 18r/10, cf. 31v/13. Aruncă spre Domnul grija ia şi el te va sătura (h răni h). psalt. 106. Ei împărţiră-se a mânca e, se nu se săturare, ctrti-vor, ib. 113. Mîncară şi se săturară foarte, ib. 157, cf. 314. Mînca-veţi şi nu vă veţi sătura (a. 1560). gcr i, 5/11. Mîncară toţi şi se săturară. coresi, tetr. .32. Flămîti zii sătoraţi-i (a. 1600); ctrv. b. bĂtR. ii, o0/15. în toate zile sătura săracii, varlâam, c. 387, cf. n. test. (1648), l9r/24. Hrislos au săturat cu cinci pile cinci mii de oamehi. cheia în. '17176, cf. 37r/9. Şi mîncă îacov şi să sătură. biblia (1688), ap. gcr i, 282/10, cf. anon. car. Dă hrană celor flămînzi şi satură toată jivina (a. 1785). gcr ii, 148/30, cf. 248/19, budai-deleanu, lex. Că satura şi hră[n]esc Pe corbii ce-i păgubesc Iar nu dau la cei' lipsiţi, mumuleanu, ap. gcr ii,"248/19. Ăista-i Flămînzilă. . . nu-l mai poale sătura nici pămintul, creangă, p.' 241. După ce s* au săturat ei bine, au pornii la vînat. id. o. 166. După ce mincă şi se sătură, se puse la vorbă cu unchiaşut.- ispirescu, l. 101, cf. 23. îmi place să m& satur bine. iosif, v. 38. Ce masă înfricoşată!. . . Nu se mai puteau sătura. BrXtescu-voineşti, p. 61. Avea vreo cinci-şase boi. îi sătura, îi scărpina pe bărbie, ii mingii a. agîrbiceanu, s. p. 14. Să-mi iau şi eu măcar niţel porumb.. . să-mi satur copilaşii. rebreanu, r. ii, 67. Mîncau de se săturau. I. botez, b. 1, 33. Mi-au venit in cap copiii tăi. .. I-ai săturat vreodată? şahi A, n. 32. Bea tu şi satură-te. voiculescu, p. 1, 200. De ochii cuscrilor nu satur eu golanii din nouă sale. dan, u. 60. Despre un om lacom, care iriă-nîrică mult şi nu se mai satură, se spune sac fără fund. iordan,' stil. 221. Măhincă toată ziua şi nu se mai satură ! calinescu, o. i, 50. Mîncară în grabă . .. pînă se săturară, stancu, ş. 51, cf. id. m. i. 184. Copiii săraci, care nu s-au săturat Niciodată, isac, o. 137. După ce se- săturară, se ridicară tăcuţi, i. popovici, se. 221. Eu iubesc păsările .-,, cind îşi satură puii, ori cînd i-nvaţă să zboare, horea, c. 128: Eu murgu l-am dezlegat, Bine că l-am săturat, jarnîk— bîrseanu, d. 341. Gala-i cina, sărac mare? — Gata, Gala.. ., Cîn nu ne-om sătula Lu Dumnedzău Ae-om ruga. T. papa-hagi, m. 79. Mă saturez, alr i 780/159, cf. 780/269. Mă săturez. ib. 780/341, cf. 780/345. O turtă-am făcut Şi noi am mîncat Şi ne-am săturat, balade, i, 450. Na, bea apă dă le satură! o. bîrlea, a. p. ii, 111, cf. 1, 288. N-are,.. Nici viţelul cu ce-l sătura, folc. mold. 1, 197. Dacă nu le saturi mîncind, dar lingînd niciodată, se zice cind cineva se lasă de o treabă mai importantă şi mai bănoasă ca să se apuce de o alta, mai puţin importantă şi mai puţin bănoasă, zanne, p. iv, 115. Cine bea apă din pumni străini, nu se satură niciodată, id. ib. iii, 443. Bău mîncai, Bine mă saturai. id. ib. 615. Nu se mai satură Novac, se spune .celui care mănîncă mult. id. ib. vi, 236. L-o mai sătura ţăiina, se spune despre cei lacomi, id. ib. iv, 144. (Intranz.) Şi veţi mine# mîncînd şi veţi sătura şi veţi lăuda numele D[o]mnului. dosoftei, ap. gcr i, 264/29, cf. 264/12. (Cu determinări introduse prin prep. „cu“ sau, învechit şi popular, „din“, „dintru“, „de“, care arată felul hranei) Jăluia să se sature de fărîmele ce cădea den masa bogatului, n. test. (1648), 91v/2. Ei sînt ca şi Dumnezeu, ce se satură din nectar şi ambrozie, pleşoianu, t. iv, 7/20. Nu te saturi cu pline? Ce-ţi trebuia simîţi? delavrancea, h. t. 17. Mă întorc la mine-n sat, Să mă satur cu păsat, ar-ghezi, s. v, 84. Cu mîndra de-acum un an, Dinlr-un măr mă săturam, jarnîk— bîrseanu, d. 155. Şi tot frig voinicii mei Vn berbece şi opt miei ... Să se sature cu ei. balade, 11, 364, cf. 240. Cu vorba nu ne sălurăm. zanne, p. 11, 825. "O- Tranz, facţ. (Despre alimente) Cerşură şi vereră crăslei•, şi pare din ceriu-sătură ei. psalt. 221. Bucate ce nu să mistuiesc din pinlece, ce mai multu-i îngreuiadză [pe oameni] decilu-i satură, vahlaaij, c. 279. Stridiile nu era atîla de multe incit să-l sature, drăghici, r. 44/4. Bei apă multă după ele şi apa te umflă, te satură, t decembrie 1984, 18. Orice mîncare satură pă om, ca orice apă stinge pă foc (= să ne mulţumim cu ce avem), zanne, p. iii, 641. (A bs ol.) Vă plăcea [plinea] că era cu cartofi şi sătura, pas, z. 1, 137. <0> L o c. a d v. Pe săturatei pînă la. atingerea senzaţiei de saţietate (1); p. e x t, foarte mult, din belşug, din plin; (învechit şi regional) pînă la sătul, pînă din sătul, (învechit )în săturare, (regional) pe sătule (v, să t u 11). Lupul, jos, a jăcmănit pe săturate, voiculescu, p. 1, 167. Iapa. .. -s-a îmbătat turtă de momeala hoţului, care i-a dal o jumătate de noapte, pe .săturate, zahar înmuiat în spirtul ameţitor, id.' ib. ns 10. Zilele Crăciunului erau singurele zile de mîncare pe săturate. bogza, a. î. 324. Dormea pe săturate şi mînca pînă da afară din el. stancu, d. 475. Astăzi au să mănince carne pe săturate., pas, l. i, V73. Ea dădea lucruri pe săturate şi vin şi chiar şampanie, id. ib. 104. Măninc şi beau pe săturate, id. ib. 11, 9. De mult a simţii, nevoia să huzurească o dală mai mult decît trebuie, să doarmă pe săturate, vine a, l, .1, 92. .0. să mănţnci pe săturate, in fiecare zi. TţJDORÂN,' p. 545. ‘Iarnă dormea îplr-un bordei-, pe săluraţe. barbu,. g. 113. ^ T r a n ^.. (învechit) A satura (1). ŢiperigUl săturat de camfor se face turnînd un pahar măricel de alcool camforat în cele 7 uncii de ţiperig. man.^ sănăt. 91/10. 2. Refl. F i g. (Astăzi mai ales In construcţii negative; adesea urmat de determinări introduse prin prep. „de“, conj. „să“ etc.) A se simţi-sau a ajunge ;să se simtă (pe deplin) mulţumit (I), satisfăcut. Saturu-me căndu iveaşle-mi-se slava ta. psalt. 24. Cine lucrează Domnului satură-se den dumnezeieşlîie. cuvintele lui. coresi, ev. 25. Ş-oi sătura-mă-n sfînta sa slavă Cînd te-oi vedea-te fără zăbavă, dosoftei, ps. 48/19. Nu s-au săturat de bine şi de cinstea lui Şlefăniţă Vodă, ce au şezut şi au scris nişte cărţi viclene, neculce, ap. cade. [Cu] aceaste puţine învăţătur[i] veţ[i] putea să vă săturaţii] de lumina cunoştinţei. ANTiM., ap. gcr ii, 28/26. El se opreşte, . . . izbit de sonul cel drag al acelui glas ce nu se putea sătura de a-l asculta, heliade, I. b. 1, 20/20. Bobinson nu se sătura privind frumuseţea acestui ostrov, drăghici, r. 28/12, cf. 88/22. Nu se putea sătura d-a privi. bolintineanIJ, o; 429. Eu caut şi caut îh ochi ţi cereşti Şi-n veci nu mă saţdr. eminescu, o. iv, 66, cf. creangă, A. 75. Ar fi vrut s-o ia şi s-o ascunză ca pe o comoară. .. să se poată sătura privind-o. brătescu-voineşti, p. 308. Copiii nu se mai săturau să se uite la flăcări, agîrbiceanu, s. 282, cf. 445. Nu mă puteam sătura de privit: hogaş, dr. i, 104. O rugă să stea cîleva clipe, să se sature măcar privind-o. rebreanu, r. i, 184. Nu mă sătutam să admir fosforescenţa teatrală a zăpezii, cocea, s. i, II. îngîndnuse.mai sătura să se minuneze de iscusita făţărnicie şi vicleşug al popii, voiculescu, p. i, 253. Privesc, fără să se sature, larga.. ., cosmica rostogolire a apelor, bogza, c. o. 210. Âşază-te colo, pe coastă şi priveşte pînă le-i sătura, stancu, d. 370. Părea că nu Se-mai satură ascultîndu-i. vinea, l. î, 102. După ce-au intrat în curte, nu se putea destul sătura*.. de privit 2331 SÂTURÀ - Ui - SÂTURĂCIOS tot binele şi toate minunăţiile ce se afla grămădite aice. SBiEEA, p. 157. O T r a n z. Dă-mi-i mie dchii iiegri... nu privi cu ei tn laturi, Căci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o să mă mai saluri, eminescu, o. f, 155. Te sătura mărefia de ocean încremenit a piscurilor tălă-zuile. voiculescu, p. i, 101. + Trânz. (Complementul indică dorinţe, poriţiri etc.) A satisface (1). De vreme ce-şi caută moartea prin mijlocul furltinelor ca să-şi sature lăcomia negoţului... pleşoiaNtj, t. II, 76/2. Să Incongiure ioată lumea, ca să-şi'sature nestîm-păratul duh. drăghici, r. 29/17. Cu ce mi sătiir a lăcomia acestor cete de păgîni ?.., — Cu averile' voastre. negruzzi, s. i, 140. Păgînii ştiu numai lăcomia să şi-o sature, şadoveanu, o. v, 671. Pămîntul l-ar frige pe tavă, Să-şi sature visul nătîng. Frunză, z. 15. 3. Refl. F i g. (De obicei urmat de deterrninări introduse prin prep. „de“ sau, rar, „cu“, ori de conj, ,;să“) A ajunge la o stare- sufletească de suprasaturaţie, de plictiseală, de oboseală, de dezgust, de silă etc. (faţă de ceya sau de cineva), a ajunge să nu mai poată suporta (ceva sau pe cineva); (familiar) a se sastisi (2). M-am săturat de bătrîneţe. negruzzi, s. i, 91. Ne^am săturat de aristocraţie! Voim egalitate şi libertate, ghica, c. e. i, 172. Mă săturasem de trai rău. id. s. 25. Poporul şi copilul eu- atlt mai iute se satură de un lucru:r..- cu cil mai piuit li plăcuse, hasdeu, i. c. i, 87i M-am săturat de carte, alecsandri, t, i> 173. Cînd te-i sătura de stmjit pene, vei pisa malai. creangă, o. 4. M-am săturat de alîtea primejdii ale călătoriilor, caragiale, o. ii, 222. M-am săturat îmi pare De-a eurăţi întruna, la vase. macedonski, o. ii; 81. De toate pdrc-aş ajunge să mă satur cu vremea; numai de gîndit. .. în veci nu m-aş sătura, vlahuţă, s. a. îl, 284. Răspunderea pe care şi-o ia ducînd pe Ana într-o lume de care el se va sătura peste cîleva luni. id. ib. iii, 146. M-ăm săturat de neizbîndă. adam, s. 194. M-am săturat de zarvă, anghel—i6sîf, c. m. i, 125. Poale s-a săturat văzîndu-l mereu ameţit de băutură. agîrbiceanu, s. 519, Se cam săturase să le vadă pe toate la fel. gÎri.eanu, L. 48. Ne-am săturat de vechiul nostru vis.-, al. philippide, ă. 5. Omenirea... s-a săturat brusc de atîta tihnă şi mitlţumire. in plr ii, 333. Să te saturi de' viaţa Şi dulceaţa traiului patriarhal, topîr-ceanu, p. o. 25. Scuză-mă. Plec acasă. M-am săturat. camil petrescu, p. 183. Ne săturasem să trăim cu o bolnavă în casă. a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 41. S-a săturat cu' viaţa de slujbaş, .cocea, s. i, 172. Ne-am săturat de chinuri, voiculescu, p. i, 5. M-am săturat de deşertăciuni şi de răle. şadoveanu, o. vii, 360. S-a săturat lumea de el. pas, l. i, 179, M-am săturat să-mi număr anii Ca un călugăr negrele mătănii, beniuc, v. 134. Aştepţi pentru că nu poţi renunţa la mine. Nu te-ai săturat încă. vinea, l. ii, 52. M-am săturat de minciuni, h. lovinescu, t. .193. Pesemne vrea să şe sftrşească, s-a săturat de trai’:tudoran, .p, 99, A săpat mai multe zile pînă a dat de apă - ■ ■ Ha! Al dracului, că începusem să mă salur! preda, î. 158. S-a săturat de multele rugăciuni. Îsac, o. 137. M-am săturat de atîta staţ in caşă. barbu, ş. N. ii, 141. M-am săturat de ocări, de morală şi de trai .prost, t decembrie 1964, 23. Prinde doi cai... să-i încalecăm şi să ajungem mai repede la Dunăre, că m-am săturat, bănu'lescu, i. 93. 4 găsit. . . drumul, darel s-a săturat să-t facă de unul singur, cinema, 1969, nr.'3, 19. Şi eu mult m-am săturat A trăi tot depărtat, alecsandri, p. p. 252. Să trăiască cui i bine, Doar se satură de lume! jarnîk—bîrseanu d. 223.. S-a. săiural acuma de toate. şez. iii, 114. Să satură copiii d’e jucat cu brişt’ele. o. bîrlea, a. p. i, 126. De război m-am săturat, folc. mold. ii, 175. (Refl. recipr.) Mai tîrziu se vor sătura, poate, umil de altul, dar decepţii nu pot avea niciodată, teodoreanu, m. iii, 68. (Tranz. fâc t.) Nu-l mai satură Dumnezeu de moşii, rebreanu, r. i, ,146. Vă satur eu acuşica de revoluţie, id. ib. ii, 273. I-am dat pe spinare, i-am dat pînă l7am săturat, -stancu, m. i. 207. Nu ştiu ce să fac cu Nilă, că îmi vine să-i dau cîţiva pumni după ceafă şi sâ-l salur. preda, m. 222. Te satur eu de bine, dacă-i pe aşa! lXncrănjan, c. iii, 102. Peste spate mi-o broi Pin’ ce-i face pelea neagră Şi-o satură de spovadă. marian, sa. 54. Na ! Să te satur eu de cerut! şez. i, 258. Să-i pun mîna in chică, Să-l satur de ibovnică, hodoş, p. p. 166. <0- Expir. A se sătura (de ceva sau de cineva) ca de mere acre (sau pădureţe) sau a se sătura pînă in gît — , a se sătura (3) în cel mai înalt grad. M-am săturat de dînsul ca de mere acre. alecsandri, t. 366. Să tacă, că m-am săturat de mojică ca de mere pădureţe, id. ib. 412. Mjam săturat de ei ca de nţere pădureţe, creangă, o. 200. M-am săturat pină-n gît de mucegaiul de babă. id. ib. 284. M-am să-' turat pînă-n gît de viaţa *pe care o duc aici., vlahuţă, ap, cade.: M-am săturat pînă în gît de . toate ifosele ei. stancu, r. a. iv, 15. (CU parafrazarea expresiei) Mi-e pînă peste gît de tine, m-am săturat, preda, r. 216. (învechit) A se sătura de viaţă sau (regional, ironic) a sc sătura de toate = a muri1 (1). Cînd amu băţrîn era şi se sătură de viaţă. . .. lingă oaminii său {sic f] puse-se. po 82/23. Bietul bolnav, în cele din urmă, a scăpat de chinuri?. ., a marii, a răposat, s-a prăpădit, . . : s-a săturat acum de toate, candrea, f. 219. (Rar) A se sătura cu binele = a i se urî cu binele, ( v. U r î. Nu ştie ce scoate pe gură. S-o săturat cu binele. t. popovici, se. 27. — Prez.' ind. : sătiir şi (régional) saturez, săturez. — Şi.: (învechit) sătorâ, (regional) sătulă vb. I. — Lat. saturare. SATURARE s. f. Acţiunea de a (se) s ă t u r a (,1) şi rezultatul ei, îndestulare, (rar) saturare (2) ; p.. e x t. belşug (de mîneare) ; îmbuibare; (învechit) săturătură. Vor veni ani de foamete după aceasta şi vor uita de săturarea ce va să fie în tot Eghipetul. biblia (1688), 31V53, cf. budai-deleanu, lex., drlu, lb, i. golescu, c. Mieluşoru!. . . ţi-l gă-teşte-n astă-seară, spre cumplită săturare. conachi, p. 262, cf. polizu, pontbriant, d., cihac, i, 243, ddrf, barcianu, alexi, w. N-au avut parte la nimic din bunurile pe: care le împrăştie' politica arivismului şi sălurării. iorga, p. - a. ii, 68, cf. resmeriţă, D; Voi face s-ai mîneare, Multe luni de săturare. pop,, ap. ' gcr ii, 302. L o c. adv. (învechit) în săturare = pe săturate, v. sătura (1). Şi veţi mînca în săiu-rare (a. 1650). gcr i, 193/33. Pomii vor da roada sa şi .veţi. mînca în săturare (sfirşitul sec. XVIT). mag. ist, iv, '236/11. + (învechit; concretizat; mai ales la pl.) Hrană (suficientă, din belşug). Şi vei da sătu-rări la ţarine şi dobitoacelor tale. biblia (1688), 134a/2. Şi paie şi saturări măgarilor noştri sînt şi pine şt vin iaste mie. ib. 1891/53, cf. 162/9. — Pl. : săturări. ■ — V. sătura. SĂTURAT, -Ă adj. li (Despre fiinţe) Care şi-a potolit pe deplin foamea sau setea, care s-a săturat , (1) ; îndestulat, sătul (1), mîncat2 (2), (popular) ospătat2,- (învechit şi regional) saţiat, (regional) omiat. Cf. lex. mars. 244; budài-deleanu, lex., drlu, polizu, pontbriant, d., cihac, i, 243, ddrf, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex. + (învechit) Saturat (1). Ca norul săturat, care se descarcă deodată, ap. tdrg 1371. 2. F i g. (Astăzi rar; despre oameni) Sătul (3). Cf. DDRF, RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DL, I)M, M. D. ENC., DEX. — Pl. : săturaţi, -le........ — V. sătura. SAtURACIÔS, -OAsA adj. (învechit; despre alimente) Săţios1 (1). Cf. I. GOLESCU, C., GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — Pl. : săturăcioşi, -oase. — Sătura + suf. -ăcios. 2334 săturXtoR - 242 - SĂTURĂT0R, -OARE adj. (învechit; despre alimente) Săţios1 (1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., I. OO-LESCU, C., POLIZU, PONTBRIANT, D., CIHAC, I, 243, BARCIANU, ALEXI, W., CADE. — PI.: săturători, -oare. ' — Sătura + sui. -Stor. SAtURAtÚRA s. f. (învechit) Săturare. Cf. polizu, cihac, i, 243. — PI.: săturături. — Sătura -f suf. -ătură. SÁTURÉLE s.n. pl. (într-o poezie populară) Sătuleţe, v. sătuleţ. Vei pleca pin săturele Şi să ceri, neico, cu jele. hodoş, p. p. 128. — Sat + suf. -mele. SĂTtJŢ s. n. (Transilv. şi prin Maram.) Sătuleţ. Un hom cu muierea sa... într-o iarnă grea veniră înlr-nn sătuţiu. bucavna, 62. Văzînd un sătuţ dinaintea taberii cei potrivnice, ce era preste apă, au aşezat tunurile într-însul. şincai, hr. ii, 211/24, cf. budai-deleanu, lex., lb, valían, v. Toate săluţele î$ bine şi sănătos construite, codru-drăguşanu, c. 32. Tatăl lui Tilu au fost un cîrpaci om de treabă întru un sătuţ Knetling, în prinţipatul Saxoniii. băjrac, t. 5/5, cf. polizu. într-un sătuţ trăia odată, demult, un lucrător de pămînt. f (1891), 366, cf. ddrf, baucianu, alexi, \v., tdro. Tot aşa tinjesc şi eu, Fără de sătuţul meu. jarnîk—bîr-seanu, d. 202. In cel săluţ de colea, O nevastă frumuşea, Toată noaptea nu durmea, Ce tot una se gîndea. bîrlea, l. p. m. i, 93. Numai tu m~ai măritat într-un sătuţ depărtat, folc. transilv. i, 209. — Pl.: sătuţe. — Sat + suf. -uf. SAŢIETATE s. f. v. saţietate. SĂŢI0S1, -OASĂ adj. 1. (Despre alimente) Care satură (1) repede şi bine, care ţine de saţ (v. s a ţ 1); nutritiv (1). hrănitor, substanţial, consistent, (învechit) săturăcios, săturător. Pita noastră săţioasă dă-ne noauo astăzi, coresi, ev. 561, cf. gcr i, 41/37. Bucate săţioase ţi-am gătal. cantemir, ap. ddrf, cf. anon. car., drlu, lb, i. golescu, c. Scriptura ne istoriseşte . . . de mană săfioasă ploală din ceriu. FM (1838), 1012/18. îşi făcu un vas măiestru şi trase săţiosul lapte. ib. (1839), 831/3, cf. PolIzu. Orezul este mult mai bun şi mai săţios decît orzul (a. 1878). ap. tdrg, cf. bărci AN U, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, PAMFILK, J. III, 94, resmeriţă, d., cade. Fructele d-acolo sînt dulci şi săţioase. vissarion, b. 109, cf. scriban, d. încuviinţează mîncări săţioase şi substanţiale, călinescu, C. o. 168. Pîinea caldă şi săţioasă, rachiul şi vinul le-a alungat tristeţea, stancu, m. i. 40. La copii le trebuie mineare săţioasă. il ianuarie 1960, 14. Merinde mai puţin săţioase. cinema, 1968, nr. 7, x. Am o pasăre neagră Pe-aceea s-o mineé, S-o strice De săţioasă, De măduoasă. marian, "d. 336. Ş-o adus nişte mîncări ca acelea: fripturi ... mă rog, tot mîncări de cele săfî-oase şi pofticioaseşez. viii, 74, cf. alr i 781/100, 170, 229, 590, 825. F i g. Voroava lungă... pînă mai pre urmă să arătă greţoasă şi săfioasă. cantemir, 1.1. i, 85, Românul încă pofteşte de aci înainte o hrană pentru inima şi mintea sa mai săţioasă (a. 1837). plr i, 63. ^ (Regional; despre oameni) Care se satură (1), care trebuie săturat. Oamenii iau şi ei iubitori, cu chibzuială de săţios, două putini de brînză. camil petrescu, u. n. 349, cf. alr i 781/880. + (învechit) îmbelşugat, bogat (în produse alimentare). Veste bună de pradă bişugoasă şi vînăloare săţioasă... să-ţi vestesc am vinii, cantemir, ist. 223. 2. F i g. (învechit şi regional) Îngîmfat; p. e x t. Ursuz, nesuferit. A conformat republica cu modul acela prin care spartanii, devenind liberi şi săţioşi de sine . . să se menţie foarte mult timp. aristia, plut. 148/28, cf. lexic reg. ii, 47, 53. — Pronunţat; -ţi-os. — Pl.: săţioşi, -oase. —, Saţiu + suf. -os. ' SĂŢldS2, -OAsA adj. (învechit şi regional) Setos, însetat. Frăluţul săţios Tot soarbe mereu şi înghiţeşte gros. BUDAI-DELEANU, t. v. 79, cf. 162, cihac, i, 253, alrm ii/i h 157. — Pronunţat: -ţi-os. — Pl.: săţioşi, -oase. — Şi: seţtâs, -oâsă adj. cihac, i, 253, alrm ii/i h 157. — Cf. sete. SAţuI vb. IV. Refl. şi tranz. (Prin Transilv. şi prin nordul Olt.) A (se) sătura (1). Cf. drlu. Voi, boi, să fif săţuiţ Pînă-m prînzu Sel micuţ, densusianu, ţ. h. 123. Nu să săţuie din puţin, alr i 782/837, cf. alr n/836. — Prez. ind.: si (ui. , — Saţ + suf. -ui. SĂU*, SA pron. pos., adj. pos. (în concurenţă cu lui, ei; pronumele este precedat de articolul „al“, „a“, „ai“, „ale“; adjectivul primeşte articolul numai cînd stă înaintea substantivului, cînd determină un substantiv nearticulat sau cînd, între substantiv şi adjectiv, au fost intercalate unul sau mai multe cuvinte). 1. Pron. pos. (înlocuieşte numele obiectului posedat de cel despre care se vorbeşte, înlocuind, totodată, şi numele acestuia) Să le Închidză [dobitoacele] cu ale sale. prav. 18. Francesco apucă mîna într-a sa. eminescu, p. l. 76. Iată ce zic, răspunse arătînd pe a sa [scrisoarea], id. ib. 88. Avea nevoie de un apartament, nu pentru că al său nu era bun, ci pentru că vroia unul central, preda, r. 33. + (La m. sg.; indică lucrurile personale, proprietatea, avutul, partea persoanei despre care se vorbeşte) Cristos al său tuturor împarte, daruri dînd tatălui, coresi, ev. 179. Cazacii vrînd să nu dea dobîndă, iar moldovenii [vrînd] şă scoaţă al său, tare război s-au făcut, ureche, let. i, 204/7. Şi l-au silii pe Ghica de le-au plătit 15 pungi de bani dintr-al său. şincai, hr. iii, 84/13. La ţară se cheamă şezătoare, şi se face mai mult noaptea, lucrînd fiecare al său. creangă, a. 63. + (La f. pl.; indica ocupaţia, îndeletnicirile, treburile, preocupările, păre-riie etc. persoanei despre care se vorbeşte, înlocuind, totodată, şi numele acestora) Însemnînd pre fieştecare ... are rînd nu numai de ale sate, ci şi de folosul a toată obştea, molnar, ret. 55/21. După aceasta împăratul îi lasă încurcaţi şi se duce la ale sale. creangă, p. 266. Fiul de boier nu era acasă, ci dus într-ale sale. ispi-rescu, L. 63. Aşa crede poporul şi dintre ale sale e greu a-l scoate, marian, na. 350. Nu-şi îngrijaşle singur d-ale sale. zanne, p. iv, 519. Profesorul şe socotea... prea mult scos din ale sale. blaga, h. 76. <0> Expr. A se ţine dc ale sale = a-şi vedea de treabă, v. vedea, Cf. dl. ^ (Indică pe soţul, respectiv pe soţia persoanei despre care se vorbeşte) Al său a murit! + (La m. 'pl.; indică familia, rudele, persoanele apropiate ale celui despre care se vorbeşte sau membrii grupului din care acesta face parte, înlocuind, totodată, şi numele acestora) Dzice Domnul alor săi să lucreadze. varlaam, c. 259. Moş Nichifor... lasă pe jupînul Slrul şi cu ai săi, cu lacrimile pe obraz, creangă, p. 117. îl jeliră ai săi, îl jeliră boierii, îl jeliră şi poporul ispirescu, l. 42. El găsi de cuviinţă să spuie şi alor săi ceea ce era să se întîmple fiului lor. id. ib. 98. S-a-ntors să mai trăiască doar cu ‘ai săi de-acum. pillat, p. 304. Tata nu se îndemna acasă, printre ai săi, niciodată la vreo rugăciune, blaga, h. 47. Aşa ar fi cîntecul unui rănii, uitai de ai săi în întunerec. vinea, l. ii, 313. Era ştiut că n-o să-i mai vadă pe ai săi. tudoran, p. 52. Spăriet, galbăn ca' ceara... soseşte la ai săi. şez^ xix, 65. (învechit; sudat cu pronumele reflexiv în forma neaccentuată ,,-şi“, aşezat 2343 - 243 - SĂU1 enclitic) Ei întoarseră-se intre ai săişi. cod. •vor 26/18. învaţă pre noi mainte ai săişi să învăţăm, coresi, ev. 457. II. Adj. pos. 1. Care este al celui despre care se vorbeşte. a) (Indică posesiunea) Se nu vă întoarsetu, arma sa va ascuţi; arcul său încordă. psalt. 10. Latră Iniru ascunşi ca leulu intru ograda sa. ib. 15. Şi-ş împarte toată avuţia sa cită are. coresi, ev. 70. Şi dezlegat fu, şi mearse in casa sa. id. ib. 97. Hrislos beseareca sa şi năvodul său încă curat şi sfîni pofteaşte. po 8/22. Scoa-lă-se Isacu din patul său (a. 1588). cuv. d. bătr. ii, 192/8. Aruncară şi filosofii lui Faraon loiagele sale. varlaam, c. 46. De va lăsa neştine pojar in ponlătul său... şi va arde casa cuiva... nu iaste vinovat, prav. 22. Să-şi direagă ale sale case. ib. 26. Nu-ş va piiarde muiaria dzeastrele sale. ib. 141. Dumnedzău toate veade din scaunul său. dosoftei, ps. 14/1. Domnul;., rr.ă grijeaşte din sfînta sa casă. id. ib. 36/6. Iar boierii loţi s-au întorş la pămîntul său. neculce, l. 267. Orfeu... scotea cu glasul Urii sale pe norod din pădure, epis-cupescu, practica, xxxm/16. Iubitorul de argint... şade deştept lingă comoara sa. marcovici, c. 9/10. Tatarii. . . pun carnea sub şaua cailor săi. drăghici, r. 70/12. îi ieşi spre tntîmpinare cu toţi sfetnicii palatului său. gorjan, h. i, 2/27. Unul din pintenii săi de aur se sfărimă. bălcescu, m. v.. 392. Noaptea îşi întindea pe încetul Iristul său hohot, negruzzi, s. i, 236; Deodată simţi cum că pe marginea patului său şede cineva, eminescu, p. l. 63. Şi cîte şi med cile nu cîntă Mihai lăutarul din gură şi din scripca sa răsunătoare. creangă, a. 118. Cine ştie Ce prăpăstii blinda noapte-acoperă cu vălul său. dayila, v. v. 139. Colegii mă însărcinaseră pe mine să ţin o cuvintare pe marginea gropii sale. brătescu-voineşti, p. 30. I-am fost oaspe in palatul său. m. i. caragiale, c. 70. îl ademeneşte într-o zi în caSasa. lovinescu, c. iv, 68. Domnul... se retrase în biroul său. c. petrescu, î. i, 109. împărţea grăunţe porumbeilor săi dragi. i. botez, b. i, 8. Fui chemat de urgenţă la cabinetul său. voiculescu, p. i, 77. Copilul revine în casele sale. pillat, p. 255. Pe dedesubtul veşmintelor sale Irecu un foşnet satincs. călinescu, s. 8. Arcul său bălea la şapte stadii, yul-pescu, p. 29. Un popor mic a cărui luptă angajează pînă la ultima suflare de pe pămîntul său, şi este dusă în numele dreptăţii..., nu poate fi tnfrînt. contemp. 1969, nr. 1 178, 1/1. Tot omul e domn în cosa sa. zanne, / p. in, 78. b) (Indică apartenenţa) Şi-ş legă picioarele sale. cod. vor. 28/6. Să să pocăiască cu lacrămile sale (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 465/20. Mărule sale lă în sângele păcătosului, psalt. 111. Şi scrîşneaşle cu dinţii săi şi suspină, coresi, ev. 78. Cu rostul său W[ago]s[lo]-vea şi cu inima sa blăslema. id. ps. 158/6. Şi scoase inelul den dcagetul său şi-l deade în mina lui Iosif. palia (1581), 170/6. Cel ce taie pomul cu măna sa... îndoită să-i fie certarea, prav. 21. Ne-au spălat pre noi deîn păcatele noastre cu sîngele său. n. test. (1648), 30.'!v/22. De la sfîntul scaun, din ceriu Caută Domnul Cu ochii săi cei sfinţi, dosoftei, ps. 36/8. Să ia boierii asupra capetelor sale această grijă, muşte, let. iii, 18/7. Ei, rtdicînd. '. . ochii săi la ceriuri, strigă, mineiul (1776), 144rl/36. Graiurile lui arată recunoştinţa inimii sale. marcovici, d. 4/11. Prin sîngele său vărsat... el ne arată legea... jertfirii, a iubirii, bălcescu, m. v. 2. Rădicînd-o ca pre o pană, o puse pre ¡genunchii săi. negruzzi, s. i, 145. Magenta în umbră dispare, Cu romele sale. alecsandri, p. ii, 148. Unul caută-n oglindă de-şi buclează al său păr. eminescu, o. i, 130. Nu care cumva să meargă la pieirea capului său. ispi-rescu, l. 4. îi dele înscris cu sîngele său. id. ib. 5. Ochiul său profetic deschis E singura veste prin neguri. blaga, p. 98. Ştiuse să strecoare cu taci, printre buzele sale veştede, anume luări-aminie. c. petrescu, a. r- 87. Butoaiele acelea erau averea lui, sub cercurile de fier clipocea sîngele său. barbu, g. 379. O* L o c. a d v. După fiinţa sa = in esenţă, in fond. Sinul care mîni va fi un cadavru şi, care, după fiinţa sa, este şi astăzi. eminescu, p. l. 87. O (Determină abstracte, acţiuni, fenomene etc. legate de cel despre care se vorbeşte) O', fericaţi de omenii* ceia ce frîngu voia sa (cca 1550). cuv. D. batr. ii, 468/27. Aşa-şu arătă Hristos a sa mare frîmseaţe. coresi, ev. 81. Porăncitele lu Dumnezeu le-au ţinuiu in viiaţa sa (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 225/12. Carele va muta hotarul cu pulearea sa. .. să plătească, prav. 40. Ş-ar fi lăsat viaţa sa... întru ailtea primejdii şi griji. n. costin, l. 41. L-au dus la cortul vizirului, neavînd el nici un cuget al său să iasă la domnie, neculce, l. 44. Singuri cu a sa numai ştiinţă şi simţire neîndeslulindu-să. cantemir, i. i. i, 29. Trupurile acelora după moartea sa să steie vii (a. 1780). uricariul, x, 80/13. Luptele lui Ulise şi înţelepciunea sa fură înălţate pînă la ceruri, pleşo-ianu, t. i, 69/2. Asupra mlncării este cea mai intli grijă a-şi înfrîna ,pofta sa. episcupescu, practica, 37/32. Fieşcare ajj voi să pătrundă măcar o parte a soartei sale. marcovici, d. 3/22. Este dator să lucreze din răsăritul soarelui pînă la al său apus. regul. org. 80/24. Nu e destul ca o naţie să-şi reclame ... libertatea sa în numele suvenirilor istorice, bălcescu, m. v. 5. O faceţi de îşi calcă datoriile sale de femeie, ne- * gruzzi, s. i, 48. Reuşii a o îndupleca să-mi spuie viaţa sa. sion, P. 62. Poetul celei mai frumoase epopee. .. s-a pierdut fără vreo urmă a individualităţii .sale. maiorescu, critice, 5. Albastru şi cuvios e adîncul cerului şi divina sa eternitate, eminescu, p. l, 45. Cine nu-şi aduce aminte de tinereţea sa? id ib. 67. Stan era om tăcut în feliul său. creangă, p. 142. Las’ dacă nu i-a da odilmă pe nas, zise boieriul în gîndul său. id. ib. 301. Cită încredere avea în puterea talentului său, ne-o spune singur, caragiale, o. iii, 6. Anul morţii sale nu se ştie. iorga, c. i. i, 4. A scris studii de istorie care se aşază printre cele mai frumoase ale epocii, sale. bul. com. ist. iii, i. Veveriţa pusese frlu neobositei sale zburdălnicii, hogaş, m. n, 172. Punind intre privirile sale şi realitate vălul culturii. vianu, a. p. 48. Libertatea omului este pricina măreţiei şi mizeriei sale. id. l. u. 30. Poziţia sa ni se pare absurdă, falsă şi anticritică, consta ntinescu, s. ii, 46. In ziua aceea au luat sfirşit şi îndoielile sale. preda, r. 17j Meritul său este cu atît mai mare ... cu cît este primul care execută planşe, ap 7. •$> (Precedat de cuvinte cu valoare prepoziţională) Şi va pune oile de-a dereapta sa. coresi, ev. 38. Un văcar... va lua asupra sa un bou. prav. 12. învins de firea lui cea omenească se uita înapoia sa. eminescu, p. l. 14. Craiul... chemă tustrei feciorii înaintea sa. creangă, p. 184. A izbutit să grupeze . .. în jurul său un mare număr de scriitori. iorga, p. a. Ii, 26. Atmosfera de dragoste pe care o simţea crescind în jurul său. agîrbiceanu, s. 460. Foarte interesat de aceste peripeţii şi, înlăuntrul său, foarte flatat, c. petrescu, c. v. 70. Fiind un barbat cu stăpinire asupra sa însuşi, sadoveanu, o. xi, 337. e) (Indică dependenţa, în legătură cu termeni care denumesc persoane considerate în raportul lor faţă de cel despre care se vorbeşte) Venre Filiesu cu Dru-siliia, muiărea sa. cod. vor. 64/9. Deşerlu grăi cireş cătră soţul său. psalt. 17. Giură-se aproapelui său. ib. 20. Izbăvi Domnul sufletul şerbilor săi. ib. 61. Feace nuntă fiiului său. coresi, ev. 301. Şi cu veselie juca în maţele mumlniei sale. id. ib. 495. Scrie-se ... despre ... Iacov cu feciorii săi cum fu dus în Eghi-pet. po 4/21. Şi grăi Cain cu Avei, fratele său. palia (1581), 24/11. Boiarii nu se vor pleca domnului său şi vor fugi. paraclis (1639), 254. îndată va striga furul pre oamenii săi. prav. 121. De va giurui bărbatul cu giurămănt muierii sale. ib. 139. Cînii mănîncă den fărîmele cealea ce cad den masa domnilor săi. n. test. (1648), 20v/ll, cf. 184r/10. Solomon... învaţă pre fiiul său. biblia (1688), [prefaţă] 3/47. Dumnezău au poruncii sfinţilor săi ucenici şi apostoli, ib. [prefaţă] 4/55. Cearta cea de şapte fraţi... împreună cu 2343 SĂUl - IU - SÂU doi părinţi ai săi. MIneI t)L (1776), 172vl/8. Boierii moldoveneşti cu toţii au stat de domnul său Vasilie Lupul să-şi dea fala. şincai, hr. iii, 52/4. îi încrc-dinţă educaţia micilor săi fii. pleşoianU, t. J, 3/1. Mumă încunjurată de copiii săi} marcovici, d. 3/12. Luîndu-şi ziua bună de la împărăteasă, nevasta sa. gorjan, H. i, 3/12. Porunci nevestei sale a-l la şi a-l premeni. pann, p. v. i, 97/15. Zise ai sale neveste... id. ib. 157/16. Slujaşte ... pe împăratul său. aristia, s. 33/9. Atîrnă în salba iubitei sale albastrul mărgăritar. eminescu, p. l. 51. Muri de apóplexie în mijlocul păharelor şi a comesenilor săi. id. ib. 99. împăratul Verde nu cunoştea nepoţii săi. creangă, p. 183. Ivdn atunci mulţămi rftai-marilor săi. id. ib. 297. Trăia în pace şi linişte cu soţia şi cumnatele sale. ispi-resctj, l. 8. Se va supune... salisfăcînd, desigur, pornirea contemporanilor săi pentru zgomotoase acţiuni războinice, iorga, p. a, ii, 158. Şi-a. luat . . . tatăl său să-i ajute la păscutul boilor, agîrbkeanu, s. p. 13. Nepătrunsă îi rămînea taina care t>ă fi silit-o odinioară pe această sară a sa să îmbătiinească fecioară cu cosiţa albă.' c. petrescu, s. 127. Slugile salé ... se iveau şi piereau, ca nişte stafii, m. i. cara-giale, c. 48. Strîngea felicitări călduroase de la bunii săi prieteni, mironescu, s, 85. Un '■ frate■ mai tînăr de al său, Dionisie, apariţie meteorică, ce s-a stins repede. blaga, h. 11. Spiritul pandur al marelui scriitor îi vine... de la bunicul săli gorjan. halea, s. t. i, 10. Ge se va întîmpla... cu ceilalţi fii ăi săi. s-tanc», ş. 46. Avea încredere desăvîrşită în. semenii săi. tudo-ran, p. 14. Copilărise în sal..împreună cu fraţii săi. preda, r. 247. Tudor şi oastea sa de panduri anulează orice încercare a forţelor stăpînirii de a stîh-jeni desfăşurarea răscoalei. scÎnteia, 1966, nr. 6 926. Striga pe supuşii săi în tot feliul. şez. xvîii, 153. Luat din scurt şi pus în fată cu cele spuse de femeia sa, nu mai tăgădui, şez. xix, 110. <0> (Precedat de cuvinte care indică demnităţi, formează construcţii folosite ca termeni de reverenţă pentru persoane de rang înalt) Dalu-ne-au măriia sa Moisei • Mogliila Voievod satele (a. 1631). gcr i, 75/24. Acea mărturie de la acei oameni buni, măriia sa domnu nostru au credzut-o. (a. 1657). id. ib. 174/37. în zilele măriii sale lui Şărban Vodă (a. 1686). bul. com. ist. iii, 85. Măriia sa este împărat, neculce, l. 237. Vorbind în taină cu măria sa, i-am zis cum că mă las de vlădicie: antim, p. xxiii. La cărţile mărimei sale am făcut să se acaţe peceţile noastre, şincai, hr. ii, 113/19. Craiul, afară de aceea ce ar da domniilor sale, va da pentru Ardeal, pe an . .., cîte 150 000. de galbeni, id. ib. 201/26. Din parte pri ■sfinţiei-săli părintelui mitropolit (a. 1804). cat. man. i, 4. Am arătat măriii sale lui Vodă (a. 1813). doc. ec. 158. Se vede că aşa place sfinţiei sale. creangă, p, 190. Măria sa Petru Vodă. iorga, c. i. i, 81. (Prin lărgirea sensului) Domnia sa ce părere are? (Ironic) Ivit călare pe un cal de lemn i.mare avocat şi proprietar, situaţia domniei sale de jokeu . . . a stupefiat. arghezi, b. 75.- -O (Enclitic; la sg.) Fata ceii muieri... dobîndi vindecare pentru credinţa mîni-sa. coresi, ev. 59. Vedea fiiu-său muncindu-se cu acel duh hî-tlean. id. ib. 79. Şi-i certa tată-său să asculte de dascăl. moxa, 365/30. Moşiile şi ţiganii ginere-său (a. 1668). Iorga, s. d. vii, 28. Fiiu-său doară ce fi-i cu credinţă ... Grijeşti de dînsul. dosoftei, ps. 28/1. Aruncîndu-şî ochii asupra maică-sa, . au văzut-o zăcînd moartă, dră-ghici, R. 27/24. începu a dori... să vază pe fratersău. gorjan, h.- i; 2/19. Mumă-sa, o femeie palidă, naltă.:. îi vorbise adesea de tatăl, eminescu, p. l. 30. Ea se aruncă suspinînd la gîtul tătîne-său. id. ib. 59. Elis adică Cleopatra, vară-sa. id. ib. 66. Ipate . . . începe a se ţinea de fată... Se dúce la tată-său Şi la mă-sa de-o cere. creangă, p. 168. Se trezeşte într-0 zi cu socru-său. id. ib. 169. A scris cañe frăţine-său, craiului. id. ib. 184. Calul... cit pe ce să'izbească pe stăptnu-său. id. ib. 185. Mănincă zdravăn, nu se încurcă, iar mă-sa se-ngraşă privîndu-l. vlahuţă, o. a. i, 88. Nevaslă-sa e una blondă cu părui creţ. brătescu-voineşti, î. 143. Şi aşa dacă s-â: întors lă noi, trăia şi el cu tal-so acolo, om ca toţi oamenii, id. ib. 155. .Am .wnoşcul.pe iat-su. id., ib.- .176. Ştia de jurămînt. Îî spusese tată-său. agîrbiceanu, s. 329. Taică-su.. . .bătut şi legat la stîlp fiindcă nu . împlinise birul. c. petrescu, a. R. 72. Dacă un copil ridică mina şi-l .loveşte pe tală-său sau pe maică-sa, i se usucă mina. stancu, D. 167. Ce-o fi avînd tată-său în. chilia de cătră. miazăzi? reţeganul, p. ii, 4., Frati-so ăl mare a prins-o în brqie. rădulescu-codin, î. 322. Samănă cu nică-su. alr sn v h 1 445/27. Ăduee cu moşu-so. ib. ,h J 445/514, cf.. axrm sn iii h 1180. Izbit cu capu lu tată-so, se spune despre un copil care seamănă foarte mult cu tatăl lui. Cf. zanne, p. iv, 656. Cînd a ajuns domn, intîi pe tată-său a şpînzurat, se spune la adresa celor foarte răi şi nerecunoscători. Cf. id. ib. vi, 356. Cum îi dracu, aşa-i şi tată-său. id. ib. 878. A ajuns (sau a nimerit) de la dracu la tat-său (sau tat-soX(—'a .ajuns sau a nimerit din rău în mai rău). Cf- id-, ib. . 5?6. (Popular; la f. sg.? prelulnd flexiunea substantivului) Dar după ce a murit, în fata deznădejdii nevesti-şi şi a fii-si, mi s-a părut că l-aş ucide a doua oară, in dragostea lor, dacă aş vorbi, bră-. tescu-voineşti, î. 186.. S-a ivit în uşă, petrecut în spate de gunguritul nevesli-si. galan, b. i, 56. (Popular; în construcţie cu pron. pers. „el“ la forma de genitiv sg. sau pl. care dublează semantic valoarea adjectivului) Mă-sa lor., soru-mea, l-a apucat pe Ghifă în braţe, brătesîcu-voineşti, 1. 152. M-am dus la tat-so ai lui. bl xv, 98.. + (In. legătură, cit unele nume de colectivităţi, de ţinuturi etc. raportul de dependenţă se analizează invers) întoarseră-se... în cetatea sa. coresi, ev. 520. Să răşchirară unii la satele sale. varlaam, c. 236. Le găti -Dumnezeu prilej de a se întoarce înapoi la ţeara sa. maior, ist. 198/15 2. (Cu valoare subiectivă) Care este spus, făcut, realizat, săvîrşit, folosit, obţinut de persoana despre care se vorbeşte. A lu Dumnezeu dreaptă judecată..:, le va plăti cuiş după lucrul său. .coresi, ev. 141. Cine-ş înţeleage amu greşalele sale [Dumnezeu] mai milostiv va fi. id. ib. 286. Cu clevelele sale au spartu case (a. 1580). cuv. d. bătr. ii, 342/15. Sd dea răspuns ciheş de. păcatele sale (cca 1600). ib. 225/8. Să propovăduiască pre făcătoriul de viaţă cuvînlul său. biblia (1688), [prefaţă] 4/56. Fieştecare va aduce faptele sale. mar-govigi, c. 14/9, cf, 3/27. Au fost zădarnică toată- cercarea sa. drăghici, r. 48/21. Purtările sale cele înţelepte cu toate treptele de oameni. gorjan, h. i, 2/9, cf. 3/14. MirCea este silit, a părăsi b parte din con-cuistele sale. bălcescu, m. v. 8. Publicistica română prezintă deocamdată, în tonul şi maniera criticelor sale, spectacolul a două extreme greu de împăcat, maiorescu, critice, 49. Şi astfel Bolintineanu începu cîntecul său. eminescu, o. i, 32. Mama... era vestită pentru năzdrăvăniile sale. creangă, a. 34. Răspunsul său prea sigur face o impresie ciudată avocatului, caragiale, o., i, 17Î., -Pe creangă, vesel, un florinte-mi cîntăy Ce dulce-i glasul ciripirii sale. iosif, p. 34. Un om foarte vesel şi vestit pentru ospeţele sale şi pentru vinul ales din pivniţă, c. petrescu, s, 124. D. Brătescu-Voineşti... se povesteşte în fiecare din nuvelele sale. lovinescu, c. iv, 11. Cunoaştem influenta cooîrşitoare a lecturilor sale din Poe. i. botez, b. i, 42. Bălcescu nu este anur cu adjectivele sale. Vianu, A. p. 34. A lăsat strănepoţilor moştenire moara şi mai ales învăţăturile sale. sadoveanu, n. p. 141. Argumentaţia sa e aidoma cu a cazuiştilor. călinescu, c, o. 178. După propriile sale mărturisiri, revoluţia prin violenţă are două inconveniente. ralea, ş. t. ni, 96. Simţi cu nelinişte că opera sa de cărămidă, metal şi beton putea fi... pie-riloare. preda, r. 19. Rugăciunile sale înflăcărate. barbu, princ. 17. Era conştient de faptul că toate planurile sale eşuaii. magazin ist. 1968, nr. 11, 84. Ştiam vorbele sale. jarnîk—bîrseanu, d. 158. 2343 - 246 - SĂ VAI 3. (Cu valoare obiectivă) Care este spus, făcut, realizat, săvîrşit, folosit, obţinut în legătură cu persoana despre care se vorbeşte. Nimeni nu are grija sa. — PI.: săi, sale. Nom.: (enclitic; la m. sg.) -său, (popular) -so, -su; gen.-dat.: (enclitic; la f. sg.; popular) -si. — Şi: (învechit) sâişi adj. pos. pl. ~ Lat. *seus ( (Cu valoare de interjecţie; în poezia populară, precedă un substantiv propriu sau comun, pe care-1 subliniază) Savai Petre, sfinte Petre, Ia să mi-l trăz-neşti cu sete. teodorescu, p. p. 32. Unde este badiul tău, Savai, frăţiorul meu ? id. ib. 539. Nainte murgul trecea Savai cale d-o prinzare. pop., ap. odobescu, s.'ii, 432. Cine urcă la Istriţă? Savai, căpitan Gheor-ghiţă. mat. folk. 155. Ce vedea el, nu credea. Savai, calea că-mi venea, Surioara Miului. ib. 185, cf. 1 274. La masă le punea... Cu paharu cin’ le da? Săvăi, fină-său Vartici. mateescu, b. 29, cf. 171. La curţile Zmeului Născutu-mi-a, Crescutu-mi-a, Săvai, Mis-iricean voinic! pasculescu, l. p. 170. Muşte mari cît aluna, Săvai, prăpădea lumea! id. ib. 217, cf. 266. Şi-ncă mai era una: Savăi, soră-sa Voica. pam-file, c. ţ. 60. De la letinul cel bogat, Savai, cinele spurcat, id,. ib. 63. Pe cui mi ţa dealului. .. Primblă-mi-să, ciri să plimbă? Savai, Ghiţă Cătănuţă. gr. s. iii, 170. Savai, Toma Alimoş, Haiduc clin ţara de jos. ant. lit. pop. i, 292. Şi-mi bea vin dinlr-o pios-chiţă, Săvai, mică mititea, ib. 476. <0* (învechit; în sintagme care au valoarea unor compuse) Săvai cine ssb oricine. Dintr-aceastea den toate, poate vedea săvai cine (a. 1651). gcr i, 154/3, cf. ddrf, scriban, d. Săvai ce = orice1. Va da a paşte asin, bou sau oaie, au săva ce dobitoc, po 251/22, cf. 116/24. Nu te voi ucide, săvai ce mi-ai spune, dosoftei, v. s. noiembrie 104v/23. Săvai unde = oriunde. învăţâtoriu, veni-voi după tine, săvai unde te-i duce. varlaam, c. 331. Săva a care = oricare. De unde să veade că nu-i săva a căruia Ioann, ce-i a lui loan ap[o]s[to]/. n. test. (1648), 190r/8. Săvai de cîte ori = ori de cîte ori, v. oară 1 di). Au pute are ... a bate pămîntul cu tot biciul săvai de câte ori vor vrea. n. test. (1648), 311r/33. Săvai cît. =* orieît1. Carfe] popă va sluji be- searecei, săvai ciţi ar hi, nice un popă să nu s[ă] oprească (a. 1702). iorga, s. d. xiii, 152. Loc. conj. Săvai să (sau de) = chiar de, chiar dacă, şi dacă. Săvai să iaste şi de lemn svănta cruce.. ., puterea celuia ce s-au răstignit prinsă lăcuiaşle. varlaam, c. 49, cf. 62, 334. Făcusă giurămînt să nu-ş mai iasă din chilia peşterii săvai de i s-ar fi şi timplat premejde. dosoftei, v. s. octombrie 43r/24, cf. 95v/l, scriban, d. Săvai că (sau şi) = deşi, cu toate că. Săbai că iaste apa numai intr-un fealiu, iară în multe fealuri lucrează (a. 1643). gcr i, 107/22. Săvai că iaste şi om, iară mai presus de pute are a omenească le face toate, varlaam, c. 32. Săvai şi în patru stihii să răşchirăm trupul omului deca moare, iară Dumnedzău poate să-l siringă iarăşi într-una, ca şi pre Lazar. id. ib. 60. Şi noi oameni sîntem şi am putut şi greşi, săva că am silit... să nu greşim (a. 1648). gcr i, 126/40. Săva că iaste mai mic de toate seminţele, iară, deacă creaşte mai mare-i de toate ierbile. n. test. (1648), 17v/23. Acecista-i calea lor, săva că~i întru ea nebunie (a. 1651). gcr i, 155/24. Săvai că ne iaste cărarea-n-chisă, Cătră tine, Doamne, ni-i inema tinsă. dosoftei, ps. 145/17, cf. id. v. s. septembrie 10v/10. într-aceia să deştepta, săva că se temea (a. 1683). gcr i, 273/29. Biblia. . . săvai că de la răposatul Şărban Voievod. . . s-au început. . ., cu osîrdie ai nevoit a să isprăvi (a. 1691). id. ib. 290/11. Aceşti cronicari săvai că sînt şi străini de alte ţări . . . n-au lăsat a nu scrie (începutul sec. XVIII), bul. com. ist. i, 171. S-au rădicat împreună. . . de au mers, săvai că nu puţină oaste era (începutul sec, XVIII), mag. ist. ii, 222/4. Şi savai că cu strein glas şi grai să cîntă . . . Aibă însă cu ai tăi psalmi o parte svîntă (sec. XIX), cat. man. i, 444, cf. scriban, d., rosetti~~cazacu, i. l. r. i, 89. 3. (învechit, rar) în zadar, zadarnic. Săvai păcătoşii cu dinţii lor scrăşce, Că tot n-au pute are. dosoftei, ps. 122/5. II. Conj. 1. (învechit) Deşi, cu toate că; chiar dacă. Cf. cuv. d. bătr. i, 300, Săvai eşti şi păcătos.. . iară pentr[u] acea tot să te rogi. varlaam, c. 254. Cela ce va creade în mine, săvai are şi muri în trupu, iară în suflet nu să va teame (a. 1600 — 1650). gcr i, 139/23. Săvai izgoneaşte, taie, fă cum ţi-i voia. dosoftei, v. s. octombrie 63r/29, cf. anon. car., budai-deijsanu, LEX. 2. (învechit, rar: în forma săva) Dacă. Nu putem mearge gios, săva fratele nostru cel mai mic cu noi va fi. palia, (1581), 187/2. Şi săva... trupului bărbătesc piialea denainte nu se va tăia împregiur. . . Po 54, cf. 158, 216, 242, 251. 3. (Regional) Dar, însă. Săvai Calea ce-mi făcea? Ea multă grijă avea. pasculescu, l. p. 234. Săvai Marcu ce-mi făcea? Un stejar verde lua. . . Şi pe mă-sa mi-o lega. id. ib. 269. 4. (Regional) Ca să, în scopul... (Dragomireşti — Tirgovişte). graiul, i, 131. Voinicii caii-şi potcoveşte Cu potcoave de argint Săvai rabde la nisip, Cu caiele dă oţăl Săvai rabde la muscel, ib. 5. (învechit; adesea în corelaţie cu sine însuşi) Fie, ori (I 1), sau (1). Supunreţi-vă amu... seva lu împătra-tu..., seva giudeaţelor. cod. vor. 1.48/20. Cine va fi mîncînd avenit, săva fie nimearnic de laturi, săva lăcu-toriu de-aicea, sufletul aceluia va peri. po 216, cf. 251, 295. Dentre dobitoace încă, săva oi săva boi, ce mainte va fi, al mieu să fie. palia (1581), ap. c. cr. 80/30, cf. 70/11. Această carte să o cetească săva preut, săva diac (a. 1600). cuv. d. batr. ii, 53/18. Cu aceasta ne blagoslovim, cu aceasta ne svenţim, săvai preuţii cînd vor să cînte leturghie sau să boteze, săvai vlădicii cînd vor să puie popi şi diaconi, varlaam, c. 48. Pentr-acea şi noi, săvai în cale cînd mergem, aceasta să avem soţie; săvai în casă cînd simtem, aceasta să o avem socotitoriu; săvai cînd vom să dormim, aceasta să o avem străjeriu. id. ib. Sufletul hie a cărui om, săvai bărbat, săvai SĂVASTOC - U6 - SAVÎRŞi muiare. id. ib. 359. Săvai la moarte şi săvai la viată, că acolo va fi robul tău. biblia (1688), 231a/25. — Şi: (Învechit şi popular) savâi (accentuat şi săvai, scriban, d.) adv., (Învechit) săvâ adv., conj., săbăi adv., seva conj., (regional) săvai (accentuat şi sâvăi, id. ib.), savâi (accentuat şi săvăi, id. ib.) adv. — Să + va „vrea“. SĂVASTOC subst. (Regional; în sintagma) Bătaie la săvastoc = bătaie straşnică, zdravănă. Cf. pam-file, j. ii, 164. — Deformare de la n. pr. Sevastopol. Cf. pamfile, j. ii, 164. SĂ VĂII adv. v. săvai. SĂVĂI2 vb. IV v. sovilta. SĂVĂRDOĂCĂ s. f. v. zăvlrdacă. SĂVEÂCĂ s. f. (Regional) Plăcintă de post (Com-loşu Mare — Jimbolia). lexic keg. ii, 42. — PI.: săveci. — Etimologia necunoscută. ŞĂVÎRSÎ vb. IV v. săvlrşi. SĂVÎRŞfiVlE s. f. (învechit) 1. Sfîrşit. Dumnezeul mieu vărlutea mea, şi face-va picioarele meale spre sfrăşire (săvîrşenie d). psalt. 323, cf. 475. Ctnd va fi... săvtrşenia lumii (a. 1746). ap. tdrg. 2. Moarte (1, 2). [Sfîntul] priimit-au de sabie săvîrşenie (a. 1675). gcr i, 228/8. Acesta au fost ueinic svîntului.:. După a lui săvîrşenie... dosoftei, v. s. februarie 50r/30. După săvărşenia măriei sale ... m-am jeluit lui lliiaş (a. 1679). btjl. com. ist. iv, 173, cf. sfc i, 228. 3. (Suspect) „Acţiunea de a săvîrşi“. scriban, d. — PI.: săvirşenii. — Săvlrşi + suf. -enie. Cf. slavonul c-ktpiuitHH«. SĂVÎRŞÎ vb. IV. 1. T r a n z. (învechit şi regional; complementul indică activităţi, lucrări etc. în oits de executare) A termina, a isprăvi, a sflrşi, a încheia. Ce am început, nu putui săvîrşi. varlaam, c. 353. Am săvrăşit aceste sfinte cărţi (a. 1641). bv i, 118. Cela ce au început întru voi lucru bun săvîrşi-l-va. n. test. (1648), 264r/19, cf. 311r/33. Cu vrearea lui Dumnezău o au săvîrşit [traducerea], biblia (1688), [prefaţă] 1/46. Săvîrşind învăţătura sa, să duse. mi-neiul (1776), 10rl/20. Nu săvîrşi vorba bine şi un soldat... lovi pe împăratul, văcăresctjl, ist. 252. Avea o mare rîvnă de a-şi săvîrşi lucrul său. ist. carol xii, 36r/13. După ce am săvîrşit [de cârtografiat] hotarăle împărăţiei turceşti..., trecem la India, amfilohie, g. 35/10, cf. 108/9. El au zidit mănăstirea Misiei, ci doară începută fiind de Petru, el o au săvîrşit. şincai, hr. ii, 170/36, cf. iii, 79/22. Voi putea săvîrşi în urmă lucrul apucat, budai-deleantj, lex. încă nu săvîr-şisem şcoalele obicinuite cînd am început a aduna cuvinte. id. ib. Toate acele cişmele... să fie drese, să-vîrşite şi cu curgere (a. 1811). doc. ec. 112. Săvîrşind sfatul cel nelegiuit, fac şi anafora către măria sa. i. go-lescu, în pr. dram. 63. îşi săvîrşi lucrările dregătoriii sale. pleşqianu, t. i, 2/20. In soroc de trei luni mă leg ca să le dau toate săvîrşite gata (a. 1829). doc. ec. 443. Aci se opreşte şi nu cutează a săvîrşi cuvînlul. heliade, o. ii, 28. Voiesc a săvîrşi povestirea, dră-ghici, R. 106/14, cf. 25/19, 60/14. îndată ce au săvîrşit a sa educaţie, .. . s-au făcut călăuz de caravane. asachi, l. 8*740, cf. valian, v. Săpatul grădinii să fie săvîrşit in această lună. i. ionescu, c. 12/22. Lupta cea cil suliţe... Mai întîi săvîrşindu-o. pann, e. ii, 92/12. îşi săvîrşi cursul academic, negruzzi, s. ii, >144, cf. polizu. Săvîrşii conversarea ce o aviisei cu maica slariţa. pelimon, i. 68/5. Opera de desirucţiune este săvîrşilă. ghica, c. e. i, vi. Nu putea să o săvîrşească [mănăstirea]... căci turnul se surpa, ispirescu, l. 295, cf. 26, ddrf. întreprinde zidirea frumoasei mănăstiri..., dar nu apucă a o săvîrşi. xenopol, i. R. III, 73, cf. ŞĂINEANtI 2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. Cuvîntul Nu săvîrşea, Iataganul Că-şi scotea, teo-lorescu, p. p. 508. Manoleo... Ai săvîrşit de-a bine Sfînta mănăstire? păsctjlescu, x. p. 192. Cel ce de multe s-apucă, nici una săvîrşeşte. zanne, p. viii, 547. •O A b s o 1. Fiecin’ istoriseşte. . . Iar cînd toţi au săvîrşit Copilaşii au vorbit, bolintineanu, o. 88. <0> Tranz. fact. Toate glasurile săvîrşeaşte-le Pavel, grăind.'„Cine suie la ceriu?“ coresi, ev. 178. ^Prinderea lui săvîrşi lupta, fm (1842), 1361/3. De-aş fi slobod să-mi dau. moarte ca să-mi săvîrşesc durerile! pleşoiantj, t. ii, 20/1. Să-mi săvîrşeşti durerile mele. id. ib. iii, 75/21. O Refl. pas. Şi se-au săvîrşit lucrul la o mie 581. coresi, ev. 1, cf. 371. Se-au început aceste cărţi luna noiembrie şi se-au săvîrşit in luna lu iunie, po 1/14. Şi se-au săvîrşit lucrul, ib., ap. gcr i, 28/25. N-au vrut să iasă diri besearecă păn’ nu s-au săvîrşit sfînta slujbă, m. costin, o. 46. întru zilele măriei sale s-au săvîrşit acest... lucru, biblia (1688), [prefaţă] 1/16. După ce s-au săvîrşit cetatea,Bornei. .. mulţime de voinici s-au strins. cantemir, hr. 99, cf. id. i. i. i, 105. Săvîrşindu-se aşa războiul.. . au venit cineşi la ţara lui (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 348/16. După ce să vor săvîrşi mişcările oştirilor... (a. 1809). doc. ec. 78. După ce se vor săvîrşi transporturile carelor, să se dea răpaos. cr (1829), 211/19. Ceremonialul sărutării de mînă se săvîrşi; toţi boierii părăsiră sala. filimon, o. i, 110. Vorba nu se săvîrşea, Coarba la el iar sosea. şez. rv, 10. + Spe c. (Complementul indică „viaţa“ sau „zilele“; construit cu dativul pronumelui personal) A-şi sfîrşi, a-şi încheia (murind1 1). Alţii... întru multe dezmierdări şi bogăţii îşi săvîrşiră viaţa, varlaam— ioasaf, 34v/22. îşi săvîrşise zilele prin moartea cea mai cumplită, mar-covici, D. 130/3. Nu care cumva să îşi săvîrşească viaţa închişi in acele cule. gorjan, h. rv, 21/13. O In tranz. Vezi... cu ce moarte vitejii săvîrşesc. pann, e. ii, 77/8. ‘0’ Refl. I s-au săvîrşit viaţa cu cinste, aici, la scaunul domniei, iorga, c. i. i, 27. + (învechit) A consuma pînă la capăt; a epuiza. Săgeţile mele le voi săvîrşi la ei. biblia, (1688), ap. tdrg. + Refl. pas. (Jur.; învechit) A se prescrie (5). Toate greşealele pînă în cinci ai să săvîrşesc. prav. mold. 100/27, cf. ddrf. + (învechit, rar) A desăvîrşi. Cf. valian, v. + (|nvechit, rar) A petrece (II 1). Viaţa... ai săvîrşit... cu rugăciunea, cu pri-vigherile. mineiul (1776), 61r2/13. 2. Refl. (învechit şi regional; despre oameni; adesea cu determinarea „din viaţă“) A muri1 (1). în slava lui Dumnezeu nu se săvîrşirăv coresi, ev. 108. Pulheria... în fetie s-au săvîrşit cu pace. dosoftei, v. s. septembrie 13v/21, cf. noiembrie 129r/10. Ş-au dat sufletul în mina îngei ului şi s-au săvîrşit (a. 1760). gcr ii, 74/41. Să săvîrşi marile împărat Pori in luna lui iulie, alexandria (1784), 79r/17. Şi să săvîrşi Filip craiu în luna lui mai. alexandria, (1794), 38/12, cf. 21/17. Fiul.... întîmplîndu-se. .. să se săvîrşească..., nepotul poate să mişce jaloba. pravila (1814), 135/4, cf. 160/18.1 Sărdăreasa.. . au dat cumr plitul sftrşit Cu noră-sa... la un loc s-a sevîrşit. bel-diman, e. 55/14. Cînd s-au săvîrşit, au lasat cu limbă de moarte să-i comînde (a. 1827). tiricaritjl, xxv, 70. S-au săvîrşit din viaţă la i avgust. ar (1829), 1741/5. Se află lăzi cu lucrurile rămase după la ce i ce s-au săvîrşit acolea [la spital], cr (1830), 3271/8. La moartea maicii mele... Mamă, te-ai săvîrşit! i. văcăresctjl, p. 103/10. Acest nenorocit Pentru dragostea mea... în pustiu s-a săvîrşit! conachi, p. 161. Şi să săvîrşi marele împărat Alexandru, alexandria, 171/18, cf. 124/4. Soarta acelor lipsiţi... de apă este 2358 SĂVÎRŞI - 24' SĂVÎRŞI mult mai tristă... Se săvîrşesc din viaţă Intr-o furie de nebunie, fătu, d. 12/12. S-a săvlrşil din viaţă... după o boală cruntă, alecsandri, s. 171. S-a săvîrşit din viaţă şi cuconul Miron. gane, n. ii, 163, cf. ddrf. Declară... că nu răspunde de viaţa domnului, care se şi săvlrşi puţine zile după operaţie, xenopol, i. r. iv, 121, cf. şXineanu 2. S-a săvîrşit din viaţă la 2 februarie, iorga, c. i. i, 61, cf. 17, anghel—iosif, c. m. i, 42, tdrg, rbsmeriţă, d., cade. Numai de nu s-ar săvlrşi înainte de a-i vedea aşezaţi, rebreanu, r. i, 49. Femei care au petrecut şi s-au săvîrşit Intru Domnul. stănoiu, c. i. 208. Tata şi maica de pe cînd eram copil s-au săvlrşit. sadoveanu, o. iii, 174. Descrise împrejurările In care poetul se săvlrşise din viaţă. stancu, r. a. ii, 39. S-a săvlrşit din viaţă şi-o duc la cimitir, t iulie 1964, 45, cf. pXsculescu, l. p. 376. Am iubit ş-am să iubesc, Măcar să mă săvlrşesc, pamfile, c. ţ. 121, cf. 54. + T r a n z. (învechit; complementul indică oameni) A omori (1), a ucide. Se nevoia In tot chipul ca să-l săvîrşească [pe domn] (începutul sec. XVIII), mag. ist. iv, 56/14. Nedreptatea lui... e mare atît foarte, înclt doresc... să-l săvlrşesc. pann, e. iv, 67/11. O Refl. pas. Sfinţii mucenici de sabie s-au săvlrşit. mineiul (1776), 63rl/21, 3. Tranz. A face să devină real, să existe (în urma unei activităţi prestate în acest scop), a aduce la îndeplinire, a pune în aplicare, a realiza (1), a înfăptui, (învechit), a plini (7); s p e c. a elabora; a crea; a exercita; a comite. Şi toate învăţăturile lui cu drag să le săvlrşim. coresi, ev. 73. Dumnezeu săvlrşi toate lucrurile bune. moxa, 346/35. Să săvlrşcască o leage ce va fi legiuit giudeţul besearicii. prav. 279. Tatăl împreună cu fiiul. . . au săvlrşit toată lumea (a. 1680 — 1695). gcr i, 311/33, cf. mo-litvenic (sec. xvii), 311. Această păglnătate săvârşind Mihnea Vodă..., îşi strinse oştile (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 322/16. Orice ne va porunci Hrislos... să săvlrşim lucrul după pofta lui. antim, p. 20. S-au fost rădicat asupra puternicului împărat şi neputind săvîrşi lucrul, au pribegit cu fotul In Ţara Moschicească (a. 1712). bul. com. ist. iv, 42. Mi-au poruncit mie a săvîrşi această tălmăcire (a. 1765). gcr ii, 79/11. Săvlrşiţi multe minuni, mineiul (1776), 64r2/10, cf. 59Tl/24. Au săvlrşit cu o grabnică iscusinţă poronca stăpinului său. ist. carol xii, 74v/17, cf. budai-deleanu, lex. Au fost gala cu supunere a săvîrşi. . . toate cîte dă la dînşifi] s-au cerut (a. 1809). doc. ec. 78. îndată să întoarce daniia fiind măcar săvlrşită ca de la un nemulţemitoriu. pravila (1814), 80/3. Au săvlrşit porunca ta. artaxerxu, 59v/5. Voi muri maică învrednicită a vedea săvîrşit aceaia ce am dorit, beldiman, n. p. i, 12/18. Scoposul..'. să-l săvârşim. id. ib. 41/8. Vei urma. .. alăturata însemnare. .. săvîrşind întocmai cele ce să arată la legătura fieşcăruia număr (a. 1819). doc. ec. 217. La fieşcare pas ce face omul, vede lucruri ce au fost săvlrşite cu mari cheltuieli. golescu, î. 83, cf. lb. Acestea toate nu le săvir-şaşte toată mintea şi în toată vremea deplin, episcu-pescu, practica, xxii/9. Săvlrşise drumul său prin ceale mai mari călduri, cr (1829), 42a/10. Spune-mi dară jărtfa ce-ai a săvirşi. heliade, o. i, 427. A însărcinat pe... ca să săvîrşească o statuie, cr (1830), 15a/2. în grab sculindu-se, a încălecat iar ca să săvîrşească arestarea, ib. (1831), 131V23. Nici o faptă nu voi săvlrşi făr’ de a-m ardica ochii către tine. marco-vici, D. 2/7, cf. 280/22. Are hotărîrea să nu să lasă pînă nu-l va săvîrşi [caicul], drXghici, r. 148/8, cf. 169/4. Tată, am săvlrşit toate clte mi-ai poruncit. gorjan, ii. i, 81/32, cf. 87/27. N-am putut să săvlrşim ceea ce doream, mag. ist. i, 54/3. Iată în ce chip autorul povesteşte omorul săvîrşit. ib. 271/25. în toate aceste ranguri nu să va putea înălţa..., dacă nu va săvîrşi mai întîi o slujbă lucrătoare, regul. org. 578/28. Cunoaştem pre mulţi oameni... Ce-au săvîrşit ştiinţe, Arte şi meşteşuguri, i. vXcXrescul, p. 54/3. Prin neorlnduială, rînduială săvîrşeşte. conachi, p. 298. Oa- meni ce săvlrşiră vărsare de sînge, călcări, jafuri, pe-limon, i. 133/20, cf. 278/19. Era ameninţat pentru un omor ce săvlrşise asupra unui turc. ghica, s. 120. Nu poale să. săvîrşească păcatul de care tu mă bănuieşti. gane, ap. tdrg. O lăsă acolo şi-şi căută de drum, mulţumită ... că a putut săvîrşi o faptă bună. creangX, o. 131. Să plîngă amîndoi împreună păcatul săvîrşit. caragiale, o. i, 50. Fapta cea mişelească ce era să săvlr-şească. ispirescu, l. 77, cf. ddrf. Pururi menit-ai a rele... Şi nici săvtrşit-ai vrun bine. murnu, i. 6. O faptă pentru oameni poate săvîrşi oricine, iorga, p. a. ii, 49, cf. tdrg. Am priceput atunci.. . greşeala neiertată pe care o săvîrşisem. brXtesctj-voineşti, p. 40, cf. 157. îl apăsau greu greşeala săvlrşită şi toate cuvintele ce i le spusese. agÎrbiceanu, s. 42, cf. 273. Săvlrşesc binefaceri fără seamăn, bul. com. ist. ii, 14, cf. resmeriţX, d. Că nu a fost drept ce am săvîrşit, se poate. m. i. caragiale, c. 93, cf. 85, şXineanu, d. u. Va trebui să săvîrşească unul din actele cele mai primejdioase din viaţă, bassarabescu, v. 37, cf. cade. A săvîrşi o nedreptate e mai dureros chiar decît a <ţ suferi. lovinescu, c. IV, 169, cf. 88. Tîlharii au săvîrşit toate blestemăţiile, rebreanu, ij. ii, 225, cf. 171. Simt că am să săvlrşesc o faptă bravă. c. petrescu, î. i, 119, cf. ii, 176. La şcoala ei [a suferinţei] a săvlrşit omul toate faptele lui măreţe, i. botez, b. i, 6, cf. ?. Vrun omor n-am săvlrşit! vissarion, B: 97. Au săvîrşit singuri fapta, teodoreanu, m: i, 42. Tlnărul nu-şi dă seama de ceea ce săvîrşeşte. voiculescu, p. i, 160. Eu am săvîrşit azi o ispravă, împreună cu cinstiţii oşteni, sadoveanu, o. xviii, 97, cf. XX, 40. Locul persoanei care săvlrşea acţiunea exprimată de verb l-a luat obiectul. iordan, stil. 218. A săvîrşit o nouă şi josnică acţiune. scînteia, 1952, nr. 2 361. întrebat cum săvlr-şeşte această ispravă, răspundea cu candoare. cXli-nescu, c. o. 225. Se jeluieşle din pricina boului cu care îşi săvîrşea munca, vianu, l. u. 56. Camelia să-vîrşise un act imprudent, blaga, h. 203. Astfel săvlrşi păcat, şi păcatul se osîndeşte. pas, l. i, 13, cf. ii, 150. Trebuie să săvîrşească numaidecît lucrul acela, camilar, n. i, 228. Am sosii la ţanc, să te împiedic de a săvlrşi un sacrilegiu, vinea, l. ii, 153. Eră să săvîrşesc o greşeală profesională. H. lovinescu, t. 335. De unde avea să bănuiască... ce boroboaţe avea să săvîrşească? tudoran, p. 66. Poate ar dori să săvîrşim la bancă fapte miloase, vornic, p. 224. Fapta era săvîrşită în afara satului, preda, r. 262, cf. 251. Visau că o să săvîrşească, amîndoi, fapte mari. t. popovici, s. 129. A fost să-i judece pentru toate clte săvîrşiseră. ba,rbu, g. 409. Să se ferească de greşelile săvlrşite de înaintaşi. ist. lit. rom. ii, 519, cf. 472. Âi săvîrşit omor,.... ai băgat in pămlnl oameni nevinovaţi. lXncrXnJAn, c. ii, 65. Prometeu săvlrşise pas cu pas ce fusese prescris în mit. vulpescu, p. 71. Mi-am adus aminte de o crimă săvîrşită In nu ştiu care oraş. v. rom. decembrie 1966, 16. Marile erori săvlrşite. l. rom. 1967, 200. Ecourile greşelilor săvlrşite cîndva. cinema, 1968, nr. 5, vi. Am săvîrşit o cantitate cu totul remarcabilă de greşeli la viaţa mea. t ianuarie 1969, 25. Săvlrşi un greu păcat, sevastos, n. 140. Că am ţeară de domnit, Giudecăţi de săvlrşit. alecsandri, p. p. 203. Ceea ce săvîrşeşte muierea, nimenea nu poate săvîrşi. zanne, p. ii, 283. Ciocanul fără gălăgie, nici un lucru bun săvîrşeşte. id. ib. v, 177. (A b s o 1.) Muierile tot vorbesc, iar bărbaţii săvîrşesc. id. ib. ii, 297. (Refl. p a s.) Orbii cunoscură pre el, ca să se săvîrşească ce a zis. coresi, ev. 252. Cele poruncite... la 25 iulie cu no. 5 618 s-au săvîrşit (a. 1811). doc. ec. 121. Care poruncă săvîrşindu-se, s-au făcut alegere datorii fieşcăruia (a. 1824). ib. 338. Să să săvîrşească aceste trebuincioase lucrări (a. 1829). ib. 441. Trecerea Dunării să săvîrşaşte pe trei poduri, cr (1829), S&IQ. în can-ţelaria Consulatului gheneral... se săvlrşesc şi asigurările (a. 1848). doc. ec. 943. Cu mulţumire s-a sevîrşit uciderea lui. aristia, pltjt. 81/28. Alte îndeletniciri culturale ce se vor fi săvlrşil in Dacia, nu 2358 SÂVÎKŞI 248 - SĂVÎRŞIRE putem şti. xenopol, i. r. î. 204. Cîmpia Turdei, unde se săvîrşi se omorul, iorga, g. i. i, 18, cf. 195. Ştiu să-şi reclădească cu închipuirea toate împrejurările în care s-a săvârşit fapta, brătescu-voineşti. p. 117. Se zvoneşte că s-ar fi săvîrşit şi omoruri, rebreanu, r. ii, 184. Ireparabilul se săvîrşise. camil petrescu, u. N. 417. Părea că minunea s-a săvîrşit. c. petrescu, î. ij 237, cf. ii, 161. Miracolul se săvîrşise. brăescu, o. a. i, 179. Deci hotărîrile... se săvîrşesc. sadoveanu, 0. xii, 89. Exprimă... chipul cum s-a săvîrşit acţiunea. iordan, stil. 58. Asupra copilului... s-au săvîrşit loviri, cod. pen. r. p.r. 485. Asasinatul se săvîrşise noaptea, arghezi, s. xv, 13. Susţinea... că acolo se săvîrşesc orgii, călinescu, c. o. 14. Aşteptase ... ca moartea Anei să se săvîrşească. vinea, l. ii, 262. Cum s-a putut săvîrşi această înlocuire? baranga, 1. 205. Trebuie Să semnalăm însă că o minune s-a săvîrşit. cinema, 1968, nr. 2, 31. Prefacerile se săvîr-şeau repede, românia literară, 1969, nr. 34, 32/3. O (Prin lărgirea sensului) Meşteşugurile... au săvîrşit lucruri de care zic că nu numai omul s-au spăi-mîntat, ci şi toată firea, molnar, ret. 5/3. Vedem progresele ce săvîrşeşte arta la noi. bacalbaşa, s. a. i* 292. S-a vorbit de atîtea ori de lucrul fecund pe care îl săvîrşeşte inconştientul noaptea, ralea, s. t. ii, 24. (Refl.) Creşterea trupului omenesc să săvîrşaşte în stare de sănătate, piscupescu, o. 135/1. + Spec. (învechit, rar; complementul indică piese muzicale) A executa. Un muzicant, care săvîrşeşte cu zece degite. . . p-un clavir cea mai harmonică fantasie, episcupescu, practica, xxxm/8. + (învechit) A alcătui, a forma. Doi casnici săvîrşesc numai un trup. marcovici, d. 159/26. Lacrămile sau plingerile lui lung săvîrşesc înalta şi nemuritoarea poemă ce să numeşte Nopţi. id. c. 4/18. Ceilalţi doi [snopi] ce vor săvîrşi piciorul [la o claie], i. ionescu, c. 133/13. + (învechit, rar) A dobîndi, a obţine. Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvîrşit laudă (a. 1784). ap. tdrg. -+ (învechit) A clarifica, a lămuri; a rezolva (1), a soluţiona. Te rog ca să-mi săvîrşăşti ce e care de dumneata să numeşte apropierea trupurilor, amfilohie, g. f. 4r/9. Pe tot anul o dată să strîng la poliţiia... cîte un sinator din toate maghistraturile, şi săvîrşesc pricinile cele ne-săvîrsite în judeţele lor. golescu, î. 9. + (învechit, rar; complementul indică dureri, suferinţe) A îndura, a suporta. [Mucenicii] cu carii dinpreună săvîrşind durerile ceale prea îndelungate, mineiul (1776), 114r2/7. + Intranz. (învechit, rar; despre oameni) A se închina, a sluji. Zise Moise... Ucideţi pre cel ce-au săvîrşit lui Velfegor. biblia (1688), llb1!!^. 4. Tranz. (învechit şi popular; complementul indică ritualuri, ceremonii, evenimente) A oficia (1), a celebra. Rugăciune face ţi-mi şi pomeană săvârşi ţi-mi. molitvenic (sec. xvn), 310. Tot el [episcopul] săvîrşeşte şi osfeştania cea mare. gheOrgachi, let. iii, 307/45. Să săvîrşim pomenirea lor cea prea luminată cu cîntări. mineitjl (1776), 59r2/23. Săvîrşind... dumnezeiasca liturghie, ib. 163rl/l 1. Şi aşa cu toate gloatele săvîrşind praznecul, pre toţi îi cinsti, varlaam — ioasaf, 13r/16. Preoţii săvîrşesc jertva. beldiman, n. p. i, 63/16. Săvîrşiră, cu solemnitatea cuvenită, sfîntui oficiu. pelimon, i. 144/22. Să ştiţi că noi săvîrşim măritarea Anei cu Christian. contemporanul, ii, 248. Se simţeau acum mai aproape ..., mîndri de importanţa ritualului sttăvechi săvîrşit. agîrbiceânu, s. 340, cf. resme-riţă, d. Ceremonia tainică pe care au săvîrşit~o monahii. sadoveanu, o. xii, 22. Dumnezeu că ne-a păzi, Nunta că ne-om'săvîrşi. şez. viii, 81. (Absol.) Şezi de-a dereapta mea... După ace aia săvîrşaşte: „Unse-te cu untul fireei dumnezeieşti“ cum zice şi slujaşte. coresi, ev. 179. (R e f 1. pas.) Să se săvîrşească prea cinstită ziua ta. mineiul (1776), 65rl/32. Un loc în care ani de zile s-a cîntat şi săvîrşit sfînta liturghie, galaction, o. 82. O F i g. Mărită fie dimineaţa Ce-a săvîrşit a noastră nuntă, Bătrîne Olt! goga, poezii, 10. — Prez. ind.: săvîrşesc. — Şi: (învechit) săvirsi, săvrăşi, sevîrşi vb. IV. — Din slavonul c'hgp'kiUHTH. SĂVÎRŞÎE s. f. (Regional; în construcţia) Pînă în (sau la) săvîrşie = pînă la moarte (1); p. ext. (în loc. adv. şi a d j.) etern, veşnic. Cf. tdrg, scriban, d. Şi-ciceasta se va chema Mie soţie Pînă-n săvîrşie. marian, nu. 576. Şi se va chema ţie soţie Pînă-n săvîrşie. sevastqs, n. 174. Mni s-o ales soţii Pîn la a me săuîrşîi. şez. v, 87. Aici să-mi duraţi Chiar din temelie Pîn’la săvîrşie Mîndră mănăstire, pamfile, c. ţ. 20. — Săvîrşi -f suf. -ie. SĂVÎRŞIRE s. f. Acţiunea de a (se) săvîrşi şi rezultatul ei. 1. (învechit) Terminare, isprăvire, sfîrşire, încheiere a unei activităţi, a unei lucrări etc. in curs de executare; p. ext. capăt, sfîrşit. Cf. săvîrşi (1). După săvîrşirea întocmirii ficşcăruia sat... (a. 1819), doc. ec. 216. [Floarea] se vestejeşte mai nainte de săvîrşirea zilii. pleşoianu, t, iv, 18/16. Apropiind săvîrşirea gardului, au socotii să facă şi o scară. drăghici, r. 53/2. Lei şase mii, . . . am să-i prii mese după. săvîrşirea [lucrărilor] (a. 1834). doc. ec, 559, După săvîrşirea rezboiului voi încheia o aii an ţie. asachi, l. 462/33. M-am întors ... după săvîrşirea studiilor, i, negruzzi, în plr i, 240. Nici lucrările lor nu erau ajunse la săvîrşire ... era puţin de lucru: o zi. sadoveanu, o. xxi, 459. <0> L o c. a d v. Fără de săvlrşire — în mod continuu, veşnic. Vafi] de voi, păcătoşilor, că fără de săvîr-şire ve veţi munci (a. 1580). cuv. d. bătr. n, 350/13. O Loc. vb. A lua săvlrşire = a se sfîrşi, a se termina. [Judecăţile] să ia săvîrşire cu un ceas mai nainte. prav. cond. (1780), 50. Să ia săvrîşire spitalurik pîn’la toamna viitoare (a. 1811). doc. ec. 105. Să taie cheresteaua aceea ce are să să facă pînă va lua savir-şire (a. 1813). ib. 157. Vin zările ... nu pot lua savir şirea lor pînă cînd mai întîi să va scrie zapisul vînzam pravila (1814), 41/26. Atunci să ia săvîrşire vin ai ea caragea, l. 21/11. Va lua săvîrşire diaforaua lui Lf ta tie cu creditorii (a. 1819). doc. ec. 195. [Gatagia a] luînd săvîrşire, iată, o şi trimiserăm la cinstita vistene (a. 1829). ib. 444. Să ia săvîrşire tot lucrul într-o mărginire de ani hotărîţi. regul. org. 344/32. Astfel cu încetul luă săvîrşire, Iat-o şi ieşită de supt tipărire. PANN, E. I, IV/7, cf. POLIZU, LM, DDRF, BARCIANU, alexi, w., dm. «$► Spec. Sfîrşit, încheiere a vieţii, a zilelor cuiva. Mă ajunse vestea de săvîrşirea zilelor fiului nostru, românia literară, 1969, nr. 20, 19/4. + (Jur.) Prescriere a unei infracţiuni. Cf. ddrf. + Desăvîrşire, perfecţiune (1). Treapta săvîrsim. pănă unde el [omul] trebuie să înţeleagă şi să ştie un lucru, carte treb. i, 62/8, lb, valian, v. A voiei înalte înţeleapta adîncimc Alergînd a-şi croi planul cu deplină săvîrşire. conachi, p. 260. Posedă săvîrşirea făptuirilor divine, alecsandri, ap. şăineanu, d. u„ cf. barcianu, alexi, w. Perfecţiunea şi imperfecţiunec lucrurilor (săvîrşire şi nesăvîrşire). blaga, g. 158, cf. DL, DM. 2. (învechit şi regional) Moarte (1, 2); dispariţie. Cf. săvîrşi (2). Iar înaintea săvirşirei sale, chemaUau ... toţi sfetnicii, ureche, let. i, 145/31. Arătînd... precum începătura, aşă săvîrşirea ei [a familiei], cantemir, hr. 119. Numai a ta săvîrşire de chinuri ie va scăpa, pann, e. i, 78/9, cf. ddrf. Dangătul clopotului... vestea săvîrşirea din viaţă a unuia din ei. p. constant, r. 144. 3. Realizare (1), înfăptuire a ceva (în urma unei activităţi prestate în acest scop), aducere la îndeplinire, punere în aplicare; spec. elaborare; creare; comitere; p. ext. (învechit; concretizat) ceea ce (s-)a realizat (1), (s-)a înfăptuit, (s-) a elaborat, (s-)a creat; (învechit) săvîrşit1 (3). Cf. săvîrşi (3). [Dumnezeu] începătura săvirşirei lucrurilor şi a omului 2360 SÂVÎRŞIT5 — 249 - SĂVÎRŞITOR iaste. biblia (1688), [prefaţă] 6/12, cf. 6/13. Pofta spre sâvîrşirea răului, cantemîr, i. i. i, 60. Fericit iaste care au crezut că va fi săvîrşire celor zise ei de la domnul, bucv. 33r/19. Să povestim şi pentru sâvir-firi/g lai conte Panin. dumitrache, 370/29. Era iute şi grabnic ta săvîrşirile liotârînlor sale. văcărescul, ist. 253, Ieşim din lume . . . fără să fi făcut vreo socoteală ... asupra sâvîrşirilor lumii, critil, 12/18. Sîn-im datori... să avem plăcere din săvîrşirile altora. meu, l. 154/15. Atitea osebite mişcări şi săvîrşiri, tare face trupul omului. calendariu (1814), 102/11, cf, 105/10. Toate hotâriturele de locuri aice în oraş să se rînduiască numai la d-sa vel~vornic al politiei.. iară spre înlesnirea acestei săvîrşiri ... se va rîndui ie cătră d-sa vel logofăt (a. 1813). uricariul, i, 199. S-au întors înapoi, făfde nici o săvîrşire (a. 1819). doc. ec. 198, cf. lb. Celelalte săvîrşiri şi lucrări ale tunului. EPISCUPESCXJ, practica, 416/26, cf. xxxix/29. Pâ vinovaţi să-i dea în judecată. Pentru sâvîrşirea aceştiia aştept înştiinţarea (a. 1828). doc. ec. 411, cf. i, golescu, c. Să privigheze pentru întocmai săvîrşire a acestor pr ovili. cr (1831), 172/17. Au arătat smerenie prin sâvîrşirea celor mai îngiosite lucrări, asachi, l. 351/34. Să prevadă otrăvitoarele întîmplâri şi săvîrşirile nepotrivitului amor. pann, e. i, yi/12, cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w. Crezură în apropiata săvîr-Iire a minunii, iorga, i. l. i, 441, cf. resmerită, d.. Se ţinea de tot soiul de pozne, după sâvîrşirea cărora . . . ar fi trebuit să-i fie ruşine, m. i. caragiale, c. 17. Inculpatul... prilejuind astfel sâvîrşirea omorului fârâ voie. cod. pen. r. p. r. 499. Pregătirile fugii sînt duse pînă în pragul săvîrşirii. vianu, l. u. 490.Deasupra laluror [dorinţelor] vine sâvîrşirea propriu-zisă. raleA, s, t. i, 116. Purtarea Adei. . după sâvîrşirea crimei, a fost de asemenea scrutată de aproape, vinea, l. ii, 89. Călătoria lui . . . e una din aceste săvîrşiri. s ianuarie 1960, 23. Contează eroarea, nu perioada săvîrşirii ei. cinema, 1968, nr. 7, 18. Trăia indisponibilitatea mîrşirii unei acţiuni demonstrative, românia literară, 1969, nr. 16, 21/1. «O Loc. v b. (învechit) ; A aduce ia (sau în, intru) săvirşire == a săvîrşi (3). Măria ta, [Biblia] lipsă de atîţia ani o ai dus la săvîr-fire. biblia (1688), [prefaţă] 8/18. înpăratul... au '• putut a aduce lucrul întru săvîrşire. pravila (1814), v/8. Să ne grijim sâ-l aducem întru săvîrşire. ţichin-| deal, f. 134/10. A înfăţoşa şi a aduce în săvîrşire toate acele de care un om are trebuinţă, drăghici, r. 77/3. încheind, un tractai... nu-l putu aduce în săvîrşire. negruzzi, s. ii, 141. Expr. (învechit) A pune la săvîrşire = a pune în practică. Lucruri unde să cere de a ie face şi de a le pune la săvîrşire. carte treb. i, 78/12. (învechit) Destinaţie, scop. Hotă-nm să rămîie a nu se mai întrebuinţa la această săvîrşire. (a. 1814). uricariul, i, 189. Vătăşia dă pescari nu are altă săvîrşire, nici priveşte la vreun folos.. ., ci numai la o cidîncă hrăpire (a. 1822). doc. ec. 248. Sâ vedem şi lovitura lui. . . Ce săvîrşire lucreadză şi ce fel de rod au dat. pann, e. ii, 122/22. 4. (învechit şi popular) Oficiere, celebrare a unor ritualuri, ceremonii etc. Cf. săvîrşi (4). După mîrşirea jertfii, făceam un ospăţ, pleşoianu, t. i, 107/17. Sâvîrşirea pîngăritei prăznuiri ce urma a face. drăghici, r. 166/22. Dă agiutoriu preotului la sevîr-ma liturghiei, asachi, l. 751/41. Se crede că acel copil care plînge pe timpul săvîrşirei tainei botezului, Dă trăi lung. gorovei-, cr. 29. Supraveghea cu strâjnicie smrşirca sfintelor slujbe, voi cules cu, p. i, 119. — PL : săvîrşiri. — Şi: (învechit) săvrăşire, săvrî-şire, sevîrşire s. f. . ~~ V. şăvîrşL SĂVÎHŞiX1 s. n* (învechit) 1« Sfiişit, capat. Cf. săvîrş i (î). Tot omu, cînd înceape . . . oare lucru, kntâiu are grije şi scîrbă, iară la săvîrşitul lucrului, bucură-se. coresi, ev. 77, cf. 224. Sâ ţineţi... praznicul strinsuriei împreună, în săvîrşitul anului. po 256/9. Bisearecă den temelie pînă-n săvîrşit [o au] făcut (cca 1640). iorga, s. d. xv2, 3. Arată cum va fi săvîrşitul lumiei. n. test. (1648), 186v/20. Făcutu-s-au această svîntă şi dumnezeiască besearecă din temelie . . . de am văzut şi începutul şi săvîrşitul (a. 1653). iorga, s. d. xiii, 152. Să tragă casct lui pierzarea la săvîrşit. biblia (1688), 3712/59, cf. 552/46. Alegerea sfatului la un severşit se împropriia. cantemîr, ist. 30, cf. id. i. i. i, 111. Dau începere [lucrării], nădăjduind că fără zăbavă să-i arăt şi săvîrşitul. văcărescul, ist. 245, cf. lb, ddrf, cade. O Loc. adj. Fără săvîrşit = etern, veşnic. Iadul. .. de veci muncitoriu şi fără săvîrşit. văcărescul, ist. 249, cf. 248. Exp r. A ieşi la săvîrşit — a reuşi să termine. îi arată că acesta lucru la săvîrşit va putea ieşi. cantemîr, ap. ddrf. ^ (învechit, rar) Rezultat; folos. Toate faptele sta înainte lui în acela ceas şi văzui fapte bune cu săvărşitu (sec. XVI), cuv. d. bătr. ii, 421/19. 2. Moarte (1, 2); pieire (1). Cf. săvîrşi (2). După săvîrşitul svîntului Alexandru... dosoftei, v. s. noiembrie 109v/26. îngăduinţa omului ai pierdut, înpingînd pre dînsul la săvîrşit. biblia (1688), 3691/52. Au tăiat şi pe bătrînul Băsărab Vodă. . . Acest săvîrşit au luat acel vestit domn. axinte uricariul, let. ii, 180/16. 3, Săvîrşire (3). Cf. săvîrşi (3). Toţi amu, fra- ţilor, corei au luat dar, . . . toate să lucreaze şi sâ se nevoiască. . . şi cineş de noi săvîrşitul credinteei să facă. coresi, ev. 92. Cu ajutoriul fiului şi cu săvîrşitul duhului sfînt. palia (1581), 11/15. O Loc. v b. A aduce ia săvîrşit = a săvîrşi (3). Întrebînd pre sfeatnicii miei în ce chip s-ar aduce aceasta [pacea] la săvîrşit. biblia (1688), 3572/l 6, cf. 3072/39. + Destinaţie, scop; intenţie. Care este al său săvîrşit? amfilohie, g. f. 5V/1. Care săvîrşit nu iaste alt fârâ cît însuşi D[u]/rm[e]-zău. biblia (1688), [prefaţă] 6/8, cf. 6/19. Voia aceasta a lor spre ce severşit? Spre alcătuire a doae firi într-una. cantemîr, ist. 112, cf. 89, ursu, t. ş. 275. — Pl.: săvîrşituri. — Şi: severşit s. n. Y. săvîrşi. SĂVÎRŞÎT2, -A adj., s. m. şi f. 1. Adj. (învechit) Care a ajuns sau a fost dus pînă la capăt, pînă la sfîr-şit; terminat. Cf. valian, v., polizu, ddrf, alexi, w., cade. <0> (Gram.) Timp săvîrşit (şi substantivat, n.) = perfectul simplu, v. p e r f e c t2 (II). Cf. he-liade, cr. rom. 63/Î9, i. golescu, c. Săvîrşitul definit arată o faptă săvîrşită de curînd. gr. r. n. ii, 25/19. Ei nicăiri n-au voii a întrebuinţa timpul săvîrşit al verbului, ci toi cel nehotărît; niciodată avui, făcui, fui, totdeauna: am avut, am fost. negruzzi, s. i, 256, cf. rosetti — caz acu, i. l. r. i, 465. 2. Adj. (învechit) Perfect2 (I I), desăvîrşit. Cf. lb. Lumea este ... Ca cel mai săvîrşit cadru, conachi, p. 289. <0> (Substantivat) Apostolii.. . poftii a să moară ca nişte săvîrşiţi. biblia (1688), [prefaţă] 6/51. 3. Adj., s. m. şi f. (învechit şi regional) (Persoană) care a murit1 (i), care a decedat. Cf. săvîrşi (2). Va plăti şi toate . . . interesurile, din ziua ce s-au lăsat de cătră săvîrşitul. pravila (1814), 167/12. Mo-nastirea avînd danie de la săvîrşitul ban Toma Cozma (a. 1820). uricariul, vi, 171. O parte din Negreşti a fost a săvîrşitului Stati. Com. din piatra neamţ. — Pl.: săvîrşiţi, -te. — Y. săvlrşi. SĂVÎRŞITOR, -OARE adj. 1. (învechit) Care săvîrşeşte (3); s p e c. (Jur.) executiv. [Să fie] săvîrşitor făr'’ de cusur la toate poruncile . .. ce să vor da {a, 1819). iorga, s. d. vii, 70. îşi va lua titlul de general săvîrşitor al cetelor regulate şi comandant, cr (1829), 312/9. Priveghează asupra lucrărilor tuturora părţilor legiuitoare şi săvîrşitoare. ib. 1251/22. De la divanul săvîrşitor al Valahiii către dumnealui ispravnicu streinilor 2363 SĂVÎRŞITURĂ — 250 - SCABROS (a 1820). doc. ec. 430. De la divanul săvirşitor al Valahiii să face în ştire la to(i de obşte că. .. s-au depărtat din slujbă (a. 1830). ib. 323J/7, cf. 3631I6, i. golescu, c. Puterea săvirşitoare îi va porunci să iasă afară din sala adunărilor, regul. org. 10/11, cf. polizu, pont-briant, D., barcianu, alexi, w. Răspunde la întrebările mele oarbe şi neghioabe cu îndurările tale... săvirşitoare de minuni, galaction, o. 195, cf. călinescu, s. c. l. 15. ■£> (Substantivat) Vulpea... va fi săvîrşitoarea faptului, cantemir, i. i. i, 85, cf. lb. Blesteme cu care fulgerează pe săvirşitorii acestei crime. mag. ist. i, 273/8, cf. barcianu, alexi, w. + (învechit, rar) Care completează; care perfecţionează. Şcoalele săvirşitoare sau a ştiinţelor mai înalte în care să înveţe ucenicii cei pregătiţi în şcoalele pregătitoare. cr (1830), 91a/15. 2. (Gram.; Învechit, rar; despre verbe) Intranzitiv. Graiul cu feaţe iaste. .. de patru feliuri: înfiinţilori, numitori, trecători şi săvîrşitori. eustatievici, gr. rum. 41r/4, cf. 41r/14. — PI.: săvirşitori, -oare. — Săvlrşi + suf. -lor. SĂVÎRŞlTÎiRĂ s. £. (învechit) Terminare, sfîrşit; p. ext. (concretizat) lucru terminat. Lucru spurcat la începătură şi încă mai spurcai la săvîrşitură! cantemir, ist. 310, cf. tdrg, scriban, d. — PI.: săvîrşituri. — Săvlrşi -(- suf. -tură. SĂVOLD vb. I v. sovilta. SÂVtiN s. n. v. sovon. SĂVONÎT, - adj. v. sovonit. SXVRĂŞÎ vb. IV v. săvlrşi. SĂVHĂŞÎRE s. f. v. săvlrşire. SĂVRÎŞfRE s. f. v. săvlrşire. SĂXĂNÂi s. f. v. saxana. SĂXĂNÂ2 vb. I. Tranz. (Regional; complementul indică animale de povară) A încărca pe spinare cu o sarcină mare; (regional) a însăxăna. Cf. tdrg, da ix1( 737, t. papahagi, c. l., scriban, d. Plîmbă-mi-se Cătănuţă... Cu doi-trei catîraşi Săcsănaţi de gălbinaşi. mat. folk. 173. — Scris şi: săcsăna. — Prez. ind.: săxănez. — V. saxana. SĂZĂLfC s. n. v. sazolic. sAZDAIVIE s. f. (învechit; in limbajul bisericesc) Creaţie; p. ext. (¿oncretizat) creatură, făptură. Şi păcătoşii sămt săzdania lui Dumnedzău. varlaam, c. 14. De om, ce iaste' săzdania lui' Dumnedzău, nu gîndea nemică. id. ib. 315, cf. 111. /s[u]s i/[risto]s £>[u]mn[e]d:z (Substantivat) Căpitanul medic, de cîte ori vine la vizita medicală... în căutare de scabioşi, ţipă. sahia, n. 113. 2. S. f. (Bot.; adesea cu determinări care indică specia) Nume dat mai multor plante erbacee, sălbatice sau cultivate, cu flori albastre, liliachii, albe sau roşii, dispuse în capitule, cu frunze alungite şi cu tulpina acoperită cu peri scurţi; (învechit) scabie (I) (Scabiosa). Recomenduia mai deosăbit lui Pavel două feluri de sămînţă: pe acelea a toporaşilor şi a scabio-zului. buznea, p. v. 125/9. Scabiozul... face o floare frumoasă albastră deschisă cu cîmpul negru picat cu alb. id. ib. 125/18. Oalele aceste cu ... scabioase ... ne spun că aici locuieşte o văduviţă. negruzzi, s. i, 322, cf. brandza, fl. 259, id. d. 245, alexi, w., bianu, d. s., scriban, d. — Pronunţat: -bi-os. — PI.: scabioşi, -oase. — Şi: (învechit, 2) scabioz s. m., scabioză (i. golescu, c.) s. f. — Din lat. seabiosus, fr. scabieux. SCABIOZ s. m. v. scabios. SCABldZĂ s. f. v. scabios. SCABROS, -OASĂ adj. 1. (Ieşit din uz) Anevoios, dificil, greu; delicat; neplăcut. Se aflară trei bărbaţi care s-au decis ca să ia asupră-şi acea misiune grea şi scabroasă, bariţiu, p. a. iii, 113, cf. pontbriant, d. Să trecem acum la puntul cel mai scabros în istoria Ţării Româneşti. . . Aşa-numita descălecare a aşa-numi- tului Negru Vodă. hasdeu, i. c. i, 111, cf. alexi, w. întreprindere scabroasă, cade. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de decenţă, de cuviinţă, de ruşine, de morală; (despre manifestările oamenilor) care denotă, arată, trădează lipsă de decenţă, de cuviinţă, de ruşine: indecent, imoral, 2380 SCABROZITATE - 251 - SCAFANDRIER obscen, trivial. Situaţiile [din comedii] sint adeseori scabroase, maiorescu, cr. ii, 181. Subiect scabros. şăineanu2, cf. resmeriţă, d., cade. Avea un fel deosebit de a istorisi anecdotele cele mai scabroase. c. petrescu, c. v. 309, cf. id. î. ii, 254, scriban, d. Sint interese importante şi scabroase, arghezi, l. 69. Arată chiar o predilecţie desăvîrşită pentru subiectele scabroase. ralea, s. t. i, 232. Era de un optimism scabros, care şi ţinea loc de curaj, camil petrescu, o. ii, 573. înjurături fiziologice amănunţite şi scabroase, preda, r. 210. îi auzea povestind fără încetare anecdote scabroase. T. popovici, se. 294, cf. dl, dm. Piese de teatru unde cUvîntul sau gestul scabros apăreau nedisimulate, con-temp. 1969 nr. 1168, 1/5. 4- (Substantivat, n.) Element scabros (2), atmosferă scabroasă. Cultivarea amănuntului picant, ... a scabrosului, indică suficient dozarea conştientă a elementelor de succes, constanti-nescu, s. it, 392; Frumosul estetic nu exclude macabrul şi scabrosul din natură, ist. lit. rom. ii, 680. Preferinţa. . . penlru. împuţit, scabros, cinema, 1968, nr. 2, xiv. Conţinutul lor vulgar, licenţios, .. . frizează scabrosul. scînteia, 1969, nr. 8 183, cf. m. d. enc., dex. + (Adverbial) în mod scabros (2). scriban, d. O Se comportă scabros. + (Rar; despre sunete) Neplăcut la auz. Sunetele jargonului... îs scabroase. scriban, d. — PI.: scabroşi, -oase. — Din lat. scabrosus, fr. scabreux. SCABROZITÂTE s. f. însuşirea a ceea ce este scabros (2) ; vorbă, atitudine, faptă scabroasă; indecenţă, imoralitate, obscenitate, trivialitate. Să citeşti... scabrozităţi de-ale lui Pitigrilli. i. botez, b. i, 166, cf. DM, dns, dex. — PI.: scabrozităţi. —î Din fr. scabrosite. SCABRTJ, -A adj. (Despre plante sau despre părţi ale lor) Aspru la pipăit; acoperit cu peri scurţi şi rigizii Foile, cîte patru, lineare, glabre, marginea uşor scabră. grecescu, fl. 266. Foile filiforme cam ţepene ..., cam scabre pe alocuri, id. ib. 627, cf. dn3. — PI.: scabri, -e. — Din fr. scabre. SCÂDE vb. III v. scădea. SCADÎNT, -Ă adj. 1. (învechit, rar; despre lucrări, realizări etc.) Cu seăderi, cu slăbiciuni (de calitate). Partea lui lord Ashton pare oarecum mai scadentă, dar cauza aceasta nu vine de la neglijenţa maestrului, ci dintr-o necesitate dramatică, filimon, o. ii, 227. 2. (Despre datorii, obligaţii) Care a ajuns la scadenţă; (despre termene) la care trebuie onorată o datorie, o obligaţie. Valoarea de scris în poliţa scadentă — peste 92 de zile. i. panţu, pr. 60, cf. scriban, D., DM, DN2, HRISTEA, P. E. 110, M. D. ENC., DEX. □ Termenul scadent al unei poliţe. — PI.: scadenţi, -te. — Din it. scadente. SCADENŢÂR s. n. Registru în care se ţine evidenţa scadenţelor. Cf. resmeriţă, d., cade, dm, dn2, der, HRISTEA, P. E. 110, M. D. ENC., DEX. — PI.: scadenţare. — Din it. scadenzario. SCADENŢĂ s. f. Termen de plată pentru o datorie, o poliţă, o obligaţie materială; expirare a termenului de plată a unei datorii, a unei poliţe, a unei obligaţii; (popular) soroc, (învechit) vadea. Cf. i. golescu, c. De să va întimpla scadenţa plăţii. .. într-o duminică sau sărbătoare, creditorîu trebuie a aştepta ziua viitoare. nichifor, p. 77/15. O sumă de cinci sule icosari noi, cu scadenţa de 11 zile de la înfăţişare, buletin, g. (1844), 982/8. Scadenţa... cînd se împlineşte sorocul plăţii la o poliţă, iarcu, d. s. ii, 440/25. Valoarea hîrtiei alîrnă numai şi numai de la siguranţa că va fi plătită la scadenţă, ghica, c. e. i, 99, cf. 254. Dicta sumele datorate, cu indicarea dobînzii şi scadenţei lor. vlahuţă, d. 64, cf. ddrf. Ziua fixă de plată se numeşte scadenţa biletului. clim:escu, a. 270, cf. 278. Asta se cheamă o poliţă. . . Scrie aici suma primită şi aici data sau scadenţa. D. zamfirescu, t. s. 37, cf. i. panţu, pr. 46, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Poliţa... ajunge luni la scadenţă, rebreanu, r. i, 45. Vocabular spècial:... cambie, scadenţă, amin are. teo-doreanu, m. iix, 407. Cu recolte care alîrnă de capri-ţiile anotimpurilor... nu se poate face faţă la. scadenţe cu termen precis, sadoveanu, o. xii, 420. Aştepta cu groază scadenţa poliţelor, bart, e. 239, cf. enc. a,gr., scriban, d. Ne luăm răspunderea de a amina împrumutul de război dacă Antanta refuză prelungirea scadenţei, titulescu, d. 69. Plăteşti la scadenţă poliţele. viNEA, l. ii, 217, cf. 241, dn2. îl interesează opinia negustorului, care, obişnuit să plătească poliţa la scadenţă, ştie ce e răspunderea, ist. lit. rom. ii, 268, cf. DER, HRISTEA, P. E. 110, M. D. ENC., DEX. + P. gener. , Dată, termen la care trebuie să se facă, să se producă, să se împlinească etc. ceva. Era noaptea Paştelui: scadenţa făgăduielii lui Gheorghe. caragiale, o. i, 56. Se apropie 'noaptea, scadenţa ameninţării lui. GHEREA, ST. CR. II, 137, Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Toate excesele şi nebuniile se plătesc. Există un ceas al scadenţelor. c. petrescu, c. v. 32, cf. id, î. ii, 229. Insinua că scadenţa acestor făgăduieli a sosit, oţetea, t. v. 182. Tîlhari spilcuiţi, în frac şi smoching, presimţind scadenţa şi lichidarea..,, jefuiau ţăra. arghezi, b. 136, cf. 12. E momentul să vă gîndiţi la toate crimele pe care le-aţi făcut şi la scadenţa care vine. v. rom. noiembrie 1954, 26. Conferinţa a căpătat intensitatea pe care i-o împrumută scadenţa, scînteia, 1969, nr. 8 179. Îmbătrînirea ar fi deci o boală şi moartea o ultimă scadenţă, românia literară, 1969, nr. 60, 32/1. — PI. : scadente. — Din it. scadenza. SCÂDRĂ s. f. v. escadră. S CABRÓN s. n. v. escadron. SCAF s. m. v. scafă. SCAFÁ vb. I. T r a n z. (învechit) A scobi (cu dalta) sau a găuri; p. ext. a cizela. Cf. ddrf, barcianu, alexi, w. — Prez, ind.: ? — Şi: scăfâ vb. I. ddrf. — Probabil de la scafă. SCAFALD subst. (în dicţionarele din trecut) Eşafod. Cf. NEGULICI, PROT. —POP., N. D. — Accentul necunoscut. — PI. : ? — Etimologia necunoscută. Cf. v. fr. c h a f a u d. SCAFANDR1ÉR s. n., s. m. 1. S. n. (Rar) Scafandru (!)• Cf. RESMERIŢĂ, D. 2. S. m. Persoană calificată care, cu ajutorul unui echipament special, efectuează lucrări la anumite adîncimi sub apă; scafandru (2). Cf. şăineanu, d. u., cade, nom. prof. 64. într-o vară am făcut cîtèva săp-tămîni pe scafandrierul fără aparat, voiculescu, p. i, 14. Era marinar, mecanic şi scafandrier. bart, e. 30, cf. scriban, d., dn2, ltr2, dex. O F i g. Să nu se înspăimînte cînd vor descoperi că sîntem oameni Şi noi [minerii], scafandrierii pămîntului. v. rom. ianuarie 1957, 22. — Pronunţat: -dri-er. — Pl.: (1) scafandriere, (2) scafandrieri. — Din fr. scaphandrier. 2392 SCAFANDRU - 252 - SCAFĂ SCAFANDRU s. n., s. m. 1. S. n. Echipament special de protecţie, impermeabil, de forma unui combinezon, prevăzut cu o cască metalică cu vizor, cu mănuşi şi bocanci speciali, cu aparat respirator (autonom sau In legătură cu suprafaţa apei), care permite unui scufundător să rămînă mai mult timp sub apă, pentru explorarea fundului apelor, pentru efectuarea anumitor lucrări subacvatice etc.; (rar) scafandrier (1). Cf. BARCIANTJ, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, CADE, SCRIBAN, d., dn2, M. D. enc., DEX. <$> F i g. Ireproşabil in negru îmbrăcat, In frac . . . căci fracul este adesea un scafandru. iosif, v. 170. + Costum special de zbor, izolat faţă de mediul exterior, cu care se îmbracă aviatorii sau cosmonauţii pentru a fi protejaţi împotriva condiţiilor nefavorabile vieţii din atmosfera superioară sau din spaţiul cosmic. Cf. ltr3, der, m. d. enc., dex. 2. S. m. Persoană calificată care, cu ajutorul unui echipament special, efectuează lucrări la anumite adîncimi sub apă; scafandrier (2). Cf. resmeriţă, d., cade. îşi curmă vorba să salute ... un domn cu ochelari de scafandru şi cu pardesiu de doc. c. petrescu, o. p. i, 68, cf. scriban, D. Văzîndu-l de departe venind, ţi se părea că iese din mare un scafandru, arghezi, b. 111. Diferite aparate electrice şi lămpi cu înfăţişare de monştri marini sau de scafandri, vinea, l. i, 208. Au văzut.. . Scafandrii povestind neagra păţanie, bou-reanu, s. p. 26. Fundul... să n-aibă stinci, că laşi ancora zălog şi n-o măi răscumperi decit dacă vii cu scafandri, tudoran, p. 559. Menţiona in procesul-verbal că sinucigaşul ar fi fost de meserie scafandru, românia literară, 1969,«nr. 28, 18/3, cf. m. d. enc., dex. <0> F i g. Satira lui. . . s-a îndreptat spre adincul vieţii sociale: in opera lui de scafandru n-a cules mărgăritarele. lovinesgu, c. vii, 61. [Eminescii] s-a adincit — scafandrii unic şi uimitor — in mitul şi lirica populară. sadoveanu, e. 83. Scafandru sint, beat de genuni. Coralul fi-l fiii- de pe buze! v. rom: decembrie 1964, 74. Arta lui de scafandru ai sufletului omenesc a descoperit noi adîncimi. românia literară, 1969, nr! 27, 7/2. + Persoană specializată care, cu ajutorul unui echipament special, efectuează zboruri şi cercetări în spaţiul cosmic. îmbrăcaţi in costume de scafandru, comandanţii navei ,, Vostok 4 “... au luat loc tn autobuz. scînteia, 1962, nr. 5 648. Exploratorii cosmici, în costume de scafandri asirali. . ., vor păşi pe suprafaţa •nercuriană. flacăra, 1969, nr. 1, 29. — PI.: (1) scafandre, (2) scafandri. — Din fr. scaphandre. SCAfA s. f. 1. (învechit) Pahar (1); cupă; ceaşcă. Că scafa (paharul cc2, d) în mărule Domnului, oiru nemestecat împlut de mestecare. psalt. 150, cf. 39. Blidele-i, lingurile-i, cupele, scafele, cu carile să împlă şi să bage, den curai aur să le faci. po 262/27, cf. 305/25. Scafa d-argintu . . . de la Dragomir (a. 1588). ciiv. d. bătr. i, 205/5. Au dăruit pre Krauşeneg cu cupe şi scafe de argint, şincai, hr. ii, 291/7, cf. iii, 48/18. Cînd şade cineva lingă scafa (păharul) plină cu vin..., atuncea nu gîndeăşle la regula cumpătărei. petrovici, P. 41/3, cf. 244/19, lb, iser, polizu, cihac, ii, 695, ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, dhlr i, 358, cade, scriban, d., bl xrv, 102. 4- S p e c. Vas , mare, de obicei in formă de cupă, care servea la păstrarea vinului (sfinţit), a unor substanţe (folosite în ritualul religios etc.). Să plecară înaintea mielului, avind tot insul alăute, şi scafe de aur pline de mirodenie. n. test. (1648), 307r/28, cf. anon. car. Iată ce fel de opere influenţau aur făurari a religioasă creştină.. . răsfrîngerile lor se văd în... scyphi (scafe) ce păstrau vinul, naum, ist. art. 153, cf. 174. 2. (învechit şi regional) Recipient din lemn, de obicei in formă de strachină de diverse dimensiuni, întrebuinţat lă stîne sau în gospodăriile ţărăneşti la pregătirea, la păstrarea bucatelor sau la servirea acestora la masă, la spălarea vaselor etc.; spec, blid, strachină (de lemn). El fierse fiertură şi dumică pîine în scafă, biblia (1688), ap. tdrg. Albii, covăţi, scafe, căuşe (a. 1761). ap. id. ib. într-acele părţi de loc (se fac) dintr-insul [plop] covăţi, scafe, talgere şi cofe. cod. silv. 19, cf. budai-deleantj, lex., dri.tj, ddrf. Stupul. .. este făcut dintr-un butuc găurit, acopptit cu un capac (adesea o strachină sau scafă). damî;, t. 119, cf. şăineanu2, tdrg. Pe horn stă de regulă o coveţică sau o scafă cu făină de popşoi, ca făina să fie caldă, pamfile, i. c. 444. Aduse nu ştiu de undţ o scafă de lemn plină cu brinză. hogaş, dr. i, 141, cf. 289, RESMERIŢĂ, D., CANDREA, F. 33, CADE. Scafa e făcută din lemn de fag... şi serveşte la pus mîncarea sau la pisatul usturoiului, diaconu, p. 27, cf. scriban, d. Dogăria şi rogojinăria erau reprezentate tn Obor:... copăi.. ., scafe, lopeţi. arghezi, b. ,104, cf. ltr2, h ix 62, x 5, xii 482, xvm 25, ¿62, com. marian. Un fel de scafă strimtă şi adincă tn care se faţe mujdei. şez. ii, 224. în scafele mari se spală blidele, ib. viii, 89, cf. boceanu, gl., com. din oraviţa şi din timişoara, alrm sn ii h 848, a v 2, 15, 16, 19, 20, 25, 26, 31, 34, glosar reg. 4- (Regional) Covată din lemn în care se frămîntă aluatul sau se spală vasele (Baia Mare). Cf. lexic reg. 21. + (Regional) Teică la moara de apă (Bucşa.— Zălau). alrm sn i h 117/279. + (învechit, rar; în forma scufă) Recipient în care se spălau nisipurile aurifere. [Maşina] spală... atîta năsip, cit pot 5 rudari intr-o zi cu urca sau scufa lor a spăla (a. 1843). doc. ec. 789. 3. Căuş de lemn sau de metal care serveşte la manipularea sau la măsurarea produselor în stare de pulbere, grăunţe etc. Cînd apa din ceaun începe a se umfla, se pune făina cu pumnul sad cu scafa. şez. v, 5, cf. cade, candrea, F. 33. Babiţa... se mai poate scoate [din apă] prin căuşe ..., prin scafe (ca cele de prin băcănii). atila, p. 220, cf. scriban, d., dl, dm, ltr2. Pretutindeni... e loc de . .. scafe, lopeţi, furci, greble, arghezi, b. 104, cf. m. d. enc., dex. + Conţinutul unei scafe (3); conţinutul împreună cu scafa (3). Păsat den casă, 5 — 6 scafi, 1 leu (a. 1738). bul. com. ist. tv, 72. Să le miluiesc şi eu c-o litră de cărbu-naşi.... Şi c-o scafă de tărîţă. şez. xx, 68. 4. (învechit şi regional) Taler de balanţă. Cf. lb, iser, polizu, ddrf, barcianu, alexi, w., resmeriţă, D., H XVIII 307, FRÎNCU—CANDREA, M, 43, ALR II 4 278/219, 228, mat. dialect, i, 190, glosar rec.. 5. (învechit) Luntre primitivă asemănătoare cu o albie, făcută dintr-un trunchi scobit. Noaptea s-au suit intr-o scafă şi cu mare ruşine şi mare perdere au fugit, şincai, hr. I, 135/29, cf. drlu. Ministrul regelui puse pruncii îhlr-o scafă şi se coborî la marginea fluviului, ca să-i dea pe apă. aristia, plut. 48/10, cf. 45/23, polizu. 6. (învechit) Corpul unei nave (1); epavă a unei nave. Am zărit un bric a căruie catargurile, pinzile şi funiile era rupte, iară scafă bortelită, ar (1829), 52/13, cf. polizu. 7. (Arhit.) Suprafaţă cilindrică (prevăzută cu stucaturi sau picturi) care face racordarea tavanului (şi pardoselii) cu pereţii unei încăperi. Scafele unei biserici, fm (1846), 712/24, cf. ddrf, resmeriţă, d., ltr2. Utilizarea tuburilor fluorescente ascunse tntr-o scafă dublă, contemp. 1966, nr. 1033,7/6, cf. der. Becuri ascunse in scafele şi calotele tavanului, flacăra, 1969, nr. 3, 13 cf. m. d. enc., dex. + Piesă prefabricată, din bfeton sau din gresie ceramică, din care se execută scafe (7), pardoseli etc. Cf. m. d. enc., dex. 8. (Regional) Orbită (2) la cal (Alunişul — Năsăud). Cf. dr. v, 284. 9. (învechit, rar) Matcă (4). Albia apei se numeşte scafa sau patul, preste care de-a lungul trece o apă curgătoare. asachi, l. 941/19. 10. (Regional) Scobitură mică în pămînt, către care este dirijată mingeşa, In jocul poarca1 (2) (Sînmi-haiu Almaşului — Zălau). ajlr sn v mn h 1 302/284- 2394 SCÂFĂU - 253 - SCAI1 11. (Anat;; învechit şi regional) Craniu; ţeastă. Ptrliesc ciolane ş-a morţilor scafe. c. stamati, ap. CADE, Cf. SĂGHINESCU, V. 103, DR. IV, 468, CANDREA, F. 33, CADE, SCRIBAN, D., L- C0STIN, GR. bXn. 178. 12. (Rar) Carapace de broască ţestoasă. Broască cu scafă. sXghinescu, v. 103, cf. dr. iv, 468, cade. 13. (Transilv., prin Ban. şi prin Mold.) Un fel de cuţit lat, netăios, cu miner de lefnn, care serveşte in tăbăcărie la înlăturarea de pe pipi a părţilor grase şi a celor cărnoase. Cf. viciu, gl., alr ii 6 612/47, 76, 130, 260, 520 a v 25, glosar reg. 14. (învechit, rar; cu sens neprecizat, probabil) Coroana unui ’copac. Trunchiul nu numai din afară il acopere scafa (păhăruţ) carea de rind e vearde şi frunzâase. Înv. pom. 29/25. Părţile... în floare sînt părţile născătoare sau roditoare .... scafa şi cununa sînt acelora acoperămînt şi scutire, ib. 30/3. — PI.: scafe. — Şi: (învechit) scai s. m., (regional) şcăfă (alr ii 6 612/260), (învechit, rar) sefifă (doc. ec. 789) s. f. — Din ngr. axâcpv]. SCAFĂU subst. (Regional) Vas de lemn iii care se pune mîncarea. V. scafă (2) (Mădei — Borsec). Cf. glosar reg. — Scafă + suf. -ău. SCAFÎŢĂ s. f. v. scăflţă. SCAFÎU s. m. v. spahiu. SCAFlRLÎE s. f. v. scăflrlie. SCAFOÂLCĂ s. f. v. scatoalcă. SCAFOÎD s. n. Unul dintre cele şapte oase ale labei piciorului. Scafoidul se află la partea internă a torsului şi se articulează prin fa(a posterioară... cu calcaneul. kretzulescu, a. 87/2, cf. 59/25. Tarsul se compune de -Z oase aşezate fjt două rîndtiri, ... în cel de-al doilea scafoidul. polizu, p. 43/23, cf. dn!, dex. <0> (Adjectival) Os scafoid. dex. — PI.: scafoide. — Din fr. scapholde. SCAFOIDÎTĂ s. f. (Med.) Inflamaţie a osului scafoid. Cf. D. MED., DEX. — Pronunţat: -fo-i-. — PI.: scafoidite. — Din fr. scapholdlte. SCAIJs. m. I. Numele mai multor plante erbacee cu frunze ghimpoase şi cu fructe globuloase înconjurate de ghimpi îndoiţi la vîrf: a) plantă erbacee din familia compozitelor cu tulpina robustă, cu frunze lanceolate acoperite pe partea superioară de spini mici, şi cu flori roşii, rar albe, terminate cu un spin lung; (regional) scaiete(I h), ghimpe, ciulin, crăpuşnic, rostogol (II c) (Cirsium vulgare). Cf. brandza, fl. 293, GRECESCU, FL. 333, PANŢU, PL., CADE, BUJOREAN, B. L. 392, ENC. AGR., DM, BORZA, D. 49, LTR2, M. D. ENC. ; b) (regional) crăpuşnic (Cirsium decussatum). Cf. borza, d. 48; c) (regional) ciulin (Carduus nutans). Cf. ANON. car., GRECESCU, FL. 329, PANŢU, PL., CADE, bujorean, b. l. 392, borza, d. 40; (1) (regional; şi în sintagmele scai roşu, borza, d. 40, scai voinicesc, barcianu, tdrg, borza, d. 40) spin (Carduus acanthoi-des). Cf. GRECESCU, fl. 328, pXcalX, m. r. 15, PANŢU, pl., bujorean, b. l. 392, borza, pi 40; e) Carduus can-dicans. borza, d. 40; f) (regional; şi in sintagmele scai rotund, ddrf, barcianu, borza, d. 63, scai rolun-jor, panţu, pl., borza, d. 63, scai gogoneţ, borza, d. 63) rostogol (II a) (Echinaps sphaerocephalus). Cf. brandza, fl. 292, panţu, pl., cade, bujorean, b, l. 392, borza, d. 63; 9) (regional; şi în sintagma .scai voinicesc, borza, d. 63) tătarnică (Echinops ritroj. Cf. id. ib. 63 ; h) (şi în sintagmele scai măgăresc, ddrf, DAMÉ, T. 186, BRANDZA, FL. 298, BARCIANU, GRECESCU, FL. 336, TDRG, PANŢU, PL., BORZA, D. 120, PRODAN — buia, F. i. 517, scai mare, borza, d. 120, scai muced, BUJOREAN, B. L. 392, BORZA, D. 120, H XVII 226, scai voinicesc, borza, d. 120) plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina robustă, cu frunze lunguieţe, albicioase pe partea inferioară, cu flori purpurii dispuse în capitule şi cu involucrul cu foliole terminate într-un spin; (regional) ciulin, scaiete (I j), pălămidă1 (4), ghimpe mare, spin alb, sita-zinelor (Onopordon acanthium). Cf. cade. bujorean, b. l. ¿92, borza, d. 120; i) (regional; şi în sintagmele scaiul Sfintei Mării, barcianu, borza, d. 160, scai pestrif, borza, d. 160) armurar(iu) (Silybum marianum). Cf. borza, d. 160; I) (şi în sintagmele scaiul dracului, brandza, FL. 221, DAMÉ, T. 186, GRECESCU, FL. 237, PANŢU, PL., SIMIONESCU, FL. 192, BORZA, D. 65, PRODAN —BUIA, F. I. 356, m. d. enc., dex, scaiul vîntului, DAMÉ, T. 186, BRANDZA, FL. 221, BARCIANU, GRECESCU, FL. 237, ALEXI, W., TDRG, PANŢU, PL., BORZA, D. 65, SCai muced, borza, d. 65, scai oînăt, id. ib., scai voinicesc, id. ib., scai mneriu, id. ib., scai de cîmp, id. ib.) plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina robustă, ramificată, cu flori solitare, albăstrui-verzui, folosită in medicina populară, mai ales contra durerilor de dinţi ; (regional) Îndrăcită, rostogol (II d), scăieţi (v. sca- i e.t e I k), scăiuş (3), spin, sperioasă, tăvălici, amărea (Ergngium campestre ). Se spală negii cu roua ce s-adună în frunze de scai voinicesc, grigoriu-rigo, m. p. i, 129, cf. şXineanu, d. u. Scaiul dracului... cu tulpina voinică.. ,,cu ramurile întinse, frunzele cu spini..., se dă în boale de rinichi, voiculescu, l. 282, cf. dm, borza, d. 65; J) (regionali şi în sintagmele scaiul oii, borza, d. 22, scai mărunt, id. ib.) brusture (Arclium lappa). Cf. id. ib. ; k) (regional; şi în sintagma scai alb, id. ib.) brusture (Arclium tomentosum). Cf. id. ib. ; 1) (regional; şi în sintagmele scai de ochi, panţu, pl., borza, d. 60, scaiul popii, borza, d. 60, scaiul voinicului, damé, t. 180, cade, simionescu, fl. 200, borza, d. 60, scai voinicesc, ddrf, damé, t. 184, brandza, fl. 254, grecescu, fl. 279, panţu, pl., cade, bujorean, b. l. 392, borza, d. 60, scai pădureţ,' polizu) varga-ciobanului (Dipsacus. silvestris ). Cf, polizu, ALEXi. w., şXineanu®, tdrg, enc. agr., dm, borza, d. ,60; m) (regional; şi în sintagmele scaiul măgarului, borza, d. 60, scaiul voinicului, id. ib.) scaiete (I d) (Dipsacus laciniatus). id. ib. ; n) (regional; şi în sintagmele scai muscălesc, borza, d. 187, scai tătăresc, id. ib., scai rusesc, brandza, fl. 326, barcianu, bianu, d. s., tdrg, panţu, pl., borza, d. 187) holeră (Xanlhium spinosum). Cf. borza, d. 187; o) (regional) zgrăbunţică (Lapsana communis). Cf. borza, d. 96; p. restr. fructul cu ghimpi al acestor plante, care se agaţă de haine, de blana animalelor etc. Veţi culege de în spin struguri sau de în scai smochine. CORESI, TETR. 13, cf. N. TEST. (1648), 9V/14. îl tăvăliră preste spini şi scai de cei acoşi. dosoftei, v. s. octombrie 73v/20, cf. anon. car., coteanu, pl. 29. Tot fealiul de scai.. .. acestea toate sînt păguboase holdelor, economia, 47/4, cf. budai-deleanu, lex., lb, drlu. Eu, cîntînd ca-n zi de mai, încă-n pace-oi paşte scai. ar (1830), 2622/39, cf. i. golescu, c. Cîhd eu în săracul trai Voi să pasc, în pace, scai. asachi, f. 11/18, cf. valian, v. Pe-o lege dată Şi scaiul şi trandafirul răsar şi cresc, conachi, p. 250, cf. 58, polizu, baronzi, l. 144. împrejurau pe-alocurea... ciulini, scai şi vrejuri de. mure. delavrancea, s. 60, cf. ddrf, damé, t. 185, barcianu, alexi, w., şXineanu2. Umflături ca nişte flori de scai sau ţepi mărunţi, iorga, c. i. iii, 21, cf. tdrg. Scai tînăr, tăiat de frunze şi de rădăcină, pamfile, j.' ii, 88, cf. id. s. v. 42. De lîna oilor se agaţă, în treacăt,.... şi scaii pîrloagelor. hogaş, dr. i, 234. Oare cum... Porni el [ariciul], oare ca un 2403 SCAI1 - 254 - SGAIETE scai la drum? topîrceanu,. p. o. 135. Nişte animale mărunte, teribil de indirjite şi cu cozile pline de scai. sad,oveanu, o. xii, 667. Doar pe plai, Cit un scai, Mai juca un nour mic. i. barbu, j. s. 135. Sub parul unor şanţuri şi floarea unor scai Sudoarea-alilpr vile se scurge-n riuleţe. calinescu, o. ii, 30, cf. voiculescu, l. 30. Cine sînleţi, feţe alese ... Ca să rupe fi mindrul strai Prin mărăciniş şi scai? v. rom. septembrie 1954, 73. [Samuraii] Trec lent,,.. Stirnind linear, cu bro-carlele, scaii, vulpescu, p. 17, ct. h ii 79, 130, iii 67, iv 52, x 58, 85, 534, xl 436, xii 373. Prin grădină spini şi scai, Nici tn casroglindă n-ai. jarnîk —bîkSeanu, d. 234, com. marian. Foaie verde lemn de scai, Cată, maică, cui mă dai. şez. i, 12. Ziditorul l-a. făcut un scai şi de atunci se ţine dc lina oilor. ib.. vi, 149. Eu veneam să-ţi cer mălai, Tu mă dai de păr prin scai. mateeScu, b. 66. Uliţa mi-e putregai Şi în prilaz spini şi scai. bîrlea, l. p. m. i, 285. Loc cu scai. aur sn iii h 633/192, cf. balade, ii, 501. Plugurile am pornii... Ca să arăm o pîtloagă de scai. folc. mold. i, 308, cf. 131. Se leagă de om ca scaiul, se spune despre cei prea insistenţi. Cf. zanne, p. ix, 522. <£>( Glumeţ) Cară de cele mocănite, De buni meşteri alcătuite, Cu butucii de scai. pop., ap. gcr ii, 336. Mă suii in scai Ca să văd de cai. sbiera, p. 321. <0> F i g. Sint singur şi sint plin de scai. blaga, p. 73. <£> Scai albastru (sau vînăt) = plantă erbacee din familia umbelife-relor, cu tulpina de culoare violetă, dreaptă, ramificată in partea superioară, cu frunze late, spinoase, cu flori violacee dispuse în capitule ovale, care se cultivă uneori şi prin grădini; (regional) samcă (3), spin vînăt, spinul vţntului, buruiana zmeului, şipul-vîntului (Erţjngium planum). Cf. coteanu. pl. 17, LB, BRAND ZA, FL. 221, BARCIANU, GRECESCU, FL. 237, TDRG, PANŢU, PI.., CADE, SIMIONESCU, FL. 201, BUJO-REAN, B. L. 392, DM, BORZA, D. 65, M. D. ENC., DEX. (Regional) Scai tătăresc sau scaiul popii = cornuţ(i) (Xanthium strumarium). Cf. cade, borza, d. 187. Scai de ţesătorie = plantă erbacee bienală cu ramificaţiile tulpinii purtind în vîrf inflorescenţe în formă de capitule cu seminţe prevăzute cu ţepi elastici avînd vîrful îndoit, care se recoltează cînd plantele încep să se usuce şi se folosesc în industria textilă, la maşinile de scâmoşat (Dipsacus fulionum). Cf. enc. agr., ltr 2. ^ E x p r. A se ţine (sau a se lega, a se agăţa etc. de cineva sau, rar, de ceva) ca scaiul sau (adverbial) scai (de...) = a urmări, a însoţi (pe cineva) pretutindeni, a manifesta o insistenţă exagerată, adesea inoportună (faţă de cineva sau, rar, de ceva). Cf. polizu. începe a se ţinea de fată ca seaiul de oaie. creangă, o. 70. Necuratul se ţinea scai de brad, spunînd că e copaciul lui. marian, î. 112, cf. ddrf. Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară. . . Şi se ţin de dînsa scai. coşbuc, p. i, 226, cf. barcianu, alexi, w., şăi-neanu2. Se ţine de mine ca scaiul de cine. pamfile, j. ii, 165. Se ţine scai după ea, l,a joc, pe uliţă, agîr-biceanu, s. 391, cf. 164. De-atunci te-ai ţinut scai de mine. rebreanu, n. 208, cf. 129. Tristeţi pustii, molipsitoare ... Vă ţineţi scai de capul meu. topîrceanu, p. o. 144. S-a ţinut scai de capul nostru şi nu ne slăbea decît cind dispăream, i. botez, b. i, 4,0. Aceşti oameni de care sărăcia se ţine scai. dan, u. 178. Bobby se ţinu scai după ea. calinescu, o. i, 300. Sătenii care se ţineau scai de sporitul alai. camil petrescu, o. ii, 179. Soră-mea. . . se ţine scai de mine. stancît, m. i. 84, cf. id. r. a. i, 155. După ea se ţineau scai dinele şi motanul cel roş. v. rom. februarie 1955, 221. Se ţinea scai de capul lui. pas, l. I, 80. Nenorocul în ziua aceea se ţinu scai de Gaby. vinea, l. ii, 15. Căţărătoarea se ţinea scai de el, sărind din trunchi in trunchi, tudoran, p. 603. S-a ţinut de mine ca scaiul. preda, r. 435. Altul... se ţinuse pur şi simplu scai de amîndoi. id. m. s. 38, Un băieţaş din clasa l-a se ţinea scai de el. t. popovici; s. '12. (Regional) A-şi aprinde scaii in cap = a-şi aprinde paie-n cap, v. pai1 (1). Cf. zanne, p. ii, 828, v, 596. (Regional) A pune (cuiva) scaiul la uşă — a sărăci (pe cineva). Cf. id. ib. iii, 423. ■£> Compuse: seai-ghimpos (sau -mărunt, -voinicesc) sau scaiul-dracului = plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina foarte ramificată şi cu flori purpurii, spinoase, dispuse in capitule; (regional) vădană, ghimpe (Centaurea cal-citrapa). Cf. grecescu, fl. 349, panţu, pl., cade, enc. agr. iv, 506, borza, d. 42; scai-galben = plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina ramificată, cu frunze subţiri şi flori galbene dispuse in capitule ovale, prevăzute cu ghimpi; (regional) pă-lămidă1 (5), vădană, zglăvoc galben (Centaurea sol-slilialis). Cf. grecescu, fl. 348, panţu, pl., cade, simionescu, fl. 202, enc. agr. iv, 417, borza, d. 43, prodan —buia, f. i. 519; (regional) scai-mărunt = a) turiţă (Agrimonia eupatoria). Cf. lb, polizu, ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2, borza, i>; 12; b) lipicioasă (Galium dparine). Cf. brandza, fl. 247, tdrg, panţu, pl., cade, dm, borza, d. 74; (regional) scai-de-papură = bucsău (Spartium jun-ceum). Cf. polizu, barcianu, alexi, \v., borza, d. 163; (regional) scai-de-tufă-mare = mielărea (Vitex agnus castus). Cf. borza, d. 181; (regional) scai-amar — schinel (Cnicus benedicius). Cf. id. ib. 50; (regional) seai-porcesc — buruiană porcească (Hypochoeris radicala). Ci. id. ib. 86; (regional) scai-creţ = numele unei plante nedefinite mai îndeaproape. Cf. h iii 66; scai-domnesc = numele unei plante nedefinite mai îndeaproape. Cf. ib. xvi 280. + Epitet dat unei persoane care te urmăreşte cu insistenţă, de care nu poţi scăpa, nu te poţi descotorosi. Cf. ddrf, res-meriţă, d., mat. folk. 1 210. 'li. (Ornit; prin Olt.) Sticlete (Carduelis carduelis). Cf. băcescu, păs. 152. Scaii strică la cinepă şi floarea-soarelui. id. ib. 193. —'Pl.: scai şi (rar, n.) scaiuri (pontbriant, d). — Şi: (învechit şi regional) zgăie (polizu, barcianu, alexi, w., pamfile, a. r. 259, borza, d. 22) s. f„ (regional) scâie (cade) s. f., sgai (mat. folk. 1 481) s. m. — Etimologia necunoscută. : SCAI2 subst. Imitaţie de piele1 făcută din material plastic, maleabilă şi rezistentă la schimbările de teiri-' peratură; p. e x t. obiect confecţionat din acest material. Cf. dex. — Din engl. skay. SCAI CI (iR s. m. v. scăiecior. SCÂIE s. f. v. scai^ SCAIECICÎR s. m. v. scăiecior. SCAIECIOS s. m. (Omit.; Olt.) Inăriţă (Carduelis flammea). Cf. băcescu, păs. 151. . — Pronunţat: sca-ie-, — Pl.: scaiecioşi. — Scaieţi (pl. lui scaiete) + suf. -ios; SCAIER s. m. v. scăier. SCAIET s. m. v. scaiete. SCAIIÎTIÎ s. ni. I. Numele mai multor plante erbacee cu frunze sau capitule spinoase: a) plantă erbacee diri familia compozitelor, cu frunze păroase pe partea superioară, terminate printr-un spin puternic, cu flori purpurii reunite in capitule solitare pe vîrful ramurilor; (regional) spin (Carduus kerneri). panţu, pl. ; b) (regional) ciulin (Carduus nutans). grecescu, fl. 329, panţu, pl., bujorean, b. l. 392, dm, borza, d. 40, der, dex; c) (regional) spin (Carduus acanthoides). Cf. grecescu, fl. 328, păcală, m. r. 15, panţu, pl., bujorean, B. l. 392, borza, d. 40; d) plantă erbacee cu tulpina acoperită cu peri şi ţepi inegali; (regional) porci (v. porc 5 a), scăiuş, 2410 SCAIETE - 255 - SCALAR* scai1 (I in) (Dipsacus lacinialus). Cf. borza, . d. 60; e) (regional) varga-ciobanului (Dipsacus silveslris). Ci. grecescu, fl. 279, panţu, pl., BORZA, d. 60; f) (popular; şi în sintagma scaielele popii, brandza, fl. 326, barcianu, grecescu, fl. 377, şXineanu2, resme- RIŢA, D., PANŢU, PL., CADE, ENC. AGI#,, BORZA, D. 187, prodan—buia, F. i. 498) cornuţ(i) (Xanthium itrurra-rium). Cf. barcianu, grecescu, fl. 377, şXineanu2, resmeriţX, d., panţu, pl., cade, borza, d. 187; g) (regional) pălămidă1 (i) (Cirsium arvensk). Cf. grecescu, fl. 336, pXcalX, m. r. 15, enc. agr. iv, 417, panţu, pl., borza, d. 48, der; h) (regional) scai1 (I a) (Cirsium vulgare). Cf. pXcalX, m. r. 15, panţu, pl., simionescu, fl. 199, bujobean, b. l. 392, eorza, d. 49; i) (regional) rostogol (II a) (Echinops sphaeiocephalus). Cf-brandza, fl. 292, panţu, pl., bujorean, b. l. 392, borza, d. 63; î) (regional) tătarnică (Echinops com-mutatus). Cf. grecescu, fl. 325, panţu, pl., eorza, d. 63;}) (regional; şi in sintagmele scăiete muced, panţu, pl., borza, d. 120, scăieţ măgăresc, pXcalX, m. r. 15) scai1 (I h) (Onopordon acanthium). Cf. brandza, fl. 298, bujorean, b. l. 392, borza, d.'120, der; k) (regional; la pl.; in forma scăieţi) scai1 (I î) (Eryn-t gium campestre). Cf. borza, d. 65; I) (regional; şi iri sintagma scăiete mare, id. ib. 22) brusture (Arclium lappa). Cf. id. ib.; m) (regional; in forma scăietiu) zgrăbunţică (Lapsana communis ). Cf. id. ib. 93; n) (prin Ban.) ciumăfaie (Datura slramonium). Cf. arh. olt. iii, 382; o) (regional) păpădie (1) (Taraxa-cum officinale). Cf. alr i 1 919/116; p. r e s t r. fructul cu ghimpi al acestor plante, care se agaţă de haine, de blana animalelor etc. C.f. budai-deleanu, lex;, i. golesc«, c., valian, v., Polizu. Lingă crin nu creşte scaietele, lingă micşunea,- viorea, nu creşte şi urnea? bolliac, o. 59. El este ca scaietele, se agaţă, se lipeşte. ghica, c. e. i, 76, cf. baron zi, l. 144. Flori dă cimp, scăieţi... şi altă mulţime dă buruieni, pentru felurile boale. jipescu, o. 74. De astăzi chiar Întruna Cu scaieţi te-Oi bombarda, i. negruzzi, s. i, 314. Azi, Capitol! — dar atunci un pustiu cu scăieţi şi hăţişuri, coşbuc, ae. 157, cf. alexi, w., tdrg. Se dezvoltă şi o mulţime de buruieni... printre care însemnăm neghina,. .. scăieţii. pamfile, a. r. 94, cf. id. J. ii, 165. Nu se vedea din blana albă, strălucitoare, a iernii, nici un scaiete. agîrbiceanu, s. 284. în curţile de la Mălineşli poate astăzi cresc scaieţii, galaction, o. 332. Contemplu o tufă de scaieţi, topîrceanu, b. 31. Flori sălbăticite . . . săltaseră vînjos printre scaieţi, c. petrescu, c. v. 300. Mă întorceam acasă plîngînd de mila mărăcinilor şi a scaieţilor... pe- care-i lăsasem singuri, a. m. zamfi-rescu, m. d. i, 77. Parcă m-aş fi tăvălit în pulberea drumurilor şi cu toţi scaieţii de pe garduri prinşi de mine. cocea, s. i, 191. Amurgul mă-ntîrzie Printre scaieţii mici. lesnea, i. 130. Pe maluri ning scaieţii zadarnicul lor puf. pillat, p. -56, cf. scriban, d. Un cinic puf au nins scaieţii, i. barbu, j. s. 12. Celuloza din substanţa scaieţilor se transformă, ionescu-muscel, fil. 422. Şi, de sete, Limba-n dinţi ca un scaiete Se răscoaţe. arghezi, s. v, 53, cf. id. b. 5. Lăsa scaielele să Mască in crăpături de trotuar, cXlinescU, b. i. 5, ci. id. o. i, 18. M-am culcai sub un şopron acoperit cu, scaieţi, stancu, r. a. ii, 62, cf. id. ş. 53. Drumul semăna mai degrabă cu o cărare mai lată, năpădită de ierburi şi scăieţi. v. rom. iulie 1953, 100.. Alături e un loc pustiu cu scaieţi, pas, l. i, 82, cf. ii, 77. E un deşert secetos. Nu mijeşte în el nici un scaiete. vinea, l. i, 273. Era cald. . . scaieţii de pe marginea drumului nu se clătinau, t. popovici, s. 136, cf. id. se. 134. în blana-i năpîrlită au năpădit scaieţii, labiş, p. 47. Vînlul culca scaieţii, barbu, g. 11, cf. 308, 371. O mare parte din compozite sînt buruieni dăunătoare diferitelor culturi :. . . scaieţii... botanica, 158. Mă sculaţi din somn ca sălbaticii, mi-aruncaţi scaieţi în cap. t decembrie 1964, 5. Asemeni unei uriaşe tufe de scaieţi, a înflorit cea mai proaspătă legendă, v. rom. ianuarie 1965, 31. Din hăţişul de vulpoaică şi scaieţi, dădurăm peste un fel de izlaz, bănulesgu, i. 71. Iarba din curte, scaietele . . . îi produc o impresie descurajantă. românia literarX, 1969, nr. 35, 5/2, cf. h i 129, ii 11, 26, 130, 142, 207, 243, iv 44, 52, 83, v 415, ix 338, xviii 168. Plină-i ţara, mult e plină De scaieţi, de mărăcină. alecsandri, p. p. 35. Nu sîntem. . . Nici nescaiva morari beţi Să descălicăm în scaieţi, teodorescu, p. p. 175. Şi-aş călăni, cătăni.. . De-ar fi puşca de ' scăiete. reteganul, tr. 55. Scaieţii, uiluroiul şi lămîia neagră. . . sînt bune de ăl spurcat, şez. xii, 156. Vărge-lele să fac din scăiete. brebenel, gr. p. Să mă ţie Dumnezeu, Foaie verde trei scaieţi, Pîn’s-or libera băieţii. folc. mold. i, 142, cf. 218. S-a lipii ca scăietele. românul glumeţ, 51. A ierr.ăi.at castraveţi ţi au răsărit scaieţi, se spune atunci cînd rezultatele sînt sub cele aşteptate. Cf,, pann, p. v. i, 4/30, baronzi, i. l, i, 56, zanne, v. i, 136. în cimpii cei mai frumoşi şi plini de flori, se găseşte şi scaielele. zanne, p. i, 130. Nici mărăcinele struguri scoale, nici scaielele smochine, id. ib. 208. Pe cîmpul lui Bcirbalac Se dau porcii peste cap (Scaietele). şez. xvi, 171. -v“ F i g. Nu răsare lumina adevărului şi a dreptăţii. . ., ci numai spini şi scaieţi, episcupescu, practica, 42/32. Lăudalu-te-au profeţii, Dar din laudele toate N-ai cules decîl scaieţii. minIilescu, vers. 207. De-ar da Dumnezeu să reziste cit mai mult scăieUle acesta bătrin ! îşi ziceau ei [anchetatorii]. beniuc, m. c. i, 368. Bălăriile şi scaieţii pedagogiei infantile, i. botez, b. i, 7. <0> (Regional) Scaiete muscălesc— holeră (Xanthium spinosum). Cf. grecescu, fl. 377, BIANU, D. S., PANŢU, PL., BORZA, D. 187. <0> Compus: (regional) scăiete-voinic = plantă erbacee cu tulpina spinoasă, înconjurată de frunze mari care reţin apă de ploaie ca intr-o pîlnie, neidentificată ştiinţific. Cf. h iv 311. II. (Omit.) (Prin nord-estul Olt. şi prin vestul Munt.) Scatiu (1 a) (Carduelis spinus). Cf. bXcescu, pXs. 152. — Pronunţat: sca-ie-, — Pl.: scaieţi. — Şi: (popular) scăiete, (regional) scaiet (borza, d. 187), seăiitiu (id. ib, 96), scăieţ s. m. — Scai1 + suf. -ele. SCAIEŢ0S, -OÂSĂ adj. (învechit) Plin de scaieţi (I) , cu scaieţi. Cf. pontbriant, d., lm, ddrf. — Pronunţat: sca-ie-, — Pl.: scaieţoşi, -oase. —Şi: scăieţos, -oăsă adj. pontbriant, d., ddrf. — Scaiete + suf. -os. SCAÎMB s. n. v. schimb. SCAL s. m. (Zool.; învechit) Rechin (1). Cf. conv. LIT. XXIII, 343, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: scaii. — Din lat. squalus, fr. squale. SCALADA vb. I v. escalada. SCALADARE s. f. v. escaladare. SCALÂMB, -A adj. scălîmb. SCALANDISÎ Vb. IV v. scandalisi. SCALA1VDÎV, -A adj. v. searandiv. SCALAR1 s. m. Peşte teleostean originar din America de Sud, cu corpul discoidal, argintiu cu reflexe aurii şi brune, brăzdat de dungi transversale negre sau gri, folosit ca peşte de acvariu (Plerophyllum scalare). Cf. M. d. enc., dex. — Pl.: scalari. — Din fr. scalaire. SCALAR2, -Ă adj., s. m. (Mat., Fiz.) (Mărime) care are o valoare determinată printr-o unitate de măsură 2420 SCALARIFORM - 256 - SCALDĂ şi printr-un singur număr real (care arată cîte unităţi de măsură cuprinde valoarea respectivă). Forma elementului de matrice... nu este univoc determinată: sini apriori posibile diferite forme (scalară S, vectorială V). sanielevici, r. 118. [Masa, timpul] se exprimă printr-o simplă indicaţie numerică. . . şi se numesc mărimi scalare, cişman, fiz. i, 37. Produsul unui vector cu un scalar este tot un vector, id. ib. 40, cf. 190. în fizică se întîlnesc mărimi scalare şi mărimi vectoriale, marian — ţiţeica, fiz. i, 16. Scalari. . . care se pot exprima numai prin valoarea lor numerică. id. ib., cf. mdt, ltr2, dm, dn2, der, m. d. enc., dex. — PI.: scalari, -e. — Din germ., Skalar, fr. scalaire. SCALARIFORM, -Ă adj. Care este in formă de s cară a i). Ceea ce face ca vasele . . . să aibă un aspect. . . reticulat sau scai ari for m. botanica, 15. La unele animale nevertebrate . . . sistemul nervos este numit. . . gan-glionar scalariform. d. biol. — PI.: sc al ari for mi, ~e. — Din fr. sealaripîiorme. SCÂLĂ1 s. f. I. (învechit) Punct vamal; p. e x t. port3 (1) (care serveşte şi ca punct vamal); p. r est r. debarcader (la o mare, la un ocean), Cf. dblr ii, ?554. Ce să lăsat să nu închideţi această scalfăj la Cîmpulung, ca să îmbie neguţătorii... ca să hrănească şi la noi şi la măriile voMre (cca 1634). iorga, d. b. i, 51. Numai cetatea Naferatis era scală, herodot (1645), 145. Spre răsărit iaste oraşul Măiacului şi scala, căruia îi zic elineşte Crimni. ib. 216. Oricare vameş va fi pricină ca să nu treacă negofătorii cu negoţ pe la vreo scală, făcîndu~le multă asupreălă şi luîncLu-le mai mult de cum au fost obiceaiul. . ., să plătească, prav. 48. Vameş mare ce ţine scălile ţării, simion dasc., let. 23. Pre unii- îi duc la Ţari grad. . . şi pre la alte scale. id. ib. 108. Scala Indiei în carea sînt tot oameni negii. fl. d. (1680), 57r/2, cf. 52v/7. Unghiul Mării Negre cu scalele lui, unde-i acum Bugiacul. n. costin, let3. i, 70, cf. let. i a, 79/21. Sluga măriei tal[e] veni aici în scai fă] cu cinstit [ă] cartea măriei salfe] (a. 1699). iorga, s. d. x, 50. [Hotarul] întorcîndu-să spre apus pre, după vestită cetatea şi scala Arhanghelului,, mearge iot pe malul Ocheanului, canţemir, hr. 60. Ajungînd la scala de la Tophana, au întrat. ambasadorul în gătitul caic. ar (1829), 75x/42. Spania poate declara toate scalele sale frcincoporturi. ib. 1362/25, cf. ddrf, tdrg, cade, scriban, d. Celelalte oraşe maritime italiene . . . îşi stabilesc ,,scalelei( lor pe coastele Asiei Mici. oţetea, r. 45, Slujba ce făceau cu r în ciul „ziua şi noaptea*f la paza scalei, stoicescu, c. s. 151, cf. panaitescu, o. ţ. 204. O (Urmat de determinări care arată felul) Punctul de trecere de la Rucăr şi Dragoslavele se numea scala domnească, stoicescu, c. s. 314. II. 1. Scară (IV 1) ale cărei elemente sînt diviziuni ale unei linii, marcate cu valorile numerice ale mărimilor raportate corespunzătoare; scară gradată. Cf. tem. gheom. i, 9r/l. Distanţia dintre clouă locuri se află puind vîrfurile compasului pe ele, apoi pe scalele ce sini tot pe cartă, genilie, g. 67/20. Întîi se deschide compasul cit este scala. id. ib. 67/25. Scalele ce sînt pe orice hartă. id. p. iv/10, cf. g. pop, ap. urstj, t. ş. 274. Cheie cu scală pentru proiectil, enc. tehn. i, 465, cf. ltr2, d. med., m. d. enc., dex. + S p e c. Placă gradată pe care se pot urmări, la aparatele de radio, posturile şi lungimile de undă. Cf. dl, dm, dn2. Căută puţin pe scala aparatului de radio, ascultă cîteva posturi. barbu, ş. n. ii, 223. + (învechit, în Transilv.) Tabel care cuprindea cursul unor efecte comerciale, financiare etc. Cea măi lesne măiestrie, orice sumă după scală a o socoti, calendariu euda (1813), 92/20. După urmarea scalei pre acea vreame, cursul era rădicat la 134 de zlo[\fj. ib. 92/24, 2. (Muz.; învechit) Scară (III 1). Cf. barcianu, alexi, w., resmeriţă, d., saineanu, d. u., cade, scriban, d. 3. (învechit, .rar) Scară (I 1). Cf. stamati, d. 4. (învechit, rar; in forma si cală) Scăriţă (I 4). Cf. dhlr ii, 554. — PI.: scale şi (Învechit, I) scăli. — Si: (învechit) sicălă s. f. dhlr ii, 554. — Din ngr. axdcXa, it. scala, scalo, di) germ. Skaîa. SCĂLĂ2 s. f. 1. Boală a animalelor cornute, a oilor şi cailor, caracterizată printr-o rană la ţesutul cornos de la picior, provenită, de obicei, din necurăţenie. Cf. lb. Din udealăşi din necurăţenie [oaia] capătă la picioare zgaibă şi scală; acea dintîi să face deasupra unghiei, iar acea al doilea, între unghii, manolache draghicî, ap. tdrg, cf. iser, polizu, cihac, ii, 328, lm, ddrf, barcianu, alexi, w., păcală, m. r. 267, cade, h v 195, xiv 127, xviii 106, com. din vaşcău, mat. dialect, i, 92. (Regional) Epitet dat unui cal „opărit la glezne' * (Tiha Bîrgăului — Bistriţa), dr. v, 226. 2. (Regional) Boală a cailor, caracterizată prin inflamarea ganglionilor de la gît. V. m e 1 i cl (2). (Peşti-şani — TirgU Jiu), alr ii 4 222/836. 3. (Regional) Panariţiu (Negreşti — Baia Mare). alr nfî h 122/346. 4. (Prin Olt. şi prin Transilv.) Nume generic dat unor răni superficiale sau, p. gen er., unor boli, unor infirmităţi (Ia oameni). Am o scală la inimă. ciauşanu, gl., cf. arh. olt. xxi, 275. Smintîna curată vindecă scalele, bubele dulci, chest. v 182/48. — PI.: scale. — Şi: (regional) şcâlă s. f. dr. v, 226. — Etimologia necunoscută. SCALĂ3 s. f. (Regional) 1. Strat sau aglomerare de stînci sau de piatră de dimensiuni foarte mari (Somova — Tulcea). h xiv 444. 2. Cascadă (Vicovu de Sus — Rădăuţi). Cf. glosar reg. — PI.: scale. — Din ucr. CKa&a. SCĂLCE s. f. (Bot.; regional) 1. Calce (Caltha palus-tris). Cf. cade, borza, d. 38. 2. (La pi.) Bulbuci (Trotlius europaeus). Cf. borza, d. 172. 3. Compuse: scălei-iniei === a) scînteiuţă (II I) (Anagallis arvensis). Cf. borza, d. 18; b) (şi in compusul scalee-mare) rostopască (1) (Chelidonium majus). id. ib. 45; c) untişor (Ranunculus ficarict). id. ib. 6.9; d) scînteiuţă (II 2) (Gagea arvensis). id. ib. 73. — PI.: scălci. — Pref. s- -f calce. SCALD s. m. Nume dat vechilor poeţi nordici (islandezi şi scandinavi), a căror poezie are în general un caracter eroic. Cf. prot.-™pop., n. d. Piramide uriaşe, Racle ce încap în ele epopeea urmi scald, eminescu, o. i, 43, cf. şăineanu2. Vin neguri negre de se lasă Că din povestea unui scalcl. goga, poezii, 307, cf. cade, scriban, d., dm, dn2, der, m. d. enc., dex. —- PI.: scalzi. — Din fr. scalde. SCALDĂ s. f. (Popular) I. Scăldare (I), îmbăiere; baie. Cf. drlu, lb. Aparat de scaldă cu toate vasele trebuincioase in toată casa la toată familia, fm (1838), 641/3, cf. polizu. La cea dintîi scaldă a copilului se pun bani de argint, ca viaţa lui să rămiie nepătată, ca argintul. frîn€U~candrea, m. 147, cf. ddrf:, alexi, w., bîanu, d. ş., tdrg. Apa pentru scalda pruncului se aduce de la rîu. păcalX, m. r. 163. Cu săpunul ce~l 2427 SCALIîN întrebuinţa Ana la scalda copilului, îşi mîngîie uşor barba, rebreanu, i. 335, cf. resmeriţă, d., cade. Scalda fără aruncatul în apă de sus, de pe mal, nu face doi bani. stancu, ş. 76, cf. dex. După ce te vei arunca-n feredejx, cînd a clocoti laptele mai cumplit, şi după scaldă te vei şterge cu ştergătoarea aceea, reteganul, p. iii, 24, cf. a ii 2, 3, iii 1, 13. II. (Concretizat) 1. Apă în care se scaldă cineva, mai ales copiii mici; (regional) scăldare (II 1). Cînd tu m-ai băiat şi cînd mi-ai pus nume, O! cu mult era, măicuţă, mai bine în scalda de întîi să mă fi înecat. budai-deleanu, t. v. 71, cf. lb, barcianu, v. Scalda aceasta... e făcută din apă nencepută. marian, nu. 374. "Şi limpede să-i fie de-a pururi scalda ei. coşb.uc, s. 83. Spune, maic-adevărat în ce apă m-ai scăldat... — Cu scaldă d'e vineri sara. densusianu, ţ. ii. 203. Strînzem sîmdzîiene. Le ţîfiem; fasem scaldă cînd îi un om becag. alrt ii 18. Se duc dupe scalde la rîu muierile, s-aducă ape dî la rîu. ib. 26. <0> F i g. Tiptil, ca înduioşată de atîta slăvire, Nada răsări din umbra sălciilor şi se ivi sub scalda pulberii de lună. chiriţescu, gr. 82. <$> Expr. (Regional) A da (pe cineva) iu scaldă = a provoca (cuiva) un mare neajuns, ciau-şanu, gl. «4* (Prin Olt.; în superstiţii) Apă în care s~a spălat şi obiecte de care s-a folosit un om bolnav, aruncate în credinţa că sînt spurcate. în jud. Dolj, pentru a vindeca un copil de epilepsie, îl scaldă ... ,,cu apă descîntată.. .; scalda se leapădă pe loc şi cine trece peste ea poate să-i ia boala'f. candrea, f. 380, cf. GIAUŞANU, V. 196. 2. Loc într-o apă, într-un rîu unde se poate scălda cineva, (învechit şi popular) scăl dăt oare (v. scăldător I 3), (învechit şi regional) scăldare (II 2), scăldat1 (II); (învechit şi regional) loc sau localitate, aşezămînt public etc. cu instalaţii pentru îmbăiere (cu ape curative), (învechit şi regional) scăldătoare, v. scăldător (I 3). Voi să~ţi descriu puţin scaldele sau băile herculene de la Mehadia. codru-drăguşanU, c. 73, cf. 227. Scălzile de mare pînă aci erau în partea nordică a Constanţei. f (1885), 422. Întorcîndu-se aceştia de laînmormîntare . . . rudeniile şi amicii repausatului mergeau îndată la scaldă să se spele, marian, î. 378, cf. ddrf. Cînd se întîlneau mai întîi la scaldă mulţi mergeau acasă cu ochii umflaţi, agîrbiceanu, s. p. 216. Izvorul Tămăduirii bolboceşte prin guri numeroase, adunînclu-şi borvizul într~un canal arămiu care-l duce în clădirea scaldelor. rebreanu, i. 415. Somnii hulpavi... .înhaţă copii de la scaldă, voiculescu, p. i, 12, cf. fd i; 158. 3. Vas, cadă, albie etc. în care se scaldă cineva, de obicei copiii mici; (învechit şi regional) scăldare (li 3), scăldătoare (v. scăldător I 4). Cf. iser. Plînse, într-o scaldă de aur aşezată lîngă ea, lacrimi curate ca diamantul, eminescu, p. l. 22, cf. ddrf, marian, ins. 53, şaineanu2, candrea, f. 247, cade, scriban, d., dex. Nu se puteau deştul mira, cum şi cine le fură copiii unul din leagăn şi altul din ciupă (scaldă). reteganul, p. v, 20. în scaldă puăi un galben, alrt ii 28, — Pl.: scalde şi (învechit) scălzi. — Postverbal de la scălda. SCALEN adj. 1. (Geom.; în sintagma) Triunghi scalen = triunghi ale cărui laturi sînt de mărimi diferite. Întîi vom zice pentru triiangolu scalen, fiind în toate feţele osebit, amfilohie, e. 157/8. Trigonon sca-linos. gheom.-trigon. 14r/8, cf. i. golescu, c. Triunghi scalen, acela ale căruia cîte trele laturi nu sînt deopotrivă. poenâru, o. 3/25. Un triunghi a căruia toate unghiuri şi laturi sînt inecvale să numeşte scalen, asachi, e. iii, 82/21, cf. g. pop, ap. ursu, t. ş. 274, antonescu, d., prot. — pop., n. d. A treia figură este un triunghi scalen, căci laturile ... sînt neegale, melik, g. 10, cf. şXineanu2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., LTR2, DM, DN2. Un triunghi ale cărui laturi sînt neegale între ele se numeşte triunghi scalen, geometrie viu, 37, cf. m. d. enc., dex. 2, (Anat.; în sintagma) Muşchi scalen (şi substantivat, m.) = fiecare dintre cei trei muşchi2 egali, în formă.de triunghi scalen (1), situaţi în regiunea cervicală laterală. Muşchiul scalenul cel anterior. . . este situat la partea inferioară şi din laturi a gîtului. kretzu-lescu, a. 189/22. Amîndoi scalenii încovoaie gîlul înainte şi în laturi rid. ib. 190/14. Cu ocazia apropierii muşchiului scalen (muşchiul mişcării gîtului) să nu se astupe gaura vinei, parab. 159/23. Scalenul anterior resare de pă marginea... coastei, polizu, p. 53/17. Cîteşitrei scaleni se prind de apofizele transuerse vertebrelor cervicale, id. ib. 53/20. Secţionarea muşchiului scalen în scopul imobilizării coastelor 1 şi a 2-a. d. med. ii, 515, cf. dex. — Pl.: scaleni, -c. — Şi: (învechit) sealinos, scalen adj. — Din it. scaleno, fr. scalene. — Sealinos < ngr. crxa>.7]voc. SCALENOEDRU s. n. Formă cristalografică limitată de feţe triunghiuri scalene. Cf. ltr2. — Pl.: scalenoedre. — Din fr. scalenoedre. SCALENOTOMÎE s. f. Secţionare a muşchiului scalen, în scopul obţinerii imobilizării primelor două coaste superioare. Cf. d. med. — Pl.: scalenotomii. — Din fr. sealenotomie. SCALFÜTAR s. m. (Regional) Nădrăgar (Bonţ — Gherla), pasca, gl. — Pl.: scalfutări. — Etimologia necunoscută. SCALIMETRÎE s. f. (Metodă de) determinare a vîrstei peştilor acoperiţi cu solzi, prin cercetarea cercurilor concentrice care se adaugă la solzi, pe măsura creşterii peştilor. — Din fr. sealimitrie. SC AUN O S adj. v. scalen. SCĂI.M JĂ s. f. V. slaniţă. SCALOÂICĂ s. f. (Prin vestul Munt. şi prin Olt.) Fată. sau femeie (tînără) micuţă şi sprintenă, vioaie, neastîmpărată. Cf. resmeriţă, d. 721, udrescu, gl. — Pl.: scalocdce. — Sealoi2 -f suf. -că. SCALOGRÄMA s. f. (în statistică şi în marketing) Reprezentare grafică cu ajutorul căreia se măsoară şi se ilustrează intensitatea opiniilor unor grupuri sociale. Cf. m. d. enc. — Pl.: scahgrame. — Din fr. sealocjraînme. SCALÖI1 s. m. (Prin Olt., prin Munt. şi prin sudul Transilv.) Fir de ceapă răsădită care nu a făcut bulb; lujer care poartă sămînţa cepei; bulb de ceapă de formă lungăreaţă cu foile groase. Cf. viciu, s. gl., cv 1951, nr. 5, 26, dr. iu, 660. 4- (Regional) Căpăţînă de usturoi (nedezvoltată), fără căţei, formată dintr-o singură bucată. Cf. rădulescu-codin, l. rom. 1959, nr. 2, 54, mat. dialect, i, 234. Tot usturoiul a ieşit numai scaloi. udrescu, gl. ^ (Regional) Varză care are căpă-ţîna nedezvoltată (Arefu — Curtea de Argeş). Cf. alr i 847/782. + (Prin nordul Munt.) „Grăunte“. DR. IV, 876, RĂDULESCU-CODIN. — Pl.: scaloi şi (n.) scaloaie. — Şi: scäiöi s. m. viciu, s. GL., dr. iii, 660, IX, 291. — Cf. [Allium] ascalonicum, numele ştiinţific al unei specii de ceapă. 2437 scaldă 258 -* SclÂMÂTOft SCALdl2, -OAIE s. m., adj. I. S. ni. (Prin Olt., prin Munt. şi prin sudul Transilv.) Persoană, în special copil sau tlnăr, foarte vioaie, neastlmpărată. Cf. resmeriţă, d., scriban, d., dr. ni, 660. Mai slaţi şi voi, mă, scaloilor, la un Ioc! cv 1951, nr. 11, 38. Mu, stabilite, mai astîmpăr-te! udrescu, ol. <ţ> (Ca epitet, pus Înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Ce mai scaloi de fală ! scriban, d. (Prin Munt.) Persoană foarte slabă (şi înaltă). Cf. scriban, d., gr. s. iv, 134. + (Prin nord-estul Olt.) Om înalt şi molîu. mat. dialect, i, 234. -4- (Prin Munt.) Femeie sterilă, scriban, d. 2. Adj. (Prin Olt.; despre copii) Zburdalnic, vioi, neastimpărat; (despre oameni) inoportun, plictisitor sau insistent, lexic reg. 38. 3. S- m. (Prin Mold.) Unul dintre numele diavolului. Cf. ddrf, zanne, p. vii, 148, dr. iv, 876. — PI.: scaloi, -oaie. — Cf. scaloian, scaloi1. SCALOIÂN s. m. 1. (în credinţele populare) Calo-ian. După ce au făcut ele [fetele] acest om care se numeşte in cele mai multe părţi caloian sau scaloian..., îl pun intr-un sicriu şi-l îngroapă pe cîmp. marian, s. r. iii, 298. în multe locuri 'scaloienii, înainte de a se arunca în apă, stau trei zile îngropaţi în pămînt. id. ib. 303, cf. zanne, P. vii, 148, tdrg, şăineanu. d. u., cade. lene, lene, Scaloiene, Du-mi-te la Dumnezeu Şi te roagă lot mereu Să dea drumul cerului Ca să curgă ploile, teodorescu, p. p. 211. Scaloiene, Tinerel te-au îngropat... Apă multă să ne ude, Să se facă poame multe! pamfile, j. ii, 6, cf. 7. La trei joi din Paşti să fac scaloieni. alr n/723, cf. folc. mold. i, 330. 2. (Regional) Persoană (tînără) vioaie, sprintenă, neastîmpărată (şi slabă). Cf. şăineanu2, resmeriţă, d., scriban, d. <0 (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Tartorul dracilor. . . trimise un scoloian de drăcuşor la dînsul, ca să afle ce face. pamfile, s. v. 128. — Pronunţat: -lo-ian. — PI.: scaloieni. — Şj: scolo-lân s. m, — Pref. s- + caloian. SCALOÎŢĂ s. f. (în credinţele populare) Caloian cu înfăţişarea unei femei. Cf. da i2, 53. Scaloiţă, scaloiţă, Trupuşor de cuconiţă, Mă-ta că mi te-a cătat... în pădurea deasă, pamfile, j. ii, 7, cf. folc. mold. ii, 330. — PI.: scaloiţe. — De la scaloian. SCALP1 s. n. (Har) SCalpare. Triburi tn care domneşte legea scalpului, lovinescu, în plr ii, 277. Schiţează cu pălăria de indian Un început din dansul scalpului. C. PETRESCU, î. II, 102, ci. DEX. — Poslverbal de la scalpa. SCALP2 s. n. Piele a capului uman împreună cu părul, după ce a fost desprinsă de pe craniu printr-o tăietură circulară sau în urma unui accident. Cf. dm, dn2. Eu am să-mi schimb pe dolari mexicani scalpurile de indieni, vulpescu, p. 91, cf. 126. Ne mai trebuie, bătrîne, scalpul caraghios şi vechi. romAnia literară, 1969, nr. 31, 15/3, cf. d. med., m. d. enc., dex. — PI.: scalpuri. — Din fr. scalp, engl. scalp. SCÂLP vb. I. T r a n z. (Complementul indică oameni A desprinde, a detaşa, a scoate sau a smulge pielea şi părul care acoperă cutia craniană printr-o tăietură circulară a pielii sau în cursul unui accident, a executa o scalpare. Cf. barcianu, alexi, w., şăi- NEANU2, RESMERIŢĂ, D'., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Prez. ind.: scalpez. — Din fr. sealper. SCALPARE s. f. Acţiunea deascalpa şi rezultatul ei; (rar) scalp1. Cf. dl, dm, dn2, der, m. d. enc., dex. — PI.: scalpări. — V. scalpa. SCALPfiL .s. n. Instrument în formă de cuţitaş, cu mîner îngust şi cu lamă ascuţită, de obicei curbă, prevăzută cu unul sau cu două tăişuri, folosit la disecţii anatomice şi în chirurgie (mai ales la scalpări). V. bisturiu. Cf. nequlici. Poale cineva a observa jocul vinelor, muşchilor, creierilor..., fibrelor omului viu . .. Dar pentru ca să poată a cerceta cineva pe aceste objete în şineşi cu scalpelul în mină, trebuie ca noi să fim încetaţi din viaţă, brezoianu, î. 108/19. între bisturiu şi scalpel este deosebirea aceasta. . . turNescu, MED. OP. 13v/l, cf. PROT. —POP., N. D., PONTBRIANT, D., antonescu, D., şăineanu2. Un doctor să-şi ucidă fără răspundere bolnavii cu clistirul şi cu scalpelul, caragia-LE, O. II, 127, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., res merită, d., cade. Ca un anatomist cu scalpelul în mînă voi diseca, cocea, s. i, 146, cf. scriban, d. Moare brusc, în chip absurd, de septicemie: făcînd o operaţie s-a tăiat la un deget cu scalpelul, sadoveanu, e. 242, cf. ltr2, dn2, D. med., m. d. enc., dex. O F i g. Nu e dat tuturor a crea ziceri şi a băga scalpelul în biata limbă, negruzzi, s. i, 255. A cercetai sub toate fazele această clasă cu scalpelul spiritului său investigator, ghica, s. 64. Văd că iar ai să-ncepi a băga scalpelul în sărmana omenire. alecsandri, T. 1 200. Bătrîn la suflet, cu scalpelul realităţii... disecăm orice avînt. mille, v. p. 77. Scalpelul criticei... a intrat mai adînc în viaţa noastră socială, gherea, st. cr. i, 333. Şi nov putem fi eroi de tragedii... scalpelul psihologiei poate pătrunde şi în sufletul nostru, demetrescu, o. 183, cf. .anghel, pr. 51. Din poporul pe care odinioară îl însufleţea, ar rămîne, cel mult, numele, asupra căruia istoricii js-ar arunca, spre autopsie, cu scalpelul lor neîndurat, hogaş, dr. ii, 183. Nici un scalpel n-a pătruns atît de adînc în bălaia inimii feminine, lovinescu, s. i, 344. Complexul sufletesc supus scalpelului său. vianu, a. p. 131. Sub scalpelul de lumină ai minţii lor, se perindau prietenii, gîndurile. vinea, l. i, 208. Mazilu scrie cu scalpelul... Scrisul său a devenii.. . o răfuială. T aprilie 1969, 36. — PI.: scalpele şi scalpeluri (pontbriant, d., dex). — Din fr. scalpel, lat. scalpellum. SCALPÎTE s. m. v. searpete. SCALTOÂFĂ s. f. v. seatoaleă. SCAM s. n. v. seamă. SCAMATdR s. m. (Mai ales în construcţii comparative şi ca termen de comparaţie) Specialist în scamatorie; prestidigitator, iluzionist, (învechit) cabaz, (regional) boscar. Cf. i. golescu, c:, negulici, polizu. Ne arată... venirea unor escamatori arabi şi turci, care scoteau panglice din guri. filimon, o. i, 210, cf. prot. — pop.,n. d., costinescu. Cu o mişcare de scamator, trece lui Dan un buchet, vlahuţă, d. 214, cf. id. s. A, II, 491, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG. Ochii aseunşi după nişte ochelari negri, care îi dau o înfăţişare desăvîrşită de scamator, brătescu-voineşti, p. 196. Degetele-i albe şi iuţi de scamator, hogaş, dr. i, 152, cf. resmeriţă, d. Cîteva rufe... ies una după alta, ca din pălăria unui scamator, bassarabescu, v. 137, cf. cade. Eram uluit, ca în faţa unui scamator rar. camil petrescu, u. n. 61. Se uită ia el admirativi..., că la miinile scamatorului, teodoreanu, c. b. 85. Părea un scamator care... se pregăteşte pentru un mare număr final. c. petbescu, î. i, 13. Era căruţa lui Mihail ... scamatorul, sahia, n. 65, cf. bl v, 75, scriban, d. Au apărut, colindînd toate drumurile, păpuşarii. . ., 2449 SCAMÂTORÎE - 259 - SCAMĂ scamatorii, contemp. 1949, nr. 126, 11/1. Un scamator-actor-fotograf se aruncă in glumă în Motrul înfuriat. cXlinescu, s. c. l. 78. îşi făcea băiatul rost de aceşti taleri c-o dibăcie de scamator, blaga, h. 100. Nu cumva iţi închipui că sînt scamator... Poale vrei să mă vezi scoţînd şi panglici pe nas? v. rom. octombrie 1954, 60. Ca un scamator de la Moşi a spus: „una, două, trei!“ apoi l-a desfăcut [pachetul], pas, z. i, 205. Peste adinca dălbină Sar peştii în aerul tremurător. Ai zice: un mare scamator Aruncă pumnale-n lumină, beniuc, v. 99. Era pesemne un scamator sau aşa ceva. vineA, l. i, 311, cl. H. lovinescu, t. 96, dm, dn2. Lumea în sală rîde cu poftă; la un moment dat apare şi un vraci scamator, t mai 1964, 76. Era şi un scamator iute de mină, inventiv, cinema, 1968, nr. 5, xm. Şi pe aici mingea aceasta buclucaşă poate să circule ca între scamatori. scÎnteia, 1969, nr. 8 213. Telepatia. . ., apanajul scamatorilor, a devenit' recent o ramură a ştiinţei. românia literară, 1969, nr. 35, 23/1, cf. m. d. enc., dex. O F i g. Era vestit pentru dibăcia lui de scamator judiciar. Pentru el o pledoarie era un joc de-a „uite popa, nu e popa“, teodoreanu, m. iii, 157. + F i g. Şarlatan, escroc. Cf. ddrf, şăineanu3, resmeriţă, D., CADE, SCRIB AN, D. — PI.: scamatori. — Şi: (învechit) eseamator, esea-mot6r (qheţie, r. m.), escamotor (iser) s. m. — După Ir. eseamoteur. Cf. bl v, 75 — 76- SCAMATORÎE s. f. Arta şi tehnica de a produce iluzii (optice) prin mişcări abile şi rapide ale mîinilor; p. e x t. iluzie (optică) provocată de scamator cu ajutorul acestei tehnici; iluzionism, prestidigitaţie, (regional) boscărie. Ne vorbiserăm, cu siăpînul meu, să vă facem o petrecere de scamatorie astă-seară.' în pr. dram. 293, cf. polizu. Scamatorii de bîlci. macedonski, o. iv, 142, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Vremea vrednic ca să-(i treacă, Să-fi fac ceva scamatorii, gorun, f. 60, cf. şăineanu2, tdrg, resmeriţă, d., cade. Şi-a începui spectacolul. . . Nu s-a gindit decîl la scamatoriile pe care le făcea, sahia, n. 67. Face ... un fel de scamatorii drăceşti, cocea, s. i, 180, cf. scriban, d. Isprava. . . mi se părea ’de domeniul scamatoriei, blaga, h. 164. Ştie . . . să facă diverse scamatorii cu căi fi de joc. ralea, s. t. i, 305. Scamatoria asta pînă şi eu . . . ştiu s-o fac. stancu, D. 405. îi înveseli pe copii făcînd cîteva scamatorii. pas, z. iii, 196, cf. vinea, L. i, 373. Se pricepea la scamatorii cu cărţi de joc. vornic, p. i96, cf. dn2. Este vorba... despre spectacolele „de magie“ (scamatorie, prestidigitaţie). cinema, 1968, nr. 4, xi. Vrăjitoria sa nu e scamatorie sau trucaj, românia literară, 1969, nr. 27, 15/2. <£■ (Prin lărgirea sensului) Pisica inventa necontenit scamatorii şi farse şi admiraţia papagalului îi era asigurată. • arghezi, s. vi, 68. <0> F i g. Niponul magic rîde-n soare ... Scamatorie de culori Şi jucărie răpitoare, ihacedonski, o. i, 89. Nu mai făceau decîl penibile scamatorii de cuvinte, treapta cea mai de jos a umorului, i. botez, b. i, 43. + (Popular) Spectacol (mai ales de marionete sau de circ) care are loc la bilciuri, iarmaroace etc. Cf. alr ii 4.375/537, 928, 987, alr sn v h 1 505/705. + F i g. Şarlatanie (1), escrocherie; înşelăciune. Cf. polizu, ddrf. Inima ta de cetăţean te lasă să comiţi o asemenea scamatorie în banii stalului ? alecsandri, t. 769, cf. scriban, d. Nereuşind să ducă la bun sfîrşit această scamatorie economică... au recurs la maşinaţii de culise, contemp. 1948, nr. 104, 9/3, cf. m. d. enc., dex. — PI.: scamatorii. — Şi: (învechit şi regional) scă-mătorie s. f. polizu, alr ii 4 375/537. — Scamator + suf. -ie. ■ -SCAmA s. f. (Atestat prima dată la anon. car.) I. 1. (Prin Mold.) Formaţie tegumentară pe aripile fluturilor. [Fetelor] li se dă... să bea scamă (solzi) de fluturi de aceştia în rachiu, marian, ins. 294, cf. Tdrg. ' ' 2. (Prin Munt. şi prin Transilv.) învelişul boabelor de griu sau de orz. Cf. alr sn i h 88/762, a ii 8. 3. Fir subţire şi scurt, destrămat dintr-o ţesătură, dintr-o blană etc.; (la sg. cu sens colectiv) fibre textile foarte scurte (şi subţiri), rezultate de obicei în cursul proceselor tehnologice din filaturi, şi întrebuinţate în scopuri industriale (ca straturi termoizolatoare, ca material de umplutură etc.); destrămătură, aţişoară care se depune pe un obiect de îmbrăcăminte, pe un material textil. Cf. drlu, valian, v. Peste acest culcuş de pulbere întinde fire de scamă unse. man. sănăt, 129/10, cf. pontbriant, d., cihac, i, 244, barcianu, tdrg. întunericul se destramă, Material, ca ţesăturile de scamă. camil petresctj, v. 38, cf. resmeriţX, d. Scame <‘e mătase artificială, nica, l. vam. 219, cf. cade. Urechea lui închisă pentru graiuri Cu scamă s-a umplut, aiî-ghezI, v. 128. Perna trăsurii, lustruită şi cu scama smulsă prin spărturi, o. M. zamfikescu, sf. m. n. i, 147. Degetele gazdei mele alegeau un fulg de scamă, sadoveanu, o. ix, 426. îi înlătură o scamă de pe mînecă. v. rom. decembrie 1951, 201. Se juca. .. cu o păpuşă cheală, din pînlecul căreia ieşeau scame, stancu, r. a. ii, .52, cf. id. d. 108. Meşterul. . . răsărise dintr-o dală lingă războiul ei, parcă din scamele de bumbac ce pluteau prin aer. v. rom. martie 1954, 112. Aerul era parcă înceţoşat, plin de scame, preda, r. 278, cf. 65. Zoe ciupea fire de scamă din virful mînecii. v. rom. ianuarie 1965, 8. S-a aplecat să vadă dacă nu cumva urechea acului este blocată de vreo scamă, românia literară, 1970, nr. 66, 18/1. O trage [lina din caier] cu deştele, dacă iese cîte-o zgamă o apucă cu dinţii, alr i 1 271/922, cf. A ii 6, vi 26. Ai un scam pe guler, udrescu, ol. S-a umplut covorul de scămi, trebuie scuturat, id. ib. Numai scămuri aici. id. ib. Linguşitorul te destramă, ca cel ce scoate scamă, zanne, p. ix, 82. •£> F i g. (La sg. deobicei cu sens colectiv) Alimenta mereu focul, privind . . . seînteile ce ţişneau schimbîndu-se în scame de sperlă neagră. agÎrbiceanu, s. 169. Purceseră ploile .. . Scama norilor atîrna de virful brazilor, c. petrescu, î. ii, 242, cf. id. o. p. ii, 9. Acel asfinţit vînăt cu . . . vagi fulguiri de scamă. i. eotez, b. i, 40. Nu ştiu în ce sară, învelit în scamă de poveste, Voi pleca, lesnea, vers. 199. Nouri alburii de scamă fugeau... pe sub un cer adînc. sadoveanu, o. xn, 683, cf. ix, 202. Erai o scamă-n haos, plutită la-ntimplare. arghezi, c. o. 41, cf. id. vers. 119. Dulcele cîntec . . . părea. .. învelit în scamă. cXlinescu, o. i, 31. Scama fumurie a întîiului ceas de seară, stancu, ş. 423, cf. id. D. 193. Două scame de nori, albe, transparente, rătăceau in neştire, v. rom. aprilie 1955, 147. Nici o scamă de nor. . . nu pluteşte pe cerul curat, tudoran, p. 102, cf. 103. + (La sg. de obicei cu sens colectiv) Fire destrămate dintr-o bucată de pînză albă (uzată), cu care in trecut se pansau rănile (în loc de vată). Cf. drlu, lb. Alifie roşie ... spoită pe pufintică scamă de cîrpă. piscupescu, o. 280/23. Strivituri pe. piele ... se vindecă cu punerea pe dînsele de scamă muiată în vin cald. episcupescu, practica, 457/26, cf. 126/7, i. golescu, c., valian, v. O pînză unsă astfel poate în unele cazuri să (ie loc de cura-ţiune întreagă şi să scutească de scamă, de cîrpe sau bendiţe. man. sXnXt. 131/3. Au murit mii de răniţi din lipsa totală de. .. scame, de bandaje, bariţiu, p. a. iii, 373, cf. polizu. Mi-a dat, pentru bieţii răniţi, cinci ocă de scamă, făcută cu mîinile d-sale. alecsandri, t. 1 318. Tearfă, din care se face scamă pentru bolnavii din spitale. creangX, o. 294, cf. ddrf, alexi, w. Scama... se făcea destrămînd bucăţi de pînză veche. BIANU, D. S., cf. TDRG, RESMERIŢX, D., şXlNEANU, D.U., cade. M-aş teme să-i dezvelesc rana; nu mai avem scamă, sadoveanu, o. xviji, 31, cf. xn, 393, scriban, d. Căpitanul... le ţine de urît, în saloane, femeilor eare şcarmănă scamă, pas, l. i, 314. Borta [din arteră] se astupă... cu scamă. şez. iii, 147. + (Prin Bucov. şi prin Transilv.) Vată. Com. din bilca — rădăuţi, alrm sn iii h 1 055. + (învechit, rar) Fir ţesut de păianjen, care pluteşte în aer. valian, v. 2451 SCAMBIE SCANDAL 4. (Bot.; rar; la sg. cu sens colectiv) Puf2 (I 4). Scuamele ce împresor caliciul sînt... de aspect palid. grecescu, fl. 98. Făgăduieli, trecătoare ca scamele de păpădie. sadoveanu, o. xvii, 337. Vata e scamă de bumbac. voiculescu, l. 326.. 5. (Rar; la sg. cu sens colectiv) Puf2 (I 1). Cf. lb. Printre brazii neclintiţi fîlfîie, cu aripi moi de scamă, huhurezi, sadoveanu, o. ix, 14. 6. (Prin Transilv.; cu sens colectiv) Rumeguş (I), Cf. DDRF. 7. (Prin nord-estul Transilv.; cu sens colectiv) Talas (i) rezultat din prelucrarea cu scămarul a suprafeţei unei scînduri. Cf. coman, gl. 70. II. (Regional; suspect; la pl.) Căpriorii casei (Ju-palnic —- Orşova), alr i 666/1. — Pl.: scame şi (regional) scămi (udrescu, gl.). — Şi: (învechit) scuâmă s. f., (regional) seam (pl. scămuri) s. n., zgâmă s. f. — Lat. squama. SCÂMB1E s. f. v. scabie. SCAMIiICĂ s. f. Un fel de scăunoaie (1) care serveşte pescarilor la ascuţitul cîrligelor de la carmace. La un zăvod... se mai găsesc şi următoarele instalaţiuni: un şopron cu mai multe scameice pentru ascuţitul carma-celor, antipa, p. 361, cf. 348, — Pl.: scameice. — Din rus. CKaMeHKa. SCAMELA s. f. (Regional; într-o colindă) întristare, durere adîncă (Tîrgovişte). păsculescu, l. p. 16. Maica cu amar plîngea. .. Şi plîngea cu mare chin. De mare scamelele, De grîul ca pietrele, id. ib., cf. 376. — Pl.: scamele. — Etimologia necunoscută. SCAMIE subst. v. scamnie. SCUIIFER, -A adj. v. scuamifer. SCAM3V s. n. v. scaun. SCAMNIE s. f. (Ban.) Scaun (I 1). Cf. molin, r. b. 283. ^ (în formele seămnie şi scami'e) Bancă. Cf. cade, viciu, gl., arh. olt. iii, 382. — Pl.: scamnii. — Şi: scâmie (arh. olt. iii, 382), seămnie (viciu, gl. ; accentuat şi scamnie, cade) s. f. — Din ser. skamija. SCAMNÎŞ s. n. v. seăuniş. SCAMONEE s. f. 1. Suc răşinos extras din rădăcina scamoneei (2), folosit în medicină ca purgativ puternic; (rar) scamoniu. Mai îndrăzneşte apoi medicina să tragă înaintea tribunalurilor... pe nişte bieţi tămăduitori de omenire dînd bolnavilor lor aloi şi scamoneea! man. sanat. 59/18. Scamoneea este un purgativ drastic. BIANU, D. S., Cf. NICA, L. VAM. 219, DM, DN2, DEX. 2. Plantă din Asia Mică, cu frunze de formă triunghiulară şi cu flori de culoare galbenă-pal, din care se extrage scamoneea (1) (Convulvulus scammonea). Cf. DM, dn2, dex. — Pronunţat: -ne-e. — Pl.: scamonee. — Din fr. scammonee, lat. scammonea. SCAMONIU subst. (Rar) Scamonee (1). Ia.. . praf de gumi amoniac, de cvaiac, de scamoniu, din cîte trele cîte doă dramuri. episcupescu, practica, 226/12, cf. enc. agr., ltr2. — Şi: scamonium (scris scammonium) subst. enc. AGR., LTR2. — Din [Convulvulus] scammonea, numele ştiinţific al scamoneei (2)* SCAMONIUM subst. v. scamoniu. SCAMOS, -OÂSĂ adj. v. seămos. SCAMOTĂ vb. I v. escamota. SCÂMPOLO s. n. Bluză de damă confecţionată din tricot, a vînd la gît o deschizătură (prevăzută cu nasturi sau cu fermoar). Cf. ltr2. Se vor executa costume de baie, scampolouri, bluze, rochii... scînteia, 1960, nr. 4 842. cf. dex. — PI.: scampolouri. — Din it. scampolo „cupon“. SCAN s. n. v. scaun. SCANCÎU s. n. v. saneeu. SC AND s. n. v. scaun. SCAND vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică versuri, de obicei greceşti sau latine) A marca măsura, d scompunind in .unităţi metrice sau silabice, în cursul recitării; a recita, scoţînd în evidenţă alternanţele silabice. Cf. prot—pop., n. d., ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Cînd învăţăm să scandăm hexametrele latine, ni se spune că sunetele închise în paranteze.. . nu se citesc, puşcariu, l. r.... i, 185, cf. scriban, d. îi plăcea să recite şi scanda patetic sute de versuri latine. cĂlinescu, c. o. 239, cf. dl, dm, dn2. Ai bătut atîtea piste Scandînd prin pîrtii lungi de nea Atîtea carmine şi triste, vulpescu, p. 100, cf. sfc iv, 296, m. d. enc., dex. <0 Abs ol. Citeşte întruna bardul, Scandează cu emfază, accentuînd detaliuri. iosif, v. 170. + P. g e n e r. A vorbi sau a recita în mod ritmic, accentuînd fiecare cuvînt, fiecare silabă sau fiecare iniţială a unei prescurtări. Alecu şi Costachi scandau silabele, ca nişte boabe de mătănii, iorga, l. ii, 516. Minute în şir muncitorii au scandai numele. scînteia, 1952, nr. 2 391. Ne scapă băieţii printre degete, scanda părintele Simion. arghezi, l. 91. Cuvintele tipace(t şi „prietenie“ au fost scandate minute întregi. scînteia, 1953, nr. 2 735. Ultimile cuvinte le scanda clălinîndu-şi ameninţător arătătorul în aer. vinea, l. ii, 72. Zeci de mii de oameni scandau lozinci, h, lovinescu, t. 324, cf. dl. Se auzea un fel de cor, cîntînd sau scandînd, dar cuvintele nu se desluşeau, t. popovici, se. 192. Scandau refrenul în cor. barbu, ş. n. ii, 81. Lozinci scandate de întregul ansamblu actoricesc, ist. lit. rom. ii, 370. Acel strigăt al independenţei...t scandat de popor în fiecare localitate din ţară. românia literară, 1969, nr. 24, 32/4, cf. scînteia, 1969, nr. 8 166, m. d. enc., dex. O (Prin lărgirea sensukti> Strigătele animalice prin care primitivul îşi scandează munca, vianu, e. 218. 2. (Complementul indică frazt muzicale) A citi, a executa -punînd accent«! pe timpii tari. Cf. dl, dm, dn2, m. d. wc.} dex. — Prez. ind.: scandez. — Din fr. seander. SCANDAL s. n. 1. (învechit) Prilej de a păcătui, ocazie de a greşi. De se vor hirotoni episcopi, nu-i iartă [canonul] să şază cu ale lor soţii (adecă femei), ca să nu cumva fie de aicea împiedecare oamenilor, pilind şi scandălă (a. 1652). ap. tdrg. Nu voiu rădica pre ei de cătrâ faţa voastră şi vor fi voao întru supăiqri Şi D[u]mn[e]zăii lor vor fi voauo întru scandată, biblia (1688), 174x/31. Vai lumei de scandate, că de nevoi este a veni scandalele. c. canţacuzino, let2. i, 116, cf. i. golescu, c., cade. 2. (învechit) Păcat2 (1), greşeală. Mihail împărat... era om bun.. . răbduriu, nelacom, nice se bucura de SCANDAL - 261 — SCANDAL scandata altuia, nice se grăbea cu moartea cuiva, moxa, 383/21. Lăsaţi strtmbătăiile, vrăjmăşiile, curviile şi scandalile. antim, o. 149. Pedeapsa faptei reale este ) prinsoare vremealnică mai strînsă, care trebuie a să iuţi prin certarea cu bătaie şi cu post, de cumva s-au făcut o mare sminteală şi scandată, pravila (1788), 137/22-Blînd, plecat, cucernic, negilcevos, nepricinuilor intru nici un feliu dé sminteală au scandelă (a. 1792). iorga, s. d. xii, 189. Socotiţi că scandelele aceastea atuncea încep cînd se văd? maior, didahii, 29/7. Nesupunerea este totdeauna rodul unei creşteri rele.. . mîngîierea cea fără vreme şi covîrşitoare a mumii sau nebăgarea î:i seamă a unui părinte nevrednic de acest nume sînt cea dintîi pricină a acestui nenorocit scandal, marcovici. d. 89/14. El ştie „că e de lipsă să vie scandalul — sminteala — în lume“ (a. 1848). în plr i, 130. Copiii noştri care erau mai înainte Supuşi şi blînzi Acuma prin biserici scot scandal din scriptură, negruzzi, s. ii, 176. 3. Ceea ce încâlcă normele morale sau sociale şi provoacă indignare, revoltă, protest, nemulţumire etc.; ceea ce contrariază, ofensează modul de a gîndi comun al cuiva ;p. ext. prilej de indignare, de revoltă, de nemulţumire etc.; persoană care oferă un asemenea prilej. îi era oprit de a se lupta mai nainte de a primi ordin de la cavalerie. .. Grozavul acesta scandal nu-l lăsa să se odihnească, heliade, d. c. 9/18. Un bărbat de la Glascov au dat concetăţenilor săi un scandal. . ., el a aşteptat pînă a murit fămeia sa şi a vindut trupul ei la un hirurg. cr (1832), 161/5. Copiii noştri... ne vor strica toate obiceiurile... să nu treiesc io a vedea acel scandal, fm (1839), 531/! 7. Din necunoaşterea drepturilor canonice au pătruns în biserică foarte multe erori şi scandate cumplite, bariţiu, p. a. i, 216. Nici bogăţie .. ., nici linguşire. . ., nici tinereţe, nici scandaluri politice sau amoreză, hronica laşului aşa de bogată pe acea vreme nu-l ştia. russo, s. 27. Purtarea sa hrisiiană era un ghimpe şi un scandal, rom. lit.- 421/41. Cită vreme a şezut la Paris, unde cel mai mare scandal nu pricinuieşte, de multe ori, cea mai mică mişcare ..., contele n-a cunoscut conduita (purtarea) consoartei sale. fis. 27/11. Eu care trebuia să fiu bucuria şi consola-ţiunea bătrîneţelor părinţilor mei..., să fiu un scandal în familia mea ! ghica, c. e. i, 45. Pentru ce ne-ai dat în mîinile acestor oameni nelegiuiţi, cari ne omoară şi sufletele şi trupurile prin intrigile, tirania şi scandatele lor? filimon, o. i, 111. Vor căta vieţii tale Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandate, eminescu, o. i, 134. Să-l tunză% ridiche. Ţipă lumea: scandal! ce-i asta? caragiale, o. iii, 131. Povesteşte o mică întîm-plare ce stă în legătură cu ultimul scandal al capitalei. vlahuţă, s. a. iii, 11. E un adevărat scandal să vezi cum se predau prin şcoli cărţi în care se vorbeşte de „sîm-burele soarelui“, ionescu-rion, s. 103. Cu puterea, cu scandalul, cînd cei mari se îngrădesc Al lor cuget înnoptează, creierii le putrezesc, beldiceanu, p. 121. Cititorii de azi... umblă numai după crime şi scandaluri. rebreanu, r. i, 180. A devenit un scandal cu cerşetorii aceştia, c. petrescu, c. v. 115. A fost un mare scandal judiciar, id. ib. 230. Viaţa lui ajunsese în ultimii ani un scandal publiccocea, s. i, 62. E un adevărat scandal cum ne tratează autorităţile portului, bart, s. m. 108. Ca o fală de optsprezece ani să aibă relaţii amoroase, asta e monden, dar să rămînă gravidă e un scandal. călinescu, s. 89. Sînt zece ziare de informaţiuni şi de scandal, care au avut ştirea de la. poliţie, vinea, l. ii, 155. Aş socoti scandal, ba chiar o infamie Ca unul să ignore un bun ce-mi place mie. t iulie 1964, 47, cf. m. d. enc;, dex. 4. Indignare, revoltă provocată de o faptă urîtă, neconformă cu normele morale ori sociale existente. Au aflat mijloc ca acela, carile să nu dea prepus şi scan-dală în nărod. cantemir, hr. 96. Să-mi iei zapisele de la datornici..., să ia sfîrşit scandelile, care vei fi socotind măria ia că doar să trag despre mine. antim, p. xxx. Dacă-i preot, ele ce dă paştile dă /[e] poartă muieri- /[e] pin sat, de fac atîta scandălă? (a. 1766). iorga, s. d. xm, 259. Nebăgînd sama toate tainele le priimesc laolaltă, spre grea scandată a ortodocşilor, şincai, hr. i, , 259/7. Ei vor. face poprire de cele netrebnice şi pre cele ce pricinuiesc desfrînare sau scandal de obşte (cca 1800). uricariul, iv, 285. Petrecerea ei în Englitera. . . au ] fost pricina unei nesuferite împresurări însoţită de călcarea jurămîntului credinţei spre scandalul tuturor naţiilor ţiinlizate, ar (1829), 1262/31. Agenţii cari s-au întors de la Constantinopol in toamna trecută cu decoraţiile cu care îi cinstise sultanul... se arată pretutindehea cu găteala cea nouă ce este în locul legăturii la cap, spre mai mare scandalul musulmanilor ce se ţin de părerile cele vechi, cr (1836), 13V18, cf. cade, scriban, d. <0> E xp r. (Regional) A-i fi seandel = a Ii contrariat, a i se părea ciudat. Cf. scriban, d. 5. (învechit şi regional) Ruşine, jenă, sfială provocate de o faptă (ruşinoasă, proprie sau a alttcuiva). Pentru datorie, să plinim şi să nu purtăm pre măria la cu ctivinte, căci este măriei tale cu scandală (a. 1657). iorga, c. i. ii, 243. Dzisă sftntul: Nu-ţ fie scandală, fia mea, şi lasă să te tămăduiesc. dosoftei, v. s. februarie 56r/18. Iară slujitorii, fiindu-le scandălă de bunătatea w[t]/rf[u]ftzi, nu vrea nice unul să mişce să-l taie, că nu-i trăgea inima. id. ib. noiembrie 159r/34. O, slugi rele ca acelea, să fie de trei ori anatema! că cu al lor svat rămase domnul cu nume rău şi cu scandelă (sfirşitul sec. XVII), mag. ist. iv, 367. Slavă lui David arăsăril . . . din lacrămile de pocăinţă cu care a udat scaunul său ca să spele scandalul căderii sale. marcovici, c, 137/8. Mi-i scaridilă de ceea ce văd. şez. xix, 13. G. Reacţie de protest violentă (manifestată oral sau în scris) faţă de ceva considerat nedeinn, ruşinos, jignitor, şocant, inacceptabil etc. I s-a oprit supt pedeapsă de moarte de a nu mai pune piciorul în Veneţia, numai pentru scandalul ce produce prin fatala sa asemănare. lăzărescu, s. 67/15. Mi-e teamă de vreun scandal. bolintineanu, o. 433. A fost un scandal nemaipomenit cînd trupa franceză de operele... a cutezat să facă pe scenă un joc de cuvinte inocent, caragiale, o. i, 17. li trecuse prin cap ideea despărţeniei, însă groaza de scandal o făcuse să dea înapoi înfricoşată. d. zamfirescu, t. s. 93. El dădu publicităţii aceste date şi se făcu un scandal îngrozitor. agÎrbiceanu, s. p. 165. Un îndoit scandal, izbucnit pe neaşteptate, le-ar fi retezat... pofta de şefie. c. petrescu, c. v. 102. Cînd judecătorul a cerut mutarea fanfarei, s-a născut un adevărat scandal, popa, v. 212. Achitarea a produs rumoare şi scandal, sadoveanu, o. xx, 22. îi era teamă de vulgaritatea unui scandal, călinescu, o. i, 25. Lunga afacere Dreyfus a împărţit Franţa în două tabere, dintre care una cerea înăbuşirea scandalului... în timp ce cealaltă dorea lumină deplină, vianu, l. u. 508. Era declarat mediocru tot ce nu producea scandal, ralea, s. t. ii, 303. Liberalii au provocat scandal, sustinînd cu neruşinare că urna a fost măsluită, bogza, a. î. 458. Nu-i poate ierta că... a adus dosarul în Adunare şi că a încurajat cu ipocrizie scandalul, pas. l. i, 251. Opoziţia, aflînd de această scamatorie, a pornit un scandal enorm în parlament şi în presă. v. rom. decembrie 1964, 99. 7. Ceartă violentă, zgomotoasă, adesea însoţită de bătaie, de vătămări corporale, de deteriorări de obiecte, provocată de cineva sau izbucnită între două sau mai multe persoane; p. ext. zgomot, gălăgie mare, zarvă produsă de o asemenea ceartă. Dovedin-du-să că sînt pricinuitori de scandal şi neodihna celorlalţi, orînduim... să ducă pe doi dintr-înşi la Ocna Slănicu (a. 1827). doc. ec. 384. Se născu între ambele artiste o luptă surdă şi neîncetată, care trebuia numaide.-. cit să producă scandal la cea dintîi ocazie, alecsandri, o. r. 134. Scandalurile lui prin cîrciumi, pe stradă, cu femei şi beţivi, erau destul de cunoscute, demetrescu, o. 131. Era aşteptat şi totuşi a slîrnil o ceartă care mai-mai să se încheie cu scandal, rebreanu, i. 84. Alături e un scandal absolut de neînţeles.. . Emilia vocife- 2470 SC AN£> AL AGlO AIC SCANpALlSÎ rează, ameninţă, camil petrescu, p. 255. Se ridica de la masă tremurînd şi suflînd pe nări cu ţîvnă de scandal. g. m. zamfirescu, m. d. i, 30. Scandalul provocat de domnişoara Lina intr-o seară, la un mare restaurant, nu putea să nu sfîrşească la poliţie, arghezi, l. 18. Ar fi trebuit... s-o dea pe nepoftită afară, chiar cu. preţul unei scene ori al unui scandal! vinea, l. i, 86. Să zică o vorbă, ar fi ieşit scandal, tudoran, p. 659. Crezind că urmează scandalul, ceilalţi amuţiră, t. popovici, se. 81. Deşi, in general, ei nu sparg geamuri, sau mai ştiu eu, vreun cristal, se strîng in jur tot felul de vecini şi ţipă la ei a scandal, sorescu, u. 15. Nu-ţi aminteşti eă doar cu citeva zile înainte tu ai avut un scandal cu mine şi că ne uram? t mai 1968, 16. Să mai iuvea şi cîti-un scăndal. vîrcol, v. 47. + P. gerier. Zgomot, gălăgie mare; zarvă. Orchestra, compusă mai mult din alămuri, făcea un scandal nemaipomenit, anghel — iosif, l. 97. încep cocoşii,.. ca să facă iar scandal. topîrceanu, p. o. 25. Trompeta face scandal, arghezi, s. vii, 19. Noi urlam, băteam cu rigla, miorlăiam, cotco-dăceam, Un scandal urii făceam, călinescu, o. ii, 237. Unii [autori] au... stridenţa piculinei, răguşeala fagotului ori scandalul surd al tobei, ralea, s. t. ii, 295. 8. (învechit) Neînţelegere, dezacord; vrajbă, duşmănie; supărare (pe... sau între...). De-ţi va fi zis el ţie cu mtnie tu-i zi lui cu blindeţe, sau de-ţi va fi grăit cu scandală, iar tu să-i răspunzi cu cuvinte de pace-neagoe, înv. 222/29. Pre vremile epitropiii Vidrii, cind cu Pardosul in Ţara Cîmpilor au pribegit şi acolo cu dtnsul în scandală şi la cuvinte au fost vinit. cante-mir, x. i. i, 219. Dentr-aceasta viind scandela între dînşii, s-au sculat acei boiari şi s-au dus la paşa de s-au jăluit (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 147/13. Ctnd ai trimis la mine pre părintele Ngsis..ca să nu mă arăt călră măria ta iubitor de scandele şi se potolesc mânia măriei tale, am zis călră sfinţia sa că voi face după cum îmi porunceşti, antim, p. xxix. Să nu rămîie în urma mea vreo scandelă între\fiii mei (a. 1802). iorga, s. d. vi, 112. Papa... îl ameninţa apoi pentru relele poveţe ce da regelui şi pentru această crimă şi acest scandal împotriva creştiniiăţii. eălcescu, m. v. 217. 9. (învechit şi regional) Greutate, dificultate, împotrivire, neajuns, neplăcere pe care le întîmpină cineva într-o acţiune. Fietecarile hotarîle sale să-şi cunoască şi supuşii fără nici o scandală să-şi deosăbească. cânte-mir, i. i. i, 239. O am cumpărat-o de la Mihail Săbi-şanul cu florinţi ungureşti 15, şi cine ar cerca a face vreo scandălă să fie afurisit (a. 1742). iorga, s. d. xiii, 44. Pre Ocinovski, solul polonilor, cînd au intrat în Ţarigrad, să înnoiască ¡Legăturile, cu scandală l-au primii, şincai, hr. iii, 10/35. Să află prin dealurile cu vii coluri... făr dă măsura aiarului cel drept, cu care măsurîndu-să vinurile... să pricinuieşte scandălă huzmetului (a. 1825). doc. ec. 341. Am dat de o scandălă (de un rău). Com. din oraviţa şi din straja — rădăuţi, cf. o. bîrlea, a. p. ii, 388. O (învechit) Piatra (sau pietruţa, stînca) scandatei (sau scandalului, de scandală) = obstacol, piedică, dificultate neprevăzută. Mica slîncă a scandalului la tot pasul caii aceştia au aruncat şi toată greuimea lucrului la mijloc a vini au pricinit. cantemir, ist. 114. De s-ar şi cumva intr-un chip prea repede şi presle în-ţelcpţeasca socoteală tîmpla ca vreo pietruţă de scandală de la cineva într-insă să să arunce, însă darea într-o parte-i şi unirea-i... cine va putea? id. i. i. i, 142, cf. DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, CADE. 10. (Fariiiliar) Portjartier. Cf. dn3. — Accentuat şi: (învechit) scăndal. — Pl.: scandaluri şi (învechit) scandale. — Şi: (învechit) scân-dală, scandălă, scandelă s. f., (regional) scandel s. n., scândiiă.s. f., scăndal s. n. — Din slavonul ck4ha (Adverbial) Directorul insă mi se păru scandalos de serviabil. galaction, o. 103. Trupul îi era.. . ridicat pe tocurile unor pantofi scandalos de inalfi. călinescu, o. i, 171. . 2. (învechit) Privitor la scandal (7), care se ocupă de scandaluri sau de zvonuri, bîrfeli etc. Dumnealui aşa zice, dar hrpnica scandaloasă vorbeşte altele, he-liade, o. i, 246. Pentru că pe atunci nu era introduse încă gazetele spre a se putea obşti hronica scandaloasă a celor meri, aşa nici la Sicilia nu se auzi dectt numed vestea vitejiilor lui Orlando. fm (1842), 1322/39. Dacă pe aluncea s-ar fi ocupat cineva de cronica scandaloasă a timpului, cine ştie ce ar mai fi scris, sion, p. 335. Fiece Olimp trebuie să-şi aibă mica lui cronică scandaloasă. CARAGIALE, O. III, 207. 3. (Prin Mold. şi prin Olt.; despre oameni) Certăreţ, arţăgos, alr sn v h 1 247. — Pl.: scandaloşi, -oase. — Şi : (regional) scăndălos, -oăsă adj. alr sn v h 1 247/537. — Din fr. scandaleux. SCANDARĂ s. f. v. scandră. SCANDARĂSARE s. f. v. scandalisire. SCANDÂRE s. f. Atţiunea de a scanda. 1. Marcare a măsurii unor versuri (greceşti sau latine), prin descompunerea lor în unităţi metrice sau silabice, in cursul recitării; recitare ce scoate în evidenţă alternanţele silabice; vorbire sau recitare ritmică, ce .scoate în evidenţă (prin accentuare) fiecare cuvînt, fiecare silabă sau fiecare iniţială a unei prescurtări; (învechit) scanzie. Cf. scanda (1). Cf. ddrf, gheţie, r. m., alexi, w. Foarte meşter la scandare, nicicînd nu părea sătul De Properţiu şi Catul, călinescu, l. l. 197. în elanul scandării şi purtat încă de cadenţa textului, Domnu îi repede, cu glas suitor, blaga, jh. 129, cf. dn2, m. d. enc., dex. Expr.(Regional) L>a Înţărcat Scaraoţchi, se spune despre cineva şiret, viclean. Mare hîtru mai eşti!... Să juri că te-o înţărcat Scaraoţchi, alecsandri, t. 242, cf. zanne, p. vii, 148. (Regional) A avea pe Scaraoţchi Intr-Insul= a fi şiret, viclean, zanne, p. vii, 148. + (Rar) Epitet (glumeţ) pentru oameni, bol. fil. vii—viii, 382. — Şi: scaraoscbi, (regional) searaoste, scaraâehi, scaTriâţehi (alr ii/i h 184/105), scări F i g. Acesta-i vestitul Păsări-Lăţi-Lungilă, fiul săgetătorului, ... brîul pămîntului şi scara ceriului, creangă, o. 110. <$> Scara miţei (sau pisicii) ori scară de pisică = a) scară (I 1) flexibilă formată din două parîme vegetale sau de sîrmă între (şu)viţele cărora se fixează trepte cilindrice de lemn, folosită mai ales în navigaţie; p. ext. (rar) mod de a pătrunde într-o casă prin căţărare, fără a se folosi de intrarea obişnuită. Urmînd cu ochiul tot la stînga . .. se vedea foişorul de foc, un căp-de-operă de dulgherie, un fel de scara pisicii, ghica, C. e. ii, 565. M-am cam săturat de scara miţei şi de alergări călare, alecsandri, t. 177, cf. zanne, p. iii, 366, şăineanu3, scriban, d., ltr2, sfc i, 197, m. d. enc., dex; b) (regţonal; în forma scara miţei) jucărie de hîrtie de forma unei mici armo- nici. păcală, m. r. 423; c) (în forma scara pisicii) spaţiu alb format în textul cules In urma spaţierilor neregulate.,Cf. v. molin, v. t. 72; E xp r. (Regional) A se face scară şi punte = a se face luntre şi punte, v. 1 u n t r e. zanne, p. iii, 365. (Regional) A-i pune (cuiva) o scară bună= a ajuta (pe cineva), id. ib. (Regional) A tăia (cuiva) scara = a împiedica (pe cineva) să facă ceva. id. ib. 366. -$■ P. a.nal. Obiect de forma unei scări (I X) folosit ca reazem pentru plante. Se zăreau scări de/ surcele, de care se rezemau cerceluşi şi muşcate, călinescu, ,o. i, 21. ^ Spec. (Regional) Obiect format dintr-o prăjină prin care se introduc la distanţe egale cuie (de lemn) ce servesc drept trepte pentru urcat şi coborît (Răşinari — Cis-nădie). păcală, m. r. 458. Se construieşte. . . scara de pom: prin prăjina dreaptă, eu două proptele subţiate la bază, sau şi fără de acestea, se introduc cuie de lemn, ce se- succed în axa longitudinală pînă ap'roape de vîrful prăjinei. id. ib. 3. (De obicei la sg.) Ansamblu de trepte care fac legătura între diferitele nivele ale unei construcţii, intre nivelul solului şi al parterului (ori etajelor) unei construcţii sau între diferenţele de nivel ale unui teren. Făcu scara bisericii tot dă piatră scobită cu flori (a. 1654). gcr i, 173/1. Descălecînd la scară, s-au suit în curţi, neculce, l. 204, cf. anon. car., drlu. Scara odăilor să am ă o face bună, zdravănă (a.. 1829). doc. ec. 442. In cîteva salturi sare pînă sus scara care începuse a se dărîma. heliade, l. b. i, 43/21. Un om să tăvălea gemind pă o-treaptă a scării cei marii cr (1832), 761/10. Andrei se scobora pe scara palatului său. băl-gescu, m. v. 392. Cînd mă dedeam jos pe scară, călătorul care fugise de mine căuta ocaziunea a se apropia, ghica, c. e. i, 36. Căile cetăţii sînt strimte şi cele mai multe formate din scări de piatră, din pricina neregularităţii ţărmului, bolintineanu, o. 282. O trăsură cu patru ~ cai. .. trase la scară, game, n. iii, 53. Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna înălbind păreţii. eminescu, o. i, 202. O scară strimtă,... încăperi întunecoase, caragiale, o. i, 26. Trase la seară o căruţă ferecată în aur. ispirescu, l. 38. O scară de marmură urca la catul al doilea, vlahuţă, o. a. iii, 83. Urcai treptele scării Ce conduce într-o cameră spaţioasă, ba-calbaşa, s. a. iii, 7. Căutîndu-l unde-i proaspăt îngropatul, S-a-ndreptat spre scara marelui cavou, goga, poezii, 288. Se aşeză, copleşit de durere, pe scara din capătul cerdacului’, bujor, s. 121. Suii scara, aruncai mantaua pe balustrada cafenie a cerdacului şi intrai în casă. hogaş, m. n. 16. Urcai pentru tntîia oară scara străjuită de sfineşi baroci, m. i. caragiale, c. 102. M-am coborît pe scară, Dar pe cea din urmă treaptă, Cheia ce mi-ai dat aseară Am găsit-o. minulescu, vers. 24. Lăsară automobilul la scară, intrînd în grădină, teodoreanu, m. iii, 416. Treptele pline de ţărînă ale scării de intrare, mihăescu, d. a. 13. O odăiţă cu intrare prin scara de serviciu, călinescu, s. 14. Cineva coboară scara, treaptă cu treaptă, v. rom. august 1955, 28. Harapul .. . făcea temenele, în capul scării, pas, l. i, 103. De sub arcada de piatră ă portiţei pornea o scară de lespezi, vinea, L. i, 51. O scară care duce spre încăperile de sus. h. lovinescu, t. 5. Urcară unicul etaj al vilei, pe o scară largă, preda, r. 61. Holul semăna cu un bazin de înot; din cele patru colţuri urcau scări largi, mărginite de balustrade de fier forjat. T. popovici, s. 5. Repertoriul opulenţei scenografice rămîne neschimbat: scări duble sau în spirală,.,, grădini luxuriante cu statui, cinema, 1968, nr. 10, 43. Priveau fascinaţi nimbul de lumină ce aureolează monumentala scară deschisă, contemp. 1969, nr. 1 177, 7/4. <0> F i g. Acest virtuţi cetăţeneşti, de care face atîta pompă, nu sînt decî treptele scării pe care voieşte a se sui la putere, filimon, o. i, 98. Urca-vom şi-alte scări, de chin mai pline; Nimic au fost pe cîte le-am urcat, coşbuc, p. ii, 305. Ar fi o dreptate dreaptă Să-l vedem pe Kaliany coborîn- 2533 SCARĂ - 268 - SCARĂ du-se c-o treaptă De pe scara-nriuririi. davila, v. v. 65. Pe seaia unui alb surls lunatic M-am scoborlt spre lacul singuratic, al. piiilippide, a. 38. Pe scara sufletului meu M-am intilnit cu bunul Dumnezeu, minulescu, vers. 327. Coborînd lăuntrica mea scară, Mă sprijin in condei ca în toiag, voiculescu, poezii, ii, 221. Acuma soarele suia pe scara cerului în zodia intăia. sadoveanu, o. xii, 17. Trecuse prin atîtea ameţitoare suişuri şi cobo-rîşuri pe scara alunecoasă a norocului, c. petrescu, a. r. 94. Vibraţia şi spiritul lor urcă... tot mai sus, străbătînd marea scară a vieţii, bogza, c. o. 259. De aceea s-a retras el în sal, ca să se poată urca din nou pe scara măririi. lăncrănjan, c. iii, 7. <0> Scară rulantă = scară (I 2) cu trepte mobile, articulate pe o bandă rulantă, folosită în locuri cu circulaţie intensă sau cu diferenţe mari de nivel; escalator. Cf. ltr2. Peronul sfîrşeşte în dreptul unei scări rulante, care ne coboară lăsindu-ne pe un al doilea peron. v. rom. iulie 1957, 80. Circulaţia pe străzi şi în interioarele instituţiilor se face pe covoare, trotuare ţi-scări rulante, contemp. 1969, nr. 1 173, 10/5. E x p r. (învechit şi popular) A pune (sau a întinde, a aşterne, a aşeza etc. pe cineva) la scară = a întinde (pe cineva) pe jos, de obicei în faţa intrării casei, pentru a-1 bate (cu biciul); p. e x t. a bate (in felul arătat). I-au pus la scară, de i-au bătut cile cu doo sule de loiege la cur. neculce, l. 196. Ştiţi ce mi-au răspuns mojicii?... Mi-au răspuns că le grăiesc vorbe de clacă. ,. Să nu-i întinzi la scară? alecsandri, x. 40. M-aşi ameninţat că altădată. . . are să poruncească să mă întindă la scară şi să mă bată cu biciul, creanga, o. 273. Străbunii lor ţărani au fost bătuţi la scară. în plr ii, 113. Nu vor mai avea dreptul să bală la scară şi să afume cu ardei ţărănimea, camil petrescu, o. h, 376. Jeluitorii au îmbiat fugari prin pădure, de frică că-i căută să-i aducă la curte şi să-i aştearnă la scară. şez. iv, 18 . (Familiar) A avea maşină la scară, se spune despre cineva care are o situaţie rtiaterială sau socială bună, care are totul la dispoziţie. 3. (De obicei la pl.) Fiecare dintre treptele unei scări (I 2). Să să scoboare Antiohi Vodă până la trii scări şi solul să' să suie iar pănă la trii scări, neculce, l. 148. Ne-am suit după o mare ostineală tocma in vîrfu turnului, care are mai mult de o mie de scări, kogăl-niceanu, s. 53. Mi s-a urit să tot urc la scări, ghica, c. e. i, 277. Coborînd scările .. . vedea începutul iortu-relor. sion, P. 82. Toţi, plini de furie, fac irupţie pe scările palatului, bolintineanu, o. 249. Scările de piatră tocite şi. mîncale de mult îmblet. eminescu, p. l. 72. Din cînd în clnd,cite un soldai întirzi :,i pe afară intra repede pe scările de la uşă. bacalbaşa, s. a. i, 166. Scările pe care urci la galeria Teatrului Naţionali se par lui Moş Gheorghe fără sfirşit. sp. popescu, m. g. 86. Urcă scările fluierînd şi. . . intră în salon. d. zamfi-rescu, r. 10. Acolo, sub bolţi, pe scările roase. . ., ţineau, tarabă de schimb, anghel, pr. 15. Ial-o scoborînd în umbră Scările de marmur albe. iosif, patr. 63. Inima i se opri de-a mai bate cînd auzi pe scări paşii grei ai primarului, agîrbiceanu, a. 272. Casele şi-au pătat pereţii de pecinginea ruinii: Pe scări s-a prins muşchi. gîrleanu, L. 24. Sui scările lustruite ale arhondaricului. hogaş, dr. i, 12. De la un capăt al Europei la altul, iui fu curte să rămîie de noi necercetată, tocurile noastre roşii sunară pe scările tutulora. M. I. caragiale, c. 53. Ce spital tăcut, Cu scările tocite Şi sălile pătrate, minulescu, vers. 124. Îmi place că nu mai am scări de urcat, camil petrescu, p. 261. Dascălul nostru de matematici s-a coborî! pe scări val-vîrtej. i. botez, b. i, 46. Pe scări coboară încet o fală înaltă, brăescu, o. a. i, 233. A urcat în fugă scările beciului, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 77. Strecurîndu-mi subţirimile prin înghesuiala de pe scări, am ajuns pînă în pragul incintei. blaga, h. 242. De la un etaj la altul sînt săpate scări care permit comunicaţia, ralea, s.t. i, 322. In liniştea desăvîrşită a casei se auziră scările scîrţîind. tudoran, v. 15- Am început să coborîm scările, fiindcă lifturile începuseră să fie raţionalizate, preda, i. 63. Mulţime se repezi pe scări în jos. t. popovici, s. 20. A urcat scările, s-a dus la serviciul vînzări-cumpărări. rarbu, g. 14. Aud cum portarul blocului spală scările, cinema, 1968, nr. 3, 20, cf. alr i 652, A v 15. Scoborî pă scăr-le-alea-n jos. o. bîrlea, a. p. ii, 210. □ S-a aşezat pe scară, la etajul al IV-lea. <£> F i g. Prilej• de lungi oftaturi cu scări, vlahuţa, s. a. ii, 11. Cîl de sfioasă creşte noaptea, păşind încet din scară-n scară, anghel, î. g. 37. 4 (Regional) Pîrleaz (1) (Zimnicea). alrm ii/i h 298/899. + P. a n a 1. (La pl.) Lungimi inegale ale şuviţelor din părul unui om sau al unui animal tuns cu neîndemînare. Bărbierul te rade fără să te jupoaie, le tunde fără scări. ap. tdrg, cf. lexic reg. 56. 0 E x p r. A tunde în scări = a tunde părul unei persoane astfel îneît firele să nu fie retezate la acelaşi nivel, ci la nivele diferite, mai mic spre ceafă şi mai mare spre creştet. Cf. resmeriţă, d., scriban, d. •4. (De obicei urmat de determinări în genitiv care arată felul vehiculului) Treaptă sau şir de cîteva trepte care servesc la urcarea intr-un sau la coborîrea dintr-un vehicul. Se apropie cu capul gol de scara trăsurii, caragiale, o. i, 112. Un tren intrase încărcat ciucur, cu lume pe scări, pe tampoane, pe acoperişul vagoanelor. agîrbiceanu, s. p. 176. Scriu de pe scara vagonului. gîrleanu, n. 82. Fusese înşfăcat, răstignit pe scara trăsurii şi răpus intr-un chip fioros, m. i. caragiale, c. 91. Se căţărase pe scara tramvaiului, făcîndu-şi loc cu coaiele, c. petrescu, î. ii, 180. O zăreau venind de departe, ... în picioare, pe scara trăsurii, brăescu, a. 23. I-am auzit cum le sună cîrjile pe scările vagonului. sahia, n. 25, Pe amîndouă scările trăsurii, glodul era prezent, teodoreanu, m. iii, 310. In văzul lumii aş cădea de pe scara aglomerată a unui tramvai, preda, r. 60. Scara troleibuzului, cinema, 1968, nr. 1, rv. 4 (Popular; la car, căruţă) Cruce (de dinapoi). Pune roata la loc, vîră leuca, suceşte lamba şi-o strînge la scară, creangă, p. 125. Alţii stau pe draghină, alţii chiar pe scară, contemporanul, ii, 691, cf. dame, t. 10, 15, cade. Scara este aşezată la mijlocul carului. h i 72, cf. x 69, xii 276, alrm sn i h 229, a vi 16. 5. Fiecare dintre cele două piese de metal care atîmă de o parte şi de alta a şeii şi în care se sprijină piciorul călăreţului. Un tacîm de cal de -cele bune, însă şaua turcească, scări turceşti (a. 1816). iorga, s. d. vii, 15, cf. lb, i. golescu, c. O şă englizească, cu scările şi căpestrele aurite, ar (1830), 79l/16. Împăratul n-a voit să ţie papei scara la încălecarea pe cal. asachi, l. 52*/42. Pierduse scările, se ţined de coamă şi se lăsase pe gîtul calului, bolintineanu, o. 429. Calu-i alb, un bun-tovarăş, înşeuat aşteapt-afară, Ea picioru-l pune-n scară Şi la codru pleacă iarăş. eminescu, o. i, 103. Incălecînd să te ţii bine şi în scări, ispirescu, l. 7-Trage frîul cu stînga,ş-apasă picioru-n scară, vlahuţă, s. A. iii, 330. Fugarule-al meu . . ., Te miri că mă clatin în scară, coşbuc, p. ii, 292. Şaua roşie, de Persia, are coburi şi scări de argint aurit, iorga, c. i. i, 175. Hamurile cuprind: şaua, . . . scările, trăgătorile (curelele scărilor), pamfile, i. c. 49. Puneam piciorul în scară pentru a încăleca, hogaş, dr. i, 104. Scări de nichel pentru şa. nica, l. vam. 219. Răcni prelung, înălţat in scări, bulbucat, cu sabia ameninţătoare, brăescu, o. A. i, 169. Călărea în şa naltă, cu scări scurte, sado-veanu, o. x, 13. Lasă tălpile golaşe S-atîrne fără scări în jos. călinescu, o. ii, 143. Căpitanul Coslache se clătina în scări, căznindu-se să smulgă pistolul de la şold. c. petrescu, A. r. 63. Rămase numai cu un picior în scară. r. popovici, se. 10. Caii arăpeşti străluceau cu rafturile, şeile şi scările lor de argint, barbu, princ. 138. Murgule, calule pag... Cu cioltar şi scări de aut, Taie-ţi drum peste coclaur. vulpescu, p. 47. Dar nunul cel mare . . . Călare p-un cal. . . Se ridică în scări. pop., ap. gcr ii, 311 .■ Num-atit oi zăbovi, Pînă murgu 01 potcovi, Şi-oi pune picioru-n scară, Ş-oi trece-n străină ţară, mîndrescu, l. p. 93. Cînd o pus picioru-n scară 2533 SCARĂ ^ - 269 - SCARĂ Munţii s-o cutremurai, şez. v, 22. Să mai stea c-un picior in scară gata de-ncălicat. vîrcol, v. 26. Cinci pusei picioru-n scară, Mari fa trăgea să moară, ciau-şanu, v. 17. Mina pe Albu punea, Şaua pe el arunca, Picioru-n scară punea Ş-apoi ca vintu zbura. ant. ut. pop. i, 346, cf. a v 15. Da’ ce-i, murgule, cu tine, De-mi poticneşti tu sub mine, Au ţi-s grele potcoavele, Au fi-s grele scările? balade, ii, 221. Să-mi aleg un cal porumb, Scurt in git şi lung la trup . ... Cînd oi trece Dunărea Să nu se ude scara. folc. mold. i, 185. O Expr. (Rar) A da scări = a îndemna calul lovindu-1 cu scările (I 5) sau cu pintenii. Păturică dete scări calului şi înaintă în lagăr, filimon, o. i, 272, cf. cade. (Rar) A nu-l ţine bine scările = a) a avea o poziţie (socială) nesigură, instabilă. Cf. zanne, p. i, 647; b) se spune despre un om jşirbovit de ahi, de griji şi de nevoi. id. ib. (Rar) A se duce (sau a ajunge) piuă In (ori la) scara murgului = a nu se lăsa, a stărui pînă ce izbîndeşte. La o învoială, unul mai dă, altul mai lasă. Dacă nu vrei, eu mă duc pînă la scara murgului. conv. lit. xii, 6, cf. zanne, p. i, 647. A pune piciorul In scară = a adopta o atitudine fermă într-o problemă, spre a o rezolva (operativ). Cf. zanne,, p. ii, 408. (Rar) Cu piciorul în scara murgului — făcut în grabă. id. ib. i, 647. (Rar) La scara murgului = a) degrabă, repede, id. ib. 646; b) niciodată, id. ib. II. I. Parte a morii formată din două bare paralele unite între ele prin alte două bare aşezate transversal, astfel încît.să formeze un cadru in care este fixat coşul; (regional) ursoi, ursoaie, scaun (II 13 d). Cf. dame, t. 152. Caii cu spetezele fin coşul şi alcătuiesc scara coşului, pamfile, i. c. 185. Coşul e aşezai în spaţiul dintre ursoaie sau scară, iar accasta e susţinută de-o parte de scaun, de altă parte de picior. păcalX, m. r. 467, cf. H ii 29, xii 140, xiv 351. Coşul în care se bagă bucatele de măcinat e aşezai pe ursoi sau scară. Com.v din SĂLIŞTE — sibiu, cf. alr sn i h 173. 2. (Vestul, sudul Transilv. şi Ban.) Obiect de lemn • de forma unei scări (I 1), fixat deasupra ieslei, in care se pune nutreţul pentru ca vitele să-l poată trage pe măsură ce îl mănîncă. Finul şi alt furaj păios ... se pune în scară, astfel caii trebuie să-şi ridice capetele în sus ca să-şi tragă mîncarea prin zapii scării, pribeagul, p. r. 64, cf. fd i, 200, chest. ii 419/1, alr i 416/1, 5, 49, a i 23, 35, n 12, iii 12, 16, 19, teaha, c. n. 263. 3.(Regional) Cordenci (la războiul de ţesut). Cf. DAME, T. 136, CADE. 4. (Regional) Schelă (la o construcţie) (Clinic — Sebeş). A ii 12. 5. (Regional) Capră pentru făcut şindrila (Furcenii Vechi— Tecuci), alr ii 6 669/605. 6. (Regional) Cîrjă (pentru infirmi) (Borşa — Vişeu de Sus), alr ii/i mn 61, 4 202/362. Imblă-n scări. ib. 7. (Prin Ban. şi prin Transilv.) Năsălie (1). Cf. alr u/i h 171/2, 47, 130. 8. (Regional; în sintagma) Scar a năvodului = obiect de leton în formă de scară (11), folosit la transportarea năvodului, cu sănii speciale, cînd se pescuieşte sub gheaţă. Cf. antipa, p. 483. 9. (Prin Transilv. şi prin sudul Olt.) Parte a spicului arc susţine boabele; loc în care se află fiecare grăunte în spic. Cf. alr ii 5 179/102, 250, 872. 10. (Mold., Transilv. şi prin nord-vestul Munt.; şi în sinţagmele scara mare, scara sufletului) Colac pentru pomeni, care are forma unei scări (i 1) sau care se aşază în chip de scară pe o crenguţă (de măr). La o pomană lungă trebuiesc 200 — 300 ţie colăcei, arhangheli, scări, prescuri şi altele, cari toate se coc din aluat ales. marian, nu. 751, cf. şăineanu2. Mărul—scara sufletului — se împlîntă într-un colac mai mare numit rădăcina mărului, păcală, m. r. 184, cf. resmeriţă, d., CADE, CHEST. viii 27/17. O cracă dă măr încărcată cu nişte aluat făcut la brutari: îi zice miini, scări, foarfeci, dreptăţi, alrt ii 252, cf. 76, A v 33. II. (Regional) Numele unei constelaţii nedefinite mai de aproape (Bîrsău de Jos — Baia Mare), h xviii 22. III. 1. Succesiune, serie, suită continuă sau progresivă de elemente. Este o scară cumplit de lungă de com-plicafiuni organice, conta, o. f. 206. Faptul de delapidare este. . . pedepsit cu închisoare corecfion(ilă şi amendă, după scara prevăzută de acest text. cod. pen. r. p. r. 14. Principele vostru... îndeplinind, pe scara îndeletnicirilor omeneşti, cea mai de jos treabă de serv. t iunie 1968, 55. Scara durităţii (sau de duritate, de durităfi) = succesiunea progresivă a durităţii celor zece minerale adoptate ca etalon al gradului de duritate. Comparaţiunea s-ar putea face cu multe minerale, dar s-a găsit suficient un număr de 10 minerale, care formează termenii de comparaţiune, şi colecţiunea aceasta s-a numit scara de duritate, murgoci —ludwig, m. 43. Scara de durităţi după Mohs. macarovici, ch. 17. Duritatea... se măsoară prin comparaţie cu aşa-numita scară de duritate, geologia, 11. (Rar) Scară de salarizare = ansamblul treptelor de salarizare (înscrise într-un tabel, intr-un grafic). Pentru fiecare grupă de meserii se va stabili cile o scară de salarizare, împărţită în trepte, leg. ec. pl. 282. + S p e c. (De obicei urmat de determinări) Ansamblul sunetelor succesive conţinute într-un sistem muzical; succesiune a sunetelor muzicale care cuprinde opt octave; (învechit) scală1 (II 2). Cf. polizu, barcianu, v. O adevărată scară muzicală. macedonski, o. iv, 77. Concert pe care cîntăreţii naturii tl execută pe nişte note necunoscute încă în scara muzicii omeneşti, hogaş, dr. i, 15, cf. ddrf, resmeriţă,' d., cade. Scara muzicală întreagă cuprinde aproximativ S octave, marian — ţiţeica, fiz. ii, 60. Scară cromatică — serie de douăsprezece semitonuri care alcătuiesc o octavă. Scara cromatică sau temperată, ce cuprinde în intervalul unei octave 12 intervale egale de cile un semiton, id. ib. 62. Glasul domnului Arghir ... nu se mai piţigăia acrobatic pe scara cromatică a sunetelor. vinea, l. i, 162. 4 S p e c. (De obicei urmat de determinări) Totalitatea fiinţelor imaginate ca o serie, i ncepînd de la cele mai simple la cele mai complexe. Să ne rădicăm de la trupurile acele, care cu milioane de ori sînt mai mici decît grăunţul de năsip pe scara naturii, pînă la acele trupuri care cu milioane de ori sînt mai mari decît pămîntul nostru, fm (1842), 272/33. Lăudat pe veci să fii Pe-a lumii scară-ntreagă. eminescu, o. i, 177. Cu cit o vieţuitoare e mai jos pe scara vieţuitoarelor, cu atîta e mai de timpuriu de-sine-stătătoare. brătescu-voineşti, î. 54. Există anumite grupări funcţionale, care se păstrează în toată scara zoologică. marinescu, p. a. 54. In întreaga scară biologică, viaţa ignorează directivele morale, lovinescu, c. vii, 47, cf. cade. N-ai văzut că cu cît le înalţi pe scara zoologică dispar prestigiile fantastice? călinescu, c. o. 290. + (învechit; concretizat) Text în care se află înscrise, într-o .anumită ordine, elemente informative, situaţii etc. privitoare la ceva sau la cineva; s p e c. sumar, tablă de materii; indice sau glosar al unei lucrări. Scară a numerelor şi cuvintelor streine iîlcuitoare. can-temir, i. i. i, 8. Spre aflarea fieşticării scrisori de moşie s-au făcut scară cu listu fililor şi numărul scrisorii pus deasupra, unde începe scrisoarea (a. 1799). bul. com. ist. iv, 183. S-ar fi căzut în fruntea acestor Propovedanii să pun o scară întru carea pe scurt să arăt fieştecarea Propovedanie despre ce cuvîntă. maior, p. vi/8, cf. lb, ddrf. La închiierea părţei a doua se va tipări şi reghistrul sau scaia arătătoare după alfavila de toată cuprinderea îmbelor părţi, ar (1829), 2072/30. După ani urmează o scară pentru cele coprinse tn gazetă, cr (1830), 962/14. Scara lucrurilor cîte să coprind în vreo carte, în vreo condică, i. golescu, c., cf. iser. La sftr-şitul lor el adaogă, etnd nu aveau, scara domnilor, pe 2533 SCARĂ - 270 — SCARĂ care o continuă şi peste povestirea cronicii, bul. com. ist. ii, 155, cf. cade. Să comparăm cu acestea următorul pasaj clin a doua prefaţă la Istoria ieroglifică, aşezată înaintea scării (a glosarului), în care explică cuvintele străine, varlaam—sadoveanu; 123. Scara poeziilor, vulpescu, p. 153. 3. (De obicei urmat de determinări) Ierarhie a condiţiilor, a stărilor, a treptelor, a rangurilor sociale, politice sau materiale. Voim fiecare să ne suim sus pe scara socială, ghica, c. e. i, 18. Începînd la talpa însăşi a mulţimii omeneşti Şi suind în sasul scăi'ii pîn’ la frunţile crăieşti, De a vieţii lor enigmă îi vedem pe toţi munciţi, eminescu, o. i, 133. Nimeni nu poate ajunge în virful scării sociale decît numai după ce a urcat treptele de măi jos (a. 1896). plr i, 461, cf. cade. S-a ridicat din nou pe scara socială, graur, e. 84. A străbătut toată scara onorurilor, într-o viaţă plină, agitată şi destul de scurtă, constantinescu, s. iii, 87. + Fiecare dintre stările, treptele, rangurile ierarhiei mai sus definite. Lăsînd pe cuconii cei îndestulaţi şi în rîndul cnezilor, din care scară alta mai mare nu este î/i Ţara Moschicească. amiras, let. iii, 108/15. El au vrut... Ca starea cea omenească să fie iot scări şi rînduri.. ., Fie acea de avere ... conachi, p. 282. Personajele sînt... dintre oamenii care sînt puşi pe ultima scară a situaţiei sociale şi ca rang şi ca avere, ibrăileanu, sp. cr. 236. 3. (De obicei urmat de determinări) Ierarhie a- manifestărilor sau a valorilor morale şi spirituale. Scara valorilor a fost oarecum inversată. în plr ii, 208. Problema posibilităţilor literaturii unui popor va rămînea şi ea mereu la ordinea zilei. . . cîtă vreme vor exista popoare rămase în urmă pe scara evoluţiei culturale. ibrăileanu, în plr ii, 545. Nu avem de unde şti că aici. . . scara valorilor morale e cu totul răsturnată, .. . nu se ia în serios nimic. m. i. caragiale, c. 108. Din toate acestea a rezultat o nesocotire totală a celei mai elementare scări de valori. în plr ii, 554. Sentimentalismul e un indice scăzut de tot... pe scara morală. camil petrescu, u. n.;' 66. Există deci o scară de valori morale profesionale, călinescu, c. o. 106. G. Ibrăileanu îşi avea scara sa de-valorificare, ralea, s. t. i, 34. Dacă un străin şi-ar face o scară de valori literare după opiniile (ui, şi-ar face o falsă imagine despre puterea de creaţie a neamului românesc, constantinescu, s. iii, 259. S-a ajuns la stabilirea unei scări a satisfacţiei publice a teleprivitorilor, cinema, 1968, nr. 3, x. <)> (Prin lărgirea sensului) Prezvitera, urcind şi coborînd cu repe-june scara înţelegerilor ascunse, a socotit că acolo s-ar afla vistieria de război a răposatului.-sadoveanu, o. xviii, 53. IV. Mulţime ordonată de elemente (diviziuni, grade etc.) care serveşte la stabilirea, după o anumită regulă, a valorilor unei mărimi (fizice). Cf. cade, ltr3, dl, dm, der, m.d. enc. O Scară gradată (sau de măsură, grafică) = scară (IV) ale cărei elemente sînt diviziuni ale unei linii marcate cu valorile numerice ale mărimii raportate corespunzătoare; scală1 (II 1). Grosimea [obiectului] se citeşte pe scara gradată longitudinală, cu precizie de o zecime de milimetru, soare, maş. 36. Citirea [microbalanţei] se face cu ajutorul unei scări gradate in jumătăţi de mm. marian — ţiţeica, fiz. i, 90, cf. ltr2, deb, m. d, enc. Scară termometrică = scară (IV) constituită dintr-un interval cuprins între două temperaturi şi divizat în grade. Cf. m. d. enc. Scara Beaufort = scară (IV) pentru măsurarea intensităţii vîntului, divizată în grade (de la 0 la 12). Cf. ib. Scară de culori = fîşie de hîrtie pe care sînt dispuse unul după altul opt sau douăsprezece dreptunghiuri colorate în nuanţele spectrului luminii solare, utilizată în tehnica reproducerilor policrome. Cf. der, m. d. enc. + Linie divizată în părţi egale, care serveşte la indicarea raportului între dimensiunile indicate pe un plan, pe o hartă etc. şi dimensiunile reale (mai mari); raport constant care există între dimensiunile indicate pe un plan, pe o hartă etc. şi dimensiunile reale (mai mari). Cf. i. golescu, c. îi vor învăţa cele dintîi începuturi a desenului liniai şi întrebuinţarea scării proporţională (a.. 1835). doc. ec. 593. Pentru de a potrivi analoghia între mărimea locului ce voim însămna aceasta icoană, care analoghie lipsind, această nu ar încape pe hârtie ..., să întrebuinţează eşela sau scara a căria construcţie vom însămna precum urmează ... asachi, e. iii, 149/5. Pentru a pute măsura, trebuie să primim o unime, la care se asămănează toate măsurile... Această unime desinată în mic pe o linie dreaptă şi repetuită de mai multe ori se numeşte scară. d. asachi, t. 6/27. Cum se pot însemna în desen, sau precum se zice, pă planul obiectului ce voim a înfăţişa. .. spre a agiunge la scopul acesta se-ntrebuinţează o scară de proporţie; aceasta se face dintr-o linie dreaptă... ce se împarte în părţi prea dopotrivă între însele, conv. geom. 15/10. Voi trage planul pă această fo[a]ie de hîrtie cu această linie, acest compas şi această scară de proporţie. ib. 48/16. Răferirea ce o are fireasca pămîntului mărime cătră hartă se arată prin alăturata scară, rus, i. i, 38/10, cf. resmeriţă, d., cade. Scări topografice. ENC. AGR., Cf. MDT, DL, DM, DER, M. D. ENC., DEX. <£> L o c. a d j. şi adv. k (sau pe, de) scară ori la (sau pe) scara ... = (care se află, prin reducţie) într-un anumit raport numeric, matematic cu realitatea. Regiunea... cuprinde zeci de localităţi La Tine, cari abia de pot încăpea pe o hartă de scară mai modestă. pârvan, g. 461. Harta generală a ţării la scara 1:1 000 000 arătînd aşezarea localităţilor, 'leg. ec. pl. 488. Încep să-şi întocmească gospodării şi apartamente, pe scara topografică de una pe mie. arghezi, b. 71, cf. dl, dm. Hărţile la scările 1, 2, 3 şi 10 verste într-o diuimă au atras atenţia şi admiraţia lumii întregi, probl. geogr. ii, 25. Harta hidrogeologică a României, la scara 1:1 000 000. .., face parte din Atlasul geologic al ţării noastre, scînteia, 1969, nr: 8 223, cf. m. d. enc., dex. • <0>(E x p r.) A reduce Ia scară = a reprezenta un obiect redueîndu-i dimensiunile, dar păstrînd un raport con-. stant al acestor dimensiuni faţă de realitate; a reproduce un desen, un pian etc. reducînd dimensiunile lor şi păstrînd proporţiile în raport cu dimensiunile reale. <0> (Prin lărgirea sensului; urmat de determinări care indică dimensiunea, mărimea, măsura .-=■ mai mare ori mai mică — a ceva în raport cu un etalon dat) Va arăta scara, proporţiii după care să, vor socoti răspunderile săteanului, regul. org. 78/31. Altă traducere, în scară mare, ctiprinzînd întreagă istoria Moldovei, a făcut-o Alexandru Amiras. bul. com. ist. ii, 6. Ne-am înţeles misiunea pe o scară colosală, hasdeu, i. c. i, viii. Lungirile compensative, chiar unde au avut loc pe o scară mai întinsă, an dispărut, philippide, p. 42. El a început să bată din nou, şi pe o scară şi mai întinsă, bani. iorga, c. i. iii, 212. Rîvna de originalitate se pronunţă pe o scară tot mai întinsă. în plr ii, 177. Pătrunderea. .. fabricatelor străine, şi deci imitarea lor pe o scară mai largă, e întîrziată. pârvan, g. 531. Transpusă la altă scară, viaţa dintr-o staţie de mare e absolut la fel cu viaţa corespunzătoare de la oraş. camil petrescu, p. 361. In America reclama se face pe o scară foarte întinsă, sahia, n. 104. Secarea [apei]... a şi început, pe o scară cu mult mai vastă decît la Haar-lem. sadoveanu, o. ix, 251. Oraşul va putea să se bucure de toate efectele lucrărilor municipale trebuincioase, întreprinse pe o scară întinsă, arghezi, b. 82. Se practică pe scară largă masacrarea populaţiei civile, bogza, a. î. 620. Aceste cercetări au fost reluate la scară mai largă, sanielevici, r. 238. Aveţi ceva la fel... privirea, statura.. . toate astea la o scară mai mică. vinea, l. i, 260. Munca de construire a bazinelor de apă, necesare irigaţiilor, se efectuează astăzi pe scară mare. probl. geogr. i, 201. Se ia cunoştinţă pe scară mai largă de civilizaţia Europei, ist. lit. rom. ii, 144. Se introduc pe scară din ce în ce mai largă metode moderni de explorare, geologia, 40. Pescuitul marin se practica pe scară redusă în trecut, ap 53. Se cultivă pe o scară largă jocul fascinant al efectelor luminoase, m 1968, nr. 3, 45. Proprietăţi... neimaginabile dacă apreciem 2533 SC ARDĂ - 271 - SCARIFICATOR la scara cunoştinţelor noastre actuale, contemp. 1989, nr. 1 176, 8/7. V. Compuse: (Bot.) scara-domnului sau scara» doamnei = plantă erbacee cu frunze numeroase, cu flori albastre sau albe grupate în buchete şi cu fructul 0 capsulă cu numeroase seminţe; scăricea, v. s c ă-ricică (4) (Polemonium coeruleum). Cf. polizu, DDRF, BRANDZA, FL. 340, GRECESC U, FL. 402, PANŢU, pl., enc. agr., borza, d. 133, 284; (regional) scara-popei = numele unei plante nedefinite mai de aproape. h i 343. — PI.: scări şi (regional) scare (a iii 4), scăre (A i 31). — Lat. scala. — Pentru unele sensuri, cf. fr. e c h e 1- 1 e, it. scala. SCĂRDĂ s. f. (Bot.; regional) Iarba-Sfintei-Mării (Hierochloe odorata). Cf. borza, d. 84. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. SCARDIE s. f. v. scradăi? SCAREŢ s. n. v. scoreţ. SCARÎU s. n. Suport alcătuit din mai multe rîn-duri de grinzi masive de lemn d'spuse in formă de dreptunghi, folosit In şantierele navale spre a sprijini fundul unei nave scoase pe uscat pentru reparaţii, spre a sprijini corpul unei nave in timpul construcţiei (v. ta coz), pentru a uşura rostogolirea butoaielor de pe o navă etc. Cf. polizu, ltr2. — PI.: scareuri. — Şi: (rar) scar subst. polizu. — Din ngr. axapi. SCARIFĂCE vb. III. Tranz. (învechit, rar) A scarifica (1). (R ef 1..pas.) Să se scarifacă, adecă lin să se străpungă. învăţătură, 120/3,. — Prez. md.: scări făc. — Din lat. scarificare (după face); SCARIF1Ă vb. I v. scarifica. , SCARIFICĂ vb. I. Ţranz. (Folosit şi absol.) 1. (Complementul indică pielea sau, p. gene r,, părţi ale corpului, p. e x t., fiinţe etc.) A cresta superficial cu ajutorul scarificatorului (1), al unui bisturiu, al unui brici etc., pentru a provoca o sîngerare locală, pentru a degaja o regiune infiltrată sau inflamată, pentru a aplica un vaccin etc.; (Învechit) a hărăxi, (învechit, rar) a scariface. Cf. i. golescu, c. A scarifica ... pe pele mai multe tăieturi sau împunsături. man. sănăt. 181/27. La noi este obicei vechi să scarifiem sau să haraxim copiii mici ce sînt trupoşi, sîngeroşi. polizu, t. 35/30, cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, W., CADE, SCRIBAN, D., DM, DN2, M. D. ENC., DEX. Refl. pas. A să scarifia. i. golescu, c. Alt mijloc mai bun de a vieţui lung nu ar fi decît a-şi slobozi sînge la vreme cuviincioasă, a se scarifica (cresta) şi a lua cur elenii, vasici, M. i, vi/21. •£> Intranz. în nas scarificăm cu foarfecile... ce sînt îndoite în laţ: ridicăm cu linţeta o cută mică din membrana mucoasă şi o tfliem cu acele foarfeci, polizu, t. 35/26. .2. (Complementul indică pămîntul arabil) A afina cu scarificatorul (2) sau cu alt instrument. Cf. dm, dn2, DEX. 3. (Complementul indică materialul de suprafaţă al unor drumuri, şosele în refacere etc.) A scormoni şi a disloca cu ajutorul scarificatorului (3) sau al altor instrumente. Pămîntul nu trebuie scarificat în eantitate mai mare dectt pot săpa maşinile de săpat şi la adtn-cimi mai mari, deoarece în anotimpul călduros el se usucă repede, iar bulgării se întăresc, ltr2 xv, 300. Productivitatea maşinii de scarificat. ib.; cf. dm, dn8, der, m. d. enc., dex. --Prez. ind.: scarific. —Şi: (învechit) scarifiâ vb. I. — Din lat. scarificare. — Scarifia (Adjectival) Aparatul scarificator constă dintr-un bloc de metal cubic sau hemisferic în interiorul căruia se găsesc o serie de cuţitaşe fine, mobile, aşezate' paralel. A. pop, chirurg. 576. 2. Maşină agricolă prevăzută cu cuţite în formă de gheară, folosită la afînarea profundă a pămîntului, fără scoaterea lui la suprafaţă, mai ales în scopul întineririi păşunilor şi a fîneţelor. Scarificatorul. .. are dinţi, er 139r/8. Scarificatorul se întrebuinţează în două chipuri, pentru arat şi pentru prăşit, iar mai cu seamă se vede scopul acestui instrument cînd se întrebuinţează în loc de plug la aratul prilogurilor, adecă locurilor ce obicinuiesc cultivatorii a lăsa să se odihnească. mn (1836), 611/22. Scaiificatorul este un instrument foarte bun pentru a curăţi arăturile de buruieni netrebuincioase. ib. 802/10. Stîrpitorii, scarificatorii şi alţi de acelaşi fel slujesc a da lucrări... prea folositoare în oarecare împregiurări. brezoianu, r. 45/20, cf. enc. AGR., LTR2, DM, I3N2, M. D. ENC., DEX. 3. Maşină de lucru rutieră prevăzută cu colţi de oţel, folosită la scormonirea şi Ia dislocarea pămîntului sau a unei suprafeţe pietruite, pentru a înlesni operaţiile de reprofilare a pietruirii unui drum. Cf. mdt. Scarificatorul poate fi montat la unele maşini rutiere, ltr2, cf. dm. Operaţie de dislocare şi de întoarcere a pămîntului... Se execută cu maşini numite scarificatoare. der iv, 320, cf. dn2, m. d. enc., dex. — PI.: scarificatoare şi (rar, m.) scarificatori. — Din fr. scarificateur. 2543 SCARIFICAŢIE — 272 - SCARP SCARIFICÂŢIE s. f. Acţiunea de a scarifica şi rezultatul ei; scarificare. 1. Crestare superficială a pielii cu ajutorul scarifica torului (1). al unui bisturiu, al unui brici etc.; scarificare (1). Cf. vulcan, ap. ursu, t.ş. 274, i. golescu, c. Scarificalia este o operaţie care se întrebuinţează obicinuit să slăbească expansitatea texturei unei părţi indurate etc. şi să deşertăm singele închegat care nu mai circulează. polizu, t. 35/2, cf. mat. medic., ap. ursu, t. ş. 274, prot. —pop., n.d., barcianu, alexi, w. Scari-ficaţiunile să recomandă şi in unele bocde de piele. bianu, d. s., cf. scriban, D. O combinaţie a ventuzelor simple, cu scărificaţie. . ., este indicată ca ultim mijloc de a recolta singele la bolnavii la care celelalte procedee nu se pt>t aplica, în special la copiii mici. A. pop, chirurg. 5761, cf. dm, dn2, deX. 2. Afînare a solului cu ajutorul scarificatorului (2); scarificare (2). Cf. dm, dn2, dex. 3. Scormonire şi dislocare a materialului de la suprafaţa unui drum (în refacere) cu ajutorul scarifîcato-rului (3); scarificare (3). Cf. dm, dn8, dex. — Pl.: scarificaţii. — Şi: (învechit) scalifieaţiuue s. f. — Din fr. scarifîeation, lat. scarificatio, -onis. SCĂRI FICAŢI ÎINE s. f. v. scariiicaţîe. SCARÎN s. n. v. sicriu. SCARIOS, -OASĂ adj. (Bot.; despre organe) Care este membranos, translucid, tare şi lipsit de clorofilă. Periantul simplu poate fi verde, scarios sau scuamos. grecescu, fl. 7. Foile... au marginea scarioasă. id. ib. 98, CÎ. ENC. AGR., DN2. — Pronunţat: -ri-os. — Pl.: scarioşi, -oase. — Din fr. scarîeux, lat. scariosus. SCARIOŢCHI s. m. v. scaraoţchi. SCARÎNDIVl vb. IV v. scarandivi. SCARLANTÎNĂ s. f. v. scarlatină. SCARLAONŢĂT, -Ă adj. v. şclrlionţat. SCARLÂT subst. 1. (învechit) Numele unei stofe de culoare stacojie. Cf. drlu, ddrf, barcianu, alexi, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE. 2. (Neobişnuit) Culoare stacojie. Cei trei Crai... în lungile mante, cu paloşul la coapsă şi cu crucea pe piept şi afară de scarlatul locurilor, inveşmintaţi, împan-glicaţi şi împănoşaţi numai tn aur şi verde. u. i. caragiale, c. 156. — Şi: schirlet subst. ddrf, barcianu, alexi, w., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE. — Din it. scarlatto, lat. scarlatus. SCARLATÎN s. n. v. scarlatină. SCARLATÎNĂ s. f., adj. 1. S. f. Boală acută, in-fecţioasă, contagioasă şi epidemică (specifică mai ales la copii), provocată de streptococi, care se manifestă prin febră, dureri de gît şi de cap, vomă şi prin apariţia unor pete roşii pe mucoasa gurii şi pe pielea întregului corp, urmată de descuamare; (învechit) mohorîciune (2), (regional) anghină, cochinadă, co-chinar, coracă, bube, bubat, fapt, foc, focărie, mîrced (H 1 a), rapor (I), zapor, vărsat. Acest vărsat, ce-i zice şi roşior, şi purpur (scarlatin). piscupescu, o. 259/5, cf. i. golescu, c. Scarlatine, friguri iritovărăşite cu roşele pe trup. veisa, i. 175/2, cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Nici o boală molipsitoare nu are aşa de multe complicaţiuni ca scarlatina. bianu, d. s. Platanii... se despoaie De coaja lor fru- moasă, ca după scarlatină. anghel— iosif, c. M. i, 63. Două fetiţe le muriseră... in nişte epidemii de scarlatină. agîrbiceanu, s. 432. Cind a fost bolnavă de scarlatină... am vegheat adesea,.la patul ei. ibrăileanu, a. 20, cf. resmeriţă, d. In scarlatină, se găsesc adesea tn organele interne streptococi, babeş, o. a. i, 122. Multe boli ca. .. scarlatina, pojarul.. . sînt produse de virusuri transmisibile. marinescu, p. a. 81-, cf. candrea, f. 222, cade. Fusesem bolnav de scarlatină opt săptămini. vlasiu, d. 284. Scarlatina poate fi malignă. YofcEţ:, M. n., cf. scriban, d. Doi copii bolnavi de scarlatină. ulieru, c. 3. La virstă de IZ ani, In scarlatină..., am stat in locuinţa lor. arghezi, b. 108. Copiii au avut scarlatină. călinescu, c. o. 31. în scarlatină suferinţele renale apar cam in a 2-a sau a 3-a săptămină. belea, p. a. 251. Fusese bolnav numai cind era mic, de scarlatină. preda, r. 312, cf. dm. Simptomul caracteristic al scarlatinei este triunghiul palid în jurul nărilor şi al gurii, abc săn., cf. dn2. Denumire generică pentru scarlatine. D. med., cf. M. D. enc., dex, alrm i/i h 161, GL. OLT. 2. Adj., s. f. (învechit, rar) (Faţă, culoare etc.) stacojie. Scarlatină, faţa roşie care semină cu faţa de floarea măceşului. ariStia, plut. Simonide ... şi Plinim .. . n-au determinat precis cauza pentru care devine asta feniciă linctură sau scarlatină culoare, id. ib. ix/4. — Pl.: scarlatine. — Şi: (învechit) scarlatin s. n., (regional) scarIantlnă(ALRM i/i.h 161), şarlatină(ib. h 161/370), şcarlatină (ib.) s. f. — Din ngr. ax»pXaTÎva, fr. scarlatine. SCARLATINETĂ s. f. (Med.) Formă uşoară de scarlatină (!)• Cf. D. MED. — Pl.: 'scarlalinete. — Scarlatină + suf. -etă. SCARLATINdS, -OÂSĂ adj., s. m. şi f. (Med.) 1. Adj. Care aparţine scarlatinei (1), privitor la scarlatină, specific scarlatinei, (produs) de scarlatină. Nefrită scarlatinoasă. babeş, o. a. i, 254. Reumatism scarlatinos. ygrec, m. n., cf. iordan, l. r. a. 192, dm. Pe măsură ce boala evoluează, erupţia.. . dă impresia de roşeaţă generală (erilemul scarlatinos). abc săn. 321, cf. DN2. 2. S. m. şi f., adj. (Om) bolnav de scarlatină (I). Cf. resmeriţă, d. Analizind urinele copiilor scarlati-noşi... ajunge la concluzia că albuminuria lipseşte adeseori in timpul perioadei de erupţie, babeş, o. a. i. 253. Formaţiuni străine pe care le găsim tn rinichii şi în singele scarlatinoşilor. id. ib. 314, cf. 264, dm, dn2. — Pl.: scarlalinoşi, -oase. — Din fr. scarlatineux. SCARMOS s. n. (Regional) Strapazan, ujbă (la o ambarcaţie). Cf. scriban, d. — Plţi,: scarmosuri şi scarmoaşe. —7 Ditt ngr. trxap[i.6ţ. SCARP s. m. v. scarpn. SCARPĂ s. f. I. X. (Mold. şi Bucov.; mai ales la pl.) Pantof femeiesc uşor, de obicei împodobit cu broderii, care se purta în trecut, condur; papuc1 (I) (femeiesc). Doizăci părechi scarpi de dimie (a. 1824). iorga, s. d. xxi, 203. în zi de lucru umblă cu picioarele goale, iară sărbătorile cu scărpi şi cu colţuni roşi de bumbac, kqgăx,-niceanu, s. 9, cf. polizu. Daţi braţul şi mergeţi... tot pe vîrful scar pilor, alecsandri, t. 406, cf. gihac, i, 245, ddrf, gheţie, r. m., barcianu, şăineanu2, tdrg, resmeriţă, d., cade, scriban, d., alr sn iv h 1 196/228. 4 (Regional) încălţăminte veche, scîlciată (cu partea de la spate călcată); papuc1 (I) (uzat) care este tîrşîit. Cf. tdrg, scriban, d., i.' cr. iv, 251. 2559 SCÁHPET - 27â - SCATOALCĂ 2. (Prin Bucov.; In forma şcarp) „Bocanc de munte“. Cf. LEXIC BEG. 118. II. 1. (învechit şi regional) Suprafaţă Înclinată, tahtz de pămlnt, de pietriş, de zidărie care mărgineşte terasamente,' exploatări miniere, şanţuri, cursuri de apă sau unele construcţii. Ne-am tndămănat spre a unelti supt scarpa cetăţei. ar (1829), 571/27, cf. negu-lici, polizu, prot. — pop., n. D. [Ocna] se crede că e de aramă, a cărei caună (gaură) este sub şcarpul călei ferate, líüba — iana, m. 33, cf. babcianu, alexi, w., PĂCALĂ, M. B. 141, LTR2, FD I, 147, CHEST. IV 41/109. 4- (Regional) Plantaţie de protecţie pe marginea unei căi ferate (Bumbeşti — Tîrgu Jiu), gl. olt. Un fel de scarpă d'-asta de salctmi deasă. ib. 4 (Prin Bucov. şi prin Transilv.; în formele şcarp şi şcarpăn) Terasa-ment (în rambleu) de cale ferată. Dă la o parte vitele de pe şcarpăn că vine trenul, mat. dialect, i, 192, cf. LEXIC BEG. ii, 117. • 2. (Prin Ban. şi prin Bucov.; In formele şcarp şi şcarpă) Vale de rîu (izv. iv, nr. 11, 16), făgaş (lexic beg. 115), şanţ (l. costin, gr. băn. 191). + (Regional; în forma şcarpă) Prăpastie (1) (Sibiu), alb i 394/125. — Pl.: scarpe. — Şi: (regional) scaTp s. m., şcarp s. m., s. n., şeârpă (păcală, m. r. 141, izv. iv, nr. 11, 16, L. COSTIN, GR. băn. 191, CHEST. IV 41/109, ALB I 394/125, alb sn iv h 1 198/228) s. f., şoârpăn (mat. dialect, i, 192) s. n. — Din it. scarpa. SCARPÉT s. m. v. searpete. SCARPÉTE s. m. (Popular; mai ales la pl.) încălţăminte uşoară de postav, de dimie, de pîslă, sau împletită din lînă. V. papuc1, cipic, t î r 1 i c. Cf. va-RONE, J. R. 66, ARH. OLT. III, 389, L. COSTIN, GR. BĂN. 191, COMAN, GL., A III Í8, IV 3, UDRESCU, GL., GL. OLT. — Pl.: scarpeţi. — Şi: scarpét (udrescu, gl.), scai-péte (a iv 3), seolpéte (ib.), carpéte (coman, gl.), şcârpite (ARH. OLT. 111,-389, L. COSTIN, GR. BĂN. 191) S. IH. — Din it. şcarpetta. SCART s. n. 1. (Prin Bucov., prin Mold. şi prin Transilv.; la unele jocuri de cărţi) Punere de o parte a unor cărţi, pentru a fi schimbate cu altele; p. ext. (concretizat) cărţile puse astfel de o parte. Com. din bucov., cf. h x 358. O- Expr. A pune In scart = a da de-o parte. Cînd statul ori suveranul ar javea lipsă de ajutorul naţiunei române in avere materială sau tn stnge, atunci să fie scoşi pe plan capii lor bisericeşti. . ., pînă ce ar trece pericolul..., iară după aceea să fie puşi în scart, precum este vorba jucătorilor în cărfi. bariţiu, p. a. iii, 173. A fi seart = a nu mai avea în mină cărţi de o anumită culoare. Com. din bucov. 2. (Rar) Şaizeci şi şase, v, şaizeci (I). Cf. sĂ-GHINESCU, V. 67. 3. Material de pielărie care nu se valorifică, din cauza calităţii sale inferioare. Cf. ltr2. — Pl.: scarturi. — Cf. germ. skartieren „a elimina“. SCARTÉCÁ s. f. (învechit, îh dicţionarele din Transilv.) Carte veche şi fără valoare, nefolositoare. Cf. BARCIANU, V., LM, GHEŢIE, B. M., ALEXI,. \V. — Pl.: ? — Şi: seartieă s. f. lm. — Din germ. Seharteke. SCARTÎCĂ s. f. v. scartecă. SCARŢ interj, v. sclrţ. SCATIÂŞ s. m. Diminutiv al Iui scatiu (1); p. gener. (regional) scatiu (1). Cf. marian, o. i, 388, ENC. BOM. III, 900, CADE, DOMBROWSKI, P. 105, BĂCESCU,, PĂS. 152. — Pronunţat: -ti-aş. — Pl.: scatiaşi. — Şi: (rar) seăţiăş s. m. enc. rom. iii, 900. — Scatiu + suf. -aş. SCATIÎCĂ s. f. (Rar) Femela scatiului (1). Cf. SCRIBAN, D. 1 166, BĂCESCU, PĂS. 152. — Pl.: scatiice. — Scatiu suf. -ică. SCATI1VĂ s. f. (Iht.; învechit) Rechin (1). Cf. CONV. lit. xxiii, 343. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Din [Squalus] squatina, numele ştiinţific-al unei specii de rechin. SCATÎU s. m. 1. Numele mai multor păsări mici, cîntătoare: a) , păsărică foarte vioaie, cu pene verzi-gălbui, cenuşii pe spate, iar pe aripi cu două dungi negre, al cărei cîntec seamănă cu al canarului; (regional) cintezoi, ciz, oiţă (III 1 1»), scaiete (II) , saicior, pasăre-galbenă (v. p a s ă r e I 4), poala-Sfintei-Marii (v. poală IV 2) (Carduelis spinus). Cf. cihac, ii, 696, MARIAN, o. I, 388, TDRG, SIMIONESCU, F. B. 159, CADE, DOMBROWSKI, P. 105, BĂCESCU, PĂS. 152, 296, der, M. D. enc., dex. ; b) (rar) cănăraş (Serinus canalia serinus). Cf. şăineanu3; e) (regional) presură1 (1 a) (Emberiza citrinella). marian, o. i, 380. Botgroşii şi scatiii... toţi îl întîmpinau peste toi locul, odobescu, s. iii, 181. Auz... ciripind pe-ntrecute, ca doi scatii, două glasuri de cuconiţe, caragiale, o. i, 231, cf. ddrf, alexi, w. O păsărică cu pene verzi şi galbene, un scatiu, * veni moleşit de căldură, gîrleanu, l. 127. Să chinuie un belfer prins în colivia clasei lor ca un biet scatiu rătăcit, i. botez, B. i, 7. Un scatiu, pe virful unei cruci, spunea ceva în limba lui. cazimir, gb. 211. în paietele alb, deasupra uşii din faţă, un scatiu cînta subţire şi argintiu, fericit în luminaşi-n verdeaţa aceea, sadoveanu, 0. ii, 227. Botgroşii, pietruşii, sticleţii, scatiii.. . coloraţi în natură ca fluturii, arghezi, b. 45. Se pomeni voinicii înconjurat de o spuză de scatii ca frunza şi ca iarba, care se lăsară pe pămînt şi se făcură roată împrejurul lui. popescu, b. iii, 65, cf. h v 483. •£> (Regional) Scatiu de gard = presură1 (1 d) (Emberiza cirlus).- Cf. băcescu, păs. 152. (Rar) Scatiu cu cap roşu = specie de inăriţă (Carduelis flammea cabtiret). Cf. DOMBROWSKI, P. 111, BĂCESCU, PĂS; 152. 2. (Argotic) Agent de poliţie; sergent de stradă. ScoaT, Vasile, maică, C-a venit un scatiu. în bul, fil. iv, 168, cf. scl 1950, 26. Simt că o să dau nişte pumni tn ceafa scatiilor, de s-or,amesteca. pas, z. ii, 57. — Pl.: scatii. — Şi: (rar) scatiu s. m. enc. agr. — Din ngr. okcSî. SCATOALCĂ s; f. I. 1. (Popular şi familiar; mai , ales la pl.; de obicei construit cu verbele „a trage“, „a arde“, „a da“ etc.) Lovitură dată cuiva cu palma1 (v. palmă1 3), cu pumnul (v. pumn 2), prin în-ghiontire (v. ghiont) etc.; p. gener. bătaie (dată cuiva). Cf. ddbf, şăineanu2. Mănîncă zilnic scatoalcele de la jupîn’so şi cotoare de mătură de la istericoasa de jupîneasă. conv. lit. xliv2, 656, cf. resmeriţă, d. Trebuia să-i tragi măcar vreo două scatoalce, să te pomenească, rebreanu, i. 29, cf. id. r. ii, 67, cade. De fieştecare falcă Te-alegeai cu o scatoalcă, arghezi, s. p. 86. I-au tras cîteva scatoalce la ceafă, stancu, r. a. 1, 370. Soră-mea capătă cîteva scatoalce, id. d. 313. Ţi-oi trage eu' o scatoalcă să mă pomeneşti, v. rom. aprilie 1960, 80. Tata ajuns la capătul răbdărilor îi dădu pantalonii jos şi-i trase două sau trei scatoalce cu cureaua, românia literară, 1969, nr. 56, 15/2. li mai arde două scatolfe zînii. şez. vi, 146. Bagă samă, să nu-ţi dau cîteva scatolfe. viciu, gl. Acum e timpul să-i dau mulţumită boierului, pentru scatoalca ce-mi dădură mai dăunăzi. i. cr. ii, 221. Cînd ţ-oi da 2570 SCATOALF - 274 - SCAUN o scaltoafă te-mbeţi de cap. paşca, gl., ci. coman, gl. I-a tras cîteva scafoalce. udrescu, gl. 2. (Regional) Retevei; bîtă, ciomag. Cf. bdl. fil. iv, 126. II. (Regional) 1. (în forma scafoaleă) Epitet injurios dat unei femei uşuratice, flecare sau intrigante (Săpata de Sus — Piteşti), udrescu, gl. Ia te uită la ea, scafoalca, ce i-a dat dracu-n gind. id. ib. 2. (în formele scatolcă şi scătulcă) Baborniţă. ZANNE, P. III, 367, Cf. CADE. — Pl.: scatoalce şi (rar) scalolci. —Şi: scatolcă (DDRF, CADE, SCRIBAN, D.), SCiltÎlIeă (CADE, SCRIBAN, d. ; pl. scatulci, cade, scriban, d.), (regional) scatoalfă (coman, gl.), seatolfă, scafoaleă, scaltoafă, scîrtoăfă (bul. fil. ii, 292), scofoâlcă (ib.) s. f. — Etimologie necunoscută. Cf. ngr. o x a. a t 6 ţ „zgomotos“. SCATOÂLFĂ s. f. v. scatoalcă. SCAT6FL s. f. v. scatoalcă. St:ATOL subst. Substanţă chimică azotată, naturală, care rezultă din descompunerea proteinelor în intestinul gros al mamiferelor. Cf. enc. rom. Molecula albuminoidă se sfarmă, producînd -pe lingă multe substanfe utile şi altele dintre care, unele sînt uşor toxice ca: fenol, indol, scatol. . . enc. vet. 46, ef. macab.ovici, ch. 583, LTR2, DER, DN2, M. D. ENC., DEX. — Din fr. scatol. SCATOLCĂi s. f. v. scatoalcă. SCATOLCĂ2 s. f. v. s catul că1. SCATOLOGIC, -Ă adj. Care aparţine scatologiei, privitor la scatologie, de scatologie, care cultivă seato-logia. V. scabros. Spunea anecdote pornografice şi scatologice, camil petrescu, p. 77. în categoria scatologică şi lubrifiantă a imaginaţiei argheziene, senzaţia odoratului fetid şi nevroza erotică sînt sugerate cu o mare virtuozitate artistică, constantinescu, s. i, 65, cf. dn2. Viziunea scatologică... este produsul unei perioade prin excelenţă raţionaliste, strigătul ei de dis-perare. românia literară, 1969, nr. 56, 32/2, cf. m. d. enc., dex. -^(Substantivat, n.) Element din sfera scatologiei. Scatologicul apare ca o formă de percepţie artistică: din mijloc se transformă în scop. constantinescu, s. i, 65. — Pl.: scatologici, -ce. — Din tr. seatologique. SCATOLOGÎE s. f.' Scriere, glumă, afirmaţie etc. grosolană, scabroasă, care face aluzie la excremente; referire trivială la fiziologia excreţiei, făcută într-o scriere, într-o glumă, într-o afirmaţie etc.; caracterul scabros al acestor scrieri, glume, afirmaţii etc. Aceeaşi greaţă decisivă, metafizică. . . pentru descompunerea putredă a maşinii omeneşti, de la scatologic la aspectul cadavrului, ralea, s. t. i, 22, cf. dn2, m. d. enc., dex. + (Med.) Tendinţă patologică de a utiliza cuvinte obscene, scabroase; coprolalie. Cf. d. med. — Pl.: scatologii. — Din fr. scatologic. SCATtJLĂ s. f. v. şcătulă. ' , ■ SCATULCĂ1 s. f. (învechit şi regional) Lădiţă, cutie, cufăraş (compartimentat) în care se pun sticle, mîncare, diverse obiecte mărunte, mai ales pentru călătorie, sau în care se păstrează lucruri de preţ. O scatulcă ce avea cu odoarele sifle. n. costin, let. ii, 93/8. A luat... o ladă şi un sipet şi o şcatulcă cu sticle (a. 1720). iorga, s. d. x, 327. Scatulce mai mari, de una 55 bani (a. 1726 — 1733). n. ‘a. bogdan, c. m. 160. 1 şcatulcă de horilcă cu păhare de argint (a. 1734). bul. com. ist. iv, 69. Un sipet mai mic, 1 sipeţel, 1 scaturcă (a. 1780). uricariul, xi, 249. 1 scatolcă cu 4 clondire (a. 1802). doc. ec. 68. 1 şcatulcă cu şipuri (a. 1830). iorga, s. d. vi, 156. Umplu cu merinde spa-tolca trăsurii, filimon, ap. ddrf. 1 scatulcă de vutcă. odobescu, a.îi, 422. O scătulcă, în care ştiam că avea bani, sbiera, f. s. 97, cf. i. cr. iv, 251. — Pl.: scatulce şi scatulci. — Şi: (învechit) scatiircă, scatolcă, scăttilcă, şcattileă, (regional) scattilşcă (i. cr. iv, 251) s. f. — Din rus. mKaTyaita, ucr. imtftTynKa. SCATULCÂ2 s. f. v. scatoalcă. SCATULŞC s. f. v. scatulcă1. SCATURCĂ s. f. v. scatulcă1. SCATURÎ vb. IV. I n t r a n z. (Latinism, în dicţionarele din trecut; despre ape) A izvorî. Cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. — Prez. ind. pers. 3: scatureşte. — Din lat. seaturire. SCATURÎ GINE s. f. (Latinism învechit, prin Transilv.) Izvor (al unei- ape). Cf. gheţie, r. m. 399. <> F i g. Incit pentru cauza şi temeiurile acelei portări ilegale, apoi acelea mi trebuie să se caute tn vreo insti-gaţiune ..., ci mult mai afund, în adevărata lor sca-turigine. bariţiu, p. a. Ii, 198. — Pl.: scalurigini. — Din lat. scaturigo, -inis. SCATÎU s. m. v. scatiu. SCÂţJCĂ s. f. v. scoică. SCAUJV s. ii. I. 1. Mobilă de lemn, de metal etc., cu sau fără spătar, susţinUtă, de obicei, pe patru picioare, pe care poate şedea o singură persoană; (regional) scamnie. Measele a lîrgarilor şi scaunele a vînzălorilor de porumbi le răsturnă, n. test. (1648), 27r/21. Oltăriul cel de aur ce era înaintea scaunului. cheia în. 3r/25, cf. anon. car., lex. marş. 244. Douăsprezece scaune cu postav fistichiu (a. 1792). iorga, s. d. viii, 23. Bărbaţii şăd pe scaone. ist. am. 71r/7. Răcnea ca utţ. leu şi luo un scaun mic şi Ioni pre acel boiariu. alexandria (1794), 31/2, cf. budai-deleanu, lex. Scaune de un om (a. 1811). iorga, s. d. xii, 227. Cu cumpărătura casii nu să socotesc şi lucrurile ceale mişcătoare din casă, adecă mease, scaune şi altele. pravila (1814), 49/5. Cîhd mergea numitul Stan cătră Mariia, ea îş lăsa scaunul şi fugea de el (a. 1817). iorga, s. d. xii, 206, cf. drlu, lb, i. golescu, c. Maica era tologită gios între două scaune, drăghici, r. 26/18. Pune scaunul pre fune şi şade pre el rîdicînd picioarele în aer. gt (1839), 242/18, cf. valian, vT, iser, polizu. Băirînul Socoleanu ... se lăsase pe un scaun. nEgruzzi, s. i, 6. Celelalte dame se aşează pentru toată seara pe scaune şi pe Canapele, ghica, c. e. ii, 430. Zise să puie masa de cărţi, invitindu-ne a lua scaune. sion, p. 111. Şi ca mumii egiptene stau cu toţii-n scaun ţepeni, eminescu, 0. i, 155. Mă reîntorc la scaunul meu şi şez la loc. caragiale, o. ii, 13. Cerceta cu ochii cele trei scaune de paie. vlaiiuţă, o. a. iii, 19. Moş Teacă strigă un „drepţi“ care face pe colonel să sară de pe scaun din cancelaria regimentului, bacalbaşa, s. A. i, 53, cf. ddrf. într-o sală largă şi luminoasă... se aflau cîteva scaune de paie. demetrescu, o. 130. Avea trei scaune prin casă. coşbuc, p. ii, 234, cf. 97, barcianu, şăineanu2. în odaia de audienţă, două scaune stau aşezate pe un loc mai ridicat, iorga, c. i. i, 155. Pe scaunul ei de lene sedentară O năpădesc aducerile-aminte, goga, poezii, 370. Odată scaunul oferit, timiditatea bătrinei dispăru, anghel, pr. 119, cf. tdrg. Mesele, scaunele ... se boiesc astfel. .. pam- 2587 scaun - 2/5 - SCAUN file, cr. 222. îi dădui un scaun şi-l poftii să şază. brătescu-voineşti, P. 30, cf. 258. Cei doi fărani îşi apropiará scaunele . .. şi începură să şoptească, agîr-biceanU, A. 49. îşi aruncă pălăria pe un scaun, gîrleanu, l. 87. Se puse pe un scaun şi începu să se încalţe. hogaş, dr. i, 153. Paturile, scaunele... ce servesc geţilor... sînt de lemn. pÂrvan, g. 140. Mă ridicam de pe scaun şi mă depărtam cî(iva paşi. ibrăileanu, a. 19, cf. resmeriţă, d., cade. Am auzit un rostogolit de tacîmuri, cădere a unui scaun, camil petrescu, u. n. 15. Aruncă pe un scaun gentuliţa. c. petrescu, î. i, 48. S-a aşezat sfios pe o margine de scaun. i. botez, b. i, 65. Strînse o dantelă şi o puse în şifonieră, îndreptă un scaun, brăescu, o. a. i, 6. Scamatorul, urcat pe scaunul lui, părea că se clatină, sahia, n. 69. Am. bîlbîit nu mi-aduc aminte ce şi am căzut pe scaun. g. m. zamfirescu, m. D. i, 76. Scaunele mamei şi fiului ar fi trebuit să fie alături, sadoveanu, o. xii, 41, cf. scriban, d. Bazar şi bar, unde se consumau, pe scaune cu picioroange, whisky şi absinth. arghezi, b. 144, cf. 29. Privi ocrotitor cele două pisici negre ce se învîrteau printre scaune, călinescu, o. i, 40, cf. blaga, h. 36. Ateliere de împletit scaune, bogza, a. î. 235. Spuneri... să ne dea două scaune, să vorbim mai în voie. pas, l. ii, 90. S-a ridicat de pe scaun într-o stare de mare agitaţie, h. lovinescu, t. 108. Se întoarse greoi cu scaun cu tot. tudoran, p. 78. Micul hol avea o masă şi cîteva scaune de lemn. preda, r. 262. Sări repede şi-i oferi un scaun. T. popovici, s. 66.. Avem la masă cîte-un scaun gol. labiş, p. 28. Jilţurile şi scaonele frumos sculptate fuseseră ocupate de femei, barbu, princ. 141. S-a aşezat pe scaun, pe urmă, lingă sobă. LĂNCpĂNJAN, c. ii, 60. Strîng scau-nele-n zori pe mese. vulpescu, p. 78. Se aşeza pe scaun, rezemată de sobă, şi mă asculta, bănulescu, i. 10, cf. DENSUSIANU, Ţ. H. 187, TEAHA, C. N. 263. După ce s-o băgat in casă, s-o aşezat pă scaun. o. bîrlea, a. p. ii, 32. Nepoftitul n-are scaun, zanne, p. iv, 223. Nepoftitul are scaun după uşă. id. ib. Am un purcel de tei, fîţai, fîţai prin bordei (Scaunul). şez. vii, 122. O F i g. Scaunul lui di rază, undi vra să şazî (a. 1784). gcr ii, 142/28. <0> Scaun de tortură (sau de supliciu) = dispozitiv în formă de scaun (1 1) pe care, în vechime, era aşezat cel supus torturii. Cf. dm, m. d. enc., dex. Scaun electric = dispozitiv folosit în unele ţări pentru executarea prin electrocutare a condamnaţilor la moarte; p. ext. moarte provocată cu acest dispozitiv. A fost pronunţată cumplita sentinţă: scaunul electric, flacăra, 1969, nr. 1, 26, cf. m. d. enc., dex. <$> Expr. (Regional) A şedea între două scaune = a fi nehotărît. Cf. zanne, p. iii, 368. (Regional) A fi în scaun =( despre soare) a coborî, a se afla la asfinţit. Cf. ddrf, resmeriţă, d., ii xii 182, xiv 351. 4" (învechit şi regional; urmat de determinări) Bancă (fără spătar); laviţă. Cf. budai-deleanu, LEX. Părintele vine la şcoală şi ne aduce un scaun nou şi lung. creangă, o. 180. Cele două lăiţi... sînt numai bănci de şezut, cînd se numesc şi scaune lungi, sînt simplu construite şi adesea fără spate, păcală, m. r. 414. Şedea bărbatul pe un scaun lung de ţară cu patru picioare, hogaş, dr. i, 86. Scamn lung. alr i 686/12. Scaon mare. ib. 686/860. Scand lung. a i 13, cf. 21, 22, iv 3. 4 (Regional; în sintagma) Scaunul diacului = strană (a dascălului) (Mihăileni — Miercurea Ciuc). alrm ii/i h 227/574. (Popular) Bucată de scîndură fixată la căruţă, la barcă, la războiul de ţesut etc., pentru a şedea pe ea. Cf. antipa, p. 468. Ţesătoarea stînd pe scaunul războiului, care de cele mai multe ori nu e decît înttia stinghie, calcă pe călcătoare, pamfile, i. c. 276, cf. rădulescu-codin, î. 61. (Prin Bucov., prin Mold. şi prin Transilv.) Butuc de lemn sau brazdă de pă-mînt mărginită de (trei) ţăruşi bătuţi în pămînt, pe care se aşază ciobanii cînd mulg oile. [Oile] sînt prinse de mînzărari, care stau pe scaune fixe. dr. ii, 330, cf. h viii 77. Cînd înSţpe măsuratu îş fac toţ scamn, sapă groapă, şi stau acolo pînă-i viât caia ş-o mulge. DENSUSIANU, Ţ. H. 112, cf. CHEST. V 54/72, A VI 3. + (Transilv., prin Maram., prin Ban., şi prin nordul Olt.) Năsălie (I). Murind Til Buhoglindă l-au aşăzat pre scaun plîngîndu-l gazda, bărac, t. 75/15. Cînd pleacă la biserică ciii patru juni, iau sicriul cu scaunul pe umeri, marian, î. 254. De vii şedea neic-o lună, Mi-i afla pe cimp nebună; De vii şedea neic-un an, Mi-i afla moartă pe scamn. hodoş, p. p. 49, cf. alr ii/i h 171, gl. olt. (Argotic; în limbajul şcolarilor) Nota patru. 2. Loc pe care se stă la closet. + P. ext. (Şi, învechit, în sintagma ieşire la scaun) Faptul de a elimina materiile fecale; (concretizat) materiile fecale eliminate de cineva. După trei-patru ieşiri la scaun, să se dea aceste picături, de trei-patru ori pe zi. epis-cupescu, practica, 322/6, cf. 253/28. Semnele otră-virei acestea sînt... trupul se uscă, scaunul se încuie. calendariu (1844), 68/18. Să ,mă duc bolnav de stomac în ţară? să plec de pe front din cauză că am „scaune“ dese ? camil petrescu, u. n. 343, cf. cade. Din cea mai fragedă virstă, copiii vor fi deprinşi să dea ascultare chemării naturale la scaun, abc săn. 107. Intoxicatul... prezintă greaţă, vărsături, uneori scaune cu sînge. belea, p. a. 150. Bolnavul va elimina scaunul stînd pe un vas cu apă caldă. id. ib. 276, cf. d. med., m. d. enc., dex. 3. Spec. (învechit) Tron (pentru monarhi, înalţii prelaţi etc. şi, în credinţele religioase, pentru divinitate). Şedzut-ai în scaun a giudeca dereptatea. psalt. hur. 5v/3. jD[o]m7i[u]Z au gătit scaunul său şi împărăţia lui tuluroru vence. ib. 85T/13. îngerii.., merg să să închină la scaunul tatălui (cca 1550). gcr i, 1/27. Dzeul şade în scaunul sfăntu al său. psalt. 90, cf. 183. îngerii împrejurul scaunului înfricoşat cu frică şi cu cutremur sta-vor. coresi, ev. 35, cf. 157, 201. Şi va muri tot... născutul de-a prima a lu Faraon, care şedea în scaunul lui. po 213/14. Atuncea va şedea pe scaunul măriei sale. varlaam, ap. gcr i, 103/30. Celor direpţi Domnul le veade Toată calea din scaun ce şade. dosoftei, ps. 12/20. Scaunul cel vlădicesc ce-i după si>[î]ji/[u]Z prestol, unde şade arhiereul cu vlădicii în s«[î]n/[u]/ oltariu cînd slujesc, id., ap. gcr i, 259/1. Făcu împăratul scaun de efifand mare şi l-au ferecat pre el cu aur lămurit, biblia (1688), 2512/47. Alexandru şăzu în scaunul tătîni-său de aur şi-şi puse stema în Cap. alexandria (17-94), 44/16. Răpiră scamnul cel împerălesc şi căpătîiul cel de aur. MAioRj, ist. 181/9, cf. drlu. La hotarul cel după urmă al lumii de unde priveşte armonia planeţilor... zăreşte scaunul celui prea drept, marcovici, c. 14/8, cf. id. D. 23/15. Pană la cerescul scaun mănă a sa văitare. conachi, p. 271. Da’ el din rai ce-a prădat? — Păhăruţul mirului, Scaunul judeţului, Ciubărul botezului, marian, s. r. i, 10. + P. ext. Simbol al puterii sau al autorităţii (supreme) reprezentat de tron; autoritate sau funcţie (supremă) a monarhului, a unui înalt demnitar (ecleziastic), a divinităţii etc. Scaunul tău, Dzeu, în veac de veac. psalt. 87. împense tarii din scaun, şi rădică smeriţii, ib. 334. Voauo vă pare... că pe lume iaste împărăţia mea. Pentru aceaia şi scaun pre această lume ceareţi voi. coresi, ev. 89. Toţi oamenii miei vor îngădui cuvinlului tău, numai cu scaunul crăiei meale te voiu întreace pre tine. palia (1581), 170/1. Dacă au înţeles că Ureche... s-au depărtat, n-cru mai avut ce-i face, ce s-au aşezat de au ţinut scaunul păn’ la venirea lui Aron Vodă (a. 1625). gcr i, 73/26. Traian împăratul..., cuprinzînd scamnul împărăţiei..., au aşezat împărăţia în ce era stricată şi veniturile ei. m. costin, let. i, 16/4. Şi au murit în scaon, îngropîndu-l labesearica lui den Argeş (a. 1650 —1675). gcr i, 190/9. Le da scaune şi domnii, dosoftei, v. s. septembrie 17T/32. Au şăzut iar în scaun cel domnesc, ist. ţ. r 5. Ş-au vinii Duca Vodă din scaonul muntenescu aice în Moldova in locul lui Antonie Vodă. neculce, l. 63. Mitropolia n-am luat-o cu sila..., ci aşa au fost 2587 SCAUN - 276 - SCÂUN plăcut înaintea stăpinului Dumnezeu... de mi s-au făcut mutare dintr-un scaun în altul, antim, p. xxv. Pre . t . Costandin Basarab Voievod. .. să-l păzească ... pănă la adinei bătrîneţe la prea înălţat scaunul măriei sale- id.'ib. 6. Ci este scaunul mieii în ceriu (a. 1750). gcr ii, 57/27. Din scaunul cel strămoşesc La lăcaşul ¿el ceresc S-au mutat (a. 1752). iorga, c. i. i, 55. Acea împărăţie care, peste multe scaune răsturnate, puterea sa au întărit (oca 1770). arhiva, i, 49. Nu ne lepădăm de line unule ciwîniule al lui Z>[u]m-nezeu /s[us]e H[ristoa]se, nici batjocorim scaunul naşterii tale, mineiul (1776), 144r2/3. Au domnii... aice în scaon Mqldouii (a. 1787). cat. man. i, 86. Murind Crumus, i-au urmat în scaun Critagon. maior, ist. 198/5. De biruieşte... va stăpîni scaonul Persiii. artaxerxu, 57v/10. S-au întors iar la Moldova la scaunul său. zilot, cron. 65. Scaun popesc, drlu. El nu primi ca copiii lui să împărătească în scaun după dînsul. pleşoianu, t. iv, 22/30. De va rîndui familia lor în scaunul Bumăniii, ei vor mijloci a strica oştile rumăneşti ca să nu să mai turbure slăpînirea turcului, cr (1829), 2571/27, cf. marcovici, c. 63/14. Moştenitor al scaunului după legile împărăţiei, gorjan, h. “i, .2/1. Fiul său Bogdan, pre care îl lasă moştean scaunului, necruzzi, s. i, 159. Scaunul patriarcal trebuia negreşit să-i răspunză. hasdeu, i. c. î, 45. Vrajbe-ntre boieri Pentru scaun şi averi, alecsandri, p. ii, 107. Avînd un fiu pe scaun, ea sîrgui să-i agonisească şi celuilalt domnia vecină a Moldovii. odobescu, s. i, 159. Ştefan se căsători. . . spre a lăsa o-drasle scaunului ţărei. xenopol, i. r. iv, 111, cf. m, 74. Ţi s-aşterne drum măreţ Către scaun şi coroană. davila, v. v. 56, cf. 35. Alexandru, urmaşul lui Petru, a murit în scaun, la Bucureşti, iorga, c. i. i, 16. Astfel sc dă scaunul Ţării Româneşti lui Bacoviţă. bul. com. ist. ii, 13. Ştiri despre luptele pentru scaun ale liii Gheorghe Ştefan, ib. 192. Scaunul metropolitan al Heracleei. galaction, o. 92. Intenţia prinţesei era de a-l lăsa pe Filip moştenitor al titlurilor hangerlieşti şi, deci, platonic, pretendent la scaunul voievodal. călinescu, s. 23. Vrea să păstreze scaunul domnesc pentru fiul ei. ist. lit. rom. ii, 722. După moartea acestuia va accepta patronajul succesorului Ia scaunul episcopal. L. rom. 1967, 129. Scaun domnesc şi toiag împărătesc, teodorescu, p. p. 168, cf. folc. mold. i, 238. ^ Loc. vb. A (se) pune sau a (se) aşeza, a (se) arca, a (sc) ridica, a veni, a intra etc. în sraun = a (se) înscăuna, a (se) întrona. De plodul maţelor tale pure-voiu în scaunul (scanul h) tău. psalt. 278. Cinci au viriil Vasilie Vodă în scaon. neculce, l. 17. Alexandru să pusă în scaonul tăiîni-său la Machedonia. alexandria (1794), 38/17. Tatăl tău... e bălrîn şi o să te rădicăm pe line în scaun, ispirescu, l. 3. Apoi s-a urcat in scaunul împărătesc, id. ib. 32. Să vesteşti tuturora... că ieri am pus pe Bogdan în scaunul Moldovei, delavrancea, a. 141. A scoate (sau a arunca, a izgoni etc.) din scaun — a descăuna, a detrona. Să-i ia coroana domniei după capul lui şi... din scaun cu ocară gramnică să-l izgonească (a. 1705). iorga, s. d. xiv, 10. Pe sumeţul şi falnicul Bonaparte Napoleon... l-au izgonit din scaun şi l-au trimis rob la ostrovul Elba (a. 1814). id. ib. xm, 50. Nu putui crede că Filocle ar voi să mă scoaţă din scaun, pleşoianu, t. iii, 8/22, cf. i, 249/19. Deşi avusese domni de o netăgăduită valoare personală, precum Mihnea cel Rău şi Badu de la Afumaţi, însuşirile lor nu se putură desfăşura, fiind aruncaţi din scaun puţin timp după întronarea lor. xenopol, i. r. iv, 204. L-au scos din scaun boierii, stancu, d. 51. ^ Loc şi funcţie deţinute de cineva într-un consiliu, Intr-o adunare constituită, într-o instituţie etc. în virtutea unui drept, ca urmare a unor alegeri, prin numire, angajare, concurs etc. Un diregîloriu nu iaste datoriu să asculte pre domnul ţărăi.. ., ci mai bine-i iaste lui să-ş lase scaunul, prav. 277. Ranguri sînt mai multe, cum: duci, marchisi, ... grafi, baroni, viscunţi, carii toţi au scaun în clasa de sus, dacă sînt întîi născuţi. fm (1839), 1971/10. Avea şi el scaun în dietă, bariţiu, p. a. i, 540. Nu mai văd eu scaun în sf.- sinod, cit hăul. conte m por an ul, iv, 7. Pe scaunul lui Ciocan se încingea o luptă crincenă între doi' candidaţi, rebreanu, i. 274. Circiumarul, învăţătorul, Popa Şi notarul — Cei mai de seamă gospodari din sal — Se ceartă pe un scaun vacant de deputat, minulescu, vers. 192. Un scaun de deputat.. ., iată ce poate completa strălucit o carieră universitară, c. petrescu, r. dr. 302, cf. id. î. ii, 134. Năzuinţele se potolesc într-un scaun de parlament şi cu o sinecură, arghezi, b. 21. Vreme de două decenii a condus Gusli destinele comisiei docto-riceşti. Scaunul său s-a dovedit mult mai trainic decît auritul tron domnesc, căci în acest interval au fost alungaţi Alexandru D. Ghica şi Gh. Bibescu. d. barbu, • a. v. 263. 4. (învechit; în credinţele religioase; la pl.) Numele unor cete îngereşti (care oeupă un anumit loc în ierarhia îngerilor). Şi-m dă iertare de multe păcate, cu rugăciunea sf[i]ntilor tăi slugi cereşti, îngerilor şi mai marilor îngeri începători, puterile şi pulearnicii, şi scaunele, domniile, heruvimii şi serafimii (a. 1633). gcr i, 82/30. Arhanghelii, scaunii domnitorii, dosoftei, mol. 78. Am zis să fie ceatele a puterilor îngereşti şi trei ierarhii. Acea denlîi . . . carea cuprinde scaunele ceale prea s vin te, heruvimii cei cu mulţ ochi şi serafimii cei cu multe aripi (a. 1680). gcr i, 245/19. Ceatele cereşti, îngerii, căpeteniile şi slăpîniile, scaunele, domniile, heruvimii şi serafimii pentru noi strigă către tine. mineiul (1776), 155rl/18. Decîl heruvimii şi serafimii şi scaunele mai înaltă te-ai arătat, ib. 202vl/5. <0> (Prin lărgirea sensului) Te găseşti unde-s a îngerilor dzăci de mii, a întâi născuţilor. . ., scaunele apostolilor, presidenţiile prorocilor, steagurile patriarşilor. dosoftei, ap. hem 3 018. 5. (învechit; adesea urmat de determinări care precizează sensul) Reşedinţă (a unui moharh, a unui cleric înalt etc.); capitală. La ceatatea //■[u]s[ali]mu/!;/, la scaunul s/'[î]ni, căzu o piatră den ceriu (a. 1600). cuv. d. bătr. ii, 43/9. Au mers la scaonul domncsc la Suceava (a. 1625). gcr i, 70/32. Mergînd. . . la Spartis, scaonul laconilor. herodot (1645), 165. Simion Ştefan, arhiep[i\sc[o\p şi mitropolit scaunului Belgradului. n. test. (1648), iv/30. Au venii din Rim de au aşezat scaonul împărăţiei la Ţarigrad (a. 1650). gcr i, 146/12. Biblia, adecă Dumnezeiasca scriptură.. . tipăritu-s-au înlîiu în scaunul mitropoliei Bucureştilor (a. 1688). id. ib. 279/2. Luînd Costandin Vodă o seamă de tătari au venit înainte în Bucureşti la scaon. ist. ţ. R. 29. Acolo au început turnul Vavilonul, orînd acolo să-ş aşază scaonul crăiei sale. N. costin, l. 68. Scaonul, oraşul Siriii iaste Damascul, id. ib. 73. Iar de acolo, de la Bîga, s-au dus la Petreburcu, la scaonul său de iarnă, neculce, l. 299, cf. 321. Sofia ... scaunul crăiei bulgăreşti au fost. cantemir, ist. 63, cf. 187. S-au dus la Argeş de au făcut scaunul acolo, făcînd curţi domneşti şi bisearică (începutul sec. XVIII). mag. ist. i, 85/6. Ceaslov... tipărit în sf[i]nta mitropolie din scaunul Tîrgoviştei (a. 1715). gcr ii, 15/4. Ş-aii aşezat scaunul la Carahîsar. văcărescul, ist. 250. Moldova... are scaun iîrgul leşului, amfilohie, g. 12/23. Traian ... au agiuns la cetatea in care era scaunul cel crăiesc al Dachilor. şincai, hr. i, 4/14. Cuprinse şi Prosaca, cetate tare foarte. întru aceasta îşi aşeză scamn crăiesc, maior, ist. 222/4. Acest oraş este scaunul Ungariei, golescu, î. 17. S-au scris hrisovul acesta... în oraşul scaunului domniii mele, Bucureşti (a. 1825). doc. ec. 346. Este ştiut că Atena va fi scaunul noului guvern, cr (1831), 1841/2t îşi aşeză scaunul in cetatea Samarcanda. gorjan, h. i, 2/14. i Dragoş aşeză dintâi scaunul domniei în vechea cetate Baia. asachi, s. l. ii, 79. Tîrgoviştea era mereu scaunul ţărei. bălcescu, m. v. 132. Iaşii... a fost scaun domnesc, ghica, c. e. i, 54. Cine dintre noi îşi poate face în minte o icoană‘a Bucureştilor, vechi scaun 2587 SCAUN - 277 - sCaun domnesc, măcar de acu cincizeci de ani ? caragiale, o. iv, 97. Aceşti soli aduseră lui Mihai un hrisov prin care îl făcea domn moştenitor al Ţărei Româneşti, şi o poruncă ca să lase Ardealul şi să plece la scaunul său. ispirescu, m. v. 45. Aici a fost odată capitala Olteniei, scaunul-vestiţilor bani ai Severinului. vlahuţă, r. p. 8. Înainte vreme scaunul era la Ieşi. .. numai de la Cuza încoace s-a mutat scaunul la Bucureşti. sp. popescu, M. G. 76. Cînd regele Poloniei loan So-bieski cuceri Moldova. . ., veni pînă la Iaşi, unde era pe atunci, în 1686, scaunul ţărei. xenopol, i. r. iv, 213. Mitropolia cea nouă din Tîrgovişte. . . era de puţin timp şi scaunul mitropolitului, iorga, c. i. ii, 31. Cam pe la sfîrşitul lui septembrie, Eminescu pornea spre scaunul cesaro-crăiesc. călinescu, e. 159. Calea de la Timiş la scaunul Suceoii ţine trei poşte. sadoveanu, o. xiii, 132. A păstorit românimea de credinţă răsăriteană din Transilvania, din scaunul . vlădicesc de la Sibiu, blaga, h. 95. Mitropolitul şi episcopii erau consultaţi şi în . . . mutarea scaunului mitropolitan, stoicescu, s. d. 83.. <0 Sfînlul scaun sau scaunul apostolic (ori pontifical) = reşedinţa papei2; p. ext. papalitatea (2). Se suptstrase din timpurile cele mai trecute de supt ascultarea scaunului apostolic, mag. ist. i, 51/6, cf. cade, dm, dex. <£> Loc. adj. De scaun = (despre aşezări) care constituia reşedinţa monarhului sau a cirmuirii; de reşedinţă. De cătră răsărit iaste cetate de scaun (a. 1660). gcr i, 177/11. Desigur, vor fi fost astfel de cetăţi de scaun ale principilor localnici, încă din bronz, pârvan, g. 300. El a purces pe jos, poftind să vadă Cetatea cea de scaun, lîrgul Ieşi. lesnea, vers. 17. Partea aceasta e anticul tîrg de scaun, cil beilicul. sadoveanu, 0. xx, 273. Iaşii aveau o întinsă podgorie pe dealurile ce înconjurau oraşul de scaun. c. giurescu, p. o. 21. Ne-am întîlnit în vechea cetate de scaun a Ţării Româneşti cu colegi, scînteia, 1969, nr. 8 211. 4 Loc unde se concentra, unde se producea, unde se manifesta, de unde radia etc, o activitate, un fenomen, o facultate; explicaţie a unui fenomen. V. focar, centru, sediu. Gîndul omului are scaunul său în cap, că acolo şade mentea şi înţelea-gerea din carea purceade înţelepciunea, varlaam, c. 301. Aceia tară iaste acmu scaon şi cuib a toată dăscă-liia şi învăţătura, n. costin, l. 108. Crierii şi măduva din spinare sînt scaunul simţirei şi a toată viaţa. 1. nat., ap. ursu, t. ş. 276. încă şi acuma scaunul pri-mariu a neguţetoriei, a industriei şi a lucrării meşteşugurilor este în oraşele şi în ţinuturile săseşti, fm (1841), 91s/27. Tacitus numeşte Londinum ca pe un loc ce, deşi nu era învrednicit de a căpăta titlul de colonie romană, totuşi era privii ca un scaun primariu al negoţului, ib. 2451/18. Scaunul tuturor facultăţilor senzitive, intelectuale şi volitive este în creier, conta, o. f. 43. Dacă versul nu mai mulţumeşte, pricina îşi are scaun în faptul că poeţii au ajuns acrobaţi vulgari. în plr 11, 82, cf. cade, scriban, d. 6. (învechit şi regional; de obicei urmat de determinări care arată felul) Consiliu, sfat, divan, instituţie cu atribuţii (predominant) juridice; local, sediu al acestor instituţii. Se-l înralţe în besereca oamenrilor şi în scaunul bătrinilor lăuda-l-vor. psalt. hur. 94r/12, Să nu se adaugă-se ţie scaunul fărălegiei. psalt. 197. Va încăpea în mănule vreunui scaun crăiesc, ca să aibă a-i tăia capul. prav. 278. Scoase pre ei de la scaunul judecăţei. n. test. (1648), 159r/32. Dzicea că i-au fugitu-i doi fărmăcători daţi pre samă de la scaun, şi dintr-aceasta i să cumpăneaşte cu capul, dosoftei, v. s. septembrie 29v/l. Pentru faptele cele rele ale preoţilor după legile ferei este scaun şi giudecată. şincai, hr. iii, 190/5. La scaunele ceale de judecată mai multe mărturii mincinoase decît judecăţi, molnar, ret. 103/3, cf. drlu, cade. A (inul la Iaşi, Vaslui şi Bîrlad scaune de judecată, sadoveanu, o. xii, 256. A intrat la scaunul judecăfii puţină lume, destulă ca să fie înghesuială. id. ib. xviii, 239, cf. scriban, d. în Ţara Românească sfatul domnesc propriu-zis. . . s-a numit sfat sau sfatul tării, uneori divan singlit, pretoriu şi scaun de judecată. stoicescu, s. d. 13. Scaunele de judecată ale oamenilor buni şi bătrîni. panaitescu, o. ţ. 221, cf. coman, gl., alrm sn ii h 802/279, ib. h 803. (Prin lărgirea sensului) Aici, în şcoala asta, s-a aşezat iarăşi scaunul de judecată şi de tortură pentru băieţii şi felele care năzuiesc către pragul învăţăturilor înalte. 1. botez, b. 1, 27. (Regional) Scaunul cel mare — curtea de casaţie, alrm sn 11 h 804. Loc. a d j. şi a d v. (Rar) Cu scaun la cap = temeinic. Se convinsese repede că hotărîrile lui erau cu scaun la cap. agîrbi-ceanu, s. 478. Ustensile bucătăreşti, a căror listă fusese întocmită de Ismail cu mult scaun la cap. tudoran, p. 128. O E x p r. (Familiar) Cu scaun Ia cap (sau, rar, la minte, la judecată), se spune despre un om care judecă temeinic, just, chibzuit. S-tir fi găsit cîţiva inimoşi şi cu scaun la minte slrăjeri care să apere morţiş vistieria graiului nostiu din străbuni? In plr ii, 42. Oamenii cu scaun la minte nu dau . .. cre-zămînl vorbelor, sandu-aldea, u. p. 174, cf. pamfile, j. 1, 133. Mai rar om de ispravă şi cu scaun la judecată ca conu Costache. brătescu-voineşti, p. 270. Nu e păcat să cheltuieşti o avere ... în loc să mergi binişor cu trenul ca toată lumea cu scaun la cap? rebreanu, r. 1, 156. Eşti un om cu scaun la cap. G. m. zamfirescu, m. d. 11, 162. Un om cu scaun la cap nu poate susţine aşa ceva. voiculescu, p. i, 69. Acesta-i om mai cu scaun la cap. sadoveanu, o. v, 665, cf. scriban, d. De-am fi cu toţii ... cu Scaun la cap. vissarion, b. 206. Om chibzuit. Cu scaun la cap. stancu, r. a. v, 364. Cei cu scaun la cap se desprindeau din prăvălie şi porneau la casele lor. pas, z. i, 34, cf. 264. El a fost un om cumsecade, cu scaun la cap şi cu judecata întreagă. lăncrănjan, c. 1, 47. Cum fuge un om cuminte, cu scaun la cap, de unu ce-fi caută nod în papură. şez. xxiii, 9. + (Familiar, rar) Putere de judecată, de discernămînt. Toate dezlegările erau nemerite, după cum îl povăţuia mintea lui cu scaun sănătos, caragiale, o. ii, 266, cf. cade. 7. (învechit) Nume dat autorităţilor unor diviziuni teritorial-administrative; sediul acestor autorităţi; p. ext. nume dat unor diviziuni teritorial-administrative conduse de aceste autorităţi. Diregă-lorii şi giudeaţele de pre la toate scaunele Moldovei. prav. v. Iar pentru multe oşti şi războaie, numai o/aş[e] şi sate să ţin, carele sînt împărţite pe scaune, ca să se ştie de cine ascultă (a. 1660 — 1680). gcr i, 178/11, cf. 11, 523. Stăpînea pămîntul şi satele, şi pusese iubaşi prin sate, şi scaun pre baltă, de lua vamă din toate cele ce ieşea din bălţi (începutul sec. XVIII). mag. ist. iv, 107/27. S-au scris în cinstitul scaun al Braşovului (a. 1774). iorga, s. d. xiii, 5. Eu, Ion slugitoriu de la scaunul isprăv., adeverez (a. 1812). bul. com. ist. iii, 106. Judecătoria... se va a fă za în oraşul scaunului isprăvnicesc. reg. org. 161/5. Un sătuleţ... carele ţinuse mai nainte de un alt scaun. hasdeu, i. c. i, 11. Căpitan de scaun. .Vălav de plai. baronzi, 1.. 126. La reşedinţele judeţelor, pe Ungă ispravnici, a rămas cîte un post de slujitori de scaun. oţetea, t. v. 49. + S p e c. (Adesea urmat de determinări) Diviziune şi organizare teritorial-adminis- * trativă a saşilor şi a secuilor din Transilvania, în evul mediu. Ladislav al IV-le, craiul Ungariei, în anul acesta a dăruit tot scaunul Arieşului săcuilor, pentru mai multe slujbe ale lor. şincai, hr. i, 287/33. Craiul Ungariei Carol Robert a dat un privileghion saşilor din scaunele Mediaşului şi ale Şeicilor. id. ib. 297/18. Ieşind unîi din scamnele cele săseşti la varme-ghii şi la scamnele cele săcuieşli, fură acolo făcuţi iobagi. maior, ist. 107/3. Era jude crăiesc de moşie la Ardeal în scamnul Sas-Varoş. id. ib. 109/2. Ardealul după cele trei naţii de căpetenie să împarte în 11 comilaturi. . ., în cinci scaune săcuieşli... fm (1838), 1331/23. G. Şincai s-au născut... dintr-o familie veche nobilă românească în Şămşud, ce este un sat mare cu săcui 2587 ScÂuM - 2?8 - âçÀÜN şi români în scaunul Murăşului. ib. (1841), 3311/41. Secuii ... erau împărţiţi in scaune şi aveau o organizaţie cu totul democratică, bălcescu, m. v. 311. Casind vechea împărţire a ţării în comitate şi districte feudale, îri scaune săseşti şi secuieşti. .. împărţi ţeara întreagă în 6 districte militare mari. bariţiu, p. a. ii, 630, cf. m, 76. în districte locuiau saşi liberi, aşijderea şi în scaune secui liberi, f (1871), 350. De pe la Jiu încoace, pînă la scaunele săseşti din Sebeş şi din Sibiu şi din Braşov..., străjuiau vestiţii moţi, fortnînd regimentul 1 de grăniceri români, odobescu, s. ii, 524. Trimite o trupă de cavaleri amestecată din turci şi moldoveni către scaunele secuieşti, care pradă cumplit localităţile aşezate in această regiune, xenopol, i. r. v, 55, • cf. ii, 215. Un- mare moment de schimbare în viaţa secuimii :. ¿ în cele cîteva decenii de la întemeierea scaunului lor,' aşezarea lor se üpleca mai mult către versantul milcoveaii al muntelui, bul. com. ist. ii, 184, cf. 181. în 1834 existau în Transilvania în servicilie publice, precum cancelaria de curte, oficiile guvernului ..., tabla ' judecătorească, administraţia în comitate, în scaunele săciiieşti.. ., un număr de aproximativ 8 000 de funcţionari, blaga, g. 85, cf. 170, der, m. d. ENC., DEX. • II. IT' Butuc, trunchi sau masă1 specială pe care măcelarul tăie carnea. Scaun de măcelar, ddrf, cf. ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., CADÉ, SCRIBAN, D., DEX. 4 (învechit, rar) Tocător (de carne, de zarzavaturi). Cf. ddrf., + (învechit) Abator; măcelărie (1); pescărie (13); tarabă, tejghea a unui măcelar sau a unui pescar. Moriiiiu proaspăt la Dunăre ocaua 4 parale, la tîrg là scaune ocaua 8 parale. diOnisie, c. 166/ Să aibă în oraşul Çraiovii milă dă două pivniţe şi două scaune de carne scutite de fumărit (a. 1819). doc. ec. 202. La tîrguri şi la scaune statornice, să plătească cîle două parale de un miel (a. 1822).. ib. 254. Cîţi vor voi în urmă să-şi deschiză scaun cti vîrizare de carne, să să iscălească mai îniîi în zapisul isnafului (a. 1827). ib. 395. Toată mortăciunea şi aruncătura de gunoi şi de scaunele de carne şi de peşte, care bolnăvesc şi primej-duiesc viaţa acei mai mari părţi de lăcuitori. episcu-pescu, practica, 31/16. Numai proprietarul are drept ' de à vinde pe a sa moşie Vin, rachiu sau alte băuturi şi să ţie scaune de carne şi prăvălii, reg. org. 65/13. Moşia Filipeştii de Tîrg.. . are pe dînsa două sute clăcaşi, zece roate de moară, zece prăvălii închiriate, trei părţi din scaunul de carne. cr. (1834), 3282/6. Trecea pe lîngă scaunele de carne, bărac, t. 35/10. Măcelariil... la scaun a plecat, pann, ş. ii, 6/2. La bărbat întins se duce şi la scaun îl găsi, Căci casap era cu breasla, contemporanul, i, 510. Şetrele precu-peţilor, scăunele măcelarilor. . . erau Închise, odobescu, s. i, 109. Măcelarii... îşi aveau scaune luate în arendă de ia oraş. iorga, c. i. iii, 176, cf. 177, dex. Să vindem pe Murgilă ca să-l taie la scaun, rădulescu-codin, î. 207. O Vită de ècaun = vită destinată tăierii. Cf. polizu. + (Regional) Baracă (là bilei, la tîrg) (Grădiştea — Rimnicu Vîlceâ). alr ii/i h 259/812. 2. Parte a meliţei, de forma unei seînduri scobite (in care intră limba)/pe care se aşază mănunchiul de in sau de cînepă pentru meliţat; (regional) trup, strat. Bătutul inului se face... la un scaun bortelit, strîngînd cu aţa şi cu piciorul vîrfurile mănunchiurilor. I. IONESCO, C. 146/10, cf. DAMÉ, T. 109, PAMFILE, I. C. 206, a iii 17. 3. (Regional; la războiul de ţesut) Cordenci. Cf. DAMÉ, T., 136, RESMERIŢĂ, D. 4. (Tipogr.) Un fel de masă mică şi înaltă pe care se aşază formele mari pentru corectat. Cf. v. molin, v. t. 72. 5. (în sintagma) Scaun de cioplit = butuc pe care lucrează rotarul; bedreag. Cf. damé, t; 41, cade, LTR2: 6. (Şi în sintagmele scaun de cuţitoit, scaun de doage, scaun de lemnar, regional, scaun de cuţîtoaie, alrm sn i h 380, scaun de cioplit, ib. h 380/260, scaun de stru-jit, ib. h 380/272, scaun de mezdrelit, ib., scaun de mezdrit, ib., scaun cu capră, ib. h 380/2, scaun de lucrat, ib., scaun de tras, ib., scaun de văsărit) Obiect de forma ufrei bănci pe care se aşază rotarul, dulgherul, tîmpla-rul cînd lucrează cu cuţitoaia, s c ă u n o a i e (1), (regional) capră de cuţitoit; p. restr. parte a acestei unelte pe care stă călare dogarul, dulgherul sau tîmplarul cînd lucrează. Cf. damé, t. 88, 114. Scaunele de lemnari... pe partea de deasupra au două frînturi de seînduri în care se înţepenesc seîn-durile pe care vreau să le... dea la rindea, pamfile, i. c. 123. Scaunul de cuţitoit sau scaunul de doage... se compune din... scaunul pe care stă cel ce lucrează doagele... id. ib. 161, cf. cade, ltr2. [Doagele]-ie curăţim, le cioplim cu mezdreală [pe] scaundu cel di vasa-rit. arh. folk. v, 114, cf. h x 69, 539, xi 140, gregorian, cl. 62, alrm sn i h 380. 7. (Prin Ban.) Parte a cuţitului cojocarului, formată dintr-un lemn pătrat, cu care se făţuiesc pieile. Cf. LIUBA—IAN A, M. 122. 8. (Popular; urmat de determinări care araţii felul) Unealtă (rudimentară) alcătuită, de obicei, din seîn-. duri prevăzute cu găuri, pe caţg se fixează un obiect la care se lucrează. Scaun pentru drăniţit. dame, t. 115. Scaun de şindrilit. h x 69. Scaun de bătut cuie. ib. 539, cf. alr ii 6 669/53, 64, 102, 192, 228, 272, 284, 531, 791, 848, 876, 886. <0> Scaun de spiţe (sau de tnspiţat) = cobilă (a rotarului)'. Cf. damé, t. 43, cade, alr ii 6 683/27. (Regional) Scaun de cepi = unealtă a rotarului în care se fixează cepurile obezilor unei roţi, cînd se cuţitoiesc. Cf. damé, t. 43. + Unealtă a rotarului pe care se aşază obezile pentru a le găuri sau roata cînd se înspiţează ori cînd se obădează. Cf. damé, t. 42, pamfile, i. c. 170, cade, ltr3, alr ii 6 685/27. . 9. (Regional; şi în sintagma scaun de luminări, cade) Dispozitiv format din două seînduri orizontale sprijinite pe două seînduri verticale şi prevăzute cu numeroase găuri, în care se introduc ţevile (de sticlă) în care se toarnă seul pentru facerea luminărilor. Cf. păcală, m. r. 429. 10. (Popular) Oplean (1). Cf. damé, t. 21, pamfile, I.C. 154, RESMERIŢĂ, - D., CADE, H II 239, ALR II 5 642/791, 812, 848, 872, 876, 928. 11. (Regional; în sintagma) Scaunu coarnelor = bucată de fier care uneşte coamele plugului ; (regional) punte (II 1 d) (Voiniceni — Tîrgu Mureş), alr sn i h 20/235. 12. Partea de jos, mai masivă, a vîrtelniţei, a su- calei, a urzitorului, pe care se sprijină întreaga unealtă; pat1 (5 b), butuc, talpă, strat, (regional) pitrucă. Cf. damé, t. 140, 141, l. rom. 1959, nr. 6, 49, a i 12, 13, 17, 21, 24, 35, iii 2, 4, 17. 13. (Regional; la car, căruţă) Perinoc (1); pod1 (IV 4 c). Cf. i. golescu, c., damé, t. 9. Se băga supt carul încărcat cu trei chile de bucate şi-i ridica podina de două palme de pe scaunul din urmă. sandu-aldea, u. p. 82, cf. pamfile, i. c.~131, resmeriţă, d., cade, ltr2, h ii, iv,-xii, xiv, rădulescu-codin, î. 61, alrm SN I h 225, A III 3, UDRESCU, GL. 14. (Regional; la moară) a) Pîrghie cu ajutorul căreia se reglează înălţimea pietrelor morii (de apă sau de vînt), pentru a se obţine, după voie, o făină mai mare sau mai măruntă; (popular) posadă3 (1) (Poiana Sibiului — Sebeş), alrm sn i h 111/130. b) Bucată de lemn scobit pe care se învîrteşte cepul grindeiului de la roata morii; (regional) broască (Fur-cenii Vechi — Tecuci), alk sn i h 161/605. e) (în sintagma) Scamnu pietrilor = stîlpii care susţin podul1 morii (Chizătău — Lugoj), alr sn i h 166/76. d) (Şi în sintagma scaunu coşului, alr sn i h 173/27, 260) Scară (II 1). Cf. păcală, m.' r. 467, alr sn i h 173. 2587 âcAuN - 273 - SCAUN e) Suport de lemn care fixează piatra zăcăloare; (regional) crivace (Poiana Sibiului — Sebeş), alr ii 6 784/130. 1 f) Ansamblul andrelelor pe care se reazemă perna morii, alr ii 6 746/219, 353. g) Strat de lemn de care este prins scaunul (II 14 b) (Poiana Sibiului — Sebeş), alr ii 6 745/130. 15. (Prin Bucov. şi prin Maram.; la plută1) a) Lemn aşezat d'e-a curmezişul pe capătul din faţă al fiecărei table, la plută1; (regional) călădău, chingă. Cf. ARVINTE, TERM. 164, 165. b) Lemn lung aşezat pe partea din faţă a primei table, pe care se prinde cirma. Cf. arvinte, term. 165. c) Băţ înfipt în uj{{i¥.’dintre butucii plutei1, în care îşi agaţă plutaşul hainele sau alte obiecte în timpul deplasării pe apă. Cf. 'arvinte, term. 165. 16. (Regional) a) „Săgeată“ pe care se urcă trunchiurile la joagăr (Scărişoara—Abrud), alr ii 6 459/95. b) Carul joagărului. Cf. alr ii 6 424/574, 812. c) Fiecare dintre corfele între care se mişcă jugul joagărului (Dobra — Deva), alr ii 6 442/105. d) Căpătîiul cel mare al joagărului. Cf. alr ii 6 445/353, 836. 17. (La casă) â) (Şi în sintagma scaunul podului) Schelet din bare de, lemn care susţine învelitoarea unul acoperiş (şi suportul acesteia), transmiţînd greutatea lui elementelor de rezistenţă ale construcţiei; lemn care uneşte cîte doi căpriori ai casei, cocleţ, chinga căpriorilor. Voind a da acoperişului o soliditate şi mai mare se mai construieşte, mai ales la acoperişele nouă, scaunul podului, păcală, m. r. 405, cf. DER, M. D. ENC., DEX, CHEST. II 230/64, ALR II/I h 226/2, a v 15, lexic reg. ii, 117. b) (Regional) Căpătîiul crestat al stîlpilor unei case ţărăneşti (Bîrca — Băileşti). chest. ii 275/28. . c) (Regional) Jgheab în care se îmbucă Una într-alta şindrilele de pe acoperişul unei case (Măţău — Cîmpu-lung). chest. ii 240/69. d) (Prin vestul Olt. şi prin Maram.) Vatra casei. Scamnu căsi. alr i 648/840. Scaune de piatră. Com. din groşi — baia mare. 18. Parte a unor sisteme tehnice care serveşte la susţinerea sau la rezemarea unor piese (componente); s p e c. piesă pe care se reazemă clapeta sau bila unei supape. Cf. mdt, LTR2. 19. (Popular) Suport sau sistem de pari pe care se pune o albie, un cazan, o putină, un butoi etc. Să fierbi putina cu pieile, i-au zis stăpinul. — Bine, zice el, dar de unde să iau scaun? bărac, t. 56/15, cf. şez. vii, 189, alr ii 3 991/105, 182, 192, 260. 20. (Prin Transilv. şi prin Munt.) Capră de tăiat lemne. Cf. alr i 952/229, 890. 21. (Regional) Butuc aşezat pe pămînt, sub uluc, pentru a-1 susţine. Cf. arvinte, term. 165. 22. Mică piesă de lemn aşezată perpendicular pe cutia instrumentelor de coarde, susţinînd corzile şi transmiţîndu-le vibraţia; căluş. Cf. resmeriţă, d., CADE, SCRIBAN, D., LTR2, M. D. ENC., DEX, H X 262, XII 142, XVII 241. 23. (Rar) Parte plată a unui inel de podoabă, pe care se incrustează o piatră sau se gravează ceva. Inelele la bărbaţi erau de aramă ori de plumb cu scaun, cu cit erau mai mari..., erau mai de preţ. marian, NU. 185, cf. JAHRESBER. VIII, 19. 24. (Regional; în sintagma) Scaunu cumpenelor = taler2 (2) (Arpaşu de Jos — Victoria), alr ii 4 278/172. 25. (Popular) Fiecare dintre părţile spicului cerealelor care susţine cîte un bob; locul grăuntelui în spicul I | cerealelor. Spicul se alcătuieşte din grăunţe sau boabe aşezate In rînduri, fiecare grăunte stînd într-un scaun al său. pamfile, a. r. 96, cf. m. d. enc., alr ii 5 179/316, 605, 704. ^ Expr. A băga (sau a da) scaun = (despre cereale) a prinde rod, a lega. Griul băgase scaun şi ajungea la genunchi, sandu-aldea, u. p. 57. [Griul] a început să dea scaun, alr ii 5 188/704. III. 1. (Regional) Unealtă rudimentară de desfăcat ştiuleţii de porumb, alcătuită dintr-un fel de recipient îngrădit cu nuiele, în care se băgau ştiuleţii şi se băteau (Băniţa — Petroşeni). a iii 18. 2. (Regional) Pîrleaz (1) (Măceşu de Jos — Băileşti). alrm ii/i h 298/872. 3. (Regional) Pat1 de scînduri pe care curge apa dintr-un iaz. Com. din sălişte — sibiu. 4. (Regional) Limbă îngustă de pămînt care a scăpat nearată între brazde; (popular) greş (Marginea — Rădăuţi), alr sn i h 30/386. 5. (Regional) Numele unui motiv ornamental care se lucrează pe cojoace. Cf. păcală, m. r. 513. + Numele unui motiv de ţesătură. Au aşternut pe masă nişte lăicere, ţesute în scaune, contemporanul, v1; 295. 6. (Regional) Numele unui joc de copii în care unul dintre copii încearcă să smulgă un alt copil dintr-un şir. Cf. pamfile, j. ii, 43. 7. (învechit şi regional) Nume dat unor părţi de organe sau părţi ale corpului omenesc sau animal care au o formă sau o funcţie asemănătoare cu un scaun (I 1). însuşi şirul oaselor grebenului, împreună cu scaunul lui, se suceşte şi se strîmbează din linia lor, şi face cocoaşa, cu care se sluteşte şi se schimonoseşte toată forma trupului, episcupescu, practica, 431/31. <0> Scaunu gurii = falcă. Cf. alr i 61/103. + S p e c. (Vestul Transilv., prin Maram. şi prin Ban.) Greabăn, cerbice (la boul de jug.) Cf. alr i 1 092/26, 69, 107, 116, 118, 131, 140, 337. Vita asta n-are scaun dejug, a ii 6. 8. (Art.; Astron.; popular; şi în sintagma scaunul lui Dumnezeu) Nume dat constelaţiei Casiopeea. Acestei constelafiuni i se mai dă numirea de scaunul sau tronul... în popor... este cunoscută subt numirea de cobiliţa sau coromîsla. culianu, c. 45. Cassiope se cheamă scaunul lui Dumnezeu sau mtnăstirea. pamfile, cer. 169, cf. cade. IV. Compuse: (Bot.) seaunul-eueulni— a) plantă erbacee robustă cu tulpina tetragonală în partea inferioară şi cilindrică in partea superioară, cu flori purpurii reunite într-un capitul (Dianthus giganteus). Cf. PANŢU, PL., EORZA-, D. 59, MAT. DIALECT. I, 267; b) (regional; în forma scamnu-cucului) ciuboţica-cu-cului (Primula veris). Cf. densusianu, ţ. h. 332; e) (prin Ţransilv.) garoafă (Dianthus). Cf. alr i 1 935/109, 112, 118; d) (regional) neghină (1) (Agro-stemma githago). ib. 1 936/825; e) (regional) „plantă cu cotorul subţire şi ramificat şi cu flori de culoare VÎnătă“. Cf. h xvm 302; scaunu(l)-popii =a) (regional) cuişoare (Dianthus chinenşis). Cf. borza, d. 59; b) (regional) garoafă (IÎianthus barbatus). Se repeziră să-şi culeagă florii garoafe sălbatece, cărora le spunea în sat „scaunul-popii“, agîrbiceanu, s. 401, cf. borza, d. 58, alr i 1 935/122, 160, 170,; e) (regional) arşinic (Lychnis chalcedonica).,Ct panţu, pl., bulet. grăd. bot. v, 60, borza, d. 102; d) (regional) steluţe (Eri-geron acer), păcală, m. r. 14; (regional) scaunul-luî-Dumnezeu = cuişoare (Dianthus chinensis). Cf. panţu, pl., borza, d. 59 ; (regional) scaunuî-Domnului = brumărea (Phlox paniculata). Cf. panţu, pl., borza, d. 129; (regional) scaunul-ălor-bune = pătrun-jel-de-cîmp (Peucedanum oreoselinum). Cf. borza, d. 127; (regional) scaunul-hălor-din-vînt = lumînărica-peştilor (Verbascum nigrum).. Cf. id. ib. 178. — Pl.; scaune şi (I 4, m., învechit) scauni.. — Şi: (învechit şi regional) scamn, scâon, (regional) seâund (alr i 295/308), scand, scant (gr. s. ii, 379), scăuân 2587 SCAUNAŞ - ¿80 - SCĂDEA (lexic reg. ii, 42), scoamn (h xviii 104), (învechit,,rar) seaii, seavn (cp 97) s. n. — Lat. scamnum. SCATJNÂŞ s. n. v. scăunaş. SCĂUND s. n. v. scaun. ŞCAUNDÎŞ s. n. v. scăunaş. SCĂUNEL s. n. v. scăunel. SCAUOÎ vb. IV v. selieuna. SCAVN; s. n. v. scaun. SCĂBtiRCĂ s. i. (Regional) Ţandăra, aşchie (de lemn) (Negreşti — Baia Mare), alr ii/i h 93/346. — Pl.: scăborce. — Etimologia necunoscută. SCĂCf vb. IV. Tranz. (Prin Maram.; complementul indică rufe) A călca. Cf. lexic reg. 22. — Prez. ind.: seăcesc. — Din ucr. cBaiaTH. SCĂCINĂT6RIU s. .n. v. scăciunător. SCĂCIUÎ vb. IV. Tranz. (Regional; complementul indică fînul) A scutura cu furca în timpul uscării (Măru — Caransebeş), l. rom. 1959, nr. 6, 52. — Prez. ind.: scăciuiesc.' — Etimologia necunoscută. SCĂCITJN vb. I. Intranz. (Regional) A scormoni în foc (cu cleştele). Com. din satu mare. — Prez. ind.: scăciun. — Etimologia necunoscută. Cf. scociorî. SCĂCIUNĂTOR subst. (Vestul Transilv.) Cleşte cu care se scormoneşte în foc. V. vătrai. Cf. ev 1950, nr. 2, 30, a i 12, 26, teaha, c. n. 263. — Pl.: ? — Şi: scăoinătoriu s. n. cv 1950, nr. 2, 30, a i 26. — Scăciuna + suf. -ător. SCĂDÂRCĂ s. f. (Prin Ban. şi prin Transilv.) Soi de viţă de vie care face struguri negri. Cf. anon. CAR., CADE, H kvll 291. — ÎDîn ser. skatlarka. SCĂDĂLIZÎ vb. IV v. scandalîsî. SCĂDE vb. II. 1. Intranz. A deveni mai mic ca dimensiune, ca întindere, ca suprafaţă, ca volum, ca lungime, ca Înălţime, ca adîncime, ca lăţime, ca grosime, ca greutate; s p e c. -(despre ape curgătoare, mări, oceane) a-şi coborî nivelul; a reveni în matcă. Derepl ruga lui, apa să 'nu scază. coresi, ev. 170. Lăsă vîntul a veni spre păniînt şi seădzură apele, po 31/24. Ai tocmit şi luna să crească, să scază. dosoftei, ps. 27/12. Scăzînd apa, au stătut corabia. n. costin, l. "60. Mai veade-să, zic, şi cind scade apa la mijloc şi alte colturi ca nişte picioare de zid. c. can-tacuzino, cm i, 15. Cinepa de să va sămina... cind scade luna, să va face mai scurtă şi deasă (a. 1733). gcr ii, 27/2. Şi acest riu adaoge şi şi scade ca şi Nilul. amfilohie, G. 150/6. Iară a doao zi.. . vor scădi toate apele (a. 1815).. gcr ii, 217/8. Scade auru şi argintu prin foc. drlu. Acestea se fiarbă într-o litră şi jumătate cu apă, pînă scade pe jumătate, episcupescu, practica, 434/1. Cind iarba nu este uscată bine. .., stogul scade foarte mult. i. ionescu, c. 116/11. Scăzînd doagele de uscăciune... (a. 1846). doc. ec. 887. Fluvii cpre mai totdeauna scad..., mai mult secaseră, aristia, plut. 338/31. Ceahlăul sub furtună nu scade muşunoi. alecsandri, poezii, 295. Apa scade răsfirîndu-se-n larg pe maica-i bolovănoasă, vlahuţă, s. a. iii, 324. Oltul scade pentru-ai noştri, pentru alţii Oltul creşte. davila, v. v. 62. Simt moşia ta cum creşte Şi hotarul meu cum scade, goga, poezii, 195. Tazlăul: într-o noapte aşa scăzuse, că i se vedeau pietrele, hogaş, dr. i, 315. Stropul vinului ce scade prin paharele deşarte. mintjlescu, vers. 27. Picioarele în ruină ale acestui pod se văd şi azi cind scade Dunărea, galaction, O. 121. Lacul zînelor din codri a-nceput ursuz să scadă. voiculescu, poezii, i, 63. Balta• scade moartă, călinescu, o. ii, 18. Luminările albe ard şi, pe măsură ce ard, scad. stancu, m. i. 39. Numai castanii îşi păstraseră mărimea, încolo totul scăzuse, tudoran, p. 361. Arama sa cocleşte-n ibricul de cafea Şi luminarea scade. v. rom. ianuarie 1965, 32. Cînd apele scădeau... ne apucam de grădinărie. ib. ianijgne 1966, 43. Izvor de munte, Astăzi curge şi îneaca^.^i mini scade ş-apoi seacă. alecsandri, p. p. 41. De dalac îi bună rădăcina de spînz, fiartă în apă... şi scăzută bine. şez. iv, 122. Aj bă o gură d'e apă. Apa o scăzut şî nu mai ieste şî pînă înd'e să mai fie apă, io nu mă po să mă mai ducu. o. bîrlea, a. p. ii, 387. Dunărea e mare, însă cîteodată scade foarte mult {= orice bogat poate sărăci), zanne, p. vi, 105. (Tranz. f a c t.) Scade porţiile de mîncare. cade. + S p e c. (învechit şi regional; despre fiinţe sau părţi ale lor) A se usca, a se strînge, a se închirci; a slăbi. Faţa ei n-au ... mai scăzut, dosoftei, v. s. decembrie 205T/35. Ochiul perde lustrul său şi tăria sa, scade bulbul ochiului şi se îngroapă în căpă-ţînă. vasici, m. n, 14/21. Cristophi, care nu dormise toată noaptea, scăzuse miilt la făptură, camil petrescu, 0. ii, 22. Trupul mamei, secat şi scăzut de o îndelungată boală..., rămînea nemişcat, stancu, m. i. 8. Bărbatul m-o mustra, Carnea pe mine-o scădea, teodorescu, p. p. 271. Cum a putrezit şi a scăzut omul ista, aşa să scazi şi tu. şez. ii, 73. De cînd trăiesc cu străinii O scăzut carnea pe mine. ib. iii, 64, cf. folc. mold. ii, 79. (Refl.) Se veştejaşte, se scade, se stafideşte pielea şi carnea şi se usucă în gangrenă. episcupescu, practica, 462/25. <0 F i g. De cînd nu te-am văzut, Ini-ma-n.mine-a scăzut, bibicescu, p. p. 342. -4» Spec. (Despre aştri) A deveni tot mai mic coborind spre asfinţit; p. ext. a asfinţi, a apune. Tirziu, în miez de noapte. Luna. . . Peste munţii-nalţi trecea Ş-apoi lin, încet, scădea, alecsandri, p. i, 102. Soarele-a scăzut spre seară, coşbuc, B. 86. + S p e c. (Despre sosuri, p. e x t., despre mîncăruri) A-şi pierde lichidul sau o parte din lichid (prin fierbere), a deveni mai consistent (prin fierbere); a se îngroşa. Acoperită ulceaua bine să nu răsufle pînă ce va scădea a treia parte. mîncărIle, 94/14. Scăzuse la fiert cazanul cu mîncare. pas, l. i, 97. Dacă între timp mîncarea scade prea tare, se mai adaugă cîte o lingură de apă. s. marin, c. b. 129. 2. Intranz. şi tranz. .f a ct. A deveni sau a face să devină mai puţin numeros, mai puţin des, mai puţin abundent, mai restrîns; a (se) reduce (II 1) ca număr, ca plafon, ca preţ etc. E tu acelaşi eşti şi anii tăi nu vor scădea, psalt. hur. 84v/12. Cîmpii nu vor face mîncare. Seădzură oile..., şi rtu vor fi boii lîngă iesli. psalt. 323. Bucate multe şi în multe chipure să sînt, insă puţin stau înainte, iară mai apoi scad. coresi, ev. 264. Scăzură cei buni şi să-mpuţînară. dosoftei, ps. 37/7. Scade venitu. drlu. Numărul bravilor scădea pe toată ziua. negruzzi, s. i, 173. Scad în preţ Florile deodată, coşbuc, b. 60. Numărul negustorilor şi meşterilor români scade de la o vreme, iorga, c. 1. 11, 200. Dînd tot în bani gaia, depozitele dumitale ar scădea, agîrbiceanu, a. 324. Numărul megleni-ţilor... în timpul din urmă a mai scăzut, puşcariu, 1. r. 1, 225. Populaţia scădea şi nu mai putea face faţă necesităţilor curente ale ţării, ioşdan, t. 294. în dozajul general al elementelor artistice, elementul retoric scade în mod evident, vianu, a. p. 46. Coia curbei... le mai scăzuse salariile, arghezi, b. 148. Numărul şomerilor a scăzut simţitor, bogza, a. î. 565. 2602 SCĂDEA - 281 - SCĂDEA Tirajul scăzuse, vinea, l. i, 120. Se strică marfa şi scade la preţ. tudoran, p. 164. Anii tineri Sînt rari şi scad în calendar. vulpescU, p. 81. Fulgerele an scăzut între timp. t iulie 1968, 38. Rău pe turci îi sărăcea..., Dar degeaba se lupta, Căci păgînul nu scădea, Ci mai tare se-nmulţea. jarnîk — bîrseanu, d. 493. <0> A b s o 1. Să le faci îndreptarea ce li să va cuveni, pe alocurea scăzînd şi pe alocurea încărcînd, întocmai după cererea cuviinţei (a. 1819). doc. ec. 215. O- Refl. pas. Sporind numărul abonaţilor atunce preţul se va scădea în proporţie (a. 1844). plr i, 101. Eu vreau să vorbim, să mă conving că marfa îmi convine, că preţul nu se mai poate scădea, sadoveanu, o. x, 562. <0 R e f 1. (învechit) Sugătorii prunci au în starea sănătăţii cea mai mare desime a bătăii pulsului, care se scade cu înălţarea vîrstei. epis-cupescu, practica, xlv/3. 3. Tranz. (Complementul indică un tot, un ansamblu) A lua o parte, a reduce proporţiile prin luarea unei părţi. După ci scade acii 300 lei, apoi o mai scoale şi dătoare cu 976 lei (a. 1813). bul. com. ist. iv, 101. Să scază acum din venit cele pînă acum făcute cuviincioase cheltuieli (a. 1823). doc. ec. 297. Le-am primit drept bani scăzîndu-mi din sumele scrise în ele dobînda pe trei luni. ghica, c. e. i, 93. <£■ R e f 1. pas. Să scade suma cheltuielilor, după cum în condica de cheltuieli arattf (a. 1811). dog. ec. 131. Şase ocale vechi, din care se scade trei litre daraua ocalei. brătescu-voineşti, î. 150. Se vor scădea pentru fiecare din aceste îndatoriri cîte trei zile de muncă din cele douăsprezece, bul. com. ist. i, 54. + S p e c. (Folosit şi absol.) (Mat.; complementul indică mulţimi, grupuri aditive) A efectua o scădere (3); (învechit) a subtrahirui, (învechit, rpr) a subtragui. Scade din suma scăderii suma rămăşiţii; millo, a. 9/14. Impăr-(esc 5 prin 2 şi scăzînd productul 10 de la împărţitul partnic 10, nu-m rămîne nimică. asachi, e. i, 34/14, cf. id.; alghebra, 5r/17, lm. A scădea un număr zecimal din altul, climescu, a. 131. Adunau, scădeau . . greşeau, o luau de-a capăt, cocea, s. i, 182, cf. teodo-reanu, m. i, 70. Călca apăsat prin odaie socotind preţurile în cap, adunînd, scăzind, împărţind, c. petrescu, a. r. 102. Adună şi scade, împarte şi înmulţeşte fără să ţie seama de mine. vinea, l. i, 145. Nu ştia decît să adune şi să scadă, tu doran, p. 403. Pentru a scădea o sumă algebrică dintr-un număr, scădem succesiv fiecare termen al ei. algebra viii, 10. <£■ Refl. pas. Sumă se numeşte cîtimea ce trebuie... să se scază. poenaru, e. A;. 9/15, cf. 176/10. + (Complementul indică elemente dintr-un ansamblu, dintr-un tot) A scoate din inventar, din evidenţă. (în urma uzurii, a deprecierii etc.). A scădea din inventar obiecte de mobilier. + (învechit; complementul indică oameni) A uşura, a înlesni la efectuarea unei obligaţii materiale, la plata unei datorii (prin diminuarea valorii lor). Să socotească judecăloriul cu milostivire şi să Scadă după cuviinţă pre acel ce au luat lucrul prin naimeală. pravila (1814), 59/5. Să le plătească însă: ţapul taleri 5 şi capra cu ied taleri cinci şi capra stearpă taleri patru — făr’ de a scădea pă lăcuitori cu nici un ban pentru tunsul părului lor (a. 1827). doc. ec. 393 4. I n t r a n z. (Despre intervale sau unităţi de timp) A deveni mai scurt ca durată, a dura mai puţin; a se micşora (II), a se scurta. Ziua scade, noaptea creşte, eminescu, o. i, 214. Nu creşte Veşnicia, nici nu scade. al. philippide, a. 110. Cu cît scădea ziua, ne întîlneam mai devreme, m. i. caragiale, c. 37.. Zilele au început să scadă. cade. Au început de-o vreme şi zilele să scadă, pillat, p. 84. Scade noaptea, ies luminc. i. barbu, j. s. 92. A? vrea să pot auzi cum naşte ziua şi cum scade seara, isanos, v. 323. Timpul reţine-l, scade, vulpescu, p. 102, cf. M. D. enc., dex. 5. Intranz. şi tranz. fact. A deveni sau a face să devină mai puţin intens, mai puţin viu, mai slab; a slăbi sau a face să slăbească în intensitate, în tărie, în concentraţie; a (se) micşora (IV), (învechit, rar) a scurta (IV). Derept aceaia nu iaste a opri boala. . ., ce cînd pleacă spre sănătate şi dă Dumnezeu vindec, atunce scade ea şi tocmealele şi firile trupului se întăresc şl se însănătoşesc, coresi, ev. 82. De atîlea dzile flămînd..., oarecum virtutea mi-au scădzut. cantemjr, i. i. i, 99. Acestea sînt care-l făcură să scază din puterea, dreptatea şi iubirea sa de omenire, pieşoianu, t. iv, 29/19, Atunci şi încep a scădea puterile trupeşti. episcupescu, practica, xxxvii/18. în Pesta scădea epidemia, dar prin ţară urma a spori, ar (1831), 1262/34. Acei doftori. . ., în loc de a ne scade răul, ne-l însutesc, conachi, p. 281. Acum epidemia începuse a scădea, negruzzi, s. i, 292. Pe lună s-a pus o pată Şî-n sat focul a scăzut, alecsandri, p. i, 8. Bătrînul simţind că-i scade energia, se grăbi să plece, caragiale, o. i, 40. Slăbeşte focul, Aripile-i scad. coşbuc, p. ii, 54. întrebuinţarea 'vechii limbi religioase scăzu foarte mult. iorga, c. i. ii, 130. Interesul publicului pentru literatură scăzuse cu desăvtrşire. iosif, în . plr ii, 212. Admiraţia... ce aveam pentru dînsul ă scăzut din zi în zi. brătescu-voineşti, p. 37. Omul simţi vocea schimbată a femeii, totuşi nu-i scăzu îndîrjirea. agîrbiceanu, s. 59. Puterile îi scăzuseră. gîrleanu, n. 155. Nu i se mai alegea nimic din tabieturile zilnice, chiar somnul şi mîncarea mai scăzuseră. bassa-rabescu, s. n. 15. Vuiet lung de fierărie Se distramă în tăcere. . . Scade-n depărtare. topÎrceanu, b. 41. Lumina zilei peste dealuri scade Acum, din ce în ce mai timpuriu, d. botez, E. s. 88. Dascălul scade glasul ca un apus de orgă. teodoreanu, m. u. 163. Interesul îmi scăzuse într-alît, că pregetam să mai iau frigul în nas. voiculescu, p. i, 110. tropotul calului lui scăzu., sadoveanu, o. xii, 412. Glasul judecătorului scăzuse de tot, era răguşit, stins, dan, u. 239. Fonia scade la sfirşitul cuvintelor, puşcariu, l. r. i, 84. Scade sau se ridică voltajul, lot una e. arghezi, b. 39. Cînd lumina scade Tulpinile se-apleacă de-aiîtea flori şi roade. călinescu, o. ii, 60. Patosul adevărului scade, vianu, l. u. 97. E de ajuns să scadă oricît de puţin tonusul vital... pentru a ne. adinei... în toate simptOmele reale ori fictive ale vieţii interioare, ralea, s. t. i, 118. Treptat, bubuiturile scad în intensitate., bogza, c. o. 61. Intensitatea emisiei luminiscente scade pînă la extincţie, sanielevici, r. 230. Lumina scade pînă la obscuritate, h. lovinescu, t. 375. Atenţia celor mai în vîrstă scădea. . . adesea, preda, r. 264. Frigul scădea. barbu, g. 11. Curăţirea atmosferei, sub formă de ploi calde, s-a produs, însă, abia cînd temperatura a scăzut sub 100°. geologia, 59. Treptat, coloraţia galbenă scade. abc săn. 189. I-a scăzut febra bolnavului meu. t august 1964, 53. Aci oamenii divin irascibili, scad potentele lor de calm şi energie, contemp. 1969, nr. 1 173, 10/2. Dorul ei deloc nu scade, teodorescu, p. p. 348. 6. Intranz. şi tranz. fact. A deveni sau a face să devină mai puţin util, mai puţin însemnat, mai puţin valoros, mai puţin necesar ori cu prestigiul ştirbit; a decădea sau a face să decadă ca importanţă, ca valoare, ca prestigiu etc. Rădicară-şe pără in ceriu şi scadu pără la fărăfundu; sufletul lor în teu topea-se. psalt. 231. Era mai înainte foarte cu negufă-torie, dar după ce s-au făcut Petersburgul au scăzut, am-filohie, g. 60/13, cf. maior, d. 64/18. Mulţi din prinţipii politici începu mai apoi a sprijini învăţăturile lui Luther, scăzînd prin aceasta din zi în zi puterea papei. săulescu, hr. ii, 261/23. Puterea monarhică... au scăzut în cursul acestui timp. asachi, i. 44/4. Europenii în acelea vremi scăzuseră deocamdată, demoralizîndu-se foarte, fm (1841), 3211/28. Domnii... lăsară a scădea şi a să demoraliza armata, mag. ist. ii, 57/15. Vei rîdc, lată, cum ai rîs şi de surioarele mele, fără cu toate astea să le scază cinstea, ispirescu, l. 15; în proporţia creşterii acestei mişcări scade trebuinţa unei critici generale (a. 1886). plr i, 276. Aceasta îmi scade reputaţia. ap. tdrg. O qsemenea legătură nu scade pe fiul ei. iorga, c. i. i, 90. Colosala tragedie a naturii, pe care 2602 i1 SCĂDENIE — 282 — ^ SCĂDERE stihiile se pregăteau s-o joace . .., scăzuse tn ochii mei la treapta unei drame ordinare, hogaş dr. i, 109. Aceasta ne sileşte să scădem foarte mult rolul influentei vestice asupra culturii indigenilor din valea Ialomifei. par van, g. 192. Sfiala aceasta 11 scădea în ochii săi proprii. rebreÂnu, i. 101. XJşa închisă mă scade sufleteşte ca o părăsire, camil petrescu, p. 51. Fără să scădem prea (nuli acest sublim, am zice despre curaj că e o neglijenţă, ralea, s. t. ii, 300. A scăzut importanta marelui''agă. stoicescu, s. d. 257. Redacţia ezită să publice lucrări cu caracter prea local, ca să nu scadă acest nivel la care s-au ridicat primele numere. v. rom. ianuarie 1965, 214. Acest lucru nu scade cîtuşi de puţin importanta lucrării. L. rom. 1967, 479. Nu omorî domnia C-o să-fi scazi vitejia, teodorescu, p. p. 509. Cu greu la cel ce scade dintr-o mare stare, cînd nu mai are nici de mîncare. zanne, p. viii, 270. (R e i 1.; învechit) Cei plini de pîine să scăzură şi flămînzîi descălecară pămint. dosoftei, ap. gcr i, 250/7. Cunos-cut-am că monăstirile şi boierii cu boierii şi fără de boierii şi alte bresle ce sînt de cinste din starea lor s-au scăzut (a. 1728). uricariul, i, 50. «0\E x p r. (I n -tranz.; învechit) A scădea din mărire = a se ruşina (I). zanne, p. iv, 441. + S p e c. (învechit) A fi lipsit sau a lipsi de o anumită favoare, calitate, autoritate, de o anumită funcţie, de un anumit bun (pe care le avea pînă atunci). Cîfe-au fost după mine, grăiaşte Hristos, nemică nu scăzui, ce păzii pre ei. coresi, ev. 187. Cel ce dă săracilor niciodată nu va scădea, cheia în. 33v/27. Şi pe ceilalţi fraţi ai lui au început a-i mai scăde din volnicia ce avi cînd trăie tat’său. neculce,:, l. 100. Nici se scadă sau să lipsească pe monaştirea aceasta din cele rînduite spre ajutor şi chiverţiisala ticăloşilor bolnavi (a. 1799). uricariul, i, 102. Se vor. pleca a se uni cu romanii şi cu ceilalţi italiani ai lor fraţi şi aşa va scădea treaba grecilor, maior, ist. 252/27. Orice hotărire de judecată dată asupra unui boier... nu se va putea pune în lucrare pînă cînd domnul nu-l văi scădea mai tntîi din cinstea lui, luîndu-i rangul, regul. org. 240/20. Umili pe Mihai, scăzlndu-l din treapta de domn suveran. bXlcescu, m. v. 96. *0> E x p r. A-i scădea Cuiva ceva = a-i prejudicia, a-î dăuna. Ce vă scade să aprindă cineva luminarea sa de la luminarea voastră? ap. ţdrg. 7. In tran z. (învechit) Ă sfîrşi; a dispărea, a pieri (3)a se .distruge. Vedea-voi pre voi cu cutremuri..., cu friguri de carele va scădea fata yo[a]s/râ in sufletul, vostru (a. 1560). gcr î, 4/25. Nu va scădea jude dentru Iuda şi purtătoriii. den sămînţă lui, pînă va veni cela ce-l aşteaptă, coresi, ev. 500. + A lipsi. Şi nu scăzu (n-au lipsit h) de calea lui asupra şi hicleşigu. psalt. 105. — Prez. ind.: pers. 1 scad şi (popular) scaz, pers. 2 scazi şi (învechit) scădezi. — Şi: scade vb. III. — Lat. *excadere. SCĂDEIVIE s. f. (învechit, rar) 1. Reducere, micşorare a unei obligaţii materiale. Cf. scădea (3). Au adus Dumilraşco p (Prin lărgirea sensului) Scăderea zilelor meale spure mie. psalt. 209. Unde iaste de destul lucrul liitleanilor acolo e.scădeare şi scumpeate bunătăţilor. coresi, ev. 26. Intr-acesl an ... au fost scădeare tn vii şi in toată roada (începutul sec. XVIII), mag. ist. iii, 367/10. Au fost scădere in vin şi in vii şi in toată roada. muşte, let. iii, 64/12. Griul cel sămărial toamna, scăderi multă (a. 1750). gcr ii, 59/27. — PI.: scăderi. — V. seădea. SCĂFA vb. I v. scafa. SCĂFĂR s. m. (Regional) Meşteşugar de scafe (2, 3). Cf. pamfile, i. c. 172, 496. Lemnar, . . . rudar, lingurar, scăfar, copăier. nom. prof. 33. — PI.: scăfari. — Scafă -f suf. -ar. \ SCĂFĂLÎE s. f. v. scăfîrlic. SCÂfANEAţĂ s. f. (Regional) Palmă1 (2) (Frata — Turda), paşca, gl. I-am dat o scăfăneaţă de-o văzut stele verzi. id. ib. — PI.: scăfăneţe. — Etimologia necunoscută. SCĂFĂRjMAT, -Ă adj. (Regional) Scobit, adincit (Galaţi), păsculescu, l. p. 21. Lua o lopată scăfărmată Şi dădu şi el o dată. id. ib., cf. 376. — PI.: scăfărmaţi, -le. — Etimologia necunoscută. Cf. scafă, (s) f ă r î-mat. SCAfAtÎIR s. f. (Prin vestul Transilv.) Nume dat unei cusături la mînecile cămăşilor ţărăneşti femeieşti. „Chemeşile“ sînt legale de poale, iar la mlneci au „scă-fătură“ (cusătură după tehnica ciupagului). arh. folk. vii, 41,, cf. 122. — PI.: scăfăluri. •— Scafă -f suf. -ătură. SCĂFĂU subst. (Prin Mold. şi prin Bucov.) Augmentativ al lui scafă (2, 3). Cf.” paşcu, s. 415, cade, şez. v, 122. Scăfău se face din lemn tn formă de strachină. şez. viii, 89, cf. a v 15, 24. — PI.: ? . — Scafă + suf. rău. SCAFÎCA s. f. (Regional) Scăfiţă (I 2) (Ciocăneşti — Vatra Dornei). alrm sn ii h 848/365. — PI.: ? — Scală -f suf. -ică. ScAfÎLĂ s. f. (Prin Ban.) Cutie craniană, craniu. Ieşi de diochi Din scăfila capului, l. costin, gr. băn. 178, cf. sfc ii, 162, 163, 168. — PI.: hcăfile. — Scafă -|- suf. -ilă. ■ SCĂFÎţA s. f. I. Diminutiv al lui s c a f ă. 1. (Regional) Vas de lemn în formă de cupă sau de ceaşcă de mici dimensiuni, din care se bea ori cu care se scoate apa din fîntînă. Cf. scafă (1). Cf. h vi«! 46, chest. v/45. 2. (învechit şi regional) Scafă (2) mică; (regional) scăfică. Cf. anon. car., ddrf. [Pune] intr-o scăfiţă o sumă anumită de bani. marian, na. 152, cf. id. s. r. i, 30, siGHirtEScu, v. 115, tdrg. O feţişoară. . . opăreşte un pumn de mălai intr-o scăfiţă de lemn. ciocîr-lan, p. P. 9. Se putea vedea. . . toată industria muntelui: o'ale,... linguri grosolane, scăfifi. hogaş, dr. i, J13. Aducînd pe fundul scăfiţii usturoiul, id, ib, 200, cf. cade. Pisezi căţeii intr-o scăfiţă. sadoveanu, o. ix, 409. Scoale nişte brinză in scăfiţă. id. ib. x, 522, cf. scriban, d., dex, h x 436, 512. Luă brăcinaru-n gură . . . Ş-uă scăfiţă Cu trei tăriţe Şi alerga Şi striga, teodorescu, p. p. 155, com. marian. Scăfiţă, scăciţă ori scăfău se face din lemn in formă de strachină, şez. viii, 89, cf. alr sn iv h 1 043, alrm sn ii h 848, a v 14, 15, vi 4, 26, glosar reg. + (Regional) Conţinutul unei scă-fiţe (I 2), ceea ce încape intr-o scăfiţă; conţinutul împreună cu vasul respectiv. Pi la mini di-i vini, Şi eu ci ti-oi milui. . . C-o scaciţi cu tăriţt vasiliu, c. 129. Murăriţa, Meşleriţa. .. Haţ, o scăciţă De tă-rtţă. i. cr. iii, 307, cf. iv, 163. l-aduc eu o scăciţă di moare, nişte măligă. şez. xxiii, 55. Că şi eu l-oi milui, Cu scăciţă cu tăriţă. folc. mold. i, 119, cf. 290, ii, 525. 3. Căuş mic de lemn cu care se scoate apa din luntre. Cf. scafă (3). Lopăţica cu care se scoate apa din luntre se numeşte... scofiţă sau căuş. damé, t. 126, Cf. şllNEANU, D. U. 4. (Regional) Sertar mic de masă (Ciupercenii Vechi — Calafat), alr i 702/865. 5. (Prin sudul Olt.) Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. Cf. h v 16, 375. 6. (într-un descintec; cu sens neprecizat, probabil) Articulaţie. Cf. bl xiv, 102. Nu le văieta, Că pchiciorul ţi s-o vindeca. Aşa s-aduie ciont cu ciont, Pchiele cu pchiele, Măduă cu măduă, Scăhiţă cu scăhiţă. arh. folk. i, 206. II. (Bot.; regional) Numele a două specii de ciuperc* necomestibile: a) ciupercă mică cu corpul aproape cilindric, de culoare galbenă-brună, şi cu pălăria galbenă sau portocalie, care creşte, de obicei, pe lemnele putrede din păduri (Cgalhus strialus sau crucibulum). Cf. panţu, pl., borza, d. 284; b) ciupercă mică, cu corpul de formă cilindrică, de culoare albă-cenuşie sau albă-gălbute, care creşte pe lemne putrede (Nidu-laria granulifera). Cf. panţu, pl. — Pl.: scăfiţe şi scăfiţi. —Şi: (regional) scăfiţă, scofiţă s. f. — Scafă + suf. -iţă. SCĂFÎRLÎE s. f. 1. (învechit şi regional) Cupă; potir (1); p. gener. obiect sau parte a unui obiect scobit în formă de cupă ; p. e x t. (în forma scovirlie ) scobitură a Unui obiect. Vei face sfeaşnic de aur curat bătut să faci sfeaşnicul, fusul lui şi fofeazele şi scăfîr-liile şi virteajăle şi florile déntr-insul vor fi. biblia (1688), 57x/59, cf. 67V8. Două cupi piuliţă. Una solniţă. Două scăfirlii mari (a. 1793). uricariul, xvi, 205, cf. BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, UDRÉSCU, GL. 2. (Anat.; popular) Orbită (2). O sfrijită de lighioaie ... cu ochii numai scovirliile. ispirescu, l. 206, cf. tdrg. Găunoşiturile craniului în cari sînt aşezaţi ochii se numesc adîncături, găvane, scăvirlii şi melcii ochilor. CANDREA, F. 42, cf. CADE, SCRIBAN, D. Sară-ţi Ochii tăi din frunte, Să-ţi rămînă scăfîrlia Ca să ouă ciocîr-lia. teodorescu, p. p, 264, cf. marian, sa. 209, gri-goriu-rigo, m. p. i, 54. 4- (Regional) Glob ocular. Scofirliile ochilor, dr. v, 284, cf. alr ii/i mn 4, 6 823/260 3. (Anat. ; învechit şi regional) Os parietal, v. p a-r i e t a 1 (1) ; parte a cutiei craniene formată din cele două oase parietale. Se zic ţesuturi sau scăfirlii, slînd din dreapta şi din stingă costişei craniului, cornea, e. i, 196/10, com. din st raja — rădăuţi. 4. (Anat. ; popular şi familiar) Cutie craniană, craniu. Deodată stăptnul se ridică de jos, aprins la faţă şi rlnjind ca o scăfîrlie de mort. conv. lit. xxi, ,406. O scăfîrlie părăsită de cal. marian, na. 396, cf. ddrf, ALEXI, W., şXlNEANU2, CANDREA, F. 33, 42, CADE. Acei venerabili preistorici nu mi-au lăsat alte documente decît scăfirliile lor. săm. iv, 679. împinse scăfîrlia cu piciorul. blaga, h. 23. O mulţime de oase şi scăfirlii de oameni. cXtană, p. b, i, 50. *y> (Ca epitet, pus înaintea terme- 26t5 SCĂIANCĂ - 285 - SCĂIUŞEL nului calificat, de care se leagă prin prep. „de") Măi, terchea-berchea, bunică-ta te întreabă ce faci cu scă-fîrlia ta de cap, nu cu gogeamite picioarele tale de irîn-tor. teodoreanu, c. b. 78. <0 (Prin analogie) Din fruntea unei scăfîrlii de piatră un brad îşi întinde ra-murile-n jos. vlahuţă, s. a. iii, 323. + (Familiar, adesea şi depreciativ) Cap (al unei fiinţe). Unde-i..., să-i fac scăfirlia chisălifă? gane, n. ii, 11. Dacă şi-a atins ţinta şi s-a înfipt în scăfîrlia vînalului, îl dă gata. chiriţescu, gr. 52. îl priveam în oglinda aplecată. . . înălţîndu-şi deasupra umerilor chibiţilor scăfîrlia sco-fîlcită şi smochinită. M. i. caragiale, c. 122, cf. cade. Cine vrea să te omoare ?. .. Vino încoace de-ţi arată scăfîrlia! galaction, o. 83. O să fie jale, că ai noştri numai la scăfîrlie trag. camil petrescu, u. n. 142» Judecătorul şi toii ai lui..., cu scăfîrliile lipite una de alta..., ascultau destăinuirile, cocea, s. i, 204. Ursul se pleoşti. .. stînd aşa atîrnat de baltagul înfipt in scăfîrlie, Ca un trunchi de toporul ce l-a doborît. voiculescu, p. i, 100, *cf. id. l. 313. Mai vrea cineva gloanţe în scăfîrlie ? stancu, D. 149. Drept în scăfîrlie l-a nimerit. h. lovinescu, t. 216. Şi-au pus pe umeri bundă de oaie şi şi-au pus Căciuli pe scăfîrlie, din ceafă mai în sus. horea, p. 119. A venit la mine, s-a uitat la scăfîrlia mea şi mi-a zis cîteva, aşa, pentru mine.. . românia literară, 1969, nr. 63, 18/1, cf. dex. Capu-i era cît ciutura şi pieptul cît baniţa, cu barba pînă-n călcîie şi opt ochi in scăfîrlie. rădulescu-codin, î. 43, com. din fostul judeţ vîlcea, com. din frata — turda şi din straja — rădăuţi. Noi om aduce, în astă apă curată, Luminată, Nencepută, Cap Ia cap, Scăfîrlie la scăfîrlie. şez. xxiii, 21. Cînd o bat în scăfîrlie, Haz şi bucurie ! Cînd o las, Strîmbă din nas (Cobza), sadoveanu, r. c. 7. + (Regional) Sinciput( vertex. Nişte buzoaie groase şi dăbălăzate. Şi cînd sufla cu dînsele cea de deasupra se răsfrîngea in sus peste scăfîrlia capului, creangă, o. 107. Capele smerite cu scăfîrlia rasă. iorga, c. i. i, 137. I-a luat scofîrlia cu barda, roceanu, gl. 4 (Prin nord-Vestul Munt.; in forma scăfălie) Chelie. Cf. UDRESCU, gl. 5. (Prin Transilv.) Calotă (a pălăriei).. la pălăria şi-o întoarce cu scăfîrlia într-o scrumieră de alături. vlasiu, d. 321, cf. alrm sn iii h 982/574. 6. (Anat.; învechit şi regional) Rotulă (1). Şi-i tăiară scăfirliia genunchiului de o lepădară. dosoftei, v. s. noiembrie Î27v/13, cf. tdrg, cade. 7. (Regional) Prisnel (I I) (Baia — Fălticeni), alr i 1 270/552. — Pl.: scăfîrlii. — Şi: (regional) scăfălie, scăfîrlie (bl viii, 133), selăffe (ib. 136), selefie (ib.), seoflrlle, seovlrlie, căfălie (ib.), găvălie (ib.), ¡jlăvie (ib.) s. f. — De la scafă. SCAlANCA s. f. (Regional) Nume dat unui soi de struguri care se coace timpuriu (Pietroasa de Jos — Mizil). h ii 165. — Pronunţat: scă-ian-, — Pl.: ? — Etitftologia necunoscută. scAiAft subst. v. scăier. ScAlECltiR s. m. 1. (Rar) Diminutiv al lui S c a-iete (I). Cf. cade. 2. (Omit.; popular) Sticlete (Carduelis carduelis). Copiii, la Crăciun, fac frigărui de brabe/i şi scaiciori, pe cari le usucă la coş, şi în ziua de Crăciun le mlnîncă. pamfile, cr. 212, cf. gorovei, cr. 183, cade. Umbra nu se îndesise căci pădurea atunci înmugurea, dar scaie-ciorii cîntau pe de rînd. vissarion, b. 165, cf. scriban, D., DOMBROWSKI, P. 102, BĂCESCU PĂS. 152, H j£I 146, viciu, gl., alr n 6 217/876, 886. — Pronunţat; scă-ie-. — Pl.: scăieciori. — Şi: (regional) seaicMr, seaieelor s. m. — Scaieţi (pl. lui scaiete) + suf. -ior. SCAlER subst. 1. Subst. (Regional; in forma scă-iar) Loc cu scaieţi (I) (Cavnic - Baia Sprie). mat. DIALECT. I, 267. 2. S. m. (Omit.; Bucov.) Sticlete (Carduelis car-dueiis). Cf. marian, o. i, 392, jaiiresber. xii, 128, TDRG, CADE, DOMBROWSKI, P. 101, BĂCESCU, PĂS. 152 — Pronunţat: scă-ier. — Pl.: (2) scăieri. —Şi:, scăiăr (mat. dialect, i, 267) subst., scaier (dom-browski, p. 102) ş. m. — Scaii + suf, -Qr. SCAlETE s. m. v. scaiete. SC Aii TIU s. m. v. scaiete. ScAlfiŢ s. m. v. scaiete. \ SCĂIEŢtfs, - OASĂ adj. v. scaiefos. SCĂ1NCÎ vb. IV v. seinei. SC Al OS, -oAsA adj. 1. (învechit) Plin de scai1 (1). Cf. i. golescu, c. Moşioara părintească însă rămî-nea nelucrată, holdele scăioase, păpuşoii plini de buruiană. f (1883), 185, cf. ddrf, gheţie, r. m. 2. (în dicţionarele din trecut) în felul scaiului (I), care seamănă cu un scai1; s p e c. spinos, ghimpos ţepos. Cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. — Pronunţat: scă-ios. — Pl.: scăioşi, -oase. — Scai1 + suf. -os. SCAişOr s. m. I. Diminutiv al lui scai1 (I). Cf. CADE. II. (Bot.; regional) 1. Turiţă (Agrimonia eupato-ria). Cf. borza, d. 12. 2. Comicei (Ranunculus arvensis). s Cf. borza, d. 145. 3. Fluturaşi (Cosmos bipirmalus). Cf. borza, d. 53.' 4. (La pl.) Pejmă (1 a) (Amberboa moschata). Cf borza, d. 43. 5. Puciognă (1) (Bifora radians). Cf. borza, d. 31. III. (Omit.; prin Ban.) Sticlete (Carduelis carduelis). Cf. CADE, BĂCESCU, PĂS. 152. — Pronunţat: scă-i-, — Pl.: scăişori. — Scai* + suf. -şor. ScAlÎÎŞ s. m. (Bot.) 1. Plantă cu tulpina robust-acoperită cu peri şi cu ţepi, cu flori alburii sau albe-gălbui dispuse în capitule globuloase şi spinoase; (reă gional) varga-ciobanului, varga-păstorului (Dipsacus pilosus). Cf. ANON. CAh., TDRG, PANŢU, PL., CADE’ BORZA, D. 60. 2. (Prin Transilv.) Scaiete (I d) (Dipsacus lacinia-tus). Cf. BORZA, d. 60. 3. (Regional) Scai1 (I 1) (Eryngium campeslre). Cf. borza, d. 65. 4. (Prin Transilv.) Flori-de-paie (Helichrysum brac-teatum). Cf. borza, d. 82. 5. (Regional) Crăstăval (Cirsiu moleraceum). Cf. borza, d. 48. ' — Pronunţat: scă-iuş. — Pl.: scăiuşi. — Scai1 + suf. -uş. SCAlUŞÎL s. m. (Ornit.; regional; în sintagmele) Scăiuşel mic (saunegricios, mare, de luncă, de pădure) — urzicar (Saxicola rubetra). Cf. băcescu, păs. 152. — Pronunţat: scă-iu-. — Pl.: scăiuşei. — Scai1 + suf. -uşel. 2628 SCĂIUŞET - 286' SCĂLDA SCĂIUŞET s. m. (sg.) (Bot'.; prin nordul Transilv.; în sintagma) , Scăiuşet ' de casă = cicoare (Cichorium intgbus ). Cf. bobza, d. 48. — Pronunţat.: scă-iu-, — Scăiuş + suf. -et. SCĂLÂN s. u. 1. (Bot.; prin Ban.) Ciorchine. Cf. cv 1950, nr. 1, 33. Scălan de strugure, ib. <0> (Adverbial) [Albinele] se aca(ă cu picioarele una de alta şi se fac înaintea urdinişului de sus pînă jos ca strugurul, scălan, ca să uşureze pogorîrea şi suirea celor ce Din încărcate de la cîmp. tomici, c. a. 21/16. 4* (Regional) „Şir, rînd“ (Bocşa), lexic beg. ii, 37. <> (Adverbial) Se ţin copiii scălan după el ca după urs. ib. 4-(Regional) „Ghirlandă de cireşe“ (Bocşa), lexic reg. ii, 37. 2. (Prin Ban. şi'prin nord-vestul Olt.) Legătură formată din doi ştiuleţi de porumb (de săminţă) des-pănuşaţi, legaţi între ei cu propriile lor păiiuşi. Cf. ev 1951, nr. 2, 34, lexic reg. 46. 3. (Regional; la pl.) Obiect de podoabă format dintr-un fel de ciucuraşi de metal, pe care îl pun femeile bătrîne în conci (Bistriţa — Drobeta Turn,u Severin). lexic reg. 50. — Pl.: scălane. — Etimologia necunoscută. SCĂLĂLĂÎ vb. IV v.. schelălăi. SCĂLĂMBĂIE s. f. (Prin nord-vestul Munt.) „Scă-lîmbăitură“. Cf. udrescu, gl, — Pronunţat: -ba-ie. — Pl,: scălămbăi. — Scălimb + suf. -aie. SCĂLĂMBĂIĂ vb. I v. scălîmbăia. I SCĂLĂMBĂIĂLĂ s. f. v. scălîmbăială. SCĂLĂMBĂIĂT, -Ă adj. v. scălimbăiat. SCĂLĂMBĂIÎRE s. f. v. scălîmbăîere. ■ SCĂLĂMBĂITURĂ s. f. v. scălimbăitură. SCĂLĂMBĂTtlRA s. f. v. scălîmbătură. SCĂLCEĂ1 s. f. v. scîlcea1. SCĂLCEĂ2 vb. I v. scUcîa. SCĂLCEÂZĂ s. f. v. scilcează. SCĂLCEIĂ vb. I v. scîlcia. SCĂLCElfiRE s. f. v. scîlcicrc. SCĂLCÎLE s. f. pl. (Bot.; regional) 1. Coada-zmeu-lui (Calla palustris). Cf. bobza, d. 37. 2. Păpădie (1) (Taraxacum officinale) (Breaza — Făgăraş), alr i 1 919/174. — Scalce + suf. -ele. SCĂLCl vb. IV v. scîlcia. SCĂLCIĂ vb. I v. scîlcia. SCĂLOÂRE s. f. v. scilcîere. i i SCĂLCIĂT, -Ă adj. v. scîlciat. SCĂLCIOS, -OĂSĂ adj. (învechit, rar) încîlcit, cîlţos. O barbă deasă şi scălcioasă şi roşie. ap. ddrf. — Pronunţat: -ci-os. — Pl.: scălcioşi, -oase. — Cf. s c ă 1 c i a. ŞCĂLCIUŢE s. f. pl. (Bot.; prin sud-estul Transilv.) Coada-zmeului (Calla palustris). borza, d. 37. - — Pronunţat: -ci-u-, — Scalce + suf. -uţe. SCĂLDĂ vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică mai ales copii mici sau oameni morţi) Ă îmbăia în apă caldă (sau in alt lichid) pentru â spăia; p. gen er, a îmbăia. Cf. anon. cab., budai-deleanu, lex., dblu, lb, i. golescu, c., valian, v., isER. Moaşele nu-i scălda cu apă, ci cu vin. aristia, plut. 126/3. Fiindcă ştia bine treaba moşitului, lă purcelul, îl scăldă. cbeangX, o. 40, cf. 154, şĂlNEANtr2, tdbg, resmeriţă, d. Îndeletnicirea ei de căpetenie era să scalde morţi. m. i. cara-giale, c. 26. Scaldă copilul, cade. Copiii mici vor fi scăldaţi în fiecare zi. voiculescu, l. 38, cf. scriban, d. Cînd măicuţa m-a scăldat, Ea ciupa că mi-a ţipat Tot în umbra nucilor, jabnîk—bîbseanu, d. 18, cf. 308. Lapte dulce m-a scăldat, Flori de măr m-a-nfăşurat.-hodoş, p. p. 71. Dacă moare îl scaldă şi îl clopoteşc. gr. s. vii, 59. Să vie baba, să-l scalde şi să-l spele ca pă copil. o. bîrlea, a. p. i, 240. Cînd moaşa m-o scăldat, Atunci rău m-o blestemat, folc. mold. ii, 465, cf. i, 127. (Refl. pas.) Să se ungă pruncul peste toi trupul... şi îndată să se şi scalde în apă caldă, episcupescu, pbactica, 67/21, cf. 31/20. Copiii mici să nu se scalde cu apă din ulcea. şez. xii, 176. E x p r. A (-şi) sau a-i scălda ochii în lacrimi sau eu ochii scăl-' daţi In (ori de) lacrimi, se spune despre cineva care are ochii plini de lacrimi. Ochii ei cei frumoşi era scăldaţi în lacrămi. pleşoianu, t. i, 224/5. Cînd de Elena grăiaşte ... Ochii în lacrămi şi-i scaldă, babac, a. 30/22. Mărioara-l asculta..., Ochiî-n lacrimi îşi scălda, alec-sandri, p. i, 100. Cînd o căutai era cu ochii scăldaţi în lacrămi. ispirescu, l. 126. Novac, dacă auzea, Ochii-n lacrămi işi scălda Şi din grai aşa grăia, balade, ii, 14. (Cu parafrazarea expresiei) Lacrămile mele fierbinţi ochii mi-i scaldă, isac, o. 110. A scălda (pe cineva) în lapte (dulce sau, regional, în zahăr, în vinars) (şi în miere) = a oferi (cuiva) ceva din abundenţă, tot ce-i trebuie, ce doreşte, a oferi- o .viaţă de huzur. Lasă, bade, nu te duce, Că te scald in lapte dulce... — De m-ai scălda şi-n vinars, Că tot trebuie să te las. jarnîk— bîbseanu, d. 312. Şiăi, yălene, nm ţe duce, Că te-om scălda-n lapte dulce !:. „ — Să mă scăldaţi şi-n- zăhar, Dac-am pus şaua pe-Cal, Tot mă duc. balade, iii, 176. (R ef l.) Nici oamenii lui rm s-au scăldat toţi în lapte şi-n miere, lăncrănjan, c.i, 64. (Rar) A ii scăldat în lapte dulce = a) a fi alb la faţă. Cf. zanne, p. iii, 361; b) a fi plăcut, amabil, id. ib. (Regional) L-a-scăldat mă-sa în gîscă albă, se spune' despre un om norocos, id. ib. i, 482. A scălda în sîngc = a provoca un măcel sau un omor (sîngeros). Ce este aceea ce îndemnă pe Sili a ca să scalde uliţele Romei în sînge ? fm (1841),-;199*/2. , 2. Refl. (Despre oameni) A se cufunda eu o parte a corpului sau cu întreg corpul într-o apă curgătoare, intr-un lac etc. pentru a se răcori, a înota, a se: spăla etc. Ne văm scălda cu bote june a şi cu pocaania păcatele să spălăm, coresi, ev. 246. Mearse gios.. . fata lu faraon cum să se scalde în apă. po 182/23. Muierile ... după ce să vor scălda, vor veni îndărăt, hehodot (1645),' 281, cf. anon. car. Tot omul să să scalde, şi ei şi caii (a. Î784). gcr ii, 134/9. Norodul într-aceste ostroave se scaldă neîncetat, amfilohie, g. 48/20, cf. budai-deleanu, lex., lb. Din cea mai ruginoasă vechime vedem că se scălda noroadele vara, în riuri curgătoare. episcupescu, practica, 483/19. Unul voia să se scalde în mare şi celalalt să împrotivea. cr (1829), 2661/llr cf. 671/15. Ne scăldăm în apă — în gîrlă. i. GOLEseu, c. Robinson au hotărît ca să se scalde, drăghici, r. 90/12, cf. valian, v. Sar în apă rece şi se scaldă, fm (1839), 431/33. Verginele romanilor se dederă jos la Tibru ca să se scalde, aristia, plut. 274/19. Să scaldă în mare îh toate zilele, ghica, s. 538. Vă puteţi închipui ce vra să zică a te scălda în Bistriţa... tocmai în postul cel I mare. creangX, o. 193, cf. şăIneanxp. Du-te Pinteo, 2651 SCĂLDA - 287 — SCĂLDARE de te scaldă Cólo-n iezer uñde apa E ca laptele de caldă, iosif, p. 71, of. resmeriţX, d., cade. M-aş duce-n zori de ziiiă să mă scald; topîrceanu, p. o. 132. Furam pepeni din grădinile sîrbilor şi mă scăldam... în gîrla murdară, a. m. zam'ftréscu, m. d. i, 12. Trebuie să pîndesc. . . cind doarme moara, ca să mă scald în pîrău. sadoveanu, o. xii, 641. Se scaldă în apă... şi iar se întind la soare, voicolescu, l. 292, cf. sckiban, d. Singura plăcere a vieţii lor.. . e să se scalde în apelé Oltului, bogza, c. o. 295. Ştii tu ce bine-i după alîta vreme In matca girlei iarăşi să le scalzi! labiş, p. 97. Să scălda în lac.o. bîrlea, a. i>. ii, 536. -(> Tranz. (fact.) şi refl. (Prin lărgirea sensului) Vezi pe cîte un pici de cinci-şase ani că se duce cu trei cai să-i scalde. brătescu-voineşti, p. 348. Cocoslîrcul.... nu simte nici o altă dorinţă decîl să-şi scalde picioarele în unda rece. gîrleanu, l. 77. Lîngă zăgaz scăldăm boii. stancu, d. 206. Ţe-ai fi-necat lntr-o baltă curgătoare, Unde se scaldă broaştele-n picioare ! folc. mold. ii, 739. <>• Refl. şi t r a n z. (f a c t.) F i g. Se scălda mai nainte în botezul republicanismului, fm (1842), 1631/14. A adus o lună plină Ca s-o scalde în lumină. ALECSANDHi, p. i, 234. Roma arde şi furtuna chiuind în ea se scaldă, eminescu, o. iv, 123. Luna pluteşte bălaie, Scăldată-n văpaie Pe-un nor de atlaz! macedonski, 0. i, 15. Un uliu se scaldă-n albastrul înălţimilor, sandu- ALDea, u. p. 179. O minte superioară... scăldîndu-se in eterica lumină a ideilor nemuritoare, iorga, p. a. ii, 37. Ochii totdeauna Scăldîndu-se-n tăriile albastre. goga, poezii, 327. Părea o mare-nvăpăiată Măreaţa boltă purpurie Scăldată-n aurul dé seară. peticX, o. 42. în aceste două patimi îşi scălda... mintea şi inima. agîrbiceanu, a. 219. Frunza se scaldă în albastrul văzduhului. gîrleanu, l. 126. Sufletul Anei se scălda într-o bucurie nemărginită, rebreanu, i. 161. Schelele scăldate în soare. m. i. caragiale, c; 40. Holdele scăldate în pospaiul lunii: mironescu, s. 38. Chipul i se scaldă într-o căldură sufletească fără margini, vlasiu, d. 229. Mă voi scălda în soare. cXlinescu, l. l. 20. Munţii se lasă cu voluptate scăldaţi în această rece şi primejdioasă lumină, bogza, c. o. 345. Zorile. m scaldă ne-sfîrşirile în lumina lor proaspătă, stancu, m. i. 53. Felinarul.:. îi scălda în lumină, vinea, L: i, 185. Se vedea cîmpia scăldată în,lumina feerică a lunii, preda, r. 386. Cărarea neagră se scaldă în razele de lună. isAc, o. 232, Undeva, în colibe, aşteaptă sâ-i scalde Liniştea orelor calde, labiş, p. 255. în piesa lui... totul se scaldă într-o acidă baie de cinism, t iulie 1968, 76. O stare de instabilitate. . . scaldă străzile şi şoselele. contemp. 1969, nr. 1 208, 10/5. Se scaldă-n zestrea muierii, se spune despre cel care s-a însurat pentru zestrea soţiei. Cf. pann, p. v. ii, 126/13, zanne, p. iv, 693. O Expr. Se scaldă In averi {sau In parale, In aur etc.), se spune despre un om foarte bogat. Cf. zanne, p. v, 25. în bălţi de aur fără fund Se scaldăveşnic unii. demetrescu, o. 35. Nu ştia toată lumea că se scaldă în parale?, de metri us, c. 67. (Rar) A se scălda în apele sale a fi lăsat să facă tot ce doreşte. Cf. zanne, p. i, 108. (Rar) Are unde să se scalde — are pe ce să se bizuie. id. ib. iii, 362. în ce ape se scaldă? = ce fel de om este?, ce păreri sau intenţii are?, în ce dispoziţie sufletească se află? Cf. id. ib. i, 108. Să meargă de-a dreptul să-l întrebe în ce ape se scaldă. rebreanu, i. 193. îl lăsase pe individ să spună ce i-o place ... ca sâ-l vadă în ce ape se scaldă, g. m. zamfi-rescu, m. d. ii, 293. Mă duc să văz ce gînduri au, în ce ape să scaldă, camil petrescu, o. ii, 382. îl îmboldea ... pornirea să afle în ce ape se scăldau oamenii, pas, 1. i, 40, cf. 224. A se scălda în sînge = a) a pierde mult sînge, a se acoperi de sînge (în urma unui act de violenţă comis asupra cuiva ori asupra sa); p. ext. a muri de o moarte singeroasă. Cînd te vei scălda în sînge O vai! Cine te va plînge ? bXrAc, a. 67/1. Badiül singur se lupta, Chiar în sînge se scălda Şi deloc el nu se da. alecsandri, p. p. 125; b) se spune despre un om violent, care provoacă măceluri sau omoruri (sîngeroase). Cf. cade. + P. anal. (Despre animale, mai ales despre' păsări)  se tăvăli în praf, în nisip, în noroi etc. (pentru a se răeori). O vrabie-n nisip se scaldă, iosif, patr. 80, cf. gîrleanu, l. 50. Zări... găinile scăldîndu-se într-o pojghiţă de pulbere, rebreanu, r. i, 152. Vrabia se scalclă în pulbere şi ciripeşte. călinescu, c. o. 131. Se scaldă vrăbiile în colb. şez. iv, 119. [Porcul] se scaldă în lină. alr ii 5 686/95. 3. Tranz. A uda, a muia (2) pe deasupra sau a acoperi cu un (strat de) lichid, cu spumă etc. Scăldînd calul în spume, de la fermul fermecat... Amîndoi ne-am depărtat, hasdeu, r. v. 122. O sudoare de moarte scaldă lot trupul lui Zibal: cahagiale, o. i, 65. Iată-l scăldat în. sudoare, coşbuc, p. ii, 15. Sudoarea scaldă fruntea. săm. iii, 691. îmi vine să scald tot pămîntul cu lacrimile mele. delavrancea, ap. cade. O să le scald, de sus, cu ploaia stropitorii de trandafiri, arghezi, s. viii, 84. Să nu-l ajungă ploaia din urmă şi să nu-i scalde leoarcă vestmintele, c. petrescu, a. r. 6, cf. 181. Sudoarea rece ca gheaţa îi scăldă trupul, stancu, r. a. v, 278. Simţi sudoarea scăldîndu-i tot trupul, tudo-ran, p. 317. Veniţi, ai. mei veri şi fraţi, Şi cu lacrămi mă scăldaţi, marian, î. 56. Ploaia d-o cădea, Pe el l-o scălda, balade, iii, 44, cf. 328. <0 (Prin lărgirea sensului) închizlnd zarea, se împînzea, scăldat în verdeaţă, dealul Cotrocenilor. m. i. caragiale, c. 76. Umbra începea să urce pe coastele scăldate in flori. galaction, o. 348. O promoroacă aurie scălda fundul gropii, barbu, g. 60. Cănuţe scăldate în smalţ de şofran. românia literarX, 1969, nr. 14, 2/3. 4. Tranz. (Despre ape curgătoare) A curge în jurul..., pe lîngă... (udlnd); a străbate (udînd), a uda (străbătînd); (despre ape stătătoare) a atinge, a se extinde pe... (udind). Ialomiţa... scaldă în deşert profilul vastului bărăgan, haşdeu, i. c. i, 268, cf. 189. Moara ta dormea în pace Şi pîrîul fără zgomot 0 scălda şi se ducea, macedonski, o. i, 74. Umbroasa vale scăldată de limpedele pîrău al Agapiei. hogaş, dr. i, 33. Schimburile economice favorizate de calea de apă a Dunării ce scaldă ambele ţări. scînteia, 1969, nr. 8 183. o Marea scaldă ţărmul. Fig. Rîul vîn-lului te scaldă, topîrceanu, b. 86. Proaspete vînluri ne scaldă cărările ! deşliu, g. 38. 5. Refl: Fig. (Rar) A se reflecta (1). Un luciu întins... în a cărui oglindă bălaie se scălda în fund luna de argint, eminescu, p. l. 19. A se reflecta (2). Visul fraged ce se scaldă-ntr-o privire de fecioară. davila, v. v. 82. 6. Refl. (Regional; despre grape) A trece uşor pe suprafaţa unui teren cultivat (Urzicuţa — BăU Ieşti), gl. olt. 7. Tranz. (Popular şi familiar; în expr.) A o scălda (în două ape) = a avea o atitudine lipsită de fermitate, şovăitoare; a da un răspuns evaziv, a ocoli un răspuns. Nu vă spuneam eu . . . că lordul Edmond Fritz Maurice n-o să răspundă la interpelarea baronului Worms şi c-o s-o scalde? ghica, s, 463, cf. hem 1 269. De cind eşti prin locurile astea o cam scalzi, camil petrescu, o. ii, 219. O scaldă. Se păstrează în echivoc. pas, z. ii, 163. Moromete, n-o mai scălda, îţi spun cu frumosu, zise şeful de post ameninţînd. preda, m. 205. Ei o mai şi scaldă, mă, unii mai puţin, alţii mai mult. îl decembiie 1960, 21. De ce s-o lungim alîta? De ce s-o scăldăm? lăncrănjan, c. i, 255. — Prez. ind.: scald. — Şi: (regional) scăudâ vb. I. candrea, ţ. o. 44. — Lat. excaldare. SCĂLDÂRE s. f. I. Acţiunea de ă (s e) scălda. 1. îmbăiere a cuiva (în apă caldă) pentru a spăla» în scop curativ etc. Cf. scălda (1). Cf. budai-de-leanu, lex., drlu, lb. Spre apărarea îngălăciunii, căria sînt copiii supuşi..., cu scăldarea pe toată săptă-rnîna, şî cu spălarea obrazului şi a mlinilor pe toată ziua. episcupescu, practica, 47/6, cf. i. golescu, c. O năduşeală potrivită, o scăldare cumpătată sau numai SCĂLDAT1 - 288 - SCĂLDĂTOR o spălare . . . sînl penlrut aceştia mijloacele cele mai bune pentru a le uşura patimile, descr. aşez. 10/12. Aice socotim scăldarea, adeseori, spălarea trapului, vasici, m. n, 69/16. Folosesc: hapurile, . . . baia sau scăldarea. cornba, e. i, 173/2, cf. polizu, pontbriant, d. Du fă scăldarea copilului... poale orişicine să viziteze pe femeia ce-a născut, marian, na. 55, cf. id. î. 53, ddrf, alexi, w., cadî. Apă de scăldări, alr i 426/343. 2. Cufundare a (unei părţi a) corpului într-o apă curgătoare, intr-un lac etc. pentru a se răcori, a înota, a se spăla, în scop curativ etc. Cf. scălda (2). Poeţii zic că mumă-sa l-ar fi cufundat de trei ori in Stix... şi această scăldare îl făcu nerănit, pleşoianu, t. i, 230/18. Scăldarea în apă curgătoare vindccă, apără de boală. c. vîrnav, h. 94/23. Avea... o cămaşă de borangic subţire, făcută înadins pentru scăldarea în Iordan, bolintineanu, o. 303. >0> (Prin lărgirea sensului) Ca nişte turme tunse care au ieşit de întru scăl-dare. cheia în. 29v/4. -v> F i g. Pentru a ne face să înţelegem mai bine caracterul deplinei scăldări în lumină a naraţiunii homerice,. . Auerbach se referă la o altă naraţiune a antichităţii, vianu, l. u. 45. II. (Concretizat) 1. (Ban. şi nordul Transilv.) Apă in care se scaldă (1) cineva, mai ales copiii mici; (popular) scaldă (II 1). Cf. cade. Scăldarea mi-o lăpădat Pe răzvoru vinilor, hodoş, p. p. 71, cf. viciu, gl. Scău-darea ce m-o scăudat Mama că mAi-o aruncat în gredina ce cu spt'ini Să trăiesc ca cu streini, candrea, ţ. o. 44. 2. (învechit şi regional) Loc intr-o apă, intr-un riu unde se poate scălda (2) cineva; (învechit şi popular) scăldătoare (v. scăl dă tor I 3), (popular) scaldă (II 2), (regional) scăldat1 (II). Deci în Ierusalim zăcea acel slab în pritvor lăngă scăldareă oilor, cheia în. 55v/21. în luna lui Iulius, Cînd la scăldare ne-a dus, Din cetate am ieşit Ş-am văzut cîmpu-nflorit. cĂ-tană, b. 147. 3. (învechit şi regional) Vas, cadă, albie etc. in care se scaldă (1), de obicei, copiii mici; (popular) scaldă (II 3), (Învechit şi regional) scăldătoare (v. scăldător I 4). Cf. anon. car., cade, candrea, ţ. o. 52. Hai, bărbate, la mîncare, Că mn'-i de pădzală tare, C-am lăsat pruncu-n scăldare, arh. folk. i, 166. Pune apă în scăldare, gr. s. vii, 60, cf. 70. — PI.: scăldări. ■*- Şi: (regional) scăudâre s. f. — V. scălda. SCĂLDĂT1 s. n. I. Faptul de a (s e) scălda. Cf. s c ă 1 d a (1, 2). A ne scălda măcar o dată pe săp-tămînă. . ., însă nu în iazuri şi bălţi glodoase . . ., va fi o nimerită uririare, mai cu samă pentru acei cari sînt deprinşi cu scăldatul, c. vîrnav, h. 95/9. îndată se pomeniră în apă; cei mai mulţi se scăldară scăldatul din urmă. ispirescu, ap. ddrf, cf. resmeriţă, d., cade. Scăldatul şi baia fac bine sănătăţii, voiculescu, L. 155, Cf. DL, DM, DEX. II. (Prin Mold.; concretizat) Scăldătoare, v. scăl-dător (I 3). Şi pe la scăldat am tras o raită cu prietenul meu Chiriac. creangă, o. 187, cf. dl, dm, dex. — V. scălda. SCĂLDAT2, -Ă adj. Care a fost (ori s-a) supus scăldării (I). Cf. cade. □ Copil scăldat. — PI.: scăldaţi, -te. — V. scălda. SCĂLDĂCIÎJ1VE s. f. (Prin Bucov.) îmbăiere a copilului nou-născut (de către naşii copilului). în decursul cumătriei... urmează de regulă scăldăCiunea...; adecă copilul nou-născut se scaldă de cătră. . . naşii copilului. marian, na. 255, cf. tdrg. — PI.: scăldăciuni. — Scălda -f suf. -ăciune. SCĂLDĂTdR, -OARE subst. I. 1. S. f. (Popular) Scăldare (I), îmbăiere; baie. Cf. budai-deleanu, lex. Scăldătoarea se poale face sau in ape curgătoare sau in ape stătătoare, fătu, d. 15/13, cf. polizu. O şandrama mare, ... în care se fac scăldătorile, forma stabilimentul acestor băi. pelimon, i. 109/6. Arii asistat la scăldătoarea unei fete. sion, p. 376, cf. barcianu, v. Fiecare se scufunda de trei ori în apă... Ar fi crezut cineva că vede o scăldătoare a nimfelor din mitologie. bolintineanu, o. 303. [Marea] se mişca urcindu-şi apele pînă la un boschet. . . tăinuit în ponorîrea unei stînci, ca un azil de scăldătoare. eminescu, p. l. 97. Face degrabă leşie, pregăteşte de scăldătoare. creangă, 0. 40. Pentru scăldătoare se ducea la vadul de la albia unuipîrîiaş. ispirescu, l. 122. Nu mult după naştere . . . urmează scăldătoarea nou-născutului. marian, na. 81, cf. id. î. 53, ddrf, cade. Nu este ... alt loc mai plăcut şi mai prielnic de, scăldătoare. sadoveanu, o. xii, 650. Apa cu care faci scăldătoarea pruncului să fie Ijiată din fînlînă. şez. vi, 55, cf. 21. Vineri sara muriră. Cind a fost la eîntâteri, Făculu-i-o scăldălori. bîrlea, 1. p. m. i, 108. După botez, fac numai femeile scăldătoarea. alrt ii 312. Tu ţi-ai pus la cuşmă flori, Eu am pus de si’ăldăiori. folc. mold. ii, 169. 2. S. f. (învechit şi popular) Apă (sau alt lichid) In care se scaldă (1, 2) cineva; s p e c. apa din cristelniţă in care se cufundă copilul cind se botează. V. scaldă (II 1), scăl dă tură (2). Deci iş linsă mîna de o luă şi o afundă în scăldătoarea s[f]i[n]fe/ crăs-lialniţe unde boteza oamenii, dosoftei, v. s. octombrie 52v/6. Boala nedumnezeirii cu ungerea scăldătoarei lui Hristos o au vindecat, mineiul (1776), lllvl/27. M-am curăţit cu scăldătoarea dumnezăiescului botez, var-LAAM—IOASAF, 144r/7, cf. ARICESCU, A. R. 104/3. Voi culege flori de năvalnic, ca să-ţi fac o scăldătoare de dragoste, alecsandri, t. i, 393. Cind ieşi din scăldătoare, păsărică văzu pe spinarea lui George lipită o frunză, ispirescu, l. 139. Cum şi-a dat omul ultima resuflare, cea dinţii grijă a celor ce au stat împrejurul lui este ... de a face o scăldătoare şi a-l scălda într-însa. marian,’ î. 46, cf. cade. Pentru copii şi bătrîni se fac scăldălori din antonică, bujorean, b. l. 236, cf. paras-chivescu, 0. ţ. 129, labiş, p. 158. Fierbe lapte-ntr-o căldare De-mi găteşte-o scăldătoare. alecsandri, p. p. 113. I-a pus sare în scăldătoare, se spune despre un om spiritual. Cf. zanne, p. iii, 362. <$• E x p r. (Regional) S-a căcat In scăldătoare, se spune: a) despre cei ce-şi fac singuri rău. id. ib.; b) despre un om norocos sau ghinionist. Cf. id. ib., pamfile, j. ii, 165. (Cu parafrazarea expresiei) S-au apucai turcii să tragă... Doar să fi făcut ceva în scăldătoare cînd erai mic, ca să te nimerească, pas, l. i, 267. 3. S. f. (învechit şi popular) Loc într-o apă, într-un rîu unde se poate scălda (2) cineva, (popular) scaldă (II 2), (învechit şi regional) scăldare (II 2), (regional) scăldat1 (II); (învechit şi regional) loc sau localitate, aşezămînt public etc. cu instalaţii pentru îmbăiere (cu ape curative), (învechit şi regional) s cal-d ă (II 2). N-am om ca, după ce să va turbura apa, să mă arunce în scăldătoare. cheia în. 56r/9. M-au trecut la poarta lui... şi la scăldătoarea împăratului. Şi-blia (1688), 3442/45, cf. 2803/47. Dioclitian s-au apuSat de zidirea fermelor (scăldătoarei) celor din Roma. şţN-cai, hr. f, 37, cf. ii, 283/32. Să mă ducă la scăldătoarea oilor. . . (a. 1803). bv ii, 446, cf. budai-deleanu, lex. Apa de izvor. . . se aduce prin jgheaburi la puţuri ori la scăldătoare. descr. aşez. 34/12, cf. polizu. Se formase un lac de apă, ce servea de scăldătoare cîlorva raţe. filimon, o. i, 264, cf. barcianu, ,v. între apele minerale merită... a fi amintite scăldătorile de la Gioa-giul de Jos. frîncu — candrea, m. 4, cf. ddrf, tdrg, alexi, w., şăineanu2. Leproşii se lecuiau în scăldătoarea oilor, hogaş, dr. i, 250, cf. resmeriţă, d., cade. Trecu puntea pîrîului unde era scăldătoarea lor. c. petrescu, î. ii, 209. Abia se sculase şi ieşea din scăldătoare. sadoveanu, o. xii, 484, cf. stoica, vÎn. 23. Cînd răzbeau căldurile din vară era aici scăldătoare şi pentru oameni mari. pas, l. i, 69. Găsim menţionată această scăldă- 2656 SCĂLDĂTUR - 289 - SCĂLIMfiÂITURĂ toare intr-un text la S iunie 1709. g. barbu, a. v. 70, cf. DEX. 4. S. f. şi n. (învechit şi regional) Vas, cadă, albie, bazin etc. in care se scaldă (1), de obicei, copiii mici, (popular) scaldă (II 3), (Învechit şi regional) scăldare (II 3); spec. recipient, vas al jertfelnicului la vechii evrei; spec. cristelniţă. Cind botezi copilul, trebuie să aibi scăldătoare sau alt nas deosebi (a. 1652) ap. cade. Cum să născură dintr-un pîntece, aşa şi dintr-o d[u]ntfi[e]zdiască scăldătoare să de iznoavă născură s[u]fl[e]teaşle. dosoftei, v. s. septembrie 2v/2. Tăie împăratul Ahaz închiderile fundurilor şi mută de la iale scăldătoriul. biblia (1688), 2782/57, cf. 2252/21, ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX., IE,' I. CCLISCt, c., valian, v., polizu, barcianu, v. Ea-i puse-o scăldătoare cu apa nencepută, De ploaie neatinsă, de soare nevăzută, alecsandri, poezii, 274. în unele părţi ale Bucovinei româncele numesc adeseori scăldătoarea încare se scaldă copiii,,scălduşcă“şi „scălduşă“■ marian, d. 200, cf. ddrf, candrea, f. 301. Apa din scăldătoare se varsă la un loc mai ferii, pe unde nu calcă nimeni. păcalX, m. r. 163, cf. scriban, d., m. d. enc., dex, a iii 18. (Apoziţional) Să mă pun in covă/ică, în covată scăldătoare, Să-i spun mamii ce mă doare. folc. mold. ii, 502. 5. S. f. Fig. (Rar; şi în sintagma scăldătoarea soarelui ) Apus (al soarelui); vest. Unii porneau din revărsatul zorilor, alţii tocmai din scăldătoarea soarelui. delavrancea, v. v. 15. îi colindase vestea pin’la scăldătoarea soarelui, pină unde pămtntul e drob şi piftie, id. s. 82, cf. 164, dex. II. S. m. şi f. (Astăzi rar) -Persoană care scaldă (1), mai ales pe nou-născuţi. Cf. ddrf. Cele dinţii fiinţe omeneşti care mi-au trecut pragul au fost moaşele şi scăldătoarele. galaction, o. a. i, 136. 4 Persoană care se scaldă (2); spec. persoană care face băi în scopuri curative (Intr-o staţiune balneară). Cf. budai- DELEANU, LEX., DRLU, I. GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZU. Balta era plină de scăldători şi vuia de răcnite. alecsandri, o. p. 26/, cf. barcianu, v. Valea Dornei 3 largă. . ., băile sint rău căutate şi scăldătorul nu află indemînările trebuincioase, i.- negruzzi, s.v, 110, cf. alexi, w. Un grup de naiade îşi făceau nestînjenite baia. . . sub ochii trecătorilor amuzaţi de joaca paradi-siacă a scăl-dătoarelor. g. barbu, a. v. 134. — PI.: scăldători, -oare. — Scălda + suf. -ălor. SCĂLDĂTURĂ s. f. 1. (învechit) Scăldat1 (I), mai Bles în scopuri curative. Cf. lb. Scăldătura de vară. .. este .. . cei de-al doilea puternic mijloc de uşurarea şi prelungirea vieţii omului, episcupescu, practica, 47/13, cf. 70/28. Scăldătura... şi necontenita băutură a apei ţine trupul mai în putere, descr. aşez. 17/5, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, V., DDRF, RES-meriţă, d., cade. Bolnavu s-a simţit bine după zece scăldături. scriban, d., cf. dm. 2. (învechit şi regional) Apă în care se scaldă (X, 2) (sau a fest scăldat) cineva. V. scaldă (II I), s că ldătoare (v. scăldător I 2). Vraciul. .. cînd bagă aceale flori în baie şi în scăldătura apei, atunce iaste dulce şi bună. coresi, ev. 63, cf. 93, 150. Ştia tot felul de scăldături de dragoste, ghica, c. e. ii, 596. Gătindu-se de scăldat, moaşa ia scăldătura şi o aruncă la răsptntii. marian, na. 24. Cine se spală cu scăldă-lură de gîscă nu se mai lipeşte nici o boală de el. N. leon, med. 94, cf. tdrg. Copilul care merge la şcoală să nu treacă prin gunoaie şi scăldături aruncate de cineva. GOROVEI, CR. 55, cf. CADE, SCRIBAN, D., MAT. folk. 660, şez. xii, 165. A dat pin neşte scăldături, iese bube pă el. ai.r ii/i mn 63, 4 217/886. 3. (învechit şi regional) Vas, cadă, albie (Împreună cu conţinutul lor) în care se scaldă (I, 2) cineva; spec. cristelniţă. Să se dezbrace, cu unt să-i ungă trupul. . . După aceaia, la scăldătura dus, fi-va carele va să se boteaze ca şi Hristos. coresi, ev. 513. Scăldaturile, fere-deie de apă caldă în care s-au fieri felurite buruieni. PAMFILE, b. 4. — PI.: scăldături. — Scălda + suf. -ătură. SCĂUQÎJŞ s. n. v. scălduşă. SCĂLDtJŞÂ s. f. X. (Prin Maram. şi prin Bucov.) îmbăiere, mai ales a nou-născuţilor. Cf. pontbriant, d. Urmează de regulă scăldăciunea, numită altmintrelea şi scălduşă sau scălduşcă; adecă copilul nou-născut se scaldă de cătră cumălrii mari. marian, na. 255, cf, ddrf, tdrg, cade, bîrlea, l. p. m. ii, 495. Şî o soră ce-i d-avea La fcc d'e scălduş’împlea. t. papahagi, m. 113. 4 Fig. (învechit, rar) Spălare, curăţire de păcate (în urma botezării). Cf. pontbriant, d. 2. (învechit şi regional) Apă în care se scaldă (I, 2) (sau a fost scăldat) cineva, mai ales copiii mici; (regional) scălduşcă (2). Nu e niciodată bine ca scălduşele, în care se scaldă copilul, să se arunce . . . pre sfîntul soare, marian, na. 97, cf. id. v. 161. 3. (Prin Maram. şi prin Bucov.) Vas, cadă, albie (mică) în care se scaldă (I, 2) cineva, mai ales copiii mici; (regional) scălduşcă (3).■ V. scăldătoare (v. scăldător 14). în unele părţi ale Bucovinei româncele numesc adeseori scăldătoarea in care se scaldă copiii,,scălduşcă“şi ,,scălduşă“. marian, d. 200. Pe cînd el da sosîie, Mă-sa sclăduşă [sic!] împhe. bîrlea, l. p. M. i, 59, cf. ii, 495. Poruncea la soru-mea Să nu-mi împle scălduşă. t. papahagi, m. 113, cf. 117. ^»(învechit; prin lărgirea sensului) Betegii, carii nu pot a se nutri pre gură, se pun in scălduşă de lapte sau de alte materii, antrop. 126/18. — PI.: scălduşe. — Şi: (învechit) scăldAş s. n. pontbriant, d. — Scaldă + suf. -uşă. SCĂLDÎIŞCĂ s. f.. 1. (Prin Mold. şi prin Biicov.) îmbăiere, mai ales a nou-născuţilor. Urmează de regulă scăldăciunea, numită altmintrelea şi scălduşă sau scălduşcă; adecă copilul nou-născut se scaldă de cătră. . . naşii copilului. , marian, na. 255. înspre duminecă nu-i bine să faci scălduşcă sau cumăhie. i. cr. iii, 338. 2. (Prin Mold. şi prin Bucov.) Scălduşă (2). Apa in care se scaldă copiii cei mici se numeşte în unele părţi ale Bucovinei. . . scălduşcă. marian, v. 161. Mamele să nu schimbe oalele cu scălduşcă pentru copii, ci să aibă un anumit vas pentru aceasta, i. cr. iv, 301. Să-şi facă îndată o scălduşcă din buruiana ce-i zic zburătoare. sbiera, p. 318. Tu pui scălduşcă la foc, El cu flăcăii la joc. folc.. mold. ii, 513. 3. (Prin Bucov.) Scălduşă (3). în unele părţi ale Bucovinei româncele numesc adeseori scăldătoarea în care se scaldă copiii „scălduşcă“. marian, d. 200. Te rog ca să dăruieşti ceva copilului în scălduşcă. sbiera, ap. cade. Nu-fi face pat în spatele lui. . ., Nu-ţi face scălduşcă în coşu lui. marian, d. 195, com. din STRAJA — rXdXuţI. 4. (Prin nordul Mold.) Mică petrecere la botezul unui copil. Cf. lexic reg. ii, 121. — PI.: scălduşte. — Scaldă + suf. -uşcă. SCĂLÎMB, -Ă adj. v. scăltmb. SCĂLIMB vb. I v. seălîmbăia. SCĂLIMBÂRE s. f. v. scălîmbăiere. SCĂLIMB S vb. IV v. seălîmbăia. SCĂLIMBĂÎRE s. f. v. scălîmbăiere. SCĂL1MBĂITÎIRĂ s f. v. scăllmbăitiuă. 2666 SCÂLIMfiĂTUR - 2§<î - SCÂLÎMBÂTURĂ SCĂLIiIBĂTURĂ s. f. v. scălîmbăitură. SCĂLÎMB, -A adj. (Popular şi familiar; despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) Care este strîmb, sucit, răsucit, contorsionat, schimonosit, diform (din naştere sau prin accident); p. e xt. (despre manifestări fizice ale fiinţelor) care arată, trădează, caracterizează fiinţa mai sus definită; (popular şi familiar) scălîmbăiat. Scăltmb era-n faţă-i, în trupu-i, în mişcări. HELIADE, O. I, 174, cf. VALIAN, V., PONTBRIANT, D., LM, tdrg. Dacă vîrful cotului e întors înăuntru, atunci tot piciorul calcă în afară, iar calul este scalamb înăuntru. enc. vet. 100, cf. cade. Picioare scălîmbe. scriban, d. Un hamal bătrîn.. ., cocoşat din şale şi scălîmb. arghezi, s. xvn, 40. Mersul scălîmb, prin noroi, al calului mărunt, stancu, r. a. i, 245, cf. m. d. enc., dex. <5> (Substantivat) Nebunul, scăilîmbul, cocoşatul. bolliac, ap. tdrg. Ascultă, măi scălîmbule... popa v. 269. Scălîmba aia de fată. udkescu, gl. 0> F i g. Toate îl tîrau într-un vălmăşag de peripeţii năsllnice şi scălîmbe, zbuciumîndii-l prin somn. v. rom. februarie 1954, 7. ^ (Despre obiecte, mai ales de Încălţăminte) Care s-a deformat (prin uzură). îi privise şi hainele sărăcuţe şi ghetele scălîmbe. stancu, r. a. v, 262. Opincile .. . se tot ascundeau una după alta, ca ruşinate că-s aşa de mari şi de scălîmbe. camilar, n. ii, 367. O gheată turtită, scălîmbă. v. rom. martie 1954, 45, cf. M. D. enc., dex. Doage scălîmbe. udrescu, gl. — PI.: scălimbi, -e. —Şi: (învechit) scălîmb, -ă (valian, v.), (neobişnuit) scalămb, -ă adj. — Etimologia necunoscută. î SCÂLÎMB vb. I v. scălîmbăia. ScAlIMBARE s. f. v. scălîmbăiere. SCAlJMBAT, -Ă adj. v. scălîmbăiat. SCĂLÎMBÂ1 vb. IV v. scălîmbăia. SCĂLÎMBĂIA vb. I. Refl. şi t r a n z. (Popular şi familiar; subiectul ori complementul indică fiinţe sau părţi ale corpului lor) A (se) strîmba, a (se) suci, a (se) răsuci, a (se) contorsiona, a (se) deforma; refl. (despre oameni, faţa sau părţi ale feţei lor) a face grimase, strîmbături sau nazuri, mofturi. Cf. i. golescu, O., VALIAN, V., POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, GHEŢIE, ». M., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, RESMERIŢĂ, D. în port bălţat de măscărici, scălămbăindu-se şi schimono-sindu-se, ţopăia de-a-ndăralele. m. i. caragiale, c. 156, cf. cade, scriban, d. Boierul îşi scălămbăie gura, bolborosind nişte vorbe scîlciate. voicUlescu, p. ii, 17. Pantofi de antilopă, cu tocurile înalte ... gata-gata să-i scălămbăie picioarele, iovescu, n. 91. Stă pe scaun, se scălămbăie, aplecînd şi întorcînd scaunul mereu. arh. olt. xxi, 275. A lăsat-o să se scălîmbăie. barbu, g. 172. Putem să ne scălămbăim pe socoteala ei ca pe a oricărui lucru, preda, i. 272. ■$> Fig. Limba... în gura şi mîinile nerozilor e rebelă, e îndărătnică, şi cînd vor ei s-o cerceteze ea îşi bate joc de dînşii, se scălîmbă la ei. heliade, o. ii, 97. Nici vă mai amăgiţi cu deşarta speranţă că veţi scălîmba vreodată firea românului ardelean. odobescu, s. iii, 551. Ai apuca eîmpii scălîm-bînd adevărul, id. ib. 642, cf. cade, scriban,, d. (Refl. p a s.) La oraş.. . s-a scălîmbat şi s-ă prefăcut vorbirea, de n-o mai cunoşti, jipescu, o. 54. — Pronunţat: -bă-ia. —Prez. ind.: scălimbăi şi scălîmbăiez (cade, scriban, d.). — Şi: scălimbăi vb. IV, scălîmba, scălămbăia, (învechit) scălîmbă (valian, v.) vb. I, scălimbăi (id. ib.) vb. IV. — De la scălîmb. SCĂLÎMBAiALĂ s. f. (Popular şi familiar) Scălîm-băiere. Cf, ddrf. S-a simţii... mîhnită dupăurma acestei scălîmbăieli. p. constant, r. 78, cf. scriban d., dex. Fig. Viaţa mea a fost o scălîmbăială oribilă, 1 h. lovinescu, t. 192. + P. e x t. Fiinţă scălîmbăiată. Ajunsese tot o scălămbăială; nu-l mai ţinea picioarele. KLOPŞTOCK, F. 82. — Pronunţat: -bă-ia-, —PI.: scălîmbăieli. —Şi: scălămbăială s. f. — Scălîmbăia -f suf. -eală. ScAlÎMBAIAT, -Ă adj. (Popular şi familiar; despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) Care este strîmb, sucit, răsucit, contorsionat, schimonosit, diform (din naştere sau prin accident); p. ext. (despre manifestări fizice ale fiinţelor) care arată, trădează, caracterizează fiinţa mai sus definită; (popular şi familiar) scălîmb. Cf. i. golescu, c. Vede mii de copii slăbănogi, deşiraţi, cu faţa searbădă..., pielea obrazului subţiată, încreţită şi scălămbăială. ghica, c. e. i, 269, cf. resmeriţă, d., cade, dex. Era împresurată lot de pocituri de draci, scălîmbăiaţi şi negri ca tăciunele, stăncescu, b. 33. (Despre obiecte) Care s-a deformat, s-a degradat (prin uzură, vechime etc.). Pe drumurile prăfuite, o căruţă cu coviltir şi roate scălămbăiale se tîra anemică din sat în sat. sahia, n. 65. O tavă scălîmbăiată. klop-ştock, f. 281. <£> (Prin lărgirea sensului) Miniaturile scălîmbate şi ticluite, de prin cărţile didactice, odobescu, s. iii, 167. Trunchiurile scălîmbăiale ale prunilor. macedonski, o. iii, 110, cf. şăineanu2, cade. <0 F i g. S-auzi o vuială de cutremur c-o mişună amestecată cu cîntece scălămbăiete. delavrancea, s. 89, cf. ddrf. Nu putem şti dacă lăutarul nostru va fi priceput aceste scălîmbăiate . . . şi grozav de urîte vorbe turceşti, şez. xii, 39. Aceeaşi voce dădu drumul unui cîntee scălăm-băiat. preda, r. 388. — Pronunţat: -bă-ial. — PI.: scălîmbăiaţi, -ie. — Şi: scălimbât, -ă, seălămbăiăt, -ă adj. — V. scălîmbăia. SCĂLÎMBĂIÎBE s. f. (Popular şi familiar) Acţiunea de a (s e) scălîmbăia şi rezultatul ei; (popular şi familiar) scălîmbăială, scălîmbăitură. Cf. i. golescu, c., valian, v., pontbriant, d. Ce mîndre scălîmbări unul făcea.. ., Clătea capul cu un rînjet de schelei.. ., Zbîrce'a din buze. bolliac, o. 108. Ceata... se depărta cu zbierăte şi scălămbăieri de sălbatici, vlahuţă, s. a. iii, 50, cf. cade, dex. O (Prin lărgirea sensului) Fiecare pe rînd a contribuit ta scălîmbarea treptată a capului de operă primitiv, odobescu, s. ii, 514. — Pronunţat: -bă-ie-, —PI.: scălîmbăieli. —Şi: seăllmbâre, scălămbăifrc, (învechit) scălimbare (valian, v.), scălimbăire (id. ib.) s. f. — V. scălîmbăia. SCĂLÎMBĂITÎRĂ s. f. (Popular şi famiUar) Scă-lîmbăiere. Cf. i. golescu, c., polizu. Nu vei putea suferi scălîmbăturile şi declamările lui.' filimon, o. i, 373, cf. pontbriant, d., ddrf, gheţie, r. m., barcianu. S-a strîns mulţime mare . . . să petreacă, să facă haz, să rîdă de scălîmbături şi schime. săm. t, 4, cf. alexi, w., şăineanu2, tdrg. îşi fac o plăcere proastă din scălîmbăturile neruşinate ale perversului vagabond, ibrăileantj, sp. cr. 254, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d., dex. Ce înseamnă, puiule, scălămbăilurile astea? udrescu, gl. + P. ext. Fiinţă scălîmbăiată. Se duce spre sobă şi apucă de gulerul zeghii scălîmbătura îmbrăcată ca un băiat, lungianu, cl. 32. O scălămbăitură (de om, copil etc.). udrescu, gl. + P. ext. (Prin vestul Munt.; în forma scălămbăitură) Obiect strîmbat, scîlciat, deformat. Cf. udrescu, gl. — Pronunţat: -bă-i-. —PI.: scălîmbăituri. — Şi: scălîmbătâră, (învechit) scălămbătâră, şcăliinbăitfiră (valian, v.), scălimbăttiră (i. golescu, c.), (regional) seălîmbăietâră (cade, scriban, d.), scălămbăitură s. f. — Scălimbăi + suf. -tură. SCĂLÎMBĂIETURĂ s. f. v. scălîmbăitură. SCĂLÎMBĂTÎJRĂ s. f. v. scălîmbăitură. 2679 SCÂLMÂNÀ - 291 SCĂMOŞA SCALMAn vb. I v. scărmăna. 0 SCĂLMĂnATOARE s. f. v. scărmănâtor. SCĂLMÎN vb. I y. scărmăna. SCĂL0I s. m. v. scaloi1. SCĂLUŞ subst. I. S. m. (Entom.) 1. (Ban. şi prin Olt.) Cosaş, căluţ (Locusta viridissima şi canlans). Cţ MARIAN, INS. 519, TDRG, CADE, SCRIBAN, D., L. COSTIN, OR. bXn. 178, alr i 1 896/1, 5, 9, 12, 18, 837, Aia ii 6 554/2, alr sn iii h 749/2. <0- Compus: (Ban.) scăluş-de-apă = calul-dracului (Libellula). Cf. marian, INS. 560, TDRG, CADE. 2. (Regional) Repede (IV) (Cicindela campesiris) ( Jupalnic — Orşova), alr i 1 888/1. II. 1. S. n. (învechit şi regional) Căluş (de pus în gura omului sau a unor animale). Cf. valian, v., ghe-ţie, R. M., cade. Scăiuş pun hoţii In gura victimei pentru ca să nu poată striga după ajutor. Com. din frata — turda. 2. S. n. (Regional) Bulfeu (la jug). Cf. damé, t. 13, şXineanu2, pamfile, i. c. 138, id. a. r. 44, scriban, d. + Cili care ţine poliţa jugului de sulul grindeiului. Cf. I. IONESCU, M. 711, CADE. 3. Subst. (Regional) Lemn, în formă de triunghi care se aşază între acoperiş şi căpriori, pentru a ridica streaşina casei şi a feri pereţii de ploaie (Comeşti — Tîrnăveni). chest. ii 246/283. 4. Subst. (Regional) Parte a morii care se poate regla pentru a măcina mai mare sau mai mărunt (Copăcel — Făgăraş), h xvii 17. 5. S. n. (învechit, rar) Căluş (de vioară). Cf. i. golescu, c. 6. S. n. (Regional) Bucată de lemn care se pune in capătul unei funii pentru a o putea apuca mai bine (Răhău — Sebeş), paşca, ul. 7. Subst. (Regional) Cîrlig (là coasă) (Pecinişca — ' Băile Herculane). alr sn i h 52/2. 8. S. n. (Regional) Laţ (pentru prins păsări) (Pui — Haţeg), alr i 1 311/118. III. Subst. (Regional) Semn la urechile oilor (Jina — Sebeş), gr. s. vi, 244. IV. Subst. (Regional) Trecătoare prin gard sau peste gard de la un vecin la altul. V. pîrleaz (1) (Şir-nea — Zărneşti). chest. ii 413/66: V. S. m. (Prin nord-vestul Olt.) Căluşarii (joc). Jucător de scăiuş, alr ii 4 335/836, cf. gl.'olt. — Pl.: (m.) scăiuşi şi (n.) scăluşe, scăluşuri. — Şi: (regional) scăiâşă s. f. alr i 1 311/118. — Pref. s- + căluş. SCĂLÎfŞĂ s. f. v. scăiuş. SCAMĂ vb. I. Refl. şi t r a n z. (în dicţionarele din trecut) A (se) scămoşa (1). Cf. polizu, barcianu, V., DDRF, GHEŢIE, R. M„ ALEXI, W. ' — Prez. ind. : scam. — V. scamă. SCĂMAR subst. (Prin nord-estul Transilv.) Custură sau gealău cu care se ia scama (I 7) de pe scinduri sau se geluieşte pentru prima dată. Cf. coman, gl. 70, com. din zagra — nXsXup. — PI. : ? — Scamă -f suf. -ar. SCĂMÂRE s. f. (în dicţionarele din trecut) Scămo-şare (I). Cf. polizu, ddrf, alexi, w. — PI. : scămări. — V. scăma. SCĂMAT, -A adj. (Rar) Scămoşat2 (1). Cf. alexi, w. — PI.: scămafi, -te. — V. scăma. SCĂMĂTdR subst. (Regional) Unealtă cu care se freacă pielea de oaie pentru a o curăţa de lînă şi pentru a o întrebuinţa ca învelitoare pentru brinza de burduf (Arieseni — Vaşcău). chest. v 96/1. _-.PL: ? — Scăma + suf. -ător. SCAMATORIE s. f. v. scamatorie. SCĂMĂTÎIRĂ s. f. (în dicţionarele din trecut) Des-trămătură. Cf. polizu, barcianu, v., gheţie, r. m., alexi, w. — PI.: scămăluri. — Scăma -f suf. -ătură. SCĂMNAŞ s. n. v. scăunaş. SCĂMMiL s. n. v. scăunel. SCAMNIÎŞ s. n. v. scăunaş. SCĂMNIE s. f. v. scamnie. SCĂMIVÎIŢ s. n. v. scăunuţ. SCAmOS, »OĂSĂ adj. 1. (Despre fibre textile, ţesături sau obiecte din fibre textile) Care are scame (I 3), care este acoperit de scame, plin de scame; care are aspect de puf2 (I l),pufos(l); care se destramă (cu uşurinţă), mai ales în urma uzurii; scămoşat2 (1),(rar) scămat. Cf. lb, i. golescu, c., valian, v., POLIZU, BARCIANU, V., DDRF, ALEXI, W., TDRG, RESME- riţX, d., cade, scriban, d. A trîntit furios pelerina neagră, cilindrul scămos, cenuşiu, mănuşile albe. camil petbescu, o. i, 186, cf. m. d. enc., dex. Luară în fiecare sară cite un vas de praf şi o funie lungă şi scămoasă. marian, t. 67. Ptnză scămoasă. a iii 17. (Fig.) Atîta de scămos la minte şi strămţos la cuvinte 'să va afla. cantemir, i. i. i, 145. Poate că e vorba de un cuvînt superficial şi scămos pe care ni-l însuşim pentru alţii. arghezi, s. ix, 108. •<> (Prin analogie) Se puse un strat nou, mode, scămos, peste zăpada îngheţată. agÎrbicea-nu, s. 200. Izvoarele-năcrite-s şi strugurii? scămoşi. arghezi, vers. 91. Urmărea norii scămoşi pe cerul curat, beniuc, m. c. i, 115, cf. labiş, p. 23. 2. (Rar; despre plante şi părţi ale lor) Pufos (4).. Floarea scămoasă şi roşie a mărăcinelui de pe drum. ap. cade. La Rădăşani se mai cultivă... chersiţi, cu faţa vtnătă, scămoase, gust dulce sălciu, şez. v, 69. 3. (Rar; despre piele) Care este acoperit de scuame, care se descuamează. O aşa pele desfătată şi scămoasă se poale întocmi, ungîndu-se seara şi dimineaţa, cor-nea, e. i, 149/8. Uscăţimea de epidermă scămoasă de lepros. teodoreanu, m. iii, 353. — Pi.: scămoşi, -oase. — Şi: (regional) scamcSs, ■oăsă adj. — Scamă -f suf. -os. SCAMOŞÂ vb. I. 1. Refl. şi (rar) t r a n z. A-i ieşi sau a face să-i iasă, să se ridice scame (I 3), fibre, fîşii; a deveni sau a face să devină sbămos (1) sau pufos (1); a (se) uza începînd să (se) destrame; (Învechit) a (se) scăma. Nu se prea întrec cu bătutul finului], ca aşa scoţînd toată sămtnţa, se scămoşeazăvirfurile lăorului. I. IONESCU, C. 146/7, cf. POLIZU, BARCIANU, V., DDRF. Se ung natrele de la pînza de cîlţ (cînepă) ca să nu se scămoşeze firele de tort şi să se rupă. şez. v, 4, cf. AT.EXI, W., TDRG, RESMERIţX, D., CADE, SCRIBAN, D., m. d. enc., dex, alr i 1 297/744. S-a scămoşit pătura de tot. udrescu, gl. + T r a n z. Spec. (Text.; compismentul indică ţesături) A finisa scoţlnd la suprafaţă capetele fibrelor, In mod mecanizat (prin smul- 2699 SCĂMOŞARE - 292 - SCÂNDĂLICI OS gere), pentru a obţine un strat moale de fibre şi un aspect pluşat; (învechit) a scama. Cf. m. d. enc., dex. Refl. pas. Ţesăturile de bumbac crude se scămo-şază mai uşor decît cele supuse altor operaţii prealabile de finisare, ltr2 xv, 304. + Refl. (Prin Ban. şi prin sud-vestul Transilv.; despre urşi; In forma scomoşa) A se zbirii. Cf. alr sn iii h 678. 3. Trajiz. (Prin nord-vestul Munt.; in forma scămoşi) A scărmăna (1). Cf. udrescu, gl. Scămoşiţi şi voi zgrebenii-ăia. id. ib. 3. Refl. (Regional; despre boabele de grîu) A se desprinde (parţial) de palee2. Pentru colivă griul se alege de neghină, se udă cu putină apă, se abureşte şi se pisează in piuă de se scămoşează. şez. vii, 74 — Prez. ind.: seămoşez. — Şi: scămoşi (udrescu, gl.) vb. IV, (regional) scomoşâ (alr sn iii b 678) vb. I. — V. scămos. SCĂMdşĂRE s. f. 1. Acţiunea de a (se) s c ă m o-ş a (1) şi rezultatul ei; scămoşat1, (învechit) scămare, (regional) scămoşeală. Cf. ddrf, dm, m. d. enc., dex. + S p e c. (Text.) Operaţie, In finisarea textilă, care constă în extragerea mecanizată a capetelor de fibre din firele ţesăturilor şi tricoturilor (cu ajutorul unor organe de smulgere), pentru a obţine un strat moale de fibre şi un aspect pluşat; (învechit) scămare. Garniturile dar acelor au dinţi din ce in ce mai fini, ca să împlinească o operă graduată de scămoşare. 10-nescu-muscel, fil. 289. E preferabil să se facă mai mutte treceri prin maşină, cu scămoşări moderate. ltr. După scămoşare, unele produse, cum sînt stofele de lînă, sînt supuse şi operaţiei de tundere, ltr2. + Defect care se produce prin smulgerea, din cauza uzurii, a extremităţilor capetelor de fibre din firele ţesăturilor şi ale tricoturilor, astfel încit se schimbă aspectul neted al suprafeţei acestora. Cf. ltr2. + P. anal. Operaţie de mărire a rugozităţii suprafeţei pieselor supuse îmbinării prin lipire, prin acţiunea unei unelte abrazive. Scămoşarea tălpii de piele se efectuează - la maşina de scămoşat. ltr, cf. ltr2. 2. (Rar) Descuamare. Această scămoşare se face în stare de sănătate în mod continuu şi... în pojar, scar-lalină. bianu, d. s. 231. — PI.: scămoşări. — Şi: scămoşire s. f. ltr. — V. scămoşa. SCĂMOŞĂT1 s. n. Acţiunea de a (se) scămoşa (1) şi rezultatul ei; scămoşare (1), (învechit) scămare, (regional) scămoşeală. Cf. dm, m. d. enc., dex. — V. scămoşa. SCĂMOŞĂT2, «A adj. 1. (Despre fibre textile, ţesături sau obiecte din fibre textile) Care are scame (I 3), care este acoperit de scame, plin de scame; care are aspect de puf2 (I 1), p u f o s (1); care se destramă (cu uşurinţă), mai ales în urma uzurii; scămos (1), (rar) scămat. Cf. cade, scriban, d. I se întinseră nişte fîşii de pînză scămoşatâ. stancu, ş. 104. Un costum. .. lucios pe la coate, cu pantalonii cam scămoşaţi. vinea, l. i, 107. Ala are capătul scămoşat. românia literară, 1970, nr. 66, 18/1. E scămoşită rău cuvertura. udrescu, gl. (Prin analogie) Nori albi, scămoşaţi, plutesc în albastrul cerului, vlahuţă, s. a. iii, 222. Soare zgîrcit care... se tăinuia pe după o trîmbă de nori alburii, scămoşaţi. pas, l. i, 8. Tîrgul. . . va fi. . . ceva murdar şi iritant, sub cerul scămoşat. t. popovici, se. 186. ^ S p e c. (Despre ţesături) Care are suprafaţa acoperită de un strat moale de fibre, cu aspect pluşat, Sn urma procesului de finisare. Cu talia strîns înfăşurată într-un fel de şal scămoşat. vlahuţă, s. a. iii, 390. Ţesătura poate fi brută..., vopsită, imprimată, apre-tată, scămoşată. ionescu-muscel, ţes. 37, cf. 55. Ţesăturile scămoşate se fac din fibre de grosime mijlocie. ltr v, 826. E o stofă scămoşită pe-o parte, udrescu, gl. 3. (Rar; despre plante şi părţi ale lor) Pufos (4). Prin păinjinişul înnoptării scinteie lacrămile de foc ale măzărichei scămoşite. adam, r. 36. — PI.: scămoşaţi, -te. — Şi: (regional) scămoşit, -ă adj. — V. scămoşa. SCĂMOŞEALĂ s. f. (Prin vestul Munt.) Scămoşare (1). Cf. udrescu, gl, + (Concretizat) Mulţime de scame (I 3) rezultate prin scămoşare (1). Cf. udrescu, gl. Scămoşeală de vată. id. ib. Scămoşeală de mătase. id. ib. — PI.: scămoşeli. — Scămoşa + suf. -eală. SCĂMOŞÎ vb. IV v. scămoşa. SCĂMOŞÎRE s. f. v. scămoşare. SCĂMOŞÎT, -A adj. v. scămoşat2. ScAMP s. n. v. schimb. SCAMÎŢA s. f. Diminutiv al lui s c a m ă (13). Cf. valian, v., polizu. <> (Glumeţ) Scămuţă cu lăbuţe — păduche (I 1). Cf. bol. fil. iv, 126. Dihania mea e ca şi o „scămuţă cu lăbuţe“, dintre cele care emigrează de la pescar la pescar, sadoveanu, n. f. 96. — PI.: scămuţe. — Scamă + suf. -uţă. SCANCÎE s. f. v. scinecie. SCANDAL s. n. v. scandal. SCAnDĂLÎ vb. IV. 1. Tranz. (în dicţionarele din trecut) A insulta, a jigni; a leza. Cf. dhlu, ddrf, tdrg. a. Refl. şi tranz. (învechit) A (se) scandaliza. Pentru ocara fiului meu m-am scăndălit. dosoftei, v. s. noiembrie 147r/10. Majestatea sa încă s-a scandalit din cauza exceselor şi.. . a dat ordin strict la comandanţi ca să le înfrîne. bariţiu, p. a. i, 45, cf. polizu, bar-cianu, tdrg, scriban, d. (Prin lărgirea sensului) Mirosul crăiţelor iaste albinelor atîta de plăcut... cît lipsind acela în lăcaş sau în roi, îndată toate albinele se scăndălesc, se turbură, tomici, c. a.' 17/10. 3. R e f 1. recipr. (învechit, rar; în forma scăn-dăli) A se învrăjbi, a se certa.1 Nifon patriarhul.. ., scandălindu-se cu Radul Vodă, pentru un lucru fără de leage ce au făcut Radul Vodă (începutul sec. XVIII). mag. ist. i, 110/16. 4. Refl. (învechit, rar) A se ruşina (2), a se sfii. Fu orînduit de dînsul să boteadze pre toţi ce vor veni la Iordan, deci şi miruia şi botedza. Şi cînd miruia femeaie să scăndălea. dosoftei, v. s. februarie 75v/3. Contenindu-şi mînia, că să scăndălea de s«ţî]n/[u]/. id. ib. decembrie 247T/6. 5. I n t r a n z. (Regional) A greşi (Şercaia — Făgăraş). lexic. reg. ii, 53. Ionel cam scăndăleşte la numărat. ib. — Prez. ind.: scăndălesc. — Şi: (învechit) scandali, (învechit, rar) scandăli (mag. ist. i, 110/16) vb. IV. — V. scandal. SCĂNDĂLICldS, -OAsA adj. (învechit, prin Transilv.) Scandalos (!)• Destul iaste a nu împiedeca acea scăndălicioasă purtare a fetii cînd poate a o împiedeca. maior, didahii, 43/30. Vedem cum au crescut şi cresc ici-colo nişte bogăţii şi norocuri scăndălicioase. fm(1841), 268V16. — PI.: scăndălicioşi, -oase. — Scandal + suf. -icios. 2712 SCĂNDĂLISI - 203 - SCĂPA SCĂNDĂLISÎ vb. IV v. scandalisi. SCĂNDĂLISIT(5H, »OĂRE adj. (învechit, rar, prin Transilv.) Care scăndăliseşte, v. scandalisi (3). Cit rău, cîtă surupare, cîtă pustiire pricinuiesc soţiile cele rele şi scăndălisitoare. maior, didahii, 137/27. — PI.: scăndălisitori, -oare. — Scăndălisi + suf. -tor. SCĂNDAlÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Insultat, jignit; lezat. (Substantivat) Neavtnd vreame să să svătuiască cu cei scăndălifi şi vătămaţi, ce să dzice, cu cei suduiţ. prav. 325, cf. tdrg 1 37,5. — PI.: scăndălifi, -te. - — V. scăndăli. SCĂNDÂLIZÎ vb. IV v. scandalisi. SCANDALOS, -OAsA adj.'v. scandalos. SCĂNDEŞ s. n. v. scăunaş. SCĂNDÎIŞ s. n. v. scăunuş. SCĂIVDUŢ s. n. v. scăunuj. ScANGIUÎ vb. IV v. schingiui. SCANTEA s. f. v. sclnteie. SCANTEIUŢA s. f. v. scinteiuţâ. SCĂOÎ vb. IV v. scheuna. SCAONÂŞ s. n. v. scăunaş. SCĂOîVDfiL s. n. v. scăunel. SCĂONEŞ s. n. v. scăunaş. SCĂPA vb. I. I. 1. Intranz. (Despre fiinţe; adesea urinat ori precedat de determinări introduse prin prepoziţii) A izbuti să iasă dintr-o situaţie critică, primejdioasă, neplăcută etc.; (v. s al va) ¡(Învechit şi popular) a se mtntui (1). E svealul voinicilor fu, cum să ucigă fuglii, se nu neştinre noate, se scape. cod. vor. 94/29. Şi coperi apa dodeitorii lor, urul de ei nu scăpă, psalt. 224. Drept aceaia se dereptă şi den foc scăpă, coresi, ev. 18. Mulfi boi ard cu dtnşii şi mulţi şi scap. herodot (1645), 228. Pufini au scăpat sănătoşi denlr-acel codru. n. costin, l. 179. Sărace Purece, de-oi scăpa eu şi tu, atunce ţi-i schimba numeli din Purice, Movilă, neculce, l. 10. Domnul a tăiai toată oastea turcească, numai au scăpat turcii care dusease robii înainte (Începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 107/26, cf. lex. mars. 203. Unii s-au înecat tn Prut şi au scăpat numai acel păscar cu un fecior a lui (a. 1739). bul. com. ist. iv, 78. Numai un om a scăpat şi a dus vestirea la craiul, văcărescul, ist. 254. Cu fuga au scăpat afară de Dachia. maior, ist. 10/14, cf. drlu. O pasere ce cu zborul său cel uşor scapă din curse levinălorului. pleşoianu, t. iii, 123/15. Închis fiind tn cetatea Glogau ... au găsii chip de a scăpa. ar (1831), 5602/22. Un leu a scăpat din menajeria marelui ducă de Florenţa, cr (1834), 314a/18. Duşmanii, uimiţi de spaimă, luptă, dar nu scapă, asachi, s. l. i, 174, cf. valian, v. Arestantul ce va scăpa singur din ocnă... să-şi ia a zecea parte peste pedeapsa şi ostnda ce era hotărîtă. regul. org. 291/14. Labirintul ... era o temnifă, din care nu mai putea scăpa custodiţii. aristia, plut. 14/22. Riga singur cu pufini scapă fugind, alexandrescu, m. 22. Am scăpat, zise calul cel cu şepte inimi, eminescu, p. l. 19. Cucoşul, cum scăpă din mtinile moşneagului, fugi de-acasă. creangă, o. 20. Avem să dăm peste o primejdie mare; şi dacă ne-o ajuta Dumnezeu să scăpăm şi de dînsa, apoi sîntem voinici, ispirescu, l. 6. Regele însuşi scapă cu mare greutate, xenopol, i. r. iii, 65, cf. şăi-neanu2. Radu fu un trădător, scăpă prin fugă. iorga, c. i. i, 214. Zmeoaica cumplită,... Prin borta deschisă se vlră şi scapă, iosif, v. 118. Un cine scăpat din jujăii. delavrancea, o. ii, 66. Reuşi să scape din îmbulzeală, agîrbiceanu, a. 41, cf. resmeriţă, d. Neamţul cucoanei n-are să scape de aici fără să mă-ntnce o bătaie soră cu moartea, rebreanu, r. ii, 114. Rănitul deschise ochii. Gloata... exclamă: A scăpat! sahia, n. 35. Din această pietre au scăpat pufini. sadoveanu, o. xii, 350, cf. scriban, d. în noaptea aceea batalionul avea să fie aproape complet măcinat ... Nici un ofiţer n-a mai scăpat, blaga, h. 156. Au scăpat din măcelul de atunci, bogza, c. o. 321. Din războiul ăsta n-o să mai scape nimeni, h. lovi-nescu, t. 166. Scăpalu-mi-au voinicul!... Roibul sare zid în loc, Scoate voinicul din foc. alecsandri, p. p. 91. Dă-le, Pinle, acu legat... — Ba — zău eu că nu m-oi da, Să ştiu chiar că n-oi scăpa, reteganul, tr. 49. Primăvara-i mama noastră ... Ia. . . Şi omătul de la dos, De scapă voinici din gros. şez. ii, 199. Dur-miam înarmaţ ca să putem să scăpăm şi noi. vîrcol, v. 48. Dă-te jos, să te mănînc, Că din mîna mea nu scapi, balade, i, 327. Iei scapă d'i la război, o. bîrlea, a. p. ii, 69. Dă din mîini, dacă vrei să scapi, zanne, p. ii, 233. Ca să scapi de fum, de multe ori ie arunci tn foc. id. ib. i, 185. (Refl.; învechit şi regional) Din dureri şi din grijă şi din suspinare te vei scăpa. varlaam—ioasaf, 43v/6. Sileşte-le a te scăpa de mîhnî-toarea stare în care te afli. marcovici, d. 16/23. Să ne dafi. . . Cile un pahar de vin, Să ne mai scăpăm do chin ! teodorescu, p. p. 178. Perina s-o pun sub cap Ca de grije să mă scap. reteganul, tr. 162. (Refl. imper.s.) Este mai avantajos... a se scăpa de o rană care roade, ghica, c. e. i, 147. (Tranz.) Nu-i nime să-i scape de boare, Să s-ascundă de dtns la răcoare. dosoftei, ps. 58/5. Făgăduiră bani mulfi unui bărbiariu, ca să taie capul împărtdului, . . . şi i-au făgăduit că-l vor scăpa (a. 1700). gcr i, 342/27. Cine mă scapă de aice? artaxerxu, 58v/21. Sărind cu tofii, l-am scăpat şi l-am băgat în casă (a. 1835). doc. ec. 572. Au fost aruncaţi în lemnile de unde i-afi scăpat voi (a. 1848). plr i, 117, Fie-ţi milă de o nenorocită! Scapă-mă, doamna mea, mînluieşte-mă! negruzzi, s. i, 52. Nu pot să te scap dectt mărturisind dragostea noastră, filimon, o. i, 139. Dacă lumea ar trebui să piară şi eu aş pută s-o scap prinlr-o minciună, eu n-aş spune-o. eminescu, p. l. 87. Ca să mă scape de belea, m-au trimis în dumbrava Agapiei. creangă, o. 186. El o sca/ ă pe fată (Iacă i-or da o sută de galbeni. caragiale, o. ii, 235. Nu se poale făcăloarea de minuni să nu mi-l scape, vlahuţă, o. a. i, 25. Acum aruncă vina pe el.. . ca să-şi scape pe bărbatu-său. brXtescu-voineşti, p. 255. M-am pomenit legat cu picioarele de cîrligul tavanului... A venit mama să mă scape. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 66. A sărit să scape nişte plutaşi din fierbătorile rîului. voicu-lescu, p. i, 48. Te-ai inttmplat într-o zi fatală a viefit pe bordul unui vas care a naufragiat. Cineva le-a scăpat. ralea, s. t. ii, 301. Olimpici zei de Zevs se roagă. Scapă-!. vulpescu, p. 27. Nu te teme de nimic, Petre ... căci le scapă tata de acolo, reteganul, p. ii, 49. Pe turci grămadă i-au făcut, Dar pe care n-au tăiat, Numai fuga l-au scăpat, balade, ii, 37. Murgulef cu coama roată, Mai scapă-mă tu o dată. folc. mold. i, 152. (Tranz.; cu determinări ca „viaţa", „capul“ etc.) Strămoşii noştri de multe ori ş-au scăpat capetele în fara aceasta in vreame de primejdie (a. 1673). bul. com. ist. ii, 228. Socotind să scape viaţa muftiului l-au şi mazilit den dregăţoria lui. r. greceanu, cm ii, 129. îşi închipuia că Mentor ar fi un înşelător ce făcuse o mincinoasă prezicere ca să-şi scape viaţa. pleşoianu, t. i, 80/6. El mi-a scăpat viaţa, hriso-verghi, a. 16/14. Văzînd primejdia de moarte ce era să să facă... abia mi-au scăpat viaţa, tnchizîndu-mă tn casă (a. 1835). doc. ec. 569. îi scăpă viaţa In luptă, omorînd un secui ce-l ameninţa cu moartea, bălcescu, 2782 SCÂP - 294 - SCÂPA m. v. 393. I-am scăpai Viaţa şi mă-nşeală! davila, v. v, 180. Fiecare voieşte să-şi scape viaţa, făcind mărturisiri preţioase, lovinescu, c. iv, 76. Să chibzuim de ce avem nevoie ca să ne scăpăm vieţile la o primejdie. sadoveanu, o. x, 329. Omoar ă şarpele acesta. .. şi-mi scapă viaţa, reteganul, p. ii, 41. De-mi deleşi pe-Albul, Pe Codalbul, Asta o să-mi scape capul, balade, ii, 30. ^¡> E x p r. (Regional) A scăpa ca din gheara ursului (cn părul vilvoi) = a ieşi cu greu şi bătut tare dintr-o situaţie primejdioasă. Cf. zanne, p. i, 684. (Regional) A scăpa chel (sau tuns) = a ieşi bătut. Cf. id. ib. ii, 520, iii, 417. (Regional) A scăpa cu chica topor v. chică. A scăpa prin uşa din dos v. uşă (Regional) A scăpa ciul sau scurt (de coadă) «= a ieşi dintr-o situaţie primejdioasă cu greutate şi . cu oarecare pagubă. Cf. id. ib. i, 432, ii, 524. A scăpa ca prin urechile acului v, ureche. A scăpa cu obraz(ul) curat v. obraz (1). (Regional) A scăpa ca prin pene v. pană1 (II). (Regional) A scăpa deasupra nevoii v. n e v o i e (3). + S p e c . A reuşi să se vindece ori să se îndrepte după o boală (gravă). Nevastă-mea d-abia acuma a scăpat de'o foarte grea boală, cahagiale, o. vii, 144. Copilul scapă, e în afară de orice primejdie, brătescu-voi-neşti, p. 220. Operat de medici vestiţi, scapă. bul. com. ist. iii, 118. Guţă se lasă deseîntat de baba Uţa pentru a scăpa de piroteală. lovinescu, c, iv, 39. Are încredere că Puica scapă de boală. g. m. zamfi-rescu, sf. m. n. i, 50. Dacă bătrînul s-ar întîmpla să scape, ar rămîne sărac, voiculescu, p. i, 211. A stat în pat cu febră trei zile şi a scăpat, ralea, s. t. i, 259. Am prins această boală şi niciodată n-o să mai scap de ea. preda, r. 350. De boală bolesc şi scap, Dar urîtu-i tot pe cap. jarnîk—bîrseanu, d. 180. Cu buruiene ori cu descîntece nu ■ scapă calul. şez. iii, 202. C-au fost doctori din alt sat, Pe mine m-au căutat Şi-au spus că nu-s de scăpat, folc. mold. ii, 487. O Refl. (Regional) Cînd este cineva . . . săgetat... de vreun moroi, nu este alt leac, spre a se scăpa de săgetălură şi de junghi, decît... sapa şi hîrleţul. sbiera, p. 318. Foarte multe sătence .. . iau în sticle ape minerale . .. pentru a se scăpa de friguri, şez. iii, 104. Tranz. f a c t. li scapă doctorii, cu doctorii scumpe, STANCtr, d. 108. Untul de oaie rînced.. ., praful de puşcă pisat, amestecate la un loc, scapă de multe ori pe ’bolnavi, şez. ti, 70. O Refl. pa s. Unele vite sufăr de o boală numită şoricei... De şoricei dobitocul se scapă aşa: se trînteşte jos, se caută pe unde are şoricei şi cu cleştele de potcovit se sfarmă şoriceii. ib. IV, 127. + P. anal. (Despre bunuri) A se menţine neatins, în bune condiţii, reuşind să depăşească unele condiţii nefavorabile în care s-a aflat ori s-ar fi putut afla. Puţintele odoară ce-i mai scăpasă, mistuite în casă, au arsu şi acele, neculce, l. 66> Vaporul Pesta i cîteva corăbii numai din dumnezeiască milă au scăpatără nefărîmate (a. 1848). doc. ec. 946. Intr-acea zi se va rîdica fortuna împrăştiitoare a pedantismului; puţine scrieri vor scăpa, russo, s. 91. Această inscripţie... n-a putut scăpa întreagă din ingiuria timpului, aristia, plut. ciia/10. Această bisericuţă a scăpat neatinsă pînă acum de cazma şi de mistrie. .ghica, c. E. ii, 573. Fulgerele alunecă inofensive şi mumia dinăuntru scapă intactă, ralea, s. t. i, 256. (Brazii] din groaznica rostogolire a stîncilor au scăpat aproape întregi, bogza, c. o. 99. Mica lor căsuţă... scăpase doar cu geamurile sparte, preda, r. 222. 4 Tranz. P. anal. (Complementul indică bunuri) A reuşi să pună la adăpost, a feri de primejdie, de pierdere, de distrugere, de dispariţie, de trecerea în stăpînirea altcuiva. Această norocită întîmplare totuşi n-au scăpat pe brig din primejdie, căci corabia cea de 74 tunuri au îndoit focul asupra brigului şi l-au aprins, ar (1829), 6V7. Simţiră ei trebuinţa d-a scăpa gloria părinţilor din uitare, mag. ist. i, 5/29. Avusese timp să scape obiectele şi sculele din casă, aruncîndu-le pe ferestre în grădină, ghica, a. 4. L-ar mîntui de chinuri şi ar mai scăpa ceva din averea care se mistuia ca fumul, voiculescu, p. i, 211. Ea şi toţi ai ei sînt în viaţă, sănătoşi, deşi nu au putut scăpa nimic din avutul lor. camil petrescu, o. ii, 74. f A se elibera de o obligaţie după îndeplinirea ei. Armata care-i tlmpise cu supunerea oarbă, armata o făcuseră, şi acum erau scăpaţi de ea. bacalbaşa, s. a. i, 191. Scăpase de armată atunci cînd cei de-o vîrstă cu el abia se pregăteau s-o facă. teodoreanu, m. iii, 177. Scăpaşi de datorie, pas, l. i, 149. Să mai stea vreo trei ani fală, Vreo trei ani şi jumătate, Păn-oi scăpa din armată. folc. mold. 1, 141. 4 Tranz. (Complementul indică fiinţe) A nu mai putea ţine sau menţine sub control, lăsind să fugă, să dispară; a lăsa, involuntar (din neatenţie, din neglijenţă), să plece, să fugă, să dispară. Cînd i-au tăiat capul lui Barnovschi Vodă, calul lui au şi început a sări, cît n-au mai putui să-l ţie comisul în mînă. Şi scăpîndu-l din mînă, pe loc au, cădzut de au murit, neculce, l. 16. Am scăpat un fur. lb. Cît pe ce era să mă gîtui, jupîneşică, şi-apoi dacă scăpăm iepele, ştiu că era frumos, creangă, p. 120. Aice au dai băiatului calul în mînă, zicîndu-i să-l ţie bine de frîu, ca să nu-l scape, sbiera, p. 76. Am scăpat din cuşcă paserea cea scumpă a împăratului. reteganul, p. v, 82. S-nu li mai scapi [oile]' în livada zm'eilor. o. bîrlea, a. p. i, 331. Expr. A nu scăpa (pe cineva) din ochi (sau din priviri, din vedere) •= a ţine (pe cineva) sub continuă ori strictă observaţie, supraveghere. O ţinea de aproape şi n-o scăpa din vedere nici cît ai da în cremene, ispirescu, i<. 120. Cînd ea dansa cu alţii, n-o scăpa din ochi o clipă. rebreanu, i. 145. Să nu-ţi scape bancherul din ochi.. ., să-i studiezi toate mişcările, brăescu, o.' a. i, 75. Bălcescu nu-i scăpase o clipă din ochi, căci atitudinea lor era hotărîtoare pentru soarta guvernului, camil petrescu, o. ii, 626. Bătrîna... n-o scăpă din ochi. stancu, ş. 66. Stere n-o scăpa din priviri, barbu, g. 25. (Prin parafrazarea expresiei) Cît m-o ajuta luminile ochilor, din ochii mei n-o să scăpaţi. gÎrleanu, n. 17. A scăpa (pe cineva) din ochi (sau din priviri^ din vedere) = a nu mai izbuti să vadă, să urmărească,, să observe, să supravegheze (pe cineva). L-a scăpai’ din ochi în mulţime. 4 Tranz. (Popular; complee mentul indică plante cultivate) A neglija, a omitu să execute o lucrare agricolă la timpul oportun, ce efecte dăunătoare. [Hrişcă] cîtă băgare de samă cer de la om la strînsul ei, îneît ceva de o va scăpa se scutură. i. ionescu, c. 169/22. Atît la prăşitul dintîi cît şi la cel de-al doilea, cînd lucrul nu se face la vremea cuvenită, se zice că păpuşoii au fost scăpaţi, pamfile, a. h. 76, cf. 152. + (Rar) A se strecura prin..., a străbate puţin prin. .. Rareori prin storuri o lumină scapă. topîrceanu> s. a. 35. + A reuşi să iasă, să pornească, să se arate etc. (învingînd un obstacol, strecurîndu-se prin sau pe lîngă el). Cînd ai întors slînca-n tău de ape Şi din bolovan izvor este să scape, dosoftei, ps. 396/4. Să umbli nemernicind prin necunoscute locuri, ... locuri din care cu neputinţă este să scapi, drăghici, r. 41/13. Dintre dealuri scăpa un vîntişor care mişca ierburile, vlashj, d. 193. Prevalul... scăpat din strungă... îşi lărgeşte numaidecît albia, voiculescu, p. i, 22. Pagină consacrată evocării Jiului privit în locul unde scapă din trecăloarea Petroşanilor. vianu, A. p. 197. Fluidele scapă cu viteze care ating viteza sunetului, ltr2 xv, 306. Soarele a scăpat din nori şi se plimbă pe orizont, tudoran, o. 231. Au apucat calea prin cea pădure să scape undeva la largul. reteganul, p. ii, 71. 4 (învechit, rar; despre tipărituri) A fi pe punctul de a apărea. Cînd era să scape Istoria aceasla de sub teasc, am socotit... să întocmesc încă două disertaţii, maior, ist. 232/7. + (Tehn.; despre vehicule) A circula pe o cale în pantă cu o viteză care nu mai permite oprirea în timp oportun; (despre trenuri) a depăşi viteza maximă admisă pentru circulaţie pe liniile cu pante mari. 2. In tranz. (Despre fiinţe; de obicei cu determinări introduse prin prep. „de“) A reuşi să se îndepărteze, să se elibereze (înlăturînd) pe cineva care îl urmăreşte, îl primejduieşte, li produce ne- 2728 scăpa - 295 - SCĂPA ajunsuri, neplăceri, 11 stînjeneşte; a reuşi să nu mai aibă a face cu cineva; a reuşi să se debaraseze, să se degajeze, să se descotorosească de ceva. Cela ce-ş va ucide pre fiu-său, pentru să scape denaintea lui, să nu-l ucigă, să nu se cearle. prav. 99. Nu-ş veade durearea, urgia venită, Ce-i pare să scape de mina ta sftntă. dosoftei, ps. 34/12. Voi toate, orictte vei zice, numai să scap odată de tine. ţichindeal, f. 462/24. Asta era numai ca să scape de Toderică. negruzzi, s. i, 89. Am scăpat de păcătoasa aceea pe care o tot goneam de la casa rttea. pelimon, i. 179/22. Boierul... crăpa de ciudă şi nu ştia ce să mai facă, doar va scăpa de cucoş. creangă, o. 22. Ţi-am făcut rău, dar... ai scăpat de mine. cahagiale, o. vi, 27. [Ileana Sim-ziana] era bună bucuroasă de a putea să scape de zmeu. ispirescu, l. 24. Bine c-a scăpat de doctorii, vlahtjţă, s. a. iii, 363. Să te sărut, drăguio, vrei ?... De el nu-i nici un chip să scape, coşbuc, p. i, 88. Se roagă de braşoveni... să-i plătească o veche datorie, ca să scape şi ea de datornicii ei. iorga, c. i. i, 99. O feti fă... Geaba fuge nebuneşte Ca să scape de ştrengar, iosif, patr. 22. De cite ori, tn scurgerea anilor, nu s-a gindit că vet scăpa odată de bătrin, care era tot mai sucit cu cit îmbătrinea. agîrbiceantj, s. 105. N-a putut scăpa de tatăl său ptnă ce n-au încheiat toate socotelile, re-breanu, r. i, 185. Anunţase rizind că vor scăpa de el tntr-o săptămină. Se instală şi rămase şapte luni. c. petrescu, c. v. 62. Nu poţi scăpa de dinsul oricit de mult ai vrea. pillat, p. 232. Nevastă-sa scapă de un musafir greu de suportat, arghezi, s. xi, 91. Zor, Nifă, să scăpăm de nebuni, pas, l. i, 194. Scăpaţi de mine. Mă expatriez. vinea, l. i, 62. Ai fugit de pe „ Penelopa“, ai scăpat de kir Iani. tudoran, p. 210. El trăi atîl de deplin bucuria de a fi scăpat de moşier. preda, m. 69. Va încerca să scape de această boierime fără dragoste de neam. ist. lit. rom. ii, 392. Şi-ar fi dat fata după oricine, numai să se vadă scăpafi de ea. lXncrănjan, c. ii, 106. M-a lătrat clinele... cînd am scăpat de el am răsuflat uşurat, v. rom. noiembrie 1964, 38. Moromete voia să scape numai de acei băieţi de pe izlaz care îl chinuiau uneori, l. rom. 1967, 187. M-oi face mai bine Ca să scăp de tine. alecsandri, p. p. 8. Daţi babii, daţi Că de moşul nu scăpaţi! teo-dorescu, p. p. 132. Au sărit cu totul în poalele unui sămănătoriu ... şi aşa au scăpat dinaintea cosaşului. sbiera, p. 168. Mama şi tata nu mă lasă să mă mărit după tine, dar lasă numai, bine că am scăpat dinaintea lor. reteganul, p. ii, 76. Boierule, să-m dai bani Ca să scap dă hăşti duşmani. vÎrcol, v. 31. Darie de veste prinde Cum că potira-l cuprinde; Dă să scape, dar nu poate, Căci potira-i deasă foarte, ant. lit. pop. i, 433. Mulţămăs lu Dumnezău sfîntu, c-am mai scăpat şî d'i bala asta spurcîtt. o. bîrlea, a. p. i, 220. De omul dracului, să dai şi să scapi, ispirescu, l. 43, cf. zanne, p. v, 246. Nu pot scăpa de el ca de dracul, zanne, p. vi, 612, cf. ii, 697. Nu întărită cînii in sat, de vrei să scapi nemuşcat, id. ib. i, 371. De muiere nu scapă nici dracul, id. ib. ii, 283. Am scăpat de dracul şi am dat peste tată-său. id. ib. vi, 576. A scăpa de un drac şi a da tntr-un lac. id. ib. 577. (Ref 1.) Ei, scapă-te de dinşii, — le spun eu vro minciună. coşbuc, s. 34. Dacă in loc să-l împuşte l-ar fi vindut, se scăpa de el şi nu păgubea nimic. d. zamfirescu, t. s. 64. Acum se simţea uşurai că s-a scăpat de el. agîrbiceanu, a. 237. Ca să ne Scăpăm de el, îi făgă-duirăm să-i însoţim oricînd altă dată. m. i. caragiale, c. 29. Oricit se căzni calul să-l trîntească dîndu-se peste cap, fel şi chip, nu putu să se scape de el. vissarion, b. 16. Văzură că de bună seamă e copil mic, care ... l-a aruncat... vreo muiere prăpădită, ca să se scape de el. reteganul, p. i, 14. Ca să-i dăm şi să-i ma dăm, De şarpe să ne scăpăm, bibicescu, p. p. 359. Cum să rie scăpăm noi d-ăsta. o. bîrlea, a. p. i, 152. (Tranz. fact.) Am hotărît să te fur tn astă noapte, pentru ca să te scap de babă. alecsandri, t. i, 56. Eu te scap de toţi duşmanii tăi. caragiale, o. vi, 280. Maică Vinere, scapă-mă de mă poţi, dinaintea lui. reteganul, p. iii, 34. Tu mă scăpaş d'i lup, mă? o. bîrlea, a. p. i, 340. (Ironic) Ţine calea la strîmtori Şi opreşte negustori, De-i scapă de gălbiori. balade, ii, 366. <0> E x p r. A seăpa de gura cuiva v. gură. <0> Refl. (învechit; prin lărgirea sensului) L-au întărit temîndu-să să nu se scape de la credinţa D[o]mn[u]/tn iî[risto]s. dosoftei, v. s. ianuarie 8V/13. Scăpîndu-se din ascultarea cutăruia sihastru. mineiul (1776), 93v2/19. 3. In tranz. (Cu determinări locale; adesea prin lărgirea sensului) A se Îndrepta sau a reuşi să se Îndrepte către..., a se duce spre... pentru a-şi afla salvarea, refugiul, azilul, mintuirea; a căuta sau a-şi afla salvarea, refugiul, azilul, mintuirea (undeva). Grăiaşte David: — Doamne, cătră tine scap; învafă-mă să fac voia ta! coresi, ev. 5. Iaca icea aproape iaste un oraş, tn care pociu scăpa, palia (1581), 72/2. Iară sîmbătă din al optul ceas să se oprească de toate lucrurile,... şi la bisearecă să scape toţi oamenii (a. 1640). gcr i, 89/32. Bujorăneştii au scăpat în Ţara Muntenească, neculce, l. 111. Neamul boierilor din Craiova, adecă Ptrvuleştii, s-au mîntuit şi au scăpat preste Dunăre, tocmai la Ţarigrad. şincai, hr. ii, 125/5, cf. lb, i. golescu, c. Bobinson ... au alergat... să scape într-un copaciu. drXghici, r. 112/22. Numai un singur nobil, Csomortany,... scăpă tn Moldova. bălcescu, m. v. 393. Dac-ar fi vulturi în aer Ar putea spre nori să scape, coşbuc, p. ii, 92. Aleargă un cerb peste creste... Iată, năluca a scăpat devale. voicu-lescu, poezii, i, 162. în urma noastră se lăsa o perdea de neguri. Noi scăpăm însă tn senin şi ieşeam din vremelnicie — în alt timp. blaga, h. 57. 4 (Regional) A reuşi să scoată pui. Punîndu-se pe lucru, tn vreo cîteva săptămîni sturzul scăpă iar la pui. Vulpea, mirosind că sturzul are iar pui, fuga la rădăcina copacului, şez. iii, 186. + (Rar; despre soare) A trece' dincolo de... (pe cer, la orizont). Soarele scăpa la chindie, dunăreanu, n. 30. Soarele scăpase din crucea amiezii, sadoveanu, o. ii, 198. + (învechit şi regional) A avea dorinţa de a..., a avea chef de...; a-i veni să... Cf. lb. Cîntă, cîntă, Gură mindră, După ce te-i mărita, Nu fi-a scăpa a clnta. marian, nu. 294. Mie nu-mi scapă ă juca. viciu, gl. Im scapă să plîng de ger. tomescu, gl. 4. Refl. (învechit; şi in contexte figurate) A se clinti, a se mişca; a aluneca; a cădea. Pămîntul... L-ai întemeiatu-l ca să nu să scape, dosoftei, ps. 73/11. Puţin de n-am smintit din cărare, Să mă scap în gios cătră pierdzare. id. ib. 239/13, cf. lb. [Omul] singur află adevărul. .. Dar singur iarăşi se scapă din părere-n rătăcire, conachi, p. 275. 5. Refl. (Despre oameni) A nu se putea reţin e de a zice sau de a face ceva (rău, nepotrivit, intime etc.), a face un lucru necugetat, nepotrivit etc. (ne-maiputîndu-se stăpini); (Învechit) a nu-şi (putea) respecta (în mod accidental) promisiunea, angajamentul. Unde ne-am dat cuvîntul, nu ne-am scăpat (a. 1657). iorga, c. i. ii, 244. Noi, carii sîntem scrişi mai sus, sîntem chizeşi: unul de altu să dăm samă. Iar, de s-are scăpa vrutul să nu facă deplin, acela va da îndoit (a. 1709). bul. com. ist. ii, 212, cf. lb. Au pe dracu! se scapă portarul, voiculescu, p. i, 136. Zis-am, zis şi m-am jurat, Că n-oi mere seara-n sal, La nevastă cu bărbat. Dar ş-aseară m-am scăpai, M-am scăpat c-am fost cam beat. jarnIk— bîrseanu, d. 397. Tînăra nevastă s-a scăpat cu cuvtntul şi a zis cătră soacră-sa că e primăvară, marian, s. r. ii, 113. M-am scăpat de i-am băut. doine, 44. Împărăteasa s-a scăpat de a spus bucătăriţii...: — Ei, nu ştii lu cit de frumos e bărbatu-meu. şez. li, 112, cf. alrm sn iii h 1 129/64. + Intranz. A (se) exprima, a (se) exterioriza ceva (nepotrivit, intim etc.) ca urmare a faptului că nu se poate stăpini. Cuvtntu ti scapă din gură. bUdai-dbleanu, lex., cf. i. golescu, c. Adeseori poate cineva să cunoască mai bine pe un 2728 SCĂPA — 2§â - sclp om numai. .. dintr-o singură vorbă sau expresie care-i seapă din gură. aristia, plut. xxvia/22. Un oftat adine scăpă din pieptul soţiei sale. agîrbiceanu, a. 158. Din pieptul căprioarei scapă ca un muget înăbuşit de durere, gîrleantj, l. 96. Un oftat de dureri confuze le seapă printre lacrimile abia reţinutei arghezi, s. viii, 115. Tranz. Biata fată... tăcu lăsînd să scape din sînul ei o oftare, negruzzi, s. i, 18. Dlnsa văzîndu-l s-a cutremurat şi-a scăpat vorbili astea: aşa să rămîi. jipescu, ap. gcr ii, 261. De teamă să nu-l ia gura pe dinainte, să scape oro vorbă şi să-şi piarză şi capul..., săpă o gropiţă, ispibescu, u. 112. Slugile ... se grăbeau, vorbeau tare, cîte unul scăpa vreo înjurătură. agîrbiceanu, a. 35. Oriei! de prieten i-ar fi Ghiţă Pop, tot s-ar putea să scape o vorbă pe undeva, re-breanu, i. 183. Mă, curioasă e nevastă-mea! scăpă vorba conu Tăsică. teodoreanu, m. u. 111. Cineva dintre ascultători scăpă un căscat, voiculescu, p. i, 92. Scapă o exclamaţie de spaimă, t iunie 1968, 38. Moş Gligor scapă o lacrimă, dar simţind că-l arde pe obrazi, se-nturnă îhtr-o parte de-o şterse, reteganul, p. I, 16. (Expr.) A scăpa o vorbă = a comite (din imprudenţă) o indiscreţie. Cf. m. d. enc., dex. + S p e c. A avea senzaţia acută de defecare sau de urinare, a simţi imperios nevoia de a ieşi afară; a nu-şi putea stăpîni necesităţile fiziologice (defecarea şi urinarea), a face pe sine. Cf. lb. Copilul s-a scăpai în pat. cade. Se scapă acuma pe el, nesimţitul. c. petrescu, !. ii, 227, cf. scriban, d., dex. Iarăşi au strigat Pepelea cătră fraţii săi: Mă scap! sbiera, p. 6. Neputincios e cel ce se scapă într-amîndouă felurile..., fie ziua, fie noaptea în pat. pamfile, b. 51. 6. Tranz. (Adesea cu determinări introduse prin prep. „din“) A nu mai (putea) ţine (strins) în mînă, în gură etc.-, a da drumul (fără voie) lăsînd să cadă, să alunece, să se rostogolească, să se spargă etc. De va dărîma neşline în pădure ... şi cu nesocotinţa lui va scăpa săcurea den mînă şi să va prileji de va lovi vreo vită..., acesta să dea vită drept vită. prav. 18, ef. lb, drlu, i. golescu, c. Căpitanul... a scăpat cuţitul din mînă. drăgiiici, r. 13/7. Şi vrînd versul să înceapă Caşul pe pămînt îl scapă, asachi, F; 6/16. Un sultan odată umblînd prin cetate, Pe jos... Văzu înaintea-i o para scăpată, pann, p. v. iii, 73/26 Am scăpat scrisoarea din mînă. negruzzi, s. i, 63. Clementina... scăpă sacul de voiogiu ce ţinea în mînă. sion, p., 99. Să sărim în luntrea mică... Şi să scap din mînă cîrma. eminescu, o. i, 74. Cum! ziseră bărbaţii înspăimînlaţi, scăpînd resteiele din mînă. creangă p. 14- Scapi fusul jos, nimic nu zici. coşbuc, p. i, 192. O lovitură de ciomag peste braţ... îl făcu să scape puşca. d. zamfirescu, t. s. 109. De spaimă a scăpat din mină un clondir, brătescu-voineşti, p. 72. Cinci fu- să pună oala jos, pe vatră, o scăpă din mîini. ga-laction, o. 149. Cuiva, din sală, i-a scăpat un ban. topÎrceanu, p. o. 60. Mă ruşinam cînd scăpăm bucăţelele de carne în cenuşe. g. m. zamfirescu, sf. m. n. I, 47. Un pergament deschis, gata de ă şe aduna sul, dacă ţi-dr fi scăpat din mînă. blaga, h. 49. Din greşeală scapă lingura pe ciment, bogza, a. î. 235. îi trebuia mare stăpînire de sine să nu scape căvilele timonei din mîini. tudoran, p. 11'. Se speri ară şi scăpară funia din mtirii. t. popovici, se. 337. Face o adevărată echilibristică, ca să Tiu scape pernele pe jos. t decembrie 1964, 32. Miţ mi-i prea grea rîşniţa, eu o şcap^ sbiera, p. 6. Firul cel de piper... şi-l băgă în gură, şi zicînd rugăciunile îl scapă pe grumazi la vale. reteganul, p. v, 27. Cînd scăpi jos bucăţică de mămăligă din mînă, pine cineva flămînd. şez. i, 152. Plîngi tînăra copchilî C-o scapat salba din mînî... în fîntînî. ib, iii, 21. Ţine ou să nu-l schepi jos. alr ii 3 451/349. Vine moşul pe portiţă Şi îşi scapă o che-iţă; Vine luna şi n-o ia, Vin stelele şi n-o ia, Vine soarele şi-o ia (Bruma), gorovei, c. 32!. Am o căţea albă, Tot dealul aleargă, Şi tot urdă scapă (Coasa), id. ib. 112. ^Expr. A(-i) scăpa din (sau, învechit, de a) mină = a) a pierde un bun prilej de a face, de a obţine ceva avantajos. Mi-ar părea rău .. . să-mi scape din mînă o afacere aşa de grasă, ghica, c. e. ii, 415. Scapi din mînă cel mai frumos model de pictură, emi-nescu, p. l. 76, cf. dex; b) a pierde de sub control, a nu mai putea controla, domina ceva sau pe cineva. După ce au scăpat împăraţii romanilor de a mînă Dachia. maior, ist. 249/22. Văzînd că ţara le scapă din mînă se gătiră să dea o lovitură hotărîtoare. mag. ist. i, 118/27. Conducerea politică şi economică îi scapă din mîini. oţetea, r. 332. Viaţa cu sînge şi cu poveşti Din mini mi-a scăpat, blaga, p. 100. îşi dădea seama că amîndoi copiii îi scăpaseră din mînă. t. popovici, s. 306, cf. dex. A scăpa printre degete v. deget. + Tranz. şi refl. A lăsa să alunece sau a aluneca fără voie (în urma destinderii, a relaxării, a oboselii etc.). Călugării hagii moţăiau pe scaune, scăpînd bărbile în jos, tresărind speriaţi: camilar, c. . p. 75. Sînteţi nebuni, zău dacă voi nu sînteţi nebuni, spuse Miron scăpîndu-şi braţele de-a lungul trupului, v. rom. ianuarie 1965, 58. + Refl. (Regional) A se cufunda fără voie, accidental intr-o apă, într-un smîrc etc. (Bătrîni — Vălenii de Munte). alr i 423/740. Mă scapu-n apă. ib. 7. Tranz. şi refl. (învechit; cu determinări introduse prin prep. „de“) A (se) lipsi de. . . Să nu hiu creştin ... şi de legea mea să hiu scăpat şi la ziua cea de săvîrşit. . . acolo să hiu cu Iuda cel vînzător (a. 1657). iorga, c. i. ii, 243'. Atîta i-au datu-i război pizmaşul cel sufletesc, cît s-au scăpat şi de aveare şi de cuconi şi de femeaie. dosoftei, v. s. septembrie 22v/25. Nu ne lipsi de ceale cereşti pentru ceale pă-mînteşti, de care ne-am scăpat, mineiul (1776), 51rl/3. <0 Refl. pas. Isav, pentru că nu mulţămi lui Dumnedzău ...; de cinste şi de blagoslovenie să scăpă. varlaam, c. 316. Să va sărăci de toate, după cum scrie pravila besearicii, de tot binele ce va fi avînd de la besearică să va scăpa. prav. 208. 8. Intranz. A nu mai regăsi (momentan) în memorie, a nu reuşi (momentan) să-şi amintească, a-i ieşi (momentan) din minte. Ceea ce caracterizează mai înlîi personalitatea lui Eminescu este o aşa de covîrşitoare inteligenţă, ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-şi întipărise vreodată nu-i mai scăpa. maiorescu, cr. ii, 295. îi scapă, cum se zice, numele, deşi îl obsedează, arghezi, s. x, 54. II. 1. I n tranz. (De obicei cu determinări introduse prin prep. „de“) A izbuti să facă astfel Incit să evite pe cineva ori să nu suporte ceva ce-i este dăunător, nefavorabil, neplăcut. V. sustrage, eschiva. Iară să veri şi mulţi vedea cămătnicind şi asuprind, şi nu-i ajunge curînd această osîndă, încă n-au pînă în sfîrşit a scăpa de ea. coresi, ev. 447. Şi zise, deaca Işav pre o gloată va veni şi va fi bătută, altă va scăpa, palia (1581), 130/18. Ian gîndeaşte, o, oame ! cela ce giudici pre ceia ce fac unele ca acealea, că tu ver scăpa de giudeţul lui D[vL]mnedzău (ante 1618). gcr i, 50/41. Pentr-acea, fraţilor, curăţiţi-vă păcatele ... ca să scăpaţi de muncile de. veaci. varlaam, ap. gcr i, 107/8. Şi ia spune-mi, deşarte, cum vei scăpa de judecata lui D[u]mnezeu şi de matca focului? (a. 1644). gcr i, 113/24. De-aie fi neşline boiarin, sau de-are fi fămeaie, nemică nu să va folosi cu aceaia, să poată scăpa de certarea uciderii, prav. 88. Luară avuţie şi oameni cît putură şi trecură Dunărea de aceia parte şi scăpară toţi de cursa Mihniei Vodă (a. 1654). gcr i, 172/7. A-şi da adică fieşcare hatnile lor cele vechi. . . spre a scăpa de cele mari cheltuieli, ca să arunce pă cele vechi şi să cumpere altele nouă (a. 1826). doc. ec. 372. Unii scapă fără a plăti impozitul personal. ghica, c. e. i, 160. Prin vînăioare scapă omul de păcatul trîndăviei. odobesctj, s. iii, 60. A umblat dînsul fel şi chip să scape de gardă, caragiale, o. vi, 9. N-am putut scăpa să nu iau prînzul la dumnealui. agîrbiceanu, a. 333. Ca să scape de ispăşirea unui îndoit omor, se aciuiase în Valahia. m. i. cara- 2728 SCĂPA - 297 - SCĂPARE giale, c. 49. Zor-nevoie să mă oprească la masă. Abia am scăpat, brăescu, o. a. i, 15. 0 parte din ei au preferat să se aşeze definitiv acolo, spre a scăpa de greutăţile unui drum alit de lung. iordan, t. 298. Dacă scăpăm de grindină, o s-avem două mii de deca şi mai bine. vinea, l. ii, 199. Tramvaistul fusese la 13 decembrie şi abia scăpase de gloanţele armatei, culcîndu-se pe caldarim. barbu, g. 145. Tertipurile şi încercarea disperată ale lui... de a scăpa de răspunderea penală. scînteia, 1989, nr. 8 192. Hei, lu, mlndrulica mea, . .. Te temi că ti-oi lăsa. De ce te temi, nu-i scăpa, balade, iii, 194. De moarte nici o fiinţă vie nu scapă. şez. iii, 116. Doo-n lume nu să poale: Să scape om di la moarte, Să-ntinerească nu poate, vîrcol, v. 50. (Refl.) Cu acest chip, fiecare se scăpa de răspundere şi de cheltuială, d. zamfirescU, t. s. 13. (T r a n z. fac t.) Se oferă să le scape băieţii de serviciul actif al armatei. ghica, c. E.' îi, 363. El a vrut insă să scape imperiul de înjositorul tribut pe care-l plătea dacilor, xenopol, i. R. i, 94. Principele ţării o scăpă de a fi dală In mina turcilor, iorga, c. i. i, 97. Să-l scape cuconu Ştefanache de cei trei ani de temniţă, teodoreanu, m. iii, 122. Am ibovnic tinerel Şi l-or duce şi pe el; Nu ştiu, zău, ce mi l-aş face Ca să-l scap, că mult tmi place, jarnîk — bîrseanu, d. 297. Vinde, taică, boii toţi Şi mă scapă de la sorţii folc. mold. i, 144. <0 (Prin lărgirea sensului) Rogojina şi mătura au scăpat modernizării. ARGHEZ7, B. 39. 2. Intranz. A nu (putea) sesiza, percepe, pricepe, înţelege, reţine, preciza, identifica. Lesne este a să încredinţa cum că multe cuvinte româneşti au scăpat de nainte luării mele aminte, budai-deleanu, lex. Importanţa socială a artei le scapă cu desăvlrşire. IONESCU-RION, c. 101. Spiritul apusean, ne scapă. iorga, c. i. i, 215. înaltul sens moral al acestei denumiri nu poate, credem, scăpa nimănui, pârvan, g. 162. Stnt o sumă de cuvinte... al căror sens exact ne scapă. în plr ii, 436- O minune are înţeles de ceva imposibil, deşi-i numai un fenomen a cărui demonstraţie fizică ne scapă, sadovbanu, o. xii, 662. Caracterul atlt de modern al procedeului nu poale scăpa nimănui, vianu, a. p. 189. Putem oare nota tot conţinutul nostru sufletesc, fără să scăpăm nimic din el? ralea, s. t. iii, 48. Slnt anumite lucruri care iţi vor scăpa întotdeauna, h. lovinescu, t. 336. Ea avu un gest de dezgust cu înţelesuri care lui îi scăpară, preda r. 11. Zilnic luptam cu o neputinţă de a scrie a cărei explicaţie îmi scăpa, românia literară, 1970, nr. 65, 1/3. <0> Tranz. Urechea poate scăpa unele din cele mai caracteristice efecte stilistice ale prozei lui Arghezi. vianu, a. p. 275. Zbori să prinzi ideea cu palmele amîndouă; Şi-o scapi, labiş, p. 140. + T r a n z. (Adesea cu determinarea „din vedere“) A nu-şi aminti, a-i ieşi din minte; a lăsa la o parte, a trece cu vederea, a omite, a neglija. Ai scăpat ceva din vedere, frate. drXghici, r. 103/29. Oricîte hoţii îmi vor fi scăpat din vedere, însemnaţi-le pe un catastih, filimon, o. i, 94. Nu lasă să-i scape din vedere nici una din însuşirile, din putinţele de dezvoltare ale neamului, iorga, c. i. ii, 84. Acest fapt nu a scăpai ulterior din vedere, bul. com. ist. rv, 4. Mie ce-mi zgîndărea curiozitatea era altceva, tocmai ceea ce scăpase tuturor eelorlati din vedere, m. i. caragiale, c. 65. Lucrul acesta nu scăpă din vedere d-rei Bibi. bassarabescu, v, 214. Luă aminte eă scăpase din vedere alte reguli ale cuviinţei, c. petrescu, a. r. 122. T. Cipariu... nu scapă din vedere nici dialectele. ist. lit. rom. ii, 626. Informaţia noastră n-a putut să cuprindă toiul sau a scăpat involuntar din vedere unele date, necesare acestei scurte expuneri, românia literară, 1968, nr. 12, 7/2. ^ Refl. pas. Gospodarii ... să îndeplinească aceea ce s-au scăpat din vedere din obiceiurile cele mai însămnate a gospodăriei (erei. i. ionescu, c. vi/7. + Tranz. (De obicei complementul este „prilejul" sau „ocazia“) A nu şti sau a nu reuşi să folosească, să valorifice (o Îm- prejurare favorabilă). Nu lăsa să-i scape nici o ocazie. pelimon, i. 190/10. Pentru nimic, Păşadia n-ar fi scăpat prilejul de a ponegri, m. i. caragiale, c. 57. Am scăpat prilejul să turnez filmul capital al vieţii mele. voiculescu, p. i, 101. Nu scăpa nici un prilej de a-mi spune cit de urit slnt. blaga, h. 132. Nu trebuie să scap prilejul... să-i cunosc bine firea, preda, r. 46. Suferinzii de aici nu scăpau prilejul de a-l consulta. g. barbu, a. v. 32. ^ T r a n z. şi intranz. A nu reuşi să prindă, să apuce, să obţină, să deţină, să cucerească, să cîştige, să identifice. Greşealele cele multe ale tipografului alcătuitor (zeţar) fac şi pe corector... a scăpa clteva. heliade, o. ii, 218. Boierii ce erau cu dînsul, ca să nu-l scape, an tăiat frânghiile cortului sub carele el şedea, şi, dînd năvală, l-au ucis. negruzzi, s. i, 144. Să-mi aduci pe clucerul Alecu Gheorghescu în feară-■ ■ de cumva ţi-o scăpa, mai bine să te duci să te îneci decît să dai ochi cu mine. ghica, s. 5. Cu desăvîrşire lipsit de manierele comune, succesul îi scăpa foarte adesea, caragiale, o. iii, 4. Pentru-o babă-ncîrligată Pierzi o zi şi scapi o fată. coşbuc, p. i, 107. Scăpase vînatul care-l amăgise tn-curctndu-şi urmele pe ponoare, voiculescu, p. i, 1. îi făcu o lecţie magistrală sfăluind-o.. ■ cum să pună niîna pe Stavrache şi să nu-l scape. v. rom. ianuarie 1965, 13. La fîntina cu cerdac Este-un trandafir de leac. Cum aş face să nu-l scap, Să mi-l pun seara la cap. alecsandri, p. p. 411. Au primit şi popa pe urmă învoiala cuvenită, numai ca să nu scape de la casa sa pe un hargat aşa de ieftin, sbiera, p. 8. Aşea ce trăgea iei dă bine, nu-i scăpa nici o lig'ioană cî dă mică. 0. bîrlea, a. p. i, 162. + Tranz. Speci A nu reuşi să facă, să realizeze la timp; a face, a ajunge, a sosi prea tîrziu; a pierde lntîrziind. Abia avui vreme a-mi schimba hainele ca să nu scap reprezentaţia ite la teatru, negruzzi, s. i, 67. N-auzi, cucoană, că scapi trenul? caragiale, o. ii, 2. Se-ncepe hora a doua..., pe cea dintîi am scăpat-o. agîrbiceanu, a. 146. Eu eram gata; şi asta numai ca să nu scap învierea, hogaş, dr. ii, 153. Fără ea scăpăm intîlnirea cu cel mai scump prieten, m. i. caragiale, c. 8. înadins i-a dus la baie, ca să scape vaporul, brăescu, o. a. i, 45. Eram îngrijorată. Mă temeam că ţi-am telefonat tîrziu şi că scapi trenul, baranga, i. 161. — Prez. ind.: scap şi (popular) scap, (regional) schep. — Lat. *excappare. SCĂPARE s. f. 1. Acţiunea de a (s e) scăpa şi rezultatul ei. 1. Acţiunea de a izbuti să iasă ori să scoată dintr-o situaţie critică, primejdioasă, neplăcută etc., salvare (1), (astăzi rar) mîntuinţă (1), (Învechit şi popular) mînţuire (1), (Învechit) scăpă-t u r ă (1); spec. dezrobire, eliberare. Cf. scăpa (I 1). Iată moarte iaste scăparea prea aleasă la om decît viaţă cu dureri, herodot (1645), 376, cf. budai-deleanu, lex. Toată Grechia au înălţat de astăzi flamburile scăpării de supt jugul tiraniei (a. 1821). iorga, s. d. vii, 85, cf. drlu, lb. Se pedepsesc călcătorii de lege şi de obiceiuri. . . făr’ de mijloc de scăpare. episcupescu, practica, 44/26. Ştefan fu nevoit a fugi spre scăpare cătră cetatea Neamţul, ar (1829), 24l/38. Scăparea slrmanului obosit de nenorocire, marcovici, c. 4/12. Tu-mi vei da ajutor de scăpare, iirisoverghi, a. 28/6. Vrei a mea scăpare, aristia, s. 71/17, Moldoveni şi munteni slnt uniţi; ei se adună'împreună, cugetă împreună la scăparea ţării lor (a. 1857). plr 1, 169, cf. polizu. Lui îi datorim scăparea noastră din ghearele fanarioţilor, ghica, s. 21. Nepotul său, soldatul, îmi căuta scăparea, sion, p. 227. Te-aştept, iubito, în a ta cale Precum aşteaptă robul mîhnit Să bată ora scăpărei sale. alecsandri, p. i, 152. Ştie că, odată căzut în mîinile lui Gheorghe, nu mai poate fi scăpare pentru el. caragiale, o. iii, 182, cf. ddrf. 2729 SCĂPARE - 298 - SCĂPARE Au mai urmărit- ■ . scăparea de sub epitropia turcilor. coşbuc, în plr ii, 8, cf. alexi, w. Gheata începu să ptriie sub sanie şi nu mai era nădejde de scăpare, AGÎRBICEANU, s. P. 157, cf. PÂRVAN, G. 50, C. PETRESCUi 0. p. ii, 63. Paznicul farului văzu că nu mai avea putinţă de scăpare şi mărturisi, tudoran, p. 138. Ce sărbătoreau aici? Scăparea de ciumă? babbu, princ. 31. Cunoscuta scăpare a lui Corbea pe calul său minunat. .. e transpusă în versuri, ist. ut. rom. ii 741. Şoarecele spetează scăpare şi cînd e In gura pi’ sicei. zanne, p. i, 661. + S p e c. Acţiunea de a" reuşi să se vindece ori să se îndrepte după o boală (gravă). [Boala se întlmpină] cu ci mai grabnică slobozire de sînge..., cu cît se va zăbovi aceasta, cu attt se zădărniceşte toată nădejdea scăpării, episcupescu, practica, 329/9. Era bolnavă Tău, nu mai era nădejde de scăpare, caragiale, o. ii, 330. O pacientă rău îngrijită ... nu mai are nici o nădejde de scăpare, anghel, pr. 90, cf. arghezi, l. 198. Munca îi e stingherită de... o boală crudă, pe atunci fără scăpare, ist. lit. rom. ii, 510. + P. anal. Menţinere în bună stare a ceva, prin depăşirea unor condiţii nefavorabile; acţiunea de a reuşi să pună un bun la adăpost spre a-1 feri de pierdere, de degradare etc. Scăparea unei case de la incendiu. + Eliberarea de o obligaţie, după Îndeplinirea ei. După scăparea din armată. 4 Pierdere de sub control a cuiva care fuge, dispare. Scăparea hoţului. + (Regional; in loc. a d v.) Prin seăpări = printre picături, v. picătură (1). Cf. ol. olt. (Nav.) Alunecare a ancorei. Cf. ltr2. + (Tehn.) Erupţie liberă a unei sonde, în condiţii în care debitul iei nu mai poate fi controlat cu ajutorul instalaţiei normale. Cf. ltr2. + (Tehn.) Angajare pe o cale în pantă (în sensul văii) a unui vehicul care circulă cu o viteză ce nu mai permite oprirea vehiculului în timp oportun; depăşire de către un tren a vitezei maxime admise pe liniile cu pante mari. Cf. ltr2. Cauzele care provoacă scăparea pe pantă pot fi: defectarea echipamentului de frînă, frî-narea tardivă sau insuficientă... ib. 2. Acţiunea de a reuşi să (se) Îndepărteze, să (se) elibereze, să (se) debaraseze de cineva sau de ceva care li produce neajunsuri, neplăceri etc. Cf. scăpa (1 2). Scăparea de un musafir nepoftit. 0> Expr. (Popular) A-i fi (de-)a scăpare (a) ori a face ceva de-a scăpării = a) a dori ori a face tot posibilul să scape (I 2) de cineva sau de ceva. Am croit-o... spre Humuleşti, uitîndu-mă înapoi să văd, să nu mă ajungă moşneagul; căci îmi era acum a scăpare de dînsul. creangă, a. 58. Nu putea să mai mănlnee, ci-i era chiar de-a scăpare, contemporanul, i, 132. Ştiu bine că nu pricepuseră nimic, dar lor le e de a scăpare, mie de asemenea, mille, v. p. 185. De cînd crezi dumneata că umblu eu după o vrăjitoare, care să-mi descînte de-a scăpării. hoga,ş, m. n. 21. Păsările negre fîlfîiră... grabnice ca nişte soli cari se duc să ducă vestea, ori cărora le este de-a scăparea, după ce au adus-o. galaction, o. 287. îi era a scăpare de Sărilă. şez. ii, 54; b) â face ceva de mîntuială, v. mîntuială (1). Ceilalţi ofiţeri mai fac rondul de-a scăpării: vin o dată în Zi de teasuri, nu te inspectează cu de-amă-nuntul... şi pleacă pe aici încolo, bacalbaşa, s. a. 1, 33. 3. Acţiunea celui care nu se poate stăpîni să nu spună ceva (nepotrivit, necugetat). Cf. scăpa (I 5). Scăparea unei vorbe. 4 Spec. Acţiunea celui ce nu-şi poate stăpini defecarea sau urinarea (fă-cînd pe sine). 4. Acţiunea de a da drumul (din mînă, din gură) lăsind să cadă, să alunece, să se rostogolească, să se spargă etc. Cf. scăpa (I G). Scăparea paharului din mînă. 5. Acţiunea de a izbuti să facă astfel încît să evite pe cineva ori să nu Suporte ceva ce-i este dăunător, nefavorabil, neplăcut. Cf. scăpa (II 1). Scăparea de o întîlnire nedorită. 6. Acţiunea de a nu (putea) sesiza, percepe, pricepe, înţelege ceva; faptul de a nu şti sau reuşi să folosească o ocazie favorabilă. Cf. scăpa (II 2). + (De obicei cu determinarea „din vedere") Faptul de a trece cu vederea, de a omite, de a neglija ceva; (concretizat) ceea ce a fost omis, neglijat; omisiune, (regional) scăpău (3). La intîmplare de scăpări din vedere, de neorînduieli şi abuzuri urmate Ia departament, directorul se află în răspundere deopotrivă cu şeful, regul. org. 173/28. Jurnaliştii români de peste Carpaţi, nu rareori, pe ici, pe colo, din scăpare de vedere, ci sistematiceşte... în fiecare număr publicat de dînşii fac greşeli neiertate în contra limbei române. maiorescu, critice, 13. Nu e scăpare din vedere, nu e greşeală de tipar, caragiale, o. i, 264. Lucrarea a fost atribuită, printr-o neexplicabilă scăpare din vedere a lui M. Kogălniceanu, lui Nicolae Costin. iorga, 1. ii, 80. Mi-a spus că de bună seamă e o scăpare din vedere, agîrbiceanu, s.p. 134. N-a putut inventa această ştire şi nici de o scăpare din vedere nu poate fi vorba, pârvan, g. 70. Două, trei asemenea scăpări din vedere şi putem să ne mutăm din acest cartier. arghezi, s. vii, 171. Am crezut că este o scăpare, pînă cînd... am constatat că inadvertenţa se repetă, l. rom. 1967, 538, cf. 478. Păstram în memorie această interpretare şi o dorim reeditată, dar... nu însoţită de scăpările consemnate mai sus. m 1968, nr. 6, 37. E lesne de închipuit ce prejudicii aduc statului astfel de scăpări neînsemnate, scînteia, 1969, nr. 8 184. II.' Posibilitate, modalitate, mijloc de a scăpa (I 1. 2, II 1); (concretizat) ceea ce scapă (I 1, 2, II 1); loc în care cineva reuşeşte să scape (I 1, 2, II 1), (neobişnuit) scăpătură (2). Agiutoriul mieu eşti şi scăpare mie, Zeul mieu. psalt. 190, cf. 297. Dumnezeu e noauo scăpare şi tărie, ajutăloriu întru ce ne află scîrbe. coresi, ev. 4. Perşii socotiră... să tragă vasale afară... şi să le fie şi lor scăpare, herodot (1645), 503, cf. dosoftei, ps. 49/9. Aceale şase cetăţi scăpări vor fi voauo. biblia (1688), 123a/3. Tu eşti scăparea me de scîrbile cele ce mă ţinură (a. 1710). gcr i, 365/32. Altă scăpare fără de sminteală nu iaste, decît frica lui D[u\mnezeu. antim, ap. gcr ii, 4/25. Grecii.. . năvăliră la singură scăparea, care este supunerea şi închinăciunea, văcărescul, ist. 258. Toţi aleargă, cer scăpare, în pustiuri năvălesc, beldiman, ap. gcr ii, 242/28, cf. lb. Găseşte în sfîrşit o scăpare în ţări depărtate, pleşoianu, t. i, 13/8. Pă toţi d-a rîndu îi încercă, şî la nici unul nu găsi scăpare. i. golescu, ap. gcr ii, 256/5. Nevăzîndnici o scăpare, au trimes un alt parlamentar cu deosebite puneri înainte. ar (1831), 152a/22, cf. mÂjşcovici, c. 17/19, drăghici, r. 112/4. Strămoşii noştri români, năbuşiţi fiind de neamurile barbare...t au căutat scăparea lor prin munţi, fm(1842), 98l/9, cf. vasici, m. ii, 95/18. Fabius... a găsit scăpare la plebe, aristia, plut. 173/14. Locuitorii Bucureştiului găseau scăpate pentru ei şi averile lor la picioarele altarului şi la tăria zidurilor, ghica, c. e. ii, 567. Acea fiinţă pe care voi o credeţi îngerul postru, scăparea şi dezmierdarea ini mei voastre, aceea este în stare a vă trăda pentru un diamant, filimon, o. i, 135. Constrînşi din nou a fugi, goţii caută scăparea în munţii Canea, hasdeu, i. c. i, 299. Mulţimea, nebună de groază, îşi caută scăparea-n fugă. vlahuţă, s. a. iii, 221. Şi-n mîinile cui e scăparea? coşbuc, p. ii, 31. Locuitorii... Şi-ar fi căutat acolo scăparea. iorga, c. i. ii, 205. Scăparea lor era lăstarul, dar tocmai dintr-acolo venea vînătorul. brătescu-voineşti, p. 22?. Nu mai vedea nici o scăpare, nici o ieşire, — şi nopţile i se schimbaseră în vedenii de groază, agîrbiceanu, s. 338, cf. hogaş, dr. i, 43. Gîndul morţii i se coborî în suflet ca o scăpare fericită, rebreanu, i. 289, cf. cade. Sfîrşise tot şi nu mai vedea nici o scăpare. c. petrescu, c. v. 145. Nu mai e nici o scăpare pentru 2729 SCĂPAT1 - 299 - SCĂPĂRA1 dinsul. cocea, s. i, 53. Fiarele trag la tine singure, ca la o scăpare, voiculescu, p. i, 95. Armata regească... se simţi dintr-o dată încleştată de o oaste care finea toate drumurile şi scăpările, sadoveanu, o. xh, 283. Două invenţii de profundă prostie a unei epoci fără scăpare, arghezi, b. 151. Fumau pe ascuns cu seriozitatea unor oameni închinaţi fără scăpare patimii. blaga, h. 85. Porniră la întîmplare, spre dreapta, fără să ştie dacă în stingă scăparea nu era mai aproape. tudoban, p. 610. Dădu peste alte cărţi care îl prinseră de astă dală 'fără scăpare, pbeda, r. 120. + (Regional) Loc spre care trebuie să fugă, la oină, jucătorul care a bătut mingea; ţel (Pipirig — Tîrgu Neamţ), alb sn v h 1 295/551. — PI.: scăpări. Gen.-dat. şi: (rar) scăpărei. — V. scăpa. SCĂPAT1 s. n. 1. (Rar) Faptul de a scăpa (I 1). Cf. DDRF. 2. (Regional) Asfinţit, apus (al unui astru, al zilei); p. e x t. momentul, vremea asfinţitului. Nu e bine să minînci în scăpatul soarelui, că faci bube la gură. gorovei, cr. 33. — V. scăpa. SCĂPÂT2, -A adj. 1. Care a izbutit să iasă ori să fie scos dintr-o situaţie critică, primejdioasă, neplăcută etc. ; spec. dezrobit, eliberat. Cf. scăpa (I 1). Cf. drlu. Scăpat de mă va Domnul, eu trebuie să zbor. aristia, s. 72/24. Cînd s-a văzut scăpat, fuga la prepeliţă să-i spuie ce-a păţit, bbătescu-voineşti, p. 226, cf. resmeriţă, d. Mă credeqm scăpat cînd, în uşă, mă pomenii faţă în faţă cu... cucoana Masinca. m. i. caragiale, c. 120, cf. cade, scriban, d. Cînd se văzu scăpat... zicea în gînd mereu vorbele ce-l învăţaseră oamenii, stăncescu, b. 304. ( Expr.) A face scăpat (pe cineva) = a lăsa (pe cineva) să plece liber, să fugă, să evadeze, a înlesni fuga (cuiva). I-a dat păn’ s-a săturat Şi-atunci l-a făcut scăpat, pann, p. v. iii, 24/17, cf. ddrf. Ieri mi le-am făcut scăpată, Azi nu-mi scapi nesărutată, coşbuc, p. i, 99. I-am dai cu piciorul în spate şi l-am făcut scăpat, săw. vi, 468, cf. şaineanu2. O-ntors capul giuraţilor, de i-o făcut scăpaţi pe tîlhari. hogaş, db. i, 292, cf. cade. La sare-i duce şi ocna-i mănîncă!... — Cam adică, vecine, să-i facă scăpaţi? G. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 146, cf. scriban, d. Colonelul fusese osîndit la închisoare..,, dar Gavritcea, care atunci era liber şi cu influenţă, spera să-l facă scăpat, calinescu, s. 235. li luăm un şperţ gras şi-l facem scăpai. stAncu, b. a. iv, 45. -v> (Substantivat) Şi au lovit oame[n]ii GalaadulUi pre Efraim căci au zis cei scăpaţi ai lui Efraim... biblia (1688), 1841/2. Cînd cavalerul condeiului este... vreun scăpat de deportaţiune, plată şi răsplată este îndoită, ghica, c. e. iii, 16. Poate că sînt nişte scăpaţi de la vreun arest, hogaş, db. i, 4. Mulţi dintre cei scăpaţi cu viaţă au rămas cu beteşuguri. stancu, d. 185. (Popular; despre plante cultivate) Care nu a fost îngrijit, lucrat, cules la timpul oportun. Orzul cel prea pălit, pripit sau scăpai la coacere, spre a nu să scutura cu desăvirşire, trebuie săcerdt numai dimineaţa şi sara, pe rouă. i. ionesctj, c. 132/13. ^ (Despre trenuri) Care circulă cu o viteză ce depăşeşte viteza maximă admisă pentru circulaţie pe liniile cu pante mari (la coborîre). La trecerea unui tren scăpai, personalul de pază de la cantoane anunfă imediat staţia vecină, pentru a lua măsuri speciale de primire în staţie a trenului, ltb2 xv, 306. 2. Care a fost rostit, spus fiindcă vorbitorul nu s-a mai putut stăpini ori din nebăgare de seamă, involuntar. Cf. scăpa (15). Pentru un cuvint scăpat... cădeam la dezbinare, blaga, h. 15. 3. Care n-a mai putut fi ţinut, (strîns) în mină, în gură etc., căruia i s-a dat (fără voie) drumul. Cf. scăpa (I 6). Un balon scăpat se-nalţă Dus de vînt iosif, patb. 37. 4. (învechit; probabil prin confuzie) Scăpătat2 (2). Şi-l pusesă 10 pungi de bani, şi n-ave cu ce plini, că era un om mai scăpat, neculce, l. 112, cf. 299, 415. — PI.: scăpaţi, -te. — V. scăpa. SCĂPĂCIUNE s. f. (învechit şi regional) Scăpă tare (2)- I-au prădat casele lui Iordachi Jigniceriu. . . care, dintr-acea pradă, la multă scăpăciune a rămas (a. 1718). uricariul, iii, 54. Mi-a plîns inema dacă am înţăles de scăpăciunea dumitale şi sînt bucuros să-ţi plătesc (a. 1722). iobga, s. d. xvi, 108. Ajungînd la scăpăciune biserica ungurească - ■ • (a. 1747). id. ib. i, 105. Din pricina oştirilor ce au fănut... au fost rămas la mare scăpăciune atît domnii mazili cit şi bezedelele (sfîrşitul' sec. xvni). let. iii, 282/11. Au rămas la lipsă şi scăpăciune (a. 1814). iobga, s. d. vi, 19. Făcînd cislă, careşi după puterea lui, şi tot ne venea cu greu, după scăpăciunea noastră şi mare sărăcie ce sîntem împresurat (a. 1835). id. ib. vii, 20, cf. ţdbg, scbiban, d. Nu ştim vremea la cît vini Şi omu la cît rămtne Că rămîne în scăpăciune, De nu-l împrumută nime. pop., în jahbesbeb. ix, 203. — PI.: scăpăciuni. — Scăpa + suf. -ăciune. Cf. s c ă p ătăciun e. SCAPĂRĂ1 vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A lovi cremenea cu amnarul şi a scoate scîntei (pentru a apriiîde iasca sau fitilul) sau a freca între ele alte ustensile (ori părţi ale unei ustensile) de aprins focul; a scoate scîntei ori a aprinde focul în felul definit mai sus. Cf. anon. • car., bUdai-deleanu, lex., drlu. Eu aţiţam focul scăpărtnd cu cremeni, pleşoianu, t. iii, 73/19, cf. i. golescu, c., valian, v. Harap Alb.. . scapără ,şi-i dă foc cu o bucăţică de iască aptinsă. creangă, o. 120, cf. şaineanu2. Scapără din amtnar. pamfile, j. II, 165, cf. BESMEBIJĂ, D., cade. într-o strană am găsit lemn putred... şi, scăpărtnd şi su-flind cu putere, am aprins focul, galaction, o. 81. Adu paiele, Constandine, şi scapără din amnar, voi-cuLescu, p. i, 192. Marin scăpară şi-şi aprinse pipa. sadoveanu, o. ii, 561, cf. scbiban, d. Clţivă. ■ ■ tşi umplură lulelele de pămînt ars cu tutun, scăpărară şi se aşiernură pe fumat, stancu, ş, 143. Potrivind iasca pe cremene începu să scapere, v. bom. mai 1955, 26. Scăpărtnd apoi dintr-o brichetă galbenă, i-o aprinse. vinea, l. i, 329. N-am foc, Floreo! Adică am, dar scapăr greu. preda, î. 136, cf. m. d. enc., dex. A scăpărat şi-a făcut foc. sbiera, p. 136. Cînd dau să le-aprindă — pace! lemnuşele erau jilave, iască n-aveau să scapere, reteganul, p. iii, 42. Scăpărtnd, făcu un foc mare, unde fripse vînalul. fundescu, l. p. i, 108. Ş-amînarul îşi găsi. D-apoi, măre, că măi scoasă Şi o cremene lucioasă; Scăpără, focul aprinsă, şez. iV, 131. Scapăr pe cutie, alr ii/i mn 128, 3 858/537. Scapără şî ia foc cribitu. ib. 3 858/872. Mîna-n buzunar băga Şi din el că îmi scotea Un mic de amnărel Şi o arsă ieşculiţă; O dată îm’ scăpăra, Pojar codrului că-i da. balade, i-, 356. ( F i g.) începea să scapere amnarul norilor, c. petbescu, r. db. 52. ( E x p r.) Cit ai scăpăra (din amnar) = (într)-o clipă. N-am închis ochii nici cît ai scăpăra din amnar, creangă, o. 187. îşi trimise sluga care nu se despărţise de dinsul nici cît ai scăpăra. ispirescu, l. 355. N-a trecut cît ai scăpăra din amnar şi pe împăratul... îl cercuiră cu mîngîieri şi dezmierdări, delavbancea, s. 83. losip de la Nimireeni s-a dus cît ai scapara. sadoveanu, o. xiii, 586. <0> Tranz. fact. Scapăr un chibrit şi mă uit pe cuptor, adam, r. 10. Scot ceasul şi scapăr un chibrit, sandu-aldea, a. m. 128. Să scapăr un chibrit ca să văd. p. constant, r. 151. Au început să scapere chibrituri, bogza, a. î. 183. Scăpărîndu-şi 2733 SCĂPĂRA1 - 300 - SCĂPĂRA1 bricheta de aur, aprinse şi pufăi alene şi prelung, vînea, l. i, 358. Vine ploaia, rosti Ion Lungu scăpărîndu-şi amnarul, pas, l. i, 263. Bătrînul... seăpăra amnarul, să-şi aprindă luleaua, tudoran, p. 38. Scăpară un chibrit şi, după ce-şi aprinse ţigara, il zvirli. v. rom. martie 1958, 39. Scapără chibrilu ş-aprinde focu. alr ii/i mn Î28, 3 858/899. f P. gener. (Despre corpuri dure) A scoate sclntei prin lovire. Cf. iser. Sub copita pintenogului, pietrele scăpărau, apele clocoteau. odobescu, s. iii, 179. Copitele potcovite ale tuspatru picioarelor sale. . . scăpărau in toate părţile. hogaş, dr. i, 282, cf. resmeriţă, d., cade. Caii alergau cu giturile întinse..., cremenile drumurilor scăpărau sub copite. sadoveanu, o. i, 279. Calului li scapără copitele, stancu, d. 465. Dar cînd se urca Şi murgul călca, Piatra seăpăra. alecsandri, p. p. 62. Şi venit ăm. . . Caii încurînd, Pe nări flăcări lăsînd, Rin-chiezînd Şi din unghii scăpărînd. pop., ap. gcr ii, 312. Roşul flacăre Vărsa, Din picioare Seăpăra, Marfa de se aprindea, teodorescu, p. p. 534. Cînd pe Roşu-l frîneuia Cu copita cînd lovea, Pietrele că seăpăra, Brazdă roşie vărsa, balade, ii, 250. Trenul scapără pe şină, Pe mine mă înslrăină. folc. mold. i, 534, cf. 267. ( F i g.) Neîncetat ciocnindu-mă cu mine, M-am străduit să scapăr singur eu. voiculescu, poezii, i, 85. (Expr.) (Rar) A-i seăpăra fălcile = a mînca foarte lacom. Cf. tdrg. (Fuge sau aleargă) de (li) scapără picioarele (sau călciiele, potcoavele, pietrele etc.) = (fuge) foarte repede, din toate puterile. Calul... alerga de ti seăpăra potcoavele, gorjan, h. ii, 198/31. Şi unde nu încep a fugi de-mi scăpărau picioarele. creangă, o. 182. Ş-atita mi-a fost, c-am retezat-o la fugă-ndărăt, de-nţi scăpărau călciiele. vlahuţX, s. a. ii, 330. Fuge de scapără pietrele, zanne, p. ii, 573, cf. cade. Lui Niţă Stanciu îi scăpărau picioarele. pas, l. i, 67, cf. udrescu, gl. (Cu schimbarea construcţiei) Ldlei... îi scăpărau picioruşele ca la un drăculeţ, se pierdea printre grădini şi ajungea acasă totdeauna înaintea celui pornit după ea. agîrbiceanu, s. p. 57. (Eliptic) Am să mîn iepele ieslea, de au să scapere fugind. creangX, o. 286. Se arăduiră înainte, iar hărmăsarul şi cele şepte iepe după ei, de numai scăpărau, reteganul, p. iii, 23. A-i seăpăra (cuiva) picioarele (sau călciiele) sau a seăpăra din picioare — a) (Învechit şi regional) a azvîrli, a arunca picioarele In toate părţile, a lovi din picioare; a bate din picioare de neastimpăr, de nerăbdare. Cf. lb, iser, 191. Tot scăpăram din picioare, aşteptind. . . să vie un lainic de şcolar de afară. creangX, o. 181; b) (regional şi familiar) a fi extrem de nerăbdător sau de dornic. Mă duc să le pregătesc odăile,.. . cred că le scapără călciiele să aibă una singură, h. lovinescu, t. 148, cf. coman, gl. (Regional) Scaperi In... = a) se spune despre un teren pietros, nisipos, neproductiv. Cf. udrescu, gl. ; b) se spune despre cineva care e foarte sărac. E sărac de scaperi în el! ciauşanu, gl. N-am nici un franc, scaperi în mine. alr i 1 597/896, cf. udrescu, gl. (Regional) A-i seăpăra buza (de ceva) v. buză. <0> Tranz. fact. Acest smanţ [al dinţilor] este aşa de tare, de scapără cu amnarul seînteie de foc. episcupescu, practica, 134/16. Zecile de perechi bat someşana cu atîta pasiune, că potcoavele flăcăilor scapără seîntei. rebreanu, i. 12. Copitele scapără-n noapte seîntei, Gonesc telegarii nălucă, pillat, p. 223. Stăteau gata să scapere seîntei de cremene tare. c. petrescu, a. r. 88. ( F i g.) Istoricii moderni, fără a-şi da osteneala de a seăpăra lumină prin confruntarea izvoarelor, s-au mulţumit a tot repeţi fabula. hasdeu, i. c. i, 303. Nimic nu poate seăpăra o seînteie de atenţie, în căutătura lui vagă, de o somnoroasă indiferenţă. vlahuţX, s. a. ii, 203. N-am jinduit..... din planete moarte să scapăr eu seîntei. labiş, p. 326. 4 P. gener. (Rar; despre corpuri incandescente) A scoate, a emite flăcări, scintei (In timp ce arde). Den gura lui ies ca rteşte făclii arzînd şi scapără ca neşte gratii de foc. biblia (1688), 381V49. Deodată jaru, aproape stins, A scăpărat. Văpaia s-a întins. arghezi, s. v, 145. 2. (Mai ales despre surse de lumină) A produce o lumină puţin intensă (şi intermitentă), ca o seînteie, a licări, a Iu ci; a produce o lumină vie, strălucitoare, a străluci;a sclipi, a seînteia. S-au stîrnit fortună, vlnt; Şi ceriul s-au întunecat, Şi fulgerul cai scăpărat.' donici, f. i, 53/17. Sara pe deal, buciumul sună cu jale, Turmele-l urc’, stele le scapără-n cale. eminescu, o. i, 231. La margini de-orizont răsare Un fulger alb. .. Şi-ntruna spre păduri arată Şi scapără spre ea mereu, coşbuc, p. i, 82. Soarele seăpăra pe deal cînd Smaranda ieşi din pădure. vlahuţX, s. a. ii, 189. O minunată stea roşie seăpăra. d. zamfirescu, r. 123. Hangere in care scapără pietrele scumpe, iorga, p. a. ii, 200. Umbre mor şi scapără lumina Din negură. goga, poezii, 41. în întunericul ce crescuse, un fulger scăpără. anghel— iosif, c. l. 16. Scapără stelele, iosif, v. 101. Peste puţin deodată adîncul scăpără. Cea dinţii rază străpunse văzduhul, gîrleanu, l. 53. în clipa aceasta scăpără o lumină tainică, strălucitoare, id. ib. 92, cf. resmeriţX, d., cade. Era o vreme frumoasă şi culmile scăpărau in cerul luminos, galaction, o. 344. O stea seăpăra de ger deasupra lunii, cocea, s. i, 11. Ici-colo scăpărau lumini, se invăpăiară ferestre, uşi se trînliră. voiculescu, p. i, 154. Un fiilger scăpără şi lumină păreţii muruiţi. sadoveanu, o. i, 287. Ctteva pîlpîituri luminoase scapără pe cer. bart, s. m. 16. S-a purces prin plai alaiul, Suliţele scapără, blaga, poezii, 389. Vinul, deşi-mi place cînd scapără-n pahare, Mă va-mbia din ce în ce mai rar. labiş, p. 139. Stelele începuse să scapere, popescu, b. ii, 67. (F i g.) Revizuirile scapără de spiritul inteligenţii. ibrXileanu, s. 223. M-ai scos din simţiri . .. căci cînd te zăresc.. .ia aşa-mi scapără pe dinaintea ochilor, alecsandri, t. 511. ^ Tranz. fact. Nimeni, de la casele negre din preajmă, din uliţi şi din ulicioare, nu îndrăznea să scoată capul şi să- scapere lumină, sadoveanu, o. x, 341. + I m p e r s. (Popular) A fulgera. Priveşte, ce-ntunerec, cum scapără de des. mureşanu, p. 48/21. Cînd scapără pentru prima oară, să te pleci jos. goro-vei, cr. 52, cf. resmeriţX, d., cade, scriban, d., şez. ii, 194, alr sn vii mn h 2 244/605, 682. <0> Fig. N-ai ştiut. .. Ce fulger mi-e-n condei şi-aprins ce scapăr. coşbuc, p. ii, 284. + (Regional; despre stele) A cădea (lăsînd pentru puţin timp o diră luminoasă) (Boiu Mare — Baia Mare). Cf. alrm sn ii h 624/272. + P. anal. (Prin Maram. şi prin nordul Transilv.) A clipi (din ochi). Cf. alrm ii/i h 11. + Tranz. (Complementul indică surse de lumină) A împrăştia in mod intermitent (şi cu intensitate). Grinzile trosneau, scă-părînd ţăndări înflăcărate, odobescu, s. i, 157. Armele scăpărau fulgere-n beznă. vlahuţX, s. a. iii, 320. Uite colea... luceafărul ăla de scapără seîntei. d. zamfirescu, v. ţ. 77. Flăcările mari izbucniră prin coperiş ca o coroană luminoasă, scăpărînd milioane de seîntei. rebreanu, r. ii, 205. 0> FI g. Izvorul... aruncă spume lin, Scăpărînd argint din undă pe verdeaţa crin-gului. hasdeu, r. v. 45. Orice om... poate, la un moment dat, să scapere o seînteie de artă. in plr ii, 57. Mă luptam cu axiomele spinoziene, care scăpărau lumini, blaga, h. 101. Uneori spune că sînt deştept şi scapăr sclntei. vornic, p. 13. O In tranz. (Prin lărgirea sensului) [Cintecul] şuieră şi strigă, scapără şi rupt răsună, eminescu, o. i, 158. 3. (Despre ochi, privire; adesea urmat de determinări care arată cauza ori felul) A avea o strălucire specifică, vie, care trădează un sentiment puternic, o senzaţie intensă, aluci, a scintei a, a sclipi; p. e x t. a simţi (brusc) o senzaţie intensă (de durere), de obicei exteriorizată în ochi, în privire, li scapără ochii. i. golescu, c. Ea mi-a tras o palmă, dar ştii ce palmă? de mi-au scăpărat ochii, alecsandri, t. i, 423. Lupului îi scăpărau ochii şi-i sfirîia gîtlejul de flămlnd ce era. creangă, o. 13. I-a ars o palmă de i-a scăpărat ochii lui Negoiţă. caragiale, o. ii, 240. 2733 SCĂPĂRA® - 301 - SCĂPĂRARE In întuneric desluşi o fată osoasă, negricioasă din care scăpărau doi ochi aprinşi, rebreanu, r. i, 66. Se areuise toată, ca un animal la plndă şi-i scăpărau privirile. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 239. Amoaşei ii scăpărau ochii de jind. voiculescu, p. ii, 10. Se uită unul la altul-şi le scapără verde ochii, sadoveanu, o. xii, 600. Ochii nu-i mai scăpărau ca altădată, blaga, h. 87. Ochii le scăpărară. stancu, ş. 30. Cu priviri agere, scăpărtnd pe deasupra stincilor. .., cei patru plutaşi minuiesc cirmele. bogza, c. o. 374. • Pe chipul bucătarului năvăli un val de slnge, începură să-i scapere privirile. îudoran, p. 664. Ii scăpăra ochii bietului crîşmar. sbiera, p. 198. Cînd a fost la sărutat, Bună palm-am căpătat, Că ochii mi-au scăpărat, marian, sa. 56. Li ardea cîteoa palme de le scaparau ochii., şez, vi, 106. (Tranz. fa c t.) Româncele... au ochi negri care scapără scîntei de foc. ghica, c. e. ii, 428. Şi ochii lui ■ ■ . scăpărau scîntei. odobescu, s. iii, 187. Mă pocni cu pumnul în frunte, încît tmi scăpărară ochii scîntei verzi şi căzui ameţit pe spate, eminescu, G. p. 89. <0> E xp r. (Rar) A-i scăpăra gura = a avea o senzaţie de usturime intensă. Am mîncat... papricaş, un fel de ciulama ungurească, ardeiat, să-fi scapere gura. codru-drăguşanu, c. 29. + (Despre oameni; determinat prin „din ochi") A avea o privire strălucitoare, vie, care trădează un sentiment puternic, a privi pătrunzător; a scinteia. Tatăl îşi înălţă fruntea bombată şi scăpăra din ochi. v. rom. mai 1958, 42. 4. Fi g. (Despre idei, imagini, sentimente) A(-i) apărea dintr-o dată, a se ivi ori a se manifesta brusc, fulgerător (şi pentru scurt timp). Prin ochii lui scăpă-rase o inspirafie excentrică, caragiale, o. i, 67. Cozmin închise ochii şi în aeea clipă îi scăpără iarăşi tabloul de la început, delavrancea, ap. tdrg, cf. cade. In sentimentul acesta de sinceră compătimire pentru soarta lui Pater a scăpărat, un moment şi fără veste, îndoiala, a. m. zamfirescu, m. d. ii, 26. Sînt clipe... aşa de lungi încît un gtnd de groază are vreme să-fi scapere prin minte, bart, s. m. 19. O fărîmă de bucurie ii scapără în inimă, beniuc, m. c. i, 116. Se încheagă şi conflictul, se colorează la fată personajele, ideile prind să scapere. t iunie 1964, 76. Unde apărea el, răsărea o revistă literară..., scăpărau ideile şi cristalizau crezurile. românia literară, 1971, nr. 125, 3/1. Tot aştepta ca să-i mai scapere prin cap vrun cuget bun. sbiera, p. 184. + A se manifesta, a se exterioriza cu intensitate, cu violenţă; a izbucni. Scapără (de mînie) şi trăzneşte, pamfile, j. ii, 165. Scăpărau înjurăturile de mtnios ce era. d. zamfirescu, t. s. 5. Înjurătura a scăpărat printre din fi ca şi cum ar fi fost smulsă din amnar. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 165. O mînie care scapără. camil petrescu, t. ii, 213. Dintr-o dală Ionuf scăpără într-un rîs pe care Simion nu l-ar fi aşteptat niciodată. sadoveanu, o. xiii, 437. Şi-n hohotele noastre de rîs Să scapere ura! labiş, p. 345. <0> Tranz. fact. Cearcă zadarnic să scapere o reacţiune. macedonski, o. iv, 120. + (Rar; despre fiinţe) A dori intens ceva, a fi plin de... ; a fremăta, a arde. Cf. lb, iser, 191. Domnişoarelor ce scapăr, Le arăt că lumea vise. eminescu, o. i, 48. TtnărUl cel smead scăpăra de neastîmpăr în chilna de dinapoi a cărufii. sadoveanu, o. xvm, 19. ■0- (Prin lărgirea sensului) Intenţia lor scăpăra de întrebări pe care nu ştiau să le formuleze, arghezi, s. vii, 107. — Prez. ind.: scăpăr. — Etimologia necunoscută. SCĂPARĂ2 vb. I. Intranz. (Regional; despre must) A fierbe (pentru a deveni vin); (regional) a căpăra. Com. din peştişani — tîrgu jiu. Mustul a început să scapere, ib. — Prez. ind. pers. 3: scăpără. — Pref. s- + căpăra. SCĂPĂItĂR s. n. (Regional) Scăpărătoare, v. scăpărător (1) (Baia — Fălticeni). Cf. glosar rbo. — PI.: scăpărare. — Scăpăra1 -}- suf. -ar. SCĂPĂRARE s. f. Acţiune de a scăpăra1 şi rezultatul ei. 1. Lovire a cremenei cu amnarul şi producere de scintei (pentru a aprinde ceva) sau frecare între ele a unor (părţi de) ustensile de aprins focul; p. e x t. sctnteie, flacără produse in acest fel; scăpărat (1). Cf. s c ă p ă r a1 (1). Cf. ltr2. [Pe copil] îl amuză flacăra produsă prin simpla scăpărare a unui chibrit, aî 1968, nr. 929, 2/3, cf. m. d. enc., dex. ^P. g e n e r. Lovire a două corpuri dure şi emitere de scîntei; p. e x t. scînteie, lumină produsă în acest fel; (rar) scapăr (2). Ieronim plesni cu virful săbiei intr-un zid de granit şi la scăpărare se recunoscură ambii rivali, eminescu, n. 124. De sub copitele cailor (îşneau scăpărări viorii. T. POPOVICI, SE. 109, cf. M. D. ENC., DEX. 2. Lumină puţin intensă (şi intermitentă), ca o sctnteie, licăr, licărire, lucire; lumină vie, strălucitoare, strălucir e; scînteiere, sclipire, (rar) scăpărat (2), (învechit) scăpărătură (2). Cf. scăpăra1 (2). Intr-o scăpărare orbitoare, din fundul zării, cele dintâi două raze ale soarelui se topiră în ochii celor doi îndrăgostiţi, gîrleanu, n. 196. I-au ascultat şi laurii vioara . . . cu ochii în scăpărarea cerului, albastră. arghezi, s. vii, 183. <0” (Prin lărgirea sensului) Şi-n scăpărări de putregai Pan descoperi mirat Că prietenul avea pe spate o cruce, blaga, poezii, 75. Folosind o gamă cromatică cu scăpărări puţin obişnuite..., a îmbrăcat faţadele graţiosului monument intr-un veşmînt împărătesc, românia literară, 1969, nr. 18, 26/2. + (Popular) Fulgerare; fulger. Semne de ploaie ... Scăpărări se văd din senin, pamfile, văzd. 103. Ca intr-o scăpărare de fulger, el văzu şatra de lingă fînttna Robilor. cocea, s. i, 251. O scăpărare de fulger rumeni nemărginirea. sadoveanu, o. i, 296. In tîrziul ploii... se strîngeau unii într-alţii, umăr la umăr, uitîndu-se drept înainte către scăpărările de la miezul nopţii, camilar, n. i, 10. <$■ Fi g. Bătrîna Diamandula, al cărei dor... se luminează în scăpărarea de fulger a unui amănunt veristie neaşteptat, vianu, a. p. 187. + (Neobişnuit) (Lumina produsă de un) licurici. Cîte minuscule scăpărări nu sar din iarbă tn colcăirea ei nevăzută, arghezi, s. viii, 35. 3. Strălucire specifică, vie, a ochilor, a privirii, care trădează un sentiment puternic, o senzaţie intensă; scînteiere, sclipire. Cf. scăpăra1 (3). Aprin-de-fi ochii roşii mai vii în scăpărare, anghel—iosif, c. Mj i, 152. O scăpărare furioasă îi fîşni din ochii negri. rebreanu, i. 28. Privirea ei liniştită... avu o scăpărare aspră ciocnindu-se de a lui Paşadia. m. i. caragiale, c. 20. Avu o scurtă scăpărare de surpriză tn ochi. c. petrescu, c. v. 149. îşi lăsă pleoapele, ca două perdele, peste scăpărarea ochilor, cocea, s. i, 393. Văzu... scăpărarea din ochii lor. pas, l. i, 19. Şi-n ochii lui a tresărit atunci o scăpărare rece. lăncrănjan, c. i, 54. 4. F i g. Apariţie bruscă, ivire ori manifestare fulgerătoare (şi de scurtă durată) a unei idei, a unei imagini, a unui sentiment, a unei senzaţii etc.; p. e x t. idee, imagine, sentiment, senzaţie care apar ori se manifestă brusc, fulgerător (şi pentru scurt timp); (rar) scăpărat (3). Cf. scăpăra1 (4). Un biet poet..., voind să facă o selecţie.nu se îndură, găsind ici o imagine fericită, colo o scăpărare ce-i mai aminteşte. .. visurile lui juvenile. anghel, pr. 69. Paşadia ascundea o fire pătimaşă. .. care... se trăda adesea tn scăpărări de cinism. m. i. caragiale, c. 12. O scăpărare de bucurie tmi dădu puteri, sadoveanu, o. ii, 68. Acea slabă scăpărare a vitalităţii noastre se aprinde mai tare tn faţa spectacolului exuberanţei naturii, vianu, e. 16. Un amator a manifestai o scăpărare de dureri cu lacrimi, arghezi, b. 63. îl simţi cum se caută, li urmăreşti sinuozitatea trudnică a inspiraţiei, luptîndu-se să găsească expresia, rămîi uimit de unele scăpărări de imagini, constanti-nescu, s. iii, 95. — PI.: scăpărări. — V. scăpăra1. 2736 SCĂPĂRAT - 302 - SCĂPĂRĂTURĂ SCĂPĂRÂT s. ii. Acţiunea de a seăpăra1 şi rezultatul ei. 1. Lovire a cremenei cu amnarul şi producere de seîntei (pentru a aprinde ceva) sau frecare între ele a unor (părţi de) ustensile de aprins .focul; p. ext. seînteie, flacără produse în acest fel; scăpărare (1). Cf. seăpăra1 (1). Cf. pontbriant, d. Păru că stă In faţa mea. .. cel mai mare meşter al vremii in scăpărat cu aminarul. hogaş, dr. i, 232, cf. resmeriţX., d., cade. Silexul. . . era întrebuinţat pentru scăpărat, geologia, 13. Palidă şi infimă comparaţie, ca scăpăratul unui băţ de chibrit pe lingă un fulger, românia literară, 1969, nr. 53, 29/2. 2. (Rar) Scăpărare (2). Am ajuns, sub primul scăpărat al stelelor, la curtea proprietarului care ne invitase. galaction, o. 102. 4 (Popular) Fulgerare; fulger. Cf. ddrf. Fulgerului i se mai zice şi scăpărat pamfile, văzd. 71. Citeodată fulgerul nu se vede pe cer ca o fişie luminoasă.. ., ci ca o lumină şi... i se zice mai cu samă scăpărat, id. ib. 73. 3. F i g. (Rar) Scăpărare (4). Din frămintarea minţilor, din scaparatul ideilor ies priceperea şi adioărul. russo, s. 85. — V. seăpăra1. SC APĂRĂM ÎNTE s. 1. v. scăpărămînt. SCĂPĂRĂMÎNT s. n. (Popular; mai ales la pl.) Scăpărătoare, v. scăpărător (1). Cf. budai- DELEANU, LEX., BL, I. GOLESCU, C., VALIAN, V-, POLIZU, ddrf, barcianu, alexi, w., TDRG. Scăpărămtnt avea cu dinsul. ap. cade. Şi-a pus dar la şold o traistă mare cu turtă, săeurea ascuţită bine la spinare, scăpărămintele cu amncu', cremene şi iască sub brlu, şi a plecai, vissa-rion, b. 97. Trage scăpărămintea. ap. scriban, d., cf, dm, vîrcol, m. Odată îi şi apucă noaptea pe acolo, departe de sate, fără foc şi fără scăpărăminte. rXdu-lescu-codin, î. 36, cf. 359. O fost tri păcurari la oi... la toţi tri li-o furat scăpărămîncili. arh. folk. iii, 87, cf. 154. Să le furăm scăpărămtnt'ele, să nu mai poată faSe foc. o. bÎrlea, a, p. i, 342. Luară tăl’e scăpărămin-turile... şi le scunsără. id. ib. Mama-i din pădure, tata e din ttrg şi eu după prund (Scăpărămintea). pascu, c. 199. — Pl.: scăpărăminte şi scăpărăminte, scăpărămtnturi. — Şi: (regional) scăpărăminte s. f, — Seăpăra1 -f suf. -mini. SCĂPĂRĂTOR, -OÂRE s. f., adj. 1. S. f. (Mai ales la pl.) Instrument format mai ales din amnar, cremene şi iască (sau fitil), cu care se scapără1 (1) pentru a aprinde ceva, (popular) scăpărămînt, (învechit şi regional) s c.ă părătură (1), (regional) scăpă-rar, scăpări ci; spec. (regional) chibrit; brichetă; p. e xt. (rar) seînteie, flacără produse cu aceste instrumente. Cf. i. golescu, c., valian, v. Apa mării... seînteiază ca milioane de scăpărători, codru-drăgu-şanu, c. 112, cf. polizu, Pjontbriant, d. Na; c-am stins focul şi am uitat să-mi aprind luliaua. Dar las’că am scăpărători, creangă, p. 132. încins c-un chimir de piele, în care-şi ţine cuţitul, fluierul şi scăpărătorile. vlahuţă, s. a. iii, 39Ş, cf. ddrf, alexi, w. Femeia ieşi după dtnşii, grăbită. — Aţi uitat scăpărătorile. dunăreanu, ch. 124, cf. şăineanu2. La fereastră, doi cîrnaţi lungi... unul alb de fitil de lampă şi altul galben de fiiil pentru scăpărători. brXtescu-voineşti, î. 143, cf. cade. Trase de la briu scăpărătorile şi zbătu rar în cremenea din care săreau smocuri de seîntei frînte ca nişte fulgere, mironescu, s. 59, cf. ds. îmi răsucesc o ţigară; scot scăpărătorile şi iasca şi aprind, sadoveanu, o. xii, 477, cf. scriban, d., ltr3, h xiii 25. Luleluşa c-o scotea, Tutun în ea că punea, Scăpărătoarea cerea. pXsculescu, l. p. 262, cf. alr ii/i h 277. Rage Rujana din pădure Şi cerbana din genune Şi taur De la faur (Scăpărătorile). gorovei c. 330. Mireasa in pădure, Ginerile în Ţarigrad Şi nuna-n girlă (Scăpărătorile). id. ib. + (Rar) Parte a unei cutii de chibrituri (acoperită cu un strat de fosfor roşu) pe care se freacă chibritul pentru a se aprinde. îi lăsaseră... cinci beţe de chibrituri şi o bucăţică de scăpărătoare, g. m. zamfirescu, m. d. ii, 164. 4 (Transilv.) Cocoş sau percutor ar unei arme de foc. în trei oraşe se fabrică pulbere de puşcă, în alte trei scăpărătoare (ace de puşcă), bariţiu, p. a. ii, 486. Dar şi-n munte George pune Plumbii sub scăpărătoare, coşbuc, p. i, 62, cf. scriban, d. 2. Adj. (Mai ales despre surse de lumină) Care scapără1 (2). Fulgere cu trăsnet prin văzduh scăpărătoare. conachi, p. 101, cf. resmeriţ-X, b., cade. Din seîntei scăpărătoare, pară arzătoare se face. zanne, p. i, 280. O F i g. Se năpusti asupra lui şi-i prinse faţa intr-un virtej de palme scăpărătoare, stancu, r. a. iii, 290. Toţi pomii în zori şi-au mişcat cu mirare Perlele florilor scăpărătoare, labiş, p. 433. -4- (Entom.; regional; substantivat, m.) Licurici (Lampgris noctiluca) (Scheia — Suceava), alr i 1 895/381. 3. Adj. (Despre ochi, privire) Care scapără1 (3); scinteietor, sclipitor. Teodosia, ghemuită pe laviţă, privea cu ochi scăpărători, rebreanu, n. 202. Avea... ochi mari, negri şi mereu umezi, adinei, scăpărători în clipa, repede uitată, a necazului, g. m. zamfirescu, m. d. i, 139. Hangiul era... cu mustăţi mari, cu nasul ghebos şi lung, cu ochi scăpărători, sadoveanu, o. i, 285. Sub fruntea-i îngustă. ■ . sclipeau ochii vii, scăpărători, ca de pisică sălbatecă, dan, U. 43, cf. blaga, poezii, 35. Aceiaşi îi erau ochii: mari şi verzui, scăpărători. lăncrXnjan, c. i, 7. Un om cu ochi scăpărători. v. rom. ianuarie 1965, 23. Ochii să fi fost mari şi scăpărători. sbiera, p. 314. 4. Adj. Fig. (Despre oameni) Dotat cu o inteligenţă vie, cu un talent deosebit şi de obicei spontan (ce impresionează puternic); (despre manifestări, însuşiri ale oamenilor) care arată, trădează, denotă o asemenea inteligenţă sau un asemenea talent; scinteietor, sclipitor, strălucitor. Dezlănţuiri scăpărătoare de para-doxe şi de. glume, anghel—iosif, c. m. ii, 122. N-am să uit niciclnd: neliniştea din ochii lui, arătînd o minte scăpărătoare, v. rom. octombrie 1955,. 150. A avut de suferit nu numai prezenţa incomodă a gloriei sale, dar şi impertinenţa scăpărătoarei lor inteligenţe, constan-tinescu, s. in, 231. Cercul literar de la Sibiu... se afla sub influenţa scăpărătoarei fantezii lirice a lui Radu Stanca, românia literarX, 1970, rir. 37, 6/4. O (Prin lărgirea sensului) Jocul diabolic inspirat de duhul scăpărător al neînfricatului Eros. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 108. — Pl.: scăpărători, -oare. — Seăpăra1 -f- suf. -ător. SCĂPĂRĂTLFRĂs. f. 1. (învechit şi regional) Scăpărătoare, v. scăpărător (1). Cf. valian, v., polizu. în peretele cu funinginea de un deget, lingă firida cu scăpărături şi cu opaiţul, troaca cu sare. plop-şoit, c. 39. 2. (învechit) Scăpărare (2); fulgerare; fulger. Scă-părăturile scînteielor. cantemir, i. i. i, 41, cf. polizu, pontbriant, d. Porniră ca vîntul. în urma lor scăpăraturi uşoare se aprinseră în negură... Tunete pocneau deasupra în nouri, sadoveanu, o. i, 296. + (învechit, rar) Lovitură, însoţită de o scăpărare (2), a unei arme de foc. Au deşchis cu picheturile noastre cele dinainte o fusiladă... la carea nu li s-au răspiuns din partea noastră nici măcar cu o seăpărătură. ar (1829), 592/10. 3. Fig. (Rar) Manifestare, creaţie a unui om scăpărător (4). Orice rînd al lui, orice seăpărătură a acestui mare duh vioi ne interesează. sXm. v, 283. — Pl. : scăpărături. — Seăpăra1 + suf. -ătură. 2741 SCĂPĂRICI - 303 - SCĂPĂTA SCĂPĂRÎCI s. m. (Regional) Scăpărătoare, v. s c ă-părător (1). Com. din peştişani — tîrou jiu. — PI. : scăpărici. — Scăpăra1 + suf. -ici. SCĂPĂRUŞĂ s. f. (Regional) Chibrit (Cetea - Alba Iulia). viciu, gl. — PI. : scăpăruşe. — Scăpăra1 + suf. -uşă. SCĂPĂT vb. I. 1. Intranz. (învechit şi popular) A aluneca (involuntar) ; a cădea (în mod accidentai). Mă cumpăneam ca nu cumva să scapăt sâ caz intr-acea prăpastie, mineiul (1776), 28r2/31. Drăgan săracul de cap amele, Scapălă din creanga în care şede Şi cade ursului tocma între spete, budai-deleanu, ţ. 274. Capra podului se-ncarcă, căci acolo năvălea... Unul împingind pe altul, în Prut încep a cădi Cum scă-păta de pe capră, apoi nu se mai vidé, beldiman, e. 54/22, cf. lb. Ne mingîiarăm că încai nu scăpătarăm în lava aprinsă la un pas lingă noi. codru-drXguşanu, c. 169, cf. iser. Să ţii balanţierul cu ochii nedormiţi, De frică să nu scapeţi de pe fringhie jos. negruzzi, s. ii, 254. întinse braţele înainte cu disperarea unui om care scapălă înlr-o prăpastie, vlahuţX, s. a. ii, 217. Li se făâea frică ca... picioruşele, în conduri de argint, să nu-i scapete în crăpăturile pămîntului. delavrancea, v. v. 11. Toader fuma din lulea şi lot trăgea din manlaua ce scăpata după el. d. zamfirescu, r. 239. Chipiul care sta pé cap printr-o minune de echilibru, scapătă deodată pînă peste ochii micului soldat, sandu-aldea, d. p. 58. Roatele carului sînt pline de cuie, ca să nu scapete la vale. pamfile, s. v. 203, cf. resme-riţX, d. Odată insă, în colindul meu, mi-a scăpătat piciorul de pe piatră şi m-am poticnit lntr-o mătanie. CIAUŞANU, r. scut. 12, cf. cade. Eră trudit şi genele-i scăpătau. sadoveanu, o. xn, 482, cf. scriban, d. Calcula lăţimea literelor cu atita încordare, încît de multe ori i se intîmpla să nu bage de seamă cum în colţul gurii ti scăpăta virful limbii, galan, b. i, 68, cf. păs-culescu, l. p. 185. (R e f 1.) Era naintea sa la gura aceii prăpăşti căscate, îngrozit şi tremurînd şi să scăpăta din picioare cîle puţin de apropia să cază în prăpaste. dosoftei, v. s. octombrie 41v/18. îi vedea stînd pre gura prăpastiei, cutremurîndu-se, şi îngrozindu-se şi r.tte puţin să scăpăta din picioare de mai cădea, mineiul (1776), 17v2/26. -0> (Prin lărgirea sensului) Ochii părintelui scăpătau peste pereţi pe acoperiş, slavici, n. i, 20. -O Fi g. Nu văd şi nu pricep Din ce capăt să încep Lacrimilor să pui capăt în dureri să nu mai scapăt. beldiceanu, p. 109. + Tranz. A lăsa să alunece, să cadă (din cauza oboselii). Cînd şi cînd scăpata fruntea spre muşuroiul ce şi-l făcuse căpătâi, sadoveanu, o. xvii, 198, cf. scRiBAN, B. Dinaintea hanului, pe o laiţă, sta un om care, dé somnoros, leneş şi beat ce era, tot moţăia, adică îşi scăpăta capul în toate părţile. şez. i, 262. + A coborî. De pe Culmea Frumoasei... scăpătăm in valea largă şi luminoasă a Tismanei. vlahuţX, ap. cade. Scăpătarăm de la umbră şi ieşirăm într-un luminiş de seminceri. Ne aflam in parchetele de pe Cracăul Negru, hogaş, dr. i, 9. Cînd am scăpatat după un dtmb, iacă în faţa noastră o poiană, cardas, c. p. 17. + Intranz. şi refl. (Regional) A se împiedica, a (se) poticni (1). Calul... se poticneşte (adică se scapătă din genunchi, cînd merge). damé, t. 51, cf. scriban, d„ alr ii/i h 73/172. 2. Intranz. (Popular; despre aştri, mai ales despre soare) A asfinţi, a apune. Trebuie să aibă îngăduinţă... pănă soarele va scăpăta. cantemir, i. i. i, 92, cf. budai-deleanu, lex. Scapătă stelele, drlu. Aşa numea grecii Italia pentru că era spre apusul lor şi aci le scăpăta soarele, pleşoianu, t. ii, 209/9. Soarele scăpăta către apus. sion, p. 201, cf. pontbriant, d. Cînd scapătă soarele şi va face cornane roşii împrejuru-i, atunci schimbarea timpului este imininte. i. ionescu, m. 64, cf. bolintineanu, o. 343., Soarele apunea drept dinaintea noastră; cercul lui roşatic scăpătase pînă pe zarea orizontului, odobescu, s. iii, 194. Soarele scapătă să apuie. caragiale, o. iv, 120. Soarele scăpătase şi el după coasta de la apus. id., ap. cade. Soarele scăpăta, intinzind pe cer briul roşu-sînge al apusului, delavrancea, t. 74, cf. vlahuţă, s. a. iii, 272. Grăbitul soare scăpăta, Şi fata tot acolo sta. coşbuc, p. i, 282. Socuele scăpăta şi peste sat se lăsa liniştea inserării. sandu-aldea, u. p. 221, cf. şXineanu2. Soarele scăpăta la apus, colorînd apa cu o pulbere roşiatică. dunXreanu. ch. 49. E lirziu. Scapătă luna. brXtescu-voineşti, p. 53. Soarele scăpăta grăbii după deal, aurind virful copacilor, bujor, s. 28. Are să ne apuce furtuna şi ploaie mare, cum a scăpăta soarele, hogaş, dr. i, 108, cf. res-meriţX, d. Soarele scăpătase în spatele conacului vechi. rebreanu, r. ii, 204, cf. minulescu, vers. 194. Razele soarelui care scăpăta după dealuri împleteau şi întindeau o diafană năframă de azur. cocea, s. i, 273. La asfinţit, unde scăpătase soarele, se împinzise o vilvoare uriaşă, sadoveanu, o. xviii, 515, cf. camil petrescu, 0. i, 292, stancu, b. a. iii, 263. Scăpătează soarele tîrziu. pas, l. ii, 74, cf. h. lovinescu, t. 342, labiş, p, 38. Luna a început să scapete către asfinţit. lXncrăn-jan, c. ii, 39, cf. bănulescu, i. 202. Patru ceasuri se lupta.. . Pină soarele-mi scăpăta. teodorescu, p. p. 443. Sări-i-ar ochii din cap Ăluia de m-a-nvăţat Ca să umblu aimana Pină scapălă luna. şez. v, 90, cf. alr i 1 221, 1 222. [Soarele] s-apropie de desară să scapete, alr sn iii h 765/848, cf. ib. h 765, teaha, c. n. 263. Soarele s-aprinse De necaz şi zise:.., Cînd oi asfinţi, Ea s-o ofili; Clnd oi scăpăta, Ea s-o aduna. balade, i, 295. + (Regional; despre stele) A cădea (Vălcani — Sînnicolau Mare), alr sn iii h 807/47. O scăpătat steaua, ib. 4 (Prin Olt.; despre lună) A scădea {1). alr sn iii h 806. 3. Intranz. (Transilv.) A scădea (2),a se îm-, puţina, a se reduce (II 1), a se diminua. Cf. lb, iser. Creditul monarchiei scăpătase atît de tare, Incit acela se putea asemăna cu al. Turciei., bariţiu, p. a. iii, 4. „Gazeta”... ieşea numai odată pe săptămînă şi scăpătase la 450 de abonaţi, f (1891), 316. 4. Intranz. şi refl. (învechit şi regional) A se îndepărta, a se abate (de la un anumit comportament) ; s p e c. a greşi (prin faptele sale). Să nu se scapete de slava celor ce s-au încununat pentru vărsarea singelui lor. neagoe, Înv. 126/21. Clnd ajunse la vlrstă de douăzeci de ani, i se tntlmplă de să scăpătă şi fugi de să duse la o casă de curvăsărie. mineiul (1776), 179v2/21. Tare s-a înşelat şi de la scopul său foarte a scăpătat, şincai, hr. i, 21/5, M-am scăpătat şi am furat un bou. ap. tdrg. S-a scăpătat şi a furat. scriban, d. M-am scăpătat c-o vorbă, mai g'ine n-o dztcem. gr. s. vi, 244. 5. Intranz. A-şi pierde avutul, bunăstarea, bunurile materiale necesare vieţii; a ajunge sărac (3); a sărăci (2). A scăpătat de n-avea cum plăti stă-pinilor bucatele (sfârşitul sec. XVIII), let. m, 204/38. Ţăranul sau gospodarul cel mic... de nu i se face finul şi pînea se impllntă tn datorii şi scăpătează. 1. ionescu, c. 33/23, cf. iser. Multe mii de locuitori au scăpătat ta sapă de lemn. babiţiu, p. a. iii, 425, cf. polizu. Ai scăpătat! Nici apă tu n-ai după ce bea. bolintineanu, o. 147. Ai scăpătat şi mergi să slugăreşti unde nu te cunoaşte nimeni? caragiale, o. vi, 273. îi spuse toată istoria: cum a scăpătat Racliş, cum işi desface ultima rămăşiţă din avere, vlahuţă, O: A. III, 72, cf. BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, RESME-riţX, o., cade, scriban, d. A venit lumea asta nouă, care umblă tot după ce e străin şi bătrlnii au scăpătat. cXlinescu, o. i, 234. Am avut prăvălie. . . dar acum, de clnd a fost războiul, am scăpătat, tudoran, p. 207. Zarafii ■,. cred că măria ta a scăpătat şi nu mai vor să dea ce le cerem, barbu, princ. 303. Şi eu am toi înstrăinat cîle ceva, şi-am tot scăpătat, lăncrănjan, 2744 SCĂPĂTARE - 304 - SCĂPĂTAT3 c. ii, 439. Ia m*i dă şi dumneata, Că eu-citit n-ăi scă-păta. şez. ix, 158. + (Învechit) A decădea. [Omul] cu eît. . . să va depărta de foloasele cele avute şi adevărate şi va scăpăta din starea şi orinduiala lor, cu attt mai mult şi mai vtrtos să primejduieşte, piscu-PESCtr, o. 95/11. Tot omul, de orice treaptă, după ie scapătă din slavă şi din bogălie..., trebuie să îmbrăţişeze munca, gorjan, h. i, 129/37, cf. cade. 6. In tranz. (Neobişnuit) A rămtne repetent-Supă ce scăpătase prin clasa a V-a liceală, făcu un an de ucenicie privilegiată la un mare negustor, blaga, h. 84. — Prez. ind.: scdpăt, pers. 3 scăpătă şi (rar) scă-pătează. — Lat. *excapitare. SCĂPĂTARE s. f. Acţiunea de a scăpăta şi rezultatul ei. 1. (Popular) Asfinţire, asfinţit, apus. Cf. s căpăta (2). Craii afară din cetate dacă au ieşit, Steaoa iarăşi s-au ivit. Nu merge spre scăpătare, Spre amia-zăzi are cărare (a. 1784). gcr ii, 139/36, cf. budai- DELEANU, LEX., DRLU, I. GOLESCU, C., POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W., DDRF, şXlNEANU2, resmeriţX, d., dl, dm, m. d. enc., dex. Mă culc după scăpătare, Mă scol soare cînd răsare, teodorescu, p. p. 453. 2. Pierdere a averii sau a bunăstării, a bunurilor materiale necesare vieţii, sărăcire (1); stare a celui sărac (3), sărăcie (3), (Învechit şi regional) scăpăciune, (Învechit, rar) scăpătură (3); (Învechit) scăpătăciune. Cf. scăpăta (5). In astă scăpătare şi lipsă despre toate Născu lui Adam Eva pe-ntiiul filiu Cain. heliade. o. i, 388. Cînd ajungem în rea stare Şi tn vre o scăpătare.. . Şi slujnicile din casă Negonite fug. .. pann, p. v. ii, 156/2, cf. polizu, barcianu, v. De la gară trec prin nişte ulifi triste; miroase a scăpătare şi părăginire. caragiale, o. i, 74, cf. ddrf, alexi, w., resmeriţX, d. Visam pă-mînturi şi scăpătări şi prăbuşiri. lXncrXnjan, c. iii, 37. + (Învechit) Decădere; degradare, Înjosire. De-şi simte scăpătarea şi jugul, scoaţă arma Şi cauză comună cu noi vie să facă. heliade, o. i, 225. _ Dar cum se sfirşi nobleţea?... La rîşniţă el fu pus, Unde, prost, tn scăpătare, De tatăl său... El aminte şi-a adus. alexandrescu, o. i, 306. însăşi fiarele, scîrbite de a vedea scăpătarea gustului artistic la bipezi, şi-au luat lumea în cap. odobescu, s. iii, 100, cf. ddrf, şXi- NEANU3. — Pl.: scăpătări. — V. scăpăta. SCĂPĂTĂT1 s. n. (Popular) Faptul de a scăpăta. 1. Asfinţit, apus (al unui astru, al zilei); p. e x t. momentul, vremea asfinţitului. Cf. scăpăta (2). Venim într-a soarelui scăpătat, de văzum lumină de sară (a. 1680). c. cr. 232/20. S-a arătat un fenomen pe cer. . . în toate serile după scăpătatul soarelui. vXcXrescul, ist. 263. Cam pe la scăpătatul soarelui, dete peste nişte strîmtori cu şanţuri. bXlcescu, m. v. 386. înlr-o zi, pe la scăpătatul soarelui..., s-au dus la plimbarş intr-o pădure, caragiale, o. ii, 149. Feciorul bucătăresei şi cel de împărat..., cind fu pe la scăpătatul soarelui, auziră un zgomot, ispirescu, l. 115. De pe la nămiezi pînă-n scăpătatul soarelui ne poartă Bistriţa tot pe lingă el. vlahuţX, s. a. iii, 238. în scăpătatul soarelui, florile tăiate şi culcate la pă-mînt împrăştiau cel din urmă, cel mai tare miros, f (1891), 117, cf. şXineanu2, resmeriţX, d., cade. Turla bisericii incendiată de scăpătatul soarelui. brX-escu, o. a. i, 233. Pe la scăpătatul soarelui, îşi luă omul de scurt şi, după ce-l făcu cu ou şi cu oţet, îl trimise la drumul Turzii. dan, u. 16. Hogaş se limi- tează. . . la... peisagiul general..., descriind. . . scăpătatul soarelui, vianu, a. p. 282. A plîns pînă la scăpătatul soarelui, arghezi, s. xii, 155. Se Întorceau osteniţi morţi după scăpătatul soarelui, stancu, r. a. ii, 168, cf. h i 377, ix 123, xiv 106. De va cinta cu-coşii după scăpătatul soarelui, se va schimba vremea în ziua următoare, şez. vi, 29. De-asear’ din scăpătat, Greu un şalău mi-a picat, bibicescu, p. p. 294. Des-cintecul se face in scăpătatul soarelui, mat. folk. 561. Dunărea că o trecea, La baba Sirba mergea, în scăpătatul soarelui, în intratul vitelor. pXsculescu, l. p. 247. Să nu dai foc din casă după scăpătatul soarelui. i. cr. iv, 21. Di-asară d'in scăpătat, Slabă cart'e-am căpătai Tăi din ţara Muscului. t. papahagi, m. 11, cf. teaha, c. n. 263. 2. Apus, vest. Soarele răsărind despre răsărite au străluminat părţile scăpătatului, dosoftei, v. s. ianuarie 5r/22. Marele Constantin, trecînd de la părţile scăpătatelor spre răsărite..., învăţă de sloboziră pre toţi creştinii, id. ib. decembrie 226r/25, cf. id. ps. 349/17. Se întoarse şi arătă cu mîna, dincolo de zare, undeva spre scăpătat, stancu, ş. 150. Soarele... nu se mai mişca să coboare spre scăpătat, preda, i. 31. Eu vă blastăm... ca Dumnezeu să vă desparte de olaltă, pe unul la răsărit şi pe celalalt la scăpătat. marian, o. i, 6. A fost odată... pe cînd se băteau munţii în. capele şi soarele răsărea de la scăpătate. Rpv. crit. i, 224. Cunosc, măicuţă, zău... Şi-un bătut de Dumnezeu Ş-acela-i bărbatul meu... Pin’se-ncalţă Ia picior, Soarele-i la prînzişor; Pină-ncalţă celălalt, Soarele-i la scăpătat, jarnîk —bîrşeanu, d. 174. Colo sus la scăpătat Este-un cort mare rotat, bibicescu, p. p. 302. încotro a luat-o? — Ite, a luat-o la scăpătat. graiul, i, 86, cf. bud, p. p. 60, alr i 1 238. 4 (Prin vestul Transilv.) Miazănoapte (I 2). alr i 1 237/80, 305. — Pl.: (Învechit şi regional) scăpătate. — V. scăpăta. SCĂPĂTĂT2, -Ă adj. 1. (Popular; despre aştri) Care a cobortt spre asfinţit; care a apus. Cf. scăpăta (2). Umeda noapte Cade din cer şi ne cheamă la somn scăpătatele stele, coşbuc, ae. 29. Afară amurgea. în apus urmele soarelui scăpătat mai înseninau cerul spălăcit, rebreanu, p. s. 108. + F i g. (Regional) Sfirşit, terminat, împlinit, încheiat (Lacu Sărat — Brăila), teodorescu, p. p. 442. De cind eu cu el mă bat... Sînt opt ai şi jumătate, Trei săplămini scăpătate, id. ib. 2. (Şi substantivat) (Om) care a devenit sărac (3)5 (om) sărăcit (1). Cf. scăpăta (5). Ori bogat, ori scăpătat le-au făcut ruptoare ca să dea pre an numai cîte doi ughi. n. costin, let. ii, 42/19. Necolai Stircea, cum era om scapatat, au putut să vtnză satul (a. 1716). uricariul, v. 375/26. Iar eu scăpătat sînt şi sărac (sec. xvm). cat. man. ii, 159. Să să lege... a le cerceta pricinile lor fără de a mai fi purtaţi de colo-colo ca să-şi piarză vremea muncii lor, aflindu-se unii foarte săraci şi scăpătaţi (a. 1824). doc. ec. 3.14. Ajutoare pentru cei scăpătaţi, golescu, î. 36. La 60 de familii scăpătate s-au împărţit bileturi spre a lua pe toată luna o leafă de la casa spitalului, cr (1829), 141/23. Acel împărat se poate lăuda în veci ca un părinte bun şi renăseător de atîtea persoane cinstite şi scăpătate de intîmplări urile, ce sînt foarte multe preste toată omenirea, gorjan, h. i, 162/9. Au avut mijloc şi chip a strînge şi pentru dînşii visterii, cu care cumpăra guvernul de la prinţipii cii mai mici şi scăpătaţi din osăbite Intîmplări. asachi, i. 77/21. 200 mii creştini... au perit pe drum avind de comendat pe scăpătatul nobil francezu Valter. sXulescu, hr. i, 126/27. Subt numire de cerşălori să înţelege acele feţe scăpătate... de cer milă de la trecători, regul. org. 357/9. Iară 5 odăi se vor da... fără nici o plată... persoanelor scăpătate. fXtu, d. 164/18. Ministrul... te alungă pentru că... a găsit... vreun prieten sau 2747 scăpÂtăciuNe - §66 - SGÂRĂNDĂVITURĂ vreo rudă scăpătată de chivernisit, ghica, c. e. ii, 616. Brustur şi Cociurlă!... Scăpătaţii ceia? alecsandri, t. i, 165. Le cumpărase... de ocazie, de la un boier scăpătat, d. zamfirescu, t. s. 6. Să vie in ajutorul lui Grigore Rădulescu şi a lui Vasile Culea, vlăstare de neamuri scăpătate. brXtescu-voineşti, p. 325. .4 trebuit să se găsească un nebun, un oarecare boiernaş scăpătat, care să se ducă la domnie... să ceară protecţie. sadoveanu, o. xx, 73. Cumpărase livada in paragină de la o rubedenie scăpătată a Dudescului. c. petrescu, a. H. 69. Eşti frate cu Agop? Negustori scăpătaţi amlndoi! tudoran, p. 295. Puterea scăpătaţilor lipsiţi, barbu, princ. 271. Născut... dintr-o familie scăpătată de mici boieri, ist. lit. rom. ii, 295. Coasele şi furcile... erau lustruite de mîinile altor pălmaşi, ale altor scăpătaţi. lXncrXnjan, c. i, 153, cf. h xviii 287. ^ (învechit, rar) Decăzut; Intr-o situaţie de (totală) subordonare (faţă de bărbat). Deaca intr-o ţară era femeia preţuită şi cinstită, tntr-o alta era cu atîta mai scăpătată şi mai apăsată, fm (1841), 5‘/33. — PI.: scăpătaţi, -te. — V. scăpăta. SCĂPĂTĂCIÎINE s. f. (învechit) Scăpătare (2). Tot m-au încărcat din dajde in dajde pă[n] incit am rămas la mare scăpătăciune (a. 1767). iorga, s. d. xrv, 282. Să-l ajute pe tată-său, în vreme ce va pătimi in scăpătăciune. prav. cond. (1780), 130. Să socoteşte din vremea aceea de cînd au putut a mişca jalobă, adecă de iaste bărbatul bogat, după a însoţirii desfacere, iar de nu iaste bogat, din vremea scăpătăciunii. pravila (1814), 117/24. Văduve sărace ce nu vor fi avînd moşii... cum şi nici vreo altă mlngîiere la a lor scăpătăciune (a. 1819). doc. ec. 219. Cite felurimi de ajutoare pentru cei scăpătaţi şi cite iarăş pentru alţii, de a nu ajunge în scăpătăciune. golescu, î. 36. O sumă de 4 000 ruble s-a împărţit la 75 meşteri, toţi de familie, care căzuseră în scăpătăciune. cr (1829), 141/28. Preoţii de mir... pentru scăpătăciunea lor nu vor fi in stare să plătească avocaţilor, req. oro. 192/24, cf. cr (1833), 65a/16. Nu voiţi a da ajutor sărmanului întru scăpătăciune. marcovici, d. 205/17, cf. gorjan, h. rv, 81/22. Cînd obrazul acela la care va fi capitalul lui va fi in primejdie de scăpătăciune..., nevîrsnicul îşi va face atunci cererea sa prin jalbă către judecătoria locului, hegul. org. 260/13, cf. jipescu, ap. tdrg, ddrf, cade, klop- ŞTOCK, F. 8, SCRIBAN, D. — Scăpăta + suf. -ăciune. SCĂPĂTÎŞ s. n. (Regional) 1. Asfinţit, apus (al unui astru, al zilei); momentul, vremea asfinţitului. Cf. PAMFILE, CER. 35. 2. Apus, vest. Cf. PAMFILE, CER. 35. — PI.: scăpătişuri. — Scăpăta + suf. -iş. SCApAtOB, -OARE adj., subst. 1. Adj., s. m. şi f. (învechit) (Persoană, colectivitate) care scapă (I 1), salvează, eliberează, dezrobeşte pe cineva. Cf. budai-deleanu, lex. La acest duel, Pricina sînt eu. Să te pierz asljfel, Scăpătorul meu. pann, e. v, 2/15. ■£> (Ironic) Scăparea ce doresc eu ţării este ca să scape odată de asemenea scăpători. i. negruzzi, s. i, 371. 2. S. f. sg. art, (Regional) Loc unde se refugiază copiii, ca să nu fie prinşi, la jocul de-a prinselea (Cloşani — Tîrgu Jiu), gl. olt. — PI.: scăpători, -oare. — Seăpa + suf. -ător. SCĂPĂTURĂ s. f. 1. (învechit) Scăpare (1). Cf. ANON. CAR., I. GOLESCU, C. 2. (Neobişnuit; concretizat) Scăpare (II). Cînd limbile de foc se plimbă la încheietura pereţilor, printre scăpături, între gratiile ferestrelor, bietele insecte sar umflate, cocea, s. i, 153. 3. (învechit, rar) Scăpătare (2). Carea iaste osebirea scăpăturii şi a sărăciei şi cum David grăiaşte adevărul zicînd: Iar eu scăpătat sînt şi sărac? (sec. XVIII). CAT. MAN. îi, 159. — PI.: scăpături. — Scăpa + suf. -ătură. SCĂPĂU s. n. 1. (Prin Olt.) Ieşire, gaură prin care scapă (I 1) cineva. [Racii] au şi ei culcuşuri ca vulpea, cu mai multe scăpăuri. plopşor, c. 74, cf. 96. 2. (Regional) Alunecuş (Poiana Lacului — Piteşti). udrescu, gl. Scăpău de gheaţă, id. ib. 3. (Regional) Scăpare (I G); greşeală (Poiana Lacului — Piteşti), udrescu, gl. Scăpăuri d-astea se întîmplă; n-ai ce face! id. ib. 4. (Popular) Excremente, fecale. Cum ţi-e răul, Cirmîzul, spînzul, scăpăul... Aşa iţi este şi leacul. arghezi, vers. 161. Să pui la buba care te doare ni-ţeluş scăpău de fată mare şi screm de mătuşă bătrînă şi apoi ţi-a trece, marian, ins. 326. Nu-ţi creşte mus-teaţa ? XJnge-te cu scăpău. Corn. din banat. Cu scăpău de fală mare Iţi frece de dor de şale. udrescu, gl. — PI.: scăpăuri. — Scăpa + suf. -ău. SCĂPERÎCI s. m. (Regional) Copil neastlmpărat. Com. din borşa — vişeu de sus. — PI.: scăperici. — Cf. scâpăra1. scĂPdci s. m. (Regional) Persoană care se umple de bale; scăpos (Scărişoara — Abrud), alr ii/i mn 13, 6 901/95. — PI.: scăpoci. — Scăpa + suf. -oci. SCĂPdS s. m. (Regional) Scăpoci (Scărişoara — Abrud), alr ii/i mn 13, 6 901/95. — PI.: scăpoşi. — Scăpa + suf. -os. SCĂR vb. I v. scări. SCÂRĂR s. m. Meşteşugar care face, care construieşte scări (1 1, 2, 3). Cf. pontbriant, d., ddrf. Scă-rariu... construieşte ca la 300—320 scări anual. păcalX, m. r. 313, cf. cade. Scărar in piatră, nom. PROF. 38, cf. 39, SCRIBAN, D., SFC V, 24. — PI.: scărari. — Scară + suf. -ar. SCĂRÂT, -Ă adj. v. seărit. SCĂRĂBÎJŞ s. m. v. cărăbuş. SCArAjI vb. IV v. scoroji. SCĂnÂJÎT, -Ă adj. v. scorojit. SCĂRĂJITÎIRĂ s. f. v. scorojitură. SCĂRÂNDAVICldS, -0ÂSĂ adj. (învechit, rar) Greţos, sctrbos. De lucru spurcat şi scărăndăvicios ca acesta se apuca, cantemir, ap. tdrg, cf. scriban, d. — PI.: scărăndăvicioşi, -oase. — Scarandiv + suf. -icios. SCA R Afli DAVITÎIRA s. f. (învechit, rar) Lucru greţos, scirbos. CANTEIVÎTR, ap. TDRG, Cf. SCRIBAN, D. — PI.: scărăndăviluri. — Searandivi + suf. -tură. 2764 SCĂRĂND VOS - 306 - SCÂRIT SCĂRĂNDĂVOS, -OASĂ adj. (învechit, rar) Greţos, scîrbos. Şi a numelui pomenire greţoasă şi auzului scărăndăvoasă esle. cantemir, ap. tdrg. — Pl.: scărăndăvoşi, -oase. — Scarandiv + suf. -os. SCĂRĂND1VÎ vb. IV v. scarandivi. SCĂRĂŢÎIIE s. f. (Regional) Diminutiv al lui scăriţă (12) (Furcenii Vechi — Tecuci), alr ii/i h 272/605. — Pronunţat: -ţu-ie. — Pl.: scărăţui. — Scăriţă + suf. -uie. SCĂRCIC vb. I v. scrlşea. SCĂRÎMBĂ s. f. v. scărlmbă. SCĂRI vb. IV. Tranz. (Regional, mai ales în Transilv.) 1. (Complementul indică scări X 1, 2) A sui treptele). Gf. drlu. 2. (Complementul indică preţuri) A ridica (II 2), a spori, a sui. Cf. barcianu, v., gheţie, r. m. + Spe c. A licita. Gf. pontbriant, d. 3. A reduce (II 1) (treptat) (în volum, intensitate, preţ, calitate, valoare, importanţă etc.). în deşert se trudeşte a scări pre românii cei din Ardeal, maior, IST. 109/5, Cf. LM, GHEŢIE, R. M., ALEXI, W. A Scări preţul. Com. din zagra — njăsaud. O Tranz. fact. Bunătatea drumurilor scări chiria cărăuşilor. gt (1839), 142/2fi. 0> Refl. pas. Engel... la-pădă fabula lui Sulţer, că stind aceia în picioare, mult s-ar scări crezămîntul notarului lui Bela, pre carele el cu mini, cu picioare îl apără, maior, ist. 195/22. <0> Intranz. în urmă se răstoarnă pe pat. Mai mult, mai mult răsuflu-i scăreşte din putere, coşbuc, p. ii, 188. + S p e c. A nuanţa, a colora Sn degradeu. Cf. cihac, i, 245. 4. A împărţi in grade; a grada. Cf. cihac, i, 245. — Prez, ind.: scăresc. —Şi: (Snvechit) scării vb. I. I.M. — V. seară. SC'ĂRÎCĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui scară. Cf. scară (I 2). M-am urcat în pod, şi de acolo, pe o scărică strimtă, 4n turnuleţul cu clopotul cel cu sunet dulce. ap. cade. — Scară + suf. -ică. SCĂRICEĂ s. f. v. scăricică. SCĂRICÎCĂ s. f. Diminutiv al lui s c a r ă. 1. Cf. scară (II). Cf. i. golescu, c., polizu, PONTBRIANT, D., CIHAC, I, 245, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, CADE. 2. Cf. scară (12). Deschise oleacă fereastra; atunci auzi gemete înfundate la poartă. înfiorată, coborî iute pe seăiicică. caragiale, o. i, 67, cf. 163, cade. Trecuse pe sub podul de fier de la scăricică, fugind printre linii şi ieşise în şoseaua Basarab. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II, 191. 3. Cf. s c a r ă (I 3). Cf. barcianu, alexi, w. 4. (în forma scăricea) Plantă erbacee cu frunze numeroase, cu flori albastre sau albe grupate în buchete şi cu fructul o capsulă cu numeroase seminţe; scara-domnului, scara-doamnei (Polemonium coeru- *■ leum). Cf. brandza, fl. 340, grecescu, fl. 402, şXineanu2, resmeriţX, d., panţu, pl., cade, enc. agr., scriban, d., borza, d. 133, 284. — Pl.: scăricele. — Şi: scărice# s. f. — Scară + suf. -icică. — Scăricea: cu schimbare de suf. SCARÎGĂ s. f. (în dicţionarele din trecut) Scărilă (1). Cf. polizu, cihac, i, 245, ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., pascu, s. 248, sfc vi, 52. — Pl. : scărigi. — Scară + suf. -igă. SCĂRÎLĂ s. f. 1. (Popular) Parte mobilă de dina-poia (şi de dinaintea) carului sau a căruţei, care seamănă cu o scară (I 1) şi care inchide extremităţile vehiculului ; (învechit)" scărigă. V. chelnă, codirii, SUŞlete (1). Cf. DAMÉ, T. 11, DDRF. Eu stam pe carîmbul căruţii... El şade în scărilă şi mînă boii. sXm. tv, 546, cf. şXineanu2, tdrg, pascu, S. 529, RESMERÎŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., LTR2, H V 55, rXdulescu-codin. 2. (Prin nord-vestul Munt.) Pîrleaz (1). Cf. chest. ii 413/70, alrm ii/i h 298/784. — Pl. : scările. — Scară + suf. -ilă. SCĂRÎMBĂ s. f. v. scărimbă. SCĂRI0ŢCHI s. m. v. scaraoţchi. SCĂRÎRE s. f. (învechit, în Transilv.) Acţiunea de a scări (3) şi rezultatul ei. Nici o scărire nu urmează de acolo cădinţelor românilor celor din Ardeal. MAIOR, IST. .97/13, Cf. PONTBRINAT, D., CIHAC, I, 245. — Pl. : scăriri. — V. scări. SCĂRÎŞ adv. (învechit) Din treaptă in treaptă, ca treptele unei scări (I 2) ; p. e x t. în mod progresiv (sau regresiv), treptat, gradat; succesiv. Să nădăjduim însă că oastea, ce scăriş pe drumuri era aşăzată, va împiedeca sosirea acelui agiutor. ar (1834), 1061/12. Tot cu această rînduială scăriş să urmeze scăzînd dozele pănă le va veni la numărul de 5 sau 4 hapuri, veisa, i. 57/11, cf. cihac, i, 245, GHEŢIE, R. M., ALEXI, W., TDRG, SCRIBAN, D. — Scară -f- suf. -iş. SCĂRIŞOARA s. f. (Atestat prima dată, într-un toponimic, în 1556, cf. cuv. d. bXtr. i, 244, ders) Diminutiv al lui s c a r ă. 1. Cf. scară (I 1). Cf. budai-deleanu, lex, LB, I. GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZU, P0NTBJUANT, D., CIHAC, I, 245, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., CADE, DEX. 2. Cf. scară (I 2 ).'în fundul bolţii era o scărişoară învîrtită de ieşia întru un foişor foarte desfătat. MINETOL (1776), 29r2/25, cf. polizu, cade, dl, DM, DEX. 3. Cf. scară (I 3). Au mai făcut nişte scărişoare săpate intru acest zidiu, ca la vreme de nevoie să se poală apăra din cetate prin meterezuri. drXghici, r. 165/2. — Pl. : scărişoare. — Scară + suf. -işoară. SCĂRÎT, -Ă, adj. (învechit şi regional; despre terenuri, locuri, pante, povîrnişuri, drumuri) Care prezintă denivelări în formă de trepte; în care au fost făcute trepte. Se luă după dînsul pănă s-au abătut la pogorîşul cel scărit unde-i besearica sui[n]tului m[u]-c[e]n[i]c iulian, dosoftei, v. s. noiembrie 133v/3, cf. pontbriant, d. Alee scărată. udrescu, gl. + (Prin nord-vestul Munt. ; despre modul de a tunde părul1 ; în forma scărat) în formă de scară (I 3). Tunsoare scărată. udrescu, gl. (Adverbial) Tuns scărat. id. ib. — Pl. : scăriţi, -te. — Şi : scărât, -ă adj. — V. scări. Cf. scară. 2781 SCĂRITURĂ - 307 - SCÂRMĂNA SCĂRITURĂ s. f. (în dicţionarele din trecut) Urcare sau scădere (gradată, treptată). Cf. cihac, i, 245, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — PI.: scărituri. — Scări -f suf. -tură. SCĂRIŢĂ vb. I. Intranz. (Prin Transilv. şi prin Ban.) A reduce (II 1) (treptat). V. scări (3). Alegeau lucrurile cele mai scumpe, le plăteau fără nici o încercare de a mai scăriţa din preţ. agîrbiceanu, a. 88, cf. lexic reg. ii, 42. — Prez. ind.: scăriţez. — V. scăriţă. SCĂRIŢÂT, -Ă adj. (Neobişnuit) Care are aspectul întrerupt şi succesiv al treptelor unei scări (I 1). Lingoarea Rinului in pas cu trenul, Şi, brusc, sub arcul scăriţat cu-albastru Al codrilor — o pantă: un castel, românia literarX, 1969, nr. 16, 4/1. — PI.: scăriţafi, -te. — V. scăriţa. Cf. scăriţă. SCĂRÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui scară. 1. 1. Cf. scară (I 1). Cf. budai-deleanu, lex., LB, I. GOLESCU, C., POLIZU, CIHAC, I, 245, BARCIANU, alexi, -w., tdrg, cade. Cadavrele... le tirau lingă scăriţa din grădină, camil petrescu, t. ii, 444. Pe o scăriţă de funie, cocoşul şi-a înfoiat aripile, camilar, c. p. 58, cf. m. d. enc., dex. I(a)n fă-ţi scăriţă de ceară Şi te suie-n sus spre soare, pop., ap. cade. <0 Fi g. Gîngănii ovale... suiau din adine şi coborau în adine pe scăriţe invizibile, sadoveanu, o. ix, 388. + P. r e s t r. (Regional) Fuscel al unei scări (I 1) (Vălcani — Sînnicolau Mare), alrm ii/i h 346/47. 2. Cf. scară (I 2). Te sui pe o scăriţă la o nălţime de 15 palme şi intri într-o săliţă. negruzzi, s. i, 311. E o curte lungă. . . cu etaje adăogate, cîrpit fiecare cu scăriţe de lemn strlmbe. camil petrescu, p. 53. Dibui rampa unei scăriţe şi iată-l ureînd, ca un răufăcător. vinea, l. i, 262, cf. m. d. enc., dex. Şi-n curte la domn intra..Pe scăriţă se suia..., Pin’ la dînsul se ducea. teodorescu, p. p. 531, cf. alrm ii/i h 372/64. 3. Cf. scară (I 4). Punînd un picior pe scăriţa trăsurii, cînd vor ioţi să-l înhaţe, îşi smulge barba. caragiale, o. ii, 22. Puse un picior pe scăriţa cabrioletei. rebreanu, r. ii, 55. Careta______era prăfuită toată şi cînd se puse scăriţa, coborî mai întîi o femeie bălaie. camil petrescu, o. ii, 167. O cale ferată care mai totdeauna era plină de cisterne... Vedeam uneori cum se urcă cineva pe scăriţa lor. preda, i. 189, cf. h xviii 143- + (Prin Olt. şi prin Ban.; la car, căruţă) Cruce (de dinapoi). Cf. alrm sn i h 229. 4. Cf. scară (I 5). Curea de scăriţă, lb, cf. polîzu, ddrf, barcianu, alexi. w. începu... să tot dea tîr-coale în jurul calului şi nu se putea hotărî să pună piciorul tn scăriţă, agîrbiceanu, a. 396. La şa scăriţe din fier lucrate Cari sclipeau de pe departe, reteganul, ap. cade, cf. a i 13, 31, 34, iii 6, 19. II. 1. (Regional) Cf. scară (II 1) (Copăcel — Făgăraş), h xvii 17. 2. (Prin sud-vestul Transilv.) Cf. scară (II 2)-Cf. a iii 5, 18. 3. (Regional) Cf. scară (II 10) (Luţa — Făgăraş). Cf. chest. viii 27/17. III. (Anat.) Unul dintre cele trei oscioare ale urechii mijlocii. Se numesc osuţele auzului..., maiu..., nicovala... şi scăriţa, antrop. 185/14, cf. cade, dm, dex. IV. (Regional; în construcţia) în scăriţe = şotron (1) (Arpaşu de Jos — Victoria), alr sn v h 1 300/172. V. Compus' scărija-muntelui = varietate de ferigă care creşte prin locuri umede (Blechnum spi-cant). Cf. borza, d. 31, 284, prodan— buia, f. i. 76. — PI.: scăriţe. — Seară + suf. -iţă. SCĂRlMBĂ s. f. (Transilv.) Aşchie; surcea. Cf. lb, valian, v., pontbriant, d., cihac, ii, 328, lm, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. FRÎNCU — CANDREA, m. 105, alr u/i h 254/95. — PI.: scărîmbe. — Şi: scăremhă (lb, alexi, w.), scărimbă (cihac, ii, 328) s. f. — Probabil pref. s- + eărimbă. SCĂRÎMBÎ vb. IV. Refl. (Priri vestul Transilv.) A se înţepa (cu o aşchie), frîncu — candrea, m. 105. — Prez. ind.: scărîmbesc. — V. scărîmbă. SCĂRÎ1VDÂV, -Ă adj. v. scarandiv. SCĂRÎNDE adj. v. scarandiv. SCĂRLĂTÎSC, -EĂSCĂ adj. (învechit, rar) Stacojiu. Cf. DRLU. — PI.: scărlăleşti. — Scarlat + suf. -esc. SCĂRLĂÎJNŢ s. m. v. scîrlionţ. SCĂRLĂUNŢÂT, -Ă adj. v. scîrlionţat. SCĂRLEONŢÎ vb. IV. Tranz. fact. şi refl. (Prin sud-Vestul Munt. şi prin vestul Olt.) A (se) cîrlionţa, a (se) bucla. Barba neagră mi-a albit, Părul s-a scîrleonţit. mat. folk. 305, cf. lexic reg. 56. — Pronunţat: -le-on-, r- Prez. ind.: scîrleonţesc. — Şi: scîriăonţă vb. I. lexic reg. 56. — V. scîrlionţ. SCĂRMĂ vb. I v. scurma. SCĂRMĂN vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică lînă brută, bumbac etc.) A desface în fibre (descîlcind), a înfoia şi a curăţa de impurităţi; (regional) a scămoşi, v. scămoşa (2). Cf. anon. CAR., LB, ISER, PONTBRIANT, D., POLIZU. Pe jos să şadă fele pe ţolul aşternut, Să scarmene cu mina lina. eminescu, o. iv, 81. Degetele ei albe şi subţiri scăr-mănau în neştire miţele de lînă. vlahuţX, ap. cade, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, PAMFILE, I. C. 8. Toată ziua scărmăna lină pe pat în bucătărie, hogaş, dr. ii, 147. Scărmănăm Una mărunt şi curat, lun-gianu, cl. 25, cf. resmeriţX, d. Lîna... e spălată în citeva ape reci, zvîntată la soare, scărmănată cu mina. stoian, păst. 60. Femeia îşi pusese în gind să scarmene lînă, dan, u. 227, cf. scriban, d., m. d. enc,, dex, com. marian. [Lîna] o spală, usucă, scalmînă, trag, torc, ţîs şi fac halube (îmbrăcăminte). chest. v 160/92. Eu scarmîn lînă. alr i 1 268/9. Lina o scal-mănă cu brinca. a i 22, cf. 23, n 12, iii 17. (Refl. p a s.) Lîna uscată şi aleasă se scarmînă în ţoc. pă-calX, m. r. 309. Lîna, după ce este bine spălată..., se pune undeva la soare să se usuce..., se scarmîni apoi. diaconu, p. 34. Scărmănarea industrială se efectua manual cum se scarmănă şi în zilele noastre, în sectorul casnic, lîna tunsă, ltr2 xv, 307. Lîna se scarmînă. alr i 1 268/255. (învechit şi regional; prin lărgirea sensului) Aceşti peri [de cal] dar negreşit trebuie să se taie, ... vînzîndu-se la minderegii, mînule aceste trebuie să-i scarmene şi aşa să umple aşternutul. drXghici, r. 77/19. Scarmănă un cojoc, marian, na. 267, cf. resmeriţX, d. Pănuşele uscate bine şi scărmănate sînt întrebuinţate ca umplutură în dricale (saltele). pribeagul, p. r. 74. + (Prin Transilv.; complementul indică lîna din caier) A smulge, a ciupi (în timpul torsului). Cf. alr i 1 271/122, 158, 305. + (Complementul indică pene) A smulge (şi a descîlci) fulgii de pe cotor, pentru a face puf. Cf. lb, iser, alexi, w. Baba scărmăna pene. dunXreanu, ch. 77, cf. cade, dex. Să trăiască fetele, C-au scăr- 2795 SCĂRMĂNARE - 30S - SCÂRMÂNĂ TURĂ mănal penele, marian, nu. 566. Şedea.. . după cuptor şi scărmăna nişte pene. mera, l. b. 230. Clacă... di scarmanat peni. ai,r ii 4 837/520, cf. 4 837/365. + (Prin nordul Transilv. şi prin Maram.; complementul indică păsări tăiate) A jumuli. Cf. alr sn ii h 362. + Refl. (Regional; despre pinză, ţesături; In forma scărmîna) A se destrăma (Braşov), alr i 1 297/180. [Pinza] se scarmină pe margine, ib. -4 (Rar) A rupe, a desface în fîşii. (Refl. pa s.) Ţlrii... se curăţă de pieliţă şi de oase şi se scarmănă în fîşii subţiri, s. marin, c. B. 21. 2. Tranz. (Popular şi familiar; complementul indică fiinţe) A părui1 (2); p. gener. a bate tare (smulgSndu-i părul, zgîriindu-1, sfîşiindu-i hainele etc.); p. e x t. a sfîşia, a rupe hainele (în urma bătăii); (cu sens atenuat) a certa, a lua la rost. Acest svînt... fu bătut cumplit şi scărmănat coastele cu brtnci de her. dosoftei, v. ş. octombrie 64v/19. Să nu te dezlipeşti de aici, ai înţeles? dacă nu vrei să te scarmăn. caragiale, o. i, 1, cf. ddrf, alexi, w., PAMFILE, J. II, 165, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. Fuseseră scărmănaţi destul de straşnic la cercetări. stancu, r. a. iii, 27. Mi se pare că l-ai cam scărmănat puţin... Aseară iar le-ai bătut. h. lovinescu, t. 355. Că-l scărmăna baba lui, asta o ştiau şi copiii din port. tudoran, p. 45, cf. m. d. enc., dex. Cînd au prins dinii a-l scărmăna, era să-i facă capătul, sbiera, p. 290. I-au scărmănat cumsecade... de le-au mers peticele. marian, o. i, 125. Te dau pe mina Dolfei şi a lui Juga să te. scarmene cum e mai bine. rădulescu-oodin, î. 54. (Refl. recipr.) Vreo treizeci de bărbaţi... se certară şi se scărmănară pentru puterea cea mai înaltă. fm(1842), 301/18. <0> Expr. (Refl.; regional) A se scărmăna de cap = a-şi smulge părul de pe cap (de necaz, de durere, de deznădejde). începe a se scărmăna de cap şi a plînge cu amar după frăţiorii săi. creangX, oi 14, cf. 5. + (învechit, rar; prin lărgirea sensului; complementul indică armate duşmane, inamici) A hărţui. Nu îndrăznea a ieşi ia larg, fără numai din păduri scărmăna pre poloni. şincai, hr. ii, 118/2. + (Neobişnuit) A jefui, scriban, D. 3. Tranz. şi in tranz. (învechit şi regional; complementul indică pămintul sau focul, jarul etc.) A scormoni O)- Omul scarmănă pămîntul şi scoate dintru adîncimea lui metaluri. piscupescu, o. 91/13. Scarmăn în foc s-s-aprindă. alr sn v h 1 331/876. <0> Expr. (Tranz.) A-l scărmăna punga cuiva = a-i lua cuiva toţi banii. Cf. ddrf. 4. Tranz. Fi g.- (învechit) A cerceta, a analiza-Stările împrejur. .. ale cerca şi a le scărmăna. Petrq-vici, P. 81/23. înainte de a respunde la aceste, ar fi de cuviinţă a scărmăna aceasta, fm (1842), 173a/8. întru altele acel sinod este şi rămîne foarte memorabile din diverse cauze, pre care este treaba istoricilor bisericeşti a le scărmăna. bariţiu, p. a. i, 336, cf. iii, 499. — Prez. ind.: scărmăn şi (regional) scârmen (alr i 1268/77, 85, 885), scdrmin (ib. 1 268/350, 363, 870, 887, alr sn ii h 362/346). — Şi: (regional) scăr-mlnă, seălmănă, scălmlnâ vb. I. — Lat. *excarminare. SCĂRMĂNÂRE s f. Acţiunea de a scărmăna şi rezultatul ei. 1. Prelucrare primară a unui material textil care constă în desfacerea lui in fibre, în înfoierea lui şi tn curăţarea lui de impurităţi; scărmănat1 (1), (regional) scărmăneală (1), scărmeniş (1). Cf. scărmăna (1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., DRLU, I. GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZU, PONTBRIANT, D., CIHAC, I, 245, LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, Vi., DM, MDT, m. d. enc., dex. Pentru toarcerea manuală a linii, scărmănarea se efectuează la darac. ltr2, com. marian. 2. (Popular şi familiar) Cf. scărmăna (2). Cf. ddrf, dm, dex. Mă dusei să cumpăr sare. .. Mă luară la-ntrebare, La dubit şi scărmănare. marian, sa. 191. — Pl.: scărmănări. — V. scărmăna. SCĂRMĂNAT! s. n. Acţiunea de a scărmăna şi rezultatul ei. 1 Prelucrare primară a unui material textil care constă în desfacerea lui în fibre, în înfoierea lui şi Sn curăţarea lui de impurităţi; scărmănare (1), (regional) scărmăneală (1), scărmeniş (I). Cf. scărmăna (1). Cf. ANON. CAR., CIHAC, I, 245, DDRF. Scărmănatul se face pe apucate, cînd n-are femeia ce să facă iarna, pamfjle, i. c. 6. Afară de scărmănat, altă treabă nu făcea, hogaş, dr. ii, 148, cf. resmeriţX, D., CADE, M. D. ENC., DEX. 2. (Popular şi familiar) Cf. scărmăna (2). Cf. CADE, DL, DM, M. D. ENC., DEX. — V. scărmăna. SCĂRMĂNĂT2, -Ă adj. 1. (Despre lină, bumbac etc.) Care a fost desfăcut tn fibre, Snfoiaţ şi curăţat de impurităţi. Cf. drlu, polizu, pontbriant, d., alexi, w. Nouri alburii ca lîna scărmănată alergau spre miazăzi, repeiiţi de tăcutele viforuri ale înălţimilor. sadoveanu, o. iv, 348, cf. m. d. enc., dex, com. marian. 2. (Popular şi familiar; despre fiinţe) Care a fost păruit1 (2); p. gener. care a fost bătut tare (smul-glndu-i-se părul, sfişiindu-i-se hainele etc.); p. ext. cu hainele sfîşia te, rupte (în urma bătăii); (cu sens atenuat) certat, luat la rost. Sfrijită, Ioana Ponici semăna cumva, privită de aproape, a vulpe scărmănată şi flămîndă. v. rom. aprilie 1954, 132. 4 (învechit, rar; substantivat, f.) Bătaie (zdravănă). De m-ai prinde păn’ la şatră să-mi mai tragi o scărmănată. contemporanul, ii, 153. — Pl.: scărmănaţi, -te. — V. scărmăna. SCĂRMĂNĂTdR, -OÂRE subst. 1. S. m. şi f. Persoană care scarmănă (1) ltnă, pene etc.; s p e c. meseriaş specializat în scărmănarea (1) lînii, a penelor etc. Abia apucă să se vază şi ea la masă cu scărmănă-torii de pene. slavici, n. i, 45, cf. barcianu, alexi, w., cade. Scărmănător de pene. nom. prof. 46. Acest sistem de producţie reduce pe ţesători..., şcărmănători etc., ccţre pînă atunci erau meseriaşi independenţi, la rangul de simpli salariaţi, oţetea, r, 53, cf. dex.' <)■ (Glumeţ) Bucurî-ti, soacrî mari, Gî ţ-ai adus seăr-mînăloari, Ş-ar si ti pieptini pi cap C-un scurtei di lemn di fag. folc. mold. ii, 68. 2. S. f. şi (rar) n. Unealtă cu care se scarmănă (1) lîna; darac, (regional) dărăcitoare. V. pieptene (2). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., VALIAN, V., POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., şXineanu2, resmeriţX, d. Lîna tunsă se spală, se piaptănă, se duce la scărmănătoare. precup, p. 22, cf. gologan, c. r. 127. Scărmănătoare acţionate cu mîna. nica, l. vam. 219, cf. cade, enc. agr., scriban, d., ltr2, m. d. enc., dex. [Ltna] să t'iaptănă în casă şi la scălmănătoare. a i 13, cf. ii 3, 4, 8, iii 3, 16, 18, vi 26, teaha, c. n. 263. — Pl.: şcărmănători, -oare şi (2, rar, f.) şcărmănători (polizu). — Şi: (regional) scărminătoâre (cihac i, 245, barcianu, alexi, w.), scălmănătoâre s. f. — Scărmăna -f suf. -ător. SCĂRMĂNĂTÎJRĂ s. f. 1. Faptul de a scărmăna (1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., I. GOLESCU, C., PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, şXlNEANU2, RESMERIŢX, D., CADE, SCRIBAN, D., M. D. ENC., DEX, Com. MARIAN. + (Concretizat) Lînă scărmănată2 (1). Cf. lb, valian, V., POLIZU, ALEXI, W., SCRIBAN, D., M. D. ENC., DEX. 2800 SCÂRMÂNEAL - SOS - SCĂRPINA 2. (Popular şi familiar) Faptul dfc a scărmăna (2), pe cineva; (popular şi familiar) scărmăneală (2), scărmeniş (2). Nu pol eu s-o ajung, să-i dau o scăr-mănălură bună. creanga, o. 122. I-a tras o scărmă- nălură. DDRF, cf. ŞAINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., cade, scriban, D., m. d. enc., dex. Atunci ţiganul a apucat-o la fugă,, bucuros că a scăpat de scărmănătura babelor, sbiera, p. 290. Tata. . . mi-a tras o scărmă-nătură bună şi m-a alungat înapoi la oi. marian, o. ii, 370, cf. id. sa. 102. — PI.: scărmănături. — Şi: (învechit) scărmînă-ttiră s. f. ciahc, i, 245. — Scărmăna + suf. -ătură. SCĂRMĂNEĂLĂ s. f. 1. (Regional) Scărmănat1 (1) (Săpata de Sus — Piteşti), udrescu, gl. 2. (Popular şi familiar) Scărmănătură (2). Cf. pamfile, J. ii, 165. Stroe dăduse zbirului de la agie o binemeritată scărmăneală. c. petrescu, a. r. 172. Dăduse şi tn el, nu se putea treabă fără scărmăneală. barbu, g. 88, cf. m. d. enc., dex. I-am tras o scărme-neală să mă pomenească, udrescu, gL. + (Neobişnuit; prin lărgirea sensului) Hărţuială (cu armata inamică). A plecat din Turnu cînd au început scăr-mănelile între noi şi turei, galaction, o. a. i, 342. 3. Fig. (Regional) Cercetare, analiză (minuţioasă) (Săpata de Sus — Piteşti), udrescu, gl. — PI.: scărmăneli. — Şi: (regional) scărmeneâlă s. f. — Scărmăna + suf. -eală. SCĂRMENEÂLĂ s. f. v. scărmăneală. SCĂRMENÎŞ s. n. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Scărmănat1 (1). udrescu, gl. 2. Scărmănătură (2). udrescu, gl. Joc de copii (cu fugă, hărţuieli, prins etc.). Ce scărmenişuri sînt astea pe voi, mă, neasilmpăraţilor? udrescu, gl. 3. Cercetare; anchetă, udrescu, gl. — PI.: scărmenişuri. — Scărmăna + suf. -i'ş. SCĂRMÎN vb. I v. scărmăna. SCĂRMÎNĂTOÂRE s. f. v. scărmănător. SCĂRMÎNĂTÎJRĂ s. f. v. scărmănătură. SCĂRPINA vb. I. 1. Refl. (Despre fiinţe) A se freca cu unghiile, cu degetele, cu ghearele, cu labele etc. sau cu, ori de un obiect tare in locul unde simte o senzaţie de mincărime, pentru a înlătura această senzaţie; (regional) a se orjoveni2. Cînd vom să ne rugăm lui D-zeu pentru binele sufletului nostru, ne scărpinăm şi căscăm (a. 1691). tdrg. Ca uluiţi sta şi ca somnoroşi, ni pe frunte, ni pe piept să scărpina. CANTEMIR, I. I. I, 150, cf. ANON. CAR., LEX. MARŞ. 208, budai-deleanu, lex. Fără de a se fi scărpinat sau zdăriat dobitocul..., îl ungem numai cu o unsoare rece. calendariu (1814), 182/9, cf. drlu, lb, i. golescu, C., VAHAN, V., PONTBRIANT, d., CIHAC, I, 246. Scărpintndu-se în capul lăţos..., începu a rîde. emi-nescu, p. L. 43. Să vedeţi ce şi-a făcut pe trup, tot scăr-pinîndu-se. vlahuţă, s. a. ii, 207, cf. şăineanu2. Porcul... începu să se scarpine. anghel, pr. 95. Mă scărpinai şi impresia înţepăturii dispăru, hogaş, db. i, 142. Ctţiva porci. .. grohăiau, scărpinîndu-se de chiotori. lungianu, c. 41. Bătrinul se scărpină iar în cap, în barbă, pe piept, rebreanu, i. 44, cf. resmeriţX, d., cade. Un biet măgar... se scărpinase în treacăt de un stup de albine, i. botez, b. i, 7. Stareţul se scărpină în nas. voiculescu, p. i, 135. Omul îşi scutură capul ca şi cum l-ar fi mîncat ceva după gît şi i-ar fi fost ruşine să se scarpine. dan, u. 284, cf. scriban, D. Leul... cu ghearele şi colţii se scarpină la sînge. arghezi, s. v, 97. Căscăm, ne scărpinăm, sughiţăm, strănutăm, halea, s. t. ii, 165. Trag la pompă numai c-o mînă, iar cu cealaltă se scarpină. tudoran, p. 8. Se scărpina în capul plin de păduchi. barbu, p. 87. Eu am învăţat la carte A mă scărpina pă spate, marian, sa. 287. Dar pustia de purcea... Se scărpina de ulcea. şez. v, 15. Ca să te poţi scărpina bine, trebuie să aibi unghii de cline, zanne, p. ii, 719-Vai de cel ce nu se scarpină cu unghiile sale. id. ib. îl mănlncă într-o parte şi se scarpină în alta, se spune despre cel prost. id. ib. 603. Se înveleşte cu ipingeaua Şi se scarpină cu surceaua, se spune despre cel zgîr-ciţ. id. ib. iii, 197. Bogatul se scarpină şi săracul socoteşte că caută să-i dea. id. ib. v, 90. <0> Tranz. (Şi prin lărgirea sensului) îşi scarpină cu furie chelia. beXtescu-voineşti, p. 183. începu să-l netezească pe bot, pe bărbie, să-l scarpine Intre coarne, agîrbiceanu, s. 290. Mă rog, zise el, dezmeticindu-se şi scărpinîn-du-şi cu dreapta iute şi îndesat umărul stîng. hogaş, dr. i, 146. Telegrafistul îşi scărpină bărbia..., ridică din umeri şi intră, teodoreanu, m. iii, 175. Se joacă mai departe cu ursoaica. .. pe care o mîngîie, o scarpină pe spinare, stancu, ş. 386. O scărpinai pe după cap, Găsii un păduche cit un ţap. folc. mold. i, 167. Cine scarchină rîia altuia, răcoreşti a lui (a. 1779). gcr ii, 121/7. Mina altuia nu te scarpină cum îţi place. zanne, p. ii, 235. Unde o mănîncă, acolo o scarpină. id. ib. 603. Precum te scarpină, aşa şi tu să-l scarpini. id. ib. 719. Pe unde, mamă, mă scarpini, şi pe unde pe mihe mă mănlncă? id. ib. (A b s o 1.) Nu ştie unde-l mănlncă şi zice: scarpină încă, se spune despre cel prost, id, ib.. 604. + (Despre oameni; urmat de determinări care indică locul) A face (cu mina) gestul celui care se scarpină (1) şi a-şi exterioriza astfel îndoiala, încurcătura, nedumerirea, enervarea, plictiseala etc. Neguţătorii din Eghipt să scarpină la urechi din mai multe pricini stavilitoare de trebile lor. gt (1839), 521/2. îmi spune... scărpinlndu-se la ureche, că a hotărlt să se însoare. sion, p. 57. Apoi dă, frate, zise istalalt, scărpinlndu-se in cap, ce să fac? creangX, o. 26. Ţiganul plecă sărpinlndu-se-n cap şi bombănind, caragiale, o. m, 44. Călugărul se scărpină In barbă şi nu zise nimic. hogaş, dr. ii, 57. Logofătul se scărpină In ceafă: are să se supere boierul, rebreanu, r. i, 315. Saru fluiera a pagubă, scărpinlndu-se In cap. g. m. zamfi-rescu, sf. m. n. i. 71. Vatamanul şi-a clătit fruntea şi s-a scărpinat la ureche. sadoveanu, o. xvm, 187. Făclnd o strîmbăiură uimită, se scărpină sub căciulă. arghezi, s. xii, 158. îl privi lung, scărpinîndu-se în cap ca să-şi adune gîndurile. camil petrescu, o. ii, 547. Se scărpinaţi în cap, să vină cu o pildă.. . eare să-l pună în încurcătură. lXncrXnjan, c. iii, 8. Să mai gîndeşte şi iar să mai socoteşte, apoi să mai scarpină tn cap, poate de necaz, dacă nu de altele, heteganul, p. i, 60. Ce rls şi ocară o mai fi şi asta, Doamne? zise ţiganul, după ce se gindi puţin şi se scărpina în cap. fundescu, ap. gcr ii, 367. Jupîn gazdă supărat, în barbă s-a scărpinat, folc. mold. i, 446. + Tranz. A produce sau a simţi o mîncărime. Că dragostea-i ca ş-o rîie, Te scarpină şi-n călclie. folc. mold. ii, 359. □ Nu ştiu ce mă scarpină. 2. Tranz. (Familiar, glumeţ sau ironic; complementul indică strunele unui instrument muzical) A atinge uşor cu vîrful degetelor pentru a produce sunete; a ciupi. Ţiganul înainta pe valuri elastice, scărpinînd strunele scripeei. teodoreanu, m. iii, 187. începu să scarpine corzile unei cobze, stancu, ş. 330. Are popa două fete. . . Molfăi Oprea, scărpinînd strunele instrumentului peticit, pas, l. i, 8. 3. Tranz. Fig. (Familiar; complementul indică fiinţe sau părţi ale lor) A bate (zdravăn). Ca nu cumva măgariul să trîntească... pre idol la pămînt ... începură tn lung şi-n lat a-l măsura, a-l croi şi a-l scărpina, ţichindeal, f. 110/14. Pesemne te mă-nlncă spinarea, cum văd eu, şi acuş te scarpin, dacă vrei. creangă, a. 57, cf. ddrf. Nu-l aruncă în temniţă? N-am voie să-i scarpin ceafa? coşbuc, s. 135, cf. PAMFILE, J. II, 165, RESMERIŢĂ, D., CA6e, SCRIBAN, d.,' m. d. enc., dex. îi pusei In cap surtucu, Şi cu elopotu, măi frate, Mi ţi-l scărpinai pi spati. folc. mold. ii, 51. — Prez. ind.: scărpin. — Lat. scarpinare. 2807 SCÂRPINARE - Sid - ăCÂRUŢĂ SCĂRPINARE s. f. Acţiunea de a (s e) scărpina. 1. Cf. scărpina E xp r. (Regional) A fi Scăunaş de picioare =--- a îndura fel de fel de neajunsuri. Cf. ddrf, zanne, p. iii, 369. + (Regional) Scîndură mică la războiul de ţesut pe care şade ţesătoarea. Cf. scaun (I 1). densusianu, ţ. h. 332, com. din scărişoara nucet. 2. (Bucov. ; la vîrtelniţă; în forma scăuneş) Cf scaun (II 12). Patul [vîrtelniţei] se mai numeşte şi scaun..., iar în Bucovina scăuneş. pamfile, i. c. 259. 3. (Transilv.; la car, căruţă) Cf. scaun (II 13). Cf. alrm sn i h 225, a i 12, 13, 17, 22, 35, teaha, c. n. 263. 4. (La vioară) Gf. scaun (II 22). Cf. ddrf, saine ANU2, RESMERIŢÂ, D., CADE, II XVIII 48. II. S. n. 1. (Transilv. şi Ban.; la car) Vîrtej. Gf.' alrm sn i h 226, a i 24, 26, 31, teaha, c. n. 263. 2. (Prin Transilv. şi prin Ban. ; la car) Piesă de lemn avînd la capete cîte o ţepuşă, care se pune peste perinoc atunci cînd se scot loitrele; telegău. Cf. alr ii 5 633/76, 95, a i 31. 3. (Prin sud-vestul Transilv.) Parte a. plugului nedefinită mai de aproape, ii xvm 306. III. S. m. 1. (în trecut) Mijlocitor, prepus (al unui negustor) sau negustor, achizitor de grîne, de diverse produse agricole (de prin sate) sau de vite; persoană care strîngea zahereaua. V. samsar, comisionar, inisit. [Turcii] plătea cît vrea ei, ori vite, ori miere..., şi pe unii din oameni-i făcea scăunaşi la trebile lor. dionisie, c. 163. Face neguţătorii cu amănuntul, adică orînduieşte scăunaşi de strînge piei du prin sate (a. 1822). doc. ec. 251, cf. 254. Să ne strîngă sămînţă de in la vreme (prin scăunaşii ce să află prin sate ) şi acum vedem că arendaşii stau împrotivă (a^ 1837). ib. 678. Badea Niculae. .. fusese scăunaş, adică comisionarul unui turc din Vidin... pe seama căruia strîngea zaherea de prin satele vecine. GHICA, S. VII, cf. BARON ZI, L. 119, BARCIANU, TDRG. Amintiri despre scăunaşi şi despre chipul cum a luat boierul Belu moşiile vecine, rădulescu-codin, m. n. 43, cf. cade, scriban, d. La 12 noiembrie 1723, în Oltenia ocupată de austrieci, se lua hotărîrea ca rumânii mînăstirilor şi boierilor să nu mai fie plăieşi sau scăunaşi. STOICESCU, G. s. 144. 2. (învechit, rar) Paznic de vie. Cf. i. golescu, c. IV. S. m. (învechit) Scăunean (2). Cf. şaineanu2, SCRIBAN, D. V. S. m. (Bot.; regional) Garoafă (Dianthus) (Aciliu — Sibiu). Cf. *alr i 1 935/129. — Pronunţat: scă-u-. — Pl. : (I, II) scăunaşe, (III — V) scăunaşi. — Şi: (popular) scăuieş, (regional) seăuii-dés (alrm sn i h 225/95, a i 12, 17, 22, teaha, c. n. 2843 SCÂt/NAf - 8iâ - sCĂuNişoh 263), scăuneş (pl. scăiineşe şi scăuneşuri, alr ii/i mn 139, 3 904/250, 284, 353, 833), scămnâş (h xviii 48, alr H 5 633/76), scămneş (densusianu, ţ. ii. 332), scăndeş (a i 13, 24, 35), scăonăş, scăoneş (alr ii/i mn 139, 3 904/235), seaunâş (klein, d. 419), scaundeş (alr ii 5 633/95) s. n. — Scaun -f suf. -aş. SCĂUNÂT adj. (Regional; despre grîu) Care s-a dezvoltat peste măsură din cauza ploilor sau a pămîn-tului gras (Zimnicea). alr ii 5 201/899. — Pronunţat: scă-u-. — Cf. scaun. SCĂUNDEL s. n. v. scaunei. SCĂUNDI^Ş s. n. v. scăunaş. ■SCĂUNDUŢ s. n. v. scăunuţ. SCĂUNEĂN s.-m. (în trecut, în Transilv.) 1. Membru al unui consiliu (municipal), magistrat, consilier al unui scaun (I 7). Cf lb, polizu, cihac, i, 246, DDRF, GHEŢIE, R. M, BARCIANU, ALEXI, \V., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ D. 2. Locuitor al unui scaun (I 7); (învechit) scăunas (IV). Cf. LB, POLIZU, BARCIANU, V. — Pl. : scăuneni. — Scaun -f suf. -ean. SCĂUNfiCI s. n. 1. (Popular) Scăunaş (I 1). Cf. KLEIN, D. 419, LB, BARCIANU, V., ALEXI, W., PAMFILE, duşm. 391. Le vezi ghemoşate pe cite un scâuneci lung, ip. patru picioare, lungianu, ap. cade. Şi-a luat un scăunenci de alături şi s-a aşezat, lăncrănjan, c. iii, 100. Ciobanii... îi puseră scăuneci să şadă. reteganul, p. iv, 15. Omul se pune apoi pe un scăuneci. brebenel, gr. p. [Ciobanii stau] pe scăunece joase cu trei sau patru picioare, chest. v 54/44, cf. 54/2, 81, alrm ii/i h 370, a ii 6, 8, 9, 10, 12, iii 3, 4, 7, 17, l. rom. 1959, nr. 5, 88, lexic. reg. ii, 42, 126, mat. dialect, i, 267. 2. (Prin Transilv.) Parte a uriei unelte pe care se sprijină ori în care se fixează întreaga unealtă. Furcile se fac de măsari, văpsite şi colorate, şi se înţepenesc într-un scăuneci rotund în formă de inimă, brebenel, gr. p.. — Pronunţat: scă-u-. — Pl.: scăunece. — Şi: scă-unpnci (pl. şi scăunenciuri, a ii 8), scăuninci (klein, d. 419) s. n. — Scaun -f suf. -m.” SCĂUNEL s. n. Diminutiv al lui s c a u n. I. Cf. scaun (I 1). Cf. budAi-deleanu, lex., drlu, I. GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZU, PONTBRIANT, D,, CIHAC, I, 246, ddrf, alexi, w., PAMFILE, D. 12. Sta pe un scăunel, brătescu-voineşti, p. 86. Şezu pe-un scăunel şi îşi aprinse pipa. agîrbiceanu, s. 491. Punea un scăunel în faţa lădiţei. gîrleanu, n. 163. Se lasă pe un scăunel... şi începe să răsufle neliniştit, bassa-rabescu, v. 95, cf. cade. Băieţii, sirînşi în jurul mesei, pe cîte un scăunel. pe cîte o ladă. braescu, o. a. i, 47. Stam cuminte pe un scăunel, g. m. zamfirescu, m. d. i, 20, cf. 112. Putea, urcîndu-se pe scăunel, să-şi moaie degetul în gavanosul cu dulceaţă de pe măsuţă, teodoreanu, u. c. 14. Luă un scăunel cu trei picioare, dan, u. 176, cf. scriban, d. Pe scăunelul lui, Baruţu se face băiatul cel mai ascultător, arghezi, s. vii, 11, cf. id. b. 43. Staţionau în faţa unei doamne bătrîne, şezînd jos pe un scăunel, călinescu, s. 43. Un om. . . care ţine subsuoară un scăunel îl aşază pe pămînt. ralea, s. t. i, 290. Ar fi trebuit să i se pună un scăunel sub tălpi ca să fie văzut, pas, l. i, 284. Trase un scăunel capitonat, vinea, l. i, 40. Se aşeză pe un scăunel, Ungă fierul plugului, h. lovinescu, t. 91. Stătea pe un scăunel, în gura unui gang murdar, tudoran, p. 232, cf. 68. Mîncau. . . la o masă joasă şi rotundă, aşezaţi în jurul ei pe nişte scăunele, preda, m. 24. Stătea pe un scăunel cu trei picioare, t. popovici, se. 383. Se aşeza pe un scăunel, barbu, g. 178, cf. t mai 1964, 35. S-a aşezat pe un scăunel, lancrănjan, c. ii, 70. Şi-a luat scăunelul şi s~a uitat după mine. ROMÂNIA LITERARA, 1969, M\ 63, 19/1, cl DEX. Să i se dea de pomană un scăunel, şez. iii, 123. Băga mîna-n găurea Şi-mi scotea d-un scăunel, Scăunel de aurel De şedea Miu pe el. mat. folk. 185. Mai stai aici oleacă, pe scăunel, furtună, v. 12, cf. a i 12, 26, vi 26. Dintr-a meii picioreli, Sî fi făcut scăuneli. folc. mold. ii, 238. Scăunel cu trei picioare Merge seara-n şezătoare (Pirostriile), gorovei, c. 290, cf. 369. 4* (Argotic; în limbajul şcolarilor) Nota patru. Cf. bul, fil. iv, 147. II. 1. (Prin vestul Transilv.; la car, căruţă; în forma scăundel) Pod1 (IV 4 c) (mic). Ci scaun (II 13). Cf. teaha, c. n. 263. 4 Vîrtej (mic). Cf. teaha, c. n. 263. 2. Cf. scaun (II 22). Cf. barcianu, v. III. (Regional; în forma scămnel) Padină (I 1) (uşor scobită) pe coasta unui munte (Brădişorul de Jos — Oraviţa). h xviii 137. IV. (Bot.; regional) Potroacă1 (1) (Centaurium minus). Cf. borza, d. 43. — Pronunţat: scă-u-. — Pl.: scăunele. — Şi: (regional) scăundel (a i 12, teai-ia, c. n. 263), scăuel, scămnel (cade, h xviii 137, alrm ii/'i h 370/76), scăondel (ai 26), scăunel (alexi, w.) s. n. — Scaun + suf. -el. SCĂUNENCI s. n. v. scăuneci. SCĂUNEŞ s. n. v. scăunaş. SCĂUNICEL s. n. (învechit si regional) Scăunaş (I 1). Cf. pontbriant, d. Este-un paltin mare, Cu frunza mănuntă, Cu umbră rotundă - . . Scăunicel d-odihnă Şi pat încheiat Cu scînduri de brad. marian, î. 490. — Pronunţat: scă-u-, — Pl.: scăunicele şi (m.) scăunicei (pontbriant, d.). — Scaun + suf. -icel. SCĂUNIME s. f. (în trecut, în Transilv.) (Teritoriu al unui) scaun (I 7). Cf. lb, barcianu, v., alexi, w. — Pronunţat: scă-u-. — Pl.: scăunimi. lb. — Scau -[ suf. -ime. SCĂUNÎNCI s. n. v. scăuneci. SCĂUNiŞ s. n. (Regional) 1. (în forma scamniş) Scaun (I 1) pe care se stă la războiul de ţesut (Clopo-tiva — Haţeg). Cf. gregorian, cl. 62. 2. (în forma scamniş) Piesa a scaunului (II 6) de tras la cuţitoaie, formată dintr-o scîndură aşezată pieptiş pe corpul scaunului (Clopotiva — Haţeg). GREGORIAN, CL. 62. 3. Perinoc (1) (la car, la căruţă). Cf. tdrg. Deasupra osiei dinapoi stă un paralelipiped de lemn numit peri-nocul dinapoi sau scaunul sau scăunişul. pamfile, i. c. 131, cf. pascu, s. 352, viciu, gl., gregorian, cl. 62. — Pronunţat: scă-u-, — Pl.: scăunişuri. —Şi: scamniş s. n. gregorian, cl. 62. — Scaun + suf. -iş. SCĂUNIŞOR s. n. (învechit, rar) Scăunaş (I 1). Cf. lex. mars. 244. — Pronunţat: scă-u*. — Pl.: scăunişoare. — Scaun ~f suf. -işor. SCĂUNOAIE - 313 - SCÂZÜT SCĂUNOĂIE s. f. 1. Obiect de forma unei bănci pe care se aşază rotarul, dulgherul, tîmplarul clnd lucrează cu cuţitoaia; scaun (II 6), (regional) capră de cuţitoit. Cf. DDRF, DAMÉ, T. 88, SAGHINESCU, V. 67, ANTIPA, P. 348, TDRG, PAMFILE, I. C. 161, CADE, SCRI-ban, d., h xii 289, xvi 209, com. marian, com. din BUCOVINA, ALRM SN I h 380. 2. (Prin nord-estul Mold.) Capră (de tăiat lemne). Cf. Ai.K i 952/424. — Pronunţat: scă-u-noa-ie. — PI. : scăunoaie. — Scaun -f suf. -oaie. SCĂUIVOC s. n. (Prin Maram.) Scăunaş (I 1). Fă o masă... ş-un scăunuc. o. bîrlea, a. p. ii, 362. — Pronunţat: scă-u-, —Pl.: scăunuce. — Scaun + suf. -uc. SCĂUNÎIŞ s. n. (Regional) 1. (în forma scănduş) Scăunaş (I 1) (Pociovelişte — Beiuş). a i 13. 2. Pod1 (IV 4 c) (mic) (Glimboca — Caransebeş). alrm sn i h 225/27. — Pronunţat: scă-u-, — Pl.: scăunuşe. — Şi: scăn-dfiş s.n. a i 13. — Scaun + suf. -uş. SCĂUNÎIŢ s. n. (Transilv. şi Ban.) Scăunaş (I 1). Cf. budai-deleanUj lex. Isabela îngenunchea pe un scăunuf şi îşi făcea rugăciunea. FM (1841), 144^9, cf. cade, h. xvin 141. Vrăjitoarea şedea pe scăunuţul ei cel mic şi tn trei picioare, cătană, p. b. ii-, 4, cf. candrea, ţ.. o. 52, alrm ii/i h 370, A I 12; .17, 21, 22, 23, iii 12. — Pronunţat: scă-u-, —Pl.: scăunuţe (cade) şi scăunuţuri (alr ii/i mn 139, 3 904/105). — Şi: scăundiiţ (teaha, c. n. 263), scàmnüt (alrm ii/i h 370/27, a iii 12), scăndUţ (a i 12, 17, 21, 22, 23) s.n. — Scaun + suf. -uf. SCĂUŞĂ vb. I. Refl. şi tranz. (îhvechit, rar) A (se) usca, a (se) zvîn,ta. Cf. polizu. -4. F i g. A (se) păcăli, a (se) înşela. Cf. polizu. — Pronunţat: scă-u-. — Prez. ind. : scăuşez. — Etimologia necunoscută. SCĂUŞĂT, -Ă adj. (Regional) încovoiat, deformat din cauza uscării. Com. din bran — zărneşti. — Pronunţat: scă-u-, — Pl.: scăuşaţi, -te. — V.. scăuşa. SCĂVODĂR s. m. (într-o poezie populară) Luntraş, barcagiu. Venea Vidrosu Ingăibărat, Cu nisip amestecat, Pe scăvodari i-a-necal. ap. udrescu, gl. — PI. : scăvodari. — Etimologia necunoscută. Cf. năvoda'r. SCĂZÂLCĂ s. f. (învechit, rar) Beţişor cu care se arăta, ceva la hartă, la tablă,, pe un panou etc. Condeiele, hîrtiile, cărţile de cetire, qrătătoarea sau scăzalca, tabla..., după svîrşitul fieştecăriia lecţie, să se pună frumos la o parte, petrovici, p. 17/4. — Din ser. skazaljka. SCĂZĂMÎNT s. n. 1. Reducere, micşorare (din punct de vedere dimensional, cantitativ, numeric, al plafonului, al valorii, al importanţei etc.) ; rezultatul, efectul acestor acţiuni; (concretizat) ceea ce (se) scade, se reduce (mai ales dintr-o obligaţie materială). V. scădere. La visternicul cel mare să ceie scăzămlnt ţinuturilor, arătind că vin satele de cer scădere (sfîrşitul sec. XVIII), lbt. iii, 228/13. Nu da crezămlnt oglinzii, ce cu scăzămlnt îţi face-nşetăciune (a. 1796). gcr ii, 160/24! [Vistieria] obişnuieşte de face ... scăzămlnt satelor dă ludele ce poartă (a. 1811). doc. ec. 94, cf. 196. Moldovanul să nu-şi mai ştie... scăzămlntul puterei româneşti tn Moldova, ar (1829), 1401/36. A făcut cunoscut divanurilor glndul său ce are a scuti de bir pe birnici, din care iese un scăzămlnt tn veniturile obşteşti de 3 milioane lei. cr (1829), 95x/8. Prăvăliaşii şi neguţătorii ar trebui să se înţeleagă intr-o unire şi să nu mai primească monede lipsă, măcar cu arice scăzămlnt li s-ar da. ib. (1836), 411/33, cf. valian, v. Să se închiză la închisoarea singuratică o lună de zile cu scăzămlntul de a patra parte din merticul său. re-gul. org. 292/5. înţelege prin scăzămlnt pierderea de substanţă ce se face in cursul unei operaţii, brezoianu, a. 625/10, cf. polizu, pontbriant, d., cihac, 1, 33. Acest scăzămlnt din veniturile funcţionarilor era foarte bătătoriu la ochi. ap. bariţiu, p. a. r, 653, cf. ddrf, PHILIPPIDE, P. 1'82, ALEXI, W., şXlNEANU2, TDRG, RES-meriţX, d., cade. Un butoi dă bordo s-aciumărît. .., iar scăzămlntul pînă la priloc a fost de aproape două sate dă vedre, stănoiu, c. i. 85, cf. scriban, d. Să mă înlesniţi să nu mai plătesc patentul pentru circiumă, să-mi facă scăzămlnt la moară, fas, l. ii, 48, cî. m. d. enc., dex. Foaie verde bob năut, N-am glndit, n^am socotit Că doru s-aibă sfîrşit Şi dragostea scăzămlnt. graiul, 1, 92. Griul şi lemnul au scăzămlnt clnd se usucă. mat. dialect. 1, 235. O L o c. & d v. (învechit) Cu scăzămlnt = In mod incomplet. Această nelegiui-: tă... Tainele ei nu le spune decit tot cu scăzămlnt, conachi, p. 122. + Sp e c. (Fin.; rar) Scont. Clte coroane a fost scăzămlntul (scontul) ? -i., panţu, pr. 23. + S p e c. (Rar) Lipsă, defect; Om fără scăzămlnt. scriban, d. - : - 2. S p e c. (Mat.; învechit, râr) Scădere (3).: Scăzămlntul iaste scoatere, carele şi acesta iâste d parte din cele patru părţi a aritmeticii, ma 18v/5, cf. 7r/10. 3. (Prin nord-estul- Olt.) Loc lăsat liber între plantele de cultură, Cf. mat. dialect, i, 235. Plantele se pot planta cu ceva in scăzămlnt. ib. — PI.: scăzăminte şi (rar) scăzăminturi. — Scaz (piez. ind. popular ai lui scădea) + suf. -ămtnt. SCĂZĂTÎV adj. (învechit; despre verbe) Defectiv. Verb scăzătiv (a. 1815). în sfc iv, 92, cf. 100. — PI.: scăzătive. -j Scaz (prez., ind. popular al lui scădea) + suf. ‘ -ătiu. { ... SCĂZÎÎT, -Ă adj. 1. Care a devenit mai- mic ca dimensiune, ca întindere, ca suprafaţă, ca volum-, ca lungime, ca înălţime, ca adîneime, ca lăţime, ca grosime, ca greutate. Cf. s 'c ă d e a (1), Cf. bubai-delea-nu-, lex., drlu. [Hainele] să fie... primăvara mai scăzute la vată sau flanelă şi vara mai subţiri, episcupeşcu, practica, 80/25, cf. xvii/5. Fruntea scăzută, nasu mic, rădicat, antrop. 7/25. .Să. ne închipuim lumea-,redusă la dimensiunile unui glonte şi toate celea din ea scăzute în analogie, eminescu, p. l. 24. Scăzută luna Printre nori spre-Apus purcede, coşbuc, p. ii, 98. Glndurile ca nişte valuri obosite şi scăzute nu vor să mai descindă izvorul spre zăgaz, anghel, pr. 104. Acum scăzutul soare se scaldă ca un plod, Spăllndu-se de praful şoselelor albastre, lesnea, i. 105. [Păstrăvul] • II descopeream in vadurile mai scăzute, unde-l urmăream cu tndlrjire. voiculescu, p. i, 9. Apa scăzută a rlului curgea limpede Intre malurile năsipoase.. sadoveanu, o. 1, 685. Mult scăzutul lunii rotogol, călinescu, o. ii, 26. Glrla era scăzută şi turbure, groasă şi gălbuie. beniug, m. c. 1, 455. Pe masă. ardea o lampă cu fitilul scăzut, t. popovici, se. 362. Dormeau duşi ai noştri toţi. O noapte cu lună tlrzie şi scăzută, v. rom. ianuarie 1966, 56. Pe clnd soarele-i sus... Pe cînd umbra e scăzută şi se face nevăzută Stoian Popa se oprea, alec-idri, p. p. 98. Caută într-o demineaţă la stincă, şi minune! stînca era scăzută, se făcuse mai mică. 2868 SCĂZUT - 314 - SCELERAT sbiera, p. 156. .Lună scăzută, alb sn iii h 806/130. + S p e c. (Rar; despre oameni) Care a slăbit (tare), care şi-a redus dimensiunile din cauza slăbirii. între coroanele împodobite cu tricolorul stătea întins trupul, I scăzut aşa de tare în uniforma lui. iorga, p. a. ii, 47. Văzlnd-o aşa de mică şi de scăzută de moarte, nepoţii şi nepoatele şi-au amintii de vorbele ei. anghel, pr. 25. în patul îngust,... fiinţa ei scăzută abia se mai zărea din aştetnut. anghel—iosIf, c. l. 78. Val amanul.'.. scăzut şi adus jlin şale, e tn prisacă. sadoveanu, o. xviii, 271. + (Despre sosuri, p. e xt., despre mincă-ruri) Care şi-a pierdut (In parte) lichidul (prin fierbere), care a devenit mai consistent (prin fierbere).; îngroşat; (regional) scurs (II 2). Să se ia altă îmbucătură ... începînd de la cele mai zemoase şi isprăvind cu cele mai scăzute, episcupescu, practica, 38/10, cf. 346/6, POLIZU, DDRF, ALEXI, W., şXlNEANU2, RESMERIŢĂ, d. Să mănlnci ghiveci făcut de mine... că îl făceam scăzut, tn oală de pămţnt. camil petrescu, p.- 69, cf. scriban, d. Se lasă să fiarbă acoperit, pînă ce mîncarea este potrivit de scăzută, s. marin, c. b. 187, cf. 74, 97, h ix 311. Fasole scăzută, alrm sn iii h 904/987. 2. Care a devenit mai puţin numeros, mai puţin des, mai puţin abundent, mai restrlns; care este ori s-a redus ca număr, ca plafon, ca preţ; (Învechit) sarbăd, v. searbăd. Cf. scădea (2). Cf. drlu. Ceara ce iese din această fabrică este de o calitate bună şi de un preţ mai scăzut decît cea care să vinde de prăvăliaşii aceia ce o aduc din streinătate (a. 1839). doc. ec. 728. 10% a fost dobînda legală şi este şi astăzi chiar dobinda cea mai scăzută în ţară. ghica, c. e. i, 206, cf. 138. Slujitorii cari stau cea mai mare parte din timp acasă şi răspund către vistierie un bir scăzut pentru slujba ostăşească ce fac ţării, iobga, c. i. ii, 162. Ştiu că va fi'un buget foarte scăzut şi lefuri foarte mici. camil petrescu, p. 191. Se mulţumea cu tariful scăzut. arghezi, l. 206. Producţia de peşte era foarte scăzută. ap 52. Daţi din belşug la mori şi brutării făină Cu-n preţ puţin scăzut, t iulie 1964, 42. Anul trecui a existat materie primă şi totuşi s-a obţinut o producţie scăzută. scînteia, 1969, nr. 8 184. a Vn public tot mai scăzut. ■O (învechit) Poliţă scăzută — poliţă ajunsă la scadenţă. Cf. DDBF. 3. Care a devenit mai puţin intens, mai puţiii viu, mai slab; care a slăbit tn intensitate, în tărie, In concentraţie. Cf. s c ă d e a (5). Acest fel de vin... este întăritor de scăzuta putere şi neputinţă a vîrstei bătrî-neţelor. episcupescu, practica, 32/21. Se simte pătimaşul îngreuiat... şi scăzut de puterea trupului ş-a gîndului. id. ib. 162/4, cf. 98/9. Scăzuta mea putere. ariştia, s. 1/65. întunecări de codru în fund, sub dogoreala din ce în ce mai scăzută a cerului. vlahuţă, s. a. iii, 355. A sărit unde a fost mai greu, însufleţind pe eei cu inima scăzută, delavrancea, o. ii, 31. Oriclt de scăzută, temperatura anuală mijlocie a zonei alpine nu e totuşi sub 0°. pXcalX, m. r. 9. Biata mamă, Cu puterile ifcăzute, Vrea copilul să-şi ajute. topÎrceanu, o. a. i, ¡2|)3. S-au adunat obraz lingă obraz... la o lumină siăkută de lampă, teodoreanu, m. u. 72, cf. 193. Afdtă ploaia curgea prin lumina scăzută, livada licărea întunecos, sadoveanu, o. ii, 160. Staţiunea de la Topliţc .. . înregistrează iarna cele mai scăzute temperaturi, bogza, c. o. 55, cf. 109. Oamenilor cu iensiunea scăzută le prinde chiar bine. cinema, 1968, nr. 9, 10. Se ignorează... potenţialul energetic încă scăzut al copilului, gî 1968, nr. 934, 3/1. <£> Fig. Ibsen proiectează poate asupra lor ceva din pulsul scăzut al vremii sale. românia literarX, 1969, nr. 16, 19/1. + S p e c. (Despre sunete, voce) De o tonalitate (mai) joasă; coborit. Cîntările de biruinţă pătrundeau pînă la ei, mai scăzute, agîrbiceanu, a. 107. Domnişoara Elenuţa nu seamănă cu notarul, reuşi să spună cu vocea scăzută clericul, id. ib. 171. Reveni umil, cu glasul scăzut, sahia, n. 99. Vpţbi preşedintele cu glas scăzut, teodoreanu, m. iii, i4Q- Atenţie! îl înşţiinţă cu aceeaşi voce scăzută caporalul. sadoveanu, o. xviii, 253. Glas scăzut şi confesional. cXlinescu, o. i, 74. Vocea lui... e pătrunzătoare chiar tn şoaptă şi în explicaţiile scăzute, ca vocea marilor actori, camil petrescu, o. ii, 620, cf. id. p. 8. Vocea scăzută a stăpînei. c. petrescu, a. r. 83. înjură în gînd ori cu voce scăzută, pas, l. i, 168. Cîntă amîn-doi cu gl&s scăzut, h. lovinescu, t. 234. M-au întrebat cu voce scăzută, preda, r. 316. Zgomotul vocilor amestecate, mai puternice sau mai scăzute, ti dădea o ameţeală plăcută, barbu, g. 97. Expunerea abandonează tonul scăzut şi intim al conversaţiei uzuale. L. rom. 1967, 217. 4. Care este sau a devenit mai puţin util, mai puţin însemnat, mai puţin valoros ori cu prestigiul ştirbit; care a decăzut ca importanţă, ca valoare, ca prestigiu etc. Cf. scădea (6). Drept este La cel scăzut războinic s-arăţi dispreţuire? abistia, s. 30/16. Ce virtuţi aduceţi?... Voi sînteţi tot atît de putrezi şi scăzuţi. N-aveţi nici politeţea ce-avură cei căzuţi, bolin-tineanu, o. 144. Se arată de o valoare etică... scăzută. lovinescu, c. rv, 78. Popoare îmbătrînite, scăzute ca însuşiri, apropiate de pieire. iorga, c. i. iii, 49. Mă preţăluieşti cu o măsură prea scăzută, c. petrescu, a. r. 172. în aceeaşi clipă se simţi scăzut în ochii lui, fiindcă i se păru că a rostit cuvintele teatral, id. c. v. 320. Ei înşişi nu se simt scăzuţi şi nemulţumiţi, sadoveanu, o. ix, 340. Prestigiul... militar destul de scăzut. magazin ist. 1968, nr. 12, 55. Tablourile cu flori ale pictorului se situează la un nivel artistic mai scăzut. gî 1968, nr. 932, 2/6. Pierderile de milioane de lei se datoresc .. } răspunderii scăzute sau lipsei totale de răspundere, scînteia, 1969, nr. 8 178. <0> (Substantivat) Nepuiearnicii, scădzuţii, mişeii, carii, deaca iau agiutoriu dintru talantul ce-au dat Dumnedzău robilor săi, adaog laudă şi mulţumită lui Dumnedzău. varlaam, c. 247. — Pl.: scăzuţi, -te. — V. scădea. SCÎGĂ s. f. (Iht.; prin Ban.) Cegă (Acipenser ruthenus). Cf. băcescu, p. 24. — Pl.: scegi. — Şi: seigă s. f. băcescu, p. 24. — Pref. s- + cegă. SCELERAT, -Ă adj., s. m. şi f. (Livresc) 1. Adj., s. m. şi f. Ticălos (3); criminal. Ct neg.ulici. Am observat pe Cabalini deghizat, care apăra pe scelerat. lXzXrescu, s. 48/15, cf. stamati, d. Oaminii virtuoşi nu se pot însoţi cu cel mai scelerat om. aristia, plut. 10/11. Se află..., în Capitoliu, o stîncă după care precipită şi ucidea pe sceleraţi, id. ib. 72/2. Pot face deosebire intr-un scelerat (nelegiuit) şi-ntr-un om de treabă, fis. 9/11. Este un hoţ, un scelerat, un ucigaş. ghica, s. 315. Viaţa-ai făcut-o grea sărmanilor muritori, Iar pe şceleraţi i-ai scos din jugul lor neplăcut. alexandbescu, o. i, 170. Iată cum îşi terminară cariera vieţii aceşti trei sceleraţi, filimon, o. i, 300, cf. prot. — pop., n. d., pontbriant, d. [Tirania] s-a ascuns în întuneric, şi numai acolo poate fi exercitată de principi şi de miniştri sceleraţi, bolintineanu, o. 258. Durerea mea e mare... Fiindcă sceleratul, ce l-a ucis, trăieşte! macedonski, o. ii, 159. Se va izgoni... stngerosul personaj, sceleratul fără suflet, bacalbaşa, s. a. ii, 227, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Să se tîrască-naintea mea în nisip... sceleratul! gobun, f. 199, cf. şXineanu2, resmeriţa, d., cade. Copleşiţi prin impetuozitatea caracterului vostru pe toţi sceleraţii. camil petrescu, t. ii, 518, cf. scriban, d. Sceleraţii vor prinde curaj, bogza, a. î. 278. Infamie... pe care a comis-o acest scelerat! vinea, l. i, 405, cf. barbu, pbinc. 89. O primă categorie... o formează personajele situate la polul negativ, de-a dreptul scelerate. IST. UT. ROM. II, 658, cf. M. D. ENC., DEX, DN3. 2870 SCELERATEŢE - 315 - S SCENĂ 2. Adj. (Despre fapte, acţiuni, însuşiri etc. ale oamenilor) Care este caracteristic unui scelerat (1), care aparţine unui scelerat sau este făcut de un scelerat; ticălos (3); criminal. Cf. alexi, w. Nu era... complicele lui Emil Saua in toate sceleratele lui operaţiuni? c. petrescu, o. p. ii, 249. Ştia să explice... cum a luat naştere capitalismul şi prin ce mijloace scelerate, de exploatare... se menţine, g. m. zamfi-rescu, sf. m. N. i, 31. Aceleaşi caractere pasionate..., uneori ' scelerate, vianu, l. u. 318. E autorul unor măsuri scelerate, bogza, a. î. 507. Trec in procesiune prin faţa parlamentului, protestînd împotriva legii scelerate, v. rom. ianuarie 1954, 191. -C> (Adverbial) O să arate lumii. .. cit de scelerat ii jefuieşte, booza, A. î. 599, cf. SCRIBAN, D. — Pl.: sceleraţi,-te. — Şi : (învechit) şcelerăt,-ă adj. — Din fr. scélérat. SCELERATEŢE s. f. (Rar) Ticăloşie (2). Cf. ne-gulk:i. Licurg.. . s-a scirbil de scelerateţea ei. aristia, PLUT. 103/7, cf. prot. —pop., n. d., pontbbiant, d. Destin De scelerateţi plin. i. negruzzi, s. i, 80, cf. albxi, W., ŞĂINEANU2, CADE, SCRIBAN, D. — PI. : scelerateţi. — Şi : (învechit) scelerateţe s. f- PQNTBRIANT, D. — Din fr. scélératesse. SCELERATËTE s. f. v. scelerateţe. SCELÎLÎÎ vb. IV v. şchelălăi. SCENĂL s. n. v. scenariu. SCENĂRÎST, -A s. m. şi f. Autor de scenarii (4, 5). Femeile s-au dovedit nu numai strălucite interprete, dar... au afirmat- puternice calităţi ca scenariste. contemp. 1949, nr. 126, 11/2, cf. dl, dm, dn2. Este şi regizorul şi scenaristul acestei ecranizări, cinema, 1968, nr. 2, viii. Intenţia scenaristului a fost una de nuanţă. ib. 1969, nr. 4, 5. Criticul şi scenaristul italian... are şi înclinaţia de a urmări martirajul uman. românia literară, 1969, nr. 17, 24/5. Va reuşi să se afirme şi el... măcar ca scenarist, preda, m. s. 41, cf. m. d. enc., dex. O F i g. Balzac e personajul Comediei umane, iar Tolstoi e scenaristului, pe alt meridian, contemp. 1969, nr. 1 198, 3/2. — PI. : scenarişti, -ste. — Din fr. scénariste. SCENARISTIC, -A adj., s. f. 1. Adj. Care aparţine scenariului (4, 5), privitor la scenarii, specific scenariului, de scenarii. Cel puţin trei surse conflictuale se prefigurează din punct de vedere scenaristic, cinema, 1968, nr. 3, vi. Inventivitatea scenaristică in această direcţie s-a dovedit minimă, ib. nr. 10, 11. 2. S. f. (Rar) Profesiune, activitate de scenarist; arta scrierii de scenarii (4, 5). „Dimineţile“ sînt debutul în scenaristică al unui student în filozofie, contemp. 1966, nr. 1 033, 5/4, cf. dN3. — PI. : scenaristici, -ce. — Scenariu + suf. -istic. SCENARIU, -IE adj., s. n. 1. Adj. (învechit) Scenic. Drama istorică are mai cu samă însuşirea de a produce un asemenea rezultat, transpuind pe spectatorul, prin arta scenarie,... în epoha evenimentului, asachj, p. r. 2/6, cf. LM. 2. S. n. (învechit) Faptul de a pune în scenă, mod de înscenare a unui spectacol dramatic, (rar) s c e -nărie; p. restr. (concretizat) decor. Scenalul întreg de la această operă este pus în flagrantă opozi-ţiune cu istoria, filimon, o. ii, 240, cf. şăineanu2, cade, scriban, d. -0- Fig. Viaţa..., poate fi absurdă în scenariile ei. sadoveanu, o. xiv, 181. Ei trăiesc intelectualiceşte un scenariu fastuos, românia literară, 1969, nr. 56, 7/2. 3. S. n. Text care cuprinde prezentarea (în linii generale a) acţiunii unei piese de teatru. Prea se iau,.. toţi meşterii de scenarii drept dramaturgi. în plr ii 238, Cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, CADE, SCRIBAN, D. S-au publicat... proiecte dramatice, rămase nedesă-vîrşite, simple scenarii, vianu, l. u. 386, cf. m. d. ENC.! DEX. 4. S. n. Text care cuprinde dialogurile unei piese de teatru (de dimensiuni mai reduse) sau adaptarea dramatică a unei opere literare, destinat de obicei reprezentărilor la radio ori la televiziune; Dramaturgul... îşi exercită condeiul în cîteva scenarii radiofonice. contemp. 1948, nr. 112, 5/1. Scenariul dramatic „Ion şi Salomeea“ e o reconsiderare, v. rom. 1954, nr. 3, 273. Am terminal scenariul... Ce credeţi, de data asta mi-l admite direcţia teatrelor? babanga, i. 218. Televiziunea a încercat. .. să obţină scenarii special scrise pentru ea. contemp. 1969, nr. 1165, 4/1, cf. m. d. enc., dex. 5. S. n. Text care cuprinde descrierea acţiunii unui film, dialogurile lui, precum' şi indicaţii tehnice şi regizorale corespunzătoare. Să clădim filmul nostru.. . pe scenarii 'care aduc o concepţie veridică a vieţii. contemp. 1955, nr. 452, 1/3. Un scenariu solid construit de un scriitor celebru, cinema, 1969, nr. 5, 15. Scenariul [filmului]... mi s-a părut excelent, românia literară, 1969, nr. 24, 6/9, cf. m. d. enc., dex, dn3. — PI. : scenarii. — Şi : (învechit, rar) scénal s. n. — Din fr. scénario, it. scénario. ' SCËnA s. f. 1. Spaţiu (mai ridicat) special amenajat într-o sală sau in aer liber, destinat reprezentării unui spectacol, unui concert etc,; p. gener. teatru (II 1). Au venit dar asupra senii plîngînd. critil, 79/15. Are un teatru mare... in sţena încape ostaşi călăreţi, golescu, î. 16. L-a adus tn această stare făctnd toate din nou : scenă..decoraţii destul de plăcute, garderob. cr^1831), 16*/5. Se arată pe şenă rezemat de altar, heliade, o. i, 451. Să arate pe şenă un om deprins cu tot felul de viclenii, gtn (1835), 8a/5. Cînd sînt baluri măscuite,... parterul să ridică tot una ca şi sţena. kogălniceanu, s. 97. S-a înfăţoşai.. . pe sţenă în luna fevruarie.. asachi, l. 362/42. S-au fost primit la 1838 pe scena naţională un epizod din istoria lui Petru Rareş. id. p. r. 2/9, cf. Negulici, stamati, d. Şi îndată, în teatru, el pe şena a ieşit. pann, e. ii, 85/11. N-am socotit iertat să-l ţinem pe sţenă, ca Paraschiva... să-l ocărască. russo, s. 8. Defăimat era el pe scena teatrurilor din Attica. aristia, plut. 15/16, cf. polizu. A zidit un teatru... cu scenă şi cu mai multe rînduri de loje. ghica, s. 44, cf. prot,— pop., n. d., antonescu, d. Ai voi să joci un rol şi d-ta pe scenă? alecsandri, t, i, 281. focul propriu pentru ilustrarea acelor elucubraţiuni originale ar fi scena comică, maioresc u, critice, 40. Trec pe scenă, încun-jură fondatul şi reapar, eminescu, p. l. 65. Actorul, pe sub masca ce pe scenă şi-a luat,... Are-n pieptu-i al său suflet sfîşiat. macedonski, o. i, 241. A fost artistă ş-a cîntat pe scenă, vlahuţă, s. a. ii, 225, cf. ddrf. Scena rămîne cîtva goală, davila, v. v. 17, cf. alexi, w., şăineanu2. Veneau după masă pe o sccnă improvizată, ca să spuie giumbuşuri. iorga, c. i. i, 186. Dorinţa vie de a cultiva cît mai mult raporturile dintre viaţa de pe scenă şi viaţa reală. în plr ii, 214. Pe scenă, dumneata ai secera aplauzele mulţimii. agîrbiceanu, a. 516. [în Persia] piesele originale n-au ce căuta pe scenă subvenţionată de şah. lovinescu, c. viii, 145. Parcă era o actriţă la întîiul pas pe scenă. ,camiL petrîescu, u. n. 136. Pe scenă, astorii intraseră. c. petrescu, c. v. 251. Scamatorul căzu alături... de scena mică. sahia, n. 69. Iată-l pornind din oraş în oraş, colindînd toate scenele, cocea, s. i, 117. Reproduc pe scenă gesturile mici de toate zilele, tbodoreanu, 2878 SCENĂ - 316 - SCENĂ m. i, 86. Cind. . . apăru pe scenă, i se aruncară buchete. călinescu, e. 135, cf. scriban, d. Cearcăncle ei..., cînd nu se uita pe scenă, păreau adevărate inele de întuneric. mihăescu, d. a. 219. Pe scena teatrului nostru apar ţărani autentici, contemp. 1950, nr. 186, 3/6. Se da şi un spectacol pe-o scenă improvizată, blaga, h. 33. Oamenii care vorbesc pe scenă sînt actori, stancu, u.r.s.s. 74. în faţa băncilor dinaintea scenei se aşezară un rînd de scaune, preda, m. 307. Glasurile actorilor de pe scenă se aud desluşii, v. rom. iunie 1954, 78. Pe scenă începuse să se joace teatru greceşte, ist. lit. rom. ii, 32. Ne simţim responsabili de ceea ce se petrece pe scenă, t mai 1968, 38. Dincolo de scenă... ştiu că bate puternic o inimă, gî 1968, nr. 928, 1/5. Să vă verificaţi posibilităţile pe scena unei case de cultură. cinema, 1968, nr. 5, xv. S-a încheiat marea întrecere a cîntecului. . . pe scena de concurs, scînteia, 1969, nr. 8 179, cf. m. d. enc., dex, dn3. <0> Loc. adj. şi a d v. La (sau, rar, în) scenă deschisă = (care are loc) în timpul spectacolului, al reprezentanţiei, în timp ce cortina este ridicată; la vedere. Cu astfel de sală iei aplauze la scenă deschisă, camil petrescu, p. 154. fîn] ,,Apus de soare“. . . ardea, în scenă deschisă, rana de la piciorul slăvitului voievod, i. botez, b. i, 65. Şi-au exprimat, prin aplauze la scenă deschisă, întreaga lor simpatie, rl 1969, nr. 7 70fr, <£> Expr. A urca (sau a intra) în (sau pe) scenă = a) a începe să joace teatru; a începe să-şi debiteze rolul repartizat într-un spectacol; b) p. g e n e r. a-şi începe activitatea într-un domeniu oarecare, a începe să capete experienţă etc. E nevoit... a înşela, în şcoală şi în biserică, pe tucanii cei mici, care intră abia în scenă, asupra valoarei vieţii, eminescu, p. l. 81. Dacă nu-i mai plăcea activitatea socială. . . n-avea decît să se uite la cei tineri care urcau cu energie pe scenă şi să surîdă filozofic, preda, r. 18. A părăsi scena — a) a părăsi profesiunea de actor, a se retrage din teatru. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex; b) p. gener. a se retrage dintr-o activitate oarecare sau din viaţa socială. Un om ca tine, oaspe lui Cezar şi Mecena, Cînd lumea il aclamă nu părăseşte scena, alecsandri, t. ii, 217, cf. m. d. enc., dex. A pune în scenă v. pune (A III 4). + F i g. (De obicei urmat de determinări) Lumea, viaţa considerată ca un teatru, ca o scenă (1); loc, mediu de desfăşurare a unor acţiuni, evenimente, fapte, fenomene etc. Aş dori... să călătoresc pe feluritele şcene a vieţii, marcovici, c. 9/20. Plăceri statornice pe sţena aceasta schimbătoare a lumii, fm (1842), 2141/23, Nu începe o nouă povestire fără a face aducere aminte de cele vechi, şi în loc de a povesti rece trecutul, însufleţeşte-l cu statornicie, aducînd lucrurile şi oamenii pe scenă, ca cînd toate s-ar petrcce subt ochii tăi. bre-zoianu, î. 215/6. Naţiuni care au ocupat cu atîta strălucire scena lumii, aristia, plut. xciv, 2/19. Tu, pe scena lumii, vei fi veselă floare, alexandrescu, o. i, 156. Pe scena istoriei, locuiau deja două antice triburi italice, hasdeu, i. c. i, 49. [Junimea] este chemată pe scena literară, alecsandri, s. 49. Strălucea pe scena tineretului bucureştean celebrul trio. caragiale, o. vii, 307. Au apărut... pe scena literară cîţiva artişti. bac alb aş a, s. a. i, 240. Colosala tragedie a naturii, pe care stihiile se pregăteau s-o joace pe imensa scenă a văzduhurilor, hogaş, dr. i, 109. Primele dibuiri <■ organizatorice şi teoretice. . . ale noilor forţe sociale apărute firesc pe scena istgriei. în plr ii, 646, cf. scriban, d., m. d. enc., dex. + (Rar; cu sens colectiv) Actorii care joacă pe scenă (1). Dialogul scenei cu stalul se refuză discrepanţelor, dacă se doreşte efectiv dialog, t septembrie 1968, 73. 4 Decor (folosit pentru a reprezenta locul unde se petrece acţiunea unui spectacol) montat pe scenă (1). Sţena înfăţoşază templu lui Irmen zul cu statua... acestui zeu. asachi, n. 35/9, cf. şăi-neanu2, resmeriţă, d. Scena înfăţişează o pădure. cade, cf. scriban, d., dn2. 2. Operă literară sau muzicală destinată a fi reprezentată pe scenă (1); p. e x t. reprezentaţie dramatică, spectacol. Caragiale a vrut să bazeze toată lucrarea sa mai ales pe acţiune, pe marea sa pricepere de scenă. gherea, st. cr. i, 364. Elementul muntenesc apoi stă-pîneşte tare în limba scenei, philippide, p. 9. Vor năvăli la teatru să vadă montările... cu muzică de scenă, decor de mătase. în plr ii, 428, cf. cade. în scurta lui carieră... a dotat scena engleză cu mai multe caractere titanice, vianu, l. u. 255. Scena i-a ispitit pe toţi [scriitorii] din motive propagandistice. ist. lit. rom. ii, 240. Scena acumulează... forţe noi,, exercitînd o atracţie mare şi justificată asupra scriitorilor. t februarie 1964, 5. La şlefuirea şi îmbogăţirea limbii române contribuie şi scena. l. rom. 1966, 190. Scena formează... gustul publicului, t iulie 1959, 60. 3. Subdiviziune a unui tablou sau a unui act dintr-o operă dramatică ori muzicală, marcată de obicei prin intrarea în sau plecarea din scenă (1) a unui personaj, ori de modificarea locului sau a timpului de acţiune; (învechit, rar) scenetă (1). Actul I. Scena I. budai-deleanu, m. 34r. 7'oată scena... [cetăţeanului turmentat] a fost însoţită de rîsete şi rumoare, caragiale, o. vi, 145. în scena a V din actul al lî-lea se zugrăveşte admirabil caracterul cucoanei Zoiţa. gherea, st. cr. i, 352. Afară se repetară scenele Irozilor, agîrbi-ceanu, s. 228, cf. cade. Vezi să nu pierzi actul I, căci e o scenă foarte importantă, camil petrescu, p. 191. Văd scena balconului a nemuritorului Shakespeare. sadoveanu, o. ix, 211, cf. scriban, d. Vorrrba!... (se răsteşte Ipistatul la Pampon; ciivuilul se repetă de mai multe ori de-a-lungul scenei respective din ,,D-ale carnavalului“). iordan, stil. 56. Scena apariţiei fantomei in LIamlet. vianu, l. u. 416, cf. m. d. enc., dex. 4. P. gener. Episod, fragment (unitar) dintr-o operă (literară, istorică, cinematografică) în care se consumă (de obicei) o singură întîmplare, într-un cadru neschimbat; operă avînd asemenea trăsături. în partea literară se publică... memorii, scene istorice (a. 1893). plr i, 408. Iată, de pildă, scena în care [eroul lui Bălcescu...] doreşte să-l previe faţă de ameninţarea cu moartea, vianu, a. p. 34. 5. Creaţie plastică ce înfăţ işează unul sau mai multe personaje.(în acţiune); p. e x t. acţiune, temă etc. înfăţişată de o asemenea creaţie plastică. Reprezentări plastice ale scenelor de vînătoare. odobescu, s. iii, 50. Cu fiecare din aceste scene vînâtoreşti se află împerecheată cîte o scenă religioasă în care împăratul aduce rugăciuni şi ofrande zeilor, id. ib. 75. Privi pâre ţii sculptaţi cu scene de amor. eminescu, p. l. 98. Columna lui Traian arată... mai mulţi daci încăr-cîndu-şi averile în care, ceea ce reprezintă... o scenă de emigrare, xenopol, i. r. i, 135. Erau bătute cu ciocanul scene din viaţa sfîntului. iorga, c. i. iii, 49, Avem o scenă din viaţa scitică... reprezentată cu destulă dibăcie într-o placă de bronz, pârvan, g. 16. Se instalase pe puntea de sus ca să schiţeze cîteva scene din viaţa de bord. bart, s. m. 32. O sceim de pe Columna lui Traian a fost interpretată. . . ca o ilustrare a retragerii dacilor înaintea lui Traian. puşcariu, l. r. i, 336. Un tablou reprezentînd o scenă de bîlci. oprescu,* a. m. 19. Văd reproducerea unei stampe. . . reprezentînd o scenă cu multe femei. călinescu, c. o. 48, cf. rog za, c. o. 357. Atunci pictează el tablourile... cuprinzînd în mare parte tot scene de circ. contemp. 1965, nr. 954, 1/5. Uşile. . . sculptate abundent, cu tot felul de chipuri de sfinţi şi scene biblice, t iunie 1968, 39. Scenă de interior. m. d. enc., cf. dex. 4 Tablou (viu) din natură; privelişte (2), peisaj (1). Am cunoscut sţenile cele curioase ce dezvălesc în natură, ic. lum. (1840), 622/31. De aş fi fost poet, aş fi privit cu plăcere această scenă măreaţă a naturii, negruzzi, s. i, 57. Noaptea, totul astei scene colosală da mărire, alexandrescu, o. i, 75. 6. Acţiune, fapt, eveniment, întîmplare (la care asistă cineva); spec. întîmplare ieşită din comun, care poate interesa, impresiona etc. pe cineva. Un 2878 SCENĂRIE - 317 — SCENIC om lînăr mort, un pistol.... toate acestea formau o scene iînguitoare. calendariu (1794), 37/1. Această scenă nepilduită altădată în oraşul acesta,. . . fă-o cunoscută Curierului Românesc să o publice, cr (1830), 2052/16. După sena ce povestirăm, ei se adunaseră in ' această cameră, fm (1838), 60/2. Şi mie iartă-mi a fi martur la o senă care îmi va dovedi... cit de nobil ■ ştii să-ţi întrebuinţezi vremea, voinescu ii, m. 49/8. : Revederea. .. doamnei cu unchiul ei înfăţoşa o scenă duioasă, asachi, s. l. ii, 63. Descrie o scenă nopturnă petrecută în curtea domnească, mag. ist. i, 12/11. | Aceasta fu singura indiscreţie, cinstită şi măsurată, j ce se făcu despre tragica scenă care se pregătea [moartea lui Mihai Viteazul], balcescu, ap. vianu, a. p. 34. în toate părţile... sfene de deznădăjduire. russo, s. 30. Toţi alergară pe acasă . *. gîndind la scena ce văzuse. 'negruzzi, s. i, 78. Cîteva ore în urma scenelor de mai sus, Păturică şedea pe sofa. filimon, o. i, 163. Deasupra acestor schimbări liniştite. . . s-au petrecut scene singe-roase, ionescu-rion, s. 146. Această descriere. . . reînvie in chip plastic scenele de groază ce se petreceau la năvălirea barbarilor. xenopol, i. r. i, 90. Scena aceasta se repeta în toate serile. d. zamfiresgu, t. s. 10. Lipsa de diplomaţie a lui. . . a dg.1 loc la multe scene hazlii. bratescu-voineşti, p, 133. Scéna ne e povestită de însuşi Horaţiu. lovinescu, c. iv, 92. Sergentul... o pişcă de sin. . . Radu Cornşa îşi luă pălăria. Scena I aceasta parcă o mai văzuse aidoma, c. petrescu, î. ii, 173. Amintindu-şi scena, plutonierul... se scărpină in cap. BRAEScu, o. a. i, 197. Singur Ivan nu uitase scena din noaptea revelionului, g. m. zamfiresgu, m. d. i, 196. îmi mărturiseşte că s-a săturat cu viaţa de slujbaş. . . Scena se repetă zilnic, gogea, s. i, 172. Scena făcuse înconjurul întregii societăţi ieşene, teodq-reanu, m. iii, 64. îşi imaginează scena în care boierul. . , poruncea argaţilor să-i omoare vitele, iordan, stil. 160. Artistul se vădeşte în Creangă... şi prin puterea vie cu care îşi reprezintă scenele văzute. vianu, a. p. ■117. Povestea cum se petrecuse penibila scenă de justiţie legală, arghezi, b. 9. Scena ce voi povesti-o avea să rămînă de pomină. blaga, îi. 106. Martorii unei scene care vă rămîne în amintirea jurnalistului, pas, l. ii, 129. Uşa se izbeşte violent, şi în încăpere pătrunde un muncitor. . . Are o puşcă-mitr alieră. . . Cei din încăpere au urmărit, înmărmuriţi, scena. h. lovinescu, t. 222. în tribună, consulul Angliei priveşte scena, flegmatic. tudoran, p.. 509. Urmărise scena cu ochi apatici. t. popovici, s. 201. Scena pe care o povestea despre el ajunsese să capete cu timpul o mare precizie, preda, r. 8. Gîndul ne fuge la o scenă petrecută în secolul trecut. magazin ist. 1968, nr. 12, 88. A fost martorul unei scene care a zguduit opinia publică, scînteia, 1969, nr. 8 184, cf. m. d. enc., dex. ° 7. Exteriorizare (în vorbe, gesturi) a nemulţumirii, a mîniei cuiva faţă de altcineva; ceartă violentă între două sau mai multe persoane. Se ţinea cît putea să nu răspundă ca sa nu provoace scene de faţă cu lumea. d. zamfirescu, t. s. 11, cf. cade. Acum, de două săptă-mîni, numai scene. c. petrescu, î. ii, 124. încă o scenă de isterie ca asta şi sîntem pierduţi, v. rom. aprilie 1954, 42. Ar fi trebuit... s-o dea afară..., chiar cu preţul unei scene, vinea, l. i, 86. S-a petrecut o scenă de o violenţă neobişnuită, preda, r. 332, cf. m. d. enc., dex. E x p r. A-i face cuiva o scenă (sau scene) — a aduce cuiva reproşuri cu vorbe violente, ameninţări, plîns. I-a făcut o scenă de gelozie, cade, cf. scriban, d.? dex. — Pl.: scene. — Şi: (învechit şi popular) scenă, (învechit) senă, sţenă, séna, (învechit, rar) scene s. f. — Din fr. scène, ii. scena, germ. Szene. SCENĂRÎE s. f. (Rar) Faptul de a pune în scenă, mod de înscenare (sau de concepere) a unui spectacol dramatic; (învechit) scenariu (2). Cf. gheţie, r. m. 399, iordan, l. r. a. 482. O scenerie nu mai puţin bizară figurează, în cealaltă piesă, ,, Pluta meduzei gontemp. 1975, nr. 1 482, 10/3. <0 (Prin lărgirea sensului) întreaga poemă este compusă deci după normele poemelor eroice ale antichităţii, cu scenărie mitologică. vianu, l. u. 153. <0> F i g. Stăm azi în preziua păcii. . . Dulce iluziune ! Adorabilă scenerie de marionete ! galaction, a. 393. + P. r e s t r. (Concretizat) Decor (folosit pentru a reprezenta locul unde se petrece acţiunea unui spectacol) montat pe scenă (1). bar-cianu, cf. alexi, w. — PI. : scenării. — Şi: scenerie s. f. — Scenă'-f suf. -(ă)rie. SCÉNE s. f. v. scenă. SCENERIE s. f. v. scenărie. SCENÉTA s. f. 1. (învechit, rar) Scenă (3). Am văzut. . . mai multe bucăţi dramatice cu scenete neîn-cheiale, numen pentru că n-a avut autorul un al doilea rezon să-i corecteze ceea ce a scris, bolliac, o. 48. 2. Piesă de teatru, de obicei comedie, într-un singur act şi cu un număr redus de personaje. Cf. şaineanu2. resmeriţa, d., cade, scriban, d. Alcăluisem in grabă un soi de program cu coruri. . . şi o scenetă despre război. v. rom. iulie 1954, 250, cf. dm, dn2. A mai putut apare în repertoriu sceneta ,,Chiulangiul“. gî 1968, nr. 932, 3/4. Sceneta compusă parabolic nu depăşeşte însă nivelul satirei absurde, t iulie 1938, 67, cf. m. d. enc., dex. (Prin lărgirea sensului) Alexandrescu transformă fabulele în mici scenete. . . urmărind pas cu pas acţiunea personajelor şi reprezentîndu-le gesturile şi mimica, ist. lit. rom. ii, 326. ^ (Rar) Libret al unei opere muzicale de mici dimensiuni. Muzica. . tragismul ei, patetismul exprimării nu se potrivesc cu sceneta burlescă. m 1968, nr. 2, 40. 3. (Rar) Scenă (6) de mică amplo'are. Olguţa recon-stituia, c-un uîrf de zîmbet, scenete de la Iaşi şi Medeleni. Printr-un tacit acord, războiul era eliminat clin discuţie. teodore an u, m. iii, 70. — PI. : scenete. — Din it. scenetta. Cf. fr. saynète. SCENGERÎŢĂ s. f. (Prin Ban.) Fiecare dintre verigile de fier care leagă, la car, osia de policioară Cf. H XVIII 142, LIUBA—iana, m. 105. — Pl.: scengeriţe. Şi: scengheriţă s. f. liuba — iana, m. 105., — Steangără -f suf. -iţă. SCEN GHERÎŢĂ s. f. v. scengeriţi. SCENIC, -A adj. Care aparţine scenei (1, 2), privitor la scenă, specific scenei, care se desfăşoară (ori este făcut spre a se desfăşura) pe scenă, adecvat scenei; care este adaptat pentru scenă (1, 2); p. e x t. regizoral, (învechit) scenariu (1). Cf. i. golescu, c., valian, v., negulici, pontbriant, d. Acest răspuns, pe lîngă că e foarte caracteristic..., e şi cit se poate de scenic. GUERE A, ST. GR. I, 355, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, w., şaineanu2. A voit înadins să lase în umbră... toaletele luxoase, fastul scenic. în plr ii, 229, cf. res-meriţă, d., cade, sahia, n. 147, scriban, d. într-un spaţiu scenic colosal. . ., spectacolul insista asupra dramaticului. călinescu, c. o. 226. Au dat viaţă eroilor prin intermediul cîntului şi jocului scenic, contemp. 1954, nr. 410, 2/6. A văzut din cuşca sufleurului, fără miraj, spectacolul scenic, constantinescu, s. . ir, 87. Nu considerăm că s-a realizai... o transpunere scenică deosebit de fericită, gl 1958, nr. 6, 5/6. Caracterul scenic e tot atît de accentuat în monologul ,,0 profesiune de credinţă“, ist. lit. rom. ii, 327. Acţiunea scenică s-ar reduce la un dialog abstract. t ianuarie 1962, 42. A construit rolul cu o remarcabilă vitalitate scenică. ib. mai 1964, 100. îşi joacă plin de aplomb emoţia sce- 2885 SCENICITATE - 318 - SCENOTEHNIC nică. vulpescu, p. 124. Adaptarea scenică a romanului „Crimă şi pedeapsă“, contemp. 1966, nr. 1 022, 10/6. A prezentat un studiu psihologic al capacităţii de expresie ca indicator al talentului scenic, românia literară, 1968, nr. 3, 23/2. Jocul scenic este un cumul de adaptări consonante, t aprilie 1969, 58. O neobosită invenţie scenică, alimentată de fantezia cea mai debordantă. scînteia, 1969, nr. 8 211. (Adverbial) Tratează scenic unele din primele lui idei literare, vianu, l. u. 268, cf. scriban, d. Piesa conţine. . . reflecţii filozofice care ar fi păcat să rămină nevalorificate scenic, t septembrie 1968, 7. Regizorul a citit textul cu atenţie şi l-a echivalat scenic in circumstanţele care-l favorizau. contemp. 1969, nr. 1 205, 4/6. (Prin lărgirea sensului) In cadrul unei uşi deschise, monoclul lui Puiu sclipi scenic, teodoreanu, M. iii, 180. O (Rar) Artă scenică = scenografie. Important în teatrul modern e arta scenică, contemp. 1969, nr. 1 165, 4/2, cf. t ianuarie 1969, 2. Spaţiu scenic = parte a scenei (I) expusă vederii publicului, unde se desfăşoară jocul actorilor. Cf. dm, dex, dn3. Perspectivă scenică = vedere de ansamblu a unui decor. Cf. dm, dex, dn3. (Rar) Care ţine de construcţia operei dramatice. „Patima roşie“ are totuşi insuficienţe scenice... Toţi vin şi se duc după bunul lor plac, fără altă motivare. . . Tot actul al treilea de asemenea e fals. lovinescu, c. iv, 31. + (Substantivat; rar) Dramaturg. Romanticii franceji... alergară la Shakespeare. . . Drama pusă la modă de Hugo. . . era, in definitiv, genul reprezentat cu atîta putere de marele scenic englez, arhiva, ii, 726. — PI. •’ scenici, -ce. — Şi: (învechit, rar) şenic, -ă adj. i. golescu c. — Din fr. scénique, it. scenica. SCENICITATE s.f. Calitatea, însuşirea unui text de a putea fi reprezentat pe scenă (i), de a fi dramatic, vizual. în ceea ce priveşte tehnica narativă a primelor scrieri..., ea se caracterizează prin simplitatea epică şi prin scenicitatea descrierii şi a dialogului, românia literară, 1969, nr. 26, 19/1. — Scenic + suf. -ilate. \ SCENOGRAF, -a s. m. şi f. Persoană care se ocupă cu scenografia, specialist în scenografie. Cf. i. go-lescu, c., negulici. Scenografii... se iau la întrecere cu regizorii, contemp. 1956, rir. 498, 4/3. Ingeniozitatea scenografului va trebui să evoce puntea unui mic vas. h. lovinescu, t. 349, cf. dm, dn2. Fiecare creator, regizor, scenograf, actor să se exprime pe limba lui. t ianuarie 1962, 38. O contribuţie deosebită a adus-o scenograful, ib. iunie 1964, 80. Descoperirea inspirată a scenografului o constituie tocmai această masivitate cvâsinaturalistă. scînteia, 1965, nr. 6 680. Am pătruns tntr-un decor, de spital construit după schiţele scenografilor, cinema, 1968, nr. 3, 23. Întîlneşte pe... scenograful ale cărui idei inovatoare o impresionează. contemp. 1969, nr. 1 174, 5/2, cf. m. d„ enc., dex. O (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Probleme de stringentă actualitate pentru munca fiecărui actor, regi-zof'lau pictor scenograf, contemp. 1949, nr. 120, 12/15. Şi pictorul scenograf are un cuvlnt de spus. T septembrie 1962, 67. O fructuoasă activitate a desfăşurat... şi ca decorator scenograf, v. rom. ianuarie 1966, 174, cf. DEX, DN3. — Pl.: scenografi, -e. — Şi: (învechit, rar) schino» grăi, -ă (i. golescu, c,), şenogrăf, -ă (id. ib.) s. m. şi f. — Din fr. scénographe, it. seenografo. — Schino-graf < ngr. axïîvoypâçoç. SCENOGRAFIC, »Ă adj. Care aparţine scenografiei, privitor la scenografie, specific scenografiei, de scenografie. Cf. I. G0LESCU, C., NEGULICI, PONTBHIANT, D., barcianu, alexi, -w. La succesul baletului a contribuit şi pictură scenografică, călinescu, c. o. 224. Creaţiile cele mai valoroase actoriceşti, scenografice şi regizorale se cer cunoscute, contemp. 1954, nr. 382, 1/3, cf. dm, dn2. Calea ascendentă a creaţiei scenografice nu s-a înfăptuit fără greutăţi. T iulie 1964, 11. Repertoriul opulenţei scenografice rămine neschimbat. cinema, 1968, nr. 10, 43. Cadrul scenografic şi costumele .. . asigură concertului o ambianţă graţioasă, r mai 1969, 95. Montarea sa — făcută in cadrul scenografic de o expresivă plasticitate,... a valorificat... adincimile textului, scînteia, 1969, nr. 8 193, cf. M. d. enc., dex, dn3. (Adverbial) Strigătul de deznădejde . .. niciodată nu mi s-a părut mai bine tradus scenografic. contemp. 1969, nr. 1 180, 10/4. — Pl.: scenografici, -ce. — Şi: (învechit, rar) şeno-grăfic, -ă adj. i. golescu, c. ' — Din fr. scénographique. SCENOGRAFIE s. f. Arta organizării scenei (1) şi a sălii de spectacol prin pregătirea cadrului, ambianţei, atmosferei în care se desfăşoară acţiunea dramatică şi care cuprinde crearea deçorurilor, a costumelor, iluminatului scenei étc.; arta organizării cadrului, a ambianţei în care se desfăşoară acţiunea unui spectacol de televiziune sau a unui film; (rar) arta scenică. Cf. i. golescu, c., negulici, prot.—pop., n. d., pontbriant, d., bargianu, alexi, w. S-a pus un puternic accent pe artele decorative (scenografie şi costume). contemp. 1948, nr. 112, 14/1. Se predau noţiuni generale de scenografie, ib. 1949, nr. 126, 10/1, cf. dm, dn2. Se ridică şi ei împotriva abuzului de scenografie care se practică pe unele scene ale ţării. v. rom. iunie-iulie 1963,89. La această imagine >.. contribuie în parte şi scenografia, t iunie 1964, 74. A dovedit In regia şi scenografia spectacolului gust şi pricepere. m 1965, nr. 2, 49. Există In regie şi scenografie forţe excepţionale, t septembrie 1966, 8. Contez pe puterea de sugestie a scenografiei, ib. septembrie 1968, 12. Personajele evoluează de predilecţie intr-o scenografie somptuoasă, luxoasă, cinema, 1968, nr. 3, 14. Ceea ce vedem pe ecran este, replica... unor performanţe de scenografie, contemp. 1969, nr. 1 170, 5/5. Scenografia concepe.. . o lume unde totul şi-a pierdut densitatea. românia literară, 1969, nr. 28, 25/2, cf. scînteia, 1969, nr. 8 194. Solicită... catedra de scenografie. t ianuarie 1969, 4, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: scenografii. — Şi: (învechit, rar) şenografie s. f. i. golescu, c. — Din fr. scénographie, it. scenografia. SCENOTEHNIC, -Ă s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care se ocupă cu studiul rezolvării complexului de probleme tehnice ale spaţiului scenic (destinat unui spectacol); tehnica (folosirii) aparaturii de scenă şi a trucajelor mecanice în teatru. Se impune să adăugăm, . . . alături de regie şi scenografie, o nouă disci plină, „scenotehnica“. t septembrie 1966, 51. Cu aceste instalaţii se înregistrează, in timpul repetiţiilor, scenotehnica spectacolului, ib. 56. Nu e uşor... să fkci lungi şi obositoare repetiţii de sincronizare a jocului cu o scenotehnică complicată, ib. ianuarie 1969, 80, cf. M. D. ENC., DN3. 3. Adj. Care aparţine scenotehnicii (1), privitor la scenotehnică, specific scenotehnicii. S-au pus la punct instalaţii automate pentru conducerea scenotehnică... a spectacolului de teatru, t mai 1966, 56. Desigur, „Săptămina patimilor“ ar fi putut fi „salvată", rea-lizîndu-se.. . un spectacol strălucitor..., pavoazat cu fel de fel de podoabe scenotehnice. rl 1969 nr. 8 780. <0> (Adverbial) Acest lucru, realizat scenotefinic printr-o sincronizare perfectă, a permis... să creeze momente artistice deosebite, t septembrie 1966, 56. — Scenă + tehnică. Cf. it. sçenotecnico, scenotecnica. 2890 SCENUŢĂ - 319 - SCEPTICISM SCENUŢĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui s c e n ă (1). Un iatac de casă boierească, mic şi cald, cu o improvizată scenuţă cit o cutie, t martie 1969, 78. — PI. : scenuţe. — Scenă -f suf. -u(ă. SCEPTIC, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj., s. m. şi f. (Care este) adept al scepticismului (2). Era filozofi schipticii, carii in toate prepus avea. cantemir, i. i. i, 22. După această saţietate a răsărit iarăşi alta a schepticilor, care avea de învăţătorul şcoalei lor pe Piro. .., invăţind a nu se încrede şi a nu se da hotărire nici celui mai dovedit adevăr, episcupescu, practica, xii/33. India cinsteşte pe... brahminii cei scheptici şi învăţaţi ce le tălmăcea în taină începutul lumii, cr (1832), 2801/40, cf. i. golescu; c. Despre învăţătura schepticilor, toate lucrurile sînt. . . nepricepute, asachi, l. 692/26, cf. stamati, d., pontbriant, d. El rămînea nepăsător ca un filozof sceptic, demetrescu, o. 118. Am înţeles că eşti ■ ■ ■ unul din învăţaţii aceia sceptici şi alei. c. petrescu, î. ii, 218, cf. scriban, d., M. D. ENC., DEX. 2. Adj., s. m. şi f. (Persoană) care nu are încredere în nimic, care se Îndoieşte de orice, care are o atitudine de scepticism (1). V. necredincios (2). Suferinţele i-au făcut sceptici, heliade, ap. ghica, a'. 787, cf. i. golescu c. O, tu, sceplicule (necredinciosule), nici acmm n-o să crezi în nemurirea sufletului tău ? barasch, m. iii, 114/9, cf. NEGULICI. Eşti atît de sceptic, Incit nici dreptul rezon nu crezi, lăzărescu, s. 46/14, cf. polizu. Ar fi mai bine să fiu ceva mai sceptic, Să mă îndoiesc de toate, bolliac, o. 172. Noi nu sîntem nici pesimişti, nici sceptici, ghica, c. e. ii, 543. Femeile din clasa aristocrată sînt... sceptice, filimon, o. ii, 140, cf. prot. — pop., n. D. Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare, eminescu, o. i, 56. Deşi sceptici in privinţa rezultatului promis cu atita aoînt..., se hotărăsc să aştepte, caragiale, o. ii, 16. Trecea nepăsător şi sceptic. bacalbaşa, s. a. i,. 147, cf. ddrf. Ca şi el, scîrbit şi sceptic, prelungesc această viaţă, demetrescu, o. 42. Părea sceptic, cum sint toţi ţăranii cînd e vorba de dreptatea boierului, d. zamfirescu, v. ţ. 164, cf. alexi, w., şăineanu2, iorga, c. i. n, 82. Românul, sceptic cum e, dă foarte puţină însemnătate faptului, hogaş, dr. i, 115, cf. resmeriţă, d. Despre aceasta nici cele mai sceptice spirite, serios cugetînd, nu se pot îndoi. babeş, o. a. i, 2, cf. cade. Toată lumea e sceptică. titulescu, d. 146. N-avea opinii exclusive, ci era cu lenevie sceptic, camil petrescu, u. n. 26. Părerea mea de belfer necăjit şi sceptic, i. botez, b. i, 57. Nevasta, ea e foarte sceptică. brXescu, o; a. i, 168. Ascultătorii erau sceptici, g. m. zamfirescu, m. d. ii, 306. Le citisem ... eu o privire perfidă de intelectual sceptic, şa-doveanu, o. xviii, 522. Înflăcărat şi sceptic în faţa ei stăteam, pillat, p. 24. Echipierul sceptic, care nu ştie ce vrea. d. guşti, p. a. 308, cf. scriban, d. Soldatul e un ţăran obişnuit şi sceptic cu drepturile boiereşti şi cu nenorocirea, arghezi, s. xvii, 35. Poetul este totuşi sceptic, călinescu, c. o. 284. Le scoase din buzunart plictisit şi sceptic, blaga, h. 174. întllnim Un bărbos sceptic aşadar dezabuzat, Un fel de nobil plebeu. vulpescu, p. 71. îndoielile unor sceptici au fost infirmate. t octombrie 1968, 90. Tineretul era la început nesigur şi sceptic, m 1968, nr. 12, 29. Foarte mulţi oameni sceptici... pot fi transformaţi... in tot atiţia entuziaşti, cinema, 1969, nr. 3, 11. E un pictor ratat, sceptic, cinic, t iulie 1969, 83. Atitudinea critică a lui Goya... este aceea a scepticului prin tradiţie. contemp. 1969, nr. 1 198, 10/2. 3. Adj. (Despre înfăţişarea, gesturile, manifestările etc. oamenilor) Care exprimă, denotă, trădează scepticism (1), care caracterizează pe omul sceptic (2). Avea momente cînd sufletu-i, cuprins De cugetele sceptici, părea zdrobit, bolintineanu, o. 227. Se naşte neîncrederea sceptică in propriile sale creaţiuni. eminescu, în plr i, 279. Mutra mea rămlne puţin cam sceptică, ibrăileanu, a. 107. Uitaseră surisul sceptic c. petrescu, c. v. 253. li privesc. . . silindu-mă să-mi ascund amărăciunea îndărătul zimbetului sceptic, cocea, s. i, 3. Cuvintele.. . exaltate şi sceptice ale „ Trubadurului“. vianu, ,a. p. 174. Lumea mahalalelor işi spune... punctul ei de vedere sceptic, bogza a. î. 630. N-a reUşit să stirnească.. . decit un vag i'unbet sceptic, beniuc, m. c. i, 315. De aci atitudinea de rezervă, 1 de espectativă sceptică, constantinescu, s. iii, 322. Realitatea e întotdeauna. .. mai crudă decît ţi-o poate arăta chiar cea mai sceptică imaginaţie, contemp. 1958, nr. 589, 2/1. Toate aceste reţineri, contorsionate şi sceptice.. ., nu fac decit să păstreze rana pe care o închid, ib. 1969, nr. 1 165, 3/1. -O (Adverbial) Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece? eminescu, o. i, 151. Cînd isprăvi, îşi rosti sceptic concluzia. c. petrescu, o. p. i, 94. Zimbeşte sceptic, trist, teodo-reanu, c. B. 198. Privi sceptic barometrul, tudoran, p. 448. Interlocutorul mă priveşte destul de sceptic. scînteia, 1969, nr. 8 217. -^(Despre perioade de timp) în care predomină scepticismul (1), care se caracterizează prin scepticism. După o întrerupere de clteva luni sceptice, hotărî să reia tratativele. călinescu, o. i, 101. Scriitorul... intră acum intr-o perioadă nouă a creaţiei sale, în perioada lui sceptică. vianu, l. u. 504. Fiul veacului nostru sceptic, regizorul acceptă să facă filme poliţiste, de aventuri, de spionaj, cinema, 1968, nr. 3, 6. — PI.: sceptici, -ce şi (învechit, f.) -ci. — Şi: (învechit) scheptic, -ă, schiptic, -ă adj., s. m. şi f. — Din fr. sceptique. — Pentru scheptic, schiptic, cf. ngr. axe7cTiy&;, germ. skeptisch. SCEPTICÎSM s. n. 1. Atitudine de rezervă, de îndoială, de neîncredere faţă de lucrurile în general admise, faţă de capacitatea omului de a-şi realiza aspiraţiile, faţă de posibilităţile lui de a izbuti într-o acţiune, faţă de posibilitatea cunoaşterii realităţii obiective etc.; necredinţă (1). Cu mult mai înfricoşată este hrănirea minţii din adîncita ei gindire a simţurilor lui, în care neputind avea încredinţare de adevăr din prefacerile lui, se întunecă.. . şi este aceea ce se numeşte sţeptiţimus, căruia sint aplecaţi... unii din procopsiţi. episcupescu, practica, xxv/20. În filosofie sţeptiţismu şi indiferentismu urmeze, antrop. 233/11. Nu mă mir nicidecum. .. pentru ce eşti rătăcit atîta Incit te-ai părăsii într-un asemenea şepticismu. gtn (1836), 802/33. Au început a pătrunde şi la cărturarii lor schepticismul religios, bariţiu, p. a. i, 335, cf. sţamati, d. Descura-gearea şi In urmă scepticismul a venit să domine toate facultăţile minţii noastre, timpul (1856), nr. 1, ls/32, cf. polizu. In ciocoismul şi scepticismul lor îşi fac rls de sentimentele cele mari. ghica, c. e. ii, 474. Făcu să răsară in acele suflete... venalitatea, ambiţiunea, scepticismul, filimon, o. i, 314. Această boală psihologică a scepticismului, eminescu, în plr i, 391. La el, asta nu-i o afectare artistică, un scepticism de modă. bacalbaşa, s. a. i, 232, cf. ddrf. între noi se face noapte, întuneric fără stele, Izvorît din scepticismul şi decepţiile mele. demetrescu, o. 52. Scepticismul dărăpănă speranţele unui popor tlnăr (a. 1847). plr i, 466. Scepticismul nostru . . . este însă un scepticism numai provizoriu, carele nu neagă din plăcere de a nega, ci pentru a conduce la analiză, hasdeu, i. c. i, 231, cf. barcianu. Aici... nici mare entuziasm, nici mare frică..., oarecare scepticism rămas din generaţiile vechi. d. zamfirescu, r. 52, cf. alexi, w., cade. Ne găsim... dezarmaţi în faţa valului cresclnd de scepticism distrugător. titulescu, d. 289. Un bătrln, mîncal de scepticism şi de reumatisme, îşi freacă genunchiul sub robă. c. petrescu, c. v. 265. Faţă de scepticismul de la sfirşilul veacului trecut, avem... clteva încercări nouă de a descoperi în româneşte urme de limbă autohtonă. puşcariu, l. r. i, 176. Scepticismul şi dispreţul de om duceau pe scriitorii occidentali la un impas căruia nu-i puteau găsi ieşire, sadoveanu, e. 253, cf. 2893 SCEPTICIZM - 320 - SCEPTRU scriban, d. Insinuările mele de scepticism n-au la tine nici o trecere, arghezi, s. vii, 63. îmi exprim adesea scepticismul asupra arhivisticii excesive. călinescu, c. o. 217. Luciditatea sa atinge cîteodatâ ■ ■ ■ scepticismul. ralea, s. t. i, 57. A publicat lucrări interesante din care... reiese o notă de scepticism, parhon, b. 10. O violentă satiră, fără iluzii, de un scepticism integral fafă de mecanismul iremediabil viciat al vieţii. constantinescu, s. ii, 29. Coleg... cu obrajii supţi şi timpuriu cutaţi, cu părul blond, de gal, cu ochi albaştri .. ., nepotrivit cu scepticismul şi posomoreala sa. tudoran, p. 49. Se supunea cu un scepticism îngăduitor. preda, r. 146, cf. dm, dn2. Lingvişti plini de scepticism cu privire la folosirea statisticilor, l. rom. 1987, 265. La fel de contraindicată ca scepticismul aprioric este şi dărnicia automată a superlativelor, cinema, 1958, nr. 8, 3. Cuvintele lui mărturisesc un scepticism amar. contemp. 1969, nr. 1 175, 3/3. Cind vorbim de raţionalismul şi scepticismul lui Zarifopol trebuie s-o facem cu măsură. romAnia literară, 1969, nr. 53, 13/3, cf. m. d. enc., dex. ‘ 2. Concepţie filozofică idealistă care pune la îndoială posibilitatea cunoaşterii de către om a lumii existente, a adevărului obiectiv, a oricărei cunoştinţe certe. Cf. i. golescu, c., negulici, stamati, d., prot. — POP., N. D., PONTBRIANT, D., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, d., cade, scriban, D. N-a propagat niciodată... scep~ ticismul, ci tocmai încrederea în viitorul omenirii. vianu, l. u. 214, cf. dl, dm, dn2. Scepticismul din perioada Renaşterii, îndreptat împotriva scolasticii. M. D. enc., cf. dex. Şi: (rar) scepticizm (scriban, d.), (învechit) scheptieism, sţeptiţism, sţeptiţimus, şepticfsm s. n. — Din fr. scepticisme. — Pentru unele variante, cf. ngr. oxs7t Ttx t cr [i 6 germ. Şkeptizismus. SCEPTICÎZM s. n. v. scepticism. SCfiPTRU s. n. 1. Obiect în formă de baston, de obicei incrustat cu metale şi cu pietre preţioase, purtat de suverani, de înalţii demnitari bisericeşti, ca simbol al autorităţii lor; p. e x t. autoritate, putere, conducere a unui suveran, a unui prelat (simbolizate de acest obiect). De acolo au luat Ştefan Vodă schiptrul ţării Moldovii. ureche, let. i, 118/17. Să dai schiptrul şi steagul impărăţiii şi domniii tale... în mîinile lui Dumnezeu, neagoe, înv. 10/2: Premenindu-să împăraţii, luă schiptrele romaiceşti Leon. dosoftei, v. s. decembrie 239r/9. Dupre asămînarea cereştii împărăţii, f-au dat ţie schiptrul pămînteştii puteri (a. 1691). bv i, 317. Un domnu dentre svetnici duce corona şi altul schiptrul. n. costin, l. 312. Să şază pre scaun... cu cununa în cap şi cu schiptrul cel de aur in mină. antim, p. 191, cf. 86. Suptu un scriptru ... Să află unite, cu bună-nvo-ială (sec. XVIII), cat. man. ii, 65. Au omorît pă craiu nostru Decheval la 104 şi au supus erăia noastră la şchiplrurile Romei (sfîrşitul sec. XVIII), ib. 8. Mutincl schiptrurile ale Romei ceii vechi cea nouă, au adus Intr-însa şi obiceaiurile Rîmului celui vechi (a. 1779). bv ii, 234. Fu silit ca să dea schiptrul împărăţiei fră-ţîne-său. văcărescul, ist. 268. Pierind aceştia cu moarte groaznică mai nainte de a apuca schiptrul, acelaşi senat au întărit pre Fiiip. şincai, hr. i, 20/31, cf. budai-deleanu, lex., lb. Ridică schiptrul său cel de aur şi cere de la toţi ascultare, beldiman, n. p. i, 182/9, cf. drlu. Ţiind sceptrul său cel de aur in mină, judeca popoarăle. pleşoianu, t. i, 77/6. întru multe giuruiri au primit un schiptru de aur împodobit cu pietre preţioase, ar (1829), 148/1.^' Cu armele, şeptru, altare, bracul meu însărcinai, Viaţa mea e o luptă, he-liade, o. i, 418, cf. i, golescu, c. în urmarea planurilor sale de a supune schiptrului său toate părţile Rusiei, întîmpina.. . mare împiedecare, cr (1830), 352/2. Cu drit de clironomie le-au tras supt schiptrul Spaniei, ar (1831), 52V19. Rigatul Poloniii, supus iarăş schip-trului nostru..., va înflori de iznoavă în sinul păcii. cr (1832), 86l/41. Cinurile cu care sini împovăraţi, sau măcar şi şeplrul, pot avea pornire asupra inimii oamenilor, marcovici, c. 42/5. Planul cel măreţ de a întruni sub schiptrul său Ţard Română şi Transilvania. asachi, p. r. 1/14. O prinţesă care. .. mai tîrziu ţinu schiptrul cu atîta mărire, fm (1840), 1261/30. Socotea... să unească cîte trele prinţipatele subt sceptrul său. ib. (1841), 272/5. îţi trimitem ţie sceptrul regatului şi diadema regală, mag. ist. i, 64/11. Ambiţia. . . pe schiptruri şi înalţă şi zdrobeşte, conachi, p. 283, cf. iser, negulici. La a ta persoană Schiptrul veciriic şi coroana să cuvine negreşit, pann, e. iii, 35/20. Senatul s-a determinat a trimite la Porsena... un sceptru şi o coroană de aur. aristia, plut. cxxvn/22. Rîvnind a uni subt un singur sceptru provinţiile române..., bate pre Vlad. negruzzi, s. i, 271. Domnul.. . se aştepta la agitaţiuni identice şi în ţara de sub sceptrul său. sion, p. 287, cf. prot.— pop., n. d. în aceaepocă. . . ni apare sub sceptrul Basarabilor. hasdeu, i. c. i, 17. Sceptrul nu dă roade cind e stropit cu sînge. alecsandri, t. ii, 360. Dacă mîna-ţi slabă sceptrul ţi-o apasă Altuia mai-harnic locul tău îl lasă. bolintineanu, o. 58. îi pui o coroană pe cap şi un sceptru în mină. maiorescu, critice, 113. Mîna care-au dorit sceptrul universului şi gînduri Ce-au cuprins tot universul Încap bine-n patru scînduri. eminescu, o. i, 134. Falnicul voievod, călare, cu coroana pe cap şi sceptrul întins, vlahuţă, s. a. iii,,330, cf. ddrf. Pe sceptre şi steme şi tronuri sfărîmaţe Trufaşă tu calcă, necultjţă ţ. d. 40. Al meu sceptru tot de aur. coşbuc, p. ii, 126, cf. barcianu, alexi, w. Mircea n-are în mînă sceptrul precum îl are Constantin, iorga c, i. i, 113. Craii cu toţi, purtătorii de şchiptru..., ,s-au ridicat, murnu, i. 27, cf. tdrg. Mai avea:;.. un sceptru de regină, pârvan, g. 344, cf. resmeriţă, D., şăineanu, d. u., cade. Ş-aT crede că domniţele noastre n-aveau altă Îndeletnicire decît de a pune mîna.. . pe sceptrul domnesc, lovinescu, c. vii, 75. Mîna-mi dreaptă abia poate schiptrul ţării a-l mai ţine. eftimiu, î. 10. Straiele băieţeşti îi fură întîia armură;... o vargă, Inlîiul sceptru, teodoreanu u. c. 15. îşi dăduse drumul din vîrf chiar In mijlocul lor, năvalnic, cu bîta ridicată ca un sceptru, voiculescu, p. i, 114. Cazimir era un crai.... purtînd schiptru şi purpură, sadoveanu, o. xii, 348. Crai sortit să porţi cunună şi schiptru. id. ib. xviti, 104, cf. scriban, d. I-am smuls schiptrul puterii! c. petrescu, a. r. 80. Pictorii zugrăviseră pe sfinţii părinţi cu schiptrul puterii, barbu, g. 173., Ţin trei ţări sub acelaşi sceptru. românia literară, 1969, nr. 20, 18/2. Adu-ţi >şi de mine aminte Că-s un cap Încoronat Şi cu sceptru de-mpă-rat. reteganul, TR. 28. fFig.) Steagul sfînta cruce, schiptrul Domnului Hristos. dosoftei, ps. 244/21. Bucu-ră-te, cinstitul schiptru al Împăratului Hristos. bucv. 37v/14. Noaptea... întinde schiptrul său de plumb preste o lume adormită, marcovici, c. 8/2. în mînă cu sceptru de flori, Cu stea de lumină pe ¡frunte, Treci mîndră cu paşii uşori Din vale în munte, neculuţă, ţ, d. 56. Eu regăsii în mine un suflet de-mpărat, Purtlnd puternic sceptru de vis şi poezie, voiculescu, poezii, i, 265. Se ridică [plugul] peste toată ţara Ca im împărat peste împărăţie Şi-şi Implîntă sceptrul greu In glie. Sorea, p. 26. <0- Sceptru de fier = autoritate, domnie despotică; tiranie. Făcea să geamă lot norodul Romii supt greutatea unui schiptru de fier. beldiman, n. p. ii, 129/9. Se sfarmă deodată cu lanţul de sclavie Şi sceptrele de fier. eminescu, o. i, 24, cf. cade, scriban, d. 2. Fig. (De obicei urmat de determinări care indică domeniul) Superioritate, autoritate necontestată a cuiva într-un anumit domeniu; supremaţie. Nu alt fără numai Însăşi rilorica care împreună cu bogăţiile bunei vorbiri îi dăruiseră schiptrul. molnar, ret. 7/8. Celebrul Rossini, părăsind Italia, lăsă lui Donizetti sceptrul compoziţiunei. filimon, o. ii, 308. Nemini nu li poale contesta sceptrul de regi ai limbis. ticei şi arheologiei slavice, hasdeu, i. c. i, 39. Ţine sceptrul frumuseţii orientale de douăzeci de ani. 2895 StHEAMÂT - Sâl - SCHELĂ bolintineanu, o. 288. Pune-i. . . [î]n mînă sceptrul mării. . . Căci ea-i regina frumuseţii, eminescu, o. iv, 109, cf. şăineanu 2. Cu vreo cîţiva kilometri de coastă de-a lungul unei mări închise nu se poate cuceri sceptrul mărilor. în plr ii, 201, cf. resmeriţă, d. Anglia ţine sceptrul mărilor, cade. — PI. : sceptre. — Şi: (învechit) scheptru (calendar 1859, 16), schiptru (pi. şi schiptruri), scriptru, şeliip* tril (pi. schiptruri), şeptru s. n. — Din lat. sceptrum, fr. sceptre, it. scettro. — Pentru variantele în sch-, şch-, cf. ngr. cx^îpov. SCHEÂMĂT s. n. (Prin Bucov.) 1. Grup de sunete caracteristice prin care cîinele anunţă apropierea unui animal (sălbatic). Prin cuvîntul scheamăt... înţelege poporul darea de ştire despre apropierea vîna-tului. marian, o. i, 318. 2. Grup de sunete caracteristice prin care unele păsări anunţă apropierea unui^pericol. Mierla cînd simţeşte sau vede ceva în apropierea sa, făcînd scheamăt..., atunci poţi şti de bună samă că... trebuie să fie în apropiere vro fiară sălbatică, marian, o. i, 318. —- PI.: scheamăte. ~ Cf. scheau. SCHEAU interj. (Prin vestul Munt.; adesea repetat) Cuvînt care redă sunetul caracteristic pe care îl scot cîinii. V. ham ! Cf. udrescu, gl. Scheau, scheau, răsună prin pădure; a început vînatul. id. ib. Onomatopee. SCHEAUN s. n. (Rar) Scheunat (1). Jivinele rătăceau pe întinderea dreaptă amesteeîndu-şi scîncetele şi schiaunele cu glasurile vîntului. sadoveanu, o. xvii, 184, cf. 389. C-un scheaun, animalul sur s-a scuturat şi a încetinit, id. ib. xvm, 188. — Scris şi: schiaun. — PI.: scheaune. — Post verbal de la seheima. SCHECI s. n. Scurtă scenetă (2) cu caracter umoristic, satiric, pentru teatru, film etc., care tratează, de obicei, teme de actualitate. Totul împrăştiind, negreşit, viaţa într-un scheci însufleţit mimat, dramatic. lovinescu, s. ii, 89, cf. dl, dm. Din mozaicul sche-ciurilor se disting fugare portrete satirice, t iunie 1964, 86, cf. dn2. într-unul din scheciurile filmului. . . apărea... un ţigan ursar, cinema, 1968, nr. 2, 1. O seamă de alte scheciuri, scenete, sînt palide, m 1968, nr. 8, 32. Piesa e un scheci dilatat excesiv, o colecţie de anecdote, de gaguri, de vorbe de duh. t iulie 1968, 74. De ce să nu pornim de la filme mai simple, mai simpatice, cum ar fi scheciurile italiene ? cinema, 1969, nr. 5, 38, cf. m. d. enc., dex, dn8. O (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Această preocupare se concretizează în cîteva filme scheci, compuse fiecare din mici pilule comice, cinema, 1973, nr. 3, 5. — PI.: scheciuri. — Din fr. sketch, engl. sketch. SCHEELÎT s. n. Wolframat natural de calciu, cristalizat în sistemul pătratic, incolor sau de culoare cenuşie, galbenă-brună, verzuie sau roşiatică, folosit pentru obţinerea wolframului. Cf. ltr2, m. d. enc., dn3. — Pronunţat: şelit. ~~ Din fr. seheelite, germ. Seheelit. SCHEFENÎU s. n. (Regional) Blid, strachină (de lemn) (Boiu Mare — Baia Mare), alr sn iv h 1 043/272. — PI.: schefenauă. — Etimologia necunoscută. Cf. scafă. SCHELĂ s. f. I. 1. (învechit şi regional) Port3 (1) mic, neechipat cu instalaţii portuare speciale, aşezat pe fluvii sau pe rîuri navigabile; p. gener. port3 (1); p. restr. debarcader; p. ext. punct vamal (situat adesea într-un asemenea port3). V. scală1 (I). Din strămoşi au fost greci lăcuind pre la şcheli. herodot-(1645), 241. Le-au dat zălog Crimul şi această parte de loc unghiul Mării Negre cu schelele lor. m. costin, let. i, 24/20. Unii ca aceia nici o vam[a] nu dau.. . Fiind purtători de grij[ă]şi de pa-az[ă] schealii..., mare nedireptate şi mare strîmbătate li s-au fost făcând (a. 1676). iorga, s. d. vii, 51. Să aibă a luare vama. . . Şi să-i cdbă a judeca pre tot omul den satile cari sînt supt ascultarea schilii (a. 1695). id. ib. v, 339. Trecînd Dunărea. . . i-au oprit la lăzăret la schela nemţească, de ceea parte la Islaz (a. 1727). mag. ist. iv, 151/26. Să nu mai trimeată oamenii săi să ieie vamă pe lucrurile ce se pogoară la şchelea de la Galaţi (a. 1774). n. a. bogdan, c. m. 55. f Peştele] vine pe Dunăre cu caicele la schele a Galaţii (a. 1795). uricariul, iv, 70/6. Cos[tan]tfm, vameş ot schela Căineanilor (a. 180J). iorga, s. d. xii, 140. Nu va rămînea fără cuviincioasa pedeapsă dregătorul acela. . . printr-a căruia schelă... să va scoate peste graniţă monedă dă argint (a. 1811). doc. ec. 98. Cînd sînt sclielile deşchise, adică Brăila, Călăraşi, Olteniţa. . ., să trecea pînă la douăsprezece şi jumătate milioane [ocale de sare] (a. 1811). ib. 127. Cu pace adincă des-chizîndu-se toate sclielile hotarelor impregiur. . ., neguţătorii se lăţea cu alişverişurile lor la cîştig. dionisie, c. 166. Nici cămăraşi n-au fost rînduiţi pă la scheli (a. 1822). doc. ec. 247. Acesta este acel numit oraş, în golful Mării Adriatice, schelă vestită, golescu, î. 77. Nu s-ar fi silit a coprinde schelele prin care pot să intre într-o ţară slobodă. pleşoianu, t. ii, 135/22. în semn cire pentru scheli pă la care o să treacă vite (a. 1830). doc. ec. 465. Primblîndu-să. . . pe ţărmuri, lingă schele, au văzut pe. .. fiul căpitanului unei corăbii. drăgiiici, r. 5/24. Vin cu acest steag, pentru negoţul lor la schelele de pe lîngă Dunărea (a. 1835). n. a. bogdan, c. m. 118. Toate vitele... vor veni pă la acest punct, unde în viilor să hotărăşte vama schelii din Focşani (a. 1842). doc. ec. 776. La schela Galaţilor, unu este d-nu Burdicescu. în pr. dram. 278. Au mijlocit... înfiinţarea unei alte scheli... pentru po-posirea vapoarelor (a.. 1848). doc. ec. 945. Este schelă, unde se află stabilită agenţie a vapoarelor, pelimon, i. 261/1. Au tăiat nartul griului, la schelele Dunării. ghica, s. 512. Judeţul Teleorman. . . are zece plăşi. . . şi schelă la Dunăre, filimon, o. i, 169. Sarea cea mai cu apropiere de schele este aceea din muntele Regluu. i. ionescu, p. 30. Ţara. Românească avea în trecut schelă vechiul ,,oraş de Flocii(; cerem dară ca şi acuma să se facă aceleaşi schele.. . pentru înlesnirea negoţului ţărei (a. 1869). uricariul, i, 183. Vaporul stătu la Brăila. . . Soldaţii de la schelă nu ne lăsară să cobo-rîm. bolintineanu, o. 274. împrăştiau vestea. . . pînă-n cele mai depărtate schele ale Europei, vlahuţă, r. p. 131. Pe mal, la schelă, furnică mulţimea ca la bîlci. id. s. a. iii, 207, cf. ddrf, şio ii19 317. Grînele sînt scoase prin schele (mici porturi) la Dunăre, mehedinţi, p. 41. La Piua Petrei.. . era odată vestita schele Floci. iorga, b. r. 8. în schelă sînt atîtea vase Şi vechi şi noi. murnu, o. 26. De cînd se întemeiase ,,schela Lehniţii(t, grecii... puseseră mina pe întreg negoţul, conv. lit. xliv, 210. Piua Pietrei a fost o importantă schelă, adică loc de trecere a oilor înspre Bărăgan, vuia, păst. 22. Din schelele dunărene, ele treceau apoi Bosforul, voiculescu, p. ii, 8. La tîrgu-rile şi schelele de cătră miazăzi au crescut preţurile. sadoveanu, o. xiii, 911. Turcii din Ada-Kali năvăliseră în Oltenia şi luaseră zaharea şi biruri. Schelele erau... libere, oţetea, t. v. 77. Era. . . căruţaş cărind grîne în căruţă cu coviltir la schelele dunărene, în primul rînd Olteniţa, călinescu, c. o. 236. în port, căci satul avea o schelă cu două punţi de lemn, erau vreo două corăbii, camil petrescu, o. ii? 179. îşi încărcă 2902 SCHELA *- 322 - SCHELÂLÂI grîul de la schela din Brăila, c. petrescu, a. r. 112. Era mai mare peste plăiaşii care păzeau schela Vîlcan. stoicescu, c. s. 146, cf. graiul, j, 23. Din jos de sehilă, Din jos de Brâilă. mat. folk. 203, cf. georgescu-tistu, b. 53, udrescu, gl. (Prin Mold. şi prin Bucov.) Loc pe malul unei ape curgătoare unde se construiesc sau se ancorează plutele1; depozit de scînduri la marginea unei ape. Cf. a v 1, 15, arvinte, term. 167. ^ (învechit, rar; în forma schele) Ţărm. Avb de demult în schele a (au vadul mării) un chip de marmure, amfiloiiie, g. 31/15. 4" (învechit, rar) Vad (al unei ape curgătoare). Cf. i. golescu, c. 2. (Prin Ban.) Tîrg; piaţă (I 2). Cf. l. costin, gr. ban. 178. U. 1. Construcţie auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, care serveşte ca suport muncitorilor care lucrează la înălţime pentru executarea sau pentru repararea unei construcţii, a unei instalaţii etc. şi pe care se depozitează materialele necesare executării lucrărilor respective; eşafodaj, (regional) pat1 (5 1), alaş. Cine ştie dacă meşterul Manole nu va cădea de pe schele! hasdeu, i. c. i, viii. I-am dat drumul pe schelă ca să iasă. pe la spatele binalii. caragiale, o. vi, 45. De departe se vedea... lemnăria schelelor. d. zamfirescu, v. ţ. 81.. Astăzi se veşniceşle asupra ei ■& reparaţie dintre acelea la care şi schelele ajung să putrezească, iorga, c. i. ii, 37. Oamenii urcau şi coborau schelele, du cînd cărămizile ori molozul trebuitor. anghel, pr. 57- ŞU acele aşi case stau de ani de zile Cu schelele înfipte în pereţi, al. philippide, s. 40. Subt scheletul schelelor se ridicau' alte clădiri, c. petrescu, î. ii, 245. Clădirile-ntre schele-şi cresc, Cu şolduri roşii, cărămida. lesnea, vers. 271. Un zidar... mă-nîncă pe o schelă, teodoreanu, m. iii, 40. Zidind, schele-nalte şi repezi ridici. Arghezi, vers. 99. Zidarul. . î lucrează sus pe schele, călinescu, c. o. 151. în ajun căzuse de pe schela binalei la care lucra, bogza, a. î. 513. Schelele se demontează (ie lîngă zidurile proaspăt tencuite. stancu, u.r.s.s. 16. Se avîntă pe schele de bîrne. contemp. 1954, nr. 418, 3/4. Au nevoie deopotrivă de salahori... să care cărămida cu samarul, pe schelă, pas, l. ii, 25. Faceţi schela aşa cum aţi vorbit cu domnii inginer, galan, z. r. Î07. A rămas pe turlă fără schele, preda, i. 42. Schelele curmate se surpară. labiş, p. 20. Salahorii ridicaseră schelele, barbu, g. 171. Mă turbură oamenii aceia, in noapte, Pe schelele albe, deasupra oraşului, s ianuarie 1960, 40. în faţa geamului meu, schelele Şi zidul casei neterminate. horea, c. 148. îşi face loc să vadă prin împletiturii rogojinei schela unei case. cinema, 1968, nr. 4, 11. în fiecare rînd scris am pus vibraţia căldurii pe care mi-au transmis-o tinerii generoşi întîlniţi pe schele, în mine, pe tractoare, românia literară, 1969, nr. 38, 16/1. Se sui Pe gard de nuiele Şi mai sus, pe schele. alecsandri, p. p. 188. Meşterul Manole De sus de pe schele, Unde mi-o vedea, Din suflet ofta. teodo-rescu, p. p. 465. Dar Manole ce-mi făcea? Pe schiţă sus se suia. mat. folk. 26, cf. diaconu, vr. 256, alr ii/i h 238. în braţe-o lua, Pe schele~o urca. balade, iii, 11. O Fig. Te văd... Suirtd, palid suflet, a norilor schele, Prin ploaie de raze. eminescu, o. i, 37. ^ Punte ori construcţie de lemn sau de metal, adesea mobilă, care face legătura între o navă şi chei, pentru îmbarcarea şi debarcarea pasagerilor, încărcarea şi descărcarea mărfurilor etc. Bărcile alunecau pe luciul neted... La capătul schelei, bragagii îşi aşteptau nerăbdători muşteriii, dunăreanu, ch. 50. Corabia aluneca încet între ţărmurile lăudate ale mărilor elene. . . Ne ameţea for fote ala pestriţă din schelele scăldate în soare, cu legănarea molcomă a catartelor. m. i. caragiale, c. 40, cf. abc mar. Pon-toanele, schelele, debarcaderele din porturi... se pun la adăpost, bart, e. 329. Sosise vaporul de pasageri de la Galaţi şi tocmcd se punea schela, tudoran, p 173. Departe că-mi zărea D-o neagră corăbioară Ce iute la mal venea... Şi schela că-mi arunca, teodo-rescu, p. p. 43. + Punte care se întinde de la ţărm spre largul apei şi pe care stau pescarii cînd pescuiesc.» Pentru ca instrumentul să poată prinde tot peştele... se face. . . de-a lungul schelei o apărătoare de pari. antipa, p. 382. Se vede cum porneşte spre mal: de o parte „schele a“ (adică puntea), iar de altă parte gardul mic de pari. id. ib. 384. 4> (Prin Ban.) Bac, pod umblător (v. pod1 îi 1). Cf. alr sn iii h 838. + (Rar) Grămadă de obiecte (de acelaşi fel) a căror aşezare sugerează forma unei schele (II 1). Ce nu ai fi găsit în astă prăvălie?. . . „măji“ de tablă de învelit, ,,şine<( şi „drugi” de fier aşezaţi în ,,schelă“, conv. lit. xliv2, 659. ^ (Prin vestul Transilv.) Vas cu apă care se aşază în pragul uşii unei case în care are loc o nuntă şi peste care trec oaspeţii cînd se întorc de la cununie. După sosirea de la cununie, se pune în pragul uşii o troacă cu apă, căreia i se zice „schelă“. pribeagul, p. r. 122. Fiecare oaspe care intră trebuie să treacă peste „schelă“, id. ib. + (învechit) Eşafod (pentru execuţii). înecă şi spînzură vreo 300, apoi se rădică şi se aşeză în Şumla, tot vînînd şi omo rînd pe eschele făcătorii de rele. dumitrache, 53. Găsiră deci cu cale a pune trupul cel fără cap în mijlocul pieţii, pe o schelă cu trei trepte, ispirescu, l. 373, cf. cade. 4" (Regional) Fiecare dintre lemnele cu care se prind cîte doi căpriori la podul casei (Baia — Fălticeni). a vi 16. 4" (Regional) Puntea stavilei la moara de apă (Furcenii Vechi — Tecuci), alr ii 6 727/605. ^ (Regional) Stavilă, zăgaz la moara de apă (Şişta-rovăţ — Lip o va), alr i 1 843/69. (Regional; la pl.) Căpiţe de lucernă, de trifoi aşezate în copaci (Larga — Iaşi), alr ii 5 283/520. 2. (Şi în sintagmele schelă petroliferă, schelă petrolieră, schelă de petrol) Unitate industrială de exploatare a unui zăcămînt (sau unor zăcăminte) de ţiţei, care include totalitatea sondelor şi instalaţiilor auxiliare din regiunea respectivă. Sosim la Moineşti, cea mai bogată schelă de petrol din Moldova, vlahuţă, s. a. iii, 309. A descins. . . în toate schelele petrolifere. bogza, a. î. 59. Se duc să bombardeze schelele petroliere. bănulescu, i. 65. La schela petrolieră Moreni. . . s-a urcat să verifice funcţionarea pompelor, scînteia 1969, nr. 8 219, cf. m. d. enc., dex. + P. restr. Turlă a unei sonde petroliere. Şi sondorii pe schele. . . îi aduc sărbătorii. . . Chezăşia izbînzii. deşliu, g. 48, cf. DEX. 3. (Regional; la pl.; în forma schile) Picioroange, v. piciorong (Il)(Boiu Mare — Baia Mare). alr SNYhl 307/272. 4. (Regional; la pl.; în forma schile) Patine2, v. patină2 (1). Cf. alr sn v mn h 1 311/272. — Pl.: schele şi (învechit) scheli. — Şi: (învechit şi popular) şchelă, (învechit şi regional) scMle, schilă, (învechit) eschelă, schele s. f. — Din ser. skela, bg. CRejiJi. — Pentru esclielă, cf. tc. iskele. SCHELĂ 1 vb. IV v. sehelălăi. SCHELĂITUR s. f. v. sehelălăitură. SCHELĂLĂ1 vb. IV. 1. Intranz. (Despre cîini; p. g e n e r. despre alte animale) A scoate sunete plîngătoare, ascuţite şi repetate (de obicei de durere); a chelălăi, a scheuna (1), (regional) a schencăni (1). Cf. klein, d. 420. Săracul cîne. . . întinse fuga, văi-tîndu-se şi schilălăind. ţichindeal, f. 200/4. Cîini.. . schelălăiesc sălbatic, alecsandri, poezii, 206. dinele se sperie.. . şi-ncepe să schelălăiască. vlahuţă, s. a. ii, 447, cf. philippide, i>. 87. Bieţii cîni. . . fug afară schelălăind, şez. vii, 66. O javră de cîine veni spre mine lătrînd. Mă răstii la el şi fugi, schelălăind, dunăreanu, ch. 135. Uşa se închise, prinzînd coada lui Burcuş. . . A schelălăit el ce-a schelălâit, dar după ce 2905 &6HELĂLÂIAL 323 -f SCHELĂRIE Costea i se răstise trase supt un coşer. agîrbiceanu, s. p. 194. Clinele se simţi foarte fericit s-o poată împunge de fugă şi să se ascundă schiolălăind. hogaş, dr. r, 283. S-aude schelălăind afară Şi-n ladă inc-un cine bufneşte sîngerînd. lesnea, i. 127. Cîinii lătrau şi schelălăiau, teodoreanu, m. i, 145. Nu vă luaţi după ea, schelălăi dulăul, voiculescu, p. i, 6. Cîinii schelălăiau şi lătrau. sadoveanu, o. i, 444. Se gîndi la dulăul cu ochi oneşti care tremură şi schelălăieşte. călinescu, o. i, 221. Dulăii... zvîcneau din cotloane lătrînd şi schelălăind, c. petrescu, a. r. 9. Avea un rîs subţire şi neruşinat; parcă schelălăia, preda, d. 71. Căţeaua schelălăi prelung, il octombrie 1962, 22. Clinele trecea schelălăind printre muieri, v. rom. noiembrie 1964, 6. Clinele a schelăit... şi s-a dat deoparte, lăncranjaji, c. iii, 441. Dolca-ncet schelălăia. alecsandri, p. p. 55, cf. h v 453, x 323, 356. Clnii, neîntrerupt se preumblau... rlclind cu picioarele in pămlnt şi schilăind. reteganul, p. iv, 46. St n-aud copchii pllngind Şl cîinii schelăluind. şez. iii, 21. Lupu o-nSeput a schelălăi. graiul, i, 533. Schilălăia cit putea, păsculescu, l. p. 296, cf. alr sn v h 1 464, ant. lit. pop. i, 257, udrescu, gl. Refl, (Rar) Clinii se împrăştiau schelălăindu-se. blaga, h. 216, cf. alr sn v h 1 464. 2. I n t r a n z. şi refl. P. anal. (Despre oameni, mai ales despre copii mici; adesea depreciativ) A plînge sau a zbiera (continuu, strident); a scheuna (2). Boierii... urlau şi schelălăiau ca Intr-o menajerie, d. zamfirescu, t. s. 68, cf. alr i 82/255, mat. dialect, i, 92, udrescu, gl. 3. T r a n z. (Prin nord-vestul Mu.nt.; în forma scherlăi; complementul indică copii) A bate (făclnd să plîngă, să urle). Cf. udrescu, gl. — Prez. ind. pers. 3: schelălăie şi schelălăieşte. — Şi: (regional) sehelăloi (dr. iv, 885), schelălui, sehelăi, scherlăi (udrescu, gl.), scherlălăi (id. ib.), schtlăi, schilălăi, sehiolălăf, schirlolol (alr sn v h 1 464/836), sehiuli (ib. h 1 464/250, mat. dialect, i, 92), scălălăi (h v 453), scelllîi (philippide, p. 87), şchelul (alr sn v h 1 464/531), şchilăiăi (ib. h 1 464/130), ştelăluf (şez. v, 126) vb. IV. — Pref. s- + chelălăi. SCHELĂLĂIĂLĂ s. f. 1. Lătrătură jalnică, plîn-gătoare, ascuţită şi repetată a cîinelui sau, p. gener., a altor animale; schelălăire, schelălăit (1), schelălăitură (1), scheunare, scheunat (1), scheunătură, (rar) scheaun. Cf. schelălăi (!)• Lătrăturile dese şi schilălăielile clinilor au deşteptat văile din somn. lun-gianu, ap. cade. Rămlneau satele mofluze, în nori de colb şi în schelăljiiala clinilor, cocea, s. i, 233. Schelă, lăielele [cîini]/or umplură ograda, voiculescu, p. i, 2 2. P. anal. (Adesea depreciativ) Exclamaţie nearticulată, repetată, scoasă de o persoană pe un ton pllngător (şi strident); schelălăit (2), schelălăitură (2), scheunat (2). Cf. schelălăi (2). Numai in gîllej seinei o schelălăială animală, c. petrescu, î. ii, 226, cf. M. D. ENC., UDRESCU, GL. — Pronunţat: -lă-ia-. — PI.: schelălăieli. —Şi: (regional) scherlăiălă (udrescu, gl.), scherlălăiălă (id. ib.), schUălăiâlă s. f. — Schelălăi + suf. -eală. SCHELĂLĂÎRE s. f. Lătrătură jalnică, pltngătoare, ascuţită şi repetată a ciinelui sau, p. gener., a altor animale; schelălăială (1), schelălăit (1), schelălăitură (1). scheunare, scheunat (1), scheunătură, (rar) scheaun. Cf. schelălăi (1). Cf. iser, 192. — PI.: schelălăiri. — Şi: (Învechit, rar) schilălăire s. f. iser, 192. — V. schelălăi. SCHELĂLĂÎT s. n. 1. Lătrătură jalnică, pltngătoare, ascuţită şi repetată a cîinelui sau, p. gener., a altor animale; schelălăială (1), schelălăire, schelălăitură (1), scheunare, scheunat (1), scheunătură, (rar) scheaun. Cf. schelălăi (1). Se auzea prin curţi schelălăitul de groază al clinilor, agîrbiceanu, a. 107. Schelălăitul şacalilor şi lătratul. . . hienelor. brXescu, a. 227. Un lung şi pllngător schelălăit de cline răsună în tot vaporul, bart. s. m. 100, cf. h xii 194, udrescu, gl. 2. P. anal. (Adesea depreciativ) Exclamaţie nearticulată, repetată, scoasă de o persoană pe un ton plingător (şi strident); schelălăială (2), schelălăitură (2), scheunat (2). Cf. schelălăi (2). Cf. udrescu, gl. — PI.: schelălăituri. — Şi: (regional) schcrlăit (udrescu, gl.), sclierlălăit (id. ib.), schiolălăit (h xii 194) s. n. — V. schelălăi. SCHELĂLĂIT0R, -OARE adj. (Neobişnuit) Care produce un sunet strident. Trăsese de schelălăitorul clopoţel, călinescu, e. o. ii, 321. — Pronunţat: -lă-i-, — PI.: schelălăitori, -oare. — Schelălăi -)- suf. -tor. SCHELĂLĂITURĂ s. f. 1. Lătrătură jalnică, plîn-gătoare, ascuţită şi repetată a cîinelui sau, p. gener., a altor animale; schelălăială (1), schelălăire, schelălăit (1), scheunare, scheunat (1), scheunătură, (rar) scheaun. Dulăii... toate văile cu pădurile de eehnituri şi de schilălăituri împlură. cantemir, i. i. ii, 49. cf. iser, 192. într-o linişte solemnă, turburată un moment de schelăiturile unui cline vagabond..., generalul trecu prin faţa frontului, brăescu, v. a. 107. Să nu mai fie martor la scherlălăiturile cu care, javra umplea văzduhul, p. constant, r. 135. A schimbat lătratul într-o schelălăitură ca o implorare, voiculescu, p. ii, 181, cf. udrescu, gl. 2. P. a n a 1. (Adesea depreciativ) Exclamaţie nearticulată, repetată, scoasă de o persoană pe un ton pltngător (şi strident); schelălăit (2), schelălăială (2), scheunat (2)- — Pronunţat: -lă-i-. — PI.: schelălăituri. — Şi: (învechit) schilălăitără, (regional) sehelăi túra, scher-lăitără (udrescu, gl.), seherlălăittiră s. f. — Schelălăi + suf. -tură. SCHELĂLĂU subst. (Popular şi familiar) Lătrătură puternică, asurzitoare (produsă de mai mulţi cîini deodată). Cf. anon. car., dr. iv, 885. Dădea buzna printre căţeluşii cocoşneţelor de pe uliţă,... stirnind un şchelălău de-a răsunat tot Predealul, v. rom. februarie 1954, 70. O Fig. Vremuri fericite... Aţi lăsat in urmă numai şchelălău ş-amar nespus, contemporanul, i, 833. — Şi: (rar) şchelălău, (învechit) sehilelâu (anon. car.), (regional) schilău (dr. iv, 885) subst. — Postverbal de la schelălăi. i SCHELĂLOÎ vb. IV v. schelălăi. SCHELĂLUÎ vb. v. schelălăi. SCHELĂRÎE s. f. Ansamblul schelelor (II 1) montate pentru executarea sau repararea unei construcţii; totalitatea elementelor care constituie structura de rezistenţă a unei construcţii, a unui sistem tehnic, schelet (2); construcţie alcătuită (în principal) numai dintr-o asemenea structură de rezistenţă. Ambele clădiri erau în faza schelăriei şi fără ultimele 4 etaje, sahia, u.r.s.s. 24. Ciocăniră, bocăniră de jur-împrejur schelăria, voiculescu, p. i, 23. Luna Parc e o grădină... laborios construită... Pe munţii de schelărie goală se învîrt... căruţele unui tobogan cu dinţi, arghezi, b. 73. Sub acoperişul in pantă repede al bisericii e o schelărie enormă, o întretăiere de lemnărie, 2914 SCHELÉ - 324 - Schelet asemeni unui schelet de corabie, călinescu, c. o. 159. Clopotul cel mare atîrnat de schelărie... sună rar. ca.mil petrescu, o. ii, 255. Schelăria barăcii celei noi — cantina — se zărea de departe, v. rom. aprilie 1954, 180. li arătă cu mîna cuptorul său ... dezoelindu-i schelăria metalică, preda, r. 127. Blocul era o schelărie neagră de piatră. T. popovici, se. 285. A construit cu ceea ce adunase singur schelăria aceasta de metal şi becuri, contemp. 1969, nr. 1 208, 10/5, cf. M. d. enc., dex. <0 Fig. Argumentaţia logistică şi materialistă este un fundal pentru teoria lui..., o schelărie ps care o înlătură după terminarea clădirii sale. beniuc, m. c. i, 316. Ar fi fost în stare să-mi dea peste cap cu o singură vorbă toată schelăria, preda, i. 25. Să punem umăr zdravăn şi inimă voinică la schelăria nouă. deş-liu, o. 21. Ierarhia genurilor dispare o dată cu schelăria sistemelor speculative, v. rom. iulie 1958, 117. Visarea pururi alta, Ce urcă schelărie să scrie-n sori cu dalta. vulpescu, p. 147. ■ Linia... [eseului]... exclude orice schelărie şi construcţie riguroasă, românia literară, 1969, nr. 24, 5/1. — Pl.: schelării. — Schelă -f- suf. -ărie. SCHÉLE s. f. v. schelă. SCHELÉT s. n. 1. Totalitatea oaselor care susţin corpul animalelor vertebrate, osatură (1), sistem osos; s p e c. sistemul osos descărnat. Scheletul... omului celui crescut se împarte în cap, trunchi, doao mîni şi doao picioare, teodori, a. 62/5, cf. drlu. în cabinetul istoriei naturale sc păstrează scheletul... a unei fiară, numită mamut, ar (1830), 357/28. S-au găsit... cîteva scheletré (oase cu toată închielura) de oameni şi un scheletru de porc. cr (1832), 122/22. Au dăruit acestui cabinct... rămăşiţuri de schelete a dobitoacelor mamifere, ib. (1834), 3412/34. Aceste [animale] au sînge roşu şi răce, să răsuflă prin plămîni şi au un scheleton. j. cihac, i. n. 129/10, cf. 152/12. [Pescarul] nu scoase alt nimic fără numai un scheletr (trup numai cu oasăle înşirate) de dobitoc, gorjan, h. i, 40/26. Oasele laolaltă legale, le numim scheletul, antrop. 14/7. S-au aflat întregi scheleturi ale înmormântaţilor romani. fm (1838), 95/2. Schelet se numeşte totalul oaselor împreunate şi legate unul de altul prin zgîrciuri. kretzu-lescu, a. 14/2. Sistima oaselor ce este temelia făpturii ... se numeşte schelet, episcupescu, o. î. 94/26. Braţele şi mînile spînzură din partea cea mai de sus a scheletului omenesc, cornea, e. i, 199/18, cf. negulici, polizu. Rămase... ca un mare schelet de uriaş. negrtjzzi, s. i, 175. Văzui trecînd moartea pe palidu-i cal. Schelet d-altă lume, cu forme cumplite, alexan-DRESCU, O. I, 90, Cf. PROT. — POP., N. D., LM, PONTBRIANT, d. Moartea se înfăţişează de moderni sub forma unui schelet hidos, maiorescu, critice, 112. Se răscoleau din năsip schelete nalte... cu capele seci de oase. eminescu, p. l. 20. Ieşeau de prin morminte schieletele de morţi, macedonsici, o. i, 126. Na-ţi trebuia mult ca să-l confunzi cu scheletul pe care-l avea medicul în colţul infirmeriei, bacalbaşa, s. a. i, 139, cf. ddrf, alexi, w. Resturile scheletelor calului şi călăreţului, pârvan, g. 379, cf. cade. Pazhicu mi-a-nchis cavoul Şi-am lămas să-mi plimb scheletul Pe sub sălciile ude. minu-LEScti, vers. 28. Li se văd prea mult coastele şi scheletul. camil petrescu, u. n. 174. Amîndoi, lingă scheletul omenesc..., erau doborîţi de o mare tristeţe, c. petrescu, î. i, 25. Un sunet sacadat, subit, de clopoţel obraznic..., mi-a dat o clipă halucinaţia unui rîn-jet de schelet, i. botez, b. i, 41. Dacă milioanele de schelete ar reapărea acum, li s-ar agăţa de coaste cîte o decoraţie, sahia, n. 60. Şedea... în pereţii scorburii un schelet omenesc, voiculescu, p. ii, 183, cf. scriban, d. Liniile scheletului se vedeau... limpede prin pielea scorojită, călinescu, o. i, 42. încep prin a aduna scheletele carbonizate ale premergătorilor. bogza, a. î. 27. Şase schelete străvechi se adihneau pe pămîntul ud. stancu, r. a. i, 249. Părea scheleiul unui animal uriaş. v. rom. aprilie 1954, 180. Şira spinării formează partea principală a unui schelet omenesc. tudoran, p. 106. Se întorcea la 'mal doar cu scheletul acestui peşte, preda, r. 440. Nu va mai găsi în humă scheleturi. isac, o. 304. în jurul lui, schelete de cai morţi şi îngheţaţi, t. popovici, se. 289. Calcarele organo-gene... se denumesc după scheleiul cel mai frecvent din masa lor. geologia, 34. Greutatea totală a scheletului este de aproximativ 5 — 6 kg la omul adult normal. abc săn. 321. Zăcea un schelet mai mic cu ţeasta găurită. v. rom. ianuarie 1965, 26. Sugerează deopotrivă scheletele omeneşti sau urme ale unei vegetaţii din ere în care nu apăruse omul. scînteia, 1969r nr. 8 218. Vitele se lăţesc, cresc în schelet. .: şi căpăţîna lor îşi pierde forma iniţială, românia literară, 1970, nr. 1, 11/1, cf. m. d. enc., dex. O (Ca termen de comparaţie) O umbră galbenă şi ţristă... ca un schelet, marcovici, c. 85/11. Am ajuns ca un schelet, aricescu, a. r. 31/16. Femeia aceasta... slabă ca un schelet, pelimon, i. 164/19. Trupul lui jiuţtn se adunase ca un schelet arcuit, agîrbiceanu, s. p. 169. [Maşinăriile] stăteau grămădite... ca nişte schelete de bizare animale anlide-luviene. sadoveanu, e. 174. în marginea cîmpului, ca un schelet de pasăre căzută..., un avion american, lovit de moarte, încercase paică să intre• în pămînt. v. rom. iulie 1954, 11. Era tînăr, blond cu ochelari şi slab ca un schelet, t. popovici, s. 270. O F i g. (Prin analogie) Pomii goi, îşi zbat scheletele spre noi. lesnea, vers. 259. Salcîmii înşiraţi pe drum îşi îndoiau scheletele negre scîrţîind cu jale. bart, e. 250. Copacul negru .. . îşi răsfăţa scheletul deşirat peste buruienişul dimprejur. deşliu, g. 41. (Atribuind calitatea ca un adjectiv) De n-ar fi fost să cază frunzele şi să rămîie scheleţi copacii, nimic n-ar trăda sosirea toamnei, bassara-bescu, v. 197. O L o c. a d j. De schelet = (despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) foarte slab, scheletic (1). Ridică deodată o mînă de schelet, bolintineanu, o. 188. îşi ascundea... braţul lui de schelet, vlahuţă, o. A. i, 134. Mîini străvezii cu falange de schelei. c. petrescu, c. v. 212. îmi întinde gîtul de schelet, cu mărul lui Adam bulbucat, teodoreanu, c. b. 182. Pictura primilor secoli... ne înfăţişează corpuri de schelet, măcinate de abstinenţă şi suferinţă, ralea, s. t. i, 231. + (Prin exagerare) Epitet dat unei fiinţe extrem de slabe, căreia i se văd oasele prin piele. [Boala] topeşte pe bolnavi cu piept şi braţ de uriaşi, într-un schelet, episcupescu, practica, 387/1. Eu pă toată zioa întîlnesc aici chipuri adevărat omeneşti..., iar nu scheleturi d-ale dumneavoastră din oraş. voi-nescti îi, M. 47/11. Acum este un scheletru răzemat de cîrja lui. conachi, p. 227. Omul... era un schelet deşirat, inconsistent, arghezi, l. 21. 2 Totalitatea elementelor care constituie structura de rezistenţă a unei construcţii, a unui sistem tehnic etc., schelărie; ceea ce a mai rămas, in urma degradării, dintr-o construcţie, dintr-un sistem tehnic etc. V.osatură (2). Fiu al acestor ruine.. . încă mi-adtîc aminte de groaza ce simţeam, Cînd la apusul zilei scheletul lor priveam, alexandrescu, o. i, 68. Pe undele încete îşi mişcă legănate Corăbii învechite scheletele de lemn. eminescu, o. i, 63. Se ducea vaporul morţii pe un pîntec sau pe altul aplecînd al lui schielet. macedonski, o. i, 77. [Zidirea] întrecea... pe toate celelalte în ce priveşte scheletul însuşi, dacă nu şi în privinţa podoabelor, iorga, c. i. ii, 32. Corabia din lanţuri desfăcută îşi mişcă-ncet scheletele trudite. goga, poezii, 207. E vorba de un sistem... care constă în construirea mai înlîi a unui schelet de pari., pârvan; g. 184, cf. nica, l, vam". 219. Scheletul de oţel al turnului Eiffel. lovinescuj c. iv, 182. Cuptorul este susţinut prin doi pivoţi ce se rotesc în lagăre fixate pe un schelet metalic puternic, ioanovici, tehn. 48. S-au întins. ■. grinzi şi scări de lemn.. . sprijinite de scheletul podului căzut, sahia, n. 34. Construcţii moderne lîngă schelele fantastice de case arse... se înşirau fără orînduială, pe uliţi întortocheate, sadoveanu, o. vi, 629. Războiul 2916 SCHELETIC - 325 - SCHEMATIC [de ţesut] este prevăzut cu un schelet alcătuit din piese fixe. ionescU-muscel, ţes. 233. Fetiţa împletea, pe un schelet de sîrmă, fire de papură văpsită. arghezi, s. vii, 114. Sub acoperişul în pantă repede al bisericii e o... întretăiere de lemnărie, asemeni unui schelet de corabie, călinescu, c. o. 159. Maşina porneşte. . . Scheletu-i de fier păcăne, trosneşte din încheieturi. bogza, a. î. 107. Dregeau scheletul [trăsurii] ce pe urmă se întărea cu fier. pas, l. i, 72. Schelete de tancuri carbonizate erau semănate pe cîmpia răscolită, t. po-povici, s. 467. Scheletul uriaş de fier şi piatră prefigurează o construcţie, cinema, 1968, nr. 6, vi, cf. m. d. enc., dex. (Prin lărgirea sensului) Era o învălmăşeală acolo. . . bastoane rupte, umbrele vechi — mai mult scheletul de ele. bassarabescu, v. 42. Scheletul unui zmeu ce se zbuciuma prizonier în sîrmele de telegraf. brăescu, o. a. i, 105. „Miezul“ elastic — din arcuri. . . este un ansamblu uşor, ce constituie scheletul viitoarei saltele, scînteia, 1969, nr. 8 097. + Ansamblul elementelor mai dure ale solului, care rezistă eroziunilor. Mă depărtai ca să mă primblu prin scheletele de piatră ale stîncilor. eminescu, g. p. 160. Pămînt pietros, arid, răscolit; pretutindenea sfărîmături de stînci... — schelet pietrificat —. bart, s. m. 54. Acolo unde vîntul a înlăturat o cantitate oarecare din solul nisipos, creşte procentajul de schelet al solului, probl. geogr. ii, 200. 3. F i g. Plan sumar redus la cîteva idei generale, principale, care permite o vedere de ansamblu asupra unei lucrări ştiinţifice, literare, artistice, a unui proces, a unui fenomen etc.; schemă (i). Cf. şăineanu2, res-meriţă, d., cade. Mă luă la o bere şi-mi dezveli scheletul unui plan măreţ, brăescu, o. a. i, 20. Scheletu unei tragedii, scriban, d. Scheletul piesei se dovedeşte. . . foarte solid, contemp. 1956, nr. 483, 2/1. în afara desenelor rămase de la Bacovia, care au constituit scheletul unor poezii..., el a lăsat şi lucrări grafice, v. rom. decembrie 1964, 156. Programele şcolare. . . reprezintă scheletul viitoarelor manuale, gî 1968, nr. 933, 4/1. A fost solicitat. . . să recepteze din creaţia artistică doar scheletul acţiunii, românia literară, 1969, nr. 60, 4/3, cf. M. d. enc., dex. 4. Caracter tipografic (lung şi subţire) format din conturul literelor. Cf. v. molin, v. t. 72, cade, cv 1950, nr. 3, 34. 5. Totalitatea sunetelor (sau fonemelor) din care este format un cuvînt. Unul şi acelaşi principiu provoacă de obicei schimbări şi în scheletul cuvîntului. philippide, p. 7. Simţea el însuşi nevoia să insiste asupra subiectului prea „slab“ exprimat printr-un cuvînt... redus ca schelet fonetic, iordan, stil. 271. — PI.: schelete şi (rar) scheleturi, (m.)scheleţi. — Şi: (învechit) scheleton, scheletr, sclieletru, schielet, scelet (brezoianu, î. 51/9), (regional) schilete (alr ii/i mn 44, 2 233/876) s. n. — Din ngr. axeAeToţ axeXeTpov, lat. sceletus, fr. squelette, germ. Skelett. — Scheletoncngr. oxsAstov. — Scheletru < ngr. ax£XsOpo, it. scheletro. SCHELETIC, -A adj. 1. (Despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) Cu înfăţişare de schelet (1), ca un schelet; spec, (despre fiinţe, despre părţi ale corpului lor sau despre înfăţişarea lor) foarte slab, uscat (de i se văd oasele); (învechit, rar) scheletos. îşi frecă degetele scheletice, c. petrescu, o. p. i, 164. întinse mîna scheletică, id. c. v. 67. Plecase fără împotrivire, cu străinul scheletic, g. m. zamfirescu, m. d. ii, 68. Un scheletic braţ de fachir, teodoreanu, m. ii, 208. Se ridicau flămînzii negri, împresuraţi de femei bocind şi copii scheletici, sadoveanu, o. xvii, 530. Era un personaj scheletic, arghezi, l. 115. Avea o înfăţişare scheletică. blaga, h. 136. Dorobanţii scot o umbră de om. . . scheletic. camil petrescu, o. i, 295. în mîinile uscate, scheletice, ţine o cutie, bogza, a. î. 243. Trupul lui şubred şi aproape scheletic, stancu, r. a. ii, 228. Era un om slab, scheletic, v. rom. octombrie 1954, 115. Găsiră un hamal bătrîn, scheletic, t. popovici, se. 556. Vorbele nu mai puţin celebrei şi scheleticei Sarah Bem-hardt. cinema, 1968, nr. 8, 17. O F i g. (Prin analogie) De jur-împrejur copaci scheletici, vitriolaţi, cu crăcile negre, contorsionate, bogza, a. î. 86. Cu toţii ne uitam la arborele scheletic, vinea, l. i, 312. Liliacul timpuriu Se legăna scheletic şi pustiu, labiş, p. 65. (Adverbial) O fructă ciugulită de pasărea durerii Mai spînzură scheletic de vreascul ros al verii, voiculescu, poezii, i, 173. 2. (Despre construcţii, sisteme tehnice etc.) Care este alcătuit numai dintr-un schelet (2); din care a rămas doar scheletul, în urma degradării. Maistrul nostru este un fel de armator de autobuze pe care le scoate din starea scheletică, punîndu-le o carne de tablă peste coastele de fier. contemp. 1955, nr. 482, 3/2. Gări arse cu scheletice vagoane, labiş, p. 289. + (Despre soluri) Alcătuit din elemente (mai) dure, care rezistă eroziunilor. Substanţele minerale alcătuiesc partea scheletică a solului, botanica, 93. — PI.: scheletici, -ce. — Din fr. squelettique. SCHELETIZANT, -Ă adj. (Rar) Care simplifică, c care redă numai trăsăturile esenţiale. Prin 1957, Eminescu era gata, statuie înaltă de 3 m, stranie şi scheletizantă. contemp. 1969, nr. 1 175, 7/3. — PI.: scheletizanţi, -te. — De la schelet. SCHELETtiNl s. n. 1. Sanie de metal foarte joasă, pe care se stă culcat cu faţa în jos şi care se conduce cu mişcări ale corpului şi cu vîrful bocancilor. Cf. m. d. enc., dex, dn3. 2. Sport practicat cu scheletonul (1). Cf. m. d. enc., dex, dn3. — Scris şi: skeleton. — PI.: (1) scheletoane. — Din engl., fr. skeleton. SCHELET0N2 s. n. v. schelct. SCHELETOS,-OĂSĂadj. (învechit, rar) Seheletic(l). Cu faţa scheletoasă de veghi îndelungatei Ca statuia tăcută cu buzele-ncleştate. f (1884), 20. — PI.: scheletoşi, -oase. — Sehelet + suf. -os. SCHELfiTR s. n. v. schelet. SCHELÎTRU s n. v. schelet. SCHELIŢ* d& i (într-un descîntec; cu sens neprecizat, probaiEORdioală care duce la o slăbire excesivă. Ameţală, întm^ceală, năduşală..., schelitâ, ulărită.; va ca roua de soare în ţărmurile goale. şez. v, 144. — Etimologia necunoscută. Cf. s c h e 1 e t. SCHELMA vb. I. întran z. (Prin Mold.; în e x p r.) A o schelma = a fugi (în mare grabă şi pe furiş), a o şterge, a o lua la sănătoasa. Cf. costinesgu. îmi veni dor de casă şi-mi abătu s-o schelmez. pop., ap. cade. TurSii o schelmasî, parei nu mai fusîsî di cîn lumea pi la noi. graiul, i, 323. — Prez. ind.: schelmez. — Şi: schelma vb. I. — Etimologia necunoscută. SCHEMATIC, -A adj., s. f. 1. Adj. Care înfăţişează ceva în mod sumar, în linii generale, (mult) simplificat; cu caracter sumar, (mult) simplificat; (depreciativ) care înfăţişează ceva în mod excesiv de sumar, de superficial, fără adîncime, care nu depăşeşte anumite tipare, şabloane. Cf. şăineanu2. Reprezentările schematice de pe Columna lui Traian nu ne puteau da decît o idee vagă ori chiar falsă, pârvan, g. 475. Fina 2926 S&tEMAflSM â2é - schemàtizàT ţi delicata Elviră, cu frumuseţea ei abstractă, model schematic pentru realizări mai concrete..., te-a torturat cu suferinţa ei tăcută, ibrăileanu, a. 56, cf. resme-riţX, d., cade. Ajung doar cîteva linii schematice pentru a-i schifa numai fizionomia provizorie, lovinescu, c. vii, 157. Indicăm In mod schematic ansamblul funcţionării cuptorului înalt, ioanovici, tehn. 41. Meşteşuguri de prins racii vor fi fiind multe. . . Desenatori, care nu s-au ostenit niciodată pînăla baltă, le-au explicat în linii schematice, sadoveanu, o. ix, 406. Procesul de formare a diminutivelor aşa cum l- am schiţat mai sus este schematic, iordan, stil. 177, cf. scriban, d. Imaginile lui Anghel, destul de rare, sînt mai degrabă schematice, vianu, a. p. 251. Alăturate de creaţiile lui Balzac, personajele clasicilor sînt mai lineare, mai schematice, id. l. u. 485. [în] noul proiect..., palatul făcea o impresie grandioasă, chiar în faza schematică. călinescu, s. 211. Ne îmbie surpriza unui schematic, sobru pictor flamand, constantinescu, s. iii, 161. Sin/ naivi şi graţioşi, aspri şi schematici, dar fac minuni. barbu, princ. 102. Ne vom mulţumi cu indicaţii schematice. panaitescu, o. ţ. 63. Se evită complicaţii de notaţie... în favoarea unor formulări grafice schematice. M 1^68, nr. 8, 11. O reprezentare extrem de schematică a oamenilor, cinema, 1968, nr. 6, iv. Nu vreau... sâ reluăm experienţa nefericită a pieselor ilustrative, schematice. t iulie 1968, 4. Faţă de datele clasice relativ puţin numeroase şi schematice, se adaugă astăzi nenumărate elemente informaţionale, contemp. 1969, nr. 1 179, 8/5, cf. m. d. enc., dex. O (Adverbial) Atitudinea panto-miinică a actriţei... este prezentată schematic..., prin mijlocirea ordinii directe a cuvintelor, cl 1957, 234. Ca şi cum jocul puterii s-ar reduce mereu, schematic, la două forţe, la două tabere, contemp. 1969, nr. 1 176, 3/2. 2. S. f. (Rar) Concepţie, compunere, alcătuire, expunere etc. cu caracter schematic (1). Cf. dn3. — Pl. : schematici, -ce. — Din fr. schématique. SCHEMATISM s. n. 1. (învechit, In Transilv.) Condică In care se înregistrau in mod sintetic diferite date, nume, acte, situaţii cu caracter religios, administrativ, comercial etc. Nu demult s-au tipărit în Tipografia seminariului din Blaj schematismul clerului unit din Transilvania, fm (1842), 2011/9. După schematismul diecezan din 1842, in această dieceză erau 608 S45 de suflete, bahiţiu, p. a. ii, 70. 2. (Astăzi rar) Schemă (i); însuşire, caracter, aspect sintetic, cuprins în anumite formule, reguli, legi. Atunci va ieşi două nouă corpuri a şi e după următorul şematism: A = a + b. barasgh, m. i, 45/11. în privinţa schematismului conjugării, ea există în orice limbă, maiorescü, critice, 136. Genealogia limbilor se judecă după schematismul lor flecfionar. id. ib. 140. Astfel vrea el să oprească limba în marginile unor strimte,.. schematismuri. philippide,' p. 251, cf. cade, scriban, d. 3. (Depreciativ)" Formă prea generală, simplistă,, lipEităi de adîncime In care. slut prezentate lucrurile, fenomenele; realitatea etc. ; caracterul a ceea ce este (greissltfai.);- jriseæ sumar/' pfé* general ; tendinţă sau » mod dte a eoncepe 0it£3ea înfăţişa lucrurile, fenomenele, realitatea etc. într-o formă simplistă, superficială, şablonardă, dogmatică; respectare rigidă a unor formule, şabloane etc. V. simplism, d o g-ïn a ti s m. Cf. şăineaNu2, resmeriţă, d., cade. Prih acest schematism scolastic, criticul îşi închipuie că a detertninat valoarea poeziei lui Eminescu. lovinescu, iV&fc» 103, cf. vii, 106, scriban, d. Evocarea ar ajunge io seÊemtài&mt' 'daafo [scriitorul]... n-dr. reintroduce atismtibiiïi 'aecentul natnr.ii şi al vieţii, vianu, a. p. /ţ. Sclmkatbsmule iur defect al conţinutului, un ùt'vttiéÿ dk~a 'CwUepe: călinescu, c. o. 141, cf. 396. O lipsă serioasă a nuvelei o constituie schematismul. contemp. 1953, nr. 327, 4/3. Am mai plătii încă multă vreme tribut schematismului şi retoricei, v. rom. ianuarie 1954, 148. Mult dezbătută problemă asupra schematismului, este rezolvabilă, ib. iunie 1957, 9. Schematismul formulelor prin care se caracterizează personajele secundare nu mai este utilizat la caracterizarea personajelor de prim plan. constantinescu,®. ii, 31, cf. dn2. Există,.., în ce priveşte compoziţia, o vădită tendinţă spre uniformitate şi schematism, ist. lit. rom. ii, 548. Am■ combătut schematismul înh-o vreme cînd acesta mina grav literatura noastră nouă. v. rom. decembrie 1964, 123. Dirijorul a alunecai adesea în schematism, m 1965, nr. 2, 39. Simplismul caracterelor anunfă schematismele de mai tîrziu. cinema, 1968, nr. 8, 5. Convertirea în modele reale a năzuinţelor trecutului. . . implică degajarea lor de orice schematism. contemp. 1969, nr. 1167, 8/5. Schematismul didactic [al piesei de teatru] pe care spectatorul refuză să îl accepte, t martie 1969, 3, cf. m.’ d. enc., dex, dn3. — Pl. : schématisme şi (învechit) schematismuri. — Şi: (rar) schematizm (scriban, d.), (învechit) she-matism, şematism s. n. — Din lat. sehematismus, germ. Sehematismus, fr. schématisme. SCHEMATIZA vb. I. Tranz. (Complementul indică o operă, o lucrare, o situaţie etc.) A Înfăţişa, a prezenta schematic (1); a- da un caracter schematic. V. simplifica. Vocabularul este prea fluid şi prea variabil pentru a se lăsa schematizat cu o precizie matematică, l. rom. 1967, 6, cf. m. d. enc., dex, dn3. (Tranz. fact.) Repetarea situaţiilor la nesfîrşit . . . sărăceşte povestea, o schematizează, cinema, 1968, nr. 10, 15. <0> (Prin lărgirea sensului) Cu coastele ridicate, iu mîinile spînzurînd cochet din încheietură. . [nebunul] schematiza... gleznele picioarelor de dinainte ale calului în tactul lor aerian, arghezi, b. 78. — Prez. ind. : schematizez. — Din fr. schématiser, germ:, sehematisieren. SCHEMATIZAlVT, -A adj. (Rar) Care dă un caracter (prea) schematic (1), care schematizează. Defor-maţia unei asem?nea critici... întortocheată, insinuantă, schematizantă, se rezolvă într-o caricaturizare abstractă, constantinescu, s. i, 124. Scriitorul sche-matizant toarnă apă în butoaiele Danaidelor, care nu se umplu niciodată călinescu, c. o. 141, cf. dn3. — Pl. : schematizanti, -te. — Schematiza + suf. -ant. SCHEMATIZARE s. f. Acţiunea de a schematiza şi rezultatul ei ¡ prezentare (prea) schematică (1) a unei probleme, a unor fapte, a realităţii, etc: V. simplificare. Trebuie să ne ferim de generalizări şi de schematizări, iordan, stil. 77. Această prezentare unilaterală a presonagiilor duce la şabloni-zarea şi schematizarea lor. v. bom. ianuarie 1954, 183. Refuzînd schematizările lipsite de probitate..., nu se sfieşte să-şi exprime nedumerirea în faţa atitudinilor pe care nu le înţelegea, magazin ist. 1S68, nr. 12, 56. Medicina. . . şi-a restrîns cîmpul de investigaţie, ajun-gînd la un fel de simplificare şi schematizare a fiinfei umane, contemp. 1969, nr. 1 179, 8/3. Cohsideraţiile concrete privind concepţia sa asupra sociologiei artei.. . păcătuiesc printr-o oarecare schematizare, românia literară, 1969, nr. 21, 7/2, cf. m. d. enc., dex, dn3. — Pl. : schematizări. — V. schematiza. SCHEMATIZAT, -A adj. Oare are un caracter (prea) schematic (1). Viziunea statică a romanului este superioară psihologiei schematizate... a personajelor. constantinescu, s. i, 45. <$• (Adverbial) 2931 SCHËMÂTIZM - 327 - SGMENCĂNi Celelalte şase toarte verticale redau total schematizai torţile in formă de capre, pârvan, g. 10. — PI. : schematizaţi, -te. — V. schematiza. SCHEMATÍZM s. 11/ v. schematism. SCHÉMA s. f. 1. Reprezentare grafică simplificată a structurii, a dispunerii, a caracteristicilor etc. unui teren, unui ansamblu (tehnic), unui proces, unui fenomen etc., (astăzi rar) schematism (2); plan sumar, redus la cîteva idei generale, principale, care permite o vedere de ansamblu asupra unei lucrări ştiinţifice, literare, artistice, a unui proces, à unui fenomen etc., schelet (3). Am dat această carte..., împreună cu harta de starea moşiei. . . şi. s’hima moşiii (a. 1839). bul. com. ist. iv, 159. Tablele erau pline de schemele unei sisteme lumeşti imaginare, eminescu, p. L. 44. Cazuri înşirate în schema de la pag. S6-. phi-LIPPIDE, P. 65, cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., şăineanu2. Dacă numele ,, Zilotului" e. aproape imposibil de stabilit, figura lui, schema biografică se poate fixa destul de bine. iorga, l. ii, 351, cf. resme-riţă, d., cade. Nu ne ridicăm împotriva schemelor, dar le recunoaştem numai o utilitate şcolară, lovinescu, c. v, 33, cf. iv, 124. Orice substantiv şi orice adjectiv sînt apte. .. de a fi întŢebuinfate potrivit schemei de mai sus. iordan, stil!. 213, cf. scriban, d. De aici mulţimea schemelor, a tablelor sinoptice. . . care interceptează expunerea lui. vianu, a. p. 313, cf. 190. Este redată schema de funcţionare la aceste maşini. ioNESCU-MUSCEL, ţes. 81. Întocmeşte noi scheme de asolamente. leg. ec. pl. 84. Aţi putea să faceţi schema unei analize de ulei ? arghezi, s. xi, 143. Schema aparaturii folosite este, dată de figura S. sanielevici, r. 24, cf. ltr2. Încercă să-şi schiţeze schema viitoare... a pieselor, a pompei, mihale, o. 252, cf. dn2. Autorul reprezintă aceasta prin următoarea schemă... L. rom. 1967, 414, cf. 277, m 1968, nr. 10, 19. Unele scheme matematice sau geometrice conţin multiple^ posibilităţi pentru sugestii grafice, contemp. 1969, nr. 1 179, 712. S~au elaborat în această privinţă scheme precise de structură, flacăra, 1969, nr. 1, 56, cf. m. d. enc., dex, dn3. O F i g. Nu mi-e prea greu de întregit schema gîndurilor ei. camil petrescu, p. 264. <0 (Prin lărgirea sensului) Schema abstractă, cu care se operează de obicei in considerarea regimului feudal, este valabilă numai in măsura în care facilitează o primă orientare de ansamblu asupra fenomenelor, blaga, g. 62. Din toate aceste scheme sociale ne alcătuim un portret pe care-l modelăm cît mai aproape de morala grupului din care facem parte, ralea, s. t. ii, 114. Sufletul omilui nu-l vei cunoaşte fiindcă il vei judeca tot după scheme, v. rom. septembrie 1955, 95. Piesa e o comedie cu scheme şi situaţii tradiţionale, t octombrie 1968, 46. 4 (Depreciativ) (Re)prezentare excesiv de sumară, de superficială, care nu depăşeşte anumite tipare, şabloane. Influenţa personajului ţine Itfe spectacol, şi acolo unde ea nu există nu avem decît schemă, contururi ridicole, schelete, contemp. 1969, nr. 1 198, 3/3. 2. S p e c. Reprezentare grafică a structurii organizatorice a unei întreprinderi sau instituţii, cuprin-zînd compartimentele de lucru, numărul angajaţilor, gradele, funcţiile (şi retribuţia) lor etc. ; p. e x t. angajaţiinnei întreprinderi sau instituţii (pe grade şi funcţii) ; organigramă. Schema de personal... a biroului de repartizare va fi fixală prin decizia Ministerului Muncii, leg. ec. pl. 272. Ai găsii ceva?... — Nu. N-am găsit nimic. . . Aşteaptă să li se aprobe schema cea nouă şi pocite atunci... v. rom. octombrie 1954, 119. De la 1 ianuarie, cînd vom reînnoi schema, o să lucrezi iarăşi la Academie, preda, r. 292; în schemele de funcţiuni ale şcolilor profesionale se vor prevedea posturi de maiştri-instructori. gî 1968, nr. 933, 4/3. Nu există în afara revistei „Muzica“ nici o revistă sau ziar care să aibă în schemă un post de critic mUzical. m 1968, nr. 8,* 7. Concursurile anuale pentru completarea schemei, t ianuarie 1969, 79, cf. dex, dn3. — Pl.: scheme. — Şi: (învechit) shimă, şemă (ghe-ţie, p. m., barcianu, alexi, w.) s. f. — Din lat. schema, fr. scheme, it. sehema, germ. Schema. SCHEMBEA s. f. 1. (învechit) Stomac ori abdomen de animal domestic, mai ales de vacă; s p e c. burduf făcut din pielea (argăsită a) stomacului unui : animal domestic, in care se păstrau sau se transportau diferite alimente (brînză, untură, făină, tutui, etc.); conţinutul unui asemenea burduf; conţinutul împreună cu burduful respectiv. De aicii aii beâ (scriban, d.) s. f. î—, Din te. işkembe. SCHEMNl-AG s. m. înalt demnitar turc care avea funcţia de a oferi sultanului scăunelul, împodobit cu plăci de argint, la urcarea sau la coborîrea acestuia de pe cal, şi care, ca reprezentant al Porţii otomane, era însărcinat să instaleze, în ţările române, pe noul domn numit aici de -Poartă. Ş-au răpezit Gligorie Vodă oamenii săi înainte cu schimi-aga. neculce, l. 36, cf. 64. Au şi venit cu tabăra lingă Colintina. .. şi era şi schimni-aga cu dinşii. r. popescu, cm i, 350, cf. 358. După cetirea fermanului mergînd toţi boierii de au sărutat mina domnului, pe schemni agasi l-au îmbrăcat cu blană de sobol, amiras, ap. şio; ii3, 104. Constantin Vodă, după ce au venit schimni-agasi, s-au gătit şi au purces din Iaşi, petrecîndu-l şi toată boierimea ţării (sfîrşitul sec. XVIII), let. 2 iii, 205. De-a stingă domnului, alăturea, mergea schemni-agaşi, ee, este rînduit de împărăţie pentru aşezarea domnului la scaun, gheorgaciii, i.et.2 iii, 300, cf. şio na, 104, tdrg. — Şi: schemni-agasi, scliiml-agă, sehimnî-ayaşis. m. — Din tc. iskemni agnsi. SCHEMNl-AGASf s. m. v. schemni-aga. SCHEMNÎ-CEAÎŞ s. m. Ceauş care, ca reprezentant al Porţii otomane, însoţea în ţările române pe noul . domn numit aici de Poartă. Purces-au Ghica Vodă spre ţară cu doi agi mari, [printre care]. . . Izmail aga (carele apoi au cădzut agă spahiilor), schimni-ciauş. m. costin, o. 181. Ahmet aga ce au fost schemni-ceauş la Moldova (a. 1693). şio u2, 104, cf. tdrg. — Pl.: schemni-ceauşi. — Şi: sehimni-eeauş, chiumi-ceatiş (şio u2, 194) s. m. — Din tc. iskemni ţavuşu. SCHENCĂNÎ vb. IV. Intranz. (Regional) 1. A scheuna (1) (Bogza — Rîmnicu Sărat), h xii 29. Lupul şi cîinele sehencăneşte. ib. 2938 SCHENTĂ - S28 - SdHEUNfA 2. (în forma sehincăni) A seinei (2). Qf. scriban, d. — Prez. ind. pers. 3: scher.căneşte. — Şi r schincăni vb. IV, scriban, d. — Etimologia necunoscută. Cf. s e h e u n a. SCHfiNT s. f. v. spenţer. SCHÎNŢĂ s. f. v. spenţer. SCHENŢAlÎ vb. XV. Tranz. (Prin nord-vestul Transilv.) A-smuci.; a trage; a ciupi. Cf. caba, sXl. 92. — Prez. ind.: ? — Etimologia necunoscută. SCHÎPSĂS s. n. y. schepsis. SCHfiPSIS s. ir. 1. (învechit) Reflecţie (1), meditaţie (1); consideraţie. Adunîndu-ne cu ioţii la sf. mitropolie; ani făcut acest schepsis (a. 1794). gAldi, m. phaN- 248. Să se; facă de domnia mea uh schepsis şt o hotărîre la' aceasta (a. 1795). id. ib. 2. (învechit) Deviz; calcul, socoteală. Vom face atltncea schepsis cl(i bani trebuiesc la cumpărarea somei podelelor şi cile cit să d£a fieştecare (a. 1815). uricarîul, i,' 234. Prisosul trebuincios spre cheltuială... se va aduna de la toată neguţătorimea ţării... după schepsis ce de iznoavă se va face atunci (a. 1815). ib. iv, 121/2. Alcătuind... schepsis de cită cheltuială trebuieşte spre a se face zidirea acei cişmea (a. 1818).gâldi, m. phan. 248. Să va faci schepsăs şi se va afla chipul încuviinţat pentru întimpinare celor trebuincioasă spre hrana oştirii (a. 1821). iorga, s. d. xxi, 361. \ 3. (Familiar) Minte (3). Cf. cade, scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex. ■$> Cu schepsis = a) 1 o c. adj. şi a d v. (în mod) bine socotit, chibzuit, gîndit. Cf. cade. Viaţa e scurtă, trebuie. . . petrecută cu schepsis. brăescu, o» a. i, 12. Rînduise cu schepsis zgîrcenia asta bugetară faţă de munca asta protopopeoscă. »voiculescu, p. i, 118, cf. scriban, d. Sînt alte roluri mai cu schepsis de jucat, dacă vine vorba să joci şi niţel teatru în viaţă, c, petrescu, a. r. 27, cf. dm, dn, m. d. enc., dex ;b) loc. a d v. cu un anumit scop (ascuns), cu o anumită intenţie (nemărturisită); p. ext. cu şiretenie. Cf. cade. Haiducul... ieşea dintre uluci ... ridicînd cu „schepsis“ un pumn de ţărînă... [şi] întărea, în sufletele celor zgribuliţi ..., tirania vremii. klopştock, f. 28, cf. m. d. enc.,, dex; c) 1 o c. a d v. (rar) în mod hazliu. Cf. cade. + (Argotic; în forma chepsis) „Învîrteală“. bul. fil. v, 247. -î- Şi: (învechit) schipsăs, (regional) châpsis (bul. fii, v, 247) s. n. — Din ngr. crx£t|ii<. SCHÎPT1C, -A adj., s. m. şi f. v. sceptic. SCHEPTICÎSM s. n. v. scepticism. SCHÎPTRJJ s. n. v. sceptru. SCHERR s. n. v. sclrbă'. SCHÎHBĂ s. f. v. scirbăl. ' SCHEIJCĂÎVÎ vb. IV. I n t r a n z. (Prin nord-estul Munt.) A seinei (2). scriban, d. . — Prez, ind.: schercănesc. ;. , ..—. Etimologia necunoscută. Cf. s c h e n c ă n i. SCHERLĂf vb. IV v. schelălăi. SCIUÎRLAiAlA s, f. v. schelălăialâ. , , SCHERLĂfT1 s. n.; v. schelălăit. - / SCHERLĂÎT2, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt. ; depreciativ; despre copii) Plîngăcios, plîngăreţ (1). Mă, că scherlăit te-ai mai făcut ! udrescu, gl. <0-(Substantivat) Ia vezi ce are scherlăitu-ăla de copil! id. ib. — Pl. : scherlăiţi, -te. — V. scherlăi. SCHERLĂ1TÎIRĂ s. f. v. schelălăitură. SCHERLĂLĂÎ vb. IV v. schelălăi. SCHERLĂLĂIALĂ s. f. v. schelălăială. SCHEHLÂLĂÎT s. n. v. schelălăit» . SCHERLĂLĂITÎJRĂ s. f. v. schelălăitură. SCHERM subst. v. scrimă. scherzAndo adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) în tempo vioi, însufleţit, yesel, jucăuş, cu umor. Cf. tim. popovici, d. m., ivela, d. m. A cînta scherzando. scriban, d. Lucrarea era reluată apoi în întregime cu fuga şi cu andantele şi cu alegretto scherzando. preda, r. 119, cf. dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: scherţando. — Din it. scherzando. SCHËRZO s. n. Piesă muzicală (sau parte dintr-o simfonie sau dintr-o sonată) scrisă (şi executată) într-un tempo vioi, însufleţit, vesel, jucăuş, cu umor. Cf. tim. popovici, d. m., ivela, d. m. Pînă la scherzo ar merge..., dar la scherzo fără corn englezesc sînt mort. sebastian, t. 304. Un scherzo de Mozart, scriban, d. în scherzo se limpezeşte imaginea unei vieţi active şi voioase, vianu, l. u. 292, cf. dm. Formele de lied, scherzo şi rondo cunosc o mai mică întrebuinţare, m 1965, nr. 2, 5/1, cf. ib. nr. 4, 17/1, dn2. Mişcarea e de scherzo ÿ presto, cinema, 1968, nr. 7, xi, cf. m. d. enc., DÈX. — Pronunţat: scherţo. — Pl. : (rar) scherzouri. — Din it. scherzo. SCHÉSIS subst. (Grecism învechit) ,,Raport, relaţie“ (gâldi, m. phan. 248), legătură. Monsiu Bretaliu..., ce era un om cu un deosebit duh, ih bilet mi-au făcut şi chemare ca să mexg... şi la balul său..., şi-mi făcea mai multe ţirimonii decît toţi, pentru că să arate cu aceasta deosibită schesis către prea înaltul devlet. văcăbescul, ist. 289. Spre curmarea a lot schesis a vorniciei (a. 1828). gâldi, m. phan. 248. — Pl.: ? — Din ngr. cr/écrlç. SCHÉTING s. n. 1. Un fel de patină2 (1) montată pe rotile. Cf. dn2, dex. 2. Sport practicat cu astfel de patine2 (1). Cf. dn2, dex. — Pl. : (1) schetinguri. — Din engl., fr. skating. ' SCHEUNA vb. I. 1. Intranz. şi (regional) refl. (Despre cîini; p. gener. despre alte ani- i male) A scoate sunete plîngătoare, ascuţite şi repe-; tate (de obicei de durere); a schelălăi (1), a chelălăi, : (regional) a sehencăni (1). S-aud cînii sub garduri că scheaună şi latră, eminescu, o. iv, 81. Cînii se întorceau ■ schiaunînd înapoi, slavici, o. i, 140. Bietul căţel s-a ■ oprit sfiieios. Ş-a scheunat. vlahuţă, s. a. ii, 2e3. Scheaună un cine şi : ţi-i milă, dar încă de-o făptură ; omenească, ^contemporanul, vi2, 114, cf. ddrf, bar- i cianu. Intrară în curte într-o asurzitoare larmă de cîini ciobăneşti, care se bucurau, schioneau, lătrau. sandu- 2964 SCHE UÑARE - 329 - SCHI aldea, A. m. 89, cf. alexi, w., tdrg. Dacă scheaună cinele de lingă casă... va urma vreo nenorocire, goro-vei, cr. 47. Copoii. .. scheaună şi lasă vihalul să se piardă, agîrbiceanu, s. p. 110. Scheunind uşor, dădu repede din coadă, hogaş, dr. i, 144, cf. şXineanu, d. u., cade. Melancolii de căţeluşi Uitaţi de cineva pe-afară Să scheaune pe la uşi. topîrceanu, p. o. 143. Cinci lupi... scheunau uşor printre dinţi, voiculescu, p. i, 113. Căţeii... începură a scheuna subţirel, sadoveanu, o. xii, 628, cf. scriban, d., arh, olt. xxi, 275. [Clinele] se duce scheunind. bogza, a. î. 265. Vulpea a scheunat, s-a repezit.. . spre ieşire, stancu, d. 431. Toţi cinii satului urlau, lătrau, scheunau. camilar, n. ii, 35. Cumătră vulpe ... scheună către lunci sălbatice, id. ib. 350. Negrilă scheuna, Invlrtin-du-se tn jurul catargului, tudoran, p. 189. Căţelandrul scheună indignat, preda, i. 264. Zăvozii... Scheunau cu vintul pe sub uşi. labiş, p. 26. Barem să. fi murit jigodia! De unde! A scheunat trei zile. barbu, g. 254. Căţeluşa a fost bolnavă greu. A tremurat din labe şi-a scheunat mereu, t iulie 1964, 43. dinele 'a scheunat şi i-a dat drumul. lXncrXnjan, c. ii, 8, cf. m. d. enc., dex, h iii 325, x 499, reteganul, p. iii, 38, gr. bXn., alr sn v h 1 464. dinele şcheaonă de foame. m\t. dialect, i, 192, cf. teaha, c. n. 263. Urla zua şi nop-t'ea acolo in juru casi şi scheuna. o. bîrlea, a. p. ii, 81-0 Fi g. Vintul ieşi şuierind, urlă, scheună, se izbi furios să-i rostogolească, v. rom. mai 1958, 58. 2. Intra nz.- şi refl. P. anal. (Despre oameni, mai ales despre copii mici; adesea depreciativ) A plînge sau a zbiera (continuu, strident); a schelălăi (2). Poale cind te-oi privi... scheuntndu-te..., m-oi vindeca de line. camil petrescu, t. ii, 239. A murit... şi copilul, un prunc alb. . . care scheunase o zi. demetrius, a. 24, cf. dex, alr i 82/223, lexic reg. 21. — Pronunţat: sche-u-. — Prez. ind.: scheăun şi (rar) schSun (scriban, d.). — Şi: (regional) schiaonă (alr sn v h 1 464/105), schiauănâ (ib. h 1 464/36), schiaună, schiauonâ (ib. h 1 464), schieună (dr. iii, 513) vb. I, schioni vb. IV, sehiuănă (alr sn vhl 464), schiunâ (ib. h 1 464/682) vb. I, scauoi (ib. h 1 464/95), scăoi (ib. h 1 464; prez. ind. pers. 3 şi scăoie, reteganul, p. iii, 38), scăuăl (alr sn v h 1 464/325; prez. ind. pers. 3 şi scăuăieşte, ib.), scăut (ib. h 1 464/362; prez. ind. pers. 3 şi scăuieşte, ib.), vb. IV, scăunâ (ib. h 1 464), şcătmâ (ib. h 1 464), şcheaonă, şeheună, şchiaună (alr sn v h 1 464), şchiauonâ(ib. hl 464/228), ştiaună (ib. h 1 464) vb. I. — Formaţie onomatopeică. Cf. scheau. SCHEUNARE s. f. Lătrătură jalnică, plîngătoare, ascuţită şi repetată a cîinelui sau, p. gener., a altor animale, scheunat (1), scheunăt ut ă, schelălăială (1), schelălăit (1), schelălăitură (1), schelălăire, (rar) scheaun; p. anal. strigăt tînguitor scos de om. A rămas in pace, Precum a fost, lot vânător: li sună casa-n gură mare De trimbiţe şi schieunare. coşbuc, p. ii, 174, cf. alexi, w. dinii se domoliră şi cu căscă-turi şi cu scheonări se traseră în deal la oi- galâction, O. 283, Cf. M. D. ENC-, DEX. — Pronunţat: sche-u-, — Pl.: scheunări. — Şi: (regional) scheonăre, (regional) schieunare s. f. — V. scheuna. SCHEWVAT s. n. 1. Lătrătură jalnică, plîngătoare, ascuţită şi repetată a cîinelui sau, p. gener;, a altor animale; scheunare, scheunătură, schelălăire, schelălăit (1), schelălăială (1), schelălăitură (1), (rar) scheaun. De-atunci vecinii nu mai pot dormi de scheunatul buhelor, de Urletul clinilor, agîrbiceanu, p. m. 20. Aci-mi erai, javră?... Un scheunat ii răspunde, cazi-mir, gr. 58, Dacă ai cunoaşte înţelesurile... scheuna-tului dihăniilor.. ., atuncea îndată ai ajunge la cel vinovat, sadoveanu, o. x, 623. Zgîria in sufletul soldaţilor şcheunatul ctnelui. camilar, n. i, 155. dinele stătea in gura tambukhiului... scoţînd la răstimpuri ctte un scheunat. tudoran, p. 272. Căţelandrul... scoase un scheunat de nelinişte, preda, i. 264, cf. M. ij. enc., dex. Mîrîitul gros şi rar la început se subţia la sfirşit într-un scheunit ascuţit, plopşor, c. 127. 2. P. a n a 1. (Adesea depreciativ) Exclamaţie nearticulată, repetată, scoasă de o persoană pe un ton plîngător (şi strident); schelălăit (2), schelălăială (2)., schelălăitură (2). Se deşertă de toată mîma.şi căzu slab în iarbă, c-un fel de scheunat ridicol, sadoveanu, o. ix, 148. < — Pronunţat: sche-u-. — Şi: (regional) scheunit, şcheunăt s. n. — V. scheuna. SCHEUNĂTURĂ s. f. Lătrătură jalnică, plîngătoare, ascuţită şi .repetată a ciînelui sau, p. gene r,, a altor animale; scheunare, scheunat (1), schelălăială (1), schelălăire, schelălăit (1), schelălăitură (1),. (rar) scheaun. Pe deal se aud nişte schisunături jalnice şi lungi, contemporanul, vii2, 3, cf. alexi, w., tdrg, cade, scriban, d. Vulpea dădu spre singurătăţi o şcheunătură. camilar, n. ii, 425. Se păru că aud dinspre uscat un fel de scheunătUri. tudoran, p. 573, cf. m. d. enc., dex. . . ' — Pronunţat; sche-u-, — Pl.: scheunăluri. —.Şi: (regional) schiaunătfiră (alexi, w.), şcheunătfiră s. f. — Scheuna + suf. -ătură. SCHEUNIT s. n. v. scheunat. ft..... SCHEUŞAJVĂ s. f. (Prin Ban.) Numele unei păsări neidentificate mai de aproape. Cf. bXcescu, ‘pXs.152. — Pronunţat: sche-u-. — Pl.: ? • — Etimologia necunoscută. SCHEVOFÎLACA s. m. (sg.) v. ¿chevolilax. SCHEVOFILACHIE s. f. (Grecism învechit) Loc în altar in care se. păstrează obiectele-de. cult. V.;.sacristie. O pusără ca un odor în schevofilachie. mi-neiul (1776), 161r2/31, cf. tdrg, gâldi, m. phan. 248. — Pl.: schevofilachii. — Şi: schevofilâchion s. n. TDRG, GÂLDI, M. PHAN, 248. . — Din ngr. oxcuoţudbctov« SCHEVOFILÂCHION s. n.’ -v. schevofilachie. SCHEVOFÎLAX s. m. (sg.) (Grecism învechit) Preot (sau călugăr) însărcinat eu păstrarea obiectelor de cult (în altar). V. sacristan. Fiecare monăstire să aibă schevofilaca crescut din monăstire. la al caria mînă să se încredinţeze... toate odoarele monăsti-reşti (a. 1778). gâldi, m. phan. 248. A se alege ctte un iconom şi cite un schevofilaca (a, 1894). id. ib., cf. şXineanu2. — Şi: schevofilaca s. m. (sg.) — Din ngr. aJteuocptiXal;. SCHI s. n. 1. (Mai ales la pl.) Un fel de patină® (1) în formă de bandă lungă şi îngustă, ,,de leinn, de metal sau de material plastic, care, prinsă de talpa ghetelor, permite alunecarea rapidă pe zăpadă; (rar) patină2 (1). Cu schiuri, blănuri, scări şi funii... Cei cinci porniră ca nebunii, anghel—iosif, c. m. i, 118, cf. cade. Ninsoarea din Suedia, cind aţi mers cu schiu-rile. c. petrescu, o. p. ii, 49. Mă creştea de mică mama cu racheta de tenis in mînă şi cu schiurile tn picioafe. arghezi, l. 69. Am plecat singur pe Neagra Şarului cu schiurile. preda, i, 206. Au . venit unii... şi le-au arătat oamenilor un concurs de schiuri, lăncrănjan, C. I, 231, Cf. DN2, M. D. ENC., DEX. 2974 SCHIA - 330 - SCHIJĂ SCHID0L, -OALĂ adj. v. schilod. SCH1DOL vb. I v. schilodi. SCHIDOLARE s. f. v. schilodirc. SCHIDOLÎ vb. IV v. schilodi. SCHIDOLÎRE s. f. v. schilodire. SCHIDOLÎT, -A adj. v. schilodit. SCHÎE s. f. (Prin nordul Mold.) Prăjină ou care luntraşul împinge ciobaca; (regional) drughineaţă. Cf. antipa, p. 790. — Pl.: schit. — Etimologia necunoscută. 2. (La sg.) Sport de iarnă practicat cu schiurile O). Puloper de Itfiă albă peste pantalonii de schi. călinescu, o. i, 186. Zeci de mii de tineri practică în timpul ' iernii schiul. scÎnteia, 1053, nr. 2 830. Se va organiza atragerea mai multor elevi in practica... schiului. GÎ 1968, nr. 933, 3/5, cf. m. d. enc., dex. >0> Schi nautic — sport nautic in care executantul, tras de o barcă cu motor, de un elicopter etc., alunecă pe apă, menţi-nlndu-se pe tina sau pe două scînduri asemănătoare cu schiul <1)5 ■Water-ski. Cf. dn3. — Scris şi: ski. cade. — Pl.: (1) schiuri. — Din fr. ski, germ. Ski. SCHIĂ vb. I. In tranz. A merge, a se deplasa, a luneca pe zăpadă cu'schiurile (1), a practica schiul (2). Paşii săi se întindeau ca şi cînd ar fi scliiat. pkeda, b. 124, cf. dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: schi-a. —Prez, ind.: schiez. — Din fr. skier. SCHIAGRAFÍE s. f. (Livresc) Radiografie. Cf. dn3. — Pronunţat: schi-a-. — Scris şi: (după fr.) skia- grafie. dn3. — PI.: schiagiafii. f — Din fr. skiâgraphie. SCHIAGRĂMĂ s. f. (Livresc) Fotografie obţinută prin schiagrafie; radiografie, radiogramă (2). Cf. DN3. — Pronunţat: schi-a-. — Scris şi: (după fr.) skia-grămă. dn*. — Pl.: schiágrame. ■— Din fr. skiagramme. SCHL4Ş1ĂTĂ s. f. v. şteamăt. SCHIA-OIV vb. I v. schcuna. SCHIAtICĂ s. f. v. sciatic. SCHIAU s. m. v. şcheau. SCHIAUĂNA vb. I v. scheuna. ' SCHIAUNA vb. I v. schcuna. SCHIAUÎVĂTÎj'RA s. f. v. scheunătură. SCHIAU ONÁ vb. I v. scheuna. SCHIAZ s. m. (sg.) (Prin Trănsilv.) Măcriş (1) (Rumex acetosa şi acetosella). Cf. panţu, pl., borza, t>. 151. — Etimologia necunoscută. - SCHICI s. n. (Regional) Vătrai, cleşte (pentru jar) (Roşia Beiuş). alrmii/i h 326/310, ai.r ii/i h285/310. — Pl.: schiciuri. — Etimologia necunoscută. SCHICI UÍ vb. IV. Tranz. (Regional; complementul indică finul) „A scutura“ (Clopotiva — Haţeg). VICIU, GLş, — Prez, ind.: ? — Schtei -f suf. -ui. SCHÍDAR s. n. v. schider. SCHÍDER s. n. 1. Dispozitiv asemănător unui troliu mecanic cu cabluri,.' folosit în exploatările forestiere pentru scoaterea trunchiurilor (}e arbori din parchetul de exploatare; funicular forestier. Cf. ltr2, gl. OLT. - 2. (Prin Dobr.; in forma schidar) Roata morii cu măsele (II 1 a). Cf. h ii 271, 319, xiv 398. — PI.: schidere. — Şi: (regional) schidar (h ii 271, 319, xiv 398), şehidăr (gl. olt.) s: n, — Dm germ, Skidder, SCHIELET s. n. v. schelet. SCHI ERE s. f. (Rar) Acţiunea de a schia şi rezultatul ei. Cf. dn2, m. d. enc, — Pronunţat: schi-e-, ' — V. schia. SCHIEUNĂ vb. i v. sclieunr. SCHIEUNĂRE s. f. v. scheunare. SCHIF s. n. 1. Ambarcaţie sportivă de curse, foarte lungă, Îngustă şi uşoară, de lemn, cu rame lungi şi uşoare, cu scaune mobile. Cf. ltr2, dm, dn2, der, m. d. enc., DEX; 2. (La sg.) Probă sportivă de canotaj practicată cu schiful (1). Cf. der, m: d. enc., dex. — Scris şi: (după engl., fr.) skiff. ltr2 ix, 457. — Pl.: (1) schi furi.- * — Din engl., fr. skiff. SCHIFÎST, -A s. m. şi f. Sportiv specializat în probele de schif (2). Cf. dn2. Titlurile au revenit schifis-telor din U.R.S.S. sportul, 1969, nr. 658, 4/5, cf. M. D. ENC., DEX. ' — Pl.: sehifişti, -sie. — Schif + suf. -ist. SCHIFOSÎ vb. IV v. s lifosi. SCHIJĂ s. f. 1. (Popular) Fontă, tuci (2). S-au aflat la casa răposatului.. . 2 părechi chiuliţe, 1 cazan de schiji (a. 1784). iorga, s. d. vii, 234. Uşa cea din mijloc care intră în biserică este de schije vărsată, amfi-lohie, g. 119/24. în poarta de schijă stau stînci reză-mate. c. stamati, ap. cade. în loc de puşti de soc, detunau tunuri de schijă, gane, ap. cade. Chiar clopotul n-a plînge cu limba lui de spijă. eminescu, o. i, 61. Viermii nu te mai întreabă de-ai fost aur, de-ai fost spijă. vlahuţă, s. A. i, 15. Cînd prin glasul lung de spijă Anunta-vor c-am murit... Chipul tău deasupra-mi fie. mille, v. p. 70, cf. ddrp, barmanu, alexi, w. Domol purcede glas de schijă De la clopotniţa din deal. goga, poezii, 38. Pe plită fierbeau mocnit două oale de schijă, brăescu, a. 78. închise portiţa de schijă şi se ridică, sadoveanu, o. xvii, 274, cf. scriban, d., dex, h xii 286, alr ii 4 268/353, 362, 365, 551, alr sn ii h 579, ib. iv h 1 044/514. 2. Bucăţică de metal rezultată din sfărîmarea prin explozie a unui proiectil, a unei bombe, a: unei grenade, a unei mine etc. Deodat-o schijă,de obuz... Retează capul lui Cobuz, alecsandri, piezii, 439. A fost scos din rîndul oamenilor, de-o schijă de fier. agîrbiceanu, s. p. 137. Casa de piatră... era stropită cu urme de schije de pe vremea cînd a trecut războiul, peste sat. rebreanu, p. s. 104, cf. besmeriţă, d. Nu era uniil să nu fi fost lovit, fie de schijă, fie de glonţ, mironeşcu, 3005 t SCHIJAR - 3-31 - * SCHILER s. A. 117. A venit şi Orişan, rănit la mina dreaptă de o schijă de obuz. camil petrescu, u. n. 422. O schijă i-a trecut prin osul capului, c. petrescu,, !. ii, 36. O schijă de obuz, lovindu-l, i-a curmat . . . firul vieţii. brăescu, o. a. i, 149, Au căzut acolo doboriţi de-o schijă. voiculescu, POEZII, i, 45. S-a văzut urma schijei de obuz. bogza, A. î. 131. O schijă ti izbise şoldul, stancu, r. a. iii, 12. O schijă 11 lovi în piept pe bătrtn. v. rom. mai 1954, 94. Te-a izbit o schijă în picior ? pas, l. ii, 31. O schijă. ■■ s-a oprit in piciorul unui om. beniuc, m. c. i, 458. Călca în picioare... schije fierbinţi. T. popovici, ş. 26. Voi, oameni sănătoşi, ce n-aţi simţit Nicicînd a schijei aspră sfîrtecare. labiş, p. 365. Au încercat să scoată schija cu o vezicătoare. o. barbu, a. v. 41, cf. m. D. bnc., dex. <> F i g. Schijele de vint îi plesneau, tnvineţindu-le carnea, voiculescu, p. ii, 143. — PI.: schije şi (învechit) schiji. — Şi: (regional) spihă (alr sn ii h 579/346), spijă s. f. — Din pol. spiza. ' SCHIJÂR s. n. (Regional) Cratiţă de fontă cu picioruşe (Bogdana — Vaslui), lexic reg. 62. — PI.: schijere. — Schijă + suf. -ar. SCH1LĂU interj. (Prin sud-vestul Olt.) Cuvint care imită lătratul vulpii. Cf. com. sat. iii, 52. — Onomatopee. SCHILAV, -Ă adj. (Popular; şi substantivat) Schilod (I). Bămîind şi schilav-să va ierta de către stăptnire de dajdie. regul. org. 157/26, cf. iser. Eşti schilav tot! Un cerşetor Te-ntorci acum'acasă.. . Şi eu rămin să mor per-aici Cu liftele păgîne ! coşbuc, p. i, 77, cf. tdrg. Sosi acasă, schilav, strivit de nenorocirea lui. agîrbiceanu, s. p. 128, cf, 102, cade. Bătrina din ajun avea... o putere lăuntrică de nebănuil in trupul acela schilav, g. m, zamfirescu, M. D. ii, 148. O bălrină despletită, schilavii a încercat să se ridice, cocea, s. i, 251. Era încredinţată că s-a hotărit definitiv moartea schilavului şi nefericitului său prunc, sadoveanu, o. ix, 42. Zadarnic se Urau schilavii în calea asinului înlin-zînd gheara şi cerşind cu glas mare. id. ib. xn, 155, cf. scriban, D. Parc-ar fi vrut să despice, să ciopîrţească trupul schilav, uscat al bunicului, stancu, d: 252, cf. camilar, n. i, 35, dl, DM. Noi n-am vrut să facem orfani şi văduve şi schilavi, Noi am vrut să fie pace între popoare. isac, o. 301. Erau doi tineri cu bărbi şi feţe lungi, osoase, galbeni şi schilavi, barbu, g. 173. Numa de-ar veni... Schilav dacă vine şi tot ii bine. lăncrănjan, C. II, 109, cf. M. D. ENC., DEX, ALR I 1 114/30, ALR Il/l MN 42, 2 224/157, alrm ii/i h 127, 162/157. ❖ (Prin lărgirea sensului) Nu-i bine a pune cloţe... pentru că, din ouăle puse, ies pui slabi, schilavi■ marian, s. r. ii, 44. <0 F i g. Pe roata zării trasă jos, schilavă, lumina Se rupe ca o came a şesului în chinuri, vo.icu-lescu, poezii, îi, 130. 4- (Regional) Sleit de puteri (din cauza bătrîneţii) (Somova — Tulcea). alr ii/i mn 50, 2 274/682. ' — Accentuat şi: schilav. — PI.: schilavi, -e. — Şi: (regional) şchilav, -ă adj. alrm ii/i h 127. — Probabil contaminare intre chilav şi schilod sau din pref. s- + chilav. SCHILĂLĂÎ vb. IV v. sehelălăi. SCHILĂLĂIĂLĂ s. f. v. schelălăială. SCHILĂLĂÎRE s. f. v. sehelălăire. SCHILĂLĂÎ TÎIRĂ s. f. v. scheiălăitură. SCHILĂU subst. v. schelălău. SCHILĂVÎ vb. fV. T r a n z. f a c t. şi refl. (Învechit şi regional) A (se) schilodi (1). „L-au schităvit“pe un om (a. 1765). iorga, s. d. xiii, 255, cf. i. colescu, c. Toţi soldaţii carii căzură în mina facţiozilor fuseră. .. orno-rîfi sau schilăviţi. gt (1839), 84/10. Preste 150 au fost răniţi sau prin puşcături sau în alt mod schilăviţi. ba-riţiu, p. a. iii, 424. S-au prăpădit sau s-au schilăvit. TURCU, E.1 39, cf. CADE, SCRIBAN, D., T. POPOVICI, SE. 187, m. d. enc., dex. I-a dai un pumn încît a ameţit, dar în urmă i-a părul rău şi i-a zis:... le schilăvesc. reteganul, p. iii, 80. Dacă m-oţ bate di mă-ţ schilavi, o să spui di frică, să scap, o să spui că l-am amorît şi pă tata. graiul, i, 258, cf. alr i 1 426/186. — Prez. ind.: schilăvesc. — Şi:. şchilăvi vb. IV. alr i 1 426/186. — V. schilav. SCHlLĂVlE s. f. (Med.; regional) Hernie, candrea, f. 224. — PI.: schilăvii. — Sehilav + suf. -ie. SCHILĂVÎRE s. f. (învechit şi regional) Schilodire. Avea înaintea ochilor şi numeroasele caturi de omoruri şi schilăviri din adunările munieipale ale comitatelor. bariţiu, p. A. ii, 91. — PI.: schilăviri. — V. schilavi. SCHILĂVlT, -Ă adj. (învechit şi regional) Schilodit. Trupuri multe schilăvite pretutindenea. pann, e. rv, 60/25. Trec românii zi şi noapte către Plevna, merg şi vin... Schilăviţi în haine crunte, coşbuc, p. ii, 80. — PI.: schilăviţi, -te. — V. schilavi. SCHILĂVOS, -OĂSĂ adj. (învechit) Schilod (I). Cf. cade, dm, dex. <0> F i g. Vă petfeteţi numai vremea a făta nişte stihuri schilăvoase pe care nu le înţelege nimc. negruzzi, s. i, 224. — PI.: schilăvoşi, -oase. — Scb!lav -f suf. -os. SCHILEĂR s. m. y. schilcr. SCHILELĂU subst. v. schelălău. SCHILENTITtiRĂ s. f. v. Serintitură. SCHILfiR s. m. Dregător domnesc, conducător al unui punct vamal (din preajma unei ape, la o trecătoare ere.), in epoca feudală, In ţările române. Şi voi, schelarilor, hime să n-aibă ce băntui preste dzisa noastră (a. 1600). iorga, d. b. i, 5. Să fie de acum nainte în pac[a)... de cătră toţi schilearii, vericarel[e] ar fi schi-leari acol[o] la Dragoslavel[e] (a. 1676). id. s. D. vii, 51. VoaUo schilearilor de la Dragoslavele Şă de la Ctinmi, facu-vă în ştire (a. 1689). buL. com. ist. ii, 239. Pentru vite de pripas, unde s-ar aflai să li ia schilearii (a. 1695). iorga, s. d. v, 339. Cu toate aceste scutiri, situaţia satelor de plăiaşi şi de schileri nu era dintre cele mai bune. stoiceScu, c. s. 152, cf. m. d. enc., dex.': ' — PI.: schileri. — Şi: (învechit) schileăr, sehelâr s. in. . .. . — Schilă2 + suf. -ar. ' , - SCHÎLĂ1 s. f. (Regional; depreciativ) Javră, potaie (1). Şi de-aceea slujii cu credinţă ţie, Ca să mă previnzi altor ca pe-o schilă ? budai-deleanu. t. v. 72, cf. rev. crit. iii, 168, dr. i, 267. — PI.: schile. — Din ngr. aniiÂa. SCHÎLĂ2 s. f. v. schelă. SCHILĂi vb. IV v. sehelălăi. 3025 SGH1LETE - 332 - SCHILOD SCHILËTE s. n. -v. schelet. SCHILÎ vb. IV. Tranz. şi refl. (Prin Ban.) A (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) găti. Skilescu-mă. anon. car., cf. cade. Acasă să vii Şi să te chiteşti Şi să te schileşti Cu ie măreaţă. L. costin, gr. ban. 179. — Prez. ind..: sehilesc. — Etimologia necunoscută. \ SCHXLIDÎR s. m. (sg.) (Prin Bucov.) Nutnele unei plante nedefinite mai de aproape. Schilidirul creşte prin pădurile de munte. şez. xv, 122. — Etimologia necunoscută. Cf. s c hili du ş1. , SCHILIDtJŞ1 s. m. (Bot.; prin sudul Transilv.) Parpian (1) (Antennaria dioica). borza, d. 20. — PI. : schiliduşi. — Etimologia necunoscută. SCHILIDUŞI s. m. v. spiriduş. : S.CH1LÎFT s. n. Instalaţie pentru transportul schiorilor în vîrful (ori în şusul) unei pante. Cf. pn2, m. d. enc.,, dcr. — PI. : schilifturi. — Din germ. Skilift, engl. skiliit. SCHILIGÎU s; m. (Regional) Muncitor lntr-o schelă (I 1) (Ostrov — Drobeta Turnu Severin). gl. olt. — PI. : schiligiL — Schilă2 -|- suf. -igiu. . SCHILiT, -Ă adj. (Prin Ban. ; despre oameni) Dichisit, ferchezuit, gătit. Cf. NOVACOVICIU, C. B. I, 20. — PI. : schiliţi, -te. — V. schili. SCH1LLERIÂN, «Ă adj. Care aparţine scriitorului german Schiller, privitor la Schiller sau la opera lui, •specific lui Schiller. Vechea teorie schilleridnă a ingenuităţii e refăcută pe alte dale.xălinescu, c. o. 150. înăuntrul şcolii stăpînea -un pronunţat spirit schillerian. BLAGA, h. 49. Spectacolul nu are tensiunea tragică reclamată de drama schileriană. t mai 1969, 88. — Pronunţat: şi-le-ri-an. — Pl. : schiller ieni, -e. — Schiller (n. pr.) -f- suf. -ian. SCmLÎiĂVÎJvb. IV.■■■Refl.’ (Régional) A sevăita, a se văicări. Com. din banat. — Prez. ind. : schilnăvesc. — Etimologia necunoscută. Cf. s c h i 1 a v. SCHILÔD, -OAdA adj., s. m. pl. art. I. Adj. (Şi substantivat) (Fiinţă) care are unul sau mai multe : membre (ori, p. gener., alte părţi ale corpului) mutilate sau deformate de un accident, de o infirmitate etc., (popular) schilav, (învechit) s c h i 1 ă-vos, rup tu rit; p. ext. (fiinţă) urî tă, pocită2 (1)- V. C i U n g, olog. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. DRLU, LB, I, GOLESCU, C., VALIAN, V., ISER, POLIZU. Aruncă-a sa căutare Asupra unei schidoale Cu cap mare, gros la foaie. mureşAnu, p. 188/13. Luaţi de lingă mine pe aceste femei schiloade, căci minele lor uscate... mă îngheaţă de frică, filimon, o. i, 297. Numai cite un brînci le da aceştia şi se duceau peste cap de se sculau schilozi, ispihescu, l. 108. Prahova... strigă parcă de frica ştincilor ieşite din pămtnt ca nişte mini schiloade. vlahuţă, o. a. iii, 33. Aceştia cred că... copiii... urtţi şi schilozi nu sint expuşi diochiului. MARIAN, NA. 352, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂI-NÈANU2. Ielele vin la dînsul, şi omul rămine şi schilod. candrea, f. 160, cf. bianu, d. s. Cotigile primăriei cu caii lor schilozi... împrăştiau tot soiul de mirosuri. anghel, pr. 118, cf. tdrg. Domn schilod cine a mai văzut? delavrancea, a. 55. O să-l batjocorească copiii l(i şcoală... şi pe urmă, mai tîrziu, schilod toată piaţa. brXtescu-voineşti, p. 350. Duce în braţe un copil schilod şi neisprăvit, hogaş, dr. i, 210, cf. resmeriţă, d. Un aşezămînd al invalizilor de război va fi fost constituit ... ca o răsplată celor ce au rămas schilozi, ciuntiţi. n. a. bogdan, c. m. 176. A murit un schilod, dumi-traşcu, str. 6. îi trebuiau femei schiloade, ştirbe, cocoşate, m. i. caragiale, c. 56, cf. cade. Un copac uscat stătea... în atitudinea sucită a unui schilod care cere de pomană, galaction, o. 79. Eu sînt un... schilod. — Eşti nebun... n-ai nimic, camil petrescu, t. ii, 107. Să nu-l dea afară ca pe un schilod neputincios. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 187. Să ne dai stăpl-nitor drept... care să nu rîdă de schilozi şi cerşetori. sadoveanu, o. xviIi, 396. Schilozilor in cîrje le dă întinerire. pillat, p. 224, cf. scriban, d. Un schilod, eu cîrja subsuoară, îşi aruncă ochii dezorbitaţi. arghezi, b. 29. Orgoliul de clasă îi face... să respingă tovărăşia preoţilor umili şi a oamenilor bătrlni, schilozi şi săraci. viANtr, l. u. 54, cf. ralea, s. t. ii, 246. Purta gambetă... boierul schilod din satul vecin, stancc, d. 241. Doi schilozi întîrziaţi prin infirmerii şi spitale, v. rom. februarie 1954, 12. îi dădea schilodului un bănuţ. pas, l. i, 58. O să se ofilească... între un bătrin necăjit şi un schilod, h. lovinescu, t. 96. Să vorbească despre cosaşii întorşi schilozi la vetrele lor. baranga, v. a. 28. Am avut peste două mii de morţi. Să nu mai vorbesc de schilozi şi de răniţi, t. popovici, s. 64. Pe la sate au mai rămas... schilozii, românia literară, 1969, nr. 20, 12/2, cf. h ii 259. Şerpele m-o îmbuca Şi schilod-oi rămînea. teodorescu, p. p. 683. Mîfţoaga îmbuca... cu lăcomie din jar... — Dacă m-oi duce cu schiloada asta, nu stau bun că o să ajung departe. reteganul, p. ii, 9. Muscali schilozi cari nu putea mergi pă jos dă boală, i puneam în car. graiul, i, 230, cf. vîrcol, v. 100, gr. băn., com. din timişoara, CIAUŞANU, GL., AUl I 1 426/690, ALRM ii/i h 162, lexic reg. ii, 94. Luai schidoala lui Zamfir, udrescu, gl. Cu schilozi şi răniţi Ne-ntoarcem. folc. mold. i, 566. <0> (Prin lărgirea sensului) Copaci chirciţi, schilozi cu ramuri slrîmbe. vlahuţă, s. a. iii, 266. Actle case mari,, greoaie... şi schiloade care împeticează albastrul cerului, delavrancea, ap. cade. O colină întinsă, tristă, pătată de clţiva arbori schilozi, ascunde munţii dinspre apus. ibrăileanu, a. 7. în tîrgul nostru, vechi, pe care-l ştii, Cu tei schilozi pe uliţe pustii.. ■ E toamnă, al. philippide, s. 39. Se scurge seva şi copacul devine bolnav, uscîndu-se... sau rămînînd schilod. rl 1969, nr. 7 769. F i g. Moara îmbătrînită şi schi-loadă, ... se învîrtea şi astăzi, brăescu, o. a. i, 105. [Decorul] era urît şi de soiul cel mai prost. ■ ■ mîncat de cari sau de molii, schilod, m. i. caragiale, c. 134. Clipele schiloade duc in cîrje viaţa, lesnea, a. 103. +(Despre părţi ale corpului unei fiinţe) Care este mutilat sau deformat de un accident, de o infirmitate etc. Se mai adăogeau şi mişei cu braţe ori picioare schiloade. sadoveanu, o. x, 228. ■<> (Prin lărgirea sensului) Un lei la o răscruce întinde un ram schilod. anghel—iosif, c. m. i, 63. + F i g. (Despre cuvinte, fraze, vorbire etc.) Care este scris sau pronunţat greşit, deformat, care reprezintă o exprimare sau o constructie greşită ori neîngrijită, insuficient de clară, de expresivă; schilodit. Unui poet nu-i este permis să se scuzeze că a pus o rimă schiloadă. macedonski, o. iv, 33. Scria slove schiloade. i. botez, şc. 76. Cum voi putea, schiloade stanţe, Prin voi să răzbun... Plîn-sul acela, jebeleanu, c. 13. II. S. m. pl. art. Numele unui dans popular, al unui „joc de brîu“; melodie după care se execută acest dans. Cf. varone, d. — Pl.: schilozi, -oade. — Şi: (învechit şi regional) schiddl, -oălă, (regional) schil6g, >oâgă (alr ii/i mn h 127/414), schil6m, -oâmă (arh. olt. xxi, 275, ciau-şanu, gl.), schilomb, -oâmbă (coman gl.), şchilod, -oadă (vîrcol, v. 100), şchildg, >oăgă (id. ib.) adj. — Qf. s chila y. 3036 SCHILODEALĂ. - 333 - SCHILOMONIT SCHILODEALĂ s. f. (Rar) Schilodire. Cf. i. go- LESCU-, C.,DDRF, RESMERIŢA, D., DL, DM, M. D. ENC., dex. + Schilodenie (1). Cf. resmeriţX, d., dex. — PI.: schilodeli. — Schilodi + suf. -eală. SCHILODENIE s. f. I. Stare caracteristică a omului schilod (I); (rar) schilodeală. Are picioarele inclrcite din naştere, iar braţele lungi şi osoase-ca nişte căngi, anume spre a-şi tîrî schilozenia. rebreanu, i. 15. 2. Om schilod (I). Cf. resmeriţX, d. O (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) O schilodenie de om. şăineanu2. S-a dus voinic ca bradul la război şi a venit o schilodenie de om. udrescu, gl. + (Prin vestul Munt.) Copil nedezvoltat, pipernicit,’ rahitic. Cf. tjdrescu, gl. — PI.: schilodenii. — Şi: (regional) schilozenie s. f. — Schilod + suf. -enie. SCHILOD! vb. IV. 1. Tranz. fact. (Complementul indică fiinţe sau părţi ale. corpului lor, îndeosebi mlini sau picioare) A face să ..devină schilod (I); (învechit şi regional) a schilăvi,, (învechit) a rupturi (2). Cf. BtTDAI-DELEANU, LEX., LB, VALIAN, V., ISER. Este bun de spînzurat... să-l schilodească In bătăi. pr. dram. 222, cf. polizu. Pe unii gloanţele i-au prăpădit, Pe alţii caznele i-au schilodii, sion, p. 469. Atunci dracii s-au Imprăştiet iute ca fulgerul... să-i rupă vrun capăt sau altceva de la car,... să-i schilogească vreun bou. creangX, o. 57, cf. ddrf. Nu le lasă să-şi bată joc de lume, s-o schilodească, şez. iii, 103, cf. gheţie, R. M., barcianu. [Rusaliile] se răzbună atunci şi ologesc, schilodesc... sciu înnebunesc pe cei ce nu le ţin zilele, candrea, f. 162, cf. tdrg. S-a plîns că Ion i-a schilodit feciorul, rebreanu, i. 58, cf. id. r. ii, 95, resmeriţă, o., cade. Clinele credincios se Ura... schilodit şi el in bătaie, voiculescu, p. i, 1, cf. scriban, d. A doua izbitură de zid l-a schilodit, arghezi, s. p. 31. Au fost schilodiţi şi omorîţi alegători ai noştri. pas, l. i, 275. Războiul dara, schilodindtrupuri. beniuc, m. c. i, 394. Ce-ai simţi dumneata dacă cineva ţi-ar fi distrus casa, ţi-ar fi omorît un fecior şi ţi-ar fi schilodit şi nepoata?''h. lovinescu, t. 102. Se aruncară asupra clinilor, să-i■ schilodească, nu alta. barbu, pr'inc. 16, cf. id. g. 81. Nu mai dă-n vite, mă!... că mi le şoldeşti şi mi le schilodeşti. lXncrXnjan, c. ii, 10, cf. m. d. enc., dex. Fiinţa (şoimiănită sau schilodită de iele) rămîne iazmă, adecă cu mînile sau picioarele moi. h xi 9, cf. ciuşanu, v. 197. Refl. Numai dacă aş fi căzut în cuptor aş fi murit cu adevărat, altfel m-aş fi schilodit, românia literară, 1969, nr. 63, 18/1. Te-ai pocîltit Şi te-ai schilodit. teodorescu, p. p. 497. <0> (Prin lărgirea sensului) Sînt nişte arbuşti care au fost fasonaţi şi schilodiţi astfel eu foarfecele, în chip de pitici şi dihănii, sadoveanu, o. ix, 302. într-un jilţ ros şi schilodii de neiertătoarea vreme, şedea artistul cel bătrîn. id. e. 127. •O’ Fig. Războiul dura, schilodind inimi, beniuc, m. c. i, 394. Vn rai pe care fascismul l-a schilodii, transformîndu-l în infern. conteMp. 1966, nr. 1 019, 3/2. + (Prin nord-estul Olt.; în forma schidoli) A dezvirgina. Cf. ciauşanu, gl. 2. Refl. (Regional; în forma schidoli) A se fuduli; a se răsfăţa (1) (Ghilad — Timişoara). Cf. alr sn v h 1 255/36, 1 256/36. — Prez. ind.: schilodesc. — Şi: (învechit şi regional) schidoli (budai-deleanu, lex., lb, valian, v., POLIZU, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, \V„ CADE, CIATJŞANU, GL., ALR SN V h 1 255/36, 1 256/36), (regional) schilogi vb. IV, (Învechit, rar) schidolă vb. I. BARCIANU* CIAUŞANU, GL. — V. schilod. SCHILODIRE s. f. Acţiunea de a (s e) schilodi şi rezultatul ei î'(rar) schilodeală, (Învechit şi regional) schilăvire. Cf. budai-deleanu, lex. Plapoma-nvdleşte Orice schilodire, pr. dram. 252, cf. polizu, lm, ddrf, barcianu, resmeriţX, d., dl, dm, m. d. enc., dex. — PI : schilodiri. — Şi: (învechit) schidolire (bu-DAI-DELEANU, LEX., POLIZU, LM, BARCIANU), (învechit, rar) scliidolăre (lm) s. f. —1 V. schilodi. SCHILODÎT, -Ă adj. Care a devenit schilod (I); (învechit şi regional) schilăvit. Cf. budai-deleanu, lex. Războinicul cel schilodit... spînzură mai mult sau mai puţin de ajutorul obştii, marcovici, d. 226/22, cf. polizu. S-a văzut şi vânători maltrataţi... de urşi: unii au murit, alţii au rămas bolnavi şi schilogiţi. i. ionescu m. 96. A scăpat abia cu zile deşelat şi schilodit. contemporanul, i, 688. Mai toată lumea ar fi schilodită şi bolnavă, şez. iii, 79, cf. ddrf. Acolo desfăcură pînza şi corpul schilodit al lucrătorului. dunXreanu, ch. 51. Le-alîrnă-n noapte grele ramuri goale Ca schilodite braţe de osîndiţi. al. philippide, â. 55, cf. res-meeiţa, d. Aşteptam să-l văd pe lata adus pe largă..., schilodit pentru totdeauna, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 15. Cîţiva zăceau schilodiţi, ca nişte momîi întinse pe ciment, arghezi, s. xi, 25, cf. m. d. enc., dex, udrescu, gl. + Fig. (Despre cuvinte, fraze, vorbire etc.) Care este scris sau pronunţat greşit, deformat, care reprezintă o exprimare sau o construcţie greşită ori neîngrijită, insuficient de clară, de expresivă; schilod (I). Am cercat a spune Că versuri schilogite nu crez să fie bune. alexandrescu, o. i, 182. La un copiator, în scrierea lui, va reapărea lot opera citită, dar întunecată şi schilodită, gherea, st. cr. ii, 134. [Cuvintele] erau cu totul schiloditej ca să li se vadă mai bine originea latină, iorga, c. i. ii, 77. Se tot răfoia pe dinaintea lor şi-i învăţa în grai schilodit cum să răspundă, mironescu, s. a. 62. — PI.: schilodiţi, -le. — Şi: (regional) schilojjit, -ă, schidolit, »ă (udrescu, gl.) adj. — V. schilodi. SCHILOGj «OĂGĂ adj. v. schilod. SCHILOGf vb. IV v. schilodi. SCHILOGÎT, -Ă adj. v. schilodit. SCHILOM, -OĂMĂ adj. v. schilod. SCH1LOMB, -OĂMBĂ adj. v. schilod. SCHILOMONEĂLĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Schimonoseală (1). Cf. udrescu, gl. 2. Afectare, fandoseală (în gesturi, comportări). Cf. udrescu, gl. 3. Atitudine ridicolă2 (I 1). Cf. udrescu, gl. — PI.: schilomoneli. — Schilomoni + suf. -eală. SCHILOMONÎ vb. IV. Refl. (Prin nord-vestul Munt.) 1. (Despre copii) A se schimonosi (2); a se scălimbăia. udrescu, gl. Nu te mai schilomoni aşa, că-ţi rup gîtul, auzi tu? id. ib. 2. A se afecta, a se fandosi. Cf. udrescu, gl. 3. (Despre femei) A se farda exagerat; a se îmbrăca excentric, Cf. udrescu, gl. Ce te-ai schilomonit aşa, dragă, parc-ai fi de la circ. id. ib. — Prez. ind.: schilomonesc. — Schilom + suf. -oni. ŞCHILOMONÎT, -Ă adj. (Regional) „Schimonosit” (Săpata de Sus —< Piteşti), udrescu, gl. — PI.: schilomoniţi, -te. — V. schilomoni. 3049 SCHILOZENIE - 334 - SCHIMB SCHILOZÎIliIE s. f. v. schilodenie. SCHÎMĂ* s. f. I. 1. (Învechit şi regional; de obicei determinat prin „călugărească“ sau „îngerească“; şi prin lărgirea sensului) Rasă1 (călugărească) ; haină preoţească. Fu oprit de domnul Alexa\n]driei şi dezbrăcat de shima călugărească, dosoftei, v. s. octombrie 67r/4. îmbrăca shima îngerească, cînd slujiia s»[î]îjî Expr. A lua (sau a îmbrăca) schima călugărească (sau monahală ori monahicească) ori a se Îmbrăca in shima îngerească = a se călugări. Theodoric.. ., de bună voie lăsind împărăţia şi luînd schima călugărească, au lăsat in locul său pe Leon Isaorul, cantemir, hr. 343. Şi ducîn-du-să la oarecarea mănăstire, s-au îmbrăcat în shima îngerească. Şi la mai aspră petrecere pre sineşi supuin-du-să (a. 1809). gcr ii, 203/19. Cei ce-au îmbrăcat schima monahală. . . pot trăi izolaţi, pelimon, i. 137/22. Iubirea pentru meşteşugul tiparului, spune însuşi că • l-a cuprins încă de cînd luase schima monachiccască la Atos. iorga, L. n. 138. A dezbrăca (pe cineva) de shima călugăreaseă = a face să renunţe la călugărie. Dezbrăcînd-o de shima călugărească, o luase femeie. cantemir, hr. 480. 2. P. e xt. (învechit) Cin (călugăresc sau preoţesc), tagmă; viaţă monahală sau preoţească. împodobind viaţa sa în curăţîie şi cinste, s-au suit în shimă de cliric. dosoftei, v. s. noiembrie 122v/16. După datoria ce am, -şi după porunca preasfinţiii sale părintelui episcop, pentru ca să nu să necinstească shima noastră.să faci cercetare pentru... a să descoperi adevărul (a. 1792). iorga, s. d. xiv, 138. Din multe pricini s-ar îndemna la o singuratecă petrecere pentru mintuirea sufletului... Rîona îndemnîndu-le a petrece întru această shimă..., monastirea Pătrăuţii... se înzestrase pentru acest fel de petrecere (a. 1803). uricariul, vii, 130. Veniamin (grec de fel,, cu schima călugăr), zilot, cron. 66. Sultana..., din shima monahică Se pronumi Sofronia. arhiva, îi, 373. Amărlt de schima popească, Creangă umblase. . . să-şi cumpere o căsuţă, căli-nescu, i. c. 163. Trebuia să fie „tuns“ sub numele de Nifon, în schima monahală, arghezi, p. t. 5. + (în fornia shimă) învestitură monahală. în- starea în care le vezi, [surorile] or să stea pînă mîine la liturghie, cînd au să primească shima. bolintineanu, o. 354. II. 1. (învechit) Fizionomie; înfăţişare; formă, as" pect. Cf. cantemir, i. i. ii, 335. Shima pămîntului este în chipul sferii sau a cepii. gheom.-trigon. 6v/6-S-aibă totdeauna privire... I.a firea poporului şi la shimă. budai-deleanu, ţ. 377, cf. i. golescu, c. Ea ceti şi receti de o sută de ori scrisoarea..., pînă cînd privirea i se întunecă şi schima cuvintelor i se perdu în minte. conv. lit. iv, 115. <> Shima vînturilor — un fel de anemometru. gheom.-trigon, 7v/5. 2. Strîmbătură a feţei, grimasă; mişcare a feţei ori a unei părţi a ei (care exprimă ceva); p. g e n e r. (astăzi rar) mişcare, gest, atitudine a corpului, a braţelor, a capului (care exprimă ceva). Domnul, închinîndu-se sangeacului, cu o schimă de smerenie. . ., au făcut oraţie prea puternicului împărat. gheorgachi, let. iii, 296/4. Şi clătind cu mîinile ramuri de finic..., sădind biruinţa numai cu shimile. aethiopica, 65v/4. Fieşte care gioacă împregiurul lui făcînd deosebite shime. ist. am. 77t/12. Aceaia ce limba nu putea a face, shima o săoîrşea. critil, 5/24. Altele în inimă avînd, de cum arată cu shimeie şi cu vorba. maior, ist. 181/4, Aleargă... Cu tot felul de nebune shime. budai-deleanu, ţ. 189. Un dascal... să le areate nemulţămirea lui din shime şi cu dojeniri, carte treb. i, 158/18, cf. lb, i. golescu, c., polizu. întocmiră ele lor jocuri. .. fără de a face ceva schime care să vedească înfăţişarea teatrală, odobescu, s. i, 40. Aplaudă frenetic schime, cîntece şi jocuri, eminescu, o. i, 150. S-a strîns mulţime mare... să facă haz, să rîdă de scălîmbături şi shime. săm. i, 4. Cile un pehlivan ,.. bucură pk cei de faţă prin isprăvile, schi-mele şi vorbele lui. iorga, c. i. i, 177. Rîdea cu poftă de schimele unui caraghios, gîrleanu, n. 165. Are şi grijă să marcheze ¡puternic aceste tipuri, înzeştrîndu-le cu... o schimă, iin tic special cu efect comic, ibrăi-leanu, s. l. 40, cf. cade. îl cercetă şi răsfrînse buza ţie jos intr-o schimă de supremă compătimire, c. 'petrescu, a. r. 16, cf. id. o. p. i, 88. Copiii. .. alergau după el, făcînd schime, scoţînd limba, cocea, s. i, 52. Cu o schimă de dispreţuitor dezgust, încrucişase bra-ţele-i groase, voiculescu, p. i, 315. Pîndea momentul ca să facă o schimă cu obrazul, sadoveanu, o. xiv, 52, cf. xvii, 106. Ea plasa atunci „efecte“, adică mirări . ., schime ale feţei. cXlinescu, b. i. 56. Daumier se specializează in aspectul plin de schime şi grimase ale figurii omeneşti, ralea, s. t. i, 232. Continuă să fiarbă, monologînd tare, cu fel de fel de schime de ură. v. rom. iulie 1954, 12. Face nişte schime imposibile ca să vadă toată lumea cit e de emotiv, contemp. 1956, nr. 496, 1/2. Nu-şi putu stăptni o schimă de dezgust. vinea, l. ii, 116. Se închină... către boieri, făcînd o shimă de smerenie către mitropolit, barbu, princ. 217. Un zîmbet politicos care... se schimbă pe nesimţite într-o schimă uşor dispreţuitoare, v. rom. decembrie 1963, 247. + (învechit, rar; în forma shimă; cu sens neprecizat, probabil) Intenţie, plan. Prinţipa Sofiia ispiteşte să strice shimeie lui Petră (a. 1756). cat. man. i, 116. III. (învechit, rar; în forma shimă) Figură de stil. Proimion bun iaste cuvînt arătătoriu, împodobit cu metaforele, cu antitesis şi cu alic shime, cu'cuvinte frumoase şi luminate, molnar, ret. 113/14. — PI.: schime. —Şi: (învechit) shimă. (regional, I 1) stimă s. f. — Din v. sl. CKHMi, ngr. G'/faut. SCHÎMĂ 2 s. f. v. ştimă 2. SCHIMB s. n. 1. înlocuire a cuiva prin altcineva sau a ceva cu altceva (de aceeaşi natură sau de aceeaşi valoare), schimbare (I 1); cedare, transmitere a unui lucru, a. unui bun (material sau spiritual) pentru a lua, a primi in lscul Iui un alt lucru, un alt bun (de o valoare echivalentă), schimbare (I 1), (regional) schimbală; spec. proces de circulaţie a produselor în cadrul diviziunii muncii, de la producători la consumatori, prin vinzare-cum-părare, ca formă de repartizare ă bunurilor produse de societate şi ca moment al reproducţiei; p. e x t. relaţie care se stabileşte prin aceste schimburi (1). Nu deade lu Dumnedzeu schimbu dereptu sire. psalt. 93. Dumnezeu au dat schimb, pentru spăseniia noastră, cinstit şi curatul sînge al fiiului său. coresi, ev. 94. Cine-ş va orbi mentea şi-ş va piarde sufletul pentru iubirea banilor,... acela ce. schimb va da pentru sini? varlaam, c. 162. Au făcut schimb cu împăratul nemţesc, di au lăsat Ardealul în sama împăratului. n. costin, let. i a, 52/33. Ne-am învoit cu dumnealui ş-am făcut schimbu... în locul ţigăncii meale, mi-au dat dumnealui altă ţigancă (a. 1744). bul. com. ist. iv, 80. Această săbioaie... Tată-său, pe o pipă De spumă, prin scîmb, de mult cumpărasă. budai-deleanu, t. v. 36. La vînzări, cumpărături, năimeaţi, schimburi..., trebuinţa urmează ca pre lingă tocmeală să se dea şi lucrul, pravila (1814), 38/21. Sfătuise pe Idomeneu ca să facă.. . un schimb de toate lucrurile prisositoare. pleşoianu, t. hi, 4/18, cf. t. golescu, c. Un cuviin-cios schimb a obiectelor este dară întîia regulă pentru studiere fără stricarea sănătăţii..mestecînd cu deprinderea obiectelor abstracte şi cetirea unor poeţi plăcuţi. VASiei, M. ii, 19/25. Misiunea comerciantului 3053 SCHIMB - 335 - SCHIMB este de a fi mijlocitorul schimburilor intre locuitorii deosebitelor localităţi şi fări. ghicâ, c. e, iii, 23, Nu vrei să facem schimb, să-fi dau capra asta şi să-mi dai gisca? creangă, o. 28, cf. ddrî1, şăineanu2. Din schimburi intre Europa... şi Levantul,., se înteţeşte viafa de negoţ în ţările noastre. ioRga, c. i, iii, 87, cf. 120. O producţie mare de animale şi grîne presupune negreşit şi un imediat negoţ■ . ., aşa că schimbul devenea absolut necesar, n. a. bogdan, c. m. 4. Am întrerupt pe prinţ, inleresîndu-mă de ce nu stabilise chiar condi-ţiunile schimbului, mihăescu, d. A. 18?.. Proprietarii de pămînt. . . caută să producă pentru schimb, oţetea, t. v. 33. Cooperativele... înlesnesc schimbul de produse între sat şi oraş. leg. ec. pl. 241. Intensificarea schimburilor comerciale intre ţări constituie un teren favorabil pentru o înţelegere paşnică, scînteia, 1952, nr. 2 392. Schimburile comerciale dintre cele două lumi creează noua realitate a economiei internaţionale. vianu, L. u. 241. E o noţiune de semnificaţie economică care a trebuit să apară în schimburile comerciale, ralea, s. T. ii, 261. E singurul schimb de mărfuri pe care îl fac cu restul lumii civilizate, bogza, c. o. 370. Schimburile economice internaţionale... au o mare importanţă pentru stabilirea şi dezvoltarea înţelegerii şi cooperării internaţionale, scînteia, 1953, nr. 2 738. Schimbul este definit ca un contract prin care părţile îşi transmit proprietatea unui lucru pentru alt lucru. pr. drept, 372. Erau deci anumite locuri de schi mb... pe văile rîurilor. panaitescu, ci r. 91. Cinemateca prezintă filme pe care le obţine prin schimburi, cinema, 1968, nr. 7, xiii. Cetăţeni, puternic centru de schimb (em-porium) între lumea dacică de la nord şi shd de Car-paţi. jud. rom. soc. 73. Schimbul este perfect legal, deoarece alît apartamentele cit şi numărul persoanelor celor două familii sînt identice, scînteia, 1969, nr. 8184. Vom putea face schimb, să-mi dea mărgeaua şi să-i dau lui beţele, reteganul, p. i, 5. O rugă să facă schimb cu hainele ei ţărăneşti şi să-i dea p-ale ei de prinţesă, stăncescu, b. 129. Nu ţi-e Roşul de vîn-zare, Ori să faci... un schimb cu noi, Pentru unul să-fi dăm doi? balade, ii, 243. (Prin lărgirea sensului) Schimburile culturale şi ştiinţifice dintre diferite ţări şi popoare, scînteia, 1953, nr. 2 738. Volumul sporit şi în continuă creştere al schimburilor culturale dintre cele două ţări. m 1968, nr. 4, 5. Prin conceptul de comunicare, înţelegîndu-se. . . orice schimb, transmitere de idei, cunoştinţe, românia literară, 1969, nr. 17, 1/3. O (Tehn.) Piesă de schimb = piesă dintr-un mecanism care se fabrică separat de acesta şi este menită să înlocuiască altă piesă identică, dar uzată a respectivului mecanism. Îmi cer cheia unei magazii unde sînt ascunse piesele de schimb, demetrius, c. 18, cf. dl, dm. Tonete pentru vînzarea unor piese de schimb. scînteia, 1966, nr. 6 894. A fost luată şi măsura extinderii producţiei de piese de schimb, rl 1968, nr. 7 387. Stau imobilizate de peste doi ani piese de schimb. scînteia, 1969, nr. 8177, cf. dex. (Fiziol.) Schimburi nutritive = totalitatea proceselor care se produc în organism ca urmare a asimilaţiei şi(a dezasimila-ţiei. Datorită apei... pot fi efectuate schimburile nutritive intre singe şi ţesuturi, abc săn. 336. (Fiziol.) Schimb de materii = totalitatea proceselor care se produc în organism o dată cu asimilarea hranei. Cf. dm, dex. ('Fiziol.) Schimburi respiratorii — totalitatea proceselor care au loc în organism in timpul introducerii oxigenului în sînge şi al eliminării bioxidului de carbon. Schimburile respiratorii la bătrîni sini în genere scăzute, parhon, b. 54, cf. dl, dm, dex. (Ec. pol.) Liber schimb = comerţ exterior neîngrădit de taxe vamale sau de restricţii de import şi de export. România. .. numai prin liberul schimb poate ajunge a avea, într-o zi, o industrie naţională, ghica, c. e. ii, 546, cf. 541. Scopul pe care şi-l propune orice coaliţie este de a suprima liberul schimb, ralea, s. t. iii, 97, cf. 74, dl, dm, (Regional) Seara schimbului — seara de dinaintea plecării oilor la stină,- cînd pro- prietarii lor se adună şi le mulg reciproc, ches.t. v/8. Schimb de experienţă = împărtăşire reciprocă de către persoane sau colective a cunoştinţelor, deprinderilor şi rezultatelor dobîndite într-un domeniu de activitate şi care serveşte la ridicarea calificării şi măiestriei profesionale, la prefecţionarea procesului de producţie etc. Să se orgaiiizeze schimburi de experienţă intre brigăzi, scînteia, 1952, nr. 2 387. Facem un schimb de experineţă cu uzinele din N. preda, r. 163. Am vrut să-l întreb într-un rînd pe Dicu despre ce fel de schimb de experienţă îi vorba acolo, lăncrănjan, c. uz, 296. Organizarea schimbului de experienţă intre şcoli, gî 1968, nr. 933, 4/5. S-ar realiza astfel şi o stimulare a teatrelor..., puţind fructifică un evident schimb de experienţă, contemp. 1969, nr. 1 172, 2/4. Ultimul schimb de experienţă pe această temă... a fost, fără îndoială, util. scînteia, 1969, nr. 8 212. •$> Loc. adj. şi a d v. Ou schimbul = (care apare, intervine, are loc) cînd unul, cînd altul, rînd pe rînd, alternativ. Paşadia trăia cu schimbul două vieţi. m. i. caragiale, c. 48. Iubeşti — cind întreaga făptură Cu schimbul, odihnă furtună Iţi esle-n aceeaşi măsură. blaga, poezii, 268. Doctorii au făcut cu schimbul la căpătîiul ei. vinea, l. ii, 195. Visleam cu schimbul. vîn. pesc. februarie 1964, 22. (Mii.; în trecut) Trupă cu schimbul= trupă, unitate militară (de călăraşi sau de dorobanţi) în care soldaţii erau chemaţi peri-> odic să facă serviciul militar (în rest fiind lăsaţi la vatră). Cf. ddrf. A umblcd băieianul încoace şi încolo, a cheltuit, doar l-or da în trupa cu schimbul, dar unde a fost chip? dunăreanu, ch. 181, cf. dl, dm, dex. Eu la regiment le-aş cere. Aş da scrisoare de timbru Şi te-aş da-n trupa cu schimbu. folc. mold. i, 500. (Mii.; în trecut) Soldat (sau ostaş, călăraş, dorobanţ eţc.) cu schimbul = soldat (sau călăraş, dorobanţ etc.) care făcea parte din trupa cu schimbul; (în trecut) schitnbaş (1). Un băiat au avut şi ei, era călăraş cu schimbul, vlahuţă, s. Â. m, 151, cf. ii, 449, tdrg, resmeriţă, d., şăineanu, d. u., cade. Am fost însărcinat să instruiesc două duzini de recruţi „cu schimbu“. sadoveanu, e. 7, cf. scriban, d. Am făcut armata cu el la călăraşii cu schimbul, stâncu, d. 145. <0 Lo c. a d v. în schimb sau (loc. p r e P-) în sehimbul... = in loc(ul), pentru..., ca echivalent; drept compensaţie. Care casă o luasă maică noastră în scămp [— schimb] de la răposatul stolfnicul] (a. 1817). iorga, s. d. xxi, 474. Ar putea vinde principatului productele sale... şi să priimească in schimb producte brute. mag. ist. i, 198/7. Mlneiul acesta... l-au căpătatu în scaimb pentru un Minei rutenesc (cca 1860). iorga, s. D. xvii, 129. Sultanul. .. cu veselie Mi-ar da averea-i mie în schimb pe calul meu. aLecsandri, p. ii, 66. Prin expoziţiuni. .. fiecare cîştigă aflînd ce poale cere de la alte ţări... şi ce le poate da în schimb, odobescu, s. ii, 105. Reia-mi al nemuririi nimb Şi focul din privire, Şi pentru toate dă-mi în schimb O oră de iubire. eminescu, o. i, 177, cf. 151. Ai cerut, în schimbul scrisorii de care e vorba, mandatul de deputat, caragiale, o. vi, 120. Şi-a dat în primire puşca.. ■ şi i-au lăsat în schimb o tunică roasă, bacalbaşa, s. a. i, 171, cf. ii, 33. Nu se urmărea altceva decît căpătarea, în schimbul sumei plătite la domnie, a drepturilor legate de însuşirea de boier, iorga, c. i. ii, 165, cf. goga, poezii, 6. în schimbul unei mituiri... Berlescu împiedică împărţirea moşiei, brătescu-voineşti, p. 214. în grajd însă nu intră, în schimb, ieşi în grădină. agÎrbiceanu, s. 304, cf. 611. Ce vindeau grecii geţilor şi ce luau în schimb, pârvan, g. 607, cf. 103. Muncise o viaţă întreagă pentru popor — în schimbul a vreo 30 de florini pe lună. în plr ii, 298. Toate aceste articole.. . au fost suprimate în textul publicat al legiuirii, unde s-au adăugat însă, în schimb, palru articole noi. bul. com. ist. iii, 55. Prietene de seama ei nu ţinea să aibă; în schimb, la noi s-aduna zilnic un guraliv sobor. m. i. caragiale, c. 75. Eu vînd moşia ca să iau bani in schimb, nu ca să fac pomană altora. rebreanu^ 3053 SCHIMB - 336 - SCHIMB R. i, 268. N-am dai peste noua lor adresă. In schimb, m-am tniilnil cu Eliza. c. petrescu, î. x, 100. Ţaţa Eliza nu mă prea iubea. în schimb, eram slăbiciunea, alintatul ţafii Leonora. brXescu, v. 21. Ar fi dorit să-l întrebe şi acum dacă şerpişorii lui de copii s-au săturat vreodată... Le-am făcut in schimb castroane mari de tabiă, să-i mint. sahia, n. 35. Am primii un costum de haine in schimbul unei lucrări, vlasiu, d. 109. N-o să-i fiu mamă. în schimb, va aveă in mine un camarad, teodoreanu, m. i, 225. [Păstrăvii] ni-i trimit frafii de la schiturile din munte... in schimbul rachiurilor, voiculescu, p. i, 140. Dicţionarele nu dau nici o indicafie... în schimb, toponimia arată precis că Moldova cunoaşte variante, iordan, t. 559, cf. vianu, a. p. 75. îşi găseşte întotdeauna bărbatul care să-i dea, in schimbul traiului comod şi al evoluţiei sociale. numele lui. arghezi, b. 21. Mai avea... o butelie şi nu făcu nici un mister din faptul că le căpătase in schimbul unor sticle de vin negru, calinescu, b. i Î85. Accepta... cadouri de la elevii slabi, in schimbul notei de trecere, blaga, h. 126, cf. ralea, s. t. iii, 127. Izvoare limpezi munţii aceştia... nu trimit Oltului. în schimb dintre crăpăturile lor.. . se scurg ctteva şuvife de apă roşiatice, bogza, c. o. 174. Nu-ţi aduce el ţie struguri' şi miere, aşa, de florile mărului, într-o zi o să-(i ceară ceva in schimb, stancu, r. a, i, 52. Ţi-am găsit, în schimb, ca profesor.., un învăţat ca nimeni altul, vinea, l. i, 106. Nu ştiu ce o să * putem obţine în legătură cu autostrada. în schimb, putem cîştiga altceva- h. lovinescu, t. 106, cf. 142. Apusul vine lent, puţin după amiază, în schimb crepusculul se prelungeşte atît, că pdre infinit, tudoran, o. 118, cf. 422. în schimbul serviciului pe care vi-l fac, sora dumneavostră să-mi cumpere puţinul mobilier pe care îl am în odaie, preda, i. 8. Despre aparatul propiu-zis al statelor feudale Ţara Românească şi Moldova nu s-a scris nici un studiu de ansamblu. Există in schimb citeva lucrări generale privind organizarea... celor două (ări. stoicescu, c. ş. 5, Nu i-am spus nimica... în privinţă armelor, l-am povestit în schimb de judecăţi. lXncrXnjan, c. ii, 84, cf. vulpesc tr, p. 71. Asigurîndu-i victoria, obţinură în schimb provizii, veşminte şi o călăuză, magazin ist. 1968, nr. 11, 81. Nu-l aflăm în „lista dă toţi dohtorii“ din acel an. în schimb, va fi trecut în catagrafia din 1838. ■ g. barbu, a. v. 216. Ni se arată, în schimb, un alt monument al artei noastre^populare. cinema, 1969, nr. 5, 32, cf. o. bîrlea, a. p. i,'315. + S p e c. (învechit şi regional) Schimb (1) al inelelor de logodnă intre doi tineri care se logodesc; p. ext. (concretizat) inele de logodnă sau, p. gener., daruri care se schimbă între logodnici. I-au dai inelul de logodnă... şi, fiind de faţă şi chir Nechifor mitropolitul, s-au făcut schimburi de logodnă, amiras, let. iii, 165/35. închinarea schimburilor sau a darurilor se-ncepe... de la mireasă, marian, nu. 330. Asista în rolul sacru de nună... la schimbul de inele. c. petrescu, c. v. 177, cf. h ii 126, 245. Şi te-o-mbiet cu schimbu, Că nu-ţi face nuntă-amu ? bîrlea, c. p. 278. Iată, seara a-nseral Şi noi schimburile n-am schimbat Şi n-am închinat, folc. mold. ii, 737. <> Expr. (Regional) A da schimb (urile) = a se logodi. Cf. alr ii/i h 157/728, a v 19, glosar reg. + Spec. Predare a unei sume de bani pentru a primi o alta de (aproximativ) aceeaşi valoare, dar constlnd din alte monede sau bancnote, schimbare (I 1); p. e x t. valoarea cu care se cotează zilnic diferite hirtii de valoare la bursă. Cursul lor să zice că s-au înălţat în schimburi, dînd firfiricul drept cinsprezece parale (a. 1844). doc. ec. 822. Banca mi-a refuzat schimbul fiindcă nu cunoştea... ţara şi neamul meu. ralea, s. t. i, 258. <0 Bancă (sau casă) de schimb = întreprindere financiară care se ocupă cu schimbarea banilor, a valorilor, a metalelor preţioase etc.; (rar) schimbărie, schimbătorie. Cea dinţii se numeşte bancă de sconţ, bancă de schimb, cealaltă se numeşte bancă rurală, ghica, c. e. i, 107. Calea Victoriei îmi apare ... cu bănci, case de schimb, zarafi, c. petrescu, c. v. 351, cf. dl, dm, dex. Scrisoare de schimb = act prin care semnatarul cere unei aite persoane să plătească o sumă de bani celui indicat în act şau reprezentantului acestuia. Cf. budai-deleanu, lex., climescu, a. 287, dl, dm, dex. Agent de schimb = (în capitalism) intermediar care are rolul dea negocia, in mod oficial, obligaţii de stat şi alte efecte. Negocierea obligaţiunilor de stat se face prin intermediul agenţilor de schimb, climescu, a. 283, cf. dex. + Trimitere, adresare, expediere reciprocă (a ceva). îmi permit a vă aminti schimbul nostru de seri -sori. caragiale, o. vii, 403. Primul schimb de scrisori dintre noi. ibrXileanu, s. l. 91. + (Urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“) Discuţie (sumară) cu cineva sau între două ori mai multe părţi; spec. discuţie -aprinsă, ceartă. Doi spadasini. S:him'> de cuvinte, anghel—iosip, c. m. ii, 42. între notarul şi Marina n-a fost nici un schimb de vorbe pentru întîmplarea asta. agîrbiceanu, a. 205. După primele schimburi de cuvinte... îşi zise că înţelept a procedat, rebreanu, r. i, l’66, cf. 92. Trebuie wul vn schimb de vederi cu Belgradul şi Varşovia. titulescu, d. 255. Pornirăm din nou la drum, fără schimb de vorbe, brăescu, o. a. ii, 8. Intră pe din dos, ca să nu mai aibă schimburi de vorbe, sadoveanu, o. x, 529. între noi şi frate-meu Ion au loc... schimburi de vorbe, stâncii, d. 446, cf. preda, r. 304. + Aşezare, fixare în altă parte, (unul) în locul altuia. Toţi.,. stau la locul lor şi încep schimburile... La. .. comandă tofi îşi schimbă găşlile, ocupînd pe a vecinului respectiv, pamfile, j. i, 79. 2. (Fiz.) Trecere a unei energii, a unei sarcini electrice, a unei particule etc. dintr-o parte în alta, ,de la un obiect la altul; transfer (3). Cf. ltr2, m. d. enc., dex.. O Forţă de schimb = forţă de legătură între două sisteme cuantice care se datoreşte schimbului (2) reciproc şi permanent de fotoni, de mezoni etc. Cf. M. D-. ENC. 3. Totalitatea persoanelor care activează în acelaşi timp şi după1 acelaşi program într-o întreprindere, într-o instituţie etc. în care, de obicei, lucrează mai multe rînduri de persoane cu alte programe de muncă, în cursul -unei zile; persoană care înlocuieşte pe alta (ori este înlocuită de alta) într-o întreprindere, instituţie etc. în care se lucrează în felul mai sus definit; p. ext. (mod de) lucru prestat de aceste persoane; ■interval de timp (dintr-o zi) cînd lucrează aceste persoane; tură1. Soldaţii dormeau... Era pe la schimbul al doilea, bacalbaşa, s. a. i, 106. Să fie-n primăvară tractoarele ca noi, Să poată merge-nlruna, cu schimburi zi şi noapte, d. botez, f. s. 76. Se uita la stele şi se gîndea că pînă la schimbul de dimineaţă mai este mult. cocea, s. i, 36. Asculta pînă într-un tîrziu... glasul depărtat al schimburilor de caraule pe ziduri, sadoveanu, o. xii, 385. întreprinderile industriale care lucrează eu un singur schimb vor lucra între orele 8,30 — 17. mon. of. (1951), 1 046. Pe şantiere intră-n şoapte Cu schimbul de noapte. cXli-nescu, o. ii, 46. La fabrică... lucrau toate într-un schimb, v. rom. februarie 1955, 152. Trebuia să iasă din schimb azi dinjineafă. beniuc, m. c. i, 40. „Schimbul doi“ e cel mai greu. vinea, l. ii, 48. Vreau să mai prind schimbul lui Toni, să-l văd ce poale, davidoglu, m. 9. Dacă am mai găsi încă unul... ca să avem la drum trei schimburi de cile doi. tudoran, p. 122. Eram doi pe schimb... aveam şi două telefoane, preda, i. 244. Lucrează în două schimburi, id. r. 317. Să lucrăm în două schimburi, mihale, o. 427. Pînă la ieşirea din schimb, Nicolaie nu mai vorbi cu nimeni, v. rom. iunie 1958, 30. Cum îmi soseşte schimbul, mă dau jos, mă duc acasă, barbu, g. 145, cf. 151. Este necesar să se îmbunătăţească asistenta tehnică în schimburile de după masă şi de noapte, scînteia, 1960, nr. 4 830. Repetifia actului II, mîîne, după ce schimbul din care faceţi parte s-a odihnit, t iulie 1964, 38. Am plecat 3053 SCHIMÉÁ - 33? - schimba cu schimbul de noapte la macaralele barajului, românia literară, 1969, nr. 38, 17/1. Să fi lucrat in schimbul de noapte? scînteia, 1969, nr. 8 217, cf. m. d. bnc., dex. 4. (Mai ales la pl.) Lenjerie de pat, de corp sau, p. gener., orice fel de Îmbrăcăminte curată care serveşte la schimbarea (periodică a) celei mu/dare; primeneală (2), (regional) premenituri (v. p r e -menitură 2). V. albitură. Unii să să gă-teadze cu schimburi de veşmente. varlaam, c. 73, cf. budai-deleantj, lex,, lb. în spate* aveam raniţa cu schimburile şi pe umăr puşca, gane, n. ii, 97. îşi ie... schimburi în desagi şi o ploscă plină cu apă. creangă, o, 84, cf. 192. Se uită ia cufăr, acolo era tot ce avea el: un rînd de haine, schimburi şi cărţi, vlahuţă, s. a. iii, 23. îndată tl îmbracă în schimburi curate, îl fncalţă. marian, î. 27, cf. 36, ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg. Se spălă în grabă pe ochi, puse schimburi nouă. AGÎRBicEANUj s. 347. Ia vezi de nişte schimburi curate de primenit, pentru dumnealui, hogaş, dr. i, 313, cf. resmeriţă, d., şăineanu, d. u., cade. îşi pregătise din leafa de copist la tribunal ... un rtnd de straie să-i ţină un an, o zestre de schiinburi neatinsă. c. petrescu, c. v. 30. Maică Lconora venea la noi . .. aductnd... o valiză cu schimburi, brăescu, o. a. ii, 17, cf. scriban, d. încărcaţi cu schimburi pentru primeneală. camil petrescu, o." ii, 17. I se înfăţişa cu schimburile intr-un pachet, pas, l. i, 48. Nu primesc schimburi, adecă cămăşi de acasă. cheSt. v/166. O cotat hain'ele, schimburi, fgle, tăt. o. bÎrlea, a. p. ii, 399. O păreche de schimburi bune, Cusute cu găurele. FOLc. mold. ii, 739. Ulciorul şi schimburile să nu le uitaţi acasă, zanne, p. iii, 303. + Grup, set de obiecte de îmbrăcăminte (de lenjerie) care formează un tot, o serie, şi care se folosesc o dată. V. r î n d. Să-mi aduci două schimburi (rînduri de rufe). pamfile, j. ii 133; Un schimb de rufe de la reformă — îi acoperă trupul lung. sahia, n. 120. I-am dat şi doUă schimburi pe care le aveam curate, şi nişte pantofi. vlasiu, d. 383. — Pl.: schimburi. — Şi: (învechit şi regional) ştimb (lb, şez. iii, 89), (învechit) scalmi), seămp, scîmb, (regional) şchimb (alr ii/i h 157) s. n. — Postverbal de la schimba. SCHIMBĂ vb. I. I. (Predomină ideea de înlocuire, de schimb 1, de deplasare) 1. T r a n z. (Folosit şi absol.) A înlocui cu altcineva sau cu altceva (de aceeaşi natură, de aceeaşi valoare, necesar etc.); a da, a ceda pentru a primi în loc altceva (de aceeaşi valoare, necesar etc.). Nevoit fu de schimbă frica şi ruşinea spre minie. coresi, ev. 545,. cf. 263. Născutul de-a prima asinului schimbă-l pre oaie. po 222. Să vor tocmi doi plugari ca să-ş schimbe p.ămînturile (a. 1646). gcr i, 120/9. Nice apă n-au băut, fără numai miezul a unii marule ii era în loc de mîncare şi de băut sau puţinei zămos, aorea strugur sau smochine schim-bind. dosoftei, v. s. septembrie 3V/11. /s[us] Nazari-neanul... va surpa locul acesta şi va schimba obiceaile carele au dat noauo Moisi (a. 1688). gcr i, 284/13, cf. biblia (1688), 48r/43. Pohteaşte papa... să dezleage şi să leage, şi să schimbe din dogme, să puie cîte va vrea (a. 1699). gcr i, 328/35. Un măgariu [care] slujea la un grădinariu... au poftit să-şi schimbe stăpîmil. ţichindeal, f. 105/8. Cei ce-şi schimb obiceiul cu altul strein, se instreinez. episcupescu, practica, xxviii/32. Natura... schimbîndu-şi podoaba, mă făcea să uit că sînt muritor, marcovici, c. 15/17. Nu putu să scape decît intrind în slujba turcească... fără însă a-şi schimba religia, mag. ist. i, 192/13. Vrei să schimbi şi rînduiala ce te munceşte, te scurmă, Adecă te pui pe sine cu Dumnezeu deopotrivă, conachi, p. 264. Mi-ai schimbat numele de iubită pe acel de stăpină? negruzzi, s. i, 22. Să mai schimbi bucatele, că ni s-a acrit tot cu borş şi cu piftie, ghica, c. e. iii, 8. Schimb a ta coroană intr-o ramură de spini, eminescu, o. i, 146, cf. 196. 'Notarul nu merge atita pentru fată la Viena, ci mai mult ca să schimbe acolo aurul, agîrbiceanu, a. 51. Privighetoarea ... aleargă. . . să-i schimbe şi ei penele. gîrleanu, l.'51. Lăutarul, începe întîi o „Bătută“. .. şi o schimbă apoi în „Ca la uşa cortuluilungianu, c. 36. Am intrat să-mi schimb sticla de la ceas. ibrăi-leanu, A. 37. De hotărîrea de a pieri nu m-am răzgîndit pe deplin, am schimbat numai felul. m. i. caragiale, c. 92. A schimbat sedilele de caş Cu trei duzini de luminări de ceară, minulescu, vers. 194. A venit medicul şi mi-a schimbat bandajul la picior, o. petrescu, î. ii, 236, cf. i, 71. Să ne mai dea oameni, n-avem cu cine schimba garda, brăescu, o. a. i, 175. M-a schimbat pe mine din post. sahia, n. 113. Schimbaseră marşul lamentabil intr-o sirbă îndrăcită. G. m. zamfirescu, m. d. iij'234. Ridea şi schimba dansatorii, vlasiu, d. 96. Din farfuriile schimbate se înalţă mirosul fripturii. mpoDOREANU, m. i, 78,' cf. id. c. b. 1-18. La peşte merge alt vin. Deci schimbară băuturile, voiculescu, p. i, 140, cf. 72. Şi-a adus aminte că trebuie să schimbe un cartuş, sadoveanu, o. xii, 570. Odată ne-am schimbat dansatorii. pilLat, p. 272. De unde ştiu eu că între timp nu mi-ai schimbat marfa aleasă ? stancu, d. 404, cf. 8. Am schimbat cărţile de vizită din dreptul tact-murilor ca să fim alături, vinea, l. i, 24. Dumneata ai stat toată'noaptea. De ce nu te-a schimbat nimeni? H. lovinescu, T. 410. Pune-l pe Ismail să se îngrijească de o fiertură caldă — şi ■ pe urmă vino să mă schimbi, tudoran, p. 446, cf. 13. Nu mai schimbăm cuvintul şi arma cU petarde, labiş, p. 344. Scotea dintr-o magazie sania jupînului, îi ungea tălpicile,... schimba şinele de oţel. barbu, g. 210, cf. id. princ. 93. Cînd se dă o egalitate, putem trece un termen dintr-un membru în celălalt, schimbîndu-i semnul, algebra viii, 169. Parte din bani ii vor schimba pe oi. v. rom. februarie 1964, 98. Covorul pe care mi l-am dorjlt... l-am schimbat de cîteva ori cu altul, bănulescu, i. 147. Unele instrumente sînt deteriorate şi trebuie schimbate, m 1968, nr. 7, 31. Nu de mult schimbase studioul pentru scenă, cinema, 1968, nr. 9, 37, cf. nr. 2, 24. Suparat fi o-mu-atunci Cîn(d) ştimbî boi(i) pi giunci. vasiliu, c. 109. I a spus să^nu schimbe catu cu el, că-i ia calu şt p-al lui şî p-at turcului, vîrcol, v. 45. S-a vorghit cu moaşa care a moşit fata că nu s-o găsi un băiat să ştiimbe: „Să dăm fata şi să luăm băiatu“. graiul, i, 180. (Refl. pa s.) Nărav au în cetăţi... pentru furii şi ucigătorii să străjuiască... şi straja să păzească schimbindu-se. coresi, ev. 266. Pentru pază să să orîn-duiască 8 oameni înarmaţi şi să să schimbe peste fieşcare 2 săptămini (a. 1811). doc. ec. 123. Să se schimbe apa o dată sau de două ori. descr. aşez. 50/8. Vor sluji cu rîndul cîte o săptămînă schimbîndu-se din duminică în duminică, reg. org. 498/7. Să nu se schimbe o iotă din ceea ce am scris (a. 1878). plr i, 279. Cadouri scumpe se schimbă intre bogat şi bogat, vlahuţă, s. a. ii, 356. A fost dat afară din slujbă, cînd se schimbase guvernul, bacalbaşa, s. a. i, 169. Să se schimbe oamenii de la lopeţi.... Braţele, odihnite dau putere nouă bărcilor. d. zamfirescu, r. 122. E modă... Ţesătura stofelor şi culoarea se schimbă destul de des. camil petrescu, p. 278. Aici se schimbau între ele prăzile. voiculescu, p. ii, .8. Gornistul s-a schimbat, unul a murit, altul i-a luat locul, dar goarna a rămas aceeaşi. stancu, m. i. 126. Staţionau... în faţa tablei de Pronosport, care se schimba din zece în zece minute, preda, r. 159 (Refl. recipr.) Gherasim şi Ismail se schimbau din patru în patru ore la cîrmă. tudoran, p. 185. F i g. în multe locuri geniul şi însuşirea limbii m-au făcut să schimb o frumuseţe pe alta analoagă. cr (1831), 64a/14. Mari idealuri scumpe cu tine să le schimb, labiş, p. 360. -0> E xp t. (Regional) A schimba inelele = a (se) logodi. Marea ne-a adunat pe amîndoi astă primăvară, in faţa ei vreau să schimbăm inelele. teodoreanu, m. iii, 349, cf. alb ii/i h 157/346, A v 14, 19, 20. + S p e c. (Complementul indică o sumă de 3054 schimba - 338 - £ CHIBA bani) A da pentru a primi alta de aceeaşi valoare, dar în alte monede sau bancnote. Cf. i. golescu, c. La început operaţiunile băncilor erau foarte simple. .. Schimbau monedele unele Intr-altele, ghica, c. e. i, 107. într-o dimineaţă îi dă. ., o hîrtie de o sută, s-o schimbe la han. brătescu-voineşti, p. 80, cf. 259, res-meeiţă, D. Schimbă un napoleon, o hîrtie de 500 de lei. cade. Schimbaţi-mi o mie de lei. brăescu, o. a. i, 17. Azi dimineaţă am voit să schimb lei în piaştri egipteni, halea, s. t. i, 258. Cu dolarii schimbaţi şi-au cumpărat cîteva hectare şi o pereche de boi zdraveni. bogza, c. o. 310, cf. dex. <$> Refl. pas. Se îndeplineau şi unele îndatoriri faţă de, domn, precum... de a se schimba atîţia bani de iot felul ce veneau la vistierie, în bani buni, noi. iorga, c. i. iii, 121. + Spec. (Complementul indică vehicule) A coborî dintr-unul şi a se urca în altul (pentru a merge mai departe, pentru a ajunge la destinaţie). La o gară mai mare\ ... se cobori, schimbă trenul, agîrbiceanu, a. 46. Schimbă vagonul, trenul, cade. La Vinţul de Jos, urma să schimb trenul spre Sebeş, blaga, h. 147. A luat dintr-o staţie tramvaiul, l-a schimbat cu altul, bogza, a. 1. 256. + Spec. (Complementul indică părul, penajul, dinţii etc.) A-i cădea şi a căpăta (ulterior) altul în loc, de acelaşi fel. Cele mai multe animale schimbă aceste seoperiri a pielii în deosăbite anotimpuri. j. cihac, i. n. 6/26. După ce calul a început .să schimbe dinţii „de lapte“ cu cei „de iarbă“, rămîne ştirb cîteva săptămîni. dr. v, 287. Sînt ca un melc cînd îşi schimbă cochilia, v. rom. decembrie 1966, 8. Lupu părul îşi schimbă, iar firea ba. n. costin, let2. ii, 17, cf. CADE, zanne, p. i, 519, alr ii 4 958/182, 386. 2. Tranz. Spec. (Complementul indică oameni) A îndepărta dintr-un post, dintr-o funcţie, dintr-o sarcină etc. înlocuind cu altcineva; a înlocui cu altcineva într-un post, într-o funcţie etc.; a trece dintr-un post, dintr-o funcţie etc. în alta. Au scris fi la Poartă, cerşind han pe un frate a lui. . . Poarta nu vri, dzictnd că tot aşi s-au învăţat de schimbă hanii şi nu le pot întră în voie. neculce, l. 305. Schimbîndu-l din bănie, l-au făcut staroste de Cernăuţi/ amiras, let2. iii, 179. Schimbă şi pe Cazacli-Vodă, domnul rumânesc, căci nu da haraciu. văcăresctjl, ist. 258. Cînd starostea sau epitropii nu să vor purta bine... isnaful să aleagă alţii şi să-i schimbe (a. 1824). doc. ec. 328. De două săptămîni am schimbat armaşuL delavrancea, o. ii, 131. Cele trei revoluţii... schimbă oamenii de la cîrmă. bol. com. ist. iii, 121. A schimbat arendaşul, rebreanu, r. i, 49. îi păru rău că nu insistase atunci ca Balomir să fie schimbat, v. rom. decembrie 1964, 71. îmi relatează o istorie cu preşedintele sindicatului, că sînt anumiţi inşi care vor să-l schimbe, preda, r. 40. O-Refl. pas. Boiarinul sau şi domnul, făcînd silă cuiva, să schimbă den stepena cea de sus în cea de gios şi den domn se face rob. phâv. 106. Pentru cînd mă voi schimba de diregătorie, să mă priimească în casele lor (a. 1650 — 1675). OCR i, 195/11. Nu este bine să fie, domn vecinic..., ci este bine să se schimbe după cum va pofti ţara. neculce, l. 228. în domnia Mircii Vodă 4 domni s-au schimbat de Moldova, mag. ist. i, 96/12. Era vorba să se schimbe ministrul, ghica, c. E. i, 158. + A ajunge să fie martor la înlocuirea unei (sau unor) persoane cu alta (sau cu altele) într-un post, într-o funcţie etc. Schimbase ofiţeri peste ofiţeri, apucase soldaţi care ajunseră acuma căpitani, bacalbaşa, s. a. i, 153. 3. Refl. şi tranz. Spec. A (se) dezbrăca (de rufele, hainele etc. murdare, purtate, uzate) şi a se îmbrăca cu altele curate, bune etc., a(se) primeni (2); p. gener. a(-şi) pune alte (rufe, haine, obiecte de podoabă etc.). Schimbaţi-vă şi veşmintele voastre. palia (1581), 141/8. Bogatul acela... îmbla în toate dzile sehimbîndu-se în urşinice. varlaam, c. 408. După ce se schimbă în straie..., vine domnul cu tot alaiul. gheorgachi, let. iii, 289/27. Au poruncit să se spele şi să se schimbe (a. 1812). gcr ii, 207/29. Stăi, să mă schimb, să iau alte haine mai bune. kotzebue, u. 40r/7. Vestmintele tale sînt ude, este vremea şă le schimbi, pleşoianu, t. i, 66/3. Să ne schimbăm hainele îndată ce venim de la bolnav, vasici, m. ii, 81/26. Abia avui vreme a-mi schimba hainele, negruzzi, s. i, 67, cf. polizu. Nurorile. .. plecară umilite în cămările lor ca să se schimbe, ispirescu, l. 40, cf. barcianu. Se duse la el în odaie să se schimbe, d. zampirescu, t. s. 8. Se repezise acasă să se schimbe, agîrbiceanu, s. 125. Să-mi dai ceva să mă schimb pînă s-or mai usca iste bulendre de pe mine. hogaş, dr. i, 313, cf. cade. St au dus sus în camerele lor, să-şi schimbe rochiile. camil petrescu, p. 126. Se grăbi. . . să-şi schimbe costumul, sadoveanu, o. XII, 584, cf. dl, dm. Mă duc dincolo să mă rad şi să mă schimb, t iulie 1968, 58, cf. m. d. enc., dex. De haine nu se schimba, Ci pe uliţi se primbla. alecsandri, p. p. 144. Fă-mă, Doamne, ţîntă-n grindă, Să văd mîndra cînd se schimbă, jarnîk— bîrseanu, d. 397. îi duce la sine în casă şi-i schimbă în haine uscate, reteganul, p. iv, 76, cf. id. tr. 20. Cu cămeşă albă m-am schimbat, sevastos, n. 12. Hai puicuţă şi te schimbă... Şi haideiji la crişmă-n sat. şez. i, 12, Dar de-amu dac-ai venit, Foarte bine te-oi ştimba Şi hrană bună ţ-oi da. i. cr. iii, 184. Eu m-oi la şi m-oi schimba, Şi drumuţu l-oi călca, bîrlea, l. p. m. ii, 23. Că m-oi la şî m-oi ştimba Şi la tine n-oi egta. arh. folk. i, 170, cf. alr i 791, alr ii/i mn 73, 2 652/349, alr sn iv h 1 152, alem sn iii h 972, a m 3. O Ref 1. pas. Dacă cel mort e fecior, se schimbă cu cămaşă... de -.bumbac sau de fuior. marian, i. 62. Cămăşile se schimbă, se primeneşte omul. pamfile, 1. c. 370. După acest interval, se face baie şi şe schimbă rufăria. abc săn. 320. + Tranz. (Complementul,,indică obiecte de aşternut) A scoate şi a pune în loc altul spălat, curat, mai bun. Veneau rudenii de-l primeneau şi-i schimbau aşternutul, agîrbiceanu, a. 534. Am scuturai patul, şi-anr-schimbat şi aşternuiurile. stancu, m. 1.196. (învechit) A (se) travesti (pentru a nu fi recunoscut). Acest costum ne era trebuincios. îndată ne schimbarăm toţi în mocani. bolintineanu, o. 268. 4. Tranz. A trimite, a îndrepta, a adresa, a transr mite, a expedia unul către altul. După mai multe note schimbate între cele şapte cabinete ale Europei.. ., au trebuit să recunoască unirea, ghica, c. e. ii,, 464. Aceasta reiese din scrisorile schimbate între ei. ibrăi-leanu, s. l. 207. Stă la fereastră. . . şi de acolo schimbă semne cu mama. teodoreanu, c. b. 75. (Refl. pa s.) între doi inşi... s-au schimbat următoarele scrisori... macedonski, o. iii, 112. Se desfăşoară drapelele de unitate, se schimbă saluturi, gî 1968, nr. 929, 2/2. <£> E x p r. A schimba priviri (sau o privire, ochiri) = a se privi unul pe altul (fugitiv, în mod semnificativ, cu subînţeles). Schimba ochiri scurte de complicitate... cu toţi căpitanii gărzii, c. petrescu, c. v. 294. Cei doi boieri schimbau priviri, sadoveanu, o. x, 147. Cei care stăteau în faţa mesei schimbară priviri, t. popovici, se. 331. Cei doi soţi schimbă o privire, cinema, 1969, nr. 4, 14. + (De obicei cu determinări ca „o vorbă“, „o vorbă, două“, „un cuvînt“ etc.) A vorbi, a discuta (puţin) cu cineva sau unul cu altul. V. dialoga. Intrară în camerile lor fără să schimbe nici o vorbă, filimon, o. i, 140. Abia cu banul Udrea ei vorbele-m schimbat Şi trîmbiţa Galatei în turn a răsunat, bolintineanu, o. 52. Ne-arri oprit să schimbăm două-trei vorbe, caragiale, o. iv, 396. Veşnic se plînge că n-are cu cine schimba o vorbă, vlahuţă, s. a. ii; 435, cf. 321. Umbli încolo, încoace... să mai schimbi o vorbă, două.'sp. popescu, m. g. 78. Părinţii se învrednicesc să schimbe cîteva vorbe cu stăpîriul. iorga, c. 1. 1, 160. Credincioşii casei. .. schimbă şoapte-n umbră de unghere, iosif, patr. 60. Schimba cu el câteva vorbe de ochii lumii, agîrbiceanu, s. 22, cf. id. a, 167. îşi aducea poate aminte de cuvintele schimbate cu vreun înalt demnitar, bul. com. ist. ii, 27. Pînă la Dumbravă nu mai schimbarăm nici o vorbă, hogaş, dr. i, 184. 3054 SCHÍMBÁ - 339 -- SCHIMBA Nu schimbă nici o vorbă. Nici nu se privesc. Doar pe buze ftlfiie ztmbete plăcute şi fugare, rebreanu, i. 12, cf. id. r. i, 43. N-am schimbai în Diata mea zece vorbe cu el. camil petrescu, p. 254. Înainte de a se îmbolnăvi, n-am schimbat douăzeci de cuvinte. Dar îl puteam lăsa? c. petrescu, c. v. 205. Schimbăm cîte un cuvînt, noaptea. sahia, n. 116, cf. 97. Mergeam înşiraţi unul cîte unul, fără să schimbăm o vorbă, cocea, s. i, 10. Se adunau familiarii redacţiei, schimbînd o vorbă cu moş Neculai. teodoreanu, m. u. 23. Am stat acolo... fără să schimbăm o vorbă despre cele înlîmplale. voiculescu, p. i, 74. Chiar acum o jumătate de ceas am schimbai două vorbe cu domnul profesor, sadoveanu, o. xii, 689. Cînd voi avea fericirea să mai schimb vreo vorbă cu astfel de oameni! bart, s. m. 27. Vîntul aduce zvonul puţinelor cuvinte pe care ei le schimbă, vianu, a. p. 231, Dacă aş întîlni cel puţin pe cineva . . . ca să schimbăm un cuvînt. blaga, h. 255. .Pînă se deschide drumul„ vrea să schimbe o vorbă, două. camil petrescu, o. i, 11. Noapte lungă de iarnă... Mai schimbă vorbe părinţii.^ stancu, d. 102, cf. id. ş. 43. Lucrase tot timpul, fără să schimbe o vorbă cu tovarăşă din dreapta ori din stînga. v. rom. februarie 1955, 255. Au schimbat cîteva vorbe repezi, gal an, z. r. 26. Toţi mă duşmănesc aici. N-am cu cine schimba o vorbă. H. lovinescu, t., 366, cf. 131. Cu Pavel nici n-am apucai să schimb un cuvîni. baranga, i. 161. Mai schimbă cîteva cuvinte cu mecanicul. tudoran, p. 13, cf. 113. Cuvintele pe care le schimbau împreună se ciocneau între ele. preda, r. 7, cf. 162. Cît fuseseră colegi, nu schimbaseră nici zece cuvinte, t. popovici, s. 102, cf. id. se. 70. Pînă mai hodineau caii, schimba o vorbă, două cu Cristache. barbu, g. 144. N-ai cu cine schimba un cuvînt inteligent. v. rom. decembrie 1964, 53. Nu mai poate schimbu omu o vorbă cu line, c-odată începi să strigi. lăncrănJan, c. iii, 24. Ian vedeţi d-voastră cum mai schimbă oamenii vorba, pînă într-un tîrziu. reteganul, p. iv, 9. Nu putea să schimbe nici un cuvîn[t] cu iei! o. bîrlea, a. p. ii, 152. <£> Refl. pas. Fără să se fi schimbat vreo vorbă măcar, săbiile începură a se crucişa, emi-nescu, p. L. 95. între ducele Valentin şi stăpînul meu s-au schimbat vorbe de făgăduinţă, sadoveanu, o. xi, 23. + (Complementul indică păreri, impresii, gîn-duri, ştiri etc.) A face cunoscut unul altuia, a-şi împărtăşi în mod reciproc (oral sau în scris). Schimbau impresii, discutau artă. vlahuţă, s. a. iii, 352. N-au de schimbat o idee ori un sentiment, c. petrescu, c. v. 200. Gîndurile pe care le schimbam în acele zile cu vizitatorii răscoleau în sufletul meu aspiraţii noi. vlasiu, d. 130. In serile libere, se întruneau şi discutau, schimbînd păreri. oprescu, a. ,m. 11. Schimbau între ei ştiri, fumau. v. rom. decembrie 1966, 45. + (Complementul indică focuri de armă, de artilerie etc.) A trage unul asupra altuia. Am schimbat trei focuri, eu trăgînd in sus şi cred că la fel a făcut şi Ladima. camil petrescu, p. 138. Patrulau grupe de muncitori înarmaţi, schimbînd focuri cu fascişti răzleţi, t. popovici, se, 237. 5. Tra n z. (Complementul indică locul în care se află cineva sau ceva) A(-şi) aşeza, a(-şi) fixa în altă parte. V. muta (I 2). Iar dacă sînteţi bucuroşi şi noi gata sîntem să ne schimbăm locul, herodot (1645), 484. De va fi schimbat hotarul cîndu ş-au sămnat să-mînţa, atunce să-ş piiardză şi sămînţa şi arătura... pentru căci au călcat hotarul altuia, prav. 1. în zadar' îmi schimb lăcaşul, marcovici, c. 20/8. Multe păsări schimbă în tot anul locul petrecerii lor. J. cihac, i. n. 70/14. Un tînăr, care se pusese la masă lingă mine, şi-a schimbai locul, ghica, c. e. i, 21. Soarele îşi schimbă locul Şi apune roş ca focul, alecsândri, p. ii, 19. Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ce, cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă, eminescu, o. i, 142. L-a împins pe Traian a schimba de astă dală baza operaţiilor sale. xenopol, i. r. i, 108. O siluetă de homar.. . Din horn în horn îşi schimbă locul, an-"ghel —iosif, c. m. i, 47; Inslreinatul greier sub vatră aiurează, Schimbînd întruna locul, iosif, patr. 12. Porcarul... strigă Schimbaţi una... Toţi îşi schimbă găştile, ocupînd pe a vecinului, pamfile, j. i, 7;9. Lupii mereu, cu gîtlejur ile în sus,/îşi schimbau între ei locurile, voiculescu, p. i, 113-De n-ar fi trebuii să-şi schimbe locuinţa toate ar fi acuma în rînd. Dan, u. 116. Ruinarea casei silea pe locatari s#-şi schimbe domiciliul, călinescu, o. i, 33. Se ridică să-şi schimbe locul. v. rom. septembrie 1955, 95. A trecut in trapul cailor o coloană de artile-rişti, care schimbau poziţia, v. rom. octombrie 1964, 64. O mai hoţit el ce-o mai hoţit pe-acolo, da’ s-e hotărît să-şi şlimbe locul, vasiliu, p. l. 252, cf. A ii 8, 12. (Refl. pas.) Calcă pe iepe, iţele se schimbă. brebenel, gr. p, cf. a ii 8, 12. <0> E x p r. (Regional) A schimba urechile (înapoi sau, intran z., din urechi) = (despre cai) a ciuli urechile. Cf. alr ii/i mn 7, 6 854/95, 705. (Refl.; învechit) A se schimba din viaţă (în neviaţă sau din viaţa aceasta lumească) = a muri1 (1). Şi trăind acolo cîtiva ani..., s-au schimbat şi el din viaţa aceasta lumască. neculce, l. 254. Acel trup lungit pe ţărnă şi lipsit de-a sa suflare. . . Acele mîini ca zăpada, accle fragede braţe, Intr-un minut să se schimbe din viaţă-n neviaţă! conachi, p. 87. + (Regional; complementul indică cărţile de joc) A amesteca (înainte de a împărţi jucătorilor) (Mirceşti — Paşcani). alr sn v h 1 272/537, cf. alrm sn iii h 1 078/537. 6. Tranz. (Complementul indică gînduri, hotă-rîri, intenţii, planuri, conversaţii sau drumul, orientarea, cursul etc. a ceva) A abate, a îndepărta de la poziţia, de la situaţia, de la direcţia iniţială (dată), determinînd alt mers, alt curs, altă soluţie etc., a renunţa la direcţia iniţială, la cursul iniţial în favoarea altei direcţii, altui curs; (învechit si popular) a muta (II 2). Te-ai înţălepţit schimbînd gîndul. . ■ ş-ai pus ■ gîndul cel bun Ungă line. dosoftei, v. s. octombrie 95r/26. Spune-ne... de ţi-ai schimbat gîndul şi-ai pus socoteală mai bună. mineiul (1776), 186v2/10. Él' ştie biné că nu putea. . . a face pe stăpînul său ca să schimbe hotărîrea. ist. carol xii, 73v/2. Stelele i se părură că ş-ar fi schimbat cursul, pleşoianu, t. ii, 84/30, cf. i. golescu, c. După o gîndire serioasă, mi-am schimbat hotărîrea. filimon, o. i, 93. Amor, o, foc din ceruri, o simţămînt sublim! Cum vă schimbarăţi cursul, bo-Lintineanu, o. 229. De ce nu-ţi schimbi tu gîndurile, mă băiete? caragiale, o. vi, 259. Apoi Ilinca schimbă vorba, întrebă... de ce mai e pe acasă, vlahuţă, s. a. ii, 189. Fu schimb, privirea-n altă parte, păun-pincio, p. 59. Ca să schimbe vorba, atinse umărul nevestei, gîrleanu, n. 157. Am căutat să schimb imediat subiectul convorbirii, camil petrescu, p. 380. Colonelul a înţeles indiscreţia acestei anchete şi schimbă vorba. c. petrescu,' ţ. ii, 24, cf. id. o. p. i, 40. înlor-cîndu-se spre fereastră, schimbă vorba, voiculescu, p. i, 207. Dacă vine o bucurie, trebuie să ne schimbăm şi gîndurile. sadoveanu, o. xii, 694. Comandantul hotărăşte să ne abatem din drum, schimbînd direcţia, bart, s. m. 19, cf. 20. înţelese că au schimbat vorba, dan, u. 6. Un material care şi-a schimbat destinaţia, arghezi, b. 41, cf. id. s. vii, 168. Schimbă repede vorba, parcă ar fi ţinut într-adins să îndrume conversaţia într-altă parte, blaga, h. 186, cf. id. z. 320. Fane însă schimbă vorba, vinea, l. i, 111. Am schimbai drumul spre sud. tudoran, o. 47, cf. id. p. 27. Pentru , ce s-o fac să sufere ? se întrebă el... schimbîndu-şi ' intenţiile, preda, r. 149, cf. 183. I-am umplut găleţile femeii şi-am schimbai vorba pe nesimţite, lăncrăn-jan, c. ii, 27. Pe albia vechilor rîuri acum dispărute sau a celor care şi-au schimbat cursul, s-au format bălţi şi lacuri, ap 13. Aha! Aţi schimbat subiectul. t iulie 1968, 42. Au schimbat vorba pe alta. sbiera, p. 176. O Refl. p a s. Fui zărit. . ■ Vorba îndată s-a schimbat între dînşii. pelimon, i. 180/22, Admirabilă e sonata asta,... zise Andrei, ca să se schimbe vorba, brătescu-voineşti, p. 166. <0* Refl. Acum în ajun s-a schimbat vîntul; suflă auslrul. id. î. 14. Vîntul, schimbîndu-se de la apus, se arătă şi mai prielnic. tudoran, p. 32. 3054 SCHIMBA - 340 - Schimba II. Tr a n z. şi refl. (pas.) (Predomină ideea de transformare, de modificare) A face să sufere sau a suferi modificări în formă, în aspect, în structură, în conţinut etc., a da sau a căpăta altă înfăţişare; a (se) modifica, a (se) transforma (1), (învechit şi popular) a (se) muta (II 1). Nu spămîntămu-nă cîndu smenteaşte-se pâmintul, şi schimbă-se pădurile, psa.lt. 88. Ceriul şi pămîntul se va schimba, iară cuuîntul meu no va trece în veacu (a. 1550 — 1600). gcr i, 8/22. Că apa în vin schimbaşi-o la nuntă şi... mulţime fără număr săturaş. coresi, ev. 227. De zeace ori au schimbat simbriia mea. palia (1581), 123/13, cf. 24/6. Voiu bate cu toiagul... apa aceştii ape curătoare şi se va schimba în sînge. po 199/25. S-au tocmit toţi împreună ş-au schimbat acea iocmală într-acesta chip: să dea numai lucrul ce au luat. prav. 58, cf. 267. Şi să schimbă înaintea lor şi străluci faţa lui ca soarele. n. test. (1648), 22r/16. Pentru-aceia nu să scîmbă nici într-aceste vremi de la ceia ce-l cearcă cu tot de-dinsul. gavril, nif. 6/9. Slăpiniile, boieriile, domniile. . . şi toate lucrurile oamenilor să strică şi să schimbă, cheia în. 8V/31. Toate ca haina să vor învechi, Şi ca văşmăntul le vei înfăşură şi să vor schimba (a. 1683). gcr i, 263/8. Dintr-o limbă ce avea, să schimbară şi să făcură 72 limbi. n. costin, l. 69. Cînd au sosit Gligori Vodă la vizirul.. . bucuria s-au schimbat în voie ră. neculce, l. 339. Făptura schimbîndu-se, cu adevărat stihiile să vor înnoi (a. 1725). gcr ii, 23/32. Nici soarele s-au schimbat, nici rîurile din curgere n-au încetat (a. 1785). id. ib. 148/-19. Luna ş-au schimbat lumina întru întunearec. mineiul (1776), 204v2/l. îmbrăcăminţile şi obiceiurile... s-au schimbat, ist. carol xii, 14r/9. Ziua şi noaptea nu se schimbă niciodată din 12 ceasuri şi vara şi iarna. amfilohie, g. 143/22, cf. 189/8. Nu este în lume[a] aceasta statornicii ca să nu să schimbi (cca 1800). gcr ii, 180/2., Aşa... mersără stăpîniile schimbîndu-să şi făcîndu-să una dintr-alta pînă ajunsără la monarhie, budai-deleanu, ţ. 351. Vor începi a schimba şi a tocmi toate lucrurile ceriului şi a pămîntului (a. 1815). gcr ii, 216/35. Ceuca mai de omenie vrea fi fost, arătîn-du-se în firea sa, adecă ceucă, nu a se fi schimbat cu peanele altora, ţichindeal, f. 155/15, cf. 184/19. Nenorocirile ce cer ¿aşi în Egipt nu ţi se schimbară numaidecît în fericire, pleşoianu, t. ii, 12/13, cf. iii, 65/16. Stenia şi astenia sînt.. . acte ale vieţii organismului ... care se schimb, episcupescu, practica, 107/6. Puţinele vorbe slavoneşti nu schimbă... natura românului, cr (1832), 1161/6. Dar visu-şi schimbă faţa, se prefăcură toate! heliadé, o. i, 166, Pare că nimica nu este schimbat, hrisoverghi, a. 18/23. De mii planuri îngîmfat, Casa-şi schimbă în palat, asachi, f. 9/10. Schimbă vremea odihnei în cele mai chinuitoare torturi, vasici, m. ii, 72/1, cf. 41/23. Felurimea monedelor ce s-a numit la clasificaţia de mai sus, însemnată fără a se putea schimba vreodată, reg. org. 572/11. Colnicile... în ripe largi s-au schimbat, co-nachi, p. 212, cf. 264. Ei schimbară... duşmănia... într-o prietenie folositoare, bălcescu, m. v. 7, cf. 6. Pă-sările-n bătătură... Ne spun făr’ de gută Că timpul se va schimba, pann, ap. zanne, p. i, 582. La planul tău nimica nu trebuie a schimba, aristia, s. 37/10. Ruşinea lor se schimbă în curagiu. id. plut. 73/20. Putem fi în stare a schimba figura unui cristal, fără ca strălucirea lui să fie alterată, barasch, i. n. 72/15. Un prieteşug.. . se schimbase în cel mai înflăcărat amor. negruzzi, s. i, 47. Oamenii cei învăţaţi... au făcut descoperirile cele mari care au schimbat faţa lumii, ghica, c. e. i, 63, cf. 46. Dar tu crezi că de-aş cînta, Rău-n bine s-ar schimba? sion, poezii, 102/11. Zicînd că-n lume toate se schimbă, Unii cu hapca cereau schimbări, alecsandri, t. i, 378. Vezi iu roua de pe flori Cum luceşte ş-apoi zboară De se schimbă-n negri nori? id. p. î, 171, ci 139. O, timp ce schimbi în lume tot lucrul! bolintineanu, o. 17. Aceeaş ten-denţă de a schimba toate o întîlnim şi în sfera grama- ticală. maiorescu, critice, 37, cf. 115. Formele se schimbară, dar răul a rămas, eminescu, o. i, 61, cf. id. p. l. 92. Palatul... s-ă schimbat iarăşi în sărăcăciosul bordei al moşneagului. creangă, o. 47, cf. 194. Pădurile se schimbaseră în cîmpii. ispirescu. l. 9. Aru schimb nimic din toate argumentele. delavrancea, t. 10. Sciţii s-au dus şi Tomi s-a dărăpănat şi toate s-au schimbat cle-atunei. vlahuţă, s. a. iii, 236, cf. 257. Confuzia mea s-a schimbat într-o adîncă uimire. bacalbaşa, s. a. i, 246. Pe la streşini crengi s-anină; Schimbă casa în grădină, beldiceanu, p. 56. Izbutiră . . . să schimbe întreagă stare de lucruri (a. 1897). plr i, 484. Ierni se schimbă-n primăvară, coşbuc, p. ii, 138. Că schimbatu-s-a la faţă lumea, davila, v. v. 154, cf. şăineanu2. Ei schimbă forma dulămii vechi. iorga, c. i. i, 131, cf. ii, 162. Cum s-a schimbat de-a~ tunceci satul! goga, poezii, 24, cf. 113. Lucrurile... stau nemişcate şi vremea trece peste ele, nimic nu le schimbă, anghel, pr. 3. Ştia să schimbe apa-n vin. anghel— iosif, c. m. ii, 79. Azi cat nedumerit.. . Cum toate se schimbară, iosif, patr. 6. Spre Atlantide mă duceam cu gîndul, dar deodată Se năpustea Khamsinul să le schimbe în pustiuri, densusianu, l. a. 76. încet-încet, puful de pe ei s-a schimbat în fulgi şi pene. brătescu-voineşti, p. 226, cf. 43. Se sileau cu toţii spre pîrtia... care în curînd se schimba în cărare săpată. agîrbiceanu, s. 224, cf. 58, 169. Mahalaua în care era căsuţa... îşi schimbase cu încetul faţa. gîrleanu, n. 177, c.f. 14. Roua avea înfăţişarea unor mărgăritare, ce nu aşteptau decît o rază de soare spre a se schimba în strălucitoare diamante, hogaş, dr. i, 3. S-a schimbat raportul de forţe dintre noi. ibrăileanu, a. 101. Faptul de a-şi schimba părerile nu are nici o importanţă, la un om ce nu urmează legea consecuţiei. lovinescu, c. v, 16. Să vede că nu mă prea schimbasem. Mi-auzeam adeseori numele, bassarabescu, v. 125. Ţăranii umblă să schimbe ce-a fost în trecut, rebreanu, r. i, 255. Nu-mi închipui să se afle mulţi oameni pe care viaţa şi vîrsta să-i fi schimbat atît de puţin. m. i. caragiale, c. 72. Am încercat să-l fac să-şi schimbe viaţa. camil petrescu, p. 18. Nu cred să se schimbe vremea. c. petrescu, î. i, 84, cf. 116. în viaţa lui nu s-a schimbat nimic. SAHiA, n. 97, cf. 57. Nu se schimbase sau ne încăpăţînam să credem că nu se schimbase nimic între noi. g. m. zamfirescu, m. d. i, 98, cf. 33. în cîteva clipe, sofrageria îşi schimbă înfăţişarea, teodoreanu, m. i, 246, cf. iii, 49, id. m. u. 210. Omul se schimbă şi se mlădiază după nevoi, voiculescu, p. i, 4. Multe s-au schimbat în sat la noi. sadoveanu, o. xviii, 37, cf. x, 10. Uzul îndelungat şi repetat poate schimba o expresie lingvistică vie într-o formulă stereotipă, iordan, ¿til. 279, cf. id. t. 179. întreaga configuraţie a artei literare se schimbă, vianu, a. p. 207, cf. 45. Rrîncuş... este incontestabil printre cei care au schimbat cursul sculpturii, oprescu, a. m. 90. Vor să schimbe viaţa, se aşază în contra ei. călinescu, b. i. 311, cf. id. o. ii, 138. Sosit în sat, găsi totul schimbat, blaga, h. 24, cf. id. poezii, 3. Factorul politic e unicul mijloc prin care se schimbă o structură economică, ralea, s. t. iii, 66, cf. i, 254. înfăţişarea lumii se schimbă dintr-o dată. bogza, c. o. 51, cf. 204. Plînsul lui frate-meu s-a schimbat acum într-un şir subţire de suspine. Stancu, m. i. 13. Dacă... schimb ritmul lecturii, începe să bată cu piciorul în tăblia patului, h. lovinescu, t. 253, cf. 192, davidoglu, m. 82. înseamnă oare că aceşti enciclopedişti au schimbat cumva şi perspectiva cunoaşterii? constantinescu, s. iii, 142. în lume se schimbaseră cîte nu-ţi pot intra în gînd. *tudoran, p. 47, cf. 194. Adesea un copil schimbă destinul unei familii, preda, r. 222, cf. id. i. 54. Cerul s-a schimbat în plumburiu, labiş, p. 63, cf. 204. Viaţa i se schimba şi începea să simtă acest lucru, barbu, g. 41, cf. 10. în casa noastră s-a mai schimbat ceva. s februarie 1960, 36. Heliade... visa să schimbe lucrurile, ist. lit. rom. ii, 279. Cîlul a două numere nu se schimbă dacă le înmulţim cu acelaşi număr, algebra viii, 16. 3054 SCHIMBA - 341 - SCHIMBARE Să schimbăm felul de a 1răi al oamenilor, să-i ridicăm pe toţi la altă înţelegere. lXncrXnjan, c. iii, 169, cf. 29. Pe linia acestor hotărîri care-i schimbau. .. cursul vieţii, descoperisem o uimitoare, neîntrecută statornicie. v. rom. octombrie 1964, 64. Poate, fătucă, să ţi se schimbe ursita. vulpescu, p. 133. Numărul mare de cuvinte de acest gen a schimbat mult fizionomia lexicală a limbii române, l. rom. 1967, 493. Vremurile s-au schimbat, magazin ist. 1968, nr. 12, 16. Prea multe nu s-au schimbat în această perioadă, gî 1968, ni’. 930, 3/9. Se schimbau şi atmosfera şi problemele. cinema, 1968, nr. 6, 26. înfăţişarea urbei se schimba treptat, g. barbu, a. v. 126. Zbuciumul cadrului didactic nu conteneşte, ci doar îşi schimbă conţinutul, t ianuarie 1969, 4. ,,Naţionala“ noastră va trebui să-şi schimbe jocul, scînteia, 1969;,/nr. 8 196. S-o şt'imbal tătă lumea, candrea, ţ. o. 46. S-a schimbat boierul, Nu e cum îl ştii, se zice despre un om care nu mai este aşa cum îl ştiam noi, care a devenit mai rău, a căpătat aspecte negative. Cf. zanne, p. iv, 283. (T ranz. fac t.) Grăbeşte, du-te, schimbă Acelui viclean D avid or care plan. aristia, s. 64/24. Această neaşteptată şi hazlie întîmplare schimbă şirul gîndu-rilor mele ! hogaş, dr. i, 46. O Exp r. (Tran z.) A schimba feţe-feţe (sau, învechit şi regional, feţe ,ori'felurimi de ieţe5 tei de fel de feţe şan, intra n la feţe) ori (învechit) a-şi schimba faţa. sau (refl.) a se schimbă .Ia faţă ~ (despre oameni) a se înroşi la faţă sau a deveni palid din cauza unei emoţii puternice, a unei trăiri psihice vii, a unei boli etc. G iude câtor iul adeşe-ş schimba faţa de manila ce să aprinsese într-îns. varlaam, c. 454f Duca Vodă,... de ruşine şi de frică, numai ce schimba feţe. Uneori se face roşiu, uneori galbăn. neculce, l. 131. Obrazul său turburai schimba felurimi de feţe. pleşoianu, t. ii, 61/5, cf. i. golescu, c. Ea îndată schimbă feţe, Ţipă cu de spaimă glas. i. văcărescul, p. 169/13. Am trimis-o la spital, unde a şi murit! La aceste vorbe, junele ce asculta în pragul uşei schimbă la fete. peli» mon, i. 179/27. Alteori copiii.. . sînt torturaţi de această boalăt . . . schimbă fel de fel de feţe. marian, d. 199. Crăiasa schimbă feţe, Că n-a văzut în viaţa ei Inel, şi ce mîndreţe! coşbuc, p. i, 67, cf. ii, 129. După ce şopteşte încet... cîteva cuvinte leşeşti... se schimbă la faţă şi se opreşte, delavrancea, o. ii, 140. Clericul vorbea cu entuziasm., Elenuţa schimba feţe-feţe. agÎr-biceanu, a. 447. Maiorul schimba feţe-feţe., . muş-cîndu-şi cu ciudă muşteaţa. mironescu, s. a. 29. La auzul acestei nemaipomenite blestemăţii, schimbară feţe-feţe. voiculescu, p. i, 192. Cînd îl văzu pe George, schimbă feţe, feţe. t. popovici, se. 254. Radu buzele-şi muşca Şi la faţă se schimba, alecsandri, p. p. 197. Se înfuriase de tot şi schimba numa feţe. sbiera, p. 114, cf. 31, 128. (Refl. pas.) Se schimbă uorba (sau socoteala, chestiunea etc.), se zice cînd intervine ceva care modifică o situaţie existentă, prevăzută. Dar acum se schimbă vorba: o cale scurtă de 2 poşte... nu se potriveşte c-o întindere de şese poşte lungi, creangă, o. 243. Îngîmfat, se împiedică de o gura-leuliii. — Mersi, de alde dumneata găseşti şi-n cîmp. .. Cu micşunica se schimbă vorba, gîrleanu, l. 32. Chestiunea se schimbă ... iubeşti un om care nu e liber, călinescu, s. 225. înainte nu-mi prea păsa de ele; cicu’... se schimbă socoteala, tudoran,Jp. 69. (Tranz.; învechit şi regional) A-şi schimW cuvîntul == a se răzgîndi (1). Ce-$i ţine giurămîntul Şi nu-şischimbă cuvîntul. dosoftei, ps. 42/18. Eu nu mi-oi schimba cuvîntul De-a te iubi păn’ la moarte, conachi, p. 102. Da7 pe urmă o ştimbat cuvîntul şi iacă ce-o zîs... vasiliu, p. l. 223. 4* T ranz. S p e c. (Complementul indică nume onomastice, toponimice, apelative etc.) A da, a folosi altul decît cel avut ori folosit pînă atunci. Ş-au schimbaţii numele şi-s zicu Ghiorghiţă Oştanul (a. 1747). bul. com, ist. iv, 176. Voi schimba nu inele Adelii cu numele doamnei, hrisoverghi, a. 19/30. Le schimb numele, ghica, c. e. iii, 8. MU am schimbat numele din Stan în Ipate. creanga, o. 60. Mi-a venit greu să schimb apelativul „domnişoară“ în ,,doamnă ibrăileanu, a. 17. Bietul băiat era ovrei... Şi-a schimbat numele, topit în termilonogia valahă, arghezi, s. x, 50. -4“ Tranz. S p e c. (învechit, rar; complementul indică o fracţie, un radical, o expresie algebrică etc.) A simplifica. A schimba vre oarecare rămăşiţe [= fracţii] întru numire mai mică, ca să se poată cunoaşte preţul [ = valoarea] mai cu uşurinţă, dar tot cu acelaşi preţ ce este. amfilohie, e. 45/20. O Refl. pas. Atuncea trebuie să să împartă numinătornl, pe numărul numărătoriu, (adecă) vrînd ca să se schimbe întru o numire mai mică această rămăşiţă, id. ib. 47/21. — Prez. ind.: schimb. — Şi: (învechit şi regional) ştimbâ, (învechit) scîmbâ vb. i. — Lat. *excambiare. SCHIMBÂBIL, -Ă adj. (Rar) Care se poate schimba (uşor). Ideea timpului... se uneşte cu toate imaginile şi ideile acelea care reprezintă lucruri sau calităţi schim-babile. conta, o. f. 69, Pl.: schimbabili, ~e. — Schimba suf. -bil. SCHIMBACI, «CE adj. (învechit, rar) Schimbător (II). Deacâ ne va fi fără priinţă Norocul schimbaci, iacă surpată Ţara din temei / budai-deleanu, ţ. 301, cf. contribuţii, iii, 34. — Pl.: schimbaci, -ce. — Schimba -f suf. -aci. SCHIMBALĂ s. f. (Regional) Schimbare (I 1). Nu mi-i Murgu de schimbală, Ci mi-i Murg de dăruială, Dărui-ţi-l-oi şi ţie, De mi-i da pe Corbea mie. pam-FILE, C. Ţ. 25. — Pl.: ? — Schimba + suf. -eală. SCHIMBÂRE s. f. Acţiunea de a (se) schim-b a şi rezultatul ei. I. 1. înlocuire a cuiva prin altcineva sau a ceva cu altceva (de aceeşi natură sau de aceeaşi valoare); cedare, transmitere a unui lucru, a unui bun (material sau spiritual) pentru a lua, a primi în locul lui un alt lucru, un alt bun (de o valoare echivalentă), (regional) schimbală ; schimb (1), (învechit) schimbă tură <»>■ Cf. schimba (II). Oamenii tăi, Doamne, dedeşi pre vin zare, Şi-n schimbarea noastră n-ai pus preţul mare, dosoftei, ps. 145/2. Voi da ţie argint schimbare viei aceşţiia, şi-m va fi mie.. . grădină de legumi, biblia (1688), 2622/ll, cf. 143r/29. Scrii a de căderile şi schimbările stăpîniei cei de obşte a romanilor, n. costin, l. 40. Portul stătătoriu ca numele şi ca limba nu iaste, ci iau neam de la neam porturile cu vremi} la care schimbare a hainelor aduce şi locul de le caută a face îmbrăcăminte trupului, id., ap. gcr ii, 3/10. S-au şi frămîntat această ţară cu schimbări de stăpîhiri streine (a. 1794). gcr ii, 154/7, cf. i. golescu, c. Să trimită foaie de schirnbărele ce vă vor urma între dorobanţi, regul. org. 127/11. Măi mocane, frăţioare, Nu ţi~e roibul de schimbare? f(1883), 134. Nu era schimbare de gardă... la care adolescentul Tecuţă să nu ia parte. bacalbaşa, s. a. i, 4. Ele păstrau un ,,catastif al tîrgului“ în care se însemnau toate schimbările de proprietate: iorga, c. i. iii, 120. Cei trei figani cîntară încă vreo cinci arii de jale, apoi prinseră a zice de joc... El asculta... într-un tirziu numai... băgă de seamă schimbarea cîntecului. agîr-biceanu, s. p. 66. S-aud schimbările de linii, cu ţăcă-neli stridente, enervante, sahia, n. 31. Acest fapt în legătură cu pronumele personal este schimbarea persoanei în cursul vorbirii, iordan, stil. 124. Impuseseră schimbarea guvernului în locotenenfă. ist. lit. 3058 âCHÎMBARk - 342 - schimbare: rom. ii, 512. Se desfată cu spectacolul inedit al schimbării gărzii, contemp. 1969, nr. 1178, 10/3. De la aritmetică trecem la algebra superioară, la schimbarea neaşteptată de semn. cinema, 1969, nr. 5, 23. Nu ţi-i pagul de schimbare, Să-fi dau unul, să-fi dau doi, Să-ţi dau patruzeci şi doi ? balade, ii, 425. Nu mi-i Negru de vînzare ca să fi-l dau pe parale. Nici nu-mi este de schimbare, Pentru unul să iau doi. folc. olt. — munt. ii, 196. <0> Loc. a d v. (învechit) Fără schimbare = fără întrerupere, necontenit (2), mereu (ii 1). Un lăcaş ... în care, fără schimbare, el aşteaptă cu plăcere, conachi, p. 114. + Spec. Predare a nnei sume de bani pentru a primi o alta de (aproximativ) aceeaşi valoare, dar constînd din alte monede sau bancnote; schimb (1). Să nu priimească parale mărunte mai mult de doi sau trei lei, pă cit adică va cere . . . schimbarea monedelor (a. 1834). dog. ec. 557. ^ Spec. Lepădare, cădere a penajului, a părului, a dinţilor etc. unor fiinţe, şi dezvoltarea în locul lor a altor pene, altui păr, altor dinţi etc. De vremea schimbării tulieielor, puterea aripilor şi a zburării le-ar scădea, cânte mir, i. i. i, 59. Cu asemenea. . . supărări este însoţită şi schimbarea dinţilor, episcupescu, practica, 133/23. Schimbarea părului de vară sau de iarnă la vînatul cu păr. stoica, vîn. 23. Să le facă educaţia gospodăriei încă dinainte de schimbarea dinţilor, ar-GHMZI, B. 41. •g. Spec. îndepărtare a cuiva dintr-un post, dintr-o funcţie, dintr-o sarcină etc. şi înlocuirea lui cu altcineva; înlocuire a cuiva prin altcineva într-un post, într-o funcţie etc.; trecere a cuiva dintr-un post, dintr-o funcţie etc. în alta. Cf. schimba (12). în revoluţiunile ce s-au succedat... n-au văzut decît schimbări de domn. ghica, c. e. ii, 339, cf. 471, 618. Se întîlnesc deseori astfel de oaspeţi. . . la fiecare schimbare de domn. iorga, c. i. i, 202. S-a făcut chiar obiceiul de a se schimba neapărat antimisele la orice schimbare de episcop, id. ib. iii, 59. Ţinem a aminti. . . unele mici schimbări făcute în redacţia noastră. în plr ii, 43. Funcţia de primar era într-adevăr supusă schimbărilor, arghezi, b. 82. Avu loc schimbarea oficială a preşedintelui, preda, r. 303. Pentru marii vistieri cunoaştem 33 de cazuri de schimbări din alte funcţii, stoicescu, s. d. 72. Nu se gîndise că el însuşi poate fi schimbat [din funcţie]. Atunci vedea schimbările numai în legătură cu alţii. v. rom. decembrie 1964, 71. Au loc schimbări de cadre didactice şi în special de diriginţi. gî 1968, nr. 932, 1/3. A fost însă scos cu prilejul unor schimbări în personalul medical. g. barbu, a. v. 212. Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor, zanne, p. iv, 339. <0> Loc. v b. (învechit, rar) A lua schimbare — a schimba (I 2). Sfăr-şindu-se doi ani, luo schimbare (puse în locul 1 u i biblia 1688), Filicsu. cod. vor. 64/24. 3. Spec. Dezbrăcare de rufele, de hainele etc. murdare, pătate etc. şi îmbrăcare a altora curate, (rar) primenire (2), primen i t1 (2), (învechit şi popular) p r i m e n e a 1 ă (2); punere a altor haine, a altor obiecte de podoabă etc. Cf. schimba (I 3). AJcea socotim scăldarea..., peptănarea, schimbarea cămeşilor, a veşmintelor, vasici, m. ii, 69/21. Schimbarea ,,antereului<( pe ,,frac(( şi a ,,işlicului** pe ,,gibusi(. n. a. bogdan, c. m. 141. 4* Scoatere a aşternutului (purtat, murdar) şi înlocuire a lui cu altul (nepurtat, curat). Schimbarea... aşternutului. vasici, m. ii, 69/21. 4. (învechit) Trimitere, îndreptare, adresare (a ceva) unul către altul. Cf. schimba (14). S-a întîmplcii o schimbare de note neplăcute între lordul Palmerston şi ministrul pricinilor din afară al Franţei. cr (1832), 31/22. 5. Aşezare, fixare în altă parte. V. mutare. Cf. schimba (1 5). Nu e locul să intrăm în studiul istoriei şi să ne aducem aminte succesivele schimbări de domiciliu ale Capitalei, arghezi, b. 126. 6. Abatere, îndepărtare de la poziţia, de la situaţia, de la direcţia iniţială (dată) şi adoptarea ori determinarea altui mers, altui curs, altei soluţii, renunţare la direcţia iniţială, la cursul iniţial în favoarea altei direcţii, altui curs. Cf. schimba (16). Nici o schimbare de dispoziţii, voiculescu, p. i, 308. Am rămas cu pasiunea şi neliniştea schimbărilor, camil petrescu, p. 50. Schimbarea accentului serveşte mai des pentru scopuii stilistice, puşcariu, l. r. i, 46. Ordinea... suferea dese schimbări în vremea unor domni aflaţi în conflict cu o parte a marii boierimi. stoicescu, s. d. 66. o Schimbarea unui plan de excursie, a unei orientări. II. Modificare a formei, a aspectului, a structurii, a conţinutului etc. cuiva sau a ceva, trecere dintr-o stare în alta, transformare (1), prefacere (I 1), metamorfoză (3), (învechit) schiin-băciune, schimbătură (2), transform a ţ i e (1); p. ext. variaţie (existentă între mai multe elemente de aceeaşi natură); ceea ce reprezintă un rezultat al schimbării (II). Cf. schimba (II). Totu darulu. . . de susu iaste de sein su de la tatălu lumiriloru, şi de la elu nu iaste schiimbare sau adaugerea umbreloru. cop. vor. 114/9. Gura ia gră-iaşte rugăciune, iară cugetul tău numără carnetele şi schimbarea avuţiei, coresi, ev. 327, cf. 287. Tot darul dcsăvîrşit de sus iaste, carele pogoară de la părintele luminării, la carele nu iaste schimbare, n. test. (1648), 176v/20. Că letopiseţele cele străine, lucrurile numai ce-s mai însămnate cum sîntu: războaiele, schimbările, scriu (a. 1670). gcr i, 197/4. Părintele Savin. . . fu întru schimbarea mintii şi văzu o fecioară luminată ca soarele. cheia în. 36v/13. Ce sta această schimbare £?[umne]-zăiască, ca cum ar fi fost cu adevărat în rai (a. 1692). gcr i, 297/23. O jiganie ce poate învăţa gramatica şi organele limbii, schimbarea şi sunarea sileavelor a alcătui pot. cantemir, i. i. i, 81. în partea a patra să va arăta... schimbările norocului (a. 1714). gcr ii, 10/15. Să vor spăimînta de aşa de înfricoşate schimbări (a. 1725). id. ib. 24/5. De vreo oarecare pricină streină i s-au întîmplat acea schimbare, amfilohie, g. f. 12/15, cf. 23/3. Limba latinească cea comună... cumplite schimbări au mai suferit în Italia, maior, ist. 236/18. în faţa lui... Să vedea schimbarea minunată, Căci ochii nu ştiu cum i să înfocară Şi într-alt chip cu tot să strămutară, budai-deleanu, ţ. 186. Toate aceste sînt semne de schimbarea vremii, calen-dariu (1814), 86/29. Cumu-l făcură papă îndată se îndreptă şi se înţeleni mai bine decît fieştecarele cardinal... Au zis unui priiaten al său carele se mira de această schimbare. ţichindeal, f. 9/19. Sînt însărcinaţi să facă cercetare.. . asupra schimbării deodată a feţii apei acestor două lacuri, cr (1829), 97/4. Visu-şi mai ţinea şîrul, dar cu ceva schimbare, heliade, o. i, 167. Luări-aminte asupra cursului meteorologhig şi a schimbării vremilor de anii viitori. cr (1830), 433/24. Trăim în , lumea schimbărilor şi a nestatorniciei, fm (1838), l/i. Altă schimbare în soarta noastră nu văd. asachi, p. r. 8/9, cf. id. î. 19/8, valian, v. întăreşte pielea împotriva influenţei ce are schimbarea temperaturii. descr. aşez. 52/9, cf. 53/6. Geografia politică e supusă schimbărilor după mutările care le sufere neamul omenesc, rus, i. i, 2/32, cf. 13/5. Preţul zidirilor este supus la multe schimbări, după vremea zidirii şi osebirea locului unde o să se facă. regul. org. 308/1. Toate-n lumea asta, supuse tot la schimbare..., Se prefac făfde-ncetare. conachi, p. 266. Foarte elegant mişcă picioarele ei la danţa aceasta cu cotituri şi schimbări în cadenţă iute. aristia, plut. 175/7. Boierii se bucurau de o schimbare ce le da nădejde. negruzzi, s. i, 150. Toţi aşteaptă o schimbare, ghica, c. e. ii, 585. Ce bine va aduce o astfel de schimbare? alexandrescu, o. i, 87. Se observase... o mare schimbare în felul de viaţă al postelnicului, filimon, o. i, 114. De la climă şi de la înrîurirea ei atîrnă schimbările, îmbunătăţirile ce poate introduce cultivator iul în ţeara 3058 SCHIMBARE - 343 - SCHIMB AŞ in care se apucă de lucrat, i. ionescu, b. c. 396/24. Cînd Elena îi răspunse făcînd o uşoară aluzie la schimbarea opiniilor,\lui, el deveni palid de minier bolinti-neanu, o. 44Ş. Lucrurile din lumea externă îşi schimbă necontenit forma şi locul. însă între o schimbare şi alia este o durată de repaos. conta, o. f. 63, cf. 202. Asta să fie grădina ori ba?. .. Nu o mai cunoştea, şi oăzind pe argat îl întrebă despre acea schimbare, ispirescu, l. 168. Nu-şi putea da seamă de schimbarea care se făcea în el. vlahuţX, s. a. iii, 197. Schimbările ce sufăr animalele prin aceste lupte se păstrează şi se transmit prin moştenire, ionescu-rion, s. 132. Schimbarea traiului geţilor , şi a dacilor, din nomad în aşezat, nu se făcu deodată, xenopol, i. r. i, 56. Opozilia era astîm-părală, puindu-se, înaintea ochilor ce ar pîndi schimbări, priveliştea puţin plăcută a „izgonirii din oraş“. iorga, c. i. ii, 219. Se frămtntă în zadar să priceapă pricina schimbării copilului lui. brXtescu-voineşti, p. 126. Parcă a mai crescut. . . Dar nu aceasta era schimbarea de căpetenie ce-i sărea acum tot mai mult in ochi. agÎrbiceanu, s. 544, cf. 303. Se produc adese nişte schimbări în atmosferă. pXcal-X m. r. 11. In ograda lui Odobac începu să se facă multe schimbări, gîrleanu, n. 20, cf. 24. Dominaţia scitică şi apoi puternica influenţă celtică au trebuit să aducă. . . oarecare schimbări în vechile tradiţii, pârvan, o. 431, cf. 293. Acele schimbări vor aduce fericirea generală, ibrâileanu, sp. cr. 171. N-a mai rămas în mine nimic din ce ştiaţi... Schimbarea e-atît de-ngrozitoare ? al. philippide, s. i02, cf. resmeriţX, d. Retragerea sa din politică mirase mai pufin totuşi decît schimbarea ce se petrecuse în felul său de trai. u. i. caragiale, c. 74. Am rîs mult de schimbarea noastră. Eu slăbisem. El se îngrăşase. bassarabescu, v. 126. Se petrece o schimbare mare in sufletul ei. rebreanu, nuv. 234. Poezia nouă, in aceste împrejurări de schimbări sociale, nu mai poate fi lăsată.,. . la discuţiunile de cafenea, bacovia, o. 240. E posibil să intervie o mare schimbare în viaţa noastră. camil petrescu, p. 173. O văd în fiecare zi Uimită de schimbarea cea nouă. id. u. n. 43. Cele două luni de concentrare aduseseră o schimbare de viaţă. o. petrescu, î. i, 45. S-a făcut o schimbare în el. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 50. Scopul artei era legat de nevoia de schimbare a vieţii, vlasiu, d. 163. Simţea o schimbare în Olguţa. teodoreanu, m. iii, 342. Apa se încreţi în vălu-rele scurte. — Domnişorule, mormăi bătrînul, făcînd semn cu capul spre această schimbare la faţă. sadoveanu, o. ix, 415. Unele cuvinte au suferit schimbări formale. puşcariu, l. r. i, 54. Aceste împrejurări provoacă schimbări în aspectul fonetic şi semantic al cuvintului. iordan, stil. 27. E de neînţeles această întunecată schimbare a unor nuanţe atît de clare. mihXescu, d. a. 211. Schimbări profunde au intervenit în viaţa şi istoria acestui popor. In plr ii, 646. Schimbările politice ce au avut loc după 23 August 1944... au dus la o schimbare fundamentală în relaţiile de producţie, leg. ec. pl. 418. O invenţie nouă în domeniul tehnic, o inovaţie adusă unei maşini se traduc imediat prin schimbări In vocabularul limbii, scl 1950, 153. în opera lui... se remarcă o schimbare, oprescu, a. m. 94. Găsesc la tine o schimbare care mă uimeşte, arghezi, s. x, 78. Era înglndural de totala schimbare fizionomică a fostei prietene. cXlinescu, s. 57. Nu întrezăream nici o schimbare în situaţia generală, blaga, h. 166, cf. 53. Toate variatele definiţii care s-au dat... inteligenţei... insistă asupra caracterului de noutate, de schimbare, halea, s. t. n, 182. Întîi se linişteşte văzduhul din noi.:., mai pe urmă ni se potoleşte şt carnea.. . şi intră în schimbare. stancu, m. i. 103. Eliberarea de sub exploatare a dat muncii un nou conţinut, producînd în conştiinţa clasei muncitoare... o schimbare radicală, contemp. 1953, nr. 364, 1/1. Schimbări adînă în viaţa oraşului şi a regiunii a adus anul 1917. scînteia, 1953, nr. 2 795. [Radioactivitatea] a contribuit puternic' la schimbarea revoluţionară a aspectului fizicii, saniei.evici, r. 9. în manifestul acestei şcoli... se afirmă cu tărie regula- ritatea schimbărilor fonetice, graur, t. l. 20. Partidul urmăreşte... îmbunătăţirea naturii umane prin schimbarea condiţiilor materiale, preda, r. 182, cfi 248. Prietenii lui erau uimiţi de schimbarea care se petrecuse cu el. t. popovici, se. 99. Simţeam eu atuncea ce vini de schimbare Nebănuită pluteşte aici? labiş, p. 349. Schimbările petrecute in componenţa sfatului domnesc, stoicescu, s. d. 14. Peştii reacţionează imediat la orice schimbare de temperatură, ap 28. Anacronismul celor care judecă automat fără să ţină seamă de schimbările ce survin în realitate atinge proporţii groteşti, t iunie 1964, 48. S-au petrecut nişte schimbări, nu in tine, ci în afară, şi-ţi dai seama că nu mai poţi trăi ca ptnă acum. v. rom. ianuarie 1965, 69. Analiza... duce la schimbarea conţinutului comunicat, l. rom. 1967, 187. Studiul teraselor a fost calea cea mai favorabilă pentru determinarea schimbărilor climatice din cţiaternar. GÎ 1968, nr. 929, 4/4. Cu o simplă schimbare in plural, a veni pe urmă şi a merge pe urme, pot spune două lucruri diferite, românia literarX, 1969, nr. 20, 5/3. A doua temă esenţială a autorului: schimbarea omului prin revelaţia unei erori, contemp. 1969, nr. 1165, 3/4. A urmărit evoluţia Mării Negre... în scopul înregistrării schimbărilor produse aici în decursul ultimelor milenii, scînteia, 1969, nr. 8 200. Exista o preocupare reală pentru... schimbarea înfăţişării oraşului, g. barbu, a. v. 127. Schimbarea la faţă (a Domnului) = sărbătoare creştină care se celebrează la 6 august in amintirea evenimentului care, după religia creştină, s-a petrecut pe muntele Tabor, cliid Isuş s-a arătat la trei dintre ucenicii săi, cu faţa transformată, plină de strălucire; (învechit şi popular) preobrajenie (2). Învăţătură la schimbarea la fată a Domnului Dumnezeului şi mîntuitorului nostru [Titlu]. coresi, ev. 531, cf. lb. Schimbarea la faţă.a Domnului, o sărbătoare bisericească, i. golescu, c., cf. valian, v. La capitala acestui judeţ să să facă trei bîlciuri... la 2 5 martie ..., la 6 avgust, în ziua schimbării la faţă.. . (a. 1843). doc. ec. 785, cf. iser, polizu. Schimbarea la faţă, pe unele locuri şi probajele..., 6 august, marian, s. r. i, 112, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăi-neanu8. Cei mai mulţi... prisecari din Bucovina îndătinează a reteza stupii la probaje, adecă la schimbarea la faţă a Domnului, 6 august, pamfile, s. v,d211. în ziua aceasta, fiind sărbătoarea schimbarea ta faţă, aromânii care au vii aduc struguri la biserică, id. s. t. 4, cf. resmeriţX, d., cade, dex, alr ii/i h 205. + S p e c. Folosire a unui nume (de persoană), a ujiui toponimic, a unui apelativ etc. în locul altuia folosit pînă atunci. Au hotărît schimbarea poreclei domnului Niţă. brătescu-voineşti, p. 143. Schimbări nume sînt des pomenite şi în vechime, candrea, f. 411. Această stare de lucruri a avut drept rezultai numeroase schimbări în nomenclatura topică, iordan, t. 156. Schimbări de nume s-au produs adesea la copiii bolnavi, graur, n. p. 105. + S p e c. (Mat.; învechit, rar) Simplificare (prin diviziune). Cum se face schimbarea aceasta ? Mai întli trebuie să găseşti numărul schim-bătoriu, care număr să găseşte ori cu o împărţire, ori cu mai multe, amfilohie, e. 46/10. — Pl.: schimbări. — V. schimba. J'VV. SCHIMBĂŞ s. m. 1. (Mii. ; în trecut) Ostaş (călăraş, dorobanţ etc.) care făcea parte din trupa cu schimbul (II)- Cf. tdrg. Mai cu rugăciune, mai cu plocon, izbu-ise să-l treacă schimbaş la grănicerime. chiriţescu, gr. 9. Schimbaşii s-au adunat toţi în jurul şefului de garnizoană, lungianu, c. 5, cf. resmeriţX, d., cade. Pleacă schimbaşii... după ce dau în primire, sadoveanu, o. ii, 438, cf. scriban, d., dl, dm, scl 1974, 444, dex. 2. P. g e n e r. (Neobişnuit) Cel care schimbă (I 1) pe altul, care ii ia locul. Sînt „schimbaşii“ clienţilor 3059 schimbat1 - 344 - ScHimbÁrié duşi, negustorii ambulanţi care îşi încep manca d-abia in M-mpul răcoros al nopţii. in scl 1974, 444l-. ti=- Pi;: schimbaşi. ■'■1 -’'t -«v 'Schimba -f- su|. -g^: ' ■y"’1" '' i!'". , SCBlMRĂTţ, ş,, n. Faptul de a v(s ej,„ ş ,p h i m b a. . • 1. Cf. s clii in ba (1 1). Ce imputarădracii tăi, Doamne, uCe, / imputară ,cu schimbatul« iJfristo]sului tău? cokksi, rs. 248/12. Plugariui ce să va amăgi la schimbatul pâmîntului . . . Plugarii ce-ş vvor, schimba pămînturile. prav. 335, ci./cihac, 24& i ; -2. Cf. s c hi iii b r (I Atunce era greu în ţară. .. şi cheltuială cu schimbatul paşilor din'CamenipS' ¥¿e-CULCE, L.L67. 111 U '■ 31 Cf. s'b h i m b â (1 5). Frăgârid fine trei ani, ÎÂ'să este bine ca să se lase jiiinţdi^duoi ani şi să sc fiică alta în alt loc... Schimbatul lócillui agiuia foarte ¡hiili Înmulţirea roadelor, i, 'ionescu, b. c. 111/9. . ,4rt Cf. s c 3 (II): Alte graiuri, nu au netmţ? gularea, lor la formarea graiurilor, ci nujnai la schimbatul slovelor. •¡yXeĂREŞG'UL, , grw 94/2. ¡ , -*» AT. sehimba. '• ' i K v ' ; í , í I . , aSl3BaMBAT2,:^iadj..s.f,.art.I. Adj; 1. Carea fţ^tliilo-cuitqu altcineva sau cu' altceva ^(de acelaşi fel, de aceeaşi' natură,' ţie "aceeaşi valoare1 etc.). Cf. s c h î m-<1 1).| întoiăecmna îi aducea ascuris cîte un dar schimbat pe măsură ce creştea.,,c.: peţresc;ţj, !. i, 166. Substantivat, n!V la şg. 'cu sens colectiv) Bani dé váíóáre mică, inâi ales de metal'(reprezentind vigl-tăţi ;^i|v^zi1pnare) ; . mărunţiş (III 2). Nu i-am dat, 'cp n-áveni şcpimbăti. scrîşXn,' .b, . r > 2, Îmbrăcat cu rufe sau ,cu ..haine cura te, ,p rime-n i t2 (2); p. g e ne r., careşi-a pus alte Jţaine (de obi-cei,,maj\ bune) decît,.cele purtate pînă atunci. Cf. s chi m.b a (I 3). liţtdeo, .de duşmane piultejiEu nu pot ieşi în- pnrte, Că de-oi ţi bade, schimbată, Mj-or ziţ$ căr,s blestemată, Şi de voi ieşi smoliţă, Mi-or 'zice că-s,.., adormită!, ¡¿arnîiî — bÎrseanur n#. 66, .Com. MAKlArţ,^t ;v.,i -. ' ■ ' VII.Í i&djv Carea* căpătat so ¡altă formă, un alt aspéct, o altă înfăţişare, o'altă structură, un alt conţinut, o altă valoare eto. ; transformat, metamorfozat (2), pr6îăeut2|;(I' 1). C¿ s.c h i.m b a (II). împărăţia cea vestită ¡şir bogată ee nice -dănăoară nw-i schimbată', acoţo unde înipărăţesc toţi împreună (a; 1645). gcr i, 114/34. Mă vei găsi:4are schimbată. . ¡ cît am pătimit ! hriso-veroiíi,'a. 14/18. Toate-mi par acum schimbate, conachi,; pi 104. ' P-acel Samuil iar De tot schimbat IW faţă ţUtvăzX ARiSTiA, s>. 23/4. Faţa ei era alît de slabă; .. ¡ atît de schimbată, negruzzi, s. i, 50. începu a se preumbla prin- salon-a.r, ¿schimbată la faţă;- sioN‘,:ía?» 3.01v Nu l-aiţi,tfnfţi cungscutj aiît erş de schimbat, ghira, ş. ,68ţ E0. cam schimbată la faţă. alecşandri,', ţ. i,;,3.92.. Ciudat, ce -schimbată-i pare lumea, descind n-a ieşit. VLAHufi, s. a ' Hi, '$&?. Cînd a sostí acăsâf ¿lita erei d¿‘ schimbat "şi ăe imbătnriit. ’h ari an j ‘ s: 'Brii, 185:'// găsi plîmbîndu-se ]biiA1 caiă;ú f&arte ’séhifiibdt lă • faţă. şez. iv, 186. O găsi schimbată, cam pretenţioasă, gata să se supere la fiecare glumă. D. ZAMFiîtES.cp,, .T. s. 47. O văd schimbată şi nu pot scoate o vorbă de la ea. agîr-BICEA.NU, s. 51. Viaţa economică din Dacia, e¡stg radical schimbată.^ÂrvaN, g. 643. Făptura ‘¿l..' k 'Mhttmată, Ofilită? iá. i. caragiale, ’’ ci;1 <87. Toate etau aceleaşi şi totuşi schimbate, «. petrescu, î. i¿ 252:-Faţă de! itâţi era la'fel schimbată şi egal alta Uecît ced de Odinioară. TEODQftBÂNta} St. iii, 343. Nu era •schimbat defel, sado-véanu, o. vii, 291. Mă găseşti schimbată, nu>? stancu, r. “A; i, 255: Arăta schimbată;, parcă întinerise.” pkeda¿ r. 358.'' Şi pretutindeni : : Observi lumea schimbată. isac, o. 264. Se îndreptă spre casă privind- cu ochi uimiţi oraşul atît de ¡schimbat, t' popovici* s. 475. Era măi slab la faţă şi. schimbat. la»is,: p. 31. Organizaţi-, ile de tineret trebuie să ţină seama... de situaţia cu totul schimbată de astăzi, gî 1968, or. 934, 2/2. Trece la masa di' lucru, cli figura complet schimbată, t iulie 1968, 48. Te Văd... cam ştimbat la 'fâţă. vâsiliu, t. 7.5. '4- (Regional) Schimbăcios (1). Şi-a spus iCă nu' rhi-e tocmai bine, că sînt om schimbat din fire. FoiiC. MOLb: i, 309. 4 (Despre nume) Care este altui decît cel anterior. îşi chemase nepotul la dînsul, în ţara îndepărtată, ' unde. trăia cu nume schimbai. m. 1. carâgiale,'c. 65. Nume schimbate..., dar viaţa prelungindu-se aceeaşi, fiindcă sîngele a rămas acelaşi. q. PETBJ3SCU, c. v. 80. Trăgea foloase din lipsa documentelor, din starea suspectă airidivizilor prezintaţi fără acte şi cu numi schimbate, arghezi, l. 206. '' III. S>. f;’ art. (Prin vestul Olt.) Numele unei hore vioaie, săltăffeţe; melodie după care se execută această horă. Schimbata e o horă vioaie şi săltăreaţă care se joacă în ... judeţul Mehedinţi, varone, joc. rom. ii. 40, cf. 126. — Pl.: schimbaţi, -te. — Şi: (regional) ştimbâţ, -ă adj. — V. schimba. ■y- SefflMHĂCldS, -OÂSĂ adj., s. f. pl. 1. Adj. Care se schimbă (II), se modifică, se transformă (1); s p e c. care se schimbă (II) uşor, mereu, care este puţin' stabil ori statornic, nestatornic (1); schimbător (II), (regional) schimbat2 (II), (învechit, rar) schimbaci, schimbeţ. Cf. drlu, i. golescu, c. O subvenţie cuvenită trebuie să se abordeză în favorul aşăzămintelor de binefaceri, .. . [iar nu] o Cifră schimbăciOasă în fiecare an (a. 1855). uricariul, iv, 4â5/23. Temperatura ţerei este foarte schimbăcioaâă. i. ionescu, b. c. 400/30. Vecinătatea Mării Negre... şi a Carpaţilor. . . face clima ambelor principate române schimbăcioasă. has-deu, i. c. ti 169. în această jlidecată avem încredere: ea este... nesupusă la înrîurtrile schimbăcioase ale moinentului (a. 1872). plr i, 239, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2, tdrg. Nu era sincer, îi jucau mereu privirile schimbăcioase. agîrbiceanu, a. 425. Critică' pe munteni ca schirribăcioşi. bul. com. ist. ii, 11, ci. 416, resmeriţa, d. Era o bolnavă, fireşte, o rătăcită':.., schimbăcioasă chiar la înfăţişare. M. i. caragîale, c. 138, cf. cade, scriban, d. Foarte schimbăcios la faţă, Se tîtăşte, se acăţă. ¿Xlînescu, o. ii, 82. Acum o triîe de ani Cronicar iram aici unui ttdroc scliimVăeios. blaga, pCezii,' 114, cf. bL, di, m. fi. ENC.,('DEX. 2. S. f. pl: (Bot. ; regional) Zorea . .(Ipomaea pur-purea). Cf. ddrf, barcianu, tdrg, panţu, pl., cade, . borza, d. 127. — Pl.: schirribăcioşi, -oase. Schimba -f suf. -ăcios. SCHIMHĂCIOŞÎE s. f. (în dicţionarele, din trecut) , Nestatornicie, instabilitate, inconstanţă-; ezitare,, neho-tărîre (l)i Cf. ddrf/ gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. — Pl.:' schimbăcioşii. ;li " — Schimbăcios f sul. -ie. . : ‘ '‘VV ŞCHIMBĂCIUNE s! f. (învechit) Schimbare (II). Dă-mi-p pre mină aceasta că: eu nu-ş fără minţi.. .vsă mă plec înşelat de dînsa. Şi boiarinul dîndu-o o luă la casa sa şi el încă la inema sa cuvintele svi[n]tei, prii- i mind:.., schimbă schimbăciune şi.. . dzîse... dosof-tEi, v. s. februarie 59r/3. Din ce vine această schimbăciune (variaţie)?... brezoianu, r. 18/21. TŢŢ..P1.: schimbăciuni. — Schimba + suf. -ăciune. SCHIMBĂRÎE s. f. {Rar) Bancă sau casă de schimb, v. schimb (1). Cf. lb, iser. Cantitatea de aur liber 3065 SCHIMBĂTOR - 345 - SCHIMBĂTOR (crud) schimbai la itschimbăria“ statului.. ¡bTuA.g\, o. 83. . — Pl.: schimbării. ■ ' ' ;iV'' ' — Schimba -+- stif. -ărie. ■W SCHIMBĂTOR, -OÂRE subst;, adj. I. 1. S. m. (învechit) Persoană care schimba (1 1) ceva, Îndeosebi bani. V. zaraf. Află... pre ceia ce vindea toi şi oi şi porumbi şi iihimbători de bani. n. test. (16^8), 107r/19, cf. DRLtr'. Schimbul este ca şi o vîrtzare şi'cumpărare, şi unul şi altul din schimbători se socoteşte însuşi vînzător şi cumpărător, caragea, ap. cade. Daca'zarafii sau alţi schimbători de bani, care. ştiu a trece monede mincinoase, vor primi acest fel de monede1. i * să ti se ia de la dtnşii (a, 1828). doc>. eg. 411. Cătră un zaraf. . . de la, .holfiie mitropoliei, schimbători de monetă, veniAd un necunoscut i ■.îl chemă în numele stăptnului său: ar (1830), 981/12, cf. ISER, ALEXI, "W., CADE, SCRIBAN, D. 2. S. f. (Regional) Fiecare dintre cele două femei care, Împreună cu alte două, joacă (pe rînd) drăgaica pe la casele sătenilor (Viile — Medgidia). Cf. h n 246. ■■■■.■■ III Adj. 1. Care se schimbă (II), se1 modifică, se transformă O); s p e c. care se schimbă (II) uşor, mereu, care este puţin stabil ori statornic, nestatornic (1); schimbăcios ,(1), (regional) schimbat2 (II), (învechit, rar) schimbaci, schimbeţ. Cf. anon. car. [Slovele] să cheamă schimbătoare, căţi sg,,schimbă la înduplecările numelor. văcărescpl, ;pr. I11/9j cf. budai-deleanu, lex. Organele. . . sînt Intr-o nepreiiir-mată schimbătoare lucrare pînă la un atom bl lor. epis-cupescu, practica, xvi/30. [Tuşea] se începe... cu fiori de frig, schimbătoare cu înfierlnnţcalăl id/ ib; 247/19. Femeia poate îndestula plecările-iei. cătră moda . cea schimbătoare, crs (1832), 762/4. N-ai putut încă cunoaşte prin cercare că soarta omului este schimbătoare ? mar-covici, d. 14/19. Afunzim,ea e< mai schimbătoare în mările presărate cu... insule de corale, rus, i. i, 43/33, cf. 125/5. De la viermuşorii care fărna au .de-iţyelitoare, Plnă la om..., cîte trepte schimbătoate!' conachi, p. 269, cf.' iser, polizu. Iubeam Odată fiinţi de-acele Ce ştiu viata a o-ndulci.. . Luai in urmă încredinţare Că toate sincer nu ne iubesc, Cele măi multe sînt schimbătoare. sion, ” poezii, 172/24. Orickm thi-a fi norocul tnlume schimbător, îmi voţaduCe-aininte de-al meu liberator. alexandri, t, ii, 80. Numai omu-i1 schimbător, Pe pămtnt rătăcitor, eminescu, o. i, 124. Eşti ascuţit la minte, cu faţa schimbătoare, după împrejurări. gane, n. ii, 58, cf. ddrf. Gusturile sînt multe şi\schim-bătoare. philippide, p. 136, cf. barcianu, alexi, w., şXineanu2. Maria împărtăşi soarta foarte'schimbătoare a soţului ei. iorga, c. i. i, 99. Faima-i schimbătoare, băieţi, ca cursul, rexilii. anghel—iosif,, c. si.. ,ii,)b137. Suflarea lui vijelioasă săpa valuri adinei cu feţe schimbătoare în fineţele înaţle. hogaş, dr. i, 110. Sentimentele .. . sînt tefle£tle‘ schimbătoare ale'con ştiinţei 'individuale. In plr ii, 283. Ochii lui de o culoare nehotă-rîtă, cafea şi aur, schimbătoare după tdispoziţie.s¡ibrâi-leanu, a. 53, cf. resmeriţX, d. Ferindu,-se... de tot felul şi schimbătoare întovărăşiri, m. i. caragiale, . c. 133, cf. cade. Pădurile mai păstrau puţină frunză în colori schimbătoare, sadoveanu, o. xii, 381. Schimbători sînt ochii, cu ape adinei şi limpezi, pillat, p. 20. Stăpinirile loryerau prea scurte şi prea schimbătoare pentru ca să poată'asimila pe localnici, puşcariu, l. r. i, 333, cf. scriban, d. Ah, tu, soartă schimbătoare! călinescu, o. li, 190. Sufletul omenesc eimens-, .schimbător, enigmatic, halea, s: »t. i, 83. Două coşuri de cărămidă, proiectate pe fondul mereu schimbător al norilor, bogza, a. î. 63. Vtnt. Ploaie. Vînt schimbător. stancu, d. 287. Aveau vînt schimbător, tudoran, p. 637, cf. 337, Cine-i străina care-mi fură gîndul tău Şi ochii tăi cu ape schimbătoare? isanos, .v. 269. Cit de mult seamănă acele cadre scăldate în culori schimbătoare cu produsele unui laborator foto! cinema, 1968, nr. 10, 12.. Um Caragiale, schimbător şi complex. . ., constituit personajul unei biografii^ deosebită prin ocolirea encomiasticului. românia- literară, 1969, nr. - 27, 9/2. Nu tpate{cîntecele,.şînt frurţioase pentru, toţi... Unele sînt tulburi,,«sînti. aspre,, sint^ .schimbătoare* sqÎNTEiA, 1,969, itr. ¡8 218., + ,(Şubşţantiyat;, Învechit) Ppţşoană caţe.schimbă.flj)-cevajţjtşareiîflji,'¿respectă ceva. Pentru paza legii, ca şfi nu să strice, dlă-jgroaznice pedepse schimbătorilor.,-de lege. amfilohie, g. 130/23.. Spec. (Mat.; învechit, rar) Care divide, çaj-e serveşte ca djvizor.,Mai întîi trebuie să găseşti numărul sc/iimbă-loriu; care număr s# găsăşte ori cu o împărţireori cu mai multe, amfilohie, e. 40/10. 2. (Neobişnuit; despre păsări) Călător,"'migrator (2). Cf. schimba (15). De mull paserile schimbătoare ’îşi făcuseră ¿oborUtile lor, hotWînk^ filWle ïapo-viţele toamnei, 'sadoveanu,■’ bi. ii',1 161. '"v" ‘ III. Nume dat unor mecanisme, u^oţ.tpjjp^te, unor părţi ale lor etc. care au rolul de a schimba ceva, de a transfera (şi a transforma) ceva., "il ¿"il,,’,(în sintagmele) Schimb'ător Sàè* căldură = apărat sau instalaţie prin care circulă două sau mai multe mediu'fluidq^ cu temperaturi’diferi^ş ^ în carç are log ian' sciiimb sau un transfer de âîclură, de la. mediul ma,i cald la mediul mai rec e. ^Tipurile şi construcţiiîe schi'mb0.6qrelor de, căldură jînt foarte diferite, i.tr2 xv, Ş32, .cf. dl, dm, der, m. d. enc. Schimbător de iorii,=f subştânţă chimică avînd, proprietatea dp, a, s^Jiîrnba ionii săi cu o .cantitate echivalentă . de -,:£w|i' iow ţjii? şoluţjâ 6u care vine. în contact 'pf.''ţ,TR2, M?.p. .^¿¿AŞchimpător pe, vitezâineçamsnï* ça^e aîj-e multe angrenaje f cu roţi dinţate, cu ' ajutorul’^căruia se poate schimba (njari sau micşora)’turaţia, respectiv viteza de luçru sau de deplasare alunei maşini. Schimbarea vitezelqr se face xprintr-o plrghie.la... schimbătorul ăe piiejie. îoanovici, tehn. 2,87. Schimbătorul depitezătşe,clasifică din punctui de vedere constructiv şi funcţional'...LTţt2 xv, 352, cf. dl, çm, per,' m. d. ENC., nDEX. $chimbfitojr' de, cale — dispozitiv care se moritşază la inteţ'secjiia a două linii de cale ferată, pentru a permite trecerea vehiculului de pe p linie pe altţ^p^ţa Schimbătorul de cale se instalează la girarea ,iţi [ staţfţ sau în linie curentă, pi punctele [de ramificare a, acesteia, ltr2 xv, 345, çf. dl,’ dm, der, M. p. enc., djex. Schimbător ¿e/e/bn!c = echipa-ment tehnic de çpinujtatie iüintr-o. centra^ îeièfohi^, prin intermediul caruia se realizează legarea liniei care chfeamă cu liiuă postului'teifeïbnic solicitât: Cf. LTR2, D. ENfci "''1'. ' ' .V • " . 2.,(.S. i. 'şi’lrdr) n. Pjesă în forţţiâ (J,e â^c,'prevăzu1ă cu găuri, cajr.e se ataşează la osia çotlgh,,plugului şi care reglează,,cu ajuţţjrul unui cliîig.îi^irodus' îiitr-una dintre găurile piesei, Ürâzdarul plugu&i, pentru, a tăia brazda mai îngustă ori mai lată ; (popular) schim-boaie, (regional) cocîrţeală,, corloţiaie, irtţnă^, (li 3b). Cocîrţeala, numită şi girloafă..., schimbătoare..., corţobaie.t.,,j ..ţneşte3iCţţi;bă şi nu joacă înt^e siei şi broască, ’^‘amfile, 38. Pafte 'a dinainte a plu- gului se cheamă cofygă şi se corppune^dip .cţrlig (proţap mic), schimbătoare, o bucată de lemn Întoarsă ca un arc. h iii 71. Cotiga mai este compuiă''din schiMătoare, cu care se potriveşte plugul, ib. 430. Schimbătoare, un lemn în formă de arc.. . aşezat cu un capăt pe osie, iar cu celălalt pe cîrlig şi care serveşte 'căi’să ^iiguleze lăţimea sau îngustimea brazdei, ib. 438, cf. ii 19, 62, n80, 88," 104y’117, 146, 186,> iii 140, 148,HV»f859; xi 811, 340, xii 31,-0219, xivj 351, xvii 425, -xviii ■ 306, alr ii 5 013/95, 102, 172, 349, 987. Dacă schimbătorul scapă, plugul joacă, şărpuieşte, şi brazda nu-i oablă. brebenel, gr. p. , 3. S. n. şi m. (Regional; la războiul de ţesut; adesea la pl.) Tălpig (1). Sub ife, şh legate, desele teii mişte sfori, sînt două scîndurele pe care ' ţesătoareâ'' pune picioarele ca să schimbe iţele. Li se zice .iepe, călcători, tălpiţe... sau schimbători, damé, t. 1*35A'Lăsarea 3066 SCHIMBĂTORIE - 346 - SCHIMNIC iţelor in jos se face cu ajutorul iepelor, numite tncă şi călcători, tălpigi.v., schimbători, pamfile, i. c. 276, cf. ltr2, h ii 63, 322, xvi 260. 4. S. f. Pirghie cu ajutorai căreia se reglează înălţimea pietrelor morii (de apă sau de vînt), pentru a se obţine, după voie, o făină mai mare sau mai măruntă; (popular) posadă® (1), (regional) cumpănă, vlrtej. Cf. damé, t. 162. Părţile caracteristice ale morii de vînt sînt... cumpăna, vîrtejul, schimbătoarea sau posada, pamfile, i. c. 190. — PI. : schimbători, -oare. — Şi : (régional) şchim-bâtôr, -oére s. n. şi f. alr sn m h 873. — Schimba + suf. -ător. SCHIMBĂTORÎE s. f. (Rar) Bancă sau casă de schimb, v. schimb (1). Cf. scriban, d. — PI. : schimbătorii. — Schimbător -f suf. -ie. SCHIMBAtÛRA s. 1. (învechit) 1. Schimbare (11); (concretizat) ceea ce se dă ori se primeşte prin schimbare (I 1). Aceasta... iaste foarte o înţăleaptă schimbătură, că dau mană şi pămint putred ce nu-i nice de un preţ şi voi lua aur de multă cinste, dosoftei, v. s. noiembrie 141v/24. Giumàtate de satu'de Iacobeşti şi iii vecini, schimbătură eu Gavrilaş Talpă, ce i-au fost tui moşie. . ., şi i-am dat eu lui pol săt Şerbeştii (a. 1667). bul. com. ist. iv, 20. Satul Frăţeştii..., sat întreg, şi cu vecinii şi alte păr fi.ce sînt schimbătură de la Apostol Catargiul,... şi eu le-ăm dat lor satul Lozile (a. 1669). ib. 22. Cas[e] din laş, carele am août schimbătur[&] cu doamna Ducăi Vod[ă] (a. 1690). iorga, s. d. v, 93. Ne-am învoit cu dumnealui şi-am făcui schimb, adecă, In locul ţigăncii meale, mi-au dat dumnealui altă ţigancă a dumisale... Să-i fie dumisale de acum înainte acea ţigancă... şarbă ţigancă a dumisale şi schimbătură (a. 1744). bul. com. ist. iv, 81. Să să ştie că în trecute vremi s-ar fi făcui tata preutului o schimbătură cu nişte loc la Odobeşti (a.;,1777). c. giuheSco, p. o. 296. Două pogâane de la Toăder Bîrsanul ci ie am schimbătură după zapisul lui (a. 1781). id. ib. 297, cf. budai-deleanu, lex. Schimbul ieşind rău, să strică şi să întoarce lucrul înapoi, adecă cind ori la o parti ori la alta lucrul ce s-au dat cu schimbătură va ieşi cu pricină, pravila (1814), 67/8, cf. 41/6, i. golescu, c., scriban, d. 2. Schimbare (II). Răbdînd vînturile şi schinjbălurile seninului, dosoftei, v. s. februarie 69v/3. Streinul.. . iaste vina schimbăturii ei. id. ib. noiembrie 183v/8, cf. 75r/33. O schimbătură fundamentală. .. în mdrali-tate, în politică trage după sine... o schimbătură amă-surată in organizaţia proprietăţii, fm (1846;, 1483/27, ’cf. ddrf. ( — PI. : schimbături. ' — Schimba + suf. -ătură. SCHIMBATÉL adj. (într-o poezie populară) Diminutiv al lui s c h i m b a ts (I 1). Mire tinerel, Poartă-l schimbăţel Cum ţi-i drag de el. folc. transilv. i, 96. — PI. : schimbăţei. — Schimbat2 + suf. -el. v SCHIMBE A s. f. v. schembea. SCHIMBÉH s. n. ( învechit, rar) Lemn scobit In formă de jgheab care se pune In locul unde un izvor iese din pămînt. Cf. ddrf. — PI. : schimbeie. — Cf. s c h i m b â. SCHIMBËT, -EÂŢĂ adj. (învechit, rar) Schimbă-cios (1). budai-deleanu, lex. — PI. : schimbeţi, -e. Sehiruba -|- suf, -e/. SCHIMBÎŞ adv. (Bucov.) Alternativ. [Luminările] ca să nu se treacă degrabă se aprind schimbiş tot două cîte două. marian, î. 87. încep a cînta schimbiş, unul după altul. id. ib. 268. Poporul român.. . confundă pre aceste două paseri de noapte. . . numindu-le schimbiş cind ciuvică, cînd cucoveică. id. o. i, 205. Imbii jandarmi, tot schimbiş, prinseră a ne cerceta şi a ne iscod'■ sbiera, F. s. 126. Era gata să aranjeze în fiecare an escursiuni... tot schimbiş o dată după călindarul julian şi altă dală după cel grigorian. id. ib. 170, cf. TDRG. — Schimb -f suf. -iş. SCHIMBOAlE s. f. (Popular) Schimbătoare, v. schimbător (III 2). Cf. ddrf, tdrg, h x 77, 130, 465, 500, 539, xvi 18, 100. Schimboaia. . . serveşte spre a îndrepta sau a schimba cotiuga. marian, d. 58, cf. viciu, ol., alr ii 5 013/219, 235, 250, 520, a v 33, lexic reg. 62. — PI.: schimboaie (tdrg) şi schimbai (lexic reg. 62), schimbăi (alr ii 5 013/520). —Şi: (regional) şchimboâie (ib. 5 013/219, 235, 250), ştimboăie (viciu, gl., a v 33) s. f. l — Schimba + suf. -oaie. V SCHIMBOSl vb. IV v. schimonosi. SCHÎMBURĂ s. f. (în loc. vb.) A face o schimburi» = „a schimba“ (Gurasada — Deva), viciu, gl. — Sg. refăcut după schimburi (pl. lui schimb). SCHIMBURILE s. f. pl. (într-o imprecaţie populară) Diminutiv alylui schimburi. Cf. schimb (13). Trei părechi de friguri rele Să-ţi fie de schimburele. marian, s. r. i, 277. — Schimburi (pl. lui schimb) + suf. -ele: SCHÎMEN s. m. (învechit) Pui de leu; p. g e n e r. ¿>ui de animal sălbatic. Izbăvit-au sufletul mieu de mijloc de schimeni (scăncitori h, ţîncilor de leu d) că ădurmiu turburat, psalt. 109. Schi-menii răcîia să răpească şi să ceară la Dumnezeu mîn-care loru-şi. coresi, ps. 285/5. Prinseră-mă ca leul gata spire vînat şi ca seimenul ţe iaste de sălăşuiaşte în comoara sa. id., ap. gcr i, 12/13, cf. scriban, d. — Pl.: schimeni. — Şi: scîmeu s. m. — Din v. Sl. CKHMIH. SCHI M Î-A fi A ş. m. v. schemni-aga. SCHIMBllrAG s. m. v. schcmni-aga. SCHIMNÎ-AGAS Î s. m. v. schemni-aga. SCHÎMNIC, -A s. m. şi t, adj. I. S. m. şi f. Persoană (laic sau călugăr) tare, din motive religioase, trăieşte izolată de lume, ducînd o viaţă închinată rugăciunii şi plină de privaţiuni; pustnic (1), sihastru, anahoret, eremit, (livresc) ascet, (învechit) aschitac, aschitean, monah. Să va face călugărul schimnic sau săhastru in pustii, prav. 298. Schimnicul Spiridon (a. 1764). uricariul, xiv, 312, cf. i. golescu, c. Dintr-ale lui Ştefanachi Grigoriu, cumpărate de la o schivnică a mînăstirii Varaticul (a. 1839). cat. man. i, 616, cf. po-lizu. Aci e locul schimnicilor şi al adevăraţilor ermiţi. pelimon, i. 236/15. A ars şi această bisericuţă cu chiliile ce se făcuse alături şi in care locuia schimnicul Ilarion. odobescu, s. i, 342. Acolo, în sălbătăcia şi pustietatea aceea, trăiesc patru schimnici, în adevărată pusnicie. vlahuţă, r. p. 83, cf. id. s. a. iii, 348, ddrf, barcianu, alexi, w., şXineanu®. Arghezi are o intuiţie de extreme alternative... spiritul său monahal suie spre luminişuri paradiziace şi se afundă in întunecimi 3083 SCHIMNI-CEAUŞ - 347 - SCHIMNICIRE de iad...; schimnic cu vehemenfe de profet, iorga, p. a. ii, 67, cf. tdrg. A fost odată un schimnic... El trăia tntr-o peşteră... Nu lucra nimic altceva, decil numai se ruga lui D-zeu. şez. xii, 109. Pe vremea aceea... schivnicii se mulţămeau cu lăcustele fripte pe care le virtau. hogaş, dr. i, 250, cf. resmeriţX, d., cade. Ce vreai de la mine? întrebă schivnicul c-un glas scîrtîit. mironescu, s. 201. Să vorbească numai şapte cuvinte pe zi — după obiceiul schimnicilor, stănoiu, c. i. 182. Ctţi schimnici, clţi pustnici... n-au murit în floarea vîrstei! cocea, s. i, 212. Priviră pe schimnic, căzut intr-o neclintită plecăciune, voiculescu, p. i, 152. Alţii... tălmăceau celorlalţi opreliştea ce le venea de la acel schivnic, sadoveanu, o. xii, 574, cf. scri-ban, D. Fericitul Meftodie era schivnic, arghezi, s. xviii, 145. Părintele Macarie este însă un schimnic. perpessicius, m. iii, 194. Staxepll... căuta cu privirile pe schivnicii săi. barbu, princ. 103. El mi se ducea Şi mi se făcea Schimnic cuvios, teodorescu, p. p. 34. (Glumeţ) Buruienele-ngrozite De-aşa vremi protivnice, Se vorbiră pe şoptite Să se facă schivnice. topîrceanu, o. a. i, 37. <)• (Ca termen de comparaţie) E un moşneag înalt, spătos şi uscat ca un schivnic. gîrleanu, n. 9. S-a întors călră... cele două bătrîne văduve... uscate ca nişte schivnice. sadoveanu, o. xviii, 269, cf. 271. Retrasu-m-am ca schivnicul în peşteră, beniuc, v. 93. îşi flagelează simţurile... ca schimnicii din deşertul Tkebaidei. cinema, 1968, nr. 10, 23. 2. Adj. Care aparţine schimnicului (1) sau schimni-ciei (1), privitor la schimnic sau la schimnicie, specific schimnicului sau schimniciei; sChimnicesc, ascetic, pustnicesc (1), sihăstresc, (Învechit, rar) pustiesc. Duhovnicul.-, au petrecut viaţă schivâică (a. 1856). uricariul, iv, 410/4. 3. S. m. şi f. P. ana 1. Persoană care duce o viaţă retrasă, izolată de societate (şi extrem de cumpătată); pustnic (2), sihastru, ascet. Hangiţa rămînea uneori . pe gînduri.. . Peste pustiul vieţii ei de roabă şi de schimnică plutea... chipul logofătului Stoian. luc. vi, 453. <0> (Prin lărgirea sensului) Bîntuit de complace..., marele critic a fost schivnicul muncii lui de birou. românia literară, 1969, nr. 54, 4/3. — Pl.: schimnici, -ce. — Şi: schivnic, -ă s. m. şi 1, adj. — Din slavonul ckhmi>hhk-i. SCHIMNl-CEAUŞ s. m. v. schemni-ceauş. SCHIMXTCfiSC, -EÂSCĂ adj. Care aparţine schimnicului O) sau schimniciei (1), privitor la schimnic sau la schimnicie, specific schimnicului sau schimniciei; schimnic (2), ascetic, pustnicesc (1), sihăstrie, (învechit, rar) pustiesc. Să aşăză întru schimnicească petrecere la numita mănăstire, zilot, cron. 75, cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w. Toată suflarea schiimi-cească şi monahicească a sf. mitropolii, hogaş, dr. ii, 56,, Ca să ne dea o dovadă de chemarea sa pentru viată schimnicească, bălmăji pe nas, popeşte, m. i. caha-giale, c. 117. La ridicarea de la ospăţul schivnicesc — îmi luam codrul de pline, ciauşanu, r. scut. 47. Povesti despre locul de retragere schimnicească al voie-vodesei fără nume. c. petrescu, r. dr. 112. Viaţa era rînduită după ţoale canoanele schimniceşli. voicu-LiESCU, p. i, 188, cf. scriban, d., dex. — Pl.: schimniceşti. — Şi: schivnicăsc, -eâscă adj. — Schimnic -f suf. -esc. SCHIMNICfiŞTE adv. (Rar) în felul schimnicilor (1), ca schimnicii; (rar) pustniceşte, (învechit) sihăs-treşte. Cf. polizu, ddrf, scriban, d., dl, dm, hristea, p. e. 305. — Şi: schivnicâşte adv. hhistea, p. e. 305. — Schimnic + suf. -eşte. SCHIMNICI vb. IV. 1. I n t r a n z. (Rar) A si-hăstri, a pustnici (1). Aduse... pre un călugăr ce să afla schimnicind la mănăstirea Sinai. zilot, cron. 75, cf. ddrf, scriban, d., m< d. enc., dex. Mi se ruga.. . Ca el să trăiască Şi să schimnicească Prin văi şi prin munţi, teodorescu, p. p. 37. 2. Refl. (Rar) A se sihăstri, a se pustnici (2). Ieromonahul, de se va schimnici, nu se părăseşte de preoţia lui, ci iară slujaşte liturghie (a. 1652). cade. S-a retras la mînăstiria Putna, unde s-a schimnicit (a. 1869). tdrg, cf. ddrf, cade, scriban, d. Marele Antonie... nu s-a schimnicit pentru, sine. voiculescu, p. i, 157. Păşi în mînăslirea Cernica, unde se schimnici. cXlinescu, s. c. l. 24, cf. m. d. enc,, dex. Cine. . . s-a schimnicit? A călugăriţă Albă la pieliţă, teodorescu, p. p. 35. 3. Tranz. (Regional; in formele schimnisi, schi-vinisi) A economisi. Gf. scriban, d. ^ Refl. A-şi restrînge cheltuielile; p. ext‘.*!a se zgîrci. Cf. scriban, d. — Prez. ind.: schimriicesc. — Şi: schivnici (cadej hristea, p.e. 304), (regional, 3) schimnisi (scriban, d.), schivinisi (id. ib.) vb. IV. — V. schimnic. — Schimnisi, schivinisi: prin apropiere de economisi. SCHIMNICÎE s. f. 1. Faptul de a trăi ca un schimnic (i); stare, viaţă de schimnic; sihăstrie, pustnicie (1), (neobişnuit) schimnomonahie. Ieromonahul..., deacă va lua dumnezeiasca şi îngereasca schimnicie, nu se apără a nu sluji liturghie (â. 1652). cade. Povestea de tine greşeşte după schimniciia (a. 1725). cat. man. i, 333, cf. polizu. Din religiile panteiste ale Indiei, au Împrumutat creştinii... schivnicii şi călugăria cu mortificarea trupului, conta, o. f. 402, cf, ddrf, GHEŢJE, R, M., BARCIANU, ALEXI, W., CADE. EraU'i pentru sufletul său uscat de schivniciţ, ca nişte flori ale acelor ţărmuri, sadoveanu, o. xii, 56, cf. scriban, i>., m. d. enc., dex. Ea mi se ducea... La călugărie, Neagră schimnicie. teodorescu, p. p. 35. 2. Loc unde trăieşte un schimnic (I); locuinţă a schimnicului; sihăstrie, pustnicie (1). Intră de-a dreptul şi cam lăturiş prin o portiţă Îngustă... în schivnici a părintelui Iovinadie. hogaş, dr. ii, 112. Adîncul murmur melodios al clopotului de la schit. .., din schivni-cia... unde rămăsese singur, sadoveanu, ap. cade. Humorul lui atrage pînă la urmă In cercul simpatiei sale şi fiinţa închinătorului din schimnicii, vianu, a. p. 278, cf. m. d. enc., dex. 3. P. anal. Faptul de a trăi ca un schimnic (3); singurătate, izolare (totală) (în care trăieşte cineva); p. ext. (concretizat) loc singuratic, izolat (unde trăieşte cineva); sihăstrie, pustnicie (2). Era însă scris ca schivnicia mea să ieie sfîrşit. hogaş, dr. ii, 63, cf. id. m. n. 178. Un turn, ales pentru schivnicie de o domniţă fără nume. c. petrescu, r. dr. 54. Şmaragda Theo-dorovna, după ce încearcă în zadar să-şi ia zborul din crisalidă, se întoarce înfrlnlă şi pentru totdeauna In schimnicia ei pretimpurie, perpessicius, m. iv, 396. Elevala contemplaţie a schimniciei, unde cerul şi pă-mîntul îşi unesc hotarele, constantinescu, s. i, 93. Aice au lăcuit banul Basaraba pînă la moarte într-o dulce schivnicie. barbu, princ. 96. Trăind într-o schimnicie relativă, o vizita frecvent pe maică-sa. românia literară, 1969, nr. 53, 17/3. — Pl.: schimnicii. — Şi: schivnicie s. f. — Schimnic -f suf. -ie. SCHIMNICÎRE s. f. (Rar) Acţiunea de a (s e) schimnici şi rezultatul ei; (rar) pustnicire. Cf. schimnici (2). Eu nu stau cu tot dinadinsul împotriva schimnicirii cuvioşiei tale. voiculescu, p. i, 155. — Pl.: schimniciri. — V. schimnici. 3089 SCHIMNICIT1 - 348 - SCHIMONOSI SCHIMMCÎT» s. n. (Regional) Faptul de a trăi ca un schimnic (3). Viaţă c-a trăit Tot în schimnicit, în lume cu trupul, La mine ca gindul. teodorescu, p. p. 35. — V. schimnici. SCHIMNICIT3, -Ă adj. (Rar) Care duce o viaţă de schimnic (3). Aşezarea. . . nu părea defel să fi fost înălţată acolo pentru adăpostul unei voievodese schimnicite. Poale.mai tîrziu..., peste temeliile dinţii, întregi şi părăsite, vro domniţă îşi va fi clădit locaş mai nou de singurătate, c. petrescu, r. dr. 54. — Pl.: schimniciţi, -te. — V. schimnici. SCHIMXISI vb. IV v. schimnici. SCHIMNOMONAHÎE s. f. (Neobişnuit) Schimnicie (1 ).I s-a dat, adică, un fel de treapta întîi a schimnomo-nahiei, în mănăstire, voiculescu, p. i, 149. — PL: schimnomonahii. > — Schimnic + monahie. SCHIMONAlI s. m. (Astăzi rar) Schimnic (1). Manifesta intenţia de a se face sihastru la Călugăreni. ., Se făcu la 25 novembre schimonach, împlinind astfel vechea sa hotărîre. iobga, l. ii, 344, cf. tdrg. Sînt psalmi rostiţi spre Domnul de schimonahi bătrîni. lesnea, i. 7. Obişnuiau să povestească despre un schî-monah care s-dr fi ridicat din singurătăţile Atonului. SADOVEANU, O. XII, 223, cf. IX, 186, SCRIHAN, D„, DL, DM. — Scris şi: schimonach. — Pl.: schimonahi. — Şi: s hi monah s. m., tdrg, sadoveanu, o. ix, 186, scriban, D. — Din ngr. ox^fiova^oţ. SCHIMONISEALĂ s. f. v. schimonoseală. SCHIMONISÎ vb. IV v. schimonosi. SCHIMOIVIS ÎRE s. f. v. schimonosire. SCHIMOjYISÎT, «A adj. v.' schimonosit. SCHIMONISITdR, -OÂRE adj., s. m. şi î. V. schimo-nositor. SCHIMONISITÎiRĂ s. f. v. schimonositură. SCHIMONOSEALĂ s. f. Faptul de a (se) schimonosi. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., I. GOLESCU, C 1. Faptul de a s e schimonosi (2); strîmbă-tură, grimasă, schimonositură (2), (rar) schimonosire (2), (popular şi familiar) scălîmbăială, scălîmbăiere, scălimbăitură, (regional) schilomoneală. Se muncea.. ., cu amarnice strîmbături de durere, să-şi bage picioarele în botforii de lac... Ca să-şi aline privirea, întoarse ochii de la schimonoselile desculţului, c. petrescu, a. r. 42. După schimonoselile obrazului său, se vedea că încearcă să-şi aducă aminte de ceva. stancu, r. a. iii, 175, cf. m. d. enc., dex. + (Regional) Faptul de a face nazuri, mofturi, de a se fandosi (Săcele). Cf. alr sn v h 1 256/182. 2. Fig. Faptul de a schimonosi (3); deformare, denaturare, scîlciere, stîlcire. Mulţumesc, zise Horvat, acrit de schimonoselile limbii oficiale în gura unui învăţător, rebreanu, i. 408. Frumuseţea graiului popular este opusă.. . schimonoselilor lingvistice. l. rom. 1953, nr, 1, 46, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: schimonoseli. — Şi: (învechit, rar) schimoni-seâlă (i. golescu, c.), schimoseâlă (budai-deleanu, LEX.) S. f. — Schimonosi -f suf. -eală. SCHIMONOSI vb. IV. 1. Refl. (Despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) A-şi schimba în rău aspectul, forma, natura, a deveni urît, respingător (sub aspect fizic); (despre aspectul unor fiinţe sau al unor părţi ale corpului lor) a se schimba în rău, a deveni respingător; a se poci1 (1). Peliţa mea schimo-si-se dereptu untul, psalt. hur. 96v/21, cf. 34v/6. Plîngeţi că frimseaţa voastră sa schimosi. varlaam, c. 86. Să va nebuni său să va schimosi. herodot (1645), 144. Trupul, mişelul, să schimoseaşte. dosoftei^ ps. 201/4. Statul trupului de mijlocie i s-au schimosit. cantemir, i. i. i, 46, cf. anon. car., lb. Face cocoaşa cu care.. . se schimonoseşte toată forma trupului, epis-CUPESCU, PRACTICA; 432/1, cf. <444/13, polizu, ddrf, barcianu, şăineanu, d. u., cade. Nu nebunise. încă, deşi i se schimonosise obrazul, sadoveanu, o. xvii, 262, cf. aLr i 1 642/129. (Traiiz.) întregi toate părţile trupului... slăbite sau sehimosîie de bătrîneaţe. dosoftei, v. s. septembrie 35r/20. Aii m-au îmbătrinit, nopţile m~au schimosit. cantemir, ist. 262. Nu eu..., anii m-au schimosit. alecsandri, t. 1 370. O! draga mătuşii, torsul cel mult, torsul m-a schimonosit, rete-ganul, p. i, 58. M-o înttlnit o sarncă.Cu piele de urs îmbrăcată; Trupul mi l-a schimosit. marian, na. 34, cf. alr ii/i mn 50, 2 273/682, alr sn iv h 993/414. O (Prin lărgirea sensului) în foc te■■ vei schimosi, peminte. m. costin, o. 320. Pămintul să roade şi să schimoseaşte. dosoftei, v. s. octombrie 66r/13. Un strop lat de apă se dezghioacă de sub pervaz... şi deodată toată icoana se mînji şi toate florile se schimonosiră. rebreanu, nuv. 35. (T r a n z.) împărăţiile grecilor, a perşilor,.. ; puternicia sultănească le-au ' shimosit şi le-au micşurat. cantemir, hr. 19. Goliâ a fost schimonosită de egumenii greci, iorga, c. i. ii, 37. 2. Refl. (Despre oameni) A face strîmbături, grimase; (despre faţă sau despre părţi ale feţei oamenilor) a se contracta într-o strîmbătură, într-o grimasă (ca expresie a unei senzaţii, a unei. stări sufleteşti etc. de obicei neplăcute); a se strîmba, (popular şi familiar) a se scălîmbăia, (regional) a se opăci1 (5). Zlătăresele... se schimonoseau hidos, chiriţescu, gr. 66, cf. resmeriţX, d, în port bălţat de măscărici, scălîmbăindu-se şi schimonosindu-se, ţopăia de-a-iida-ratele. m. i. caragiale, c. 156, cf. cade. Muşchii feţei se schimonosiră parcă sub apăsarea unei dureri, rebreanu, nuv. 50. Faţa lui bălaie se schimonosea. voiculescu, p. i, 66, cf. scriban, d. îşi ducea mîna la pîntece, se schimonosea, călinescu, c. o. 209. Cîteva perechi băteau parchetul lucios cu picioarele şi se schimonoseau. stancu, r. a. v, 398, cf. id. ş. 55? Faţa i se schimonosi de tristeţe, v. rom., septembrie 1955,. Î18. Gura i se schimonosea într-un rlnjet. camilar, n. i, 35. Simţi cum i\ se schimonoseşte faţa. vinea, l. i, 296. Chipul lui. .. se schimonosi într-un rînjet. tudo-ran, p, 546. Chipul i se schimonosi de spaimă, preda, m. 22. Obrazul lui se schimonosea într-un amestec de plăcere şi furie. v. rom. mai 1958, 76. Femeia s-a uitat năucită la el... schimonosindu-se. lăncrănjan, c. i, 53. Faţa empiricului se schimonosea, g. barbu, a. v. 43, cf. m. d. enc,, dex. O T r a n z. Schimonosindu-şi îngrozitor chipul, se înholbă şi mai tare la ei. agîrbi-ceanu, a. 382. Schimonosindu-şi faţa, ca şi cum ar fi căutat o scuză. .., stareţul s-a apărat, cocea, s. i, 346. O Tranz. fact. Gindul răzbunării îl schimonosise, iar pumnul, strîns şi masiv, lovise în masă. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 167. Refl. (învechit şi regional) A se fandosi, a se afecta, a face nazuri. Cf. valian, v., scriban, d., dex, novacoviciu, c. b. ii, 7, alr sn v h 1 256. 3. Tranz. (fact.) Fig. (Complementul indică cuvinte, vorbirea, limba etc.) A pronunţa sau a scrie, a reproduce ori a face să pronunţe, să scrie sau să reproducă incorect; a deforma, a denatura, a schin-giui (2), a scîlcia (I 2), a stîlci. Aceste năvăliri... au trăbuit a schimosi limba latinească (sec. XIX), cat. 3102 SCHIMONOSIRE - 349 - SCHIMONOSIT han. i, 459. Unele nume sini schimosite în- copia reprodusă. BARIŢIU, P. A. I, 193, ci. BUL. COM. IST. I, 63. Luăm romanilor limba şi literatura ca s-o schimosim într-un jargon fără originalitate, russo, s. 49. Răspundea .. . schimosînd cuvintele şi îndrugindu-le fără nici o noimă. creangX, a. 90. Putea să spună fără greş cum ar schimonosi mahalagiul de cutare grad cutare cuvînt nou. ibrXileanu, s. 61. (R e f I. p a s.) Gurile li să strîmbară şi să schimonosiră graiurile. dosoftei, v. s. noiembrie 148r/31. Şi cu vreame, mai schimosin-du-să graiul, din Vlac să să fie făcut Valah, ¡cantemir, hr. 124. Mai oîrtos se schimosi limba cea de obşte latinească. maior, ist. 236/6. Să arată purcederea multor cuvinte de la lalinie, care prin pronuncire s-au schi-mosit. fm (1838), 77/2, cf. cade. O (Prin lărgirea sensului) Cine va începe a schimosi [preface] sau a desfiinţa acest jurămînt,. .. acela să nu fie iertat (a. 1631). N. A. bogdan, c. m. 42. Poate şi de pre această Istorie să fie schimosit basna sa Simion. cantîsmir, hr. 452. Dacă vom privi la faptele toate... Pre puţine stnt să nu fie schimosite. budai-deleanu, t. v. 107. Această lege.. . au şi început a o modifica şi schimosi. bariţiu, p. A. iii, 481. Vorbirea, deşi încerca să şi-o schimonosească, nu se potrivea cu cea ide prin partea locului. STANCTJ, R. A. I, 196. 4-Trani fa'ct. Fig. (învechit, rar; îri forma schimosi) A ruşina (1). Ruşinea-n obraz să-i schimo-sască (să se ruşine coresi, ps. 89/11) ¿..Carii amu vor răul. dosoftei, ps. 118/5. — Prez. ind.: schimonosesc. — Şi: (învechit şi regi- onal) schimosi, (regional) schimhosi (bîrlea, c. p-155), şchimbonosi (lexic reg. 94), şchimosi (mat. dialect, i, 192), (învechit, rar) sehimonisi (i. golescu, c.) vb. IV. ( — Din ngr. ¿ayrju.Maa (aor. al lui ' j , SCHIMONOSIRE s. f.'1 Acţiunea de a (se) schimonosi şi rezultatul ei. 1. Schimbare în rău a aspectului (fizic al) unei fiinţe, al feţei etc. ei; pocire. Cî: schimonosi (I). Cf. budai-deleanu, lex., lb, polizu, ddrf, bar-cianu, alexi, w., resmeriţX, d., m, d. enc.,, <0 Fig. Le înfăţişa o oglindă ce le arăta toată schimonosirea viţii lor. PLEŞOIANU,f,T. ¿II, 161/20. ,.»,1. 2. (Rar) Strîmbătură, grimasă, schimonoseală (1). Cf. schimonosi (2). E. foarte mare deosebire intre comic şi măscărici... Feriţi-vă de a vă, obicinui să insuflaţi rîs publicului prin schimonosiri necuviincioase. pr. dram. 200. 4 (învechit) Fandoseală, afcctare, sclifoseală. Cf. valian, v., polizu. 3. Fig. (Şi concretizat) Deformare, denaturare» scîlciere (2), sţîlcire (a pronunţării cuvintelor, a vorbirii, a limbii etc.). Cf. schimonosi (3). Nu putea scriind latineşte să nu mestece cuvinte şi chipuri de graiu din limba cea de obşte. .. De acolo sînt schimonosirile în monumenturile latineşti eeale vechi, maior, ist. 240/19. Iară cea mai desăvîrşit schimosire [a limbii] cum să află acum'..adecă după săborăl cel de‘ la Flo-renţia, a să fi ivit în Daţid (sec. XIX), cat. man. i, 460. Un glas din lăuntru ne mustră pentru această schimosire a limbii, conv. lit. xi, 19. Toate sînt schimonosiri ... [de limbă] intenţionale ale unui plastograf care n-a cunoscut bine nici limba veche rusească, ,nici cea actuală, bul. com. ist. i, 135. — PI.: schimonosiri.! Şi: (învechit şi regional) schimosire, (învechit, rar) schimonisire (i. golescu, c.) s. f. • |. — V. schimonosi. SCHIMONOSÎT, «A adj. 1. (Despre' fiinţe sau despre părţi alfe corpului lor, mai ales despre faţă) Care şi-a schimbat în rău aspectul, forma, natura, care a devenit urît, respingător (sub aspect fizic)-; p. gener. care este urît, respingător (ca aspect fizic); pocit2 (1). Cf.,s c hi m o n o s i (1). Viind solii goţilor în haine atîla de terfelite 'şi la stat şi la tot chipul schi-mosiţi şi de nemică. cantemir, hr. 255. Asemenea schimosite şi urîte era şi cealelalte părţi ale trupului lui (a. 1799). gcr ii,, 169/4, cf. drlu, lb, i. golescu, c. Să zgîia cu nişte ochi şi obraze urîte şi: schimosite. BĂRAC, T. 8/12, Cf. POLIZU, DDRF, ALEXI,’\V., şXlNEANU2. Femeia însărcinată, cum dă cu ochii de vreo fiinţă schimosilă sau lucru spurcat..., scuipă. pXcalX, m. r. 163, cf. resmeriţX, d., cade. îi venea să-şi rîdă de chipurile schimonosite răsărite la ferestrele mari. v. rom. martie 1954, 146, cf. m. d. enc., dex. îşi află copiii slabi, îmbătrîniţi şi schimonosiţi, reteganul, p. ii, 6. Cine erau cele trei femei schimonosite de la masa de nuntă? rădulescu-codin, î. 192, cf. 47. Are o fală şchimosită. mat. dialect, i, 192. (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Aceşti chiori şi schimonosiţi de dervişi făcură una ca aceasta, gorjan, h. i, 100/32. <0> (Substantivat) M'-am cununat cu. Gangeada, de a cării. frumuseţe mă voi buciira... Piei d-aci, mincinosule şi schi mono sitUÎe! id. ib. iv, 161/8. Şchimositul ăsta n-are stare. mat. dialect, i, 192. <0> (Prin lărgirea sensului) Nimic măi grotesc decît sărmanul chivot, schimonosit într-astfel. odobescu, s. i, 457. De pretutindeni ne-arăta pădurea Copaci schimonosiţi ca nişte draci, pillat, p. 132. Locuitorii lui cultivă sfecla de zahăr. Seară,1'camioanele se întorc pline cu rodul lor schimonosit şi diform;''părînd un cap de om prea lung. BOCrZÂ, c. o. 200. <> Fig. [Năluca] deşi iese totuşi orcttă Vreme-i, rămîne mintea schimosită. budai-deleanu, ţ. 121. Ideea aceasta, schimosită şi desfrumu-seţită, o cunosc, russo, s. 92. Aici am găsit meşteşugul pescuitului căzut şi schimonosit, voiculescu, p. i, 10. Se minunează cum de a putut să se lase stăpînit de sentimentul schimonosit al geloziei, vinea, l., i, 217. Durerea, schimonosită de atîtea chinuri, Să nască vrea Pruhpi mai frumoşi decît amara-i faţă. jebeleanu, s. h.' 21- 2. (Despre faţă sau despre părţi ale feţei oamenilor) Strîmbat, contractat temporar într-o grimasă (ca expresie a unei senzaţii, a unei stări sufleteşti etc. de obicei neplăcute). Cf. schimonosi (2). Cf. drlu. într-adevăr, de frica morţii, era cu faţa schimonosită: agîrbiceanu, a. 181, cf. id. s. 307. Se întoarse spre ei cu faţa schimonosită şi-i ameninţă, rebreanu, nuv. 201, Avea faţa schimonosită şi i se prefirau lacrimi de-a lungul nasului, camil petrescu, o. ii, 527. Se asciînse după catarg, scoase revolverul, ochi cu chipul schimonosit, tudoran, p. 460. Văzîndu-l aşa schimonosit, ceferistul se ridică de pe locul lui *işi-i spune prietenos.. . v. rom. ianuarie 1957, 94. Cu trăsăturile schimonosite, părea masca unei disperări, t. popovici, s. 185. 4 (învechit) Fandosit, afectat. Cf. şvalian, v., scriban, d. 3. Fig. (Despre ciivinte^ limbă, vorbire etc.) Pronunţat sau scris, reprodus greşit, incorect; deformat, denaturat, schingiuit2 (2), scîlciat (2), stîlcit. împreunări greşite de cuvinte..numele proprii schimonosite. bul. com. ist. ii, 89. O limbă schimosită şi neconformă cu geniul limbii (Prin lărgirea sensului) Fel de fel de glasuri schimonosite se auzeau. creangX, p. 303. Au făcut... nişte mieună-turi schimosite, că s-au spărieat ursul şi lupul, sbiera, p. 11. (Adverbial) Pentr-acea să nu o facerrt> [crucea] îndărăpt şi schimosit, cum sînt mulţi den creştini care nu ştiu nice cruce să-şi facă. varlaam, c. 49. * ■ — PI.: schimonosiţi, -te. — Şi: (învechit şi regional) schimosit, -ă, (regional) şchimosit, -ă, (Învechit^ iar) schimonisit, -ă (i. golescu, c.) adj. —V. schimonosi. 3104 SCHIMONOSITOR - 350 - SCHINDUF1 SCHIMONOSITtfR, -OÂRE adj., s. m. şi f. (învechit) (Persoană) care (se) schimonoseşte. Cf. budai- DELEANU, LEX., I. GOLESCU, €. — PI.: schimonosilori, -oare. — Şi: schimositor, -oare (budai-deleanu, lex.), (învechit, rar) schimo-nisitor, -oare (i. gox,escu, c.) adj., s. m. şi f. — Schimonosi + suf. -lor. SCHIMONOSITÎIRĂ s. f. 1. Fiinţă diformă, pocită2 (1), slută; înfăţişare diformă, pocită2, slută a cuiva. Cf. POLIZU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDBG, şXlNEANU, D. U., CADE, M. D. ENC., DEX. Auzi VOtbă, ce pot gurile rele să mă facă aşa schimonosiiură, din om teafăr-sănătos, sevastos, ap. tdrg. <0> (Ca epitet, pus inaiiitea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) O schimonosiiură de om, avea în frunte numai un ochi. creangă, o. 108. (F i g.) A Vidrii dără schimositură de stăpinire ca aceasta făcindu-să, dobitoacele toate. ... cerbicea supt greu şi aspru giugul tirăniii Vidrii îşi plecară, cantemir, r. i. ii, 50. 4 (Prin lărgirea sensului) Obiect prost lucrat, tu un aspect urît, diform. Cum de au îndrăznit ei să alătureze acele grosolane schimosituri şi să le aşeze d-a rîndul. . . printre finele şi graţioasele desături sculptate pe piatră sură? odobescu, s. ii, 512. 2. Faptul de a se schimonosi (2); strîmbătură, grimasă, schimonoseală (1), (rar) schimonosire (2), (popular şi familiar) scălîmbăială, scălîmbăiere, scă-lîmbăitură, (regional) schilomqneală. îi pipăie cu amănuntul toate părţile trupului cu multe ofărtturi şi schi-mosituri. ist. am. 94r/5. [Cînd înota] făcea feliuri de schimosituri vrednice de mirare. drXghici, h. 218/9. De ce caţi s-o scoţi din minte.,, cu schimonositurile d-talc?... De ce-i faci sănrne cu mina? alecsandri, t. 1, 358. în vîlvătăih schimbătoare ale focului, obra-zurile lor aveau schimonosituri demonice, sadoveanu, o. ix, 24, cf. scriban, d., m. d. mic., dex. +(învechit) Afectare, fandoseală, sclifoseală. Cf. 1. gqlescu, c. Ah !... văd că amoriul tău începe a se răci, şi că hu-mi mai rămine altă ¡decit să mor!... -r Nu- ţi mai uda basmaua degeaba. Schimositurile ăcesie mă strîng de gît!.. . în toate zilele tot ţipete şi bocete, alecsandri, t. 1 015, cf. scriban, d. 3. F i g. Ceea ce constituie o deformare, o denaturare (a adevărului, în pronunţarea cuvintelor, în vorbirea corectă etc.). Socotească şi aicea cititoriul şi cunoască schimositură basnii. cantemir, hr. 148, cf. 169. Putem oare să presupunem... rădăcinile, terminaţiile şi schimositurile combinate şi complicate ce ne impun şcocdele? russo, s. 77. — PI.: schiiHonosituri. — Şi: (învechit şi regional) schimositâră, (învechit, rar) şchimonisittiră (1. go-LESCU, C.) S. f. — Schimonosi + suf. -tură. SCHIMOSEAlA s. f. v. schimonoseală. SCHIMOŞÎ vb'. IV v. schimonosi. SCHIMOSÎRE s. f. v. schimonosire. SCHIMOSÎT, -Ă adj. v. schimonosit. SCHIMOSITOR, -OARE adj., s. m. şi f. v. schimonosi tor. SCHJMOSITÎJRĂ s. f. v. schimonositură. SCHINCĂN Î vb. IV v. schencăni. SCHINCEALA s. f. v. scînceaiă. SCHÎNCETs. n. v. scîncet. SCHINCf1 vb. IV. Intranz. (învechit, rar) A şchiopăta (1). Cf. polizu. — Prez. ind.: schincesc. — Cf. s c î n c i. SCHINCÎ2 vb. IV v. seinei. SCHINCfRE s. f. (învechit, rar) Şchiopătare. Cf. POLIZU. — PI.: schinciri. — V. schinci1. SCHINCÎT1 s. n. v. seinei»1. SCHINCÎT2, -A adj. v. sein cit2. SCHI\CITtjRĂ s. f. v. scincitnră. SCHINfclUl vb. IV. Refl. (Regional) A seinei (2) (Clopotiva — Haţeg). Cf. viciu, gl. — Prez. ind.: schinciuiesc. — Schinci2 + suf. -ui. \ SCHINDAfA s. f. v. schindnfJ. SCHINDISEAlAi s. f. (Regional) Faptul de a şchindisi1 (Glîmbocata — Găeşti). udrescu, gl. — PI.: schindiseli. — Şchindisi1 -f- sttf. -eală. ■ * ' , ■■■■ ■ ■ ' '■ ' SCHINDISEAlA 2 s. f. (Regional) Faptul de a schindisi2 (Glîmbocata — (¿eşti), udrescu, gl. — PI.: schindiseli. '"■> — Şchindisi2 -f suf. -eală. T!k- SCHINDÎSÎ1 vb. IV. Intranz. (Prin nord-vestul Mtint.) 1. A trudi, a se strădui. Cf. udrescu, gl. Ţese Jana, schindiseşte Şi de nuntă se găteşte, pop./’ ap. id. ib. 2. A zori, a grăbi- udrescu, gl, — Prez. ind.: schindisesc. — Pref. s- -f chindisi. SCHINDÎSÎ2 vb. IV. Intranz. (Prin nord-Vestul Munt.) A seînci (2). udrescu, gl. + (Regional; în forma schindosi) „A alerga cu diferite mişcări din colţ In colţ, plîngînd şi miorlăind“. în scl 1974, 444. — Prez. ind.: schindisesc. — Şi: schindosi vb. IV. scl 1974, 444. — Cf. s c h i n c i2. SCHWDISÎT», -Ă adj. (Regional) „Obosit“ (Glîm-bocata — Găeşti). udrescu, gl. — PI.: schindisiţi, -te. — V. schindisi1. ■> ■ SCHINDISÎT2, -Ă adj. (Regional) „Indispus; mîh-nit“ (Glîmbocata — Găeşti). udrescu, gl. — PI.: schindisiţi, -te. — V. schindisi2. SCHINDGF s. m. v. schindufi. SCHINDOSÎ vb. IV v. schindisi2. SCHINDÎJC s. m. v. schinduli. SCHINDÎÎF1 s. m. 1. Numele mai multor plante erbacee:,,a) plantă din familia leguminoaselor, cu miros specific pătrunzător, cu frunze trifoliate, cu flori albe-gălbui, folosită In medicină, în bucătărie sau ca nutreţ; (regional) molotra (Trigonella foenum- 3133 SCHINDUF® - 351 - SCHINGIUIRE graecum). Cf. panţu, pl., i.tr2, dm, borza, d. 172, flora r. p.r. v, 116; b) (regional) sulfină-albastră (Trigonella caerulea). borza, d. 172; c) (regional) cimbrişor (Thymus serpyllum). Cf. brandza, d. 387, BIANU, D. S. 157, PANŢTJ, PL. 60, CADE, BORZA, D. 170; d) (regional) cimbrişor (Thymus pulegioides). Cf. gheţie, r. M., panţu, pl. 60, borza, d. 169. Gospodinele (in foarte mult ca prin griu bărbaţii să samene şi săminţă de schinduf care miroasă foarte frumos, pam-file, a. r. 105, cf. resmeriţX, d. De ce zâbomai la cirnalii cu mireasmă de sqhindof? i. botez, b. i, 217, cf. h vii 48, 480, x 43, xn 24. Ochii el îşi arunca Sub o tufă De schindufă. pop., ap. hem 1 116, com. din turnxj mXgurele, ciauşanu, gl., chest. viii 86/12, ol. olt. 2. (în forma schinduc) Plantă erbacee montană din familia umbeliferelor, înaltă de 50 — 150 cm, cu flori albe-verzui şi cu fructe ovale, lucioase, prevăzute cu aripioare, aromatice, întrebuinţate la prepararea unei băuturi alcoolice; (regional) bucinişel (Coniose-limim Daginatum). Cf. şXineanu®, tdro, resmeriţX, D., PANŢU, PL., CADE, SCRIBAN, D., LTR4, BORZA, D. 50, m. d. enc., dex. + Băutură alcoolică preparată din schinduc (2) (cu afine, zeamă de lămîie etc.). Bem „schinduc", un rachiu de afine, cu lămîie şi o umbelifcră cu gust de leuşlean (Conioselinum fischeri). cXlinescu, c. o. 251. — Pl.: schindufi. — Şi: schindtic s. m., (regional) schindâfă s. f.,' 2. Persoană cu părul ciufulit, zblrlit, vllvoi. Cf. udrescu, gl. ■ 3. Persoană cu aspect neîngrijit, Îngălată ori cu hainele în dezordine. Cf.’ udrescu, gl. 4. Om (mai ales copil) înfofolit, încotoşmănat. Cf. udrescu, gl. 5. Om „molîu". Gf. udrescu, gl. 6. Persoană posacă, ursuză. Cf. udrescu, ol. Schinduf a lui Durubleac nici bună ziua nu ştie să dea. id. ib. — Pl.: schindufi, -e. — Etimologia necunoscută. i rş, . SCHINDUFĂ s. f. v. schinduf». - ■' SCHÎNDURĂ s. f. v. scîndură. SCHINDtlŞ s. m. v. schindufi. <’ / •: . ' SCHINDtŢ s. m. v. schindufi. SCHINÎX s. m. Mică plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în mari capitule, cu bractee spinoase, cu fructe cilindrice, folosită in medicină; (regional) iarbă-amară, scaP-amar (Cni-cus benedictus). Cf. bianu, d. s., tdrg, panţu, pl., cade, voiculescu, l. 282, dl, borza, d. 50. — Pl.: schinei. — Spin1 (pronunţat regional schin) + suf. -ci. SCHINGU s. n, (învechit; mai ales la pi) ’schingiuire. A-i fi părtaş în schlngiuri s-arăta sîrguitori. pogor, henr. 78/20. Sâ-l dezbrace de avere şi să-l omoare în schihgiuri. conachi, p. 263. Ca să nu uite dorul lui cel tiranic..., născoci feluri de schingiuri. ne-oruzzi, s. i, 158, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şXi-neanu8, tDrg, ResmeriţX, d., cade, scriban, d., dl, dm, dex. | P. e x t. (învechit, rar; concretizat) Unealtă de tortură. Au pus să-i lege în schingiuri cot la cot.. „ apoi i-au bătui de moarte, bariţiu, p. a. iii, 52. — Pl.: schingiuri. —. Din tc. işkenee. SCHINGÍ2 vb. IV v. seinei. SCHINGIUÍ vb. IV. T r a n z. 1. (Folosit şi a b s o 1.) (Complementul indică fiinţe; adesea prin lărgirea sensului ori prin exagerare) A supune la (mari) suferinţe fizice, Ia chinuri, la cazne trupeşti; a chinui, a tortura1, (Învechit şi popular) a căzni, a liiünci (1), (învechit şi regional) a pedepsi (3), (învechit) a pătui2, a tescui (2), (regional) a negăti. Sé fac cete şi umblă prin ţară ucigînd şi schin'giuind pe unii (a. 1795). uricariul, rv, 69/5. Nici nu omora, nici nu schingiuia, nici nu jăfuia. ghica, s. 288. Vrăjitu-l-au Satana cu pofte criminale, Să schingiuie, să rupă, să prade, să omoare. alecsandri, Poezii, 299, cf. id. t. ir, 34. Cea mai mare parte din aceşti nenorociţi fură bătuţi şi schingiuifi. sion, P. 233. Schingiuieşte pe creştinii de peste Dunăre. odobescu, s. iii, 438. Au lăbărît cu toţii pe dînsul şi l-au schingiuit după placul lui. creangX, o. 37., L-au legat, l-au schingiuit şi i-au luat o groază de. bani. caragiale, o. i, 164. Soacra. . . o ocărea, o schingiuia şi-o amărea mai reu decît o strigoaică. marian, s. r. ii, 124, cf. ddrf. Prea ne schingiuiesc cum vreu Stă-pînii. coşbuc, p. i, 209, cf. barcianu. Holărîră judelui să nu mai schingiuiască ceata lui. şez. vii, 26. Nelegiuiţilor..schingiuifi lumea la adăpostul crucii. adam, r. 209, cf. alexi, w\, şăineanu2, tdrg. Omxil primeşte să fie schingiuit, brătescu-voineşti, p. 200. E revoltător ! De ce schingiuieşti oamenii ? rebreanu, i. 355, cf. resmeriţX, d., cade. Cum li răbdase pămîn-tul... să-i schingiuiască, să lovească? cocea, s. i, 288. [Haiducul] nu schingiuieşte decît venetici, voiculescu, !poezii, i, 28, cf. id. p. i, 195. O bătea şi o schingiuia, cînd se întorcea beat. sadoveanu, ap. cade, cf. scriban, d. Ce-a îndurai bunicul meu ... bătut şi schingiuit de neferii stăpînirii. c. petrescu, a. r. 163, ci. bogza, a. î. 340. Or să facă arestări, or să schingiuiască, Or să asasineze, galan, z. r. 335. Te arunc în pimniţe şi te voi schingiui. barbu, princ. 38. Ciocoiul... mă ia la schingiuit Că nimic nu i-am cosit. alecsandri, p. p. 259. Pe mine m-o uri, M-o bate, m-o schingiui. teodorescu, p. p. 83, cf. alr sn iv h 993. (Refl. pas.) S-a schingiuit de călră Tiberie şi a murit, asachi, l. 331/46. <0 Fig. Auzii fîrlîi-turile unor coarde false, pe cari le schingiuia sub arcuşul său... un biet copil de figan. eminescu, g. p. 4. Iubirea... Ca doi tîlhari în miez de noapte Ne-o schingiuirăm deopotrivă, goga, poezii, 253. Vînţul îndoia arborii, îi răsucea, le schingiuia ramurile. stancu, r. a. i, 104. 2. Fig. (Complementul indică cuvinte, limba, vorbirea etc.) A pronunţa sau a scrie, a reproduce incorect; á‘''deforma, a denatura, a schimonosi (3), a scîlcia (I 2), a stîlci. A morfoli ş-a schingiui nişte biete vorbe nevinovate.. . desigur n-ar însemna nimica. VLAHUŢĂ, s. A. II, 106, cf. CADE, DEX. — Prez. irid.: schingiuiesc şi (rar) schingiui. — Şi: (regional) sehlngrif (şcriban, d.), scăngiui (ddrf), şcUinginf (scriban, d.) vb. IV. — Schingi1 -f suf. -ui. SCHINGIUIRE s. f. (Adesea prin lărgirea sensului ori prin exagerare) Acţiunea de a schingiui (1) şi rezultatul ei; chin, tortură1 (1), torturare, (rar) schingiuit1, (învechit şi popular) caznă, muncă (1), 3144 SCHINGIUIT1 - 352 - SCHIOPOTA muncire, (Învechit) muncitorie, schingi1, rană1 (3). O cămară boltită... servea spre schingiuirea prizonierilor. negruzzi, s. i, 311.'’ Schingiuirea ţăranilor. .. făcea parte din obiceiurile zilnice, alecsandri, ap. negruzzi, s. i, xiv, cf. LM. Chinurile, jafurile şi schingiuirile tnlrecuseră orice măsură, ispirescu, ap. cade. M-am gindit la schingiuirile apostolilor şi m-am simfit mai întărit. vlahuţX, s. a. ii, 36. Schingiuirea e in cazarmă un sistem... care trebuie stirpit. bacalbaşa, s. a. i, 202, cf. ddrf. îl vedem glumind şi rîzînd in fafa celor mai cumplite schingiuiri, xenopol, i. r. rv, 17. Numai lanţuri au gătit, Numai cuie-au făurit, Cruci de schingiuire, coşbuc, p. ii, 264, cf. barcianu, alexi, w., resmebiţă, d., cade. Ne-om pomeni în sat cú compăniile şi du jandarmii ş-apoi atunci să vezi bătăi şi schingiuiri! rebreanü, r. ii, 233. Oricine e bucuros să scape de schingiuiri şi să-l urmeze pe sal-valor. G. M. zamfirescu, m. D. i, 164. încăierări ' cil lovituri de bricege, schingiuiri aveau adesea loc,, blaga, h. 79. Podvezile, schingiuirile, foamea... hu-s înlîm-plări nici vechi, nici trecute, c. .petrescu, a. r. 164. Ar fi fost un eveninient care s-ar fi consumat fără să lase urme, din seria schingiuirilor de preoţi, a profanărilor de morminte, bogza, a. î. 577. După schingiuirile la care am fost supus, nu puteam să arăţ chiar ca F&t-Frumos. stancu, r. a. iii, 171, cf. id. d. 150. Asistăm la însăşi schingiuirea eroilor pe roată, tn prezenţa mulţimii, constantinescu, s. iii, 280. Aici se moare din otravă, din ciiţlt, din biqi şi ctte alte schingiuiri. barbu, princ. 49. <0> F i g. Octombre... O!■ Nénire-ruptă disonanţă de schingiuiri Ce-fi dă fiori! Mifiu-LESCU, V. 33. ' ., — PI.: schingiuiri. > i. ' —.-V. schingiui. SCHINGIUÍT1 s. n. (Rar) Schingiuire. Cf. dm, m. d. EN°- i ' ■ ,r- Y. schingiui. . . * SCHINGIUIT2, -Ă adj. 1. (Despre fiinţe; adesea prin lărgirea sensului ori prin exagerare) Care a fost supus la (mari) suferinţe fizice, la chinuri, la cazne trupeşti; chinuit, torturat (1), (învechit şi popular) - căznit, (învechit) muncit (1), păţit2 O)- Cf. resmeriţă, d., dl. Şoptea despre sîngele şi sudorile Norodului schingiuit, jefuit, deşliu, g. 37, 'cf.'iDM'. (Substantivat)iiSe auziră gîfîielile schingiuitului, barbls princ.' 57. F i g. Dintr-o crîşmă deschisă s-ăuzea o vioară schin-giuită. EMINESCUV'Nit 34. . : • 2. Fig. (Despre cuvinte, limbă, Vorbire et6^ ‘Pronunţat sau scris, reprodus greşit, incorect’; 'deformat, denaturat, schimonosit (3), scîlciat (2),1 stilcit. Jalea cuprinde orice simţire, cînd vede cineva friimo'dsa noastră limbă căznită şi schingitiiiă astfel.’'negrîtzzi, s. î, 266. — PI. : schingiuiţi,'-te: . —V. schingiui. . SCHINGIUITOR, -OÁRE adj. (Despre oameni; şi substantivat) (Persoană) care schingiuieşte ,(1), care torturează^. Cf. ddrf, alexi, w., besmeriţX,.d. Armaşul schingiuitor şi ucigaş se prăpădise 4e¡.timpuriii,, st. l. caragiale, c. 50. Miinile care, tremură. y,. aii să le întinzi atîtor mîini de trîntori şi de schingiuitori ,ai neamului nostru! c. petrescu, a.,r. 175. Schingiuitorii eroilor de la Yura. v.rom. februarie 1954, 293. <0> Fig. Persoana dorită riii' se vedea nicăiri, ijţ oră întreagă de schinjuitoare nerăbdare se trecuse; cind v^xii fţiţnd înspre dînsul frumoasa brunetă, i. negruzzi, s. iii, 39 — Pronunţat: -giu-i-. —PI.: schingiuitori^ l-oare. — Schingiui -f suf. -tor.., , ■ SCHINGUl vb. IV v., schingiui. SCIIINÎE s. f. (învechit, rar) Locuinţă rudimentară. •V. co.rt, coli băi,Schinii făcură-ş, ce se zice colibi. coresi, ap. dhlr ii, 548. — PI.: schinii. 1 ■' l v — Din slavonul cumula., V . vr-v'v»-' . ‘ SCHINOGRAF, -A s. m. şi f. v. scenograf. SCIIINTAIE s. f. v. seînteie. SCHINTĂUĂ s. f. v. seînteie. 1 SCHINTĂTJŢĂ s. f. v. sdnteiufă. SCHINTEAUĂ s. f. v. sclnteie. SCHINTEI vU? I V. sclnteiai' SCHINTEIE s. f. v. seînteie. •** • > ■ * . ;n< ■ *■ ‘ S CHINTEI ERE s. f. v. seînteiere. SCIIINTEIETOr, -OARE adj. v: seînteietor. SCHINTEiND, -A adj. v. sclnteind." SCHINTEIOAHĂ s. f. v. seînteioară. î , SCHINTEITdR, -OARE adj. v. seînteietor. > 'ts SCHlNTEfŢĂ s. f. v. sclnteiţă. .iî \ 'iti' • ' SCIHNTEIÎIŢĂ s;.f. v. . scinteiuţă. 'Ui-SCHINTEÎIŢĂ -vi seînteiuţă. *<■.■< • ■ SCHINTÎE s. f. v. seînteie.,. SCHINTI OARĂ s. f. v. seînteioară. SCHINTIŢĂ s.: f. v. sclnteiţă. , SCHINTIÎIŢĂ s. f. v. seînteiuţă. ' •> sciiiOcA s. f'. v. ştioacă., ; 1 SCIIIOLALĂÎ' vb. IV v. schelălâi. , ' , , SCHIOLĂLĂlT s. n. v. sehelălălt ic;V3r. : - ’ ■ ,;r 1 *• ,i, ŞcmONlv.yb. IV v. scheuno. «ţ. ŞCHIOP, SCHIOĂPĂ adj., s. m. şi f. ¡v. şchiop. ŞCHIOPA vb. I v. şchiopa. ■ - ■. ni/ui:*- SemOPARE s. f. v. şchiopare. ,r /->{•«• ■■■-* SCHIOPÂT, *Ă adj. v. şchiopat3. . ' '¿îri-: _r ^ t' x * ;■■■• ŞCHIOPĂTA vb. I v. şchiopăta. SCHIOPĂTÂRE s. f.‘'x. şchlopătare. ' SCIH OPĂtAtOR s. m. V. şchiopătător. (. Ut '> • SCHIoMîÎ vb. IV, v. şchiopăta. SCHIOPESC, -EÂSCĂ adj. v. şchiopesc. SCHIOPÎi vb. IV v. scuipa. SCH10PÎ2. vb. IV v. şchiopi1, SCHIOPOTĂ vb. I .v. şchiopăta. 3184 SCHIOPOTANĂ *- 353 - SCHIRNAV sălbatice şi zeama'să se bea. n. leon, med. 56/ cf. Alexi, w., şXineanu2, candkea, f. 221, resmeriţX d. Greaca ursuză ţi sanchie..., braşoveanca zăcaşă şi făţarnică, roasă de schiros şi de pizmă. .., îi sporiseră funesta zestre de racile şi beteşuguri, m. i. caragiale, g. 51, cf. scriban, d., dm, D. med. + P. gencr. Cancer. Doctorii i-au spus că ate schiros (cancer) ia sin. sion, p. 114. Mulţi numesc cancerul schiros, care este însă numai o varietate deicancer, a cărei însuşire dé căpetenie este că tumora e fibroasă, tare la pipăit, bianu, d. s. 134, cf. sctaaAN, d. •'!* — Pl.: schiruri. — Şi: (învechit) schiros s. n. ! Din ngr. ‘oxippâţ, fr. squirre. SCHIR2 s. n. (în dicţionarele din trecut) Haină de lînă'aspiă pe care ó poartă călugării pe sub rasă. Cf. b&rcia-ñu, alexi, w.‘, resmeriţX, d. — Pl.: schiruri. — Etimologia necunoscută. Cf. ngr. a xipp ó ţ „aspru“. SCHIHA vb. í.* R e f 1. (învechit, rar; despre ţesuturi) A se modifica, a degenera formînd un schir1, a se transforma în schir1; (învechit, rar) a se schiroşa. Ficatul. .. cîteodată... învîrtoşîndu-se se închide în lucrările sale, se umflă şi se schirează. cornea, e. i, 52/18. — Plm ind; pers. 3 : schirează. — V. schiri. ' SCHIRbA s. f. v. sclrbăi. SCH1RCULÎŢĂ s. f. .Numele unei plante nedefinite mai de,aproape (Girlţciu — Hîrşova). h ii 273. v. — .Pl.: schirculiţe. — Cf. schilculiţă (= spilculiţă). borza, d. 284. , , . . SCHÎRD s. f. (Regional) Stog, claie (de fîn, de paie). Unde lipsesc pădurile fi lemnul e scump, casele n-au. zaplazuri şi nu posedă alte acareté decît coşare pentru porumb, pe lingă cari se înalţă şchirde cu fin şi paie. pamfile, i. c. 450. O falce de'iarbă ce o va cosi, aduna şi clădi în stog sau schirdă. în scl 1974, 444. i/ ■ /•_ " ^ —"HI: schirde.^' — Din ucr., rus. CKHp^a. SCHIRFOSEÂLĂ s. f. (Familiar, prin Mold. şi prin Olt.) „Amestec, îpyălmăşeală, zăpăceală “. scriban, d. 272. ' — Pl.: schirfoseli. — Pref. s- + chirfoseală. SCHIRFOSÍ vb. IV. Tranz. (Familiar, prin Mold.complementul indică bani sau alte bunuri) A ! risipi Xty. Cf.j scriban, d. .-Prez. ind.: schirfosesc. ,n.. . • — Pref. s- + cliirlosi. ,• * .'r:> , . ... ' SCHIRIDÎIŞ s. in. v. spiriduş. 1 SCHIRLÉT subst. v. searlat. SCIIIRLOLOÍ vb. IV v. schelălăi. SCHIOPOTANĂ s. f. v. şchiopotană. H : O , _ .1, i SCHIOR, -OĂRJE s. m: şi f. Persoană (mai ales sportiv) care schiază, care practică schiul (2). Cf. cade. Ca un schior pe noroi, tălpile îl puteau scoate departe, arghezi, l. 163. Schiorii se azvulă. pe trambuline în vid. bogza, c. o. 58, cf. id. a. î. 73. Ne-au întîm-pinat munţii acoperiţi de zăpadă..., paratul,$cI}io-rilor. v. roi4. iulie l'OSf, 59, cf. dm, dn*. 'Se adună în acest film... vederi dintr-o staţiune dţ ¡iarnă, „ cu schiori, cinema, 1968, nr. 6, xm. Frumoasele schiore se îmbracă în bolerouri de ciobăniţe. contemp. 1969, nr. 1 173, 6/1. Stnt schiori care abia aşteaptă să le iasă în cale o capră neagră: rl 1969, rir:: 7 769, cf. hristea, P. E. 111, M. D. ENC,r DEX. " ' — Pronunţat: schi-or. — Scris şi: skiOr. câde. — Pl.: schiori, -Oare şi (rar, f.) schiore. — Din fr. skieur. iii ; - h SCHIP s. n. Recipient mare de metal care aluhecă (pe role) pe o distanţă fixă şi se 'descarcă aiitomat, prin basculare, la capătul căii de ghidare, folosit la transportul materialelor în iriine, în fabrici etc. ,Cf. LTK2, DM, DN2, M. I). ENC.,' DEX. — Pl.: schipuri. — Din fr. skip, engl. skip. SCHIPĂ vb. I v. scuipa. ■ » > SCIUPA'rA vb. I v. şchiopăta. ll. SCHÎPER s. nil Comandant al', unei ambarcaţiî de pescuit sau de mic tonaj; p. gener. comandant al "tinei nave. Cf. dn3. — Pl.: schiperi., , — Din engl. skipper, fr. skipper. SCHIPETAR s. m. Denumire autohtonă pe care şi-o dau albanezii. Cf. m. d. enc., dex. . i — Pl. :■ schipetari. • • l; — Din alb. shqipiîtar. •' ' • ,n-.vI1-. :V> SGHIPÎ vb. IV v. scuipa. 11 - SCHIPIAT s. n. v. 'scuipat1.* (Substantivat) Schirnoaga mi-a furat doi pui! id. ib. 2. (Regional; în forma schirnov; despre lucruri) Strîmbat, contorsionat în toate sensurile (Măţău — Cîmpulung). Cf. coman, gl. — PI.: schirnogi, -oage. — Şi: schirnov, «oâvd adj. COMAN, GL. — Etimologia necunoscută. Cf. s c h i 1 o d, olog, c o t o n o g, chirnog. SCHIRNOGEAlA s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Faptul de a rămlne schirnog (1); starea omului schir- nog. Cf. udrescu, gl. — PI.: schirnogeli. — Schirnogi -f suf. -eală. SCHIRNOGÎ vb. IV. 1. Tranz. (fact.) şi refl. (Prin nord-vestul Munt.) A face să devină sau a deveni schirnog (1). Cf. udrescu, gl. L-a schirnogit în bătaie id. ib. 2. Tra n z. (Regional; complementul indică lucruri; în forma schirnova) A strîmba (rău, de tot) (Măţău — Cîmpulung). Cf. coman, gl. — Prez. ind.: schirnogesc. — Şi: schirnovâ vb. i. coman, gl. ~~ V. schirnog. SCmRÎVOGlT, -A adj. (Prin nord-vestul Munt.) Schirnog (1); p. e x t. slut, urît, diform. Cf. udrescu, gl. — PI.: schirnogiţi, -te. — V. schirnogi. SCHIKN6V, -OÂVĂ adj. v. schirnog. SCHIRNOVA vb. I v. schirnogi. SCHÎROS1 s. n. v. schir*. SCHIROS2, -OÂS adj. (învechit; despre ţesuturi) Care este de natura schirului1, cu aspect de schir1, care formează schiruri1, bolnav de schir1. [Gîlcile] schiroase nu cresc mai mari decît de mărimea unui ou de găină, episcupescu, practica, 455/25, cf. 195/14, i. golescu, c. Orbalţul se zice o inflamafie ce şe face pe deasupra pelei trupului. El este de multe feliuri: flegmos, umflătoriu şi schiros. cornea, e. i, 60/13. — PI.: schi roşi, -oase. — Din fr. squirreUX* Cf. s c h i r1. SCHIROŞÂ vb. I. Refl. (învechit, rar) A se schira. După ce va sparge unflătura.. ., şi cînd se schiroşa partea aceea, atunce folosesc doftoriile curăţitoare. cornea, e. i, 109/4. — Prez. ind. pers. 3: schiroşează. — V. schiros2. SCHIROŞÂRE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a se schiroşa şi rezultatul ei. Bătături se zic oarecare învîrtoşâri seau schiroşări de cărnuri moarte. cornea, e. i, 152/26. — PI.: schiroşări. — V. schiroşa. SCHIRŢllT, -A adj. v. se!rtiit2. SCHIRŢÎÎRE s. f. v. scîrţlire. SCHISMATIC, -A adj. Care s-a separat formal de comunitatea religioasă creştină căreia îi aparţine, care nu mai recunoaşte autoritatea unei biserici creştine, care a declarat schisma; p. g e n e r. separat, dezbinat de un grup de persoane pînă atunci unite, din cauza deosebirilor de păreri, a neînţelegerilor pe chestiuni de principiu etc. împedecăm vlahilor prilegiul de a merge la episcopii shismatici. şincai, hr. i, 259/10. Românii, grecii şi ruşii, carii păii-acum era schismatici..., au început a se înturna la unire, id. ib. iii, 187/4, cf. i. golescu, c. Armeni shimatici.,. au trecut cîte doi, îmbrăcaţi într-un fel de haine şi cîn-tînd rugăciuni, cr (1836), 157V19. Un principe de credinţă ortodoxă care în Polonia se numea shismatică. asachi, s. l. ii, 89, cf. barcianu, alexi, \v. Bulgarii n-avuseră vremea să se ridice pînă la starea economică, de burghezie catolică, în pămîntul schismatic care li se menise, iorga, c. i. iii, 145, cf. şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d. Individualităţi schismatice aveau fiecare partidul lui. arghezi, b. 155, cf. dm, dn2, m. d. enc., dex. O (Substantivat) Cîţi nu sînt... supt ascultarea. . . [papei] nu sînt creştini, ce shismatici (a. 1699). gcr i, 329/26. Va prinde arme asupra tuturor paginilor, ori de ce neam vor fi..., iară în contra altor şismatici, numai atunci cînd vor vrea să se apuce de crăimea noastră, şincai, hr. i, 272/27. Ei s-au cerut din bună-voinţa lor (macar şi schizmatici fiind pînă acuma) să vie la noi (a. 1799). iorga, s. d. xii, 291. Fură trimişi... ca pre shismatici să-i aducă la turma D[o]mnului. maior, i. b. 29/11. Bine nu intru în cercetaret cine e renegat sau eretic politic sau schismatic, heliade, ap. ghica, a, 793. în Bosnia... locuiesc mulţi schismatici şi eretici, hasdeu, i. c. i, 65, cf. ddrf. Prigonirile îndreptate contra pâgînilor, ereticilor şi schismaticilor iau un caracter de tot ascuţit. xenopol, i. r. iii, 34, cf. 33, alexi, w. Socoti că avea un prilej de a salva o oaie rătăcită, scoţînd-o din ceata schismaticilor. călinescu, s. 23, cf. m. d. enc., dex, — PI.: schismatici, -ce. — Şi: (învechit) schizmă-tic, -ă, shimâtie, -ă, shismatie, -ă, şismâtic, -ă adj. — Din ngr. lat. schismaticii^, fr. schte* matique. SCHiSMĂ s. f. Separare formală a unui grup de credincioşi de comunitatea religioasă creştină căreia îi aparţine, refuzul de a se supune conducerii oficiale a acelei comunităţi şi adoptarea unor dogme şi a unui ritual propriu, (învechit) osebire (1) ? p. g e n e r. separare, dezbinare, ruptură provocată de deosebiri de păreri, de neînţelegeri pe chestiuni de principiu între grupuri sau între persoane unite pînă atunci. V. s c i z i u n e. Să nu cumva să vie shizmî sau sminteală pren tine întru creştini (a. 1677). bul. com. ist. ii, 266. Mai multe shismate şi ere se... să scornească, pre carile... nicicum vreodată a le potoli veţi putea. cantemir, i. i. i, 43, cf. drlu, i. golescu, c. Opozi-ţiunea contra lui Nicon se prefăcu în schismă bisericească. bariţiu, p. a. i, 445, cf. 428, prot. — pop.,n. d. Se întîmplase definitiva schizmă religioasă între Occi-dinte şi Oriinte. hasdeu, i. c. i, 84, cf. ddrf, barcianu. Eu vreau, din adormirea-i, ţara voastră s-o deştept... Sufletu-i pătat de schismă, duhul de-ndărâtnicie> Prin botezul mîntuirii să le spăl. davila, v. v. 154, cf. alexi, w., şăineanu3, resmeriţă, d., cade. Am căşunat şi eu discuţii, controverse şi schisme, galaction, 3229 SCHISÎ <*— 355 - SCHITAL 0. 33, cf. scriban, d. [Umaniştii] preferă o reformă paşnică, fără schismă, care să nu doboare la pămîni întreg edificiul bisericii, oţetea, r. 321. Erau oameni care trebuiau să răspundă de crima de ateism. . ., erezie şi schismă, vianu, l. u. 166. O dată cu schisma izbucnită în biserica catolică... începe printre credincioşi o agitaţie tot mai mare. blaga, g. 197, cf. dn2, m. d. enc., dex. O Marea schismă (bisericească) = separare intervenită între papalitate şi patriarhia de Gonstantinopol, la 1054, ca urmare a unor vechi divergenţe politice şi religioase. Mare price stă pînă în zua de astăzi între beserica Apusului şi între beserica Răsăritului, şi de atunce mare shizma, adecă dezlipire sau dejghinare-i între beserici. n. costin, l. 197. început.. . la sfîrşitul marii schizme bisericeşti..., Vaticanul a fost mărit în decursul veacurilor, cocea, s. i, 111, cf. der. O (Prin lărgirea sensului) Aristotel, necredinciosul şcolar al lui Platon,... a făcut shismă moralnicii filozofii, episcupescu, practica, xii/8. <0 Fi g. Sulfina, cimbrişorul Trăiesc învălmăşite fără schismă, calinescu, o. ii, 120. Pl.: schisme. — Şi: schizmă, (învechit) shismă (pl. şi schismate ), shizma s. f. ~ Din ngr. lat. schisma, fr. schisme. SCHI ST s. n. v. şist. SCHISTOCÎT s. n. Fragment de hematie care se găseşte adesea în sîngele periferic al bolnavilor de anemie hemolitică; schizocit. Cf. d. med., dn3. — Pl.: schistocite. — Din fr. schistocyte. SCHIŞNÎ vb. IV. In tranz. (Prin Munt.) A scînci (8). Băiatul.. . începea deodată să schişnească, îşi ducea mina la burtă şi o căuta pe maică-sa prin casă. preda, b. 223. — Prez. ind.: schişnesc. —• Probabil formaţie onomatopeică. Cf. scînci, s c r î ş n i. SCHIT1 s. n. Mănăstire mică sau aşezare călugărească situate intr-un loc retras şi de obicei dependente de o mănăstire mai mare, (rar) remeţie; p. gener. (regional) mănăstire (1). V. sihăstrie. S-au auzît preste tot schitul că s-au răpăosat Pelaghie. dosoftei, v. s. octombrie 54v/6, cf. 57r/12. Svinţia sa.. . să fie schitul de după Turnu... cU bună pace (a. 1686). bul. com. ist. iii, 85. Fiind acest schit la un loc cu nevoie, şi departe la munte,... domnia mea m-am milostivit de l-am miluit (a. 1689). iorga, s. d. xiv, 3. Au fost un săhastru foarte socotitor şi au mers a petreace în schit (a. 1692). gcr i, 305/19. Sf[&n]tUl lăcaş Robaia schit sud Argeş (a. 1785). iorga, s. d. xiii, 52. L-au căsătorit, făcîndu-l şi preot la schit (a. 1802). bul. com. ist. iii, 102. Bisericile şi schiturile lor dimpreună cu popii şi călugării să nu fie supăraţi de cătră nimene (a. 1805). uricariul, iv, 137/9, cf. xi, 332, budai-deleanu, lex. Pomii pruni ce sînt pre lingă schit, să-i siâpînească preotul şi călugărasi[\] ce să vor afla la schit (a. 1819). bul. com. ist. iv, 155, cf. lb. La schitul Nifon... a venit un cioban, episcupescu, practica, 313/21, cf. i. golescu, c. Âgaton, schit de călugări în Moldova, asachi, l. 26x/26, cf. valian, v. O mănăstire foarte mare. împregiur se află alte 13 schituri, rus, i. i, 174/24. Nici un schit sau mînăstire. . . nu să poate întocmi în Valahia, fără a să da de ştire întîi marelui logofăt, regul. org. 334/5, cf. iser, polizu. S-a dus la călugărie într-un schit depărtat, ne-gruzzi, s. i, 108. Pe coastele Măgurii se află schiturile Bolocul, de călugări,.. . Scînteia, de călugăriţe. 1. ionescu, p. 20, cf. lm. Un şerb al schitului ne duse îndată la egumenul mănăstirii, bolintineanu, o. 293. Mîini, în schit, la sfînta Ana, Vei găsi la cel din stele Mîngîierea vieţii tale. eminescu, o. i, 65. Grabnic a şi alergat la schitul Vovidenia. creangă, p. 110. S-o trimită surghiun la un schit, caragiale o, ii, 226. Se făgădui să facă un schit de călugări în locul acelui copac scorburos. ispirescu, ap. cade. O poiană frumoasă, în mijlocul căreia e aşezat schitul Lainici. vlahuţă, R. p. 83, cf. ddrf. Ştefan tremură-n mînie, Iese din tăcutul schit, coşbuc, p. ii, 113, cf. barcianu. O prefăcură într-un schit de lemn, cu clopot, strane, tîmplă şl altar, davila, v. v. 55, cf. alext, w., şăi-neanu2. Cei de la. . . schiturile din munte vin cu vina-turi. iorga, c. i. i, 160, cf. tdrg, resmeriţă, d. Merserăm la micul schit de călugăriţe, hogaş, dr. i, 6, cf. cade. îi zicea Coasta Maicilor, în amintirea unui schit de maici, galaction, o. 108. Dar acum, încremenită poarta schitului rămîne. topîrceanu, o. a. i, 294. încoace . .. e turla schitului Nămăieşti. camil petrescu, u. n. 219. Pe front e-o tăcere de schit la vecerne. lesne a, vers. 219. Ascultase. . . bucuria apelor de munte, copilăroasă în pîrăul care cluruie pe lingă schit, teodoreanu, m. iii, 164. Maică-sa îl hărăzise călugăriei şi-l închinase, de copil, unui schit, voiculescu, p. i, 86, cf. id. poezii, i, 13. Tineri excursionişti care se grăbeau să suie la schitul Durău. sadoveanu, o. xx, 72, cf. ix, 49, scriban, d. Oaspete al mînăstirilor şi al schiturilor, vianu, a. p. 278. S-au dus cum au putut pînă la schitul din munte, arghezi, s. vii, 234, cf. id. l. 188. Dormim la schitul Durău. calinescu, c. o. 251. Lingă schit,. .. găseşte Făpturi adormite-n picioare, blaga, poezii, 112. Schiturile mărunte pierdute în gropi. . . şi-au găsit în d. Arghezi poetul, ralea, s. t. i, 32. Se bolovănecm nori negri la morile şi zăvoaiele de la schitul Etefterie. c. petrescu, a. r. 6. Trebuie să-l trimitem mîine la schit, stancu, r. a. i, 96. Avem mai bine de o oră de drum pînă la schit, vinea, l. ii, 102. Această biserică de sat. . . urma să fie un schit dependent de mănăstirea Bisericani. panaitescu, o. ţ. 137. A închiriat via din Ciolăneşti a schitului Zamfira, g. barbu, a. v. 188. Schitul Balş din Frumuşica, construit în 1430. jud. rom. soc. 133, cf. m. d. enc., dex, alr ii/i h 187. <> F i g. laşul a ajuns a fi un schit de pustiu, alecsandri, t. 1 222. Biată inimă pe care o crezusem pe veci moartă, învierea, şi în tine, schit de taină a tocat, macedonski, o. i, 155. Matrozii.. . Sînt singuri pe unda amară în schitul lor plutitor, românia literară, 1969, nr. 18, 13/3. + Totalitatea călugărilor sau a călugăriţelor care trăiesc într-o asemenea mănăstire. Pe cîte le-ai iubit, Cînd le-ai strînge-ai face-un schit, sevastos, c. 152. O întregul schit a participat la ceremonie. — Pl.: schituri. — Şi: (învechit şi regional) şchit s. n. i. golescu, c., alr ii/i h 187/192. — Din V. Sl. CKHTTx. SCHIT2, -Ă s. m. şi f., adj. v. scit. SCHITÂCP, -CE adj. (Transilv. şi Ban.; despre oameni) Vioi, sprinten, iute; fluşturatic, zvînturatic; isteţ, deştept. Bărbat bun pofteşte eişi şi credincios, iară nu nebun, vînturos ..., schilaci şi jucătoriu. ţi-chindeal, f. 263/17, cf. lb, iser, polizu, ciiiac, ii, 331, ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., caba, săl. 92. Fata mamii cea schitace, Bat-o focul, mult îmi place, l. costin, gr. băn. 179, com. beniuc. — Pl.: schit aci, -ce. — Şi: (regional) schitâş, -ă (caba, săl. 92), scitâei, «ce (barcianu) adj. — Din ser. skitafc. Cf. c h i t a c i. SCHITÂCI2, -CE adj. (Prin vestul Transilv. şi prin Ban.; despre oameni) Curat, îngrijit, dichisit, gătit. Cf. budai-deleanu, lex., cade, conv. lit. xx, 1 017, caba, săl. 92, com. beniuc. — Pl,: schitaci, -ce. — Cf. chiti ,,a (se) găti, a (se) dichisi“. SCHITÂLĂ s. f. (învechit) Fiecare dintre cele două bare sau bastoane rotunde, egale în lungime şi în grosime, acoperite cu bucăţi de piele, de pergament sau de hîrtie care conţineau cîte un exemplar înfăşurat al aceleiaşi scrisori, unul fiind trimis, iar celălalt 3237 schitalë — 356 SCHIŢA păstrat de către expeditor; p. e x t. scrisoare, ordin etc. trimise în acest fel. Cf. i. golescu, c. Două bastoane rotunde în perfecţiune, de o grosime egală şi în lungime... se numea sehitale, pentru că le coperea cu o bandă de pele sau pergamin. Un baston se dedea la general, şi dînşii conserva pe cellalt, aristia, plut. lxxix/9. — PI.: sc hi laie. — Şi: sehitale s. f. aristia, plut. lxxix/21. — Din ngr. cxotocX^]. SCHITALE s. f. V. schitală. SCHIŢA Ş, -A adj. v. schiţa ci1. SCHITÂCÎE s. f. (Transilv. şi prin Ban.) Vioiciune, sprinteneală; isteţime. Cf. lb, iser, polizu, cihag, II, 331, LM, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. -PI.: schităcii. — Şi: (învechit) sehităţie s. f. POLIZU. — Schiţa ci1 + suf. -ie. SCIIITĂLOS, -OAsA adj. (Prin Ban.) „Măreţ”. NOVACOVICIU, C. B. I, 19. — PI.: schitâloşi, -oase. — Etimologia necunoscută. Cf. schi taci2. SCIUTAţIe s. f. V. schitâeie. SCH1TÂU adj. (Regional; despre oameni) Chipeş. Corn. din fostul judeţ: bihor. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. Cf. s c li i t a c R SCHITEAN s. m. Persoană din cinul călugăresc care trăieşte într-un schit1; (învechit) schitelnic, (învechit, rar) schitnic. Şi făcînd rugă să priceştui şi adormi întru Domnul. . . Şi să strînsă toată ţara şi schiteanii cei cu portul alb. dosoftei, v. s. octombrie 57r/14. S-au dat aceasta schitenilor noştri (a. 1852). URICARIUL, lî, 198, cf. BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, SCRIB AN, D. ~ Pi.: schiteni. — Schit1 ~f suf. -ean. Cf. slavonul c k h t ra h h h t*. SCHIŢEAZĂ s. f. (Har) Călugăriţă care trăieşte într-un schit1. Cf. scrib an, d. — PI.: schitence. — Schitean -f- suf. -că. SCfflXECtŢ, -A adj. (Prin vestul Transilv.; despre oameni) Diminutiv al lui schitaci2. Cf. conv. lit. xx, 1 017. —■ PI.: schitecuţi, -e. — Schitaci2 -f suf. -uţ. SCHITÎLNIC s. m. (învechit) Schitean. Cf. ddrf. <(> (Adjectival) Din cele din afară venite milostenii date... pentru cei din năuntru obştie vieţuitorilor schi-telnici... să deie şi celor din afară oarecare parte din milosteniile acele (a. 1852). uricariul, ii, 197. -r PI.: schitelnici. — Schit1 -}- suf. -cinic. SCHÎTIC, -Ă adj. v. scitic. SCHITICESC, -EÂSCĂ adj. (învechit, rar) Scitic. Prea mulţi au căzut atunci dintre varvari. .. între carii au fost şi Lazar, unul din cei mai de frunte povăţuitori schilicesc.. .; iară romanii, după ce au prădat toate, s-au înturnat. şincai, hr. i, 218/11. — PI.: schiticeşti. — Schit2 -f suf. -icesc. SCHITIŞOR s, n. Diminutiv al lui s chit1; schitu-leţ. Văzînd... acest schitişor învechit şi pustiit.,., au făcut lucru prea înfrumuseţat şi vreadnic de laudă (a. 1776). uricariul, vii, 20, cf. i. golescu, ç., dm. Mergînd o bucată de loc prin pădure, dete de un schitişor tfapat într-o piatră, marian, t. 90. — PI. : schitişoare. — Schit1 -f suf. -işor. SCHÎTNÎC s. m. (învechit, rar) Schitean. Schitnicii cei cu porturi albe, că aşa iaste obicina la schituri, mi-neiul (1776), 52rl/38. — PI. : schitnici. — Din slavonul chhtlhhk’k. Cf. schi t1. SCHITGNCUŢ, "A adj. (Prin nord-vestul Munt. ; mai ales despre copii şi femei) Mititel şi sprinten, vioi,' jucăuş, udrescu, gl. Fata dodii schitoncuţă Sare-n joc ca o broscuţă, pop., ap. id. ib. — Pl. : schitoncuţi, -e. — Etimologia necunoscută. Cf. schitaci1. SCHITULÉJ s. n. Diminutiv al lui schit1; schitişor. Cf. i. golescu, c. Ajunsei la un schituleţ. gorjan, h. iv, 156/22, cf. polizu. Un schituleţ. . . are o întindere îndestul de însemnată, pelimon, i. 101/13. Un singur schituleţ era ascuns într-un luminiş, vlahuţa, s. a. iii, 289, cf. id. r. p. 108, cade, dl, dm, m. d. enc., dex. — Pl.: schitiilele. —- Schit1 + suf. -uleî. SCHIŢA vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică desene, planuri, tablouri etc.) A executa în mod sumar, în cîteva trăsături, a face o schiţă1 (1)| (complementul indică aspecte ale realităţii) a reproduce, a reda, â transfigura prin cîteva trăsături figurative caracteristice (cu mijloacele artelor plastice sau cu mijloace tehnice). Acest episod a fost schiţat de penelul energic al lui Rubms. odobescu, s. iii, 124. Pictorul schiţă două lungi şi strălucite aripi negre, eminescu, p. l. 84, cf. ddrf, şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Un pictor italian se instalase pe puntea de sus ca să schiţeze cîteva scene din viaţa de bord. bart, s. m. 32, cf. scri-ban, d. A schiţat odată din cîteva meştere trăsături de peniţă un vulcan, blaga, h. 128. Pictorul Rosenthal... căuta... ca să-l schiţeze în diferite momente expresive, cu creionul, camil petrescu, o. ii, 555. în maculatorul lui de notiţe erau schiţate fel de fel de maşini. v. rom. octombrie 1954, 89. Vine în fiecare vară în cîmpie să schiţeze tablouri, bănulescu, i. 66. Pe coperţile cărţii de fizică. . . era schiţat avionul de vis al lui Vlaicu. românia literară, 1969, nr. 35, 2/5, cf. m. d. enc., dex. (Prin lărgirea sensului) Profilul muzical nu schiţează deci o unduire uşoară, ci o tălăzuire. puşcariu, l. r. i, 93. Regizorul a obţinut... cîteva caractere schiţate spiritual, t mai 1964, 87. ALR ne-a înfăţişat un tablou panoramic al graiurilor româneşti, ale căror trăsături esenţiale le-a schiţat, l. rom. 1967, 449. (R e fi. pas.) Ştefan făcuse a se schiţa cîteva linii gotice. iorga, g. i. ii, 28. Rămîne aici opt ani, la sfîrşitul cărora se schiţează figura poetului şi gînditorului. vianu, l. u. 300. <0> F i g. în acest vast spaţiu vom avè ane exercita noi în cursul operei de faţă. .. Cu alte cuvinte, dacă ni este permis a recurge la o imagine din tecnica picturei, vom isprăvi cu penelul ceea ce am schiţat cu cărbunele. hasdeu, i. c. i, 32. 2. Tra n z. (Complementul indică o lucrare scrisă, o expunere, un plan de acţiune, o orientare étc.) A trasa, a indica, a fixa în linii generale, de bază, a face o schiţă1 (2). Cugeta de mult la un roman tras din viaţa de la ţară. Şi mergînd îşi schiţa planul în linii mari. vlahuţă, d. 91. în linii generale, schiţînd planul, cred că s-ar putea începe prin alcătuirea unei biblioteci populare, bacalbaşa, s. a. i, 275. La punctele pe care noi le-am schiţat... vom adăuga toate problemele noi ce se ridică în domeniul cultural. în plr ii, 381. Pe liniile schiţate de Macedonski. . . a proliferat un întreg 3254 SCHIŢA - 357 - SCHIŢĂ1 curent literar, vianu, a. p. 242. Ipsiianti lansează de la Tîrgovişte o proclamaţie, in care schiţează liniile mari ale unei constituţii liberale. oţetea, t. v. 362. O atare poziţie militantă a fost schiţată, dar cu o linie încă nesigură, de vechea Viaţă românească. în plr ii, 654. Aţi făcut bine că aţi schiţat perspectiva istorică a temei, calinescu, c. o. 52. Lungul răstimp al compunerii lui Faust se explică prin nevoia poetului... de a găsi soluţia conflictului schiţat încă din primii ani ai activităţii sale scriitoriceşti, vianu, l. u. 234. Pentru a schiţa programul viitoarei noastre guvernări, vom lua astă-seară cu toţii masa la Continental, bogza, a. î. 464, cf. tudoran, p. 51. Schiţa o clasificare a disciplinelor speculative şi experimentale, ist. lit. rom. ii, 164. Mi s-a părut acest roman... Schiţat stîngaci. labiş, p. 376. îşi puse în aplicare programul schiţat în tovărăşia lui. v. rom. ianuarie 1965, 25. <0> Refl. pas. Programul şi metodica cercetărilor de teren pot fi întocmite numai ţinînd seama de particularităţile diferitelor raioane geomorfologice. Măsurile practice se schiţează pe raioane geomorfologice. probl. geogr. i, 88, cf. m. d. enc., dex. ^ (Complementul indică aspecte ale realităţii, stări de lucruri, fapte etc.) A descrie, a înfăţişa, a arăta în scris sau verbal prin cîteva trăsături caracteristice. V. obrăzui1, Mă voi încerca. . . să schiţez aicea biografia interesantă a acestei femei, sion, p. 62. La începutul operei schiţarăm în cîteva cuvinte generale starea Europei de atunci, has-deu, i. v. x. Prindem condeiul şi schiţăm viaţa vreunui bărbat mare. f (1871), 457. N-am la îndămînă destule date, ca să pot schiţa aici biografia lui Eminescu. vla-huţă, s.a. n, 366, cf. iii, 42. Datinile de familie... rămîn acelea pe care le-am schiţat mai sus. iorga, c. i. i, 184. Voi încerca să schiţez silueta acestui devotat prieten al artei, iosif, în plr ii, 213. Cred că nu greşesc prea mult admiţînd. . . faptele istorice schiţate mai sus. pârvan, £. 613. Psihologia lui e schiţată [de scriitor] în linii sumare, dar sigure, lovinescu, c. viii, 23. Ţi-am schiţat esenţialul infirmeriei, focul din sobă, paturile, teodoreanu, c. b. 172. Dă cîteva nume de boieri, împreună cu lista satelor dobîndite în condiţiile schiţate mai sus. iordan, t. 186. Schiţînd în trăsături rapide istoria socială a Angliei, Voltaire arată limitarea treptată a puterii vechilor feudali, vianu, l. u. 177, cf. 446. Va trebui cîndva descris specificul sufletului moldovenesc. Astăzi el e schiţat, ralea, s. t. i, 66, cf. 85. într-o astfel de situaţie e mai uşor să schiţăm fizionomia literară a lui Iosif. constantinescu, s. iii, 262. Cu o mare delicateţe... schiţează actorul portretul artis-lic-moral al maestrului Nottara ! v. rom. decembrie 1963, 237. Fără a schiţa portrete fizice..., personajele amintirilor trăiesc, ib. decembrie 1964, 81. Abia schiţat aici, acest aspect al dramaturgiei din ultimile stagiuni merită o discuţie mai amplă, t februarie 1964, 6. [Poetul] schiţează conflictul dintre bărbat şi femeie, v. rom. ianuarie 1965, 112. în pragul fiecărei noi stagiuni, încercăm să schiţăm con figuraţia ei. t septembrie 1968, 5. Schiţează o incursiune în protoistoria teatrului românesc. scînteia, 1969, nr. 7 178, cf. m. d. enc., dex. 3. Refl. A apărea, a se ivi, a se înfăţişa, a reieşi în linii incipiente şi (încă) generale. Un nou capitol din istoria culturii getice, se schiţează cu linii largi şi puternice, pârvan, g. 479. Se schiţau şi rivalităţi între pretendenţii timizi, arghezi, l. 297, cf. id. s. xvii, ¿4. O nenorocire se schiţa în zare. blaga, h. 143. Structura geologică se schiţează cu o claritate cu totul remarcabilă. oncescu, g. 35. 4. Tranz. (Complementul indică gesturi, atitudini, mişcări etc. ale oamenilor) A face (să apară), a executa în mod schematic, vag, incomplet, a începe fără sa ducă pînă la capăt (dar sugerind, de obicei în mod elocvent, semnificaţia intenţiei). Schiţează parcă gestul lui Socrate, Cînd a sorbit din cupa de otravă. goga, poezii, 368. Pe parchetul lucios... schiţa paşii acestui danţ din alte vremuri, anghel—iosif, c. l. 157. Adineaori am lăsat Chitila — observă conductorul, schiţînd un zîmbet. rebreânu, r. i, 12. Schiţă un gest modest de apărare. c. petrescu, g. v. 38. Rămas pe loc, schiţă cu mîna la ceafă un pas de brîuleţ. braescu, o. a. i, 140. Ba da..., a murmurai tîrziu călugărul, cu un zîmbet bun schiţat umil în colţul gurii, gogea, s. i, 338. Dănuţ schiţă un semn de salutare, teodoreanu, m. ii, 24. Am schiţat un zîmbet de neîncredere, voicu-lesgu, p. i, 60. Felul suav în care vorbea, mişcările alese pe care le schiţa.toate ieşeau din fascicola de senzaţie, sadoveanu, o. xii, 657. Buzele lui schiţau un fin surîs. bart, e. 49. Schiţă un salut şi trecu repede. dan, u. 111. Schiţă un zîmbet enigmatic, calinescu, b. i. 20. Schiţez şi eu un gest mimetic, blaga, h. 213, cf. 71. Schiţă o uşoară plecăciune, camil petrescu, 0. iii, 87. Nu mai are putere să schiţeze un gest de apărare. stancu, r. a. iii, 369, cf. id. m. i. 18. Buzele se întindeau slabe, schiţînd vechiul lui surîs. v. rom. august 1955, 55. Schiţează un zîmbet stingherit, pas, 1. i, 214. De multe ori schiţă intenţia de a vorbi şi tot de atîtea ori tăcu. beniuc, m. c. i, 330, cf. 50. Nu avu tăria să schiţeze nici cel mai slab protest, vinea, l. ii, 254. Schiţează gestul de a spune ceva. h. lovinescu, t. 109, cf. 224. Schiţează gestul, ar vrea să se îndrepte spre camera lui Andrei, raranga, i. 186. Ar fi fost gata să lase să i se taie capul fără să schiţeze măcar un gest să se apere, preda, i. 154. Schiţă gestul de-a se depărta grăbit, t. popovici, s. 12. A încetinit pasul... A schiţat o întoarcere, t mai 1964, 35. (Refl. pas.) Gesturi de păreri de rău se schiţau, anghel, pr. 66. Pe buzele ei... se schiţă un zîmbet uşor. agîrbiceanu, s. 498. Pe fruntea notarului. .. nu. se schiţa nici o grijă. blaga, h. 93. — Prez. ind.: schiţez. — Y. schiţă1. Cf. it. schizzare, germ. s k i z- z i e r e n. ^ SCHIŢARE s. f. Acţiunea de a (s e) schiţa şi rezultatul ei; (concretizat) ceea ce schiţează cineva. Cf. schiţa (2). Încercîndu-ne să analizăm, deşi numai într-o repede schiţare, această evoluţiune..., vom putea întrevedea totdeodată însăşi formula progresului. maiorescu, cr. ii, 112. în scurtă schiţare se pot hotărî în această privinţă următoarele... philippide, p. 197. Schiţarea lui Şerban: „mai ficlean fiind decît alţi fraţiiorga, l. ii, 622. După ce ne-am ocupat de cugetător, îi datorăm şi o schiţare a fizionomiei poetului. lovinescu, c. vii, 106. Vom încerca... schiţarea cî-torva din princip ah le linii de direcţie ale dezvoltării. vianu, s. 178, cf. id. l. u. 404. Nu e vorba aici decît de un deziderat şi de o fugară schiţare a acestor epoci. constantinescu, s. ii, 100. în schiţarea intrigii sentimentale, autorul a fost neîndoios înrîurit. ist. lit. rom. ii, 557. Ne-am permis şi o schiţare a vederilor noastre, românia literară, 1969, nr. 28, 19/4, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: schiţări. — V. schiţa. SCHÎŢĂ1 s. f. 1. Desen artistic, executat rapid după un model, care fixează primele observaţii directe ale autorului (şi care serveşte Ia realizarea operei definitive); prima formă, executată, de obicei, în cărbune, în creion sau în peniţă, a concepţiei unui tablou, a unei sculpturi, a unui proiect de arhitectură etc. Cf. negulici. Trăia izolat într-o chiliuţă din oraş, pe care şi-o împodobise cu flori şi cu schiţe zugrăvite de el. eminescu, p. l. 88. Grigorescu deschidea ochii pe mîn-drele dealuri ale Moldovei.. . Note şi schiţe prinse din fugă... : ratişe la drum, chervane, vite la adăpat. vlahuţă, s. a. iii, 358, cf. şăineanu2. Examinăm schiţele primitive de portrete geto-dacice. pârvan, g. 168, cf. resmeriţă, d., cade. Petrecuse... o lună la faţa locului, cu aparatul fotografic şi cu blocul de schiţe. c. petrescu, r. dr. 120. Pictorul face schiţele sale şter-gînd cu guma umbriturile dintr-un desen, puşcariu, l. r. i, 128, cf. scriban, d. Pictorul F. ... se stabilise... 3256 SCHIŢĂ1 3 08 - SCH1VERNÎS1 ca să ia schite, ulieru, c. 8. în vederea acestei opere, a executat foarte numeroase schiţe, oprescu, a. m. 45. Pictorii să-şi ia. ■ . cutia de culori sau cel puţin carnetul de schiţe, arghezi, e. 103. Desena caricaturi sau schiţe. blaga, h. 128. Schiţe în cărbune a unor fiinţe ce aveau cap de crocodil sau de lup. barbu, princ. 85. Desenează un corb ,,vîslind“, schiţă care a constituit motivul poeziei. v. rom. decembrie 1964, 156, cf. 160. Am păhuns într-un decor de spital construit după schiţele scenografilor. cinema, 1968, nr. 3, 23. Peste toi tablouri, mape, schiţe, acuarele. flacăra, 1969, nr. 5, 18. Sînt expuse 95 de schiţe de decor, contemp. 1969, nr. 1 178, 4/1, cf. m. d. enc., dex. + Desen executat schematic, care reprezintă imaginea aproximativă şi adesea simplificată a unui obiect, a unei piese, a unei maşini, a unei porţiuni de teren etc. Avea mania descoperirilor în aeronautică... Trecuse fabricilor din Franţa unele din schiţele lui. sadoveanu, o. xii, 400. A văzut într-o vitrină o valiză-trusă. . . Cîteva zile a examinat-o în vitrină, luînd şi nişte schiţe, călinescu, c. o. 70. Schiţa geologică a regiunii Roşia Montană, oncescu, g. 354. începu să facă felurite măsurători, însemnîndu-le pe o schiţă alcătuită în pripă, tudoran, p. 76. Pe schiţtle geologilor se văd văile umplute cu nisip. scÎnteia, 1969, nr. 8 200, cf. m. d. enc. 2. Reprezentare sumară, in linii generale, esenţiale, a (concepţiei) unei opere scrise, a acţiunii unei lucrări scrise, a unei expuneri, a unui plan de acţiune, a unor aspecte aie realităţii etc.; lucrare scrisă, expunere etc. astfel concepute. Cf. stamati, d. E o schiţă asupra originii şi a limbii ţiganilor, făcută de d. Kogălniceanu, tînărul. negrxjzzi, s. i, 223. Voi dezvolta acest subiect numai în schiţă, pe cîi permit cadrele unei conferinţe (a. 1900). plr 1, 510. Este o simplă schiţă, pe care cronicarul nici n-a terminat-o. bul. com. ist. ii, 115. Din aceste scrisori rezultă... cîteva schiţe de roman. ibrăileanu, s. l. 142. Fiind reprezentativă, fizionomia lui morală merită... o schiţă, lovinescu, c. vii, 99. Nimeni nu a făcut, aşa cum sfătuisem eu, o schiţă de plan pe ultima faţă a coalei stampilate, i. boiez, b. i, 119. Artistul lasă schiţa în mapa de hîrtii, se face că uită ideea, trece la alte preocupări, filozofice, ştiinţifice, civice, călinescu, c. o. 405.Avem in faţă o schiţă de roman, constantinescu, s. ii, 5, cf. iii, 162. Schiţa constituţională fu întocmită... prin colaborarea tuturor şi redactarea lui N. Bălcescu. ist. lit. rom. ii, 269. însemnările noastre nu alcătuiesc decît o schiţă pentru un nou portret, contemp. 1969, nr. 1 208, 3/2, cf. m. D. enc., dex. 3. Specie sau operă literară aparţinind genului epic, de dimensiuni mai reduse decît nuvela, în care se prezintă un episod caracteristic din viaţa unuia sau mai multor personaje, din realitatea socială etc. Nu voi termina însă această schiţă . . . fără a reproduce cele ce am scris la moartea lui. negruzzi, s. i, 335. S-au încercat .. ., prin schiţe humoristice, a răspîndi o judecare mai serioasă a literaturii române. maiorescU, critice, 61, cf. bacalbaşa, s. a. i, 217. Schiţa este mai mult un pretext pentru ca criticul să analizeze starea actuală a femeii în societatea burgheză, demetrescu, o. 171. Va publica nuvele, amintiri..., versilri şi schiţe umoristice. în plr ii, 264. Ar fi ajuns să fie numărat printre scriitorii de frunte ai neamului... Ce mai schiţe i-ar fi tras, maica ta, Doamne! m. i. caragiale, c. 59. De la prima schiţă şi-a arătat ... o sobrietate de stil. lovinescu, c. viii, 9. Era manuscrisul unei schiţe destinate să-mi asigure un debut glorios, c. petrescu, c. v. 31. Cu un manuscris în buzunar, am bătut întîia oară la uşa lui... I-am făcut o schiţă glumeaţă, i. botez, b. i, 41. A scris la „Epoca“ cîteva schiţe şi nuvelete, id. ib. 42. Ambele citate provin din schiţele unor publicişti tineri, iordan, stil. 279. Caragiale, în comediile şi schitele sale, ridiculizează pe cei ce întrebuinţează... în mod greşit neologismul, puşcariu, l. r. i, 384. Caragiale este poet dramatic pînă şi în cea mai sumară dintre schiţele lui. vianu, a. p. .135, cf. cXlinescu, s. c. l. 169. O simplă schiţă de Cehov cuprinde condensai. . . multă umanitate şi înţelegere, halea, s. t. i, 200. în schiţele lui Caragiale, eroii se întilnesc pe la ora unu la bodegă, bogza, a. î. 437. Are o schiţă în care el povesteşte că era odată... un căpitan care avea patima jocului de cărţi. v. rom. iulie 1954, 31. Cariera de prozator umoristic a d-lui Gh. Brăescu se pare că şi-a fixat definitiv fizionomia în schiţă, constantinescu, s. i, 381, cf. ii, 120. Un grup de talentaţi prozatori... mărturisesc un îndemn preferenţial către genul scurt şi exigent al schiţei, v. rom. ianuarie 1965, 191. Autor excepţional de schiţe, cinema, 1968, nr. 8, 12. A debutai. . . printr-un volum de schiţe, flacăra, 1969, nr. 4, 18. în poem sau schiţă, procesul îşi restrînge şi el durata, contemp. 1969, nr. 1 181, 3/3. Adusese pe ecran cîteva din schiţele lui Caragiale. cinema, 1969, nr. 3, 20. Publicase două cărţulii de schiţe, românia literară, 1969, nr. 17, 5/1. Multe replici din schiţele şi nuvelele ce le-aţi publicat surprind prin autenticitatea lor. scînteia, 1969, nr. 8 192, cf. M. d. enc., dex. 4. Gest, atitudine, mişcare a cuiva abia sugerată, nedusă pînă la capăt. O schiţă de zîmbet. ■0> Fig. O schiţă de vînt răsfoieşte copacii cu un zgomot dulce de mătăsuri, arghezi, s. viii, 159. — PI.: schi ţe. — După fr. esquisso. Cf.it. s c li i z z o. SCHÎŢĂ2 s. f. (Prin sud-estul Mold.) Numele unui dans popular asemănător cu polca1; melodie după care se execută acest dans. Cf. ii iii 229, 465. — PI.: schiţe. — Etimologia necunoscută. Cf. spiţă. SCH1ŢOÎ vb. IV. Intranz. (Regional) 1. (Despre porci) A guiţa, a grohăi (Sînmihaiu Almaşului — Zălau). alr sn ii h 331/284, cf. ib. h 332/284. 2. (Despre oameni) A ţipa; a plînge (1) cu desperare (Agîrbiciu — Cluj-Napoca). lexic reg. ii, 74. — Prez. ind.: schiţoi, pers. 3 schiţâie şi schiţoieşte. — Cf. c hi ţ ă i. . SCH1UĂN vb. I v. scheuna. SCHIULÎ vb. IV v. schelălăi. SCHIUN vb. I v. scheuna. SCH1UPÎ vb. IV v. scuipa. SCHIVĂLĂ s. f. (Regional) I. „Crestătură făcută în piciorul de sus al prispei“ (Glogova — Tîrgu Jiu). chest. ii 272/15. II. Vas mare de lemn în care îşi bagă cojocarul pieile, în vederea tăbăcirii lor (Haţeg), ii xvn 98. — PI.: schivale. — Etimologia necunoscută. SCHI VER1VISEÂLĂ s. f. (învechit, prin Mold.) Faptul de a-şi procura cele necesare vieţii, mijloacele de trai, de gospodărie. Au găsii cîţiva mii de galbeni acolo... puşi de titori pentru treaba mănăstirii. Şi i-au luat toţi şi nemic n-au lăsat mănăstirii de schiver-niseală. neculce, l. 86. Oriunde mergea, avea obicei să-şi lege vaca dinapoia căruţei, pentru schivirnisală, ca să aibă lăptişor la drum. creangă, o. 280, cf. cade, scriban, d. — PI.: schiverniseli. — Şi: schivirniseâlă s. f. — Pref. s—b chiverniseală. SCHIVERNISÎ vb. IV. Tranz. (învechit, prin Mold.) 1. A cîrmui, a guverna, a conduce; a stăpîni; a administra, a gospodări. Ilatmanul Bogdan... şi cu lordachi visternicul liusăt... schivernisîe şi mînca 3265 SCHÎVINÎSÎ - 359 SCHlZOlDlK fara, cum le era voia. neculce, l. 109. O A b s o 1. începur-a vini datornici de la Ţarigrad şi a-şi cere datoriile... Ţara era puţină şi boierii era tineri, nu ştie cum or schivernisi. id. ib. 121, cf. scriban, d. 2. (Complementul indică oameni) A face, a crea o situaţie (socială, materială) convenabilă; a căpătui. Ar linguşi pe boierii mari ca să-l schivcrnisască şi pe dlnsul, mititelul, c. stamati, p. 320, cf. scriban, d. O Refl. Aşteaptă să-{i spun... de ce învăţătură mai mare are copilul trebuinţă, ca să se poată schivernisi, adică să poată eîştiga parale mai cu lesnire. c. stamati, p. 317, cf. cade, scriban, d. — Prez. ind.: schivernisesc. — Pref. s- + chivernisi. SCHIVINISÎ vb. IV v. schimnici. SCHIVIRNISEAlA s. f. v. «chiverniseală. SCHÎVNIC, -A s. m. şi f., adj. v. schimnic. SCHIVNICÎÎSC, -EÂSCA adj. v. schimnicea. SCHI VMCÎŞTE adv. v. sehimniceşte. SCHIVNICI vb. IV v. schimnici. SCHIVMCÎE s. f. v. schimnicie. SCHIZ s. n. sg. (învechit şi regional) Cartea de joc cu cea mai mare valoare (la taroc). Cf. stamati, d., lexic reg. ii, 126. — Din germ. Skis. SCHIZMAnC, -Ă adj. v. schismatic. SCHÎZMĂ s. f. v. schismă. SCHIZMÎ vb. IV. Tranz. şi refl. (învechit) A (se) forma, a (se) constitui; a (se) schimba (II); a simula. Putearnieul putearea-l închipuiaşle Şi slăvitiil podoaba-l schizmeaşte. prav. iv. Limba... împodo-bindu-să şi subtiihdu-să, frumos s-au schizmit şi s-au ghizdăvit. cantemir, hr. 102, cf. 22, tdrg, scriban, d. — Prez. ind.: schizmesc. ? — Etimologia necunoscută. Cf. s c h i z m ă. SCHIZMI RE s. f. (învechit) Acţiunea de a (se) schizmi şi rezultatul ei. V. alcătuire. Rog pre toţi cine va ceti pre această de mtna ceea de lut schiz-mire, unde va fi vreun cuvînt greşii, cu Uneşte tocmiţi şi isprăviţi, eustratie, ap. gcr J, 79/29. — PI.: schizmiri. — V. schizmi. SCHIZMUÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Prefăcut® (II 1), nesincer, făţarnic. Vicleşugul ascuns şi dragostea schizmuită, sufletul întristează, cantemir, ist. 247. — PI.: schizmuiţi, -te. — De la schizmi. SCHIZOCÎT s. n. Fragment de hematie care se găseşte adesea In stngele periferic al bolnavilor de anemie hemolitică; schistocit. Cf. d. med., dn3. — PI.: schizocite. — Din fr. schizoeyte. SCHIZOFAZÎE s. f. Stare patologică manifestată prin vorbire incoerentă, confuză, In ciuda Înţelegerii cuvintelor, întilnită In formele avansate de schizofrenie; disfazîe. Cf. d. med., dn3. — PI.: schizofazii. — Din fr. schizophaslc. SCHIZOFÎT s f. (La pl.) Grup de plante care au ca mod de reproducere diviziunea simplă (Sehizo-phyta); (şi la sg.) plantă care face parte din acest grup. Cf. ENC. AGR., M. D. ENC., DEX, DN8, D. BIOL, — Pl. : schizofite. — - Din fr. sebizophytes. SCHIZOFHËMC,-A s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f., adj. (Om) care este bolnav de schizofrenie. Ea se deosebeşte de toate formele artistice, cu singura excepţie a artei patologice a schizofrenicilor, vianu, -e. 259, cf: dn2. iAingului alai, din trecut, al mutilaţilor morali şi fizici, al schizofrenicilor şi paranoicilor..., i-a luat loc omul nçu. gl 1961, nr. 4, 7/3. Schizofrenicii prezintă o sărăcire afectivă..., bizarerii, izolare în sine. abc săn. 322. Am cunoscut nenumăraţi maniaci religioşi, profeţi şi reformatori paranoici, schizofrenici, românia literarX, 1969, nr. 18, 18/2, cf. m. d. enc., dex. 2. Adj. (Rar) Care aparţine schizofreniei sau schizofrenicilor (1), privitor la schizofrenie sau la schizofrenici, specific schizofreniei sau schizofrenicilor. Cf. m. d. enc., dex. <0> F i g. Criza artei a început o dată cu criza culturii şi este schizofrenică disocierea esteticului de etic şi teoretic, contemp. 1969, nr. 1 169, 6/4. — Pl. : schizofrenici,-ce. ■ ' — Din fr. schizophrénique. SCHIZOFRENIE s. f. Boală mintală cftmică, caracterizată prin slăbirea şi destrămarea progresivă a funcţiilor psihice şi prin pierderea contactului cu realitatea. Schizofrenia este boala mintală cronică, cu mers neregulat, dar progresiv, ce se iveşte, de obicei, în epoca pubertăfii. ygrec, m. n., cf. parhon, b. 169. Am luat hotărirea ca in prima perioadă a tinereţii... să vindec schizofrenia, preda, b. 479, cf. dn2. Stereotipiile.. . se înttlnesc într-o serie de boli psihice ca: schizofrenie, melancolie etc. abc săn. Tehnicile dezvoltate.. . au şi căpătat o largă aplicare în medicina clinică, mai ales în... schizofrenie, românia literarX, 1969, hr. 27, 23/3, Cf. D. MED.,' M. D. .BNC., DEX. , , — Pl. : schizofrenii. — Din fr. schizophrénie. ţ ,:i SCHIZOGÉN, -A adj. (Biol.) Carè ia naştere prii» schizogenez». Cf. dn8, d. biol. — Pl.: schizogeni, -e. ‘ — Din germ. schizogen. -i ■ • SCHI ZOiiEIVÊ/X s. f. (Biol.) Reproducere prin separare, prin diviziune. Cf. d. med. — Pl. : schizogeneze. — Din fr. schlzogénèse. SCHIZOGONÎE s. f. înmulţire pe cale asexuată, prin diviziune multiplă ori prin Reparare, la proto-zoare şi la unele plante inferioare. Cf. v. med., DN8, D. BIOL. — Pl. : schizogonii. i — Din fr. schizogonie. SCHIZ O ÎD, -A adj., s. m. şi f. (Tip de' temperament, om) caracterizat prin tendinţa de işolare şi de predominare a vieţii interioare. Se dovedeşte schizoid şi nedemn de ele. cinema, 1968, nr. 6, iii, cf. d. med. în momentul înregistrării anomaliilor, ea prezentă acele curioase simptome de imobilitate schizoidă, românia literarX, 1970, nr. 65, 9/3, cf. m. d. enc., dn8. — Pl. : schizoizi, -de. — Din rfr. schizoide. ; SCHIZOIDÎE s. f. Stare psihică specifică schizoidului; (rar) schizotimie. Cf. dn8. -Pronunţat: -zo-i-. — PI- : schizoidii. — Din fr. schizoldle. 3288 SCIlIZOMAfÎtE *— §60 — SCieMtolôôîc SCHIZ OMMÎE ăi f.’ Nume dat unor psi&ize ¿ârac-teîîzate priritr-ocomportare' bizară şi prin izolare- faţă d£‘Mediul determinate de factori toxiihfecţio'şi, favorizate de io; afiumită structură psihică etc. Gf; jîed'. — PI.: schizomanii. , — Din fr. schlzomanie. <■■ ■ ■ ■' - .. .i . .■ ■ ' - Vi' - . SCHIZOPODs,,n. (La.pl.) Ordin de crustacee mici, terestre: şi acvatice, cu picioarele bifurcate şi cu o serie i,, 138/13; cf. descb. ape, 6. Sciatica este o durere care să simte sau pe întreagă lungimea nermlui"Sale. plăcilor terminale, babeş, o. a. i, l^^JSţi^ o nevralgie de-a lungul nervului sciatic. yg^Cj^mîLn. Asupra originii reale a nervului sciatic. pÂrJ$>Î?,* <2*a.'V 83. Am éiùnécç pi“' o ' ‘¿îâ'rcîiă nă\Iscüp 1ÈfttètWtt«bral ■ >asiipm /Mÿîinilo^tiiro'àiisé' ale sêVatiéùliii': Atee UXn.<4ùé9iitnile} jnăi inierise die' rţirvulu{'is,eiatfe‘defermitiă '■âtrofitfamsfţ Nevralgia1 sciatică s£ âbserbâ^mdl^A -seamă fov aduVţk BIANU, D. S., cf. DN, M. D. ENC* \ . — Pronunţat: sci-a-. — j— Şi: (Învechitul) schiatică, işiătieă (episcupescu, practica, 3i4/2),'s/f.’ ' 'r auAhsnor — Din fr. «eiatique. ? fiî, laţ.r.. s c î ,â, ţ i ç u,.p, it: sciatica, sciatic o- — Pejţ^ţu, s^hlànçà, işiatică, cf. ngr. I a X i a 8 i x 6 ţ. SCÎENCE-FICTION s. n. sg. (Englezism) Literatură ştiinţifico-fantastică ; operă aparţinînd acestei literaturi. Cf. DN3, DCR. — Pronunţat: sâ-iătis-'ficşăn. Din engl. science-fiction. SCIËNTICA s. f. Ştiinţă care are ca obiect de studiu ştiinţa ca fenomen social, dezvoltarea şi structura acesteia, organizarea, locul şi rolul ei în societate, îmbunătăţirea continuă a cercetării ştiinţifice etc. ; ştiinţa despre ştiinţă, (rar) scientologie. Cf. m. d. enc., dn3,. D. PIL., DCR. — Cf. lat. s c i e n t i a. SC1ENTÎF1C, -Ă adj. v. ştiinţific. SCIENTÎSM s. n. 1. Doctrină pozitivistă iniţiată în secolul al XlX-lea, pare consideră că ştiinţa, concepută ca arisàmbiù de cunoştinţe ',,pozitive"; exacte, eliberate 4P orice implicaţii filozofice, poate rezolva toate problemele şi este singurul cîmp legitim de aplicare a inteligenţei omeneşti; tendinţă, fel de manifestare caracteristice acestei doctriiie. Cu toată tehnicitatea şi scientismul timpului, literatura de senzaţie creşte mereu. raIea, 's. !t. i, 148, cf. m, ’277, dn2. A rostit un verdict sever ... in numele unui scientism pozitivist, ist. lit. rom. ii, 518, cf. DÉR. Au fost abandonate pozitivismul şi scientismul secolului trecut, aiit de ridicole In credinţa lor infatuată tnt -o ştiinţă care ar reprezenta domeniul infailibil al cdevărului. con-temp. 1969, nr. 1 172, 8/5, cf! ib. tir. 1179, 8/3. Scientismul modern preia noţiunea, căreia-i dă sensul experimental de... încercare ştiinţifica, românia literară, 1969, nr. 22, 19/2. Privită de la oarecăre distanţă, personalitatea autorului „Aforismelor“ este alcătuită din cele mai acuzate tontraste : ateism şi mistïéisin, scientism şi analogism. ib. 1970, nr. 33, 5/3, cf, dn3, dex, d. fil. *0 (Prin lărgirea sensului) Pedant ‘prin ştiin-ţism şi exuberant prin lirism — stilul... poate fi lipsit de calităţile obicinuite ale clarităţii fi sobrietăţii, lovi-nescu, e. vii, 29, cf. iordan, l. r. a. 182. ;i 2. Poziţie teoretică avansată a unor savanţi cu vederi realiste, dialectice, dar care nu au ajuns la un materialism consecvent. Cf. dn3, d. fil. — Pronunţat : sci-en-, — Şi : (rar) ştienţism (iordan, l. r. a. 182), ştiinţism s. n. 1 ! l — Din fr. scientisme, it. seientismo. — Ştiinţism, ştienţism : prin apropiere de ştiinţă. ■'SCIENTÎSIY-Ă adj., s. m. şi f. (Adesea prin lărgirea' sensului) 1. Adj. Care aparţine scientismului (1), i privitor la scientisAi, specific scientismului, care esté' în spiritul scientismului: Nici una din tezele gata formulate ale filozofiei, fie ea scientistă, fie ea idealistă... nu ne obligă in nici un fel. blaga, îii plr ii, 627, cf. 622. Generaţia scientistă era serioasă şi echilibrată la i culme* ralea, s. ţ, jiţ,, 279, cf. 280. Pozifia, scientistă sau meşteşugărească' este adeseori prezentată în critica noastră că un stimum de înţelepciune analitică. v,, rom, 1 ianuarie 1960, 126. [Observaţiile] sînt interesante mai ales în final, prin nota critica là adresa' preocupărilor ' „scientiste“ ale reprezentanţilor aüèsïàf cùtehtè. ol . 1966, nr. 10, 8/3. Din combinaţia acestor sensuri, sub : aceeaşi influenţă scientistă, s-a născut şi ideeti modernă i de experiment, de unde eseul.gen experimental, românia : literară,, 1969, nr. 22,19/2, ib. nr. 26, 20/2, dex, dn3. 2. S. m. şi f. Adept al scientismului (1). Cf. dex, ; DN3. i ¡. — Pronunţat: sci-en-. scientişti, -şţC) ; i — Din fr. scientiste. i:,-.,,: SCÎEftltOLÔCÎÎC, -Ă adj. (Rar) Care apai-ţine scien, tologiei, referitor la scientologie. Cf. dn3. — Pronunţat: sci-en-. — Pl.: scieiiiologici, -ce. — Din fr. seientologique. ••■iiS'«-- 3300 SCIENTOLOGIE - 361 - SCIT SCIENTOLQGÎE s.f; (Rar Scientică. Cf. m. d. ENC,, DN3, D. FIL., DCR. — Pronunţat: sci-en-. — Din fr. scientologie, engl. scientology. SOFOZOAR s. n. (La pi.) Clasă de celenterate marine, cuprinzind polipii Solitari mid, cu numeroase tentacule in jurul gurii, precum şi meduzele fără văl, mari şi uneori colorate, cu cavitatea gastrică împărţită de septe in patru pungi (Scyphozoa); (şi la'sg.) animal care face parte din această clasă. Cf. m. d. enc., dex, DN3. — Pronunţat: -zo-ar. —-PX.:. seifozoare. — Din fr. scyphozoaires. - J ' SCÎGA j. f. v. scegă. SCINCÎ vb. 1\' v. seinei. SCINDA vb. I. T r a n ,z. şi r e f 1. (Adesea prin lărgirea sensului) A (se) împărţi în mai multe elemente ori în elementele; constitutive ale ansamblului, a c(s e) divide, a (se) di viza, a (se) fracţiona, a (se) descompune., a (se) despărţi, a(şe) separa; spec. (Chim., Fiz.) a (se) descompune în combinaţii mai simple. Cf. resmeriţX, d. întreaga atmosferă a veacului e scindată în două. în plr ii, 452, cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D, Produsul dezintegrării... se scindează in două particuleu sanie-levici, R. 115, cf. dm, dn2Alexandru Lăpuşneanu a .,scindat“ vornicia in două. stoiceşcu, s. d. 195. Gîn-direa se scindează în două: gîndirea scrisă... şi gîndirea exprimată verbal, românia literară, 1969, nr. 29, 23/4, cf. m. d. enc., dex. <5> R e f 1. pas. Componentul sintactic se scindează... în: (1) subcomporientul sintactic de bază... şi (2) regulile de transformare, l. bîom. 1967, 102. Grafie specializării, medicina s-a scindat în nenumărate specialităţi, contemp. 1969, nr.‘ 1199, 9/2. Refl. Sp ec. (Despre colectivităţi, organizaţii etc.) X' se separa în grupuri, în elemente care intră în opoziţie, în divergenţă, In conflict unele cu altele; a s6'fracţiona. De îndată ce tribul 'primitiv s-a diferenţiat economic şi politic, el se scindează în doiiă clase, ralea, s. t. ii, 221. Prez. ind.: scindez. — Din fr. scinder. SCINDARE ş. f. (Adesea prin lărgirea sensului) Acţiunea de a (s e) scindk şi rezultatul ei'; împărţire, divizare, fracţionare, descompunere, despărţire, separare. CÎ. resmerijX, d. Unii scriitori. . ¿ înclinaţi să facă o scindare artificială între formă şi conţinut. contemp. 1949, nr. 162, 5/3. S-d mai creat o despărţire, prin scindarea genului însufleţit în masculin şi feminin. graur, n. p. 136, cf. dm, dn2. Au hotărît scindarea... în Societatea de ştiinţe biologice şi Societatea de ştiinţe geografice, GÎ 1968, nr. 933,1/7. Dar scindafeti aceăstd. ■ ■ pare ciudată cînd şe aplică şi in critică, românia lîterarX, 1969, nr. 38, 3/1, cf. m.d; enc., dex. + Spec. Reacţie de descompunere a unei combinaţii chimice în părţi mai simple, cu ajutorul unui agent chimic sau îizic. Scindarea amidonului în acest scop se face prin acizi, baze, fermenţi, ionescu-muscel, ţes. 124. O scindare acidă, în urma căreia esterul e descompus în două molecule de acid şi o moleculă de alcool, ltr2, cf. der, m. d. enc., dex. + Spec. Separare, fracţionare a unei colectivităţi, a unei organizaţii etc'. în grupuri sau elemente care intră în opoziţie, în divergenţă, în conflict. Scindarea Europei in grupuri militare de ştaţe... n-a dat niciodată rezultate bune. scînteia, 1954, nr. 2 894. :, — PI.: scindări. ; — V. scinda. ' ■ • • SQNTIGRAFlE ş. f. Metodă de Înregistrare ,grar fică a radioactivităţii unui ţesut, după administrarea unei substanţe marcate cu un izotop, radioactiv, In vederea stabilirii unuj diagnostic. Cf. dn3, ;ly., 1: — PI. : scintigrafii. s — Din, fr., scintigraphie. . . > SCINTIGRÂMĂ s. f. înregistrare grafică a radioactivităţii unui ţesut, după' administrarea unei- substanţe ■marcate cu un''izotop radioactiv, pentru stabilirea unui diagnostid. Gf. D.-med.* Dn3. . 5 >'•’< — PI.: scintiqrame. v : ■ "> I ir -• .-<■ ■■ ■ >■ — Pin fr. scintigramme. . , SCINŢILATOr s. m. (Fiz.) Material in masa căruia se produc scintilaţii (2) la bombardarea cu particule rietitre ori ionizante sau sub ac’ţiuriea razelor' radioactive, folosit în construcţia unor detectoare, foto-multiplicatoare Std. Cf. m. d. enc.'^dn3. — PI.: scintilatori. 'ivi' . ;,ift i i )■' — Din fr. scintillateur. • ■■■ li'.-- iHÎ">- - SCINTILAŢIE s. f. 1. (Livresc) Scînteiere (2). (Cf. PROT. V-POP.;N. D-, LTR2j DER, M. D. ENC., DEX.. +(F i Z,) Iluminare de durată foarte scurtă şi de o întindere, practic, punctuală, ?. unui ecran fluorescent pe care cade o particulă ,cu viteză mare; scînteiere (2)-; Gf. I.TR2. • /.¡in -/'r ■ •:,i -■■-‘‘iu- 1.: 2/înipuls luminos -de Scurtă durată produs-la 'con-tactul unei particule cii un sGintilatbr,- utilizat.'lnded-sebi la 'detectarea radiaţiilor nucleare.- Cf.' d. med., M. D: ENC., DEX, DN3. --KW- ■ • ii- ifl-.'i 8. Modificare de inWisiţâte şi de coloraţie â luminii stelare, datorită refracţiei sale neregulata în’atmosferă. Cf. dex, . , . ; ' ^ ; "'u'x ' ,s- — PI.:■ sciniţiafii. ţ . - j ^ , , , ,- ,-v. — Din fr. scintillation, lat. seinţiliatjo.i < >' .• SCI OBLU subşt.' (Regional) ^Putinei (Lugaşu de Jos — Oradea), chest. v 135/43.4 - r‘ — PI.: ? ' " ' — Cf. ş ti o b1. ' > ' ' ! ^ ¡1 ş - A- .•Kl.-rt-* ; ii' , - , • .. SCIOGRAFÎE s. f. (Arhit.; în dicţionarele din secolul trecut) Reprezentare grafică *(ln BeCptinei) a ihterio-rului unei construcţii. Cf.PROT. — pop.,n. d., anTonescu, d. 1! v— 5Pronunţati sef-o-: — PI.5: smografii.' - 1 — Din fr. sciographie. ' ^ SCIRÎCO subst. sg. v. siroco. ' ■.r .- - , SCIT; -Ă s. rn: şi f., adj. 1. S. m: şi f. Persoană,iâ-cîiid pferte dintr^o pcţpulaţie iranicăi antică, ¡ care-a locuit, timp de mai multe secole, în stepele din nordul Mării Negre, în Sciţia, sau care i era originară din Sciţia; (la m. pl.) veche populaţie de tip iranic care a locuit în Sciţiai Constantin cel Mare.avea, oare-cînd, război... asupra schifilor (şl. 1705). gcri, 357/31. S-au aflat oameni vestiţi* la amiaza noapte,. între sciţi, ojr (1832), 2801/9. Pofta de cuceriri nu a, cruţat nici pe însuşi sălbaticele oarde a sciţilor, asaghi, l. 1072/31. Mai multe obiecte antice..., printre care şi un vas magistral de orfăurărie elenă', pe âle iăfui pîn-ţece se văd reprezentaţi.., sciţi. QDOBEsep,. ş. ii, 275. Sciţii s-au retras departe, ‘spre munţi. 'vÎAÎruŢXi & a. iii, 230. După descrierea lui Herodot, sciţii propriii-zlşi erau învederat nomazi, xenopol, i. r. i, 31, cf. pÂbvan, g. 4, cade. Schiţii se dovediseră călăreţi• fără păreche. SAdoveanu, o. xviiţ, _324- Dacă u^ scit ş-ar: ridica azi din mormînt... ].rţ-ar, rŞcunoaşţe \ nimii} ‘•Sâî.ea, s. ţ. i, 292. Sciţii (iu.' aflat, şi '¿Îtar 'frăleliK'săhî 'Ocibniă-sades, i-a tăiat capul. lovineScu, i. 390.'^’ Pe-ăici, 3314 SCIT ACI - 362 - SCÎLBĂ cindva, îşi perindară spiţa Sciţii bălani, mari vînători de bouri, labiş, p. 351. După fundarea coloniilor mile-siene s-au aşezat sciţii, l. rom. 1965, 433. Este vorba de temperamentul, bolile şi moramirile sciţilor, g. barbü, A. V. 7. 2. Adj. Care aparţine Sciţiei sau sciţilor (1), privitor Ia Sciţia sau la sciţi, originar din Sciţia, specific sciţilor ; scitic, (învechit, rar) schiticesc.Să examinăm... harta aşezăaiior scite, pârvan, g. 6. Gesturile [lui] părură... a aduce unei nemiloase zeităţi scite o jertfă grea. bogza, c. o. 35, cf. vulpescu, p. 100. S-a insistat pe gros-planuri. .. releoindu-se mereu profilul scit al bărbatului, cinema, 1968, nr. 6, vit. Ctnd un rege scit moare, el este tnmormintat împreună cu paharnicul său. c. giurescu, p. o. 13. — Scris şi: (după fr.) scgth. pârvan, g. 4. — Pl.: sciţi, -te şi (învechit, m.) sciţi. — Şi: (învechit) schit, -à (pl. m. şi schi ti ) s. m. şi f., adj. — Din fr. scythe. — Schit < ngr. 2. Plîns înăbuşit şi întretăiat (de copil); scîncit1 (l)ţ scînceală (2), scîncitură (2). Auzi scîncetul copilului lîngă ea. agîrbiceanu, s. 503. S-aude-un scîncet de copil. camil petrescu, v. 48. Nu se mai auzea decît scîncetul copilului, rebreanu, r. i, 177. Asta era tot ce rămăsese din Bel şi-scîncetul mic... de copil. g. m. zamfirescu, sf. m. n. t, 81. Nici la scîncet nu semănau cu alţi copii: h. lovinescu, t. 8. La îngropăciunea bălnhului... se auzeau din cînd în cînd scîhcete slabe. lXncrănjai^, c. ii, 354. Din rostogolirea apelor "rămăsese doar un scîncet de copil. v. rom. decembrie 1964, 47, cf. tf.'bî. enc., dkx. ....... 3. Sunet nearticulat, scurt, sacadat, emis de om, ca exteriorizare a durerii sau (mai rar) a unui sentiment; geamăt, tînguire, (1), (rar) scînceală (3), (învechit) scîncitură, (3). Gemetele se deosebesc mai bine: cînd un scîncet slab, cînd gemete adinei, ap. tdrg, Suspinele i se prefăcură într-un scîncet domolit, gîr-leanu, N. 153. Scîncetul bătrînei s-a prelungit ca un vaiet, popa, v. 118. Era ca un vag scîncet în glasul ei fericit, teodore an u, m. iii, 328. Tremura c-un scîncet neauzit in. fundul fiinţii. sadoveanu, o. xvii, 203. O (Prin analogie) Fauni vechi şi roşcovani Scîncet dau sub bolovani.' blaga, poezii, 222. — Pl.: scîncete. — Şi: (regional) schiheet s. n. : Seinei + suf. -el. SCÎNCÎ vB. IV. l. Intranz, (Despre cîini, mai ales despre puii acestora şi, rar, despre alte animale) A emite sunete caracteristice, de obicei surde şi repe- 3348 SCÎNCI - 365 SCÎNCIT* tate (de durere, de foame, dé bucurie etc.). V. sche-u n a, îă t ra. Am aflat o lei fă moartă şi puii amîndoi scincind, neavind ce suge. dosoftei, v. s. octombrie 82v/ll; Dulăii..., prin somn, ca acum, ar seinei şt ar behăi se videa. cantesîir, ist. 130. Şi ea clin ii etnd sctncesc Bre. cei mari ii linguşesc, mumuleanu, c. 94/22. îmi intră In casă doi căţei... linguşindu-se, schingind de bucurie, gorjas, h. i, 38/18: Dulăii mari şi lăfoşi încep acum a seinei şi a se gudura, săm. rn, 121, cf. resmeriţă, D. Ogarul adormi la picioare şi seinei uşor. c. petrescu, c. v. 375. Piki. ., scincea nerăbdător. id. î; n, 247, cf. şXineanu, d. u., cade. Aceste lighioane fugeau ghemuindu-se şi scincind, GALÁCTION, o. 49. îşi. lăsă botul pe labe, scincind cu tristeţe, tudoran, p. 393. Dulăul a scincit şi a tăcut. labiş, p. 342. Scînceşte animalul de bucurie. Un olrf ivind de limbă purpurie, contemp. 1969, nr. 1 178, 3/6, cf: M. d.enc., dex. Vulpea scăinceşle. h xiv 397, cf. xviii 304, alr sn v h 1464/833, udrescu, ol. 2. Iii tranz. şi refl. (Despre oameni, mai ales despre copii) A'' plînge înăbuşit şi întretăiat; (regional) a scheircăni, a schincăni (v. schencării 2), a sé schinciui, a schindisi2, (neobişnuit) a schişni. Să izbeaşte bietul suflet de seînceaşte. dosoftei, ps. 253/13; cf. polizu, pontbriant, d¿'Nu fi copil, omule. Ce, Doamne iartă-'rAă! le scîneeşti numai pentru atîta? ÁfcECSANDRI, T. 708, cf. CIHÁC, II, 329, CREANGĂ, GL. Turcoaicele, cind voiait să-şi împace copiii care sctnceau, îi 'speria... că vine ghiaurul. ispirescu, m. v. ¡18. Acum, 'băietele, să nu-mi scînceşti, zise posluşnicul, că nu eşti acasă, contemporanul, iii, 660. Tresări prin-pis. i . scîncindu-se intr-un plins iiscat. vlahuţă, n. 39. Copilul... se scînceşte. marian, na. 345, cf. ddrf: Cei mai mici, de foame-aduşi, Se scincesc şi pllng grămadă Pé la uşi. coşbuc, p. i,'224, cf. barcianu. Copiii se lipesc, scincind, de mamele lor. sandu-aldea, d. p. 39, cf. alexi, w., tdrg,1 r. cr. ni, 378, gorovei, cr. 302. Luă copila eare începu a seinei, agîreiceanu, s. 5Q&:CopiM se scîncea. rebheânu, i. 380. Bine că nimeni nu ne mai scînceşte ia urechi, n. a. bogdan, âp. ddrf, pf. resmeriţX1; d. Femeile aii uitat :.. copiii cctre sctn-cesc acató, c. petrescu,'s. 186. Scincéá, se tăvălea pé jos. M. I. CARAGIALE, C. 119; cf. ŞĂINEANU, D. Ü., CADÉ. Băiatul mindirigiului.sctncéa la poartă. brXéscu, a. 80, Palmélé mámei érau siñgura [uli{á priñ daré sepulta păşi.. 4 Pe-átunci ştia^doar sâ scincească. tÉo-dóreünu, u. c. 13. Cereau, scincind, mineare. voYcúlescu, POEZiţ,- r, 149. Mezinul prindea să sein-■ ceaşcă. sAdóveAnu, o.^iii, 88, ¿f:' bl vr,' 51. Copiii se trezeau şi începeau să scînceâscă. Can, u. 216, cf. scrIt ban, d., bOl. fil. vii-viii, ‘368. Se arttheasé pe canapea şi, cu batistă la ochi, scîncea. cXlinescú, e. o. i, 131. Seinei că un copil, camil petrescu, p. v. 7. Nu seinei, copilă mică. Nu seinei, nu-ţi fie frică. v. rom. septembrie 19541 68. Sctnceşte ca un prunc alintat. vornic, p. 171. A născut ún băiat. . . eu ochii lipiţi, scincind' bârbu, G; 107.' Ün copil sciñcea nemulţumit. lXñ’crXnjan, c. iij ¡214. 'Mi-e silă de aceste cîntece... ittgtnate pentru oameni care scincesc. românia literarX, 1969, hr.‘20, 15/3,' cf. m. d. enc.; dex. Băiaiu la început iară a s6inci. sbierâ, ap. Ddrf. Stitii vreo cinci copii slabi şi goi, care tot mereu scînceau. şez. i, 259. Copilaşii. .. începură de nou a¡„ schinci. cXtană, p. b. ii, 129. Copiii, tind se minie şi nu vreau să mănince, se schincesc a plinge. Com. liuba, cf. viciu, gl., com. din oraviţX, din straja— radXuţi şi din vicovu de sus—rXdXuţi, com. sat. iii, 52,'tomescu, gl., alrm I/II h 312, alr ii/i MN 12, 6 892,/53, 219, 346, 605, 728, 876. Ce te schinceşti, mă, de pomană? udrescu, gl. O Fig. Vreo flaşnetă spartă Seîneeşte-n colţul străzii. al. phiLippide, s. 40. Clapele, adîncite brusc, scin-ciră..piciorul Olgufei lovi in pedala a doua. teodo. REANü;;M. I, 294. Sctniéa în poartă cheia, blaga, poezii, 336. Motorul începu să scînceâscă. stancu, r. a. ii, 268. Şi-a prins iubirea iarăşi să scincească. beniuc , c. p: 38. Trenul a frinat scincind jalnic din nenumăra-tele-i articulaţii, galan, z. r. 126. Viscolul scinceşti rece. labiş, p. 96. + Intra nz. Fig. (Rar; peiorativ) A-şi manifesta regretul după... Noi... am văzut. . . pe filozoful de la Polsdam scincind după Kayser-linck. M. I. CARAGIALE, C. 54. 3. Intra n z. şi (rar) refl. (Despre oameni; de obicei peiorativ) A scoate sunete tînguitoare, plîngă-reţe; a se văita. Să aibă avantajul la teatru... să-i tragă cupcu-n carnaval, I-ăsind pe alle dame de frig să se scincească. bqlintineanu, o. 134. El răbda fără să scînceâscă. agîrbiceanu, L. t. 28. Copilul seinei: — Mă dor picioarele, camilar, n. i, 91, com. din zagra—năsăud. O (Prin lărgirea sensului) Operele... acelora care sctncesc şi plîng. . . aparţin coşului redacţiilor. gherea, st. cr. iii, 176. 4. I n t r a n z. şi (rar) refl. (Despre oameni) A emite sunete nearticulate, scurte, sacadate, înainte sau după plîns, ori însoţind o senzaţie de durere, un efort fizic etc.; a iCni. Foarte supărat, am început a seinei, gata de a plinge. sion, p. 348. Tresărea scincind cu o privire bolnavă, c. petrescu, î. ii, 121. Scincind de durere, Hagiu se scula anevoie, g. m. zamfirescu, m. d. i, 254. Stareţul se aşeză, scincind, in jilţul căptuşit. voiculescu, p. i, 154. Băiatul sări ca fript, scincindu-se. dan, U. 53. îl săgelă o durere ascuţită... Seinei scurt. T. popovici, s. 24. Şi începu Iar a seinei şi a plînge, sărmana muiere, sbiera, p. 288. + A vorbi cu glas scăzut, întretăiat, abia perceptibil (şi plîngător). Mă înfăţişez dinaintea mamei..:, o sărut şi zic scincind: — Mamă, bale-mă. creangă, o. 216. Ce-am greşit, Ionicăj păcatele mele ? izbuti Hic să se scincească. re-breanu, nuv. 292. Hai în casă — a scîncit fata. G. m. zamfirescu, m. d. ii, 248. De ce nu mai vine primăvara? scincesc ei cu năduf, teodoreanu, c. b. 115. Centenara întinse mina aspră spre Ion..apoi seinei şoptit-, ., CĂLINESCU, O. I, 43, cf. CAMILAR, N. I, 82. Ce oameni! seinei secretara, galan, b. .i, 7. Femeia,.. scîncea: „ Vreau să mai dorm“, vinea, l. i, 58. Se lipi de Miroţi, tremurînd şi scincind:... — Tare mi-e frig. v. rdm. ianuarie 1965, 60. ^ .r" ' — Prez. ind.: sctncesc. ‘ — Şi: (regional) seămef, sehincf, schingi, scincf (tomescu, gl.) vb. IV. — Probabil formaţie onomatopeică. SCÎNCIITURĂ s. f. y. scincitură. ° SCÎ1VCIOB s. n. v. scrînciob. SCÎNCÎRE s. f. Aeţiunea de a (se) seinei şi rezultatul ei. Cf. pontbriant, d., ddrf. , — PI.: scinciri. — V. scînci. f-, SCÎNCÎT1 s. n. Faptul de a (s e) scînci. li Plîns înăbuşit şi întretăiat (de copil); scîncet (2), Scînceală (2), scincitură (2). Cf. scînci (2). Cf. dm, m. d. enc., dex. Mai lasă schincilul şi du-te de te culcă! UDRESCU, GL. 2. (învechit, rar) Geamăt, ddrf. — PI.: scînciiuri. — Şi: (regional) schincit s. n. — V, seinei. SCÎNCÎT2, -Ă adj. 1. (Despre oameni, mai ales despre copii) Care plînge Înăbuşit şi întretăiat, care scînceşte (2). Cf. pontbriant, d., scriban, d., udrescu, gl. O (Substantivat) Mă, sehincitule, ia spune tu drept: cine-a dat... ? udrescu, gl. 2. (Despre sunete, glas, ţipete etc.) Care este tîn-guitor, plîngător, trist, jalnic (şi puţin intens, abia auzit; întretăiat). îşi amesteca şi ea glasu-i argintiu cu tărăgănatul şi scincitul „Doamne miluieşte“ al călugăriţelor. vlahîuţX, n. 139. Necunoscuta dădu un ţipăt abia scîncit. vinea, l. i, 12. Cu glas scincit, tremurător şi viu, S-a auzit un zurgălău cum sună îndepărtat. 3353 SCÎNCITOR - 366 - SC ÎNDURĂ labiş, p. 26. O (Adverbial) înglnă scîncit, surîzind mort, cu o voce de copil, ca.mil petrescu, t. ii, 83. Se făcuse mic pe scaun şi întrebase, cu sfială, aproape scîncit. g. m. zamfikescu, m. d. ii, 314. Ba a rămas blastămînd scîncit lingă vatră, sadoveanu, o. xvii, 303. — Pl.: scînciţi, -Le. — Şi: (regional) sehiiieit, -ă adj. ' — V. seinei. SCÎNCITOR, -OARE adj., subst. I. S. m. (învechit, rar) Pui de leu sau de alt animal sălbatic (care seîn-ceşte 1). Izbăvit-au sufletul mieu de mijloc de schimeni (scăncitori h, ţin cil or de leu d). psalt. 109, cf. 475. 2. S. m. şi f., adj. (Om) care scînceşte (2), se vaită. Ca scincitoriul premăndeaşte în vistiiariul lor. psalt. îiUR. llr/3, Cf. DHLR II, 337, DEX. 3. Adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Tînguitor, plingător, trist, jalnic (şi puţin intens, abia auzit, întretăiat). CF. ddrf. Mi s-au uscat grumazii, se auzi în odaie un glas scîncitor de bolnav, dan, u. 254, cf. DEX. — Pl.: scîncitori, -oare. — Seinei -j- suf. -tor. . ' SCÎNCITURĂ s. f. I. Sunet surd (şi repetat) scos de unele animale (mai ales de; dini), de; obicei pentru a exterioriza o durere; scîncet (1), scînceală (1). V. scheunat, scheunătură. Neamul dulăilor de scîncitură s-apucă şi de sehilălăitură. cantemir, ap. ddrf, cf. dm, dex. S-aud schiricituri de căţei in poiată. UDRESCU, GL. 2. Plîns înăbuşit şi întretăiat (de copil) ; scîncet (2), scîncit.1 scînceală (2). Cf. scriban, d., dm, dex. 0> (Ca epitet, pus Înaintea termenului calificat, de care se lea gă prin prep.,, de“) Ce scîncitură de copil! scriban, d. 3. (învechit) Scîncet (3). încă fi un feliu de scîn-ciitură ca acela da, cit dulăul deşteptat să să stirnească, iar omului adormit .simţirea audzufui să nu lovească. cantemir, i. i. i, 95, cf. ddrf. 4. (Rar; peiorativ) Lamentare, văicăreală. Ian ascultă,... zisei eu, tăind scurt scînciturile babei mele, ... o să-ţi plătesc orice stricăciune, hogaş, dr. i, 212. Ema se întoarce necăjită de scineiturile ‘-lui Radu, agasată, camil petrescu, t. ii, 129. — Pl.: seîncituri. — Şi: (învechit) scinciitură, (regional) schincitAră s. f. — Seinei + suf. -tură. SCÎNDALfV, -Ă adj. v. scarandiv. SCÎNDURÂR s. m. (Prin Transilv. şi prin Bucov.) Muncitor într-un depozit de seînduri (I). Cf. drlu, lexic reg. 108. — Pl.seîndurari. — Seîndură + suf. -ar. < , ' •< , , r SCÎNDURĂ s. f. 1. Bucată de lemn cu formă şi secţiune transversală dreptunghiulară, în general groasă pînă Ia 4 cm, obţinută prin tăierea longitudinală a buştenilor şi întrebuinţată în construcţii, la lucrări de tîmplărie etc. V. ş i p c ă1, d u 1 a p, b 1 a n ă, răzlog1, tinichea. Fă şi seînduri cortului den lemn de silim, po 265/17. Porunci celora ce pot înota să să sloboază, întăiu să iasă la pămînt, iară dlalţi, unii pre seînduri, alţii pre frînturi den corabie, n. test. (1648), 171v/31. S-au necat toţi, numai eu am rămas, o' becisnicii, m-am apucat pre o seîndură ş-am scăpat. dosoftei, v. s. noiembrie 152r/36, cf. lex. mars. 188. Vomiceii din tît-g apuca de pe la dughenele... din Iaşi laviţile şi scîndurile şi le lua. amiras, let. iii, 132/19. Tăind tigva fălii, o presară cu sare şi o lasă să stea pă o seîndură (a. 1749). gcr ii, 44/10. Scîndurile ceale de la porţi aoînd crăpăturii le astupa cu feştilă $i cu smoală, aethiopica, 50T/6. Au plătit i ¿caiduri şi un si care taie scinduri. pelimon, i. 44/2. Nişte seînduri tencuite pot... împlini locul zidului, penescu, m. 63. Dorm intr-un pat pe seînduri. ghica, e. ii, 387. Ţăranii.., să facă catarturi,, grinzi şi Seînduri. sion, p. 120, La, ferestaie se fac seînduri, dulapi, doage, i, ionescu, p. 49. Aduse din tindă un ţol şi o cergă, pe care le aşternu pe scîndurile paiului, alecsandri, o. p. 264. Per,un pat de seînduri goale, doarme tînăra nevastă. emineşcu, o. i, 84, cf. id. p. l. 29. Irinuca avea o cocioabă veche...acoperită cu seînduri. creangă, o. . 192, cf. ddrf. Muma lor zace pe un pal de seînduri. demetkescu, o. 123. Ei clădeau zidurile prin lut apăsat între doi păreţi de scinduri. xenopoL, î, r. i, 58, cf. dame, T. 1Q.' Se ivesc doi stîlpi... Peste sţîlpi eîteva scinduri. ooşbuc, p. i, 7.2, pf., barcianu. fl^învîrti prin.', nişte ganguri de scinduri. .,#. zamfirescu, r. 79, cf. alexi, w., şăineanuScîndurile junui sicriuypţttred ardeau mocnit anghel, -t pr. 137. Şi ; cum pe[ bancă stă culcat E parcrun naufragiat Pe-o seîndură de vas sfărmat. b>sif, v. 157, cf. tdrg, .chiriţescu, gr. 254. AJăiat scîndurile, le-a încheiat, a început să bată ciifele. agîrbiceanu, s. 104. Ornamentele de flori le. găsim nţai ales pe fondul de un ver/îe sau vînăt închis al scindării late. păcală, m. r. 485. Bărbatul făgăduise şei-i puie o cruce, dar paznicul o încredinţă că pe acolo... de mult nu se aşezase nici o seîndură măcar, gîrleanu, n, 167. Un individ... r$săriţ inr caleq mea dinţr-un fel de coteneaţă de seînduriîmi făcu sămn, hogaş, dr. jţ, 192. Fiecare casă e înconjurată deiyn.z$plaz, de scinduri. pârvan, g. 135, cf. resmeriţă, b>. Un soi de turn fLe seînduri cîrpit cu tinichele. Mj i. CApAGiALE, c.. 127, cf. cade. Pe marginea, patului de seînduri, şedea cu şapca pe genunchi, rebreanu, r: i, 66. Parcă dorm pe seînduri ude. bacovia, o. 13. Maşina coti pe-un podeţ strimt, ,cu scîndurile putrede, c. petrescu, o. p. i, 209. P-o parte şi p-alta a podeţului de, seînduri, încep a se deschide ulicioare de ape amorţite, i. botez, b.. i, 52, cf. sahia, n. 84. Un rind de case vechi, legate de stradă cu o podişcă de seînduri. brăescu, o. a. i, 115, cf. nom. prof. 30, stoian, păst. 46. A răsuflat uşurat cînd s-a văzut într-o curte plină de seînduri. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 88. Cu două frînturi de scinduri, ne-am depărtat... de mal. cocea, s. i, 5. îşi făcu... un pat de seînduri. vissarion, b. 1.1-. Un sfert al acestei încăperi e bucătărie; urmează un paravan de seînduri. teodoreanu, m. nr, 125. Arhondaricul cu scinduri vopsite şi scoarţe pe duşumele. voiculescu, p. i, 133. Lumina feştilei de seu... pătrunde în raze fine pînă la min&ţ\\printre crăpăturile setndurilor de brad. sadoveanu, o. vii, 281. Se spune uluci la gardul de seînduri. iordan, T; 381, cf, scriban, 3358 SCÎNDURĂ - 367 - SCÎNDURĂ d. O îngrămădire de magherniţe... clădite diri bîrne şi scinduri de adunătură, oprescu, a. m. 41. Se da şi un spectacol pe-o scenă improvizată din sltlpi şi scinduri. bl AGA, H. 33. Maistrul sondor, de la postul lui de pe un podium de scinduri,... face atenţi oamenii, bogza, a. î. 49. Nunta abia a început. .., pe lingă pereţi, mese şi scaune lungi din scindurile palului, stancu, d. 75. Văzură lingă ea o ghimirlic de scinduri, cu un şopron. pas, l. i, 63. în grădina lor vastă, despărţită în două de un gard lat de scinduri, Gavrilă... înălţase, din paiantă şi stuc, o sală de cinematograf. vinea, l. i, 105. Pe pragul din spatele casei parohiale se scoseseră la soare coşuri,... scinduri. demEtrius, a. ¿3, cf. ltr2. Lucra... cu rindeaua la *Scindurile şi materialele lui pentru vagoane, preda, n. 73. Oamenii stăteau înghesuiţi unul in altul cu coatele pe scindurile groase. t. popovici, ş'E. 230. Ţurţurii-n streşini şe rup de pe seîndură. labiş, p. 363, cf. dm. ' Meşterul. . . a privii dugheana de scinduri. barru, g. 26. Iar noaptea cînd vine Şi apele sună, Lemnarii-n cabane De scinduri s-adună, bobea, p. 67. O construcţie masivă şi greoaie ... clădită din piatră şi scinduri. t decembrie 1964, 54J Şeindura pe care stam lungit era tare. lXncrXnjan, c. ii, 36. Scindurile bărcii se umflau, v. rom. ianuarie 1966, 43. Am găsit destule resturi de scindurirămase de la reparaţii. bXnulescU, i. 2ÎO.'între aparai şi scindurile laterale ale pereţilor sondei, îl descopăr, cinema, 1969, nr. 4, 19. Ş-aşa träge cu năcaz, Că nu-s scinduri spre sălaş. jarnîk—bîrseanu, d.1 320. Ştiut-aţi bugăt de bine; Cînd aţi dat mina cu mine, Că-,ţi muri fără lumihă,... Fără ptnză pe obraz, Fără seînduri de sălaş. bud, p. 'p. 88, com. din bran — zXrneşti, ciauşanu, ol. Sub umbra stejarului Este-un pal Mindru rotat, Din seînduri albe durat, balade, iii, 202. Scîndura crepată trebuie cleită (— 6 greşeală trebuie Îndreptată). Cf. zanne, p. iii, 362.'Ochi in plochi, Scinduri în grochi, Funii întinse, Gheme strinşe (Pepenele), gorovei, c. 185. (ţn imprecaţii) Să te uşii ca scîndura. jarnîk — bîrseanu, d. 256. Mlhca-te-ar scindurile palului, pamfile, j. ii, 165. (La sgi cu seris'colectiv) Trebuie făcut un pat înalt pînă in crengi; >pre curele se pun mai multe oase de liil sau lădăţui de seîndură. economia, 211/11. încărcatul începu după prinz şi continuă aşa toată ziua — scindură de fag, gălbuie, tudoran, p. 168. Tavanul de seîndură ■ ■ ■ era înnegrit de vreme, românia literarX, 1969, nr. 33, 18/1. (Prin analogie) Tradiţia cerejo. ca fiecare vizitator al ţîrgului ţdf înceapă prin a cuWpăra1 o scin'ilură di.turtă dulce. AÎÎiîftEZi, s. xym, 122. (;F i g.) De mult îţi iubeam fată şi nu cutezam a o cere, fiindcă toată averea mea plutea pe scinduri nestatornice. \ negruzzi, s. v,' 382. O (Calc după fr. planche de salut, planeh!e de sauve-t a g e) Seîndură de scăpare (sau de salvare ) — iriijloc, prilej Oferit cuiva ori găsit, folosit de cineva pentru a se salva dintr-o situaţie desperată; colac de salvare. Cf. zanne, Âi iii, 363. Fata nu înţelegea totul, dar vedea că i se întinde o seîndură de salvare de către o mină binevoitoare, bart, e. 358. O Loc. ad v. (Rar) Din scindură in scindură = din scoarţă în scoarţă, v. scoarţă (Îs 6). Cf. tdrg. O Expi! (Familiar) A se usca (sau a slăbi, a se face, a rămîiie, a fi etc.) ca o scindură sau ca scindură ori (adverbial) scindură sau uscat (ori slab etc.) ca o scindură sau ca scindură ori (adverbial)' scindură = (despre oameni) (a deveni, a fi etc.) extrem de slab, nurtiai pielea şi oasele. Cf. zanne, p. iti,J. 363. O babiî,‘ zbîrcită drob şi uscată sCţn-durff, turna apă într-un urcior, delavrancea, t. 28. în uşa birtului se ivi un om mijlociu de stat, uscat ca o scindură. agîrbiceanu, a. 70. Nevasta acestuia, femeie bătrină şi uscată ea o scindură..., si bucură cind o văzu. gîrleanU, n. 31. Moşneagul, uscat şi el ca scîndura,... işi băgă, pină a nu intra, căciula în sin. mironescu, s. 9. Femeia, uscată ca o scindură> cu. profilul tăios. c. petrescu, c. v. 18, cf. dm. Slăbise de rămăsese seîndură.,a ţv 60. Că de cînd dor am purtat, Ca scîndura m-am uscat, jarnîk—bîrseanu, d. 256. De cînd dorul i-am purtat Ca şeindura m-am ilscal. i. cr. ii, 301. Măi, slabu-i ! îi ca o scindură, ca o blană ! Com. din loman — sebeş: (Glumeţ) Şi rumănî ca ceara Şi grasî ca scîndura. folc. mold. ii, 219. (Cu schimbarea construcţiei) Se-nţelege, răspunse Luxiţa, o femeie mică, uscată, istovită, incit părea a fi o scindură cu ochi. gane, n. ni, 185. (Rar) A-i lua (cuiva) scin-dura de sub picioare = a-i strica (cuiva) rostul, a-i lua locul. Cf. zanne, p. iii, 363. A lăsa pe cineva pe scindură (sau ca scindură, pe scindură goală) — a lăsa pe cineva complet sărac, a-i lua cuiva totul: id. ib. • Să-i ia toate lucrurile din casă şi să-l lase pe scîndura goală. cXlinescu, e. o. ii, 198, cf. dm. Dragele, fetiţele, Mi-au tocat paralele, M-au băut şi m-au mincal, Ca scindură m-au lăsat, teodorescu, p. p. 306. (Rar) A călca pe scindură putredă = a merge pe căi greşite. Com. din bucureşti. (Rar) Văd eu pe ce scindură calcă, se spune pentru a arăta că vicleniile, Înşelăciunile, incorectitudinile unei persoane sînt cunoscute vorbitorului. Cf. zanne, p. iii, 362. -O (Adverbial) Oscilează... şi... cade scîndurâ, cu faţa la pămint. ap. tdrg. 4 Spec. Seîndură (1) lată şi groasă, b îa n ă; (in special) pavea (1) de lemn. Aceste uliţe... erau aşternute cu seînduri de stejar, filimon, o. i, 145. Casele nouă. ■ . răsăreau din toate părţile de-a lungul stradelor, care nu mai sîhl podite cu scinduri, ci pietruite. iorga, c. i. i, 135. 4- Epitet (depreciativ) pentru o persoană foarte slabă. Cf. pamfile, j. ii, 165. Cu greu se lăsară convinse cele trei ,,scinduri“. iovescu, r4. 46. 2. Numele unor obiecte, părţi de obiecte etc., confecţionate din scindură (1) sau asemănătoare, ca formă, Cu scîndura : a) (Rar; la pl.) Obadă (II). FieCare picior al prizonierului era prins pină mai sus de genunchi între două scânduri, magazin ist. 1968, nr. 12, 41. b) (Popular; la plug) Cormană de lemn. Cf. bocX- neţu, x. a. 173, h n 244, 300, vin2 247, xrv 359, 398, xviii 277, alr ii 5 010/682, alr sn i h 18. c) (Regional) Piesă la piua de postav, formată dintr-o bucată ide seîndură (1) prevăzută cu un ori-ficiui ln care se sprijină fusul. Cf. damé, t. '16S, pamfile, iî c. 307. d) (Popular; la războiul de ţesut; mai ales la pl.) Chingă (la tălpig l). Cf. damé, t, 134, şez. viii, 146, pribeagul, p. r. 8, alr sn ii h 474. o e) (Regional) Parte a ragilei de pieptănat fuioa- rele, formată dintr-o placă de lemn pe care este fixat pieptenele; (regional) coadă, pat* (5i). Cf. pamfile, i. c. 207. '' f) Tăblie din seînduri (1) care formează partea de deasupra a unei mese, à unei tejghele etc. Iară altu-m-parle lumea de pe scindură tărăbii. eminescu, o. i, 130. g) (Rar) Planşetă (1) pentru frămlntat ori pentru întins aluatul. Cînd a fost coca gala, Mama a scos-o din copaie şi, înlinzînd-o pe scîndura presărată cu făină, a îndesat-o. arghezi, s. vii, 150. h) (Prin sud-vestul Transilv.) Fund pentru mămăligă. Cf. alr i 697/69, a ii 3, 12. i) Tocător (II 4) de carne, de ceapă etc. Cf. alr sn rv h 1 034. i) (Şi în sintagma seîndură de călcat) Placă lată de lemn, pe care se calcă cu fierul de călcat diverse obiecte (de îmbrăcăminte, casnice etc.) Cf. ddrf. j) (în sintagma) Scindură de semănat — placă de lemn întrebuinţată în pepinierele silvice pentru semănat. Cf. DS. k) (Popular; cu sens colectiv) Şindrilă (1). Cf. scl 1966, 469, alr ii/i h 229. 1) (Prin sudul Munt.) Fiecare dintre şipcile aşezate pe căpriorii acoperişului, pentru a susţine şindrila, olanele etc. Cf. alr ii/i h 227. 3358 SCÎNDURĂRIE - 368 - SCÎNDURIE xa) (Prin sud-vestul Transilv.) Laviţă, Cf. h xvm 60, a ii 6. n) (Regional) Poliţă1 (1) (Chizătău — Lugoj). Cf. albm ii/i h 368/76. o) (Regional) Botniţă (cu cuie de fier) pusă viţeilor după înţărcare, ca să nu iiiai sugă; (regional) scîndu-rică (2 e), sciiidurişcă, scînduruţă cu cuie (v. scîridu-ruţă 2)(Voiniceni—Tiţgu Mureş). Cî.alr ii5 674/235. 3. (Mai ales la pl,; la sg. eu sens, colectiv),,podea (I), duşumea din scinduri (1). Cf. polizu. Curăţenia casii se păstrează prin curăţenia celor ce lăcuiesc într-însa ... Acurăţitul scindărilor, siuturatul prafului... pare ar fi cele dinţii îngrijiri ale curăţeniei casei, penescu, m. 13/24. Acceptarăm ca doi din noi să se culce jos pe scinduri. sion, p. 315. Un moale pas abia atins de scinduri. eminescu, o, i, 119.' Cu pantalonii sumeşi, începură a freca scîndurile. bac alb a şa, s. a. V, 27, cf. şăineanu2. Ne-am pomenit cu cîteşitrei, lip l ţip!, cu picioruşele goale pe scinduri. brătescUt-voineşti, î. 22, cf. resmeriţX, d., cade. Adusesem, pe scîndurile clasei, ceva din noroiul uliţelor, i. botez, b. i, 10, cf. popa, v. 303. Scîndurile se cutremurau sub paşii noştri. teodoreanu, m. iii, 212. Creolina... se dă pentru dezinfectat... privăţile, scîndurile. voiculescu, l. 109. : Baie covoarele, .., spală scîndurile, Dăruieşte, cXli-neşcu,.c. o. 130. Doream să dorm pe seînduri. h. lovi-nescu, .t. 335, cf. dm. Scîndurile vechi scîrţîiră. şi zgomotul se stinse, v. rom. ianuarie 1965, ,cf. scl 1966, 454, chest. ii 196/32, alr ii/i h 237, alr ii/i mn 149, 3 930/728, 784, 958, air sn rv. h 1,234. 4. (Popular ;, şi in . sintagmele seîndură de brad, familiar, patru seînduri) Sicriu, coşciug. Mina care-au dorit sceptrul universului, şi gînduri Ce-au cuprins tot universul, încap bine-n'pdtru scîniiiri. eAîinescu, o. I, 134, cf. dm. Că urîtul. n-ari vad Decît seîndură. de brad. alecsandri, p. p. 307: Toată boala are leac, Da’ urîtul n-are cap, Fără seîndură de'brad' Ş-o piatră mare la cap. jarnîk—bîrseaxu, d. 212. Eu ăcqlo-i fi-ngropat Fără seîndură de brad. id. ib. 324; «O* E x’fl'r. A-i suna (sau a-i bate) (euiva) scindura = a sosifmomentul morţii cuiva, a-ii suna (cuiva) ¿ceasul. Cf. dm. Lume? lume, som,~ lume, De tine m-oi, sătura Cînd :mi±o suna scindura, Cînd mi-o face coliva: teodorescu, p. p. 287.- De beai eu m-oi lăsa^lnd mi-a sunţf^scîndura. sevastos, n. 277- Eu de ţine m-oi lăsOi, Cînd mi-a suna scindura. şez. i, 291. Dar noi atunci fţe-om lăsa, Cînd ne-a bate scindura. tPOLc. mold! i, 5(j0! (Cu schimbarea construcţiei) Tinerea s-o măritof, De’ 'iubit 'nu s-o lăsat. Lasă că nii ' S-a lăsă1 Slkiîdiiîd^cîhd i-ă' siiha. marian, nu. 5. (Regional) A fipescîndură ==a fi mort (în sicriu). Cînlă cucu-n vîrf de spine, Lui Vălean lumind-i ţine ; Cînd era’ id zori de ziuă, Vălean era pă seîndură. alexigt, l. p^ 190. — Pl.: seînduri şi (regional) seîndure (alri'1 853/230). — Şi: (regional) schlndură (ib. i 1 853/159; pl. schiridute, ib.), scândură (alr H/i,h 23^/3:10^ şcîn'dură — Lat. scanduia. SCÎNDURĂRÎE s. f. 1. Totalitatea scîndurilor (1) din care este construit un obiect; partea de lemnărie a unui obiect; mulţime de seînduri; p. ext. obiect făcut, din seînduri (1); (Învechit,, rar) seîndurime. Şeîndurăria şubredă începu să se zbată..,,, şi, pe uşa deschisă, năvăli..., Rari fa. sadoveanu, v( s. 76, cf. tdrg. Se zorea, să taie colţul de-a drepţul, ca să, iasă tn şosea, cînd a. auzii scîrţîind. ,.. şeîndurăria podului umblător, popa, v. 143. Se slrîngeau cu grijă... puţinul mobilier, toaiă şeîndurăria, uşile şi ferestrele, moroianu, S. 16, cf. SCRIBAN, LTRâ, PM, DEX, . 2. Depozit de seînduri (1). CIltr2, dm.pex. 4 (Ieşit din tiz) Negoţ cu seînduri (1). Cf. scriban, d. — Seîndură + suf. -ărie. SCÎNDtfRE s. f. v. sclndurică. SCÎNDUREÂJVĂ s. f. (Regional) 1. Sclndurică (I). Cf. DM, SFC VI, 127, M. D, ENC. 2. (La războiul dé ţesut; mai ales la pl.) Tălpig (1). Cf. PAMFILE, I. C. 276, ŞEZ. VÍII, Í47, M. D. ENC. — Pl.: seîndurene. — Scindară -f suf. -eană. . St ÎNDURI vb, IV, Tranz. (Prin Transilv. şi prin Bucov.; complementul indică scinduri 1) A bate, a prin,de,,a fixa in cuie. Cf. drlu, lexic reo. ii, 117. — Prez, ind.; scînduresc. — V. seîndură. SCÎNÎJURlCĂ s. f. 1. Diminutiv al lui seîndură (1); (popular) scîndurice (1), (regionáí) , seîndureană (i), scîriduriţă (1), sclnduruşă, scînduruţă. Dzise celora ce pol nula, şi săriră ainte la margin, iară âlţii amu spre şcîndiireale, iqră urii spre pa[se] de corabie. cod:. vor. 96/6. Scrisese şi o sclndúrea Pilai, şi puse la, cruce, coresi, ap. c. cr. 15/21, cf, ist, am, 60v/19, budai-deleanu, lex., lb, i. golescu, c. Luai lădiţa cea de aur.... şi, deschizîndu-o, aflai într-însa nişte scîndurele vechi, gorjan, h, rv, 138/26, cf. polizu, pontbriant, d., ddrf. Se mai pescuieşie şi cu ajutorul tălchigului, care-i făciit din o şcîndurică de lernn. şez. ţv, 114, cf. barcianu, ciHÁc, i, 244, alexj, wf, tdrg, dhlr ¿1, 320. De frică să nu se mototolească, el singar l-a împachetat Intre două scîndurele, brXtesisUtVoi-neşti, ;p. 39, cf. besmeriţX, d., cade! Sub braţul rupt se pune o Şcîndurică pubUre. voiculescu, L,r 48. Vorbi, potrivind două scîndurele cap la cap. c. petrescu, î. ii, 181, cf. scriban, i).,ltr2, dm. Lui Lotru i-a legat mătuşa (jnîţă picioriil în sclndureleJ lXnérXnjan, c. ii, 175, cf. Sfc ii, 211. Se pun 2 scîndurele cruciş, apăşînd castraveţii, ca să fie toţi cuprinşi de oţet. s. marin, c. b. 338, cf) m. ,'b. enc., dex^Alk ii/i h 2il, , .Ş. Numele mai multor obiecte, părţi de unelte etc. făcuterdinte-p şcîndurică-(1); , ,.i , a)t(Prin Transilvîşirivestul Dobr.; la- războiul de ţesut) Chingă (la tălpig’ 1).. Cf. H ii 322, alr sn ii h 474. ■ ■■A'.w; f: ■ b) (Regional; la războiul de ţesut) Tălpig (1) (Braşov)/ alr i 1 288/180. ’ ' ! c ' r,/c) (i^ri’sudjir Transijy.,; la războiul de ţeşjii; în forma scindurţa) Lopăţitâ. Pe su|.,,. sé leagă urzeală, şi apoi Sf inţind fidele,, cu amnariu din cqpu sulalui ăl dinainte prin care trece scîndureaua tot ct{,,,găurele. BREBENEI,,. GR. P. ¡ „ r , - d) (Prin.Ţransily.; la jug,; mai ales la pl,) Bulfeu. Cf. ;TDRG, CADEi,, BREBENEL, ;*®.: P., ALR SN, II lj .336, A ÍI 12^ i- ' ■ '■■■' ' ■ ii îv,,- e) (Regional) Seîndură (2 6) (Micăsasa — Mediaş). alr îi 5 674/141. >■ ■ '"--1 l!ii‘ — Pl!: scîndurele. — Şi: scindarea s. f. ‘‘ Scindura + şuf. -ică. ,-r- Sclndúrea s cu schimbare ¿0ín4uríck:,(l). Cf. LB, GOLESCU, C.., POLIZU, LM, B4ţtCJAţNUf; ALEXI, W., RţSSMERIŢĂ, D,,.CADE, ŞCRIBAN, D., »M,: Mi, D. ?NC., DEX. Mă dusei in pădurice Şi lăiei o scîndurice, Şi la capăt ţu un cucui, Şi la mijloc iţtSâil, măqii [Vioara], gorovei, b: 330, cf. pAscu, c. 225. M. (Transilv.; ia războiul de ţesut) Lopăţică. Cf. tdrg, cade. — Pl.: scîndtirici. — Sdndură -(- şuf. -ice, SCÎNDURÎE s. f. (Regional) Parte a joagărului de'apă, de forma unei tăblii de masă, pe care se pun buştenii pentru á fi tăiaţi (Banloc — Timişoara). ALR i 1 850/35. 3365 scîndürimé - âéê -* ScîNTElA — Pl. : , scindării. — Scindură + sui. -ie. ! SCÎNDURÎME s. f: (învechit, rar; cu sens colectiv) Sclndurărie (1). Cf. x. colkscu, c. 1 — Seîndură + suf. -ime. ’ ‘ >v- SCÎPÎDUHlŞCĂ s. f. (Prin Transilv.) Scindură (2 o). Cf. MAT. DIAIJSCT. I, 26. — Pl.: ? — Scindură + suf. -işcă, .r, SCÎ1VDURÎŢĂ s. f, 1.: (Transilv. şi prin Ban.) Scln- duri Că (1). Cf. LB, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, CADE, dm, ,sfc ii, 211. <0> E x p r,., A răinlne pe scinduriţa' goală = a deveni complet sărac. Rămase ţiganul pe scinduriţa goală, mera, l. b. 113. 2. Nume dat mai multor obiecte, părţi de unelte etc. făcute din scinduriţă (1): 1 a) (Regional; la războiul de ţesut) Chingă (la tălpig l)i ’ (Vălckni — Slnnicolau Mare), al«'$N n h 474/47. b) (Regional; la ./le ţesut) Fiecare dintre braţele vatalelor (Vălcani — slnnicolau Mare), alr sn ii h 476/47. e) (Popular; la ¡ războiul! de’ ţesut) Lopăţică. Gf. PAMFILE, I. fi. 27,4, LTflţ, DM, ŞEZ., VIII, 148. .. ’ i'i d) (Prin Ban.) Tocător (II 4) de carne, de Ceapă etc. Cf. alr sn tv h 1 034. e) (Regionaljlâ jug) Policioară (2h)(Cllnic — Sebeş)! A Ii 12. î) (Regional; la jug) Bulfeu (Clinic — Sebeş), a n 12. , , . . " . g) .(Regional; la,V:.pereţii de lut ai casei) Şipcă1 (Firminiş — Zălau). chest. ii/357. iî , — Pl.;. scinduriţe. „ni — Scindură + suf. -iţă. - ■ . , ; SCÎNDURÎTŞĂ s. f. (Regional) Sclndurică (1). Cf. dm, sfc ii, 311. Mă suii pe-o sclnduruşă, Mă-ntilnii c-o albinuşă. marian, ins. 174. — Pl.: scinduruşe. ■■■ — Scindură + suf. -uşă. i r, , - • •, I i. 1'.' U; ' , . SClNDURJlŢĂ s.iî. 1. (Prin Transilv.). Sclndurică (1). Cf. LB. - 2. (Regionil;' In sintagrna) Sein duru ţă cu cuih == scindură (2 o) (Negreşti—Baia Mare). Xift ii 5 §74(346. — Pl.: scinduruţe,. ' ' .. — Scindură + suf. -uţă, ' ţ. . SCÎNECÎE s.‘f. (Regional)'ljnealtă de fierărie nedefinită niâ'i Îndeaproape (Bistricioara — Borsec). Cf. h î^2, 69. ’’ Pl.: sclneeii. Şi: scăncle s, f. B, x 22.............. — Etimologia necunoscută. .. , , SCÎNTAUAjS. f. v,.:şcinteie. . .. SCÎlVTĂ s. I. v, selnteie. SCÎSiTEA s. f. v. seinteie. -. . ' SCÎlŞTEÂtE' ş. f.'% >eŞnteie:.'^'''':' /'V' v". ,■ SCÎNTfil s. m. v. seinteie;' 1 ‘ ' '■■■-■ SCÎNTEI vb. I. Intra n z. 1. A produce sau a Împrăştia sclntei (I 1). Izbeşte-n coapsa stingă, răsună armătura Şi schinteie oţelul, heliade, o. i, 316. Ard nuielele trăsnind, Creşte para scinteind. alecsandri, p. ii, 106. ¿a lună săbiile sclnteiază,.. axex^drbşcu, ii. 21l” Cremenea de munte, de sub copitele de fier a ealiilui iburînă, scinteia. emInescu, g‘. p. 116. Şi s-a pornit căruţaşii noapte, în pietre Scinteia potcoava. goga, poeziî, 116, cf. tdrg, resmeriţX/ d., cade. Zgomotul macaralelor... şi al scripeţilor ce sdnteiau. în viteză creştea, barbu, g. 186, cf. >m. d. enc., dex. Pe drumul Bălgradului Mere murgul Radului, Din picioare scintêmd, Din gură pară ţipind. jarnîk—bîrseanu, d. 497,i cf. alr 1 391/150, 255,. 273, 675. O Tranz. fa ei. (Rar) Trăsuri... staţionau... sî-clite de nerăbdarea cailor, bătind potcoavele pe loc şi scinteind granitul, arghezi, b. 99. + Refl. (Regional; în forma sehinteia) A se arde. în foc că s-a dai Şi s-a 'schinteiat, La spata > dreaptă Lesne se arată. CORCEA, B. 39..Î 2. (Mai ales despre surse de lumină) A produce o lumină puţin intensă (şl intermitentă), ca o selnteie (I I), a 1ŸC ă ri, !ia luci; a produce o lumină Vie, stijălucitoare/ a strălu ci; a sclipi (1), a scăpăra1 (2); Lumina... cea cit de mică şi de departe lumi-neadză şi scînteiadză. cantemir, i. i. i, 41, cf. budai-deleanu, lex., dULU, lb'. Mulţimea acestor globuri... vor sctâiexalnaintedochilor noştri. îiarcovicî, d. 277/ 3. ! A"1 sale iăză Cu putere setnteiază. asachi, f! 96/6, cî. vaLîîn,”V'. Amorul a fost... asemenea minelor Lacenrei, a cărora surfafă selnteie de aur strălucitor. negruzzi, s. nj 44, cf. pontbhiant, ' i). Olane smălţuite selnieiau la ratele soarelui, sion, p. 302. Matea-n spdmé sănteiăză. àlecsandrî, p. i, Î05. Fulgerul ' scln-teie, tunetiil bubuie, bolintinèanu, o. 74. Pe Dunăre scînleiau razele răsfrlnte In mii de talazuri, odôbèscù, s. r, Î40. 'Tresărind selnteie lacul Şi se leagănă sub sodre-.'eminescu, o. î, 121, cf: ghBkşa, s’ţ! cb. i, 143. Dar pe cer selnteie lună, dar in' icirbă clnt-un greier. vLAhu^X, 6: -À.* I, 44, cf. ddrf. Pe frunzele pomilor sclnteiau că nişte piètre scumpe picăturite^ de apă. SANiiu-ALDEA, u‘. p. 195, cf. şXiNEAisitî2;'Cope;i?u/'î7è hambarelor' selnteie albe de rouă. anghel—iosip, c. l. l'i6. Luceafărul... va scinteia iar la apus, că cel mai frumos didrnant al gerului, delavrancea1, o.’ 1233. ¿â'pădă setnteiază din nenumărate ţinte de argint. AOÎRBifcEANU, a:.''4'1'6. Un diamant..;, scinteia în utii-bră pe unul dintre degéiele sale lungi, hîîgaş, dr. ii, 137. Din ce adlticari scinteiăză in noaptea asta cerul, cu toate stelele lui ! ibrXii.eanu, a. 106, cf. resmeriţX, d. Marea.’.. lucie ca o baltăv.^, scinteind ca o mişună de licurici, m. iî ’ garîîgiale, c. 41; cfi cade. In iarbă .. . selnteie licuricii, eftimiu,!«!. 25. Farul scinteia In port. minulescu, v. 21. Pe OU scinteia o salbă de lumini, galactioiî,. o. 66. Pe sţrnţe- şcinteiază şiraguri de mărgele, cazimir, l. u. 31. Ihniina scin-teie orbitoare şi prea vie, in cristale şi in tăvile de rnetal. C. $etMëscu, î. i, 92. Càâ'slelé cu vii... sèlcoéeàufaşa de timpuriii in oglinda apelor scinteind de lumină. i. botez, b. i, 71. Toată valea Investmintată ih alb scinteia. cocea, s. i, 9. Se uită... la crucea bisericii care seinteie. teodoreanu, m. u. 255. Citeva bucăţele de. onix luciii, intre care scinteiah juvaieruti adevărate de 69. Nădejdea şptiinteia pe frunţea sa cea augustă, makcovici, ç. 49/4. în aceste puţinei, cuvinte selnteie aspirările către un viitor mai buri, sion, 'Pi 305. Seinteie disperarea In ochii-i crtinţi de slnge. eminesCu; O. i, 88. înăuntrul frunţii a scin- 3377 scînteiahe - 370 - âCÎNTElfî leiat o marc inspiraţie, caragiai.E', o. i, 167. Nu-şi va opri admiraţia faţă de această strălucită minte omenească care a sclnteiat intre noi. iorga, p. a. ii, 27, cf. resmeriţX, d. Spiritul său incomparabil, in care scinteia inteligenţa suverană. In plr ii, 570. Mă delectez şi cu trăsăturile lui de spirit, însă ştiu că multe au sclnteiat altădată sub pana altcuiva, sadoveanu,; o. xx, 56, cf. scriban, d. Ne este descrisă figura unui idiot, prin a cărui noapte scinteiază lumina iubirii. vianu, a. p. 174. Ura te-neacă şi-ţi scînteie-n oase., ar-ghezi, vers. 106. Pagina sa scinteiază prin anumite posibilităţi emotive, ist. lit. rom. ii, 53. Ceva scînteia in aerul rece, o ură surdă, stăpînită multă vreme, bar-bu, o. 265. Se aştepta s-o vadă de astă dată scinteind de inteligenţă şi cunoştinţe, preda, r. 75. + (Despre ochi, privire) A avea o strălucire specifică, vie, care trădează un sentiment puternic; a luci, a sclipi (2), a scăpăra1 (3). Ochii tăi schinteiază,. Braţul tău e pur terea. heliade, o. i, 158. Căutătura lui scinteia ca focul, drXghici, h. 167/17. Ochii dumitale scinteiază. HBisovERGHi, a. 73/8. Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu, răspunse Lăpuşneqnn, a cărui ochi scinteiară ca un fulger, negruzzi, s. i, 139. Venerc, marmură caldă, ochi de piatră cp seinteie. eminescu, o. i, 29. Numa-i scinteiau ochii in cap de ciudă, creangă, p, 269. Ochii ei frumoşi sdnteiau de fericire. vlahuţX, s. a. iii, 144 Cinele se uită, ti scinteiază ochii, dela-vrancea, h. t. 266, cf. şăineanu2. Ochii femeilor scinteiau lacomi, anghel—iosie, c. L. 6. Cu ochii scinteind ... începu să culeagă paralele, gîrleanu, n. 57, cf. resmeriţX, d. Ochii mici... scinteiau ca doi cărbuni aprinşi, rebbeanu, r. ii, 139. Ochii ii scinteiau înviaţi ca două licăre sub spuză. c. petrescu, c. v. 75. Privirile lui scinteiară de un farmec copilăresc, „vcjicu-lescu, p. i, 310. Aştepta gata să lovească, la pindă, cu ochii scinteind ca o fiară încolţită, bart, k. 301. li scinteiau ochii, vinea, l. ii, 170. + (Despre oameni) A avea o privire strălucitoare, vie, care trădează un sentiment puternic, a privi pătrunzător; a scăpăra1 (3), a sclipi (2). Mamă-sa schinteia din ochi ca şi şo-pîrla cind o calci pe coadă, fm (1841), 286a/25. — Pronunţat; -te-ia. — Prez. ind. pers. .3: scinteiază şi sctnteie (accentuat şi, rar, seinteie). — Şi: (învechit şi regional) schinteia vb. I. — V. seinteie. SCÎNTElARE s. f. v. scînteiere. SCÎÎyTElÂŞ s. m. (Regional) Licurici (Lampyris noctiluca) (Băneasa — Medgidia), alr i 1 895/984 — Pronunţat: -te-iaş. — Pl.: scînteiaşi. — Seinteie + suf. -aş. , . . "îV r SGÎNTÎIE s. f. 1. 1. Particulă incandescentă care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure, dintr-un material dur în timpul prelucrării etc., stingindu-se foarte repede, datorită pierderii',ide căldură prin răcire în aer. Infocară un bou de aramă... şi era înfocat de arunca scinteaie. do-softei, v. s. noiembrie 136T/3, cf. anon. car. Ca schin-teile pre paie vor fugi. mineiul (1776), 81v2/6, cf. drlu. Patima lui este asemenea unui foc nestins. .'.ţ care sloboade schintei înflăcărate, pleşoianu, t. ii, 35/24. Acest smanţ este aşa de tare, de scapără cu amnarul seinteie de foc. f.piscupescu, practica, 134/16. Al meu cărbune... plesnit în schinteie l-aced grozăvie, Cu totul zdrobit, Cine-l mai cunoaşte în focul cel mare ? heliade, o. i, 129. Au.Jrăsnit cumplit şi au scos o mulţime de sctnteie. CR (1830), 1201/14, cf. i. golescu, c. Focul din seîntei. .. Născînd toate le preface, asachi, f. 119/18, cf. valian, v. Schinteia-şi fulgeru des întinde Văzduhul repede se aprinde, i. văcXrescul, p. 332/11, cf. cihac, i, 244. In locul 'tinde căzură aceste seîntei, răsări îndată două steble de iusuioc. ispiREScu, l. 65, cf. ddrf, şăineanu2. Din goana lui s-au ridicat Văpăi şi valuri de seîntei. goga, poezii, 227. Trosneşte focul, sar seîntei. iosif, v. 34. I se părea că cerul pil-piie, ca într-o izbucnire de seîntei. gîrleanu,! nî 103, cf. resmeriţX, d., cade. Drama a rămas deci aţipită ca o sctnteie inţr-o cremene, lovinescu, c. ym, 13,9. Mici şi îndărătnice stoluri de păsări de foc, seînteile şe revărsau spre Amara, rebreanu, r. ii,, 107. Se prăvăleşte un stup de jar în sobă, cu seîntei. teodoreanu, c. b. 24. Motorul porneşte, pocneşte, ies seîntei. camil petrescu, p. 3Î4. Flăcările... prăbuşeau grinzile... în risipă de seîntei. g. m. zamfirescu, m. d. i, 58, cf. ds. Dacă sar schintei din cuptor in mijlocul casei, vin... oaspeţi, pribeagul, p.r. 109. Ardea focul de vreascuri şi cetină, pîrîind şi aruncîncl seîntei. sadoveanu, o. xii, 21. Butucii ard în sobă cu trosnet şi seîntei. pil lat, p. 149, cf. scriban, d.,’ arghezi, b. 105. Sadoveanu 'pare a prefefa viziunea fulgurantă, luminată în scăpărareă unei seîntei. vianu, a. p. 235, cf. LTRa. O seînteie care atinge vîrfuşorul de fosfor al unui chibrit produce o slabă licărire, ralea, s. t. i, 21. Scăpă ciubucul In barbă, improşclnd fum, tăciuni şi seîntei. c. petrescu, a, r. 64. Se inălfaŢăflăcări zvelte,... roiuri mori de seîntei^ stancu, ş. ¡5Q..,J/i. zorii omenirii, da! prin peşteri Lovită de amnar,' am dat scînteia. : v. rom. ianuarie 1954, 133. Ţişnesc în afară seînteile. pas,' t. ii, 24.' Se repera la baros şi-t mînuia cu aiîta putere, îneît răspindea in jur mii de seîntei. tudoran, P. 111. Ieşeau seîntei de sub tăişul t îmăcopulm. preda, i. 79. Grîu 'de aur parcă-n saci, îs seîntei . labiş, p. 4%, , La finţîna arteziană de seîntei a fontei topite, sufletele.:.. se profilează mai bine. contemp. 19p6,.nr. 483, 1/2. Roca... nu se supunea ciocanului pe 'cctre-l zoirled înapoi cu seîntei. v. rom. ianuarie 1965, 94. Şi mai frumoase sint galaxiile de seîntei şi ’şuvoaiele de lumină de la cuptoarele oţelăriilor. românia literară, 1969, nr. 18, l/t, 'cf. m. n,.enc., dex. Pe unde călca,t\Sănteie verzi vărsa. pop., ap. gcr ii, 333. Arde foc în Bucureşti, Merg scînteile-n Popeşti, teddorescu, p. p. ‘322. Bacă nu mă crezi pe mine Iacă steaua care vine Şiape tine ie aprinde Cu schintei cătrănite, bibicescu, p. p. 238. ' Cind sufli în foc şi sar seîntei, ,ai să primeşti 'o veste bună. şez. vi, 55. Curcăreasa a zîs să taie' merii, s-astupe coşu să nu iasă fo schintaie. graiul, i, 98* Şi-a scos un cal graur, Cu şaua de aur, .. . Pe unde călca, scintei făcea. folc. mold. i, 296. Scinteia mică face focul mare. zanne, p. ix, 523. De nu va stinge neşline sclnteiul pină e mic, Dupălce înalţă flăcări nu-i poate face nimic, pann, e. i, 93/3. Ce e mică Şi mai mică Şi de vodă n-are fţică (Sciţiţeia). gojiovei, c. 3,31. Dacă nu-i, Nici eu n-o spui. ¡ (Scînteia). pamfile, c. 32. <0> F i g. Au sărit scînteia şi la noi în Moldova, de s-au aprinsu acestu pojar de obiceiu. ne^ulce, l. 104. Respirez-un suflet tînăr, ici, in peptiil ist focos, împroşcînd de-amar seinteie. millo, în Pr. dram. 363. Din războiul părerilor 'împhtrimtoard sare scinteia cea ascunsă a adevărultii. MÂRCovicij ii.' 38/16, Scdpftra cu putere scînteia românismului, hasdeu, i.' c. i, 43. Nu pot ca să aprinză o singură seinteie în sUflelu-nghe-ţat. eminescu, o. i, 25. Ce dulce e scînteia ce mi-ai aprins tn piept, păun-pincio, p. 82. Scapără din timp în timp scînteia adevărului (a. 1897). plr i, 470. fiecare... va fi izbutit să aprindă o sctnteie de idealism în cercul său. lb. ii, 71. Aducea in discuţie puncte de vedere noi, şi, cînd nu putea lumina, orbea prin scăpărarea scînteilor. iorga, p. a. 'ii, 25. Nu se ştie care dintre seîntei va aprinde ţara. camil petrescu, b. 90. Scriitorul trebuie să aţîţe seînteile noului, transformin-du-le tn focuri vii. lupta de clasă, 1953, nr» 5, .99. Săraca slovă strînsă-n file Doar o seînteie-aş vrea să poarte Din flacăra acelor zile. v. rom. iunie 1954, 5. Tableta... aruncă pulbere şi seînteie în casele noastre prea liniştite, românia literară, 1969, nr. '54, 7/1. <0 Seînteie electrică = tip deJ descărcare electrică luminoasă, care âpărt la tensiuni ridicate între'efectroz^ avlnd caracter discontinuu .(şi distructiv).., Acest-'din urmă cuvinl.t . Ju ca o schinteie electrică, negrczzj, 3380 SCÎNTEifi - 371 - SCÎNtMerE s. i, 154. Idee a este... un fel de selnteie electrică care luminează spiritul, ghica, c. e. iii, 5. Făclnd să treacă o selnteie electrică prinlr-un amcstec de oxigen şi hidrogen, ambele gazuri şe combină pentru a produce apă: pont, ch. 9. Simţi... că fiinţa lui întreagă e zguduită, la vederea ei, ca sub atingerea unei puternice sclntei eleitrice. hogaş, dr. ii, 137. Strălucire specifică, vie, în ochi, în privire, care trădează un sentiment puternic; privire strălucitoare, vie, pătrunzătoare, care trădează un sentiment puternic. V. scăpă rare (3), seînteiere (2), sclipire. îndată turbură pre citi îl aud, Incit aprinzîndu-se aceştia cu aceleaşi văpăi, slobod săritei din ochi. hoinar, eet. 8/5. Ochii lor... clipeau din cînd in -cînd cu seînlei de amor şi voluptate, filimon, o. i, 142. Cu pumnul bale-n masă in vreme ce vorbeşte Şi cu seînlei de ură la minister priveşte, i. negruzzi, s. ii, 34. Şi-njpehii tăi văd strălucind scinteia Din focul mare-al, dragostei de lege. goga, poezii, 19. în ochii voştri mari, ca de viţei... Cu viersul meu eu , ştiu s-aprind seînlei. petică, o. 83. O Expr. A i se îace (cuiva) sclntei (pe dinaintea ochilor), se spune cînd cineva primeşte o lovitură (fizică sau morală) puternică (şi are senzaţia că vede seîntei I 1), Cf. m. d. enc., dex. (Cu schimbarea construcţiei) Sar odată voiniceşte de pe-un mal... din greşeală, drept cu faţa-n jos,,numai sclntei mi s-au făcut pe dinaintea ochilor, de durere, creangă, a. 01. (Regional) A vedea seîntei verzi = a vedea stele verzi, v. stea. Cf. zanne, p. ix, 523. (Cu parafrazarea expresiei) Un cioclu mă pocni cu pumnul In frunte, Incit îmi scăpărară ochii seîntei verzi, eminescu, G. p. 89. A se Învăţa (sau a se deprinde) ca ţiganul (sau, rar, ca făurarul) cu scinteia (ori cu scinteile) = a se obişnui (sau a ajunge să se obişnuiască) cu ceva (neplăcut, rău). Cf. m. d. enc., dex. Îs deprins cu nevoile ca ţiganul cu scinteile. şez. i, 218, cf. zanne, p. v, 289, vi, 381. O (Prin analogie) Cile un. val se spărgea. ■■ şi vlntul ii prindea jerba albă, spulberind-o în seînlei ude. tudoran, p. 188. Lupii spulberau sântei din zăpadă, labiş, p. 22. 2. Lumină puţin intensă (şi intermitentă), ca o seînteie (1 1), licăr, licărire, 1 u c i r e, (livresc) scintilaţie (1); lumină vie, strălucitoare, strălucire; seînteiere (2), scăpărare (2), sclipire. Din sinul neflinţii ai scos pe acest luminos soare ca o seînteie strălucitoare, marcovici, c. 9/5. Blul galben . . . curgea ca un şarpe ai căruia solzi la tot clipătul imi arunca sclntei de soare, ghica, c. e. i, 48. Lumina zilei dezbrăca luceferii de scinteile lor. sion, p. 394. Clmpia i se înfăţişează luminată de scinteile strălucitoare ale licuricilor, odobescu, s. iii, 20. Nu mai am de obicei, Ca-n zilele acele Să mă imbăt şi de seîntei Din stele, eminescu, o. i, 187. Zări înlr-o depărtare nespusă o schinteie ce abia licărea, ispirescu, l. 201. Sclntei se desfac din nenumăratele juvaiere. iorga, c. i. i, 180. Strălucesc sclntei de aur ce-nspăimintă. MINULESCU, VERS. 332, cf. CADE, DEX. O Fig. Din sinul veciniciii tu ai scos această schinteie a vieţii, ce o numim duh. marcovici, d. 280/1. Io cu schinteie din dumnezeire, cu înţelepciune l-am dăruit. fm(1841), 1451/3. Cuprinde în sine Inlîia schinteie a vieţii pentru o făptură nouă. vasici, m. ii, 11/6. Nici o sănteie-ntr-insul nu-i candidă şi plină, eminescu, o. i, 56. Italie iubită, primeşte-o salutare Cu tainica schinteie a sufletului meu. macedonski, o. i, 51. Urma-ţi va fi cunoscută pe-unde ţi-ai purtat scinteia. vlahuţă, o. a. i, 44. în toate aceste e vădită scinteia artei. în plr ii, 57, cf. şăineanu2. Cu scinteia eternă a geniului lor, au aprins flacăra sfîntă a libertăţii în pieptul popoarelor subjugate. în plr ii, 231. Dacă ai, în căpşorul tău, scinteia dumnezeiască ce cuprinde lumea, ţi-i de ajuns. gîrleanu, l. 7, cf. resmeriţă, d., scriban, d. Ideea superiorităţii nemăsurate a personalităţii morale a omului, depozitarea unei seîntei desprinsă din divinitate. vianu, e. 478. Vom continua să oferim mereu publicului... scinteia de geniu, ralea, s. t. i, 144. Porţi o seînteie divină. T. popovici, s. 248. A doua piesă. .. are pe alocuri seîntei de umor. flacăra, 1969, nr. 2, 15. 3. Fig. Fapt, în aparenţă neînsemnat, care declanşează o acţiune, vin sentiment etc. Ei răscoală în popoare a distrugerii seînteie. eminescu, o. i, 51, cf. resmeriţă, d. Din tot ce s-a scris. . . n-a fişnil încă scinteia pe care au aşteptat-o. lovinescu, c. viii, 159, cf. M. d. enc., dex. 4. Fig. (De obicei urinat de determinări introduse prin prep. „de“) Părticică neînsemnată (din ceva); fărîmă, pic1 (II 2), (regional) ţîră. Cînd gîndeşti de moarte, de vei avea vro sclnteaie de minte, nu e cu putinţă să nu te temi de dinsa. maior, p. 8/17. O seînteie de nădejde ce mi-ai dat m-au răcorit, beldiman, o. 13/11, cf. lb. Să insufle... sclntei măcar de sentimen-ttiri de patriotism, cr (1829), G^IB. Nici o selnteie de nădejde... nu s-au văzul (a. 1839). uricariul, xiv, 217. Se reproduţează şi cea mai mică seînteie a rămăşiţii ei in trup. episcupescu, practica, 354/12, cf. polizu, cihac, i, 244, lm. Ţugulea scăpase cu o seinteie de viaţă, căci fraţii nu-I omorise de tot. ispirescu, l. 329. O seînteie de adevăr. . . semeţ aş arunca-o in sufletu-i despotic. 1. negruzzi, s. vi, 304, cf. ghe-ŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., CADE, COm. EENIUC, M. D. ENC., DEX. II. (Bot.) I. (Transilv.) Garofiţă (Dianthus cur-thusianorum). borza, d. 59, cf. alr i 1 935/65, 93, 158, 302. 2. (Prin Ban. şi prin sud-vestul Transilv.) Liliac (Syringa vulgaris). borza, d. 166. 3. (La pl.; prin vestul Transilv.) Bănuţ(i) (Bellls perennis). borza, d. 29. 4. (Regional) Scînteiuţă (II 1) (AnagaUis arvensis). borza, d. 18. — Pronunţat: -te-ie. — Pl.: seîntei şi (învechit şi regional) seînteie. — Şi: (învechit şi regional) seîntei s. m., sclnteaie, seîntă (lb, polizu, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., com. beniuc), schinteie, (regional) sclntăuă (alr i 679/298, 308, a i 12, 13, 31, 35), sclntic (borza, d. 166, alr 1 679/748, 890), scănteâ, schintâie, schintâuă (a i 17, 21, 31), sehinleâuă (alr i 679/320, a i 20, 22, 23, 26, 36), schintic(ALR i 679/805, 887, 922, 940), scluntie (borza, d. 166), (învechit, rar) sclnteă (klein, d. 419, graur, e. 50) s. f, — Lat. *scantillia (lit. scinlilla). SClNTEIÎRE s. f. Acţiunea de a scinteia şi rezultatul ei. 1. Cf. s c î n t e i a (!)• Cf. resmeriţă, d., m. d. enc.> dex. 2. Lumină puţin intensă (şi intermitentă), ca o seînteie (I 1), licăr, licărire, lucire, (livresc) scintilaţie (1); lumină vie strălucitoare, strălucire; seînteie (I 2), scăpărare (2), sclipire. Cf. budai-deleanu, lex., lb, i. golescu, c., valian, v., polizu. Oricite stele ard in înălţime... Cu a lor lumină şi cu sclnteiarea Ce-or fi-nsemnînd, ce vor nu ştie nime. eminescu, o. rv, 338. Ia-ne, du-ne-ncet Subt a lunii sclnleiere: cabagiale, o. iv, 356. Pe undele negre, tremurau uneori scinteieri de lumină, dună-reanu, ch. 233. Pentru şalele de mîncare se vor zugrăvi deci scene de natură moartă... cu scinteierea cristalelor şi licărirea vaselor de mţtal. iorga, p. a. ii, 196. Pe sclnteierile de rouă... O beznă grea, ca giulgiul morţii, Să cearnă pace-adormiloare. goga, poezii, 77. O, stelelor!... De cum se lasă noaptea-ri necuprins — Aşa v-aşlepl cu sete scinteierea. cerna, p. 166. Orbitorul lui tezaur Joacă-n schinteieri, sub para cande-labrului de aur: iosif, patr. 63. S-aprind pe culmile albastre.,., blînd sclnteierile de astre. petică, o. 61. După zilele acestea, lipsite de seînteiere, soarele răsări într-o dimineaţă înfocat, gîrleanu, l. 127. Mijeau, 3381 SCÎNTEIETOR - 272 - SCÎNTEIETOR cu scînteieri palide-roşii, boabele mari ale unei brăţări de mărgean. î-iogaş, dr. i, 164. îşi aţintea privirea asupra albei scînteieri a luceafărului. m. i. caragiale, c. 35. Lin desface umbra şi de crengi anină Scînteieri albastre, boabe de lumină, topîrceanu, b. 78. Ideile îi veneau una după alfa... împletite cu murmurai vîntului,... cu scinteierea cerului înstelat, cocea, s. i, 268. Scinteierea giuvaierelor sale s-a înălţat să-l întîmpine Din casete de mătase, pillat, p. 291. Seîn-teierea lunii sporise, ograda era îmbrăcată într-o strălucire pogorîtă din ceruri într-adins. arghezi, s. vn, 153. Vede fugitiv şi prealabil cdtecţia de reuniuni, în oraşul de provincie, sub scinteierea luminărilor din candelabre, călinescu, c. o. 278. Din gară o luarăm, sub scînteierile Orientului, spre Sebeş, cu trăsura, blaga., h. 175. Boulenii chervanelor [rumegau] molcom cu ochii umezi întorşi spre scînteierile focului de popas. c. petrescu, a. r. 188. <0 Fig. Parcă simţeam cum la toţi ni se. . . în flacără minţile. .. la scînteiarea unor idei sublime, sbiera, f. s. 387. Părerile amfitrionului sînt pline de cele mai surprinzătoare scînteieri. petică, 0. 297. Căzuse într-un fel de toropeală care sleise orice seînteiere din viaţă, gîrleanu, n. 161. O seînteiere de vicleşug, o licărire de dorinţi senile, cocea, s. i, 189. Scinteierea aceasta se produce în nenumărate feluri în „Cugetări^, vianu, a. p. 163. A ştiut să surprindă... clipe de seînteiere spirituală, contemp. 1969, nr. 1 172, 6/3. (Fiz.; şi în sintagma efect de seînteiere) Iluminare de durată foarte scurtă şi de o întindere, practic, punctuală, a unui ecran fluorescent pe care cade o particulă cu viteză mare; scintilaţie (1). Mărimea ... se obţine cu ajutorul unei metode de numărare a p articolelor..., folosind de pildă, efectul de seînteiere. sanielevici, r. 24, cf. ltr2. ^ Strălucire specifică, vie, a ochilor, a privirii, care trădează un sentiment puternic, o senzaţie intensă; scăpărare (3), sclipire. Cele dintîi simptome (semne) ale boalei... sînt ameţeală nesuferită, seîntiere de ochi, greaţă şi sete. cr (1829), 74x/15. Catrina închise pe jumătate ochii, lune-cînd spre Ruset scinteierea lor de smoală topită, sadoveanu, o. x, 162. Parcă în toată casa ar fi fost numai scinteierea batjocoritoare a ochilor lui. dan, u. 180. Citi scriau litania care făcea să scapere în ochi scîn-teierea nemulţumirilor? pas, l. i, 132. Lucu se uită la Ana cu ochii mici, sub chiciura de scînteieri. vinea, 1. ii, 46. în ochi Lucea o seînteiere din amintiri, îndepărtată. labiş, p. 31. Avea aceeaşi paloare aşezată pe obraji şi-aceeaşi seînteiere în privire, lăncrănjan, c. iii, 32. — Pronunţat: -te-ie-. — Pl.: scînteieri. --Şi: (învechit şi regional) seînteiăre, (învechit) seîimteiere, (învechit, rar) scíntiére s. f. — Y. scinteia. SCÍNTEIETÓR, -OÁRE adj. 1. Care (pare că) împrăştie seîntei (I X). între cer şi pămînt părea că pluteşte un... colb seînteietor. gîrleanu, n. 101, cf. resmeriţă, d. Focul alb al metalului topit, clocotind, sfîrîind, seînteietor. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 25. Scrutau cuptorul prin vizete, apoi începură să scruteze proba, care producea artificii seînteietoare într~un tub. PREDA, R. 124, cf. M. D. ENC., DEX. 2. Care seînteiază (2), care produce o lumină vie, strălucitoare sau care este puternic luminat; strălucitor, sclipitor (1), (astăzi rar) sclipind, (popular şi familiar) sclipicios, (învechit) seînteios, scinteind, sclipit2 (1), (regional) sclipos. Soarele, care răsărea, ni se părea, că scoate din mare focurile sale cete seînteietoare. pleşqianu, t. i, 118/15, cf. valian, v. Cînd de cînd brăzduind cerul fulgerul seînteitor.. . le-arăta cu grozăvie Cum plutea ca nişte plăgii leşile fraţilor lor. negruzzi, s. ii, 7. Adorau... frumuseţea seînteietoare a stelelor, sion, p. 391. Zăresc de departe un sul de raze seînteietoare care venea înspre dînşii. creanga, p. 228. Capul său divin i-l vezi în dreptul ferestrii seînteietoare de lumină, caragiale, o. iii, 168. Sub stele, flori schinteietoare, Ce griji pot fi predomnitoare? MACEbONSKi, o. i, 27. încet se saltă săarele, rotund şi seînteietor. vlahuţă, ap. cade, cf. alexi, w., şăi-neanu2. Luceafărul seînteietor răsare, iosif, v. 104. Pe-un nour alb, o stea părea că vine Din turnul ei de-azur seînteietor Spre mine. al. philippide, a. 38, cf. resmeriţă, d. [Privea] cerul seînteietor de noiembrie. m. i. caragiale, c. 96. Iubea gheaţa străvezie,. pe~al cărei seînteietor cleştar luneca în iernile reci. c. petrescu, c. v. 383, cf. scriban, d. Crestele Parîngului erau acoperite de zăpezi albe, seînteietoare. bogza, v. j. 142. Cine este, cine, bogat ca şi mine ? Eu am doi luceferi seînteietori (Ochii), pascu, c. 32. (Adverbial) E soare. Aerul tremură seînteietor. vlahuţă, s. a. iii, 391. O (Prin lărgirea sensului) Bine rînduiţi şi în straie seînteietoare trecură husarii Ieşi. sadoveanu, o. v, 691. Maşini albe şi albastre, seînteietoare în pavezele lor de nichel şi cristal, treceau tuşind agresiv pe Ungă el. vinea, l. i, 8. «4* (Despre ochi, privire etc.) Care are o strălucire specifică, vie, ce trădează un sentiment puternic, o stare de spirit intensă; scăpărător (3), sclipitor (2), (învechit) seînteios. Vorbind astfel, ochii ei era seînteietori şi-n flăcăr aţi. pleşoianu, t. ii, 17/12. [Avea] schinieietori ochi ageri, sprîncene ebenine, Un nas roman, heliade, o. i, 230. în mijlocul căutăturilor acelor vesele şi seînteietoare. . . ai fi văzut ochii lui, pironiţi asupra ta. hrisoverghi, a. 7/16. Cine mai crede căutăturilor celor fulger oase, celor schinteitoare, celor negre? fm (1839), 792/17. O moarte se vestea în ochii ti- seînteitori. negruzzi, s. i, 50. Focurile pietrelor scumpe se uneau cu razele seînteietoare ale ochilor. alecsandri, o. p. 86. Un tip picant şi nişte ochi seînteietori, plini de vioiciune, caragiale, o, ii, 107. Faţa lui e rumenă şi ochii seînteietori. vlahuţă, s. a. ii, 262. Ce pictor va putea vrodată să reproducă sclipirea seînteietoare a unui ochi frumos! gherea, st. cr. ii, 50. El, revoltat, se uită ţintă în ochii ei seînteietori. d. zamfirescu, r. 48, cf. şăineanu2. Ochii înlă-crămaţi, dar seînteietori de bucurie, parcă străpung cu privirile lor munţii, iorga, c. i. i, 204. Uite ce-i, zise el,... întoreînd ochii seînteietori spre femeie; mie îmi trebuie o nevastă tînără. agîrbiceanu, a. 273. Nu mă puteam sătura privind. . . ochii lui negri, mici şi seînteietori. hogaş, dr. i, 22. Era înaltă..., cu ochii seînteietori, cu buzele subţiri şi roşii, ibrăileanu, a. 124, cf. resmeriţă, d. Părintele Veniamin ... ne privea pe rînd, cu ochii seînteietori. sadoveanu, o. rv, 117. Ochii ei sînt absorbiţi în lumea stelelor..., seînteietori şi nemişcaţi, arghezi, s. vii, 10. Era un bărbat de vreo treizeci şi patru de ani... cu ochii negri, seînteietori şi neliniştiţi, tudoran, p. 12. Se miră... pri~ vindu-l cu nişte ochi seînteietori. preda, r. 438. Firavul sublocotenent cu ochii seînteietori... a început să scrie în revista de teatru, v. rom. decembrie 1964 99. 4* Fig. (Despre oameni) Dotat cu o inteligenţă vie, cu un talent deosebit şi de obicei spontan (ce impresionează puternic); (despre manifestări, însuşiri ale oamenilor) care arată, trădează, denotă o asemenea inteligenţă sau un asemenea talent; scăpărător (4), sclipitor (2), strălucitor. Grimm ne-o des-crie plină de seînteietoare inteligenţă, de spirit şi de bun-gust. halea, s. t. iii, 131. Comedia e condusă cu o vervă seînteietoare. v. rom. septembrie 1954, 219. Topîrceanu a fost fără îndoială cel mai seînteietor realist dintre liricii noştri de fantezie, contemp. 1956, nr. 494, 3/1. Întîmplările nu mai sînt comentate de un tînăr studios şi încă neştiutor, ci de o minte perspicace, seînteietoare şi paradoxală, v. rom. noiembrie 1964, 111. Dimpotrivă, contextul seînteietor le sporeşte rezonanţa, integrîndu-le unui circuit în care ele merită să se afle. românia literară, 1968, nr. 11, 1/1. L-a supus pe Chaieaubriand unui teasc hidraulic de inteligenţă seînteietoare, dar cu o tendinţă devastatoare, ib. 1969, nr. 54, 21/1. 3382 SCINTEIND - 373 - SCÎNTEIUŢĂ — Pronunţat: -te-ie-, — Pl.: sctnteielori, -oare. — Şi: (Învechit) scinteitôr, -oare, schinteietôr, -oâre, (Învechit, rar) schinteitoSr, -oâre adj. -.ţ — Scinteia + suf. -ător. , SCÎNTEÎND, -Ă adj. (învechit) Sclnteietor (2). O copcă schirtteindij^ln suma de briliante strîngea a lui cintură. heliade, o. i, 231. Ceriul... stele... seîn-teinde leagănă, asachi, s. l. !t, 153. — Pl. : scînleinzi, -de. — Şi: schinteind, -ă adj. — V. scinteia. SCÎNTEIOARĂ s. f. I. Diminutiv al lui s ,e 1 n t e i e (I 1); scînteiuţă (I 1), (Învechit, rar) schinteiţă (v. sclnteiţă i 1). Cf. polizu. Doilă seînteioare, se streciira’ră pe. coş şt picară tn grădinii, Ispirescu, l. 65, cf. ddrf. Din vtlvălaie Zburară două scînteioare-nsiis. iosif, v. 143, cf. cade. Scînteioară, ioară, Pe i)m îl omoară (Fulgerul), pamfile, a 23. ;■ » II. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee diri familia prjmu-laceelor, cu tulpina ramificată la bază şi1 cu flori roşii, albastre sau albe; scînteiuţă (II 1), (Învechit) sclnteiţă (ÏI 2), (régional) auriişăj’fqcşor, gonitoare, intiţă, min-teuţă1, ochişor (4 a),1 răcovină (e), roşuţă (v. roş uţ 2 b), seînteie (II 4), scllpeţ1 (2), Văcariţă, buruiana bureţilor, buruiană-de-rinduri-roşii, coardă-de-găiriă, gonitoarea-vacii, iarbă-de-păsări, scălci-iiiici, (Învechit; rar) paperină (Anagallis arvensis). Vreun român ... să deschiză o prăvălioară... şi să le petreacă pă bani la bolnaghi... scînteioară, căldăruşă, iarbă-roşie. jipescu, o. 73. Scînteioarele se ridicau cu vtrful roşu, drăgaica stufoasă răspindea, pripită de soare, iIn miros ca floarea de iei. delavranc;ea, s.‘ 59. Cîte un pai subţire străbătea frunzişurile moarte şi aducea unei raze, ca un dar, o scînteioară albastră, sXm. vi, 334, cf. PANŢU, PL., CADE, BUJOREAN, B. L. 392. Să Culegi. . . ¡Margarete, seînteioare şi aglice. topÎrceanu, b. 44. Plthg, sub iuţite copite, scînteioarele strivite, paras-chivescu, c. ţ. 161, cf. borza, d. 18. Ierburi şi flori sint... scînteioară, plesnitoare. h rv 84, cf. i 148, iii 25, rv 53, 194, ix 447, xi 96, xvi 207. 2. Plantă erbacee cu tulpină ramificată, noduroasă» cu flori de culoare albastră’deschis, cultivată ca plantă ornamentală; (regional) atîmătoare, gheţişoară, cheiţa-raiului (Commelina communis). Cf.* borza, d. 50. 3. Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori de culoare galbenă, care creşte pe coaste stln- coase (Gagea saxatilis). Cf. grecesctj, fl. 564, panţu, pl. 4. (Regional) Bănuţ(i) (Bellis perennis). Cf.,borza, d. 29. 5. (Regional) Arşinic (Lychnis calcedonica). Cf. borza, d. 102. 6. (Regional; In forma schintioară) Garoafă (Dy- anthus caryophyllus ) (Cloşani — Tlrgu Jiu). Cf. alr 1 1 935/837. ’ 7. (Regional) Săbiuţă (3) (Gladiolus imbricatus) (Negreni — Slatina). Cf. alr ii 6 297/791. 8. (Regional) Lipscănoaice (Coreopsis tinctoria). Cf. borza, d. 51. 9. (Rar; la pl.) Buruiană-de-cinci-degete (Poten-tilla recta). Cf. borza, d. 137. — Pronunţat: -te-ioa-. — Pl. : seînteioare. — Şi: (regional) seibteoâră (h iii 25, iv 53), sehintetoâră (grecesc u, fl. 564, panţu, pl.), sehintioâră (bujorean, b. l. 392, borza, d. 18, alr i 1 935/837) s. f. — Seînteie -f suf. -ioară. SClNTEIÔS, -OASĂ adj. (învechit) Sclnteietor (2). Soarele revarsă sclnteioase-a. sale rază. asachi, s. l. i, 105. Mi se părea că... nişte luciri setnteioase umblau împregiurul meu. negruzzi, s. i, 54. Fumuri albe se ridică tn văzduhul seînteios. alecsandri, poezii, 17, cf. şXineanu2, resmeriţX, d., cade, m. d. enc. •O (Regional) Gîndăcel seînteios = licurici (Lamp gris noctiluca). Aceste puncte lucitoare nu stnl nimic alia fără numai licurirea ce-o produce un gîndăcel numit.. Iii Bucovina.:, licurici,... făclieş, fthăraş,... gln-dăcel seînteios. marian, ins. 44. + (Despre ochii, privirea etc. oamenilor) Sclnteietor (2). Vede capul lui şi gura căscată, Ochii seînteioşi. budai-deleanü, t. v. 56. Acesta, cu o căutătură sclnteoasă, ti i/iură ca împreună să cerce încă o dată soartca armilor'l Ar (1829);' '242/23. Cu > ochii seînteioşi face oştenilor săi un cuvînt şi-i îndeamnă a spăla ruşinea în ' sîngele duşmanului, fm (1841), 253V31. Osman avea. . . ,! ochii mai negri şi seînteioşi. sion, p. 132. Privind feţele celé turburate, eu ochi seînteioşi..., puteai glci că nu ie prea mergea,'bine. contemporanul, iii, 571, cf, şXr-neanus, tdrg, cape, dex. (Prin lărgirea sensului) Văd ... Zburînd ó herghelie.de armăsari zmeioşi, Cu'éofc mele în vînturi, cu ochii seînteioşi. alecsandri, poezii, 285. O (Adverbial) Ai său ochi plin de mîndrie Străluceşte seînteios. i. negruzzi,' s. ii, 16Í. — Pl. ii seînteioşi, -oase. — Şi:~(;in'vechit, rar) sein» teós, >oâsfi adj. ’> — Sfintele -f suf. -os. SCÍNTEITÓR, -OÁRE adj. v. sclnteietor. SCÎNTEÎŢĂ s. f. I. (învechit, rar; In forma schinteiţă ) Scînteiuţă (I I). Cf. polizu. II. 1. (învechit şi regional; şi !n sintagma sclnteiţă galbenă, borza, d. 45) Rostopască (I)' (Chelidonium majus). Cf. polizu, borza, d. 45. 1 2. (învechit) Scînteiuţă (II 1) (Anagallis arvensis). Cf. VALIAN, V., POLIZU. . 3. (învechit; la pl.; In foritia schinteiţe) Guşa-jid-rumbului (Cucubalus baccifer). QE. BókzA, jf'J 54. 4. (Regional) Cocoşei (de clmp) (Adonis aestivaliş)-Cf. borza, d. 11. + Ruscuţă1 (1 c) (Adonis vernulis)• Cf. borza, d. 11. 5. (Regional; în forma schintiţă) Scrlntitoare.(Po- tentüla supina). ,.Cf, borza, d. 137.- ;ii'.• —1Pl.: scinteiţc. — Şi: (invechit şi regional) Sehin-teifă (vAîlian, v„ polizu, borza, d. 45, 54), (regional) schintiţă (accentul necunoscut; borza, d. 137) s. f. — Seinteie + suf. -iţă. / SCÎNTEltlŢĂ k. f. 1. 1. Diminutiv al lui s cintel ş (l 1)5 scînteioară (I), (Învechit, rar) schinteiţă (v. sclnteiţă I). Cf. lb. Nuniai o schinteuţă poate căşuna detunarea cea mai puternică, vasici, m. ii, 52/18, cf. ddrf, cade. Caraiman a prins o sclnteuţă Intr-iiri firişor de iască, sadoveanu, o. xviiij 30. 2. (Regional; la pl.) Chibrituri (Mărtănuş — Tlrgu Secuiesc), alr i 1 610/200,: , 3. (Entom.; regipnal; In forma sclnteuţă) Licurici (Lampyris nocfiluea}. Aceste puncte lucitoare. ..¡stnl. . : licurirea ce-o produce un gîndăcel numit... licurici ..., făclieş, flnăraş, ... sclnteuţă. marian, ins.,44, cf. jahresber. xii,' 122. II. (Bót.) 1. (ŞI In sintagma scînteiuţă roşie, lb, ddrf, alexi, w., panţu, pl., borza, d. 18) Mifiă plântă erbacee din faniilia primulaceelori cu tulpina ramificată la bază şi cu flori roşii, albastre sau albe; scln-teioară (II 1), (Învechit) sclnteiţă (II 2)v (regional) aurică, focşor, gonitoare, Inţiţă, minteuţă1, ochişor (4 a), răcovină (e), roşuţă (v. roşuţ 2 1»), seinteie (II 4), sclipeţ1 (2), văcariţă, burulana-bureţilor, buruiană-de-rlnduri-roşii, coardă-de-găină, gonitoăreâ-vacii, iarbă-de-păsări, scălci-mici, (Învechit, rar) pa-perină (Anagallis arvensis). Cf. cOTEANt7,: PL..fl6, şincai, In dr. v, 556, lb, ddrf, brandza, fl. 408, barcianu, alexi, w. Florile roşii de sclnteuţă (Ana-gallis arvensis) se întrebuinţează la germani pentru a opri scurgerea de slnge din nas. candrea, f. 295, cf. cade, panţu, pl. Scînteuţa... se vede şi prin vii, ca 3388 SCÎNTEIUŢĂ - 374 - SCÎRB nişte setnlei roşietice, presărate mai multe la un loc. simionescu, fl. 173. Ceaiul de sctnteuţă e leeuitor de (mea veche cu înec. voiculescu, l. 282, cf. bujorean, B. L. 392, SCRIBAN, D., BORZA, D. 18, M. D. ENC., DEX, H; x 141, 315, 420, 465,. XI 327, 486, 502, xn 281, xvi i03, 287,iţvn 18, ,Ş-o vent,ş-a mea drăguţă Ca peqnă de sctnteuţă, Mtndră ca o păunită, jarnîk — bîrseanu, d. 324. Să ne-ngroape-n grădiniţă Cu capii la sctnteuţă. mîndrescu, l. p. 92. Mlndre semne ini d-afla: La picioare Iarbă mare,. Pe Ja brîu Holdă de griu, Din buzufă schinteuţă. marian, î. 353. Ruzmălin şi schinteuţă în buful l-a lui drăguţă, doine, ,119. la-i pinză de pe minuţă Floricea de scinteiuţă. şez. j, 87. Mtndră, ctnd voi muri eu, Vină la mormîntul meu Şi seamănă sctntiiiţă Căci mi-ai fost dreaptă drăguţă. rev. crit. i, 467. De guturaiul rău — Fierbe sctnteiuţă Şi să bea că-i trece, şez, viii, 152. Ilincuţa s-o ascuns, S-o ascuns tn eamţiruţt S-o [= sub o] tufi di sctnteufî. vasiliu, c. 35. Eu-s. albă Şi roşiuţă Cçl floarea de schinteuţă. BÎRLEA, C. P. 25. . 2. (Şi în sint a ¿imrsciji te iu fă de cimp, dm) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb, cu două frunze bazale lineare şi cu flori galbene dispuse in cime, (regional) brumărea, ceapa-ciorii,. s căi ci-mi ci (Gagea arvensis). Cf. brandza, fl. 439* damé, t. 184, panţu, PL., CADE, SCRIBAN, D., DM, BORZA, D. 73, M. D. ENC., dex. ^ (Regional) Ceapa-ciorii (Gagea pratensis). Cf. GRECESCU, FL. 563, PĂCALĂ, M. H. 24, PANŢU, PL., CADE, BORZA, D. 73. 3. Plantă erbacee din familia primulaceelor, care creşte in locuri umede şi umbroase (Centunculuş mi-nimus). Cf. borza, d. 43. 4. (La pl.) Plantă erbacee din familia compozeelor, cvi flori alungite, albastre, şi frunze lineare, la bază auriculate; (regional) cătare, pocroavă (v. pocrov H). sălcioară (I 4), săpunele (v. săpun el II 7), steluţă, vineţele, floarea-,sfintei Mării, stele-chineze (Aster ndvi-belgii). Cf. borza, d." 26. O (Regional) Sclnteiuţe de munte = mică plantă erbacee ' compozită cu tulpina avind un singur capitul terminal, cu frunze lanceolate sau oblonge, cu florile centrale galbene şi cu cele marginale albastre, specifică regiunilor alpine; ochlul-boulvii (Aster alpinus). id. ib. + (Regional) Steliţă (Aster amellus). Cf. borza, d. 26. +. (Regional) Săpunele (v. săpun el II 4) (Aster novae-angliae ). Cf. borza, d. 26. 5. (Ban., Transilv. şi Mold.; şi In sintagmele şctr.- teiiiţă de ctmp, alr i 1 935/266, 345, 542, sctntiuţă sălbatică,, ib. 1 935/578, sctnteuţă lupului, ib. 1 935/223) Garoafă (Dianthus :aryophyllus). Cf. borza, d. 59, alr i 1 935. + (Prin Bulov. ; în forma scîn-teuţă) Garoafă (Dianthus barbatus). Cf. ţopa, c. 219, panţu, pl. 112, borza,1 d. 5é. + (Prin Transilv.; în forma sctnteuţă) Cuişoare (Dianthus chtnensis). Cf. borza, d. 59. ^ (Prin Tranffllv. ; la pl. ; în forma sctnteuţe) Garoafe de munte (Dianthus superbus). Cf. borza, d. 59. ' i" 6. (Regional; şi In sintagma scinteiuţă de friguri, cade, borza, d. 43) Potroacă1 (1) (Centaurium minus). Cf. cade, bujorean, b. l. 392, borza, d. 43. îi 7. (Regional;;şi în sintagma scinteiuţă roşie, borza, d. 102) Arşinic (Lychnisealcedonica). id. ib. O Schinteuţă lupului =;floarea-cucului (Lychnis flos-cuculi). Cf. Morariu, pl., borza, d. 102. 8. (învechit şi regional) Răcovină (a) (Stellaria inçftta,). Cf. gheţie, r. m., bargianu, alexi, w., şăi-NBANU3, RESMERIŢĂ, D., BORZA, D. 165. 9. (Regional) Bănuţ(i) (Bellls perennis). Cf. cade, borza, d. 29. 10. (Regional; la pl.) Brumărea (Phlex dmmmondii şi paniçulata). Cf. panţu, pl,, dm, borza, d. 129, DEX. 11. (Regional; la pl.) Lipscănoaice (Coreopsis line-toria). Cf. borza, d. 51. 12. (Regional; In forma schinteuţă) Săbiuţă (3) (Gladiolus imbricatus) (Negreşti — Baia Mare). Cf. alr n 6 297/346. 13. (Regional; în forma schinteiuţă) Nu-mă-uita (Myosotis silvatică) (Beclean). Cf. a®msn ii h 450/260. 14. (Regional) Dumbeţ (Teucrtum chamaedrys). Cf. borza, d. 169. 15. (Regional; în forma schintiuţă) Arginţică (Dryas octopetala). Cf. borza, d. 61. 16. (Regional) Bobonei (Gomphrena globosa). Cf. borza, d. 78. 17. (Regional; în forma sctnteuţă) Floarea-călugărului (Vaccaria pyramidata). Cf. borza, d. 177. 18. Centuculus minimus. borza, d. 43. 19. Compuse: (regional) scinte(i)uţă»de>munte= a) j>arpian (1) (Antennaria dioica). Cf. borza, d. 20,;, b) popilnic (2) (Anemone hepatica). Cf. panţu, pl. 233; c) Potentilla iernata. Cf. borza, d. 137; (regional) sclnteiuţe (sau schintcuţe, sclnteuţej-albe-^ a) strănutătoare (Achillea cortilaginea). Cf. id. ib. 9; b) roţoţele-albe (a) r (Achillea ptarmica). id. ib. 10; c) Moehringia muscosa. Cf. id. ib. 112; scinteiuţă (sau sctnteuţă sau sehinteuţă)-galbenă = a) (învechit şi regional) rostopască (1) (Chelidonium majus), Cf. lb, borza, d. 45; b) (învechit şi regional) untişor (Ranunculus ficaria). Cf. brandza, fl. 524, barcianu, ALEXI, W„ PANŢU, PL., CADE, BORZA, D. 69; e) (regional) ciuboţica-cucului (Primula veris). Cf. alr i 1 955/215; (regional) sehJnteuţă-de-cîmp = si-minoc (Helichrysum arenarium). Cf. ib. i 1 906/350. — Pronunţat: -te-iu-. — Pl.: sclnteiuţe şi (regional) sctnteiuţi. -- Şi: (învechit şi regional) sclntetiţă, schinteuţă, slnteâţă (gheţie, r. m.), (învechit) scănteitiţă (ddrf), (regional) scîntiâţă, schintăâţă(ALR 1 1 935/61, 269), schinteltiţă (alrm sn ii h 450/260), schintlăţă (borza, d. 61) s. f. — Selnteie + suf. -uţă. SCINTEOArA s. f. v.'selnteioară. i-, . . ■ SClNTEdS, -OAsĂ adj. v. seînteios. SCÎNTEÎIŢĂ s. f. v. scinteiuţă. SCÎNTÎ vb. IV v. scrînti. SCÎNTÎE s. f. v. selnteie. SClNTIÎRE s. f. v. seînteiere. SCÎNTIÎJŢĂ s. f. v. scinteiuţă. SCÎPA vb. I v. seulpa. SCÎPlA vb. I v. scuipa. ’SCÎPT vb. I v. scuipa. ' SCÎPTÎT s. n. v. ■ scuipat1. SCÎR subst. (Prin Munt. şi prin sudul Mold.) Cîr-Uonţ, buclă; p. gener. păr cîrlionţat, buclat. Cf. h rv 87, iordan, l. m. 196. — Pl.: ? — Cf. s c I r 1 i o n ţ. SCÎRB1 s. n. v. selrbăi. SCÎRB2, -Ă adj. (în dicţionarele din trecut) Seîr-bds (2). Cf. VALIAN, V., POLIZU. — Pl.: sclrbi, -e. — Derivat regresiv de la sclrbă1. 3402 SCÎRBAŞ - 375 - SCÎRBĂ1 SCÎRBÂŞ s. ni. (Prin Transilv.) Fiinţă scirboasă (1). îi spuse Dumnezeu sdrbaşului.. . să să muie de unde ti era locul. . . Auzindu-i Dumnezeu răspunsul şi văzindu-i obrăznicia.. ti azvtrli. marian, ins. 413. — Pt.: scîrbaşi. — Sclrbăi -f sui. -aş. SCÎRBĂ V, -A adj. (învechit) Scirbos (2). [Prince-pele] ar fi curmat toi acest joc nebunesc, dacă nu ar fi auzit scirbavele cuvinte ale lui lăncii Ghica. barbu, princ. 248. — Accent uat şi: scîrbăv. — Pl.: seirbavi, -e. — Sclrbă* + suf. -av. SCÎRBĂYNIC, -Ă adj. 1. (învechit) Sctrbos (1). Izvoditoriu scîrbavnicii scrisori purtătoare de ocarnice btrfire se va pedepsi după măsura cutezării sale (a; 1804). uricariul, iii, 60, cf. cihac, ii, 329, ddrf. Era nepotul unui cafegi-başa.. ■ căftănit pentru scîr-bavnice slujnicării de casă. c. petrescu, a. r. 11. 2. (Rar) Scirbos (2). Această superioritate, orictt îi păru de mizeră, se oploşi ca o scîrbavnică satisfacţie într-un ascunziş obscur al sufletului, c. petrescu, o. p. i, 78. Acum e un lîrg scîrbavnic şi gol. id., In scl 1974, 444, cf. dm, dex. — Pl.: sctrbavnici, -ce. — De la sclrbă*. SCÎRBĂi s. f. 1. (învechit şi regional) 1. Stare de întristare, de supărare, de nemulţumire, de amărăciune, de necaz ori de durere fizică, de chin; fapt, împrejurare, cauză etc. care produce o astfel de stare; (învechit) scîrbie. Legături şi scîrbi (necazuri biblia 1688) menre aşteaptă-me. cod. vor. 20/19, cf. 140/11, 150/6. Multe scîrbi (bănaturi h) derep-lilor şi de toate izbăveaşte ei Domnul, psalt, 60/14, cf. 192/5, 264/7. Atunce pridădi-vor voi în scîrbă şi ucide-vor voi. tetraev. (1574), 242/3, cf. v/29. Luotorii de camătă... a veciei scîrbi dobînditori fi-vor. coresi, ev. 344, cf. 266. Luo-l el den toate scîrbele lui şi-i deade lui dulceaţă şi prea mîndrie naintea lu faraon, id. l. 25/20. Mi să cuvine cu multe scîrbe a întră în ’părăţiia ccriului. prav. lucaci, 172. Dumnezeu noao scăpare şi putearea, ajutoriu în scîrbi ce ne aflară foarte, derept aceaia nu ne spămîntăm (sec. XVI ?). iorga, s. d. xiii, 53. Priimeşte rugăciunea robilor tăi, că scărbe mă (in, a răbda nu pociu. paraclis (1639), 247, cf. 255. Venit-am... la lucrul Domnului... şi sudori şi asu-prele de la diavolul tn multe chipure cu scîrbe (a. 1642). bv i, 121. Aşea şi. in vreamea de demult au fost vicole şi vînturi de scîrbe şi de dosădzi pre oameni, varlaam, ci 30, cf. 47. Şi fu scîrbă mare tn toată ţara... dacă au auzit că au căzut moldovenii supt mîna păgînilor. ureche, ap. tdrg. De nu să va fi jeluit bărbatul. .. pre muiarea sa necum într-alt chip, ce nice scîrbă n-au avut împreună... prav. 138. Pavel într-acest oraş multe scîrbe şi prinsori şi bătăi păţi. n. test. (1648), 263r/19. Să ne izbăvim de la ţoală seîrba, urgia şi nevoia (a. 1679). qcr i, 241/2. Scărbindu-l un necredincios oarecare şi seîrba era aceasta că necredinciosul acela... trăsease de la svînta besearică preuţi creştini. dosoftei, v. s. octombrie 41r/23. Mă vei scoate... De scârbele toate Şi eu pentr-aceasta tutinderea-n lume Voi zîce ferice sfîntului tău nume. id. p. s. 56/6. Şi... goneaşte toate întrisiăciunele şi toate' scârbele, cheia În. 88v/16. Unii să dezmiardă... în viaţă fără de plîns şi fără scârbă (a. 1683). gcr i, 272/7. Voi mulţi scîrbele tale şi suspinul tău. biblia (1688), 31/27, cf. 321/35. Pocăinţa, închinăciunile, postul, puţin să arată cu scărbă, iară apoi aduc rodul bucuriei (a. 1689). gcr i, 285/10. Şi l-au ţinut închis în cuşcă, pînă au murit de scîrbă. n. costin, l. 192, cf. 52. îndată să schimbă bucuria în scîrbă, că să strică giucăria. neculce, l. 129, cf. anon. car. Cine să va ispiti a le face vreun val peste cartea domniii meale..., rea scârbă şi mare certare vor petreace (a. 1700). iorga, s. d. xiv, 5. împresuraţi de alîtea nevoi şi scîrbe ce vin totdeauna ... de la c?i ce stăptnesc pămîniul acesta, antim, p. 4. întru scârbele grijilor meale... mă spămîntai (a. 1710). gcr i, 366/8. Să cîntă la toată seîrba sufletului şi la vreme, de nevoie, bucv. 27v/4, cf. 36v/7. Oamenilor den oaste, bucurie. Muierilor, scîrbi, şi multe dintr-însele vor şi luri [greşeală 12 x p r. ( învechit) A-i fi (cineva) eu scîrbă = a-i fi (cineva) duşman, potrivnic. Să nu laşi toată dzua om ce mi-i cu scîrbă Să mă lupte, dosoftei, ps. 183/16. V Ceartă. Va fi multă boale, şi sccirb'ă între oameni (a. 1799). gcr ii,. 165/12. Scîrbă-n casă dacă nu-i, Toţi copiii ţi-s sătui, beldiceanu, p„ 88, cf. ţiplea, p. p. 116. Drăgucior de mi-oi ţinea, Scîrbă-n casă n-om avea. bîrlea, c. pv,07. Cînd am fost fată, N/am mai gîtidit niciodată Sr-avem scîrbă laolaltă, id. l, p. m. ii, 49. A păi să iau la sfadă, să icfu la scîrbă tăţ. o. bîrlea,'. a. p. i, 603. 3. Teamă, frică ; spaimă, groază. De va fi cutremur noaptea, toată lumea se va înplea de scărbă. paraclis (1639), 257, cf. anón, car., budai-deleanu, lex. Muscalilor le esté scîrbă a păcătui împotriva slujbei, împotriva sărbătoarei dumnezeieşti, fm (1842), 721/22, cf. polizu. Părintele află... că, după legile ţării, trebuia să fie spînzurat. Scîrbă lui nu era proastă, şez. iv, 2, cf. barcianu, alexi, w., tdrg. Te trece groaza... Un Dumnezeu al scirbei şi mare temnicer Le-a pus de mici o faşe şi scutece de fier. arghezi, s. v, 30. Pre care nu-i certau cu tăierea capului..\ îi silnicea şi se făcuse scîrbă mare în toată ţeara. barbu, princ. 269, cf. şez. v, 122. , II. 1. Stare pe carè o simte cel care nu poate suporta, nu poate suferi (cu nici un preţ) pe cineva sau ceva; aversiune, dezgust, repulsie (X), greaţă, silăj (regional) sclrbeală, (învechit, rar) scîrbiciune. Cf. anon. car., budai-deleanu, lex., lb. Boalile. ■ ■ să ivesc— cu durere de cap, cu nepoftă şi scîrbă de mineare, piscupescu, o. 213/3, cf. 157/16. Oftica. ■. s-arată... cu umflătura murelor gitului, cu scîrbă de mineare, episcupescu, practica, 337/2, cf. i. golescu, c. Urîciunea şi scîrbă ce prinsese asupra tuturor bărbaţilor. GORJAN, H. II, 100/13, cf. VALIAN, V. Acea-vălfă... Ce în crudul Catilina văz cu scărbă şi cu greaţă, conachi, p. 283. Să insufle... oroare şi scîrbă în contra viţiului. aristia, plut. xxvi2/2, cf. polizu, LM. îl apucă un cutremur de scîrbă, aduCîndu-şi aminte de cele ce păţise, ispirescu, l. 213, cf. 57. Pe aceste schelete... nu se zăreau decît scîrbă de ele însăşi, amorţeala şi uitarea, delavrancea, s. 150, cf. ddrf, phi-lippide, p. 38. Iubea femeile cît erau frumoase şi tinere..., îndată ce îmbătrîneau nu-i mai inspirau decît scîrbă. ollănescu, h. o. 228, cf. barcianu. Nici o slavă, nici uh nume nu deschide-atîtea porţi, Azi, la curtea mea, ca zdreanţa ce cu-atîtă scîrbă porţi, da-vila, v. y.. 138, cf. alexi, w., candrea, f.,405, bianu, d. s. Fqr4 pic... de scîrbă, ridică mortul..., îi tăie mai întîi capul... şi-l puse deoparte pe zăpadă, an-ghel, pr. 132, cf. tdrg. Se scutura parcă... de scîrbă ce-o avuse faţă de mirele de-acasă. agîrbiceanu, s. p. 25, cf. id. s, 596, resmeriţă, d. Vedeam... privirile lor neînduplecate înioreîndu-se cu scîrbă de la mine. m. i. caragiale, c. 84, cf. 19, cade. îşi învăli goliciunea... şi-şi acoperi faţa cu mîinile,.simţind numai o scîrbă infinită, rebreanu, r. ii, 127, cf. bl i, 109. Puse coala împăturită în buzunarul hainei, privindu-l cu scîrbă. c. petrescu, î. ii, 84. Fugisem pe maidane, ca să scap de scîrbă ce mi-o inspirau măscările. o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 34, cf. id. m. d. i, 40. îşi deturna cu scîrbă privirile de la dînşii, cocea, s. i, 266. La gîndul acesta, intra. în rărunchii lui o scîrbă fără margini, popa, v. 80. în faţa hoitului îmi venea scîrbă. vissarion, b. 271. Scîrbă era accentuată de dispreţ, vlasiu, d. 378. împinge pe nepot — cu grabă şi cu scîrbă. teodoreanu, c. b. 37. Am scris-o. ■. eu scîrbă gestului cu care se aruncă la gunoi o murdărie. în plr ii, 603. Făcu o sforţare să-şi învingă scîrbă. bart, e. 254, cf. scriban, d. Cînd vedea pasărea însîn-gerată... avea o convulsiune de scîrbă. călinescu, s. 185, cf. id. o. ii, 237. Un abator de animale prăpădite poate oare inspira altceva decît scîrbă ? ralea, s. t. i, 338. Bătrînul l-a privit cu scîrbă, ca pe un scuipat. bogza, a. î. 670, cf. 221. Se uita la gura lui larg deschisă... şi simţea un fel de scîrbă fizică, v. rom. septembrie 1955, 110, cf. pas, l. i,. 27. Spunînd acestea îşi lăsase buza în jos cu scîrbă. vinea, l. i, 368. Prea căram mulţi paraziţi... zise căpitanul, privind cu scîrbă viermuiala gîngăniilor marine, tudoran, p. 490, cf. 544. Această ispită... îmi dă o senzaţie acută şi crîncenă de scîrbă. preda, r. 183. Exprimă... un a-mestec^ de deznădejde scrişnită şi scîrbă. t decembrie 1964, 43¿ Mai şontîc şi mai cu scîrbă, Fata se învîrte-n sîrbă. vulpescu, p. 134. Scîrbă lui era mai curînd un soi de milă. v. rom. ianuarie 1966, 69, cf* şez. v, 122,- ţiplea, p. p. 116. Am fost crudî ca iarba $i m-o dobîndit scîrbă. graiul, i, 456. Dacă cineva nu-i place mîncarea... atunci i se deseîntă de scîrbă. şez. xv, 185, cf. iordan, l. m. 195, alr ii 3 252/574. (Fi g.) Pămînlul iţi răspunde cu scîrbă şi cu ură De cîte-n ţara asta etndva ai fost făcut, horea, p. 117. Ce mic, ce plumb şi ce 'scîrbă ţi se face sufletul, uneori, şi cum îţi vine să-l verşi, t decembrie 1964, 25. O (învechit) De (sau cu) sclrbă= a) loc. adj. care produce neplăcere, scîrbă1 (II 1). Nemică de în lucrurile ceale cu scărbă ale ceştii vieţi... să nu-i arate..., nici moartea, nici bătrîneţele (a. 1648). gcr i, 133/34. De se vrea înlîmplai cuiva de în slugile lui boală, poruncea a-l scoate de grabă,... ca pentru nemic lucru cu scărbă să nu vază (a. 1648). id. ib. 134/6. Nici un lucru de scîrbă să nu vadă ochii cuconului lui. varlaam—ioasaf, 14r/5; b) 1 o c. a d v. împotriva voinţei sale, cu forţa, cu sila. 3 dzile s-au apărat şi n-au vrut să iscălească în mărturie, şi -pe urmă Neculai Vodă au triimis o slugă a măriei sate cu scărbă de-u iscălit (cca 1720). bul. com. ist. tv, 56. <0 Loc. vb. A-i fi (sau a face ori a i se face cuiva) sdrbă (sau o scîrbă) ori a-l prinde (sau a-l cuprinde etc. pe cineva) scîrbă (ori o scîrbă) = a (se) scîrbi (II 1), a (se) dezgusta. Nu le-au fost grecilor scîrbă a scrie cu ele. fm (1838), 311/13, cf. valian, v., polizu. I se făcu o scîrbă şi îi veni să scuipe, ispirescu, l;'398. Fugi, că mi-e scîrbă cînd te-aud. vlahuţă, s. a. iii, 193, cf. ii, 50, ddrf. Iar de marşuri mi-e :cctm scîrbă. coşbuc, p. i, .329, cf 340 fi SCÎRBĂ2 - 377 - SCÎRBI barciantj, tdrg. Mi-a fost scîrbă de mine însumi. brXtescu-yoineşti, p. 45. Nu numaică nu-i era simpatic Elenuţii, dar îi era scirbă de el. agîrbiceanu, a. 126, cf. id. s. 494, şXineanu, d. u. îi era scîrbă că trebuie să muncească mai rău ca un hamal, rebbeanu, r. i, 182. îl prinsese seîrba: de el, de oameni, g. m. zamfirescu, m. d. ii; 29, cf. id. sf. m. n. i, 86. Mi-e scîrbă de el. vissarion, b. 29. li era scîrbă... de întreaga Europă, teodoreanu, m. iii, 53, cf. 261. îl cuprinse şi seîrba. „Băiatul e nevolnic, dar e băiatul meu“, stancu, ş. 434, cf; 178. Ni s-a făcut milă de noi înşirie şi scîrbă de tine, iubitule, vinea, l. ii, 288, cf. i, 292. îi era scîrbă de vorbe. t. popovici, s. 531, cf. id. se; 279, dm; Abia aşteaptă să plece bărbatu-său in vreo delegaţie, ca să i se facă scîlbă Omului să-i mai calce pragul, preda, r. 64. Mi-e sclrbă de trupul meu, muiat în sudori de tot felul, românia literarX, 1969, nr. 62, 16/4. Mi-i scîrbă să mă uit la'ceva ce pute. Com. liuea, cf. alr ii/i h 102, alr sn v h 1 479/362. Fthtîna asta ier a aşea, donle, ţ-ărea scîrbă să te uif la ia şi să beai apă din ia. o. bîrlea, a. p. ii, 457. <> (Ca epitet,, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,’de“) încercau să protesteze că le udă... o scîrbă de?slugă la un birt economic. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I, 51, cf. id. SF. M. n. I, 86. Să nu umble scîrbele de fete după băieţi, pas; l. ii, 269. N-am gust să mă măi ploconesc la o scîrbă de noroc, t decembrie 1964, 17. Pentr-o scîrbă de nevastă, doine, 23, cf. 149. (Familiar) Epitet depreciativ dat unei persoane cu caracter urît, respingător, ori lipsite de valoare, de importanţă. Scîrbele din sobor au făcut iar panoramă, a. m. zamfirescu, sf. m. n: ii, 30, cf. de, dm; Auzi! O scîrbă, să-mi facă ea atîta ruşine! rXdulesgu-codenî, 1 23. (Cu sensul depreciativ atenuat) O fetiţă, o scîrbă. .. şi ce şolduri, ce talie! călinescu, e. o. ii, 96. 2. (învechit, familiar şi depreciativ; concietizat) Animal, lucra respingător; spec. (în unele credinţe religioase) animal spurcat, necurat. Să nu mîncaţi toată seîrba..., cămila şi iepurele şi ariciul, biblia (1688), 136?/36, cf. 77'/31. Cumplit necaz.. să ai în casă ploşniţi.. . seîrba cea mai mică din’ făpturi ce Sini pe lume, viaţa-ntreagă-i amărăşte. contemporanul, i, 895, cf. 896. 3. (învechit) Faptă urltă, nedemnă, faptă,, atitudine demnă de dispreţ* condamnabilă, care indignează. Ştiu faptele tale, şi seîrba ... şi le hulesc (a. 1648). gcri, 129/20. Scîrbele- păcătoşilor le. şfărani, mine iul (1776)',' 2pir2/26. 'Lt' iertăm ţpme "scîrbele, strîmbătăfile şi pagubele căte ne-au fost făctă. şincai, hr. ii, 98/15, cf. i, 147/20. învăţături de folos mai înainte puse într-această spăsitoare cărtepentru scîrbele cele în feliuri de feliuri (sec. XVIII), cat. man. i, 323. Cînd se lucră de pace întră doi învrăjbiţi, nu cel scîrbit, ci cel te au făcut seîrba să*meargă să-şi ceară iertăciune, maior, p. 136/22. Doamne,... ce voi face în seîrba mea şi cum mă voi mîntvLt? (a. 1808). gcr ii, 198/29. Aşa ruşine însumi eu mi-dş face-o singur de-aş primi să fug cu tine. .. Nu ! nu ! copilă. De-aşa scîrbă m-oi feri. davila, v. v. 106. + (La pl.) Vorbe injurioase. Scrie cărţi cu scîrbe la boierii caimacami, neculce, l. 373. Ca să se uşureze, 'icni pe nerăsuflate un potop de scîrbe. m. î. caragiale, <;. 24. — Pl.; scîrbe şi (Învechit) scîrbi. — Şi: (regional) scirb, (Învechit, rar) seherb (anon. car.) s. n., şchirbă (lm) s. f. ^ — Din v. sl. CKp'tvBk. SCÎRBĂ2 s. f. v. scîlbă. SCÎRBĂCIUNE Si f. (Neobişnuit) Vorbe injurioase, triviale. îi aruneăse în faţă toate scîrbăciunile. Mi-hăescu, în scl 1974, 444. — Pl.: sclrbăciuni. — Scirbfli ,L suf. -dune. SCÎRBEALĂ s. f. (într-un descîntec) Sclrbă1 (II 1). Scîrbeală din mîncafe, Scîrbeală din culcare, Scîrbeală din băutură, gr. s. vi, 112. — Pl.: sdrbeli: — Scirbi + suf. -eală. SGÎHBliLIVIC, -Ă adj. 1. (învechit) Care provoacă indignare sau dezgust.,.Cf;'anon. car.'• Cît’e socoteale nu făceam în sihe-mi; iăle era de otita mai scîrbelnice pentru că nu le puteam a le arăta, critil, 7/31. A'ta istorie du fost ăşă de curiotxză şi plăcută, cit a ntf este tristă şi scîrbelnică. ib. 31/8. Scîrbelnică sminteală şi oarbă pizmuire! ţichindeal, f. 299/23, cf/ i. golescu, c. Mulţimea ocolişurilor.:, se cunoaşte a fi o lovire în moralul public, un scîrbelhic izvor de necontenite prigoniri (a. 1835). uricariul, xix, 44. Poale fi oqţe pe lume lucru mai sdrbelnic decît acela de a vede că pi >giumălate din neamul omenesc să şterge de pe faţa păMntului, fără a călca măcar în al pătrăle an al vristii ?) veisa, i. 30/21. Pururea îi va mustra sdrbelnica purtare, tîmpeanul, g. 79/14. Deasupra lui zburînd Buhneţ cucuveici şi cerbi' Şi sdrbelnici lilieci, c. stamati, ap: cade. 2. (Învechit, rar) îngrozitor, Înfiorător. Strigoiul cel scîrbelnic... ArUncă-n groapa deschisă pe cioclul cel tremurător, negruzzi, s. ii, 60. — Pl.: scîrbelnici, -ce. ■, , — Scîrbă1 + suf. -elnic. SCÎRBiSLNIŢĂ s. f. (Regional) Scîrboşenie >(Ce-pari — Curtea de Argeş), Cf. udrescu, gl.. — Pl. : scîrbelhiţe. — Scîrbeală suf. -¡niţei. SCÎRBELUf ,vb. IV. Refl. (învechit, rar) 1. A se întrista, a se supăra; Cf. anon. car. ,2. A se scîrbi (II 1), Cf. anon. car. — Prez. ind.: scîrbeluiesc. — Scărbeală + sui. -ui. ■ v- SCÎRBEŢ, -EÂŢĂ adj. (învechit, rar) 1. Scirbos (2). Cf; budai-deleanu, lex. 2. îngrozitor,. înfiorător. Daţi-mi şă motiu Ihcai fără Vină, Decît încăpînd eu la robie Să-mi pierd curăţie şi viaţă. Ah! jelnică soărte şi sdrbeaţă. budai-deleanu, ţ. 287, cf. contribuţii, iii, 34. — Pl.: scîrbeţi, -e: — Şiplrbăi + suf. -eţ. SCÎRBI vb. IV. 1. 1. R e f 1., intranz. şi tran z. (¡învechit şi regional) A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) amărî, a (se)necăji. Bucuru-me şi i>eseleseu-tr$ ... Miluiaşte-me, Doamne, -că scârbesc... Că scădzu tn dureăre viaţa mea. psalt. 52, cf. 104, 133, 475: Sfinţii... se veselesc de lucrurile-loruşi, cum şi păcătoşii scîrbesc de ale loruşi... şi se căiesc, coresi, ev. 319, cf. 178, 471. Călugărul ce.,pa, scîrbi pre fratele său..,' să se postească în 3 zile- de pită şi de apă. prav. gov., ap, tdrg. Aurul tău... face silă sarăpelor şi pre mulţi mişei scîrbeaşte (a. 1642). c. cr. 1,57/9. Iată, eu mă duc... cătră Dumnedzăul mieu şi cătră Dumnedzăul vostru. Pentr-acea vă bucuraţi cu mene şi nu vă scîrbireţi. varlaam, c. 128. Să-i verse plumb topit în gură, să-i pogoară pre grumadzi la inimă, pentru-că pre acestea mădulqre au ieşit .,.. toate îndem-năturile feateiude-au scîrbit inima părinţilor, prav. 172. Şi că să scîrbeaşte omul pre lume, atăta se vese-leaşte sufletul de bunătăţi ce dobîndeşte. fl. d. (1680), 14T/7. Să iertăm greşealele ceale mici, supărările noastre şi toate greşealele oamenilor cu fiare ne-au scîrbit ei pre noi. cheia în; 16r/14, cf; 48r/5, 64v/25. Spune întru ce te-am scîrbit şi să mă indreptez (a. 1692)j- gcr 1, 305/8, cf. 298/8, molitvenic (sec. xvn), 303, anon. car. Numerian Augustul foarte s-au scîrbit pentru moartea tătănc-său. şincai, hr. i, 33/18, cf. 3414 SCÎRBI ~ 378 - SClRBIRE budai-deleanu, lex. Rogu-mă dăm mîngăiare Ca să o văz... Că de nu,, mă sctrbesc foarte Şi caz în groaznică moarte. bXrac, a. 53/9. In necazul meu cel mare, cînd te sdrbiseşi pe mine, N-am avut altă te face decît să fug de la tine. conachi, p. 139. Te vor otrăvi cei ce slujesc (ie. Alexandru să scirbi foarte şi mult pltnse. alexandria, 109/15. Ştiu că are să se scîrbească cînd on. auzi de moartea surori-sa. bolîntineanu, o. 352, cf. DDRF, şXlNEANU2, GOROVEI, CB. 212, DHLR II, 201, RESMERIţX, D., CADE, BUL. FIL. III, 76, D. POP, M. 155, SCRIBAN, D., BUL. FIL. VII—VIII, 132, MIHXlLX, î. 207. Dar nu-l vindeca, Ci îl omora. Şi ea se sclrbea, Lingă el murea, pop., ap. gcr ii, 300. Văzînd-o văie-rîndu-se in pat, s-au scîrbit foarte şi au început a o întreba... ce o doare şi de cînd i s-au făcut rău. sbiera, p. 24. Cum să nu plîng, draga tatei, cînd mă gîndesc că poale asla-i moartea ta.. ■ — Lasă, tată, nu te jcîrbi deloc. Ştiu eu ce-am să fac. şez. i, 102,ocf. iv, 176. O vădzul cî roaba pi cari dasî douî rubli esli-mpărăteasî in loeu ii; da n-o dzîs n'im'iea. .. Numa cî veşnic iara sctrghitt graiul, i, 531. Ele beau şi veselesc Şi eu plîng şi mă sctrbesc. folc. mold. i, 149. + Refl. (Regional) A boci, a jeli (la sau după un mort). îţi va muri cineva după care ai să te sârbeşti tare. şez. iii, 116, cf. alrm i/ii h 413/582. + Refl. (învechit) A regreta. Pricepu că iaste arătare de la Dumnedzău. Părea-i bine intr-un chip. . ., Intr-alt chip să scărbea pentru părăsirea pustiei, varlaam, c. 367. Omul... Uneori el se scârbeşte că a fi înger nu poate, conachi, p. 267. 2. Refl. (învechit) A se irita, a se Înciuda, a se eneiva, a se supăra, a se indigna, a se mînia; a duşmăni; a urt. Cela ce va strică pacea, ce au fost făcut cu vrăjmaşul său, pentru minia şi scîrba ce s-au scîrbit pre dîns... să va certa. prav. 255. Mi-au dzîs să săr-guiesc, şi de m-oi zăbovi s-a scirbi. dosoftei, v. s. noiembrie 106r/4. Farao să scirbi pre slugile lui, şi ne-au pus pre noi tn pază. biblia (1688), 302/57, cf. 150s/42. Aiidzind de aceasta, împăratul neamţului foarte s-au scîrbit pre moscali, Şi era numai să să bală, nefiind neamţului voia să fie cel mai mic la împărăţie. neculce, L. 293, cf. 257. Turcii... cu ra urgie s-au scârbit asupra ţării noastre, că era să dea toată ţara tn robie şi in sabie (a. 1717). uricariul, ix, 156. Se scirbi Mihai cînd auzi de la Sigismund că vrea să închine ţara neamţului... indemnindu-l şi pe dînsul să facă lot aşa. ispirescu, m. v. 35, cf. 31. Aveau senzaţia că-i sfirşitul lumii şi se scirbeau că trebuia să se ferească mereu de carăle încărcate, agîrbiceanu, a. 395. Dobitocul, tot dobitoc! se scirbi părintele portar şi se grăbi să schimbe locul traistei de la bot la coadă, voi-culescu, p. i, 132. De două ori a lătrat asupra duducii, ... încîi dumneaei foarte s-a scîrbit de asemenea obrăznicie a căţelandrului. sadoveanu, o. xvii, 401, cf. xii, 432. + Refl. (Regional) A se răsti1 (Ia cineva). Asta nu mă interesează, s-a scîrbit ciocoiul. sadoveanu, o. xvii, 199. + Refl. recipr. (Regional) A se ciondăni, a se ciorovăi, a se certa (Ho-dac — Reghin). Cf. alr i 1 434/229. 3; Ref ¡.'•(învechit şi regional) A se teme; a se speria; a ş& îngrozi, a se Înfricoşa. Cf. budai-deleanu, lex. Cum nu m-oi scirbi cînd ştiu ce m-aşteaptă ! Că iată ce mi-au zis baba...: de nu i-oi aduce iapa,... apoi mi-a sta capul tn par. sbiera, p. 58. Ciperi Viteazul ctnd ştia că l-o tăiet in palm, ş-amu-l vede iară înaintea ochilor, s-o cam scîrbit. vasiliu, p. l. 194. Scote d'i colo o bală d'işarpe nepomenit... —Ce, so-erule, doară asla-i mn'ireăsa? — Asta... Să scîrbeşte şt i să-ntorc perii pă cap îndărăp. o. bÎrlea, a. p. ii, -inPi sJftpfl- Şi tranz. (fact.) A avea sau a face y^-iftyjiViiP-TSţnzatie ori un sentiment de scîrbă1 (II 1) 'faMţMeO£îfifeva<,sau de ceva; a (se) dezgusta, a (se) itngreţS^&Î Bdgtitul^zise, miluiaşte-mă şi tremeate Ladă}''. . li’&fă ce}W mdiAife d-in sul mă scîrbiia. coresi, ^'^âCv^ct. lor să nu mincaţi şi ,To ,«i\£8 ti .hr ,iAawş ..m-i-’iu. de mortăciunile lor să vă sctrbifi. biblia (1688), 771/27, cf. anon. car. Fecioara... să ruşina singură de sineşi simţindu-şi sîngele fierbind..., şi gindiia de aceaia de care in toată vreamea să scîrbiia. mineiul (1776), 11?1/16, cf. budai-deleanu, lex. Vezi tu tina aceasta ... de care te sârbeşti tu attta. ţichindeal, f. 446/6, cf. 418/17, i. golescu, c. Unii oameni au un caracter vrednic de scîrbit. marcovici, d. 373/2, cf. valian, v. Se apropie de masă, Bea, îi vine a se scirbi. i. vXcĂ-rescul, p. 174/3. Era şi din partea nutricelor multă cură şi măiestrie la creşterea pruncilor;... îi obicinuia a fi domoli la nutrire, a nu se scirbi, a nu fi delicaţi. aristia, plut. 126/11, cf. 71/7, polizu, ddrf, bar-cianu, alexi, w., şXineanu2. Alte acţiuni magice au de scop să sperie demonul boalii, să-l înfricoşeze,... sau să-l scîrbească. candrea, f. 403. Tinerii aceştia care vînează nămai zestre se cred îndreptăţiţi să se îmbulzească în tine, să te scîrbească cu curtea ce-ţi fac. agîrbiceanu, a. 173, cf. 70. Ne va seîrbi şi minuna în acelaşi timp furnicarea micilor bobiţe... cît nişte viermi de brînză. atila, p. 65, cf. pârvan, g. 167. A început să mă scîrbească de cînd am văzut că-şi pune mintea cu flăcăii, rebreanu, i. 108, cf. resmeriţX, d., cade. Această socoteală meschină şi profesională îl scirbi cu desăvîrşire. c. petrescu, o. p. i, 56, cf. id. c. v. 254. La masă am refuzai să mănînc, scîrbindu-mă de traiul şcoalei. brăescu, a. 114. O durere veche care mai mult o scirbea decît îi pricinuia suferinţă, preda, r. 233. M-am scîrbit, şi, amînînd răfuiala, l-am lăsat în pace. v. rom. iulie 1958, 42, cf. mihXilX, î. 207. L-am scîrbit, să nu-l mai văd. Com. liuba. O A b s o 1. Cu urîciiine să urăşti şi cu scîrbuire să scîrbeşti, căci anatema tasta biblia (1688), 1312/37. Mirosul specific al tăbăcăriilor... nu numai scîrbeşte, ci c în acelaşi timp un miros caustic, corosiv, bogza, a. î. 98. <0* Refl. impers. Să lase ea ceva neacoperit sau murdar? Mai ales cum e duduia delicată, de i se scîrbeşte din te miri ce. brXescu, o. a. i, 15, cf. alr ii/i un 51,' 2 304/876, alrm ii/i h 124, alr sn v h 1 479. + Refl. (Rar) A renega. Mă siliră părinţii mei de mă măritară fără de voia mea. Şi fugind eu... rătăcesc prin munţi... Ci nu te scirbi de mine, roaba ta. mineiul (1776), 138rl/35. Şi-a lepădat şalvarii şi fesul, s-a îmbrăcat ca rumânii din partea locului şi s-a scîrbit de legea lui. stancu, d. 11. — Prez. ind.: sctrbesc. — Din V. Sl. CKp'KS’feTH. SCÎRBICI(5S, -OĂSĂ adj. (învechit, rar) Scîrbos (2). Cu scîrbiciosul păcat ai scîrbit şi ai amărit pre Dumnezău. antim, o. 352. — PI.: scîrbicioşi, -oase. — Seîrbi + suf. -dos, SCÎRBICIÎINE s. f. (învechit, rar) Sclrbă1 (II 1). N-au cunoscut la el vreo meteahnă de scirbiciune,. .a iar, mai trecind vreme, au început a să dumesinici şi a-l iubi (a. 1816). iorga, s. d. vii, 17. — PI.: scîrbiciuni. — Scirbi -)- suf. -ciune. SCtRBiE s. f. (învechit ) Sclrbă1 (I 1). Se cearcete săracii şi văduvele întru scirbia lom. cod. vor. 116/19. Auzi-me şi de toată scirbia mea izbăvi-me. psalt. 59, cf. 25, 43, dhlr ii, 326, scriban, d., sfc iii, 172. — PI.: scîrbii. — Scirbăi + suf. -ie. SCÎRBfRE s. f. Acţiunea de a (se) scirbi şi rezultatul ei. 1. (Rar) Cf. scirbi (I 1). Cf. resmeriţX, d. 2. Cf. seîrbi (II 1). Ceale cioplite ale dumnezeilor lor... eu urîciune să urăşti şi cu scîrbuire să sârbeşti, căci anatema iaste. biblia (1688), 1212/37, cf. budai-deleanu, lex. Oşti din loate părţile işile spre război, şi mari griji şi scîrbire au fost Ia neamul omenesc i-m; 3418 SCÎRBIT1 ___ 379 _____ SCÎRBOS )cca 1816) . iorga, s. d. xv3, 288, cf. i. golescu, c., polizu, pontbriant, d. Ah! şi-n ce culme de saţ şi de setrbire trebuia să se găsească inima ta. vlahuţX, s. a. ii, 538, cf. DDRF, PHILIPPIDE, P. 27, BARCIANU, ALEXI, ■w., dhlr i, 257, resmeriţX, d. Sclrbirile toate de sine ctte i-au înveninai lui ziua..., toate ii rinjeau întruchipate acum tnainte-i. c. petrescu, a. r. 62, cf. 175. — Pl.: scirbiri. — Şi: (învechit, rar) sclrbuire s. f. — V. scîrbi. SCÎRBÎTl s. n. I. (învechit, rar) Faptul de a (se) scîrbi (I 1). După scirbitul zilelor acelor, soarele va întuneca... şi atunce vor plinge toate rudele pămîn-tului. goresi, tetr. 56. II. (Regional) Numele unei boli (cu greţuri) nedefinite mai de aproape (Salcia — Craio va). Cf. h v 401. ; — V. scîrbi. SCÎBBÎT2, - adj. I. 1. (învechit şi regional) întristat, supărat, amărit, necăjit (1). Cf. scîrbi (I I). Derep’ce scîrbit (trist iS) eşti, sufletul*miiir? 'şi ' de-rep’ce turburi-te? psalt. 80, cf. 317. Spuse ucenicilor că taste... a-l răstigni. Şi-i 'văzu trişti şi scirbiţi. co-resi, ev. 84, cf. 293. Tuturor celor ce-s scirbiţi bucurie şi celor obidiţi adăpostitoare. paraclis (163iE)j, 249. Era frumoasă fără samă şi era stearpă, feciori nu făcea. .. Să întrista de acel cuvltit, şi era scirbiiă} alexandria (1794), 9/11, cf. 74/8, budai-deleanU, lex. Laudă lui Dumnezeu că au scăpat bieţii oatneni de aşea primejdie. . . — Şi eu eram foarte' scirbit pentru dinşii. drXghici, n. 12/11. Alexandru... era pentru moartea lui sctrbit. alexandria, 110/12. Or să se 'facă că se duc la tirg, ca să tie poată pindi mai lesne... Noi să ne arătăm sclrbite că se duc. negruzzi,. în pr. dram. 454. într-o seară, după ce pierduse mulţi oşteni fără nici o ispravă, stind Roşu-mpărat scirbit şi dus pe glnduri tn cortul lui, iată-i soseşte o ştafetă, caragiale, o. u, 290, cf. ddrf. Se arătase... seninul in casele din deal şi tn inimile sclrbite ale celor de acolo. n. rev. r. i, nr. 2, 65, cf. şXineanu2. Foarte puţin scirbiiă că e văduvă, ea prinse dragoste pentru un bei. iorga, c. i. i, 98, cf. resmeriţX, d., cade. A găsit pe luminăţia sa... foarte scirbit şi de mişelia premii de toamnă'şi de foamea care-i împuţina oastea, sadoveanu,' o. xn, 376, cf. scriban, d. Atîta-s de, scirbit Cumu-i ceriul de cernit. jarnîk—bîrseanu, d. 221. Ce stai, bre, omule, aşa scirbit, de pare că... iţi ninge şi^ţi plouă? şez. iii,’ 185. Pe murg negru o încălecat, Pe şuşe tn sus a plecat, Tari sctrghit supărat, mat. folk. 1 322, cf, sl 352. Cum am rămas eu cu jele... Cu darul, nedrăgostită .. . Şi-amu mi-am rămas sdrbită. BVD,, p.ip, 2&( Cînd gindeam să mai trăiesc, în pămint să putrezesc!... 0, taică al meu iubit. Ce rămti acum scirbit? şeî.,xii, 99. Scirbiiă-s fără de seamă, Nici am tută, nici am mamă. bîrlea, l. p. m. îij 56, cf. 495, t. tPApahagi, m. 10, cf. 79, alr sn v h 1 244, alrm sn iii h 1 060. Vălean, am ar sctrbit, Le-a răspuns, şi le-a vorbit... — Tot mă duc cale de-un an Şi mă duc să nu mai vin. balade, iii, 176, cf. 181. <> (Substantivat) Ai milă fără măsură. Şi le afli aproape de cei scirbiţi (a. 1633). gcr i, 82/25. Tuturor sctrbiţilor bucurie, bucv. ,37r/17. Seo)şi au adăpat Şi scirbiţi au mlngliat. marian, *■ ««• ■ ., ; . fif - - 2. (învechit şi regional) Iritat, înciudat, enervat, supărat, indignat, miniat, (1). Cf. scîrbi , (I .2). Cazacii, fiind scirbiţi pentru moartea lui Potcoavă. .., au intr at tn ţară asupra lui Pătru Vodă. n. costin, 1. 552. Sultanul, sctrbit pe dinsul, tl trimise surghiun la Malgara. ispirkscu, m. v. 31, cţ .dm, şez. ii, 225. 3. (învechit, rar) Speriat, îngrozit, înfricoşat. Gf-scîrbi (I* 3). Numd... merge tndată spre mlngl-iarea sabinenilor, foarte scirbit pentru înfricoşările ce i-au făcut, beldiman, N. p. ii, 18/18. + îngrozitor, Înfricoşător. Cruntă, scirbiiă noapte, în vcci Apeşi tu lumea, aristia; s. 13/26. II. 1. (Despre oameni) Cuprins de sclrbă1 (II 1), îngreţoşat, dezgustat; care s-a săturat, s-a plictisit (de cineva sau de ceva), sătul. Cf. s c t r b i (II 1). Cf. budâi-deleanu, lex., i.‘ golescu, c., DpiţţJ, barcianu, alexi,' w. Părăsi scirbiiă casa. agîrbi-ceanu, s. p. 49, cf. id. a. 50, resmeriţX, d., cade. Fiţi mindti şi le-ntindeţi mina, Şi dacă v-o resping scirbiţi, voi-umiliţv, ingentinchiaţi. minulescu,' vers. ^8. Vtrful ţigării il scuipă scîrbit peste balustradă. c. petrescu, î. i, 3. Furios şi sctrbit, i-am tras... o palmă. brXescu, a. 85, cf. 171. A oftat adine; împin-gînd cu lingura, * scirbit,.. . ede doiiă jucării, sahia, n. 60. Obosit, sctrbit,... Ivah se hotărîse să termine Intr-un fel sau altul. a. si. zamfirescu, m. d. ii, 61, cf. i, 239, scriban, d. Un miros greu... se răsplndi in aer. înfioraţi şi scirbiţi oamenii se dădură ciţiva paşi înapoi: bogza, c. o. 28. Niţă Stariciu scuipă sctrbit. êas, L. 1, 199. Tonia, scirbit,‘irichicâ telefonul. h. LoviNEScu, t. 396. Apă ! strigă, scuturlndu-sé ştirbii, ca şi cind s-ar fi atins de-trupul unui lepros. Tu-doran, p. 444. Sorbi ceaiul, scirbit, se intinst tn păi şi mormăii preda, r. 238, cf. id. M.-97. întoarse capul sctrbit. t. popo\ ici, s. 107. I-a întins pe furiş mina şi-a mingîiat-o... I-a aruncat ştirbită degetele:, barbu, tf. 364. Oprindu-i scirbit Privirile dgere Şi braţul tom Către el furios, întet li rosti... horea, p. 21. Pleată din sală sctrbit. . ., dispreţuind cu furie pe toţi. cinema1,' 1968, nr. '2, xiii. + (Despre manifestările oamenilor," despre făţa, ochii, privirèâ ; lor etc.) Care exprimă, 'denotă,' trădează scîrbă1 (ÎI î)i înăbuşin-ău-şi ciocoiul indignării sclrbite..., continuă, c. petrescu, a. r. 40, ci. 108. 'Rosti... arunetnd o privire ştirbită. 'pas, l. i, 8"'Ărghir te măso’ară cu privirea ştirbită. vinea, l. i, 269, cf. 3391 Fu văzut cu umbra aceea crtneenă şi sclrbită '-pe chip. Preda, r. 180. ~ 2. (învechit) Scirbos (1). Nenorocita Electra, so-rioara ce-am iubii, Oaré cu Egist nu vine la mormîntul cest scirbit ? beldiman, o. 5/12., Numele părăsit, care in ultimii ani... devenise fdarţe scirbit, mai nainte era considerat sacrü. aristia, plut, cxii/21. — Pl.scirbiţi, -te. — Şi: (regional) scîlbft, -ă adj. VÎRCOL, M. ü ' — V. scîrbi. SCÎRBNIC, -Ă adj. (învechit, rar) Scirbos (2). Lumea în câte noi lăcuiţii nu ne infăţoşazâ niciodată niscaiva obiecturi atit de veselitoare sau sctrbnice. buznea, f. 17/6. — Pl.: scîrbnici, -ce. i — Scîrbăl + suf. -nic. ' • <• . SCÎRBOL! vb.’ IV. Refl. (Regional) A se scîrbi (II) (vftde'le — Turda). Çf. mat. dialect, i, 92. Văd că iară te scîrVSleşti lă 'mîncare. ib. — Prez.. ipd. : sclrbolesc. , . — De la sclrbă1. SCÎRBOS, -OA,SĂ av păduchi, păianjeni, caijdrea, f. 405, cf, cabe, resmeriţX, î>. îl slugărea ca o roabă dîndu-i îngrijiri peste îngrijiri, o! unele scîrboase. m. i. caragiale, c. 121. Era numai zdrenţe şi plin pe ochi numai.¡de bube tşcîrboase. vissarion,-, b. 91, cf. scriban, ,d. , Apare . capul negricios,, inevitabilul, şcîr-bosul cap punctat, i blaga, ,p. 208. Cg/f, rţiai scîrboase lighioane se. trezesc la chetnarea. cuoîiitutui blestemat. bogza, a, î. 336. Ştiu că ţiu eşti prepeliţă... Ci o pasăre ticăloasă Şi o pupăză sctrboasă. mîndrescu, , l. p,, 20. (Adverbial; şi prin lărgirea sensului) ,0 gură cu mustaţă roşe plînge Cu dinţii, strtnşi, Scîrbos schi-pţpsită. CAMiL petresctj, v. 79, fJn soi ,de mustaţă... se mişca scîrbos ca la şobolani, hieda, d. 44. Rafturile văduvite de cărţi păreau că rîrijesc, înduioşător şi scîrbos. t. popovici, s. 468. <> k x p r! (A ii) scîrbos la gură sau a avea gură scîrboâsă, se spune despre cineva care vorbeşte indecent, trivial. Cf. dm. + (Despre oameni)Care se : îiigreţoşfcază cu uşurinţă (avînd senzaţia fiziologică' de vomă). Cf. scriban, d. Am scuipat... de greaţă ce mi se făcuse. „Mă, da scîrbos mai eşti“, preda, i. 23. Nu mănlnc, că-s sctrboasă şi vărs. lexic reg. ( 56. i(rt , , • _ , , ;• 3. Care provoacă neplăcere (1), care nu este suferit, agreat,; dezagreabil, nesuferit (2). Viaţa trîndavă este scîrboâsă, şi lui Dumnezeu şi oamenilor, golescu, î. 69. Frumuseţe fără de podoaba curăţeniei..,,, [éste] sctrboasă şi nesuferită cugetului celui curat, piscu-PESCU, O. 157/13, cf. POU2U, BARCIANTJ, ALEXI, W. Paris.,. tuturora scîrbos le era deopotrivă efţ,moartea. mwrnu, t, 64. Nu ştiu cine clin claş$ a vorfiú,. Probabil Mărieş, iezuitul ¡acela scîrbos. t. popovici, s. 49. L-am scîrbit să nu-l mai văd,... aşa e de scîrbos (uiicios). Com. liuba. Privighetoarea Urîtă, dar frumos ne cîntă, păunul frumos, dar la cîntare scîrbos. zanne, p. i, 621. «0 (Adverbial) Sarcastic coardele vibrează... Gemeau acum scîrbos. coşbuc, p. i, 139. S-a purtai scîr-bos. scriban,'"d. «^(Substantivat; glumeţ) Mamă, ce dămaşă cu bibilutv... — - Tare té-ai făcut • frumosţ, scírbosule. -r decembrie 1964, 35. — ^1. : scîrboşi, -oaţe, — Scîrbăl ,-f suf. -os. SCÎRBOŞfiVIE s. f. însuşirea de-a fi scîrbos (2); lucru, fapt, comportament etc. dezgustător, care produce scîrbă1 (II 1); spec. (la pl.) vorbe injurioase, triviale;, (regional) sclrbotenie, scîrboveriie, scîrbel-niţă. Cf; PAsetr, s. 242, 243. Pirgu avea fit singe dorul vieţii de dezmăţate.cu dragostele la mahala,.-., etn-tecéle fără perdea, seîrboşeniile şi .măscărite. m¡ '1 caragiale, c. 15, cf. cade. Aceste obiecte.. ■ au ajuns fetide, putrede, respingătoare... Toate la. un loc formează- acum o mare şi compactă scîrboşenie. bogza, A. î. 221. Am citit în jurnale că... doi cizmari au făcut două perechi de cizme din piele de om.., -r- Isprăveşte, domnule, cu scîrboşenia asta. pas, l. i, 316, cf. sfg ii, 103, M. D. ENC., DEX, PAMFILE, C. 51. - — Pl.; scîrboşenii. — Şi; (regional) sclrbozenie s. f. PASCU, S. 243, PAMFILE, C. 51. , — Scîrbos + suf. -enie. SCÎRBOTE1VIE s. f. (Prin Munt.) Scîrboşenie. O femeie... acoperi băltoaca. — Aşa! Acum nu se mai văd sârboieniile. stancu, ş. 378. — Pl.: scîrbotenii. — Scîrbăl _|_ suf, -olenie. SCÎRBOVlSVÎE ş. f. (Regional) Scîrboşenie (Ce-pari — Curtea de Argeş). Cf. udrescu, gl. ^ Spermă (Cepari — Curtea de Argeş), odresctj, oi,.’ — Pl.; scîrbovenii. ■ — Scîrbăl -f suf. -ovenie. i SClRBOZÎNIE s. f. v. scîrboşenie. SCÎRBUÎRE s. f v. scîrbire. SCÎRC s. n. v. silrc. SCÎRCEÂZĂ s. f. (Regional) Cujbă (de care se atîrnă ceaunul) ,{Morăreni — Reghin), glosar reg. ? • ■■ — Cf. setrei‘. v, SCÎRCEL s. m. (Regional) Diminutiv al lui s circi1. Com. (Jin TIMIŞOARA. — Pl.; setreei. — Sclrcii -f suf. -el. Cf. c 1 r c e 1. SCÎRCIi S.JB. (Prin nord-estul Oft.) Strugure mic; ciorchine de strugure (fără boabe), ciauşanu, gl. Mi-a dat şi mie doi cîrci (scîrci) din toată mîndreţea de vie! id. ib. — Pl.; şcîrci. -«-Pref. s- + circi. SCÎRCP s. nii (Regional) Numele unui peşte nedefinit mai de aproape (Băjeşti ^ Cîmpuîşing). Cf. h ix 154. * — Pl;: şcîrci. in ; * — Etimologia necunoscută. Cf. zgîrci. SCÎRCI3 s.-n. v. scrîueiob. SCÎRCICA vb. I y. scrîşca. SCÎRCIMtJŞ subst. (Prin sud-vestul Munt. şi prin siid-estul Transilv.) Diminutiv al lui scircium. Cf. s c r in ci o b< (2). Cf; lexic reg. 96, l. rom. 1961, nr. 1, 24. — Pl.: ? — Şi: zgîrcimtiş subst; i! rom. 1961, nr. 1, 24. '' — Scircium -f sul -uş. SCÎRCI<3b s. n. v. scrîndob. SCÎRCIOM s. n. v. serlnciob. SCÎRGIOMEĂLĂ s. f. v. scîrciumeală. ;; SCÎRCIOMi vb. IV v. sclreiumi. ; - SClRCIOMÎT, -A adj. (Despre oameni; prin nord-vestul Munt.) 1>. -Care se face că pllnge, care * pllnge răzgliat, sclifosit, smiorcăit (altemind plînsul cu risul). Cf.-;UDRESCT3, oi;. . <0> (Substantivat) Scîrciomita,-afa de fie-ta se smiorcăia rîzînd; e o vicleană, id. ib. 3441 SCÎRCION - 381 - SCÎRLIONŢ 2. Mofturos, sucit, capricios. Gf. udrescu, gl. <0> (Substantivat) Sdrciomitu-ăla de unchiaş te bagă-n ■sperieţi, nu altceva, id. ib. — PI. : scîreiomiţi, -te: •- — V. scireiomi. SCÎRCION s. n. v. scrinciob. SClRaOR, -OÂRĂ adj; (Regional; despre păr1) Cirlionţat, creţ (Livezile — Drobeta Turnu Severin). lexic reg. 56, cf. scl 1967, 678. ' — PI.: scirciori, -oare. — Pref. s- + clrcior. SCÎRCIOV s. n. v. scrinciob. SCÎRCIUM s. n. v. scrinciob. — . 'i'r SCÎRCIUMĂ vb.*’ 1 v. scîrciumi. SCÎRCIUMEAlĂ s. f. l. (Prin nord-estul Olt.) Zbatere, zvlrcolire (de durere). Cf. scîrciumi (2). Cf. CIAUŞANU, GL. 58. 2, (Prin nord-vestul Munt.; in forma sclrciomeală) Smiorcăială. Cf. scîrciumi (3). Cf. udrescu, gl. la mai lasă scîrciomeala, diavoliţă mică, că pui mîna pe nuia! id; ib'. — PI.: scirciumeli. — Şi: scirciomeălă s. f. udrescu, gl. — Scîrciumi + suf. -eală. SCÎRCIUMÎ vb. IY. (Despre oameni) 1. Tranz. şi refl. (Prin nordul şi vestul.Munt. şi prin sudul Transilv.) A (se) da în scrînciob (1), în leagăn; a (se) legăna uşor cu un scaun, înclinîndu-1 uşor spre spate. Cf. SCRIBAN, D., COMAN, CţL. 68, LEXIC REG. II, 53. + R e fi. (Regional; despre obiecte; in forma scîrciuma) A se clătina, a se balansa (Fîntîna — Rupea), alr i 1 337/164. , 2. Refl. (Prin nord-estul Olt-.) A se răsuci, a se zvîrcoli, a se contorsiona sau a se încovrigaj(de durere). Cf. ciAtrşANU, gl. Nu le mai scîrciumi în aşternut, şi scoală-te ! id. ib. + F i g. A ezita, a se codi, a şovăi. Cf. ci au şan u, gl. Mult tfi triai scîrciumişi plnă mi-a da ! Parcji fi-ai rupt. .. diri suflet! id. ib. ^Intra n z. (Prin nordul Murit.) „A voi să-şi ia vorba inapoi“. rXdulescu-codin. 3, Intrai* z. şi r e f 1. (Prin >01t. şi prin nord-vestul Munt.) A se smiorcăi, a se sclifosi (1). Cf. radule scu-codin, paîşga, gl. Se scîrciomeşte el aşa, dar n-are nici pe dracu ! udrescu, , gl. + Refl. (Prin nord-vestul Munt.; în forma scîrciomi), A se vaită, a geme. Cf. udrescu, gl. 4- Refl. (Prin nord-vestul Munt.,;,, în forma scîrciomi) A se sclifosi (2). Cf. u- DRESCU, GL. iir»V- Prez. ind.: scircium şi scîrciumesc. — Şi: (regional) şcîrciumâ vb, I, scîrciomi vb. IV. V. scircium. ^ SCiRCIUMITifRA s. f. (Prip nord-estul Olt.) Zbatere, zvlrcolire (de durere). . Cf. ciauşanu, gl. 58. — PI.: scîrciumituri, Scîrciumi -f suf. -tură. SCÎRCIUN s. n. v, scrinciob, , . .. SCÎRCÎI ¡vb. IV v. sclrcfli. SCÎRJ interj. (Regional) Cuvînt care imită zgomotul (neplăcut al), unui obiect greu tirît pe jos, al ferăstrăului ori al joagărului clnd taie lemne etc. (Piteşti). Cf. UDRESqţJ, GL. — Qnoţnatopee. , SClRJE s. f. (Regional) Sirmă groasă de forma unei vergi, Îndoită la un capăt în semicerc, cu care se con- duce cercul, In unele jocuri de copii (Balş). Cf. l. rom. 1959, nr. 1, 64. — PI. '. - .scîrje. — De la sclrj. SCÎRJElA vb. I v! scîrjîi. SClRJEIEnDRA s. î. v. sclrjlitură. SCÎRJlA vb. I v. sclrjîi. , SCÎRJÎÎ vb. IV. Tranz. (Regional; complementul indică o suprafaţă) A freca, a zgîria sau a rîcîi (pr.o-vocînd un zgomot, caracteristic); ă hîfşîi. Bine că ne vedem aici — blodoyori Nicolae Tabără, scîrjiind prundişul peronului cu paşii săi apăsafi. rebkeanu, nuv. 262, cf. lexic reg. 56. Nu mai scîrjîi călcUuea cu cuţitul. UDRESCU, 'GL. — Prez. ind.: scţrjîi şi ■ scîrjîiesc. —Şi: sclrjeţa (lexic reg. 56), scîrjiă (porţile de fier) vb. I. — Scîrj + suf. -îi. „i SCÎRJÎIÂţĂ s. f., (Prin nord-vestul Munt.) Hîrşî-ială. Gf. UiDRESGU,, GL. — Pronunţat: -jî-ia. — PI.: scîrjîieli. — Scîrjîi -f- suf. -eală. SCÎRJÎÎT s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Hîrşîială. Cf. udrescu, gl. Ce scîrjîit e acolo, mă ? id. ib., — V. sclrjîi. SClRJÎITURĂ s.f. 1. (Prin nord-vestul Munt.) Hîrşîitură. Ce $cîrjîituri s-aud acolo? udrescu, g. 2. (Regional; în forma scîrjeietură) „Zgîrietură". (Livezile — Drobeta Turnu Severin). Cf. lexic reg. 56. — Pronunţat: -jî-i-, —PI.: scîrjîituri. — Şi: sclr-jeietfiră s. f. lexic reg. 56. — Scîrjli + suf. -tură. ** SCÎRLÂ0NŢ s. m, v. sclrlionţ. SCÎRLĂONŢA vb. î v. scărleonţi. SCÎRLEAţA s. f. (Prin estul Mold.) Crivală (pentru Impletiţul fringhiilor)! Cf. scrib Xn, d. 1 171. — PI.: scîrlefe. — Etimologia necunoscută. Cf. scîrleică. . >. j ! ' SCÎRLILICĂ s. f. (Prin nordul Mold.) > Crivală (pentru împletitul frînghiilor). Cf. scriban, d., com. furtună. -v-E xp r. (A îi) slab ca o sclrleiefi=(a fi) foarte slab. Cf. scriban, d. — PI.: scîrleici. — Etimologia necunoscută, Cf- scîrleaţă. SCÎRLÎTE s. m. (Prin nord-vestul Munt. şi prin nord-estul Olt.) Săniuţă (pentru copii)* Cf. lexic reg. 85, ib; ii, .18. + (Prin nord-vestul Munt.; glumeţ) Epitet, pentru un om mic de statură sau pentru un copil vioi, iute, neastimpărat. udrescu, gl. Scîrletele naibii, nu-i ajunge locul, n-ai loc de el. id. ib. — PI.: sctrleţi. — Etimologia necunoscută. r ■ ■ ■■ !,; i; t ■ SCÎRLlONŢ s. m. 1. (Popular) Cîrlionţ, buclă, creţ. Cf. tdrg, scribAn, d. Paraschiva, cu scîrliortful pe sprinceană, disociază căţei de usturoi, arghezi, s. viii, 77. Scărlăunţii sînt... părul răsucit din fruntea felelor, i. cr. rv, 336, cf; lexic reg. 56. Şi-a făcut frizura în zgirlioanţe, parcă-i ciuf. udrescu, gl. O (Prin analogie) în jurul buzelor îi „mijeau'‘t „tuleie“ răsucite ca „sctrlionţii“ răţoiului. conv. lit. xliv2, 656, cf. tdrg. Scărlăunţii sînt penele încovrigate din coada răţoiului. i. cr. rv, 336. O (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Darul ei îl ştiau toţ: Avea părul scîr-lionţ! folc. mold. ii, 48. 3466 SCÎRLIONŢAT - 382 - SCÎRNAV 2. (Prin nord-estul Olt.; în forma seărlăunf) Fie-câre dintre „capetele blănilor ce Încheie laturile cele două“ ale unei cişmele „şi cari merg cu un cap la spate, pe sub acoperiş, !n pămînt“ (Zlătărei — Dră-găşarii). i. cr. iv, 336. — Pronunţat: -li-on(. — Pl.: sclrlionti. — Şi: (regional) sclrlăonţ (lexic reg. 56), scărlăun(, zgirlăunte (ciauşanu, v. 212), zgîrlionţ (pl. şi, n., zgîrlioanţe) s. m. — Pref. s- + cirlioiiţ. SCÎRLIONŢAT, -Ă adj. (Prin Olt. şi prin vestul Munt.; despre păr1) Clrlionţat, buclat, creţ. Cf. alr ii/i mn 2; 6 804/848, 858, 872, 899, udrescu, gl. O (Substantivat) Hai, zglrlionfato, nu mergi acasă? udrescu, gl. — Pronunţat: -li-on-, — Pl.: scîrlionţaţi, -te. — Şi: searlaonţăt, -ă (alr ii/i mn 2, 6 804/839), scărlăun-ţât, -ă (ib. 6 804/848), zgtrlaonţăt, -ă (ib. 6 804/872), zţjirîionţat, -ă adj. — Pref. s- -f eirllonţat. SCÎRLONl vb. IV. Refl. (Regional; despre oameni; depreciativ) A se smiorcăi (Chizătău — Lugoj). alr ii/i mn 12, 6 892/76. — Prez. ind.: scirlonesc. — Etimologia necunoscută. SCÎRMĂ vb. I v. scurma. SCÎRMÂCI, -CE adj. s. m. şi f. v. scurma ci. SCÎRMOCEĂLĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Scor-moneală, scormonire. Cf. udrescu, gl. — Pl.: scirmoceli. — Şi: scormoceălă s. f. udrescu, gl. — Sctrmoci + suf. -eală. ** SCÎRMOCÎ vb. IV. 1. Tranz. (Prin nord-vestul Munt.) A scormoni, a scotoci. Cf. udrescu, gl. Cine a scirmocit cuiburile de cartofi? id. ib. , 2. Refl. (Regional) A se nelinişti, a se agita (Pă-uşeşti Otăsău — Băile Govora), com an, gl. 4 (Prin nord-vestul Olt.) A se răsuci, a se zvtrcoli, a se contorsiona sau a se încovriga (de durere). Cf. ciauşanu, gl. 58. + Refl. recipr. (Prin nord-vestul Munt.) A se hîrjoni. udrescu, gl. 3. Intranz. Fig. (Prin estul Olt.) ,,A vorbi ce nu trebuie", i. cr. vii, 187. — Prez. ind.: scîrmocesc, pers. 3 şi scirmâce (u-drescu gl.). —■ Şi: seormoci vb. IV id. ib. — De la scirma. SCÎRMOCÎLĂ s. m. (sg.) (Prin nord-vestul Munt.) Persoană (mai ales copil) care scormoneşte, care scotoceşte. Cf. udrescu, gl. — .Sctrmoci + suf. -ilă. SCÎRAIOCÎT, -A adj. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Scormonit, scotocit, udrescu, gl. 2. (Despre pi mint) Arat (superficial), udrescu, gl* 3. Fig. (Despre oameni) Neastîmpărat (1,2). udrescu, gl. O (Substantivat) Selrmocitele alea de fete s-au dus la zbînf ţi duse sint I id. ib., — Pl.: sctrmoci ţi, -te. Şi: seormoci t,-ă adj. udrescu , gl. — V. sctrmoci. SCÎRMOM vb. I v. scormoni. SCÎRMONÎ vb. IV v. scormoni. SCÎRN1, -Ă adj. (învechit) Sclmav (1). Cf. lb, po-LIZU, LM. — Pl.: sctrni, -e. — Şi: (Învechit, rar) scorn, *ă adj. lb. — Derivat regresiv de la scirnă. SCÎRN2, «Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.; despre oameni sau despre nasul lor) Ctm. udrescu, gl. O (Substantivat) Hai, seîrno, să-(i dau ceva! id. ib. — Pl.: scirni, -e. — Pref. s- + elrn. SCÎRNAF, -Ă adj. v. scirnav. SCÎRNÂTIC, -A adj. (Învechit, rar) Scîrnav (I). Cf. LM. — Pl.: scîrnatici, -ce. — Scîrn1 4- suf. -atic. SCÎRNAV, -A adj., s. n. 1. Adj. (învechit şi popular; adesea prin lărgirea sensului) Plin de sclmă, murdărit cu sctmă; p. gener. murdar (1); (Învechit) seim1, scîrnăvit (1), (învechit, rar) scîrnatic. Intru gloata voastră... intra-va şi mişelu Intru sclrnave veşminte. cod. vor. 116/28. Ce om ar cuteza cu neşte mlini întinate şi sclrnave a se apropia de un împărat. . . să-t pipăie, coresi, ev. 113. Să nu te îmbraci cu scirnavă lină. biblia (1688), 1421/36, cf. anon. car. Vei vedea ... laviţele scoase, Umile sclrnave, sobele căzute (a. 1714). gcr ii, 12/6. Cei carii să află nepieptenaţi, cu miinile sclrnave şi cu obrazul nespălat, trebuie de aceasta să iaie mustrare, carte treb. i, 218/11, cf. lb, i. golesou, c., drlu. Ttrgu ii mărişor, insă scîrnav. KOGALNICEANcJ, S. 10, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, \v., şXineanU2, tdrîj, resmeriţX, d., cade. Nepieptănat sfi-i fie pănil, iar straiul neîngrijit şi scirnav. sadoveanu, z. c. 268, cf. scriban, d. Să nu prinzi lucruri sclrnave sau ghimpoase în mîni, că fi-i zgâria minuţile! sbiera, p. 206, cf. iordan, l. m. 195. Haini sclrnavi. alr sn iv h 1 153/95. + (învechit, rar) Neigienic. Un scirnav obicei. .. au apucat a deprinde îngropîndu-şi morfii prin beserici şi oraşe. drXghici, R. 275/31. ^(Regional; despre suprafeţe) Aspru, zgrunţuros (Scărişoara — Abrud), alr ii/i mn 30, 2 180/95. 2. S. n. (Regional) Excrement (Vicovu de Sus — Rădăuţi), marian, v. 1-99. li face fapt.. . ori cu sclr-nav de mtf, Ori cu scirnav de om. id. ib. 3. Adj. (învechit şi popular) Scîrbos (2). Mascurul la dlnşii iaste un dobitoc foarte urii şi scirnav. hero-dot (1645), 109, cf. cantemir, hr, 144. Silit nişte oameni mari la trup şi sclrnavi, mănincâ măruntăiele din dobitoace crude, amfilohie, g. 146/1. Scîrnavele bale ce au curs din gura tracului se mai pot vedea, fm (1840), 151/37, cf. valian, v. De au ajuns boala la culmea sa, ce scărnavă pradă căşună atunci in tot trupul omenesc! vasici, m. ir, 71/25. De o nelegiuită ma-ghistă a fost crescut, De aceea şi la/faţă aşa scirnav s-a făcut, pann, e. ii, 31/8. Cea mai scirnavă jivină, dobitocul cel mai mare, Are lesniri deopotrivă pentru menita lor stare, conachi, p. 267. Doi ani întregi suferi de un morb foarte scirnav. 'bariţiu, p. a, i, 252, cf. ddrf, cade. Scîrnaoe pete de tabac. c. petrescu, a. r. 147. Cele mai sclrnave epave se trezesc şi gingiile lor încep să morfolească ' din nou. bogza, a. î. 336. Unele alge... n-ar fi fost lipsite de grafie, dacă în ţesăf-tura aceasta bizară n-ar fi colcăit... puzderie de vietăţi sclrnave. tudoran, p. 489, cf. şez. v, 122, com. liuba, com. din frata — turda şi din straja — rXdXuţi. Bube sclrnave. gr. s. vi, 230, cf. teaha, c. n. 263. 4. Adj. (învechit şi popular) Scîrbos (1)V Aşa vefi fi şi voi daca vefi vieţui viată rea şi scirnavă. neagoe, înv. 108/27. Părăsit de toţi, pentru scirnavă faptă aceea, au fugit la franţuji. ti. costin, let. 13/14. O mie de lucruri vrednice de-abiia lauda doblndeScJ Iară numai unul scirnav In veaci nespălată cinstei şi numelui grozavă aduce pată. cantemir, i. i. i, 118. Pentru sclr-nava amăgire, şi pentru mincinoasa plecăciune şi pentru hicleana răsplătire a lumii (sec. XVIII), cat. man. 3481 SCÎRNĂ - 383 - SClRNĂVI !, 324. Au pus gind... ca să sirice acest obicei scîrridv. let. iir, 245/12. Li este obiceiul cel rău şi sclrnav (a. 1773). gcr ii, 98/39. Răutatea... şi intră varvarii cei mai răi iaste sclrnavă şi urită. ţichindeal, f. 153/11. Aceli făgăduinţi era Inşălăciuni a scirnavului tău suflet. artaxerxu, 62r/ll. Nu s-au pocăit, nu li s-au înduplecat scirnavele lor inimi spre milostivire, i. golesc u, în pr. " dram. 84. Ce complot scimaa! kogXl-niceanct, în pr. dram. 431, cf. valian, v. Nişte sctr-navi clevetitori, soi de oameni tiiălbşi şi fricoşi, 11 zugrăviră ca un om primejdios statului, fm (1841), 941/1'1, cf. DDRF, ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢX, D., M. I. CARAGIALE, c. 61. Semeţia le era sporită de scîrnăva lăcomie a do-binzii pe care o rîvneau de la păminteni. sadoveanu, o. xviii, 215, cf. scriban, d. Situaţiile cele mai complicate şi măi scîrnave se aranjează fără morţi, ar-ghezi, b. 21, cf. a vi 16, 26. + S p e c. Imoral, scabros, obscen. Cela ce-ş vă zăloji casa sa, pentru să să faci acolo preacurvie... şi alte fealuri de curvii şi de lucruri scirnave..., acesta să să cearte. prav. 174. Ovidius . . . scriind in Roma nişte stihuri, cu care învaţă. meşteşugul dragostelor sclrnavi. cantemjr, hr. 117. însuşi... Clitemnestra ... unită diintru o sclrnavă dragoste cu Egisl. .. l-au omorit [pe Agamemnon). beldiman, o. 3/7. în fiecare iubită ne împlinim şi ne trăim dragostea scuturată de tot ce e vremelnic^ şi scir-nav. G. M. ZAMFIRESCU, SF. m. n. i, 112. S-auzi o su-duitură sclrnavă şi citeva izbituri, camilar, n. i, 201. O E x p r. A avea gură sclrnavă = a vorbi obscenităţi. Cf. DL, DM. 5. Adj (Rar) împuţit, fetid. în Berlin aerul, cind îi cald, ii foarte sclrnav. kogXlniceanu, s. 92. Miazma ei găsaşte cea mai mare hrană In aer scirnav şi stricai. c. vîrnav, h. 91/21. + (Despre vreme) Urît, neprielnic, nefavorabil. Aici e o vreme eminamente sclrnavă; plouă, ninge, ceaţă, nor. caragiale, o. vii, 24. S. Adj. (Prin Munt., prin Olt. şi prin sudul Mold. ; despre oameni) Plăpînd (1), debil, firav; bolnăvicios; indispus (sub raportul sănătăţii). Cf. alr i 1 557/595, 596, 700, 842, udrescu, gl. O (Substantivat) Mă, schirnavule, mult te mai schirnăveşli tu p-aici ? UDRESCU, GL. 7. Adj. (Prin nord-estul Olt.; despre copii; în forma schimav) Care sclnceşte (2). Cf. resmeriţX, d. — PI.: (1, 3, 4, 5, 6) scîrnavi, -e şi (2) scirriavuri. — Şi: (regional) scirnaf, -ă (alr i 1 557/700), schir-nav, -ă, (învechit, rar) .scornav, -ă (lb) adj. — Din v. sl. cxtjrMMTk.' piî)(, . SCÎRNĂ s. f. (învechit şi popularj"Excrement, fecale. Cela ce va unge ferestrele sau uşa cuiva cu sctrnă sau cu fiece grozăvie, să se cearte. prav. 249. Vor să-şi mănlnce sclrna şi să-şi bea udul lor dimpreună cu voi. NEAGOE, ÎNV. 64/3, cf. BUDAI-DELEANU* LEX. Mlnca orice găsea, ptnă şi scîrne de om minca. dionisie, c. 225, cf. drlu, lb. Oprirea udului pricinuieşte piatra udului, iar oprirea scîrnei pricinuieşte durerile cele înfricoşate şi primejdioase de colică, episcupescu, practica, 28/25, cf. i. golescu,' c. Cu scîrnă de cine aseminea csle bine ă să unge loairile pe unde se ivesc ploşniţile. manolache drXghici, i. 74/5, cf. valian, V., pontbriant, d., polizu, cihac, ii, 329, lm, ddrf, gheţie, r. m., barcianu. Sclrna de om proaspăt-i se pune la buboaie (se spurcă buboaiele) ca să coacă. n. leon, med. 99. Pentru binele ce i l-o făcut albina... a binecuvlntat-o ca sclrna... ei să nu fie spurcată. marian, ins. 125, cf. alexi, w. Se ia sctrnă (baligă) - de porc negru, se amestecă intr-o strachină cu o lingură de untdelemn,... apoi se pune la oblojeală. grigoriu-rigo, m. p. i, 165, cf. şXineantj2, tdrg. Adăogaţi spre întărire pămlnt..., de preferinţă de sub balegi, sau scîrnă uscată, atila, p. 56, cf. resmeriţX, d. [îl] ştiam lacom peste măsură, în stare să rime tn sctrnă după un gologan, m. i. caragiale, c. 98, cf. cade. Scormo. nea... mocirla th care se scurg lăturile bucătăriilor şi scîrnă din haznale, i. botez, b. i, 228, cf. scriban, d. Ochiul cu puroi E spurcat cu usturoi. Cind atlrnă, Dai cu sctrnă. arghezi, vers. 161. Sclrna de cline nu e Icac, cum crede poporul, voiculescu, l. 282, cf. 159. A zvlrlit in butoiul deschis sctrnă de dine. stancu, d. 133. Grăunţele erau... încinse, cu scîrnă de guzgani. pas, l. i, 122. Hrănit cu slin şi scîrni ce put, la sabat nu-ţi venim! vulpescu, p. 120. De ea [boală] scapă... cu oblă jele de scîrnă de om fierbinte, şez. iii, 12. Udma..., dacă nu-i coaptă, ca să dea înapoi, legătura se face cu scîrnă de cline şi untură de porc. pamfile, b. 65. Scîrnă de urs sau de lup să legi numai cît ţine rastu (boală), şez. x, 143, com. din frata — turda şi din straja — rXdXuţi. I l-c suflat... cu scîrnă de mi(, Ori cu sctrnă de om. candrea, f. 174. Cine se ia după muscă, tl duce la sctrnă. zanne, p. i, 562. Sclrna nu pute pină nu o scormoneşti, ap. tdrg. •v> F i g. Aşijderi hrubei ăştia este şi trupul vostru In care zace rob sufletul, mînjit de toată sclrna păcatelor. voiculescu, p. i, 287. — PI.: seime şi (rar) sclrni. — Şi: (învechit, rar) scornă s. f. lb. — Din v. sl. cKsp-hHd. SCÎRNĂVlSL adj. (învechit, rar) Diminutiv al lui sclrnav (1). Cf. drlu. — PI.: scimăvei. — Sclrnav + suf. -el. SCÎRNĂ VfiNIE s. f. (Rar) Scirnăvie (1, 2). Cf. dm, dex. <0> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Pliu ! ce sclrnăvenie de femeie! slavici, v. p. 90. — PI.: scirnăvenii. — Sclrnav -f suf. -enie. SCÎRNĂ VÎŞTE adv. (învechit, rar) în mod scîr-nav, scîrbos. Cf. drlu. — Sclrnav + suf. -eşte. SCÎRNĂVf vb. IV. 1. Refl. (învechit şi popular) A defeca. Toţi ciţi se sclrnăoesc şi se pişe... pus era şă dea bir. moxa, 370/12, cf. anon. car. Nici păn’la umblătoare nu-i lăsa să iasă... Ce mai mult să scîr-rtăvii intr-un ciubăr şi da afară, neculce, l. 272. Toate oălaiele aşa trebuie aşezate... cit se nu le poată resturna [porcii], nici a se sctrnăvi intr-insele, economia, 100/15. Nici o pasere nu vinisă acolo,.. carea şăzînd pre crengi să se poală scirnăvi in apă. beldiman, n. p. ii, 150/10, cf. lb, i. golescu,, c., tdrg. Cind vezi un cine sclr-năuindu-se şi-ţi este greaţă şi mai eşti cu altcineva, spune-i şi aceluia, ca să nu-ţi mai fie. gorovei, cr. 141, cf. resmeriţX, d., cade. Din aurul sfintelor o-doare, meşterii... au bătut budă, unde se scîrnăveşte Mehmet-Sultan. sadoveanu, o. xiii, 473, cf. scriban, d. 2. Tranz. şi refl. A (se) murdări cu sctrnă; p. g e n e r. a (se) murdări. Cf. anon. car. Tiluluşul s-au aflat şters şi sclrnăvit cu cerneală (a. 1779). iorga, s. d. xv, 230, cf. drlu, lb, alexi, -w., tdrg, resmeriţX, d., cade, scriban, d. 3. Tranz. Fig. (Complementul indică lucruri considerate sfinte) A profana, a plngări (1). Scîrnă-viră (spurcară ca dh) băseareca sfântă a ta. psalt. 163, cf. DRLtJ. Priviseră... cam intr-o odăiţă albă cu sofa, dosită tuturor privirilor şi ferestrelor, „două muieri sclrnăveau pămînlul lui Dumnezeu“, teodoreanu, M: III, 63. 4. Refl. Fig. (Prin nord-vestul Munt.; mai ales despre copii şi bătrlni; în forma schirnăvi) A se văicări; a geme; a se smiorcăi. Cf. udrescu, gl. Se schir-năveşte el aşa, dar n-are nici pe dracu. id. ib. , 3486 SCÎRNĂVIE - 384 - SCÎRTOAFĂ — Prez. ind.: scîrnăvesc. — Şi: (regional) schirnăvi vb. IV. — V. scirnav. SCÎRNĂVÎE s. f. I. (învechit şi;flpopular) Excrement, fecale. Cf. resmeriţă, d., cade. în arhondaricul cu scînduri vopsite şi scoarţe pe duşumele [iapa] face iar sclrnăvii. Voiculescu, p. i, 133. + P. g e n e r. Murdărie (I). Cf. anon. car., drlu, lb. A vizitat şi acolo temniţa... înghesuită de arestanţi ţinuţi intru o scîrnăvie şi putoare infernală, bariţiu, p. a. ii; 646, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANTJ, ALEXI, W., şXineanu2, tdrg, cade. Scîrba asta îţi învăluie sufletul Intr-o ceaţă sau parcă-l stropeşte cu toate scîrnăviile, de-ţi vine să verşi. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 162. S-a pus cu ei împreună sq cureţe încăperea de sclrnăvia ce se strînsese cit petrecuseră acolo. voicJLEsdu, p. i, 287, cf. SCRIBAN, D. 2. Fig. Om, animal, fapt etc. respingător, dezgustător, greţos; om josnic, vrednic de dispreţ, care provoacă scîrbă (morală); (rar) scîrnăvenie, (regional) scîrnăvitură. Cugetă însuşi să se lupte cu acea fiiară şi să izbăvească ostrovul de această. scîrnăvie. maior, p. 65/6, cf. drlu. înlr-aceste labacale să lucrează cu sclrnăvii de clini şi pieilţ lor, şi de miţă şi alte jlganii spurcate, cu cărnolii'cu tot (a. 1837). ,DOc, ec. 667, cf. tdrg. Du-te de-aici, odată, sctrboasă scîrnăvie! arghezi, s. v, 97. Ai văzut, sclrnăvia... Unsprezece amanţi! în scl 1974, 444, cf. m. d. enc:, dex. 3. Fig. însuşirea de a fi scirnav (4), scîrbos (1), infamie, m 1 r ş ă v i e, in i ş e 1 i e (^»josnicie,. ticăloşie (2); (concretizat) om, lucru, fapt etc. infam, mîrşav, josnic, ticălos, detestabil. Să lie luminăm, fraţi dragi, şi să ne curăţim de toate scîrnă-viile şi de păcate, coresi, ev. 134. Să scăpăm de scîr-năvia sufletelor noastre, varlaam, c. 327. Jidovul, daca să va botedza, de-are fi făcut cîte păcate şi scîr-ruţvii.-.., ţoale să vor curăţi. prav. 292. Po,de<¡oslnda oslndea pre oameni de casa lui... pentru multe cîte au făcut şi ei... sile şi sclrnăvii. m. costin, let. i, 325/32. ¿apă prea bunul părinte, prea cuhiplilul şi cu toate scîrnăviile spurcatul său fiiu Comod au urmat. cantemir, hr. 203, cf. i. golescu, €. Mă rog, băbacă, ... crede, nu am scris o scîrnăvie- şi o cartei ră. îcogXl-niceand, s. 101, cf. POLIZU, TDRG, pamfile, J. II, 165, cade. Uite, sclrnăvia dracului'cum îşi baie joc de trupă ! rebreanu, r. ii, 253. Lipseşte, scîrnăvie, să nu te văd. brXescu, v. 89. Mă, scîmăviilor, mult o să mai căscăm gura unii la alţii ? G. m. zamfirescu, m. D. ii, 250. Of-împăiate, carnea şi sîngele tău nu vor putea să ’moştenească împărăţia lui Dumnezeu ; ci vor putrezi Intru sclrnăvia de jos! sadoveanu, o. xn, 186, cfi'scriban, d. De ce-mi aduiii, mă, scîrnăvie, la miezul ttopţii, lume care mă deranjează ? stancu, r. a. vjf'lOS. Totdeauna' a fost o sclrnăiH'e. h. lovinesCu, t. 276. “0 (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) O scîrnăvie de om. ddrf, cf. tdrg. Nişte sclrnăvii de muieri... plîng de zici că li se rupe inima, barbu, g. 234. O scîrnăvie,,de băiat să mă lot hănţăluiască şi să-mi po-ronpească mie ? sbiera, p. 72. + Faptă, purtare sau peţrecere imorală, desfrlnată; desfrîu, dezmăţ, orgie. Sărbară sărbătorile în beţii şi In sclrnăvii. varlaam, c. 259. în casa celuia ce să. vor face svaturi reale spre curvli şi spre alte scîrnăviii'ca aceaşlia..., acela, să va certa ca un holru. prav.- 175. Se petrec la ei în casă, ... cînd se întorc de ta bordel, sclrnăvii mult mai mari. G. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 132. 4. Fi g. (învechit) Pliigărire, profanare. Să nu pîn-gărească fără de veaste, întru norodul lui, în sclrnăvia lui. biblia (1688), 80*/3. Şi apoi intrară tşi leşii cei mari th cetate în Cameniţă şi o curăţiră de toată sclrnăvia... Dezgropară pe paşi de pin biserici^ce le făcuseră meceturi, şi'^făcură o sbeştenii de le ’'sfinţiră. neculce, l. 146,i'Nu-i alt gînd la mine decît răscumpă- rarea cetăţii împărăteşti, ca să punem iar la loc crucile căzute in scîrnăvla păgînilor. sadoveanu, o. xiii, 750. 5. (Regional; In forma schirnăvie) Văicăreală (Săpata de Sus — Piteşti). udreScu, gl. Attta schirnăvie ca pe omu ăsta n-ai văzut; se vaită şi cînd nu-l doare. id. ib. — Pl.: sclrnăvii. — Şi: (regional) schirnăvie, s. f. — Scirnav -f suf; -ie:' ■ SCÎRNĂVÎRJÎ s. f. (învechit) Acţiunea de a (se) scîrnă vi (1, 2) şi rezultatul ei. Cf. drlu, i. golescu, c., resmeriţX, d. + (Concretizat) Faptă scîr-navă. Să vă feriţi de toate răutăţile şi scîrnăvirile. nea-goe, înv. 4/14. > — Pl.: scîrnăviri. — V. sclrnăvi. SCÎRNĂViT, -A adj. 1. (învechit) Scîrnav (1). Cf. drlu, resmeriţX, d. 2. (Prin nord-vestul Munt.; despre bătrîni, în forma schirnăvit) Ca're are sănătatea şubredă; bolnăvicios. V. scîrnav (6). Cf. UDRESCU, gl. 3. (Prin nord-vestul Munt.; mai ales despre copii; în forma schirnăvit) Smiorcăit. Cf. udrescu, gl. + Răzgîiat, alintat. Cf. udrescu, gl. t- Pl.: sclrnăvi fi, -te. — Şi: (regional) schirnăvit, -ă adj. udrescu, gl. ,,,,, — V. sclrnăvi. (! ■ SCÎHNAvIXOR, -OÂRE adj. (învechit, rar) Care (se) scîrnăveşte. Cf. drlu. ' — Pl.: scîrnăvitori, -oare. — Sclrnăvi -f suf. -lor. SCÎRAlAviTtJRĂ s. f. (Prin Ban.) Scîrnăvie (2). Coniv LtUBA. — Pl.: scîrnăvituri. — Sclrnăvi -f suf. -tură. SCÎRNÎCI s. m. (Regional; glumeţ) Copil cu nasul eîrn, mic (Săpata de Sus — Piteşti), udrescu, gl. Hai Scirneciuie, să ie iau pe bicicletă.' id. ib. T-< “ — Pl.: scirneci. — Pref. s- + clrneci. SCÎRNfil s. m. (Prin nord-vestul Munt.; glumeţ) Copil vioi, neastimpărat; băiat şmecher. Udrescu, gl. Scîrneiul tatii, scirnei ! id. ib. . ¡:. . — Pl.: scîrnei. — Sclrnî + suf. -ei. SCÎRPĂLUÎ vb. IV. I n t r a n z. (Prin vestul Tran-silv.) A săpa pe un teren. înclinat pentru a face un drum. Gib erîncu—candrea, m. 105. — Prez“ ind.: scîrpăluiesc. — Etimologia necunoscută. SClRŞC vb., I v. scrlşca. SCÎRŞNET s. n. v. .scrlşnet. SCÎRŞNÎ vb. IV v. scrlşni. SCÎRŞNÎRE s. f. v. scrlşnire, âciţtŞNITdR, -OARE adj. v. scrlşnitor. ţ SCÎRTÎ vb. IV. Refl. (Regional; despre lapte) A se Închega, a se brlnzi prin Încălzire la foc (Valea de Jos — Vaşcău). Cf. a i 26.- — Prez.« ind. pers. 3: scîrteşle. _ Etimologia necunoscută. SCÎRTOĂFĂ s. f. v. scatoalcă. 3501 SCÎRTOAGĂ - 3S5 - SCÎRŢÎI SCÎRTOAGĂ s. f. 1. (Prin Mold., prin nord-vestul Munt. şi prin vestul Transilv.) Opincă (1) sau, p. g e n e r. încălţăminte uzată, veche şi ruptă. Cf. pam-FILE, A. R. 259, SCRIBAN, D.,SFC IV, 189, DR. V, 226, COMAN, GL., TEAHA, C. N. 264. 2. (Prin vestul Transilv.) Mîrţoagă. Pentru ce ceri aşa mult [pe cal], nu-l vezi că-i numai sctrtoagă? dr. v, 226, cf. teaha, c. n. 264. .1 — PI.: sclrtoage. — Şi: scîrtoâjă (scriban, d.), scîr« ţoăgă (pamfile, a. r. 25,9) s. f.-’> ' ■ — Probabil din scirţîi -f- suf. -oagă: SCÎRTOÂJĂ s. f. v. scirtoagă. SCÎRTOGÎ vb. IV. Tranz. (Complementul indică opinci) A repara (1), a cîrpi (Măţău — Cîmpulung). COMAN, OL. — Prez. ind.: sclrtogesc. — V. sctrtoagă. < , , , SCÎRŢ interj. 1. (Adesea repetat) Cuvînt care imită zgomotul specific ascuţit, strident produs de unele obiecte, corpuri, substanţe etc. (sau de părţi ale lor) prin frecare, prin apăsare, prin deplasare etc. Cf. i. golescu, c., polizu. Băgă cheia In broasca uşei şi, IMorcînd-o niţel, scîrţ! uşa se deschise, ispirescu, l. 50. întoarnă carul şi, scirţa, scirţa, numai ce-i vezi acasă. sevastos, n. 50, cf. ddrf, barcianu, şăineanu2, tdrg,- cade. Auziră sclrţa-scirţa o căruţă, vissarion, fl. 230. Ce tot scirţa-scirţa cu uşa ceia, măi copii? scriban, d. Haşca, clătinată de vtnt, mai face iarăşi scîrţ, sctrţ! sbiera, p. 2. Se repede la uşă, bagă cheia în găurice şi scărţ, scărţ, o deschide in lături, mera, l. B. 148, cf. alr sn v h 1 469.i! <5" Compus (Substantivat, m.; depreciativ) Sclrţa-selrţa ori (rar) scirţă-scirţă (pe hlrtie) = funcţionar; conţopist. Sute de scirţă-scirţă mânjesc' toată ziua ispisoace, pun rezoluţii şi spun palavre, conv. lit. xiii, 358. Iacă, nişte papugii,... nişte scîrţa-scîrţa pe hîrtie ! caragiale, T. II, 5, cf. DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, CADE. Un bărbat falnic ca mine să fie dat în vileag de un sCîrţai-scîrţai pe hirtie? sadoveanu, e. 221, cf. form. ctrv. I, 231. 2. (Adesea? repetat) Cuvint care imită zgomotu1 caracteristic produs de Încălţăminte, în timpul mer” sului. Cizmele: scîrţ-sclrţ. Trece pe uliţă, stancu, d-308, cf. dm, m. d. enc., dex. (Substantivat, m.) Adaos special la încălţăminte, pentru1 a o face să scîr-ţîie (1) în timpul mersului; scîrţîitoare (v. scîrţîi-torll 3), (regional) scîrţîiş (2). Pusese piele bună... Numai sclrţi uitase Pavăl să puie. creangă, o. 235, cf. şăineanu2, tdrg, ca-de. Omul... începu să coboare scările în spirală, cu oribilele lui ghete cu scîrţ. c. pe-TRESctr, c. v. 289. Bărbaţii purtau ghete cu scîrţ. bră-esctj, a. 68, cf. scriban, d. Ciubotarul.,. şi-a pregătit piele bună, şi talpă, ş-o ocă de scîrţ. sadoveanu, e. 112. Vino să te încalţ cu ghete cu scîrţ. stancu, d. 229. I-a cumpărat straie şi cizme noi, din cele cu scîrţ. tv-doran, p. 24. Avea pantofi cu scîrţ şi baston, barbu, g. 125. 3; (Regional; repetat; în forma scirţa) Cuvînt care imită sunetele ascuţite produse de anumite insecte. Băieţii prind scripcariul, îl stupesc şi spun ca. să cînle. El începe atunci... : Sctrţa, scirţa, şi tot aşa cîrţie plhă ce-i dau drumul, marian, ins. 101. ; - 4. (Familiar) Exclamaţie de dezaprobare, de împotrivire, de indiferenţă sau de dispreţ faţă de spusele cuiva; aş I, da’de' unde i, vorbă să fiet, (familiar) zexe I Cfc dl, dm, m. d. enc., dex. — Şi: seirţa, scirţai, (rar) scî'rţă, scarţ (tdrg), (regional) scărţ, scorţ (alr sn v h 1 467) interj. — Onomatopee. ? SCÎRŢA interj, v. selrt. SCÎRŢĂC s. m. (Regional; depreciativ) Lăutar. Gf. scriban, d., sfc iv, 184, — PI.: scirţaci. — Scîrţ + suf. -ac. SCÎRŢAI interj, v. scîrţ. SCÎRŢÂR s. m. (Familiar) Om zgircit. Eşti un scîrţar. + (Regional) .¡Om de nimic" (RîmnicuJSilcea). Cf. LEXIC REG. 85. . r.i — PI.:, scîrţari. — Scîrţ + suf. -ar. SCÎRŢĂ interj, v. scîrţ. ' SCÎRŢĂÎ vb. IV v. scirţîi. SCÎRŢĂIÂLĂ s. f. v. sclrţlială. SCÎHŢAiETOR, -OĂRE adj. v. scîrţlitor. SCÎRŢĂÎT s. n. v. scîrţîifi. t u* SCÎRŢĂIT6R, -OARE adj., s. f. v. scîrţlitor. J • ■ . SCÎRŢĂITtlRĂ s. f. v. selrţlituiă. . . -iii-. .* ' SCÎRŢĂLl vb. IV. ReM. (Regional; despre lapte) A se strica, a se acri (Pociovelişte — Beiuş). a i 13. — Prez. in d. p ers. 3: scîr făleşte. . — Cf. s c î r t i. !• SCÎIIŢĂMUŞ subst. v. scîrţimuş. SCÎRŢlALĂ s. f. v. seîrţîială. SCÎRŢIÎ vb. IV v. scirţîi. SCÎHŢIÎRE s. f. v. scîrţîire. ’ SGÎRŢIÎT s. n. V; scîrţîit. SCÎRŢIITOR, -OĂRE adj. v. scîrţlitor. SCÎRŢIITtJRĂ s. f. v. sclrţlitură. SCÎRŢIMtjŞ subst. (Prin Munt. şi prin Transilv) Leagăn (improvizat); scrinciob. cf. varone, j. r. 66, SCRIBAN, D. PI.: ? — Şi: sclrţăiniiş subsţ. varone, j. r. 66. Qt. şcîrcium. ' SCÎRŢÎI vb. IV. Intram. 1. (Despre obiecte, materiale, corpuri, substanţe etc.) A produce (prin frecare, prin apăsare, piin deplasare,1 sub acţiunea unei greutăţi etc.) un zgomot specific ascuţit, strident, neplăcut; (rar) a scrîşni (3), (învechit) a prîsni2 (5). Cf. ANON. CAB..BUDAI-DELEANU, LEX., LB, I.GOiESCU, C., VALiANj V., polizu, PONTBRiANT, d. Uşele fusese lăsate deschiseşi balamalele bine unseca sănu sclrţie. sion,p:139, cf. ciHAc, ii,'336. Oblonul se clatină şi sclrţie pe ţlţi-nele-i ruginite, odobescu, s. i, 153. Uşa mare deschisă In balconul catului de sus se clătina sclrţîind In vtnt. eminescu, p.‘l. 29. Pe cind se petreceau aceste, iaca s-aud scîrţlihd nişte Cără. creangă, o. 9. Pe lingă crucea din răspîntie, scîrţîie roatele căruţelor ce pleacă din vreme. caIragiale, o. i, 52. Care cu poveri de muncă Vin încet şi sclrţîind. coşbuc, p. i, 47, cf. barcianu, alexi, w. Plutele de grinzi scîrţie-n noapte şi împrăştie fiori, dunăbeanu, ch. 107, cf. şăineanu2. Leneş scîrţîie ţlţlna ruginită de la uşe. goga, poezii, 47. Ferăs-traiele sclrţiau şi o pulbere măruntă de lemn zbura ici-colo. anghel, pr. 82. Nu s-arată... Şir de care ferecate, Sclrţăind împiedecate? iosif, patr. 68, cf. tdrgv Schimbă scaunul, că scîrţîie. brătescu-voineşti, p? 221. Porţile grele... sclrţiind se desfăceau, agîrbi-ceanu, s. p. 189. Zăpada sclrţlie intrufia sub încălţămintea îngheţată iun. lunqianu, c. 5, cf. resmeriţX, SCÎRŢÎI - 386 - SCÎRŢÎIALĂ d., cade. Frlnele scirfîiră cu aflări ruginite ţi maşina slopă scurt, rebreanu, r. ii, 32. Pe malul Oltului... au sclrtiit, multe zile in şir, căruţele nemţeşti pline cu îmbrăcăminte, galaction, o. 260. începură să se-nşire Cară mici cu coviltire Scîrţtind încet pe drum. topÎr-ceanu, o. a. i, 92. Scîrfîia sub cizme grele Pojghiţa, de ger. d. botez, f. s. 18. Omătul moale, pufos... scîrţîia întărindu-se sub picioarele trecătorilor. brX-escu, o. a. ii, 20. Trenul a scîrţUt lung şi s-a oprit. sahia, n. 27. Deschise geamul cu grijă, apăsînd pe ţifini ca să nu scirţîie. cocea, s. i, 42. Auzea scirţîind roata ciuturii de la fîntînă. popa, v. 30. Osiile ude scîrfiie hodorogite, vlasiu, d. 249. O carte care cade, ... o mobilă care scîrţîie dau presimţiri de moarte. teodoreanu, m. iii, 232. I se păru... că scîrţîia fereastra chiliei de alături, voiculescu, p. i, 298. A scîrtîit o uşă. .. Şi-aştept năuc. pillat, p. 78. Asemănarea corpului omenesc, obosit de boală sau de bătrî-neţă, cu un car... care scîrţîie, se întemeiază şi pe un element pur auditiv, iordan, stil. 370, cf. scriban, d. Ori că scîrţîie ceva, Ori păşeşte cineva, arghezi, s. v, 84. Osii grele de care scîrţîiau pe un drum bolovănos. cXlinescu, o. i, 1‘8. Uşa metalică scîrţîie în balamale, bogza, a. î. 267. Undeva, în tavan, scîrţîi un scripete. stancu, r. a. iii, 80. Ici-colo, scîrţăie obloanele prăvăliilor, contemp. 1953, nr. 375, 1/2. Uşa... scîrţîie sub izbiturile rafalelor de zăpadă. v. rom. mai 1954, 172. Se auziră zgomote la etaj, o uşă scîrţîind, apoi paşi greoi. ib. august 1955, 28. [Patul] cînd te întorci pe-o parte, scîrţîie. pas, l. ii, 15. Pămîntul miroase a fin şi somn şi scîrţîie rotile carelor ce duc rodul, isac, o. 81. Nu se vor mai auzi scîrţîind decît osiile, h. lovinescu, t. 154. îşi afundă prova în apă, scîrfiind din toate încheieturile, tudo-ran, p. 311. Tramvaiul scîrţîi şi se clătină, preda, r. 143. Pietrişul de pe alei le scîrfîia sub picioare, id. m. s. 184. Peste tot, sticlă pisată mărunt scîrfîia sub ghete. t. popovici, s. 27. Aripele morilor de la Hadu Vodă scîrţîiau jalnic, barbu, princ. 123. O construcţie ... clădită din piatră şi scînduri... scîrţîie din încheieturi la fiece mişcare, t decembrie 1964,' 54. Canil s-a depărtat scîrţîind. lXncrXnjan, c. iii, 34. Paşii făceau să scîrţîie uşor praful de pe asfaltul rece. v. rom. decembrie 1966, 9. Se auzeau şi sălciile de pe maluri, una scîrfîia lung. bXnulescu, i. 145. îmi amintesc cu dragoste... de scara de lemn, care scîrfîia, de coridoarele pline de lume. magazin ist. 1968, nr. 11, 46. Craca scîrfîia, legănîndu-se. românia literarX, 1970, nr. 66, 17/3. Şi a încărcat 12 care mocăneşti... Carele scărfie, Galbeni curgi, pop., ap. gcr ii, 333. Cu papucii scîrţîind. Cu poalele-n vînt bătînd, Ea la apă să ducea, bibicescu, p. p. 263. Uşa grajdului cam scîrfîia. cXtanX, p. b. i, 42. iupîneasa gazdî... a auzit Carîli scîrţîind, cărăuşii pocnind, graiul, i, 510. Ia un codru de slănină, Unge uşa la fî/înă, Să nu scîrţîie o lună. balade, ii, 192. Casa nqstră scîrfiie d-înlcieietori, cade pă noi. o. bîrlea, a. p. i, 240. Boii se opinteau, Rofile scîrfîiau, De departe s-auzeau. folc. mold. i, 270. Pînă a geme boii, scîrfîie carul. românul glumeţ, 48. Carul care scirfăie, mai mult trăieşte, zanne, p. v, 125. (Fig.) Fiecare cuvint scos de cei trei oameni scîrţîia; nu se lipea de celălalt, preda, m. 173. O E x p r. A unge osia ca să nu seirţlie (carul) = a cîştiga bunăvoinţa, favoarea etc. cuiva cu daruri sau cu bani; a mitui. Cf. zanne, p. v, 463, 464, 465. <>Tranz. fact. Trenul începu să se mişte scîrftindu-şi osiile, c. petrescu, I. i, 250, cf. scriban, d. Deschisă-o uşă a rămas Ca să o seîrfîie-acest vînt şi s-o izbească, labiş, p. 375. Cini scîrţîi fînlîna Sara cînd răsări luna? folc. mold. ii, 330. (Expr.; familiar, rar) A scîrţîi uşa cuiva = a stărui pe lîngă cineva cu insistenţe plictisitoare. Mie nu mi-o scîrtîit nime uşa pînă-n ziua de astăzi, cum o scîrţii tu la altele, berbantule! hogaş, dr. ii, 93. <0- (Prin lărgirea sensului) încerc să-i surîd, cu buzele mele uscate ce-mi scîrţîie pe dinţi, vlahuţX, s. a. ii, 286. în gerul de afară se auzea scîrţîind pasul vreunui trecător înttrziat. d. zamfirescu, a. 177. Paşii scîrfîie plăcut în zăpadă. c. petrescu, c. v. 239. îmi umblă greu încheieturile braţelor; scîrfiie de atîtea trude, sadoveanu, o. xii, 385. Scoica asta zbuciumată de valuri.. .scîrţîie din toate încheieturile, bart, s.. m. 17. 4- S p e c. (Rar; despre încălţăminte) A produce un zgomot ascuţit, caracteristic, în timpul mersului. Cf. resmeriţX, d., cade. Ghetele de piele de bizon. . . scîr(îiau în noaptea sonoră, c. petrescu, î. i, 20, cf. m. d. enc. + (Rar; despre vehicule Încărcate cu greutăţi) A merge, a Înainta cu greu, producind un zgomot strident. Carele cu pîine scîrţîiau spre satele munţilor, c. petrescu, s. 197, cf. dm, m. d. enc„ dex. 2. (Despre insecte) A scoate sunete specifice ascuţite, asemănătoare cu sclrţîitul1 (1) produs de unele obiecte prin frecare. Eu aud cu urechile, toată acca nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin ierburi, ţiuind, scîrţîind, fluierînd. odobescu, s. iii, 20. Pentru ce cînd iese luna Greierul scîrflie-ntruna? cXlinescu, o. ii, 222, cf. m. d. enc. Bîndunica scîrfî-ieşle. ii xii 171. "0> Tranz. Un pifigoi veni deasupra capului lui acoperit cu pălăria pleoştită, scîrfîindu-şi necontenit cîntecul. sadoveanu, o. vi, 603. 3. (Familiar şi adesea depreciativ; despre oameni) A cînta (prost) la un instrument muzical cu coarde (scoţînd sunete stridente). Cf. valian, v., polizu. începu să scîrfîie cu arcuşul pe strune, gane, ap. cade, cf. ddrf, şXineanu2, resmeriţX, d. Ne plăcea să mîn-căm mititei la birt... aseultînd ţigani pirpirii, ce scîr-fîiau din vioară. brXescu, a. 178, cf. scriban, d. Scîrfîia din vioară un lăutar, pas, l. ii, 242. A venit şi Ilie după aceea şi-a început să scîrfîe din ceteră. lXn-crXnjan, c. ii, 128, cf. m. d. enc. O Tranz. îfi scîrfîie, fratej cîte două ceasuri la ureche nişte bazaconii... ş-apoi zic că fac corsent. alecsandri, t. 991. începură să-l lovească... făcîndu-l astfel să joace fără voie în sunetul unei hori scîrţtite de lăutari, gane, n. ii, 24. Un soldat ţigan scîr fii din scripcă toate cîntecele frontului, c. petrescu, î. ii, 28. Doi lăutari jerpeli fi ... încep să scîrfîie un cîntec. stancu, d. 366. + (Despre instrumente muzicale cu coarde) A emite sunete nearmonioase, stridente, false. Cf. resmeriţX, d. 4. (Familiar) A scrie greu, mişclnd anevoie (şi apăsînd, zglriind cu) peniţa pe hîrtie (şi producînd un zgoiîiot specific); p. g e n e r. (depreciativ) a scrie. împărăteasa, luind o pană, a-nceput să scîrfîie pe hîr-tie. caragiale, ap. cade. Mai are de scîrfîit cu condeiul prin condici, sadoveanu, o. xviii, 575. Ctştigă plinea scîrţîind cu condeiul pe hîrtie. stancu, r. a. iii, 16. cf. m. d. enc. O (Prin lărgirea sensului) Lesne-i ghin, orişicui nătăflef să scîrţîie la gazeluri, jipescu, o. 60e 5. Fig. (Familiar; despre mecanisme, instalaţii. A funcţiona prost, cu greutate, cu randament scăzut) cf. resmeriţX, d., cade, dm, m. d. enc. + (Despre acţiuni, activităţi) A evolua în mod nesatisfăcător, anevoie. Ţi-o spun, fiindcă eu cunosc Bucureştii... la început scîrfîie. O săptămînă, o lună. c. petrescu, c. v. 53, cf. m. d. enc. + (Despre oameni) A o duce relativ rău cu sănătatea, a nu se simţi tocmai bine. Băbătia lui, de la o vreme încoace, nu ştiu ce acea, că începuse a scîrţîi. creangX, o. 278, cf. tdrg, cade. Să te vadă doctorul Şeptelici, care vine de mă caută şi pe mine cînd scîrţîi. sadoveanu, o. xiv, 65, cf. iordan, stil. 370, m. d. enc. — Prez. ind.: scirţîi şi (învechit şi regional) scîr- ţîiesc. — Şi: (învechit şi regional) selrţil, scorţăl (lb, BARCIANU, ALEXI, W., ALR SN V h 1 469/365, LEXIC reg. ii, 124), (regional) sdrţăi, scîrţoi (alr sn rv h 1 069/64, ib. v h 1 461/21), scărjăi, scărţii, scărţîi (h vii 441) vb. IV. — Sclrţ -f suf. -îi. SCÎRŢllÂLĂ s. f. Faptul de a sclrţii (1); zgomot specific ascuţit, strident produs de unele obiecte, 3527 scîrţIietoare - 387 - SCÎRŢÎITOR corpuri, substanţe etc. (sau de părţi ale lor) prin frecare, prin apăsare, prin deplasare etc.; scîrţiit1 (1), sclrţiitură (1), (regional) scîrţîiş (1). Cf. i. golescu, c., polizu. Vorbeşte numa tăcănitu sapilor şi al tîrnă-coapilor şi buşala lor. înăbuşită de scîrţîiala rădăcinilor. jipescu, o. 39, cf. ddrf. Nu pot să sufăr chiot, scîr-ţăială. Şi zgomote de jocuri de popiei, ciorun, f. 41, cf, resmeriţX, d., scriban, D. Cu gîfîieli, cu sclrţiieli, corabia e trasă la mal. tudoran, p. 9. Opt opinlele, două scîrfîiele Şi-un (uţui după ele (Plugul), gorovei, c. 297, cf. pascu, c. 75, pamfile, a. r. 56. O Fig. Lucrul, ca toate lucrurile gingaşe, a mers la început greu, cu oarecare scîrţîială la osii, parc-ar fi dus un mărăcine de vîrf. iovescu, n. 81. — Pronunţat: -ţî-ia-. — Pl.: scîrtîieli — Şi: (rar) selrţăiâlă, (regional) sclrţiâlă (pamfile, a. r. 56) s. f. — Scîrţîi suf. -ea/d. SCÎRŢllETOARE s. f. v. sclrţlitor. SCÎRŢÎÎRK s. f. Acţiunea de a s c 1 r ţ î i şi rezultatul el. • 1. Cf. scîrţîi (1). Cf. budai-deleanu, lex., lb, I. GOLESCU, C., POLIZU, LM, DM, M. D. ENC. 2. Cf. scîrţîi (3). Cf. DDRF, DM, M. D. ENC., DEX. 3. Cf. scîrţîi (4). Scîrţiirea de condeie dădea far. mec astei linişti, eminescu, o. i, 141, cf. dm, dex — Pl.: scîrţiiri. - Şi: (învechit) scîrţiire, (invecbit, rar) schirţllre (lm), scorţeire (lb) s. f. — V; seirţii. SCÎRŢÎIŞ s.n. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Scîr-ţîit1 (1). Cf. udrescu, gl. Ce atîta scirfîiş pe uşile-alea? id. ib. 2. Scîrţ (2). Cf. udrescu, oi. Copila bogatului... Vrea papuci cu sctrftiş Şi dă gura pe furiş. id. ib. — Pl.: setr(îişuri. — Scîrţîi -f- suf. -iş. SClRŢÎÎXl s.n. Faptul de a scîrţîi. 1. Zgomot specific ascuţit, strident produs de unele obiecte, corpuri, substanţe etc. (sau de părţi ale lor) prin frecare, prin »apăsare, prin deplasare etc.; scîrţîială, scîrţîitură (1), (rar) scrişneală (2), icrişnet (2), scrîşnire (3), scrlşnit1 (3), (regional) scîrţîiş (1), (neobişnuit) scrijelire (2). Cf. scîrţîi (1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., VALIAN, V., PONTBRIANT, D. Era o iarnă geroasă şi omătul ajuta la scîrftit. creangX, o. 235. O mare uşă de fier se invîrteşte din tîfîni c-un scîrfîit metalic. vlahuţX, s. a. ii, 351, cf. ddrf. Dar iat’! un scîrţiit la porţi! coşbuc, P. i, 92, cf. şXineanu2. Şi s-aude, subt opincă, Scîrţîitul de zăpadă, goga, poezii, 56. Se aude în grădină scîr-ţtitul zăpezii sub paşii grădinarului. brXtescu-voi-neşti, ap, cade. Deschiseră portiţa şi, la scîrţîitul îngheţat al fierului, un fior ciudat trecu prin inima lor. agîrbiceanu, a. 458. Un scîrtîit de cumpănă... mai turbura adînca linişte a văzduhurilor, hogaş, dr. i, 46, cf. cade. Din satul pe care îl lăsam la vale, biruia ... scîrţîitul cumpenelor de la fîntînă. galaction, o. 101. Se auzea scîrţîitul unui car. cocea, s. i, 267. Treceau..., cu scîrfîit de geamandan nou, sublocotenenţi. teodoreanu, m. iii, 31. Glasul căţeluşei... avea un fel de scîrtîit de fierăstrău, sadoveanu, o. x, 539. Scîr-tăit de care... se ridica în văzduh, dan, u. 161, cf. scriban, d. Sunetul pe care-l scoate gîndacul... este asemănat cu scîrţîitul unui „diamant“, vianu, a, p. 246. Porneau, in scîrţîitul osiilor, cu carele de varză, la oraş. blaga, h. 41. Restul vorbelor se pierdură în scîrţîitul schelei, tudoran, p. 42. Se auziră zgomote de paşi, apoi scîrţîitul unei căruţe, t. popovici, se. 26, cf. m. d. enc. Morăriţa, mai şireată ■. . De trosnetul bicelor, De scîrţîitul carelor... Puse coada pe spinare. teodorescu, p. p. 143. Auzi într-o vreme un scîrţiit de uşă. şez. vi, 109. 2. (Rar) Sunet specific ascuţit produs de unele insectc. Cf. scîrţîi (2). Izvorul... îşi luneca apa tot mai leneş ca să se pătrundă de scîrţîitul. .. greierilor. lovinescu, c. viii, 173. Jim ascultă vrăjit. .. pînă ce ultimul clinchet muri într-un scîrtîit de greier. cXli-nescu, O: i, 31. 3. (Familiar şi adesea depreciativ) Sunet (nearmo" nios, strident) sau serie de sunete (nearmonioase» stridente") emise de un instrument muzical cu coarde; sctrţîitură (2). Cf. scîrţîi (3). Călăuzită de scîr-ţăitul unei vioare.. ., am plecat şi eu pe urma lor. ne-gruzzi, s. i, 104, cf. rvEiA, d. m. Se auzeau de-a fără tropotele jucătorilor, scîrţîitul viorilor şi glasul lui Pan-telimon. rebreanu, r. i, 134. Un scîrţiit dulce de vioară. teodoreanu, m. u. 249. Din odaia cea mică... se auzea stins scîrţîitul linei viori, acoperit de strigăte răguşite, v. rom. aprilie 1957, 21, cf. M. d. enc. — Şi: (regional) scîrţăit, scîrţiit s. n. — V. scîrţîi. SCÎRŢÎÎT2, -Ă adj. (Rar) 1. (Familiar; despre instrumente muzicale cu coarde, mai ales despre viori) Care scîrţîie (3) (din cauză că instrumentul nu cîntă bine). Vioară scîrfîită. în scl 1974, 444. 2. (Despre glas) Care are inflexiuni neplăcute, supărătoare, stridente. Ce vreai de la mine ? întrebă schiv-nicifi cu glas scîrtîit şi prelungit, mironescu, s. 201. 3. Fig. (Familiar; despre oameni; în forma schir-ţiit) Care se simte (relativ) rău cu sănătatea. Cînd ihă cauţi, sînt schirţiit... Aia îmi face rău, ailaltă e greu de mistuit. brXtescu-voineşti, î. 207. — Pl.: scîrtîifi, -te. — Şi: schirţiit, -ă adj. — V. sclrţîl. SCÎRŢÎITOR, -OARE adj., s. f., s. m. I. Adj. (Despre unele obiecte, corpuri, substanţe etc. sau despre părţi ale lor) Care scîrţîie (1), care produce un scîr-ţiit1 (1); p. ext. (despre sunete, zgomote) ascuţit, strident. Cf. i. golescu, c. Cînd înceta cîte puţin scîr-ţiitorul ţipet al surlei lui mehterbaşa, s-auzea... norodul... cîntînd. negruzzi, s. i, 287. Toţi ne porneam ... la rîs ca nişie nebuni... într-o notă scirţiitoare. alecsandri, ap. cade. Aici avem ger sclipitor, zăpadă scirţiitoare. caragiale, o. vii, 459. O iţă se ridică şi alta-în jos se lasă, Iar stativa-n lovire dă glas scîr-(îitor. beldiceanu, p. 68, cf. şXineanu2. Averile nepăzite sînt jefuite..., vitele şi carele scîrţîitoare, şi ce bogăţii mai are săteanul nevoiaş? pArvan, g. 100, cf. cade. Acolo începe scara de lemn scîrţîitor. teodoreanu, m. u. 196. Simion îşi opreşte măsuratul, între-bînd tare, cu un glas scîrţîitor, rupt... dan, u. 98. Împinse' poarta sdrţiitoare. cXlinescu, o. i, 27. Urcă fugind treptele scîrţîitoare ale scării, t. popovici, s. 349. Sania aluneca sprinten pe zăpada scîrfîietoare. barbu, g. 395. Un scaun scîrţîitor. cinema, 1968, nr. 4, 8. Ş-am uă căţea lătrătoare Ş-uă uşă scîrţîitoare. teodorescu, p. p. 310. Mai avea Costea, avea, O uşă scîrfăietoare Şi o soacră simţitoare. pXsculescu, l. p, 295, cf. balade, iii, 303. |I. S. f. 1. Jucărie care produce un zgomot specific, dogit, strident, prin rotirea unui dispozitiv, prin frecarea unei sfori etc.; duruitoare, huruitoare, hîrli-toare. Cf. anon. car., budai-deleanu, lex., pont-briant, d. Să nu plîngă puişorul bunicăi, că-i dă baba o bucăţică de zahăr şi-i cumpără la tîrg o scîrţăitoare. CONV. LIT. XV, 105, cf. TDRG, PAMFILE, J. II, 85. Scîr-tăitoarea se face şi ea din o şindilă găurită la mijloc sau din bumbi mai mari, prin care se bagă o sforicică. pXcalX, m. r. 420, cf. cade, scriban, d. S-a cotizai ca să-i cumpere juristului... o minge de cauciuc,... o scîrţîitoare. arghezi, b. 76. O placă lovită prin rotirea ei în jurul unui ax, de proeminenţele unei rofi dinţate fixe, este duruitoarea sau scîrţîitoarea, jucărie copilărească, alexandru, i. m. 31. 3533 SCÎRŢÎITUKĂ - 388 - SCLABUC & Dispozitiv rudimentar din lemn prevăzut cu aripi, care, mişcate de vînt sau cu mîna, produc un zgomot strident şi alungă păsările dăunătoare din semănături; sperietoare; morişcă (3),, zbîrntitoare. Cf. I. GOLESCU, C., DM, DEX, ALRM SN I h 34. 3. Adaos special la încălţăminte pentru a o face să scîrţîie (1) în timpul mersului; scîrţ (2). Gf. polizu, barcîanu, şXineanu2. Nu aveam ce să fac cu haine scumpe şi cu botine m elastic şi scîrţîietori. g. ia. zam-ferescu, m. to. i, 128. Descoperisem că ghetele au şi sctrţîitoare. în scl 1974, 444. 4. Plantă erbacee cti tulpina întinsă pe pămtnt, cu frunze sesile Înţepătoare şi cu flori hermafrodite verzui, care creşte prin locuri pietroase şi nisipoase; (regional) cîrţîitoare, hericică, troscoţel (3), troscovă (2), troscot-de-cîmp (Polycnemum arverise). Cf. ddrf, ŞAINEANU2, TDRG, CADE, ENC. AGR. IV, 694, SCRIBAN, D., DM, BORZA, D. 133, M. S. ENC., DEX. III. S. m. (Familiar şi depreciativ) 1. instrumentist care emite sunete stridente, false cîntînd la un instrument cu coarde. Gi: ddrf, barcîanu,, şăineanu2, resmeriţă,d., cade. Dacă aţi fi un bun instrumentist şi nu un scîrţîitor, v-aş recomanda ceva mult mai fin. călinescu, c. o, 43. ; 2. Funcţionar; conţopist; p. ext. scriitor netalentat. Cf. resmeriţX, d., cade. — Pronunţat: -ţî-i-, — PI.: sCîrţUtori, -oare. Şi: (rar) scîrţiietoăre s. f., scîrţăitor, ,-oâre adj., s. t., (învechit) sclrţiitdrr -oare, (regional.) sclrţăieţor, -oare adj, ® — Scîrţîi + suf. -tor. SCtRTÎITÎiRĂ s. f. 1. ^ Zgomot specific ascuţit, strident produs de unele obiecte, corpuri, substanţe etc. (sau de părţi ale lor) prin frecare, prin apăsare, prin deplasare etc.; scîrţîială, scîiţîit1 (1),' (rar) scrîş-neală (2), scrîşnet (2)', scrîşnire (3), scrîşnit* (3), (regional) scîrţîiş (1)» (neobişnuit) scrijelire (2). Cf. i. golesCu, c. Simţii mai aproape scîrţiitura de car. pann, ap. hem 1 914, cf. polizu, pontbrîant, ţ). Nisipul strivit .sub papucul lui face o scîtţiilură prea indiscretă. caraoia>lîî,' o. i, 62. Se auzi încet, ca o scirţîilură uşoară, duţitui tăind: bacalbaşa, s. a. i, 137, cf. dîjrf, gheţie.r. m., şXinea-nu2, cade. Apoi răsunară alte comenzi aspre, ascuţite ca nişte scîrfăituri de fierăstrău ruginit. rebreAnu, r. jţ, 254. O scirţăitură seacă, îndărătnică, se rostogoli prin' casă. dan, u. 259. în depărtare se aud scîrţtituri de care. STANou, d. 468. Dinăuntru se auziră scîrţtiturile băn- * cilor şi vocea veselă a lui Mitru. t. popovici, se. 269. Auzeam ... scîrfîituri de cumpene şi de uşi. lanciîXnjan, c. i, 8. Uşa şi mineriul şi scîrţiitura ei. sbiera, p. 323. Seirţăitiirfi.caruliii, Vrednicia vatavului. zanne, p. v, 123. ‘ . 2. (FamîKâr şi adesea depreciativ) Sufîfet (nearmo-nios, strident) sau serie de sunete (nearmonioase, stridente) emise de un instrument muzical cu coarde; sclrţîit1 (3). I'ată viaţa ce mi se pregăteşte!... Sctr-ţiituri şi. răcnete ţigăneşti, pentru plăcerea urechilor! alecsânidri, t. 1 007. Vedeam horele încinse de flăcăi şi fete, jucînd la scîrţiitura unei vioare’: sion, p. 295. Chiuituri, glume şi păcăleli şi rîs s-amestecau cu scîr-ţîiturile lăutarilor de ridica cîrciuma-n sfâM. sXm. 11,102. . 3. (Rar) Sunet ascuţit produs de alunecarea (apăsată a) peniţei pe hîrţie. îi era acru sufletul,